Datorită calităților sale nutritive si dietetice, mierea este considerată un aliment de mare valoare în hrana

oamenilor de toate vârstele. Mierea are importante aplicații în alimentația pre- și postoperatorie, pentru

bătrâni, copii, gravide și femeile care alăptează, sportivi, persoane care depun eforturi fizice sau intelectuale

deosebite; este un aliment energizant in cazurile de surmenaj, oboseală, neurastenie etc. Comunitățile

medicale contemporane din întreaga lume sfătuiesc populația să înlocuiască alimentele rafinate, precum

zahărul industrial, cu miere de albine.

Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăția ei în zaharuri, din acest punct de vedere

fiind un aliment energetic prin excelență. Deosebirea esențială dintre miere si zahărul industrial constă in

conținutul său ridicat in multe substanțe nezaharoase, precum vitamine, săruri minerale, enzime, aminoacizi,

acizi organici etc., care iși exercită efectul pozitiv atât prin acțiunea de reglare a unor funcții importante ale

organismului, cât și prin conferirea calităților gustative specifice, caracteristicile organoleptice ale mierii

făcând din ea un aliment foarte apreciat. Calitățile și valoarea nutritivă a mierii au o strânsă legătură cu

compoziția nectarului din care provine mierea.

Introducerea mierii în alimentația copiilor a fost o recomandare universală în ultimile secole,

înregistrându-se câteva observații interesante. Conform unor studii, ingerarea mierii de către copii a dus la o

creștere a nivelului de hemoglobină, o culoare mai bună a pielii și o creștere in greutate mai bună, fără a exista

probleme de digestie, în comparație cu copiii hrăniți normal sau cei cărora li s-au administrat agenți de

construcție a sângelui. Efectele pozitive ale mierii în alimentația sugarului sunt atribuite influenței acesteia in

procesul digestiv. O cauză posibilă este bine cunoscutul efect al oligozaharidelor asupra bifidobacteriei – o

bacterie considerată importantă în sănătatea tractului intestinal.

Există totuși o problemă de sănătate pentru copii, legată de prezența bacteriei Clostridium botulinum în

miere. Sporii acestei bacterii pot exista în miere, dar nu pot crea toxina. Însă, în stomacul copiilor mai mici de

un an, sporii bacteriei pot supraviețui, se pot dezvolta si teoretic pot crea toxina. De aceea este recomandat a

nu se administra miere copiilor mai mici de un an.

Compoziția generală a mierii este de asemenea suportul pentru o întreagă serie de acțiuni și efecte

farmacologice și biologice: antimicrobiană, antiseptică, antioxidantă, antianemică, biostimulatoare, și ajută la

detoxifierea organismului.

Acțiunea antimicrobiană a mierii a fost cercetată in 1992 de către Molan(227,228) și în 2011 de Al-

Waili (16). S-a constatat ca mierea are o acțiune atât directă cât și indirectă. Acțiunea indirectă constă in

combaterea microbilor prin activarea imunității, activitatea prebiotică și anti-inflamatorie. Direct, mierea

inhibă creșterea microorganismelor și a fungilor, în mare parte având efect asupra bacteriilor gram-

pozitive(61,226,227,229).

Mierea prezintă activitate fungicidă, insă nu a fost testată pe multe specii de fungi. Acționează împotriva

dermatofitelor din genurile Epidermophyton, Mircosporum și Thrichophyton.

De asemenea, mierea este considerată un produs alimentar cu o activitate antioxidantă semnificativă,

datorită prezenței unor compuși precum acidul ascorbic, flavonoide, acizi fenolici, derivați carotenoidici, acizi

organici, produși ai reacției Maillard, amino-acizi, proteine. Rezultatele unor studii recente au arătat faptul că

anumiți compuși melanoidinici cu masă moleculară mare sunt de asemenea antioxidanți puternici. Aceștia si

alți produși Maillard par a fi antioxidanții dominanți din miere.

Din cauza anumitor compuși sau a polenului din miere, aceasta poate fi dăunătoare oamenilor ce

prezintă alergii, deși, în comparație cu alte alimente, cazurile de alergie la miere sunt rare. Într-un studiu

epidemiologic, dintr-un grup de 173 de oameni alergici la diferite alimente, 2,3% au prezentat alergie la

miere(151), acest incident explicându-se prin prezența particulelor de păpădie și a polenului in miere.

Oamenii cu alergie la polen pot consuma în schimb miere de mană, deoarece aceasta nu conține polen.

Mierea, ca orice alt aliment natural, poate fi contaminată cu metale grele, pesticide, antibiotice etc., dar

nivelul de contaminare nu prezintă un pericol de sănătate. Există totusi un pericol în cazul mierii provenită din

nectarul anumitor plante ce conține substanțe toxice. Anumite plante din familia Ericaceae, sub-familia

Rhododendron ( R. Ponticum) conține hidrocarburi ciclice polihidroxilate sau diterpenoizi. Mierea ce provine

de la R. Ponticum se numește miere nebună și se găsește în unele regiuni din Turcia. Ingerarea acestui tip de

miere nu este letală, însă provoacă stări de amețeală, greață, convulsii și pierderea conștiinței. Alte exemple

sunt mierea din plantele din genul Datura (din Mexic si Ungaria), miere de belladonna (Ungaria), Serjania

lethalis (din Brazilia) etc.