1.predici la duminica vameşului şi a fariseului

8/3/2019 1.Predici la Duminica Vameşului şi a Fariseului

http://slidepdf.com/reader/full/1predici-la-duminica-vamesului-si-a-fariseului 1/200

Predici la Duminica a XXXIII-a după Rusalii a Vameşului şi a Fariseului

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei!Părintele Ilie "leopa - Predică la Duminica Vameşului şi a Fariseului - Despre m#ndrie smerenie$%&#ntul Ioan 'ură de Aur - "uv#nt la Duminica Vameşului şi a Fariseului - Ideea şi vrednic

smereniei()%&#ntul Ioan 'ură de Aur despre smerenie şi pocăin*ă(+%&#ntul ,icolae Velimirovici - Evanghelia despre rugăciunea vameşului şi &ariseului (%&#ntul .eo&an /ăvor#tul 0 "uv#nt 1n Duminica Vameşului şi a Fariseului 2I34$

%&#ntul .eo&an /ăvor#tul 0 "uv#nt 1n Duminica Vameşului şi a Fariseului 2II3 )4%&#ntul .eo&an /ăvor#tul 0 "uv#nt 1n Duminica Vameşului şi a Fariseului 2III3 )

%&#ntul Ignatie 5riancianinov - Predică 1n Duminica Vameşului şi Fariseului - Despre &elul a &i al vameşului şi cel al &ariseului!4

%&#ntul Ignatie 5riancianinov - Predică 1n Duminica Vameşului şi Fariseului - Desprugăciune şi pocăin*ă64



%&#ntul Ignatie 5riancianinov 0 Fariseul67%&#ntul Ignatie 5riancianinov - Despre 8oala mortală a &ariseismului şi simptomele ei mgrave9 smintirea pre&ăcută: os#ndirea: r#vna vicleană+

%&#ntul 'rigorie Palama 0 ;milie la para8ola evanghelică a vameşului şi a &ariseului $6%&#ntul <uca al "rimeei - "uv#nt 1n Duminica vameşului şi &ariseului 2I3!

%&#ntul <uca al "rimeei - "uv#nt 1n Duminica vameşului şi &ariseului 2II3=itropolitul Augustin de Florina - Predică la Duminica vameşului şi a &ariseului 0 "e dai> 7(

Arhimandritul Ioil ?onstantaros9 - <ectura apostolică din Duminica vameşului şi a &ariseul7!=a@arios %imonopetritul - Vameşul şi &ariseul 1n .riod7$%&#ntul .eodor %tuditul - "uv#ntul !(9 <a Duminica vameşului şi a &ariseului9 despre păzirporuncilor dumnezeieşti şi despre groaza păcătoşilor şi a celor ce 1şi trec via*a 1n lenevire (Pr AleBander %chmemann - Cşile pocăin*ei deschide-mi mie: Dătătorule de via*ă - %meren(!Părintele Arsenie 5oca - Vameşul şi &ariseul($PrVisarion Iugulescu - Predică la Duminica a ))-a după Rusalii - Vameşul şi Fariseul ((

Rugăciune((

Protos Dr Vasile Vasilache - Predică la Duminica Vameşului şi Fariseului(4Părintele Petroniu .ănase 0 =edita*ie la Duminica Vameşului şi Fariseului(4$Părintele 'heorghe "alciu 0 Vameşul şi Fariseul sau o inimă care pl#nge ())Părintele Dorin Picioruş - Predică la duminica a ))-a după Rusalii()+Părintele Ion "#rciuleanu 0 Predică la Duminica a XXXIII-a după Rusalii a VameşuluiFariseului(!)Părintele Iosi& .ri&a - Pilda vameşului şi a &ariseului(6

Rugăciune(6).raian Dorz - Ai urmărit 1ndeaproape 1nvă*ătura(6+

.raian Dorz - "#nd se va striga odată(6Pr Anthon = "oniaris 0 Duminica a XXXIII-a după Rusalii 2a Vameşului şi Fariseului3Doi oameni s-au suit la templu: ca să se roage(+IP% Andrei Rmaren@o - Duminica a XXXIII-a după Rusalii 2a Vameşului şi Fariseului3Vameşul şi &ariseul(+!Pr =ihai .egzeş - Duminica Vameşului şi a Fariseului(+$Pr 'heorghe ,eam*iu - Duminica a XXXIII-a după Rusalii 2a Vameşului şi Fariseului3=#ndria şi smerenia($)Pr Vasile Ro8 - Duminica a XXXIII-a după Rusalii 2a Vameşului şi Fariseului3 - Dumnezeu&ii 1ndurător mie: păcătosul($

IP% Ioan Ploscaru - Duminica Vameşului şi a Fariseului(Pr Ioan A8adi şi Pr AleBandru 5uzalic - Duminica Vameşului şi a Fariseului()

Rugăciune(Pr ,icolae Runceanu - Duminica Vameşului şi a Fariseului(7Dumnezeule, milostiv fi mie, păcătosului ! (Luca 18, 13)(7

Rugăciune(7)Diac "iprian 5#ra - Cşile pocăin*ei deschide-ne nouă(7!Părintele %avatie ne 1nva*ă să 1ncepem prin a &i sinceri cu Dumnezeu(7$

Vameşul-Fariseu 0 sau cum ne pre&acem 1n &arisei crez#nd că suntem vameşi4+



Pr "onstantin ,ecula - Predică la Duminica a XXXIII-a după Rusalii - Despre dar1ndreptă*irii4((Pr "onstantin ,ecula - Duminici 1n dar9 Predici şi g#nduri4(+

Gnceputul .riodului şi al călătoriei virtu*ilor4(+ pentru unii care se credeau drep*i4(

Pr ,oHl .anazac - .#lcul Evangheliei Vameşul şi Fariseul: prima duminică din .riod 4(P% %e8astian 0 Predică la Duminica Vameşului şi Fariseului 0 Rugăciune şi non- rugăciun

444Predica Prea&ericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XXXIII-a după Rusalii - %unim &apta 8ună cu smerenia44+

Prea Fericitul Părintele nostru Daniel - Predică la duminica a ))-a după Rusalii Vameşului şi a Fariseului34)4

Pilda vameşului şi &ariseului4)6Arhimandritul %era&im AleBiev - %merenia4)$

Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia



Ev. Luca 18, 10-14

is-a Domnul pila aceasta"10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se #oa$e" unul fa#iseu %i celălalt vame%.11. &a#iseul, st'n, a%a se #u$a n sine" Dumnezeule, *i mul*umesc că nu sunt ca ceilal*i oamen#ăpito#i, ne#ep*i, aulte#i, sau ca %i acest vame%.1+. ostesc e ouă o#i pe săptăm'nă, au zeciuială in toate c'te c'%ti$.13. a# vame%ul, epa#te st'n, nu voia nici ocii să-%i #iice căt#e ce#, ci-%i /ătea pieptul, zic'nDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.14. ic vouă că acesta s-a co/o#'t mai n#eptat la casa sa, ec't acela. &iincă o#icine se nal*pe sine se va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te pe sine se va năl*a.

Apostol

Epistola către .imotei a %&#ntului apostol Pavel



+ imotei 3, 10-1

10. u nsă mi-ai u#mat n nvă*ătu#ă, n pu#ta#e, n năzuin*ă, n c#ein*ă, n nelun$ă #ă/a#n #a$oste, n stă#uin*ă,11. n p#i$oni#ile %i sufe#in*ele ca#e mi s-au făcut n 2ntioia, n coniu, n List#a c'te p#i$oniam #ă/at! %i in toate m-a iz/ăvit Domnul.1+. i to*i ca#e vo# să t#ăiască cuce#nic n 5#istos isus vo# fi p#i$oni*i.

13. a# oamenii #ăi %i amă$ito#i vo# me#$e sp#e tot mai #ău, #ătăcin pe al*ii %i #ătăci*i fiin n%i%i.14. u nsă #ăm'i n cele ce ai nvă*at %i e ca#e e%ti nc#ein*at, eoa#ece %tii e la cine le-nvă*at,1. i fiincă e mic copil cuno%ti 6fintele 6c#iptu#i, ca#e pot să te n*elep*ească sp#e m'ntui#p#in c#ein*a cea nt#u 5#istos isus.

Părintele Ilie Cleopa - Predică la Duminica Vameşului şi a Fariseului - Despre

mândrie şi smerenie

7oi sunte*i cei ce vă face*i pe voi #ep*i naintea oamenilo#, a# Dumnezeu cunoa%te inimivoast#e căci ceea ce la oameni este nalt, u#'ciune este naintea lui Dumnezeu.(Luca 1, 1)

Iubiţi credincioşi, în multe locuri ale Sfintei Scripturi se arată cât de mare, cât de păgubitoare dsuflet şi cât de urâtă de Dumnezeu este patima mândriei, dar nu puţin se poate cunoaşte răutatacestui păcat şi din învăţătura Sfintei Evangelii de astăzi!



Eu, fiind prea mic şi nepriceput a arăta prin scris sau prin cuvânt câte înfăţişări are şi cât de felurieste această răutate a păcatului mândriei, voi aduce în mi"loc o învăţătură preaminunată a 6f'ntuloan 6că#a#ul în această privinţă! #rin aceasta se va cunoaşte câte capete are această înfricoşafiară a mândriei şi prin care cei înţelepţi şi iscusiţi vor înţelege cât de pestriţ şi prime"dios este acepăcat!

Iată ce zice acest sfânt părinte despre mândrie$ 9:'n#ia este lepăătoa#e e Dumneze

nvă*ătu#ă a iavolilo#, efăima#e a oamenilo#, maica os'ni#ii, st#ănepoata lauelo#, semn ne#oi#ii, iz$oni#ea a;uto#ului lui Dumnezeu, ie%i#ea in min*i, nainteme#$ătoa#e e căe#p#icină a epilepsiei, izvo# al m'niei, u%ă a fă*ă#niciei, ntă#i#e a iavolilo#, st#ă;uitoa#e păcatelo#, p#icinuitoa#e a nemilostivi#ii, ne%tiin*ă e nu#a#e, ama#ă luătoa#e e seamă $#e%elilo# alto#a, ;uecătoa#e fă#ă e omenie, mpot#ivă luptătoa#e a lui Dumnezeu9 % FilocalI&, 'uvântul (), Despre mândrie, *ucureşti, +-./!Se cuvine mai întâi să arătăm cât de veci este acest păcat şi prin cine a intrat în lumea de sus şi cea de "os! 0ecimea acestui păcat numai singur Dumnezeu o cunoaşte, fiindcă numai El ştie cândcăzut satana cu îngerii lui din cer! 1ouă nu ni s2a făcut cunoscut cu câte mii de ani înainte de zidirlumii văzute a fost căderea îngerilor în acest păcat! Dumnezeiasca 6c#iptu#ă ne a#ată că acest $#e

păcat a fost p#icina căe#ii in ce# a satanei %i a n$e#ilo# celo# e un $'n cu el.

ată ce zice Dumnezeu p#in $u#a ma#elui p#oo#oc saia n această p#ivin*ă" 9u ai zis n cu$ettău" n ce# mă voi sui, easup#a stelelo# ce#ului voi pune scaunul meu. eea-voi pe muntele cnalt peste mun*ii cei nal*i ca#e sunt sp#e miazănoapte. 6ui-mă-voi easup#a no#ilo#, fi-vasemenea <elui #eanalt (saia 14, 13-14).

3n aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi se arată care a fost gândul satanei mai înainte de căderea luIar despre căderea lui şi a celorlalţi îngeri de un gând cu el, %&#nta %criptură ne arată, zicând$ <u

a căzut in ce# luceafă#ul cel ce #ăsa#e iminea*a, z#o/itu-s-a e păm'nt cel ce t#imitea la toaneamu#ile... 4i iarăşi$ 2cum n ia te vei po$o#, n temeliile păm'ntului (saia 14, 1). 4i iarăzice Sfânta Scriptură de căderea satanei$ o$o#tu-s-a n ia mă#i#ea ta %i multă veselie a ta, sutine voi a%te#ne put#e;une %i #ămă%i*a ta vo# fi vie#mii (saia 14, 11).

Dacă ne vom întoarce acum cu mintea la rugăciunea fariseului din Evangelia ce s2a citit astăzidacă vom cerca cu luare aminte înţelesul cuvintelor lui, vom înţelege mult din vicleniile păcatulmândriei care s2a strecurat în cuvintele cele pline de laudă ale fariseului! Dumnezeiescul ă#inoan 6că#a#ul zice că m'n#ia este 9ama#ă luătoa#e e seamă %i ;uecătoa#e fă#ă e omeniepăcatelo# alto#a9.

6f'nta Evan$elie ne a#ată că" 5ariseul, stând în biserică, aşa se ruga întru sine$ Dumnezeumul*umesc =ie că nu sunt ca ceilal*i oameni" #ăpito#, ne#ept, p#eaesf#nat. Da# ce fel mul*umi#e aucea el lui Dumnezeu n #u$ăciunea lui acă, plin e m'n#ie, os'nea pe ceilaoameni că sunt #ăpito#i, ne#ep*i, p#eaesf#na*i etc.> După cum se cunoa%te, #ăăcin#u$ăciunii lui e#a m'n#ia. Din această /lestemată #ăăcină ie%eau cuvintele lui pline n#eptă*i#e e sine naintea oamenilo#. El a uitat cuv'ntul 6fintei 6c#iptu#i ca#e zice" <el năă;uie%te n Dumnezeu cu inimă n#ăznea*ă, unul ca acesta este ne/un (ile +8, +).



5ariseul mulţumea lui Dumnezeu cu gura sa, dar cu inima şi cu mintea sa se mândrea foarte multdin prisosinţa inimii sale pline de mândrie scotea cuvinte de laudă defăimând pe ceilalţi oameni sunt răpitori, nedrepţi, preadesfrînaţi şi păcătoşi!

Dumnezeiasca 6c#iptu#ă ne a#ată că" ?ecu#at este naintea Domnului cel nalt cu inima (il1, ), %i că naintea ocilo# lui Dumnezeu sunt căile omului %i toate u#mele lui le cunoa%(ile , +1).

După nvă*ătu#a 6fin*ilo# ă#in*i t#e/uie să avem convin$e#ea că nu este clipă n ca#e să n$#e%im naintea lui Dumnezeu. De aceea, n fieca#e clipă suntem ato#i să ne sme#im %i să npocăim, măca# p#int#-un suspin al inimii noast#e.

Dar în rugăciunea cea plină de laudă a fariseului în loc de smerenie şi cunoştinţa neputinţelor sale,osândeşte cu mândrie pe aproapele său căci in p#isosin*a inimii sale vo#/ea $u#a lui (:atei 134 1, 18). nsă umnezeie%tii ă#in*i ne nva*ă, zic'n" 9aci tu, să vo#/ească faptele tale(&ilocalia, @, Aucu#e%ti, 1B81).

6a fariseul mândru vedem lucrurile cu totul întoarse! El se laudă şi trâmbiţează înaintea oamenilfaptele sale cele bune şi defaimă, osândind pe ceilalţi oameni! Da# cine a pus pe fa#iseu să ;uecsă a#ate păcatele oamenilo# %i să scoată la iveală faptele sale cele /une> Ca#e nu m'n#iiu/i#ea e a#ăta#e %i laua cea plină e n$'mfa#e> Ca#e nu t#e/uie ca să avem naintea noastpăcatele noast#e, upă mă#tu#ia 6fintei 6c#iptu#i ca#e zice" <ă fă#ăele$ea mea eu o cunosc păcatul meu naintea mea este pu#u#ea (salmul 0). Ca#e nu ne nva*ă %i 6f'ntul Ef#em 6i#un #u$ăciunea sa in postul ma#e, zic'n" 92%a, Doamne, mpă#ate, ă#uie%te-mi ca să-mi văpăcatele mele %i să nu os'nesc pe f#atele meu...>9. 5ariseul însă scoate la iveală isprăvile luiosândeşte păcatele altora prin rugăciunea sa plină de mândrie!

Să auzim mai departe laudele fariseului care zice$ ostesc e ouă o#i pe săptăm'nă. <a#e e#azilele săptăm'nii n ca#e posteau iueii> Erau "oia şi lunea, căci după datina bătrânilor, nu duporuncă, socoteau că 7oise s2a suit pe 7untele Sinai "oi şi după patruzeci de zile s2a pogorât lunDacă fariseul postea aceste două zile, ce l2a silit să arate, înaintea oamenilor, fapta lui, dacă nmândria încuibată adânc în inima lui8 :'ntuito#ul nost#u isus 5#istos, n p#ivin*a posti#ii, nva*ă impot#ivă" u, nsă c'n poste%ti să nu te a#ă*i oamenilo# că poste%ti (:atei , 1-185ariseul nu numai că nu ascunde fapta cea bună a postului, ci şi cu mare glas o vestea înaintoamenilor, zicând$ ostesc e ouă o#i pe săptăm'nă (Luca 18, 1+).Să urmărim şi celelalte laude ale fariseului! 'ăci după ce s2a lăudat cu postirea, acelaşi lucru îl fac

şi cu milostenia$ Dau zeciuială din toate c#te c#ştig 2<uca (: (43 :'ntuito#ul nsă ne nva*<'n faci milostenie, să nu %tie st'n$a ta ce face #eapta ta, ca milostenia să fie nt#u ascuns atăl tău ca#e vee nt#u ascuns, *i va #ăsplăti *ie (:atei , 3-4).

Iubiţi credincioşi, după ce am vorbit despre mândria şi lauda cea fără minte a fariseului, să întoarcem privirea minţii noastre şi spre aşezarea cea smerită şi vrednică de laudă a vameşului!

Să aducem în mi"loc cuvintele %&intei Evanghelii de azi$ a# vame%ul, epa#te st'n, nu voia niocii să-%i #iice căt#e ce#, ci %i /ătea pieptul, zic'n" Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul

(Luca 18, 13). 7ee*i, f#a*ii mei, că vame%ul stătea epa#te e ;e#tfelnic %i nu n#ăznea nici oc



să-%i #iice căt#e ce# ci %i /ătea pieptul %i in inima lui sme#ită %i z#o/ită, zicea cu căin*Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul! C, fe#icite vame%ule, tu cu #u$ăciunea ta sme#ită a'ncul inimii tale, foa#te mult te-ai asemănat cu t'la#ul e pe c#uce ca#e a st#i$ăt in inimăomene%te-mă, Doamne, c'n vei veni nt#u mpă#ă*ia a! (Luca +3, 4+).

9cest fericit tâlar, socotind că nu are alt cip a se pocăi de păcatele sale, nici vreme să facă alfapte bune, deoarece şi picioarele şi mâinile îi erau răstignite pe cruce, dar fiind înţelept, şi văzân

că moare, s2a gândit să strige la Dumnezeu din adâncul inimii, cu mare credinţă şi zdrobire! entaceasta a fost auzit e :'ntuito#ul, <a#e i-a zis" 2evă#at $#ăiesc *ie, astăzi vei fi cu :ine n #(Luca +3, 43).

Aine a zis 6f'ntul Ef#em 6i#ul esp#e acest t'la#" 9C, t'la#ule, %i al #aiului t'la#! :ulte fu#at n via*a ta, ia# acum, p#in pu*ine cuvinte zise in inimă, ai fu#at cu lim/a #aiul! Ct'la#ule p#ean*elept ca#e ai %tiut să fu#i cu lim/a #aiul pent#u că te-ai sme#it %i *i-ai #ecunoscpăcatul. C floa#e timpu#ie a <#ucii lui 5#istos!9 0edeţi cât de mare este puterea smereniei8 singură poate ucide mândria şi izbăveşte de osândă sufletele noastre, când nu mai putem face afapte bune!

Iată, fraţii mei, după cum vedeţi, rugăciunea vameşului din Sfânta Evangelie de azi se aseamănă rugăciunea fericitului tâlar de pe cruce! <ă %i acela, ca %i vame%ul in 6f'nta Evan$elie, nu multe cuvinte s-a #u$at, a# a st#i$at la Dumnezeu in a'ncul inimii sale %i cu ma#e sme#enDe aceea a auzit" 2stăzi vei fi cu :ine n #ai! La fel %i fe#icitul vame%, pu*ine cuvinte a zis in inimă" Dumnezeule milostiv fii mie, păcătosulu

ent#u sme#ita lui #u$ăciune auzim #ăspunsul cel p#easf'nt in $u#a Domnului" ic vouă, mn#eptat s-a po$o#'t acesta la casa sa, ec't fa#iseul. <ă tot cel ce se nal*ă pe sine se va sme#

ia# cel ce se sme#e%te pe sine se va năl*a (Luca 18, 14).Iubiţi credincioşi, nu fără rost s2a rânduit de *iserică Evangelia 0ameşului şi 5ariseului Duminica de astăzi, cu care se începe :riodul, adică perioada #ostului 7are, care este cel mpotrivit timp de pocăinţă de peste an! 'ăci precum îngerii au căzut din cer şi primii oameni au căzdin rai din cauza mândriei, tot aşa neamul omenesc a fost mântuit şi ridicat la cinstea cea dintâi 3mpărăţia cerurilor prin smerenia întrupării 5iului lui Dumnezeu şi a morţii 6ui pe 'ruce!

4i dacă mândria a făcut pe îngerii neascultători diavoli şi pe primii oameni care erau nemuritori rai i2a făcut muritori pe pământ, înţelegem că precum căderea şi moartea noastră a venit pr

mândrie, tot aşa pocăinţa, mântuirea şi nemurirea noastră începe întâi prin smerenie!

De aceea s2au şi rânduit de Sfinţii #ărinţi trei Duminici pregătitoare înainte de începerea Sfântuluimarelui #ost al #aştilor!

#ima Duminică, cea e astăzi, ca#e ne p#e$ăte%te pent#u post, este tocmai această numi9a 7ame%ului %i a &a#iseului9, ca să ne amintească e moa#tea noast#ă p#in m'n#ie %i nvie#ea noast#ă p#in sme#enie.

2 oua Duminică p#e$ătitoa#e este numită 9a &iului isipito#9. 2ceasta ne neamnă

pocăin*ă.



2 t#eia Duminică p#e$ătitoa#e pent#u 6f'ntul %i :a#ele ost este numită 9a nf#ico%a ;uecă*i9, c'n se lasă sec e ca#ne. 2ceasta ne aminte%te e sf'#%itul lumii %i e Fuecae apoi, c'n fieca#e va lua plată upă faptele sale.Gltima Duminică cu ca#e ncepe ostul :a#e se nume%te 9a iz$oni#ii lui 2am in #ai

Ea a#e scopul e a ne #eaminti e păcatul st#ămo%ilo# no%t#i, ca#e au fost alun$a*i in #in cauza m'n#iei %i lăcomiei, pent#u a ne nemna la #u$ăciune %i la post cu toastă#uin*a %i evlavia.

Iată dar că, începând din Duminica de astăzi, a vameşului şi a fariseului, ne pregătim pentînceperea 7arelui #ost al Sfintelor #aşti! 3nceputul pocăinţei şi al postului îl facem prin rugăciununită cu smerenie, dacă vom urma vameşului! De aceea, fraţii mei, ştiind că mândria a creat iadula aruncat pe îngerii căzuţi şi pe oamenii nepocăiţi în adâncul geenei, suntem datori să punem dastăzi început bun de pocăinţă şi să urmăm vameşului pocăit, iar nu fariseului mândru!

7are păcat este mândria, fraţilor! Ea se arată şi în vorbire şi în îmbrăcăminte luxoasă, şi în mâncare este fiica mândriei, şi în lenevire la biserică şi în amânarea pocăinţei şi în spovedanie nesincecă cel mândru nu vrea să2şi mărturisească preotului păcatele mari, nici nu se căieşte pentru ele dcauza slavei deşarte care îl stăpâneşte! :ai cumplită este m'n#ia min*ii, c'n omul se c#ee m

capa/il, mai /un ec't al*ii.

<ea mai $#ea este, nsă m'n#ia sufletului, c'n omul se socote%te mai nvă*at, mai talentat, mco#ect %i mai plăcut naintea lui Dumnezeu ec't mul*i %i cia# ec't to*i oamenii.

9semenea creştini stăpâniţi de duul mândriei, sunt lăsaţi de Dumnezeu să cadă în desfrânare şi alte păcate grele, ca să se smerească! 9lţii, însă cad în păcate şi mai grele! ;nii, din mândrdiabolică, nu mai cred în Dumnezeu! 9lţii, ulesc şi bat"ocoresc Sfânta Scriptură, *iserica, 'ruceicoanele, sfintele slu"be şi pe sfinţii slu"itori! Iar alţii, tot din mândrie, se rup de *iserică, nu vor

mai asculte de preoţi şi se duc la tot felul de secte, căci mândria este izvorul tuturor sectelor!

5raţii mei, să fugim de cumplitul păcat al mândriei, care a aruncat o parte din îngeri în iad şi a scpe primii oameni din rai! Să fugim de mândria diabolică care a umplut pământul de secte, de oamenecredincioşi, răzvrătiţi şi răi, şi iadul de suflete condamnate la osânda veşnică!

n locul m'n#iei să ale$em sme#enia lui 5#istos, sme#enia vame%ului, sme#enia sfin*ilolepă'n o#ice cu$et e slavă e%a#tă, e lauă pe#sonală %i e n$'mfa#e.

6me#enia este cel mai /un leac pent#u c#e%tinii e astăzi, pent#u m'ntui#ea noast#ă. 7om put

scăpa e m'n#ie p#in mai multă #u$ăciune, a;utată e post, p#in citi#ea că#*ilo# sfinte %i p#easă spoveanie la uovnici iscusi*i.

ostul :a#e este cale /ună e nevoin*ă, e sme#enie, e pocăin*ă %i mpăca#e cu Dumnezeu. 6ne p#e$ătim pent#u a-l st#ă/ate cu folos %i cu /ucu#ie, %i să-L #u$ăm pe Aunul nost#u :'ntuitsă ne scape e păcatul cel $#eu al m'n#iei %i să ne m/#ace n ve%m'ntul cel umnezeiesc sme#eniei, al #u$ăciunii cu#ate %i al iu/i#ii, ca#e ne asi$u#ă tutu#o# m'ntui#ea sufletelo#. 2min.



!ântul Ioan "ură de Aur - Cuvânt la Duminica Vameşului şi a Fariseului - Idee

şi vrednicia smereniei

6me#enia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea essmerenie, c'n cineva se %tie pe sine că a făcut multe %i ma#i fapte /une, %i totu%i nu cu$eluc#u#i nalte esp#e sine, ci zice ca #avel$ <<u nimica pe mine nu mă %tiu vinovat, nsă aceasnu mă n#eptează pe mine= %> 'or! ?, ?/! 4i iarăşi$ < isus 5#istos a venit n lume ca m'ntuiască pe cei păcăto%i, int#e ca#e cel int'i sunt eu= %> :im, l, +)/!

9ceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toţi, şi totuşi

în"oseşte înlăuntrul său! Iară pentru ca să cunoaşteţi cât de bine este a nu gândi cineva lucruri înadespre sine, încipuiţi2vă două trăsuri care se întrec între ele! :răgătorii uneia să fie dreptatea cmândria, iar trăgătorii alteia @ păcatul cu smereniaA şi veţi vedea că trăsura păcatului învinge pe ca dreptăţiiA nu pentru că păcatul ar fi având aşa de multă putere proprie, ci prin tăria smereniei cellegate cu dânsul! 4i trăsura dreptăţii rămâne în urmă, nu pentru că dreptatea ar fi foarte slabă, pentru greutatea şi povara mândriei! 9dică, p#ecum sme#enia, p#in pute#ea ei cea nsemnatcov'#%e%te pute#ea păcatului %i ne #iică p'nă la ce#, a%a pe e altă pa#te, m'n#ia, p#in $#eutat%i pova#a ei cea ma#e, pune stăp'ni#e pe #eptate %i o o/oa#ă la păm'nt.

Si ca să vezi că un păcătos smerit întrece pe un drept mândru, adu2ţi aminte ele fariseul şi evameşul din Evangelie! < :ul*umesc *ie, Dumnezeule, că nu sunt ca ceilal*i oameni, #ăpitone#ep*i, esf#'na*i, sau ca %i acest vame%= %6c! +-, ++/! B, ce nebunieC 7ândria acestui fariseu nnumai că îl făcea să se înalţe pe sine mai presus de tot neamul omenesc, ci într2un cip nebunebat"ocorea pe vameşul, care sta nu departe de dânsul! Dar acesta ce a făcut8 El nu a răsplătit ocacu ocară, nu s2a aprins prin bat"ocorire, ci a suferit totul cu îngăduinţă, însă săgeata vră"maşulufost pentru el leac de vindecare, ocara i2a adus lui mărire, pâra @ cununa de cinste!

2stfel e /ine este sme#enia, astfel e c'%ti$ u#mează, c'n cineva nu se tul/u#ă e /at;oco#i#i nu se iu*e%te ele seme*ia alto#a. 'ăci noi şi ele la cei ce ne bat"ocoresc putem să tragem mare folo



precum aceasta s2a întâmplat cu vameşul! 2ică, pe c'n el p#imea /at;ocu#a, s-a ez/#ăcat păcate, %i upă ce a st#i$at" H:ilostiv fii mie, păcătosuluiI, el s-a nto#s miluit la casa sa, iaacela nu. De această ată cuvintele au /i#uit faptele.

5ariseul, adică, a numărat înaintea lui Dumnezeu dreptatea sa, postul său şi plata zeciuielilocelălalt însă a grăit cuvintele smereniei, şi păcatele sale i s2au iertat! 'u toate acestea, Dumnezeu a ascultat numai cuvintele acelea, ci s-a uitat n inima in ca#e ie%eau, %i afl'n-o sme#ită

nf#'ntă, s-a nu#at e 'nsul, n a 6a iu/i#e e oameni.otu%i, n toate acestea nu se zice că noi am putea păcătui ca vame%ul, ci numai că noi t#e/uie sfim sme#i*i ca 'nsul. 'ăci dacă vameşul, acest mare păcătos, a dobândit arul lui Dumnezepentru că a fost smerit, în ce treaptă înaltă trebuie să dobândească bunăvoinţa lui Dumnezeu acecare totodată cu smerenia lor unesc fapte mari şi îmbunătăţite 8 De aceea, vă #o$, vă nemn %i con;u# să mă#tu#isi*i toteauna cu sme#enie păcatele voast#e naintea Domnului!

2%a, escie con%tiin*a ta naintea lui Dumnezeu, a#ată- lui #ănile tale, %i ce#e e la D'nsocto#ia cea vinecătoa#e. El nu te va peepsi pent#u acestea, ci le va vineca %i acă tu ai v#

să le taci căt#e D'nsul, El totu%i %tie totul. 6pune-le a# pent#u ca aceasta să-*i folosească spun Lui păcatele tale, pent#u ca tu să te eli/e#ezi ele ele, să te uci e acolo cu#ă*it %i să scapi scaunul cel nf#ico%at al Fuecă*ii.

1oi am şi cunoscut în cele zise până acum vrednicia cea înaltă a smereniei, însă ea ni se arată mmărită în cele următoare!

'ăci cu adevărat smerenia stă mai sus ciar decât mucenicia! 'ând fiii lui evedeu s2au rugDomnului, ca să le dea locurile cele mai dintâi întru împărăţia Sa, după povestirea Evangelistu

7arcu, Domnul le2a zis aşa$ < De%i ve*i /ea paa#ul :eu %i vă ve*i /oteza cu /otezul :eu adiveţi fi munciţi ca şi 7ineF, nsă a %eea e-a #eapta :ea %i e-a st'n$a :ea, nu este al :eua, ci celo# ce s-au $ătit = %7c! +., G2?./!

Din acest răspuns noi învăţăm taina că ciar moartea mucenicească nu este de a"uns pentru cinstircea mai înaltă şi pentru locul cel mai de sus în cer! 'ăci vedeţi, Domnul a zis către dânşii, că măcde ar suferi ei moartea cea mucenicească, prin aceasta totuşi nu vor dobândi locurile cele dintâi!

9şadar, trebuie să fie alţii, care vor putea să arate încă şi mai mare vrednicie! 9ceasta a însemnat Hristos prin cuvintele$ <#uteţi să beţi paarul pe care Eu îl beau, şi cu botezul, cu care Eu mă bote

să vă botezaţiA iară a şedea de2a dreapta 7ea şi de2a stânga 7ea, nu este al 7eu a da, ci celor ce au gătit! El nu vorbeşte numai de şedere, ci de şedere de2a dreapta şi de2a stânga, spre a roîndulcirea de cea mai înaltă cinste, de posedarea locurilor celor mai de sus! El v#ea să zică p#aceasta" H#eo*ia e a fi mai cinsti*i ec't al*ii %i e a fi #iica*i peste to*i, nu o pute*i o/'nnumai p#in mucenicie. De%i voi ve*i #ă/a acestea, nu stă n pute#ea :ea e a vă a vouă cea mnaltă cinste, ci ea se cuvine acelo#a că#o#a li s-a $ătitI.

Da# ca#e sunt ace%tia > 0oim să vedem cine sunt acei fericiţi şi de trei ori fericiţi, care vor dobânaceste mărite cununi! <ine sunt ei oa#e, %i ce au făcut ei oa#e ca să se ncununeze at't e mă#i

9scultă ce zice DomnulC 'ând ceilalţi 9postoli s2au supărat pe cei doi fii ai lui evedeu, pentru



aceştia ar fi vrut să aibă numai pentru dânşii locurile cele dintâi, iată cum Hristos aduce orânduiapatimii acelora şi acestora! El a strigat către dânşii si a zis$ <<ăpeteniile neamu#ilo# le stăp'nesc pele, %i cei mai ma#i ai lo# peste ele omnesc. a#ă nt#e voi nu va fi a%a ci ca#e va v#ea să fie mama#e nt#e ve#i, să fie vouă slu$ă %i ca#e va v#ea să fie mai nt'i, să fie cel mai e pe u#mă ecto*i = %7c! +., ?(2?G/!

0ezi, ei voiau să fie cei dintâi, cei mai mari, cei mai însemnaţi, asemenea principilor! ent

aceasta a zis isus" H<a#e v#ea să fie cel mai ma#e, acela t#e/uie tutu#o# slu$ă să fie. Dacă vvoi*i să o/'ni*i locul cel int'i %i cinstea cea mai naltă, s'#$ui*i-vă a fi cei mai e ;os, cei msme#i*i, cei mai mici %i mai ascultăto#iI.

9şadar, fapta bună a smereniei dă cinstea cea mai înaltă, precum şi 5iul lui Dumnezeu S2a smerit Sine, spre a întemeia împărăţia Sa cea mare şi a dobândi milioane şi milioane de slu"itori! a# tc#e%tine, te vei teme oa#e ca nu cumva să te n;ose%ti p#in sme#enie > 9tunci vei fi tu mai maremai înalt decât alţii, mai strălucit şi mai mărit, când te vei în"osi pe tine însuţi, când nu vei umbdupă rangul cel dintâi, când vei răbda de bună voie umilinţa, "ertfirea de sine şi prime"dia, când tuvei sârgui a fi sluga tuturor, gata a face şi a suferi toate pentru aceasta!

Să cumpănim acestea, iubiţilor, şi cu toată râvna să ne sârguim la smerenie! De am fi trataţi de alcu semeţie, de am fi bat"ocoriţi, luaţi în râs şi dispreţuiţi, să le suferim toate cu răbdareC 'ăci niminu ne poate aşa înălţa, nici face aşa de cinstiţi şi mari, ca fapta bună a smereniei! Dacă noi voîntipări2o în viaţa noastră, atunci vom fi părtaşi tuturor bunătăţilor, p#in a#ul Domnului nostisus 5#istos, că#uia mp#eună cu atăl %i cu Duul 6f'nt se cuvine laua, mă#i#ea ncinăciunea, acum %i n vecii vecilo# ! 2min.

(in JCmilii la ostul ma#eI - 6f'ntul oan Ku#ă e 2u



%&#ntul Ioan 'ură de Aur despre smerenie şi

pocăin*ă

- <a#e este aceasta, a t#eia cale e pocăin*ă> SmereniaC Smereşte2te şi ţi2ai şters şiruri de păcate

⇒ Ai şi pentru această dovadă din dumnezeiasca Scriptură, pilda vameşului şi a fariseul(Luca 18, 10-14!

S2au suit, spune Domnul, fariseul şi vameşul la templu să se roage! 4i a început fariseul să2şi înşvirtuţile$ JEu nu sunt un păcătos ca toată lumea, spune el, nici ca vameşul acestaC=!

Suflete ticălos şi nefericitC 9i osândit toată lumeaC #entru ce2+ mai îndurerezi pe cel de lângă tin1u te mulţumeşti cu întreaga lume decât dacă osândeşti şi pe vameş8 #e toţi cei de aici i2ai ulitC #

nici un om n2ai cruţatC JEu nu2s ca toată lumea, spui tu, nici ca vameşul acestaC #ostesc de două ope săptămânăA dau zeciuială din averile mele săracilorC=! 'uvinte de laudă rosteaC Bm ticălosC 5ai osândit întreaga lumeC #entru ce loveşti şi în vameşul de lângă tine8 1u te saturi cu ulirîntregii lumi decât dacă osândeşti şi pe cel de lângă tine8

2 'e2a făcut vameşul8 9 auzit tot ce spunea fariseul, dar n2a zis$ Jcine eşti tu de spui unele acestea despre mine8 De unde2mi ştii viaţa8 12am crescut împreunăC 12am trăit la un loc, n2am founul lângă altulC 'ine dă mărturie de faptele tale bune8 #entru ce te lauzi singur8 #entru ce cinsteşti singur8= 1ici un cuvânt din acestea n2a grăit vameşul, ci, plecându2şi capul la pământ, sîncinat şi a spus= JDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosuluiC=! 0ameşul s2a smerit şi a a"uns dre



5ariseul s2a pogorât de la templu pierzându2şi dreptateaA vameşul s2a pogorât dobândind dreptate'uvintele au biruit faptele! ;nul, cu faptele, a pierdut dreptateaA altul, cu cuvânt de smereniedobândit dreptatea! 4i totuşi aceea nu era smerenie! 9tunci e smerenie, când unul mare micşorează pe sine! 5apta vameşului nu era smerenie, ci adevăr! 9devărate erau cuvintele lui că epăcătos!

Spune2mi, te rog, poate fi om mai rău ca vameşul8 1eguţătoreşte nenorocirile altora, ia parte

roadele muncii altoraA nu munceşte, dar ia parte la câştig! Krozav e păcatul vameşuluiC 0ameşul nunimic altceva decât silnicie acceptată de toată lumea, păcat legalizat, lăcomie cu nume bun! 'ipoate fi mai rău decât vameşul, care stă la drum şi culege roadele muncii altora8 'ând e vorba muncă, lui nici nu2i pasăC 'ând însă e vorba de câştig, îşi ia partea din cele ce n2a muncit! Deci davameşul, care2i un păcătos, a dobândit un dar atât de mare când s2a smerit, cu atât mai mult omvirtuos când se va smeriC Dacă2ţi vei mărturisi păcatele şi te vei smeri, vei fi drept!

Scopul meu era de a vă arăta smerenia, a treia cale a pocăinţei, de a arăta că vameşul nu s2a smerci a spus adevărul, şi2a dezgolit păcatele lui şi a a"uns dreptA n2a dat bani, n2a străbătut oceane, nmers pe "os cale lungă, n2a traversat mări nemărginite, n2a rugat pe prieteni, n2a avut nevoie de mu

timp, ci, prin smerenie, a dobândit dreptatea şi a fost socotit vrednic de 3mpărăţia 'erurilor, pe cafacă Dumnezeu ca noi toţi să o dobândim, cu arul şi iubirea de oameni a Domnului nostru IisHristos, 'ăruia slava şi puterea în vecii vecilor! 9min!

(Et#as in ca#tea"

6f'ntul oan Ku#ă e 2u# - Cmiliile esp#e pocăin*

!ântul #icolae Velimirovici - Evanghelia despre rugăciunea vameşului şi

!ariseului



'ătre unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta$ Doameni s-au suit la templu, ca să se #oa$e" unul fa#iseu %i celălalt vame%. &a#iseul, st'n, a%a s#u$a n sine" Dumnezeule, *i mul*umesc că nu sunt ca ceilal*i oameni, #ăpito#i, ne#epaulte#i, sau ca %i acest vame% postesc e ouă o#i pe săptăm'nă, au zeciuială in toate c'c'%ti$. a# vame%ul, epa#te st'n, nu voia nici ocii să-%i #iice căt#e ce#, ci-%i /ătea pieptuzic'n" Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. ic vouă că acesta s-a co/o#'t mai n#eptat casa sa, ec't acela. &iincă o#icine se nal*ă pe sine se va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te pe sine sva năl*a.

Gn om a me#s n pău#e ca să alea$ă un copac in ca#e să facă $#inzi pent#u acope#i%. i a văz

oi copaci, unul l'n$ă altul. Gnul e#a nete %i nalt, a# e#a put#e pe inăunt#u, %i celălalt ecu 'm/u#i %i u#'t pe inafa#ă, a# e#a sănătos pe inăunt#u. Cmul a oftat %i %i-a zis" 9La ce-mfolose%te mie acest copac nalt, neciotu#os, acă este put#e pe inăunt#u %i in ca#e nu pot să f/'#ne> <elălalt, cia# acă este ciotu#os %i u#'t, cel pu*in este sănătos pe inăunt#u %i astfeacă muncesc pu*in mai mult, pot să-l folosesc la /'#ne e acope#i% pent#u casa mea.9 i, fă#ă se $'nească mai mult, a ales acel copac.

:ot la fel va alege şi Dumnezeu între doi oameni pentru casa Sa şi nu va alege pe cel care pare bupe dinafară, ci pe cel a cărui inimă este plină de dreptatea sănătoasă a lui Dumnezeu!

'ei mândri, ai căror oci sunt într2una ridicaţi spre cer, în vreme ce inimile lor sunt lipite de pămânnu sunt plăcuţi lui DumnezeuA sunt /ineplăcu*i lui Dumnezeu numai cei sme#i*i %i /l'nzi cinima, ai că#o# oci sunt pleca*i sp#e păm'nt, n v#eme ce inimile lo# sunt /o$ate int#u cece#e%ti. iditorul lumii alege oamenii care caută la păcatele lor înaintea lui Dumnezeu, mai mudecât la faptele lor cele bune! 'ăci Dumnezeu este doctorul care vine la patul pe care stă fiecadintre noi şi întreabă$ L;nde te doare8L Bmul care foloseşte de venirea doctorului, ca să2i spudespre toate durerile şi slăbiciunile sale, este înţelept, dar omul care îşi ascunde durerea şi se laucu sănătatea sa, este nebun! 'a şi cum doctorul vizitează oamenii pentru sănătatea lor şi nu pent



starea lor de boalăC :a#ele oan Ku#ă e 2u# spune că 9Este #ău să păcătuie%ti, e%i aici se poaa a;uto# a# să păcătuie%ti %i să nu n$ăui păcatul - aici nu se mai poate nici un a;uto#.9

Deci să avem înţelepciune şi să stăm la rugăciune înaintea lui Dumnezeu, să simţim că ne aflăînaintea doctorilor celor mai buni şi mai milostivi, care ne întreabă pe fiecare dintre noi, cu purtade gri"ă şi cu dragoste$ L;nde te doare8L Să nu ne lenevim în nici un cip, să2I spunem toată boanoastră, rănile noastre şi păcatele noastre!

