MEMORIUL TEHNIC

Prin temă se solicită elaborarea unui proiect tehnologic - faza de comandă - al unei baze de reparaţii. Asemenea baze aparţin firmelor de exploatare şi reparaţii pentru utilaje de construcţii.

În aceste baze se vor executa reparaţii curente şi reparaţii capitale ale maşinilor şi utilajelor de construcţii specificate în cuprinsul temei.

În funcţie de numărul, diversitatea şi complexitatea constructivă a utilajelor de construcţii care trebuie să fie reparate, precum şi în funcţie de gradul de integrare şi cel de specializare ale unităţilor de reparaţii, acestea pot fi:

- ateliere de reparaţii; - baze de reparaţii;- întreprinderi specializate de reparaţii;

În aceste baze se execută reparaţiile curente şi capitale ale utilajelor de construcţii, cu excepţia reparaţiilor capitale ale unor utilaje de mare complexitate, reparaţii care se execută - centralizat - în întreprinderi specializate.

În aceste baze se practică metoda de reparaţie prin schimb de agregate şi sistemul de organizare a lucrărilor în flux staţionar cu posturi de lucru - ateliere - specializate.

În cadrul proiectului, care se elaborează, se va considera că în unitatea - baza - proiectată se vor executa reparaţiile curente şi cele capitale ale tuturor utilajelor de construcţii din dotarea întreprinderii de exploatare, respectiv ale tuturor utilajelor specificate în temă.

Ciclul de reparaţii al unui utilaj de construcţii este determinat şi caracterizat prin:

- numărul de ore de funcţionare pe care un utilaj nou trebuie să-1 efectueze până la prima reparaţie capitală, sau pe care un utilaj reparat capital trebuie să-1 realizeze până la următoarea reparaţie capitală;- structura ciclului de reparaţii, care determină numărul, volumul, complexitatea şi periodicitatea reparaţiilor curente sau a reviziilor tehnice care se prevăd a fi necesare şi deci a fi efectuate în cadrul ciclului.

La proiectare se va considera că baza de reparaţie lucrează în două schimburi pe zi, cu excepţia atelierului de prelucrări mecanice prin aşchiere care va lucra în trei schimburi pe zi.

Pentru repararea maşinilor şi utilajelor de construcţii se folosesc în principal două metode şi anume: metoda individuală şi metoda prin schimb de agregate. Alegerea metodei de reparaţie este determinată de:

- volumul planului de produclie;- diversitatea utilajelor ce trebuiesc reparate.În cadrul unităţii care se proiectează, se va practica metoda de reparare

prin agregate de schimb.

Modul de organizare al producţiei de reparaţii depinde în principal de: - volumul planului de producţie;- complexitatea reparaţiilor; - diversitatea utilajelor;- dotarea tehnică şi nivelul de organizare al atelierelor; - asigurarea tehnico-materială a producliei.În baza de reparaţii care se proiectează se va folosi organizarea în flux

staţionar cu posturi de lucru specializate. În cazul aplicării acestui sistem, executarea reparaţiilor se va desfăşura astfel:

- utilajul este introdus în hala de montare-demontare şi este instalat pe un loc de muncă, în sectorul destinat familiei respective de utilaje; pe acest loc se efectuează demontarea utilajului în şi respectiv din părţile sale componente, precum şi operaţiile de reparare ale şasiului;

- diferitele lucrări de recondiţionare sau confecţionare a unor piese se execută în atelierele mecanice.

Componentele bazei de reparaţii tehnice trebuie să:- corespundă volumului, complexităţii şi diversităţii lucrărilor de

reparaţii care trebuie efectuate;- asigure calitatea reparaţiilor executate în condiţiile unor imobilizări

reduse în reparaţie a utilajelor, a realizării unui înalt grad de integrate a producţiei şi a unor indicatori tehnico-economici superiori.

Schema procesului tehnologic cuprinde gruparea pe linii tehnologice de reparaţie, şi în cadrul acestor linii, schema prevede ordinea de succesiune a executării acestor lucrări.

La elaborarea schemei procesului tehnologic se ţine seama de:- planul de producţie al unităţii proiectate;- metode de reparaţie adoptate;- gradul de dotare şi specializare al unităţii proiectate.

