MARGARET STANLEY

B`iatul din vecini

ALCRISM-94

Capitolul 1

Nici o adiere de aer nu venea s` tulbure lini[tea acestei zile

c`lduroase de var`. Cu pleoapele \nchise, Julia nu vedea

soarele decât ca o pat` ro[ie [i difuz`.

|mbr`cat` \ntr-un minuscul costum de baie, cu pielea

transpirat` [i lucioas` de la crema solar`, tân`ra femeie se

abandona unei pl`cute senza]ii de toropeal`.

Aerul era \nmiresmat de iarba proasp`t t`iat`. Julia \[i f`cea

o obliga]ie s` tund` peluza \n toate sâmbetele, pentru a-l sc`pa

de aceast` corvoad` pe tat`l ei, singura zi din s`pt`mân` când

se putea odihni. Ea \[i \ntinse alene bra]ele deasupra capului,

suspinând. Peste zbârnâitul confuz al unei ma[ini de tuns iarba

se suprapunea zarva \ndep`rtat` a unor jocuri de copii.

Julia tres`ri u[or: cineva se apropia. Putea s` spun` adio

siestei. Intrusul r`mase nemi[cat câteva clipe \n fa]a

[ezlongului \nainte de a se decide s` se a[eze. Ghicise cine era,

dar a[tept` ca el s` vorbeasc` primul. Sim]ea \nc` prea mult`

ranchiun` pentru a face cel mai mic gest.

Sesiz` o gravitate neobi[nuit` \n vocea atât de familiar` a lui

Samuel.

– Regret ce ]i-am spus ieri. Iart`-m`.

Julia se rostogoli pe o parte [i \[i ascunse fa]a \ntre bra]e.

Nu r`spunse decât dup` un timp, cu un nod \n gât.

– Ai spus ce credeai [i \nc` mai crezi.

– Te asigur c` nu. Am gre[it fiind atât de categoric.

Bine\n]eles, g`sesc regretabil c` \]i risipe[ti energia [i talentul

lucrând \ntr-un restaurant. Dar tu singur` trebuie s` hot`r`[ti

ce trebuie s` faci. Dac` via]a pe care o duci \]i convine, acesta

este principalul.

Ea \[i ridic` deodat` capul. P`rul castaniu \i c`dea \n [uvi]e

grele pe ochi.

– Probabil c` tu te-ai descurcat bine \n via]`, Samuel. {i ai

vrea ca toat` lumea s` reu[easc` la fel ca tine, dar lucrurile nu

sunt atât de simple.

Ea \ntâlni ochii lui de un cenu[iu limpede.

– {tiu.

6 MARGARET STANLEY

Samuel [tia s`-[i recunoasc` gre[elile cu o sinceritate

emo]ionant`. Un zâmbet slab \i \ntinse buzele, br`zdând fa]a

lui.

– S` fii fericit`, Julia, asta-i tot ce-]i cer.

Tân`ra femeie \i \napoie zâmbetul [i capul \i rec`zu pe

[ezlong.

– Cred c` a[ fi mai mult dac` a[ avea ceva rece de b`ut.

– Ei bine, m` duc s` caut ceva. U[a este deschis`?

– Da. Exist` bere pentru tine, dac` vrei!

Julia detesta berea, dar era b`utura preferat` a tat`lui ei, [i

vara avea \ntotdeauna o rezerv` \n frigider.

Samuel [tia, deoarece cuno[tea bine obiceiurile casei, Julia

[i cu el crescurser` \mpreun`...

Samuel locuia cu p`rin]ii s`i \n casa vecin` cu cea a Juliei, la

cap`tul unei fund`turi. Era un loc destul de retras, [i doar o a

treia cas` ad`postea un cuplu de persoane \n vârst`. Cei doi

copii, foarte firesc, fuseser` atra[i unul de altul. El avea ast`zi

dou`zeci [i patru de ani, cu doi ani mai mult decât ea, [i un

viitor promi]`tor. Avea deja un salariu important ca director al

filialei locale a unei societ`]i financiare. Julia \i admirase

\ntotdeauna spiritul de decizie, chiar când nu avea decât

doisprezece ani. Era mândr` de el, ca [i cum era propriul ei

frate. Dar el trebuia s` \n]eleag` c` nu mai putea s`-i impun`

B~IATUL DIN VECINI 7

op]iunile. Via]a ei va urma alte c`i, care-i r`mâneau de altfel s`

le descopere.

Acesta era motivul certei pe care o avuseser` noaptea

trecut`. De la plecarea lui Samuel la universitate, acum [ase

ani, nu avuseser` deloc ocazia s` se vad` [i prietenia lor sl`bise

pu]in. Vara, el era foarte ocupat cu micile slujbe pe care le

descoperea. La rândul ei, era foarte prins` deoarece \[i g`sise

de lucru \ntr-un restaurant familial, apoi \n altul, mai elegant.

Ie[it primul din promo]ia lui, Samuel alesese, contrar oric`rei

a[tept`ri, s` revin` s` tr`iasc` \n Cincinatti, \n loc s`-[i \ncerce

[ansa \ntr-un ora[ mare. |[i luase un apartament \ntr-un cartier

departe de centru, aproape de serviciu [i nu se vedeau mai

mult decât \n timpul studiilor lui... Pân` s`pt`mâna trecut`,

când el revenise s` locuiasc` \n fund`tur`. P`rin]ii lui erau

pleca]i \ntr-o c`l`torie lung` \n Europa, [i el p`zea casa \n

timpul absen]ei lor.

Ieri sear`, venise s` se a[eze \ntre ea [i tat`l ei, \n gr`din`, [i

vorbiser` despre trecut. Atâta timp cât Herb r`m`sese acolo,

vizita \[i p`strase un aspect agreabil. Tân`ra femeie sim]ise

ren`scând via afec]iune nuan]at` de nervozitate pe care o

\ncercase odinioar` pentru el..

Dar dup` un timp, tat`l ei se retr`sese \n cas`, [i pe

nesim]ite tonul conversa]iei se schimbase pân` devenise ostil.

8 MARGARET STANLEY

Se \nfruntaser` cu o \nver[unare care nu existase niciodat` \n

certurile lor de copii. |[i amintea c` \i strigase:

– Tu \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti de ambi]ie? Dac` ai fi avut,

de ce e[ti aici, \n loc s` fii la New York sau la Los Angeles?

El reac]ionase atunci \ntr-un mod nea[teptat. Privirea lui se

fixase asupra ei cu o expresie stânjenit`, apoi \[i plecase capul,

ca [i cum voia s`-i ascund` ceva.

– Am... familia, aici.

De ce ezitase asupra cuvintelor?

– Ei bine.... spune-]i c` n-am nevoie de sfaturile tale, \i

r`spunsese ea pe un ton sec, cu o expresie \nc`p`]ânat`.

Cearta lor din ajun \i p`rea confuz` [i ciudat`. Cu siguran]`,

nu s-ar fi \nfuriat \n felul acela dac` vorbele lui Samuel n-ar fi

g`sit un ecou \n propriile ei \ndoieli cu privire la munca ei.

La urma urmei, nu \ncerca decât s-o ajute.

Auzi u[a pocnind. Samuel revenea. Aproape imediat, câteva

pic`turi dintr-un lichid rece c`zur` pe pielea fierbinte a

spatelui ei. S`ri \n picioare sco]ând un strig`t ascu]it. Samuel,

postat pe picioarele lui lungi care ie[eau dintr-un [ort din

blugi, cu torsul gol [i ars de soare, izbucni \n râs, cât pe ce s`

r`stoarne paharul cu limonad` pe care-l ]inea \n mân`. Ea i-l

lu` cu un aer furios, [i \[i relu` locul pe [ezlong.

B~IATUL DIN VECINI 9

El se instal` atunci lâng` ea, [i \[i oferi fa]a soarelui. Ca [i ea,

Samuel avea p`rul castaniu, dar \ntr-o nuan]` mai deschis`, cu

reflexe aurii. Era \nalt [i zvelt. Odat` cu maturitatea, umerii i se

l`rgiser`. Sub arcada perfect` a sprâncenelor, ochii lui cenu[ii

aveau o expresie plin` de siguran]`... Privirea tinerei femei

\ntârzie pe fa]a lui. Va \mb`trâni frumos, se gândi ea: mici

riduri vor ap`rea la coada ochilor s`i, fire argintii \i vor pres`ra

tâmplele.

... Samuel se \ntinse ca un pisoi [i-i arunc` o privire

amuzat`.

– Te tenteaz` corpul meu frumos?

– Ptiu! f`cu ea cu o min` dezgustat`.

El avu un aer surprins [i decep]ionat care o f`cu s`

izbucneasc` \n râs.

– Oh, da! E[ti \ntr-adev`r o creatur` de vis! Ideal pentru o

divor]at` de patruzeci de ani avid` de pl`cere.

Ea \ntinse bra]ul [i r`sturn` paharul \nc` pe jum`tate plin

pe pieptul plat al tân`rului. Dar n-avu timp s` savureze efectul

produs, deoarece el \i \mpinse mâna cu un gest prompt.

– Opre[te-te! sau \]i v`rs con]inutul acestei sticle pe cap!

Un divor]at, hai? Ar fi bogat`, cel pu]in?

– Desigur!

10 MARGARET STANLEY

Julia \[i puse paharul \n echilibru instabil pe iarb` [i se lungi

din nou, cu bra]ele deasupra capului [i ochii \nchi[i.

O pic`tur` de transpira]ie \i alunec` pe piept. Tân`rul b`rbat

se redres` ca s`-[i termine berea [i se \ntoarse spre ea.

– Ce faci ast`-sear`? Lucrezi?

– Nu! Am o \ntâlnire!

– Ah, bine! {i cum este acest fermec`tor tân`r?

Era exact genul de conversa]ie pe care o aveau alt`dat`,

când erau adolescen]i. Samuel avea atunci obiceiul s` râd` de

b`ie]ii cu care ie[ea, \n timp ce ea adopta o indiferen]` trufa[`

fa]` de tinerele frecventate de el. Dar el f`cuse dovada unei

r`bd`ri remarcabile de fiecare dat` când ea \i povestea p`surile

inimii. {i ea [tiuse \ntotdeauna s`-[i ascund` iritarea când el

devenea inepuizabil asupra calit`]ilor iubitei momentului.

Ast`zi, totu[i, Julia nu avea dispozi]ia s` se dest`inuie [i se

mul]umi s` ridice din umeri.

– Nu este nici mai bun, nici mai r`u decât al]ii, dac` \n]elegi

ce vreau s` spun...

Tân`rul izbucni \ntr-un enorm hohot de râs.

– Cerule! Nu te [tiam atât de blazat`! Cum ai ajuns a[a?

– Cu vârsta, prietene. Foarte simplu.

Samuel se ridic` \n genunchi [i se aplec` spre ea. Ea ridic`

asupra lui o privire furi[`, vizibil stânjenit`. Orbit` de soare,

B~IATUL DIN VECINI 11

nu-i putea distinge decât contururile capului [i umerii

impozan]i. Se frec` la ochi, vrând s` se a[eze. Dar el nu f`cu

nici o mi[care, cu privirea fixat` asupra ei.

– De ce m` prive[ti a[a?

– Caut cearc`nele sub ochii t`i, frumoasa mea.

Mai r`mase astfel câteva clipe interminabile \nainte de a se ridica.

– Ai grij` de tine, \i arunc` el \n loc de r`mas-bun.

Julia nu r`spunse nimic. |l urm`ri cu privirea \n timp ce el

se \ndrepta spre gardul viu care separa casele lor. El \[i lu` elan

[i-l trecu dintr-o s`ritur`. Julia admir` u[urin]a saltului lui.

|[i aminti zâmbind de data când trebuise s` fac` apel la tot

curajul ca s` realizeze aceea[i isprav`. Samuel pariase pe un

dolar c` nu va reu[i. Fire[te, ea primise provocarea [i cum

trecuse la trei centimetri deasupra gardului, el alergase s`

povesteasc` evenimentul cui voia s`-l asculte, la fel de bucuros

[i de mândru ca [i când era vorba de el \nsu[i.

O durere puternic` de cap o avertiz` curând c` st`tuse

suficient la soare. Julia p`r`si [ezlongul [i intr` \n cas`. |[i turn`

o alt` limonad`, [i \nghi]i o ca[et` de aspirin`. Dup`-amiaza era

departe de a se fi sfâr[it, dar se sim]ea total lipsit` de energie

sau dorin]` de a \ntreprinde ceva. Un du[ bun se impunea.

Dup` aceea, se instal` \n camera ei, \n fa]a ferestrei mari

deschise, pentru a-[i descurca p`rul ud.

12 MARGARET STANLEY

Durerea ei de cap \ncepea s` se risipeasc`, dar gândurile \i

r`mâneau ab`tute. Samuel avea poate dreptate [i de aceea

ajunsese \n acea stare de furie. Refuza s` priveasc` lucrurile \n

fa]`.

Avea deja dou`zeci [i doi de ani. La vârsta asta Samuel \[i

ob]inuse diploma, cu siguran]a c`-[i g`se[te o slujb`

interesant` [i bine pl`tit`. Mul]i din fo[tii ei colegi de liceu

urmaser` studii superioare str`lucite [i se str`duiau s`-[i

realizeze visele. Dar ea, ce dorea oare cu adev`rat?

N-avea nimic \mpotriva faptului de a fi chelneri]`.

Dimpotriv`, se ducea s` lucreze f`r` nepl`cere [i \n patru seri,

putea s` fac` trei sute de dolari doar din bac[i[uri. Cum locuia

la tat`l ei, n-avea chirie de pl`tit. Participa doar la cheltuielile

alimentare [i depunea la banc` cea mai mare parte din ceea ce

câ[tiga. Ducea o via]` mai degrab` agreabil`, dar n-avea nici un

scop, nici o perspectiv`, nici m`car un simplu plan de vacan]`

pu]in mai captivant`.

Julia \[i l`s` pieptenele pe marginea ferestrei, sco]ând un

suspin adânc. De data asta, p`rea c`-[i pierduse ardoarea,

vioiciunea agresiv` [i \nd`r`tnic` de care d`duse dovad` \n

trecut.

Când tat`l ei [i cu ea veniser` s` se instaleze aici dup`

moartea mamei, un fel de ar]ag n-o p`r`sise luni de zile.

B~IATUL DIN VECINI 13

|nvinuia \ntreg universul. Prinsese ur` pe Ohio [i \n mod

special pe Cincinatti. Nu visa decât un lucru: s` se \ntoarc` \n

Est, unde se g`seau to]i prietenii ei. B`iatul care locuia \n casa

vecin` nu era decât un mucos mereu la pând` s`-i joace o fest`.

Cât despre [coal`, era mai r`u ca orice.

Julia era nou`, o intrus`. |ntr-o zi, \n recrea]ia de la amiaz`,

dou` fete [i un b`iat o aleseser` cal de b`taie, cople[ind-o cu

glume r`ut`cioase [i cu ironii, cu acea cruzime al c`ror secret

\l de]in copiii. Rezista de bine de r`u dorin]ei de a izbucni \n

plâns când deodat` se n`pustise asupra lor un uragan.

Era vecinul ei. Samuel alungase b`iatul [i pe cele dou` fete le

acoperise cu asemenea injurii \ncât fugiser`, ro[ii de ru[ine.

Acest potop de grosol`nii o l`saser` pe Julia cu gura c`scat` de

admira]ie. Samuel \i explicase dup` aceea nep`s`tor c` el nu

recuno[tea nim`nui dreptul de a o tachina.

Din ziua aceea, au devenit nedesp`r]i]i. Julia era atunci un

adev`rat b`ie]oi, mai predispus` s` se ca]ere \n copaci decât s`

se arate cochet`. Lipsit` de prezen]a unei mame, ignorase mult

timp o feminitate care o stingherea. Afecta mereu aceea[i

indiferen]` fa]` de b`ie]i [i de fete, care nu se gândeau decât s`

atrag` aten]ia asupra lor. Samuel o accepta a[a cum era, cu

obrajii mânji]i de noroi, cu genunchii r`ni]i sau cu p`rul

zbârlit. Desigur, el nu avusese niciodat` nici cea mai mic`

14 MARGARET STANLEY

reac]ie \n rarele situa]ii când se pusese la mare ]inut`.

Dar tocmai asta aprecia la el. {i apoi, el plecase la universitate.

Ea avea [aisprezece ani. Abia atunci \ncepuse s` se preocupe s`

plac` b`ie]ilor [i anii trecuser` f`r` ca vreun eveniment

marcant s`-i disting` unii de al]ii.

Julia arunc` o privire la ceasul plasat al`turi de pat: ar fi tre-

buit s` fie \mbr`cat` de mult... |[i \mbr`c` rapid noua rochie de

var` verde-deschis, a c`rei croial` dreapt` f`cea s` ias` \n

eviden]` \ngustimea taliei [i a [oldurilor, [i sandale albe cu

tocuri \nalte. Apoi \[i sublinie ochii mari \ntuneca]i cu pu]in

rimel, aplic` pu]in fard pe obraji [i ruj pe buze [i se gr`bi s`

coboare. Era aproape ora [ase.

Perspectiva serii alung` surda nelini[te care o chinuise o

bun` parte a dup`-amiezii. |[i \n`bu[i totu[i un sentiment vag

de nemul]umire la gândul c` prietenul ei \i va displ`cea lui

Samuel. Ian Walsh era unul din celibatarii plini de siguran]`, a

c`rei u[urin]` perfect` \n toate \mprejur`rile putea s` treac`

drept dezinvoltur` [i s` stârneasc` o anumit` iritare.

Era con[tient` de asta. Dar era atât de nostim, atât de plin de

via]`, atât de amabil [i de seduc`tor \ncât nu rezista pl`cerii de

a ie[i cu el.

Ian \i pl`cea. Avea o \nf`]i[are atletic`, [i tocmai \mplinise

treizeci de ani. Zâmbetul lui ar fi putut topi un aisberg. Slujba

B~IATUL DIN VECINI 15

\l obliga s` c`l`toreasc` adesea, dar nu uita niciodat` s-o sune

când se \ntorcea [i se vedeau cu regularitate de luni de zile.

Julia \l \ntâlnise pe Ian la restaurantul unde lucra, \ntr-o

sear` frumoas` de prim`var`. El cinase la una din mesele la

care servea ea [i apoi revenise \n fiecare s`pt`mân`. Patroana

sfâr[ise prin a-i m`rturisi Juliei c` cerea \ntotdeauna s` fie

plasat la una din mesele la care ea asigura serviciul. {i \ntr-o zi,

i-a propus o ie[ire...

Tân`ra femeie se \ndrept` spre buc`t`rie ca s` vad` dac`

tat`l ei se gândise s`-[i prepare ceva pentru cin`. Pe foc era o

crati]` cu sos tomat. Verific` s` nu se prind`, apoi se gr`bi spre

salon, sperând c` Ian nu sosise \nc`.

Stupefac]ia o opri brusc \n elanul ei. Samuel era instalat

confortabil pe canapea, \n compania tat`lui ei.

– Ce faci aici? exclam` ea.

Tân`rul nu reac]ion` la impolite]ea \ntreb`rii ei. |i cercet`

]inuta cu o privire aprobatoare [i r`spunse placid:

– Cinez cu tat`l t`u.

Julia ie[i din perplexitatea ei ca s` se \ntoarc` repede spre

tat`l ei.

– Cum s-a desf`[urat partida de golf, tat`?

– Era prea mult` lume, dup` gustul meu... dar am câ[tigat.

– Felicit`ri! Jim Dennison trebuie s` fie mort de gelozie!

16 MARGARET STANLEY

– |ntr-adev`r, n-a spus mare lucru când am p`r`sit terenul,

dar \nc` mai mi[ca...

Tân`ra zâmbi [i se apropie de fereastr`. |ndep`rt` u[or

perdeaua pentru a supraveghea aleea.

– Mor de dorin]` s`-l cunosc pe prietenul t`u, declar`

Samuel pe un ton care nu l`sa nici o \ndoial` asupra

relei-voin]e de principiu.

– Va r`mâne pentru o alt` dat`. M` duc \n \ntâmpinarea lui.

Aerul \mi va face bine.

Ochii cenu[ii ai tân`rului str`luceau de mali]iozitate.

Tocmai auzise zbârnâitul imperceptibil al unui motor, urmat

de pocnitura unei portiere [i sunetul soneriei. S`ri \n picioare

[i alerg` s` deschid` u[a, gratificând-o pe Julia cu un zâmbet

sarcastic..

– Bun` seara! Intra]i! O c`uta]i pe Julia, nu-i a[a?

Julia se trase \napoi, cu un u[or zâmbet pe buze, \n timp ce

Ian privea succesiv pe Samuel [i pe tân`ra femeie.

– Da, \ncuviin]` el cu amabilitate.

El se \ntoarse spre Herb.

– Bun` seara, domnule Fischer. Cum v` sim]i]i?

– Bine. Mul]umesc.

Ian se \ntoarse spre Julia, [i-i zâmbi cu tandre]e.

– E[ti gata?

B~IATUL DIN VECINI 17

Julia cl`tin` din cap [i se duse s`-[i caute po[eta.

– Lua]i un pahar \nainte de plecare? zise Samuel.

Ian o privi pe Julia cu un aer \ntreb`tor.

– Noi plec`m, declar` aceasta pe un ton hot`rât.

– Ei bine, r`mâne pe alt`dat`, \ncheie Ian la adresa lui

Samuel. V` urez o sear` bun`.

Cum el \i f`cu loc s` treac`, Julia nu se putu \mpiedica s`-i

arunce o privire furioas`.

O dat` \n ma[in`, Ian demar` imediat.

– Cine este? |l cunosc?

Julia se \ntoarse spre geam ca s`-[i ascund` expresia fe]ei.

– Nu, oft` ea. Este vecinul nostru. Am crescut \mpreun`.

– Nostim tip, f`cu el, laconic.

– Are tendin]a s` se dea drept fratele meu mai mare. Dar nu

i-o lua \n nume de r`u.

Ian izbucni \n râs.

– Oh nu! Nu este genul meu! Fratele t`u mai mare...

adev`rat? Este mai degrab` curios.

– Ce vrei s` spui?

– Oh, nimic, spuse el vesel. Sper c` ]i-e foame. Eu simt o

poft` de c`pc`un.

Seara se desf`[ur` agreabil. Ca de obicei, Ian se ar`t`

\ncânt`tor [i plin de aten]ie cu ea. Julia râse mult [i g`si

18 MARGARET STANLEY

mâncarea excelent`. La \ntoarcere, blânde]ea aerului care intra

prin geamul deschis, vederea cerului \nstelat, muzica difuzat`

stereofonic de excelentul radio al lui Ian o cufundar` pe tân`ra

femeie \ntr-o lung` reverie. Poate \i trebuia doar un b`rbat ca

Ian ca s`-[i reg`seasc` ardoarea care-i lipsea?

Ajuns \n fa]a casei ei, Ian opri motorul, se aplec` spre ea

[i-i lu` mâna.

– Mul]umesc.

Julia se ar`t` uimit` [i \ncepu s` râd`.

– Ian! Exagerezi. Eu ar trebui s` spun asta!

– Poate. Dar compania ta mi-a f`cut cel mai mare bine [i-]i

mul]umesc.

Ea \i \napoie zâmbetul \n \ntuneric [i sim]i o u[oar`

indispozi]ie a c`rei cauz` \i sc`pa. Era ner`bd`toare s`-[i

retrag` mâna f`r` a-l ofensa.

– A[ vrea s` te rev`d s`pt`mâna viitoare, relu` cu blânde]e

Ian.

– Cu pl`cere.

De ce aceast` indispozi]ie? Nu era prima dat` când \ntârziau

astfel \nainte de a se desp`r]i. Arunc` o privire spre casa

scufundat` \n \ntuneric; tat`l ei trebuie s` se fi culcat de mult.

– Trebuie s` lipsesc câteva zile, dar te sun la \ntoarcere.

S-a f`cut?

B~IATUL DIN VECINI 19

– S-a f`cut...

Ea nu-i acorda decât o aten]ie distrat`. {i deodat`,

descoperi cauza stânjenelii ei: la familia Morrow, lumina era

aprins`. Samuel nu dormea... Julia se sim]i prost l`sându-se

emo]ionat` de acest am`nunt, dar fapt este c` o tulbura!

Ian se aplec` tandru spre ea. El \i atinse u[or gura, b`rbia [i

obrajii cu s`ruturi u[oare [i blânde. Ea se for]` s` reac]ioneze

cu naturale]e. Nu r`spunsese cu pl`cere, \n alte d`]i? Dar inima

nu participa. Se \ncord`, prad` unei nervozit`]i necunoscute...

Julia reu[i totu[i s` nu lase s` se vad` nimic [i când putu \n

sfâr[it s` \nchid` u[a \n spatele ei, un oftat \i sc`p` de pe buze.

|[i repro[` iritat` c` se comportase ca o proast` [i sper` c` Ian

nu observase nimic. |i pl`cea [i dorea sincer s`-l revad`.

Tân`ra femeie urc` scara, furioas` c` d`duse atâta

importan]` unei simple coinciden]e. Trecând prin fa]a

buc`t`riei, arunc` \nc` o privire spre casa familiei Morrow [i se

opri brusc: acum, lumina din living era stins`. O simpl`

coinciden]`, dar \n mod incontestabil tulbur`toare...

20 MARGARET STANLEY

Capitolul 2

A doua zi diminea]`, Julia p`r`si patul \n sil`. |mbr`c` un

[ort din blugi decolorat [i un tricou f`r` mâneci care \i

descoperea bra]ele [i umerii bronza]i, apoi cobor\ \n buc`t`rie.

Se f`cuse deja foarte cald, ceea ce prevestea o nou` zi de

canicul`. |n locul ce[tii obi[nuite de cafea, Julia prefer` un

pahar cu suc de portocale [i un ceai rece, apoi, dup` o trecere

rapid` \n revist` a ziarului de duminic`, se consacr` cur`]eniei

camerelor de la parter. |n fine, cu con[tiin]a \mp`cat`, lu` un

roman pe care \ncepuse s`-l citeasc` [i se duse \n gr`din`.

De data asta, \n loc s` se a[eze la soare, trase un [ezlong la

umbra unui ar]ar ca s` se odihneasc` pân` la masa de prânz.

|n toate duminicile, Herb asista la slujb`. Julia se \ntreba

dac` aceast` asiduitate nu se datora existen]ei unei frumoase

v`duve dr`gu]e care frecventa cu regularitate biserica.

Cât despre ea, nu se mai dusese de când \[i g`sise slujba.

Sâmb`t` seara restaurantul era mereu plin [i se \ntorcea

\ntotdeauna târziu [i prea extenuat` ca s` se trezeasc` devreme

\n ziua urm`toare.

Un zgomot dinspre casa familiei Morrow \i atrase aten]ia.

|n [ort [i cu bustul gol, Samuel tundea lungul gard viu care

separa cele dou` case cu mari lovituri de foarfece. |n ciuda

c`ldurii, lucra cu vigoare, f`r` s`-[i acorde cel mai mic r`gaz [i

la un moment dat tân`ra femeie nu mai rezist`: \[i l`s` cartea

[i se duse s`-i caute un pahar de ceai rece.

Dac` o auzise apropiindu-se, el nu l`s` s` se vad` [i

continu` s` fluiere \n timp ce ea \l privea \n t`cere, fascinat` de

umerii lui musculo[i, cu pielea brun` [i satinat`. Se surprinse

schi]ând un gest pentru a-i atinge bra]ul, dar se st`pâni imediat

[i \[i drese glasul.

– }ine, bea asta, \nainte s` cazi \ntr-o sincop`.

Samuel se \ntoarse, cu un aer surprins. La vederea

paharului pe care i-l \ntindea, un zâmbet larg \i lumin` fa]a.

– Mul]umesc, frumoasa mea!

22 MARGARET STANLEY

{i \l goli dintr-o dat`, cu capul dat pe spate. Julia \[i l`s`

privirea s` r`t`ceasc` pe pieptul lui lat, apoi \ncepu s`

urm`reasc` foarte interesat` evolu]ia lent` a unei furnici pe

cale s` escaladeze un mu[uroi.

Ridicând capul, v`zu c` el o cerceta cu o privire scrut`toare.

– Cum s-a desf`[urat seara ta? se interes` el \nvârtind

cuburile de ghea]` din pahar.

– Foarte bine. Am cinat afar` [i apoi ne-am \ntors \n lini[te.

Nimic diferit de alte d`]i.

Tân`rul b`rbat cl`tin` din cap [i-[i ridic` ochii spre cerul

uniform de albastru. Cu un oftat de oboseal`, \[i trecu bra]ul

peste fruntea transpirat`.

– Trebuie s` fii nebun s` tunzi gardul \ntr-o zi ca asta!

Julia \ncuviin]` \n t`cere. El se \ntoarse spre ea.

– Acest Ian, observ` el, este mai \n vârst` decât tine, nu?

Tân`ra femeie se a[tepta mai devreme sau mai târziu la o

observa]ie de acest gen, dar exasperarea o f`cu s`-i vin`

sângele \n fa]`.

– Are treizeci de ani, r`spunse ea t`ios.

Samuel scoase un mârâit, \i arunc` o privire ironic`, apoi,

\mpotriva oric`rei a[tept`ri, \i adres` un zâmbet deosebit de

pl`cut.