Domnul Iisus ne spune despre aceasta în pilda vameşului din pericopa Evangelică de astăzi! Evangelie se spune că Domnul a spus aceasta pildă celor care se credeau că sunt drepţi şi privecu dispreţ pe ceilalţi! ?u căem %i noi p#int#e cei că#o#a Domnul le spune aceasta pilă> 1u răzvrătiţi, ci mărturisiţi2vă boala, ruşinaţi2vă de ea şi luaţi leacul pe care vi2l dăruieşte Doctorul cmai bun şi mai milostiv!

nt#-un spital e#au mul*i /olnavi. Gnii aveau fe/#ă %i nu mai puteau a%tepta p'nă la veni#octo#ului al*ii um/lau e colo colo, c#ez'nu-se sănăto%i %i nu voiau să-i vaă octo#ul. nt#iminea*ă, octo#ul a int#at să-i viziteze pe /olnavi. Docto#ul e#a mp#eună cu un p#ieten, ca#

e#a plin e a#u#i pent#u /olnavi. #ietenul octo#ului a văzut că /olnavii aveau fe/#ă %i i pă#e#ău pent#u ei. 96e pot vineca>9 l-a nt#e/at pe octo#. Docto#ul i-a %optit la u#ece" 9i ace%tcu fe/#ă %i cei ca#e se află n pat se pot vineca, a# cei ca#e um/lă nu se pot ... aceia sufe#ă /oli ca#e nu se pot vineca %i sunt put#ezi pe inăunt#u.9 #ietenul octo#ului a fost foa#te uim%i uimi#ea sa stătea n ouă luc#u#i" tainele /olilo# oamenilo# %i n%elăciunea ocilo# oamenilo#3ncipuiţi2vă acum că suntem bolnavi în acest spital al lumii! *oala de care suferă fiecare dintre npoartă acelaşi nume 2 nedreptatea! 3n acest cuvânt se află toate patimile, toate poftele, toate păcate2 toate slăbiciunile şi moleşirea sufletelor, a inimilor şi a minţilor noastre! 'ei bolnavi se află întrstare, la începutul bolii, în altă stare, la vremea cea mai grea a bolii şi în altă stare, la vindecare! D

acestea sunt cipurile bolilor dinlăuntrul omuluiA numai cei care se vindecă se fac conştienţi greutatea bolii de care suferiseră! 'ei mai bolnavi sunt cei mai puţin conştienţi de boala lor! 3n boatrupească, omul care are febră mare, nu este conştient de sine nici de boala sa, nici nebunul nu spudespre el că este nebun!

3ncepătorii nedreptăţii se simt ruşinaţi de boala lor o vreme, dar repetarea păcatului duce la obiceide a păcătui şi aceasta se întâmplă până la ameţeala şi starea de inconştientă a nedreptăţii, până îno stare în care sufletul nu mai are nici un sens în sine, şi nici boala sa! 4i încipuiţi2vă numai, udoctor care intră în spital şi întreabă$ L'e2aţi păţit8L 'ei a căror boală se afla într2o stare de începuse simt ruşinaţi să se arate că sunt bolnavi şi vor răspunde$ L1imicCL 'ei a căror boală a a"uns

starea cea mai grea, se vor mânia la o asemenea întrebare şi nu vor răspunde numai L1u2i niciproblemă cu noiCL, ci vor încerca să se mândrească cu sănătatea lor! 1umai cei care sunt pe cale vindecare vor ofta şi vor răspunde doctorului$ LE foarte răuC 9i milă şi ne a"utăCL

e#tulian spune nt#-o omilie esp#e pocăin*ă" 9Dacă *i este f#ică să-*i mă#tu#ise%ti păcatelp#ive%te focul iaului, pe ca#e numai mă#tu#isi#ea l poate stin$e.9

9tunci, cugetă la toate acesteaA ascultă pilda lui Hristos şi otărăşte tu cât este de potrivit!



• "acă spui cu uimire #Aceasta pildă nu mi se potriveşte#, atunci $nseamnă că suferi de %oacunoscută ca nedreptate!

• "acă te $mpotriveşti #&u sunt drept' aceasta este pentru păcătoşii din urul meu#, aceas$nseamnă că %oala ta a auns a auns să fie foarte )rea!

• "ar dacă te %a*i cu pumnul $n piept şi spui #&ste adevărat' sunt %olnav şi am nevoie doctor#, aceasta $nseamnă că eşti pe calea vindecării! Atunci, nu te teme' te vei vindeca!

Doi oameni s-au suit la templu, ca să se #oa$e" unul fa#iseu %i celălalt vame%. Doi oameni, dpăcătoşi, cu deosebirea că fariseul nu se vedea pe sine ca păcătos, în vreme ce vameşul se vedpăcătos! 5ariseul făcea parte din clasa de sus din societatea vremii, iar vameşul făcea parte din clacea mai bat"ocorită!&a#iseul, st'n a%a, se #u$a n sine" Dumnezeule, *i mul*umesc că nu sunt ca ceilal*i oamen#ăpito#i, ne#ep*i, aulte#i, sau ca %i acest vame%. ostesc e ouă o#i pe săptăm'nă, azeciuială in toate c'te c'%ti$.

5ariseul stătea în partea de dinainte a bisericii, ciar în faţa altarului, aşa cum era obiceiul fariseilsă se ducă în faţă! 'ă fariseul stătea ciar în faţă, se vede din zicerea că vameşul stătea depar5ariseul era atât de mândru şi desigur, se vedea pe sine intru toată dreptatea %adică în sănătatea lduovnicească/, că el nu căuta locul din faţă, numai în priveliştea oamenilor, ci şi în priveliştea lDumnezeu şi nu căuta aceasta numai la mese şi la întâlniri cu oamenii, ci şi la rugăciune! 9celucru este destul pentru a arăta cât de bolnav era fariseul de nedreptate şi cum îl învârtoşa pe aceasta!

De ce se zice" se #u$a n sine> De ce nu cu $las> ent#u că Dumnezeu ascultă mai atent vo#/e%te inima ec't ce $#ăiesc /uzele. <eea ce c#ee %i simte omul atunci c'n se #oa$ă lDumnezeu este mai impo#tant pent#u Dumnezeu ec't cuvintele #ostite oa# cu lim/a. 6im

poate fi înşelătoare, dar inima nu înşeală$ ea arată omul aşa cum este el 2 alb ori negru!

9Dumnezeule, *i mul*umesc că nu sunt ca ceilal*i oameni.9 ;n păcătos cutează să spună aceasîn biserică, înaintea lui DumnezeuC 'e este *iserica, dacă nu un loc unde bolnavii se întâlnesc doctorul lor8 'ei bolnavi din pricina păcatului vin să2şi mărturisească boala, lui DumnezDoctorul, şi să afle leacuri şi vindecare de la El, care este adevăratul vindecător de toată durerea slăbiciunea omului şi 'are este Dătător a toate lucrurile cele bune!

7erg cei sănătoşi la spital ca să se laude doctorului cu sănătatea lor8 Dar acest fariseu nu a venit biserică cu sufletul întreg şi sănătos, ca să se laude cu sănătatea sa, ci ca un grav bolnav nedreptate care, în delirul bolii sale, nici nu mai ştie că este bolnav!

Bdinioară, pe când vizitam un spital de boli de minte, doctorul m2a dus în faţa unui gard de sârmcare împre"muia clădirea cu bolnavii cei mai prime"dioşi! L'um te simţi8L, l2am întrebat! El mirăspuns îndată$ L'um crezi că mă simt printre toţi nebunii ăştia8L

Iată ce spune fariseul$ LDumnezeule, 3ţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni!L De fapt, el nmulţumeşte lui Dumnezeu pentru aceasta, recunoscând că este lucrarea lui Dumnezeu faptul că el este ca ceilalţi oameni! 1u, cuvintele$ LDumnezeule, 3ţi mulţumesc !!!L nu sunt nimic mai mult dec



o grăire, o zicere linguşitoare către Dumnezeu, ca Dumnezeu să2i asculte lăudăroşenia lui! 'ăci, dtot ceea ce spune, el nu mulţumeşte lui Dumnezeu pentru nimicA dimpotrivă, el uleşte împotriva lDumnezeu, ulind împotriva întregii zidiri a lui Dumnezeu!

El nu2I mulţumeşte lui Dumnezeu pentru nimic! :ot ceea ce spune el despre sine, este arătat ca fiinnumai lucrările lui, dobândite fără a"utorul lui Dumnezeu! El nu spune că nu este profitor, nedrepdesfrânat ori vameş, pentru că Dumnezeu l2a păzit de aceasta cu puterea Sa şi cu mila SaA ci spu

numai că el este ceea ce este, după propria sa "udecată$ un om cu totul aparte, şi atât de vrednic, nu are perece în toată lumea! 'ă şi aceasta 2 vieţuirea sa cu cu totul aparte 2 el se osteneşte şi nevoieşte ca să rămână pe această treaptă înaltă, deasupra tuturor celorlalţi oameni! 9ltfel spus$ posteşte de două ori pe săptămână şi dă zeciuială din toate câte câştigă!

9, ce cale uşoară de mântuire şi2a ales acest fariseu, mai uşoară decât cea mai uşoară cale pierzareC Dintre toate poruncile pe care le2a dat Dumnezeu oamenilor prin 7oise, el alege numdouă dintre cele mai uşoare! Dar el nici măcar pe acestea două nu le2a împlinit cu adevărat, căDumnezeu nu a dat aceste două porunci pentru că avea El nevoie ca oamenii să postească şi să dzeciuială din toate câte câştiga! 9sta nu2I trebuie lui Dumnezeu câtuşi de puţin! Dumnezeu nu a

aceste po#unci oamenilo# nici ca să fie un scop n sine, ci - p#ivin toate celelalte po#unci - ca saucă #oaă e sme#enie naintea lui Dumnezeu, asculta#e fa*ă e Dumnezeu %i #a$oste pent#Dumnezeu %i pent#u om.

#e scurt$ să e%tepte, să nmoaie %i să lumineze inimile oamenilo#. :otuşi, fariseul a împlinit acesdouă porunci fără să aibă un scop! El postea şi dădea zeciuiala din toate câte câştigă, dar îi ura şidispreţuia pe alţii şi era mândru înaintea lui Dumnezeu! 4i astfel el a rămas pom fără roadă! Moanu stă în postire, ci în inimăA roada nu stă într2o poruncă, ci în inimă! oate po#uncile %i toate le$se află n slu;/a inimii" ele ncălzesc inima, luminează inima, uă inima, mp#e;muiesc inima,

p#ă%esc %i o plantează - numai ca #oul in c'mpul inimii să se p#ină, să c#ească %i să se coacoate luc#ă#ile cele /une sunt un mi;loc %i nu un scop, metoa %i nu #oul. 6copul este inimune se află #oul.

4i astfel, fariseul, prin rugăciunea sa, nu a dobândit scopul dorit$ el nu şi2a dat la iveală frumuseţsufletului său, ci urâciunea luiA el nu şi2a dat la iveală sănătatea, ci boala sa! Hristos a dorit să araaceasta, prin această pildăA nu numai în ceea ce2l priveşte pe acest fariseu, ci privitor la toţi farisecare erau la vremea aceea puterea stăpânitoare peste poporul iudeu!

#rin această pildă, Domnul a căutat să arate cucernicia răsucită şi fariseismul mincinos, pentru ca

vă aflaţi în stare de cădere de2a lungul tuturor neamurilor de creştini, până în zilele noastre! 1u află şi astăzi printre noi, oameni, care se roagă lui Dumnezeu întocmai ca acest fariseu8 1u sumulţi dintre cei care îşi încep rugăciunea cu ulă şi cu cârteală împotriva aproapelui şi sfârşesc mărire de sine8 1u sunt mulţi care stau în faţa lui Dumnezeu ca şi cum ne2ar fi nouă datornic8 1sunt mulţi dintre noi care spun$ LDumnezeule, eu postesc, merg la biserică, îmi plătesc toate dăriledau bani la bisericăA eu nu sunt ca alţi oameni, ca profitorii şi defăimătorii, ca necredincioşii desfrânaţii, care mă supără pe mine rău8 'e faci :u, Dumnezeule8 De ce nu2i ucizi pe ei şi de ce nmă răsplăteşti pe mine pentru tot ceea ce fac eu pentru :ine8 1u vezi :u, Doamne, curăţia inimmele şi sănătatea sufletului meu8L <u toate acestea, %ti*i că 9Dumnezeu nu vă poate n%ela, %i ni



voi pe El9, a%a cum a spus &e#icitul :aim. El a mai spus 9&ieca#e %i face c#uce, a# nu fiecase #oa$ă.9 &a#iseul este ca 92v#aam p#in /a#/a sa, %i ca 5am p#in fapte.9

9stfel, ei vorbesc, şi Dumnezeu îi ascultă şi îi trimite acasă goi, spunându2le$ LEu nu recunocipul pe care îl arătaţi voi, despre voi!L 4i, la Nudecata de 9poi, El le va spune$ LEu nu vă cunosc voiL, căci Dumnezeu nu24i recunoaşte prietenii după vorbele lor, ci după inimile lorA aşa după cunu preţuieşte smocinul pentru frunzele lui, ci pentru roadă!

Dar iată cum ar trebui să se roage un om al rugăciunii$ a# vame%ul, epa#te st'n, nu voia nocii să-%i #iice căt#e ce#, ci-%i /ătea pieptul zic'n" Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. stătea departeC 2evă#atul om al #u$ăciunii nu se #epee n fa*ă, n locul cel mai e vază /ise#ică. 6a ce ţi2ar folosi aceasta8 Dumnezeu îl vede la fel de bine dacă stă în spatele bisericii, caatunci când ar sta în faţă! ;n adevărat om al rugăciunii se pocăieşte întotdeauna cu adevărat!

9ocăin*a omului este să#/ăto#i#ea lui Dumnezeu9, spune 6f'ntul Ef#em 6i#ul. El stă epa#te. %i simte nimicnicia n fa*a lui Dumnezeu %i este plin e sme#enie naintea mă#e*iei lDumnezeu.

Ioan *otezătorul, cel mai mare dintre bărbaţii născuţi din femeie, era plin de frică la venirea lHristos, spunând$ 9Eu nu sunt v#enic să- ezle$ cu#eaua ncăl*ămintelo#.9 %cf! 7arcu +$O5emeia păcătoasă I2a spălat picioarele lui Hristos, udându2le cu lacrimile ei! Iată, deci, că un oadevărat al rugăciunii are smerenie adâncă şi este plin de bucurie dacă Dumnezeu îi îngăduie să apropie de picioarele Sale!

El nu voia nici ocii să-%i #iice căt#e ce#. De ce> Ccii sunt o$lina sufletului. ăcatesuflete%ti se pot citi n oci. 1u vedeţi că în fiecare zi, atunci când un om păcătuieşte, coboa

privirea înaintea oamenilor8 'um pot ocii păcătosului să nu se coboare înaintea lui Dumnez9totvăzătorul8 Doamne, fiecare păcat săvârşit înaintea oamenilor este săvârşit înaintea Dumnezeu şi nu există nici un păcat pe faţa pământului care să nu26 supere pe Dumnezeu! ;adevărat om al rugăciunii este conştient de aceasta şi pe lângă smerenie, mai are şi multă ruşinînaintea lui Dumnezeu! De aceea spune$ el nu voia nici ocii să2şi ridice către cer!

<i %i lovea pieptul. De ce> <a să a#ate n felul acesta că t#upul este măula#ul păcătui#ii omulu#oftele trupeşti duc omul la păcatele cele mai grele! 6ăcomia dă naştere patimii$ patima dă naştemâniei şi mânia uciderii! Kândurile repetate asupra celor ale trupului, desparte pe om de Dumnezeîl vlăguieşte şi ucide biruinţa dumnezeiască care se află în om! De aceea vameşul se bate în piept

rugăciune, fiind conştient de păcatul său, de umilirea sa şi de ruşinea sa înaintea lui Dumnezeu! De ce %i /ate mai ales pieptul, %i nu capul sau m'inile> ent#u că inima se afla n piept %i inimeste izvo#ul at't al păcatului, c't %i al faptelo# celo# /une. 'iar Domnul a spus$ 9Da# zicea ceea ce iese in om, aceea spu#că pe om. <ăci inăunt#u, in inima omului, ies cu$etele cele #elesf#'nă#ile, o*iile, ucie#ile, aulte#ul, lăcomiile, vicleniile, n%elăciunea, ne#u%ina#ea, ocipizma%, ula, t#ufia, u%u#ătatea.9 %7arcu O$(.2(G/! De aceea vameşul se bate în piept!

4i a spus el$ 9Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!9 El nu a pomenit nici de faptele sale cebune, nici de cele rele! Dumnezeu le %tie pe toate. i Dumnezeu nu voie%te n%i#ui#e e fapte,



pocăin*ă sme#ită pent#u toate. LDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosuluiCL 9ceste cuvinte sptotul!

u, Dumnezeule, e%ti Docto#ul %i eu sunt /olnavul. ?umai int#u pute#ile ale stă vineca#ea numai sin$u# =ie *i apa#*in eu. u e%ti Docto#ul %i milostivi#ea este leacul tău.

3n zicerea$ LDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosuluiCL e ca %i cum el spune cu pocăin*

9Docto#e, ă-mi leacul mie, celui /olnav! ?imeni in toată lumea asta nu mă poate vinecec't numai u, C, Dumnezeule.9

L=ie Gnuia am $#e%it %i #ău naintea a am făcut L %#salm ).$)/! ?u este năe;e pent#u mine la oameni, o#ic't e #ep*i a# fi ei, acă nu mă a;u*i u pe mine. ?imic nu mă mai poate a;uta pmine" posti#ea mea, a#ea e zeciuială, sau toate faptele mele cele /une, acă milostivi#ea ta numi un$e #ana ca o alifie. Laua oamenilo# nu-mi vinecă #ana, ci mai #ău se face. u, numai sin$u# mi %tii /oala mea %i numai u sin$u# ai leacul ce-mi este mie e folos. La nimeni altunu-mi este e folos să me#$ sau să mă #o$. Dacă u mă nepă#tezi pe mine, lumea nt#ea$ă nmă poate sp#i;ini e la căe#ea n p#ăpastie. u, numai u sin$u# po*i, Doamne, acă u v#ei.

Dumnezeule, ia#tă-mă %i m'ntuie%te-mă! 9Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!9

<e spune Domnul isus esp#e acest fel e #u$ăciune> 9ic vouă că acesta - a co/o#'t mn#eptat la casa sa, ec't acela.9 'ui spune Domnul aceasta8 1ouă tuturor, care credem despnoi că suntem drepţi!

0ameşul este cel care coboară la casa sa mai îndreptat, nu fariseul! Bmul care îşi mărturiseşpăcatele sale cu smerenie, merge acasă mai îndreptat şi nu cârtitorul cel mândru! 'el care pocăieşte şi se ruşinează este mai îndreptat iar nu omul cel înfumurat, mândru, obraznic!

Doctorul are milostivire şi vindecă pe omul bolnav care îşi recunoaşte boala şi caută vindecare, şitrimite gol pe cel care vine la Doctor ca să se fălească cu sănătatea sa!

9poi Domnul sfârşeşte minunata Sa pildă cu această învăţătură$ 9&iincă o#icine se năl*ă pe sinse va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te pe sine se va năl*a9 <ine se năl*ă pe sine %i cine se sme#e%pe sine> 1imeni nu se poate înălţa singur nici măcar un pic, dacă Dumnezeu nu2l ridică! Dar aici vorbeşte despre cel care crede că se înalţă, năpustindu2se către locul cel dintâi, atât înaintoamenilor, cât şi a lui DumnezeuA despre cel care se laudă cu lucrările sale cele buneA cel care semeţeşte înaintea lui Dumnezeu şi care, ulind şi defăimând, îi umileşte pe alţii, ca el să pară m

mare! 3n felul acesta, cei care cred că se înalţă pe sine, de fapt, se în"osesc! 5iindcă, oricât de marear vedea în ocii săi şi ciar în ocii oamenilor, el este cu mult mai mic în ocii lui DumnezeDumnezeu va ruşina un asemenea om şi îl va face să simtă într2o zi umilirea pe care a pricinuitaltora!

9'nă c'n omul nu se sme#e%te, el nu va p#imi nici o #ăsplată pent#u faptele sale. ăsplata nse ă pent#u fapte, ci pent#u sme#enie9, spune saac 6i#ul (#atat mistic, 34).

Da# cine se umile%te pe sine> 9ceasta nu face omul care încearcă să pară mai mic decât este, ci c

care nu2şi vede micimea din pricina păcatului! 'u adevărat, ciar dacă vrea, omul nu se poate cobo



pe sine mai "os decât îl coboară păcatul! Dumnezeu nu caută la noi altă umili#e ec't sensul #ecunoa%te#ea păcăto%eniei. #entru omul care îşi dă seama şi recunoaşte prăpastia în care laruncat păcatul, nu este cu putinţă să coboare mai "os! #ăcatul, întotdeauna ne poate arunca prăpastia pieirii, care este mai adâncă decât ne putem încipui!

6f'ntul :aca#ie cel :a#e spune" 9Cmul sme#it nu cae nicioată. 2fl'nu-se e;a mai ;os ecceilal*i, une mai poate căea> 6eme*ia este ma#e umili#e, a# umili#ea este o ma#e năl*a#

cinste %i emnitate.9 %Bmilia +/!#e scurt$ omul care face precum vameşul, este înălţat! 'el dintâi %fariseul/ nu se poate vindecpentru că el nu poate vedea că este bolnavA cel de al doilea %vameşul/ este bolnavul care se află calea vindecării, pentru că el şi2a recunoscut boala, s2a aşezat sub ascultarea Domnului şi a luleacul!

'el dintâi este ca şi copacul acela neted, înalt, care este putred pe dinăuntru şi nu este de folgospodaruluiA cel de2al doilea este ca şi copacul acela cioturos şi urât, pe care îl prelucreagospodarul, face bârna pentru acoperiş şi îl duce în casă!

Să Se milostivească Dumnezeu de toţi păcătoşii care2şi plâng păcatele şi să2i vindece de boala cpăcătoasă pe toţi cei care se roagă 6ui cu frică şi cu cutremur, slăvindu26 că pe :atăl cel milostivpe ;nul21ăscut 5iul Său şi pe Sfântul Du 2 :reimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururşi2n vecii vecilor! 9min!

!ântul $eo!an %ăvorâtul & Cuvânt 'n Duminica Vameşului şi a Fariseului (I)



Iată că au venit din nou săptămânile pregătitoare pentru 7arele #ostC 2 Să mulţumim Domnulu'are ne2a învrednicit să apucăm această vreme mântuitoare de sufletC Să ne rugăm ca El să ne a"u

şi să ne folosim de această vreme potrivit bunelor 6ui otărâri privitoare la noi! 3n această privintotuşi, nu cred că e nevoie să vă spun prea multe! 1u întâmpinaţi acest răstimp pentru prima oarăA o dată aţi ascultat tâlcuirea însemnătăţii acestor zile şi arătarea învăţăturilor pe care trebuie să tragem din eleA nu o dată, cred, aţi cunoscut şi cu lucrul cum sunt petrecute ele în cip ziditor şi cusunt petrecute în cip stricător! 4i atunci, ce nevoie mai este de povăţuiri întinse8 Este îndea"uns spunem$ 5raţi şi părinţiC 5aceţi aşa cum de"a ştiţi, aşa cum vă insuflă conştiinţa voastră şi vă învacercarea experienţaF, numai să se întoarcă toate spre zidirea voastră şi mântuirea sufletelor voastre

'u toate acestea, nu vreau, totuşi, să vă las fără a vă aminti câte ceva, măcar în mare, spre a v

călăuzi la petrecerea în cip mântuitor a răstimpului care a venit!Sunt unii bolnavi care merg să se trateze la staţiuni! Kândiţi2vă cum încep ei din vreme a cugeta călătoria ce îi aşteaptă şi cu câtă gri"ă pregătesc tot ce este de trebuinţă ca să a"ungă repede şi uşorapele vindecătoare şi să se folosească în cip cât mai roditor de răstimpul otărât pentru tratament

ată că %i la noi s-a ap#opiat %ein*a e t#atament a sufletelo# noast#e" sf'ntul post. 2ici %i noi nvom scăla - n apele e lac#imi ale pocăin*ei, %i vom lua nlăunt#ul nost#u octo#ia cea muvinecătoa#e - #upul %i 6'n$ele Domnului nost#u. Este nevoie să ne pregătim şi noi pentru acetratament 2 şi pe cât e sufletul mai presus de trup, pe atâta şi gri"a noastră pentru tratamentul l

trebuie să fie mai puternică şi mai lucrătoare ca la bolnavii amintiţi!

#entru prima dată, nu e nevoie să ne împovărăm cu multe! Să ne îngri"im doar a pătrunde în vo7aicii noastre *iserica şi să dăm naştere în noi înşine aşezărilor dispoziţiilorF sufletepregătitoare arătate de către ea! în post să ne ostenim pentru curăţirea conştiinţei şi îndreptarea vienoastre 2 ia# nt#uc't #eu%ita acesto# osteneli epine e nmuie#ea inimii p#in st#ăpun$e#e, iacă 6f'nta Aise#ică ne p#e$ăte%te in v#eme pent#u sim*ăm'ntul acesta %i v#ea p#in felu#imi;loace să l st'#nească %i să l ntă#ească n noi.



• Acum, prin pila esp#e vame% %i fa#iseu , ea ne insuflă că cea mai de nădede cale pentrune străpun)e este nimicirea $n noi $nşine a părerii de sine fariseice şi $nrădăcinarea $n inima t+n)uirii de pocăin*ă a vameşului HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9

• n duminica următoare, prin pila esp#e fiul #isipito# ea ne $nva*ă că oric+t de ad+ncă arcăderea cuiva, dacă cel căzut se $ntoarce cu inimă $nfr+ntă şi smerită către "omnu

stri)+nd H?u sunt v#enic să mă numesc fiu al ău p#ime%te-mă ca pe unul int#e a#$aăi!9 , va fi primit $n %ra*ele .ărintelui /eresc /elui ultmilostiv!

• "acă sufletul cuiva s-a arătat prea $mpietrit şi nesim*itor, Sf+nta iserică, $n continuare, vr să $l fr+n)ă, zu)răvindu-i nf#ico%ata Fuecată!• 2ar dacă cineva s-a o%işnuit p+nă $ntr-at+t cu starea sa cea $nositoare $ntru păcat, că

$nceput să $l socotească pe acesta drept starea sa firească şi nu-şi $nc3ipuie cele mai %unSf+nta iserică aminteşte pentru unul ca acesta de căe#ea p#otopă#in*ilo# , pentru a st+rniinima lui $ntristarea pentru ceea ce a pierdut şi a trezi $n el r+vna de a redo%+ndi aceastaduc+ndu-i $n )+nd mărimea pierderii şi c+t de mult merită să $i pară rău pentru aceasta

să se ostenească pentru a deveni iarăşi stăp+nitor al moştenirii pierdute!

Iată voile Sfintei *iserici a lui DumnezeuC #ătrundeţi în ele şi umblaţi după cum arată 7aica voastcea gri"ulieC

3n ziua de astăzi şi în toată săptămâna următoare să luăm lecţie de la vameş şi fariseu şi să învăţăaceastă lecţie! Ea este scurtă$ nu te năă;ui n #eptatea ta, ci, cu toată /o$ă*ia faptelo# tale /untoată năe;ea m'ntui#ii să *i-o pui n milostivi#ea lui Dumnezeu, st#i$'n in a'ncsufletului" HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9

#ivin la fa#iseu - cel o;enit, să nu c#ee*i că faptele #eptă*ii, cuce#niciei, /ineface#iinf#'nă#ii asp#e nu nseamnă nimic n ocii lui Dumnezeu. 1uC Domnul +2a do"enit fariseu nu pentru faptele lui, ci pentru că acesta a început să se laude cu ele, pentru că î

pusese în ele toată năde"dea sa, uitând de păcate 2 de care, bineînţeles, nu era slobod!Deopotrivă, p#ivin la vame%, să nu c#ee*i că păcatele au pu*ină nsemnătate naintea l

Dumnezeu. 1uC Domnul îl laudă pe vameş nu fiindcă prin păcatele sale s2a pus în starea denu fi vrednic nici să privească la cer, ci pentru că, după ce s2a adus aici prin voia sa cea rea,a părut rău şi s2a străpuns pentru aceasta, aşteptând să îşi afle izbăvire doar în milostivirea lDumnezeu 2 îl laudă pentru această întoarcere de la păcat la Domnul, pentru duul smerenişi durerii inimii întru care strigă$ HDoamne, milostiv fii mie, păcătosului!9

După ce am luat acum ceea ce e adevărat şi de la unul şi de la celălalt, primim lecţia aceast

osteneşte-te şi lucrează Domnului cu os#rdie: după toată lărgimea poruncilor <ui - 1nnădeJdea m#ntuirii să *i-o pui - toată - 1n milostivirea lui Dumnezeu 1iciodată nu vei a"unge fii îndreptat în ocii lui Dumnezeu întotdeauna şi în toate$ de aceea, oricât ai părea de îndreptat pdinafară, nu înceta niciodată să strigi din inimă$ HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9

Iată lec*ia9 pecetlui*i-o 1n inimile voastre Drept miJloc: iată ce să &ace*i9 parcurge*i repede g#nd via*a voastră şi uita*i-vă dacă nu sunt 1n ea păcate - cu cuv#ntul: cu &apta şi cu g#nduC! &i#e%te, se vo# $ăsi n ea mul*ime e păcate! Da# acă luc#u#ile stau a%a, cum să nu st#i$ăfieca#e" HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9>



9dunaţi după aceea toate faptele voastre bune 2 sau cele pe care lauda noastră de sine le socoadrept bune 2 şi vedeţi$ oare multe vor ieşi la socoteală8 'âte am putea, şi câte am fi datori să faceîn cele GP) de zile ale anuluiA dar ce am făcut8C 4i această puţinătate să o scoatem la arătartrâmbiţând$ <1u sunt ca ceilalţiCL 2 mai ales atunci când împotriva ei stau păcate cărora nu esnumăr8 5iindcă din cele (? de ceasuri ale fiecăreia dintre cele GP) de zile ale anului se vor afloare, vreunele care să nu fi fost însemnate prin vreun păcat8 Iar de vreme ce am priceput acest fapcum să nu strigăm$ HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9>

4i apoi, oare şi aceste puţine fapte bune sunt curate8 Bare asupra fiecăreia dintre acesneputincioase fapte bune se vede răsfrângerea slavei lui Dumnezeu8 Bstenindu2ne asupra lor, oanu am făcut mai mult pe placul nostru şi al oamenilor decât pe placul lui Dumnezeu8 Iar dacă esaşa, cum să punem vreun preţ pe ele şi, privind la ele, să ne semeţim întru înşelare de sine, spunânîn sinea noastră$ <1u sunt ca ceilalţiCL8 1uC #uneţi, doar, faptele voastre în faţa neamăgitoaroglinzi a dreptei "udecăţi însemnate în 'uvântul lui Dumnezeu$ este greu de crezut că pe fiecadintre voi conştiinţa nu2+ va îndemna să strige$ HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9

#oate că între voi nici nu sunt oameni care ar cuteza să spună în gura mare, lăudându2se pe sin

<1u sunt ca ceilalţiCLA însă eu cred că rar se găseşte cineva care să nu fi căzut în părere de sine încuviinţare de sine atunci când prin inimă trec fără cuvinte gânduri ce dau nu puţină însemnătaostenelilor noastre şi lucrării noastre în mi"locul celorlalţi! 1ici acest simţământ al mulţumirii sine nu este bunC #e/uie să sim*im, %i să sim*im a'nc, că nu me#ităm a/solut nimic %i nu putepune temei pe nimic in cele ale noast#e. emeiul nost#u este unul sin$u# - milostivi#ea lDumnezeu ia# aceste laue lăunt#ice e sine t#e/uie alun$ate.

;n sfânt nevoitor, de fiecare dată când gândul îi spunea$ <cutare şi cutare lucru este bun la tinebănuind că este vorba de o linguşire a vră"maşului, răspundea$ <*lestemat să fii tu cu QbineleR tău

9şa făcea sfântul părinteA cu atât mai mult se cuvine să facem astfel noi, păcătoşii!3n lucrarea duovnicească nu este nici un gând mai rău decât gândul părerii de sine! El năvăleşpieptiş asupra simţământului smereniei şi îl răceşte! 5ocul nu poate fi pus împreună cu apa 2 istrăpungerea nu poate vieţui împreună cu simţământul că eşti drept! #recum loveşte paralizorganele mişcării, aşa şi părerea de sine taie toată încordarea puterilor omeneşti spre bine! #recuroua vătămătoare strică florile minunate, aşa şi mulţumirea de sine amăgitoare strică în noi tot bine2 aşadar, alegeţi, fraţilor, binele şi lepădaţi răulC

n c'ntă#ile /ise#ice%ti, fa#iseul este asemănat cu cineva ca#e plute%te pe ma#e nt#-o co#a/ie, i

vame%ul ca#e se u#$isea pe sine - cu cineva ca#e face acela%i luc#u nt#-o /a#că p#oastă. e cint'i nsă 1-a necat fu#tuna năl*ă#ii e sine lovinu-1 e st'nca t#ufiei, ia# pe cel in u#mseninul a'nc al u#$isi#ii e sine %i sufla#ea lină a suspinelo# e pocăin*ă l-au us fă#ă p#ime;la limanul n#eptă#ii umnezeie%ti. n acelea%i c'ntă#i, fa#iseul mai este asemănat cu cinevca#e me#$e n ca#, ia# vame%ul - cu cineva ca#e me#$e pe ;os. <el in u#mă, nsă, aău$'n st#ăpun$e#e sme#enia, a luat-o naintea celui int'i, ca#e %i-a pus n cale st'ncile lauei e sine

9uzind asemenea îndemnuri, fraţilor, înţelepţiţi2vă pentru a alerga în aşa fel încât să a"ungeţi ţintă! 3n voi mare să fie lacrimile, luntre 2 defăimarea de sine, vânturi 2 suspinele, iar glas

vameşului 2 toate cele pe care le2aţi rânduit pentru plutire! 4i fără îndoială veţi a"unge la liman



milostivirii lui Dumnezeu şi veţi atinge grabnic ţărmul îndreptării, unde veţi gusta dulcea tinăconştiinţei întru atotiertarea lui Dumnezeu!

Să ne dăruiască acest mare bine nouă, tuturor, preaîndurata bunătate a lui DumnezeuC 9minC

1+ fe/#ua#ie 18

%&#ntul .eo&an /ăvor#tul 0 "uv#nt 1n Duminica Vameşului şi a Fariseului 2II3



Din ziua de astăzi începe :riodul! Iată, începe să adie a postC :rebuie să ne pregătim întâmpinarea lui 2 şi nu doar de întâmpinare, ci mai ales pentru scopul în vederea căruia a fo

rânduit postul$ pentru pocăinţă şi îndreptarea vieţii celei neîndreptate! 4i iată că auziţi cântarumilicioasă$ <G%ile pocăin*ei escie-mi, Dătăto#ule e via*ă!L

Cşile pocăin*ei deschide-mi mie - Da# cine le-a ncis> &le au fost desc3ise prin cruce stau vor sta desc3ise pentru to*i oamenii, at+ta vreme c+t va dăinui lumea, şi pentru fiecare dintre noat+ta vreme c+t mai este suflare de via*ă $n nările noastre!

*unA uşile milostivirii lui Dumnezeu sunt descise 2 şi cine le2a încis8 Să ştiţi că la aceste uşi a"unge prin altele 2 uşile îndurerării şi frângerii inimii! :rebuie să trecem mai întâi prin acestea ca

a"ungem la uşile milostivirii, îndurerează2te şi frânge2ţi inima, şi Domnul te va primiC

<5rânge2ţi inimaL 2 iar inima nu se frângeA <îndurerează2teL 2 dar ea nu vrea să se îndurereze! 4i iacă omul este zăvorât în sine prin împietrirea inimii 2 şi neavând putere să se biruie pe sine, strigcătre 7ilostivul Dumnezeu$ <;şile pocăinţei descide2mi mie, Dătătorule de viaţăCL G%a ta esntoteauna escisă, Doamne a mea nsă este ncisă, %i nu am pe une să ies! Descie-mmie, p#in această f#'n$e#e, u%a inimii mele mpiet#ite, ca să ies la ine %i să int#u p#in u%imilostivi#ii ale!Ia aminte Domnul la tânguirea omului necă"it şi îi dă să cunoască felul în care trebuie să lucrezasupra sa ca să se descidă uşa inimii lui! Ieri am cântat$ <;şile pocăinţei descide2mi mieLA acum

ca răspuns, auzim de la Domnul pilda vameşului şi fariseului! în Duminica următoare, ca răspuns aceeaşi cântare, vom auzi pilda fiului risipitor! în continuare, cu acelaşi scop, ni se va aduce amintire priveliştea înfricoşatei Nudecăţi şi căderea strămoşilor noştri celor întâi2zidiţi! Domnpa#că ne-a# spune" HLuc#a*i upă n#epta#ul aevă#u#ilo# vestite vouă e căt#e aceste isto#isevan$elice - %i poate că ve*i a;un$e să vi se esciă, n sf'#%it, u%ile inimii voast#e mpiet#ite'iocanul greu, lovind piatra, o sfărâmă şi o mărunţeşte$ la fel aşteaptă şi Domnul ca adevăruriacestea, unul mai izbitor decât celălalt, să sfărâme în cele din urmă împietrirea inimii noastre, scoată din ea tânguiri de pocăinţă şi să stoarcă lacrimi de pocăinţă!



9şadar să pătrundem, fraţilor, voia lui Dumnezeu, şi să urmăm mântuitoarelor îndreptări a7ilostivului nostru Domn! Domnul p#escim/ă inima nsă %i noi t#e/uie să ne m/olim %i să nsilim, %i cel pu*in să nu mpieicăm atotluc#a#ea m'ntuitoa#ei /unătă*i a lui Dumnezeu.

ila e acum esp#e vame% %i fa#iseu a#ată că pieica cea mai nsemnată in noi n calef#'n$e#ii inimii este sim*ăm'ntul nost#u că suntem #ep*i, %i ne nva*ă, iz$onin sim*ăm'ntacesta, să ne stato#nicim n a%eza#ea Mispozi*iaN pe ca#e o avea sufletul vame%ului, ca să st#i$ă

folosin cuvintele acestuia" HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9 Domnul pune înaintea noastră doi oameni şi parcă ne spune$ Hoftim, p#ivi*i - au venit la :ine ounul s-a ap#opiat cu n#ăzneală, nc#ein*at e #eptatea sa %i e me#itele sale naintea :ea, n#eptă*i#e n-a p#imit ia# celălalt nici p#ivi#ea nu e#a n sta#e să %i-o #iice căt#e :ine, ci numse /ătea n piept %i ce#ea milă - %i l-am miluit. :e#$e*i %i voi e face*i la fel. Lepăa*i aceastaină pie#zătoa#e a n#eptă*i#ii e sine, nve%m'nta*i-vă n z#en*ele must#ă#ii e sine - %i ve*imilui*i9.

7ulţumirea de sine şi îndreptăţirea de sine sunt înşelarea cea mai pierzătoare, în care vră"maş

reuşeşte să îi ţină pe mulţi oameni, şi încă nu dintre cei mai răi! 9ceastă înşelare taie picioareleopreşte din mers! 'el ce se simte drept ce nevoie are să se neliniştească şi să caute multă milScopul a fost atins 2 omul e dreptA la ce să se mai ostenească8 Mămâne doar să se uite în "ur, să îngâmfe, iar pe ceilalţi să îi defaime! De fapt, asta înseamnă a strica prin gând ceea ce ai dobândprin osteneală, şi a te pierde pe tine însuţi! ată e ce n nvă*ătu#ile 6fin*ilo# ă#in*i sunt #epetafă#ă nceta#e lec*ii e sme#enie %i efăima#e e sine, %i sunt nfă*i%ate cu eose/ită stă#uinmust#ă#i ale pă#e#ii e sine %i năl*ă#ii e sine.

0oi, care vreţi să destrămaţi această ceaţă a înşelăriiC Haideţi să învăţăm aceasta de la farise

5ariseul, pare2se, nu socotea că e nevoie să se tăinuiască$ el a spus pe faţă ceea ce avea în suflet, prin aceasta a dat în vileag cursa vră"maşului, prin care acesta încurcase sărmanul lui suflet şiţinea în amăgirea de sine!

<1u sunt ca ceilalţiL! #rima înşelareC 5ariseul nu avea o purtare rea! Se uita la păcătoşii vădiţi bineînţeles, se socotea mai bun ca ei! Dar de ce trebuia să se uite la cei care trăiau neîndreptaţi8 se fi uitat la cei ce duceau viaţă îmbunătăţită! 9r fi văzut, fireşte, numeroşi dintre aceştia cu viamult mai presus decât a lui 2 şi nu ar mai fi zis aceste vorbe pierzătoare$ <1u sunt ca ceilaoameniCL

Iată şi învăţătura pentru noi, fraţilor$ momeala vră"maşului este întotdeauna aceeaşi, acum ca atunci! 4i acum, ca şi atunci, el ne insuflă următorul lucru$ <Ia uite$ acela e aşa, şi celălalt este pdincoloA tu, însă, eşti cu totul altcevaCL 9scultă bietul om aceste vorbe linguşitoare şi ciar începe creadă că el e bun 2 drept care se şi înceţoşează la minte prin părerea de sine şi se lipseşte dmilostivirea lui Dumnezeu! Dar de ce să te uiţi la cei ce trăiesc în nepăsare8 ;ită2te la cei urmează cu râvnă şi stricteţe virtutea şi cucernicia, şi luminează2te prin cunoaşterea propriilnea"unsuri! Sau 2 mai bine 2 nu te uita la nimeni dintre cei care vieţuiesc aici$ căci cine e curat dintpământeni8 6asă2i deoparte pe toţi şi păstrează în gând doar pildele pe care te îndatorează să urmezi 'uvântul lui Dumnezeu! G#măto#i fiin mie, p#ecum %i eu lui 5#istos %I 'or! ++,+A Ef

),+/, spune apostolul! ilă am at vouă, ca p#ecum Eu am făcut vouă, %i voi să face*i %In +G, +



sau$ &i*i esăv'#%i*i, p#ecum atăl vost#u <el <e#esc esăv'#%it este %7t! ), G-/, spune DomnIată la cine să te uiţi şi cu cine să compari viaţa taC 'u virtuţile Sfinţilor 9postoli, cu fapteDomnului şi 7ântuitorului nostru, cu desăvârşirile :atălui 'eresc! 5aţă în faţă cu aceştia punândse, cine va cuteza să spună$ <1u sunt ca ceilalţiCL8 1u cumva, mai degrabă, vor striga din inimacoperindu2se de ruşine şi coborându2şi privirile$ < Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9ici se întâmplă acelaşi lucru ca atunci când cineva intră într2o societate de înaltă ţinută fără acunoaşte convenţiile sau apare într2o adunare strălucită cu îmbrăcăminte nepotrivită! 9şadar, a

compara cu cei mai înalţi şi mai desăvârşiţi este cea mai puternică şi lucrătoare doctorie împotripărerii de sine!

In continuare, fariseul spune$ <#ostesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câcâştigL, adică dădea săracilor şi templului a zecea parte din veniturile sale! Iată a doua înşelare$ aprivi numai faptele drepte, ascunzându2ţi de tine însuţi păcatele, şi în aceste fapte drepte a prnumai la partea lor cea dinafară, fără a lua aminte la simţirile şi aşezările dispoziţiileF lăuntrice care acestea sunt săvârşite! 9şa a făcut fariseul şi a fost întunecat de părerea de sine! El nu şicercetat aşa cum trebuie faptele şi nu a mers în această lucrare pe calea dreaptă!