La gruparea pe hale, pe ateliere şi pe linii tehnologice a lucrărilor de reparaţii sunt luate în considerare:

- planurile de operaţii;- asemănarea tehnologiei de execuţie a lucrărilor de reparaţie şi

recondiţionare;- necesitatea executării simultane sau succesive a diferitelor lucrări;- specializarea atelierelor, a halelor.

Schema procesului tehnologic determină amplasarea reciprocă a halelor industriale şi a atelierelor în aceste hale, precum şi traseele fluxurilor tehnologice.

CAPITOLUL 1

1. PROBLEME GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII ALE MAŞINILOR DE CONSTRUCŢII

Elementele componente ale maşinilor şi utilajelor sunt supuse în timpul exploatării procesului de uzură, proces ce duce la înrăutăţirea parametrilor funcţionali ai maşinilor şi utilajelor şi, în final, la scoaterea acestora din exploatare. Pentru a prelungi durata totală de exploatare a maşinilor şi utilajelor, acestea se supun unor activităţi de întreţinere şi reparare.

Conform STAS 8174-77 prin MENTENANŢĂ se înlelege ansamblul tuturor acţiunilor tehnico-organizatorice necesare menţinerii sau restabilirii unui produs în starea necesară îndeplinirii misiunii cerute.

Aceste acţiuni sunt întreţinerile, reviziile tehnice şi reparaţiile.Mentenanţa poate avea mai multe aspecte, după cum urmează:- mentenanţă corectivă, care cuprinde activităţi de remediere şi de

înlocuire a pieselor uzate sau deteriorate, ambele activităţi efectuându-se după producerea defectărilor;

- mentenanţă preventivă, care cuprinde activităţi destinate împiedicării şi reducerii uzurilor, menţinerii produsului în stare bună de funcţionare, cu scopul evitării întreruperilor accidentale.

În ambele cazuri sunt necesare întreruperi pentru repunerea în funcţionare a sistemului, cu observaţia că mentenanţa corectivă determină întreruperi aleatorii de durată neprecizată, în timp ce mentenanţa preventivă determină întreruperi planificate şi în general cu durate prestabilite.

În foarte numeroase cazuri se aplică o mentenanţă mixtă, la care coexistă acţiuni cu caracter preventiv-planificat şi acţiuni cu caracter corectiv. În astfel de situaţii problema care se pune este ponderea fiecărui tip de mentenanţă în ansamblul lucrărilor de mentenanţă. O formă de prevenire a optimizării este reprezentata de disponibilitatea ca criteriu fundamental al eficienţei mentenanţei.

Se observa ca amplificarea activităţilor preventive şi deci majorarea cheltuielilor aferente acesteia, reduce cheltuielile pentru activităţi corective, precum şi cele indirecte, provocate de pierderi de producţie generate de întreruperi. Rentabilizarea sistemului obligă la realizarea situaţiei în care cheltuielile totale de întreţinere sunt minime. Această situaţie defineşte de altfel disponibilitatea optimă. Se înţelege că valoarea acesteia trebuie sa fie ridicată; în caz contrar, intreg sistemul trebuie regândit în sensul unei noi tehnologii de fabricaţie, materiale mai performante, etc.FFFFF

F1.1. ASIGURAREA MENTENANTEI MASINILOR DE CONSTRUCTII IN

CADRUL UNITATILOR DE REPARATII

Centrele de mentenanţă se pot organiza în următoarele forme:Ateliere mobile - unităţi de intervenţii organizate pe mijloace

autodeplasabile, cu o dotare tehnică minimă necesară şi personal muncitor adecvat executării unor intervenţii de mică complexitate la local de muncă al utilajului.

Personalul muncitor va fi compus din 5 - 6 persoane (2 - 3 mecanici, 1 lăcătuş, l electrician, 1 sudor).

Atelierele mobile sunt destinate lucrărilor de tipul reglajelor şi înlocuirilor de piese şi subansamble. În cazul defectelor majore, rolul echipei este de a constata defecţiunea şi de a informa baza de reparaţii.

Ateliere semifixe - centre de mentenanţă organizate în incinta marilor şantiere de construcţii, cu o dotare tehnică relativ campletă, cu personal muncitor specializat pe meserii. Se poate executa în general toată gama de intervenţii tehnice din structura unui ciclu de reparaţii caracteristic maşinilor de construcţii.

