natura2000cluj.files.wordpress.com · 2014. 4. 26. · rezumat

Nicolae Doniţã Mihaela Paucã-Comãnescu Aurel Popescu Simona Mihãilescu Iovu-Adrian Biriş

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã

Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

REZUMAT .......................................................................................................................... 7SUMMARY ......................................................................................................................... 8

1. INTRODUCERE

1.1. Aspecte generale ........................................................................................................ 111.2. Descrierea habitatelor ................................................................................................. 131.3. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... 171.4. Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. 271.5. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 28

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 31

2.1.1. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... 312.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... 322.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... 332.1.4. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 57

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 66

2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 662.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 77

2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 79

2.3.1. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... 792.3.2. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. 1132.3.3. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... 1312.3.4. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... 1342.3.5. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... 1582.3.6. Pajiºti mezofile (38) .......................................................................................... 174

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 177

2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 1772.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2382.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 256

2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 281

2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2812.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2842.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 295

2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 317

2.6.1. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ 3172.6.2. Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. 3352.6.3. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. 3572.6.4. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... 3632.6.5. Peºteri (65) ....................................................................................................... 367

Cuprins

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 368

2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. 368

ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... 377

ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemeleinternaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... 385

ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãrorconservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... 455

ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ 463

ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ 475

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 477

6

Lucrarea „Habitatele din România” esteo primã încercare de descriere unitarã aprincipalelor tipuri de habitate care seîntâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majo-ritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãrisumare în sistemele de clasificare a habi-tatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTICHABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, înlimita posibilitãþii, corespondenþe cu princi-palele clasificãri existente pe plan european– NATURA 2000, EMERALD, CORINE,PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS.

Au fost descrise 357 tipuri de habitate carese încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase alesistemului de clasificare PALAEARCTICHABITATS. Pentru a face legãtura cu acestsistem de clasificare, în care sunt inclusemajoritatea habitatelor prezente în România,în codurile habitatelor româneºti, primeledouã cifre reprezintã codul subclaselor dinPALAEARCTIC HABITATS, iar ultimeledouã numãrul de ordine al habitatelor însubclasa respectivã. Numerotarea habita-telor s-a fãcut începând cu cele de la altitu-dini mari spre cele de la altitudini mici.Codul conþine ºi majuscula R (România).

Denumirea habitatelor s-a fãcut într-oconcepþie unitarã, prin utilizarea a trei ele-mente definitorii pentru habitatele natu-rale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri,tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºiterenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dunede nisip, de ape etc.); ii) localizarea în dome-niul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic,moldav, panonic, danubian, vest-pontic,ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile deplante definitorii pentru tipul de habitat.

Habitatele au fost descrise dupã urmã-toarea schemã:• Cod ºi denumire;• Corespondenþa cu NATURA 2000,

EMERALD, CORINE, PALAEARCTICHABITATS, EUNIS;

• Corespondenþa cu asociaþiile vegetale,iar pentru pãduri ºi cu tipurile de eco-sisteme forestiere;

• Rãspândirea în România;• Suprafeþe aproximative;• Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci,

soluri;• Structura biocenozei;• Compoziþia floristicã;• Valoarea de conservare;• Literatura utilizatã;• Redactorul habitatului.

Întrucât nu existã încã suficiente datedespre componentele animalã ºi micro-biologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, carereprezintã scheletul stabil ºi sunt produ-cãtorii principali ai acestor sisteme supra-individuale ºi care determinã de fapt ºiprezenþa populaþiilor consumatoare.

Numãrul mare de habitate din România sedatoreazã variaþiei mari a climei, determi-natã geografic, la trecerea de la climatuloceanic la cel continental, dar ºi reliefuluimuntos-deluros care modificã puternicclima pe altitudine.

Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi asubstratului (de la acide la bazice), a solurilor(de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei(3868 specii, cu geoelemente foarte diferite,de la arcto-alpine la submediteraneene,de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei.

Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi declasificare superioarã, care caracteri-zeazã habitatele, sunt specifice spaþiuluicarpato-danubiano-pontic. De menþionat,în acest sens, sunt 11 alianþe regionale dinacest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. DinRomânia a fost descrisã clasa Puccinellio-Salicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþiisunt specifice stepei ºi litoralului MãriiNegre.

7

Rezumat

The book “Romania's Habitats” is thefirst attempt to give a unitary descriptionof the main types of habitats that can befound in Romania. Most of these habitatswere included in several habitatsclassification systems used at Europeanlevel, like CORINE (1991), PALAEARCTICHABITATS (1996, 1999) and EUNIS.

Within the bounds of possibility, the authorshave established correspondences with themajor European habitats classificationsystems, i.e. NATURA 2000, EMERALD,CORINE, PALAEARCTIC HABITATSand EUNIS.

A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses ofPALAEARCTIC HABITATS classifyingsystem have been described.

The code of habitat types contains thecapital letter “R” (for Romania) and fourfigures. The first two figures representthe codes of PALAEARCTIC HABITATSsubclasses, while the last two figuresrepresent the running number of habitatsin the respective subclass. The numberingof habitats starts with those located atthe highest altitudes and continous withthose at the lowest one.

The habitats name has been given as awhole, using three characteristic elementsfor the natural habitats: i) land cover type(i.e. forests, scrubs, grasslands, communitiesof marshes, rocks, sand dunes or waterbodies, etc). ii) geographic domain where itoccurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian,Moldavian, Pannonic, Danubian, West-pontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plantspecies characteristic to the habitat type.

The habitats have been described asfollows:• Code and name;• Correspondence with NATURA 2000,

EMERALD, CORINE, PALAEARCTICHABITATS and EUNIS classifications;

• Correspondence with plant associationclassification and, in case of forests,with forest ecosystem types;

• Distribution in Romania;• Approximate area;• Sites description: altitude, climate,

relief, substrata, soils;• Community structure;• Flora composition;• Conservation value;• Bibliography;• Author(s) of habitat description.

Since there are not enough data aboutmicrobiological and fauna componentsof the ecosystems, the characterisation ofbiocenoses has been done on the basis offlora that represent the very stable skeletonand main producers of ecosystems anddetermining the occurrence of consumers.

The high number of habitat types inRomania is due to climate conditions,geographically determined by the transitionfrom atlantic to continental climate, and alsoto the Carpathian range that influencessignificantly the climate according toaltitude.

The diversity of substrata (from acidic toalkaline), of soils (from spodosoils totcernosiom), of flora (about 3 868 specieswith a great variety of elements, from alpineto supra-Mediterranean, from atlantics topontics) and of vegetation is also high.

Many plant association and higherclassification units that characterise thehabitats are specific to the Romanianterritory. There are 11 alliances with morethan 40 plant association characteristicto this territory. For instance, 19 plantassociation characteristic to the ponticand steppe bioregion and belonging tothe Puccinelio-Salicornietea class havebeen described in Romania only.

Summary

8

11

În ultimele douã decenii au fost elaboratela nivel european mai multe sisteme declasificare a „habitatelor”, având cascop evidenþierea diversitãþii ecosis-temelor ce alcãtuiesc înveliºul viuspontan (în parte natural, în parte antro-pizat) care s-a mai pãstrat pe continent.Unele dintre aceste sisteme de clasi-ficare a habitatelor sunt mai detaliate, deexemplu CORINE (1991), PALAEARCTICHABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997–2005), iar altele mai sumare, incluzândnumai acele tipuri de habitate a cãrorconservare necesitã adoptarea unormãsuri specifice, de exemplu EMERALD(2000), Directiva Habitate (1992, amendatãîn 1999 ºi 2002).

În afara sistemelor de clasificare ahabitatelor existente pentru Europa, înmajoritatea þãrilor au fost dezvoltatesisteme naþionale de clasificare a habi-tatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuriacestea sunt unitare, luând în consi-derare toate categoriile de acoperire aleterenului, dar cel mai frecvent se referãdoar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti,mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive,habitate acvatice etc.

Întrucât diferitele sisteme de clasificare ahabitatelor se bazeazã, cel mai adesea,pe metode diferite de lucru, realizareaunei corespondenþe între acestea este ooperaþiune complexã, care necesitã unsistem coerent de echivalare ºi de inter-pretare. Astfel de manuale de echivalarea sistemelor europene de clasificare ahabitatelor, în special cel utilizat în imple-mentarea reþelei NATURA 2000, cu celenaþionale, au fost realizate în majoritateaþãrilor membre ale Uniunii Europene, cudeosebire în cele care au aderat în 2004, deexemplu Slovacia (Stanova et Valachovic,2002), Republica Cehã (Chytry, Kuceraet Koci, 2001).

ªi în România, problema stabilirii habi-tatelor s-a pus încã din anul 1991, cândun colectiv condus de Mircea Oltean aînceput colaborarea în cadrul Progra-mului Internaþional CORINE, prilej cucare au fost prezentate peste 240 detipuri de habitate. În cursul anilor, acrescut numãrul habitatelor identificate ºidescrise sumar, ajungându-se în 1995 laun numãr de 986 de intrãri aparþinând la7 niveluri ierarhice de clasificare. Acestmaterial, amplificat, a fost preluat înlucrarea PALAEARCTIC HABITATSCLASSIFICATION (Devillers, Devillers-Terschuren et Vander Linden, 1996).

Ulterior au fost descrise categorii maimari de habitate pentru pajiºti (Sârbu etal., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu etªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia dinCarpaþii României (Mihãilescu et Sanda,2004). Recent, au fost conturate 57 decategorii de habitate, fãcându-se ºicorespondenþa lor cu categoriile de habi-tate din Directiva Habitate, EMERALD ºiEUNIS (Sârbu et al., 2003).