<Eu, zice, am făcut cutare şi cutare bineL! Dar câte prile"uri nu au fost în care nu a făcut binele pcare putea şi era dator să2+ facă, şi câte prile"uri nu au fost în care a făcut răul în locul binelu6ucrul acesta îl trece sub tăcere, încercând să2+ ascundă atât de sine, cât şi de Dumnezeu! H6tafa#iseule9, a# fi t#e/uit să i se spună, Hau-*i aminte %i e toate cele #ele ale tale - %i apoi, upă vei fi pus e o pa#te amă#'tul tău e /ine, ia# e cealaltă toată $#ămaa #ăută*ilo# tale, uită-tce-o să iasă> i se poate $ici inainte că e ai fi făcut a%a, lim/a nu *i s-a# mai fi #ăsucit n $uca să spui" nu sunt ca ceilal*i oameni. a# acă mai apoi ai fi stat să ;ueci upă con%tiin*ăaică nu in slavă e%a#tă, nu in o#in*a e a plăcea oamenilo#, nici ca să fii #espectat %i să n*i pie#zi pozi*ia, %i nici pent#u că a%a s-au /#oit luc#u#ile, n v#eme ce inima ta nu avea t#a$e#e

facă /inele - acă ai fi stat, zic, să ;ueci upă con%tiin*ă in ce im/olu#i ai făcut %i pu*inul tă/ine e ca#e vo#/e%ti, nu *i-a# mai fi #ămas nimic afa#ă e st#i$ătul nspăim'ntat" Dumnezeumilostiv fii mie, păcătosului!9 1u a făcut aceasta fariseul, şi a căzut în cursa părerii de sine, ipentru îndreptăţirea de sine a fost acoperit de Dumnezeu cu osândă!

9şadar, dacă vreţi, fraţilor, să scăpaţi de prime"dioasa înşelare de sine, luaţi învăţătură pe dos de fariseu$ nefacând ceea ce făcea el şi făcând ceea ce el nu făcea! 'ând se va furişa vră"maşul şi vîncepe să trâmbiţeze înainte2vă în inima voastră cum că nu sunteţi ca ceilalţi, că faceţi cutare cutare lucru bun, luaţi2vă pe voi înşivă şi începeţi să vă perindaţi prin toate răutăţile voastrspunându2vă$ <Dar asta cine a făcut2o8 Dar asta8 Dar pe asta, cine8 4i pe asta, cine8L 9tunci se v

trezi glasul deşteptător al conştiinţei şi va înăbuşi şoapta aceasta tulbure a laudei de sine$ <1u suca ceilalţiCL

Dacă inima va continua, totuşi, să se îngâmfe prin înălţarea de sine, înfieraţi2o cu do"ană cât se poade aspră, zicându2vă$ <'iar dacă a şi fost făcut vreun lucru bun, prin gândurile tale rele l2ai striccu totul şi l2ai spurcat ba prin slava deşartă, ba prin dorinţa de a plăcea oamenilor, ba prin aşteptarde a împuşca din acelaşi foc şi vreun câştigA iar dacă atunci când ai săvârşit aceste fapte nu aveasemenea simţăminte, oricum le spurci acum şi le răpeşti toată valoarea prin faptul că te îngâmfi celeCL 9stfel do"enindu2ne, o să ne răpim orice temei al îndreptăţirii de sine, şi nu vom mai avea la



ocrotire să alergăm afară de cea a milostivirii lui Dumnezeu, către 'are să şi începem a striga făfăţărnicie$ HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9

B, de ne2ar a"uta Dumnezeu să pătrundem în aceste simţăminte îndreptăţitoare ale vameşului şi ne statornicim în eleC S2ar părea că ele ne sunt foarte fireşti 2 însă nu totdeauna şi nu cu uşurinţă întâmpinăm în noi înşine! :rebuie să le deprindem, la fel ca pe oricare lucru bun! Să le deprindem4i iată ce metodă trebuie folosită când învăţăm un lucru ca acesta$ să int#ăm năunt#ul nost#u p#

lua#e-aminte. 2colo avem o o$lină nemincinoasă a faptelo# noast#e - con%tiin*a o$lina estnsă, pă#ăsită, aeseo#i mu#a#ă. 6ă o scoatem n mi;loc, s-o cu#ă*im %i să o limpezim p#i<uv'ntul lui Dumnezeu, #efăc'n limpee n ea nsc#isul tutu#o# cuvintelo#, faptelosim*ămintelo# %i $'nu#ilo# pe ca#e suntem ato#i să le avem.

6ă o punem apoi naintea fe*ei noast#e sau a con%tientului nost#u, a%a nc't această fa*ă să ai/ă une se ascune %i nici cu ce se acope#i. nt#uc't fă#ă lumină este cu neputin*ă să veeceva, să luminăm casa noast#ă inlăunt#u cu f#ica e Dumnezeu, p#in luc#a#ea că#eia toat#ăsătu#ile fe*ei noast#e sau con%tientului nost#u se vo# veea limpee, p'nă la cele mai mă#untn o$lina con%tiin*ei.

<'n vom pune astfel e #'nuială năunt#ul nost#u, ne$#e%it că vom păt#une n sim*ăm'ntvame%ului. ?u numai faptele, ci %i toate $'nu#ile #ele ce au ie%it %i ies in inimă se vo# ntipăpe fa*a con%tientului, se vo# #ăsf#'n$e n con%tiin*ă %i vo# at#a$e ;uecata săv'#%ită p#mi;loci#ea f#icii e Dumnezeu.

7ame%ul, st'n epa#te, nu n#ăznea să se ap#opie e f#ică, nu n#ăznea să %i #iice p#ivi#ile ce# e #u%inea pe ca#e i-o p#icinuiau must#ă#ile con%tiin*ei, %i se /ătea n piept, fiin nemul*ume sine %i necă;it e u#'*enia cipului său lăunt#ic" a%a %i n noi f#ica va fi nlocuită e #u%in

#u%inea e must#a#e %i must#a#ea e u#e#ea pent#u noi n%ine. i nu va mai fi v#eme să se nascpă#e#ea e sine, ia# aceasta, la #'nul ei, să ea na%te#e năl*ă#ii e sine %i n#eptă*i#ii e sinfiincă - nt#uc't luc#a#ea noast#ă lăunt#ică nu ncetează nicioată, ia# inima coace tot timp#ăută*i - nu va mai fi clipă n ca#e să nu fie n noi im/olul e a ne /ate n piept %i a st#i$HDumnezeule, milostiv fii!9 5ericită stare, care într2adevăr atrage milostivire şi îndreptăţire de DumnezeuC

9vem obiceiul să spunem$ <Sunt păcătosCL, <Sunt păcătoasăCL 2 ce cuvinte plăcute lui DumnezeDar să ne îngri"im ca ele să nu fie doar rostite de limbă, ci şi simţite de către inimă! Să nconvingem pe noi înşine că simţământul dreptăţii proprii este o abatere pe calea pierzării 2 şi apo

îndată ce se arată câtuşi de puţin, să îl gonim ca pe un vră"maş cât se poate de prime"dios, ce strecoară ca să ne răpească bunul cel mai scump 2 îndreptăţirea înaintea lui Dumnezeu!

#entru a nu arăta slăbiciune în nici o privinţă faţă de această ispită, să facem aşa fel ca oricărei fapşi întreprinderi a noastre să2i meargă înainte simţământul păcătoşeniei noastre, şi acesta să fie fruntea tuturor!

Dai milostenie> Dă cu gândul$ <1u sunt vrednic să primesc pentru ea mila lui DumnezeuL!oste%ti sau iei asup#a ta v#eo altă asp#ime t#upească> Să ai gândul$=9lţii îşi măresc prin nevoin

asta suma faptelor bune, iar pentru mine e canon 2 trebuie să mă ostenesc pentru păcatele meleL!



:e#$i la /ise#ică o#i săv'#%e%ti acasă #u$ăciune> Să2ţi spui$ <Să mă ostenesc, poate că Domnul va milostivi şi2mi va ierta păcateleL!

4i mai ales în lucrarea rugăciunii, când vă îndreptaţi cu mintea şi cu inima spre Dumnezeu, să nu vedeţi altfel decât ca pe oamenii cei mai neîndreptaţi şi care au nevoie mai mult ca toţi dmilostivirea lui Dumnezeu, asemenea 6f'ntului imen, ca#e spunea" HEu mă vă ca pe un ocufunat n no#oi p'nă la $#umaz, %i numai $u#ă a#e ca să st#i$e" Dumnezeule, miluie%te-mă!9

9stfel orânduindu2ne lăuntric, prin arul lui Dumnezeu vom scăpa de înşelarea părerii de sine vom îndepărta piedica cea mai însemnată din calea desciderii uşii frângerii inimii 2 uşă prin caieşind, în cele din urmă vom da şi de uşa milostivirii lui Dumnezeu! 9minC

B fe/#ua#ie 18

%&#ntul .eo&an /ăvor#tul 0 "uv#nt 1n Duminica Vameşului şi a Fariseului 2III3

#e vameş şi pe fariseu îi înfăţişează acum ocilor noştri sfânta *iserică! 4i cine n2ar dori să învrednicească de fericita soartă a celui dintâi şi să scape de amara osândă a celui de2al doile#ăcătoşi suntem, şi poate ciar iubitori de păcat$ dar este, oare, cineva care ar vrea să piară păcatele sale8 0eniţi, deci, să învăţăm de la vameş cum, în ciuda păcatelor noastre, să scăpăm

soarta celor osândiţi şi să atragem milostivul cuvânt de îndreptăţire al Domnului!



0ameşul nu cutează să îşi ridice ocii către cer$ îi e ruşineA ruşinea acoperă faţa sufletului să0ameşul se bate în piept$ el îşi dă seama că este vrednic de toate pedepsele pentru voia cea reainimii sale! El însă nu fuge de la Dumnezeu şi nu se deznădă"duieşte de mântuirea sa, ci ciar căt9cela pe 'are 62a "ignit şi 'are este gata să2+ pedepsească după dreptate, ciar către 9cela întoarce cu bună năde"de şi strigă$ HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9

Deci să ne ruşinăm pe noi înşine, primind simţirea ruşinii şi în"osirii păcatuluiA să ne osândim pe nînşine, lăsând glasul conştiinţei 2 sau al nepărtinitoarei dreptăţi a lui Dumnezeu, care vorbeşte prconştiinţă 2 să răsune cu toată putereaA însă pe lângă asta, să ne grăbim în urma vameşului a naşte sufletul nostru acelaşi strigăt tânguitor$ HDumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!9

:oate acestea depind de tine, suflete păcătos! :u însuţi, şi nimeni altul, trebuie să faci şi să simtoate acestea în tine! 0ameşul se bătea în pieptA dar el încă dinainte de asta bătea sufletul său şi răninima sa cu gândurile minţii sale! 9şadar int#ă n tine nsu*i, aună $'nu#i m'ntuitoa#e n$#i;e%te-te să sfă#'mi p#in ele inima ta cea nv'#to%ată. nal*ă-te la ce#, co/oa#ă-te n cele meesu/t p#ive%te-te pe tine nsu*i %i p#ive%te n ;u#ul tău, %i caută p#etutineni să$e*i pent#

lovi#ea, /ice pent#u #ăni#ea, ciocane pent#u nmuie#ea inimii tale mpiet#ite.

• Adu-*i aminte de milostivirea lui "umnezeu fa*ă de tine şi ruşinează-te!• Adu-*i aminte de udecata Lui cea dreaptă şi teme-te!• Adu-*i aminte că sf+rşitul e aproape şi )ră%eşte-te să 22 milostiveşti pe /el ce 3otărăş

soarta ta fără să Se căiască!

Spune2ţi$ HDomnul te-a miluit ziinu-te, pu#t'n $#i;ă e tine %i, mai ales, #ăscumpă#'nu-tep#in /aia celei e-a oua na%te#i te-a nnoit, cu #upul %i 6'n$ele 6ău te-a #ănit %i *i-a fă$ău

că ai să fii una cu El n toată ve%nicia e c'te o#i, căzut fiin, te-a #iicat, /olnav fiin cu uute-a tămăuit, e c'te o#i nu te-a făcut să sim*i ap#opie#ea 6a %i m/#ă*i%a#ea iu/i#ii 6ale, e c'o#i *i-a at să $u%ti ulcea*a #ăm'ne#ii nt#u voia Lui %i nt#u plini#ea sfintelo# Lui po#unci!

- u ai isp#e*uit toate acestea toată pu#ta#ea e $#i;ă pent#u tine a fost e$ea/a ai a#uncat u#mă toate milele lui Dumnezeu fa*ă e tine. Dumnezeu te *ine n #eapta 6a. El e ap#oape vee toate mi%că#ile inimii tale.

u *i-ai n$ăuit să te mp#eunezi naintea fe*ei Lui cu $'nu#ile viclene, cele pot#ivnice Lui. te-ai ap#ins e patimi, ca#e sunt u#'ciune pent#u El. u ai săv'#%it naintea fe*ei Lui p#in fappăcatul zămislit lăunt#ic, ca#e-L ;i$ne%te. u ai %tiut că este #ău ce faci, %i nu te-ai fe#it.

uteai să nu voie%ti păcatul - %i ai poftit. După ce ai poftit, puteai să nu săv'#%e%ti cu fapta - %i făcut. ?imeni nu te-a silit. 7oia ta #ea a omnit n tine %i te-a t#as pe căi #ele. ăcatul at#a$e p#ulcea*ă, ia# apoi cinuie p#in amă#ăciune făcătoa#e e st#icăciune.

i iată, lumina min*ii s-a ntunecat n tine %e#pii patimilo# te mu%că %i apăsa#ea unnemul*umi#i c't se poate e ma#i te cinuie. E%ti asemenea unei c#en$i uscate, unui vas spa#



unei păsă#i cu penele ;umulite. i acesta ncă nu-i sf'#%itul. 2u-*i aminte că sf'#%itul #amu#uscate este văpaia ce a#e %i nu mistuie9.

9ceste cugetări şi altele asemenea lor să le sălăşluieşti în sufletul tău, păcătosule, şi înduplecă2+ dobândească ruşine şi scârbă faţă de păcat şi de starea sa păcătoasă, să simtă supărare asupra resale voi şi teamă pentru soarta sa veşnică! 9cestor simţăminte să le dai naştere 2 iar mai departe nu mergi, şi să nu te arunci în prăpastia întristării şi deznăde"dii!

De la Dumnezeu nu fugi$ unde să fugi de El8C El te ţine în legăturile fiinţării, şi nimicul nu te îngiţi ciar dacă ai vrea! 9şadar fugi la El şi îndreaptă2te spre sânul milostivirii 6ui, ca să caacolo! încă trăieşti pe pământ! Dătătorul de viaţă prelungeşte viaţa ta de aici ca prin aceasprelungire a milei să te atragă la El! El încă îţi mai dăruieşte răstimp de viaţă, aşteptând să laşi cele din urmă păcatul şi să te întorci la El! :u eşti smocinul care a mai fost lăsat un an în grădicelor ce trăiesc pe pământ! Deci înţelepţeşte2te, ca să te foloseşti cum se cuvine de acest dar!

Evreii aveau cetăţi de scăpare! 'ei ce se ascundeau în ele scăpau de loviturile răzbunării! entpăcătos, cetatea e scăpa#e e pocăin*a. 9colo să alergi şi să te ascunzi de sabia dreptăţii l

Dumnezeu! Dumnezeu însuşi, 'are e gata să lovească, îţi va arăta această scăpare şi te va cemaea!

#entru mântuirea de potop a fost descisă o singură uşă$ cea a arcei! 6in$u#a u%ă a m'ntui#ii potopul păcatului e u%a pocăin*ei. 9scultă 2 se cântă$ <;şile pocăinţei descide2mi mie, Dătătorude viaţăCL 7ergiC Ele sunt descise, şi o mână dinăuntru este întinsă pentru a te primi! #riveşte 2 toau intratC 9fară, tâlarul ce s2a mărturisit se apropie şi primeşte ca moştenire raiulA vine curvîmpovărată de păcate şi nimiceşte prin lacrimi zapisulA aeu se pocăieşte înaintea Domnului şîndreptăţitA #etru plânge şi e primit 2 iar David e de mult acolo! 4i toată casa este plină de păcăto

îndreptăţiţi! însuşi Stăpânul casei, prietenos, îi bagă înăuntru pe toţi cei ce s2au pocăit, şi pe cînstrăinaţi de El îi face apropiaţi ai Săi prin pocăinţă!

Insufleţeşte2te, deciC 9propie2te şi tu şi, stând în apropierea vameşului, strigă folosind cuvintele lu< Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!L

4i vei fi, fără îndoială, miluit şi mântuit, dacă vei a"unge să smulgi fără făţărnicie din inima aceeaşi tânguire de pocăinţă!

• /el care 1-a $ndreptă*it pe vameş te va $ndreptă*i şi pe tine, de te vei ridica la aceeaşi %un

aşezare lăuntrică!• /el ce a zis <'n suspin'n vei cema, atunci te vei m'ntui # te va m+ntui şi pe tine, da

şi tu vei suspina şi vei c3ema cu aceeaşi putere!• /el ce c3eamă la Sine pe cei osteni*i şi $mpovăra*i ca să-i odi3nească te va odi3ni şi pe tin

atunci c+nd, sim*ind povara păcatelor tale, vei aler)a la &l căut+nd odi3nă de mustrăriconştiin*ei!



De aceeaşi bună aşezare lăuntrică a vameşului şi de milostivirea dăruită de sus a îndreptăţirii, care el a primit2o pentru această aşezare, să ne învrednicească Domnul şi pe noi, păcătoşii, pe to9minC

+4 ianua#ie 18

!ântul Ignatie *riancianinov - Predică 'n Duminica Vameşului şi Fariseului -

Despre !elul de a + al vameşului şi cel al !ariseului



Iubiţi fraţi, în Evangelia care s2a citit astăzi, am auzit pilda Domnului nostru Iisus Hristos despvameş şi fariseu!

Din ce p#icină a spus Domnul această pilă> El a spus2o pentru oamenii care, amăgiţi şi înşelaţi părerea de sine, se întemeiază şi nădă"duiesc în dreptatea lor, în faptele lor bune, privesc spre ceilaoameni de la înălţimea părerii lor de sine şi amăgirii lor de sine, îi defăimă 2 adică au o păreproastă despre ei, îi dispreţuiesc, îi osândesc, îi vorbesc de rău atât în taină, în sufletul lor, cât şiarătare, înaintea oamenilor!

Din ce p#icină a #'nuit 6f'nta Aise#ică să se citească această Evan$elie nainte e int#a#ea a#ena ostului :a#e> <a să ne păzească e pă#e#ea e sine %i efăima#ea ap#oapelui, ca#e nlasă niciecum sim*ăm'ntul pocăin*ei să fie nsu%it e inimă, ia# acă postul nu e mpoo/it c#oul pocăin*ei, nevoin*a posti#ii #ăm'ne e%a#tă. 4i nu numai atât$ ea ne aduce vătămare, întări

în noi părerea de sine şi încrederea în sine! 9şa sunt toate nevoinţele trupeşti şi faptele bune cevăzute! Dacă socotim că săvârşindu2le aducem "ertfă lui Dumnezeu, nu că îi plătim dintr2o datorcu neputinţă de plătit, faptele bune şi nevoinţele noastre devind în noi părinţi ai trufiei pierzătoare suflet!

Doi oameni s-au suit n templu să se #oa$e, ncepe Domnul pila 6a" unul fa#iseu, ia# celălavame%.

După aceasta, Domnul, <unoscăto#ul inimilo#, a#ată p#in ce $'nu#i se văea a%eza#ea e tainăinimii fiecă#uia int#e cei oi ca#e se #u$au, p#in ce $'nu#i ncipuia fieca#e int#e ei a%eza#esa fa*ă e Dumnezeu.

5ariseul era mulţumit de sine, se socotea vrednic de Dumnezeu, bineplăcut lui DumnezeDumnezeule, mulţumescu2i, spunea el întru sine, adică vorbea în gând potrivit felului în care vedea pe sine în taina sufletului său! ent#u ce mul*ume%te fa#iseul lui Dumnezeu> Ca#e p#icina necup#insei mă#e*ii a lui Dumnezeu, ce face să se minuneze %i să se uimească toafăptu#a n*ele$ătoa#e> Ca#e in p#icina neu#matei %i ne$#ăitei milostivi#i a lui Dumnezeu, <an$ăuie unei făptu#i nimicnice cum este omul să stea e vo#/ă cu El> Ca#e in p#icinnenumă#atelo# face#i e /ine umnezeie%ti, celo# #evă#sate asup#a omeni#ii> 1uC



:ul*umescu-=i, $#ăie%te fa#iseul, că nu sunt ca ceilal*i oameni.

n o#/i#ea sa, fa#iseul mul*ume%te lui Dumnezeu pent#u sta#ea sa e mul*umi#e e sine amă$i#e e sine. Bbraznic şi viclean fel de îngâmfareC 7ulţumire adusă lui Dumnezeu, înnevrednică de DumnezeuC 7ulţumire adusă lui Dumnezeu, dar plină de defăimări asupra lDumnezeuC 1u Dumnezeu i2a dat fariseului acea aşezare a sufletului cu care se laudă el$ aceasta s

alcătuit în urma primirii şi însuşirii unor concepţii mincinoase! #ărintele acestor concepţii, caomoară sufletul cu moarte veşnică, este arangelul căzut %Ioan -, ??/! Iată sub a cui înrâurire a lunaştere aşezarea sufletească a fariseuluiC

2mă$i#ea e sine este ntoteauna m/inată cu a%anumita e căt#e 6fin*ii ă#in*i n%ela#ăcească" ea stă n p#imi#ea minciunii #ept aevă#, n at#a$e#ea e căt#e minciună, ntunecp#ive%te fa#iseul omeni#ea in amă$i#ea lui e sine!

?u sunt ca ceilal*i oameni, spune el, #ăpito#i, ne#ep*i, p#eacu#va#i, sau ca %i acest vame%.

De une a p#imit el cunoa%te#ea aceasta, pe ca#e o văe%te cu at'ta nc#ein*a#e %i otă#'#e<um putea el cunoa%te limpee %i n amănunt faptele %i con%tiin*a tutu#o# oamenilo#, ca sa#unce asup#a lo# o nvinui#e at't e $#ea %i atotcup#inzătoa#e> <um putea el cunoa%te faptele con%tiin*a vame%ului ca#e int#ase mp#eună cu el n templu, ca#e nu vo#/ise cu el nimic, ca#e ni povestise nimic esp#e sine> 5ără îndoială că fariseul şi2a rostit această "udecată în pripă, şi npentru că ceilalţi oameni şi vameşul cu pricina ar fi fost aşa cum îi arată fariseul, ci fiindcă boaamăgirii de sine şi mulţumirii de sine îi înfăţişa astfel în ocii lui!

3n continuare, fariseul îşi înşiră virtuţile$ postesc e ouă o#i n săptăm'nă, au zeciuială in toa

c'te c'%ti$. ent#u fa#iseu, faptele sale e#au ni%te ;e#tfe, ni%te me#ite naintea lui Dumnezeu" acest fel eveea luc#u#ile este p#op#iu tutu#o# fa#iseilo#. #entru aceştia, în zadar vesteşte Dumnezeu atât 0eciul, cât şi în 1oul :estament$ milă voiesc, ia# nu ;e#tfă %7atei , +GA Bs! P, P/! Domnul lefăcut nu o dată trimitere la această arătare a voii lui Dumnezeu de către Sfânta Scriptură! El lespus că niciodată nu ar fi căzut în păcatul osândirii celor nevinovaţi de ar fi priceput această vestia voii lui Dumnezeu %7atei +P, P/$ fiincă mila nu numai că nu-i os'ne%te pe cei nevinova*i, cipe cei vinova*i i p#ive%te cu mp#eună-pătimi#e ea le face po$o#ăm'nt c't poate, ca unmăula#e neputincioase %i /olnave, se n$#i;e%te nu e peepsi#ea, ci e tămăui#ea lo#.

5ariseii împietriţi, orbi, lepădând cu îndărătnicie mila, vor cumva să facă silnicie Dumnezeiraducându2i "ertfe pe care Ea nu are cum să le primească! Ei vor aceeaşi purtare şi de la ceilaoameniA nevăzând2o, se smintesc şi osândesc!

&ste propriu fariseilor să se smintească de cei $n care nu văd fariseism'le este propriu să se smintească de cei care, dez)usta*i de iu%irea de sine şi de dorin*a de

plăcea oamenilor, se străduiesc să placă lui "umnezeu $ntru simplitate, $n taina inimii lor'le este propriu să vadă păcat şi )+nd rău acolo unde nu este nici urmă de aşa ceva'



le este propriu să-i os+ndească, să-i urască şi să pri)onească pe adevăra*ii sluitori ai l "umnezeu!

De cine se sminteau ei, pe cine os'neau, n cine veeau păcat, pe cine p#i$oneau cu #ăutanve#%unată> 'ercetând ce ne istoriseşte Evangelia, ne vom încredinţa că prigoanelor şi urii lor lau fost supu%i me#eu fie păcăto%ii pocăi*i, ca#e s-au mpăcat cu Dumnezeu %i s-au făcut #ep*i u#ma pocăin*ei, fie ucenicii %i u#măto#ii lui Dumnezeu nomenit - a# mai mult ec't to*i nsu

Dumnezeu nomenit, <el atot-esăv'#%it.5ariseii aveau despre 6egea lui Dumnezeu o concepţie strâmbă, îndeletnicindu2se cu cercetareaînvăţarea 6egii doar după slovă, nu prin cercare, nu prin plinirea ei, îşi agoniseau nu smerenia, care îl aduce pe om la adevărata cunoştinţă de Dumnezeu, ci o neobişnuită îngâmfare şi semeţie!

Mânduielilor rituale, care preîncipuiau tainic cele ce aveau să fie în 1oul :estament, ei le dădeauînsemnătate mult mai mare decât se cuvenea, dar nu băgau în seamă poruncile lui Dumnezeu, caalcătuiesc miezul 6egii!

Scimonosind înţelesul 6egii potrivit ştiinţei lor cu nume mincinos şi inimii lor stricate, ei înfăţişau în ocii lor şi în ocii altora ca slu"itori ai lui Dumnezeu şi ca bine2plăcuţi 6ui, în vreme slu"eau şi făceau pe plac doar părerii de sine! Ei năzuiau să i slu;ească %i să i facă pe plac lDumnezeu p#in mplini#ea voii lo# %i $'ni#ii lo#, socotinu-le pe acestea nenoielnic /une aevă#ate - cum nu sunt, pot#ivit fi#ii omeni#ii căzute - ia# nu p#in ce#ceta#ea %i mplini#eos'#nică a voii lui Dumnezeu. 6ucrând în acest fel, omul face aproape mereu rău socotindu2l drebine, şi ciar dacă face vreodată binele, îl face ca de la sine, care îl şi pune pe seama sa, nu pe seamlui Dumnezeu, aşa cum a făcut şi fariseul! 9şa stând lucrurile, însuşi binele se face în el pricinărăului, aducând în om părerea de sine, sădind, rănind şi făcând să crească cea mai pierzătoare d

toate patimile$ trufia!6a cu totul alte urmări duce vieţuirea după poruncile evangelice! <el ca#e %i-a luat #ept scop vie*ii mplini#ea voii lui Dumnezeu se st#ăuie%te să cunoască amănun*it %i fă#ă $#e% aceasatotsf'ntă voie p#in ce#ceta#ea cu cea mai ma#e os'#ie a 6fintei 6c#iptu#i, mai ales a ?oulestament, p#in citi#ea sc#ie#ilo# ă#in*ilo#, st'n e vo#/ă %i sfătuinu-se cu c#e%tinii spo#implinin po#uncile evan$elice cu pu#ta#ea cea inafa#ă, cu mintea %i cu inima.

HLe$ea slo/ozenieiI, a zis #eacuviosul :a#cu 2scetul, Hp#in n*ele$e#ea cea aevă#ată cinste%te, p#in luc#a#ea po#uncilo# se n*ele$e %i se pline%te p#in nu#ă#ile l

5#istosI .reacuviosul arcu Ascetul, "espre le)ea du3ovnicească, cap! 56!F!

2tunci c'n c#e%tinul ncepe să t#ăiască n pot#ivi#e cu voia lui Dumnezeu cea /ună, plăcută eplină (omani 1+, +), altfel spus cu po#uncile ?oului estament, int#-o ată i se escopecăe#ea %i neputin*a fi#ii omene%ti #eacuviosul 6imeon ?oul eolo$ , /apetele făptuitoare teolo)ice7, "o%rotoliu%ie 1! ezi $n Filocalia, vol!9 F! ?eputin*a nu-i n$ăuie să mplineaspo#uncile lui Dumnezeu n cip cu#at %i sf'nt, p#ecum o ce#e El, ia# căe#ea se mpot#ive%teaeseo#i cu cea mai ma#e nve#%una#e - mplini#ii po#uncilo# lui Dumnezeu. Ea vrea şi cere să împlinească voia căzută omenească şi înţelegerea căzută omenească! 1ăzuinţa acestei voi şi veder

acestei înţelegeri îmbracă toate cipurile celei mai înalte dreptăţi şi virtuţi!



<unoa%te#ea luptei lăunt#ice, a#ea n vilea$ %i escope#i#ea păcatului ca#e t#ăie%te n omcunoa%te#ea stăp'ni#ii silnice a păcatului asup#a o#in*elo# %i năzuin*elo# /une i au c#e%tinulpă#e#ea #eaptă esp#e sine %i esp#e omeni#e.

El vede în sine căderea omeniriiA el vede din propria cercare neputinţa de a se ridica din aceascădere prin propriile sforţăriA el o/'ne%te sme#enia aevă#ată, ncepe să aucă lui Dumneze

#u$ă fie#/inte pent#u a;uto# %i oc#oti#e, #u$ă in inimă nf#'ntă, la ca#e ia aminte toteaunDumnezeu" nva*ă-mă să fac voia a! %#s! +?(,+./, nva*ă-mă n#eptă#ile ale! %#s! ++-, +(/, 6nu ascunzi e la mine po#uncile ale! %#s! ++-, +/, ntă#e%te-mă nt#u cuvintele ale! %#s! ++(-/, <alea ne#eptă*ii epă#tează-o e la mine, %i cu le$ea a mă miluie%te! %#s! ++-, (<unosc'n in ce#ca#e că po#uncile lui Dumnezeu pot fi mplinite oa# cu m/el%u$amp#eună-luc#a#e a a#ului umnezeiesc, ce#'n nencetat p#in #u$ăciune această mp#eunluc#a#e, c#e%tinul nu poate să nu pună toate faptele sale /une pe seama lui Dumnezeu. otoatel nu poate să nu se #ecunoască păcătos.

#e de o parte, el a cunoscut din cercare căderea sa şi neputinţa sa de a împlini voia lui Dumnez

numai cu propriile sforţăriA pe de alta, el şi când împlineşte, cu a"utorul arului, poruncile lDumnezeu vede neîncetatele greşeli care se nasc din neputinţa şi starea de cădere a omului! 6ucracesta se vede cu toată limpezimea din felul în care vorbeşte despre sine Sfântul 9postol #avel! 3nuna din epistole, el spune$ :ai mult ec't to*i m-am ostenit (apostolii) nsă nu eu, ci a#ul lDumnezeu ca#e este cu mine %I 'or! +), +./, iar altundeva$ 5#istos isus a venit n lume m'ntuiască pe cei păcăto%i, int#e ca#e cel int'i sunt eu %I :im! l, +)/!

9şa este dreptatea iubitoare de DumnezeuC Ea ia naştere în om din adumbrirea arului dumnezeieşi place lui Dumnezeu prin faptele cele drepte săvârşite cu încredinţare în voia 6ui! D#eptul plăc

lui Dumnezeu nu ncetează să se socoată păcătos nu oa# in p#icina păcatelo# sale celo# văitci %i in p#icină că #eptatea sa cea upă fi#e este n sta#e e căe#e ama#ă, amestecată cu #ăuspu#cată e amestecul cu păcatul.

&e#icit cel ce este #ept cu #eptatea lui Dumnezeu, a că#ui năe;e e aunată n 5#istos, zvo##eptă*ii lui. 1efericit cel mulţumit de propria sa dreptate omenească$ acestuia nu2i trebuie Hristo'el ce a vestit despre Sine$ ?-am venit să-i cem pe cei #ep*i, ci pe cei păcăto%i la pocăin%7atei , +G/!

#eacuviosul imen cel :a#e spunea" H:ai mult mi place omul ca#e păcătuie%te %i se pocăie%

ec't cel ca#e nu păcătuie%te %i nu se pocăie%te" cel int'i, socotinu-se păcătos, a#e $'n /uia# celălalt, socotinu-se #ept, a#e $'n mincinosI .atericul &)iptean!F! B dată însuşit, gândmincinos face toată vieţuirea întemeiată pe ea netrebnică! 9sta a dovedit2o cercarea$ păcătoşi vădivameşi şi curve au crezut în Hristos, iar fariseii l2au lepădat! Părerea de sine şi tru&ia stau de &a1n lepădarea de Dumnezeu şi 1nchinarea la sine Ele alcătuiesc o 1nchinare la idoli su8*ire: care omul şi-o recunoaşte cu greu şi de care se lasă greu #e dinafară, fariseii erau cei mapropiaţi şi mai neabătuţi slu"itori şi râvnitori ai adevăratei cinstiri de Dumnezeu, însă, de fapt, erînstrăinaţi de El cu desăvârşire, se făcuseră vră"maşi ai 6ui, fii ai satanei %Ioan -, ??/!



'ând 7esia 'el făgăduit, pe 'are omenirea pătimitoare 62a aşteptat câteva mii de ani, S2a arătîntre ei cu mărturii neîndoielnice ale Dumnezeirii Sale, fariseii nu 62au primit! Dându2şi seama cinera, întru cunoştinţă, 62au dat unei morţi de ocară, s2au făcut ucigaşi de Dumnezeu %7atei (O, ?(/!

Evan$elia nu pomene%te nimic e păcăto%enia sau, impot#ivă, e #eptatea vame%ului, ci oa#ată ca pilă v#enică e u#mat felul #u$ăciunii lui, ca#e e#a alcătuită numai %i numai #ecunoa%te#ea stă#ii sale e păcăto%enie %i in ce#e#ea c't se poate e sme#ită ca Dumnezeu să

miluiască. #ricina acestui fel de a înfăţişa lucrurile este cât se poate de limpede! o*i oamenii, p'nla unul, au nevoie e ie#ta#e %i e milă ca să se m'ntuiască - ia# Dumnezeu, n nemă#$inita 6esăv'#%i#e, ia#tă eopot#ivă e u%o# toate păcatele, at't pe cele mici, c't %i pe cele ma#i. Dafiind desăvârşirea lui Dumnezeu, toţi oamenii sunt deopotrivă înaintea 6ui în ce priveşte dreptateprin care se pot deosebi doar între ei %Momani ?, l, P/!

9 te socoti drept nu este altceva decât necunoaştere a propriilor păcate, decât amăgire de sine! i ata#e to*i oamenii, p'nă la unul, atunci c'n me#$ la /ise#ică să stea naintea fe*ei lui Dumnezeo#i se p#e$ătesc să facă asta n sin$u#ătatea ciliei, sunt ato#i să se p#e$ătească p##ecunoa%te#ea p#op#iei păcăto%enii, %i numai in această #ecunoa%te#e să aucă p#inos

#u$ăciune lui Dumnezeu. 2ltfel, #u$ăciunile noast#e nu vo# fi p#imite M 6f'ntul saac 6i#u<uv'ntul .N.

a# vame%ul, e epa#te st'n, nu voia nici ocii săi la ce# să-i #iice, ci %i /ătea pieptul săzic'n" Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului.

Evan$elia ne nva*ă p#in aceste cuvinte că, atunci c'n ne #u$ăm, a%eza#ea sme#ită a sufletult#e/uie nso*ită e o a%eza#e pe pot#ivă a t#upului, n /ise#ică t#e/uie să ne ale$em loc nu n fa*nu n văzul tutu#o#, ci unul umil, ca#e să nu ea p#icină e mp#ă%tie#e. ?u t#e/uie să ăm f#'

li/e# ocilo#" ace%tia să fie a*inti*i fă#ă nceta#e sp#e păm'nt, ca mintea %i inima să poată tinnencetat căt#e Dumnezeu.

0ameşul arăta gârbovit, atât de viu simţea povara păcatelor sale! 4i oricine are simţirea vie a acestpoveri care apasă sufletul va lua fără să vrea înfăţisarea unui om gârbovit, care se tânguieşprecum a zis sfântul David$ <inuitu-m-am m-am $'#/ovit p'nă n sf'#%it, toată ziua m'ninmă um/lam" că %alele mele s-au umplut e ocă#i %i nu este vineca#e n t#up %#s! GO, P2O/! 1putem să nu băgăm de seamă că locul ales în templu de către vameş 2 şi anume în spate 2 este arăde Evangelie ezi :+lcuirea Fericitului :eofilact al ;3ridei la &van)3elia după Luca!F ca fiipotrivnic celui ales de fariseu 2 care, fireşte, stătea în faţă, spre a <zidi= poporul adunat şi a atra

asupra sa luarea2aminte a acestuia %bineînţeles, tot pentru <folosul= lui, al poporului/! 9obişnuieşte să se îndreptăţească şi să2şi acopere faptele slava deşartă!

2%eza#ea luată e t#upul vame%ului, ca#e e pe pot#iva sim*ămintelo# inimii lui, ne este a#ătată cfiin pot#ivnică a%eză#ii pe ca#e o ăuse t#upului său fa#iseul - a%eza#e e asemenea pot#ivită cmi%ca#ea sufletească p#icinuită e $'nu#ile t#ufiei.

• ameşul, care se recunoştea păcătos, nu $ndrăznea nici oc3ii să şi-i ridice către cer' fariseucare se socotea drept, $şi $năl*a fără mustrare de cu)et oc3iul trufaş!



• ameşul, din pricina poverii păcatelor pe care o sim*ea, părea apăsat de o sarcină )re fariseul, dimpotrivă, stă seme*, cu pieptul scos $n fa*ă, parcă $naripat de părerea de sine şi $ncrederea $n sine!

• .e fa*a vameşului era aşternută triste*ea' fa*a fariseului strălucea cu mul*umirea de sine!

'âteodată, fariseii stau în biserică şi în spate 2 mai ales când sunt oameni cu funcţie mare 2 ducare ies pe neaşteptate înaintea poporului, ca prin aceasta să facă impresie prin două lucruri deoda

atât prin rang, cât şi prin <smerenia= arătată până atunci! 5eţele lor nu arată întotdeauna mulţumide sine$ ei îşi aştern pe ele felurite simţăminte, după cum găsesc de cuviinţăA acestea însă sunt toamăsluite!

Domnul, 'unoscătorul inimilor, a înceiat pilda cu următoarele cuvinte$ ic vouă" s-a po$o#acesta (vame%ul) mai n#eptă*it la casa sa (ec't fa#iseul) că tot cel ce se nal*ă pe sine va sme#it, ia# cel ce se sme#e%te va fi năl*at , aică vame%ul a fost n#eptă*it, ca unul ce a ale#$at n#epta#ea ă#uită e Dumnezeu, ia# fa#iseul a fost os'nit, fiincă a lepăat n#eptă*i#eă#uită e Dumnezeu %i a v#ut să #ăm'nă n #eptatea sa căzută omenească.

A te smeri 1nseamnă a-*i recunoaşte căderea: păcătoşenia: din pricina cărora omul a devenit&iin*ă lepădată: lipsită de orice vrednicieK

A te 1năl*a 1nseamnă a te socoti drept: a socoti că pre*uieşti ceva

Vrednicia noastră: dreptatea noastră: pre*ul care a &ost pus pentru &iecare om şi care a &oplătit pentru &iecare om este Domnul nostru Iisus LristosBtrava care otrăveşte pe de2a2ntregul lucrarea fariseilor stă în aceea că ei fac toate luc#u#ile lo# să fie văzu*i e oameni %7atei (G, )/! :emeiul lucrării lor este căutarea slavei de la oamen

mi"locul de care ei se folosesc ca să2şi atingă scopul este făţărnicia! 5ăţărnicia alcătuieşte felul defi al fariseilor! Domnul a numit fă*ă#nicia aluatul fa#iseilo# %6uca +(, +/! :oată lucrarea fariseilmusteşte de făţărnicieA fiecare faptă a lor are ca suflet făţărnicia! 5ăţărnicia născută fiind din sladeşartă, adică din căutarea laudei şi slavei de la oameni, răneşte prin izbânzile sale slava deşariar când slava deşartă a"unge la măsura sa deplină, lucrarea ei se prescimbă din izbucniri care apcând şi când într2o năzuinţă neîncetată!

9tunci, din slava deşartă se plăsmuieşte o patimă oarbă şi nebunească$ trufia! .ru&ia este moartsu&letului 1n privin*a duhovnicească9 su&letul cuprins de tru&ie nu e 1n stare nici de smerennici de pocăin*ă: nici de milostivire: nici de g#nduri ori sim*ăminte duhovniceşti: ce ne aducunoaşterea cea vie a Răscumpărătorului şi ne &ac să devenim ai <ui

ent#u a ne fe#i e această ot#avă cumplită pe ca#e o mpă#tă%e%te aluatul fa#iseilo#, să nst#ăuim, upă nemnul Evan$eliei (:atei ), să mplinim po#uncile umnezeie%ti oa# pentDumnezeu, ascunz'n cu toată os'#ia această mplini#e e p#ivi#ile omene%ti, ca#e nu fac ecsă ăuneze.

• Să lucrăm pe păm+nt pentru "umnezeu şi pentru cer, nu pentru oameni<



• Să lucrăm şi pentru oameni, dar nu pentru a smul)e de la ei laude, ci pentru a le aducadevărată sluire şi adevărat folos - lucruri pentru care ei deseori $şi sf+şie %inefăcătorii, acum fiarele săl%atice şi proaste $i sf+şie deseori pe cei ce le 3rănesc şi le $n)riesc!

9şa s2a întâmplat cu Sfinţii 9postoli şi cu mulţi alţi oameni ai lui Dumnezeu! 6ă ne u#mă#im fănceta#e, să /ă$ăm e seamă nea;unsu#ile %i neputin*ele noast#e! 6ă l #u$ăm pe Dumnezeu ca Esă ne escope#e căe#ea %i păcăto%enia noast#ă!

1ăzuinţa statornică spre împlinirea voii lui Dumnezeu nimiceşte puţin câte puţin în noi mulţumirde sine şi ne înveşmântează în fericita sărăcie cu duul, îmbrăcaţi în această sfântă aină a arulune vom deprinde starea înaintea lui Dumnezeu cea plăcută 6ui, pentru care a fost lăudat de cătEvangelie vameşul cel smerit!

u$'nu-ne lui Dumnezeu in #ecunoa%te#ea a'ncă %i nemincinoasă a păcăto%eniei noast#vom p#imi fă#ă noială ie#ta#ea păcatelo# %i m/el%u$a#ea aevă#atelo# /unătă*i, at't v#emelnic't %i ve%nice" că tot cel ce se sme#e%te va fi năl*at e atotpute#nica %i atot/una #eaptă Domnului, Dumnezeului, &ăcăto#ului %i :'ntuito#ului nost#u. 2min.