– Are un aer simpatic. Mul]umesc pentru ceai, Julia.

B~IATUL DIN VECINI 23

Cu asta, \i restitui paharul cu un gest cam brusc. {i cum ea

\l privea cu gura c`scat`, \i arunc` o privire mali]ioas` [i

re\ncepu s` lucreze fluierând, ca [i cum nimic nu era mai

important \n lume.

Ea r`mase un moment s`-l observe \nainte de a se \napoia

\n cas` ca s` scape de pahar. Se a[tepta la o reflec]ie sarcastic`

asupra cuplului pe care-l forma cu Ian. |n mod bizar, faptul c`

se ab]inuse \i d`dea un sentiment de frustrare, o l`sa

descump`nit`.

Hot`rât lucru, avea reac]ii absurde, Samuel \n]elesese f`r`

\ndoial` c` n-avea nimic de spus despre via]a ei privat`.

Tân`ra femeie \[i petrecu dup`-amiaza citind. |nainte s`

plece la restaurant, f`cu un du[ [i \[i puse hainele de lucru.

}inuta impus` chelneri]elor nu era prea strict`: ele trebuia s`

poarte aceea[i bluz`, cu o fust` \nchis` la culoare cu o croial`

indiferent` [i pantofi elegan]i dar confortabili. |n sal`, Julia \[i

lega la mijloc un mic [or] unde \[i punea bac[i[urile, plicurile

de chibrituri, carne]elul [i creionul. Ast`zi fiind duminic`,

restaurantul se \nchidea mai devreme; va putea s` revin` acas`

la o or` decent`.

Dup` ce i-a urat noapte bun` tat`lui s`u, se \ndrept` spre

garaj unde dormea ma[ina ei Volvo. Un simplu buton comanda

deschiderea automat` a u[ii. Herb insistase s` instaleze

24 MARGARET STANLEY

dispozitivul, deoarece Julia se \ntorcea adesea noaptea târziu.

|n felul acesta, nu trebuia s` coboare din ma[in` \nainte de a

se g`si \n siguran]` \n interiorul garajului, care comunica direct

cu casa.

Dup` un mar[arier, Julia opri un moment ca s` se asigure

c` oblonul de fier se \nchisese, apoi arunc` o privire \n direc]ia

casei familiei Morrow. Samuel t`ia un arbust \n gr`din`.

Ea schi]` un gest din mân`, dar cum el nu r`spundea, relu`

volanul [i, mergând tot cu spatele, ajunse la extremitatea aleii.

Ea nu-l v`zu pe Samuel l`sându-[i unealta [i ridicându-se

pentru a urm`ri cu privirea ma[ina care disp`rea.

|ndat` ce ajunse la restaurant, tân`ra femeie servi o familie

de cinci persoane care-i l`sar` un bac[i[ generos. Apoi lu`

comenzi de la multe perechi. Mesele de care r`spundea erau \n

cea mai mare parte pentru dou` persoane. |n buc`t`rie domnea

un calm excep]ional, aproape supranatural: femeile care lucrau

reprezentând etnii foarte variate, aveau obiceiul s` perpetueze

amintirea vechilor rivalit`]i cu strig`te puternice [i mânuirea

zgomotoas` a polonicelor [i capacelor. {eful personalului

disp`ruse, ca \ntotdeauna când lucrurile mergeau bine.

Julia revenea cu o comand` când \l descoperi pe Ian a[ezat

la o mas` mic`. Un zâmbet \i lumin` imediat fa]a, [i ea \l salut`

\n trecere, promi]ându-i s` revin` repede s`-i ia comanda.

B~IATUL DIN VECINI 25

Julia servi mai \ntâi b`uturile destinate unei mese mari

ocupate de [ase tinere femei bine dispuse. Ea schimb` câteva

cuvinte cu ele, apoi se gr`bi s`-l reg`seasc` pe Ian.

– Ce surpriz`, te credeam plecat.

– Nu, \n cele din urm`, nu plec decât mâine [i doream

foarte mult s` te v`d.

– Sunt mul]umit` c-ai venit. Ce ai ales?

– Va fi ca de obicei, spuse el punându-[i coatele pe mas`

pentru ca s-o examineze mai bine.

Ea cl`tin` din cap, [i \nscrise \n carne]el fructe de mare [i o

sticl` de vin de Alsacia pe care-l bea \ntotdeauna cu ele.

– E[ti liber` \n acest weekend? o \ntreb` el.

– Lucrez sâmb`t`, dar voi fi liber` duminic`.

Ridicând capul, \l surprinse privindu-le cu viu interes pe

tinerele femei care se lansaser` \ntr-o conversa]ie animat`.

Julia \[i reprim` o mic` strâmb`tur`. Ea nu-[i f`cea totu[i nici

o iluzie \n leg`tur` cu Ian. |ntr-adev`r, era genul de b`rbat care

nu rezista niciodat` dorin]ei de a seduce.

El se v`zu prins \n flagrant delict, dar nu manifest` cea mai

mic` jen`.

– Ne vedem duminic`? Te voi suna la sfâr[itul s`pt`mânii.

– S-a f`cut, r`spunse ea cu ochi str`lucitori.

26 MARGARET STANLEY

Julia lucr` mult timp f`r` r`gaz \nainte de a putea face o

mic` pauz`. Schimba câteva cuvinte cu o alt` chelneri]` când

v`zu c` u[a restaurantului deschizându-se \n fa]a lui Samuel

\nso]it de o femeie brunet` de o frumuse]e uimitoare.

F`cu ochii mari. Aproape toat` lumea \ntorsese capul spre

cuplu. Samuel, \n costum \nchis la culoare, era de o elegan]`

perfect`. Cât despre \nso]itoarea lui, s-ar spune c` era o

apari]ie: negrul p`rului ei contrasta puternic cu ro[ul rochiei

dintr-o stof` fin` [i str`lucitoare. Fusta se mula strâns pe

formele ei, [i aceea[i ]inut`, purtat` de alta, ar fi putut s` dea

o impresie de vulgaritate. Dar distinc]ia siluetei ei [i fine]ea

tr`s`turilor sale erau doar puse \n valoare.

Ceea ce o uluia pe Julia, era mai pu]in frumuse]ea acestei

femei, cât identitatea ei. Ea arunc` o privire spre Ian: ca [i

ceilal]i, era pierdut \n contemplarea cuplului. Mâna sa, care

]inea o cea[c` de cafea, se oprise brusc la mijlocul drumului

dintre mas` [i gur`.

Julia se \ntoarse la treaba ei. |[i privi ceasul, estimând la

cincisprezece minute timpul necesar lui Ian ca s` reac]ioneze.

|i trebui exact [apte minute. Punându-[i cea[ca pe mas` cu un

gest brusc el se ridic` [i se \ndrept` f`r` ezitare spre masa lui

Samuel. Vizibil amuzat, acesta \l privi cu un zâmbet [i

schimbar` câteva cuvinte amabile.

B~IATUL DIN VECINI 27

Pe masa sa, Ian l`sase un cec [i un bac[i[ generos sub

farfurioar`. Julia f`cu un semn discret unui chelner s`

debaraseze masa.

Ea se feri s` se apropie de noii veni]i. Samuel poate nu [tia

c` lucra \n acea sear`, fiindc` n-o v`zuse plecând. Pentru nimic

\n lume nu voia s`-i impun` prezen]a ei, a[a cum Ian era pe

cale s-o fac`.

Totu[i, pu]in mai târziu, privirea ei o \ntâlni pe cea a lui

Samuel, care avea ochii fixa]i asupra ei. Ea \i f`cu un mic semn

amical din mân`, la care el \i r`spunsese, dar nu se duse pân`

la el.

La \nceputul serii nu observase cum trece timpul, dar acum

fiecare minut \i p`rea interminabil. Curând, nu mai r`maser`

decât câ]iva clien]i \ntârzia]i [i, ca \n toate duminicile, Julia se

gr`bi s` aranjeze totul \nainte de ora de \nchidere a

restaurantului. Se strecur` afar` spre ora unsprezece, [i se

\ntoarse acas` \nainte de miezul nop]ii.

Sosind, arunc` o privire spre casa familiei Morrow.

Totul era stins [i \ntr-o perfect` lini[te. Samuel probabil nu se

\ntorsese.

O dat` intrat` \n garaj, opri motorul [i r`mase a[ezat` \n

\ntuneric. O nelini[te nedefinit` o cuprinsese. Nu se gândise

niciodat` la asta, dar Samuel era un b`rbat normal [i femeia

28 MARGARET STANLEY

care-l \nso]ea era deosebit de atr`g`toare. Nu era nimic uimitor

c` nu va reveni \nainte de diminea]`.

|n acest moment, o imagine de nesuportat se impuse \n

mintea ei. |n ciuda tuturor eforturilor ei, nu reu[i s-o alunge.

Samuel \[i apleca \ncet capul spre buze care i se ofereau, un corp

acoperit \n ro[u se lipea de el; p`r negru ca smoala c`dea pe

bra]ele lui; cu mâini mângâietoare, el f`cea s` alunece rochia...

Deodat`, sângele n`v`li \n fa]a Juliei [i fruntea i se acoperi

de transpira]ie. Strânse din toate puterile volanul. Era ca [i

cum imaginile ]â[nite din imagina]ia ei \i aprindeau corpul.

Asta se datora cu siguran]` necuviin]ei unei asemenea

viziuni. O scen` având alte protagoniste ar fi avut f`r` \ndoial`

acela[i efect dac` i-ar fi asaltat la fel la fel de nea[teptat mintea.

P`r`sind \n grab` ma[ina, \mpinse u[a care d`dea \n cas`.

Via]a privat` a lui Samuel nu-l privea decât pe el. O nou`

problem` \ncepu totu[i s-o h`r]uiasc` f`r` voia ei: oare câte

femei cunoscuse deja?

O dat` \n pat, \[i \nfund` capul sub pern`. Intrând prin

fereastra deschis`, briza nocturn` ridica perdeaua. Julia se

\ntoarse pe spate [i fix` tavanul, incapabil` s` opreasc` valul de

gânduri confuze care o ]inea treaz`.

Multe fete pe care le cuno[tea avuseser` deja aman]i, dar

ea, niciodat`. Nu ocaziile \i lipsiser`. La lucru, chelneri]ele erau

B~IATUL DIN VECINI 29

solicitate f`r` \ncetare [i unele nu ezitau s` se lege de primul

b`rbat venit, oricât de pu]in bogat era [i nu prea urât. Julia

n-avea nimic dintr-o ingenu`, dar con[tiin]a feminit`]ii ei [i

atrac]ia pentru sexul opus se treziser` cu \ntârziere. {i apoi,

momentul nu se p`rea niciodat` cel bun. Multe din flirturile ei

\ncercaser` s-o conving`. Ian nu-i ascunsese dorin]a de a da

rela]iei lor o turnur` mai intim`, dar ea n-avusese niciodat`

curajul. {i \n seara asta, \n timp ce o for]` necontrolat` f`cea

s`-i apar` \n fa]a ochilor elanuri [i gesturi de dragoste, ea se

f`cea ghem ca pentru a se ap`ra.

Julia \[i petrecu noaptea sucindu-se [i r`sucindu-se \n patul

ei. A doua zi, la ora opt, se ridic` din pat cu pleoapele grele [i

\ntr-o dispozi]ie nervoas`. Era r`coare, aproape frig. O privire

pe fereastr` \n dezv`lui stratul gros de nori care \ntuneca cerul.

S`pt`mâna \ncepea r`u.

|nchizând u[a camerei, rezist` cu greu dorin]ei de a cobor\

scara alergând ca s` vad` dac` ma[ina lui Samuel se afla pe

alee... |nc` \n c`ma[a de noapte, \[i arunc` un capot pe umeri

[i cobor\ s`-l caute pe tat`l ei. |l g`si bându-[i cafeaua \n

sufragerie, deja \mbr`cat pentru a pleca la birou. P`ru surprins

s-o vad` deja \n picioare.

Morm`i un vag bun` diminea]a [i se duse s`-[i umple un

bol mare de cafea fierbinte. Sub privirea curioas` cu care o fixa

30 MARGARET STANLEY

tat`l ei, se \ndrept` cu precau]iune spre mas`, ca [i cum ]inea

un baton de dinamit`, [i se l`s` s` cad` pe un scaun.

– Ai c`zut din pat \n aceast` diminea]`, draga mea?

– N-am \nchis un ochi toat` noaptea, spuse ea

reprimându-[i un c`scat. N-ar fi trebuit s` m` culc atât de

devreme.

– Tot r`ul are [i partea lui bun`! Nu speram s` te v`d pân`

mâine.

Cum ea pleca la lucru \nainte ca el s` se \napoieze,

ajunseser` s` nu se vad` mai multe zile. Luaser` obiceiul s`

comunice prin mici mesaje care pres`rau casa. Se auzi o b`taie

\n geam. Julia tres`ri [i Herb se ridic` s` deschid`. Când auzi

vocea lui Samuel, \[i plec` brusc capul, cu b`rbia proptit` \n

mân`.

– Pot s` \mprumut pu]in lapte? Am uitat s` cump`r ieri.

– Sper c` nu-]i vei da totu[i osteneala s` vii s` mi-l \napoiezi,

f`cu Julia pe un ton caustic.

– Intr`, Samuel, spuse Herb deschizându-i mai larg u[a

culisant`. Vino s` iei cafeaua cu noi.

– Mul]umesc, Herb. Dar sta]i jos, m` voi servi singur.

Nu trebuie atâta ceremonie cu mine! Ei, bun` ziua Julia!

Ce dispozi]ie groaznic` \n aceast` diminea]`!

– Las`-m` \n pace Samuel! Este tot ce-]i cer!

B~IATUL DIN VECINI 31

Uimit, Herb arunc` spre fiica lui o privire de repro[ [i

tân`rul b`rbat nu r`spunse nimic. El purta un costum de var`

albastru deschis care eviden]ia bronzul lui [i d`dea o mai mare

str`lucire ochilor s`i cenu[ii. Cu cea[ca \n mân`, el veni s` se

a[eze la mas` [i \ncepu o conversa]ie cu gazda, \n timp ce Julia

r`mânea t`cut`.

– A[ face bine s` plec dac` nu vreau s` \ntârzii, murmur` \n

cele din urm` Herb.

El depuse un s`rut pe obrazul fiicei lui.

– Pe mâine, scumpo. O zi bun`.

– La revedere, tat`!

T`cerea c`zu din nou, u[a garajului se deschise [i se

\nchise, zgomotul motorului descrescu \ncetul cu \ncetul.

Julia, cu coatele pe mas` [i capul \ntre mâini, \nchise ochii

pentru a evita privirea lui Samuel. Imaginile nop]ii trecute

reveneau s-o h`r]uiasc` din nou...

Se sim]i deodat` ap`sat` de lini[tea care domnea \n camer`.

Samuel nu f`cea nici o mi[care. Deschizând ochii, \l g`si

observând-o cu fruntea barat` de o cut`.

– E \n ordine, Julia?

Ea \[i \nchise mâinile \n jurul ce[tii [i \[i trase gâtul \ntre

umeri, cu capul aplecat spre mu[ama.

– Da, de ce?

32 MARGARET STANLEY

– Nu [tiu. Ar`]i atât de obosit`...

Din instinct, ea se d`du \napoi. Dar nu putea s`-i ascund`

p`rul ciufulit, cearc`nele care subliniau ochii, nici nervozitatea

gesturilor. Se gândea c` el, \n schimb, avea un aer odihnit [i

bine dispus. Un gând antrenând-o \n altul, tres`ri.

– Este ceva ce nu merge?

– Dar nimic! exclam` ea p`r`sind scaunul ca s`-[i mai

toarne cafea. Mai vrei pu]in`?

– Nu, \]i mul]umesc.

Ea se a[ez` din nou. Samuel se l`sase pe sp`tarul scaunului.

– Eu... \mi pare r`u pentru ieri sear`.

– Ce vrei s` spui?

– Nu [tiam c` Ian va fi acolo, altfel a[ fi invitat-o pe Linda \n

alt` parte.

– Cum? {i de ce dracu te-ai fi dus \n alt` parte?

El \[i \ntoarse brusc capul.

– M-am exprimat r`u. Ascult`, voiam numai s`-]i spun c`

sunt absolut dezolat de ceea ce s-a petrecut ieri sear`. Nu m`

a[teptam ca Ian s` se ata[eze la masa noastr` a[a cum a

f`cut-o.

– Dac` \n]eleg bine, tu... m` crezi geloas`? Din cauza lui

Ian?

– Nu e[ti geloas`?

B~IATUL DIN VECINI 33

– Nu! Bine\n]eles c` nu! |l cunosc pe Ian. A[ fi fost mirat`

dac` m-ar s`ri asupra ocaziei de a face cuno[tin]a unei femei ca

Linda.

Samuel p`ru descump`nit.

– {i asta nu te contrariaz`?

Ea avu o expresie ciudat`, la fel de stranie ca ceea ce sim]ea

\n acest moment. Deschise gura ca s-o \nchid` imediat. Poate

ar fi trebuit s` fie contrariat`, dar nu era deloc. Despre ceea ce

o fr`mânta, nu putea evident s` vorbeasc`. Era atât de ridicol!

Tr`s`turile severe ale lui Samuel se \mblânzise pu]in [i \i lu`

bra]ul.

– Julia, nu mai ie[i cu el. Doar nu e[ti totu[i oarb`? De ce \]i

faci r`u inutil continuând s`-l vezi? Nu po]i s` ai \ncredere, este

la fel de insesizabil ca un [arpe!

– Mie... mi-au pl`cut \ntotdeauna [erpii.

Ea b`u o \nghi]itur` de cafea. Samuel \i l`s` bra]ul.

– Ei au ceva foarte seduc`tor. Evident, n-au afec]iunea fidel`

a câinilor, dar sunt cu atât mai uimitori! Ei pot s`-[i

abandoneze vechea piele [i s` arate absolut noi, sclipitori...

Samuel se foi pe scaunul s`u, [i-[i \n`bu[i o \njur`tur`

printre din]i. Apoi relu` mai tare, cu un efort vizibil s` se

st`pâneasc`.

– Julia, nu vreau s`-]i fac r`u.

34 MARGARET STANLEY

De data asta, ea \l privi drept \n ochi.

– Nimeni nu-mi va face r`u, afirm` ea, atins` de grija lui.

– Nimeni? Pentru numele lui Dumnezeu, prive[te-te!

N-ai putut dormi noaptea. De ce?

– Eu...

Cuprins` de panic`, nu g`sea nici cea mai mic` explica]ie

s`-i dea. F`r` s` \n]eleag` de ce Samuel era acum scos din

s`rite.

– Vezi! ironiz` el, n-ai nimic de spus. Recunoa[te, Jiulia, e[ti

prins` \n curs`!

– Dar nu [tiu despre ce vorbe[ti!

Tân`ra femeie ezita \ntre stupefac]ie [i mânie. Cât era de

ciudat! {i cât de mult se \n[ela!

– Explic`! replic` el laconic. De ce n-ai venit la masa

noastr`, ieri sear`?

– Ca s` v` las lini[ti]i, evident! strig` ea \ntorcându-i spatele

iritat`.

– Nu te cred. De ce nu vrei s` spui adev`rul?

– Nu am inten]ia s`-]i spun nimic!

T`cerea c`zu din nou, grea. Când se re\ntoarse \n fine,

descoperi privirea lui deosebit de trist`.

– Alt`dat`, \mi povesteai tot, murmur` el.

Deodat`, ea sim]i tot r`ul pe care i-l f`cuse f`r` s` vrea.

B~IATUL DIN VECINI 35

– Nu pot face nimic, Samuel, nu mai este ca \nainte.

O suferin]` violent`, nea[teptat`, izvorât` din adâncul

fiin]ei o cople[i atunci. Era aceea[i disperare pe care o sim]ise

când el plecase.

– {ase ani au trecut de la plecarea ta, [i nu mai suntem

aceia[i. S-a terminat, nu mai putem fi vechii camarazi care am

fost!

|ntr-o secund`, el se g`si \n fa]a ei. O prinse de umeri cu un

gest brusc [i o scutur`. Julia r`mase f`r` voce. Nu-l v`zuse

niciodat` astfel.

– Vei suferi tot ce [tii. Nu \n]elegi, s`rman` nebun`? Acest

tip nu-]i va face decât r`u!

Cu aceste cuvinte, [i f`r` s`-i lase timp s` reac]ioneze s`

r`spund` sau m`car s`-[i reia respira]ia, \i d`du drumul [i

plec`.

36 MARGARET STANLEY

Capitolul 3

|n seara aceea, la restaurant, Julia se târ\ mizerabil, cu

pleoapele grele [i membrele amor]ite. Simplul fapt de a ridica

un platou reprezenta un efort supraomenesc [i fu cât pe ce s`

r`stoarne de mai multe ori platourile pe care le transporta.

Când ajunse \n sfâr[it \n garajul ei [i opri motorul, r`mase

nemi[cat` mult timp: tot spatele o f`cea s` sufere, [i nu-[i mai

sim]ea picioarele. Lipsa de somn n-o afecta niciodat`. De data

asta, toat` energia o p`r`sise.

Trebui s` fac` un efort ca s` coboare din ma[in`. Portiera

pocni \n t`cere [i \n \ntuneric. Nu, absen]a somnului nu era

responsabil` de starea ei: ca oricine, putea s` suporte foarte

bine o noapte prea scurt`.

Ceea ce o cople[ea, era amintirea dimine]ii, \ntâlnirea ei cu

Samuel.

|nainte, niciodat` nu-[i d`duse seama cât de mult \i lipsise

prietenia lui. Niciodat` nu s-ar fi gândit c` i-o va spune \ntr-o zi

atât de clar. Dar suferin]a prea mult st`pânit` se trezise brusc

la ideea c` rela]iile lor din copil`rie trecuser` pentru

totdeauna.

Ochii ei se umplur` de lacrimi: cum s` renun]e la acest

trecut care reprezenta singura ei fericire? Ast`zi, era singur`.

Se mul]umea s` existe, a[a cum tat`l ei exista de ani de zile

deja, dar ea nu tr`ia...

|ncetul cu \ncetul, un somn binef`c`tor o birui [i adormi.

A doua zi, se trezi odihnit`, dac` nu revigorat`.

Dup` ce f`cu un du[, \[i lu` micul dejun [i f`cu pu]in`

ordine, tân`ra femeie ie[i \n bikini ca s` se \ntind` la soare cu

o carte. Dispunea de dou` zile f`r` alt` obliga]ie decât s`

rezolve sarcinile de menaj r`mase \n urm`. Julia \[i a[ez`

[ezlongul astfel \ncât s` profite la maximum de soare [i \[i unse

din abunden]` corpul cu ulei protector. Apoi deschise cartea.

Fu imediat captivat` de lectur`. Era un roman scris de o

femeie [i \n mare parte autobiografic. Aflat pe un loc bun pe

lista c`r]ilor de succes de peste zece luni, primise mai multe

premii literare. Personajul central era expus la fr`mânt`ri [i

38 MARGARET STANLEY

nelini[ti, dar un fel de senin`tate, de speran]` nesfâr[it` se

degaja din toat` povestea. O tem` domina totul: aceea a

rena[terii. Julia l`s` s`-i cad` cartea [i \nchise ochii.

Rena[terea...

De ce s` se lase cople[it` de triste]e? |ncet, optimismul

firesc al tinerei femei ie[i \nving`tor: dac` scena de ieri

continua s-o obsedeze, acum avea speran]a s` reia rela]ia cu

Samuel. Poate chiar ar putea s` porneasc` pe baze noi...

Pu]in mai târziu, stomacul ei strigând de foame, p`r`si

[ezlongul [i se \ntoarse \n buc`t`rie pentru a mânca un m`r [i un

baton de ciocolat`. Se gândi la ce va putea preg`ti pentru cin`.

Herb [i fiica lui \[i \mp`r]eau diversele treburi necesare

pentru \ntre]inerea unei case, dar ea era cea care se ocupa de

buc`t`rie. Herb lua asupra sa cump`r`turile, golea pubela [i se

ocupau pe rând de ma[ina de sp`lat.

Cum perspectiva de a preg`ti mâncare cald` n-o entuziasma

deloc, Julia hot`r\ s` prepare o salat` [i mici sandvi[uri cu pui.

Decizia odat` luat`, se \ndrept` spre scar` cu inten]ia de a face

un du[ [i a se schimba când se sun` la u[`. Se \ntoarse din

drum. Deschizând u[a, \l g`si pe Samuel, sprijinit de pervaz, cu

p`rul pu]in \n dezordine. Purta un costum \nchis. Tocmai se

\ntorcea de la serviciu. Surprinse pe fa]a lui o expresie de

plictiseal`, dar când \ntoarse capul spre ea, schi]` un surâs.

B~IATUL DIN VECINI 39

– Nu m` invi]i s` intru?

Julia f`cu un pas \napoi ca s`-i lase loc de trecere. El o

\nv`lui cu privirea: bikinii ei nu erau compu[i decât din câteva

triunghiuri plasate \n locurile strategice. Nimic nu masca talia

ei fin`, picioarele lungi, frumoase [i pielea bronzat`, lucind de

lo]iune.

Tulburat`, \[i duse mâna la p`r pentru a-l \ndep`rta de pe

fa]`. Tr`s`turile ei, pierzându-[i rotunjimile copil`riei,

c`p`taser` mai mult caracter. Ceva p`rea s`-l fascineze pe

Samuel. Cum el nu spunea nimic, ea rupse t`cerea.

– Vrei s` bei ceva rece?

– Cu pl`cere.

Ea se \ndrept` spre buc`t`rie, urmat` de tân`rul b`rbat.

Când \i \ntinse paharul, el se sprijini de sp`tarul unui scaun [i

f`cu s` se clatine lichidul de culoarea ambrei. Julia privi micile

sclipiri de lumin` care se reflectau de pe sloiurile de ghea]`.

– Ai avut o zi bun`? \l \ntreb` ea \n fine.

– Mm... da... r`spunse el pe un ton absent, Julia.... [tii, ieri

diminea]`...

Tân`ra femeie tres`ri, se \ntoarse [i merse s` deschid`

frigiderul, ca [i cum c`uta ceva. Sim]i c`-i dispare pu]in câte

pu]in calmul pe care-l reg`sise.

– Te rog... nu vreau s` vorbesc despre asta.

40 MARGARET STANLEY

– M-a durut, relu` el cu greu.

Ea se \ntoarse, cu ochii str`lucind.

– Iart`-m`... bâigui ea, n-am vrut s` te r`nesc...

– Nu este atât c` m-ai r`nit. Doar c`... m-a durut.

– {i pe mine.

Buzele ei \ncepur` s` tremure [i lacrimi i se rostogolir` pe

obraji. |[i cobor\ capul, dar p`rul nu-i c`zu destul de repede.

– Ceea ce ai spus ieri diminea]` nu este \n \ntregime

adev`rat, relu` el cu o voce \ncordat`. Desigur, ne-am

schimbat, dar nu este un motiv s` te por]i ca [i cum \ntre noi

n-a fost nimic. Erai cea mai bun` prieten` a mea.

Julia \[i duse mâna la frunte [i \ncerc` s`-[i \nghit` aceste

lacrimi pe care numai Samuel avea puterea s` le provoace.

– Când ai plecat, acum [ase ani, [opti ea cu o voce abia

auzit`, m-am sim]it complet singur`, abandonat`. Nu mai

aveam pe nimeni cu care s` vorbesc...

– Te iubesc.

Inima Juliei tres`ri. |[i ridic` \ncet capul, transfigurat`.

Dar el nu v`zu nimic, se uita \n jos.

– {tii, eu n-am spus asta multor oameni. |n orice caz,

niciodat` prietenilor mei b`rba]i. Nu este genul de sentiment

pe care s`-l m`rturise[ti u[or. Dar este adev`rat, Julia. Vreau s`

r`mânem prieteni.

B~IATUL DIN VECINI 41

Poate c` nu vom reg`si \n \ntregime aceea[i complicitate de

alt`dat`. Dar putem s` \ncerc`m.

Ea r`mase \nm`rmurit`: el o iubea cum iube[ti... o prieten`.

Ce-ar fi vrut s` spun` altceva? Bine\n]eles, el nu vorbea decât

de prietenie, dar când rostise aceste cuvinte, p`mântul

tremurase sub picioarele ei... Treptat, ra]iunea \nvinse [i ea

m`sur` toat` valoarea a ceea ce \i oferea.

Samuel era un b`rbat \n prima for]` a vârstei. Un b`rbat

c`rui nu-i era team` s` par` mai pu]in viril exprimându-[i

sentimentele. Un b`rbat de o mare probitate, lipsit de

bun`voin]` fa]` de cinismul [i b`taia de joc \nconjur`toare.

Un b`rbat plin de viitor, dotat cu calit`]i pe care ea abia le

b`nuise fiind copil. Samuel era o fiin]` excep]ional` [i ea

accepta cu bucurie s` fie prietena lui.

– Te iubesc [i eu, Samuel, spuse ea zâmbind.

{i prin acest zâmbet, consim]ea s` renun]e la nostalgia

copil`riei lor ca s` se \ntoarc` spre viitor. El \[i l`s` paharul.