Prezenta lucrare, „Habitatele din România”,este o primã încercare de descriereunitarã a principalelor tipuri de habitateîntâlnite pe teritoriul þãrii, din caremajoritatea figureazã cu denumiri ºicaracterizãri sumare în sistemele de clasi-ficare a habitatelor CORINE (1991) ºiPALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999),precum ºi de realizare a corespondenþeicu sistemele de clasificare utilizate lanivel european, în special cel utilizat pentruNATURA 2000. România, în calitate deviitor stat membru al Uniunii Europene,are obligaþia de a implementa reþeauaNATURA 2000, o reþea pan-europeanãpentru conservarea naturii, în scopulprotejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

^

^

faunei sãlbatice, conform prevederilorDirectivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi DirectiveiHabitate (92/43/EEC).

Aceastã lucrare a fost conceputã ca unmanual de prezentare a habitatelornaturale din România ºi de stabilire acorespondenþei acestora cu habitateledin sistemele de clasificare utilizate lanivel european. Întrucât nu s-au fãcutcercetãri speciale, lucrarea se bazeazãpe materiale existente, încã departe de afi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prinaceastã lucrare, nu se epuizeazã întreagadiversitate ecologicã a României ºi cãexistã încã habitate care nu au fostidentificate ºi descrise. Este posibil, deasemenea, ca ºi conturarea unor habi-tate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoarevor putea aduce completãri ºi precizãri înacest sens. Înainte de a da detalii despreconþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã oproblemã terminologicã.

Începând cu Programul CORINE, s-aîncetãþenit în Europa termenul dehabitat care, stricto senso, înseamnã locde viaþã, adicã mediul abiotic în caretrãieºte un organism sau o biocenozãdistinctã. Acest mediu este un geotopcãruia îi corespunde un ecotop. Iar acestecotop transformat de biocenozã esteun biotop. În aceastã accepþiune estedefinit habitatul în lucrãrile clasice debiologie ºi ecologie, inclusiv în uneledicþionare (de exemplu: www.Biology-Online.org/dictionary/habitats). Dar, înaccepþiunea care i s-a dat în programulCORINE ºi apoi în celelalte sisteme declasificare ce au urmat, prin habitat s-aînþeles, de fapt, un ecosistem, adicãun ,,habitat” stricto senso ºi biocenozacorespunzãtoare care îl ocupã.

Acest lucru rezultã clar, din felul în caresunt denumite habitatele (de exemplu:Dacian woodrush-beech forests – Pãduridacice de fag cu Luzula). În aceastã denu-mire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”,nu apare decât prin denumirea geograficãa biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”.

Analizând, în continuare, termenul habitatîn sensul larg, în care este utilizat îninventarele europene, rezultã cã nu estevorba despre habitate individuale cidespre toate habitatele (respectiv eco-sistemele) care au aceleaºi biocenoze.În exemplul de mai sus, prin habitatul„Dacian woodrush-beech forests” seînþelege totalitatea fãgetelor dacice încare stratul ierbos este dominat deLuzula luzuloides. Este, aºadar, vorbadespre un tip de habitat (ecosistem).Este important ca acest lucru sã fie avutîn vedere de cãtre cei care consultã atâtaceastã lucrare, cât ºi diferitele sistemeeuropene de clasificare a habitatelor.

Nivelul de detaliere a habitatelor utilizateste foarte diferit de la un sistem declasificare la altul. De exemplu, tipul dehabitat „9110 Luzulo-Fagetum beechforests – Pãduri de fag cu Luzula”, dinDirectiva Habitate, include atât pãdurilepure de fag, cât ºi amestecurile de fag cubrad, de fag cu brad ºi molid care auacelaºi tip de florã ierboasã acidofilã(Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa,Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus,etc.). În clasificarea PALAEARCTICHABITATS tipului de habitat, menþionat maisus, îi corespund 18 tipuri de habitate.

În stabilirea nivelului de detaliere ahabitatelor, în lucrarea de faþã s-a merspe linia unei prezentãri suficient de deta-liate, în sensul celei utilizate în sistemulde clasificare PALAEARCTIC HABITATS.

În ceea ce priveºte caracterizarea habi-tatelor, trebuie precizat cã pentrudescrierea „locului de viaþã” (habitatul însens strict) s-a folosit termenul destaþiune. Biocenozele au putut fi caracte-rizate doar prin compoziþia, structura ºispecificul ecologic al fitocenozei deoarece,pânã în prezent, datele referitoare lazoocenozã ºi microcenozã sunt relativpuþine ºi disparate. Astfel de date vortrebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

13

INTRODUCERE

Habitatele prezentate în aceastã lucraresunt descrise dupã urmãtoarea schemã:• Cod ºi denumire;• Corespondenþa cu sistemele de clasi-

ficare utilizate la nivel european(NATURA 2000, EMERALD, CORINE,PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS);

• Corespondenþa cu asociaþii vegetale,iar pentru pãduri ºi cu tipuri de eco-sisteme forestiere;

• Rãspândirea în România;• Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri;• Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic

al fitocenozei, descrierea fitocenozei pestraturi;

• Compoziþia floristicã: specii edifica-toare, specii caracteristice, specii ende-mice, rare, alte specii importante;

• Valoarea de conservare exprimatã prinindicatorii: redusã, moderatã, mare, foartemare;

• Literaturã utilizatã;• Redactori.

Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuitdin litera R (de la România) ºi din 4 cifre.Primele douã cifre din cod corespund cucele ale claselor, respectiv subclaselordin clasificarea PALAEARCTIC HABITATS,iar ultimele douã sunt numerele de ordineale habitatelor româneºti în subclaselerespective. Au fost descrise habitateaparþinând la urmãtoarele clase ºisubclase de habitate, conform clasificãriiPALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1).Habitatele româneºti sunt ordonate de laaltitudini mari spre cele mici în cadrulfiecãrei clase ºi subclase. Atunci cândhabitatele româneºti vor fi incluse într-unsistem de clasificare internaþional, se vorutiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelordescrise

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

C O D D E N U M I R E1 Comunitãþi litorale ºi halofile

11 Comunitãþi marine

12 Braþe de mare ºi þãrmuri

15 Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile

16 Dune ºi plaje de nisip litorale

2 Ape continentale (non-marine)

22 Ape stãtãtoare dulcicole

23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre

3 Tufãriºuri ºi pajiºti

31 Lande ºi tufãriºuri temperate

34 Stepe ºi pajiºti xerice calcicole

35 Pajiºti xerice silicicole

36 Pajiºti alpine ºi subalpine

37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburiînalte (buruieni subalpine)

38 Pajiºti mezofile

4 Pãduri

41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare

42 Pãduri temperate de conifere

44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã

5 Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate

51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave)

53 Vegetaþie de margini de ape

54 Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie

6 Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale

61 Grohotiºuri

62 Stânci continentale ºi roci la zi

63 Vegetaþie chionofilã

64 Dune de nisip continentale

65 Peºteri

8 Terenuri agricole ºi peisaje artificiale

87 Comunitãþi ruderale

14

INTRODUCERE

Fig

. 1

Tip

urile

de

influ

enþe

în fl

orã

ºi fa

unã

ºi p

rinci

pale

le d

omen

ii ge

ogra

fice

ale

Rom

ânie

i (du

pã A

tlasu

l R.S

. Rom

ânia

, 197

8, c

u co

mpl

etãr

i)

Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologicemari (pãduri, pajiºti, tufãriºuri, etc.), loca-lizarea în domenii geografice (sud-estcarpatic, dacic, getic, moldav, panonic,danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic,balcanic) (fig. 1) ºi speciile de plante caresunt definitorii pentru habitat.

Corespondenþa cu sistemele de clasi-ficare, utilizate la nivel european, constãîn indicarea codurilor ºi a denumirilortipurilor de habitate din clasificãrile luateîn considerare (NATURA 2000, EMERALD,CORINE, PALAEARCTIC HABITATS,EUNIS). Nu s-a forþat realizarea corespon-denþei cu tipuri de habitate specificevestului continentului atunci când tipurileest-europene nu sunt echivalente cu celevest-europene.

Corespondenþa cu asociaþiile vegetalese face prin indicarea denumirii ºi auto-rului acestora. Pentru pãduri, se indicãcodul ºi denumirea tipurilor de ecosistemeforestiere.

Rãspândirea tipurilor de habitate înRomânia se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi, pe subdiviziuni mari(Carpaþii Orientali, Carpaþii Meridionali,Carpaþii Occidentali) sau pe masivemuntoase; ii) pentru dealuri ºi câmpii, peregiuni istorice (Moldova, Dobrogea,Muntenia, Oltenia, Banat, Criºana,Maramureº, Transilvania) sau pe mari uni-tãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc,Subcarpaþii Munteniei, Câmpia Dunãriietc.) (fig. 2).

Suprafaþa este datã cu aproximaþie, pebaza informaþiilor existente în diversestudii, cercetãri, planuri de amenajamentetc. ºi, prin urmare, trebuie avutã în vederedoar ca având o valoare orientativã.

Staþiunile se caracterizeazã prin altitu-dine (în general un interval altitudinal),climã (temperatura medie anualã, preci-pitaþii medii anuale), forme de relief (versant,culme, platou, vale, luncã etc.), rocã sausubstrat, soluri (denumirea tipurilor de

soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtãcaracterizare ecologicã a acestora).

Structura este definitã prin caracterul geo-grafic, ecologic, fitosociologic al fitoce-nozei ºi descrierea acesteia pe straturi.

Compoziþia floristicã este redatã pentruprincipalele categorii de plante:I) specii edificatoare (în general spe-

ciile dominante sau codominante, carefurnizeazã volumul cel mai mare debiomasã ºi definesc fitocenoza);

II) specii caracteristice pentru asocia-þiile vegetale din habitat;

III) specii endemice ºi rare; IV) alte specii importante (în general spe-

ciile constante în asociaþiile respec-tive). Pentru numele ºtiinþific al taxo-nilor vegetali, s-a utilizat denumireaconsideratã validã, având ca lucrarede referinþã Flora Ilustratã a României.Pteridophyta et Spermatophyta(Ciocârlan, 2000).