Aceste unităţi de reparaţii se desfiinţează odată cu încheierea lucrării.Baze de reparaţii - centre de mentenanţă organizate de firme ce deţin şi

exploatează un număr mare de maşini de construcţii şi foarte variate din punct de vedere tipo-dimensional. Au o dotare tehnică completă, personal muncitor specializat şi pot executa toată gama de lucrări prevăzute de ciclul de reparaţii, cu excepţia celor pentru care aceste lucrări se organizează in centre specializate.

În aceste centre de mentenanţă există secţii pentru fabricarea de piese noi, şi de asemenea aici se pot repara şi utilaje aparţinând unor firme terţe.

Unităţi de reparaţii organizate pe lângă firme producătoare de M.C. - au a formă organizatorică bine pusă la punct, dotare tehnolagică completă, personal muncitor de înaltă calificare. Aceste unităţi beneficiază de dotarea tehnică, documentaţia tehnică şi tehnologică şi de experienţa personalului muncitor al intreprinderii.

În aceste centre se pot culege date cu privire la comportarea in exploatare a maşinilor în vederea reproiectării anumitor unităţi de asamblare mai puţin fiabile, sau chiar a întregii maşini.

Unităţi de reparaţii organizate de firme specializate în închirierea de M.C. - au cea mai bună şi eficientă formă de organizare a unei întreprinderi de reparaţii din toate punctele de vedere. Aceste unităţi degrevează pe constructor de activităţile de întreţinere şi reparaţie, funcţii ce nu îi sunt proprii.

1.2. METODE DE REPARATII

In funcţie de anumiti factori se poate utiliza una din următoarele doua metode de reparatie: Metoda individuala; Metoda prin agregate de schimb.

Metoda individuală

Este caracterizata prin aceea ca agregatele sau piesele defecte ale masinilor aflate in reparatie sunt montate dupa restabilire pe aceeaşi masina din care au parvenit. Datorita acestei caracteristici piesele si agregatele nu devin anonime in procesul de reparatie. De asemenea, un volum mare de munca determinat de repararea agregatelor si de reconditionarea sau fabricarea de piese se consuma chiar in timpul reparatiei maşinii.

Metoda prezinta o serie de dezavantaje si anume:- Imobilizarea mare maşinii in reparatie;- O calitate mai slaba a lucrărilor de reparatii in comparatie cu cealalta metoda;- O încărcare neuniforma a atelierelor de reparat si prin urmare o folosire necores-punzatoare a spatiilor tehnologice ale acestora;- Costurile reparatiilor sunt mai mari decat in cazul celeilalte metode. Metoda individuala de reparatie este aplicabila in cazul masinilor unict, in cazul masinilor al caror numar este mic precum si in cazul masinilor a caror fabricatie a incetat de mult.

Metoda prin agregate de schimb

Se caracterizeaza prin existenta unui fond de rulment format din piese reconditionate sau noi si de agregate reparate, care este folosit la inlocuirea pieselor nsi agregatelor defecte ale masinilor introduse in reparatie.

Dupa sortare piesele se impart in cinci categorii: piese bune, piese simple reconditionabile, piese simple nerecuperabile, piese complexe reconditionabile si piese complexe nerecuperabile. Piesele simple se reconditioneaza sau se fabrica chiar in timpul reparatiei maşinii, neinfluentind esential imobilizarea acesteia.

Fabricarea sau reconditionarea pieselor complexe chiar in perioada reparatiei maşinii ar conduce inevitabi la marirea timpului de imobilizare. De aceea, acestea vor fi inlocuite cu piese deja fabricate sau reconditionate din fondul de rulment, urmand ca ele sa fie folosite la randul lor, dupa restabilire, la reparatia altei masini.

Principalele avantaje ale metodei sunt următoarele:- Timp de imobilizare al maşinii in reparatie mic;- Calitate foarte buna a lucrărilor de reparatie;- Costurile lucrărilor de reparatii sunt mult mai mici.

In condiţiile unui numar mare de masini in dotare, echipate eventual si cu agregate unuficate, metoda de reparatii prin agregate de shimb este utilizanila si in cazul reparatiilor curente.

1.3 ORGANIZAREA LUCRARILOR DE REPARATII

Lucrările de reparaţii pot fi organizate în unul din următoarele trei moduri:- organizarea în flux staţionar cu posturi de lucru universale;- organizarea în flux staţionar cu posturi de lucru specializate;- organizarea în flux intermitent cu posturi de lucru specializate.