– Vino aici! spuse el deschizând bra]ele.

Râzând, r`spunse chem`rii lui. C`ldura pielii lui i se

transmise [i ei, sim]ind u[oara asprime a obrazului lui lâng` al

ei, picioarele lungi cu mu[chi tari [i ea strângându-l la rândul ei.

– Costumul t`u va fi tot p`tat!

– N-are importan]`. Am fost atât de murdari \n alte ocazii!

42 MARGARET STANLEY

El \[i puse mâinile pe spatele ei gol [i alunec` pân` la talie.

Ceva \n ea se \ncord`. Ridicar` capul dintr-o singur` mi[care [i

ea ghici c` o tensiune identic` \l cuprinsese [i pe el.

O lic`rire trecu prin ochii lui \n timp ce ai Juliei se m`reau...

El depuse un s`rut rapid pe buzele ei. Era un s`rut u[or, plin

de afec]iune, nu de natur` s`-i provoace acest frison care o

str`b`tu din cap pân`-n picioare.

|i d`du drumul [i ea se retrase. Apoi, \ntorcându-se, \[i relu`

ceaiul rece. Toate astea cu cea mai mare naturale]e. Dar ea se

descoperi tremurând, confuz`, neputincioas` s` defineasc` ce

trezise s`rutul lui \n ea. {i el, ce sim]ise oare, [i ce emo]ie tr`da

micul mu[chi care-i zvâcnea la col]ul maxilarului?

– Vrei s` cinezi cu noi? \i arunc` ea peste um`r. Nu avem

mare lucru, salat` [i sandvi[uri.

– Totul este bun, din moment ce nu trebuie s` preg`tesc

eu. Am timp s` fac un du[?

– Fire[te, te vom a[tepta. Voi face [i eu unul. Pe curând!

El \[i puse paharul \n chiuvet` [i p`r`si camera. Ea avea

exact timpul s` fac` un du[ [i s` prepare cina. Dar r`mase mult

timp nemi[cat`, adâncit` \n gânduri. |ncerca s` \n]eleag`

emo]iile care o asaltaser` \n cursul acestor scurte momente

petrecute \n bra]ele lui Samuel. Ea nu le g`si nici un nume.

B~IATUL DIN VECINI 43

O dat` sp`lat` [i \mbr`cat` cu o bluz` alb` [i o

fust`-pantalon ro[ie, \[i acoperi p`rul \ntr-un turban plu[at.

Culorile vii \i eviden]iau pl`cut tenul. Aplic` totu[i un u[or

machiaj. Apoi \[i perie viguros p`rul pân` când c`zu pe umeri

\n [uvi]e groase, suple. Satisf`cut`, cobor\ [i se puse pe treab`.

Herb sosise \n timp ce ea se \mbr`ca [i b`tuse de trei ori \n

u[` pentru a-i semnala sosirea.

– Mor de foame! declar` el intrând pe u[a buc`t`riei. Pot s`

te ajut?

– Da, pune masa, de exemplu. Vom fi trei. Samuel cineaz`

cu noi.

O dat` masa aranjat`, Julia depuse pe ea un platou cu

sandvi[uri, frumos prezentate cu o salat` crocant`, b`uturi [i

diverse sosuri. Cum Samuel cioc`nea la u[`, Herb \i d`du

drumul. Ea deschise congelatorul ca s` vad` dac` r`m`sese

\nghe]at`. Dar cutia de un litru cump`rat` \n ajun disp`ruse!

– Dumnezeule! exclam` ea trântind u[a.

Se \ntoarse spre tat`l ei [i nu v`zu c` Samuel admira

picioarele ei cu un zâmbet imperceptibil.

– Ai mâncat deja toat` cutia?

Herb lu` un aer vinovat. Era atât de mânc`cios, \ncât devora

cu aceea[i ardoare toate felurile, tot ce prepara ea [i nu rezista

niciodat` celor dou` pasiuni: berea [i \nghe]ata. Din fericire, \[i

44 MARGARET STANLEY

\ntre]inea forma fizic` prin lungi plimb`ri zilnice [i partide de

golf \n toate weekendurile.

Julia, cu un zâmbet indulgent pe buze, \l privi pe Samuel.

|mbr`case blugi [i o c`ma[` cu mâneci scurte, asortat` cu

culoarea ochilor lui. Tulburat`, ea \ntoarse capul. De fapt,

dup` un timp, nu mai putea s`-l priveasc` f`r` s` fie frapat` de

impresia de for]` [i de vigoare care emana din el.

Cum mâncarea era gata, trecur` imediat la mas` [i cei doi

b`rba]i se lansar` \ntr-o conversa]ie cu privire la serviciu, pe

care Julia o ascult` f`r` s` participe.

– Ei bine, mi se pare c` totul merge bine pentru tine,

b`iatul meu, \ncheie Herb. |ntr-adev`r, foarte bine.

– |mi r`mâne \nc` un drum lung de parcurs...

– Aminte[te-]i ce ]i-am spus, Samuel: majoritatea oamenilor

se mul]umesc s` existe, pu]ini tr`iesc realmente.

Samuel cl`tin` din cap. Julia vru s` râd`, dar se st`pâni

v`zând expresia atent` [i serioas` pe care o afi[a.

– Eu, acum, m` mul]umesc s` exist. Mai degrab` bine,

trebuie s` recunosc: casa este pl`tit`, pensia mea este

asigurat`, dar nu fac decât s` exist. Tu, ai tot ce trebuie pentru

a tr`i cu adev`rat.

– Nu [tiu, r`spunse Samuel. Ceea ce vede]i \n mine nu este

poate decât tinere]ea [i energia mea. Am avut noroc, n-am avut

B~IATUL DIN VECINI 45

un accident, totul s-a petrecut bine. Dar mul]i oameni plini de

talent se lovesc de obstacole de ne\nvins.

O privi pe Julia, t`cut` la cap`tul mesei [i privirea lui fu ca

o mângâiere cald`, binef`c`toare. Ea uitase ce sim]ea alt`dat`,

dar dac` aceast` privire a lui \i d`duse aceea[i fericire ca ast`zi,

cum s` se mire c` suferise atât de mult lipsit` de ea?

– Asta nu te \mpiedic` s` \ncerci, argumenta Herb.

– Desigur. Dar cineva m-a \nv`]at recent c` dac` tr`iesc f`r`

a uita ce sunt, visele [i dorin]ele mele cele mai simple, lipsurile

[i sl`biciunile mele, voi putea fi fericit. |n ceea ce prive[te

reu[ita material` sau social`, voi lua ceea ce mi se va oferi.

– Aceast` persoan` este \n]eleapt`! observ` Herb zâmbind.

Samuel o indic` pe Julia cu un semn din cap.

– Trebuie s-o [ti]i fiindc` tr`i]i cu ea de dou`zeci [i doi de

ani!

Herb se \ntoarse spre fiica sa cu o privire admirativ`, \n timp

ce ea \[i \nghi]ea câteva lacrimi inoportune.

– Ce tot spui? N-am spus niciodat` a[a ceva!

Ea \ncepu s` strâng` masa. Samuel se ridic` s-o ajute.

– Ba da! Dar nu exact \n ace[ti termeni. De la plecarea mea

la universitate, m-am g`sit prins \n cursa examenelor. Nu m`

mai gândeam decât la cariera mea, la scopurile pe care mi le

fixasem. {i am muncit din greu pentru a porni cu dreptul.

46 MARGARET STANLEY

Dar la \ntoarcerea mea, situa]ia a continuat. M-am lansat

temeinic \n competi]ie, obsedat de ideea de a fi cel mai bun [i

te-am g`sit examinând cu calm viitorul. Datorit` ]ie, am

coborât din nou pe p`mânt.

Ea \i arunc` o privire furioas` ducând un teanc de farfurii

spre ma[ina de sp`lat. Nici unul nici altul nu observ` c` Herb

se retrage f`r` zgomot pentru a-[i citi ziarul.

– Ai putea g`si pe altcineva decât mine s`-l iei drept

exemplu! spuse ea cu iritare.

– Nu v`d de ce!

El se sprijini de mas`, \n timp ce ea \[i \ndoia genunchii

pentru a \nc`rca ma[ina de sp`lat vase. Ridicând ochii, v`zu

raze oblice ale soarelui aprinzând reflexe \n p`rul lui.

– Tu nu faci nimic precis, dar nu-]i pierzi capul \ntr-o lume

cuprins` de frenezie. Iat` ceea ce m-ai \nv`]at. Acum, când am

impresia c` merg prea repede, \ncetinesc.

Ea \nclin` u[or capul:

– Ei bine, eu \mi spun uneori c` ar fi trebuit s` fac ca tine,

m`rturisi ea. Iat`-m` la dou`zeci [i doi de ani, f`r` s` [tiu

\ncotro merg. {tiu c` to]i colegii mei de liceu au f`cut studii

superioare. To]i [i-au ob]inut diploma. Ar fi trebuit s` fac la fel.

– Nu, dac` nu ]i-o doreai. Cel mai important este s`-]i urmezi

drumul f`r` s` te preocupe ce fac ceilal]i. Asta nu-]i aminte[te nimic?

B~IATUL DIN VECINI 47

F`r` voia ei, Julia reg`si zâmbetul.

– |mi trebuie un scop...

– De ce nu ]i-ai relua studiile? Erai excelent` la matematic`.

{i lec]iile acelea de desen pe care le luai \n liceu?

– Inten]ionam s` urmez studii de arhitectur`... Doar pentru

asta...

– {i de ce nu?

Fa]a Juliei se posomor\ brusc. Trânti u[a ma[inii de sp`lat

vase [i o porni. Apoi, luând buretele, \l \nmuie \n ap` [i \ncepu

s` cure]e masa.

– Julia!

Tân`ra femeie se opri.

– Nu te irosi astfel!

Ea nu se mi[c`.

– Nu \ncerc s` te influen]ez... sfâr[i el, \n defensiv`.

Calmat`, putu atunci s`-i fac` fa]`. |n]elegea acum: el spera

s` i se dest`inuie ca alt`dat`. |[i umezi buzele.

– Mi-e team`. Sunt ani de zile de... când mi-am \ntrerupt

studiile [i mi-am pierdut obi[nuin]a. Poate c` sunt prea \n

vârst`...

– Dumnezeule! explod` el. Nu exist` o scuz` mai rea.

Descump`nit`, Julia \[i plec` imediat capul. Samuel

str`b`tu din trei pa[i distan]a care-i separa.

48 MARGARET STANLEY

– |]i \n]eleg teama, Julia. Dar ea nu trebuie s` te paralizeze.

|n gura lui totul p`rea atât de u[or: studiile r`m`seser` \n

urma lui.

– {i dac` nu reu[esc?

– Nu e[ti singur` pe lume. Pot s` te ajut.

– Tu... ai face asta?

B`rbatul o privi cu o expresie indulgent`, amuzat` [i

totodat` afectuoas`.

– }i-am propus ceva ce nu sunt preg`tit s`-]i dau?

Apoi, cum ea scutur` din cap:

– A[adar, ce p`rere ai?

– Cred... c` este mult timp de când nimeni nu mi-a propus

ceva atât de generos.

– Gânde[te, Julia. Nu \nchide ni[te u[i \n mod inutil.

Ea \i ap`s` bra]ul cu un gest furi[at.

– E[ti foarte dr`gu] cu mine.

La aceste cuvinte, fa]a tân`rului se lumin` de pl`cere.

– La ce servesc prietenii?

Julia termin` cur`]area mesei, vag stânjenit`. Curios,

r`spunsul lui o l`s` pu]in descump`nit`.

Restul s`pt`mânii, avur` rareori ocazia s` se \ntâlneasc`.

|ncepând de joi \[i relu` lucrul [i ritmul zilelor se acceler` pân`

duminic`. |n acea zi n-avea altceva de f`cut decât s` tund`

B~IATUL DIN VECINI 49

peluza [i s` se preg`teasc` pentru \ntâlnirea cu Ian. El o sunase

\n ajun ca s` confirme ie[irea lor.

|narmat` cu ma[ina de tuns iarba, atac` gr`dina din spatele

casei, avansând de la stânga la dreapta, spre casa familiei

Morrow.

Aproape terminase când Samuel s`ri peste gard [i se

\ndrept` \n direc]ia ei. Ea \i adres` un zâmbet vesel, f`r` s`

opreasc` motorul.

– Termin` lucrul! Te a[tept \n`untru, strig` el ca s` se fac` auzit.

O dat` sarcina \mplinit`, gr`bit` s`-l vad` pe Samuel, Julia

duse ma[ina de tuns \n garaj [i deschise u[a care d`dea \n cas`.

|n drum, \[i vâr\ capul pe u[a salonului [i zâmbi: tat`l ei sfor`ia

pe divan cu ziarul pe cap. |n buc`t`rie, Samuel termina de b`ut

o bere: pe mas`, preg`tise un pahar cu limonad` rece. Ea b`u

cu aviditate. Se l`s` s` cad` pe un scaun [i ridic` bra]ele

arcuindu-se pentru a-[i destinde spatele dureros. Mi[carea \i

\ntinse sânii [i privirea lui Samuel o f`cu s`-[i aminteasc` faptul

c` nu purta sutien sub tricou. Se redres` imediat, ro[ind.

– Ai petrecut bine weekendul? \ntreb` Julia cu o indolen]`

studiat`.

– Da... mi-ar fi pl`cut s` nu se sfâr[easc` niciodat`.

El se apropie [i trase un scaun pe care se a[ez` c`lare, cu

cutia de bere \n mân`.

50 MARGARET STANLEY

– Eu sunt \n vacan]` la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare.

– Ce noroc! Ai planuri?

– Nici unul. Voi vedea. Cum a fost la serviciu, ieri sear`?

– Sunt epuizat`! A fost o lume nebun` [i cum lipsea o

chelneri]`, nu m-am oprit toat` seara. |ntorcându-m` acas`,

aveam impresia c` nu mai aveam picioare. Dar am câ[tigat o

sut` de dolari din bac[i[uri.

– Ai prev`zut ceva pentru ast`zi?

– Ies cu Ian.

Samuel nu reac]ion` imediat. Apoi tr`s`turile lui se

\n`sprir` [i \ncepu s` strâng` cutia de bere pân` se turti \ntre

degetele lui sub privirea stupefiat` a Juliei.

– E[ti o proast`! mârâi el printre din]i.

Julia se ridic` \n picioare, cuprins` de furie.

– M` lipsesc de comentariile tale!

– El a sunat-o pe Linda de trei ori \n cursul s`pt`mânii, ca

s`-i cear` s` ias` cu el.

– {i ea a ie[it cu el?

– Dup` spusele ei, el nu s-a \ntors decât vineri, dar au ie[it

\mpreun` ieri sear`, url` el aruncând cutia pe mas`.

– |n]eleg...

Cât trebuia s` sufere! N-ar fi crezut c` ]inea atât de mult la

aceast` brunet`...

B~IATUL DIN VECINI 51

Samuel se ridic` brusc \n picioare, se dep`rt`, apoi reveni.

– Nu \n]elegi nimic! Nu vezi c` nu face decât s` se joace cu

tine?

– Ian se joac` a[a cu toat` lumea! {i ce-i cu asta? Nu suntem

c`s`tori]i!

La aceste cuvinte, fa]a lui Samuel se schimonosi. Cu n`rile

dilatate, o privea cu furie, \n timp ce ea f`cea ochii mari:

– Dar ce-i cu tine, Samuel?

– N-am nici un chef s` vorbesc despre asta!

F`r` un cuvânt \n plus, ie[i pe u[`. Julia privi fix locul unde

picioarele lui atinseser` solul, apoi ie[i [i ea.

– Ah, este u[or a[a! strig` ea.

El nu r`spunse. Ei bine, va rezolva aceast` problem` cu el

imediat, odat` pentru totdeauna, fie c`-i place sau nu!

{i se repezi dup` el.

52 MARGARET STANLEY

Capitolul 4

Samuel mergea cu pa[i mari [i Juliei \i fu greu s`-l ajung`

din urm` [i s` se men]in` \n dreptul lui. Judecând dup`

hot`rârea lui, n-avea inten]ia s` se opreasc` [i privea drept \n

fa]a lui, cu tr`s`turile dure, amenin]`toare.

Dac` ar fi fost vorba de altul, Julia ar fi ezitat s` \nfrunte o

asemenea furie, dar era Samuel. Nu se rostogoliser` \mpreun`

de mai multe ori \n praf? |ntr-o zi, fiindc` el dusese prea

departe o glum` proast`, ea \i d`duse o lovitur` de pumn \n

plin` figur` [i nasul lui sângerase!

Dintr-o s`ritur`, ea se plant` \n fa]a lui, cu bra]ele \ntinse \n

lungul corpului. El se opri brusc, ca s` nu se ciocneasc`.

– Pleac` din calea mea! mârâi el, \ncercând s` ocoleasc`

obstacolul.

– O clip`! Am ceva de reglat cu tine. Mi se pare c` ai luat

prostul obicei s`-mi cau]i ceart` [i s` pleci \ntorcându-mi

spatele. Dar de data asta nu vei sc`pa atât de u[or, Samuel

Morrow!

Tân`rul b`rbat clipi. Expresia lui p`rea c` se \mblânze[te

dar \n furia ei, nu remarc` nimic. Cu bra]ele \ncruci[ate la

piept, \[i \nclin` capul.

– Dar pot [i eu s` ac]ionez \n felul meu [i s` fac orice.

Nu v`d de ce numai tu ai avea dreptul...

Furia Juliei spori. |l cercet` cu privirea ca pentru a c`uta

punctul vulnerabil unde urma s` loveasc`.

– Dar ce te-a apucat? Nu te mai recunosc! explod` ea

exasperat`. |mi pare r`u c` prietena ta iese cu Ian. Regret c`

asta te face s` suferi, dar recunoa[te c` n-am nici un amestec.

Samuel contempl` gânditor fa]a ei bronzat` [i ro[ie.

– {i pe tine nu te sup`r` deloc? \ntreb` el cu o ezitare

prudent`. Nu pari tulburat`.

– Ba da, sunt tulburat`! strig` ea.

Dar f`cu un efort s` se calmeze [i furia ei ced`. Cum ea \[i

\ndrepta degetul spre pieptul lui, el \i prinse mâna [i i-o p`str`

\ntr-a lui.

54 MARGARET STANLEY

– Tu e[ti cel care m` tulburi, lunganule! bodog`ni ea

\ncercând s`-[i elibereze mâna. Dumnezeule! N-am \ntâlnit

niciodat` un b`rbat atât de m`rginit! }i-am repetat-o totu[i

destul de des: Ian este un prieten! Tu e[ti singurul aici care-i

por]i pic`.

– Nu sunt obligat totu[i s`-mi plac` pentru c`-]i place ]ie!

Se juca \ncet cu degetele ei. Obrajii Juliei luar` foc: aten]ia

pe care le-o acorda o tulbura. Dar el p`rea s`-[i fi reg`sit buna

dispozi]ie [i ea se resemn` la ideea c` nu-l va \n]elege

niciodat`.

– |n mod evident, el iese cu iubita ta! Dar nu mi-o repro[a

mie, \n]elegi! Nu voi suporta a[a ceva...

Vocea ei devenea din ce \n ce mai absent` [i se g`si adâncit`

\n cea mai total` confuzie. F`r` s` \nceteze s-o fixeze cu

privirea lui p`trunz`toare, Samuel \i ap`sa acum mâna pe

pieptul lui. Ea nu \n]elegea nimic, deoarece n-o privise

niciodat` astfel...

– Iart`-m`, spuse el atunci pe un ton aproape indiferent.

S`pt`mâna trecut`, am avut impresia c` te r`nise.

– }i-am spus c` nu era cazul.

– Da. Dar toate femeile pe care le-am cunoscut spuneau

\ntotdeauna contrariul a ceea ce sim]eau, atunci...

Julia \[i desprinse mâna, iritat`.

B~IATUL DIN VECINI 55

– Este banalitatea cea mai r`suflat` pe care am auzit-o

vreodat`!

Câte femei cunoscuse el? N-avea decât dou`zeci [i patru de

ani!

– Asta dovede[te c` trebuie s` fie ceva adev`rat \n asta...

– |n orice caz, exist` cel pu]in ceva care nu s-a schimbat la

tine: e[ti b`rbatul cel mai exasperant pe care l-am v`zut

vreodat`!

Cu capul aruncat spre spate, el izbucni \n râs. Apoi t`cerea

reveni. Julia \ntoarse capul spre arbu[tii de care el avea atâta

grij`, brusc interesat` de configura]ia micilor lor frunze.

|ncepea s`-i fie cald sub razele directe ale soarelui. Ced` atunci

curiozit`]ii care o devora din seara când el venise la restaurant

\n compania frumoasei brunete.

– De cât timp ie[i cu.... Linda? \ntreb` ea cu indiferen]`

pref`cut`.

– De cel pu]in patru ani.

Julia se \ncord`.

– Ne-am \ntâlnit la universitate. Ea urma numeroase cursuri

cu mine [i când recrutorii de cadre care m` descoperiser` au

venit s` intervieveze proaspe]ii absolven]i, a fost [i ea angajat`.

Ea cl`tin` din cap.

– |n]eleg... spuse ea smulgând câteva frunze.

56 MARGARET STANLEY

– Am r`mas foarte apropia]i.

– |n]eleg... repet` ea cu voce sc`zut`.

Cum s` nu fi fost foarte apropia]i? Aveau o mul]ime de interese

comune. Linda era frumoas`, inteligent` [i reu[ita ei profesional`

trebuia s` stârneasc` respectul [i admira]ia lui Samuel.

Julia se sim]i r`v`[it`, dar se for]` s` zâmbeasc`.

– Bun, ei bine, cred c` este timpul pentru mine s` m` duc

s` m` schimb!

Cum el \i adresa o privire foarte tandr`, ea \i ap`s` bra]ul.

– Nu te nelini[ti pentru Linda. Mai devreme sau mai târziu,

va cunoa[te valoarea ta.

Acestea spunând, se \ntoarse acas` cu pa[i len]i,

obligându-se s` nu mai priveasc` \napoi. Tocmai când s` dea

col]ul casei, sim]i privirea lui a]intit` asupra ei.

La [ase [i jum`tate când Ian veni s-o caute, i se p`ru

preocupat [i \ngrijorat. Ciudat de t`cut, o conduse direct la

cinematograf când reprezenta]ia \ncepea la ora [apte.

Cât despre ea se sim]ea atât de trist`, \ncât \i era greu s` se

ab]in` s` nu plâng`. Filmul avu darul s-o destind` pu]in.

Ie[ind, merser` s` ia o cafea nu departe de cinematograf.

Dup` un timp, Julia \l privea amestecând \n cafea. |ntorcea

linguri]a \ncet, cu un aer absent... |n cele din urm`, ea se

aplec` deasupra mesei.

B~IATUL DIN VECINI 57

– Ian... ce se \ntâmpl`? S-ar spune c` nu mai ai nici un

prieten pe lume.

– Este atât de evident? r`spunse el imediat, pe un ton

vinovat.

– |ncep s` te cunosc bine.

– Iart`-m`. Sunt un \nso]itor jalnic, seara asta.

– Nu te nec`ji pentru asta.

Ea reflect` un moment, ezit`, apoi se arunc` \n ap`.

– |]i place mult?

El ridic` repede capul.

– Despre cine vorbe[ti?

Julia \[i plec` ochii. |[i \ncruci[` mâinile pe mas`.

– Despre Linda. Samuel mi-a spus c` a]i ie[it \mpreun` ieri

sear`. La ea te gânde[ti, nu-i a[a?

El nu r`spunse imediat.

– N-am vorbit niciodat` despre o femeie \n fa]a alteia,

exclam` el \n cele din urm`, cu o c`ldur` nea[teptat`.

Sunt surprins... nu reu[esc s-o uit.

– Cât te \n]eleg...

Un fel de triste]e resemnat` puse st`pânire pe Julia \n timp

ce \[i ridica cea[ca s-o duc` la buze. Existau femei capabile s`

atrag` aten]ia tuturor b`rba]ilor [i s`-i captiveze, chiar absente...

Asta trebuia s` le dea un sentiment de putere extraordinar`...

58 MARGARET STANLEY

– Ce lini[te! se mir` Ian ap`sându-i mâna.

Privirile lor se \ncruci[ar`. Se \n]elegeau perfect.

– Niciodat` n-am pretins exclusivitate!

– {tiu.

Ea avea un surâs afectuos [i complice care se adresa atât lui

Ian, cât [i ei \ns`[i.

– Uneori... doar, spuse ea ap`sându-i mâna la rândul ei

\nainte s` [i-o elibereze pe a ei.

Ian o conduse acas`. Dar \nainte de a-l p`r`si, discutar`

câteva momente \n ma[in`.

– Nu trebuie s` acorzi prea mult` importan]` atitudinii

mele din aceast` sear`, spuse Ian. Sper c` vrei s` continui s`

ie[i cu mine, Julia. Te iubesc mult.

|nainte de a deschide portiera, ea \i b`tu u[or obrazul.

– Ian, tu iube[ti tot ce poart` fust`!

Râzând, el o conduse pân` la u[` [i a[tept`. Ian era un

b`rbat extrem de seduc`tor [i Julia se felicit` c` nu este

\ndr`gostit` de el. Altfel, cât ar fi suferit!

– Sun`-m`...

Aplecând capul, el depuse un s`rut pe col]ul gurii ei, apoi

se \ntoarse la ma[in`.

Dintr-o dat` foarte obosit`, Julia deschise u[a, \mpinse

z`vorul \n spatele ei [i urc` scara. Cu gesturi calme [i precise,

B~IATUL DIN VECINI 59

se demachie, apoi se strecur` \ntr-o c`ma[` de noapte din

bumbac. Fereastra era \nchis` [i \n camer` domnea o c`ldur`

\n`bu[itoare. Deschise geamul: o adiere proasp`t` p`trunse \n

interior, dar era incapabil` s`-i aprecieze blânde]ea.

Plantat` \n fa]a geamului, \[i cercet` silueta cu am`r`ciune.

Mâinile \i atinser` sânii mici, apoi alunecar` pe talie [i pe

[olduri. Nu avea cu ce s` \nnebuneasc` b`rba]ii. Cât despre fa]a

ei, era penibil de banal`. Tot ce avea \n favoarea ei erau ochii

[i buclele grele str`lucitoare \n care lor le pl`cea s`-[i \nfunde

capul. Inima ei se strânse: era dr`gu]`. O bun` camarad`,

mereu gata s` râd`, s` consoleze, s` \n]eleag`.

|ntorcându-se brusc, se arunc` pe pat [i \[i strânse pumnii

pe pern`, gândindu-se la toate acele creaturi de vis care se

etalau \n reviste [i la pasiunile b`rba]ilor.

***

S`pt`mâna urm`toare se desf`[ur` aproape ca cea care se

scursese. Dar Julia era \ntr-o stare de nervozitate permanent`:

\ncerc` s` se epuizeze prin munc`. Cur`]` casa de sus pân` jos

[i str`b`tu gr`dina \narmat` cu un foarfece, astfel \ncât Herb

60 MARGARET STANLEY

declar` c` nimic nu va mai cre[te. Toate eforturile ei n-aveau

decât un scop: s`-[i g`seasc` somnul noaptea.

Marilyn, colega ei preferat` organiza o mare petrecere

sâmb`t`. O prevenise pe Julia dinainte pentru a fi sigur` c`

poate s` fie liber`. To]i salaria]ii restaurantului erau de

asemenea invita]i [i trebuia s` vin` \nainte sau dup` serviciul

lor s` se al`ture petrecerii. Marilyn, o blond` impetuoas` [i

plin` de via]`, \[i s`rb`torea a treizecea aniversare, [i invitase

vreo sut` de persoane. Cuplul pe care-l forma cu Josh, so]ul ei,

oferea chiar imaginea reu[itei: aveau o cas` spa]ioas`

\nconjurat` de o gr`din` mare [i o piscin`; tân`ra femeie nu

lucra realmente din necesitate, via]a ei era centrat` asupra

so]ului ei, a celor doi copii [i a interiorului pe care-l redecora

\n fiecare an cu mari cheltuieli. O sf`tuise pe Julia s`-[i aduc`

un costum de baie [i haine de sear`, deoarece petrecerea

trebuia s` \nceap` spre ora trei a dup`-amiezii pentru a se

termina foarte târziu \n noapte.

|n \mprejur`ri normale, Julia s-ar fi bucurat la perspectiva

unei asemenea petreceri, dar \n cazul de fa]`, simpla idee de a

se duce singur` o cufunda \ntr-o descurajare posac`. Plin` de

nostalgie, se gândea din nou la pove[tile citite \n copil`rie.

Ajunse chiar s` se roage cerului s`-i acorde un cavaler galant,

extrem de seduc`tor [i \ndr`gostit de ea, numai de ea.

B~IATUL DIN VECINI 61

|[i preg`ti a treia cea[c` de cafea din acea diminea]` [i,

a[ezat` la masa din buc`t`rie, continua s` viseze cu ochii

deschi[i, cu b`rbia \n mân`, cu gura \ncremenit` \ntr-o

expresie dezam`git`. {i dac` rupea toate rela]iile ca s` plece \n

concediul acela \n Bahamas, la care visa de atâta timp? {i dac`

[i-ar schimba complet garderoba? {i dac` f`cea ceva din

proprie ini]iativ`...?