Valoarea conservativã pentru fiecaretip de habitat este apreciatã pe o scarãcu patru categorii: I) redusã, care nu necesitã mãsuri speci-

fice de conservare; II) moderatã, care necesitã conservarea

unor eºantioane reprezentative la nivelregional;

III) mare, care necesitã mãsuri specificede conservare pentru majoritatea situ-rilor care conþin habitatul respectiv;

IV) foarte mare, care necesitã mãsuri spe-cifice de conservare a tuturor siturilordin România cu habitatul respectiv.

Au fost menþionate speciile de plantesuperioare care intrã în compoziþia flo-risticã a habitatului ºi sunt listate în Anexele2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate.

Literatura: se indicã selectiv sursele biblio-grafice (în general lucrãri de sintezã, încare se pot gãsi ºi indicaþii bibliograficede detaliu ºi, în plus, lucrãri necuprinseîn asemenea sinteze).

15

INTRODUCERE

Redactori: se indicã numele celui saucelor care au descris habitatul respectiv.

Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România

descrise în lucrare; II) corespondenþele habitatelor din

România cu cele din inventarele euro-pene menþionate, cu asociaþiile vege-tale din sistemul fitosociologic, cu tipu-rile de ecosisteme forestiere ºi tipurilede pãdure (în cazul pãdurilor);

III) lista tipurilor de habitate, din DirectivaHabitate, care au echivalent în sistemulromânesc de clasificare a habitatelor;

IV) lista tipurilor de pãdure, conform clasi-ficãrii zonale a tipurilor de pãdure funda-mentale din România;

V) lista tipurilor de habitate naturale deinteres comunitar din România a cãrorconservare necesitã desemnarea deArii speciale de conservare (OM nr.1198/25.11.2005, publicat în M.O. al României, Partea I, nr. 1.097/6.12.2005).

Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãriia fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine; ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº –

habitate de pãdure; iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti; iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate

de tufãriºuri.

Numãrul habitatelor descrise se ridicã la357. Habitatele descrise au fost încadrateîn 7 clase, respectiv 24 de subclase, alesistemului de clasificare PALAEARCTICHABITATS. Pe subclase de habitate,numãrul habitatelor descrise este pre-zentat în tabelul 2.

Un numãr de 173 de habitate, din celedescrise în lucrare, corespund la 62 detipuri de habitate naturale de interes comu-nitar a cãror conservare necesitã desem-narea de Arii Speciale de Conservare(ASC) (Anexa 1, Directiva Habitate).

În concluzie, se poate afirma cã, prindescrierea habitatelor din România, dincare multe nu se întâlnesc în alte regiuni,se îmbogãþeºte simþitor inventarul euro-pean al habitatelor.

16

INTRODUCERE

SUBCLASA DE HABITATE NR.

11 Comunitãþi marine 1

12 Braþe de mare ºi þãrmuri 1

15 Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile 33

16 Dune ºi plaje de nisip litorale 11

22 Ape stãtãtoare dulcicole 13

23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 3

31 Lande ºi tufãriºuri temperate 33

34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 21

35 Pajiºti xerice silicicole 3

36 Pajiºti alpine ºi subalpine 19

37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16

38 Pajiºti mezofile 4

41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 65

42 Pãduri temperate de conifere 18

44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 23

51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 2

53 Vegetaþie de margini de ape 12

54 Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie 23

61 Grohotiºuri 15

62 Stânci continentale ºi roci la zi 23

63 Vegetaþie chionofilã 6

64 Dune de nisip continentale 5

65 Peºteri 1

87 Comunitãþi ruderale 6

Total 357

Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclasede habitate

Pentru a înþelege ºi a putea interpretacauzal marea varietate de habitate, dinRomânia, este necesarã o scurtã prezentarea ambianþei geografice care o determinãºi a parametrilor ecologici ai habitatelor.

Pe harta geograficã a Europei, teritoriulRomâniei se gãseºte între 43037’07" ºi48015’06" latitudine nordicã ºi între20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã,iar relieful muntos din centrul acestui teri-toriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine.Principalele unitãþi de relief, la care se facereferire în rãspândirea habitatelor, suntredate în harta din figura 2.

România este situatã în plinã zonã a clima-tului temperat, dar acolo unde longitudinalse produce trecerea de la climatul depãdure, temperat oceanic, la cel stepic,temperat continental, iar latitudinal lalimita dintre climatul mai rãcoros ºi maiumed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submeditera-neene).

Luând în considerare, corelat, climaprecum ºi vegetaþia naturalã ºi solurileca expresie a climei, se poate constatacã, în lipsa sistemului muntos-deluros alCarpaþilor, teritoriul României s-ar situa,în majoritate, în marea zonã a silvostepeieuropene iar partea de sud-est în zonastepei europene care atinge în Româniaºi Bulgaria limita ei vesticã. Acest lucru îlatestã desfãºurarea acestor zone pe conti-nentul european (fig. 3).

Prezenþa sistemului muntos-deluros alCarpaþilor, în centrul teritoriului, induceimportante modificãri în clima zonalã ºiîn consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurilezonale. Principala modificare, determinatãde creºterea altitudinii, este formarea apatru climate altitudinale care se eviden-þiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi desoluri.

Dar, existenþa Carpaþilor are ºi un efectperimontan, de creºtere a precipitaþiilor înteritoriile de câmpie învecinate. În acesteteritorii se formeazã pãduri caracteristicezonei pãdurilor temperate ºi anume, înparte a celor mezofile, medioeuropene, înparte a celor termofile-submezofile, sud-europene. Ca urmare, în teritoriile situatesub 300–400 m altitudine, din preajmaCarpaþilor, se contureazã a treia zonã devegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor defoioase sau nemoralã.

Astfel, în România clima, vegetaþia ºi solu-rile se manifestã prin urmãtoarele unitãþizonale pe latitudine (fig. 4):• zona de stepã, în câmpiile ºi podiºurile

din sud-estul României, între altitudinilede 0 ºi 100 m;

• zona de silvostepã, în câmpiile ºi podi-ºurile din estul, sudul ºi vestul României,între altitudinile de 50 ºi 150 m;

• zona pãdurilor de foioase sau nemo-ralã în câmpiile, piemonturile ºi podiºurileperiferice regiunii muntos-deluroase, întrealtitudinile de 100–300(400) m.

În teritoriul muntos-deluros existã urmã-toarele unitãþi zonale pe altitudine:• etajul nemoral al pãdurilor de foioase

(între 300–400 ºi 1300–1450 m)* alti-tudine**;

• etajul boreal al pãdurilor de molid (între1300–1450 ºi 1750–1850 m);

• etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºitufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000–2200 m);

• etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi alpajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m).

INTRODUCERE

1.3. AMBIANÞA GEOGRAFICÃ ºI ECOLOGICÃ ÎN CARE SEDEZVOLTÃ HABITATELE DIN ROMÂNIA

17

* Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni, urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali.

** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase, dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur, Q. cerris, Q. frainetto, iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercuspetraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã, la alti-tudini mai mari, Abies alba ºi Picea abies).

18

INTRODUCERE

Fig

. 2

Mar

ile u

nitã

þi de

rel

ief a

le R

omân

iei (

dupã

Atla

sul R

.S. R

omân

ia, 1

978)

În Dobrogea, silvostepa se situeazã, caetaj, deasupra stepei zonale, iar deasuprasilvostepei se dezvoltã încã douã etaje:• etajul pãdurilor submediteraneene de

stejar pufos (prezent în Dobrogea ºiposibil în sudul Banatului);

• etajul pãdurilor nemorale, cu subetajulinferior al pãdurilor de gorun ºi deamestec cu gorun, dar puternic influenþatsubmediteraneean.

În cadrul zonei de stepã, se disting douãsubzone:• a stepei cu graminee (foarte restrânsã);• a stepei cu graminee ºi dicotiledonate.

În cadrul zonei de silvostepã, se distingdouã subzone:• a silvostepei nordice cu stejari mezofili

(Quercus robur);• a silvostepei sudice (submediteraneene)

cu stejari xerofili (Quercus pubescens,Q. pedunculiflora);

În cadrul zonei nemorale se disting douãsubzone:• a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus

robur);• a pãdurilor de stejari termofili-submezofili

(Quercus cerris, Q. frainetto).

În cadrul etajului nemoral se disting douãsubetaje:• a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu

gorun;• a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.

În cadrul etajului boreal s-ar putea distingede asemenea douã subetaje:• al pãdurilor de molid montane;• al pãdurilor de molid presubalpine.

În cadrul etajului subalpin se disting douãsubetaje:• al rariºtilor de molid, zâmbru ºi al tufãri-

ºurilor de jneapãn;• al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododen-

dron.

19

INTRODUCERE

Fig. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României, 1983)

Fig

. 4

Har

ta v

eget

aþie

i Rom

ânie

i (du

pã N

. Don

iþã, m

anus

cris

)

20

INTRODUCERE

21

În cadrul etajului alpin se distinge un singursubetaj, inferior, al tufãriºurilor pitice deSalix, Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festucasupina, Carex curvula ºi Juncus trifidus.

Chiar simpla enumerare a numeroaselorunitãþi zonale de climã-vegetaþie-solurisugereazã multitudinea de habitate cepot exista în România, pentru cã trebuieavut în vedere cã, în fiecare din acesteunitãþi, pe lângã habitate zonale, existã ºihabitate intrazonale, condiþionate de cli-matul local, de sol, de rocã etc.

Dar, în formarea habitatelor mai intervineo importantã condiþie geograficã; dife-renþierea regionalã a climei, care condi-þioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoareîn vegetaþie ºi soluri, deci în habitate.

