2.3.Clasificarea pulberilor medicinalePulberile farmaceutice se pot clasifica după mai multe criterii: După compoziţie: -pulberi simple - alcătuite dintr-o singură substanţă activă; -pulberi compuse - constituite dintr-un amestec de substanţe active, cu sau fără substanţe auxiliare. După modul de dozare: -pulberi nedivizate; -pulberi divizate. După modul de administrare: -pulberi de uz intern - care se administrează pe cale bucală;-pulberi de uz extern - care se aplică pe piele şi mucoase. După gradul de fineţe: -pulberi groscioare (trec prin sita IV); -pulberi mijlocii (trec prin sita V); -pulberi semifine (trec prin sita VI); -pulberi fine (trec prin sita VII); -pulberi foarte fine (trec prin sita VIII); -pulberi extrafine (trec prin sita IX). După modul de formulare: -pulberi oficinale; -pulberi magistrale; -preparate în industrie După natural lor:-preparate din produse naturale (vegetale ,animale,minerale)-pulberi obţinute prin sinteză PREPARAREA PULBERILOR La prepararea pulberilor se aplică următoarele operaţii:-Uscarea; -Pulverizarea; -Cernerea; -Amestecarea/Omogenizarea; -Divizarea în doze;USCAREAFR X menţionează că uscarea să se facă atunci când este cazul. Uscarea se impune atunci când umiditatea substanţei depăşeşte limita admisă şi în cazul substanţelor efluorescenţa (substanţe cu apă de cristalizare care au tendinţa de a pierde o parte din apa de cristalizare în anumite condiţii) cu scopul de a putea respecta concentraţia prescrisă sau de a preveni unele interacţiuni între componentele associate.Uscarea trebuie să se efectueze la o temperatură corespunzătoare în funcţie de termostabilitatea substanţelor: -Substanţele termolabile se vor usca la temperatura camerei sau în exicator; -Substanţele ce se pot descompune la temperaturi, se vor usca la 40-50 grade C; -Substanţele termostabile se vor usca la 90-110 grade C. FR X prevede pentru unele substanţe efluorescente deshidratarea până la un anumit grad înaintea asocierii sau amestecării cu alte substanţe.

Dintre substanţele efluorescente pentru care FR X recomandă uscarea fac parte Na2 SO4 şi Na3 PO4. Na2 SO4 * 10H2O – în mod normal se foloseşte anhidru.

Metode de uscare: a)Uscarea la aer cald; b)Uscarea la cald; c)Uscarea în vid; d)Uscarea cu ajutorul substanţelor deshidratante; e)Deshidratarea sărurilor prin distilare azeotermă. a) Uscarea la aer cald Operaţia se efectuează prin plasarea substanţelor solide umede în straturi subţiri, în diferite aparate încălzite, la temperaturi cuprinse între 30 şi 110 grade Celsius.Eliminarea aerului se produce prin ventilare şi anume: aerul cald ventilat antrenează umiditatea şi apoi este eliminat. Aparatele pot funcţiona: Discontinuu: -Etuvă;-Uscător cu rafturi; -Camere de uscare.Continuu: -Tunel de uscare; -Uscător cu bandă transportatoare. b)Uscarea la cald se face cu ajutorul unui agent de uscare încălzit (aerul este cel mai des folosit) care circulă deasupra materialului, se încarcă cu vapori de apă şi este evacuat prin vantilare. Uscarea la cald este aplicabilă la substanţele termostabile si necesită o aparatură specială şi condiţii de lucru controlate. Pot fi mai multe modalităţi de uscare la cald:-prin convecţie - când aerul cald, apa încălzită sau vaporii încălziţi vin în contact cu vasul în care este expus materialul supus uscării; -prin conducţie - când vasul este în contact cu sursa de căldură; -prin radiaţie termică (infraroşu) - uscarea este produsă de radiaţii IR la temperaturi cuprinse între 40-110C, temperatura alegându-se în funcţie de stabilitatea substanţei. c)Uscarea in vid se efectuează pentru substanţele termolabile care cedează greu umiditatea (extracte , lecitina, etc). d)Uscarea cu ajutorul substanţelor deshidratante se aplică în cazul substanţelor higroscopice (extracte uscate etc.).Ca substanţe deshidratante se pot utiliza: oxid de calciu, acid sulfuric concentrat etc. Operaţia se efectuează în exicatoare. Exicatoarele sunt recipiente cu pereţii groşi de sticlă care pot fi acoperite etanş cu un capac şi care servesc la uscarea unor substanţe. Unele exicatoare au la partea inferioară un compartiment peste care se găseşte o placă de porţelan care serveşte drept suport pentru vasele care conţin materialul de uscat. Compartimentul inferior serveşte pentru introducerea unor substanţe higroscopice care fixează umiditatea: CaO, H2SO4 concentrat, silicagel etc. Substanţele higroscopice şi delicvescente reţin/fixează umiditatea din aer în condiţii defectuoase de păstrare. Se deosebesc prin cantitatea de apă absorbită:

-Substanţele higroscopice se umezesc în prezenţa umidităţii atmosferice; -Substanţele delicvescente se pot dizolva în apa absorbită. Exicatoarele servesc la deshidratarea unor substanţe în cantităţi mici sau pentru păstrarea unor produse higroscopice: -Unele extracte uscate; -Unele extracte moi. f) Deshidratatrea sărurilor prin distilare azeotropă se utilizează pentru îndepărtarea apei de cristalizare de la unele substanţe (sulfat de magneziu etc.) prin amestecarea acestora cu o substanţă organică (benzen, toluen) urmată de distilare. În procesul distilării aceste substanţe organice antrenează şi vaporii de apă rezultând amestecuri azeotrope.PULVERIZAREAPulverizarea este operaţia prin care corpurile solide sunt transformate în fragmente mai mici de 1 mm. În cazul produselor vegetale pulverizarea este precedată de mărunţire. Pulverizarea permite aducerea unei pulberi la gradul de mărunţire prevăzut de monografia respectivă. Pulverizarea la mojar este operaţia cea mai fracvent întâlnită în practica farmaceutică. Ea se poate face prin: -Pisare (lovire) – se efectuează lovind cu putere substanţa aflată pe fundul mojarului cu pistilul pe o direcţie perpendiculară. Această metodă se aplică substanţelor dure sau produselor vegetale care au ţesuturi tari (exemplu: acidul tartric, rădăcina de Ipea). -Triturarea este procedeul în care pistilul este învârtit în mojar imprimându-se o acţiune de presare (frecare asupra materialului de pulverizat). Rotirea pistilului se face de obicei în sens invers acelor de ceasornic (de la dreapta la stânga). Prin triturare se pulverizează substanţele mai puţin dure care se sfărâmă mai uşor. Pulverizarea prin intermediu.

Unele substanţe folosite în farmacie nu pot fi pulverizate prin simpla triturare la mojar pentru că datorită structurii lor se aglomerează. Pentru a se înlesni pulverizarea se recurge la o altă substanţă numită intermediu. Intermediile folosite pentru pulverizare pot să rămână sau nu în amestec.Ele pot fi: -Solide (zahărul) – intermediu permanent; -Lichide (alcool, eter, cloroform) – intermedii volatile. În general o substanţă se pulverizează fără reziduu. Un eventual reziduu se pulverizează din nou şi se încorporează în amestec. Gradul de fineţe al pulberilor diferă după destinaţia lor:-Pansamentele gastrice, pudrele trebuie să corespundă unei fineţi avansate (sitele VII-IX); -Pulberile care se dizolvă înainte de administrare, pulbeile de uz intern care sunt dizolvate de secreţia gastro-intestinală pot avea un grad de dispersie mediu (sitele V-VII). Substanţele se pulverizează în cantităţi necesare pentru că stabilitatea lor sub formă de pulbere este mai redusă redusă.CERNEREAPrin operaţia de pulverizare se obţine o pulbere care este constituită din particule de dimensiuni diferite. Deseori este necesar ca particulele care au dimensiuni mai mari să fie separate. Cernerea este operaţia prin care particulele cu dimensiuni mai mari se separă cu ajutorul sitelor.