Organizarea in flux stationar cu posturi de lucru universale

Se caracterizeaza prin aceea ca masina ramane in acelasi loc de munca in cursul intregului proces tehnologic de reparatie iar toate lucrarile de reparatie, cu exceptia celor aferente instalatiei electrice, sunt efectuate de o aceeaşi echipa de muncitori cu concursul atelierelor de prelucrari mecanice si reconditionari.

In practica se intalnesc doua variante de aplicare a acestei organizari:O prima varianta se aplica masinilor care pot fi deplasate pentru reparatie

in baze de reparatie. In aceste baze, masinile sunt introduse in hale de reparatie, asezate pe un anumit loc de munca pe care se executa majoritatea operatiilor de baza din cadrul procesului tehnologic.

O a doua varianta se aplica masinilor mari, care nu pot fi deplasate pentru reparatie in baze de reparatii. In acest caz masinile se demonteaza pentru reparare chiar pe locul unde sunt exploatate. Pe acelasi loc si de câtre aceeaşi echipa care a facut demontarea se inlocuiesc piesele si agregatele defecte, se fac reglajele necesare, se incearca masina in gol si in sarcina. Unele agregate defecte ale maşinii se repara in cadrul bazei de reparatii.

Organizarea in flux stationar cu posturi de lucru unversale prezinta o serie de dezavantaje:- Timp mare de imobilizare in reparatie- Echipele de muncitori care executa reparatiile trebuie sa aiba un grad mare de universabilitate si o calificare foarte buna.

Aceasta metoda se aplica in cazul masinilorunicat sau in cazul in care numarul masinilor este mic.

Organizarea in flux stationar cu posturi de lucru specializate

Procesul tehnologic se desfasoara astfel:Masina este introdusa in hala de demontare-montare a bazei de reparatii si

asezata pe pe un anumit loc de munca; pe acest loc de munca o echipa specializata realizeaza demontarea agregatelor de pe masina, din aceasta ramanand numai cadrul metali de sustinere, o alta echipa efectuand dupa aceea repararea acestuia;

Agregatele demontate sunt transportate in ateliere specializate unde sunt reparate simultan de câtre echipe de muncitori specializate;

Fabricarea de piese si reconditionarea acestora se executa in ateliere de prelucrari mecanice si de reconditionari;

Refacerea maşinii din partile sale componenete, reparate sau reconditionate intre timp; se executa pe acelas loc pe care s-a facut demontarea de echipe specializate.

Piesele demontate sunt supuse operatiei de spalare-curatire, apoi sunt sortate in trei categorii: piese bune, piese reconditionabile, piese nerecuperabile.

Piesele bune si cele recuperabile sunt depozitate temporar in magazia de completare. De aici piesele reconditionabile sunt executate in ateliere de fabricare-reconditionare, unde sunt supuse proceselor de reconditionare. Dupa reconditionare sunt expediate in magazia de completare. In magazia de completare, piesele bune sau reconditionate sunt grupate in containere, pe agregate si expediate, in funcţie de planul de productie, in atelierele de reparat agregate. Din aceste ateliere, agregatele reparate sunt expediate in atelierul de montare-demontare pentru a fi montate pe masina.

Acest mod de organizare prezinta o serie de avantaje:- Timp de imobilizare in reparatie mult mai mic decat in cazul precedent;- Calitatea lucrărilor de reparatie este superioara;- Spatiile tehnologice sunt rational utilizate;- Costul relativ scazut al reparatiilor determinat in special de organizarea industri-ala a productiei.

Organizarea in flux stationar cu posturi de lucru specializate se dovedeste eficienta la unitatile in care se executa reparatii capitale si/sau reparatii curente la o gama larga de masini, numarul acestora fiind relativ mare.

Organizare in flux intermitent cu posturi de lucru specializate

Este utilizat in cadrul unitatilor specializate in efectuarea de reparatii la un tip de masini sau la cateva tipuri similare ca funcţionare. Se numeste „in flux intermitent cu posturi de lucru specializate „ deoarece masinile introduse in reparatie ocupa in mod succesiv diverse pozitii pe parcursul procesului tehnologic, pe fiecare post de lucru efectuandu-se o anumita gama de lucrari.

Reparatiile se executa pe linii de reparatii, distingandu-se:- Linii de demontare, LD;- Linii de montaj, LM;- Linii intermediare de reparare a agregatelor, LIR.