În partea de vest ºi de nord a României,ca ºi pe versanþii vestici ai CarpaþilorOccidentali ºi Orientali, clima are o nuanþãoceanicã, pusã în evidenþã printr-o canti-tate mai mare de precipitaþii (fig. 5).

În partea de est a þãrii, ca ºi pe versanþiiestici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor

Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei, climaeste mai continentalã, cu precipitaþii maipuþine ºi extreme termice mai accentuate.

În partea de sud a României, clima arenuanþe submediteraneene, puse în evi-denþã prin temperaturi de varã mai ridicate,precipitaþii mai puþine, dar cu douã maxime,unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnãºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii.

Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilorde Sud-Est, mai întâi pe direcþia nord-sud apoi est-vest, aceste influenþe regio-nale de climã sunt destul de bine delimitateteritorial. În câmpiile din sud-estul þãrii seproduc totuºi ºi interferenþe climatice, deexemplu între climatul est-european, conti-nental ºi cel submediteranean.

Marea Neagrã nu modificã simþitor cli-matul din România, influenþa acesteiamanifestându-se mai mult în Dobrogea,în special prin regimul termic mai receprimãvara, mai temperat vara ºi mai caldtoamna, pe fondul climatului stepic,influenþat submediteranean, din aceastãparte a þãrii.

Fig. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România, în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi derelief, pe douã profile – A: nord-sud, B: vest-est (dupã Chiþu, 1975)

INTRODUCERE

22

INTRODUCERE

Diferenþieri regionale se produc ºi din cauzarocilor pedogenetice care influenþeazãunele caracteristici, ecologic importante,ale solurilor. Pe rocile acide (granite, grano-diorite, ºisturi cristaline) se dezvoltã soluricu aciditate mare, cu descompunereincompletã a necromasei ºi cu fertilitatescãzutã. Pe complexul de roci de fliº dinCarpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltãsoluri profunde, fertile ºi cu capacitatemare de înmagazinare a apei. Pe rocilecalcaroase cu capacitate termicã maimare se dezvoltã soluri cu conþinut ridi-cat de humus, dar supuse la pierdereamai accentuatã a apei din sol. Pe rocivulcanice se dezvoltã andosoluri. Soluricu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri(psamosoluri, uscate vara). În stepã, dincauza evapotranspiraþiei puternice careaduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi dinapa freaticã ºi care se depun în sol, sedezvoltã soluri zonale cernoziomice ºisoluri salinizate. În lunci, existã solurialuviale, mai mult sau mai puþin evoluate,dezvoltate pe aluviuni.

În formarea habitatelor din România sunthotãrâtoare compoziþia florei ºi a fauneicare constituie biocenozele, în specialadaptãrile ecologice ale speciilor la climãºi sol, precum ºi rãspândirea lor în funcþiede aceste adaptãri. Trebuie avut în vederecã, din punct de vedere al adaptãrilor ecolo-gice, în România existã o mare varietatede specii, de la oligoterme la termofile,de la higrofile la xerofile, de la oligotrofela eutrofe. Flora României are 3868 despecii (Ciocârlan, 2000).

Din punct de vedere al rãspândirii, floraRomâniei este distribuitã dupã urmãtoarelemari tipuri de geoelemente (tabelul 3).

În funcþie de aºezarea geograficã, pre-zenþa sistemului muntos-deluros alCarpaþilor, diferenþierile regionale ale regi-mului factorilor climatici, varietatea geolo-gicã ºi pedologicã, diversitatea floristicãºi faunisticã, în România s-a identificatun numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. 6).

De asemenea, trebuie arãtat cã pe teri-toriul României se regãsesc 5 din cele 11regiuni biogeografice ale Europei (fig. 7),fiind singura þarã de pe continent careare mai mult de 4 regiuni biogeografice.Cele cinci regiuni biogeografice care seintersecteazã pe teritoriul României sunt:continentalã (53% din suprafaþa þãrii), alpinã(23%), stepicã (17 %), panonicã (6%) ºiponticã (1%) (fig. 8).

În aceste condiþii geografice, care creeazão ambianþã ecologicã aparte în spaþiulcarpato-dunãrean, nu este întâmplãtoareformarea unui mare numãr de habitatespecifice, structural asemãnãtoare celordin restul Europei, dar în compunereacãrora intrã, pe lângã un contingent debazã de specii eurasiatice ºi general-europene, multe elemente sud-est euro-pene (balcanice, taurice, caucaziene,pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice).

În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã,trebuie arãtat cã staþiunile, ce iau naºtereîn aceste condiþii geografice, sunt deosebitde variate din cauza accentuatelor modi-ficãri zonale, regionale ºi locale de regimtermic ale aerului ºi solurilor, de conþinutde apã ºi substanþe nutritive din soluri înfuncþie de profunzimea, conþinutul de sche-let, textura, structura, de natura ºi conþi-nutul de humus ºi de aciditatea lor.

TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%)

– nordic ºi alpin (arctic, arcto-alpin, subartic, altaic, boreal) 14%

– eurosiberian ºi european 40%– sudic (submediteranean

ºi mediteranean) 8%– sud-estic (iliric, balcanic,

caucazic, tauric, anatolic) 10%– estic, continental (pontic,

sarmatic, ponto-panonic, ponto-siberian,poneto-mediteranean) 20%

– vestic (atlantic, subatlantic, atlantic-mediteranean) 1%

– endemic 4%– cosmopolit, adventiv 3%

Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri degeoelemente (dupã Borza 1965)

Biocenozele ce se formeazã în acestestaþiuni sunt ºi ele profund deosebite princompoziþia, structura ºi adaptãrile orga-nismelor care le compun.

În etajul alpin, din cauza cantitãþii redusede cãldurã în perioada scurtã de vege-taþie, a solurilor puþin profunde, sãrace însubstanþe nutritive ºi foarte acide, cu multãapã, în parte însã nedisponibilã din cauzatemperaturii scãzute, biocenozele caracte-ristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii(Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuriaprocumbens), precum ºi pajiºtile scundede Carex curvula, Juncus trifidus, Festucasupina. Pe calcare, pe stânci, pe groho-tiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite.Productivitatea habitatelor alpine estefoarte scãzutã, de cca. 0,8t/an/ha.

În etajul subalpin cantitatea de cãldurãeste încã redusã deºi perioada de vege-taþie este mai lungã, solurile sunt încã puþinprofunde, sãrace ºi foarte acide, cu apãmultã. Biocenozele zonale sunt compusedin tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo,Rhododendron myrtifolium, Juniperus sibi-rica, Alnus viridis, iar în partea inferioarãa etajului ºi din rariºti de arbori de Piceaabies, Pinus cembra, local Larix decidua.În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate

se dezvoltã pajiºti secundare cu Festucasupina, Nardus stricta. Productivitatea habi-tatelor subalpine este ceva mai ridicatã,de cca 2-6 t/an/ha.

În etajul boreal cantitatea de cãldurã estemai mare dar clima are încã un caracterrece, solurile, mai profunde, sunt încãsãrace în elemente nutritive, în parte foarteacide, în parte acide, cu apã multã, înîntregime disponibilã. Biocenozele suntedificate de Picea abies, la care, numaiîn partea inferioarã a etajului, se asociazãAbies alba ºi Fagus sylvatica. Flora acestorpãduri este în general acidofilã, mezofilã-higrofilã, mezotrofã-oligotrofã. Briofiteleau aici frecvenþa maximã. În acest etaj,pe locul pãdurilor defriºate, se formeazãpajiºti secundare edificate de Festucarubra ºi alte specii mezo-oligoterme, mezo-file, mezotrofe. În subetajul superior, încãfoarte rece, productivitatea biocenozeloreste scãzutã, de cca. 6t/an/ha, crescândînsã pe mãsura descreºterii altitudinii ºia profunzimii ºi conþinutului de substanþenutritive din soluri pânã la cca. 8t/an/ha.

În etajul nemoral regimul termic al aeruluiºi solului este ºi mai favorabil, devenindoptim pentru habitatele cu Fagus sylvaticaºi Abies alba, în subetajul superior, ºi pentru

23

INTRODUCERE

Fig. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA)

24

INTRODUCERE

Fig

. 7

Reg

iuni

le b

ioge

ogra

fice

ale

Eur

opei

(du

pã E

urop

ean

Top

ic C

entr

e on

Nat

ure

Pro

tect

ion

and

Bio

dive

rsity

, 200

5)

cele cu Quercus petraea, în subetajul infe-rior. Soluri de profunzime mare, în general,dar pe suprafeþe întinse ºi medie saumicã, cu conþinut variabil de schelet, au apãsuficientã mai ales în subetajul superior,sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi,în general, acide pânã la slab acide. Pesoluri fertile Quercus petraea se asociazãcu multe specii de amestec (Tilia cordata,T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinusexcelsior, Carpinus betulus, C. orientalis înDobrogea, Acer platanoides, A. campestre,Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Floraacestor pãduri este foarte variatã, întâl-nindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile,mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Pre-zenþa muºchilor este tot mai redusã pemãsura creºterii temperaturilor ºi a redu-cerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor estemaximã în subetajul superior (11 t/an/ha),ceva mai redusã, dar încã mare în subetajulinferior (9–10 t/an/ha).

Pe locul pãdurilor defriºate se formeazãpajiºti secundare foarte productive dinFestuca rubra ºi numeroase alte specii însubetajul superior ºi din Agrostis capillarisîn subetajul inferior. Productivitatea acestoraeste de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurãeste mare, dar începe sã se resimtã insu-ficienþa periodicã a apei. Solurile, foarteprofunde, sunt, în general, bogate însubstanþe nutritive ºi slab acide pânã laacide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii,mai argiloase, umiditatea este alternantã(în exces primãvara ºi deficitarã vara).