O umbr` neagr` se profil` pe mas`. |ntorcând capul, \l v`zu

pe Samuel b`tând \n geam.

– Este deschis! strig` ea.

El p`trunse \n camer`, \nchise u[a [i o \nv`lui cu privirea.

– Ce bucurie s` tr`ie[ti, \n aceast` diminea]`! }i-a r`mas

cafea?

– Serve[te-te!

Ea \[i duse cea[ca la buze, \n timp ce el lua loc lâng` ea.

Cu toate c` se [tia observat`, ea \[i p`str` expresia

\nc`p`]ânat`.

– M` \ntreb dac` fac bine s` r`mân atât de aproape, f`cu el

dup` o clip`. Poate este primejdios.

Julia se hot`r\ s` deschid` gura.

– Ar`t atât de r`u?

– Nu, glumeam. S` spunem doar c` nu pari fericit` de

soarta ta!

62 MARGARET STANLEY

– Samuel, am nevoie de un b`rbat!

B`rbatul luase o \nghi]itur` de cafea [i la aceste cuvinte se

\nec`, fiind cât pe ce s` se \n`bu[e. Julia izbucni \n râs, \n timp

ce el \[i [tergea gura, cu un aer ursuz.

– A[a! Amuz`-te!

El se ridic` s`-[i ia un [ervet de hârtie, apoi se a[ez` din nou

[i o privi cu un aer b`nuitor.

– Vorbesc serios, relu` ea.

– De ce, dac` nu sunt indiscret?

El ad`ug` imediat cu o grimas` nest`pânit`:

– L`sând deoparte ce-mi vine firesc \n minte.

– Sunt invitat` la o recep]ie ast`-sear` [i nu vreau s` merg

singur`.

– Nici o problem`, te \nso]esc.

– Tu!

Samuel, cu torsul [i cu picioarele goale, purta ve[nicul lui

[ort din blugi. Mu[chii \i jucau sub pielea bronzat`, p`rul t`iat

scurt \i sublinia forma frumoas` a capului. Nimic \n el nu-l

evoca pe F`t-Frumos.

– |ntotdeauna la fel de amabil`! observ` el iritat. Mi se

\ntâmpl` [i mie s` ies, s` [tii.

– Nu te formaliza. Doar c` nu m` gândisem la tine.

– Ei bine, dac` vrei, sunt liber seara asta.

B~IATUL DIN VECINI 63

– |nc` mai ie[i cu Linda?

|ntrebarea \i sc`pase; \[i mu[c` buzele. Samuel \[i ridic`

sprâncenele.

– Din când \n când. Iese mai mult cu Ian.

– Ea vorbe[te despre asta?

– Da, mi se confeseaz` cu bucurie.

– |n]eleg...

Ea \[i \nghi]i nodul din gât. Pentru a fi cinstit`, nu \n]elegea

absolut nimic. Samuel schimb` subiectul.

– Venisem s` te anun] c` am dou` s`pt`mâni de concediu.

Sprijinindu-se de sp`tarul fotoliului, el \[i \ntinse picioarele

lungi care atinser` u[or pulpele tinerei femei. Aceasta se

retrase prompt, strângându-[i picioarele sub scaun, ca [i cum

fusese \n]epat` de o viespe. Jenat` de propria ei reac]ie, \ntreb`

repede:

– {i ce inten]ionezi s` faci?

– Nu [tiu \nc`. M-am gândit, dac` e[ti de acord, c` am putea

urca pân` la Sandusky [i s` petrecem o zi la Cedar Point.

– Oh, ar fi minunat!

Aceast` perspectiv` o \ncânta. {i apoi, asta \i amintea ceva

agreabil: când Samuel \[i ob]inuse permisul de conducere, \[i

rugaser` s`pt`mâni de zile p`rin]ii s` le dea voie s` petreac` o

zi \n parcul de distrac]ii. Degeaba. Totu[i, venind vara, [i dup`

64 MARGARET STANLEY

multe recomand`ri, domnul Morrow \i d`duse fiului s`u cheile

de la a doua ma[in` a lui. Cât despre Herb, \i d`duse Juliei mai

multe bancnote de dou`zeci de dolari. Aceast` libertate

nea[teptat` provocase celor doi tineri o explozie de bucurie [i

petrecuser` o zi nebun` de râs [i de distrac]ie. Venind seara,

Julia \[i amintea c` adormise ascultând cum se sparg valurile

oceanului. Nu avea amintire mai frumoas`!

– Ei bine, vom reflecta la asta, promise el ducându-[i cea[ca

goal` \n chiuvet`. M` \ntorc, m` a[teapt` multe rufe de sp`lat.

La ce or` \ncepe petrecerea?

– La ora trei. Au o piscin`. S`-]i aduci un costum de baie [i

haine de schimb.

Când trecu prin fa]a ei, murmur` \ncet:

– Mul]umesc, Samuel.

Tân`rul b`rbat se opri [i plant` un s`rut \n cre[tetul capului

ei. Ea sim]i un val de c`ldur` cum se propag` pân` \n degetele

de la picioare.

– Pentru nimic, frumoasa mea.

Ea \l privi cum se \ndep`rteaz`, mirându-se s`-l vad`

deodat` atât de tandru [i de afectuos.

Luându-[i inima \n din]i, deoarece detesta aceast` treab`, Julia

cur`]` frigiderul de sus pân` jos. Dup` aceea, consultându-[i

ceasul, consider` c` pierduse destul timp [i urc` s` se preg`teasc`.

B~IATUL DIN VECINI 65

Pentru dup`-amiaz`, \[i puse un costum de baie [i [ortul

ro[u cu un tricou asortat. O fust` de bumbac, pentru sear`

ajunse \ntr-un mic rucsac \mpreun` cu un flacon de lo]iune, un

pieptene, un prosop [i o trus` de machiaj. Cu p`rul \mpletit,

aplic` pu]in rimel [i o tu[` de ruj pe buzele ei bine desenate.

Era gata.

Jos, Samuel flec`rea cu Herb. Apropiindu-se de salon, Julia

\[i acord` timp s`-l observe f`r` [tirea lui prin u[a deschis`:

st`tea \n picioare \mbr`cat cu o c`ma[` albastru-deschis cu

mâneci scurte [i cu bermude negre care se mulau pe [oldurile

\nguste. P`rul \i str`lucea, cu reflexe aurii care puneau \n

eviden]` bronzul fe]ei lui. Julia nu reu[ea s`-[i revin`. El p`rea

deodat` atât de atr`g`tor, \ncât sim]ea o tulburare care se

\nvecina cu teama. Era ca \n visele ei cele mai bune, numai c`

acum Samuel era viu, la doi pa[i de ea, [i realitatea avea efectul

unei amenin]`ri teribile. Complet r`v`[it`, \n]elese f`r` umbr`

de \ndoial` c` vechea lor camaraderie, tot ce fusese pân` acum,

se sfâr[ise.

|n aceea[i clip`, Samuel \[i ridic` u[or capul [i privirea lui

se fix` pe ea. F`r` s` zâmbeasc`, \i contempl` silueta care se

profila \n umbr`; ea \l privi la rândul ei, incapabil` s` respire,

]intuit` locului.

Dar tat`l ei \[i d`du seama.

66 MARGARET STANLEY

– De ce te ascunzi?

La \ntrebarea lui, Julia redeveni st`pân` pe ea [i \naint` \n

camer`.

– Nu m` ascundeam! Tocmai mi-am amintit c` n-am

cump`rat un cadou pentru Marilyn.

– Nici o problem`, spuse Samuel plecându-[i ochii asupra

picioarelor ei.

Tân`ra femeie \[i petrecuse copil`ria evoluând \n fa]a lui pe

jum`tate dezbr`cat` [i ast`zi, sub aceast` privire, avea impresia

c` este complet goal`.

– Vom cump`ra ceva \n drum. E[ti gata?

– Gata, r`spunse ea r`sucindu-se pe c`lcâie.

– Unde te duci?

– N-am luat bani.

Samuel o prinse de bra].

– Am eu. S` plec`m.

– }i-i \napoiez mai târziu.

– Nu te nelini[ti. Vino, te conduc. Pentru Dumnezeu, Julia,

vrei s` pl`te[ti [i partea ta de benzin`? Pu]in` imagina]ie!

S` facem ca [i cum avem \ntâlnire, o \ntâlnire adev`rat`, dup`

toate regulile.

Aceste cuvinte provocar` tinerei femei un hohot de râs

nervos [i incontrolabil, \n timp ce o \mpingea afar` f`r`

B~IATUL DIN VECINI 67

menajamente. Apoi se \ntoarse pentru a-i adresa lui Herb o

privire exasperat` [i \nchise u[a \n spatele lui.

S` g`seasc` un cadou pentru Marilyn le lu` pu]in timp, apoi

revenir` la ma[in` ca s` \mpacheteze cutia, ceea ce reprezenta

un tur de for]` \ntr-un spa]iu a[a de strâmt. Cump`raser` o

figurin` de cristal care Juliei \i pl`cuse de la prima privire.

Cu capul plecat, Samuel ]inea cu r`bdare panglica, \n timp ce

ea se str`duia s` fac` o fund` frumoas`. Tulburarea care o f`cea

s` se \nfioare la cel mai mic contact al degetelor lor \i f`cea

gesturile stângace, dar reu[i s` termine.

– Merge? murmur` ea \ndep`rtând pachetul pentru a

judeca mai bine efectul produs de panglica galben`.

– Superb!

El se aplec`, depuse \n grab` un s`rut pe obrazul ei, apoi se

\ndep`rt` f`r` s`-i lase timp s` reac]ioneze. Porni motorul [i

ie[i din parcare fluierând. Emo]ia o f`cu pe Julia s` r`mân`

t`cut` tot timpul drumului.

La sosirea lor, dup` ora trei, nenum`rate ma[ini umpluser`

deja aleea m`rginit` de copaci care ducea la casa mare cu dou`

etaje. Samuel trebui s-o gareze pe a lui pu]in mai departe [i

urcar` aleea pe jos.

Ferestrele deschise l`sau s` scape valuri de muzic`. Marilyn

veni s` deschid`, ro[ie de exaltare [i-i invit` s` intre. Dup` ce \i

68 MARGARET STANLEY

d`du cadoul, Julia f`cu prezent`rile [i Samuel schi]` un zâmbet

\n fa]a interesului neascuns pe care \l dovedi gazda lor.

– Scumpo, n-am timp acum, dar \mi vei spune curând unde

ai g`sit acest b`rbat [i dac` se limiteaz` s` fie decorativ.

Râzând, Marilyn le f`cu semn s` \nainteze.

– Toat` lumea este \n spate, \n jurul piscinei, [i Josh

prepar` hamburgeri. Exist` mâncare [i b`utur` pe mesele de

afar`. Servi]i-v`!

Zgomotul \i lovi din plin \nainte chiar s` fi trecut pragul:

rumoare de voci proveneau din buc`t`rie [i din gr`din`, iar

instala]ia stereo rev`rsa un vacarm asurzitor. {ocat`, Julia se

opri cu mâna pe clan]a u[ii, pentru a-i striga lui Samuel:

– Nu uita: tu e[ti cel ce mi-ai propus s` m` \nso]e[ti.

Nu vreau s` aud nici cea mai mic` remarc`!

Samuel lu` un aer \ncurcat, dar ochii \i str`luceau de o

bucurie [ireat`.

– M` voi distra, promit!

Sceptic`, ea deschise u[a: erau oameni peste tot, \ntin[i pe

iarb`, s`rind \n piscin`, sau masa]i \n grupuri compacte \n jurul

bufetului a[ezat pe dou` mese lungi. Din fire mai curând

rezervat`, tân`ra femeie avu o mi[care de recul, dar Samuel o

\mpinse cu blânde]e din spate, cu un gest protector [i cum ea

ridica spre el o privire ezitant`, el \i zâmbi. Ea \[i aminti atunci

B~IATUL DIN VECINI 69

c` dac` nu cuno[tea mult` lume, el nu cuno[tea pe nimeni.

|i lu` mâna [i-l conduse spre Josh, so]ul lui Marilyn.

Josh Everett era un b`rbat b`rbos [i jovial cu statur` de

uria[ [i la fel de blond ca so]ia lui. Z`rind-o pe Julia, \[i p`r`si

hamburgerii ca s-o strâng` la piept. Ea f`cu prezent`rile,

sperând \n sinea ei c` cei doi b`rba]i se vor pl`cea reciproc.

Dorin]a \i fu \mplinit`: ei schimbar` o strângere de mân` solid`

[i \ncepur` imediat o conversa]ie, \n timp ce ea privea

mul]imea cu o oarecare team`.

Deodat`, un strig`t ascu]it \i sc`p` de pe buze. Ea ap`s`

bra]ul lui Josh [i se repezi spre gr`tar, unde carnea l`sat` f`r`

supraveghere, \ncepuse s` se ard`. R`cnind, Josh alerg` s-o

ajung` [i-i administr` o palm` pe spate.

– Prive[te ce-ai f`cut!

Julia privi un moment surprins` [i Josh profit` pentru a se

descotorosi de [or]ul pe care-l \nnod` \n grab` \n jurul taliei

tinerei femei.

– Tocmai aveam nevoie de un \nlocuitor! Trebuie s` m`

ocup de bere.

Ea \ncuviin]` râzând. Josh se \ndep`rt`, cei doi b`rba]i

continuându-[i lini[ti]i discu]ia.

O brunet` frumoas` cu ochii machia]i abundent [i

r`spunzând la numele de Casey se opri \n fa]a lor. Ea lucra \n

70 MARGARET STANLEY

acela[i restaurant cu Julia [i era la fel de timid` ca o pisic`

obi[nuit`.

– Hei! Julia! strig` ea sorbindu-l din ochi pe Samuel.

M` prezin]i prietenului t`u?

Julia \ntoarse capul spre prietenul \n chestiune [i surprinse

o lic`rire de interes \n privirea lui. Cu din]ii strân[i, f`cu scurt

prezent`rile, dup` care Casey \[i strecur` bra]ul sub al

tân`rului b`rbat, cu un zâmbet seduc`tor.

– Nu-i nevoie de doi s` se ocupe de carne. Julia, \n timp ce

tu o supraveghezi, \l voi prezenta pe Samuel celorlal]i.

Vezi vreun inconvenient?

– Am de ales? r`spunse tân`ra pe un ton glume] [i natural.

Dar \[i plec` ochii spre gr`tar, unde carnea se pr`jea [i

crezu c` le[in` de furie. Nu remarc` privirea impenetrabil` pe

care Samuel i-o arunc` \nainte de a o urma pe brunet` spre un

grup de invita]i. Brusc, petrecerea \[i pierdu orice atrac]ie [i nu

mai avu decât o singur` dorin]`: s` se \ntoarc` acas`.

B~IATUL DIN VECINI 71

Capitolul 5

Josh reap`ru curând, \nc`rcat cu g`le]i enorme cu ghea]`

pline cu bere. For]a sa avea ceva uimitor. El se opri s` r`spund`

unor prieteni care-l strigau, apoi veni s-o schimbe pe Julia din

post.

– Du-te s` \no]i! \i comand` el dup` ce-i plantase un s`rut

r`sun`tor pe obraz.

Tân`ra femeie ezit`, c`utându-l pe Samuel \n mul]ime.

|l z`ri \n mijlocul unui mic grup animat, sprijinit cu non[alan]`

de un gard viu. Lâng` el, Casey \i murmura ceva la ureche.

Un val brusc de furie o sufoc` pe Julia. Se \ntoarse repede ca

s` priveasc` spre piscina plin` de \not`tori. Se afla acolo [i un

grup de tineri atletici angaja]i \ntr-o partid` de volei acvatic.

Scuturându-se din iner]ia ei, Julia merse s` se a[eze lâng`

bazin. Cu un gest hot`rât, \[i desf`cu baretele sandalelor, apoi

se descotorosi de ele. Ridicându-se, con[tient` de privirile

\ntoarse spre ea, ridic` \ncet capul spre soare, apoi, cu bra]ele

\ncruci[ate, \[i ridic` marginile tricoului.

|l trase cu o \ncetineal` studiat` \nainte de a-l arunca

neglijent pe iarb`. Apoi, zâmbind, \[i descheie [ortul [i-l f`cu s`

alunece ondulându-[i [oldurile.

Julia nu avea rotunjimi \mplinite, ci forme delicate, o talie

fin` [i cambrat` [i picioare lungi, musculoase. O \mbinare

subtil` de fragilitate [i robuste]e d`dea siluetei ei un farmec

tulbur`tor. Se \ntinse, apoi merse spre bazin.

Mul]umit` de aten]ia pe care i-o d`deau câ]iva admiratori,

nu v`zu c` Samuel \ncetase s`-[i asculte \nso]itoarea pentru a

urm`ri fiecare mi[care a ei. Se preg`ti s` plonjeze, a[teptând ca

\not`torii s` elibereze un spa]iu suficient \n fa]a ei. Se cufund`

\n ap`, sufocat` de brusca r`ceal` care-i \nv`luia corpul, [i urc`

la suprafa]`, unde se scutur` râzând.

|ntoarse capul spre un b`iat care o privea cu o admira]ie

neascuns`. Aceasta fu destul ca s`-l atrag`. El \i ceru numele,

al]i b`rba]i se apropiar` [i curând se g`si antrenat` \n partida

de volei, \notând [i lovind mingea cu un entuziasm egal cu al

celorlal]i.

B~IATUL DIN VECINI 73

Din perioada ei de b`ie]oi, p`strase o for]` atletic` [i o

excelent` coordonare. Câteva femei de pe peluz` \[i \ncruntar`

sprâncenele pentru o mai bun` apreciere. Ele urm`reau vag

jocul la care din lene, sau pentru a nu-[i deranja coafura, nu

vruseser` s` se al`ture.

Echipa advers` servea. Julia se plas` al`turi de doi juc`tori,

\n timp ce al]i patru luau pozi]ii strategice \n spatele lor.

|l c`ut` cu privirea pe Samuel: nu mai era lâng` gardul viu.

Deodat`, mingea zbur` deasupra capului ei. Tân`rul aflat \n

spatele ei se avânt`. Corpul lui \nalt alunec` peste al ei [i

mâinile lui se \nchiser` \n jurul taliei ei. Strigând, el o ridic` \n

aer. Apa rec`zu \ntr-o cascad` str`lucitoare \n jurul lor, \n timp

ce ea c`uta f`r` s` cread` c` va reu[i s` loveasc` mingea.

Spre uimirea lui, pumnul ei strâns \[i atinse ]inta [i trimise

mingea peste fileu. Surprin[i juc`torii adver[i nu putur`

reac]iona la timp.

Julia c`zu pe spate peste bustul coechipierului ei, care o

re]inu mai mult decât era necesar. Tocmai voia s`-i spun` ceva

la ureche când un jet de ap` provocat de un s`ritor \i acoperi.

Râzând [i suflând ca o foc`, \[i frec` ochii, \n timp ce tân`rul ei

admirator \i d`dea drumul.

Samuel \[i f`cu apari]ia \n dreptul lor, cu umerii musculo[i

scânteind de nenum`ra]i stropi de ap`. |[i arunc` brusc capul

74 MARGARET STANLEY

spre spate, arunc` o privire \nghe]at` tân`rului [i strecurând o

mân` posesiv` \n jurul ei, o \ndep`rt` de joc. Nimeni nu

\ncerc` s`-l \mpiedice.

Dar Julia, care-i p`stra ranchiun` pentru dezertarea lui [i

care abia \ncepea s` se amuze, nu aprecia aceast` intruziune.

– N-am terminat jocul, spuse ea t`ios.

Surd la protestele ei, o antren` cu el pân` la marginea

bazinului, unde nu-i d`du drumul decât pentru a-[i plasa

mâinile pe umerii ei. El putea s` stea \n picioare pe fundul

bazinului, dar ea nu ajungea [i, pentru a-[i p`stra capul afar`

din ap`, trebui s` se aga]e de bra]ele lui. Picioarele lor se

amestecau [i, spre marea ei confuzie, observ` c` nu mai reu[ea

s` respire normal.

Ca pentru a-i cre[te supliciul, Samuel \i scrut` \ndelung fa]a.

– Am crezut c ̀vei aprecia pu]in ̀aten]ie, pentru c ̀mi-ai cerut s̀ vin.

– Tu e[ti cel care ai vrut s` vii, nu ]i-am cerut nimic! replic`

ea \ncercând s`-l \mping`.

Dar el nu se mi[c`.

– {i apoi, cum ai plecat cu Casey, aveam dreptul s` m`

distrez singur`.

Samuel \[i \nclin` capul. P`rea c` g`se[te situa]ia foarte

amuzant`. Ea \l privi la rândul ei dându-se \napoi spre marginea

bazinului pentru a sc`pa de contactul cu pielea lui ud`.

B~IATUL DIN VECINI 75

– N-ai vrea ca prietenii t`i s` cread` c` vân`toarea este

liber`? o \ntreb` el pe un ton lejer. Trebuie s` le dai impresia

c` exist` pu]in` competi]ie. Se spune c` asta cre[te apetitul.

– Nu-i v`d alergând. I-ai f`cut s` le treac` pofta.

Partida de volei se reluase, dar cu mai pu]in antren.

Juc`torii aruncau priviri curioase \n direc]ia lor.

– Nu se poate [ti. Aceast` ap` ascunde poate câ]iva pe[ti

carnivori. Ce spui? Dac` le-am da ceva de mâncare?

– Nu \n]eleg.

Incapabil` s`-[i controleze sau s`-[i ascund` nervozitatea, \l

\npinse \nc` o dat`, iritat`.

– M` gândesc la un mic joc: s` spunem c` ie[im \mpreun`

[i c` sunt gelos.

|i zâmbi larg, ca pentru a o asigura c` nu era vorba decât de

o glum` bun`.

– {tim amândoi c` nu este nimic adev`rat, murmur` ea

\nghi]indu-[i cu greutate nodul din gât.

– Da, dar dac` ar fi adev`rat...

Un frison lung o str`b`tu. Cum el punea mâna pe gâtul ei,

se oblig` s` r`mân` perfect nemi[cat`, f`r` s` \ndr`zneasc` s`

respire, de team` s` nu-[i tr`deze agita]ia. Samuel continua s`

vorbeasc`.

76 MARGARET STANLEY

– Te-a[ trage \n bra]ele mele, \ncet, cam a[a, [i apoi ]i-a[ da

un s`rut, \n v`zul tuturor. A[ vrea ca lucrurile s` fie clare

pentru Casey [i pentru prietenii t`i care ne privesc cu atâta

interes \n acest moment.

|nso]ind vorba de fapt`, o lipi de marginea bazinului.

Ea \n`l]` capul [i, \n]elegând c` orice fug` era imposibil`,

\nchise ochii.

|neca]i brusc \ntr-o rumoare \ndep`rtat`, toate zgomotele

\[i pierdur` intensitatea. Buzele lui Samuel le atinser` u[or pe

ale ei \n s`ruturi u[oare, apoi devenir` mai insistente.

Când puse st`pânire pe gura ei, bra]ul care-i servea de

sus]inere aluneca pe spatele ei. Din instinct, ea se ag`]` de

umerii lui. El putu atunci s-o strâng` la piept. Curând, pentru

ea nu mai exista decât senza]ia confuz` de ap` rece pe pieptul

ei [i o for]` uluitoare care o lega nebune[te de Samuel.

Când el \[i ridic` \n sfâr[it capul, ea deschise \ncet ochii [i-i

p`str` fixa]i asupra lui, uluit` de certitudinea c` el \ncerca fa]`

de ea o atrac]ie la fel de mare ca a ei.

– Oh...!

– Iat` cum a[ fi ac]ionat, cred, dac` a[ fi fost gelos, spuse el

pe un ton de conversa]ie.

– Apoi \[i trecu limba peste buze. Ea \[i \ntoarse imediat

capul.

B~IATUL DIN VECINI 77

– Toat` lumea ne prive[te... D`-mi drumul, te rog.

– Nu fugi, Julia, r`spunse el cu blânde]e strângându-i mai

tare mijlocul.

– |mi faci team`!

Stomacul Juliei se contract` \ntr-un mod dureros.

– A[! Ce am f`cut oare ceea ce altul n-a f`cut deja? Te-am

v`zut, \n fa]a casei tale seara, \n timp ce tat`l t`u dormea

bu[tean.

Ea \[i duse repede mâna la gur`, descump`nit`. Cu cine o

v`zuse oare? Cine o s`rutase?

– Nu de mine te temi, ci de tine \ns`]i. Ce se \ntâmpl` cu

tine, Julia? Spune-mi, ce te sperie?

– Las`-m` \n pace! {i acum, d`-mi drumul! Nu vreau s`

discut cu tine [i mai ales nu aici.

Atunci, ca [i cum \[i amintea unde se g`seau, el p`ru c`-[i

revine [i-i d`du drumul.

– Bine, spuse el. Vom vorbi despre asta mai târziu.

F`r` s` r`spund`, ea se cufund` \n ap` [i se \ndep`rt`

\notând. Samuel \i acord` pu]in timp pentru a-[i reveni \n fire.

Dup` câteva mi[c`ri de bras, vru s` ias` din ap`. Samuel era

deja acolo, cu mâna \ntins` ca s-o ajute s` se ridice afar` din

bazin. |mpreun`, reg`sir` locul unde ea \[i abandonase

\mbr`c`mintea. Ale lui Samuel formau un mic morman al`turi.

78 MARGARET STANLEY

– }i-e foame? \ntreb` el.

Reluându-[i respira]ia, ea \ntoarse capul spre mesele

\nc`rcate cu mâncare.

– Sunt lihnit`!

Dup` ce-[i umplur` amândoi farfuriile cu hamburgeri [i

pâini[oare, revenir` s` se a[eze pe iarb`. Samuel f`cu \nc` un

drum pentru a aduce de b`ut, apoi mâncar` \ntr-o t`cere

uimitor de agreabil`.

Din când \n când, Julia risca o privire spre profilul

\nso]itorului ei, care nu p`rea s` observe nimic, [i se mul]umea

s` urm`reasc` alergarea câtorva copii turbulen]i.

– Sunt oare atât de diferit \ncât ai impresia c` nu m` mai

cuno[ti? \ntreb` el pe negândite, f`r` s` se \ntoarc`.

Ea tres`ri [i vru s`-[i ia paharul, dar acesta se r`sturn` \n

iarb`.

– Te-am cunoscut vreodat` cu adev`rat?

– A[a credeam. Dar f`r` \ndoial`, m-am \n[elat.

Julia se \ntoarse spre el: el privea \n alt` parte, cu un aer

obosit [i descurajat. Inima tinerei femei se strânse dureros.

– Ai devenit atât de greu de \n]eles, murmur` ea

atingându-i genunchiul.

Cum el \[i plec` ochii pe mâna ei, ea [i-o retrase, confuz`.

– Dar sunt gata s` \nv`].

B~IATUL DIN VECINI 79

Un zâmbet \mblânzi atunci fa]a tân`rului b`rbat, un zâmbet

atât de tandru, \ncât trebui s` fac` un imens efort pentru a-[i

desprinde privirea.

Crepusculul se l`s` \ncet peste petrecere. Josh \[i arunc` \n

sfâr[it [or]ul [i p`r`si postul. Julia [i Samuel erau printre cei

mai tineri, dar o mi[care de simpatie p`rea s` atrag` spre ei

prietenii mai \n vârst` ai lui Josh [i Marilyn.

Spre marea ei u[urare, Julia observase c` micul lor grup era

evitat de Casey. {tiind \n mod sigur c` nu era liber, aceast` fat`

\ncercase s`-l seduc` pe Samuel. Julia ar fi fost incapabil` s`-[i

ascund` dispre]ul pe care i-l inspira asemenea comportare.

Dup` un timp, Marilyn se desprinse de bra]ul so]ului ei [i

veni s` se a[eze pe iarb`, lâng` Julia. |n ciuda celor treizeci de

ani \mplini]i p`rea uimitor de tân`r`. Nasul cârn era pres`rat

cu pistrui [i o [uvi]` groas` de p`r blond \i c`dea peste ochii

verzi. Ea sufl` s-o \ndep`rteze, dar [uvi]a c`zu la loc imediat [i

ea scoase un oftat enervat.

– Hai, spune-mi totul! spuse ea lungindu-se pe iarb`. Unde,

când [i cum v-a]i \ntâlnit amândoi? De cât timp v` cunoa[te]i?

Julia se felicit` c` ob]inuse un bronz atât de puternic,

deoarece un val de c`ldur` \i color` prompt obrajii.

– Suntem prieteni, r`spunse ea cu tot calmul de care era

capabil`.

80 MARGARET STANLEY

– Asta nu-mi spune mare lucru! se plânse blonda

\ntorcându-se spre Samuel.

Acesta, sprijinit \n cot, \i \ntoarse zâmbetul.

– Ne cunoa[tem de cel pu]in doisprezece ani.

Marilyn \i adres` Juliei o grimas` mali]ioas`.

– A[adar, sunte]i prieteni din copil`rie! Dar este minunat!

Fa]a Juliei se \ntunec` precum un cer de furtun`.

– De ce nu mi-ai vorbit niciodat` despre el? continu`

Marilyn, imperturbabil`. Când m` gândesc c` ne-a ascuns atâta

timp un b`rbat atât de frumos!