Procesul tehnologic de reparatie decurge astfel:- Masina spalata exterior, eventual predemontata, se introduce pe linia de demontare;- Partile componente ale maşinii se introduc, in ordinea demontarii, pe liniile de reparatie intermediare unde sunt supuse operatiilor de reparare;

- Pe linia de montaj se reconstituie utilajul, operatiile de reconstituire se fac in ordine inversa demontarii.

Specific acestui sistem este organizarea tuturor operatiilor pe tacte, prin tact intelegandu-se durata de executare a operatiilor pe un anumit loc de munca. Se disting trei tipuri de tacte: tactul uzinei, tactul liniei tehnologice, tactul postului de lucru.

Organizare in flux intermitent cu posturi de lucru specializate prezinta o serie de avantaje:- Imobilizarea redusa in reparatie;- Procesul de productie se realizeaza intr-un ritm stabilit, care asigura realizarea planului de productie pe fiecare loc de munca si la nivelul intregii uzine;- Calitatea superioara a reparatiilor.

1.4. CICLUL DE REPARAŢII

Reprezintă totalitatea intervenţiilor tehnice executate în perioada de funcţionare a maşinii dintre două reparaţii cu grad maxim de complexitate sau din momentul intrării în exploatare şi pînă la prima reparaţie cu grad maxim de complexitate.

Un ciclu de reparaţii se caracterizează prin:- durată;- structură.Durata ciclului reprezintă timpul cumulat de bună funcţionare a maşinii

între cele două reparaţii cu grad maxim de complexitate care constituie limitele ciclului. Acest timp se exprimă, de regulă, în maşini ore/ciclu. Sunt situaţii în care durata ciclului este exprimată în alte unităţi, ca de exemplu km echivalenţi/ciclu în cazul maşinilor de transport.

Durata ciclului este diferită de la un tip de maşină la altul, uneori chiar în cazul maşinilor de acelaşi tip (intervin condiţiile specifice în care este exploatată fiecare maşină în parte). În cazul stabilirii corecte a duratei ciclului trebuie să se tindă spre mărirea duratei, spre reducerea nivelului cheltuielilor determinate de intervenţiile tehnice care se fac pe parcursul ciclului, în paralel cu determinarea gradului optim de complexitate al acestora, fără a se reduce prin aceasta siguranţa în funcţionare a maşinii.

Structura ciclului se referă la tipurile de intervenţii tehnice care se fac pe parcursul ciclului. Aceste intervenţii, în funcţie de politica de mentenanţă adoptată, pot fi de două tipuri: intervenţii preventive şi intervenţii corective.

Intervenţiile preventive sunt planificate şi se execută în mod obligatoriu la termenele stabilite, având drept scop prevenirea scoaterii forţate a maşinilor din funcţionare. În cazul maşinilor de construcţii, intervenţiile preventive sunt următoarele: întreţinerile zilnice (Iz), reviziile tehnice (RT), reparaţiile curente (RC) şi reparaţiile capitale (RK).

1.5. POLITICI DE MENTENANTA. OPTIMIZARE POLITICILOR DE MENTENANTA

Politici de mentenanta de inlocuire-reparare capitala.

Politica 1-politica de inlocuire la varsta limita (ARP)Sistemul este inlocuit sau reparat preventiv cand atinge o varsta limita;

cand sistemul se defecteaza inainte de a atinge varsta limita el este reparat corectiv. Varsta limita este stabilita aperiodic. Momentul T=0 pentru masurarea varstei limita il constituie ultima interventie asupra sistemului.

Politica 2-politica de inlocuire reparare in bloc (BRP).Sistemul este inlocuit reparat capital preventiv periodic la momentul nT,

indiferent de starea sistemului. Daca intre doua interventii preventive se defecteaza sistemul este inlocuit reparat capital corectiv. In acest caz avem de aface cu o politica periodica.

Este o politica rigida prin faptul ca indiferent de starea sistemului acesta este inlocuit la moment stabilit aperiodic.

Politici BRP derivate:Sistemul este inlocuit reparat capital la momentul nT. Daca intre doua

interventii preventive planificate sistemul se defecteaza el este restabilit prin reparatie minimala

Sistemul este inlocuit reparat capital la momentul nT. Daca sistemul se defecteaza intre doua interventii preventive el este restabilit dupa caz fie prin reparatie minimala, fie prin inlocuire reparare capitala.

Politici de inspectie

Sistemul este reparat inlocuit preventiv numai daca este gasit uzat. Sesizarea momentului iesirii din parametrii se face prin inspectii.