În subzona pãdurilor de stejari mezofili,principala specie edificatoare a pãduriloreste Quercus robur, care pe soluri fertile seasociazã cu multe specii de amestec dincele menþionate mai sus. Flora pãduriloreste foarte bogatã. Productivitatea pãdu-rilor din aceastã subzonã este în generalridicatã (11 t/an/ha).

În subzona pãdurilor de stejari termofili-submezofili, principalele specii edifica-toare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto(ultima specie pe soluri foarte argiloase).Flora acestor pãduri este mai sãracã, aparmulte specii submediteraneene mai rezis-tente la secetã. Productivitatea acestorpãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha.

În aceastã zonã, pãdurile au fost defri-ºate pe mari suprafeþe care sunt desti-nate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

INTRODUCERE

secundare, pãstrate pe suprafeþe mici,sunt edificate fie de Festuca rupicola însubzona pãdurilor de Quercus robur, fiede Poa angustifolia în cealaltã subzonã.Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã(cca. 2 t/an/ha).

În zona de silvostepã cantitatea de cãldurãeste mare, solurile, foarte profunde, bogateîn substanþe nutritive ºi în humus, au însãfrecvent deficite de apã din cauza precipi-taþiilor reduse.

În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejarimezofili, rolul edificator îl are Quercusrobur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosaºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã(2 t/an/ha).

În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejaritermofili-xerofili, rolul edificator revine luiQuercus pedunculiflora, pe soluri profunde,cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pesoluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã.Productivitatea este redusã (2 t/an/ha).

În peisajul natural al silvostepei, în alter-nanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe marierau acoperite de pajiºti stepice, bogate

în dicotiledonate. Acestea au fost defri-ºate în totalitate, vestigii fiind pãstratedoar în poienile pãdurilor. Productivitateaacestor pajiºti era destul de ridicatã.

În zona de stepã cantitatea de cãldurãeste mare, solurile sunt profunde, foartebogate în substanþe nutritive, în humus ºiîn calciu, dar cu deficite de apã, pe peri-oade lungi. Existã ºi soluri salinizate pesuprafeþe destul de mari. Tipice pentruzona de stepã au fost pajiºtile edificate degraminee (Stipa sp., Festuca valesiaca,Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fostdefriºate aproape în totalitate, pãstrându-sepe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degra-date (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca,Euphorbia stepposa, etc.).

Pe solurile salinizate se dezvoltã vege-taþie halofilã edificatã de specii deSalicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia,Limonium, etc.

Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pecele continentale din stepã ºi silvostepã,se dezvoltã psamosoluri în general uscateºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

În România, datoritã variaþiei accentuatea reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi aflorei bogate, se formeazã un numãr marede asociaþii vegetale din aproape toate cla-sele fitosociologice existente în Europa.

Numai pentru teritoriul carpatic, este con-semnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea,1991) aparþinând la 21 clase, dar pentruîntreaga þarã sunt menþionate 730 aso-ciaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase.

Majoritatea habitatelor au drept compo-nentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºiexcepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-auseparat câteva habitate þinând seama deprezenþa unor specii dominante saucombinaþii de specii dominante diferitecare furnizeazã cantitatea cea mai marede biomasã, influenþând prin aceastacompoziþia întregii biocenoze. Acesta afost cazul habitatelor pãdurilor de molidºi a celor de amestec de fag, cu brad(molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-unhabitat, se cuprind douã sau câteva aso-ciaþii ecologic strâns legate una de alta(cazul turbãriilor, de exemplu).

În ce priveºte unitãþile fitosociologice, cecompun vegetaþia României, este de subli-niat caracterul regional, distinct al multoradintre ele. Numai pentru Carpaþi au fostdeosebite ºi descrise 11 alianþe regionale:• Silenion lerchenfeldianae Simon 1957

cu 3 asociaþii,• Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs

1957 cu 4 asociaþii,

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop1968 cu 5 asociaþii,

• Veronicion baumgartenii Coldea 1991cu 4 asociaþii,

• Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3asociaþii,

• Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawlet. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 aso-ciaþii,

• Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii,• Thymo comosi – Festucion rupicolae

I. Pop 1969,• Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3

asociaþii,• Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 aso-

ciaþii,• Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991

cu 4 asociaþii,• ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid

Soldanello majori – Picenion Coldea1991 cu 4 asociaþii.

Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþisuperioare proprii spaþiului carpato-danu-bian:• Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis

I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca sub-ordin în ordinul Festucetalia valesiacaeºi apoi definitã ca ordin distinct,

• Seslerietalia rigidae Gergely 1967.

Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, aconturat, pe baza vegetaþiei halofile dinRomânia, clasa Puccinellio – Salicornietea,în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt propriispaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ LAFORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA

28

INTRODUCERE

Identificarea habitatelor se face, în modobiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelorcare le caracterizeazã ºi anume prin luareaîn considerare a speciilor edificatoare (îngeneral dominante) ºi indicatoare ecologicºi/sau cenologic, precum ºi prin recu-noaºterea caracteristicilor staþiunii, înprimul rând localizare geograficã, alti-tudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu,în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edifi-catoare ºi dominantã în fitocenozã esteFestuca supina, iar indicatoare cenologicã(caracteristicã) este Potentilla ternata,atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-estcarpatice cu Festuca supina ºi Potentillaternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdu-rilor, dacã specia edificatoare ºi dominantãeste Fagus sylvatica, iar specia indicatoarecenologic este Dentaria glandulosa, atuncitipul de habitat este „Pãduri sud-est carpa-tice de fag cu Dentaria glandulosa”.

Cartarea habitatelor se face pe planuritopografice la scarã mare; între 1:10 000ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþãmare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazulsiturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitatediverse ºi fragmentate. Limitele habitatelorse stabilesc la schimbarea fitocenozelorºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Pozi-þionarea habitatelor pe hartã se face înfuncþie de elementele de orientare de pehartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape,curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri,localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelorºi a unghiurilor de la punctele ale cãrorcoordonate sunt cunoscute.

Descrierea habitatelor se face conformformularelor standard pentru descriereaSiturilor de Interes Comunitar (SIC), elabo-rate de Comisia Europeanã. Pe lângãdatele de identificare ºi de localizare alesitului, se face o descriere detaliatã a tipu-rilor de habitate ºi a speciilor. În cazulfiecãrui tip de habitat se determinã supra-faþa (în hectare ºi procente din suprafaþasitului), reprezentativitatea, gradul deconservare, calitatea ºi importanþa pentruconservare, vulnerabilitatea, aspecte demanagement ºi conservare, etc.

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

31

R1101Comunitãþi litorale cu Zosteramarina ºi Z. noltii

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia,Mamaia, Agigea, Mangalia).

Suprafeþe: 50–100 m2.

Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în apepuþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate,depuneri aluviale.

Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi cese dezvoltã pe nisipurile maritime de pelitoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina,Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichelliapedicelata, Potamogeton pectinatus, Najasminor, Ranunculus baudatii.

Valoare conservativã: foarte mare.

Compoziþie floristicã: Speciile menþionatemai sus sunt edificatoare ºi caracteristicepentru aceste fitocenoze. În prezent, comu-nitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritãlucrãrilor de amenajare a plajelor, precumºi a construcþiilor efectuate.

Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997;Prodan 1939.

Redactat: A. Popescu.

Corespondenþe:

NATURA 2000: 1110 Sandbanks whichare slightly covered by sea water all the timeEMERALD: 11.4 Brackis sea vascularvegetationsCORINE: 11.332 Mediterranean ZosterabedsPAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadowsEUNIS: –Asociaþii vegetale: Zosteretum marinaeBorgenses ex van Goor 1921.

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

2.1. COMUNITÃÞI LITORALE ºI HALOFILE (1)

Zostera marina

R1201Comunitãþi vest-pontice cuScolymus hispanicus ºiEcbalium elaterium

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre întreCapul Midia ºi Vama Veche.

Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, înnordul oraºului Constanþa.

Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþimoderat sau puternic înclinaþi cu expoziþieesticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depoziteloessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Structura: Majoritatea plantelor au creºtereerectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cmînãlþime. Dintre speciile mai frecventsemnalate în aceste fitocenoze menþio-nãm: Scolymus hispanicus, Centaureadiffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne,Xanthium spinosum. Etajul inferior estealcãtuit din plante repente sau procumbente,dintre care mai caracteristice sunt: Ecbaliumelaterinum, Galium humifusum, Convolvulusarvensis, Lolium perenne.

Valoare conservativã: moderatã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Scolymus hispanicus, Lolium perenne,Ecbalium elaterinum, Galium humifusum.Specii caracteristice: Scolymus hispanicus,Ecbalium elaterinum. Alte specii importante:Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marru-bium vulgare, Convolvulus arvensis, Medi-cago lupulina, Lactuca saligna, Centaureadiffusa.

Literaturã selectivã: Morariu 1959;Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu,Stancu 2001.


Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal featuresEUNIS: –Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetumhispanici Morariu 1959, Ecbalietum elateriiMorariu 1959.

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)

Scolymus hispanicus

R1501Comunitãþi vest-pontice cuJuncus maritimus ºi J. littoralis

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi DeltaDunãrii (delta maritimã).

Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf.Gheorghe, Letea) sunt cele mai repre-zentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha.În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmarea construcþiilor industriale efectuate, vege-taþia s-a restrâns la suprafeþe de sub1000 m2.

Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre.Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C;P = 350 mm. Relief: teren plan cu miciescavaþiuni (microdepresiuni cu acumu-lãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iarîn Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale,luto-nisipoase, produse în timpul viiturilorputernice. Soluri: solonceacuri nisipoase.

Structura: În stratul principal, dominantesunt Juncus littoralis ºi J. maritimus carepot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

se mai întâlnesc: Carex distans, Festucaarundinacea, Agrostis pontica. Stratulsecundar: este alcãtuit din specii mai scundedar reprezentative cum sunt: Spergulariamarina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis,Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºifixarea nisipurilor este bine realizatã peaceste terenuri.