(in #eici la #io %i enticosta# - 6f'ntul $natie A#iancianino

%&#ntul Ignatie 5riancianinov - Predică 1n Duminica Vameşului şi Fariseului - Desprerugăciune şi pocăin*ă



3n Evangelia citită acum este înfăţişată rugăciunea vameşului, ce i2a atras acestuia milostivirea lDumnezeu! Mugăciunea aceasta stătea în următoarele câteva cuvinte$ Dumnezeule, milostiv fii mpăcătosului %6uca +-, +G/! 0rednic de luare2aminte este şi faptul că această scurtă rugăciune a foascultată de Dumnezeu şi că ea a fost rostită în templu în timpul slu"bei, când se citeau şi se cântapsalmi şi alte rugăciuni! Mugăciunea aceasta a fost încuviinţată de Evangelie şi dată ca pildă rugăciune$ să o cercetăm cu evlavie este pentru noi o datorie sfântă!

De ce n-a ales vame%ul - pent#u a-%i #evă#sa inima naintea lui Dumnezeu - v#eun psalm mă#e* umilicios, ci s-a folosit e o #u$ăciune at't e scu#tă, %i e ce o #epeta numai pe aceasta elun$ul nt#e$ii slu;/e> Iată răspunsul, pe care l2am luat de la 6fin*ii ă#in*i M 6f'ntul ion aonsON" c'n o#ăsle%te n suflet aevă#ata pocăin*ă, c'n se a#ată n el sme#enia st#ăpun$e#ea uului in p#icina escope#i#ii păcăto%eniei sale naintea ocilo# săi, el nu mpoate să $#ăiască multe. 2un'nu-se n sine, tinz'nu-%i toată lua#ea-aminte asup

neno#ocitei sale stă#i, el ncepe să st#i$e căt#e Dumnezeu p#int#-o oa#eca#e #u$ăciune scu#tă.

3ntinsă e priveliştea păcătoşeniei atunci când i2o dă Dumnezeu omuluiC Ea nu poate fi zugrăvită prcuvinte meşteşugite şi multeA cel mai bine o înfăţişează suspinul şi tânguirea sufletului, îmbrăcândse în cuvinte cât mai scurte şi cât mai simple! 'el ce doreşte să descopere în sine adâncsimţământului pocăinţei întrebuinţează pentru atingerea acestei stări o rugăciune scurtă, rostind2o cât mai multă luare2aminte şi evlavie! #ărăsirea multei grăiri, fie aceasta şi de cuvinte sfinte, a"uminţii să scape în cip deplin de împrăştiere şi să tindă cu toată puterea sa spre vederea de sine! H#u$ăciunea ta să nu-*i n$ăui a $#ăi multeI, a zis 6f'ntul oan 6că#a#ul, Hca mintea ta să nu

a/ată sp#e ce#ceta#ea cuvintelo#. Gn sin$u# cuv'nt al vame%ului L-a plecat pe Dumnezeu spmilostivi#e %i o sin$u#ă spusă plină e c#ein*ă l-a m'ntuit pe t'la#. :ulta $#ăi#e n #u$ăciuneseo#i uce mintea la mp#ă%tie#e %i năluci#e, ia# pu*ina $#ăi#e e o/icei o aunăI /uv+ntul 6Scara! ezi Filocalia, vol! =, &2;>, ucureşti, 1=80, pp! 405 - 418!F!

Din pricina folosului cum nu se poate mai mare pe care îl aduce rugăciunea scurtă, cu luare2aminadunată, 6f'nta Aise#ică neamnă pe fiii săi să se ep#ină la /ună v#eme cu o oa#eca#u$ăciune scu#tă. 'elui ce s2a deprins cu o altfel de rugăciune îi este lesne să se roage în orice lşi în orice vreme$ poate striga cătreDumnezeu şi călătorind, şi stând la masă, şi lucrând, şi aflându2se în societate!



'ând nu poţi să te rogi cu gura, te poţi ruga cu mintea, în această privinţă e limpede cât dîndemânoasă e rugăciunea scurtă$ când ai treabă, lesne poţi pierde noima şi firul unei rugăciuni mîntinse, în timp ce rugăciunea scurtă se păstrează neştirbită întotdeauna! 6ăsându2o pentru o vremputem să ne întoarcem la ea fără vreo greutate!

'iar şi în timpul slu"belor e de folos să repetăm în cămara sufletului o rugăciune scurtă$ aceasta n

doar că nu împiedică luarea2aminte la rugăciunile citite şi cântate în biserică, ci ciar ne a"upăzindu2ne mintea de împrăştiere, să luăm aminte la ele cu multă râvnă! Dacă mintea nu va *inută n vee#ea %i ce#ceta#ea e sine p#in #u$ăciunea scu#tă, ce umple sufletul e sim*ăm'ntpocăin*ei, ea se lasă u%o# cup#insă e mp#ă%tie#e n timpul slu;/elo#, nemailu'n aminte la cece se citesc %i se c'ntă, se a/ate la cu$etă#i %i ncipui#i e%a#te. 9şa s2a întâmplat cu fariseul cpomenit acum! El lua aminte la slu"bă doar superficial şi era atras de cugetări păcătoase! 'ugetărpăcătoase nu numai că au făcut lipsită de orice preţ rugăciunea lui, care şi aşa era slabă, ci au prefăcut2o în pricină de osândire a lui!

>u)ăciunea fariseului a fost lepădată de "umnezeu fariseul a ieşit din templu $nsemnat cu pecet

m+niei dumnezeieşti, nepricep+nd şi nesim*ind nenorocirea sa sufletească - şi asta fiindcă inima lufiind moartă pentru pocăin*ă, era plină cu mul*umire de sine şi amă)ire de sine!

După ce #u$ăciunea scu#tă int#ă n o/i%nuin*ă p#in easa %i stato#nica nt#e/uin*a#e, ea evinpent#u om un luc#u fi#esc. 'ând luăm aminte la ceva ce ne interesează în cip deosebit, scoatefelurite exclamaţii, care nu numai că nu împiedică luarea2aminte, ci o şi adâncesc$ de asemenedupă ce ne deprindem cu rugăciunea scurtă, prin ea ne arătăm împreună2simţirea şi luarea2aminfaţă de rugăciunile şi cântările pe care le auzim!

De2a lungul întregului răstimp al sfintelor #aresimi, de2a lungul tuturor slu"belor se repetă de mulori, în auzul tuturor celor care se află în biserică, rugăciunea$ Dumnezeule, milostiv fii mpăcătosului. De ce această #epeta#e at't e easă a uneia %i aceleia%i #u$ăciuni> <a să nep#inem s-o spunem c't mai es. <u acela%i scop se #epetă %i altă #u$ăciune scu#tă" Doamnmiluie%te.

7ântuitorul lumii, 'are a încuviinţat rugăciunea vameşului, mai apoi ne2a îngăduit şi ne2a dăruitne ruga cu numele 6ui cel atot2sfânt! Rugăciunea cu numele Domnului Iisus se numeşte: at#t dpricina numelui <ui: c#t şi a &aptului că este aşezăm#nt al <ui: Rugăciunea lui Iisus

'ând domnea 6egământul cel 0eci, omul se ruga unui Dumnezeu pe 'are nu îl cunoştea limpedvenind domnia unui alt 6egământ, 1ou, omului i s-a at, ca o p#ea m/el%u$ată mplini#e a felule #u$ăciune inainte, a se #u$a lui Dumnezeu-Cmul, ca <elui ca#e mi;loce%te nt#e Dumnezeuoameni, ca :i;locito#ului n <a#e Dumnezei#ea este unită cu omenitatea, ca :i;locito#ului <aL-a lămu#it pe Dumnezeu oamenilo# cu amănun*imea %i plinătatea la ca#e e n sta#e să a;un$n*ele$e#ea omenească %i <a#e L-a făcut cunoscut pe Dumnezeu %Ioan l, +-/!

La fel cu #u$ăciunea in 7eciul Le$ăm'nt" Doamne, milostiv fii mie, păcătosului sun#u$ăciunea in ?oul Le$ăm'nt" Doamne isuse 5#istoase, &iul lui Dumnezeu, miluie%te-mă p

mine, păcătosul.



Slu"itorii lui Dumnezeu din 0eciul 6egământ foloseau prima rugăciuneA cei din 1oul 6egămândeşi o folosesc şi pe aceasta, totuşi o întrebuinţează cel mai mult pe cea de2a doua, fiindDumnezeu2Bmului I2a plăcut să împreuneze cu numele Său cel omenesc o deosebită puteduovnicească lucrătoare de minuni! ent#u #u$ăciunea nencetată mai este folosită #u$ăciunea" Doamne, miluie%te. Ea este #u$ăciunea lui isus pe scu#t %i o nlocuie%te atunci c'n#osti#ea nt#e$ii #u$ăciuni a lui isus este anevoioasă - cum a# fi n v#eme e spaimă, e /ucu#

nea%teptată, n v#eme e /oală $#ea, n v#emea unei veenii uovnice%ti, n acest in u#mă cast#i$ătul" Doamne, miluie%te! slu;e%te min*ii #ept ecou al acelo# cuno%tin*e a#ice ca#e i se a#aupă cu#ă*i#ea lui, nt#ec'nu-i pute#ea e păt#une#e %i neput'n fi a#ătate p#in cuv'nt 6f'ntet#u Damascin , "espre cele şapte vederi ale min*ii, articolul "espre unirea ru)ăciunii toatecunoştin*ele7, /artea 2, "o%rotoliu%ie 5! ezi şi $n Filocalia, vol! ?, &2;>, ucureşti, 1=@9!F!

<e nsemnătate a#e n toate aceste #u$ăciuni cuv'ntul miluie%te-mă sau milostiv fii >

&l arată recunoaşterea de către om a stării sale de pierzare'

arată sim*irea acelei mile, acelei păreri de rău pentru noi $nşine pe care ne-a porunc "omnul să le sim*im şi pe care le simt foarte pu*ini oameni'arată lepădarea de vrednicia proprie'arată cererea milei "umnezeieşti, fără de care nu are nădede de m+ntuire cel pierdut!

=ila lui Dumnezeu nu este altceva dec#t harul Atots&#ntului DuhK noi: păcătoşii: suntedatori să-l cerem ne1ncetat de la Dumnezeu

M=ilostiveşte-.e: Doamne al meu: de starea mea cea nenorocită 1n care am căzut lipsindu-mde harul .ău şi iarăşi sălăşluieşte 1n mine harul .ău "u duh stăp#nitor 2Ps 6: ()3: cu Duh

puterii .ale 1ntăreşte-mă: ca să pot sta 1mpotriva ispitelor aduse de către diavol şi ispitelor odrăslesc din &irea mea căzută

.rimite-mi Duhul 1ntregii 1n*elepciuni: ca să mă ridic din starea de ne8unie 1ntru care mă a&şi să 1ndreptez paşii o8iceiurilor mele

Dăruieşte-mi Duhul temerii .ale: ca să mă tem de .ine: cum se cuvine &ăpturii celei cu totneputincioase a se teme de =arele Dumnezeu: Făcătorul său: ca av#nd evlavie către .ine păzesc cu s&in*enie poruncile .ale

%ădeşte 1n inima mea dragostea către .ine: ca mai mult să nu mă despart de .ine: să nu &tras cu tragere ne8iruită către păcatul cel ur#t

Pacea .a dăruieşte-mi: ca aceasta să păzească 1ntru nestricată linişte su&letul meu: să n1ngăduie cugetelor mele a rătăci prin lume &ără de tre8uin*ă: spre vătămarea mea: sptul8urarea mea: ca să le adune 1ntru vedere de sine şi din aceasta să le 1nal*e la scaunul .ău

Dăruieşte-mi Duhul 8l#nde*ii: ca să mă 1n&r#nez de la m#nie şi răutate: să &iu mereu preaplde 8unătate &a*ă de &ra*ii mei



Dăruieşte-mi Duhul smeritei cugetări: ca să nu g#ndesc seme*: să nu 1mi 1nchipui lucruri madespre mine 1nsumi: să nu caut lauda şi slava cea de la oameni: ci să 1mi amintesc că păm#ntcenuşă sunt: &iin*ă căzută: aruncată pe păm#nt din pricina nevredniciei mele: ce tre8uie să &scoasă din trup şi din această lume de către moarte: ce tre8uie să &ie 1n&ă*işată la 1n&ricoşătorşi nemitarnicul .ău Jude* "upă t+lcuirea ru)ăciunii "oamne, miluieşte de către 6ta#e*ul ais7eliciOovsOi e la ?eam* , Scrierile Stare*ului .aisie, edi*ia .ustiei ;ptina, 184@!F

Dumnezeule: milostiv &ii mie: păcătosuluiDoamne: Iisus Lristoase: Fiul lui Dumnezeu: miluieşte-mă pe mine: păcătosulDoamne: miluieşteN

7ulţi rostesc aceste scurte rugăciuni cu cea mai mare grabă, îngri"indu2se numai de împlinirnumărului prescris de tipic! #rin acest fel de a se ruga, ei nu îngăduie rugăciunii să pătrundă în inimşi să împlinească lucrarea care îi este proprie şi care stă în umilinţă!

e /ună #eptate /a$ă e seamă 6fin*ii ă#in*i că cei ca#e se #oa$ă astfel se #oa$ă n văzu, inu lui Dumnezeu #eacuviosul ?il 6o#sOi , .redislovia la .redanie!F!

De ce ne plictisim la /ise#ică> 5iindcă n2am simţit lucrarea rugăciunii!

De ce ne $#ă/im la un ospă* să*ios> 5iindcă ştim din cercare ce înseamnă mâncarea materială!

De ce nu ne $#ă/im la /ise#ică, ci ne st#ăuim să a;un$em acolo c't mai t'#ziu, upă ce o pa#nsemnată in slu;/ă s-a scu#s e;a>

&iincă nu cunoa%tem in ce#ca#e nsemnătatea #u$ăciunii, ca#e slu;e%te #ept m'nca pent#u suflet, ca#e mpă#tă%e%te sufletului pute#ea uovnicească.

?u %tim in ce#ca#e nsemnătatea #u$ăciunii fiincă ne #u$ăm n $#a/ă, supe#ficial, fălua#e aminte.

6ucrarea rugăciunii lungi, însă fără luare2aminte, asupra sufletului este asemenea lucrării unei plîmbelşugate asupra unui acoperiş de fier, de pe care se scurge toată apa, oricât de multă s2ar revărsfără să se întâmple nimic cu acoperişul!

Dimpotrivă, #u$ăciunea cu lua#e-aminte poate fi asemuită cu o ploaie /inefăcătoa#e ce u*a#ina semănată, 'n #ană mlăi*elo# %i p#e$ătin sece#i% /o$at.

n#ept'n această ma#e $#e%eală, ce i #ăpe%te nevoito#ului #u$ăciunii tot #oul nevoin*ei, 6fină#in*i - fii %i ucenici iu/i*i ai sfintei #u$ăciuni - po#uncesc să #ostim cuvintele #u$ăciunilscu#te %i ale tutu#o# #u$ăciunilo# neo/%te fă#ă se ne $#ă/im eloc, păzin lua#ea-aminte cemai plină e #'vnă fa*ă e cuvintele #u$ăciunii Stai pu*in tăc+nd, p+nă ce se vor alina toasim*urile! Atunci fă $nceput nu repede, fără de lenevie, cu umilin*ă şi inimă $nfr+ntă, zic+nd acesteFericit %ăr%atul şi celelalte, lin şi cu $n*ele)ere, cu luare-aminte, fără să te )ră%eşti, $nc+t şi cmintea să $n*ele)i cele )răite7! .ovă*uirea $nainte de citirea .saltiriiF!'ând citim rugăciunile fără grabă, o astfel de luare2aminte e cu putinţăA când citim în grabă, luareaminte nu mai are loc! Mugăciunea lipsită de luare2aminte este ca un trup părăsit de suflet$ n



răspândeşte buna mireasmă a smereniei, nu suie către DumnezeuA doborâtă şi omorâtă împrăştiere, ea se târăşte în stricăciunea şi putoarea pământească, împărtăşindu2le celui 'are roagă cu nepăsare şi răceală!

Lua#ea-aminte a min*ii la #u$ăciune se #ăsf#'n$e n inimă p#in fe#icita nt#ista#e pent#u păcatca#e %i este pocăin*a cea po#uncită e Dumnezeu. a# c'n inima se umple e sim*ăm'ntupocăin*ei, ea, la #'nul său, at#a$e mintea la noită lua#e-aminte. n u#ma luă#ii-aminte %i

umilin*ei int#ă n suflet toate a#u#ile 6f'ntului Du, făc'nu-l /ise#ică a lui Dumnezeu.%ă agonisim rugăciunii noastre două 1nsuşiri9 luarea-aminte şi pocăin*a "u acestea: ca şi două aripi: să se 1nal*e 1n z8or la cer: să se arate &e*ei lui Dumnezeu: să ne miJlocească miluir2ceste ouă nsu%i#i le avea #u$ăciunea fe#icitului vame%.

#ătruns de recunoaşterea propriei păcătoşenii, el nu afla în faptele sale nici o năde"de de primiremântuirii, ci vedea această năde"de numai în mila lui Dumnezeu, 'are îi ceamă pe toţi păcătoşii pocăinţă şi dăruieşte mântuirea, cerând în scimb doar pocăinţa! <a un păcătos ce n-a#e nici uluc#u /un, vame%ul %i-a ales n templu locul cel e pe u#mă ca un păcătos nev#enic e ce#, el n

cuteza nici să-%i #iice ocii sp#e năl*imea ce#ului. El %i-i tinea căt#e păm'nt, %i lovin p#pocăin*ă n inimă, in a'ncul inimii, in tot sufletul său #ostea #u$ăciunea unită cmă#tu#isi#ea" Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului.

u$ăciunea a fost at't e luc#ătoa#e %i e pute#nică nc't păcătosul a ie%it in templul lDumnezeu n#eptă*it. #entru asta dă mărturie Domnul, 7ântuitorul oamenilor 2 şi s2a împlinasupra păcătosului prezicerea #rorocului$ 7a zii Domnul 6ionul, sufletul omenesc cel st#icat p#căe#e, %i 6e va a#ăta nt#u slava 6a. <ăutat-a sp#e #u$ăciunea celo# sme#i*i, %i nu a efăimce#e#ea lo#. 6ă se sc#ie aceasta nt#u alt neam, să se sc#ie aceasta sp#e %tiin*a nt#e$ii omeni#i,

se sc#ie sp#e %tiin*a nt#e$ii semin*ii %i viito#imi c#e%tine%ti! i no#oul ce se zie%te p#in pocăin%i #u$ăciune cu lua#e-aminte, sim*inu-%i nnoi#ea p#in a#ul umnezeiesc, va lăua pe Domn%#s! +.+, +O2+/, ce bine a voit să ia omenitatea şi să îi mântuiască pe oameni prin minunata purtare de gri"ă şi minunata Sa învăţătură! 9min!



%&#ntul Ignatie 5riancianinov @ Fariseul



5raţilorC Să privim în Evangelie la felul de a se purta al Domnului nostru Iisus Hristos! 0om ved

că el nu se sminte%te nicioată e păcăto%i, o#ic't e $#ele a# fi păcatele acesto#a. De asemenenu avem nici o pildă în sfintele Evangelii ca Sfinţii 9postoli să se fi smintit de cineva! Dimpotrivfa#iseii se smintesc me#eu P se smintesc e <el 2totesăv'#%it, e Dumnezeu nomenit smintesc p'nă acolo nc't l os'nesc pe Dumnezeu ca pe un nele$iuit, l au unei mo#*i oca#ă pe :'ntuito#ul l #ăsti$nesc pe c#uce n mi;locul a oi t'la#i! De aici tragem în cip fireconcluzia că nclina#ea sp#e a te sminti este o /oală $#ea a sufletului, este semnul fa#iseismulu#e/uie sa luăm aminte cu os'#ie la inima noast#ă şi să uciem n ea sim*ăm'ntul sminti#ii ap#oapele p#in cu$eta#ea uovnicească culeasă in Evan$elie.

Evangelia @ carte sfinţită şi atotsfântăC #ecum n apele cu#ate %i #ăsf#'n$e nfă*i%a#ea soa#ela%a %i n Evan$elie este zu$#ăvit 5#istos. "el ce doreşte să-< vadă pe Lristos să 1şi curemintea şi inima prin pocăin*ă 3l va vedea în Evangelie pe Hristos, 9devăratul Dumneze7ântuitorul oamenilor căzuţiA va vedea în Evangelie ce nsu%i#i t#e/uie să ai/ă ucenicul lui isuca#e este cemat să nve*e /l'ne*ea %i sme#enia e la nsu%i Domnul. 3n aceste virtuţi prin caurmăm lui Dumnezeu va afla fericita odină sufletului său!

Intrat2a oarecând Domnul în casa vameşului 7atei, prefăcându2l pe vameş în 9postolA Dumnezîntrupat a şezut la masă cu păcătoşii! 5ariseii, văzând aceasta, s2au smintit! "e ce, le2au zis ucenicilor lui Iisus, e ce cu vame%ii %i cu păcăto%ii măn'ncă %i /ea Dascălul vost#u> 2=t IX:((

Spuneţi mai înainte, fariseilor, de ce2i numiţi pe aceşti oameni <păcătoşi= 8 12ar fi fost, oare, maproape de adevăr să îi numiţi ferici*i7, $n)eri7, 3eruvimi7, fiindcă Dumnezeu a binevoit şadă în tovărăşia lor8 12ar fi fost mai bine să spuneţi$ şi noi suntem păcătoşi< .rimeşte-ne şi pnoi, ilostive 2isuse, la picioarele :ale! Acestor păcătoşi :u, ştiutorul inimilor şi udecătorul /



Adevărat, le-ai dat $nt+ietate fa*ă de noi' trec+ndu-ne cu vederea, ai şezut cu d+nşii! Se vede păcatele noastre sunt $naintea :a mai )rele ca păcatele lor! /u d+nşii şezi B nouă $n)ăduie-măcar să cădem la picioarele :ale7!

1u este sfânta mireasmă a smereniei în <drepţii= cei întunecaţi, bogaţi doar în dreptatea fiomeneşti căzute, în dreptatea prefăcută a lumiiA în dreptatea demonică! 9ceştia osândesc obrăznicie pe Domnul, îi osândesc pe păcătoşii primiţi de el, care se fac în acest cip adevăr

drepţi @ 3l leapădă pe Domnul, grăind$ Dascălul vostru! Dau de înţeles prin asta că nu 3l recunoDascăl al lor!

Măspunsul Domnului este un răspuns la toate temeiurile bolii ascunse ale fariseilor, la întreaga staa sufletului lor! 9cest răspuns cuprinde în sine o cumplită osândire şi lepădare de la faţa lDumnezeu a oricărei dreptăţi omeneşti părute, unite cu osândirea aproapelui!

?-au t#e/uin*ă, a zis Domnul: cei sănăto%i e pocăin*ă, ci cei /olnavi. Deci me#$'n, nvă*a*i cnseamnă" :ilă voiesc, ia# nu ;e#tfă P că n-am venit să cem pe cei #ep*i, ci pe cei păcăto%i

pocăin*ă 2=t IX: (4-()3

Bdată, în zi de sâmbătă, mergea Domnul cu sfinţii Săi ucenici şi 9postoli printre semănătu;cenicilor li s2a făcut foame şi au prins a smulge spiceA frământându2le în mâini, curăţau boabelpe care le mâncau! 0ăzând aceasta, fariseii au zis$ ată, ucenicii ăi fac ce nu se cae a fas'm/ăta 2=t XII: 43 Domnul, amintind de David şi de preoţi %primul călcând rânduiala 6egii dnevoie, iar ceilalţi din porunca 6egii/, iarăşi le atrage fariseilor, ameninţător, luarea aminte$ De a%ti ce nseamnă" =ilă voiesc: iar nu Jert&ă, nu a*i fi os'nit pe cei nevinova*i 2=t XII: $3

<e cu$et voito# e #ău t#ăează sim*ăm'ntul sminti#ii! El se p#eface că *ine cu ac#i/ie, p'nă ultimul amănunt, fo#ma le$ii, a# n*elesul lăunt#ic al le$ii l calcă. 5ariseu întunecat şi orbC 2uce i*i $#ăie%te Domnul" :ilă voiesc. 7ăz'n nea;unsu#ile ap#oapelui, milostive%te-te e el"măula#ul tău! ?eputin*a pe ca#e o vezi astăzi n el, m'ine poate eveni neputin*a ta. e sminteoa# pent#u că e%ti t#ufa% %i o#/! 3mplineşti unele rânduieli dinafară ale legii, şi pentru asta singte minunezi de tineA dispreţuieşti, osândeşti pe semenii în care bagi de seamă călcarea unmărunţişuri şi nu bagi de seamă împlinirea faptelor bune mari, tăinuite, iubite de Dumnezenecunoscute de inima ta încrezută şi împietrită! ?u te-ai uitat nea;uns la tine nsu*i nu te-văzut" numai e asta nu te soco*i păcătos. De asta nu s-a f#'nt inima ta, nu s-a umplut pocăin*ă %i sme#enie e asta nu ai p#iceput că eopot#ivă cu ceilal*i oameni ai nevoie e mila lDumnezeu, e m'ntui#e. nf#ico%at luc#u este a nu te socoti pe tine nsu*i păcătos!

'el care se socoate pe sine păcătos primeşte cale liberă spre Iisus! 'e fericire este a2şi vedea ompăcateleC 'e fericire este a privi în inima saC

"el care va privi 1n inima sa: va uita că pe păm#nt se a&lă păcătoşi a&ară de el singur 'iar se va uita vreodată la semeni, toţi i se vor părea nepriăniţi, minunaţi, ca nişte îngeri! Privind sine: cercet#ndu-şi petele cele din păcate: el se 1ncredin*ează că pentru m#ntuirea sa este usingur miJloc 0 mila lui Dumnezeu: că e un ro8 netre8nic: nu doar prin 1ncălcarea: ci şi pr



plinirea ne1ndestulătoare a poruncilor Dumnezeieşti: printr-o plinire a lor ce se aseamănă mdegra8ă unei schimonosiri Av#nd tre8uin*ă el 1nsuşi de milă: o revarsă cu 1m8elşugare asupaproapelui: are pentru el numai milă

De aţi şti ce înseamnă$ :ilă voiesc, ia# nu ;e#tfă, nu a*i fi os'nit pe cei nevinova*i P că n-avenit să cem pe cei #ep*i, ci pe cei păcăto%i la pocăin*ă 2=t XII: $K IX: ()3

7ilostivul nostru 7ântuitor, Domnul Iisus Hristos, 'are nu i2a lepădat pe vameşii şi curvele ce pocăiau, nu i2a dispreţuit nici pe fariseiA El a venit să2l vindece pe om de toate bolile sale, printre eşi de fariseism , care este cu ose%ire )reu de tămăduit numai fiindcă această %oală se socoate şi vesteşte pe sine drept sănătate $nfloritoare: leapădă doctorul şi îngri"irea, vrea să vindece ea însăbolile altora, intrebuinţând pentru scoaterea unui firicel de praf care de2abia se vede lovituri bârne grele!

Gn oa#eca#e fa#iseu l-a poftit pe Domnul să ia pa#te la masa lui. i int#'n n casa fa#iseului,%ezut 2<c VII: )+3: povesteşte Evangelia despre Domnul 'el 7ilostiv! Se pare că fariseul, cu toacă avea oarecare osârdie şi credinţă către Domnul, după ce 62a primit a început a socoti cât de mucinstire trebuie să îi dea Baspetelui! Dacă n-a# fi fost socoteala, ntemeiată pe pă#e#ea esp#e sincă este #ept %i v#enic, ce l-a# fi mpieicat pe fa#iseu să fu$ă n nt'mpina#ea CaspetelDumnezeiesc, să caă cu cut#emu# la sfintele Lui picioa#e, să-%i ntină su/ ele sufletul, inima1u s2a întâmplat aşaA fariseul a lăsat să îi scape fericitul prile" de a26 cinsti pe 7ântuitorul du

cuviinţa datorată! #rile"ul scăpat de fariseu îl răpeşte sieşi oarecare femeie din acea cetate, păcătoacunoscută!

Ea alea#$ă cu vasul e mi# /inemi#osito# n casa fa#iseului, int#ă acolo une e#a masa, ncepespăla picioa#ele :'ntuito#ului %i a le %te#$e cu pe#ii capului său, a să#uta picioa#e:'ntuito#ului %i a le un$e cu mi#.

?u vee fa#iseul o#/ fapta /ună ca#e se săv'#%e%te naintea ocilo# lui, ca#e ă n vilea$ răceaomor#rea inimii lui . 6minti#ea %i os'ni#ea i se mi%că n suflet. El cugeta$ 2cesta acă a# p#oo#oc, a# %ti cine %i ce fel e femeie este ceea ce se atin$e e el P că este păcătoasă 2<c VII: )De ce l mic%o#ezi pe Dumnezeu numinu-L oa# p#oo#oc> De ce o nume%ti păcătoasă pe ceca#e a fost cinstită e Dumnezeu mai mult ec't tine> .eme-te: taci9 este de &a*ă /iditorul A <e Judecata asupra &ăpturilor %aleK pentru El e totuna a ierta cinci sute şi cincizeci de dinari datode păcate$ El e 9totputernic şi nesfârşit de bogat! De obicei, fariseul pierde acest lucru din socotea



saC 0ăzând la aproapele cinci sute de dinari datorie, el nu ia seamă la cei cincizeci de dinari pe cael îi datorează, nici măcar nu2i socoate datorie, în vreme ce otărârea Dumnezeieştii Nudecvesteşte că nici unul din ei doi nu are de unde să2şi plătească datoria, că amândoi au deopotrinevoie de iertarea ei! i neav'n ei cu ce plăti, am'nu#o#a le-a ie#tat 2<c VII: !$3

Lipsa e sme#enie, e une vine /oala fa#iseismului, mpieică n cea mai ma#e măsu#ă spo#i#uovnicească. In timp ce oamenii căzuţi in păcate grele, cu râvnă fierbinte şi du smerit, adu

pocăinţă, uită întreaga lume, văd fără încetare păcatul lor şi plâng înaintea lui Dumnezeu, farisepriveşte lucrurile după două măsuri deosebite! ăcatul lui, ce i se pa#e fă# ă e nsemnătate, nuat#a$e asup#a sa lua#ea aminte. El %i aminte%te, cunoa%te c'teva fapte /une ale sale, %i n ele pune năe;ea. El vee nea;unsu#ile ap#oapelui pun'nu-le fa*ă n fa*ă cu ale sale, pe acestin u#mă le socoate u%oa#e, lesne e n#eptă*it. <u c't c#e%te n ocii săi p#op#ia #eptate, cat't se mpu*inează n#epta#ea a#ică cea ată n a# celo# ca#e se pocăiesc. Din această p#icinslă/e%te, e nimicit sim*ăm'ntul pocăin*ei. B dată cu micşorarea simţământului pocăinţei esîngreunată calea spre sporirea duovniceascăA odată cu nimicirea simţământului pocăinţei, omul a/ate e pe calea m'ntuitoa#e pe calea pă#e#ii e sine %i amă$i#ii e sine. El se face st#ăin sfintiu/i#i e Dumnezeu %i e ap#oapele

a#tă-se păcatele ei cele multe, a $#ăit Domnul esp#e fe#icita păcătoasă, că mult a iu/it ia# cse ia#tă mai pu*in, iu/e%te mai pu*in 2<c VII: !$3

'el molipsit de boala fariseismului este lipsit de sporire duovnicească! Gmpietrit e păm#nt*arinei sale su&leteşti: şi nu aduce roadă9 pent#u #oi#ea uovnicească este nevoie e o inimluc#ată p#in pocăin*ă, muiată, umezită e st#ăpun$e#e %i e lac#imi. 6ipsa sporirii este, de"apagubă de cea mai mare însemnătate @ dar vătăma#ea p#icinuită e fa#iseism nu se mă#$ine%te ne#oi#ea sufletului" molima aucătoa#e e moa#te a fa#iseismului este n cea mai ma#e măsu#mp#eunată cu u#mă#ile cele mai pie#zătoa#e. 5ariseismul nu doar că face neroditoare pentru o

faptele bune ale acestuia, ci le şi îndreptează spre răul sufletului său, spre osândirea lui înaintea lDumnezeu!

9cest lucru l2a zugrăvit Domnul în pilda despre vameşul şi fariseul %6c, cap! &0III/ ce se rugîmpreună în templul lui Dumnezeu! &a#iseul, p#ivinu-se pe sine, nu afla p#icină e pocăin*ă, sim*i#e a st#ăpun$e#ii inimii impot#ivă, el afla p#icină e a fi mul*umit cu sine, e a se ami#El vedea în sine postire, dare de milostenii 2 dar nu vedea acele păcate pe care le vedea sau credcă le vede în alţii, şi de care se smintea! ic credea că le vede, fiindcă smintirea are ocii mari$ vede la aproapele şi păcatele care nu sunt de fel într2însul, păcate născocite de încipuirea pe caremână viclenia! &a#iseul, n amă$i#ea sa e sine, auce lauă lui Dumnezeu pent#u sta#ea sa.îşi tăinuieşte semeţia, iar aceasta se tăinuieşte de el sub obrăzarul recunoştinţei faţă de Dumneze#rivind 6egea superficial, i se părea că este plinitor al 6egii! *ineplăcut lui Dumnezeu! El a uitat porunca Domnului, după cuvântul #salmistului, este largă &oarte: că 1naintea lui Dumnezeu 1nsucerul nu este curat (ov @7, 1), că Dumnezeu nu /inevoie%te nici nt#u ;e#tfe, nici cia# nta#e#i e tot, atunci c'n pe acestea nu le nso*e%te %i nu le sp#i;ină uul nf#'nt %i sme#it 2P<3: că Le$ea lui Dumnezeu t#e/uie săită cia# n inimă pent#u a putea o/'ni #eptatea ceaevă#ată, fe#icită, uovnicească. 2ceastă #eptate ncepe să apa#ă n om oată cu sim*i#să#ăciei cu uul 2Ps XXXIX: ((K =t V: )3



Fariseul plin de slavă deşartă socoate că dă mul*umită lui "umnezeu, că $l proslăveşDumnezeule, mul*umesc =ie că nu sunt ca ceilal*i oameni, #ăpito#i, ne#ep*i, p#eacu#va#i %6c! +++/! El numă#ă păcatele văite, pe ca#e to*i le pot veea a# esp#e patimile suflete%ti, espt#ufie, viclenie, u#ă, zavistie, fă*ă#nicie , nu pomene%te nici un cuv'nt. Da# tocmai acestea alcătuiesc pe fa#iseu! ocmai ele ntunecă, omoa#ă sufletul, l fac nensta#e e pocăin*ă! ocmele nimicesc #a$ostea e ap#oapele %i nasc sminti#ea plină e #ăceală, t#ufie %i u#ă! 5ariseul pde slavă deşartă socoate că dă mulţumită lui Dumnezeu pentru faptele sale bune @ însă Dumnez

3şi întoarce faţa de la eleA Dumnezeu rosteşte împotriva lui înfricoşata osândă$ ot cel ce se nalva fi sme#it (Lc. 18, 14).

9tunci când fariseismul se întăreşte şi a"unge la deplinătatea puterii sale, el pune stăpânire pe suflatunci roadele lui sunt cumplite! 1u e fărădelege înaintea căreia el să se cutremure, de care să nu fgata! 5ariseii au cutezat să îl ulească pe Sfântul Du! 5ariseii au cutezat să 3l numească îndrăcit p5iul lui Dumnezeu! 5ariseii şi2au îngăduit să spună că Dumnezeu înomenit, 7ântuitorul venit ppământ, este prime"dios pentru bunăstarea obştească, pentru rosturile cetăţeneşti ale iudeilor! pentru ce toate aceste născociri întortociate 8 #entru ca, sub acoperirea părutei dreptăţi, sobrăzarul păzirii neamului, a legilor, a religiei, să2şi sature de sânge răutatea lor cea nesăturată,

aducă sânge ca "ertfă zavistiei şi slavei lor deşarte, să săvârşească ucidere de Dumneze&a#iseismul este o $#oaznică ot#avă fa#iseismul este o $#oaznică /oală sufletească.

Să ne străduim a sciţa trăsăturile fariseului, luând descrierea din Evangelie, aşa încât oricinprivind această privelişte monstruoasă, cumplită, să se poată păzi, cum a poruncit Domnul, aluatul fa#iseilo# 2=t XVI: +39 de felul gândirii, de regulile, de aşezarea sufletească a fariseilor!

&a#iseul, mul*uminu-se cu mplini#ea #'nuielilo# ete#ioa#e ale #eli$iei %i săv'#%i#ea c'to#vfapte /une, de care nu sunt străini nici păgânii, slu;e%te ca un #o/ patimilo#, pe ca#e, nt#-o măsu

nsemnată, nici nu le vee n sine %i nu le p#icepe, ca#e p#icinuiesc n el o esăv'#%ită o#/i#e p#ivin*a lui Dumnezeu %i a nt#e$ii nvă*ătu#i umnezeie%ti. 'unoaşterea, deci şi vederea în sinelucrării patimilor sufleteşti se dobândeşte prin pocăinţă @ dar simţământul pocăinţei nu a"unge fariseu! <um poate inima să se nf#'n$ă, să se st#ăpun$ă, să se sme#ească, atunci c'n esmul*umită e sine> ?efiin n sta#e să se pocăiască, fa#iseul nu e n sta#e să vaă luminpo#uncilo# lui Dumnezeu, ce luminează ocii min*ii !

<ia# e se neletnice%te cu citi#ea 6ciptu#ii, cia# acă vee n ea aceste po#unci, n o#/i#ea snu se op#e%te asup#a lo#" ele fu$ e ocii lui %i le nlocuie%te cu filosofă#ile sale p#oste%

ne/une%ti. 'e poate fi mai ciudat, mai necuviincios decât filosofările fariseului pomenite Evangelie8 <el ce se va ;u#a pe templu, nimic nu este ia# cel ce se va ;u#a pe au#ul templuluvinovat este (:t. @@, 1). &a#iseul, lăs'n plini#ea po#uncilo# lui Dumnezeu, năzuie%te căt#e plini#ea amănun*ită mă#un*i%u#ilo# ete#ioa#e cia# acă acest luc#u a# fi nso*it e ncălca#ea văită a po#unciloSfintele porunci ale lui Dumnezeu, în care este viaţa veşnică, au fost lăsate de farisei într2o deplinebăgare de seamă, au fost uitate cu desăvârşireC



eciui*i, le spune Domnul, izma %i mă#a#ul %i cimenul, %i a*i lăsat cele mai $#ele ale Le$ii#eptatea lui Dumnezeu %i mila %i c#ein*aQ ovă*uito#i o#/i, ca#e st#ecu#a*i *'n*a#ul %i n$i*cămila (t! CC222, 65-64!

<ea mai tăinuită int#e toate patimile suflete%ti este slava e%a#tă. 9ceastă patimă, mai mult deccelelalte, se ascunde înaintea inimii omului, aduc+ndu-i o mul*umire adeseori luată ca m+n)+iereconştiin*ei, ca m+n)+iere dumnezeiască B şi tocmai din aluatul slavei deşarte este făcut fariseul!

face totul pent#u a fi lăuat e oameni %i milostenia, %i postul, %i #u$ăciunea lui să ai/ă ma#toEl nu poate fi ucenic al Domnului Iisus, 'are porunceşte următorilor Săi să dispreţuiască slava deoameni, să meargă pe calea în"osirii, lipsurilor, pătimirilor! <#ucea lui isus este sminteală pentfa#iseu. 6ui îi trebuie un 7esia asemănător cu 9lexandru 7acedon sau cu 1apoleon I, cu slavă răsunătoade cuceritor, cu trofee, cu pradăC Kândul la slava cerească, duovnicească, la slava lui Dumnezcea veşnică, la veşnicia însăşi, este de nea"uns pentru sufletul lui ce se târăşte pe pământ, în prafulstricăciunea pământească! nima lui este acolo une se află comoa#a lui. 2colo e c#ein*a luacolo sunt sim*i#ile lui, acolo este năe;ea, acolo este #a$ostea lui!

<u $u#a, cu v'#ful lim/ii el l mă#tu#ise%te pe Dumnezeu, ia# cu inima se leapăă e D'nsul. Enu simte nicioată p#ezen*a lui Dumnezeu, nu vee pu#ta#ea lui e $#i;ă, nu cunoa%te epe#ien*ă ce nseamnă f#ica e Dumnezeu. ent#u inima lui nu eistă Dumnezeu %i nu eisnici ap#oapele.

El e cu totul pământesc, cu totul trupesc, cu totul sub stăpânirea patimilor sufleteşti, este mânat ele, cârmuit de ele, împins de ele la toată nelegiuirea, trăieşte şi lucrează doar pentru iubirea de sinn acest suflet este năl*at iolul JeuI. olul e tăm'iat fă#ă nceta#e, i se ;un$ie nencetat ;e#tf<um se pot m/ina nt#-un asemenea suflet slu;i#ea 2totsf'ntului Dumnezeu cu slu;i#ea iolulsc'#/avnic> 9cest suflet se află într2o stare de pustiire cumplită într2un întuneric cumplit, întromorâre cumplităA este o peşteră întunecoasă, locuită doar de fiare cumplite, sau, şi mai mult, tâlari cumpliţiA e un mormânt ce ocilor trupeşti ai oamenilor, care înşală atât de adesea, le paîmpodobit, iar pe dinlăuntru e plin de oasele morţilor, de putoare, de viermi, de toată necurăţia urâde Dumnezeu!

5iind străin de Dumnezeu, fariseul are nevoie să pară înaintea oamenilor slu"itor al 6uiA fiind plin toată nelegiuirea, are nevoie să pară înaintea oamenilor îmbunătăţitA năzuind să2şi împlineaspatimile, are nevoie ca faptele sale să pară bune! 5ariseul nu se poate lipsi de mască! 1evrând de f

să fie cu adevărat cucernic şi îmbunătăţit, vrând doar să fie socotit de oameni ca atare, fariseul înveşmântează în făţărnicie! otul n el e făcătu#ă, totul e născoci#e! &aptele, cuvintele, via*a lsunt o necu#mată minciună. nima lui, ca o ot#avă ntunecată, este prea plină de toate patimile, toate viciile, de cin neîncetat @ şi tocmai această inimă de iad suflă împotriva aproapesimţământul neomenos, ucigător, al smintirii şi osândirii! 5ariseul, îngri"indu2se să apară dreînaintea oamenilor fiind după suflet fiu al satanei, vânează din 6egea 6ui Dumnezeu câtetrăsături, se împodobeşte cu ele, ca ociul necercat să nu recunoască în el un vră"maş al lDumnezeu şi, încredintându2i2se ca unui prieten al lui Dumnezeu să2i cadă "ertfă!



&a#iseul os'ne%te n ap#oapele nu #ăul, nu păcatul, nu ncălca#ea Le$ii. ?u C <um poate el os'nească #ăul, al că#ui p#ieten %i ucenic iu/it este> Săgeţile lui sunt îndreptate împotriva virtu@ însă pentru ca loviturile să nimerească mai bine, el clevete%te vi#tutea, i pune n seamă #ăul, sminte%te e acest #ău %i, pă#'n a-l lovi, el ucie pe #o/ul lui 5#istos, pe ca#e l u#ă%teQ

5ariseuleC :u duci la pedeapsă pe cel nevinovat de fărădelegea pe care ciar tu ai născocit2o8 9este pedeapsa, ca şi fărădelegeaC

?u cumva *i ă n#ăzneală faptul că ucenicul lui 5#istos, u#m'n lui 5#istos, /ea n tăcepaa#ul pătimi#ilo# pe ca#e tu i l-ai p#e$ătit> ?efe#icitule! nf#ico%ează-te e nsă%i aceastăce#e nelun$ #ă/ătoa#e %i tainică! Acum: următorul lui Iisus tace pentru Iisus9 Gn&ricoşata Oudecată de o8şte va grăi pentru el Iisus: 1n&ier#nd pe nelegiuitul necunoscut doameni şi-l va trimite 1n chinurile veşnice 5ariseii au născocit fărădelegi ca să le pună pe seamînsuşi Dumnezeului2BmA au făcut ca El să fie pedepsitA I2au cumpărat sângeleA s2au prefăcut că n62au înţeles!