– Lucrurile nu s-au petrecut exact a[a, interveni Samuel [i

poate de aceea Julia nu v-a vorbit niciodat` despre mine.

Dar este adev`rat c` ea are tendin]a s` fac` un mister din orice.

Tân`ra femeie \i adres` o privire sumbr` pe care el o sus]inu

f`r` s` clipeasc`.

La c`derea nop]ii, Julia se duse s`-[i ia rucsacul din ma[ina

lui Samuel [i se schimb` \n timp ce el \[i punea o c`ma[`.

La ora [apte, se eliberar` cele dou` mese pentru a l`sa loc altor

feluri de mâncare: o salat` suculent` de fructe servit` \n coji de

pepeni verzi, numeroase platouri cu aperitive, un platou

enorm cu pulpe de pui fripte, diferite feluri de brânz` [i pâine.

Pu]in mai târziu, Marilyn deschise cadourile \n mijlocul

unui mic grup de invita]i. Unele obiecte provocar` ilaritate

B~IATUL DIN VECINI 81

general`. Mama ei, de exemplu, o femeie la fel de jovial` ca

Josh, \i oferise o c`ma[` de noapte transparent` care nu

trebuia s` lase vreun loc imagina]iei. Josh nu-[i ascunse

pl`cerea [i, ca o mireas` timid`, Marilyn \[i ascunse fa]a \n

]es`tura u[oar`.

Samuel \[i plasase bra]ul \n jurul umerilor Juliei. Cum se

apleca s`-i vorbeasc` la ureche, buzele lui \i atinser` pielea

delicat`.

– Ei organizeaz` asemenea orgii la fiecare aniversare?

Ea se strânse mai aproape de el ca s`-i [opteasc` la rândul

ei [i c`ldura corpului lui i se transmise [i ei.

– Nu cred. Marilyn mi-a m`rturisit c` era \ngrozit` la

perspectiva de a \mplini treizeci de ani. {i \n loc s` refuze

inevitabilul, a preferat s` fac` fa]` cu brio. G`sesc c` este o idee

bun`.

El \i ap`s` u[or bra]ul.

– {i eu la fel. |n via]`, trebuie s` [tii s` accep]i inevitabilul.

Ea \[i ridic` uimit` capul, dar el o privea pe Marilyn,

ocupat` s` deschid` ultimul pachet [i nu putu s` citeasc` nimic

pe fa]a lui.

Pu]in dup` aceea, unii dintre invita]i \ncepur` s` plece.

Se a[tepta un nou val de invita]i dup` \nchiderea

restaurantului. Samuel murmur` ceva, apoi se \ndrept` spre

82 MARGARET STANLEY

Josh [i \n timp ce cei doi b`rba]i discutau, Julia se duse la

piscina acum pustie. Se aplec` s`-[i ude mâna \n apa cald` \nc`,

provocând cu degetele mici valuri concentrice. Luminile se

ag`]au de ele ca ni[te coliere de perle albe.

Samuel se apropie de ea cu pa[i u[ori [i se opri s` observe

silueta ei ghemuit` \ntr-o form` compact`. De câte ori o v`zuse

deja astfel? Când desena \n praf, cu nasul ars de soare, cu

picioarele slabe, acoperite de vân`t`i [i de julituri... De când \[i

putea aminti, avea \ntotdeauna o nou` ran` la genunchi, dar

nimic n-o oprea vreodat`.

Ast`zi, picioarele ei aveau un contur mai feminin.

Dar \ncheieturile lor fine [i fragilitatea aparent` suscitau

\ntotdeauna la el un reflex protector.

– Gata de plecare? o \ntreb` el cu blânde]e.

Ea \ntoarse prompt capul [i se ridic` scuturându-[i mâna.

– I-ai spus bun` seara lui Josh pentru mine?

– Da, dar nu vrea s` pleci f`r` s` i-o spui tu \ns`]i.

Ea se \ndrept` imediat spre uria[ul blond care o \mbr`]i[`

cu entuziasm.

– Va trebui s ̀reveni]i s ̀ne vede]i, spuse el schimbând o viguroas`

strângere de mân ̀cu Samuel. {i ai grij̀ de Julia, are nevoie!

|n timp ce coborau aleea \n direc]ia ma[inii, Samuel \[i puse

\ncet mâna pe spatele ei. Noaptea era c`ldu]` [i senin`, dar \n

B~IATUL DIN VECINI 83

interiorul ma[inii se p`strase c`ldura zilei. Coborâr` geamurile

[i \n timp ce rulau, Julia \[i eliber` p`rul [i \[i trecu degetele

prin [uvi]ele cre]e.

– Ai avut o sear` pl`cut`? \ntreb` ea, când aproape

ajungeau.

Tân`rul b`rbat p`rea cufundat \n reflec]ii adânci cu toat`

aten]ia fixat` asupra drumului. Dar \i zâmbi scurt.

– Da. Pentru nimic \n lume n-a[ fi lipsit.

Se oprir` \n fa]a unui stop. Samuel se \ntoarse spre ea [i o

contempl` \ndelung.

– {i tu?

– Nu la \nceput. Era atâta lume! Dar a fost bine. Marilyn era

mul]umit`. I-ai pl`cut.

– Asta n-a ascuns-o. Dar, pentru a fi cinstit, este gata s`

iubeasc` pe oricine.

– N-a fost singura care te-a g`sit pe gustul ei, relu` Julia

dup` un timp.

|[i mu[c` imediat buzele. O va crede geloas` [i nimic nu era

mai departe de adev`r.

Un claxon ner`bd`tor r`sun` \n spatele lor. Samuel tres`ri

[i demar`.

– Casey este cu siguran]` frumoas`, r`spunse el vesel.

Dar m-a f`cut s` fug cât m-au ]inut picioarele.

84 MARGARET STANLEY

– {tii ce a f`cut, cu o alt` chelneri]`? Seara, când lucrau

\mpreun`, au urm`rit b`rba]ii care intrau \n restaurant, f`când

pariuri privind meseria [i venitul lor. |n plus, au dat fiec`ruia o

not` de la unu la zece. Cel mai uimitor este c` ies cu trei

sferturi dintre ei!

– Frumos! exclam` el indignat. {i ai avut tupeul s` m` la[i

singur cu ea!

– Dac` \mi amintesc bine, tu e[ti cel care a plecat, nu eu!

– N-ai protestat. Te-am g`sit chiar indulgent`.

– Ce voiai s` fac? replic` Julia exasperat`. Se \ntâmpl` c`

lucrez cu ea! Doar n-o s` fac o \ntreag` poveste pentru un

incident f`r` importan]`!

– Vai! exclam` el oprind ma[ina pe aleea care ducea la casa

ei. Tocmai am primit o lovitur` peste degete. Asta \mi va servi

drept lec]ie pentru data viitoare.

Ea deschise portiera [i cobor\.

– Ce te face s` crezi c` va fi o dat` viitoare?

F`r` s` r`spund`, el cobor\ la rândul lui [i trânti portiera.

Ea mergea deja spre u[`. Tat`l ei trebuia s` doarm` bu[tean \n

vederea slujbei de la biseric` de a doua zi. Brusc, fund`tura

unde erau cuib`rite casele lor i se p`ru \ntunecat` [i pustie.

Samuel o urmase \ndeaproape. Ea \ncepu s` tremure.

– A[teapt`! spuse el luând-o de umeri.

B~IATUL DIN VECINI 85

– |]i mul]umesc c` m-ai condus...

– Nu uita c` am hot`rât s` ne prefacem ca [i cum ie[eam

\ntr-adev`r \mpreun`...

Inima Juliei \ncepu s`-i bat` necontrolat \n piept.

– Haide, Samuel... nu fi stupid. Pe curând... Noapte bun`.

Dar el se opri brusc cu mâna pe um`rul ei, obligând-o s` se

\ntoarc` pentru a-i face fa]`.

– Foarte bine, frumoasa mea. Acum oprim jocul. S` spunem

adev`rul, tot adev`rul. E[ti gata?

Tonul vocii lui [i brusche]ea gesturilor o aruncar` \ntr-o

stare de panic`. Sim]ea \n el o tensiune pe care nu [i-o explica.

Mâinile lui pe ea... amintirea gurii lui peste a ei... tremurul pe

care-l stârnea \n ea... Cum ar putea s`-i spun` ce sim]ea?

Nu reu[ea ea \ns`[i s`-l \n]eleag`.

– Nu [tiu despre ce vorbe[ti, Samuel.

– Adev`rat? Nu te [tiam atât de mincinoas`.

P`r`sindu-i umerii, el \[i \nfund` mâna \n p`rul ei ciufulit de

vânt [i o trase spre el. Apoi \[i aplec` \ncet capul. Ea \ncerc` s`

se \ntoarc`, dar era prizonier`.

Sim]i mai \ntâi obrazul lui aspru, menghina bra]elor lui \n

jurul mijlocului ei, apoi gura lui care punea lacom st`pânire

pe a ei. Genunchii ei sl`bir`, incapabil` s-o sus]in`.

Sub degetele ei, inima lui b`tea cu putere.

86 MARGARET STANLEY

El \[i strecur` mâna sub tricoul ei, cuprinzându-i un sân.

Cu un geam`t, ea l`s` capul pe spate. Gura lui Samuel

alunec` de-a lungul gâtului ei pres`rând pielea ei delicat` cu

s`ruturi insistente. Degetele lui se insinuar` sub sutienul

costumului de baie.

Julia se contract`. Nu mai reu[ea s` suporte violen]a

senza]iilor ei, nici \nfrigurarea care-i \ntuneca mintea.

Se smulse brusc din \mbr`]i[area lui Samuel [i-i \ntoarse

spatele, trecându-[i o mân` tremur`toare prin p`r. El tres`ri

violent.

– Julia... spuse el cu o voce pe care nu i-o cuno[tea.

Cuprins` de panic`, \ngrozit` la ideea c` o va atinge din

nou, se lans` \ntr-o curs` \nnebunit` pân` la u[`, pe care o

\mpinse [i o \nchise imediat cu z`vorul \n spatele ei. Se repezi

pe scar` [i se \nchise \n camera ei.

Era \nsp`imânt`tor, groaznic...! Ce-l apucase? Nu-l mai

recuno[tea pe Samuel \n str`inul grav [i insistent pe care \l

p`r`sise. |i lipseau armele necesare pentru a combate ame]eala

pe care el o stârnea \n ea. Siguran]a cu care o ghicise o

\ngrozea.

Dorin]a, aceast` for]` adânc ascuns` \n ea [i mult timp

adormit`, se trezea. |i era team`.

B~IATUL DIN VECINI 87

Capitolul 6

Cu gesturi automate, se preg`ti pentru noapte [i se strecur`

\ntre cear[afuri. Dar degeaba se suci [i se r`suci \n patul ei,

nu-[i g`si somnul. |n cele din urm`, azvârli cuverturile [i se

duse s` deschid` fereastra ca s` respire pu]in aer proasp`t.

Cu ambele mâini sprijinite de balustrad`, inspir` profund [i

\nchise ochii ca s` simt` mai bine r`coarea brizei nocturne pe

piele. Plec` urechea la fo[netele u[oare ale vântului, \nseninat`

de tihna nop]ii.

Pentru a profita mai bine de acest calm, deschise complet

perdeaua: luna str`lucea pe cerul senin [i acoperea cu o

lumin` argintie strada [i gr`dina sc`ldate \n umbr`. Privi mult

timp copacii familiari, tufi[urile [i aleea, teatrul jocurilor lor de

copii. Str`in` aici, era ea, care nutrea aceste gânduri [i aceste

senza]ii necunoscute... |n acest loc, nimic nu se schimbase.

Stejarul avea \nc` acela[i trunchi gros, acest frunzi[ bogat...

Deodat`, Julia \ncet` s` respire [i buzele i se

\ntredeschiser`. Nu, era ceva nou \n decor: o umbr` la r`d`cina

copacului, o umbr` nemi[cat`. Era un b`rbat sprijinit de

trunchi, un b`rbat a c`rei fa]` era \ntoars` spre fereastra ei.

Un frison lung o str`b`tu. |[i umezi buzele [i, cu un suspin

tremur`tor, atinse perdeaua \mpotriva ]ân]arilor care forma un

ecran de-abia perceptibil \ntre ea [i aerul liber de afar`.

– Pleac`! murmur` ea la adresa umbrei. Pleac`!

***

Julia se trezi târziu, f`r` s`-[i fi g`sit odihna. |mbr`cat`

\ntr-un capot u[or, cobor\ \n buc`t`rie, \n speran]a c` tat`l ei \i

l`sase cafea. Ar fi fost prea frumos. Prin urmare, prepar` cafea,

apoi urc` s`-[i fac` du[ [i s` se \mbrace. Cum acum era mai

rece, \[i puse blugi [i un pulover gri c`ruia \i ridic` mânecile.

Avea de f`cut menajul, dar \n aceast` diminea]` \i lipsea

energia. Dup` a doua cea[c` de cafea, Julia \[i puse capul pe

B~IATUL DIN VECINI 89

bra]ele \ncruci[ate pe mas` [i \nchise ochii. Singur`tatea [i

oboseala o cople[eau. Avea nevoie de \ncurajare, de un um`r,

de o ureche care s-o asculte.

|[i adora tat`l, dar rela]iile lor erau marcate de o distan]`

afectuoas`. Cum ar putea s`-i \ncredin]eze acest mister care se

n`[tea \n adâncul ei? Marilyn, poate? Nu, \i lipseau acele rela]ii

subtile dar necesare care permiteau confiden]ele. Ceilal]i...

ceilal]i erau buni s` râd` [i s` se amuze. Se sim]ea atât de

pustie [i f`r` ap`rare, \i era deja atât de greu s` \nfrunte aceste

sentimente noi! De unde s` g`seasc` for]a s` le \ncredin]eze

altcuiva?

Umerii ei c`zur` sub greutatea dezn`dejdii. Atâ]ia oameni \n

jurul ei \[i \nmul]eau aventurile, vorbeau atât de u[or despre

ele, p`reau atât de \n largul lor! Hot`rât lucru, se sim]ea ca o

ra]` [chioap`. Oare era a[a deoarece cuno[tin]ele ei despre

sexualitate se rezumau la ceea ce citise \n c`r]i? Sau pentru c`

n-avusese mam` s`-i serveasc` drept exemplu [i s-o ghideze?

|n timp ce se \ntreba astfel, dincolo de u[a-fereastr`, afar`,

Samuel privea silueta aplecat` asupra mesei. A[tept` un

moment \nainte de a cioc`ni u[or.

Julia ridic` repede capul. Z`rindu-l, \[i pierdu cump`tul [i

se \ntoarse, cu gura tremurând. Ea nu-l v`zu trecându-[i mâna

peste frunte cu un gest obosit [i descurajat. Când \[i adun`

90 MARGARET STANLEY

destul curaj s`-l \nfrunte, se ridic` [i se duse s`-i deschid`.

B`rbatul intr` \n`untru [i arunc` pe mas` un manual de

repararea automobilelor care c`zu cu un zgomot sec.

– Voiam s`-]i aduc aceast` carte pe care am \mprumutat-o

de la Herb, spuse el \n cele din urm`.

Julia se sim]ea f`r` putere \n prezen]a lui. Epuizat` de lupta

cu sentimentele contradictorii care când o atr`geau spre el,

când \i comandau s` fug`, trebui s` se sprijine de perete.

– Este la biseric`, r`spunse ea.

Cum el nu ad`uga nimic, continu`:

– {tiai, nu-i a[a?

– Da.

Vocea lui era extrem de \ncordat`.

– Nici m`car nu po]i s` m` prive[ti \n fa]`. De ce?

Deodat`, cu vederea \nce]o[at` de un ecran de lacrimi, \[i

plec` brusc capul [i cuvintele mult timp re]inute se

\ngr`m`dir` pe buzele ei.

– M` simt... atât de singur`... Credeam c` nu te mai

cunosc... dar eu sunt cea care nu m` mai recunosc.

– Oh... Julia!

– Nu [tiu cum s` fac... eu... nu [tiu cum... s` vorbesc despre

ceea ce simt, cum s` p`strez aceast` prietenie pe care o avem...

B~IATUL DIN VECINI 91

|l sim]i c` se mi[c`. |ntorcându-se, \l v`zu sprijinit de mas`,

cu mâinile deschise, umerii c`zu]i, capul \ntors.

– Sentimentele mele pentru tine nu se vor schimba

niciodat`, dac` de asta te temi. Julia, te voi iubi orice ai face.

Voi fi \ntotdeauna prietenul t`u, acela pe care-l vei vrea.

O lacrim` se rostogoli pe obrazul tinerei femei.

– |mi curge nasul, spuse ea, for]ându-se s` râd`,

[tergându-l cu dosul mâinii.

G`sind o cutie cu batiste de hârtie pe mas`, el i-o duse f`r`

s` r`spund` [i ea \[i [terse nazul zgomotos.

– Pot s` te iau \n bra]e?

Se reg`si cu capul cuib`rit la um`rul lui. Cât era de

c`lduros! Tandre]ea lui inepuizabil` \i d`dea de fiecare dat` o

lec]ie de umilin]`. Atunci când p`rea s` fi dat totul, mai g`sea

ceva \n el \nsu[i ca s`-i ofere mai mult.

Cu o mân` pe ceafa ei, o leg`n` ca pe un copil. Ea \[i

strecur` bra]ul \n jurul taliei lui [i, surprins` s` g`seasc` o

alinare pe care o credea imposibil`, \l strânse \ncet.

Dup` un timp, el \[i ridic` \ncet capul [i-i c`ut` buzele.

Surescitat`, se ag`]` cu amândou` mâinile de ceafa lui, \n timp

ce el o strângea mai tare \n bra]e. Sfâr[i totu[i prin a se smulge

din \mbr`]i[area lui.

– Nu... gemu ea.

92 MARGARET STANLEY

Dar el r`mânea surd. Mâinile care se ag`]aser` de el cu atâta

disperare, \l \mpingeau acum cu putere.

– Samuel! gâfâi ea. Tata se va \ntoarce dintr-un minut \n

altul.

Un tremurat lung agit` corpul b`rbatului. |i d`du drumul \n

sfâr[it [i se retrase. El p`rea perfect normal, aproape vesel.

– |n]eleg c` a r`mas cafea, spuse el.

– Serve[te-te.

Julia \[i trecu limba peste buzele umflate.

– M` duc la baie. Toarn`-mi [i mie o cafea, vrei?

– Da.

|n sala de baie \[i stropi fa]a cu ap` rece. |[i ap`s` mult timp

degetele pe ochi [i deschise micul dulap pentru a lua de acolo

o aspirin`. O \nghi]i f`r` ap`. Dup` o piept`n`tur` rapid`,

reveni \n buc`t`rie.

|n acela[i timp, Herb intr`. |i g`si pe Samuel [i pe Julia

a[eza]i la mas`, ca [i cum nimic nu se \ntâmplase. P`reau doar

pu]in obosi]i, [i p`rul tân`rului forma [uvi]e, ca [i cum de-abia

se sculase.

– S-ar spune c` v-a]i distrat bine, ieri sear`! exclam` el.

– A[a s-ar spune, r`spunse Samuel pe un ton pu]in cam

t`ios.

Julia c`sc` [i \nchise ochii.

B~IATUL DIN VECINI 93

– Ave]i noroc amândoi c` n-ave]i nimic de f`cut ast`zi,

bomb`ni ea. Eu lucrez, seara asta.

– Biata feti]`! ironiz` Samuel.

Ea \l privi fericit` de aceast` bun` dispozi]ie reg`sit`.

Inima ei se umplu de tandre]e.

***

|n ciuda oboselii, schimbul ei se dovedi uimitor de u[or.

Clien]ii, agreabili [i interesan]i, \i l`sar` bac[i[uri bune. Casey

lucra de asemenea \n aceast` sear` [i \n mod v`dit r`mânea

circumspect`. Dar, dup` ce se petrecuse \ntre ea [i Samuel,

Julia nu-i mai p`stra nici o ranchiun`. |ncetul cu \ncetul, Casey

se destinse [i sfâr[i chiar prin a-[i cere scuze.

– S` nu ne mai gândim la asta, r`spunse vesel Julia. La urma

urmei, n-ai f`cut nimic r`u.

– M-am purtat urât, se \nc`p`]ân` Casey. |mi repro[ez cu

atât mai mult cu cât te g`sesc mai degrab` amabil`.

Acestea fiind spuse, tân`ra femeie se \ndep`rt` sub privirea

stupefiat` a Juliei. Incidentul fu uitat [i Casey redeveni ea

\ns`[i.

94 MARGARET STANLEY

Spre sfâr[itul serii, ceea ce se \ntâmpla rar duminica, urm`

o afluen]` nea[teptat` [i Julia se \ntoarse acas` destul de târziu,

frânt` de oboseal`. Urcând aleea, se bucur` la ideea c` va putea

\n fine s` se cufunde \n somn f`r` dificultate. Dar când s` se

\ntind` \n pat, amintirea umbrelor din noaptea precedent` \i

n`p`di gândurile. Ascultând de un fel de intui]ie, se apropie de

fereastra pe care o \nchisese din cauza frigului.

Privirea ei r`t`ci \n direc]ia stejarului \n care urcase de mii

de ori. Acolo venise el ieri sear`... Inima ei tres`ri: umbra...!

Umbra atent`, nemi[cat`, care-i obsedase visele, era acolo!

Totu[i, putea s` jure c` nu v`zuse nimic când venise.

Prin urmare, o a[teptase. Ghicea f`r` greutate privirea plin` de

aceea[i dorin]` ca diminea]`, implorând-o s` fac` alegerea pe

care el nu vroia s` i-o impun`. {tia c`-l v`zuse, noaptea trecut`,

[i c`-i adresase o lung` privire. |n aceast` sear`, sub luna

str`lucitoare, putea s-o disting` cu u[urin]` \n spatele perdelei

care de-abia o ascundea.

***

B~IATUL DIN VECINI 95

|n zilele urm`toare, Julia se adânci \ntr-un vârtej de

activit`]i, cump`r`turi, spectacole, gospod`rie [i munc`.

Rareori avu ocazia s` se \ncruci[eze cu Samuel, [i \ntâlnirile lor,

mereu foarte scurte, erau marcate de o tensiune crescând`, \n

ciuda polite]ii lor reciproce. |n fiecare noapte, sub ramurile

mi[c`toare ale stejarului, umbra supraveghea fereastra ei.

Când reu[ea s`-[i g`seasc` somnul, forme vagi [i agitate \i

obsedau visele [i-i tulburau odihna. Se trezea acoperit` de

transpira]ie. |[i pierdea pofta de mâncare. Cel mai mic zgomot

o f`cea s` tresar`.

Miercuri, la cap`tul r`bd`rii, Julia fu incapabil` s` fac` ceva

\nainte de a pleca la restaurant. Tr`gând un [ezlong la soare,

se a[ez` cu inten]ia de a \ncepe un roman. Dar \n loc s` se

fixeze asupra paginilor, privirea ei r`t`cea spre peluz` [i se

surprinse c`-[i roade unghiile.

|n momentul acela, Samuel ie[i din casa lui [i se \ndrept`

spre ea, cu mâinile \n buzunarele blugilor s`i decolora]i.

F`r` c`ma[` [i pantofi, s`ri gardul viu cu o mi[care supl`.

– Bun`! \i arunc` el vesel, l`sându-se s` cad` pe iarb`.

O privi mijindu-[i ochii [i zâmbetul lui se l`rgi când o v`zu

privindu-i bustul acoperit de pic`turi de transpira]ie.

– Bun`, r`spunse ea \n sfâr[it, pref`cându-se c`-[i relua

lectura.

96 MARGARET STANLEY

Dar el \i lu` cartea din mân`.

– Ce cite[ti?

Ea tres`ri. El examin` coperta, apoi pagina de gard`,

aparent cu mult interes.

– Pari obosit`, Julia. Nu dormi bine \n ultimul timp?

– Nu, e \n ordine. Dorm foarte bine, i-o \ntoarse ea

mu[cându-[i unghia de la degetul mare.

Samuel puse cartea pe iarb`, [i-i lu` mâna.

– {i nervoas`, pe deasupra!

Mâna Juliei \ncepu s` tremure.

– Foarte nervoas`... Ce se \ntâmpl`, Julia, drag`?

– Las`-m` \n pace!

– Ast`zi nu e[ti deloc amabil`!

El \i s`rut` interiorul \ncheieturii. Pe moment, nu putu s`

schi]eze nici cel mai mic gest, dar când \ncepu s`-i mângâie

bra]ul, \[i \nfipse degetele \n p`rul lui [i-l \mpinse energic.

– |nceteaz` s` te joci cu mine, spuse ea cu furie. M` dore[ti

[i pânde[ti cea mai mic` ocazie ca s` m` for]ezi s`-]i cedez.

– S` te for]ez! Abia dac` te-am atins [i n-ai spus absolut

nimic! De ce te temi?

Julia tres`ri. |ntr-adev`r, nu f`cuse efectiv nimic de natur`

s-o afecteze \n asemenea m`sur`, nici s`-i justifice repro[urile.

Nu putea s`-l acuze f`r` s` dezv`luie propriile ei sentimente.

B~IATUL DIN VECINI 97

Se tr`da \ntotdeauna.

Cu o mi[care brusc`, se ridic` [i se \ndep`rt` câ]iva pa[i,

apoi se \ntoarse cu furie.

– Nu m` vei obliga niciodat` s` fac ceea ce n-am hot`rât eu

\ns`mi! Ai \n]eles?

– Cum nu se poate mai clar.

– |n acest caz, \nc` o dat`, las`-m` \n pace!

Samuel scutur` din cap ne\nduplecat.

– Nu.

Fa]a Juliei p`li \ngrozitor.

– Dac` o s` continui, nu voi mai avea nici cea mai mic`

prietenie pentru tine. M` antrenezi prea departe...

– Nu, Julia. Nu po]i s`-mi repro[ezi sentimentele pe care le

sim]i.

Plecându-[i capul, tân`ra femeie \[i frec` ochii. O oboseal`

intens` \i \ntuneca gândurile.

– {i de ce?

– Tocmai ai spus-o, Julia.

Vocea lui se f`cu [i mai blând`.

– Te doresc.

La aceste cuvinte, ea \[i acoperi fa]a cu mâinile.

– E[ti liber` mâine? o \ntreb` el brusc.

– La ce te gânde[ti? r`spunse ea, \n gard`.

98 MARGARET STANLEY

Ea \n`l]` capul: umerii lui Samuel erau scutura]i de un râs t`cut.

– Putem merge la Cedar Point, dac` vrei. Timpul se anun]`

frumos.

Ea \l privi cu stupoare: având de luptat cu o dorin]` violent`

pentru un b`iat pe care-l considerase \ntotdeauna drept fratele

ei, se for]a \n zadar s` g`seasc` o aparen]` de continuitate \ntre

aceast` dorin]` [i afec]iunea lui, [i i se p`rea c` el nu \ntâmpin`

nici o dificultate s` treac` de la un sentiment la altul. Care era

secretul lui? Era oare faptul c` a face dragoste nu era pentru el

decât un act f`r` mare importan]` [i f`r` consecin]e deosebite?

– Este o hot`râre atât de greu de luat?

– Cum? Oh! mâine... f`cu ea cu o indiferen]` pref`cut`.

Da, bine\n]eles, n-am prev`zut nimic...

– Ce entuziasm!

F`cur` planuri pentru ziua urm`toare, aruncându-[i tot

felul de observa]ii dezagreabile, ca [i cum erau \ntr-adev`r frate

[i sor`. Apoi, Samuel plec`. Dup`-amiaza se \ndrepta spre

sfâr[it. Julia strânse [ezlongul, f`cu un du[ [i se schimb`.

|nainte de a p`r`si casa, scrise \n grab` un bilet ca s`-l

informeze pe tat`l ei cu planurile ei.

Mergând la restaurant, pluti \ntr-un fel de cea]` \n timpul

drumului. Nu v`zu nici splendoarea vegeta]iei, nici lic`rirea

aurie a asfin]itului, care promitea o zi frumoas` mâine.

B~IATUL DIN VECINI 99

La sosire, inima nu-i mai era acolo. Julia pont̀ , \[i \nnod ̀[or]ul cu

gesturi automate. Imagini ale lui Samuel, schimb`rile lui misterioase

de dispozi]ie, propriile ei dorin]e confuze \i obsedau mintea.

Un lucru era sigur: \l dorea. Dar speran]a ei profund` fus-

ese \ntotdeauna s` \ntâlneasc` un b`rbat de care s` se

\ndr`gosteasc`, [i cu care s` se c`s`toreasc`. Un partener de

via]`. S` cedeze, \nsemna s`-[i abandoneze toate visurile.

Dar de ce? se \ntreba tân`ra femeie \n timpul curselor ei

printre mese. El era frumos, puternic, demn de \ncredere.

Avea un viitor str`lucit \n fa]a lui. |ntr-un cuvânt, ar fi un so]

minunat! Dar era de asemenea b`iatul din vecini, mica

pramatie care \nceta s-o scoat` din s`rite, care-i arunca frunze

uscate \n p`r, \i umplea teni[ii cu fri[c`, o trata cu o arogan]`

insuportabil`... Totu[i, \ndat` ce erau \mpreun`, totul se

[tergea. El [tia s`-i r`spund` cu o vorb` ustur`toare sau s-o

asculte cu r`bdarea unui \n]elept. O sus]inea \n ciuda tuturor.