Valoare conservativã: mare.

Compoziþie floristicã: Specii edifica-toare: Juncus littoralis, J. maritimus. Speciicaracteristice: Juncus littoralis, J. mariti-mus, Artemisia santonicum. Alte speciiimportante: Aeluropus littoralis, Puccinelliafestuciformis, Agropyron elongatum,Salicornia prostrata, Suaeda maritima,Limonium gmelini, Taraxacum bessara-bicum, Aster tripolium, Samolus valerandi,Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochinpalustre, Polypogon maonspeliensis,Chenopodium glaucum. Specii rare:Merendera sobolifera, era bine reprezentatãîn comunitãþile de Juncus maritimus ºiJuncus littoralis de la Midia – Nãvodari(jud. Constanþa).

Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992;Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998.


Corespondenþe:

NATURA 2000: 1410 Mediterranean saltmeadows (Juncetalia maritimi)EMERALD: 15.5. Mediterranean saltmeadowsCORINE: 15.33A Juncus maritimus bedPAL.HAB: 15.55. Mediterranean saltmarsh grass swardsEUNIS: –Asociaþii vegetale: Juncetum littoralisPopescu et al. 1992 (Syn.: Artemisiosantonici – Juncetum littoralis (Popescuet Sanda 1992) Gehu et al. 1994),Juncetum littorali-maritimi Sanda etPopescu 1998.

33


2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)

R1502Comunitãþi vest-pontice cuHalocnemum strobilaceum ºiFrankenia hirsuta

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunarRazelm – Sinoe.

Suprafeþe: Circa 0,5 ha.

Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plancu mici denivelãri în care se acumuleazãapa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare(la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipurimaritime sãrãturate.

Structura: Specia caracteristicã, Halocne-mum strobilaceum, se dezvoltã pe supra-feþe reduse, formând fitocenoze slab înche-iate, cu puþine specii componente. Etajulsuperior este realizat de specia edifica-toare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limo-nium bellidifolium, Petrosimonia opposi-tifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima,Salicornia europaea, Aeluropus littoralis,Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimioneverrucifera. În etajul inferior participã puþineplante, în totalitate halofile, dintre caremenþionãm: Spergularia maritima, Franke-nia hirsuta, F. pulverulenta, Halimionepedunculata.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Halocnemum strobilaceum, Frankeniahirsuta, Limonium bellidifolium. Speciicaracteristice: Halocnemum strobilaceum,Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

Suaeda maritima, Salicornia europaea,Limonium gmelini, Plantago maritima,Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergu-laria maritima, Puccinellia distans, Trifoliumfragiferum, Plantago maritima, Hordeumhystrix, Festuca pseudovina.

Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescuet al. 1997; Þopa 1939.


R1503Pajiºti vest-pontice de Aeluropuslittoralis ºi Puccinellia limosa

Rãspândire: Nisipurile maritime dinDobrogea ºi Delta Dunãrii.

Suprafeþe: Circa 40–50 ha.

Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plancu microdepresiuni unde se adunã apa însezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime,sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sauavansat fixate, uneori puternic sãrãturate.

Structura: Speciile dominante: Aeluropuslittoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspânditepe nisipurile maritime, moderat sãrãturateºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturide acestea se mai dezvoltã, Limoniumgmelini, Plantago maritima, Rumex mariti-mus, care alcãtuiesc etajul superior al fitoce-nozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt:Spergularia maritima, S. salina, Limonium

Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 15.A21432 Western PonticPuccinellia limosa swardsEUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinelliasolonetz swardsAsociaþii vegetale: Aeluropo –Puccinellietum limosae Popescu etSanda 1975.

Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 15.A2152 Western PonticHalocnemum scrubsEUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubsAsociaþii vegetale: Halocnemetumstrobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

34


bellidifolium realizeazã etajul inferior, careare consistenþã redusã ºi acoperire slabã.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Puccinellia limosa, Aeluropus littoralis.Specii caracteristice: Puccinellia limosa,Aeluropus littoralis, Limonium bellidifolium.Alte specii importante: Limonium gmelini,Plantago maritima, Rumex maritimus. Înmicile depresiuni, cu concentraþia în sãrurimai mare, se dezvoltã Salicornia (europaea)prostrata, Spergularia maritima, S. salina,Halimione pedunculata, Plantago tenuiflora,Salsola soda, Aster tripolium, Chenopodiumglaucum, Limonium gmelini, Artemisiasantonicum, Petrosimonia triandra, Tara-xacum bessarabicum, Carex distans.

Literaturã selectivã: Popescu et Sanda1975; Sanda, Popescu, Stancu 2001.


R1504Pajiºti vest-pontice de Limoniummeyeri, Aeluropus littoralis ºiLimonium gmelini

Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca, C.A.Rosetti).

Suprafeþe: 10–15 ha.

Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. Clima: T = 11,50C;P = 450 mm. Relief: teren plan, cu mici exca-

vaþii unde se acumuleazã apa. Roci: nisipurimaritime, aluviuni luto-nisipoase. Soluri:soloneþuri în curs de formare, nisipuri mari-time sãrãturate.

Structura: Speciile dominante alcãtuiescetajul superior, înalt de 30–40 cm, ºi aco-perirea de 70–80%. Principalele speciicomponente ale acestui etaj sunt: Limo-nium meyeri, Aeluropus littoralis, Limoniumgmelini, Puccinellia limosa, Aster tripolium,Halimione verrucifera, Juncus maritimus,Artemisia santonicum, Juncus gerardi,Rumex maritimus. Etajul inferior este maislab reprezentat ºi este format din speciile:Suaeda maritima, Salicornia europaea,Spergularia salina, S. maritima, Centauriumpulchellum.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Limonium meyeri, L. gmelini, Aeluropuslittoralis. Specii caracteristice: Limoniummeyeri, Aeluropus littoralis. Alte speciiimportante: Puccinellia limosa, Aster tripo-lium, Halimione pedunculata, Cirsium ala-tum, Salicornia europaea, Suaeda maritima,S. salina, Artemisia santonicum, Juncusgerardi, J. maritimus, Carex distans, Cyno-don dactylon, Centaurium pulchellum, Trifo-lium fragiferum.

Literaturã selectivã: Popescu, Sanda,Oroian 1997; Sanda et Popescu 1992;Sanda, Popescu, Nedelcu 1997.


Corespondenþe:

NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: –PAL.HAB: 15.A21423 Western PonticLimonium flatsEUNIS: E6.222 Western Pontic salinemeadowsAsociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetumlittoralis Sanda et Popescu 1992.

35


R1505Pajiºti vest-pontice de Carex divisa

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre, GrindulChituc, Delta Dunãrii (Caraorman, Sulina,Sf. Gheorghe, Sfiºtofca).

Suprafeþe: Pe litoral, fitocenozele formeazãfâºii de 300–1500m2, în locurile neamena-jate, iar în Deltã, la Sf. Gheorghe, Leteadar mai ales la C.A. Rosetti, se întind pezeci de ha.

Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Clima: T = 11,5–10,50C; P = 350–450 mm. Relief: teren plancu mici denivelãri, vechi dune fixate saumicrodepresiuni, temporar bãltite. Roci:nisipuri maritime, iar în Deltã ºi aluviuniluto-nisipoase. Soluri: nisipuri sãrãturateslab evoluate.

Structura: Vegetaþia este structuratã pedouã etaje. Primul, cel mai înalt (50–70 cm),este alcãtuit din: Agropyron elongatum,Agrostis pontica, Limonium vulgare, Juncuslittoralis, Daucus guttatus ssp. zahariadi,Carex distans, Artemisia santonicum. Celde al doilea etaj este realizat de numeroa-sele plante de talie micã, halofile ºi suportanthalofile cum sunt: Cynodon dactylon, Aeluro-pus littoralis, Plantago arenaria, Spergulariamaritima, Halimione verrucifera, Plantagomaritima, Lotus tenuis, Samolus valerandi,Plantago coronopus. În zonele mai joase,cu concentraþie mare de sãruri, apar speciilehalofile: Salicornia prostrata, Spergulariamaritima, Suaeda maritima.


Compoziþie floristicã: Specii edifica-toare: Carex divisa, Juncus gerardi. Speciicaracteristice: Carex divisa. Alte speciiimportante: Juncus littoralis, Aster tripolium,Spergularia maritima, Limonium gmelini,Puccinellia limosa, Argusia sibirica, Medi-cago falcata, Daucus guttatus ssp. zaha-riadi, Chenopodium glaucum, Rumexmaritimus, Salicornia europaea, Plantagocoronopus, Artemisia santonicum, Agro-pyron elongatum, Plantago maritima,Aeluropus littoralis, Samolus valerandi,Medicago falcata, Cynodon dactylon,Trifolium fragiferum.

Literaturã selectivã: Popescu et al. 1997,Sanda, Popescu, Stancu 2001.


R1506Pajiºti vest-pontice de Festucaarundinacea ssp. orientalis ºiCarex distans

Rãspândire: Nisipurile maritime de laMamaia (jud. Constanþa) ºi din DeltaDunãrii (delta maritimã, inclusiv GrindulLupilor).


Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11–10,50C; P = 450 mm. Relief: teren plan,cu mici ondulaþii de nisip. Roci: nisipurimaritime. Soluri: aluviale, nisipuri fixate ºisemifixate, moderat sãrãturate.

Corespondenþe:

NATURA 2000: – EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 15.A2225 Sarmatic Carexdistans saline meadowsEUNIS: E6.2275 Sarmatic Carex distanssaline meadowsAsociaþii vegetale: Carici distantis –Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999.

Corespondenþe:

NATURA 2000: – EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 15.A2124 Western Ponticsaltmarsh rush saline meadowsEUNIS: E6.2225 Western Pontic dividedsedge saline meadowsAsociaþii vegetale: Caricetum divisaeSlavnic 1948.