'ea mai mare fărădelege de pe pământ a fost săvârşită de farisei! 3ntotdeauna ei au fost, şi rămpână în ziua de azi, credincioşi cemării lor infernale! Ei sunt cei mai nsemna*i v#ă;ma%i p#i$onito#i ai aevă#atei vi#tu*i %i evlavii c#e%tine, ca#e nu se op#esc naintea nici unei fă#ăele-mpot#iva lo# tună otă#'#ea Domnului" %e#pi, pui e năp'#ci, cum ve*i scăpa e ;ueca$eenei> ent#u aceasta, iată, Eu t#imit la voi p#oo#oci %i n*elep*i %i că#tu#a#i, %i int#e ei vucie %i ve*i #ăsti$ni, %i int#e ei ve*i /ate n so/oa#ele voast#e %i-i ve*i $oni in cetate n cetate , să caă asup#a voast#ă tot s'n$ele #ept ca#e s-a vă#sat pe păm'nt, e la s'n$ele lui 2/el cel#ept %i p'nă la s'n$ele aa#iei, fiul 7a#aiei, pe ca#e l-a*i omo#'t nt#e templu %i alta#. 2m$#ăiesc vouă" vo# veni acestea toate peste neamul acesta (:t. @@, 33-3).

S2au împlinit cuvintele Domnului, şi până acum se împlinesc$ cei molipsiţi de aluatul fariseilor supână acum în duşmănie neîmpăcată cu adevăraţii ucenici ai lui Iisus, îi prigonesc fie la arătare, fascunzându2se înapoia clevetirii şi sminteliiA cu sete, neobosiţi, caută sângele lor!

HDoamne isuse 5#istoase! 2;ută #o/ilo# ăi. Dă-le să e p#iceapă %i să u#meze =ie" =ie, <a#e co oaie la ;un$ie#e e-ai aus %i ca un :iel fă#ă $las naintea celui ce-l tune %3s! 6III, O/!

Dă-le să e vaă cu ociul cu#at al min*ii %i, pătimin n fe#icită tăce#e, ca naintea ocilo# ăsă se m/o$ă*ească cu a#u#i a#ice, să simtă n sine aie#ea făcătoa#e e pace a 6f'ntului Du<a#e veste%te #o/ului său că nu poate fi al ău altminte#i ec't mpă#tă%inu-se e paa#pătimi#ilo#, pe ca#e u l-ai ales ca soa#tă a pet#ece#ii ale păm'nte%ti %i a celei a ale%ilo# ăiI.

(6f'ntul $natie A#iancianinov, <uvinte căt#e cei ca#e vo# să se m'ntuiască, (Epe#ien*e asceticvol +), Eitu#a 6opia, Aucu#e%ti, +000)



%&#ntul Ignatie 5riancianinov - Despre 8oala mortală a &ariseismului şi simptomele ei maigrave9 smintirea pre&ăcută: os#ndirea: r#vna vicleană

JDomnul a rostit în Sfânta Sa Evangelie multe po#unci ca#e săesc n om $'nu#i %i sim*ămincu esăv'#%i#e pot#ivnice fa#iseismului pie#zăto# e suflet %i u#ăto# e oameni. #rin aceste porunsunt nimicite înseşi temeiurile pe care se întemeiază şi se zideşte fariseismul!

ăzi*i-vă, a spus Domnul, neo/%te e aluatul fa#iseilo# (:t. 1, ). ;nul dintre Evangelilămureşte că prin spusa aluatul fariseilor Domnul a numit nvă*ătu#a fa#iseilo# 2=t (+: (43: iar Evangelist înţelege prin acest cuvânt fă*ă#nicia lo# 2<c (4: (3

Este unul şi acelaşi lucru$ din purtarea făţarnică apare felul de a gândi şi învăţătura fariseicăA pe altă parte, învăţătura şi felul de a gândi fariseic educă un făţarnic, pentru care nici un păcat nu es

cumplit, nici o virtute nu merită cinstireA el nădă"duieşte să îşi ascundă orice păcat, sdezvinovăţească, să şi2l îndreptăţească şi să înlocuiască toate virtuţile prin prefăcătorie!

Domnul i-a deprins pe ucenicii %ăi cu o purtare &ără ocolişuri: ne&ă*arnică: 1ntemeiată p1n*elepciune s&#ntă: nu 1ndreptă*indu-se pe sine cu viclenie @ pu#ta#ea in ca#e t#e/uie lumineze vi#tutea cu#ată %i să at#a$ă p#in ce#easca sa f#umuse*e p#ivi#ile %i inimile oamenilo#.

2%a să lumineze lumina voast#ă naintea oamenilo#, nc't să vaă luc#u#ile voast#e cele /une să slăvească pe atăl vost#u <el in ce#u#i (:t. , 1).



Dimpot#ivă, fa#iseii, o#in numai să pa#ă #ep*i, se n$#i;eau oa# cum să facă pe slu$ile lDumnezeu naintea societă*ii oamenilo#, naintea unei mase neo/%te cu p#ea pu*isce#năm'nt. 4i acum se poate vedea că fariseii se folosesc de toate şireteniile cu putinţă cu scopcă faptele lor, având înfăţişare bună, să strălucească cât mai puternic înaintea ocilor oamenilor, ifărădelegile lor să fie dezvinovăţite prin <necesitatea politică=, prin masca <"ustiţiei= şi <prevedeînţelepte= , prin dorinţa de <a preveni un rău mai mare prin îngăduirea unui rău mai mic= şi alîndreptăţiri, ce se revarsă cu atâta îmbelşugare din inima plină de viclenie!

Domnul ne op#e%te e la o astfel e pu#ta#e n cuvinte foa#te pute#nice. 7oi sunte*i, spune El: cce vă face*i pe voi #ep*i naintea oamenilo# a# Dumnezeu %tie inimile voast#e" că ce este nt#oameni năl*at u#'ciune este naintea lui Dumnezeu 2<c XVI: (63

5ariseii s2au străduit să îşi ascundă prin dezvinovăţirile lor patimile sufleteşti, lucrările acestorroadele lor! atimile suflete%ti, la um/#a %i #ăcoa#ea n#eptă*i#ii e sine, e o/icei nfi$ #ăăcia'nci n suflet, evin un copac pute#nic, ca#e cup#ine p#in #amu#ile sale nt#ea$a luc#a#eomului păt#une, aică, n toate $'nu#ile lui, n toate sim*ămintele lui, n toate faptele lui.

6f'ntul imen cel :a#e a zis" HDacă voii păcătoase a omului i a;ută ezvinovă*i#ile, omul st#ică %i pie#eI.

<'n p#in pu#ta#ea sa omul nu caută, fă#ă e$oism, să ai/ă fapte /une naintea ocilo# lDumnezeu, ci caută slava faptelo# /une naintea ocilo# oamenilo#, $n părerea lor nimicnicnestatornică, sc3im%ătoare, el nu este n sta#e să cunoască c#ein*a c#e%tină, să p#imeascnvă*ătu#a lui 5#istos B lucru pentru care este nevoie de o inimă ce recunoaşte că e păcătoascare mărturiseşte păcatul său!

<um pute*i voi să c#ee*i, grăieşte =#ntuitorul către &arisei: c'n voi p#imi*i slavă unul e altul %i slava cea e la 6in$u#ul Dumnezeu nu o căuta*i> 2Gn V: !!3

Domnul le ia ucenicilor Săi orice rană a slavei deşarte! El vrea ca Jert&elnicul inimii să &ie curăde idolul spurcat şi tot ce *ine de sluJirea idolească Domnul porunceşte să săv#rşim toa&aptele 8une 1n taină i milostenia, upă po#unca Lui, t#e/uie să fie n taină! i postul să fie taină ! i #u$ăciunea P n căma#a zăvo#'tă! 5aptele noastre bune trebuie să fie ascunse nu doar oameni, ci şi de noi înşine, aşa încât nu numai oamenii să nu strice sufletele noastre prin laude,nici inima noastră să nu ne linguşească şi să nu prea2curvească, încălcând sfântul legământ cu sfânsmerenie! 6ă nu %tie st'n$a ta ce face #eapta ta (:t. 7, 3).

4i nu numai atâtC Domnul a poruncit să ne lepădăm de noi 1nşine 1n această scurtă viapăm#ntească: să călcăm 1n picioare toate dezvinovă*irile: toată dreptatea noastră: pentdreptatea evanghelică Da# ce alcătuie%te #eptatea evan$elică> Pătimirile: crucea 9iciceamă pe ucenicul Său 7ântuitorulC 9ici face El deosebire între cei cemaţiC 9ici desparte negide grâuC 9ici însemnează cu pecetea Sa pe cei aleşiC

<el ce nu va lua c#ucea sa %i nu va veni upă :ine, nu este :ie v#enic. <el ce %i-a aflat sufletusău l va pie#e pe el, ia# cel ce %i va pie#e sufletul său pent#u :ine, l va afla pe el (:t. 10, 3

3B).



&#a*ilo#! La picioa#ele c#ucii lui 5#istos să lepăăm %i să n$#opăm tot ce $'ne%te lumea esponoa#e, esp#e ;i$ni#i, esp#e necazu#i, esp#e pa$u/e, esp#e ne#eptate, esp#e le$ile omene%%i esp#e #eapta ;uecată omenească. %ă devenim ne8uni pentru Lristos Să dăm obra"ii noşspre scuipări, spre loviriC Bnoarea noastră pământească, vece, să fie acoperită de praful în"osiriloSă nu privim cu milă averea noastră stricăcioasă$ las s2o răpească şi s2o împrăştie viforele, cândse va îngădui să se abatăC Să nu cruţăm trupul nostru în nevoinţele de bunăvoie şi în pătimirile

nevoieC 6ă nvă*ăm e la Domnul isus 5#istos tăce#ea tainică a Lui, ca#e este cea mai naleolo$ie %i o#ato#ie, e ca#e n$e#ii se minunează! <ui: Dumnezeului 1ntrupat: lumea nu I-a ddreptate9 cum să o căutăm noi de la lume> %ă ne lepădăm de ea la picioarele crucii lui Lristo

Să nu fim ca fiarele ce zgârie şi rănesc pe vânători şi pe celelalte fiare ce năvălesc asupra lorC Să fiasemenea cu 7ielul lui Dumnezeu aici, pe pământ, în vremea scurtei noastre pribegii pământeştiEl ne va face asemenea cu El în veşnicie, unde fericirii noastre nu va fi sfârşit şi măsură! i aici, su#$iunul păm'ntesc, la ucenicul c#eincios al lui isus vine Duul 6f'nt, :'n$'ieto#ul, aasup#a sufletului său ne$#ăita fe#ici#e a vie*ii viitoa#ei, ce nlătu#ă e la el sim*i#ea pătimi#ii, ceauce nt#-o nevăzută, sf'ntă esfăta#e ca#e nu *ine e oameni %i e mp#e;u#ă#i. 3n faţa aces

desfătări toate desfătările pământeşti, ciar cele legiuite, sunt nimicnice!6emnul e căpetenie ce l eose/e%te pe fă*a#nic, p#ima să$eată a#uncată e el mpot#iap#oapelui, este sminti#ea e acesta %i os'ni#ea lui, ca#e se na%te in sminti#e. 3n răufăcătoînveteraţi, smintirea de aproapele este adesea prefăcută, făţărită, ca un pretext pentru fărădelege, pregăteşte din vreme atât fărădelegea cât şi îndreptăţirea eiA în cei bolnavi încă de învecirea 9dam, ciar dacă aceştia vor numai binele şi năzuiesc spre mântuire, este un semn al nveci#ii %i/oală foa#te nsemnată, anevoie e vinecat. mpot#iva acestei /oli luc#ează pocăin*a, in cavine cu#ă*i#ea.

Smintirea de aproapele este privirea %olnăvicioasă asupra neputin*elor aproapelui, ce faca aceste neputin*e să crească p+nă la o mărime necuprinsă, monstruoasă!Smintirea de aproapele este odrasla iu%irii de sine ce se sălăşluieşte $n sufletul străin iu%irde aproapele şi iu%irii nerătăcite fa*ă de sine!

Domnul a asemănat această 8oală unei 8#rne: &a*ă de care orice greşeală vădită a aproapeluca un pai

?u ;ueca*i : a grăit Domnul: ca să nu fi*i ;ueca*i căci cu ce ;uecată ve*i ;ueca ve*i fi ;ueca%i cu ce măsu#ă ve*i măsu#a se va măsu#a vouăQ

&ă*a#nice, scoate mai nt'i /'#na in ociul tău, %i atunci vei veea să sco*i paiul in ocif#atelui tău %7t! 0II, +2(, )/!#e/uie să ne silim a ne fe#i e os'ni#ea ap#oapelui, n$#ăinu-ne e ea p#in f#ica Dumnezeu %i p#in sme#enie. #entru a slăbi şi, cu a"utorul lui Dumnezeu, a dezrădăcina desăvârşire din inimă smintirea de aproapele, trebuie ca în lumina Evangeliei să ne a'ncim noi n%ine, să luăm seama la neputin*ele noast#e, să ce#cetăm po#ni#ile, mi%că#ile %i stă#inoast#e păcătoase. 2tunci c'n păcatul nost#u ne va at#a$e p#ivi#ile sp#e sine, nu vom mai avc'n să luăm aminte la nea;unsu#ile ap#oapelui, să le /ă$ăm e seamă.



Atunci to*i semenii ne vor părea minuna*i: s&in*iK atunci &iecare din noi se va socoti pe sine cmai mare păcătos din lume: sin$u#ul păcătos in lumeK atunci se vor deschide larg 1naintnoastră u%ile, /#a*ele pocăin*ei adevărate: lucrătoare

imen cel :a#e a zis" H?oi %i f#a*ii no%t#i ca ouă icoane suntem. Deci, n o#ice v#eme va luomul aminte e sine %i se va p#iăni, se află f#atele lui cinstit naintea lui ia# c'n i se pa#e lui%i /un, află pe f#atele său #ău naintea saI.

<ei mai ma#i /ineplăcu*i ai lui Dumnezeu aveau eose/ită $#i;ă să se socoată pe sine păcăto%i, at't e păcăto%i, nc't $#e%elile ap#oapelui, văite %i ma#i, li se pă#eau mă#unte %i lesnezvinovă*ite.

#eacuviosul 6isoe i-a zis 2vvei C#" H6pune-mi un cuv'ntI.i i-a zis lui" H2i nc#ee#e n mine>JHDa, amI.2poi a u#mat" HDu-te %i ce m-ai văzut pe mine că fac, fă %i tuI.i i-a zis lui" H<e să vă, pă#inte, la tine>J %i i-a #ăspuns /ăt#'nul" H<u$etul meu este mai p#e;ec't al tutu#o# oamenilo#I.

Dacă omul, a spus imen cel :a#e, atin$e sta#ea esp#e ca#e 2postolul a $#ăit" oate sunt cu#acelo# cu#a*i (it 1, 1) , el vee că este mai p#e;os ec't toată făptu#a.

Gn f#ate l-a nt#e/at pe /ăt#'n" H<um pot eu să $'nesc esp#e mine că sunt mai #ău ca uuci$a%>Iimen a #ăspuns" HDacă omul va a;un$e la sta#ea a#ătată e 2postol %i va veea pe cineva săv'#%e%te ucie#e, va spune" 2cesta o ată a săv'#%it ucie#e, a# eu uci n fieca#e ziI.&#atele a povestit cuvintele lui imen unui alt /ăt#'n. Aăt#'nul a zis"

HDacă omul va a;un$e la sta#ea unei asemenea cu#ă*ii %i va veea pe f#atele păcătuin, #eptatelui va n$i*i păcatulI. &#atele a nt#e/at" H%i ca#e e #eptatea lui>I Aăt#'nul a #ăspuns" 2 nvinui pe sine toteauna7!

Iată adevăraţii ascultători şi făcători ai 6egii evangeliceC z$onin in inimile lo# sminti#ea ap#oapele %i os'ni#ea lui, ei s-au umplut e sf'nta #a$oste fa*ă e semeni, #evă#s'n miasup#a tutu#o# %i p#in milă tămăuinu-i pe păcăto%i. (Q)

#e cât ne trage Dumnezeu departe de prăpastia smintirii şi osândirii, pe cât se feresc adevăraţii roai lui Dumnezeu de această, prăpastie cumplită şi pierzătoare, pe at+t se sileşte diavolul să ne tra)

$n ea, acoperind-o prin felurite $ndreptă*iri! ;na din îndreptăţirile satanice este râvna lipsită dreapta socotinţă, luată de către mulţi drept râvnă pentru cucernicie, drept râvna sfântă!

HCmul m'nat e #'vnă fă#ă #eaptă socotin*ăI, $#ăie%te 6f'ntul saac 6i#ul, nicioată nu putea a;un$e la pacea $'nu#ilo# P ia# cel st#ăin e această pace este st#ăin e /ucu#ie.

Dacă pacea $'nu#ilo# este sănătatea esăv'#%ită, ia# #'vna aceasta este pot#ivnică păcnseamnă că cel ce a#e #'vnă vicleană /ole%te e /oală $#ea. BmuleC Socotind că te aprinzi râvnă dreaptă împotriva nea"unsurilor străine, tu alungi sănătatea sufletului tău! Bsteneşte2

osteneşte2te pentru sănătatea sufletului tăuC Iar de voieşti să vindeci pe cei bolnavi, trebuie să price



că bolnavii au mai mare nevoie de luare aminte gri"ulie decât de cruzime! B asemenea râvnă în onu e semn al înţelepciunii, ci boală a sufletului, sărăcie a înţelegerii duovniceşti, neştiinţă marnceputul n*elepciunii upă Dumnezeu este seninătatea %i /l'ne*ea P nsu%i#i ale unui suflma#e %i pute#nic, ca#e apa# n el int#-un fel ntemeiat e a $'ni %i poa#tă neputin*ele omene%ti

ăcatul sminti#ii %i os'ni#ii pie#e at't e lesne pe oameni %i este, ca ata#e, at't e iu/it e cătiavol, nc't acesta nu se mul*ume%te să st'#nească n inimile noast#e #'vna vicleană %i st#ăin

e n*ele$e#ea evan$elică, cu st'#ni#ea $'nu#ilo# t#ufa%e, ce toteauna sunt unite cu n;osi#e%i isp#e*ui#ea ap#oapelui, ci ntine %i cu#se văite pent#u a-i mpin$e la sminti#e %i os'ni#e pcei fă#ă lua#e aminte.

2vva imen $#ăie%te" H n 6c#iptu#ă e sc#is" <ele ce au văzut ocii tăi $#ăie%te (.ilde CC, @ eu vă sfătuiesc să nu vo#/i*i nici măca# esp#e ceea ce a*i pipăit cu m'inile.

RRR Gn f#ate a fost amă$it n u#măto#ul cip" i s-a pă#ut că f#atele lui păcătuie%te cu o femeinelun$ s-a luptat cu sine p'nă la u#mă, ap#opiinu-se, i-a mpins cu picio#ul, $'nin că suei, %i a $#ăit" 7ă a;un$e e acum, p'nă c'n> 6-a a#ătat, nsă, că e#au ni%te snopi e $#'u. D

aceea zic vouă" să nu must#a*i nici e ve*i pipăi cu m'inileI.

#ăcatul osândirii este atât de neplăcut lui Dumnezeu că El Se mânie, îşi întoarce faţa ciar şi debineplăcuţii Săi atunci când ei îşi îngăduie să osândească pe aproapele$ &l ia de la d+nşii 3arul Săprecum se vede din numeroasele pilde păstrate de scriitorii bisericeşti spre folosul şi zidirgeneraţiilor creştine! ?ici o #eptate nu ă #eptul e a-l os'ni pe f#atele ca#e $#e%e%te, că#uDomnul poate foa#te u%o# să-i ă#uiască #eptatea cea aevă#ată, neasemuit mai ma#e ec't cpe ca#e socotim a o afla n noi n%ine.

#utem fi drepţi numai prin dreptatea dumnezeiască, iar când îl osândim pe aproapele înlocuaceastă dreptate cu dreptatea noastră sau, mai bine zis, cu boala fariseismului! <el ce os'ne%te pap#oapele #ăpe%te cinul lui Dumnezeu, 6in$u#ul <ă#uia se cuvine ;uecata asup#a făptu#ilo6ale, #ăpe%te cinul lui 5#istos, <e va să ;uece viii %i mo#*ii n ziua cea e apoi.

%T/ 5raţilorC Să fim cu luare aminte la noi înşineC %ă ne s#rguim a ne cură*i nu doar de patimitrupeşti: ci şi de cele su&leteşti9 e slava e%a#tă, e nec#ein*ă, e viclenie, e pizmă, e u#ă, iu/i#ea e a#$int şi de celelalte neputin*e asemănătoare : ce par a se mişca şi a lucra doar su&let: &ără 1mpărtăşirea trupului: şi ca atare se numesc Hsuflete%tiI. 9m spus <par= fiindcă eînrâuresc şi trupul, însă în cip subţire, pe care puţini îl bagă de seamă şi îl pricep! Lu'n aminte

noi n%ine %i cu#ă*inu-ne e aceste patimi, n noi #ăsa#e t#eptat iu/i#ea e ap#oapele, ce face slă/ească %i nimice%te sim*ăm'ntul sminti#ii e ap#oapele %i al os'ni#ii lui.

Să ne aducem aminte neîncetat că nu este #eptate plăcută lui Dumnezeu afa#ă e să#ăcia cuul. 6ă ezvinovă*im pe ap#oapele %i să ne os'nim pe noi n%ine, ca Dumnezeu să dăruiască harul şi mila %a: pe care El le dăruieşte oa# celo# sme#i*i %i milostivi

Amin

(6f'ntul $natie A#iancianinov, Epe#ien*e ascetice, Eitu#a 6opia, +00



!ântul "rigorie Palama & ,milie la paraola evanghelică a vameşului şi a

!ariseului

Izvoditorul a toată răutatea, cel ce lesne născoceşte răul, este în stare să zdruncine dintru începuprin deznăde"de şi necredinţă, ciar temeliile virtuţii aşezate în sufletA de asemenea, este în stare atace zidurile înălţate ale casei virtuţii, prin delăsare şi nepăsare! *a mai mult, el poate dărâma, prmândrie şi necibzuinţă, acoperişul de"a clădit al faptelor celor bune! Dar opriţi2vă, nu înfricoşaţiC 'ăci este mai născocito# n fapte /une cel cuce#nic %i vi#tutea a#e nestul e multă#ie pent#u a se mpot#ivi #ăului, ca una ce se m/o$ă*e%te e 6us cu a#u#ile %i cu le$ăm'nt2celuia <a#e a#e pute#e peste toate %i <a#e ă#uie%te tă#ie, p#in /unătatea 6a, tutu#o# celo#



n#ă$esc vi#tutea, astfel nc't să #ăm'nă nu numai nez#uncinată vi#tutea e #elele unelti#i multe felu#i p#e$ătite e căt#e cel pot#ivnic, a# să %i poată scula %i ntoa#ce pe cei ce au căzut p#ăpastia #elelo#, ca apoi să-i aucă n cip lesnicios la Dumnezeu, p#in pocăin*ă %i sme#enie.

#ildă şi înfăţişare îndestulătoare a acestora este că vameşul din parabola evangelicăF fiinstrângător de dă"dii şi petrecându2şi viaţa oarecum în străfundul păcatului, s2a făcut părtaş numprin cuvânt celor ce vieţuiau în virtute, şi aceasta în scurt timp! El este astfel uşurat şi se înalţă

calcă peste toată răutatea, fiind trecut în ceata celor drepţi, îndreptăţit de către însuşi Nudecătorul cnemitarnic! 4i ciar dacă fariseul a fost osândit prin cuvânt, totuşi el fiind fariseu, şi socotindu2se sine că este cineva, dar nefiind drept cu adevărat, grăieşte cu îndrăzneală puzderie de vorbe, dincare nu puţine au stârnit mânia lui Dumnezeu!

De ce oa#e sme#enia nal*ă sp#e culmea #eptă*ii, ia# /una pă#e#e esp#e sine l co/oa#ă pe osp#e a'ncul păcatului> #entru că cel ce socoate că el este cineva mare, şi aceasta ciar înaintea lDumnezeu, este părăsit pe bună dreptate de către Dumnezeu, ca unul ce crede că nu are nevoie a"utorul 6ui! a# cel ce se socoate pe sine că este un nimic, %i e aceea caută la nu#ă#ile cele 6us, a#e pa#te %i o/'ne%te pe #ept nu#a#ea %i a;uto#ul %i a#ul e la Dumnezeu. 'ăci s

scris$ HDomnul stă mpot#iva celo# m'n#i, ă a#ul 6ău celo# sme#i*iI.

4i arătând aceasta printr2o pildă! Domnul spune$ < Doi oameni s-au suit la templu, ca să se #oa$unul fa#iseu %i celălalt vame%= 6uca +-, +.F! 0rând Domnul să înfăţişeze, în cip limpede, câştigce se dobândeşte din smerenie şi paguba ce se pricinuieşte prin mândrie, El împarte în două pe cce se duceau la :emplu, sau mai curând pe cei ce se urcau la el, căci aceştia se îndreptau căt:emplul lui Dumnezeu spre a se ruga!

Br aceasta este fi#ea #u$ăciunii" ea nal*ă pe om e pe păm'nt la ce# %i, t#ec'n easup#a a tot

este ce#esc %i nume %i năl*ime %i v#enicie, l nfă*i%ează pe acest om lui Dumnezeu, <elui ce află mai p#esus toate. Dar era :emplul acela din vecime aşezat deasupra oraşului, pe o colină, pe care, pe vremuri, moartea nimicea Ierusalimul, iar David, văzând pe îngerul cel aducător moarte cu sabia scoasă din teacă împotriva cetăţii, se urcase el pe acea înălţime, construise acolo "ertfelnic şi, aducând pe el "ertfă lui Dumnezeu, îndepărtase molima! 9cesta a fost şi cip al înălţământuitoare şi duovniceşti din rugăciunea cea sfântă şi al ispăşirii prin rugăciune %căci toaacestea erau pilde pentru mântuirea noastră/ şi, dacă vreţi, şi cip al acestei Sfinte *iserici a noastcare cu adevărat se află aşezată pe înălţime, fiind ea un loc îngeresc şi mai presus de lume, în carpentru mântuirea întregii lumi şi pentru îngenuncerea morţii şi pentru îndestularea vieţii celei făde moarte, se aduce "ertfă nesângeroasă şi mare şi cu adevărat bine primită de Dumnezeu!

Din această pricină, Domnul nu a spus că doi oameni s2au dus la :emplu, ci că ei <s2au urcat= :emplu! Dar sunt acum şi dintr2aceia care, venind la Sfânta *iserică, nu se înalţă, ci mai degracoboară şi răstoarnă *iserica, cea care încipuieşte cerulA aceştia sunt cei care vin la *iserică penta se întâlni şi a sta la taclale unii cu alţii, ori pentru a face negustorie, vânzând şi cumpărândA fapt, ei se aseamănă$ unii dând mărfuri, alţii dând cuvinte, iau în scimbul lor cele ce le sunt pmăsură! #e aceştia Domnul i2a dat cândva afară din :emplul acela, cu totul, grăind către ei$ < <a:ea, casă e #u$ăciune se va cema, ia# voi o face*i pe%te#ă e t'la#i!= 7atei (+, +GF! 4i astEl a zvârlit afară vorbăria aceasta a lor, ca pe una care nu se înalţă deloc spre :emplu, cu toate că

vin acolo în fiecare zi!



5ariseul şi vameşul s2au urcat la :emplu având amândoi un singur scop, acela de a se încina, cidacă fariseul s2a coborât pe sine după drumul său, fiind târât în "os de felul rugăciunii sale! <ăscopul u#că#ii lo# sp#e emplu e#a acela%i (e aceea s-au u#cat ei la emplu" să se #oa$e), cipul M#u$ii lo#N a fost ose/it.

• ;nul zdrobit şi smerit s2a urcat la :emplu, învăţând de la #roorocul psalmist că < inim

nf#'ntă %i sme#ită Dumnezeu nu o va u#$isi = #salmi )., +-F, întrucât şi #roorocul spudespre el însuşi, deplin cunoscând aceasta din propriile2i încercări$ <Gmilit am fost %i m-aiz/ăvit = #salmi ++?, PF! 4i ce să spun eu despre #rooroc8 'ăci Dumnezeul #roorocilo

făc'nu-6e asemenea nouă pent#u noi, 6-a sme#it pe 6ine, precum spune 9postolulA aceea şi Dumnezeu 62a înălţat pe El!

• 5ariseul însă, îngâmfându2se întru multă fală, s2a înălţat pe sine, cu gândul de a se arăta drepşi aceasta înaintea lui Dumnezeu, faţă de 'are toată dreptatea noastră este ca o zdrean

pângărită! #entru că fariseulF nu a auzit pe Domnul spunând$ <oată inima semea*ă esu#'ciune naintea Domnului = #ilde +P, )F şi < Domnul stă mpot#iva celo# m'n#i = veIsaia (, +(F sau <7ai e cei ca#e sunt n*elep*i n ocii lo# %i p#icepu*i upă $'nu#ile lo#Isaia ), (+F!

1u numai firea şi năravul îi despărţeau pe ei, fiind atât de osebite, dar şi cipul rugăciunii! #entru rugăciunea nu este numai o cerere, ci şi o mulţumire! 2stfel, unul int#e cei ca#e avea să se #oa$s-a u#cat sp#e emplul cel umnezeiesc slăvin pe Dumnezeu %i mul*uminu- Lui pent#u cele pca#e le căpătase e la D'nsul, ia# celălalt sp#e a ce#e pe cele pe ca#e nu le o/'nise ncă, ica#e făcea pa#te ie#ta#ea păcatelo# %i neose/i ie#ta#ea pent#u cei ce păcătuiesc n fieca#e cea'ăci făgăduinţa făcută de noi şi împlinită cu smerenie faţă de Dumnezeu nu se numeşte rugăciunci legământA şi acest lucru l2a desluşit cel ce a spus$ <&ace*i fă$ăuin*e %i le mplini*i Domnul

Dumnezeului vost#u= #salmi O), ++F, ca şi cel ce zice$ < :ai /ine să nu fă$ăuie%ti ec't să nmpline%ti ce ai fă$ăuit = Ecclesiastul ), ?F!

Dar acel lucru îndoit al cipului rugăciunii are de asemenea, pentru cei ce nu sunt vrednici şi cluare aminte, două feluri de a fi! Deoarece credinţa şi înfrângerea inimii fac, după amuţirea faptelrele, ca rugăciunea pentru iertarea păcatelor să fie cu folos, pe când deznăde"dea şi învârtoşarinimii o fac să nu aibă urmări! Iar smerenia face ca mulţumirea pentru cele pe care le2am dobândde la Dumnezeu să fie bine primită, ca şi lipsa de răzvrătire a acelora care nu au bunuri de DumnezeuF! nsă $n)+mfarea pentru aceste %unuri nu este %ine primită de "umnezeu, fiindcăastfel de fală $nseamnă că aceste virtu*i ar fi fost căpătate prin străduin*ă şi prin pricepere propraşa cum nu este %ine primită nici os+ndirea celor ce nu posedă $ncă aceste virtu*i! 5ariseul suferde amândouă aceste păcate şi este dovedit faptul acesta de el însuşi şi de propriile sale cuvinte! 'ăsuindu2se la :emplu ca să mulţumească, nu ca să ceară, el amestecă în cip necugetat şi nefericîngâmfarea şi osândirea cu mulţumirea pe care o aduce lui Dumnezeu! 'ăci zice EvangeliaF stând el, se ruga în sine cu aceste cuvinte$ < Dumnezeule, *i mul*umesc că nu sunt p#ecum ceilaoameni, #ăpito#i, ne#ep*i, aulte#iQ= 6uca +-, ++F!

5elul cum stă fariseul nu arăta o atitudine de rob, ci vădea o îngâmfare lipsită de ruşine, atât contrară celui ce din smerenie nu avea îndrăzneală nici ocii să2i ridice spre cer! 'u adevăr



fariseul se ruga către sine, fiindcă rugăciunea sa nu s2a înălţat către Dumnezeu, ciar dacă cunoştea pe 9cela 'are stă pe Heruvimi şi cercetează adâncurile adâncurilor! Mugăciunea sa era felul acesta$ <7ulţumesc ie=A şi nu a adăugat$ că mi2ai dăruit mie, milostivindu2:e de minizbăvirea de mre"ele celui viclean, fiind eu nevolnic pentru a sta împotrivă! #entru că, fraţilor, estefaptă vite"ească pentru sufletul nostru să fie prins în laţurile vră"maşului, să cadă în năvoadepăcatului şi să aibă puterea să scape, izbăvindu2se prin pocăinţă! De aceea, treburile noastre suorânduite de gri"a cea de Sus, şi adeseori ostenindu2ne puţin sau ciar deloc, rămânem mai presus

multe şi mari pătimiri, fiind uşuraţi cu dragoste, din pricina nevolniciei noastre! Deci se cuvine noi să cunoaştem darul, şi să ne smerim dinaintea 'elui ce ni +2a dat, şi în nici un cip să nu nfălim!

5ariseul a spus$ <3ţi mulţumesc ie=, Dumnezeule, nu fiindcă am căpătat un a"utor de la :ine, <pentru că eu nu sunt precum ceilalţi oameni=, ca şi cum ar fi avut de la el, din sinea şi dinlăuntrlui, puterea de a nu fi răpitor, desfrânat sau nedrept, dacă într2adevăr nu era el astfel! 'ăci fariseul lua seama la el însuşi, ca grăind despre sine să se arate drept prin sine, ci mai degrabă priveşte la toceilalţi decât la sineA şi pe toţi @ o, ce prostie nebuneascăC @ îi dispreţuieşte astfel, pentru ca socotească drept şi înţelept doar pe unul singur, adică pe sine$ <nu sunt eu U zice el U precu

ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca acest vameş=!

'e nebunie s2ar putea spune despre fariseuC i acă to*i, n afa#ă e tine, sunt ne#ep*i %i #ăpitocine mai stă su/ #ăpi#e %i #ău> i ce este cu acest vame% %i cu ose/ita lui pomeni#e> Ca#e nu es%i el unul in mul*imea tutu#o# celo#lal*i, %i nu este el oa#e cup#ins, ca să spun a%a, n os'ni#epe ca#e tu le-o auci tutu#o#> 6au i se cuvenea lui o peeapsă noită nt#uc't e#a ;uecat ocii tăi fa#iseici, cia# acă stăteai epa#te e el> De altfel, tu %tiai că el e#a nele$iuit nt#uc'tcuno%teai că e#a vame%, a# că e#a esf#'nat P e une %tiai> 6au este acela%i luc#u a fi nele$iu%i a acope#i cu ocă#i pe un nevinovat, e v#eme ce vame%ul este ne#ept fa*ă e al*ii> 1u es

deloc aşa, ci acelui vameş, smerit în cugetul său şi îndurând osândirea ta trufaşă, şi aducându2învinovăţirea înaintea lui Dumnezeu deodată cu ruga sa, pe bună dreptate i s2a lăsat deoparte osânpentru relele pe care le făptuise! Iar tu fariseuleF vei fi osândit pe drept, căci tu condamni semeţie pe acel vameş şi pe toţi oamenii, şi dintre toţi numai pe tine singur te socoteşti drept$ H?sunt eu p#ecum ceilal*i oameni, #ăpito#i, ne#ep*i, aulte#iQI.

2ceste cuvinte nfă*i%ează isp#e*ul fa*ă e Dumnezeu %i fa*ă e to*i oamenii, ia# pe easupa#ată %i amă$i#ea e sine. 'ăci fariseul, în cip lămurit, dispreţuieşte de2a valma pe toţi oameniar oprirea sa de la faptele cele rele o mărturiseşte ca fiind datorată puterii sale şi nu celei a lDumnezeu! 'ăci ciar dacă fariseul mulţumeşte lui Dumnezeu, el ciar prin aceasta îi socoate p

toţi oamenii, în afară de el, ca fiind necumpătaţi şi nelegiuiţi şi răpitori, ca şi cum nimeni, în afară el, nu ar fi vrednic să2şi înfăţişeze virtutea lui Dumnezeu!

3nsă, dacă toţi ceilalţi oameni ar fi fost astfel, trebuia ca bunurile fariseului aceluia să fie răpite "efuite de către toţi ceilalţi! Dar nu se vădeşte prin nimic că s2ar fi întâmplat astfel! 'ăci fariseadaugă$ < postesc e ouă o#i pe săptăm'nă, au zeciuială in toate c'te c'%ti$ =! El nu spune că zeciuială din câte a câştigat, ci din câte câştigă, prin aceasta înţelegându2se sporirea întrunapropriei averi! 9şadar el, posedând pe cele pe care le2a câştigat cândva, fără nici o piedicădobândit şi le2a adăugat lor pe cele pe care a putut să le mai ia până2n ceasul acelaA cum atunci,



afară de el, toţi răpeau şi făceau nelegiuiri8 9stfel, viclenia se acuză pe sine însăşi şi îşi întinde siecurseC 9şa, de2a pururi, minciuna are amestec cu nevolnicia minţiiC

9şadar fariseul pune înainte zeciuială din averea sa spre a2şi scoate în evidenţă dreptatea! 'ăci cusă fie răpitor al celor ce aparţin străinilor cel ce dă zeciuială din cele proprii8 El pomeneşte postdrept mărturie a înţelepciunii lui, pentru că postul este aducător de curăţire! &ie a%a, eci" tfa#iseule, e%ti n*elept %i #ept %i plin e minte, %i ai cu$etul cumpătat %i cu#a;os, %i nici o vi#tu

nu-*i lipse%te. Da# acă tu le ai e la tine nsu*i, %i nu e la Dumnezeu, atunci e ce min*i %i p#efaci că nal*i o #u$ăciune, e ce te mai sui la emplu %i e ce spui e$ea/a că i mul*ume%ti lDumnezeu> Dacă le ai e la Dumnezeu, lu'nu-le e la El, atunci tu nu le-ai luat ca să te lauzisă te făle%ti, ci ca să fii tu sp#e zii#ea celo#lal*i nt#u slava <elui ce *i le-a at. 2%aa# se cuvenecu aevă#at să te /ucu#i cu sme#enie %i să mul*ume%ti %i <elui ce *i le-a at, %i celo# p#in ca#e lai luat. #entru că lumina nu o ia candela pentru ea, ci pentru cei ce o privesc! 5ariseul numeşsâmbăta nu ziua a şaptea, ci împlinirea săptămânii de zile, din care el posteşte două zile şi se făleşignorând că aceste posturi sunt virtuţi omeneşti, dar semeţia este o faptă diavolească! De aceea face nefolositoare aceste fapte bune şi le trage în "os ca o povară ciar atunci când acestea suadevărate, darămite atunci când sunt mincinoase şi de rea2credinţă!

9şadar fariseul rostea astfel de cuvinte! < a# vame%ul stătea epa#te %i nu voia nici ocii să-i #iicăt#e ce#, ci-%i /ătea pieptul, zic'n" SDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosuluiTI 6uca! +-, +5ăga*i de seamă c#t de mare este smerenia şi credin*a şi 1nvinuirea de sine a lui ?u vee*i vcum #u%inea cea a'ncă a cu$etului %i a sim*i#ii lui, mp#eună cu st#ăpun$e#ea inimii, amestecă n #u$ăciunea vame%ului acestuia> &iincă suinu-se la emplu ca să se #oa$e pentie#ta#ea păcatelo# sale, a aus cu sine /une mi;loci#i la Dumnezeu, aică c#ein*a ca#e n#u%inează, os'ni#ea e sine ca#e nu poate fi nvinovă*ită, st#ăpun$e#ea inimii ca#e nu poateisp#e*uită %i sme#enia ca#e nal*ă. i a le$at e #u$ăciunea lui %i lua#ea aminte la cele mai /un

fapte. 'ăci spune EvangeliaF că acel vameş stătea departe! 1u spune <stând=, ca despre fariseu,spune că <stătea=, arătând prin aceasta răstimpul mult mai îndelungat al şederii, laolaltă cu râvrugăciunii şi a cuvintelor de pocăinţăA pentru că vameşul nu adăuga nimic, nici nu cugeta la nimenci lua aminte numai la sine şi la Dumnezeu, întorcându2se în sine şi înmulţind doar cererea alcătuidin puţine cuvinte, care este cipul cel mai de folos al rugăciunii!

Evangelia spune$ < a# vame%ul stătea epa#te %i nu voia nici ocii să-i #iice căt#e ce#I. 9ceaşedere era în acelaşi timp şi stare, şi supuşenie, fiind nu numai atitudinea unui simplu rob, ci aceea a unui condamnat! Iar această atitudine vădeşte un suflet scăpat de păcat, dar încă departe Dumnezeu, prin aceea că nu are încă îndrăzneală faţă de El prin fapte buneF, însă nădă"duieşte să

apropie de Dumnezeu, prin încetarea faptelor rele şi prin năzuinţa sa spre bine! 2stfel vame%stătea epa#te %i nu voia nici ocii să-i #iice sp#e ce#, a#ăt'n p#in pu#ta#ea %i nfă*i%a#ea speeapsa e sine %i must#a#ea pe ca#e %i-o aucea sie%i. &iincă el se socotea nev#enic %i e <e%i e emplul e pe păm'nt. 4i cum stătea la uşa :emplului, nu cuteza nici să2şi ridice privirea spcer, cu atât mai mult către Dumnezeul ceruluiA dar lovindu2şi pieptul din pricina lăuntricei sfâşies2a înfăţişat pe sine ca fiind vrednic acum de lovituriA şi cuprins de o atât de grea remuşcare, el ofmult şi des, aplecându2şi capul în "os ca un osândit, se numea pe sine păcătos şi căuta cu credinispăşirea, zicând$ <Dumnezeule: &ii milostiv mie: păcătosului=! 'ăci el a dat crezare cuvintel'elui ce a spus$ < ntoa#ce*i-vă căt#e :ine, %i atunci :ă voi ntoa#ce %i Eu căt#e voi = aaria



GFA şi a crezut #roorocului care a mărturisit$ < is-am" S:ă#tu#isi-voi fă#ăele$ea mea Domnului%i u ai ie#tat nele$iui#ea păcatului meu= #salmi G+, PF!

<e s-a pet#ecut cu ei upă aceasta> < ic vouă că acesta s-a co/o#'t mai n#eptat la casa sa ecacela. &iincă o#icine se nal*ă pe sine se va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te pe sine se va năl*a6uca +-, +?F!