Politica 3-politica de inspectie periodica (ERP)La momentul nT sistemul este inspectat periodic. Daca sistemul este gasit

uzat el este reparat preventiv in acel moment, sau la un moment care este stabilit prin prognoza. Daca sistemul se defecteaza intre dou inspectii periodice el este inlocuit reparat corectiv.

Politici ERP derivate:Daca intre doua inspectii periodice sistemul se defecteaza el este

restabilit prin reparatie minimala

Daca sistemul se defecteaza intre doua inspectii periodice el este restabilit dupa caz fie prin reparatie minimala, fie prin inlocuire reparare capitala.

Politici complexePresupune reparatii capitale, revizii tehnice preventiv periodice. O astfel

de politica este politica pentru masini de constructii. Este o politica de mentenanta preventiv periodica cu planificare controlata.esta o simbioza intre BRP si ERP Optimizarea politicilor de mentenanta

Criterii: Costul mentenantei; Disponibilitatea sistemului.

Optimizarea dupa criteriul cost mentenanta pentru politica BRP C(t)-costul cumulat al intretinerii sistemului in intervalul [0,t] C(T)- costul unitar al intretinerii sistemului in intervalul [0,t] c1-costul mediu al unei reparatii minimale c2-costul mediu al unei inlocuiri corective c3- costul mediu al unei inlocuiri preventive c3<c2

Criteriul analitic pentru optimizare:

Nic(T)-numarul mediu de inlocuiri corective ale sistemului in [0,T]. Poate fi calculat daca se cunoaste procesul stohastic punctual.Functia C(T) este continua care pentru sistemul care se deterioreaza este

unimodala adica admite un extrem si acela este un minim.Punand conditia de minim rezulta valoarea optima pentru T

Optimizarea dupa criteriul disponibilitatii sistemului pentru politica ARP

, unde

m=media timpilor de buna functionarem2=durata medie de restabilirem2c=media duratei de restabilire prin corectie corectiva

m2p= media duratei de restabilire prin corectie preventiva1.6. PROCESUL TEHNOLOGIC GENERAL AL REPARARII MASINILOR

DE CONSTRUCTII

Pentru maşinile de construcţii se deosebesc mai multe tipuri de intervenţii, astfel:

Întreţinerile zilnice (Iz), au ca scop prevenirea uzurilor anormale şi a defecţiunilor tehnice, asigurarea fucţionării normale şi prevenirea accidentelor din timpul exploatării maşinilor. Acestea sunt executate de mecanicul de deservire şi de ajutorul acestuia la sfârşitul programului de lucru, în incinta şantierului sau a locului de muncă al maşinii.

Periodic, la anumite termene prescrise, tot cu ocazia întreţinerilor zilnice se execută lucrări prevăzute în fişa tehnică a maşinii - se schimbă filtrele de ulei şi de aer, se face spălarea şi curăţarea generală a maşinii şi se înlocuiesc anumite piese cu viteză mare de uzură (Întreţinere periodică).

Revizia tehnică (RT) cuprinde un ansamblu de operaţii prin care se verifică starea generală a maşinii, se reglează sistemele şi mecanismele acesteia, se înlocuiesc unele piese cu viteză mare de uzare specificute în normativele de reparaţii.

Aceste revizii sunt planificate şi se încheie cu întocmirea unui document ce cuprinde date cu privire la identitatea maşinii şi a mecanisinului de deservire, starea tehnică generală a maşinii, oportunitatea efectuării unor intervenţii, identificarea celor care au efectuat revizia tehnică.

La trecerea de la sezonul cald la cel rece şi invers se face o revizie tehnică sezonieră prin care maşina este echipată şi pregătită cu cele necesare sezonului ce urmează.

Reparaţii curente (RC) ce pot fi de gradul 1 (RC1) şi de gradul 2 (RC2).RC1 - intervenţii de mică complexitate prin care se înlocuiesc piesele cu

viteză mare de uzură şi se execută unele reglaje. Acestea pot fi făcute în incinta şantierului de ateliere mobile sau semifixe, fie într-un centru de mentenanţă.

RC2 - intervenţie preventiv planificată şi are ca scop restabilirea stării tehnice a maşinii la parametrii maximali. Se face în centrele de mentenanţă ale firmelor ce deţin şi exploatează maşini de construcţii.