Prin cernere rezultă 2 fracţiuni: -Particule cu dimensiuni mai mici decât dimensiunile sitei – cernut; -Particule cu dimensiuni mai mari sau egale cu dimensiunea sitei – refuz. FR X prevede 9 site standardizate (I = dimensiunile mari, IX = dimensiuni foarte mici). Sitele pot fi caracterizate prin: -Latura interioară a ochiului (milimetri);

-Numărul de ochiuri pe cm2; -Diametrul sârmei (milimetri).Sita nr. I-fragmente mariSita nr. II-fragmente mijlociiSita nr. III-fragmente miciSita nr. IV-pulberi

AMESTECAREA SAU OMOGENIZAREA

Amestecarea pulberilor farmaceutice are ca scop omogenizarea particulelor de mărimi diferite din aceeaşi substanţă sau a particulelor apropiate ca ordin de mărime dar diferite din punct de vedere chimic. Amestecul obţinut trebuie să fie omogen. Pentru amestecarea pulberilor în farmacie se utilizează de obicei mojarele. Acestea trebuie să aibă o capacitate de 5-10 ori mai mare decât volumul pulberii. Conform FR X la prepararea pulberii compuse substanţele se amestecă în ordinea crescătoare a maselor cu excepţia substanţelor cu densitate mare care se adaugă la început. Când masa pulberii depăşeşte 20g cernerea finală este obligatorie.Dacă substanţa care este în cantitatea cea mai mică, este din grupa celor puternic active sau toxice, se introduce în mojar numai după ce, cu o porţiune egală sau dublă dintr-o altă substanţă prevăzută în amestec s-au încărcat porii mojarului. La fel se procedează şi în cazul substanţelor colorate. Componentele care sunt prescrise în cantitate mai mare sau prezintă volume mai mari, se adaugă în mai multe porţiuni succesive. Substanţele cu densitate mică, voluminoase se adaugă la sfârşit. În scopul asigurării omogenităţii amestecului de pulberi, FR X recomandă în cazul pulberilor ce depăşesc 20 g trecerea prin sita imediat inferioară sitei ce indică fineţea pulberii respective.Deoarece în timpul trecerii prin sită are loc o sortare a pulberii, la început trecând prin sită particulele mai fine iar la sfârşit cele mai mari, se impune reducerea pulberii în mojar şi omogenizarea ei din punct de vedere al mărimii particulelor.DIVIZAREA ÎN DOZE

Divizarea se poate face în mai multe moduri: a) divizarea prin apreciere vizuală - această operaţie se realizează pe cartele de celuloid care trebuie să aibă o flexibilitate corespunzătoare. Pentru a micşora gradul de eroare divizarea, prin apreciere vizuală se face în maxim zece părţi. Cartelele pe care are loc divizarea se aşează pe două rânduri, a 5 cartele, fiecare cartelă având acoperit 2/3 din suprafaţă de cartela următoare iar pe spaţiul rămas liber se divizează substanţa. Pentru divizare în afară de cartelele obişnuite se pot utiliza şi cartele speciale şi anume: cartele cu

cioc, construite astfel pentru a uşura deschiderea pungilor, cartele cu cercuri concentrice, care permit o mai bună apreciere vizuală a volumului pulberii. Când medicul prescrie 20 prafuri, cantitatea totală se împarte la doi, fiecare din cele două cantităţi divizându-se apoi în 10 doze.Când divizarea se face în 5 doze exactitatea poate creşte cu cel puţin 15%. b) divizarea după volum se poate realiza în următoarele moduri:prin împărţirea volumului în părţi egale.Operaţia se realizează în dispozitive formate dintr-un cilindru în care se introduce pulberea în strat uniform. Împărţirea în doze se realizează prin introducerea unor lamele despărţitoare aflate la distanţe egale între ele, scoaterea unor volume egale de pulbere. Operaţia se realizează cu linguriţa de dozat pulberi, un alt dispozitiv pentru dozarea pulberilor este dispozitivul de divizare a pulberilor după volum. c) divizarea pulberilor prin cântărire. Acest mod de divizare dă cele mai exacte rezultate şi constă în cântărirea fiecărei doze individuale.STERILIZAREASterilizarea este o operaţie pentru fabricarea de pulberi sterile. Se utilizează şi în industrie, aceleaşi metode de sterilizare ca pentru prepararea pulberilor, în farmacie, descrise anterior:-Sterilizarea cu aer cald; -Prepararea pe cale aseptică; -Asocierea de substanţe conservante; -Sterilizarea prin radiaţii UV.FR X recomandă ca pulberile care se aplică pe plăgi, arsuri, pielea sugarilor, să se prepare prin metode care să le asigure sterilitatea şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme. În acest regim se încadrează şi pulberile cu antibiotice.