'ăci fapt este că diavolul are drept bun al său fumurile trufiei şi drept răutate a sa proprie slava sine, de aceea înfrânge şi trage în "os orice virtute omenească, îndată ce în ea s2a amestecat mândrdeşartă! Dimpotrivă, smerenia 1naintea lui Dumnezeu este o virtute a 1ngerilor 8uni şi 8iruorice răutate omenească: 1ndată ce este urmată de omul care greşeşte 5iindcă smerenia este un car al înălţării la Dumnezeu, al înălţării spre acei nori care vor avea să2i poarte la Dumnezeu pcei ce vor fi împreună cu Dumnezeu în veacurile cele fără de sfârşit, cum a, proorocit 9postoluspunând$ <7om fi #ăpi*i n no#i ca să nt'mpinăm pe Domnul n văzu, %i a%a pu#u#ea vom fi cDomnul = I :esaloniceni ?, +OF!

9semănătoare lucruri sunt norul şi smerenia, căci aceasta din urmă este zămislită din pocăinţă şi

sloboade izvoarele lacrimilor din oci, înlătură pe cei vrednici de la fapte nevrednice, îi înalţă apoi îi apropie alăturându2i de Dumnezeu, după ce au fost îndreptaţi prin ar, prin bunătatea ccuprinzătoare a milostivei voinţe a lui Dumnezeu!

'i iată că vameşul, care mai întâi răpise cu viclenie bunurile ce aparţineau altora, iar pe urmă lepădase de răutate, fără însă să se socoată drept, a fost făcut drept! Iar fariseul, care nu răpise cece aparţineau altora şi drept se socotise pe sine, a fost osândit! <ei ca#e se *in epa#te, a# se fe#ea o/'ni cele ce apa#*in alto#a, cutez'n pent#u aceasta a se socoti #ep*i pe ei n%i%i, ce vpătimi ei oa#e>

Dar să2i lăsăm pe aceştia, întrucât şi Domnul îi lasă, ca pe unii ce nu pot fi convinşi prin cuvint3nsă uneori şi noi, când ne2am smerit şi am înălţat rugăciuni, poate am socotit şi am crezut că adobândit dreptatea vameşului! Dar nu este aşaA fiindcă se cuvine să luăm aminte la acest fapt, anumcă vameşul a fost dispreţuit făţiş de către fariseu şi după ce a pus stavilă păcatului, apoi el însudispreţuindu2se, pe sine s2a osândit, şi nu numai că nu l2a contrazis pe fariseu, ci i2a şi dat dreptaîmpotriva să însuşi!

9şadar şi tu însuţi, atunci când îţi părăseşti năravul, lepădându2te de rău, să nu te încontrezi şi grăieşti împotriva celor ce te dispreţuiesc şi te ocărăsc din pricina păcatului tăuF, ci osândeşte2te

tine însuţi deopotrivă cu ei, ca unul ce ciar eşti în felul acela, şi prin îndurerată rugăciune să causcăpare doar către ispăşirea cea de la Dumnezeu, cunoscând că eşti mântuit fiind vameş!

5iindcă mulţi afirmă că ei sunt păcătoşi, şi2o spunem şi noi, ba poate aşa şi credemA dar dispreţeste cel ce pune inima la încercare! 9şa precum marele #avel este departe de trufia fariseilor, ctoate că scrie către acei corinteni care vorbeau în felurite limbi I 'orinteni +?, +-F$ < :ul*umeDumnezeului meu că vo#/esc n lim/i mai mult ec't voi to*i = %ca să pună frâu acelora ce se fălefaţă de cei ce nu dobândiseră acest arA şi aceste cuvinte le scrie cel ce în altă parte spune că el espleavă pentru toţi/, tot aşa sunt spuse şi cuvintele vameşuluiA deci se cae a fi sme#i*i n cuvin

asemenea vame%ului, ia# nu să se socoată cineva n#eptă*it n felul fa#iseului aceluia. 5iindcă



cuvine să ne apropiem de cuvintele vameşului şi de scimbarea prin lepădarea de faptele rele, încă trebuie să ne apropiem preluând starea sufletească şi străpungerea inimii şi stăruinţa aceluia!

De altfel şi David a arătat că se cuvine ca prin faptele sale cel vinovat să se socotească pe sipăcătos înaintea lui Dumnezeu şi, căindu2se, să cugete el că defăimarea şi dispreţul arătate lui alţii sunt drepte şi vrednice de îndurat! #entru că David, după păcatul lui, auzind cuvinte rele de 4imei II Megi +P, +.F, a grăit către cei ce voiau să2+ apere$ < Lăsa*i-l pe el să mă /lesteme, fiin

Domnul i-a spus lui să-1 /lesteme pe Davi =, arătând David că aceasta se petrecea din îngăduinşi porunca lui Dumnezeu, pentru păcatul lui David săvârşit faţă de Domnul, cu toate că atunci Davse lupta cu o nenorocire mare şi grozavă, căci 9besalom se răsculase împotriva lui!

într2adevăr, părăsind Ierusalimul fără voia sa, cu o durere greu de suferit, a a"uns în fuga lui poalele 7untelui 7ăslinilor, unde +2a aflat pe 4imei sporindu2i încă nenorocirea, căci acesta aruncu pietre şi îl ocăra fără cruţare şi fără ruşine, îl blestema şi îl numea pe el om sângeros şi nelegiuca şi cum i2ar fi vădit crima şi sacrilegiul cu privire la *atşeba şi la ;rie, copleşindu2l pe rege in"urii "avid 1-a trimis pe Drie Eeteul $ntr-o misiune periculoasă ($n care pierzania aceluia esi)ură, cu scopul de a-i lua so*ia (pe etşe%a, fiica lui &liam, ceea ce s-a şi $nt+mplat!F! 9p

rostind 4imei grele mustrări, nu numai o dată sau de două ori, şi aruncând el cu pietre şi cu vorîncă mai izbitoare decât pietrele, a plecat! 4i s2a dus @ zice Scriptura U regele împreună cu tooamenii lui, dar 4imei mergea pe coasta muntelui, ocărând şi aruncând cu pietre şi cu ţărână regele David! 'i regele nu era lipsit de oameni care să2+ împiedice de 4imei! 5iindcă 9bişstrategul, nemaisuferind aceasta, a grăit către David$ < ent#u ce acest c'ine le%inat /lesteamă pomnul meu, #e$e> :ă uc să-i iau capul = II Megi +P, F! Megele însă l2a oprit pe el şi pe toslu"itorii săi, grăindu2le lor$ < Lăsa*i-l să /lesteme, poate va căuta Domnul la umili#ea lui %i-mi #ăsplăti cu /ine pent#u acest /lestem al lui = II Megi +P, +(F!

'eea ce atunci s2a săvârşit şi s2a împlinit cu fapta se vădeşte şi prin pilda cea despre vameş şi despfariseu, ca înfăptuire de totdeauna a dreptăţii! 'ăci acela ce se socoate pe sine supus cu adevărpedepsei celei veşnice, cum să nu îndure cu vite"ie nu numai ocara, dar şi paguba şi boala şi, precuse spune, toată nenorocirea şi vătămarea8 Iar cel ce arată o atât de mare răbdare, ca unul datornicobligat să dea socoteală în felul acesta, este izbăvit de o pedepsire cumplită, necurmată şi neîndurat ca aceea, primind o osândă mai uşoară şi vremelnică, ce are un sfârşit, iar uneori nenorocirile care se întâmplă acum este izbăvitF prin bunătatea pe care Dumnezeu o adaugă răbdăSale şi care2şi ia începutul ei din aceste suferinţe! De aceea cineva dintre cei pedepsiţi de cătDumnezeu a grăit$ < nu#a-voi m'nia Domnului, căci am păcătuit mpot#iva Lui = 7ieia O, F!

5ie ca nici noi să nu fim nimiciţi sau de tot căzuţi sub osânda lui Dumnezeu, ci să fim pedepsiţi cmila, nu cu mânia Domnului, iar la sfârşit, după cuvântul #salmistului, să fim îndreptaţi prin arulprin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, 'ăruia I se cuvine slavă, puterea, cinsteaîncinăciunea, dimpreună cu :atăl Său cel fără de început şi cu Duul Său cel de viaţă făcător, acuşi pururea şi în vecii vecilor! 9min!

(su#sa" 6f'ntul K#i$o#ie alama, Cmilii, volumul , t#auce#e in lim/a $#eacă e D<onstantin Daniel, #evăzută e Lau#a ăt#a%cu %i stilizată e ăzvan <on#escu, Eitu2nastasia, Aucu#e%ti, +000, pp. 13-+8)



!ântul .uca al Crimeei - Cuvânt 'n Duminica vameşului şi !ariseului (I)

Se apropie #ostul mare, vreme de rugăciune şi pocăinţă, vreme foarte însemnată a vieţii noastrefiindcă ce lucru poate fi mai însemnat pentru creştini decât rugăciunea şi pocăinţa8

Sfântul 9postol şi Evangelist 7atei ne spune că atunci când Domnul Iisus Hristos a ieşit propovăduire, primul lucru pe care a început să2l înveţe a fost pocăinţa! El îi ceamă pe toţi pocăinţe prin următoarele cuvinte$ L ocăi*i-vă, că s-a ap#opiat mpă#ă*ia ce#u#ilo#!L %7atei G, 'emarea la pocăinţă va răsuna mereu în răstimpul de pregătire pentru #ost şi în timpul #ostuluastăzi însă, vom vorbi despre rugăciune!

Mugăciunea este cea mai însemnată dintre lucrările omeneşti, fiindcă prin rugăciune duhul omul1ntră 1n 1mpărtăşire nemiJlocită cu Duhul "el Dumnezeiesc #in #u$ăciune int#ăm mpă#tă%i#e cu nsu%i Dumnezeu, %i cel a că#ui #u$ăciune se face e o a'ncime fă#ă fun neo/i%nuit e luc#ătoa#e, cel ca#e a a;uns la #u$ăciunea cu ca#e se #u$a cuviosul %i e Dumnezepu#tăto#ul pă#intele nost#u 6e#afim e 6a#ov, %tie p#ea/ine, in p#op#ia epe#ien*ă, cum a#e lmpă#tă%i#ea cu Duul <el Dumnezeiesc %tie că oamenii p#imesc totul e la Dumnezeu c



a;uto#ul #u$ăciunii %i n #u$ăciune" a%a p#imesc %i in#eapta#ea cea aevă#ată a vie*ii lo#, pocăin*ă, %i m'n$'ie#ea, %i oină, astfel spus tot ce este e t#e/uin*ă omului ca să m'ntuiască.

1u este nimic mai însemnat decât rugăciuneaA pe de altă parte, nimic nu este mai greu, fiindlucrările omeneşti sunt cu atât mai grele, cu cât sunt mai însemnate! #rin propriile noastre sforţări putem pricepe întreaga însemnătate a rugăciunii, şi cu atât mai mult nu ne putem ruga în cip plăc

lui Dumnezeu! :oţi oamenii, până la unul, au nevoie în această mare lucrare de atotputernicul a"utal Duului Sfânt, fiindcă iată, ce spune Sfântul 9postol #avel în Epistola către Momani$ L Duvine n a;uto# slă/iciunii noast#e, căci noi nu %tim să ne #u$ăm cum t#e/uie, ci nsu%i Duul 6#oa$ă pent#u noi cu suspinu#i ne$#ăiteL %Momani, -, (P/!

#entru noi, păcătoşii, care nu am a"uns la o asemenea stare duovnicească, este greu ciar şi visăm la rugăciunea atotcuprinzătoare cu care se rugau toţi sfinţiiA este însă nevoie să ştim măclucrurile cele mai importante, cele mai elementare despre cum trebuie să fie îndeobşte rugăciunea!

Gn pilda despre vameş şi &ariseu: pe care a*i ascultat-o astăzi: Gnsuşi Domnul Iisus Lristos

vor8eşte despre cum tre8uie şi cum nu tre8uie să ne rugăm

1u trebuie să ne rugăm ca fariseul 2 fiindcă luaţi seama în ce consta de fapt rugăciunea lui$ ea reducea la înălţare de sine înaintea lui Dumnezeu, fiindcă fariseul înălţa mulţumiri lui Dumnezdoar pentru că el nu se credea atât de "osnic ca alţi oameni, se lăuda cu părutele sale calităţi 2 în timce vameşul, strângător de dări şi urât şi dispreţuit de către toţi oamenii, socotindu2se mare păcătostătea cu capul plecat, necutezând să îşi ridice ocii către cer şi, lovindu2şi pieptul, se mulţumea ceară$ 9Dumnezeule! :ilostiv fii mie, păcătosului!= %6uca +-, +G/!

#in această #u$ăciune sf'ntă el mplinea cea int'i po#uncă ată e 5#istos n &e#iciL&e#ici*i cei să#aci cu uul L %7atei ), G/, #ecunosc'nu-%i nev#enicia, păcăto%ennspăim'nt'nu-se c't e ;osnic %i e u#'cios e#a n fa*a lui Dumnezeu in p#icina păcatelosale. 3n sufletul lui se înstăpânise mântuitorul simţământ al defăimării de sine, smerenia adicapăruse sfânta nevoie de pocăinţă înaintea lui Dumnezeu 2 şi Domnul l2a miluit, fiindcă pentDumnezu cel mai nsemnat luc#u este sme#enia, sta#ea e pocăin*ă a sufletului nost##ecunoa%te#ea e căt#e noi a a'ncii noast#e păcăto%enii %i nev#enicii. Dumnezeu i2a dăruit arSău acelui vameş păcătos, nefericit, care s2a smerit înaintea 6ui, însă l2a luat de la trufaşul farisefiindcă Dumnezeul celo# m'n#i le stă mpot#ivă, ia# celo# sme#i*i le ă a# %I #etru ), ) şi IacovP/!

'elor mândri le stă împotrivă, fiindcă trufia este însuşirea de căpetenie a satanei! Satana este pătrucu totul de trufie şi toţi cei mândri seamănă cu el, drept care, dacă nu se vor pocăi, îi aşteaptă osânveşnică! 9scultaţi ce spune Sfântul #roroc Isaia despre înfricoşata zi a Nudecăţii ce va să vină, despceea ce îi aşteaptă pe toţi trufaşi şi semeţi$ L<a ocii Domnului sunt nal*i, ia# omul este sme#it, se va sme#i seme*ia oamenilo#, %i 6e va năl*a Domnul 6in$u# n ziua aceea, ca ziua Domnul6avaot peste tot seme*ul %i t#ufa%ul, %i peste tot cel nalt %i mă#e*, %i se vo# sme#i, %i peste tot ce#Li/anului cel nalt %i #iicat, %i peste tot ste;a#ul Aasanului, %i peste tot muntele nalt, %i peste tealul nalt, %i peste tot tu#nul nalt, %i peste tot ziul nalt... %i va căea seme*ia oamenilo# %Isa

(, ++2+), +O/!



'uvintele acestea au fost scrise de către Sfântul #roroc Isaia în vecime, însă ne privesc şi pe nocei de azi! 'e mult urăşte Dumnezeu semeţia şi trufiaC 'a să arate cu mai multă putere lucrul acestprorocul prezice pieire neîndoielnică în iua cea înfricoşată a Domnului până şi munţilor înalcedrilor 6ibanului şi ste"arilor *asanului, care simbolizează tot ce este semeţ şi trufaş!Iată însă ce spune Domnul despre cei smeriţi prin gura aceluiaşi proroc$ L 6ălă%luiesc n loc naltsf'nt, %i sunt cu cei sme#i*i %i nf#'n*i, ca să nvio#ez pe cei cu uul umilit %i să m/ă#/ătez pe c

cu inimă nf#'ntăL %Isaia )O, +)/!Din cuvintele acestea veem c't e #a$i sunt Domnului cei sme#i*i %i cu inimă nf#'ntă, c't mult i iu/e%te El" numai căt#e ace%tia %i ntoa#ce p#ivi#ea 6a cea milostivă, t#imi*'nu-le a#6ău cu nemă#$inită m/el%u$a#e. El spune$ L 6p#e cine voi căuta, fă#ă numai sp#e cel sme#it /l'n, %i ca#e t#emu#ă e cuvintele :ele>L %Isaia PP, (/!

4i inima vame%ului a fost nviată e a#ul lui Dumnezeu pent#u #u$ăciunea lui cea sme#ită pocăin*ă" a plecat in templu mult mai n#eptă*it ec't fa#iseul. 3n pilda nu se spune că fariseufost cu totul osândit, însă aceasta se subînţelege, fiindcă Lo#icine se nal*ă va fi sme#it L %6uca +

+?/!

3n predica de pe munte, Domnul a spus limpede ce preţ are în ocii Săi dreptatea fariseilor$ L De nva p#isosi #eptatea voast#ă mai mult ec't a că#tu#a#ilo# %i a fa#iseilo#, nu ve*i int#a nt#mpă#ă*ia ce#u#ilo# L %7atei ), (./! 4i în această pildă vedem că trufaşul Ldascăl al cucernicieiLLîndrumător duovnicescL al poporului israelit s2a arătat în ocii lui Dumnezeu mult mai pre"decât dispreţuitul vameş, care era socotit lepădat cu totul, dar care a primit pentru smerenia iertarea de păcate!

0ameşul încălcase poruncile date prin 7oise, în scimb a împlinit cea mai însemnată dintporuncile lui Hristos$ s2a pătruns de sfânta smerenie, în timp ce fariseul a încălcat această poruncănesocotit lucrul despre care vorbeşte Sfântul 9postol #avel în cunoscutul său imn al dragosteL D#a$ostea nu se nal*ă, nu se t#ufe%teL %I 'orinteni +G, ?/! 5ariseul se mândrea cu dreptatea sa, semeţea asupra vameşului păcătos, ceea ce înseamnă că era lipsit de dragoste 2 iar cine este lipsit ddragoste stă departe de Dumnezeu! El a vădit în rugăciunea sa toate trăsăturile âde ale îndreptăţide sine, socotindu2se drept şi curat înaintea lui Dumnezeu!

2sta n timp ce ma#ii sfin*i nu se socoteau nicioată #ep*i %i v#enici naintea lui Dumneze2%a e#a <uviosul 6e#afim, ca#e nu se numea pe sine altfel ec't 9să#manul 6e#afim9.

<ine a fost mai ap#opiat e Dumnezeu %i mai #ept naintea lui ec't 6f'ntul oan Ku#ă e 2uunul int#e cei mai mai ie#a#i %i ascăli ai lumii> i totu%i, nt#-una in #u$ăciunile lui, pe cao citim n fieca#e sea#ă, iată ce#e#ea pe ca#e o nal*ă el căt#e Dumnezeu" 9Doamne al ce#uluial păm'ntului, pomene%te-mă pe mine, păcătosul #o/ul ău, #u%inatul %i necu#atul, nt#mpă#ă*ia a!9 cuv'ntul 9#u%inat9 nseamnă 9necinstit, e #u%ine, spu#cat9. ată cum se numepe sine, ia# Dumnezeu l-a p#eanăl*at, a%ez'nu-l pe unul int#e cele int'i locu#i n cea#ep*ilo#.



4i între noi sunt nu puţini oameni cu aşezare sufletească fariseică! 9ceştia merg întotdeauna osârdie la biserică, ţin toate posturile şi rânduielile bisericeşti, însă la spovedanie preotul nu2i poaface cu nici un cip pe unii dintre aceşti Lde sine îndreptăţitL să se pocăiască! Brice i2ai întrebrăspunsul este unul singur$ L1u am păcătuit cu nimicCL! 9ceasta nu este oare aşezarea sufleteascăfariseului, cu totul potrivnică aceleia în care au trăit şi au murit toţi sfinţii8 9ceşti nefericiţi nu cugetat niciodată la cuvintele scrise în cartea lui Iov$ L 6lu$ilo# 6ale nu 6e nc#ee, %i n n$e#ii 6vee nea;unsu#i L %Iov ?, +-/! Dacă în îngerii Săi vede Dumnezeu nea"unsuri, ce să mai zicem de n

înşine8 4i atunci cum să ne rugăm cu această rugăciune fariseică8 'um să nu ne pătrundem smerenia vameşului păcătos, singura rugăciune potrivită nouă$ 9Dumnezeule, milostiv fi mipăcătosului!9% 6uca +-,+G/!

Datori suntem cu toţii să ne plecăm capetele adânc şi să ne aţintim privirile în pământ înaintmăririi slavei lui Dumnezeu, aminte aducându2ne de păcatele noastre fără număr şi temându2ne mânia lui Dumnezeu$ iată ce ne învaţă această sfântă pildă a lui Hristos despre vameş şi fariseDeci să ne2o amintim întotdeauna şi mai ales când vom începe nevoinţa pocăinţei în zilele #ostul7are! Să ne rugăm aşa cum s2a rugat vameşul, şi Domnul ne va milui, şi ne va îndreptăţi, şi ne va arul Sfântului Du! 9min!

%&#ntul <uca al "rimeei - "uv#nt 1n Duminica vameşului şi &ariseului 2II3

Duminica trecută am ascultat istorisirea evangelică despre aeu! sto#ia m'ntui#ii lui ne a#ată acă păcătosul se păt#une e o#in*a află#ii lui Dumnezeu %i e cea a o/'ni#ii nnoi#uovnice%ti, mila umnezeiască i mpline%te n a# am'nouă o#in*ele.

nsă cum t#e/uie să-L căutăm pe Dumnezeu, %i n ce este e t#e/uin*ă pent#u nnoi#uovnicească> 6a această întrebare ne răspunde mai amănunţit pilda despre vameş şi fariseDupă cum spune evangelistul, ea a fost rostită pentru cei Lce se năă;uiau nt#u sine cum că su#ep*i %i efăimau pe ceilal*i L %6uca +-, /!



#in pila aceasta Domnul a#ată că Lui i plac nu cei nc#ezu*i %i m'n#i, ci oamenii sme#ica#e se pocăiesc. 'ei dintâi sunt înfăţişaţi în pildă sub cipul fariseului, iar ceilalţi sub cipvameşului! 2t't vame%ul, c't %i fa#iseul au venit la templu ca să se #oa$e, a# c'tă eose/i#e ntei at't n p#ivin*a stă#ii lăunt#ice, c't %i n p#ivin*a nfă*i%ă#ii!

5ariseul a mers îndată în faţă, şi primele cuvinte ale rugăciunii lui lăuntrice au fost cele prin care înalţă pe sine$ L Dumnezeule! :ul*umescu-=i că nu sunt ca ceilal*i oameni, #ăpito#i, ne#ep

p#eacu#va#i, sau ca %i acest vame%L %6uca +-, ++/!<'tă t#ufie %i os'ni#e a celo#lal*i se o/se#vă n această #u$ăciune a fa#iseului! El ă mul*umilui Dumnezeu nu pent#u milostivi#ea Lui, nu pent#u #onia Lui a#ătată lumii %i oamenilo#, pentu faptul că el, fa#iseul, a# fi fost pasămite cel mai /un int#e oameni. :rufia nu2i îngăduia privească în propriul suflet, să vadă în el păcatele şi să se numere pe sine între păcătoşi, între cei au nevoie de pocăinţă şi de milostivirea lui Dumnezeu! ?u păcatele %i patimile, ci vi#tu*ile me#itele a nceput fa#iseul să %i le pună naintea lui Dumnezeu" 9ostesc e ouă o#i săptăm'nă, au zeciuială in toate c'te c'%ti$9 %6uca +-, +(/! 9şa se poate purta numai trufomenească, ce nu doreşte să priceapă că prin aceasta se depărtează de Dumnezeu!

"#t de des ne m#ndrim atunci c#nd păzim postul: socotindu-ne mai 8uni dec#t cei care npostescK c#t de des ne cuprinde slava deşartă c#nd ne aJutăm cu ceva aproapeleK c#t de des nadmirăm singuri şi ne ridicăm 1n slăvi calită*ile: uit#nd că 1naintea lui Dumnezeu suntem do9slu$i nev#enice9 %6uca +O, +./, că la o &aptă 8ună avem zeci şi sute de &apte rele şi că dlăudat n-avem de ce: şi nu avem cu ce Fiecare dintre noi se socoate 1n ad#ncul su&letului m8un dec#t ceilal*i sau: 1n orice caz: nu mai rău <'t e ap#oape suntem p#in t#ufia noast#ea fa#iseu in pila e astăzi, %i c'tă nevoie, neapă#ată nevoie avem, a u#ma vame%ului, a fi map#oape e el p#in sme#enie %i p#in sim*ăm'ntul e pocăin*ă!

Deci să ne adunăm acum luarea2aminte asupra vameşului, asupra purtării lui din templu! El a intracolo cu conştiinţa adâncii sale păcătoşenii şi vinovăţii inaintea lui Dumnezeu, totodată şi cu sete înnoire duovnicească! 3n pragul templului s2a oprit însă, neîndrăznind să păşească mai departe, nsă2şi ridice ocii, nici să privească în "ur!

nt#'n, el a sim*it nată că Dumnezeu este e fa*ă, a n*eles că templul e#a loc sf'nt al <el#eanalt, că nsu%i Dumnezeu nt'mpină acolo pe tot cel ce int#ă. 6im*in aceasta, sufletpăcătos s-a cut#emu#at %i s-a nto#s cu st#i$ăt e #u$ăciune căt#e milostivi#ea lui DumnezeDumnezeule! :ilostiv fii mie păcătosului! %6uca +-,+G/!

nima lui a t#esă#it, %i con%tiin*a i s-a escis pent#u a'ncă pocăin*ă %i mă#tu#isi#e naint&e*ei lui Dumnezeu. i iată că păcatele săv'#%ite au nceput să se ivească n aminti#e unul c'unul, ia# el le #et#ăia cu sim*ăm'ntul vinovă*iei, al n*ele$e#ii fă#ăele$ilo# săv'#%ite. lec'nu-capul %i lovinu-se n piept, a continuat să st#i$e căt#e milostivi#ea lui Dumnezeu" 9Dumnezeul:ilostiv fii mie păcătosului!9.

'âte necazuri şi amaruri nu le făcuse săracilor, văduvelor şi orfanilor, impilându2i cu dări nelegiuit'âte lacrimi nu făcuseră acestea să se verseC 'âte ocări, blesteme şi ameninţări nu fusese

îndreptate către elC :oate acestea i2au umplut din nou sufletul, sfâşiindu2i inima cu durerea amară



pocăinţei! <u ce să se n#eptă*ească naintea lui Dumnezeu, une să afle oc#oti#e> Doa# milostivi#ea lui Dumnezeu - %i iată că vame%ul păcătos st#i$ă ia#, %i ia#, căt#e Dumneze9Dumnezeule! :ilostiv fii mie păcătosului!9

nelun$ s-a #u$at astfel vame%ul cu pocăin*ă %i cu inimă nf#'ntă, p'nă ce e pe sufletul luico/o#'t apăsa#ea %i ntinăciunea păcatului %i s-a cu#ă*it p#in milostivi#ea lui Dumneze3ndreptăţit de Dumnezeu %6uca +-, +?/, a ieşit din templu 2 a ieşit cu totul alt om şi de acum pregă

pentru o altă viaţă! 9şa s2a petrecut renaşterea vameşului!De ce a #eu%it vame%ul să t#ăiască n templu sim*ăm'ntul păcăto%eniei sale %i să se cu#ă*easc&iincă pocăin*a lui ncepuse cu mult nainte e #u$ăciunea in templu. 2colo nu a făcut ecsă se ntă#ească %i să se p#efacă n mă#tu#isi#e vie, in inimă cu#ată, naintea lui Dumnezeu.

6f'nta Aise#ică, p#e$ătinu-ne pent#u ostul :a#e, ne ă #ept călăuză cipul vame%ulupocăin*a %i #u$ăciunea lui.

DumnezeuleC 7ilostiv fii mie păcătosuluiC 7ulţi dintre noi cunosc această rugăciune, şi totuşi n

rostesc din inimă 2 ea însă ascunde în sine putere arică şi ne apropie de smerenie şi de pocăinţă, iprin aceasta şi de milostivirea lui Dumnezeu!

6a privegerea de ieri, Sfânta *iserică , tot pregătindu2ne pentru #ost, ne deşteaptă duul pocăinţă strigând$ 9G%ile pocăin*ei escie-mi mie, Dătăto#ule e via*ă9 , şi prin aceasta arătâcă prin păcatele noastre ruşinoase ne2am spurcat locaşul şi că trebuie să strigăm către Dumnezeu rugăciuni, nădă"duind doar în milostivirea 6ui$ 9:iluie%te-mă, Dumnezeule, upă ma#e mila a9

9m

/itropolitul Augustin de Florina - Predică la Duminica vameşului şi a !ariseului

Ce dai0



HQ Dau zeciuială in toate c'te c'%ti$I %6uca +-, +(/

9stăzi, în toate lăcaşurile *isericii Brtodoxe, se citeşte Evangelia care conţine <#ilda 0ameşuluia 5ariseului=! #ilda este cunoscută tuturor! 0emeşul şi fariseul s2au dus la :emplu şi s2au rugat! DDumnezeu îl găseşte drept pe vameş, iar pe fariseu îl osândeşte! Mugăciunea vameşului este primidar rugăciunea fariseului nu este primită!

Dar ce rău a făcut fariseul, încât să nu2i fie ascultată rugăciunea8 5ariseul, aşa cum arată şi cuvântuse considera un om drept, un om sfânt! Mespecta poruncile lui Dumnezeu! #ostea şi făcmilostenie! Dar postul şi milostenia sunt virtuţi, cine poate să le osândească8 Da, sunt virtuţi, dcând se fac aşa cum vrea Dumnezeu!

După cum şi în cea mai bună mâncare, dacă arunci câteva picături de otravă, mâncarea nu mai es

potrivită pentru rană, aşa şi cu virtutea$ oricât de strălucită şi de mare ar fi, dacă nu se face ddragoste de Dumnezeu, ci de paradă şi slavă, atunci virtutea aceasta îşi pierde valoarea! 9postol#avel spune undeva$ i acă cineva %i-a# mpă#*i toată ave#ea n milostenii, a# nu face asta #a$oste fa*ă e ap#oapele, cu nimic nu se folose%te %vezi I 'orinteni +G, G/!

Să luăm de pildă fariseul! Era milostiv! Dădea ceva peste ceea ce poruncea 6egea lui 7oise! 6egmozaică spunea că din roada pământului @ grâu, porumb, struguri, vin, ulei @ trebuia să se d<zeciuială=, adică o zecime din recoltă %vezi Deuteronom +?, ((/! Dar fariseul dădea o zecime şi dalte lucruri, pe care nu le otăra 6egea!

7ilostenia fariseilor era substanţială! Dar când a venit Ioan *otezătorul, le recomanda celor care pocăiau să facă milostenie mai multă decât făceau fariseii! icea Ioan$ <<ine a#e ouă aine, ea una cine a#e ouă p'ini, să ea unaQ= %vezi 6uca G, ++/! 9dică$ 7ilostenia lui Ioan a"ungla "umătate din avere! Dar Domnul nostru Iisus Hristos a mers şi mai departe şi a arătat oamenilocare caută desăvârşirea, vârful milosteniei! Iar vârful este$ <7ine-*i ave#ile tale %i ă-le să#acilo#%7atei +, (+/! :oate pentru ceilalţiC 9meţeşti când auzi cuvântul acesta!

4i se naşte întrebarea$ oate cineva să se #iice la v'#ful milosteniei> Există oameni, care împlinit acest cuvânt al lui Hristos şi au pus la dispoziţie întreaga lor avere, ca să fie miluiţi oamen



săraci şi nenorociţi! Da, au existat şi există! Gn eemplu este 6f'ntul oan Ku#ă e 2u#, ca#eofe#it nt#ea$a lui ave#e pă#intească pent#u să#aci. Dar şi mulţi alţii, bărbaţi şi femei, pe careamintesc Sinaxarele, au pus la dispoziţia săracilor toată averea lor! 4i astăzi există oameni, care "ertfesc pe toate pentru dragostea lui Hristos! #uţini, desigur, dar suficienţi ca să demonstreze, vorba lui Hristos despre desăvârşire se împlineşte şi astăzi!

Din nefericire însă, cei mulţi nu numai că nu împlinesc cuvântul lui Hristos, dar îl şi bat"ocores

Sunt oameni, care îndumnezeiesc materia, adoră banul, se încină mamonei şi au o inimînvârtoşată! Sărăcia şi nenorocirea omenirii nu2i mişcă deloc! 9şa cum zice poporul$ <1u dau anici îngerului lor=!

Dar oare nu se împlineşte cuvântul de mai sus al 3naintemergătorului Ioan, care recomandă să se d"umătate8 Din nefericire, nici acest cuvânt nu este îndeplinit de către cei mai mulţi oameni! Să d"umătate8 4i ciar cei care strigă că trebuie să se împartă bunurile pământului, ca să aibă toţi la felstrigă pentru alţii! Dacă trebuie să se împartă ale lor, nu acceptă!

Mămâne să vedem acum, dacă oamenii îndeplinesc ceea ce a îndeplinit fariseul! Din nefericir

creştinii de astăzi se dovedesc inferiori şi fariseului în cestiunea milosteniei! 1u dau o zecime! 'zic8 1u dau nici o sutime, nici o miime din veniturile lor! 0reţi exemple8

3ntr2un sat se făcea colectă pentru 'rucea Moşie, care oferă multe poporului nostru! 9r fi trebuit în ziua colectei toţi elinii să ofere o generoasă contribuţie pentru 'rucea Moşie! 9şadar, într2un masat, cât credeţi că a adunat colecta8 B sumă foarte mică$ B mie de drameCT Dar când, în seaaceleiaşi zile, au venit în sat cântăreţe din :esalonic şi au dansat şi au cântat, au adunat @ cât credeBptzeci de mii de drameC Sume uriaşe se oferă pentru lucruri inutile şi vătămătoare! ici că lumare drept lozincă$ <:oate pentru diavolul, nimic pentru HristosC=

9şadar, creştinii vremii noastre au rămas mult în urmă în ceea ce priveşte milostenia! 1u toate, n"umătate, dar nici o zecime din veniturile lor nu dau la săraci! B, dacă ar fi dat o zecime dveniturile lor în fiecare an, aşa cum făcea fariseul, ce sumă uriaşă de bani s2ar fi adunatC 'âţi oamesăraci n2ar fi fost a"utaţiC 'âţi nefericiţi n2ar fi fost uşuraţiC 'âte aşezăminte de binefacere nu s2arfăcutC 1e arătăm mai pre"os de fariseul, care a fost osândit nu pentru că a făcut milostenie, ci pentcă a făcut2o de paradă!

Iubiţii mei creştiniC 2cum c'n se escie #ioul să-l auzim pe 6f'ntul oan Ku#ă e 2u#, cane #ecomană continuu să facem milostenie. 6ă esciem cele inlăunt#u ale noast#e %i să n

a#ătăm iu/ito#i e oameni %i milostivi. 6ă imităm e#oic eemplele sfin*ilo#, ca#e nu in p#isoslo#, ci %i in lipsa lo# ăeau milostenie.



Arhimandritul Ioil 1onstantaros2 - .ectura apostolică din Duminica vameşului ş

a !ariseului

4i anul acesta, iubirea lui Dumnezeu ne2a învrednicit să intrăm în binecuvântata perioadă:riodului! Iar pe#ioaa #ioului este /inecuv'ntată pent#u to*i c#eincio%ii, pent#u că estepe#ioaă e pocăin*ă %i e umilin*ă. Dimpotrivă, pentru oamenii din lume, :riodul se transformă anti2:riod şi sfârşeşte şi decade prin concursul diavolului în perioadă de cefuri, de dansuri distracţii ruşinoase care îl degradează pe omul care este icoană a lui Dumnezeu!



Desigur, creştinii ortodocşi cu adevărat credincioşi nu sunt influenţaţi şi nu trebuie să fie influenţade lumea care stă departe de Dumnezeu, ci să rămână statornici pe calea pocăinţei şi a sfinţirExact despre această statornicie vorbeşte 9postolul #avel ucenicului său :imotei!

Să vedem în traducere versetele textului sfânt şi în continuare să ne oprim asupra unui punct foarimportant$

H10. u nsă mi-ai u#mat n nvă*ătu#ă, n pu#ta#e, n năzuin*ă, n c#ein*ă, n nelun$ă #ă/a#n #a$oste, n stă#uin*ă,11. n p#i$oni#ile %i sufe#in*ele ca#e mi s-au făcut n 2ntioia, n coniu, n List#a c'te p#i$oniam #ă/at! %i in toate m-a iz/ăvit Domnul.1+. i to*i ca#e voiesc să t#ăiască cuce#nic n 5#istos isus vo# fi p#i$oni*i.13. a# oamenii #ăi %i amă$ito#i vo# me#$e sp#e tot mai #ău, #ătăcin pe al*ii %i #ătăci*i fiin n%i%i.14. u nsă #ăm'i n cele ce ai nvă*at %i e ca#e e%ti nc#ein*at, eoa#ece %tii e la cine le-nvă*at,1. i fiincă e mic copil cuno%ti 6fintele 6c#iptu#i, ca#e pot să te n*elep*ească sp#e m'ntui#

p#in c#ein*a cea nt#u 5#istos isusI.

3ntr2adevăr, importante sunt sfaturile şi îndemnurile marelui 9postol! 3n câteva linii ne descrie starsa şi modul slu"irii sale şi al comportamentului său, în general, dar face şi o trimitere mişcătoare prigoanele şi la pătimirile prin care a trecut în multe regiuni pentru dragostea şi slava lui Hristos!

3nsă ceea ce impresionează este faptul că el descrie în continuare o profeţie cutremurătoare, care aici încolo avea să se împlinească în fiecare generaţie şi în fiecare epocă în *iserica noastră!

4i care este aceasta8 'ă oameni vicleni şi înşelători, oameni care vor părea că se află în *isericoameni care trăiesc între noi, oameni care, după cum vedem în Istoria noastră bisericească, aparţinut ciar şi treptelor sfinţitului cler, şi încă a celui mai înalt, dar care neavând nici o raportaesenţială la modul autentic al vieţuirii evangelice, au alunecat ei înşişi şi după ei au atras şi mulţi alţii, care erau neîntemeiaţi în ceea ce numim Dreapta 'redinţă! Este plină istoria noastră dastfel de tragice cazuri de oameni vicleni, înşelători şi mai ales egoişti %şi să nu uităm că maereziari au fost clerici/!

Dar poate cineva să nege că astăzi, nu doar că există înşelaţi şi rătăciţi, ci că mai mult s2au înmulţDoar dacă cineva trăieşte în afara realităţii poate să susţină contrariul!

Da, fraţii mei, este nevoie de multă atenţie şi privegere duovnicească pentru că în zileanevoioase în care trăim, învăţăturile rătăcitoare, atât în dogmă, cât şi în ceea ce priveşte moraortodoxă, s2au înmulţit în aşa măsură şi într2un asemenea grad, încât se poate întreba cineva, daaceştia care predică rătăcirile lor, au descis vreodată Evangelia spre a o studia!

4i simplul fapt că astăzi se propovăduieşte noua dogmă ecleziologică a blestematului ecumenisadică a sincretismului religios, şi doar faptul că unii oameni <vicleni şi înşelători= proclamă *iserica nu este doar Brtodoxia, ci şi ereziile şi VaVodoxiile, precum totalitatea eresurilor

papismul, arată împlinirea vizibilă a profeţiei 9postolului #avel, dar în acelaşi timp ne trage alarm



de pericol pentru cât de tre"i şi privegetori ar trebui să fim noi, paznicii, dar şi de războini%luptători/, deoarece <credinţa este prime"duită=!

5raţii mei, dacă vrem să fim fii adevăraţi ai *isericii noastre, trebuie să rămânem întemeiaţi neclintiţi pe meterezele datoriei şi ale sfintei lupte! 4i, iarăşi, cuvântul lui #avel @ celui răpit până cer, s2ar cuveni să2l avem în vedere$ < a# tu #ăm'i n cele pe ca#e le-ai nvă*at %i n ca#e enc#ein*at =! 9r trebui să fie scris în inimile noastre!

,oi răm#nem 1n "redin*a pe care am 1nvă*at-o şi am primit-o şi 1n care suntem 1ncredin*a*i către Apostoli: %&in*ii Părin*i şi Dascăli: de către =artiri şi =ărturisitori: "uvioşi şi Drep*i: iprin harul lui Dumnezeu nu avem de g#nd să o schim8ăm

1u vom clinti nici măcar o cirtă în această Sfântă şi evlavioasă :radiţie vie prin care trăieş*iserica noastră şi care sfinţeşte persoane, dar şi întreaga lume! 12au decât să <orăcăie= broaştemodernismului!

Să urle rătăciţii şi turbulenţii culturalişti ai ecumenismului care au pierdut acrivia dogmei! Să n

ameninţe înşelaţii care trăiesc nu pentru Hristos, ci pentru această lume deşartă şi păcătoasă!

1oi, ciar dacă suntem păcătoşi, însă fiind fii ai 9postolilor şi ai #ărinţilor prin învăţătuBrtodoxiei noastre, prin Sfânta Evangelie, prin Sfântul #idalion, prin otărârile Sfintelor SinoaEcumenice şi 6ocale, prin scrierile nemuritoare şi rugăciunile Sfinţilor noştri #ărinţi, şi departe cei rătăciţi şi de <neo2ortodocşii @ neo2nicolaiţi=, care au relativizat morala evangelică, ne volupta să trăim această viaţă a 'redinţei, care este exprimată prin vieţuirea ortodoxă ascetică, isiasşi luptătoare, acest mod de vieţuire pe care l2am primit, dar şi pe care îl vom transmite mai depart'omoara noastră cea sfântă pe care cu atâta teamă am primit2o şi am făgăduit s2o păstrăm până ce

vom încredinţa neatinsă, când ne va fi din nou cerută! 9min!(t#aus in lim/a $#eacă e ie#om. &otie cf. p.ioilUf#eemail.$#)

/a3arios imonopetritul - Vameşul şi !ariseul 'n $riod



7ame%ul %i &a#iseul. :ozaic, cca. 04,e a#isee V te u/lican. :osaic, ca 04.

Aasilica 6f'ntului 2pollina#ie ?ou, avenna, talia.

#arabola vameşului şi fariseului îşi dobândeşte întreaga valoare în iconomia duovnicească:riodului! 9şezată la intrarea în #ostul 7are, ea îl previne pe credincios împotriva slavei deşarte care l2ar putea expune eforturile sale ascetice!

'a întreaga cateeză imnografică, învăţătura despre smerenie are funcţia esenţială de a ecilibregulile postului şi ascezei pe care le prevede tWpiVon2ul, punând în evidenţă dimensiunea lduovnicească! 5iindcă fariseul era într2adevăr un drept care postea două zile pe săptămână şi păz6egea aşa cum un creştin zelos ar putea păzi cu stricteţe regulile tWpiVon2ului, dar s2a îngâmfat slavă deşartă slăvindu2se cu faptele sale şi "udecând pe aproapele său$ vameşul! 9ceasta e atitudinde care trebuie să fugim încă de la începutul parcursului ascetic pentru a putea primi răsplătiri

duovniceşti ale virtuţilor pe care le vom fi practicat în timpul #ostului 7are$ ele tre%uie *inuascunse $n inimă evit+nd cu toată aten*ia udecarea aproapelui! Slava deşartă şi corolarul maimuţăreala virtuţii prin ostentaţie, sunt două patimi care2l pândesc pe ascet la începutul sfârşitul cursei sale! 'omentând această parabolă, imnografii urmau o învăţătură comună vectradiţii monaale!

Gn pă#inte al monailo#, avva Eva$#ie, afi#ma, e eemplu" Hăze%te-te ca iavolul să nu su#p#ină p#in laue ca să te nal*e n ocii tăi pent#u ca să te facă să te t#ufe%ti cu vi#tu*ile talca %i fa#iseul" ci love%te-te pe tine nsu*i ca vame%ul, /ate-te n piept spun'n" Dumnezeulmilostive%te-e e mine păcătosul!I.