Reparaţii capitale (RK) care au un caracter planificat şi au ca stop restabilirea parametrilor tehnico-funclionaţi, asigurând funcţionarea corectă a maşinii pe durata unui ciclu de reparaţii. Se execută numai în unităţi specializate.FFFFFFF

FFF

CAPITOLUL 2

2. CĂI DE CIRCULAŢIE

În fiecare din HC se prevede o cale de circulaţie magistrală cu o lăţime de 3,5-4 m şi amplasată după axa longitudinală a halei. Aceste căi sunt necesare pentru introducerea în hale şi respectiv expedierea din acestea a maşinilor de construcţii, precum şi pentru transportul uzual intern.

Deasemenea, în fiecare din HL se prevede o cale de circulaţie, cu o lăţime de 1,5-2 m, care este amplasată lângă HC alăturată; această cale este folosită pentru transportul intern cu cărucioare, precum şi pentru circulaţia personalului muncitor.

La extremitatea grupului de hale industriale este rezervată o travee, în care este marcată deasemenea o cale de circulaţie, cu lăţimea de 3,5-4 m necesară pentru transportul uzinal interior, pentru aprovizionarea magaziei generate etc.

Fluxuri tehnologiceFluxul tehnologic reprezintă în mod grafic circulaţia utilajului şi a părţilor

sale componente în incinta spaţiilor tehnologice de la intrarea acestora în reparaţie şi până la sfârşitul acesteia. El asigură realizarea organizatorică a schemei procesului tehnologic general de reparaţie.

Proiectarea fluxurilor tehnologice se face ţinând seama de următoarele principii:

- Traseul fluxului tehnologic să urmeze drumul cel mai scurt posibil;- Traseul fluxului tehnologic trebuie să fie continuu, fără încrucişări

sau întoarceri şi fără să se realizeze gâtuiri;- Traseul de desfăşurare a fluxului trebuie să permită utilizarea optimă

a mijloacelor de transport uzinal şi să nu permită stagnări.Simbolizarea fluxului se face cu ajutorul unor linii de forme diferite sau

culori diferite care să diferenţieze importanţa şi caracterul circulaţiei.Principalele fluxuri sunt: fluxul lucrărilor de montare-demontare a

utilajelor în agregate şi a agregatelor în piese de schimb, fluxul lucrărilor de reparare-recondiţionare.

Amplasarea maşinilor unelte în ateliereMaşinile unelte şi celelalte dotări tehnice din cadrul atelierului de

prelucrări mecanice se vor amplasa având în vedere următoarele considerente:- Maşinile unelte se amplasează grupat, pe familii (strunguri manuale,

maşini de frezat, maşini de rectificat etc.). Acest lucru este determinat de faptul că maşinile unelte sunt folosite pentru prelucrarea mecanică şi

recondiţionarea unei mari diversităţi de piese, nefiid indicată organizarea unei linii tehnologice de fabricaţie.

CAPITOLUL 3

3. NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII ŞI IGIENA MUNCII

În proiectul de tehnologie se indică măsurile care trebuie să fie avute în vedere la elaborarea proiectelor de construclii şi de instalaţii ale unităţii de reparaţii, măsuri a căror realizare asigură desfăşurarea activităţii de producţie în condiţii de securitate şi igienă a muncii.

Astfel, trebuiesc asigurate condiţii pentru iluminare naturală şi artificialăcorespunzătoare a atelierelor centrului de mentenanţă, precum şi ventilarea ce trebuie să fie realizată pentru evacuarea noxelor. În halele industriale trebuie, de asemenea, să fie realizate şi următoarele măsuri :

- împământarea tuturor receptorilor de forţă şi conectarea acestora la un conductor continuu format din platbande metalice sudate, legate la prizele de pământ ; prize care să asigure o rezistenţă de maximum 3 a conexiunii receptor-pământ ;

- existenţa unei reţele şi a unor prize monofazice de 24 V, folosite, în special, pentru lămpile de lucru portabile şi alţi receptori ; aceste prize vor fi de o anumită construcţie şi vor fi marcate vizibil, corespunzător tensiunii de lucru ;

- evacuarea gazelor arse de la motoarele cu ardere internă, motoare aflate pe bancurile de rodaj, evacuare ce trebuie să fie efectuată, prin canalizări, direct de la aceste motoare în exteriorul halei ;

- organizarea unei staţii generatoare de acetilenă, staţie amplasată într-o construcţie corespunzătoare, pentru a se evita pericolul de accidente în eventualitatea descompunerii accidentale a acetilenei ;