{i apoi, când o s`ruta, uita totul...

Era o nebun`! Nimeni nu se mai p`stra pentru c`s`torie!

Acum aveau sim]ul realit`]ilor, prindeau dragostea când trecea,

[tiau s` se despart` când venea momentul. Ce r`u era s` ia

pl`cerea pe care el putea s` i-o dea? Nimic, dar se \ndoia c`

putea s` se opreasc` la asta, se temea s` doreasc` mai mult, s`

se lase orbit` \ncât s` uite ce dorea cu adev`rat...

100 MARGARET STANLEY

Dumnezeu s-o ajute \n ziua când se va \ndr`gosti

\ntr-adev`r!

Restaurantul era ticsit. Când Julia putu \n fine s`-[i ia masa,

oboseala \i t`iase pofta de mâncare. Cu capul pe bra]e, adormi

pe mas` [i Marilyn fu cea care o trezi scuturând-o de umeri.

– Ce se \ntâmpl`? o interog` blonda, pu]in nelini[tit`.

– Oh, nimic... r`spunse Julia for]ându-se s` se ridice.

Nu dorm bine de câteva zile [i sunt epuizat`!

– Cât de palid` e[ti! Ai face bine s` bei o alt` cea[c` de cafea

\nainte s`-]i reiei serviciul.

– Am b`ut deja trei! Sunt clien]i care [i-au pl`tit nota?

– Da. Vei g`si ba[i[urile tale pe tejghea. Dar ai o nou` mas`

de servit. Par ner`bd`tori s` vin` cineva s` ia comanda.

Julia \[i frec` ochii gemând.

– Mul]umesc. Speram s` fie mai lini[tit la ora asta!

– N-ai probleme? o \ntreb` Marilyn, deodat` foarte ocupat`

s`-[i netezeasc` [or]ul. Tu... mai ie[i cu Samuel?

Julia tres`ri.

– N-am ie[it niciodat` \mpreun`, r`spunse ea cu prea mult`

emfaz`. M-a \nso]it doar la aniversarea ta. Dar nu este nimic

\ntre noi.

– Oh! Eu... am crezut c`... \n fine, nu asta am \n]eles \n acea

sear`.

B~IATUL DIN VECINI 101

Amintirea s`rutului din piscin` aprinse atunci obrajii Juliei.

– Suntem atât de apropia]i. Este u[or s` crezi c` suntem

\ndr`gosti]i...

Asta a fost tot ce g`si de spus.

– |n]eleg... f`cu \ncet Marilyn, mijindu-[i ochii.

Dar Julia [tia foarte bine c` prietena ei nu \n]elegea nimic.

{i mai curând decât s` intre \n detaliile complicate ale unei

rela]ii din care ea \ns`[i nu \n]elegea nimic, se ridic` [i-[i relu`

lucrul.

Accidentul se produse câteva minute mai târziu. Un b`iat

gr`bit v`rs` ap` pe treptele care duceau la tejghea. El alerg` la

buc`t`rie s` caute un burete tocmai \n momentul când Julia

ie[ea. Ea \[i puse piciorul pe treapta alunecoas`, derap` [i nu

putu s` se redreseze. Ca \ntr-un film cu \ncetinitorul, se v`zu

c`zând. Glezna i se r`suci sub ea, [i se pr`bu[i la podea, f`r` s`

scoat` m`car un ]ip`t.

102 MARGARET STANLEY

Capitolul 7

Un timp, nimeni nu remarc` nimic: alb` la fa]` ca varul,

r`mase la podea, crispat` pe picior. Apoi cineva scoase un ]ip`t,

se auzi zgomot de scaune care se deplaseaz` [i un cuplu de

tineri, a[eza]i nu departe de acolo, se apropie cu solicitudine.

– Ce-a]i p`]it? se interes` femeia \n timp ce so]ul ei

\ngenunchea lâng` Julia.

Aceasta \ncepu s` tremure. Zeci de ace fierbin]i \i

str`pungeau piciorul. B`rbatul o ajut` s` se ridice \n picioare [i

ea \ncerc` s` pun` piciorul r`nit pe podea. Dar o simpl`

atingere u[oar` \i provoca o durere atât de intens` \ncât crezu

c` le[in`. Clientul plec` atunci \n c`utarea patroanei, \n timp

ce so]ul ei o transport` pe Julia pân` la un fotoliu.

Mai multe persoane se strânseser` \n jurul ei [i vocile lor \i

ajungeau ca o zarv` confuz`. La \ntoarcere, tân`ra femeie

insist` s` bea un pahar de vin [i ea se execut` f`r` s`

protesteze.

Marilyn alerg` la rândul ei, se oferi imediat s-o conduc` la

spitalul de urgen]` vecin, ceea ce patroana aprob` imediat.

Ea o ajut` chiar s-o transporte pe Julia pân` la ma[in`.

Drumul, relativ scurt, p`ru c` dureaz` o eternitate pentru

tân`ra femeie. Glezna i se umflase, c`p`tând propor]ii

alarmante.

La spital, se \ncepu prin a-i administra un calmant. Cea]a pe

care o avea \n fa]a ochilor dup` c`dere se risipi pu]in. |n timp

ce era dus` spre serviciul la radiologie, Marilyn \l sun` pe tat`l

ei.

Tân`rul intern o primi pe r`nit` cu calm [i o rezerv`

profesional`, dar, dup` ce examin` cli[eele, adopt` un ton mai

vesel.

– Ave]i mult noroc, domni[oar`, [ti]i?

Livid` sub bronzul ei, Julia \l privi ab`tut`.

– Nu v` sup`ra]i, dar nu sunt la fel de convins` ca

dumneavoastr`.

Mâinile medicului se \nchiser` pe glezna ei. Acest contact,

chiar u[or, a fost suficient s`-i re\nvie durerea adormit`.

104 MARGARET STANLEY

– Mul]umi]i cerului! N-a]i suferit decât o entors` sever`.

Acum, v` voi bandaja glezna. Cum este foarte umflat`, bandajul

v` va strânge pu]in; va trebui s`-l p`stra]i cel pu]in o

s`pt`mân`, evitând pe cât posibil s` pune]i piciorul pe p`mânt.

– {i serviciul meu? morm`i tân`ra femeie frecându-[i tâmplele.

– Sunte]i chelneri]`, nu-i a[a? V` sf`tuiesc s` nu lucra]i dou`

s`pt`mâni. Reluând prea curând serviciul, risca]i s` \ntârzia]i

serios vindecarea.

El \nf`[ur` atunci glezna cu un bandaj strâns. |n cursul

opera]iei, Julia \[i mu[c` buzele pân` la sânge. |n fine,

\nzestrat` cu o re]et` [i instalat` confortabil \ntr-un fotoliu cu

rotile, putu s` ajung` la Marilyn, care o a[tepta \n compania

tat`lui ei. Cu p`rul \n dezordine, acesta \mbr`case \n grab` o

hain` peste pijama.

Preocuparea [i nelini[tea care se citeau pe fa]a lui Herb f`cu

s`-i urce lacrimile \n ochi, [i se st`pâni s` nu izbucneasc` \n

plâns. Cum Marilyn se \ns`rcinase cu demersurile privind

asigurarea, Julia putu \n fine s` p`r`seasc` spitalul. O dat`

prietena ei instalat` \n spatele ma[inii, cu piciorul \ntins pe

scaun, Marilyn \i promise c` va trece \n ziua urm`toare s`-i

aduc` geanta pe care o uitase la restaurant.

Când ma[ina se angaj` pe aleea casei, Julia \[i epuizase toate

for]ele luptând contra durerii [i capul ei atârna jalnic \ntr-o

B~IATUL DIN VECINI 105

parte. Ridicând-o \n bra]e, tat`l ei declar` râzând c` a trecut

mult timp de când o dusese astfel pân` \n camera ei.

Dup` ce o depuse pe pat [i se asigur` c` putea s` se

schimbe singur`, el se duse la farmacia de noapte. Julia se

strecur` \ntre cear[afuri, hot`rât` s` a[tepte \ntoarcerea tat`lui

ei, dar pleoapele i se \nchiser` singure [i c`zu \ntr-un somn

profund. Nu se trezi nici când el deschise u[a [i-i ridic` \ncet

p`tura pân` la b`rbie, cu gesturi materne, \nainte de a stinge

lumina.

A doua zi, dup` o noapte agitat`, se trezi târziu, cu gura

uscat`, cu glezna \n]epenit` [i umflat`. Soarele str`lucea deja

sus pe cer [i razele lui p`trundeau prin fereastra deschis`.

Herb r`m`sese oare acas`, a[a cum f`cea alt`dat`, când o

boal` o \mpiedica s` mearg` la [coal`?

– Tat`....?

Cum nu ob]inu nici un r`spuns, \l chem` din nou cu o voce

mai tare, cu nelini[te. Un zgomot de pa[i se f`cu auzit pe scar`.

|n bucuria ei, \ncerc` s` se a[eze, [i tres`ri de durere. C`ma[a

de noapte era [ifonat` \n jurul pieptului [i cear[afurile erau

strânse gr`mad` la picioarele ei. Surprinderea [i confuzia

ap`rur` pe figura ei când \l v`zu pe Samuel ap`rând pe prag.

Cu blugii lui uza]i [i c`ma[a alb` c`reia \i ridicase mânecile

pân` la coate, Samuel respira prospe]ime [i vitalitate.

106 MARGARET STANLEY

– Ce primire! glumi el a[ezându-se pe marginea patului.

E[ti o ingrat`! Dac` vrei s` plec, spune-o imediat, dar te previn:

nu este nimeni s` te ajute. Tat`l t`u este plecat la birou.

– Tocmai mi-am amintit, bomb`ni ea l`sându-se s` cad` pe

pern`. Trebuia s` mergem la Cedar Point, ast`zi.

|[i ridic` [uvi]a de p`r [i o duse \n spatele urechii.

– Vom merge alt` dat`.

El o privi atent: ochii marca]i de cearc`ne alb`strii [i

expresia ab`tut` tr`dau o profund` indispozi]ie. Col]urile

c`zute ale gurii ar`tau triste]e.

– Dar doream s` merg ast`zi acolo!

La aceste cuvinte, tân`rul b`rbat izbucni \n râs.

– {i eu care credeam c` te-ai aruncat de pe treptele acelea

tocmai ca s` nu vii!

Julia \[i sim]i b`rbia tremurând, dar Samuel \i puse imediat

mâna pe um`r.

– Julia, glumesc! Te sim]i foarte r`u?

Ea cl`tin` din cap ab`tut`.

– M` duc s`-]i caut medicamentele!

Disp`ru doar câteva minute, apoi o privi cum \nghite cele

dou` comprimate. O ajut` dup` aceea s` mearg` pân` la baie,

a[tept` \n fa]a u[ii, [i o conduse \napoi la patul ei.

B~IATUL DIN VECINI 107

La instruc]iunile ei, se duse s` deschid` [ifonierul ca s`

caute câteva haine. Când se \ntoarse, ea privea cu \nc`p`]ânare

tivul cear[afului, furioas` de imobilitatea ei for]at` [i profund

tulburat` de prezen]a lui Samul \n camera ei. El \i arunc`

hainele, care c`zur` pe cuverturi, dar ea nu ridic` ochii.

– A[tept afar`. Cheam`-m` dac` ai nevoie de ajutor.

R`mas` singur`, \[i \mbr`c` [ortul \n grab`, blestemându-[i

stâng`cia [i durerea care-i str`pungea piciorul. C`ma[a \i d`du

mai pu]ine dureri de cap.

– Sunt gata! strig` ea.

U[a se deschise. Dup` ce o examinase o clip`, Samuel lua peria

de p`r [i-i ordon` s` se \ntoarc`. Iritarea tinerei femei crescu.

– Am o entors` la glezn`, nu la \ncheietura mâinii!

– Taci!

Blânde]ea cu care \i perie p`rul \ncurcat \i aduse totu[i

pu]in` consolare.

– Cap p`trat! murmur` ea din principiu.

– Copil r`zgâiat!

– Tu vorbe[ti!

– Nu te mi[ca! Da, ai fost \ntotdeauna un copil r`sf`]at [i eu

te-am r`sf`]at mai mult ca oricine!

– Ah, bun! Ar trebui f`r` \ndoial` s`-]i mul]umesc pentru

festele urâte pe care mi le f`ceai.

108 MARGARET STANLEY

– Le adorai!

– Dumnezeule!

– S` spunem c` apreciai aten]ia al c`rei obiect erai.

– Cum \ndr`zne[ti s` spui a[a ceva?

– Absolut! Iat`, este gre[eala ta. Dac` nu te-ai mi[ca, nu

te-ar durea.

Ea \[i duse mâna la cap [i c`ut` o replic` bine sim]it`.

– O s` pretinzi f`r` \ndoial` c` eram \ncântat` s` am o

broasc` pe spate!

Vocea tinerei femei \[i pierduse pu]in din asprime,

deoarece, abandonând peria, Samuel \[i trecea acum degetele

prin p`rul ei.

– Ce memorie de elefant! Credeam c` ]i-am cerut iertare

pentru acea crim`.

– Pentru c` mama ta te-a obligat.

– Ea ]i-a spus?

– Voia s` fie sigur` c` te-ai supus!

|ndep`rtând masa de p`r, el \i depuse un s`rut pe ceaf`.

Respira]ia lui cald` o f`cu s` se \nfioare nespus de pl`cut, dar

\ncerc` s` se degajeze.

– Nu, Samuel...!

– Spuneai \ntotdeauna nu, odinioar`.

B~IATUL DIN VECINI 109

Nu te-ai gândit niciodat` c` festele mele urâte, cum le

nume[ti, erau felul meu de a-]i ar`ta cât te iubeam?

– Ce puteam \n]elege din toate r`ut`]ile acelea?

Julia sim]i un nod \n gât [i respira]ia ei deveni mai scurt` [i

mai rapid`. Dar Samuel se ridicase brusc [i cu o mi[care u[oar`

o ridic` \n bra]e, se \ndrept` spre u[` cu precau]ie ca s`-i

protejeze piciorul bandajat.

– Ce sperai? replic` el t`ios. S`-]i trimit flori? Haide, Julia,

nu eram decât un pu[ti!

– N-are importan]`. Aveai mai curând un mod bizar s`-mi

dovede[ti interesul t`u.

|n living, Samuel o a[ez` pe divan, apoi \ngenunche [i se

aplec`, atât de aproape \ncât nasurile lor se atinser`. Ochii lui

cenu[ii aveau o expresie vesel`.

– {i acum, trebuie s` fii mul]umit` c` ]i-o ar`t altfel!

La aceste cuvinte, ea ro[i violent [i \ncerc` s` se

\ndep`rteze, dar el \i prinse capul \ntre mâini. Ea \nchise ochii.

El \i d`du un s`rut u[or [i când ea deschise pleoapele, \l privi

foarte tulburat`. Amuzat vizibil, el se dep`rt` cu o mi[care

prompt`, ciudat de nervos.

– Trebuie s` mori de foame! strig` el peste um`r. M` duc

s`-]i preg`tesc ceva de mâncare. De acord?

– De acord, murmur` ea.

110 MARGARET STANLEY

El nu-i a[teptase r`spunsul. Reap`ru foarte repede, cu

bra]ele \nc`rcate cu un platou. Aroma cafelei se r`spândi \n

camer`. Ea nu cinase seara trecut` [i o foame de lup \i chinuia

stomacul. Cum ea ataca omleta [i pâinea pr`jit`, el râse de

pofta ei.

Odat` ce farfuria [i cea[ca erau goale, se r`sturn` pe divan

cu un suspin de mul]umire.

– Vrei [i altceva? \ntreb` Samuel, care se mul]umise s-o

priveasc` mâncând, a[ezat \n fotoliul lui Herb.

Julia nu r`spunse imediat. El \[i \ncruci[ase mâinile \n

spatele capului, [i \[i \ntinsese picioarele lungi \n fa]`. Câ]iva

nasturi de la c`ma[` \i r`m`seser` deschi[i [i pieptul lui,

acoperit de peri aurii, ap`rea \n r`scroial`. |l v`zuse de atâtea

ori cu bustul gol. De ce acest mic p`trat de piele o tulbura \n

asemenea m`sur`?

– Nu mai mi-e foame, mul]umesc, spuse ea \n cele din

urm`.

Dar privirea pe care o arunc` spre cea[ca goal` nu-i sc`p`

lui Samuel.

– O cea[c` de cafea?

– Nu [tiu...

– Da sau nu? \[i pierdu el r`bdarea. Mai vrei o cafea?

– Poate, dac` a r`mas...

B~IATUL DIN VECINI 111

– Da sau nu?

Ea tres`ri prompt.

– Da!

– |n acest caz, de ce nu spui imediat?

Cum ea \[i pleca ochii cu un aer jalnic, Samuel ezit` \ntre

iritare [i blânde]e. Blânde]ea avu \n cele din urm` câ[tig de

cauz`.

– Nu vreau s` te sim]i obligat s` te ocupi de mine, explic`

ea mototolind tivul c`m`[ii \ntre degete.

Samuel adopt` tonul r`bd`tor [i indulgent pe care-l iei de

obicei atunci când vorbe[ti copiilor.

– Julia, ce este altceva decât o cea[c` de cafea? N-o s`-mi

frâng [alele!

– Dar... e[ti \n concediu!

– {i ce-i cu asta?

Spre marea lui surpriz`, v`zu ridicând spre el ochi plini de

lacrimi. Expresia lui se schimb`: tocmai \[i d`dea seama c` ea

lua toate astea foarte \n serios. |[i abandon` toat` enervarea [i

se a[ez` lâng` ea, \n timp ce ea \[i [tergea ochii cu un aer

exasperat.

– Nu-]i pierde timpul f`când pe infirmiera, \i arunc` ea pe

un ton sec. |]i mul]umesc mult. Ai f`cut tot ce trebuia. Po]i s`

pleci, acum.

112 MARGARET STANLEY

– Dar nu vreau s` plec! Ador s` m` cert cu tine! Juc`m c`r]i?

– Nu, n-am chef.

Cel pu]in dac` ar putea pleca! Ar avea \n fine pu]in` lini[te.

– Bun. Juc`m zaruri?

– Nu.

– Scrabble? {ah?

– Nu!

– Bun, foarte bine!

Cu aceste cuvinte, el p`r`si camera. |n sfâr[it! Va profita de

soare ie[ind pu]in. Ce pl`cere s` aib` casa numai pentru ea

singur`... Un torent de lacrimi \i curgea pe obraji.

– La naiba! explod` Samuel.

Tocmai reap`ruse \n prag [i dac` [i-ar fi putut folosi ambele

picioare, ar fi s`rit f`r` \ndoial` pân` \n tavan. El \i arunc` dou`

c`r]i care aterizar` zgomotos pe platou [i ea se chirci pe divan.

Dar el se n`pusti asupra ei [i \ncepu s-o scuture pân` ce scoase

un strig`t de indignare. Atunci, f`r` menajament, puse

st`pânire pe gura ei.

Surprins`, nu opuse la \nceput nici o rezisten]`. El o \ntinse

pe canapea [i s`rutul lui deveni mai profund. O dat` primul

[oc trecut, ea \ncepu s` geam` \n semn de protest. Dar Samuel

nu ]inu seama de el [i continu` s`-i tachineze buzele cu vârful

din]ilor.

B~IATUL DIN VECINI 113

– Nu te jena! exclam` ea cu o voce tremurând de furie.

El avu o privire \ngrozit`, ca [i cum avea \n fa]a lui un

animal periculos gata s`-i sar` de gât. O privire care n-avea

nimic m`gulitor.

– Dar... ce-i cu tine, Julia?

Tân`ra femeie \[i pierdu cump`tul. Cu fa]a \n mâini, \ncerc`

s`-[i reprime primul hohot. Cauz` pierdut`, deoarece \i sc`p`

cu zgomot. Chinuit`, nu \ncerc` s`-l re]in` pe al doilea, nici pe

al treilea. |n cele din urm`, cu pre]ul unui imens efort, reu[i s`

articuleze:

– Nu [tiu...

El \[i strecur` mâna sub b`rbia ei. Pentru prima dat` de la

\nceputul acestei conversa]ii, furia i se vedea pe fa]`.

– Min]i, nu-i a[a?

I-ar fi pl`cut s`-l mint`, dar expresia pe care o citea pe

tr`s`turile lui o f`cu s`-[i schimbe hot`rârea.

– Da.

De data asta, \nfrânt, \i d`du drumul [i scutur` \ncet din

cap.

– Nu te voi \n]elege niciodat`, Julia Fischer, niciodat`.

– |]i cer doar s` pleci [i s` m` la[i \n pace! strig` ea, r`nit`

\n amorul propriu. N-ai nimic altceva de f`cut decât s`-]i

petreci timpul chinuindu-m`?

114 MARGARET STANLEY

Ochii tân`rului b`rbat se umplur` de furie. Din instinct, ea

schi]` o mi[care de recul.

– Eu, te chinuiesc! strig` el s`rind \n picioare. Haide, Julia

ce tot \ndrugi? S` vorbim pu]in despre chinurile pe care tu m`

faci s` le \ndur! Dar bine\n]eles, ele nu conteaz`, nu-i a[a?

– Nu te-am chinuit niciodat`, \n via]a mea.

|n loc de r`spuns, Samuel izbucni \ntr-un râs s`lbatic [i

\ncepu s` se \nvârteasc` prin camer` ca un leu \n cu[c`. Ea \l

urm`rea cu privirea, neputându-[i desprinde ochii de aceast`

siluet` pe care o iubea atât de mult. Se gândea c` niciodat` nu

v`zuse un b`rbat atât de frumos. |n aceea[i clip`, el \i f`cu fa]`.

– Nu face asta, m` torturezi! ]ip` el.

Ca s` nu-l mai aud`, ea \[i ap`s` mâinile pe urechi dar el

veni [i se plant` \n fa]a ei, obligând-o s` le retrag`.

– M` torturezi zi [i noapte, murmur` el cu o voce blând`,

mai amenin]`toare decât ]ipetele lui. Prive[ti cel mai mic

centimetru p`trat din corpul meu cu ochii umezi de dorin]`;

r`spunzi cu aviditate s`ruturilor mele. Dar dac` vreodat`

\ndr`znesc s` te ating, m` respingi ca [i cum a[ face ceva

dezgust`tor! Nu mai [tiu unde sunt, nici \ncotro merg! Doresc

atât de mult s` fac dragoste cu tine, \ncât nu mai dorm. Da, a[a

este, deschide ochii! Eu trebuie s` te ascult cu r`bdare, dar

când \]i spun câteva adev`ruri, tu nu le supor]i!

B~IATUL DIN VECINI 115

Julia izbucni \n hohote de plâns. Toat` furia lui Samuel se

potoli aproape imediat. Se a[ez` [i o trase \n bra]ele lui.

– Iart`-m`, Julia. Iart`-m`.

– Nu este vina mea, spuse ea cu o voce \ntret`iat`.

Dar el scutur` din cap [i o strânse mai tare. Cu capul pe

pieptul lui, Julia putea s`-i aud` b`t`ile surde ale inimii.

– Ba da, este vina mea. Sunt lucruri... lucruri pe care

trebuie s` le \n]eleg.

– {tiu, [tiu.

– Eu... voiam s` r`mâi numai dac` doreai. Voiam s` profi]i

de concediul t`u. Ar fi trebuit s` plec`m, [i am f`cut o entors`.

Dar doream s` r`mâi.

– Julia, murmur` el lâng` tâmpla ei, dac` ]i-am cerut s` vii

la Cedar Point, era numai pentru a petrece ziua cu tine. Parcul

nu m` intereseaz`. Tu e[ti cea care m` interesezi.

Ridicând ochii spre ai lui, ea oft` [i deschise gura.

Dar cuvintele nu trecur` buzele. Zgomotul strident al soneriei

r`sun` de mai multe ori cu insisten]`.

116 MARGARET STANLEY

Capitolul 8

Julia \[i trecu un deget \nmuiat \n saliv` peste ochii ro[ii

[i-[i f`cu ordine \n p`r. Samuel se duse s` deschid`, nu f`r`

iritare.

Prin u[a deschis`, vocea lui Marilyn ajunse la urechile Juliei.

Nu-i distingea cuvintele, dar auzi clar r`spunsul lui Samuel.

– Oh, doarme \n acest moment. |i voi spune c` ai trecut.

Va fi \ncântat` s`-[i recupereze geanta. Ma[ina ei a r`mas \n

parching, cred? N-avea grij`, tat`l ei [i cu mine vom merge s-o

c`ut`m când va reveni de la birou. Mul]umesc \nc` o dat`,

Marilyn. Pe curând.

El \nchise u[a [i reveni \ncet \n living. Ea \l v`zu

apropiindu-se \nvârtind [i r`sucind geanta \n mân` cu un aer

absent. Pe c`ma[a lui lacrimile l`saser` o urm` umed`. El \n`l]`

capul [i puse geanta pe o m`su]`.

– M-am gândit c` nu vrei s` vezi pe nimeni.

Era adev`rat. Ea \[i umezi buzele uscate.

– |]i mul]umesc, murmur` ea.

Platoul r`m`sese acolo, uitat.

– Ai vrea o alt` cea[c` de cafea? \ntreb` el.

Era am`nuntul lipsit de importan]` care fusese la originea

certei lor [i acelei explozii de emo]ie. F`r` un cuvânt, ea cl`tin`

din cap.

Samuel lu` cele dou` c`r]i pe care i le adusese [i i le \ntinse.

– Poate vrei s` cite[ti?

Lacrimile amenin]au din nou s` ]â[neasc`, dar Julia le

re]inu. Nu era nimic de \n]eles, ea nu-[i mai apar]inea.

Se sim]ea \n starea cuiva care suferise un [oc violent [i se

\nconjoar` cu precau]iuni nesfâr[ite de teama c` va surveni

altul.

– Da, mul]umesc.

Dându-i cartea, f`cu \n a[a fel s` n-o ating`.

– Ei bine, spuse el cu o anumit` brusche]e. M` duc s` fac

ordine \n buc`t`rie. Te descurci, \n acest timp?

Nu. Era prad` unei agita]ii de ne\n]eles, totul se cl`tina \n

jurul ei, sim]ea c`-i fuge p`mântul de sub picioare.

118 MARGARET STANLEY

– Bine\n]eles, nici o problem`.

Ar fi jurat c` el schi]ase o mi[care \n direc]ia ei... Dar nu,

trebuia s` se fi \n[elat. Deja, el ridica platoul.

Când el p`r`si camera, o senza]ie dureroas` de singur`tate

o cople[i. Luptând s`-[i g`seasc` o pozi]ie confortabil`, nu

reu[i decât s` trezeasc` durerea de la glezn`. Prima carte pe

care Samuel i-o adusese \i c`zu din mân`, [i a doua n-avu mai

mult succes. Zgomote de ap` [i zorn`it de vesel` \i parveneau

de la buc`t`rie. La ce se gândea el oare? Ochii lui, adineaori,

reflectaser` o emo]ie apropiat` de ur`. Cum s`-l condamne?

Tot ce-i spusese era adev`rat. Capul \i c`zu pe perne.

Ce \ncurc`tur`! Ce groaznic`, ce \nsp`imânt`toare \ncurc`tur`!

Când Samuel \[i vâr\ capul prin u[a \ntredeschis`, Julia

dormea adânc. El contempl` un timp tr`s`turile ei palide [i

obosite, apoi ridic` \ncet cartea care se odihnea pe pieptul ei.

Dup` ce o ridic` pe cealalt` de pe podea, se a[ez` \ntr-un

fotoliu, deschise cartea [i se adânci \n lectur`.

Julia se trezi dup` un timp, pu]in dezorientat`. Cu ajutorul

lui Samuel ajunse la baie [i-[i f`cu o toalet` rapid`. Dup` care el

\i preg`ti un prânz u[or din care ea abia gust`, [i fiecare adopt`

fa]` de cel`lalt o rezerv` \n acela[i timp politicoas` [i dureroas`.

Restul dup`-amiezii [i-l petrecur` jucând c`r]i pân` la ora

când Herb se \ntorcea de obicei de la lucru.

B~IATUL DIN VECINI 119

– Apropo, spuse Samuel. Tat`l t`u a invitat o anumit`

Marjorie la cin` ast`-sear`. O cuno[ti?

– Oh, da! Ei merg la aceea[i biseric`. M` \ntrebam când va

g`si curajul s-o invite!

– El credea c` vom fi la Cedar Point. Atunci, mai degrab`

decât s`-l l`s`m s` anuleze invita]ia, sau s` te obligi s` le ]ii

lumânarea, sugerez s` te duc la mine. Ce spui?

Ea \[i ridic` privirea din c`r]i, dar nu putu s` citeasc` nimic

pe tr`s`turile lui. Inima i se strânse: cât ar fi vrut ca el s-o fac`

s` se destind`, s`-[i reg`seasc` antrenul [i firescul obi[nuite...!

|ncepea s` cread` c` asta va fi de acum \nainte imposibil.

|ncerc` totu[i s` zâmbeasc`.