Desigur, upă nvă*ătu#a ă#in*ilo#, ată fiin le$ătu#a intimă nt#e suflet %i t#up, p#in post asceză a;un$em la sme#enie. Smerindu2şi trupul prin privarea de alimente, credinciosul îşi va putabate, pe parcursul celor patruzeci de zile ale #ostului 7are, sufletul de la atracţia plăcerilfăcându2l astfel să coboare în adâncul smereniei! Dar fariseul nu postea <cum se cuvine=, căci davrem să străbatem cu folos #ostul 7are! trebuie <să învăţăm legile postului= şi să ne omorâm trup<cu ştiinţă= şi discernământ, amestecând smerenia în toate virtuţile$ <6eagă de înfrânare smerenifără de care cea dintâi se va afla nefolositoare=! 'ăci smerenia e superioară ascezei şi postului, acum virtuţile sufletului sunt superioare virtuţilor trupuluiC



H'nă c'n nu se sme#e%te P spune 6f'ntul saac 6i#ul P, omul nu p#ime%te #ăsplata faptelsale. ăsplata nu se ă p#in fapte, ci p#in sme#enieI.

:oate virtuţile cântate de :riod sunt, aşadar, supuse dispoziţiei lăuntrice a smereniei celui ce practică! 4i! de2a lungul #ostului 7arc, acesta va trebui să2şi aducă aminte exemplul vameşuluifariseului! #rin meditaţia continuă la această parabolă în mintea sa %nous/! el va putea a"unge

străpungere, adică la o inimă înfrântă şi smerită care singură va putea aduce "ertfa bine2plăcută lDumnezeu %#salmul ).$+/!

5aptul că evocarea acestei parabole e prezentă în idiomelele Săptămânii a I02a din #ostul 7are nuun simplu vestigiu al structurii primare a :riodului$ ea aduce aminte de necesitatea vigilenţei perseverării în fuga de slava deşartă a fariseului şi în imitarea smereniei vameşului! 'ăci drepttrebuie să fie din ce în ce mai atent să nu se slăvească pe sine atribuindu2şi lui însuşi virtuţilH<on%tiin*a păcătosului l o/li$ă la sme#enie, n timp ce sim*ăm'ntul faptelo# sale /une l nalpe cel #eptI, spunea 6f'ntul oan 5#isostom.

1u numai la început, ci în toată perioada :riodului, ascetul trebuie, prin urmare, să înveţe să imsmerenia vameşului!

H6ă nu ne #u$ăm, f#a*ilo#, ca fa#iseul Mpa#isaiOosN, căci cel ce se nal*ă pe sine se va sme#i ci sne sme#im naintea lui Dumnezeu ca vame%ul MteloniOosN, p#in posti#e, st#i$'n" Dumnezeulmilostive%te-e sp#e noi păcăto%ii!I.

9ceastă rugăciune a vameşului %6uca +-$+G/ unită cu rugăciunea celor doi orbi %7atei $(O/ suforma$ HDumnezeule, milostive%te-e sp#e mine păcătosul %i mă miluie%te!I %o :eos ilast

moi to amartolo Vai eleeson me/ se va repeta de douăsprezece ori în toate slu"bele #ostului 7aredată cu metaniile mici ce însoţesc rugăciunea Sfântului Efrem Sirul! 7ai mult, ea este, după cum ştie, modelul <rugăciunii lui Iisus= şi de aceea respiraţia monaului trebuie legată în permanenţă ea de2a lungul întregului <#ost 7are al vieţii sale=!

nceputul sme#eniei %i al căin*ei aevă#ate stă n #ecunoa%te#ea e%e#tăciunii p#op#ii, n voin*a a ne asemăna fa#iseului %i e a implo#a pe 5#istos să ne ea n milostivi#ea 6a sme#envame%ului.

3n timpul #ostului 7are trebuie să fugim de glasul trufaş şi de mulţimea cuvintelor unuia şi

imităm străpungerea şi rugăciunea tăcută a celuilalt, trebuie să evităm suficienţa fariseului şi imităm smerenia şi mărturisirea vameşului, trebuie să ne aducem aminte numai de păcatele noastpentru a nu "udeca pe aproapele şi să ne rugăm cu străpungere pentru a nu scoate deşertăciune dvirtuţile noastre! 3n definitiv, va trebui să imităm sau mai degrabă să ne rugăm ca să dobândivirtuţile atât ale unuia, cât şi ale celuilalt$

H6ă ne s'#$uim a imita MmimeistaiN vi#tu*ile fa#iseului %i a #'vni cu ap#ine#e MzelounN sme#envame%ului u#'n ceea ce este nepot#ivit e la am'noi, aică lipsa e minte a unuia ntinăciunea păcatelo# celuilaltI.



(6u#sa" :aOa#ios 6imonopet#itul, H#ioul Eplicat. :ista$o$ia timpului litu#$icI, t#auce#e iac. oan . că ;#., Eitu#a Deisis, 6i/iu, +000, pp. 0-+.)

!ântul $eodor tuditul - Cuvântul 452 .a Duminica vameşului şi a !ariseului2

despre păzirea poruncilor dumnezeieşti şi despre groaza păcătoşilor şi a celo

ce 'şi trec via6a 'n lenevire

5raţilor şi părinţilor, prea *unul Dumnezeu care a vrut şi ne2a zidit din nefiinţă în fiinţă, ne2a aşezîn lume, ca într2o şcoală ca să învăţăm şi să facem poruncile 6ui dumnezeieşti! #entru aceDomnul nostru Iisus Hristos când a trimis pe sfinţii Săi apostoli şi ucenici în lume, ca propovăduiască Evangelia 3mpărăţiei 'erului, le2a poruncit zicând$ H:e#$e*i %i nvă*a*i toaneamu#ile, %i /oteza*i n numele atălui %i al &iului %i al 6f'ntului Du, invă*'nu-i pe ei spăzească %i să facă toate c'te v-am po#uncit9.



<a#e a# să fie po#uncile Lui, pe ca#e ne-a po#uncit să le păzim>⇒ "upă vremea şi le)ea vec3e, vom pomeni c+teva Să nu ucizi, să nu faci des-fr+nare, să n

furi, să nu mărturiseşti str+m%7 şi celelalte ce sunt scrise!⇒ 2ar după le)ea nouă, adică după &van)3elie, poruncile sunt mai $nalte şi mai ad+nci dec

cele vec3i!

'ă legea lui 7oise zice$ să ne păzim de ucidere! Iară Evangelia porunceşte$ nu numai să n

ucidem, dar nici să ne mâniem, nici cuvânt rău să zicem unul altuiaA numai asupra diavolului să mâniem şi să avem pururea vră"măşie asupra lui!

Iarăşi legea cea vece porunceşte să nu faci desfrânare$ iar Hristos opreşte şi vederea, după cum esscris$ < 'el ce va căuta spre femeie şi o va râvni, iată că a desfrânat în inima sa!L

Iarăşi zice legea$ Să nu "ure cineva strâmb, iar Hristos zice$ <1icidecum să nu ne "urăm, nici adevăr, nici altfelJ!

6egea iarăşi zice$ Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vră"maşul tăuA iar Domnul zice$ iubim pe vră"maşii noştriA încă şi pe cei ce ne năpăstuiesc şi ne grăiesc de rău şi ne blesteamă săiertăm şi să le facem bine!

7ee*i, iu/i*ilo#, c'tă eose/i#e este nt#e le$ea vece %i nt#e Evan$elie> 'ăci legea vece fape om să taie numai pofta păcatului, iar Evangelia opreşte nu numai lucrarea păcatului, ci pricinile şi rădăcinile, din care răsar şi se fac păcatele, le taie şi le scoate cu rădăcină cu tdinlăuntrul inimii noastre!

Deci, fraţilor, noi călugării de nu vom face nici precum porunceşte legea vece, nici vom urm

precum zice Evangelia, ci vom petrece ca neamurile cele fără2delege, ce vom face, ticăloşii, în zicea înfricoşată a "udecăţii8 <Dar nu vă înşelaţi, zice apostolul, că nici desfrânaţii, nici idolatrii, niprea desfrânaţii, nici malaiştii, nici sodomiţii, nici nesăţioşii, nici oţii, nici beţivii, nici grăitorii rău, nici răpitorii, nici iubitorii de argint, nu vor moşteni împărăţia lui DumnezeuL

#entru aceea am zis de multe ori şi acum vă zic din nou$ să nu umble cineva de capul său, în voia deosebităA să nu petreceţi viaţa în lene, adică fără pravila cea obişnuită a rugăciunii şi fără canonul cel orânduitA să nu strângă cineva din voi baniA să nu aibă slugăA să nu rănească cal şi spună că este al lui, nici alt lucru să nu facă al săuA sau să facă negustorie, care nicidecum nu cuvine în viaţa călugărească, nici cei ce sunt în obştii, nici fraţii ce petrec osebiţi în linişte, fărădelege lucru este şi din acestea izvodesc păcatele cele mai mari şi mai grele!

Iar dacă unii din voi nu ascultă şi porunca lui Dumnezeu şi nu vă supuneţi, ci vă împotrivadevărului, eu ticălosul, nevinovat sunt de sângele vostru! 'ă n2am încetat arătându2vă dreptatea lDumnezeu, nici n2am tăcut, vestindu2vă sabia lui Dumnezeu ce se coboară asupra celor nesupuşiasupra celor neacultători!

9scultă ce zice şi cinstitul 7ergător2înainte despre cei ce nu se îndreptează, dacă nu se pocăies<Iată securea zace la rădăcina copacilor, pentru că tot pomul ce nu face roadă bună, se taie şi



aruncă în focL! 9dică tot omul ce nu face bine sufletului său, nici nu rodeşte roadă faptelor bune şpocăinţii, ci se află neroditor şi nepocăit, se taie de moarte şi merge în focul cel veşnic!

'um nu vă este dar frică de pilda cuvântului8 'um nu vă cutremuraţi de înfricoşarea lui Dumneze'um nu vă temeţi de moartea pe care o aşteptăm astăzi sau mâine să vină la noi8 Bare cum vovedea atunci pe îngerii înfricoşaţi, care vor veni să ne ia din această lume8 'e cutremur va fi despărţirea sufletului de trup şi cum vom călători pe calea aceea depărtată, neavând pregătite ce

trebuincioase spre pază, care sunt faptele cele bune8 'u ce obraz,vom putea sta înaintea înfricoşa"udecăţi a lui Hristos, căruia I se va încina toată lumea, fiind împilaţi de ocara faptelor rele8 0ai, cin, ce amar va fi nouă ticăloşilor, atunci când vom fi osândiţi de înfricoşatul glas al Stăpânului! ce trist este acolo unde focul nu se stinge şi viermele nu doarme, acolo unde este plângerea cea făde mângâiere şi multă scrâşnire a dinţilorC

Dar pentru ca să nu fie nouă aceasta, de vreme ce ne2am lepădat de lume şi de toate ale lumii,iubiţilor mei fraţi şi fii în Domnul, veniţi, măcar acum în aceste sfinte zile, cu care ne2a dăruDomnul, să cădem şi să plângem la Dumnezeul nostru 'el bun! Să apucăm mai2nainte până nu sosi ceasul după urmă al morţii şi până nu a"unge ziua înfricoşată a "udecăţii, să îmblânzim fa

Domnului nostru Iisus Hristos cu spovedania, cu rugăciunea, cu postul, cu curăţenia, cu ascultareamai ales cu pacea şi dragostea între noi şi cu alte fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu!

4i mult milostivul stăpân, Domnul nostru Iisus Hristos este gata, de vom face aşa,să ne ierte păcatele! 'ă ne aşteaptă în toată ziua şi în tot ceasul să ne pocăim şi să ne întoarcem cătEl! 'ăci nu scârbeşte pe păcătos, nu2l izgoneşte, nu2l mâneşte, ci îl primeşte cu bucurie multă,îmbrăţişează şi2l sărută ca pe fiul cel prea desfrânat şi se veseleşte de întoarcerea lui, după cum sarătat către păcătos şi către tâlar!

9şadar, iubiţilor mei fraţi, să ne deşteptăm din somnul cel greu al lenii şi al păcatului! Să ne nevoiîn aceste puţine zile ale vieţii noastre, pentru ca şi noi când va veni ceasul să ne despărţim bucurie de această viaţă trecătoare, întocmai ca ucenicii cei buni care, sfârşind învăţătura, merg părinţii şi la rudele lor cu multă bucurie şi veselie!

9şa să facem şi noi, ca nişte ucenici adevăraţi ai Evangeliei! Să ieşim cu bucurie din această viaşi să mergem să locuim în viaţa veşnică, în patria noastră cea dintâi, adică în 3mpărăţia 'erurilspre bucuria îngerilor, în strălucirea sfinţilor, în Hristos Iisus Domnul nostru, 'ăruia este slavaputerea împreună cu :atăl şi cu Duul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor! 9min!

(Et#as in ca#tea" 6f'ntul eoo# 6tuitul - <uv'ntă#i uovnice%



Pr7 Ale8ander chmemann - 9şile pocăin6ei deschide-mi mie: Dătătorule de

via6ă; - merenia



J;rmătoarea Duminică este numită J "uminica ameşului şi a FariseuluiJ! 3n a"unul acestei ziSâmbătă, la 0ecernie, cartea liturgica folosită de2a lungul #ostului #aştelui @ :riodul @ îşi face primsa apariţie, iar texte din el sunt adăugate la imnurile şi rugăciunile de rând ale slu"belor săptămânade 3nviere! Acestea dezvoltă următorul aspect maJor al pocăin*ei9 sme#enia!

#ericopa evangelică %6uca &0III, +.2+?/ ne înfăţişează un om satisfăcut ntoteauna e sinca#e consie#ă că se supune tutu#o# ce#in*elo# #eli$iei. El este si$u# pe sine %i m'n#u e el.

#ealitate, totu%i, el a falsificat sensul #eli$iei. El o reduce, astfel, la observaţii la respectarea un

prescrip*ii, n!n!F exterioare şi %i măsoa#ă cuce#nicia p#in p#isma zeciuielii pe ca#e o ă la templu

3nsă vame%ul se sme#e%te pe sine %i sme#enia sa l n#eptă*e%te pe el n fa*a lui Dumnezeu. Daexistă o calitate morală aproape desconsiderată şi ciar negată astăzi, aceea este smerenia! <ultun ca#e t#ăim ne insuflă pe#manent sensul m'n#iei, al mă#i#ii e sine, al n#eptă*i#ii e sineQ

6me#enia se /azează pe faptul că omul nu poate #ealiza nimic p#in el nsu%i %i cia# ni-nfă*i%ează pe Dumnezeu ca Gnul <a#e tot timpul Jaco#ă c#eitI pent#u #ealiză#ile %i fapte/une ale omului. Smerenia @ fie individuală sau comună, etnică sau naţională @ este privită ca

simbol al slăbiciunii, ca ceva degradant pentru un om adevărat! 'iar şi bisericile noastre, nu suele îmbibate cu acelaşi spirit al fariseului8 1u dorim noi ca orice contribuţie, orice Jfaptă bună=, tceea ce facem pentru *iserică să fie cunoscut, lăudat, să fie mediatizat8Dar ce este atunci sme#enia> Măspunsul la această întrebare pare a fi unul paradoxal, pentru că are rădăcinile într2o afirmaţie aparent neobişnuită$ Dumnezeu nsu%i este sme#it! otu%i, pentacela ca#e-L ce#cetează pe Dumnezeu %i-L contemplă n <#ea*ia 6a %i n luc#ă#ile 6ale m'ntui#e, este evient că sme#enia este, nt#-aevă# o vi#tute ivină, aevă#atul con*inut st#ăluci#ea acestei slave ca#e, a%a cum c'ntăm n timpul 6fintei Litu#$ii, umple ce#ul păm'ntul.

3n mentalitatea noastră omenească avem tendinţa de a opune Jslava= şi Jsmerenia= @ ultima fiinpentru noi un semn de slăbiciune! #entru noi ignoranţa şi incompetenţa sunt cei doi factori ce determină să ne simţim smeriţi! 9proape că este imposibil să Jtraduci în fapt= omului modern, răndin publicitate, din afirmarea de sine şi dintr2o nesfârşită laudă de sine, că tot ceea ce este înadevăr desăvârşit, frumos şi bun este în acelaşi timp în mod firesc smeritA datorită desăvârşirii sanu necesită în nici un fel Jpublicitate=, slavă exterioară sau Jadulare=!

Dumnezeu este sme#it pent#u că este esăv'#%it sme#enia Lui este slava 6a %i su#sa aevă#atf#umuse*i, pe#fec*iuni %i /unătă*i. C#icine se ap#opie e Dumnezeu %i-L cunoa%te evine imei

pă#ta% la sme#enia ivină %i este nf#umuse*at p#in ea. 2ceasta este taina &ecioa#ei :a#ia, :ailui 5#istos , a că#ei sme#enie a făcut-o /ucu#ia nt#e$ii <#ea*ii %i cea mai ma#e #evela*ie f#umuse*ii pe păm'nt, taina tutu#o# sfin*ilo# %i taina fiecă#ei fiin*e umane in timpul pu*inelmomente ale ap#opie#ii sale e Dumnezeu.

<um poate eveni cineva sme#it> Măspunsul, pentru un creştin, este simpluA contempl#ndu-< Lristos: smerenia divină 1ntrupată, 'el prin 'are Dumnezeu a descoperit, o dată pentotdeauna, slava Sa ca smerenie şi smerenia Sa ca slava! J2stăziI a spus 5#istos n noaptsup#emei 6ale sme#enii, J&iul Cmului se p#easlăve%te %i Dumnezeu 6e p#easlăve%te n ElJ.



%merenia se 1nva*ă contempl#ndu-l pe Lristos: "are a spus9 Jnvă*a*i e la :ine, pent#u sunt /l'n %i sme#it cu inimaJ.

Gn cele din urmă smerenia se 1nva*ă măsur#nd totul prin El: raport#nd totul la El 5ăHristos, adevărata smerenie este imposibilă, pe când cu fariseul religia însăşi devine un act mândrie al realizărilor umane, o altă formă de mărire de sine fariseică!

#erioada de post începe, astfel, printr2o căutare, o rugăciune de smerenie, care este începutadevăratei pocăinţe! ent#u că pocăin*a, mai p#esus e o#ice, este o #entoa#ce#e la aevă#a#'nuială a luc#u#ilo#, #eface#ea vee#ii limpezi asup#a luc#u#ilo# ivine. Ea este înrădăcinată smerenie şi smerenia @ dumnezeiască şi minunata smerenie @ este rodul şi sfârşitul pocăinţei!

J 6ă fu$imQ e vo#/a cea naltă a fa#iseului J, spune 'ondacul acestei zile, J%i să nvă*ănăl*imea $#aiu#ilo# celo# sme#ite ale vame%uluiQJ. Suntem la uşile pocăinţei şi la cel mai solemmoment al privegerii de Duminică$ după ce 3nvierea şi arătarea lui Hristos au fost vestiteJnvie#ea lui 5#istos văz'nQI @ cântăm pentru prima dată troparele ce ne vor însoţi în întreg#ost$

JG%ile pocăin*ei escie-mi mie, Dătăto#ule e via*ă, că m'necă uul meu la Aise#ica a csf'ntă, pu#t'n loca% al t#upului cu totul spu#cat. <i ca un nu#at cu#ă*e%te-l cu mila milostivi#ale!

n că#ă#ile m'ntui#ii in#eptează-mă, ?ăscătoa#e e Dumnezeu, căci cu păcate $#ozave mi-aspu#cat sufletul %i cu lenevi#e mi-am celtuit toată via*a mea ci cu #u$ăciunile tale spală-mă toată necu#ă*ia.

La mul*imea păcatelo# mele celo# #ele, cu$et'n eu, ticălosul, mă cut#emu# e nf#ico%ata zi;uecă*ii, ci n#ăznin sp#e mila milostivi#ii ale, ca Davi st#i$ =ie" :iluie%te-mă Dumnezeuupă ma#e milă aI.

(#. 2leane# 6cmemann, Jostul cel ma#eJ, Eitu#a Do#is, Aucu#e%ti, 1BB8)



Părintele Arsenie *oca - Vameşul şi !ariseul

!!! Sau smerenia şi trufia! Dnul $şi spunea virtu*ile' celălalt, mai $n urma templului, păcatele! Dnul vrednicia, celălalt nevrednicia!

9r fi bune virtuţile fariseului! 0ameşul nu le avea, dar în lipsa lor avea smerenia! Mele erau faptevameşului, dar, pentru smerenie s2a întors din templu mai îndreptat la casa sa!

<el mai /ine a# fi e-a avea vi#tu*ile fa#iseului, %i ncă nt#ecute, upă cuv'ntul că" <e nu p#isosi #eptatea voast#ă pe cea a că#tu#a#ilo# %i a fa#iseilo#, nu ve*i int#a n mpă#ă*ia lDumnezeuL - vi#tu*i unite cu sme#enia vame%ului.

'u îmbinarea virtuţilor unuia şi cu smerenia şi cuvintele celuilalt s2au nevoit călugării de2a lungveacurilor! 'ăci$ MDoamne Iisuse Lristoase: Fiul lui Dumnezeu: miluieşte-mă pe mipăcătosul: sunt cuvintele H#u$ăciunii nencetate9, ca#e-%i au o/'#%ia n cuvintele vame%uluspuse e isus.

'u această rugăciune mulţi s2au întors mai îndreptaţi <9casăL în împărăţie!

ăcatele au u#mă#ile cele mai felu#ite asup#a omului"

+! #e unii păcatele2i smeresc, îi ruşinează înaintea lui Dumnezeu şi2i otărăsc la îndreptare!(! #e alţii, mai înrăiţi în ele, îi sălbătăcesc cu totul!G! Iar pe alţii îi împing până la nebunia fără întoarcere!

'u un cuvânt păcatele tulbură sufletul în diferite trepte!

Dar virtuţile fariseice tulbură împotriva lor pe Dumnezeu! 'ăci virtuţile din ambiţie şi din <slavăLlimpede că nu sunt din ar! De aceea dau naştere trufiei fariseice, care2şi câştigă pe Dumnezîmpotrivă, 2 precum însuşi ne2a spus!



Deci trufia cu virtuţi, fiind o virtute în pielea goală, sau îşi dă seama de goliciunea sa şi ceacoperământ smerenia %sau dulama lui Dumnezeu cum o numeşte sfântul Isaac Sirul/, cum asigură toţi sfinţii #ărinţi!

- De ce să fim sme#i*i >

2 5iindcă suntem mărginiţi şi neputincioşi şi trăim într2o lume plină de prime"dii, călătorim pemare, foarte adesea înfuriată, care2şi strecoară viforul până în sufletele noastre!

Iisus a cunoscut durerea aceasta a oamenilor, de aceea le2a şi îmbiat o ieşire, zicând$ H<ăuta*i :ine că sunt /l'n %i sme#it cu inima %i ve*i afla oina sufletelo# voast#e !9

9r fi bine să adâncim înţelesurile! Al'ne*ea %i sme#enia inimii, pe ca#e ni le m/ie isus oinnu le avem oină ec't p#in isus. 'u alte cuvinte persoana lui Iisus îşi răsfrânge blândeţeasmerenia Sa prin noi, şi aşa se face linişteA 2 altfel nu se face! Dar ce să înţelegem, căci toată odinlui Iisus %care n2avea unde să2şi plece capul şi pe care 2cum spune tradiţia 2 nimenea nu 62a văzvreodată râzând, dar plângând adesea/, nu2i decât o cruce a iubirii, o sfâşiere de milă, o zguduiresufletului de mila surorilor lui 6azăr, o sudoare de sânge ce picura ca apa şi încă o zguduire suflet, când Iuda avea să26 vândă!

4i totuşi Iisus avea o <odinăL$ odina misiunii Sale în lume, care se împlinea şi se va împlideplin, oricât vor scrâşni împotrivă porţile iadului!

Da# să luăm moel un om int#e noi, sf'ntul oan Ku#ă e au#, ca#e mă#tu#ise%te că" H:ai musunt fu#tunile ca#e z/uciumă sufletul p#eotului, ec't talazu#ile ca#e /'ntuie ma#ea9.

6iniştea, odina, nu ţi2o dă decât dorul de2a îmbrăţişa destinul lui Iisus în lume! Iar cum El e una cdestinul Său, îl putem avea una cu noi, iar noi atunci nu mai suntem singuri!

Deci nu po*i fi /l'n %i sme#it cu inima p'nă nu ie%i in tine %i te mu*i n isus. n tine e%ti t#ufa%i tul/u#at. n isus e%ti /l'n %i sme#it %i oinit cu sufletul. 4i pentru că Iisus e odina noastră, aceea El se îmbie mereu tuturor necă"iţilor şi vameşilor lumii, să le fie dulamă, să le fie inimă, să fie ideal de viaţă!

5ără Iisus, 'el ce susţine lumea cu mâna %cum arată unele icoane/, fără Iisus, zic, sau împotriva 6ciar, te afli în tulburare crescândă până la sinucidere! 2 4i e cel mai mare păcat de pe lume!

Sundar Sing era nemulţumit de toate Scripturile religiilor! în revolta sa tulburată a ars SfânScriptură, şi, înainte de2a pleca să se arunce înaintea trenului, a mai căzut o dată în genuncrugându2se!!! nici unui Dumnezeu! Dar Dumnezeu era şi i s2a arătat Iisus în glorie divină!!! < 2

pentru tine 72am răstignit pe 'ruce!!!L <9m murit Eu în locul tăuA tu trăieşte, şi mai mult trăieşte L

Sundar Sing s2a făcut <SadouL, adică învăţător sau apostol al lui Iisus Hristos, acum în veacnostru, ca o mărturie a viului Dumnezeu Iisus, de peste veacuri! De unde fără Iisus era în pragsinuciderii, după ce 62a cunoscut pe Iisus, şi2a cunoscut sensul şi idealul vieţii sale!

H<ăuta*i la :ine că sunt /l'n %i sme#it cu inima %i ve*i afla oină sufletelo# voast#e !9

9tunci viaţa ta, ba şi ceva din cipul tău, seamănă cu Iisus!



#islop 13.11.

!!! 9lta e situaţia fariseului modern!

El ştie că forma de odinioară e demascată şi stigmatizată!9zi rolurile s2au scimbat$ 9zi e vameş! 4i zice$ <Doamne mulţumescu2i că nu sunt ca acefariseu!!!

!!! :rufia şi smerenia$

Două atitudini faţă de sine, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor!

!!! 6me#enia, cenu%e#easa vie*ii acesteia, e aina e slavă a vie*ii viitoa#e.

în aina aceasta simplă şi2a îmbrăcat Iisus viaţaA s2au îmbrăcat apostolii şi întreg şirul sfinţilor!!!

&#a$mente upă o p#eică n cate#ala in 6i/i+B.1.1B

Pr7Visarion Iugulescu - Predică la Duminica a <<-a după =usalii - Vameşul şi

Fariseul

Jnvă*a*i e la :ine că sunt %i /l'n %i sme#it cu inima!I

Fra*i creştini, 7aica noastră Sfânta *iserică ne pregăteşte în duminica aceasta a vameşului şifariseului pentru sfântul şi marele post! ncepe cu o pilă foa#te minunată, pila vame%ului %ifa#iseului une este conamnată m'n#ia, păcatul cel mai ma#e %i cel int'i păcat ca#e a fofăcut e n$e#i, e Lucife# ia# apoi e oameni. 1ici un păcat nu este mai nesuferit înaintea Dumnezeu ca mândria, nici un păcat nu este mai mare ca acesta! 7are păcat este înaintea l



Dumnezeu minciuna, urât este păcatul desfrânării, al sodomiei, al onaniei, grozav păcat esuciderea, bat"ocoritoare este beţia!

7ânia lui Dumnezeu urmăreşte pe cei ce gicesc, pe cei ce vră"esc şi descântă, mare păcat esnecredinţa, deznăde"dea, sinuciderea! 7ari păcate sunt cefurile, cântecele lumeşti, "ocurile! :oaaceste păcate, ne spune Dumnezeu, că de nu le vom părăsi, vom fi aruncaţi în ziua "udecăDomnului Hristos în iazul cu foc şi pucioasă, iar osânda aceea se numeşte moartea a doua!

7ai mare păcat însă decât toate acestea este mândria! Să ştiţi că pe toţi păcătoşii de orice fel îi iarDumnezeu dacă se vor pocăi şi se vor îndrepta! *a mai mult, Dumnezeu i u#mă#e%te pe oamenpăcăto%i pas cu pas n toată clipa vie*ii lo# ca să-i ntoa#că la calea cea /ună, la calea m'ntui#pent#u că Dumnezeu este iu/i#e" 9<ă a%a e mult a iu/it Dumnezeu lumea, că a at pe sin$u#6ău &iu pent#u ca o#icine c#ee n El să nu pia#ă, ci să ai/ă via*ă ve%nicăI.96pune-le pe via*a :ea , zice Domnul Dumnezeu , că nu voiesc moa#tea păcătosului, ci să ntoa#că e la calea lui %i să t#ăiască, aică să ai/ă via*ă ve%nică! ntoa#ce*i-vă e la calevoast#ă cea #ea, pent#u ce voi*i să mu#i*i casa lui s#ael, aică c#e%tinilo#!I

De aici vedem că *unul Dumnezeu 9totputernicul îi ceamă pe păcătoşi la pocăinţă, la mântuire, care o dă gratis celor ce se întorc la El! Există însă o singură categorie de păcătoşi spre caDumnezeu nu numai că nu2şi întinde mila cemării Sale la pocăinţă, dar le stă împotrivă aceştia sucei mândri! De ce oare8

1u din cuvintele noastre vom dovedi acest lucru, ci din cuvintele lui Dumnezeu! 'ei mândîncrezători în ei înşişi, sunt nesuferiţi ciar celor ce2i încon"oară! Dar cât de nesuferit trebuie să fcel mândru înaintea 'reatorului care l2a făcutC De aici poate oricine pricepe de ce le stă Dumnezîmpotrivă celor mândri! Dar să vedem ce este mândria!

:'n#ia este nc#ee#ea omului n sine nsu%i, n pute#ea sa, n ave#ea sa, n ainele sale, f#umuse*ea sa, n n*elepciunea sa. Bmul mândru, cu nimeni nu se împacă decât cu cei celinguşesc şi2l laudă, încolo pe toţi îi vorbeşte de rău, pe toţi îi dispreţuieşte! Bmul mândru de primi de la cineva vreun a"utor la nevoie, nu mulţumeşte aceluia! Dar el, de2i va da cuiva un a"utpretinde să2l laude în gura mare!

• ;mul m+ndru $n cu)etul inimii sale şi de crede $n "umnezeu, cum zice el, c3iar c+nd sroa)ă ia o atitudine de sfidare a lui "umnezeu, adică un fel de dispre*!

• ;mul m+ndru, c+nd se roa)ă, porunceşte lui "umnezeu, $şi laudă sin)ur calită*ile pe care n

le are, iar )+ndul că ar fi păcătos e departe de el!• ;mul m+ndru nu suferă $nvă*ătura %ună dacă-i faci o mustrare pentru a se $ndrepta,

provoacă scandal, iar dacă cere cuiva vreun sfat spre $nvă*ătură, după ce l-a primit, $l au spun+nd #asta o ştiam şi eu<7

?e spune Dumnezeu că iu/i#ea e /ani este #ăăcina tutu#o# #elelo#, nsă m'n#ia este nceputtutu#o# #ăută*ilo#. Din cauza mândriei a fost aruncat din cer satana cu îngerii lui! 9cum să vedem ce este aşa de mare păcatul mândriei!



6f'nta 6c#iptu#ă ne spune că o#ice a# /un %i o#ice a# esăv'#%it vine e la ă#intele luminiloaică e la Dumnezeu. 7a să zică, noi, făptu#a omenească, o#icine am fi, o#ice /un avem, o#iccalitate, fie f#umuse*e, fie sănătate, fie /o$ă*ie omenească, fie inteli$en*ă sau c#ein*ă ma#e, f#ă/a#e multă pent#u 5#istos %i Evan$elia 6a, sau alte fapte /une c#e%tine%ti, le avem ă#uite la Dumnezeu, p#ecum zice" 9<ăci cu p#ivi#e la 5#istos vouă vi s-a ă#uit nu numai să c#ee*i El, ci să %i pătimi*i pent#u ElI.

7a să zică o#ice /un avem noi nu este al nost#u, ci al lui Dumnezeu. Dacă te lauzi, te mândreşti ce nu2ţi aparţine, aceasta se numeşte mândrie, iar Dumnezeu pe bună dreptate le stă împotrivă celmândri!

Nudecaţi şi dumneavoastră şi veţi vedea că ce spun e drept! Deci, ce va face Dumnezeu celor ce laudă cu ce nu le aparţine8 El va pedepsi pe toţi cei mândri după dreptate, căci Dumnezeu esproprietarul tuturor bunurilor ce sunt în fiecare om şi în tot universul! <e luc#u ai tu, omule, pe casă nu-l fi p#imit, %i acă l-ai p#imit e ce te lauzi ca %i cum l-ai fi avut tu>

Gna in po#uncile lui 5#istos, este aceea e a fi sme#it, căci iată ce ne nva*ă" 9u/i*i-vă unii pal*ii cu o #a$oste f#ă*ească, fieca#e să ea altuia nt'ietate, nu um/la*i e luc#u#ile nalte, #ăm'ne*i la cele sme#ite, să nu vă socoti*i sin$u#i n*elep*i, ia# acă te a/a*i e la po#uncsme#eniei, atunci,o#icine ai fi, *i va sta Dumnezeu mpot#ivăI.

La p#oo#ocul e#emia cap. 4B, v. 1, zice Domnul" 9nfumu#a#ea ta, n$'mfa#ea inimii tale, te#ătăcit %i cia# e *i-ai a%ezat cui/ul tot at't e sus ca al vultu#ului %i e acolo te voi p#ă/u%i, zicDomnul!I

0edeţi mândria inimii, vedeţi din ce cauză a rătăcit lumea de la dreapta credinţă! Să ştiţi că pricinrătăcirii lumii nu se datorează atât de mult păcatelor făcute cât înfumurării şi îngâmfării inimii lofiindcă s2au socotit singuri înţelepţi, au înnebunit, zice Sfântul 9postol #avel!

6umea, întocmai ca un om nebun, a a"uns pentru păcatul mândriei să rătăcească în gândurile întunecându2se în inima sa! 9 scimbat adevărul cu minciuna şi astfel a căzut încinându2făpturilor în locul 5ăcătorului, iar Dumnezeu a lăsat2o să cadă în pângărire, cuprinsă fiind de pofnesăţioase, aşa încât, scimbându2şi firea, şi bărbaţii şi femeile se tăvălesc în cele mai scârboaplăceri!

'itiţi cu atenţie tot capitolul amintit şi să nu ne mai mirăm de ce sunt atâţia nebuni, de ce s2au ivatâţia care zic că nu există Dumnezeu şi că nu mai este nimic după moarte! Iată mândria unde idus, făcându2se şi înălţându2se ei ca Dumnezeu! Spun că omul este totul, că a descoperit şi căfăcut atâtea maşinării şi mari progrese! El uită, in cauza m'n#iei, că toate c'te le au nem'nă, fie n*elepciune, fie mate#ie p#imă, le au e la Dumnezeu. Dacă a# fi sme#i*i, a# veecă nu sunt n sta#e să facă un fi# e pă# n plus omului.

:ot din mândrie au rătăcit unii de la dreapta credinţă, lepădându2se de *iserică, de preoţie, de toaSfintele :aine! Dacă aţi avut vreodată ocazia să staţi de vorbă cu vreun sectant, un rătăcit, imedi

poţi să2l cunoşti de câtă mândrie, de câtă înfumurare şi îngâmfare este stăpânit! Ei, rătăciţii, în l



să2şi vadă bârna din ociul lor, văd gunoiul din ocii altora şi numai ce îi auzi zicând că ei nu mfac păcate de când au plecat de la biserică şi că preoţii sunt nişte păcătoşi, iar creştinii ortodocşi fel!

'itind puţin prin Sfânta Scriptură şi prin alte cărţi, lor li se pare că sunt la înălţime ca vulturul şi nimeni nu ştie ce ştiu ei! De aici vine dispreţul de semenii lor! Ei s2au împărţit în multe grupări şi început să aiureze zicând că au descoperit tainele lui Dumnezeu, iar dacă nu vom zice şi noi ca

mânia lui Dumnezeu ne aşteaptă! Iată înfumurarea şi mândria cea drăcească!&#a*i c#e%tini, v#'n Aunul Dumnezeu să ne fe#ească e păcatul m'n#iei %i totoată v#'n să na#ate c't e mult u#ă%te pe cei m'n#i, ne-a at mai multe pile, at't n 7eciul estament, c't n ?oul estament.

Gn Vechiul .estament, ne ă pilă e un mpă#at anume eonia, fiul lui oacim, mpă#at iueilo#" 9e via*a :ea ,zice Domnul că, cia# acă eonia, fiul lui oacim, mpă#atul lua, a# fi un inel e pecetluit n m'na :ea cea #eaptă, l-a% scoate %i e acolo!I 4i drept este acest împărat a fost lepădat de Dumnezeu, ca să ia aminte toţi cei mândri! ?i%te inele e pecetluit

m'na #eaptă a lui Dumnezeu au fost apostolii cei int'i ai lui 5#istos, p#ecum %i u#ma%ii lop'nă la sf'#%itul veacu#ilo#. 3nsă care dintre ei s2au îngâmfat, s2au mândrit în inima lor, au folepădaţi de Dumnezeu, cum a fost Iuda Iscarioteanul şi, după Iuda, până în zilele noastre, o mulţimde preoţi şi predicatori, oameni morali de altfel, au dispreţuit pe semenii lor! 9cestora le2a stDumnezeu împotrivă, iar ei au rătăcit şi au fost lepădaţi ca nişte cârpe murdare!

6f'ntul 2postol avel ne spune că noi, c#e%tinii, suntem o pecete a apostoliei n Domnul. 0a zică #avel era un inel de pecetluit, iar creştinii sunt pecetluiţi de inele ca acesta! Deci, dacă pe inele leapădă Dumnezeu când se mândresc, cu atât mai mult pe cei ce sunt pecetluiţi dacă ei cad

păcatul mândriei! La p#oo#ocul C/aia cap. , v. 4 zice Dumnezeu a%a" 9Dacă ai locui tot at't e sus ca vultu#ucia# acă *i-ai a%ezat cui/ul nt#e stele, te voi a#unca ;osI, ia# la p#oo#ocul 2mos cap. @, v. zice" 9<ia# e s-a# sui n ce#u#i, %i e acolo l voi o/o#I.

9uziţi, fraţi creştini, în ceruri de s2ar sui mândrul, şi de acolo îl va arunca Domnul, căci El nu minKrozav păcat este mândria! ?oi, c#e%tinii, p#in ainele sfin*itoa#e ale lui Dumnezeu, suntem fii fiice ai Lui, mo%tenito#i ai mpă#ă*iei ce#u#ilo#, căci p#in 6fintele aine ne u#căm n ce#u#i ! 3nde vom cădea în păcatul mândriei, şi din ceruri vom fi doborâţi, adică de la înălţimea aceasta

sfinţeniei, cum spune Domnul Hristos!

ată ce a zis Domnul esp#e unele cetă*i" 9u, <ape#naume, ca#e p'nă la ce# te-ai năl*at, p'nla ia te voi po$o#!I n altă pa#te zice" 92 #ăstu#nat pe cei pute#nici e pe scaunele lo# omnie %i a năl*at pe cei sme#i*i!I

naintea lui Dumnezeu, o#ice ;e#tfă a# face cel m'n#u, o#ic't e ma#e %i e scumpă a# fi, poasă ea să#acilo# pomeni ma#i, mese ntinse, in cauza m'n#iei %i a neascultă#ii Evan$elip#ecum %i a po#uncilo# lui 5#istos, toate faptele /une nu sunt p#imite la Dumnezeu. C#ice /ine

face e n zaa#. Este întocmai cum ai pune apă într2un vas spart şi ar curge "os$ când te duci să bei



tot gol! 9şa sunt cei mândri, lipsiţi de mila lui Dumnezeu! De aceea cei mândri nu pot sufemustrarea celor înţelepţi, căci sunt plini de duul diavolesc al mândriei!

De multe ori se întâmplă că din cei de "os se ridică unii la ranguri mari în lumea aceasta, mai ales zilele noastre! 0edem cum băieţii şi fetele de ţărani de la coada sapei, ce au purtat opinci până ieralaltăieri, s2au ridicat, a"ungând doctori, profesori, ingineri, din care cauză au căzut în mândrie, li au urcat fumuri la cap, le e ruşine de rudele, de prietenii cu care au copilărit şi ciar cu părinţii lo

Iată cum se văd ei pe sus ca vulturii la înălţime! 4i mai ales prin căsătorie îşi aşează cuibul cât msus printre stele! Dar pe mulţi îi dărâmă Dumnezeu într2o clipă, căci a"ung în starea cea mnenorocită şi de plâns aducându2şi aminte de unde au plecat şi privind cu suspine spre cer, la 7are'reator, Dumnezeu! a# pe cei ca#e nu se t#ezesc nici in astfel e neno#oci#i i a%teaptă foc$eenei, cum zice Domnul 5#istos" 9e#pi, pui e năp'#ci, cum ve*i scăpa e focul $eenei>0edeţi dar, fraţi creştini, că duul mândriei duce la pierire veşnică! 1aţiuni mari, împărăţii puternicare au stăpânit lumea, atunci când s2au mândrit, s2au prăbuşit ca şi când n2ar fi fost niciodatpentru că le2a stat Dumnezeu 9totputernicul împotrivă!

:oate păcatele la un loc să ştiţi că nu fac cât mândria înaintea lui Dumnezeu! De ce8 5iind

mândria este un păcat direct împotriva lui Dumnezeu, care ne dă toate darurile bune şi tot ce avenoi!Dacă un om păcătuie%te mpot#iva altui om, l va ;ueca Dumnezeu, a# acă păcătuie%mpot#iva Domnului Dumnezeu cine-l va mai putea scăpa, cine se va mai #u$a pent#u e?imeni!

#rin păcatul mândriei, ma"oritatea lumii a a"uns vră"maşă lui Dumnezeu! 4i, după ce că suntepăcătoşi, să mai fim şi vră"maşi ai lui Dumnezeu8 #e cine2l mai rugăm de iertare, la cine mai putestriga ca să ne ierte şi să ne primească8C n ocii lumii nu pa#e a%a e ma#e păcatul m'n#iei,

aceea nici nu-l socote%te a#, upă c'te am auzit e la Domnul, m'n#ia este p#icina tutu#o#ăută*ilo# in lume %i p#icina căe#ii in mpă#ă*ia ce#u#ilo#, e la m'ntui#e.

De păcatul m'n#iei se #u$a p#oo#ocul Davi să-l scape Dumnezeu, zic'n" 9a#tă-mi Doamn$#e%alele pe ca#e nu le cunosc %i păze%te, e asemenea, pe #o/ul ău e m'n#ie, ca să nstăp'nească ea peste mine, %i atunci voi fi fă#ă e p#iană, nevinovat e păcate ma#i!I a# n aloc zice" 9nimă cu#ată zie%te nt#u mine Dumnezeule!I 2%a se #u$au oamenii sfin*i naintea lDumnezeu, fiincă e#au sme#i*i. ?u se socoteau /uni, #ep*i sau fă#ă e păcate, ci cei intpăcăto%i.