- marcarea căilor de circulaţie.FFFFFFFFFFFFF

F

FCAPITOLUL 4

4. PROIECTAREA CENTRELOR DE MENTENANŢĂ ASISTATA DE CALCULATOR

4.1. ALGORITMUL DE CALCUL

INTRODUCEREA DATELOR INIŢIALE

Datele initiale se constituie din numarul de masini si utilaje de constructii din fiecare tipodimensiune data prin tema, precum si dintr-o multime de indici, coificienti, consumuri specifice, norme de timp, preturi unitare etc. ale caror valori sunt extrase din normative cu caracter national, departamentul de standarde sau din literatura de specialitate.

DETERMINAREA VOLUMULUI DE MUNCĂ NECESAR EFECTUĂRII REPARAŢIILOR CURENTE

Determinarea numarului de cicluri:Se determină numărul echivalent de cicluri pentru fiecare tipodimensiune

de maşină cu relaţia :

Verificare pentru grupa 1 de utilaje:

UtilajulIndici Vol. de munca unitar Imobilizare

C ie iu tc tk zc zk

Automac. 125kN 11500 0,90 2600 0,16 2000 40 40Automac. 250kN 11500 0,90 2600 0,19 2200 45 45Automac. 450kN 11500 0,90 2400 0,22 2300 60 60

Determinarea volumului de munca pentru reparatii curente:

Determinarea volumului de munca pentru reparaţia capitală:

Determinarea volumului total de muncă :

VOLUMUL DE MUNCA NECESAR ATELIERULUI i   :

Verificare pentru atelierul 13 CUTII DE VITEZE :Grupa Tc Ac % Tc13 Tk Bk % Tk13

I 59340 4,3 2552 58500 3,7 2165II - - - - - -III 111520 5 5576 72100 6 4326IV 43968 3,4 1495 30900 4 1236V 80880 3,3 2669 48500 4,4 2134VI 100800 3,3 3326 67600 4,2 2839VII 27404 5 1370 107800 4 4312VIII 23880 6,6 1576 12800 8,3 1062IX - - - - - -

Total 18564 18074

DETERMINAREA NUMARULUI DE MUNCITORI DE BAZA:

DETERMINAREA NR. DE MASINI UNELTE PENTRU ATELIERUL M.U.:

DETERMINAREA NUMARULUI TOTAL DE M.U. DIN CADRUL ATELIERULUI DE PRELUCRARI MECANICE:

Pentru atelierele de spalare, curatire piese, vopsitorie, rodaj, probe, unitatea reprezantiva este numarul instalatiilor din dotare.

Pentru spatiile auxiliare de tip magazie generala, magazie de compeltare, depozit de carburanti sau lubrifianti unitatea baza reprezentativa este cantitatea de materiale depozitate.

NUMARUL TOTAL DE PERSONAL MUNCITOR :

CONSUMUL DE ENERGIE ELECTRICĂ

DIMENSIONAREA HALELOR

HC = hala centrala;HL = hala laterala.

DIMENSIONAREA HALELOR

AtelierSuprafete

HL1 HC HL2Smin Smax Smin Smax Smin Smax

Demontare-montare 1715 2325Demontare agregate in piese

20 24

Degresare 50 75Control sortare 16 20Magazie intermediara de completare

50 70

Actionări H+P 338 408Motoare termice 206 246Agregate 114 180Sisteme de mers 144 180Lacatuserie 60 70Construcţii metalice 64 74Electricitate 136 187Prelucrari mecanice 448 512Scularie 104 126Energomec 78 96Metalizare 32 40Sudura 90 125

Total 782 984 2117 2853 766 921Total valoare medie 883 2485 843.5

Stalpii halelor au dimensiunile 40X60 cm pentru halele laterale respectiv 60X80 pentru halele centrale. T = travee; d= 9, 12, 15, (18) m. D= 18, 21, 24, ( 27 ) m. D ( d )= deschiderile halelor centrale ( laterale ).Aleg T = 6 m.Aleg d = 12 mAleg D = 18 m

*HL: T = 6 m d = 12 m

S = 883 m2 883/72 = 12.26 ≈ 13 travee (se adopta 13travee)

*HC: T = 6 m D = 18 m

S = 2485 m2 2485/108 = 23.05≈ 26 (26 multiplu de 13) Solutia se adopta d = 12 m , D = 18 m si nr de travee 12 + 1