36


^

Structura: Speciile dominante: Festucaarundinacea ssp. orientalis ºi Carexdistans, realizeazã etajul superior, înaltde 50–55 cm. Împreunã cu speciile domi-nante se mai dezvoltã: Juncus littoralis,Holoschoenus vulgaris, Sonchus arvensis,Orchis laxiflora ssp. elegans, Juncusgerardi. Etajul inferior este relativ binereprezentat ºi este alcãtuit din speciile:Trifolium fragiferum, Taraxacum bessara-bicum, Hordeum marinum, Centauriumspicatum, Teucrium scordium.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Festuca arundinacea ssp. orientalis, Carexdistans. Specii caracteristice: Festucaarundinacea ssp. orientalis, Carex distans.Alte specii importante: Juncus littoralis, J. gerardi, Agrostis pontica, Taraxacumbessarabicum, Centaurium spicatum,Hordeum marinum, Trifolium fragiferum,Gratiola officinalis, Lythrum virgatum,Pulicaria dysenterica, Lycopus europaeus,Daucus guttatus ssp. zahariadi, Medicaolupulina.

Literaturã selectivã: Popescu, Sanda1975; Popescu, Sanda, Doltu 1980; Sanda,Popescu, Stancu 2001.


R1507Pajiºti ponto-sarmatice de Carexdistans, Taraxacum bessarabicumºi Aster tripolium ssp. pannonicum

Rãspândire: Sãrãturile din CâmpiaBãrãganului, în sudul Moldovei, Dobrogeamaritimã ºi Delta Dunãrii.

Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha.Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha.

Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. Clima: T = 10,50C; P = 450–500 mm. Relief: terenplan cu mici excavaþii unde se adunã apaîn exces în timpul precipitaþiilor. Roci: loess,în Bãrãgan, nisipuri maritime pe litoral ºi înDelta Dunãrii. Soluri: soloneþuri cu excesde umiditate primãvara, nisipuri semifixateîn Dobrogea ºi Deltã.

Structura: Specia dominantã este Carexdistans, care realizeazã o acoperire de90–95%. Alãturi de acestea se mai dezvoltã,în puþine exemplare, speciile: Puccinellialimosa, Agropyron elongatum, Juncusgerardi, Aster tripolium ssp. pannonicum,care împreunã realizeazã etajul superior.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Carex distans, Taraxacum bessarabicum,Aster tripolium ssp. pannonicum. Speciicaracteristice: Carex distans, Taraxacumbessarabicum, Aster tripolium ssp. panno-nicum. Alte specii importante: Festuca pseu-dovina, Agropyron elongatum, Puccinellialimosa, Plantago maritima, Juncus gerardi,Trifolium fragiferum, Atriplex hastata,Scorzonera cana, Juncus littoralis, J. mariti-mus, Teucrium scordium, Plantago lanceo-lata, Trifolium repens, Cynodon dactylon,Daucus guttatus ssp. zahariadi, Medicagolupulina.

Literaturã selectivã: Popescu et Sanda1976, 1977; Popescu et al. 1984; Sanda,Popescu, Nedelcu 1997; ªerbãnescu 1965;Þopa 1939.


Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: – CORINE: –PAL.HAB: 15.A2225 Sarmatic Carexdistans saline meadows EUNIS: E6.2275 Sarmatic Carex distanssaline meadowsAsociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici –Caricetum distantis Sanda et Popescu1978, Caricetum distantis Rapaics 1927.

37


R1508Comunitãþi vest-pontice cuCamphorosma annua ºiKochia laniflora

Rãspândire: Muntenia (luncile râurilorCâlniºte, Buzãu, Cãlmãþui), Moldova (sãrã-turile de pe Jijia).

Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia, 10–15 haîn Moldova.

Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm. Roci:loess ºi depozite aluviale. Soluri: soloneþuriºi solonceacuri, lãcoviºti sãrãturate, cerno-ziom levigat ºi sãrãturat.

Structura: Fitocenozele de Camphorosmaannua sunt sãrace în specii datoritã condi-þiilor extreme în care se dezvoltã acestea(exces de umiditate primãvara, uscãciuneputernicã ºi sãrãturare în timpul verii).Speciile dominante în cadrul fitocenozelorsunt: Camphorosma anuua, Juncus gerardi,Puccinellia limosa, Plantago maritima, P. tenuiflora, Taraxacum bessarabicum. Înmicrodepresiuni, cu concentraþie sporitã însãruri, se instaleazã: Suaeda maritima,Spergularia maritima, Crypsis aculeatus,Artemisia santonicum.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Camphorosma anuua, Puccinellia limosa.Specii caracteristice: Camphorosma anuua.

Alte specii importante: Plantago maritima,P. tenuiflora, Taraxacum bessarabicum,Suaeda maritima, Spergularia maritima,Juncus gerardi, Lepidium crassifolium,Artemisia santonicum, Bassia sedoides,Hordeum marinum, Puccinellia distans,Lepidium cartilagineum, Artemisia santo-nicum, Limonium gmelini, Petrosimoniatriandra, Atriplex littoralis, Crypsis aculeata,Acorellus pannonicus, Lepidium ruderale,Chamomilla recutita, Gypsophila muralis,Plantago lanceolata, Poa bulbosa, Cynodondactylon, Atriplex hastata.

Literaturã selectivã: Pop I. 2002; Popescuet al. 1984; Sanda, Popescu et al. 1978;ªerbãnescu 1965.


Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua

Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 15.A2132 Western PonticCamphorosma annua hollowsEUNIS: E6.2232 Western PonticCamphorosma annua hollowsAsociaþii vegetale: Camphorosmetumannuae (Rapaics 1916) Soó 1933.

38


R1509Comunitãþi vest-pontice cuPetrosimonia triandra ºiArtemisia santonicum

Rãspândire: Transilvania (Bãile SãrateTurda), Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan).

Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha.

Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 500–650 mm. Relief:teren plan cu mici denivelãri. Roci: loessîn Muntenia, Oltenia, depozite salifere înTransilvania. Soluri: soloneþuri, solodii,cernoziomuri sãrãturate.

Structura: În cadrul fitocenozelor seîntâlnesc puþine specii, toate halofile.Specia dominantã, Petrosimonia triandra,realizeazã etajul superior, înalt de circa35 cm, împreunã cu: Artemisia santonicum,Puccinellia distans, Limonium gmelini,Atriplex littoralis, Bassia sedoides. Etajulinferior este mai slab reprezentat, fiindalcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera,Lepidium ruderale, Spergularia maritima,Myosurus minimus.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Petrosimonia triandra, Artemisia santo-nicum. Specii caracteristice: Petrosimoniatriandra, Artemisia santonicum. Alte speciiimportante: Suaeda maritima, Salicorniaeuropaea, Salsola soda, Atriplex littoralis,Spergularia maritima, Puccinellia limosa,Bassia sedoides, Halimione verrucifera,H. pedunculata, Camphorosma annua,

Aeluropus littoralis, Puccinellia distans,Atriplex littoralis, Limonium gmelini, Scorzo-nera cana, Juncus gerardi, Artemisia asu-triaca, Atriplex tatarica, Lepidium ruderale,Poa bulbosa.

Literaturã selectivã: Popescu et al. 1980;Sanda, Popescu, Nedelcu 1997; ªerbãnescu1965; Todor 1947–1948.


R1510Comunitãþi vest-pontice cuLimonium gmelini ºi Artemisiasantonicum

Rãspândire: Câmpia Jijiei, Bãrãgan, BãileSãrate – Turda.


Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 550–650 mm. Relief:teren plan cu mici excavaþiuni unde seacumuleazã apa ºi sãrurile sunt maiconcentrate. Roci: loess în Moldova ºiCâmpia Românã. Soluri: soloneþuri ºisolonceacuri, cu sãruri sulfatice ºi uneoricarbonaþi.

Structura: Speciile dominante: Limoniumgmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. patensse instaleazã pe soloneþuri ºi soloncea-curi, cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice,la marginea sãrãturilor puternice unde soluleste permanent umed. Cerinþele ecologice,

Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: – CORINE: –PAL.HAB: 15.A2115 Western PonticLimonium-Artemisia salt steppesEUNIS: E6.2215 Western PonticLimonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini –Artemisietum monogynae Þopa 1939(Syn. Staticeto – Artemisietummonogynae (santonicum) Þopa 1939).

Corespondenþe:

NATURA 2000: – EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 15.A2212 Sarmatic Petrosimoniasalt steppesEUNIS: E6.2213 Petrosimonia – Artemisiasalt steppesAsociaþii vegetale: Artemisio – Petrosi-monietum triandrae Soó 1927.

39


faþã de umiditatea din sol, determinã ca celedouã specii, care se dezvoltã pe acelaºi terensã ocupe microreliefuri diferite: Limoniumgmelini ocupã microdepresiunile cu apãîn exces tot timpul anului iar Artemisiasantonicum ssp. patens formele pozitivede teren unde umiditatea este mai redusã.Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã:Puccinellia limosa, Aeluropus littoralis,Atriplex hastata, Aster tripolium, Spergulariamarina, S. salina, Juncus gerardi.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Limonium gmelini, Artemisia santonicumssp. patens, Aeluropus littoralis. Speciicaracteristice: Limonium gmelini, Artemisiasantonicum ssp. patens. Alte speciiimportante: Puccinellia limosa, Limoniumbellidifolium, Juncus gerardi, Suaedamaritima, Spergularia maritima, S. salina,Bassia hirsuta, Halimione pedunculata,Centaurium spicatum, Carex extensa,Plantago maritima, Bupleurum tenuissi-mum, Taraxacum bessarabicum, Agro-pyrum elongatum, Atriplex littoralis, Petrosi-monia triandra, Festuca pseudovina,Atriplex tatarica, Cynodon dactylon.