– Foarte bine. Ce vei preg`ti pentru cin`?

– Nu [tiu...

|[i abandon` c`r]ile pe mas`.

– Totul depinde de con]inutul frigiderului meu. Va trebui

poate s` fac câteva cump`r`turi.

Julia \[i privi c`r]ile cu satisfac]ie.

– Refuz s` m` ating de cel mai mic aliment mai vechi de o

s`pt`mân`!

{i cum \i ar`t` c`r]ile cu un zâmbet victorios, Samuel f`cu o

strâmb`tur` de dezgust.

120 MARGARET STANLEY

Imediat dup` \ntoarcerea lui Herb, Samuel [i cu el p`r`sir`

casa plecând s` caute ma[ina ei, un Volvo. Pe divan, Julia nu se

lini[tea: durerea \ncepea s` se potoleasc` [i imobilizarea ei

for]at` o irita cu atât mai mult. Când cei doi b`rba]i revenir`

peste dou`zeci de minute, \i \ntâmpin` cu o privire

moroc`noas`. Dispozi]ia ei capricioas` se schimbase din nou.

Oprindu-se \n pragul salonului, tat`l ei \i d`du o lovitur` de cot

lui Ssamuel.

– Ce-i cu ea?

Herb vorbise astfel \ncât s`-l aud`, dar ea f`cu pe surda.

– A avut o zi proast`, r`spunse Samuel pe un ton de

confiden]`. Are un aer ab`tut.

– Crezi c`-mi poart` pic` pentru c` am \ntâlnire ast`-sear`?

relu` Herb mergând spre fotoliul lui.

– Poate... sau firea ei atât de blând`...

– Destul! explod` Julia.

|n furia ei, \i arunc` perna \n capul lui Samuel care o evit`

la timp, râzând \n hohote.

|n timp ce el ridica proiectilul, ea \i adres` tat`lui ei o privire

cu atât mai furioas` cu cât reac]ia ei, \[i d`dea seama,

r`spundea exact a[tept`rii lor. Ea morm`i ceva printre din]i.

Samuel se repezi atunci spre ea, o ridic` \n bra]e [i se \ndrept`

spre u[`.

B~IATUL DIN VECINI 121

– {tii c` am cump`rat de mâncare, \i [opti el la ureche.

Cum am mâinile ocupate, vrei s` deschizi u[a [i s` spui bun`

seara?

Tân`ra femeie ap`s` clan]a.

– Petrecere frumoas` cu Marjorie, tat`! strig` ea disp`rând

\n spatele u[ii.

Herb r`spunse la urarea ei râzând.

Julia nu mai intrase la familia Morrow de mult timp, dar g`si

casa neschimbat`.

– Unde vrei s` te a[ez? |n fa]a televizorului sau \n buc`t`rie,

\n timp ce prepar cina?

Cu un bra] trecut \n jurul gâtului tân`rului b`rbat, Julia era

strâns` c`lduros lâng` el. El nu p`rea s` simt` nici cea mai mic`

dificultate s-o poarte.

– Dac` \]i ]in companie, promi]i s` fii cuminte?

La aceste cuvinte, el se \ndrept` spre salon.

– Nu! Nu! Retrag ce-am spus! strig` ea strângându-l cu

putere.

O lic`rire de satisfac]ie trecu prin ochii lui Samuel.

– Julia, dac` vei continua s` m` strângi astfel, voi sfâr[i prin

a crede c` nu m` dete[ti atâta. Te-ai \nro[it?

Ea se zb`tu mârâind.

– Las`-m` jos imediat!

122 MARGARET STANLEY

Docil, el \ngenunche [i o a[ez` chiar pe podeaua holului.

– Nu aici, n`t`r`ule!

Dar Samuel se ridic` râzând [i se \ndep`rt` lini[tit spre buc`t`rie.

– Nu este \ntotdeauna nostim s` te tachinez, s` [tii!

Cum ea nu r`spundea nimic, \[i vâr\ capul prin u[a

buc`t`riei.

– Nu spui nimic? Nici m`car o insult`?

– Nimic. Ai fi prea mul]umit.

Sprijinindu-se de perete, Julia reu[i s` se ridice \n picioare

pe piciorul valid, apoi, b`tând din bra]e ca o pas`re mare

stângace, \ncepu s` ]op`ie spre buc`t`rie. |nduio[at, el se gr`bi

s-o prind` de talie.

– Aten]ie! Doar nu vrei s`-]i luxezi [i cealalt` glezn`! Pune

bra]ul \n jurul meu... Au! De ce aceast` ciupitur`, fat` rea?

– Pentru c` m-ai abandonat la intrare!

Când fu instalat` confortabil pe un scaun, Samuel \ncepu s`

prepare cina. Era capabil s`-i reu[easc` foarte bine omleta, dar

talentele lui culinare nu mergeau mai departe. Cump`rase

mâncare congelat`, gata preg`tit`. Odat` masa servit`, tân`rul

b`rbat scoase o sticl` de vin rece. Seara se desf`[ura \n bun`

dispozi]ie, lunga lor prietenie ie[ind \nving`toare.

Totu[i, Julia c`uta mijlocul de a aborda subiectul certurilor.

Din când \n când, \ncerca s` surprind` ceva pe fa]a prietenului

B~IATUL DIN VECINI 123

ei, ale c`rui tr`s`turi r`mâneau impenetrabile. El p`rea

complet normal. De-abia dac` exista o mic` diferen]` \n

purtarea lui fa]` de ea. Evita cu grij` orice contact fizic cu el,

f`r` a renun]a la o curtoazie perfect`.

|n cele din urm`, când el umplea din nou paharele, ea

m`rturisi totul.

– Nu [tiu dac` e[ti la curent, dar n-am f`cut niciodat`

dragoste.

Gâtul sticlei, care se odihnea u[or pe pahar, f`cu un salt [i

vinul se r`spândi pe mas`. |njurând, Samuel puse sticla cu

zgomot pe mas` [i-i lu` fa]a \n mâini. Cople[it`, incapabil` s`

g`seasc` o explica]ie la o reac]ie atât de violent`, Julia \[i plec`

ochii [i-[i frânse mâinile.

– De câte ori, articul` el, trebuie s`-]i repet s` nu m` sperii

când sunt ocupat?

Samuel risc` o privire pe deasupra mâinilor.

– |ndr`znesc s` sper c` nu consideri asta drept deosebit de

dezonorant! spuse el cu oarecare dificultate.

Poate \ncerca o jen` la fel de mare ca a ei la evocarea acestui

subiect delicat? De dou` ori umilit`, ea lu` paharul [i-l goli.

– Nu [tiu, este atât de complicat. |n mod evident, nu m`

plimb b`tând toba: "Salut! Sunt virgin`!"

Cum evita s`-l priveasc`, nu-i v`zu umerii scuturându-se de râs.

124 MARGARET STANLEY

– Da, \n]eleg foarte bine ce vrei s` spui.

– Fetele ca mine nu alearg` pe str`zi, \n zilele noastre.

– Este mai mult decât crezi.

Ea \ntoarse prompt capul spre el, devenind brusc stacojie.

– De ce râzi? Cred c` nu râzi de mine!

– Nicidecum! Râd pur [i simplu!

– Nu v`d ce este atât de nostim! izbucni ea izbind masa cu

palma.

El vru s-o prind`, dar ea [i-o retrase rapid [i mâna lui

Samuel c`zu \n balta de vin.

– Nu râd pe seama ta! \i explic` el scuturându-i degetele.

Dimpotriv`, dac` vrei s` [tii, g`sesc c` se face prea mult caz,

apropo de sex. Ceea ce are importan]` este dragostea

\mp`rt`[it`. Restul nu este decât o func]ie biologic`!

– O func]ie biologic`...

Ce conversa]ie stupid !̀ Ea se sim]ea deja amenin]at̀ de o migren .̀

– U[or de spus, ironiz` ea.

– Sexul nu este u[or decât atunci când este lipsit de sens.

Uit`-te la prietena ta Casey, ea a ales facilitatea!

T`cerea se l`s` din nou, tulburat` doar de un zgomot de

motor \n dep`rtare.

– De ce mi-ai spus asta? relu` atunci Samuel, cu voce

sc`zut`.

B~IATUL DIN VECINI 125

– Pentru c`, [opti ea, nu voiam mai ales s`-]i imaginezi c`

m` joc cu tine, sau c` mângâierile tale m` dezgust`.

Ea \[i \n`l]` capul: ochii ei limpezi str`luceau de o emo]ie

profund` [i maxilarul i se contracta \n efortul de a o st`pâni.

– Este gestul cel mai curajos [i mai generos pe care l-ai

f`cut, r`spunse el.

Vocea lui vibra de o tandre]e nesfâr[it`. Tân`ra femeie sim]i

c` greutatea care-i strivea pieptul devenea mai u[oar`.

– |ncerc s` ]i-o spun de la \nceputul serii, m`rturisi ea

schi]ând un mic zâmbet.

Dar Samuel nu zâmbea. |mpingându-[i scaunul, se

\ndep`rt` de mas`. Se opri \n fa]a frigiderului, plecându-[i

capul. P`rea c` ezit`. Ea \l cunoscuse amabil, ne\ncrez`tor, sen-

sibil, furios... dar nu-l v`zuse niciodat` ezitând....

– Sunt fericit c` mi-ai spus, declar` el \n fine strecurându-[i

mâinile \n buzunare. Va fi mai u[or pentru mine s`-]i

m`rturisesc ceva.

Aceste cuvinte dezl`n]uir` o furtun` \n mintea tinerei femei.

Teama \i \nghe]a sângele, \n asemenea m`sur` \ncât \ncepu s`

tremure. |i va spune c` n-o mai voia, acum c` [tia. |i va spune

câte femei cunoscuse.

Samuel \i f`cu fa]`. Era palid [i \ngrijorat.

– Nici eu n-am f`cut dragoste niciodat`.

126 MARGARET STANLEY

Capitolul 9

Duminica urm`toare, Julia fu \n sfâr[it capabil` s` se

descurce singur`. Prudent`, evita s`-[i lase greutatea corpului

pe glezna r`nit` care se vindeca disperat de \ncet. Zilele ei se

desf`[urau dup` un program aproape neschimbat: dormea

târziu diminea]a, dup`-amiaza [i-o petrecea la soare [i seara

citea sau privea la televizor \n compania tat`lui ei sau a lui

Samuel.

|n starea de disponibilitate for]at` \n care se g`sea, avea tot

r`gazul s`-[i pun` \ntreb`ri despre comportamentul enigmatic

al tân`rului b`rbat: avea bani din plin cu care s`-[i pl`teasc` o

vacan]` unde avea chef, dar r`mânea acas`, f`r` cea mai mic`

ocupa]ie sau plan, ca [i cum cursul timpului era suspendat.

|n loc s`-[i p`streze virginitatea secret` ca majoritatea

b`rba]ilor, el alesese s`-i spun` adev`rul. Dup` ce-i m`rturisise

dorin]a lui, p`rea s` se mul]umeasc` acum, ca odinioar`, cu o

prieten` platonic`. |n fine, umbra care o a[tepta \n noapte

disp`ruse.

|n aceast` dup`-amiaz`, tân`rul b`rbat veni s`-i ]in`

companie [i discutar` de una [i de alta la soare. Pu]in mai

târziu, când el vru s` plece, ea murmur`:

– Nu cinezi cu noi?

– Mul]umesc, dar seara asta ies.

Inima Juliei se strânse.

– Oh! spuse ea cu o indiferen]` pref`cut`, \ntinzându-se.

Cine este fericita aleas`?

– Linda.

– Ai reu[it s` ob]ii o \ntâlnire? Ian nu-i ocup` toate serile?

– Ea m-a sunat! replic` el t`ios.

El se \ndep`rta deja. Când se \ntoarse s`-l urmeze cu

privirea, crezu c` lumea \ntreag` se pr`bu[ea \ntr-un abis

ame]itor.

Seara trecu cu o \ncetineal` nesfâr[it`. |ntins` pe divan,

Julia r`spundea tat`lui ei prin monosilabe. La [ase f`r` un sfert,

Samuel porni motorul ma[inii sale sport. Cum ea privea pe

fereastr`, nu-i putea sc`pa plecarea lui.

128 MARGARET STANLEY

|n seara aceea, Herb urc` devreme la culcare, iar Julia

r`mase \n fa]a televizorului f`r` s` vad` nimic. Spre ora [ase,

\ncepu s` priveasc` spre fereastr` la fiecare dou` minute: \[i

rodea unghiile [i-[i chinuia nervoas` bandajul.

La miezul nop]ii, sfâr[i prin a se ridica [i stinse toate

luminile de la parter. N-o va acuza c`-i supraveghease

\ntoarcerea. Va urca garda la etaj, \n \ntunericul camerei ei.

Când ma[ina, cu farurile aprinse, se angaj` pe alee, era

aproape ora dou` diminea]a. Julia era ghemuit` \n fotoliu, cu

ochii goi [i r`t`ci]i \n \ntunericul nop]ii. Durerea surd`

disp`ruse de mult, \nlocuit` de o nelini[te nespus`.

Auzi pocnetul portierei. Aplecându-[i pu]in capul, putea s`

z`reasc` silueta lui Samuel pe alee. Inima ei \ncepu s` bat` s`

se rup`: se \ntorsese din drum [i mergea f`r` zgomot spre

gr`dina ei... dar se opri la câ]iva metri de gardul viu, r`mase

mult timp nemi[cat, [i se r`zgândi. Julia \l privi cum dispare.

Dup` ce privi \ndelung peretele camerei ei, se ridic` [i se culc`.

Un val brusc de speran]` cedase locul unei decep]ii amare.

***

B~IATUL DIN VECINI 129

Diminea]`, dup` o noapte f`r` somn, hot`rârea ei era luat`.

|[i sun` medicul pentru a stabili o \ntâlnire cât mai devreme

posibil, chiar \n acea zi. Se \ndrept` spre el cu ma[ina,

conducând prudent, deoarece era prima ie[ire dup` accident.

La \ntoarcere, spre ora zece, avea tr`s`turile palide [i trase.

O dat` ma[ina garat`, Julia f`cu turul casei cu un aer absent,

apoi urc` la etaj ca s` se schimbe, \ntrebându-se dac` nu era pe

un drum gre[it. Geanta o pusese pe m`su]a de toalet`, având

\n`untru contraceptivul pe care doctorul i-l prescrisese. Atâtea

\ntreb`ri, lupte [i conflicte din sinea ei \i \nvinseser` rezisten]a.

Nu mai putea lupta \mpotriva \nclina]iei care o \mpingea spre

Samuel. Nimic altceva nu mai conta. O singur` certitudine

ocupa \n \ntregime mintea ei: \l dorea pe Samuel mai mult

decât orice pe lume. Voia s` \mpart` cu el aceast` prim`

experien]`, atât de apropiat` de dragoste [i accepta toate

consecin]ele acestei decizii.

Noaptea trecut` ie[ise \n sfâr[it din letargie. Pân` atunci, se

am`gise c` Samuel va fi mereu acolo, a[a cum fusese \n

copil`ria lor. Dar el plecase deja o dat`, [i ea nu mai putea

s`-[i ascund` capul \n nisip. Amândoi aveau activit`]i, rela]ii [i

experien]e diferite [i via]a \i antrena \n mod fatal pe drumuri

din ce \n ce mai divergente.

130 MARGARET STANLEY

Nu f`cuse decât s-o z`reasc` scurt pe Linda, astfel \ncât \n

ochii ei, tân`ra femeie r`mânea un fel de apari]ie frumoas`, nu

o persoan` real` pe care s-o po]i iubi sau detesta. Dar existau

sute de Linda pe lume, gata s` tr`iasc` o rela]ie profund` [i

adult` cu Samuel. Chiar dac` el o dorea cu adev`rat, nu va

a[tepta la nesfâr[it.

O dat` decizia luat`, Julia r`mase din nou \n expectativ`: nu

se vedea \ntr-adev`r \ntr-o scen` de seduc]ie. N-avea nici talent,

nici \nclina]ie de a seduce, [i \n plus \i repugna s` se prefac`

fa]` de cineva care o cuno[tea atât de bine.

Lini[tit`, f`cu pu]in` ordine \n cas`, dar când se instal` \n

fotoliul tat`lui ei, glezna \ncepu din nou s-o doar`. Niciodat`,

\naintea acestor zile lungi de inactivitate for]at` nu-[i d`duse

seama cât de necesar` era pentru ea munca.

Afar`, foarte aproape, se f`cu auzit motorul unei ma[ini de

tuns iarba. S`rind \n picioare, se apropie de fereastr`: era

Samuel. Lucra \n [ort [i teni[i, cu spatele gol \ncordat de efort.

La cap`tul a patruzeci de minute, motorul se opri. F`r` s`

stea pe gânduri, ie[i pe u[a buc`t`riei, trecu gardul viu [i b`tu

la u[a lui. |n clipa urm`toare, u[a se deschise [i Samuel ap`ru

\n umbr`, cu un prosop umed \n mân`.

– Bun`! spuse el f`cându-i loc s-o lase s` treac`. Ce face

glezna?

B~IATUL DIN VECINI 131

– Mai bine, mul]umesc.

P`trunzând \n buc`t`rie, avu o privire pentru armonia de

verde [i auriu care compunea decorul. Samuel nu-i sl`bea din

ochi fa]a [i p`rea c` se \ntreab`. |ntorcându-[i capul spre el,

Julia \ncerc` s`-i adreseze un surâs firesc.

– Nu ]i-a r`mas mult concediu.

– Exact. Doar o s`pt`mân`, [i n-am f`cut nimic.

– Ar fi trebuit s` pleci.

– Aveam f`r` \ndoial` nevoie s` r`mân lini[tit.

Urm` o t`cere grea. Plecându-[i capul, ea desen` cu vârful

degetelui o linie pe mas`, [i c`ut` cu disperare s` spun` ceva

f`r` s` pun` \ntrebarea care-i ardea buzele.

Samuel, cu un zâmbet curios pe buze, \nconjur` \ncet masa

[i se apropie. Ea se pref`cu c` nu-l vede, dar toate fibrele

corpului ei se \ncordar`. Când el se opri, puse mâna pe p`rul

ei, apoi degetele \i alunecar` pe gâtul ei.

– Ce ai, Julia?

– Voiam doar s` [tiu dac` vii la cin` seara asta, fiindc` n-ai

fost liber ieri...

Samuel veni mai aproape.

– Ah, da... ieri sear`... Te-ai gândit la mine?

St`tea exact \n spatele ei, \nclinând capul s`-i respire

mirosul p`rului. Senza]ia o f`cu s` se \nfioare [i capul ei,

132 MARGARET STANLEY

deodat` prea greu, c`zu pe um`rul b`rbatului. El \[i puse

mâinile \n jurul taliei ei, apoi pe abdomen.

Inima Juliei \ncepu s` bat` mai repede.

– Ce faci...?

– Poate vei \n]elege mai bine astfel...

Mâinile lui urcar` \ncet, apoi se \nchiser` peste sânii ei.

Ea scoase un geam`t, sim]ind un val de c`ldur`

r`spândindu-i-se \n toate membrele. O certitudine domina

valsul ame]itor al gândurilor ei: cu asta, se termina dragostea

lor platonic`...

Mângâierea nu dur` decât o secund`. |n clipa urm`toare, el

\i prinse [oldurile [i o lipi de el, imprimându-[i gura pe gâtul

[i pe pieptul ei. Corpul b`rbatului devenise la fel de dur ca o

stânc`, \nc`rcat de o pasiune [i de o \nfrigurare ale c`ror valuri

se comunicar` imediat Juliei. Ea \i atinse fruntea, ochii, obrajii,

[i \[i \nchise degetele \n spatele cefei lui.

Dar brusc, prinzându-i umerii, el o \mpinse furios.

Cl`tinându-se sub [oc, ea se r`suci pe c`lcâie. Cu capul plecat

[i buzele decolorate, el strângea convulsiv marginea mesei.

– Ie[i de aici!

– Dar... eu...

Un mu[chi zvâcnea pe maxilarul lui. Devenise brusc un

str`in sumbru [i amenin]`tor.

B~IATUL DIN VECINI 133

– Ie[i de aici!

|nainte, Julia ar fi f`cut-o. O dat` \n plus, necunoscutul

ap`rea pentru a sem`na tulburare \n mintea ei, [i ea se s`turase

de el [i de misterele lui. Ne[tiind nicidecum care va fi reac]ia

lui, \[i puse mâna pe um`rul lui gol.

– Nu \n]eleg, vorbe[te-mi...

– Nu mai pot suporta! Nu \n]elegi ce \nseamn` pentru mine

s` te ating [i s` nu pot face dragoste cu tine? Eram gata s`

smulg hainele de pe tine...!

Julia tres`ri violent \n fa]a acestei realit`]i pe care el i-o

arunca pentru prima dat` \n fa]`. A fost pentru ea momentul

decisiv. Dac` nu cunoscuse niciodat` b`rbatul, instinctul \i

spunea c` acesta nu se va st`pâni mult timp. Cum \[i alunec`

mâna pe spatele lui, el \nghi]i cu dificultate.

– Dac`-mi acorzi o clip`, pot s` le scot eu \ns`mi.

Lui \i trebuir` câteva secunde ca s` \n]eleag` sensul acestor

cuvinte. Ridicând brusc capul, o fix` cu o privire p`tima[`.

– Julia...

Ochii tinerei femei se umpluser` de o groaz` de nespus.

|ndep`rtându-se atunci de mas`, el o lu` cu blânde]e \n bra]e.

La acest contact redevenit atât de uman, teama ei se risipi; se

strânse \n bra]ele lui. Samuel al ei revenise...

134 MARGARET STANLEY

|ncetul cu \ncetul, respira]ia b`rbatului deveni mai

sacadat`. O pelicul` de transpira]ie \i acoperi corpul \ncordat.

Era ca [i cum ceva \n el era gata s` explodeze, ca [i cum o

emo]ie mult timp re]inut` rupsese \n sfâr[it barajul. El \i ridic`

b`rbia [i puse st`pânire pe buzele ei cu o asemenea aviditate

\ncât crezu c` o va \nghi]i. Pasiunea lui \nfl`c`rat` o aprinse pe

a ei [i-i prinse capul \n mâinile tremur`toare. El o ridic` pentru

a traversa casa [i a urca \n camera lui, impulsionat de

certitudinea c` fericirea nu-i va mai sc`pa.

Cu tandre]e, o depuse pe pat. Julia nu cunoscuse niciodat`

o asemenea intensitate a emo]iei [i a senza]iei. Cu ochii plini

de lacrimi, se abandon` mângâierilor \nfocate cu care el \i

acoperea pieptul, s`rut`rilor arz`toare pe care el le depunea

pe buze, pe obrajii ei umezi, pe pleoape. |[i scoaser` hainele

\n \ntunericul [i \n c`ldura camerei, [i se unir` mai \ntâi cu o

dureroas` [i emo]ionant` stâng`cie, apoi cu o pasiune

arz`toare.

Julia cunoscu experien]a cea mai tulbur`toare pe care o

avusese vreodat`, [i p`str` mult timp capul lui Samuel pe

pieptul ei. Respira]ia b`rbatului \[i relu` \ncetul cu \ncetul

ritmul normal [i o mare lini[te \i cuprinse tot corpul. Dup` cele

câteva lacrimi care-i c`zuser` pe piept, tân`ra femeie [tiu c` el

nu fusese mai pu]in bulversat decât ea \ns`[i.

B~IATUL DIN VECINI 135

Printr-un fel de acord tacit, adoptar` toat` ziua

comportamentul cel mai anodin, cel mai normal posibil.

Totu[i, Julia era convins` c` schimbarea care se operase \n ei

trebuia s` fie evident` \n ochii tuturor. Samuel \i ar`ta o

considera]ie tandr` [i când Julia \i surprindea privirea, o g`sea

plin` de o lumin` pân` atunci necunoscut`. Cuprins` de o

oboseal` voluptuoas`, percepea fiecare din mi[c`rile tân`rului

b`rbat cu o acuitate intens`.

A doua zi, spre sfâr[itul dimine]ii, cum suna cineva la u[`,

se duse s` deschid` cu o agilitate reg`sit`. Ochii ei se m`rir` \n

fa]a b`iatului \n livrea din fa]a u[ii, ascuns \n spatele unei cutii

enorme \mpodobit` cu panglici.

– Julia Fischer?

– Eu sunt.

El \i d`du o hârtie.

– Semna]i, v` rog.

Ea se execut` [i primi cutia \n schimbul hârtiei.

– Bun` ziua! \i arunc` b`iatul \nainte s` dispar`.

Tân`ra femeie \i adres` un r`spuns vag, apoi \nchise u[a [i

alerg` pân` la divan. Smulse panglica, ridic` repede capacul [i

descoperi, stupefiat`, cel mai mare buchet de trandafiri pe

care-l v`zuse vreodat`.

– Dumnezeule! [opti ea \n camera goal`.

136 MARGARET STANLEY

|ncepu s`-i numere, apoi se opri ca s` caute o carte de vizit`

sau un plic r`t`cit \n hârtia de m`tase verde. Nu g`si nimic.

Re\ncepu s` numere: cutia con]inea trei duzini de trandafiri...

Samuel o p`r`sise ieri sear` dup` ce Herb urcase s` se

culce, doar cu un s`rut de r`mas-bun, un zâmbet [i o privire a

c`ror str`lucire [i dulcea]` florile i le aminteau.

Deodat`, s`rind \n picioare [i strângând cutia la piept, se

repezi afar`. Câteva clipe dup` aceea, b`tea cu pumnul \n u[a

buc`t`riei familiei Morrow.

Când Samuel veni s`-i deschid`, ea r`mase nemi[cat` pe

prag. |n hainele ei \n culori vii, respira s`n`tate [i prospe]ime.

P`rul era legat \ntr-o coad` de cal la ceaf`, dar câteva [uvi]e

rebele \i \ncadrau delicat fa]a. Ochii \i str`luceau pe deasupra

cutiei pe care o p`stra la piept cu gelozie.

– Ei Julia! f`cu el uimit. Ce ai acolo?

Ea p`trunse \n`untru [i puse cutia pe mas`.

– Tu e[ti cel care a trimis-o! \l acuz` ea cu evident` pl`cere.

El p`ru foarte surprins.

– Nu....?

Tân`rul b`rbat \ncepu s` râd` [i ea nu putu rezista dorin]ei

de a se arunca de gâtul lui [i de a-i da un s`rut sonor pe obraz.

Samuel \i prinse mijlocul cu bra]ele. Ea sim]i o stranie

sl`biciune ame]indu-i mintea [i sl`bindu-i corpul. |nnebunit`

B~IATUL DIN VECINI 137

de o dorin]` pe cât de intens`, pe atât de nea[teptat`, \[i ridic`

fa]a spre Samuel. El puse st`pânire pe gura pe care ea i-o

oferea [i când \[i \n`l]` capul, p`rea la fel de uluit ca ea.

– Doamne! Cât te doresc!

Strângându-se \n bra]ele lui, Julia se abandon` dorin]ei

impetuoase care-i aprinsese tot corpul. Atunci, el \i lu` mâna ca

s-o conduc` \n camera sa.

Dup` ce au f`cut dragoste, ea nu-[i putu p`stra ochii

deschi[i. |n timp ce pleoapele \i c`deau grele se cuib`ri lâng`

amantul ei, cu o mân` pe el, \ntr-un gest instinctiv de posesie.

Se cufund` \ntr-un somn greu.

Samuel se ridic` \ntr-un cot pentru a contempla fa]a

adormit` a amantei lui. El \i atinse u[or cu degetul

sprâncenele, tâmplele, obrajii [i conturul gurii. Sensibil`, ea se

mi[c` [i murmur` ceva \n somn.

El se lungi din nou [i fix` tavanul. Cuverturile c`zuser` pe

jos [i \n ciuda c`ldurii, Julia se \nfior` [i-i c`ut` corpul. El \[i

strecur` atunci un bra] sub capul ei [i o p`zi astfel adormit`, cu

obrazul cuib`rit la um`rul lui. Dar ochii lui r`maser` larg

deschi[i [i gândurile lui luar` un curs [tiut numai de el singur...

Mai târziu, trezindu-se \n patul gol, cu membrele amor]ite,

Julia nu se mi[c` imediat. Dragostea avea un mod ciudat de

a-i epuiza toat` energia. Se \ntinse [i sim]i o u[oar` frecare a

138 MARGARET STANLEY

bandajului de cear[af: \ncepu s` zâmbeasc` la amintirea

blânde]ii [i aten]iei pe care Samuel i le ar`tase, \n ciuda

impetuozit`]ii [i \nfl`c`r`rii lui. Trebuia s` fie undeva \n cas`

sau \n gr`din`.

Un gând \i trecu brusc prin minte: se ghemui ca pentru a se

proteja. Da, nu g`sea alt termen: avea o leg`tur`...!

Acest singur cuvânt evoca o mul]ime de imagini, printre

care cea a lui Casey. Compara]ia o f`cu s` se cutremure pe

tân`ra femeie: nu era acela[i lucru! Nicidecum! Ea f`cea

dragoste cu Samuel, prietenul din toat` via]a ei... rela]ia lor era

aceea de.... de.... \n fine, deocamdat` nu [tia foarte bine, dac`

cunoscuser` atâtea lucruri \mpreun`, \ncât nu exista nici cea

mai mic` promiscuitate \n rela]iile lor.