Literaturã selectivã: Popescu, Sanda 1977;Popescu, Sanda, Oroian 1997; Sanda,Popescu, Stancu 2001; Þopa 1939.


R1511Comunitãþi vest-pontice cuCrypsis aculeata

Rãspândire: Terenurile sãrãturate dinMuntenia, Moldova, Dobrogea, DeltaDunãrii.


Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Clima: T = 11–10,50C; P = 500–550 mm. Relief: teren plancu mici denivelãri (microdepresiuni). Roci:depozite salifere, loess. Soluri: solonceacuri,nisipuri marine sãrãturate.

Structura: Majoritatea speciilor compo-nente sunt plante scunde de 10–15 cm,puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cmînãlþime. Dintre componentele etajuluisuperior menþionãm: Aster tripolium ssp.pannonicus, Dianthus guttatus, Artemisiasantonicum, Juncus gerardi, Cynodondactylon. Speciile ce realizeazã etajulinferior sunt: Taraxacum bessarabicum,Trifolium fragiferum, Spergularia maritima.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Crypsis aculeatus, Heleochloa schoenoi-des, Spergularia maritima. Specii caracte-ristice: Crypsis aculeatus, Heleochloaschoenoides. Alte specii importante: Astertripolium, Dianthus guttatus, Artemisiasantonicum, Juncus gerardi, Trifolium fragi-ferum, Taraxacum bessarabicum, Campho-rosma annua, Aeluropus littoralis, Suaedamaritima, Salsola soda, Agropyron elongatum,Chenopodium glaucum, Atriplex littoralis.

Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 15.142 Central Eurasian CrypsiscommunitiesEUNIS: E6.23 Central Eurasian solonchakgrassland dominated by CrypsisAsociaþii vegetale: Crypsidetumaculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939.

Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini

40


Literaturã selectivã: Popescu, Sanda,Doltu 1980; Sanda, Popescu, Nedelcu1997; Sanda, Popescu, Stancu 2001.


R1512Comunitãþi vest-pontice cuNitraria schoberi ºi Artemisiasantonicum

Rãspândire: Comunitatea edificatã deNitraria schoeberi, în codominanþã cuArtemisia santonicum, este rãspânditã înjudeþul Buzãu, pe cuprinsul RezervaþieiPoliciori – Pâclele, în zona vulcanilor noro-ioºi.

Suprafeþe: 2–3(5) ha, în jurul vulcanilornoroioºi.

Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Clima: T = 10–9,50C; P = 450–500 mm. Relief:pante mediu înclinate. Roci: marne salifere.Soluri: salifere, uscate în timpul verii, iar înlungul vãii Pâclele aluviuni salifere, prove-nite din noroiul vulcanilor din zonã.

Structura: vegetaþia este alcãtuitã, în princi-pal, de Artemisia (maritima) santonicum,Halimione verrucifera, Taraxacum bessa-rabicum, Carex distans, Camphorosmaannua, Puccinellia limosa, Lepidiumlatifolium, Bupleurum tenuissimum, Astertripolium, Limonium gmelini, Scorzoneracana, Festuca pseudovina. Etajul inferioreste format din plante scunde cum sunt:

Spergularia maritima, S. salina, Trifoliumangulatum, Lepidium ruderale. ArbustulNitraria schoberi are densitate micã, dareste bine reprezentat în zonã, realizând,împreunã cu plantele mai sus menþionate,fitocenoze caracteristice numai acestorlocuri.

Valoare conservativã: foarte mare.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Nitraria schoberi, Artemisia santonicum,Festuca pseudovina. Specii caracteristice:Nitraria schoberi, Artemisia santonicum.Alte specii importante: Halimione verru-cifera, Carex distans, Taraxacum bessa-rabicum, Hordeum marinum ssp. hystrix,Puccinellia limosa, Lepidium latifolium,Bupleurum tenuissimum, Limonium gmelini,Achillea setacea f. salina, Dianthus guttatus,Atriplex tatarica, Lepidium ruderale.

Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1979–1980; Pop 2002.


R1513Pajiºti vest-pontice deBeckmannia eruciformis ºiZingeria pisidica

Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania,Muntenia (pãdurile Frasinu, Spãtaru,judeþul Buzãu).

Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 15.A2221 SarmaticBeckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6.2271 Sarmatic Beckmanniaeruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietumeruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn.:Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916)Soó 1933), Zingerietum (Agrostetum)pisidicae Buia et al. 1959.

Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: –CORINE: –PAL.HAB: 15.A2153 Western PonticNitraria schoeberi salt scrubEUNIS: E6.225 Western Pontic saltschrubAsociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietummaritimae Mititelu et al 1979, 1980.

41


Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câtevasute de m2 pânã la 1–2 ha.

Staþiuni: Altitudine: 100–300 m; Clima: T = 10,5–90C; P = 400–700(800) mm; Relief:teren plan sau foarte uºor înclinat. Roci:depozite salifere. Soluri: salifere, gleizate,soloneþuri, lãcoviºti salinizate.

Structura: Specia dominantã ºi caracte-risticã, Beckmannia eruciformis, realizeazãetajul superior, care poate depãºi 50 cmînãlþime. Alãturi de aceasta, în puþineexemplare, mai pot sã aparã: Oenanthesilaifolia, Alisma lanceolatum, Menthapulegium, Gratiola officinalis, Eleocharispalustris. Etajul inferior, bine reprezentat,cuprinde speciile: Carex praecox, Lysi-machia nummularia, Agrostis stolonifera,Alopecurus geniculatus, Ranunculuslateriflorus.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Beckmannia eruciformis, Zingeria pisidica,Agrostis stolonifera. Specii caracteristice:Beckmannia eruciformis, Zingeria pisidica.Alte specii importante: Carex melanosta-chya, Ranunculus sardous, R. lateriflorus,Gratiola officinalis, Trifolium fragiferum,Rorippa kerneri, Plantago tenuiflora,Lysimachia nummularia, Rorippa sylvestris,Lepidium latifolium, Aster tripolium, Tara-xacum bessarabicum, Alopecurus pra-tensis, Juncus gerardi, Puccinellia distans.

Literaturã selectivã: Buia et al. 1960;Popescu et al. 1984; Pop 1968, 2002;Sanda, Popescu, Stancu 2001.


R1514Comunitãþi vest-pontice cuTrifolium fragiferum, Cynodondactylon ºi Ranunculus sardous

Rãspândire: Câmpia Munteniei, Dobrogea,Moldova, în luncile râurilor.

Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 haîn luncile râurilor din câmpie.

Staþiuni: Altitudine: 80–150 m; Clima: T = 10,5–9,50C; P = 500–600 mm; Roci:depozite aluviale, nisipuri, loessuri; Soluri:faeoziomuri, lacoviºti, cu acumulãri desãruri în profunzime.

Structura: Majoritatea plantelor compo-nente sunt plante subhalofile sau suportanthalofile dintre care mai reprezentative sunt:Lolium perenne, Juncus gerardii, Puccinellialimosa, Aster tripolium, Gypsophila muralis,Ranunculus sardous, Consolida regalis,Atriplex hastata, Anthemis austriaca. Acesteplante realizeazã etajul superior al vege-taþiei, care atinge 30–35 cm înãlþime. Aldoilea etaj este format din plante scunde,în general repente, cum sunt: Spergulariamaritima, Taraxacum bessarabicum,Polygonum aviculare, Spergularia rubra,Trifolium arvense, Plantago major.

Valoare conservativã: redusã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Cynodon dactylon, Ranunculus sardous,Trifolium fragiferum. Specii caracteristice:

Corespondenþe:

NATURA 2000: –EMERALD: – CORINE: –PAL.HAB: 15.A21275 Western PonticCynodon saline bedsEUNIS: –Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero –Cynodontetum Br.-Bl. et Balas 1958,Ranunculetum sardoi (Oberd. 1957)Pass. 1964.

42


Cynodon dactylon, Ranunculus sardous,Trifolium fragiferum. Alte specii importante:Gypsophila muralis, Trifolium arvense, Viciavillosa, Rumex crispus, Juncus bufonius,Rorippa austriaca, Agrostis stolonifera.

Literaturã selectivã: Popescu et al. 1984;Puºcaru-Soroceanu et Þucra I., 1960;Sanda, Popescu, Barabaº 1998.


R1515Comunitãþi vest-pontice cuHeleochloa schoenoides

Rãspândire: Transilvania, Banat, Muntenia,Moldova, pe terenuri slab sãrãturate, micro-depresiuni, crovuri, luncile râurilor inundateprimãvara ºi uscate în timpul verii.

Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sutede metri pãtraþi. Suprafeþe totale în jur de35–40 ha.

Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm. Relief:microdepresiuni, lunci cu teren plan saufoarte uºor înclinat. Roci: aluviuni, nisipuri.Soluri: lãcoviºti, soloneþuri, luvisoluri (crovu-rile din Muntenia).

Structura: Specia dominantã este o plantãascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm)care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor,împreunã cu: Spergularia maritima, Heleo-chloa alopecuroides, Aeluropus littoralis,

Lepidium ruderale, Lotus tenuis, Taraxacumbessarabicum, Cerastium dubium. Etajulsuperior este slab dezvoltat ºi se compunedin speciile: Puccinellia distans, Artemisisasantonicum, Limonium gmelini, Aster tripo-lium, Juncus gerardi, Atriplex littoralis,Aster sedifolius, Bupleurum tenuissimum.


Compoziþie floristicã: Specii edificatoare:Heleochloa schoenoides, H. alopecuroides,Artemisia santonicum. Specii caracteristice:Heleochloa schoenoides, Artemisia santo-nicum. Alte specii importante: Spergulariamaritima, S. salina, Aeluropus littoralis,Puccinellia limo

natura2000cluj.files.wordpress.com · 2014. 4. 26. · rezumat

Documents