Alung` repede aceste gânduri, [i f`cu un du[ \n grab`, pu]in

jenat` s` se afle \ntr-o sal` de baie necunoscut`, la doi pa[i de

propria ei cas`... O alt` \ntrebare \i veni \n minte: ce f`cea oare

familia Morrow, \n acest moment? Se vor \ntoarce curând?

{i dac` aflau de Samuel [i de ea? {i mai stânjenitor, care va fi

reac]ia lui Herb?

|nf`[urat` \ntr-un prosop, se \napoie \n camer`, se \mbr`c`

[i sfâr[i prin a g`si o perie ca s`-[i fac` din nou coada de cal.

|l g`si pe Samuel \n gr`din`, ocupat s`-[i \ntind` la soare blugii

[i [orturile pe care le scosese din ma[ina de sp`lat. Fluiera

B~IATUL DIN VECINI 139

vesel. Ea r`mase un lung moment privindu-l, emo]ionat` de

tandre]ea pe care o sim]ea pentru el.

|ntorcând capul, \[i v`zu trandafirii r`ma[i pe mas`, \n cutia

lor. |[i lu` cutia [i se strecur` pe u[a din spate.

– Vii s` cinezi disear`? \i arunc` ea.

El \i arunc` un zâmbet c`lduros peste um`r [i scoase dou`

cârlige pe care le ]inea \ntre din]i.

– Nu [tiu. Voiam s` trec pe acas`.... dar n-am avut timp.

Acestea spunând, zâmbetul lui se l`rgi.

– Poate n-ar trebui, dar \]i promit s` trec mai târziu dac` vrei.

– Bine\n]eles!

Cum se \ntorcea s` plece, el alerg` pân` la ea, [i-i prinse

b`rbia ca s-o s`rute. Amuzat de expresia pu]in nelini[tit` pe

care o citi pe fa]a ei, \i d`du drumul [i reveni la treaba lui.

|ntoars` acas`, Julia scotoci \n dulapuri \n c`utarea unei

vaze pentru florile ei. Trebui s` le despart` \n trei buchete.

Unul \l puse \n camera sa, iar celelalte dou` la parter. Cum o

s`-i explice tat`lui ei prezen]a lor?

|n timp ce preg`tea cina, sun` telefonul. Spre marea ei

surpriz`, \l auzi pe Ian la cel`lalt cap`t al firului. O invita s` bea

un pahar, cu o voce ciudat de sumbr`.

– Nu, este imposibil, r`spunse ea, nu sunt liber`. Ceva nu e

\n ordine?

140 MARGARET STANLEY

Tonul b`rbatului deveni treptat mai calm.

– Dumnezeule, nu! Am avut doar o zi de lucru obositoare

[i doream s` v`d pe cineva. Dac` nu e[ti liber` ast`-sear`, ne

vedem \n acest weekend?

– Sun`-m` \ntr-una din aceste zile, \i suger` ea, incapabil`

s`-i spun` nu a doua oar`. Vom vorbi când \mi voi cunoa[te

mai bine turele.

Dup` ce l`s` jos receptorul, Julia se \napoie pe gânduri \n

buc`t`rie. Timpul când ie[ea cu Ian \i p`rea atât de departe.

Ceea ce tocmai tr`ise \i deschidea un orizont de emo]ii noi pe

care abia \ncepea s`-l exploreze. {tia doar c` nu va mai fi

niciodat` aceea[i.

Dup` ce puse un pui la rotisor [i cartofii la fiert, se \ntinse

pe divanul din salon. Tat`l ei nu va \ntârzia s` se \napoieze [i

\nc` nu g`sise o explica]ie pentru trandafiri...

O ma[in` rul` \n fund`tur` [i, instinctiv, privi pe fereastr`:

nu era nici a tat`lui ei, nici a lui Samuel [i nici a vecinilor...

A[tept`, intrigat`... Ma[ina se angaj` pe aleea familiei Morrow,

[i când [oferul cobor\, o raz` de soare lumin` un p`r negru ca

t`ciunele. Julia avu un [oc v`zând-o pe Linda privind \n jurul ei.

Samuel auzise [i el zgomotul motorului, deoarece deschise

u[a [i merse \n \ntâmpinarea vizitatoarei sale. Ea se arunc`

imediat \n bra]ele lui.

B~IATUL DIN VECINI 141

Julia sim]i p`mântul fugindu-i de sub picioare.

Se \mbr`]i[ar` scurt, apoi Samuel o conduse \n cas` [i u[a se

\nchise dup` ei.

Poate nu \nsemna nimic. Existau zeci de explica]ii plauzibile

pentru vizita Lindei [i pentru primirea atât de tandr` pe care

Samuel i-o f`cuse... Julia [i-o repeta \n zadar, nu reu[ea s`

alunge gelozia care o chinuia.

Când Herb deschise u[a, câteva minute mai târziu, Julia

\ncerc` s`-[i reg`seasc` o atitudine normal`. Fire[te, el o

\ntreb` de flori, dar ea f`cea deja atâta efort pentru a nu-[i

tr`da disperarea, \ncât m`rturisi adev`rul. Tat`l ei \[i manifest`

surpriza printr-o ridicare de sprâncene, dar ea nu v`zu nimic.

Cina avu un gust de cenu[`. Televizorul nu reu[i s`-i

capteze aten]ia. Pu]in mai târziu, Samuel o sun` ca s`-i spun`

c` nu va veni. Herb fusese cel care ridicase telefonul.

142 MARGARET STANLEY

Capitolul 10

Când func]ionarul agen]iei \i propusese InsuleleVirgine pentru c` o rezervare fusese anulat`, Juliaprinsese ocazia. Pu]in o interesa locul, din moment ceputea s` plece, s` pun` cea mai mare distan]` \ntre ea [iCincinatti. Trebuia s`-[i reg`seasc` cu orice pre] oaparen]` de echilibru.

|n prima s`pt`mân`, se aruncase \n programul deexcursii [i vizite extenuante ale Insulei Sainte-Croix. |[i petrecea dup`-amiezile \notând [i serile dansând.Fredericksted nu mai avea secrete pentru ea. Pielea eiprinsese un bronz [i mai pronun]at [i \[i f`cuse dejacâteva rela]ii de vacan]`.

Un num`r surprinz`tor de b`rba]i, tineri [i \n vârst`, \i

f`cuser` propuneri agreabile, stânjenitoare sau patetice.

Ea acceptase una sau dou` invita]ii, dar p`reau to]i c`

n-aveau decât un scop: s-o duc` \n patul lor \nainte de

sfâr[itul sejurului. Ea \i g`sea atât de ridicoli, \ncât se

gândea chiar s` poarte un ceas la mân` pentru a

cronometra timpul necesar fiec`reia din manevrele lor.

Oricum, le opunea un refuz categoric. Ideea de a avea

rela]ii intime cu un b`rbat, dup` experien]a pe care o

tr`ise cu Samuel, \i repugna.

Totu[i, tot ce-i amintea de Samuel o speria: era o

adev`rat` obsesie. |i obseda visele [i gândurile.

Ea suspina, \l striga... Trebuia totu[i s`-l uite, [i s`-[i reia

via]a de acolo de unde o l`sase. Prea multe \i separau,

niciodat` n-ar fi trebuit s` fac` dragoste cu el, niciodat`.

|n a doua s`pt`mân`, cu toat` energia epuizat`,

r`mase cel mai adesea inactiv`, alungit` pe plaj`, sau

a[ezat` \n salonul hotelului cu o carte \n mân`. Glezna

\ncepuse din nou s` se umfle [i hot`r\ s-o menajeze mai

mult. Se trezi sistematic târziu, [i f`cu siest`

dup`-amiaz`, dar, când cele dou` s`pt`mâni de concediu

se apropiau de sfâr[it, era la fel de obosit`.

144 MARGARET STANLEY

|n ajunul plec`rii, Julia nu g`sise \nc` solu]a

problemei. Nu \n]elegea \nc` nimic din temerile [i

emo]iile ei. N-avea nici cea mai mic` idee ce-i va spune lui

Samuel când \l va revedea.

Situa]ia era cu atât mai delicat` cu cât nu-i anun]ase

plecarea ei. Dar care fusese reac]ia lui când Herb \l

informase? Furie? Indiferen]`? Se temea la fel de mult de

amândou`. |n ziua care urmase vizitei Lindei, se repezise

pur [i simplu la o agen]ie de voiaj [i, printr-o \ntâmplare

extraordinar`, i se oferise un bilet chiar pentru acea

sear`.

Julia se \ntinse pe prosopul de baie. Nisipul, sub

abdomenul ei, forma mici gr`m`joare tari pe care le strivi

cu palma. Soarele era arz`tor.

– Bun` ziua! arunc` o voce de b`rbat deasupra ei.

O siluet` proiecta o umbr` pe umerii [i pe capul ei.

Oftând, \[i ascunse fa]a \ntre bra]e.

– Pot s` v` ]in companie?

Ridicând capul, tân`ra femeie nu v`zu decât o form`

neagr` \nconjurat` de un halo de raze orbitoare.

– Nu cred. Numai dac` m` gândesc la asta, mi se face

pielea de g`in`. {i conversa]ia dumitale \mi d` dureri de cap.

B~IATUL DIN VECINI 145

Se minun` imediat de puterea umorului ei caustic.

B`rbatul privi \n jurul lui cu o nep`sare afectat`,

murmur` ceva de ne\n]eles [i plec` s` caute o prad` mai

u[oar`.

|n seara aceea, ca \n cursul celor dou` s`pt`mâni care

se scurseser`, cin` cu poft`. Vacan]a \i \mpu]inase serios

economiile, dar visa de mult s` aib` una! M`car dac` ar fi

putut s` profite mai mult! Dup` mas`, se a[ez` la bar s`

bea un pahar [i s` asculte muzic`. Trebui s` resping`

avansurile unui b`rbat vizibil beat. Se \ntoarse apoi \n

camera ei [i se \nchise cu un sentiment viu de u[urare, ca

[i cum sc`pase dintr-o jungl` ostil`.

|l sun` pe tat`l ei ca s`-l informeze despre ora sosirii

avionului. La cel`lalt cap`t al firului, vocea lui Herb p`ru

deosebit de c`lduroas`.

– Bun` seara, scumpo! Ce pl`cere! Te sim]i bine?

Te distrezi?

– Da, totul merge bine. Am petrecut o vacan]`

minunat`, \l asigur` ea vesel. Cum merge acolo?

– Bine. Marjorie a venit de mai multe ori [i toat` casa

este \n dezordine. Dar aceste dou` fapte n-au nici o leg`tur`

\ntre ele! E[ti sigur` c` po]i pl`ti aceast` convorbire?

146 MARGARET STANLEY

– Nu te nelini[ti. Voiam s`-]i spun c` avionul sose[te

la ora [ase [i jum`tate. Vei putea veni s` m` a[tep]i la

aeroport?

– Da, fire[te.

|ncepea s` \ngaime câteva fraze de adio, dar Herb o

\ntrerupse.

– A[teapt`. Samuel este aici. Vrei s`-i vorbe[ti \nainte de a

\nchide?

Julia sim]i o team` absurd` accelerându-i b`t`ile

inimii. Simplul fapt de a auzi rostit numele lui Samuel

distrugea tot ce construise laborios timp de dou`

s`pt`mâni. R`spunse, pu]in prea repede:

– Ar fi mai bine s` m` opresc dac` nu vreau s` fiu

ruinat`. Spune-i doar c`-i voi vorbi la \ntoarcerea mea.

– |n]eleg, drag`. Pe mâine.

Conversa]ia se opri aici.

A doua zi, dup` ce-[i f`cuse valizele [i prânzi \n lini[te,

ajunse la aeroport cu o jum`tate de or` mai devreme.

Fiind obi[nuit` s` ia avionul, se mul]umi s` lase s` treac`

timpul. |n cabin`, vecinul ei, un b`rbat \n vârst`, palid,

atins de boala Parkinson, angaj` cu ea o conversa]ie

foarte nostim`. Când aparatul ateriz` la Cincinatti,

B~IATUL DIN VECINI 147

ajunser` \mpreun` \n holul de sosire [i se desp`r]ir` cu

acea indiferen]` afectuoas` proprie tovar`[ilor de

c`l`torie. Apoi scrut` fe]ele, \n c`utarea tat`lui ei. Trecu

un timp pân` s` disting` clar tr`s`turile lui Samuel \n

mul]imea atent` a celor care a[teptau. El o observa cu un

mic zâmbet lini[tit. Cu ochii m`ri]i, ea \l v`zu venind spre

ea cu un pas hot`rât.

– Bun`! S` mergem s`-]i lu`m valiza.

Se comporta ca [i cum nu se desp`r]iser` niciodat`...!

Julia acuz` lovitura: era vorba a[adar de indiferen]`

amabil`, ea fiind singura care se lupta cu emo]ia.

– Da, r`spunse ea \ntorcându-se spre banda rulant`.

De ce n-a venit tata?

Privirea lui Samuel se fix` asupra valizelor. P`rea

preocupat.

– Cum? Oh! Trebuia s` ias` ast`-sear` cu Marjorie

[i atunci am propus s` vin \n locul lui pentru a

câ[tiga timp.

El \i arunc` o privire scurt`.

– E[ti [i mai bronzat` ca \nainte.

– Da, a fost un timp splendid.

148 MARGARET STANLEY

Julia nu mai [tia ce spunea. Valiza ei se \ndep`rta deja

când o z`ri [i s`ri s-o recupereze.

– Chiar din prima zi m-a prins soarele. Poate era din

cauza apei. Se spune c` se ac]ioneaz` ca o lup`!

– Da, a[a se pare. D`-mi valiza.

Cum el \i atinse degetele, fu cât pe ce s-o scape \nainte

ca el s-o ia.

Drumul de \ntoarcere d`du loc unei conversa]ii

u[oare, dar nelipsit` de interes. Samuel \i spuse c`

trebuia s`-[i reia serviciul. Julia r`spunse c` este trist c`

n-a avut mai mult timp liber. Ea privi peisajul cum

defileaz` \n spatele geamului, [i sim]i un gol din ce \n ce

mai mare pe m`sur` ce ma[ina se apropia de cas`. Dup`

ce se angaj` pe aleea familiei Morrow, Samuel opri \n fa]a

casei lui [i lu` valiza ca s-o conduc` pân` la u[`.

|ndat` ce trecu pragul cu Samuel [i intr` \n casa

goal`, \ncepu s` tremure. Trecând prin fa]a lui, f`cu

turul parterului, ca s`-l inspecteze. |n realitate, fugea.

|n buc`t`rie, se \ntoarse spre Samuel care pusese jos

valiza [i izbucni \ntr-un râs nervos. Sprijinit de pervaz,

el o privea fix.

B~IATUL DIN VECINI 149

– Tata a spus c` o dezordine groaznic` domne[te \n cas`,

dar totul este atât de curat! Trebuie s`-[i fi petrecut seara

f`când cur`]enie! exclam` ea. Vrei o cafea? Preg`tesc imediat.

– De ce ai plecat?

Tân`ra femeie \[i d`du brusc seama cât de mult se

\n[elase: sub indiferen]a lui, Samuel ascundea o furie

teribil`. Ea se for]` s` nu cedeze panicii.

– Am avut nevoie de concediu.

Incapabil` s`-i sus]in` privirea, lu` cafetiera \n mâini.

Dar uitase de ce [i se mul]umi s`-l priveasc`.

– De ce ai plecat?

Vocea lui calm`, aproape blând`, controlul teribil pe

care-l p`stra asupra lui \nsu[i, \nc`p`]ânarea lui

ne\nduplecat` nu-i permitea nici o sc`pare.

– Aveam nevoie s` m` \ndep`rtez pu]in.

– Nu mi-ai spus nimic, nici un cuvânt. N-am aflat

decât seara, din gura lui Herb. Tocmai plecase[i...

Aveai f`r` \ndoial` motive serioase s` pleci, dar de ce

\n felul acesta?

|n ciuda totalei st`pâniri pe care o avea asupra lui

\nsu[i, furia \i altera acum vocea, [i ultima sa \ntrebare

c`zuse ca o lovitur` de bici.

150 MARGARET STANLEY

– N-aveam curajul s` te privesc \n fa]`, murmur` ea cu

o voce atât de slab` \ncât crezu c` el n-o auzise.

El \ncepu s` \njure, cu pumnii strân[i, cu tr`s`turile

\ntunecate [i \ncordate. Când t`cu, se m`surar` cu

privirea. Cople[it` de triste]e [i de durere, Julia \[i

ascunse fa]a \n mâini.

– Ce-am f`cut? o \ntreb` Samuel cu o voce aspr`.

– Dar n-ai nici un amestec! strig` ea. Este problema

mea, s` nu mai vorbim despre asta, vrei?

– Asta nu va trece a[a! replic` el \naintând spre ea.

Nu se opri decât pentru c` ea se retrase pân` la mas`,

speriat` de violen]a care emana din el.

– Vom l`muri lucrurile, pentru c` m-am s`turat de

t`cere, r`bdare [i a[teptare. Julia, nu mai pot s` a[tept.

R`spunde-mi!

Ea ridic` ochii limpezi.

– Eu... noi trebuie s` \ncet`m s` fim aman]i, bâigui ea.

S-ar fi spus c`-l lovise \n plin` fa]`. Samuel deveni

livid. Atunci, ea d`du frâu liber lacrimilor. |i f`cuse un

foarte mare r`u, dar nu vrusese cu adev`rat.

– Nu pot s` m` mul]umesc cu o leg`tur`, relu` ea.

Nu voi suporta niciodat` incertitudinea [i nesiguran]a.

B~IATUL DIN VECINI 151

|ntr-o zi... Samuel, a[ vrea s` m` c`s`toresc...

– Du-te dracului! url` el.

Julia izbucni \n hohote de plâns. El o prinse de umeri

[i \ncepu s-o scuture. Prin ecranul de lacrimi, ea \i v`zu

privirea \ndurerat` [i scoase un strig`t. O l`s` imediat,

pentru a se \ndep`rta, cu pumnii strân[i la frunte, cu

gura deschis` ca [i cum se sufoca...

Dup` un moment, se \ntoarse, \nfrânt [i amar.

– Foarte bine, dac` asta este ceea ce vrei...

– Nu, nu \n]elegi, era din cauza Lindei!

Cuvintele sc`paser` de pe buzele ei, \n ciuda temerii

[i a orgoliului ei. Nu mai putea s`-l mint`.

– Eu... am v`zut-o venind la tine, \n ajunul plec`rii

mele.

Ai luat-o \n bra]e, apoi a]i intrat \mpreun`.

– De aceea ai plecat? f`cu Samuel, ne\ncrez`tor.

Erai geloas`... pe Linda?

– Nu. Da... recunoscu ea lamentabil. Da, \ntr-un fel

eram geloas`. Dar am \n]eles repede c` reac]ia mea era

stupid`, de vreme ce f`cusem dragoste chiar \n ziua

aceea.

– Nu vei \nceta niciodat` s` m` uime[ti.

152 MARGARET STANLEY

Julia tres`ri.

– Nu fi crud. Nu tu!

– Nu [tiu ce m` re]ine s` te p`lmuiesc. Consider`-te

fericit` c` m` limitez la cuvinte. Vrei s` [tii de ce venise

Linda?

S-a \ndr`gostit de Ian [i l-a v`zut cu o alt` femeie.

Complet bulversat`, a alergat la mine, [i am stat mult

timp de vorb`.

Ea \[i aminti c` \n seara aceea, Ian o sunase...

O compasiune sincer` fa]` de tân`ra prieten` a lui

Samuel \nlocui atunci orice alt sentiment \n inima Juliei.

– Este mai bine, acum?

|n loc de r`spuns, el avu un gest iritat.

– Samuel, de mine \mi este team`, nu de Linda.

Gelozia m` \ngrozea. Atunci, am plecat. N-a[ fi crezut

niciodat` c` voi suferi atât. Trebuie s` ne oprim... nu

mai vreau s` suf`r...

– Taci! ]ip` el, ca [i cum nu putea s` asculte mai mult.

Ajunge!

El se \ntoarse [i ea v`zu o lacrim` pe obrazul lui, o

lacrim` pe care n-o va uita niciodat`.

B~IATUL DIN VECINI 153

– Am \ncercat totul, dar tu nu vrei s` \n]elegi. Julia,

]i-am ar`tat prin toate mijloacele posibile, c` te iubesc.

Nu mai [tiu cum s` ]i-o spun. M-am \ntrebat adesea de ce

m` \nc`p`]ânam astfel, dar m` ag`]am de cel mai mic

semn, de cea mai mic` speran]` s` m` iube[ti [i tu. La ce

bun, este inutil, nu-i a[a?

Julia se cl`tin` pe picioare. Inima ei se opri o clip` s`

bat`, apoi \ncepu s`-i izbeasc` pieptul cu lovituri surde

care-i r`sunau pân` \n tâmple.

– Nu mi-ai spus-o niciodat`! strig` ea sprijinindu-se de

mas`. |mi spuneai c` m` placi, dar niciodat` c` erai

\ndr`gostit de mine!

– Asta s`rea \n ochi! Toat` lumea o [tia! Marilyn, Herb,

p`rin]ii mei, toat` lumea! Dar tu e[ti oarb`! Eram

\ndr`gostit de tine \nc` de la plecarea mea la

universitate, dar tu nu vedeai \n mine decât un vechi

prieten! Ce puteam face altceva, decât s` a[tept s` cre[ti

pentru a [ti \n fine dac` aveam o [ans`. Dar tu ai \nc`

nevoie s` cre[ti.

– Nu-i adev`rat! se sufoc` ea scuturându-[i capul.

Samuel deveni dintr-o dat` foarte calm. Avea acea

impasibilitate rece care este semnul unei decizii

154 MARGARET STANLEY

dureroase, dar irevocabile. Ea o sim]i. |ntinse mâna [i

deschise gura, dar el se \ndep`rta deja.

– Iart`-m` c` am strigat [i te-am r`nit a[a cum am

f`cut-o, spuse el cu o voce incredibil de blând`. Eram

prietenul t`u cel mai apropiat, [i ani de zile n-am \ncetat

s` visez la ziua când vom fi unul \n bra]ele celuilalt.

Eram convins c` vom sfâr[i prin a fi \mpreun`, [i c` ne

vom petrece via]a \mpreun`.

El avu un mic râs ironic la adresa iluziilor lui trecute.

– Doar cu pu]in timp \n urm` ai \nceput s` te schimbi,

[i am crezut c` ai \n]eles. Dar nu era cazul.

N-ai \n]eles niciodat` nimic. Poate cu timpul vei sfâr[i prin

a \nv`]a s` m` iube[ti. Dar nu mai am putere.

{i pentru mine exist` lucruri pe care sunt incapabil s` le mai

suport mult timp, Julia... Te iubesc prea mult ca s` a[tept s`

te \ndr`goste[ti de un alt b`rbat [i s` te c`s`tore[ti cu el.

|i atinse obrazul o clip`.

– Este vina mea. Ar fi trebuit s`-]i vorbesc mai clar.

{i se \ndep`rt`.

Urm`rindu-l cu privirea, ea se gândi: m` p`r`se[te,

s-a sfâr[it... de data asta, s-a terminat. Tocmai mi-a spus

adio [i eu nici m`car n-am r`spuns.

B~IATUL DIN VECINI 155

Deodat`, o scen` \i ap`ru din adâncul memoriei: un

Samuel mai tân`r \[i lua r`mas-bun de la o Julia copil`

\nc`. El o privise \ndelung, \n timp ce ea refuza cu

\nc`p`]ânare s` lase frâu liber emo]iei. Nu-l ierta c`

pleac` f`r` ea, pe timp de patru ani, pentru o alt` via]`.

"La revedere, Julia".

Ea nu r`spunsese, prea ocupat` s`-[i salveze

orgoliul [i demnitatea. |n]elegea acum c` el a[tepta

un mic semn din partea ei, un singur gest de triste]e.

Dar ea i-l refuzase.

Cât fusese de oarb`! Totu[i, mai mult decât orbirea ei,

r`bdarea lui Samuel o uimea: \i d`duse pu]in din el \nsu[i,

de fiecare dat` când ea avusese nevoie. Nu \ncetase s` dea,

s` dea \nc`, \n timp ce ea lua totul cu aviditate.

Un geam`t sc`p` de pe buzele ei. Dar el era deja \n

hol. Dac` \ncetinise pasul, ea nu auzi nimic: \[i

prinsese capul \n mâini [i l`s` frâu liber durerii pe care

[tiuse atât de bine s-o st`pâneasc` odinioar`. Dar

atunci, [tia c` va reveni. Ast`zi, [tia c` nu va reveni, c`

era iremediabil [i ca ea nu va suporta. Greutatea acestor

ani care vor veni, o zdrobea. Viitorul va fi imaginea

trecutului ei: pustiu. Deoarece \n tot acest timp nu

156 MARGARET STANLEY

f`cuse decât s` a[tepte \ntoarcerea lui f`r` s-o recunoasc`

vreodat`.

O for]` profund`, veche [i teribil` \ncepu deodat` s-o

potopeasc`, o for]` care se trezea \n sfâr[it [i sf`râma

digurile pe care le ridicase cu grij`. |[i alung` temerile cele

mai vechi [i toat` vanitatea. O cople[i lumina, adev`rul pe

care-l purta \n ea de mul]i ani, f`r` s` vrea s`-l recunoasc`.

Alergând la u[`, se poticni de prag, [i-l c`ut` pe

Samuel cu privirea: se \ndrepta spre gardul viu, cu capul

retras \ntre umeri.

– Te iubesc!

Atunci, el alerg` [i o ridic` \n aer. Când ea atinse solul din

nou, se arunc` de gâtul lui [i-[i \nfund` fa]a la um`rul lui.

– Te iubesc! Nu [tiu cum de n-am [tiut-o mai curând,

dar te iubesc, te iubesc...

– Taci! spuse el \nfundându-[i privirea \ntr-a ei.

Dar ea nu auzea. Un val incoerent de cuvinte

continu` s` ias` de pe buzele ei, [i nu \ncet` decât

atunci când o s`rut`.

– Cum vrei s` te s`rut dac` nu \ncetezi s` flec`re[ti!

Observând deodat` c` se g`seau afar` [i c` puteau fi

v`zu]i, vru s` se desprind`.

B~IATUL DIN VECINI 157

– S` intr`m, \ng`im` ea.

– De ce? spuse el pref`cându-se c` nu \n]elege.

Ah! E[ti jenat`! }i-e team` de priviri indiscrete!

Julia rec`zu la pieptul lui. El \[i strecur` mâna pe gâtul

ei [i-i s`rut` p`rul. Avea atâta tandre]e \n \mbr`]i[area lui,

\ncât lacrimile ]â[nir` din ochii ei.

– Ce se \ntâmpl`? o \ntreb` el conducând-o spre cas`.

O dat` u[a \nchis`, vru s`-i ridice b`rbia dar ea rezist`

cu atâta putere \ncât renun]` [i \ncepu s`-i mângâie din

nou p`rul. Plânsul Juliei se \nte]i.

– Julia, opre[te-te. Nu pot s` te v`d plângând astfel.

Vorbe[te-mi, dragostea mea...

Cu obrajii ro[ii [i arz`tori, ea \[i strecur` mâna sub

c`ma[a b`rbatului [i scutur` din cap, ca pentru a evita s`

r`spund`, dar el insist`.

– Dup` plecarea ta, via]a mea n-a fost decât un lung

culoar pustiu. Am c`utat zadarnic ceva s`-l umplu, dar

n-am g`sit nimic. Adev`rata problem` nu era \n mine,

erai tu... prezen]a ta \mi lipsea.

– Tu e[ti dragostea vie]ii mele, murmur̀ cu blânde]e Samuel.

Nu te voi mai l̀ sa s ̀ pleci. Eu nu voi mai pleca. Vreau s`

\mp r̀t̀ [esc totul cu tine [i... Julia, doresc atâtea lucruri, e[ti sigur̀ ?

158 MARGARET STANLEY

Ea se dep`rt` pentru a-l privi mai bine. Atâta dragoste [i

dorin]` luminau tr`s`turile lui, \ncât nu obosea s`-l priveasc`.

– Te iubesc, Samuel.

El \nchise ochii. Julia nu v`zuse niciodat` ceva mai

frumos ca aceast` fa]` adorat`. {i va putea s` continue

s`-l vad` \n alte peisaje, \n alte circumstan]e, tot atât de

numeroase cât via]a le va oferi. O imens` bucurie urc`

\n ea: vor \mp`rt`[i anii care vor veni, a[a cum

\mp`rt`[iser` anii copil`riei lor.

Venind dintr-un trecut \ndep`rtat, o voce cânta \n

memoria ei: Hei, Julia, ce ai? Ce nu merge? Hei, Julia,

vino s` vezi! Prive[te, ai v`zut? Era un vultur.... O s`-mi

lipse[ti.... E[ti cea mai bun` prieten` a mea... Nu plânge,

totul se va aranja. Vreau s` fiu iubitul t`u [i s`

\mb`trânesc cu tine. Vrei s` juc`m leap[a afar`?

Hei, Julia....!

Sfâr[it

B~IATUL DIN VECINI 159