Dacă mândria este atât de păcătoasă înaintea lui Dumnezeu şi este osândită cu foc nestins, smerene aşa de mare şi aşa de plăcută lui Dumnezeu încât pe ea o numeşte podoabă! De aceea zice$ 9a%a %i voi, tine#ilo#, să fi*i supu%i celo# /ăt#'ni %i to*i n le$ătu#ile voast#e, să fi*i mpoo/i*i csme#enieI. ( et#u 7, ).

Da, să ştiţi, fraţi creştini, că nimica nu e mai plăcut lui Dumnezeu, ca smerenia! oate vi#tu*c#e%tine%ti sunt /une nsă fă#ă sme#enie n-au nici o valoa#e. 6me#enia este temelia e piat#ătutu#o# vi#tu*ilo# c#e%tine%ti. Aune sunt milosteniile, #u$ăciunile, me#$e#ea #e$ulată la /ise#icpostul, spoveania păcatelo#, mpă#tă%i#ea cu #upul %i 6'n$ele lui 5#istos, citi#ea Ai/li

p#opovăui#ea nvă*ătu#ii Evan$eliei, a# fă#ă sme#enie nu au nici o valoa#e.



#oţi să dai toată averea săracilor, dacă o dai din slavă deşartă, ai pierdut! <#ein*a, năe;ea#a$ostea, ca %i celelalte fapte /une ce ecu#$ in acestea, sunt ca o m/#ăcăminte, căci ne spun6f'ntul 2postol avel" 9m/#ăca*i-vă cu toate a#mele lui Dumnezeu ca să pute*i *ine piepmpot#iva unelti#ilo# iavoluluiI. 7a să zică toate vi#tu*ile c#e%tine%ti sunt ca m/#ăcămintea, isme#enia e ca o pooa/ă.

9ţi văzut vreodată la sărbători naţionale ofiţeri împodobiţi cu decoraţii diferite, medalii de aurargint sau diferite insigne ca podoabe pe îmbrăcămintea lor! 9ţi văzut poate arierei şi preoîmpodobiţi cu medalioane şi cruci, cu lănţişoare de aur purtând la gât! 9şa şi creştinilor s2a poruncca podoaba lor pe deasupra îmbrăcămintei cu virtuţile, să fie smerenia!

5ără această podoabă, creştinul nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu, este ca un mormâvăruit, este ca un fariseu făţarnic! Dacă vreţi dovadă, am auzit din Sfânta Evangelie de astăzi!

&a#iseul avea fapte /une, c#eea n Dumnezeu, se ucea la /ise#ică, nsă e#a m'n#u. :'n#ilaua e sine sunt ca un foc ce a#e totul, nimicin toate faptele /une.

Da# vame%ul, e%i foa#te păcătos, fiincă s-a sme#it n inima sa %i s-a căit fă$ăuin că se vn#epta, a fost ie#tat e Dumnezeu.

De aceea a zis Domnul 5#istos că cine se nal*ă va fi sme#it, ia# cine se sme#e%te va fi năl*at.

&#a*i c#e%tini, să căutăm a ne cumpă#a %i noi această pooa/ă ce ne face cinste, ce ne lauă %i nnal*ă naintea lui Dumnezeu . 6ă ne ez/#ăcăm e uul m'n#iei ca#e ne lipse%te e slace#ească. 6ă ne a$onisim sme#enia ca#e nu costă nici un /an. 2 avea această pooa/ă t#e/uie

n cu$etul inimii să te socote%ti că e%ti cel int'i păcătos, a%a cum zicea esp#e sine 6f'nt2postol avel.

<'n mpline%ti toate po#uncile lui 5#istos, să zici" 9sunt un #o/ net#e/nic, am făcut ce e#aato# să facI.

Dacă eşti smerit, frate şi soră creştină, tu nu mai poţi să umbli în felul lumii plin de mândrie, care a auzit niciodată 'uvântul lui Dumnezeu, tu nu mai poţi să umbli cu ei, să mai faci ca ei! <a să noveim sme#enia, t#e/uie s-o a#ătăm p#in cu$etele inimii, p#in vo#/e, p#in fapte, p#ecum nspune" 9?u face*i nimic in u e cea#tă sau in u e slavă e%a#tă, ci n sme#enie fieca#e s

p#imească pe altul mai p#esus e el nsu%i. &ieca#e in voi să se uite nu la foloasele lui, ci foloasele alto#a. 6ă ave*i n voi $'nul acesta ca#e e#a n 5#istos isusI.

2%a este sme#enia, ea nu te lasă să te socote%ti mai /un ec't altul, cia# c't e păcătos a# fi el, tu să te socote%ti n inimă %i mai păcătos. 6me#enia nu-l lasă pe c#e%tin să se laue cu faptele l%i, c'n a# v#ea să facă aceasta, l t#imite la 5#istos să-L vaă %i să auă că El, c'n făcea /inle po#uncea cu inainsul să nu spună nimănui. <'n lumea l numea /un, #ăspunea" 9<e-:zici /un> Aun este sin$u# Dumnezeu!9

2stfel, sme#enia inimii nu-*i ă voie să te compa#i cu cei mai #ăi in lume, ci



sme#enia te t#imite să te compa#i cu isus 5#istos, cu :aica Domnului, să vezi cum s pu#tat :aica lui Dumnezeu, cum s-a m/#ăcat ea n lumea aceasta, ce pooa/e a pus ea u#eci, n m'ini, pe capsme#enia te t#imite să te compa#i cu apostolii, cu mucenicii ca#e toată via*a %i-au nf#'n

poftele t#upului, lupt'nu-se cu păcatul.Smerenia te trimite să-i vezi $n nevoile lor pe cei apăsa*i, pe cei %olnavi, să le speli %u%ele,

suferi mirosul cel )reu, să stai la căpăt+iul lor, să sco*i murdăria de su% ei şi fără de c+rti să-i au*i $n toate nevoile lor, iar celor lipsi*i care n-au ce le tre%uie să le sari $n autor!

9şa este smerenia! Da, fraţilor şi surorilor, să ne dezbrăcăm de lucrurile blestemate, de fardurile pe faţă, de pe mâini, de pudră şi roşu, de cercei şi brăţări, de privirile trufaşe şi de toate podoabelemodele ce atrag bărbaţii în păcate, căci toate acestea fac parte tot din mândria satanei! 6ă $'nim moest, să vo#/im moest, să ne m/#ăcăm moest, să fim c't mai simpli n toataceasta este sme#enia plăcută lui Dumnezeu.

5emeile să se roage cu capul acoperit, cu ruşine şi sfială, să vorbească cu respect în faţa bărbaţillor, nu să le poruncească! &emeia sme#ită, acă v#ea să se m'ntuiască, t#e/uie să o/se#ve caten*ie toate aceste sfatu#i. 4tiu că nu toţi pot înţelege aceastaA unora li se pare un lucru greu împlinit! Dar când se vor trezi în iad, aşa cum s2au trezit mulţi în urma cutremurelor şi a altcatastrofe pe care le2a trimis Dumnezeu, îşi vor aduce aminte de toate acestea şi acolo vor suspinazadar! 9ceasta se întâmplă tot din pricina mândriei, căci nu pot să înţeleagă şi li se pare greu îndeplinit!

'ând într2un corp sângele e stricat, răsuflă prin piele în diferite părţi ale trupului! :ot aşa şi mândr

răbufneşte în afară dinlăuntru, din inimă şi din minte! 9stfel, după cum bubele sunt expressângelui stricat, tot aşa şi mândria din afară este expresia gândurilor dinlăuntru!

nvă*'nu-ne sme#enia, Dumnezeu ne spune" 9?u iu/i*i lumea, nici luc#u#ile in lume. Daciu/e%te cineva lumea, #a$ostea atălui nu mai este n el, căci tot ce este n lume este poft#upului, pofta ocilo#, nu este e la atăl, ci in lume, %i lumea t#ece cu poftele ei. Da# cine facvoia atălui #ăm'ne n veacI.

0a să zică luxul, mândria, nu sunt de la Dumnezeu, ci de la lumea necredincioasă, e scornitudiavolilor, a duurilor necurate care au adus în lume răul! #entru lumea necredincioasă, mândria esca o rană, deoarece mai repede se lipsesc unele femei de mâncare bună, numai să le rămână bapentru a se împodobi, să aibă cu ce se mândri! 9şa s2au împodobit în aine scumpe şi în parfumumulţi bogaţiA aşa petrecea zi şi noapte în cefuri bogatul nemilostiv din Sfânta Evangelie, care pâla urmă a moştenit văpaia cu foc nestins!

9şa ne spune Duul Sfânt că va fi lumea la sfârşitul veacurilor, trufaşă, plină de mândrie neascultătoare de Dumnezeu şi de 'uvântul 6ui! #retutindeni, la sate şi la oraşe, duul mândrstăpâneşte şi a fugit din lume Duul lui Dumnezeu! De aceea s2au încuibat toate duurile rele, toarăutăţile în lume, că nu mai are cine să călăuzească! Dacă e firesc să vedem cu ocii noştri, să auzi



cu urecile noastre ce n2au văzut şi n2au auzit strămoşii noştri, e firesc să aşteptăm din zi în căderea şi sfârşitul acestui veac păcătos, căci din cauza mândriei lumea va fi prăbuşită în cuptorul focul cel nestins!

Deci să ne pregătim, fraţilor şi surorilor, să întâmpinăm a doua venire a Domnului Hristos, care vaca fulgerul ce se arată de la răsărit spre apusA să ne p#e$ătim a-L nt'mpina pe Domnul nt#sme#enie, ca El să ne nal*e pe to*i n slava 6a cea ce#ească.

6ă lăsăm lumea cea e%a#tă, căci nici un folos nu avem e la ea, %i, in uminica aceasta, ncepem p#e$ăti#ea sufletească, ca, ncep'n sf'ntul %i ma#ele post, să ne mpoo/im cu toapooa/ele sme#eniei %i ainele vi#tu*ilo#, sp#e m'ntui#ea sufletelo# noast#e.

Rugăciune

Doamne %i 6tăp'nul vie*ii noast#e, <ela ce e-ai sme#it p'nă la moa#te ca să ne nve*i pe ncăile ale %i să ne scapi e uul m'niei, ă-ne, Doamne, inimă sme#ită, căci #ecunoa%tem csuntem păcăto%i naintea a nu putem noi să neplinim ato#iile noast#e pent#u at't

/ineface#i ca#e ni le ă#uie%ti nouă, căci ne satu#i in masa a /o$ată, ne #ăne%ti sufletele t#upu#ile, ia# noi nimic nu facem %i nu-=i aucem slava %i cinstea ca#e se cuvin =ie.

o#unce%te u, 6tăp'ne, uu#ilo# necu#ate să nu ne mai ispitească ia# noi nicioată să nmai căem n păcatul m'n#iei %i să e veem naintea ocilo# no%t#i, /l'n %i sme#it, a#ăt'nune căile ale mai epa#te. 2min.



Protos7 Dr7 Vasile Vasilache - Predică la Duminica Vameşului şi Fariseului

5raţi creştini, 3n oştire, există ca o regulă de întărire sufletească, de a socoti pe vră"maş mai binpregătit, mai bine înarmat, mai bine instruit, dar aceasta numai în timp de pace! 4i aceasta nu penta te descura"a, sau pentru a fi umilit în cip ruşinos, ci pentru a te face atent şi a2ţi ţine mereîncordată gri"a pregătirii!!!! #rin această umilinţă, uitarea misiunii multora e biciuită de prime"dslăbiciunea altora e întărită prin pregătirea serioasă, iar flacăra eroismului e mereu întreţinută sufletele vite"ilor! 4i astfel, în clipele de prime"dii, acea umilinţă din vremurile de pace încununealuptele cu biruinţe, iar în raniţă de ostaş înfloreşte bastonul de mareşal!

5raţi creştini, e această #e$ulă e c#e%te#e sufletească n %coala sme#eniei ca#e nal*ă, a focălăuzită, ncă e acum ouă mii e ani ap#oape, Aise#ica. Ea a căutat să n#ume sufletemilioanelo# e c#e%tini pe aceste că#ă#i ale sme#eniei, ca#e toteauna uc la ncunună#ile cemai st#ălucite.

'reştinii adevăraţi o mărturisesc cu o seninătate care te înalţă, că ei bucuroşi au trecut prin aceasucenicie a modestiei, a unei umilinţe faţă de iditorul 6umii! Gmilin*a aceasta fa*ă 2totpute#nicul Dumnezeu, ca#e e pent#u noi un ă#inte 2tot/un, nicioată nu ne #u%inează %i nne co/oa#ă n emnitate, ci in cont#ă ne nal*ă %i ne m/#acă cu st#ăluci#e.



5raţilor, iată, noi an de an trecem prin şcoala unui an bisericesc şi prin această clasă a smereniei, care ni se ţin lecţii pentru viaţă în sensul acestor principii! Din această Duminică, pornim pe calcea către Sfintele #aşti, cu toate pregătirile legate de această călătorie! 3n #ostul cel 7are, vom intcât de curând, ca într2o gară, de unde vom călători pe acea linie a sfinţeniei în gând şi în viaţă! 3nspână vom a"unge în gara de pornire, mai sunt încă trei săptămâni 2 în care timp trebuie să pregătim încă de acasă, pentru această călătorie!

4i iată că, :ama noast#ă cea uovnicească a o#'nuit ca ncă e astăzi, să ne p#e$ătească, să ea un sfat, %i să ne mpoo/ească cu un a#.

6f. Evan$elie, ca#e s-a citit astăzi, ne-a sfătuit pe fieca#e, că n călăto#ia noast#ă c#e%tină pca#e avem să o facem, să nu cumva să fim stăp'ni*i e uul m'n#iei, căci nu vom iz/'ni. Iaavem cazul cu 5ariseul, care se pregătise cu de toate, cu fapte frumoase, dar fiind stăpânit de dumândriei, ca i cu un cibrit a dat foc la acestea, nealegându2se nimic de ele, iar el s2a întors acaș

fără de nici un folos, şi ceva mai mult, încă umilit cu ruşinare, pentru că prin mândria sa nedreapcăuta să se înalţe pe sine şi, în al doilea rând, să umilească pe vameşul cel păcătos!

Dacă p#imul sfat al 6f. Evan$elii, e ca să fu$im e m'n#ie, apoi nemnul ei cel cu mult folpent#u călăto#ia noast#ă, e ca să avem sme#enia ca pe un u stăp'nito# al nost#u. #ilvameşului din Sf! Evangelie e un ales exemplu de reuşită în călătorie! 0ameşul s2a întors deplină dăruire din acea mergere a lui la biserică! 'iar fără fapte fiind, pentru moment, dar umilinţă sinceră, căindu2se de tot ceea ce a făcut în rău, a recunoscut pe Dumnezeu ca p9totputernicul #ărinte plin de toată mila, şi care2l primeşte, ca măcar de acum înainte, să2şi duviaţa în lumina poruncilor 6ui, cu îmbunătăţiri de fapte! ată p#in u#ma#e, că p#in această vi#tuteumilin*ei, vame%ul s-a nto#s in călăto#ia lui năl*at suflete%te, pent#u că a fost nsu%i Dumneze

acela ca#e l-a #iicat in sme#enia lui.Din această pilă a 7ame%ului %i a &a#iseului, noi putem t#a$e concluzia, ca#e e nceie#o#ică#ei m'n#ii %i umilin*e aevă#ate" <ă tot cel ce se nal*ă pe sine, se va sme#i, ia# cel ce sme#e%te pe sine, se va năl*a.

5raţilor, socot că nu poate fi alt sfat mai sfânt, şi altă virtute pe care să ne2o dea *iserica pentaceastă călătorie a 7arelui #ost, decât umilinţa! Gmilin*a, n cip fi#esc, stăp'ne%te sufleto#ică#ui călăto#. ;rice pelerin 1n această via*ă e stăp#n numai pe g#ndul: pe dorin*a depleca: dar nu e stăp#n nici pe clipa plecării: nici pe călătorie şi nici pe s&#rşitul acestei alergă

oate acestea sunt n stăp'ni#ea altcuiva. i atunci iată cum, n cip fi#esc, se ce#e călăto#ul$#i;uliu, ca e toate să se p#e$ătească n umilin*ă, pent#u ca cel p#e$ătit să se poată /ucu#a oc#oti#ea <elui 2totpute#nic %i 2tot#ept.Iată, ne pregătim să pornim şi noi în calea către Sfintele #aşti, în umilinţă! 7ai întâi calea însăşicalea Domnului! 4i toate sunt ale 6ui, ciar şi faptul că noi vom trăi în acest timp şi ne vom bucuîn cip deosebit din ospăţul cel duovnicesc, toate acestea nu sunt decât daruri ale lui DumnezeDe aceea cu umilin*ă se ce#e in pa#tea noast#ă să avem toată nc#ee#ea n Domnul %i numai El. oată $#i;a noast#ă cea sufletească să nu fie n#eptată ec't n a nu pie#e nici o clipă in tceea ce Dumnezeu nsu%i ne-a pus la nem'nă, pent#u această călăto#ie a ostului. i stăp'n

fiin e acest u al unei sme#ite le$ătu#i suflete%ti a noast#e cu Dumnezeu, putem fi si$u#i că



sf'#%itul acestei călăto#ii vom int#a n e#usalim %i noi n slava Domnului, ia# lumina nvie#ii nva fi ceza% tutu#o# /i#uin*elo# noast#e n Domnul.

5raţi creştini, trecând acum la cel de al doilea motiv pentru care ni s2a dat acest sfat în vederpregătirii pentru călătoria #ostului 7are, încă de la început mărturisim ceea ce e cunoscut de toţi, umilinţa e mama tuturor virtuţilor! Ea este izvorul tuturor celorlalte virtuţi!

Cmilin*a te pregăteşte su&leteşte pentru 1n*eleapta trăire a vie*ii Ea *i a#ată că tomule, să nu te nc#ezi numai %i numai n sfo#*ă#ile tale, me#$'n p'nă acolo cu m'n#ia ncsă te soco*i v#enic cu ncunună#i e atotpute#nic. Cmul stăp'nit e uul sme#eniei %i aa'nc săit n inima lui c#ein*a nt#-un Dumnezeu 2totpute#nic %i Cc#otito# al nost#u, tutu#o#. i av'n $'nul luminat e această c#ein*ă, apoi n cip fi#esc u#mează că #eazămnost#u e n Domnul. Dumnezeu este ă#intele nost#u %i 6tăp'nul acestei vie*i, ia# noi ca ni%te fai Lui t#e/uie să căutăm să- mplinim voia 6a. K#i;a c#e%tinilo# nu este alta ec't e a plăcă#intelui lo#, p#in asculta#ea %i t#ăi#ea po#uncilo# Lui. #in aceasta vom a;un$e ca să t#ăim Domnul %i să ne /ucu#ăm n Domnul.

Cmul sme#it e un om since#, ia# cel since# e iu/ito# e aevă#, pe c'n cel m'n#u u#ă%aevă#ul. ată cum umilin*a e izvo#ul vi#tu*ilo#. #in ea ne le$ăm suflete%te e ă#intele nostin ce#u#i, izvo#ul a tot /inele, at't cu p#ivi#e la milui#e, a# %i n a ne lumina ca %i noi sp#opă%im pe căile vi#tu*ilo#. #in această vi#tute a umilin*ei se nasc toate celelalte vi#tu*i, căci ene nfiază ă#intelui in <e#u#i, ca#e e %i ă#intele vi#tu*ilo#.

&#a*ilo#, nt#-aevă#, că tot sp#i;inul nost#u omenesc e n Dumnezeu, ca#e ne ntă#e%te ca p#ipute#ile %i luminile $'nului nost#u să aucem un spo# e /ine %i fe#ici#e pe acest păm'nt. :acei care s2au socotit înţelepţi în trufia lor şi au nesocotit pe izvorul vieţii, pe Dumnezeu, s2

înşelat! :'n#ia e izvo#ul tutu#o# păcatelo#. .rin m+ndrie tu nesocoteşti c3iar )reşalele tale, căci vezi colosal de mărit numai ceea ce făr+mă de %ine $n tine şi de multe ori slăveşti c3iar răul!

.rin m+ndrie, apoi nesocoteşti şi nedreptă*eşti pe aproapele, care nu vrei să te um%rească ceva! i atunci te porneşti cu toată ur)ia asupra lui, prin clevetiri, prin loviri c3iar, pentrunu rezista la compara*ie!!!!

.rin m+ndrie nesocoteşti pe "umnezeu c3iar! /el plin de sine mer)e p+nă acolo cu or%ir sufletească, că socoate că toate locurile sunt pline de prezen*a atotputerniciei lui omeneş &l se socotea c3iar zeu, dec+t care al*ii, mai mari, nu pot fi! &i sunt stăp+nii vie*ii< ei sule)iferatorii moravurilor< ei sunt totul<!!!

Iată greşeala celor stăpâniţi de păcatul mândriei! De aici izvorăsc toate greşalele!!!! ?umai %tiintoate acestea veem %i n*ele$em cele sc#ise n ca#tea isus, fiul lui 6i#a"

9G#'tă este naintea Domnului %i naintea oamenilo# t#ufia %i at't fa*ă e Dumnezeu c't %i fae oameni ea este păcatul ne#eptă*ii.

mpă#ă*ia t#ece e la un popo# la alt popo#, in p#icina ne#eptă*ii, a seme*iei %i a lăcomiei avu*ii.



ent#u ce se t#ufe%te cel ce este numai pul/e#e %i cenu%ă, c'n n via*ă fiin, el le leapăă me#einlăunt#ul său>

C /oală u%oa#ă" ofto#ul o ia n $lumă %i totu%i mpă#atul e astăzi va mu#i m'ine.

a# acă omul moa#e, mo%teni#ea lui sunt" %e#pi %i ;ivine %i vie#mi.

nceputul t#ufiei omului este a pă#ăsi pe Dumnezeu %i a- i ntoa#ce inima e la <el ce l-a făcu ș

nceputul păcatului este t#ufia %i cel ce stă#uie%te int#u ea este ca %i c'n i-a# ploua u#'ciunent#u aceea Domnul t#imite ce#tă#i minunate %i ă#'mă e istov pe vinova*i. Fil*u#ile celo# male-a su#pat Domnul %i a pus n locul lo# pe cei /la;ini9. 'ap! &, O2+?!

Dar motive de smerenie are omul nu numai cu privirea la prezent şi viitor, fiindcă 9zilele lui sunt um/#a t#ecătoa#e9. #sal! +?G, ?, dar şi cu privire la trecut! 'ăci ce cunoaştem noi, de exempldespre începuturile acestui măreţ univers care ne găzduieşte8

De a# fi să ne $'nim numai la timpul ca#e espa#te c#ea#ea omului e c#ea#ea unive#sului, apn cip fi#esc a# fi să ne veem cu umilin*ă ce pa#te mică ocupăm noi n isto#icul acestei lumi.

<enz: un renumit astronom al timpurilor de faţă, voind să înfăţişeze într2o icoană mai vLmărimea în timpL a istoriei omenirii, a cuprins numărul anilor pământului numai în (? de ore! apoi să aşteptăm apariţia omului şi să vedem partea lui de istorie în acest răstimp! 9tenţie$

9La #ăsă#it, ce#ul e m/u;o#at %i pe su/ ocii no%t#i v#ă;i*i se succe o#ele zo#ilo#... 2%teptăma%teptăm.... 2%teptăm me#eu. 2 sosit %i amiază pe păm'ntul tine#el. Da# omul nu se vee nicăie#

2 t#ecut %i amiaza suntem /ini%o# upă masă %i se ap#opie, pe nelete, %i amu#$ul. 6oa#eapune sea#a e aici. i acum, peste c'teva clipite, iată" se a#ată plante pe păm'nt. ău#i c'mpii se estăinuiesc p#ivi#ilo# noast#e #ept pat#ie a omului ce va veni l %i a%teaptă pe #e$ec#ea*iunii, pe om, cu eplinătatea f#umuse*ii %i st#ăluci#ii lo#.

- Da# omul ncă nu-i nicăie#i!

n ceasu#ile t'#zii ale se#ii ncepe să se ezvolte %i lumea o/itoacelo#" p#int#e ie#/u#i, pe sutufe, pe copaci. e%tii iz/ucnesc la sup#afa*a apei, o%ti#i e păsă#i c'ntă#e*e t#ec n z/o# pes

mă#i.... e păm'nt s-a nceiat int#-oată via*a n fo#fotă.

<'tu-i pent#u om" nicăie#i, nici-o u#mă e a lui!

este pu*in o să fie noapte nea$#ă, - ceasul um/lă, a#ătăto#ul %i esc#ie #e$ulat ce#cu#ile i iat ș

ne sp#e o#a 1+ ia# om ncă n-am ză#it nicăie#i, %i mai avem a/ia o ;umătate e o#ă.... :ai aveun sfe#t e o#ă. ?e-a cup#ins teama, se face miezul nop*ii fă#ă să fi putut p#ivi n ocii omuluDa# ncă nu-i pie#ut nimic. :ai avem cinci minute, t#ei... ouă... Gne-i omul> :ai avem t#secune, numai ouă.... vai! numai unaQ



2 t#ecut p#ima zecime %i in ultima secună - %i e om ncă nu ne-au at ocii nicăie#i! Dupp#ima zecime e secună vine a oua zecime... #ece %i asta! i atunci, n clipită aceasta - cu 8We secune nainte e a /ate miezul nop*ii, ză#im omul....

ată ca#e-i 9lun$a isto#ie9 a omeni#ii... 9Din +4 e o#e ale isto#iei omeni#ii, vie*ii ei e p'nacum i #evine 8W10 pa#te in ultima secună9.

<e pu*ină v#eme i-a stat, eci, la nem'nă ca să poată a'nci %i n*ele$e luc#u#ile Domnului ce pu*in #ept a#e să ceme la /a#a ;uecă*ii sale pe <el veci e zile, p#ean*elept %i p#ea/un, csă-i intenteze p#oces e inten*ii %i să-l os'nească pe titlu ca una o#i alta 9n-a făcut-o /ine9. (<vezi #evista 9<ultu#a c#e%tină9, anul @7, ?o. 8-B, 1B38, n a#ticolul <e#u#ile spun, semnat Dumit#u ?eea.)

Drept înceiere, cu p#ivi#e la această mă#e*ie a 2totpute#niciei lui Dumnezeu, %i a sme#eninoast#e să-mi fie n$ăuit ca să mai nt#e/ pe acel ca#e se socoate at't e n*elept nc't toate eplică p#in t#ufia unei n*elepciuni atee"

9Gne e#ai tu, c'n Dumnezeu a ntemeiat păm'ntul> 6pune-mi, acă te p#icepi! <ine i-stato#nicit măsu#ile - acă %tii - sau cine a ntins pe el lan*ul e măsu#at>

n ce au fost nfipte temeliile lui, sau cine i-a pus piat#a in capul un$iului, c'n t#esăltalaolaltă stelele imine*ii %i to*i n$e#ii Domnului se /ucu#au foa#te>

<ine a ncis ma#ea cu po#*i, atunci c'n a *'%nit ea nt'i, c'n a ie%it in matcă> i c'n i-a pno#ii #ept ve%m'nt %i ne$u#ile #ept scutece, %i i-a t#as *ă#mul n ;u#ul ei %i i-au pus zăvoa#e canatu#i, %i i-au po#uncit" 'nă aici să vii %i mai epa#te nu! 2ici sfă#'ma-se-va t#ufia valu#ilo

tale!Dat-ai tu, e c'n t#ăie%ti, po#unci imine*ii> 2i nsemnat tu zo#ilo# locul lo#... :e#s-ai tu p'nă izvoa#ele mă#ii %i nece#cetatele a'ncu#i ale oceanului st#ă/ătutu-le-ai oa#e>9.... <iti*i, vă #otoate aceste nt#e/ă#i pe ca#e le pune Dumnezeu omului t#ufa%. <ine o#e%te să le citească, $ăse%te n capitolele 38 %i 3B in "artea Iov

5aţă de toate aceste măreţii ale creaţiei, şi de minunatele orânduiri puse încă de la începutul lumde iditorul ei, vin a întreba pe omul cel stăpânit de duul mândriei$ <um n#ăzne%ti nesocote%ti le$ile ivine e ca#e ascultă a%t#ii, luna %i soa#ele> ?u ei nseamnă pova*a pe ca

nsu%i Dumnezeu *i-o ă p#in pila vame%ului, ca#e p#in umilin*a s-a nto#s n#eptat la casa lu0rei ca şi tu în trufia ta, să te arunci în înălţimile lui 6ucifer, de unde s2a prăbuşit în adâncurîntunericului8 7ândria lui 9dam şi a Evei, care ar fi dorit să fie mai presus de Dumnezeu, înfierbântă şi pe tine8

Să băgăm de seamă! că mândria oricând în lume n2a adus decât umilinţe ruşinoase! Iată$ 6ucife9dam şi Eva, 5ariseul şi alte încă multe pilde nu sunt decât exemple de înfrângere a mândriei! 9cepăcat, după cum am spus, e izvorul tuturor păcatelor, al tuturor ruinărilor, al suferinţelor şi pedepselor! e c'n umilin*a since#ă %i nevinovată, toteauna a năl*at sufletele c#eincioa

p'nă la Dumnezeu. 2cela ca#e since# %i cu tot focul c#ein*ei lui s-a #u$at lui Dumnezeu, ca



vie mpă#ă*ia Lui, %i ca să se facă voia Lui p#ecum n <e# a%a %i p#e păm'nt, toteauna s-/ucu#at e fe#ici#ea mo%teni#ii păm'ntului %i a vie*ii ve%nice.

5raţilor, iată ave*i 1naintea vie*ii voastre două căi9

calea m+ndriei prin care totdeauna aceia care au mers s-au pră%uşit $n 3ăul tuturo suspinelor şi al umilirilor ruşinoase, căci pe această cale a ieşit Adam din rai, Fariseul d

%iserică, liniştea şi %una armonie din casele noastre, pacea *ării şi a lumii!!!! .e c+nd calea sme#eniei c#e%tine , pentru care $ndemnul nostru e ca să o urma*i, e calea p#

ca#e se ntoa#ce n familiile oamenilo# lini%tea %i fe#ici#ea, n *a#ă p#ospe#a#ea, nt popoa#e pacea %i fe#ici#ea. .e această cale a smereniei noi putem pătrunde $n paradisdorurilor noastre!

7ândria ne2a aruncat din rai, smerenia ne duce 1n rai! 6me#enia ne ă lini%tea, pacea, fe#ici#etutu#o# p#o$#eselo#, acum %i n veci. 2min.

(in volumul 9Dumnezeu este Lumină9 P #eici #ostite la a%i nt#e anii 1B3-1B3B)

Părintele Petroniu $ănase & /edita6ie la Duminica Vameşului şi Fariseului

'ea dintâi Duminică, a 0ameşului şi 5ariseului, care ne pregăteşte pentru #ostul mare, Sfinţii #ărinau mai numit2o Jvestitoare= a luptelor celor duovniceşti, pentru că prin ea, ca o trâmbiţă, ni vesteşte pregătirea de război împotriva diavolilor, în postul care vine!



#rimul semnal al acestei pregătiri de luptă ni2l dau cele trei stiiri, care se cântă îndată dupEvangelia ;treniei$

JG%ile pocăin*eiQI,J<ă#ă#ile m'ntui#iiQI, %iJLa mul*imea faptelo# mele celo# #eleQI,

stii#i ca#e ne umplu e umilin*ă %i ne #ăscolesc inimile.

3n lumina lor ne vedem cu sufletul şi cu trupul întinate de mulţimea faptelor celor rele pe care le2afăcutA cu viaţa de până acum irosită în lenevire, iar ziua înfricoşatei "udecăţi apropiindu2înspăimântătoare! 'e vom face8 9dâncă mânire şi cutremurare ne cuprinde şi ne umbreşte sufletu

Dar în acelaşi timp se ive%te %i o #ază e năe;e milostivi#ea cea nemăsu#ată a lui Dumnezepute#nicele #u$ăciuni ale :aicii Domnului %i luc#a#ea cu#ă*itoa#e %i nnoitoa#e a ocăin*ei, acă#ei u%i se esci acum.

?ăe;ea ne ntă#e%te %i ne ă n#ăzneală să st#i$ăm cu z#o/i#e e inimă ca %i #oo#ocDavi" J:iluie%te-mă, Dumnezeule, upă ma#e mila a!I 'ele trei stiiri ne pleacă spre pocăinţă şi totodată ne învaţă cum să o facem$ nto#c'nu-ne la nn%ine %i cu$et'n la via*a noast#ă păcătoasă cu cut#emu# %i cu teamă e nf#ico%ata ;uecatcu năe;e %i nc#ee#e n umnezeiasca milostivi#e.

Simţămintele de teamă şi năde"de, care ni le trezesc aceste stiiri, trebuie să ne însoţească nelipsde2a lungul întregului #ostA de aceea le vom auzi de acum înainte la ;trenia fiecărei Duminpână la Duminica a cincea!

9l doilea semnal de pregătire ni2+ dă pilda evangelică a 0ameşului şi 5ariseului %6c! +-, +. @ +?la care cântările şi citirile 0ecerniei şi ;treniei mereu ne vor îndemna să cugetăm$

= 6ă nu ne #u$ăm ca fa#iseul, f#a*ilo#, că tot cel ce se nal*ă pe sine, se va sme#i. <i să ne sme#inaintea lui Dumnezeu p#in posti#e, ca vame%ul st#i$'n Dumnezeule, milostive%te-e sp#e npăcăto%ii!= Sau$

= &a#iseul, /i#uinu-se e slava e%a#tă, s-a lipsit e /unătă*i ia# vame%ul, p#in pocăin*ă snv#enicit e a#u#iQ=!

#recum ne tâlcuieşte sinaxarul duminicii, pila ne pune nainte ouă a%eză#i suflete%ti"

• aceea a vameşului, pe care tre%uie să tindem s-o a)onisim şi• cealaltă a fariseului, de care se cuvine să ne ferim şi să fu)im,

pent#u că sme#enia %i pocăin*a vame%ului sunt pute#nică int#-a#ma#e mpot#iva iavolilo#, im'n#ia %i năl*a#ea fa#iseului, nceput %i izvo# a tot păcatul.



'ăci prin mândrie a căzut diavolul şi tot prin ea 9dam a fost izgonit din MaiA iar toată tămăduireavenit prin smerenie, prin smerenia 5iului lui Dumnezeu, 'are a luat cip de rob şi a răbdat moarde ocară pe 'ruce!

#ilda ne arată pe viu acest lucru! 5ariseul era om drept, iar vameşul om păcătos! 9cesta însă, prsmerenie, s2a întors mai îndreptat decât acela la casa sa!

Mecunoscându2şi păcatul, vameşul a dobândit dreptatea, fără osteneală şi degrabA şi ca el toţi cei s2au smerit, precum ne arată şi minunata cântare de la vecernia Duminicii$ N Atot*iitoruDoamne: ştiu c#t pot lacrimile "ă pe Ezechia l-au scos din por*ile mor*ii: pe cea păcătoasă am#ntuit-o din păcatele cele de mul*i ani: iar pe vameşul mai presus dec#t pe &ariseul l-a1ndreptatN Iată, dar, că smerenia curată degrab şi uşurează povara păcatului, precum însuDomnul o spune$ Jot cel ce se sme#e%te se va năl*aI %6uca +-, +?/!

Dar năl*a#ea p#in sme#enie este mai mult ec't cu#ă*i#e e păcate, nată ce omul se cu#ă*ă păcat ncepe să luc#eze a#ul, ca#e sălă%luie%te nt#u el %i pe ca#e păcatul nu-l lăsa să luc#eze. Daceea 9postolul spune că$ J Domnul, celo# sme#i*i le ă a# = %I #etru ), )/! 6me#enia face luc#ăt

a#ul in om, ia# luc#a#ea a#ului este felu#imea cea /o$ată a tutu#o# vi#tu*ilo#. 9şa cum mândeste izvor a toată răutatea, smerenia este izvorul a toată virtuteaA pe de o parte că usucă răul de izvor, ca ceea ce este potrivnică mândrieiA iar pe de altă parte este prielnică creşterii tuturvirtuţilor!

6ucrarea smereniei însă nu se opreşte aici! 3ntocmai ca şi bogăţia pământească, bogăţia cduovnicească a virtuţilor este prime"duită de tâlarii cei nevăzuţi, diavolii! <um ne fu#ă ei #ofaptelo# /une, ne-o spune 6f'ntul :aim :ă#tu#isito#ul"J<'n omul se st#ăuie%te cu vi#tuteacon%tiin*a uovnicească, se ap#opie e el iavolul m'n#iei, al slavei e%a#te, al o#in*ei e

plăcea oamenilo# %i al fă*ă#niciei, ca#e nu numai că nu-l mpieică e la vi#tute, ci l %i a;ută cp#efăcut vicle%u$, pent#u ca apoi să-l t#a$ă sp#e cele e-a st'n$a.I (ăsp. alasie , &iloc. Se apropie viclenii de lucrătorul virtuţii şi2i şoptesc$ J7ari lucruri faciC posteşti, te rogi, te nevoieşfaci milostenie, eşti mai presus decât ceilalţi oameni=! Dacă omul ia aminte şi începe să se încreaîn sine, să se înalţe, cade ca fariseul cel drept dar lăudăros, îşi pierde rodul ostenelilor, fiindcă J tcel ce se nal*ă se va sme#i = %6uca +-, +?/!

Este adevărat ceea ce spun necuraţii cu vicleşug, că mare lucru face cel ce săvârşeşte binele, pentcă toate faptele bune sunt mari şi vrednice de cinste! Dar sunt aşa nu pentru că le face omul, pentru că sunt roade ale Duului Sfânt, fără de care nu putem face nimic! De aceea ne înva

Domnul$ = <ia# acă a*i face toate faptele /une, să zice*i" slu$i net#e/nice suntem, căci am făcceea ce e#am ato#i să facem= %6uca +O,+./!

I Luc#ează %i păze%teI ne nva*ă 6fin*ii ă#in*i. 6ucrează toate faptele bune, dar nu fii fără de grde rodul lor, ci păzeşte2l de tâlarii cei nevăzuţi! Iar puterea nebiruită împotriva lor şi cămara cmai sigură pentru comorile cele duovniceşti, de care nu se pot apropia talarii2diavoli, essmerenia!

Cată <uviosul 2ntonie a văzut toate cu#sele v#ă;ma%ului ca o m#ea;ă ntinse pe păm'nt

suspin'n, a zis" JCa#e cine poate scăpa e ele>I. i a auzit un $las zic'n" J6me#eniaI.



2ltăată, iavolul i spune <uviosului :aca#ie cel ma#e" J:ultă silă mi faci, :aca#ie, %i n-anici o pute#e asup#a ta. <ăci iată, o#ice faci tu, fac %i eu poste%ti tu, a# eu nu măn'nc eloc p#ive$ezi, a# eu nu o#m niciecum numai cu un luc#u mă /i#uie%ti tuI. i l-a nt#e/at 2X:aca#ie"I<a#e este acel luc#u >I 2 #ăspuns iavolul" J6me#enia ta. Din cauza ei nu am nicipute#e asup#a ta .I

ată a#, c't e minunate a#u#i a#e sme#enia"cu#ă*ă cu lesni#e tot păcatul este p#ielnică c#e%te#ii vi#tu*ilo#

este căma#ă nefu#ată a faptelo# /une %ia#mă ne/i#uită mpot#iva m'n#ilo# iavoli.

De aceea nici nu se putea mai potrivită pregătire pentru sfinţita patruzecime decât îndemnul smerenie! <ăci ce facem noi n v#emea postului>

Ge cură*ăm de păcate prin pocăin*ă şi smerenie,ne străduim la săv+rşirea faptelor %une,ne silim să păzim nefurat rodul du3ovniceştilor nevoin*e şi să ne răz%oim cu du3urirăută*ii!

Br, pe toate acestea le împlineşte smerenia cu multă lesnire!

Dar lucrurile acestea nu le facem numai în #ostul 7are! :oată viaţa pământească este luptă duurile răutăţii, curăţire de păcat şi împodobire cu virtuţi! De aceea ntoteauna %i nu numai post avem t#e/uin*ă e sme#enie.

Domnul nostru Iisus Lristos ne-a dat multe 1nvă*ături m#ntuitoare: arăt#ndu-ne El Gnsuşi cpildă cum să le &acem ,e-a iu8it mai presus de orice şi ne-a 1nvă*at să ne iu8im şi noi la &eJ2%a să vă iu/i*i unii pe al*ii, p#ecum v-am iu/it EuI %Ioan +G, +?/A apoi s-a dat pildă smerenie: zic#nd9 J nvă*a*i e la :ine că sunt /l'n %i sme#it cu inima = %7at! ++, +/!

:oată viaţa Domnului este o neîntreruptă şi negrăită smerenie! S2a născut smerit în gra"d de vitetrăit smerit, a murit mai mult decât smerit! J 6-a sme#it lu'n cip e #o/ p'nă la moa#te <#uceI %5ilip! (, -/! De aceea, 6f'ntul saac 6i#ul a numit sme#enia Jve%m'nt al Dumnezei#ii

ca una cu ca#e Domnul a fost m/#ăcat n toată via*a sa păm'ntească. Da# nu numai că a fom/#ăcat cu ea, ci El nsu%i a fost nt#upa#ea sme#eniei, nc't putem spune că El esJ6me#enieI, p#ecum este JD#a$osteI.

3ndemnându2ne să învăţăm de la El smerenia, 7ântuitorul ne2a arătat în toată viaţa Sa ce essmerenia şi ne2a lăsat2o drept cale, pe care să călătorim toată vremea vieţii noastre! Despre aceascale a smereniei auzim la otpustul din Noia 7are$ J5#istos, aevă#atul Dumnezeul nost#u, <ela in nemăsu#ata 6a /unătate, ne-a a#ătat nouă calea cea mai /ună, aică sme#enia, c'n a spălpicioa#ele ucenicilo# %i s-a sme#it pent#u noi p'nă la <#uce %i la n$#opa#e . . .I. 1e2a lăsat desmerenia drept cea mai bună cale, pe care să călătorim toată vremea vieţii noastre! 'u adevărat, c



mai bună cale, pentru că am văzut de câte daruri ne învredniceşte smerenia! De aceea şi ă#inate#icului spuneau" J&ă#ă sme#enie nu-i năe;e e m'ntui#eI sau J6me#enia este cunună piet#e scumpe a monauluiI. a# 2vva Do#otei zice"I :ai mult ec't o#ice, avem t#e/uin*ă sme#enieI.

Da# p#in /o$ă*ia e a#u#i a#ătată mai sus, sme#enia mai a#e ncă unul %i mai ma#e. ?i-1 a#a:'ntuito#ul c'n zice" Jnvă*a*i e la :ine că sunt /l'n %i sme#it cu inima %i ve*i afla oin

sufletelo# voast#eI %7atei ++, +/!0iaţa aceasta pământească este plină de durere şi suspin! Jn lume necazu#i ve*i aveaI , ne spuDomnul %Ioan +P, GG/, iar 9postolul adaugă$ J<u multe sc'#/e ni se cae să int#ăm nt#mpă#ă*ia lui Dumnezeu= %5ap! 9p! +?, ((/! 9bia la sfârşitul ei, nădă"duim să mergem J une neste u#e#e, nici nt#ista#e, nici suspin=, să dobândim odina şi pacea mult dorită şi negăsită pământ! Domnul nsă ne-a nc#ein*at că %i aici, pe păm'nt, putem avea oină sufletelo# noast%i anume p#in sme#enie %i /l'ne*e.

Bare nu este semn al vremii noastre această zbuciumare, frământare, istovire, căutare

neurastenizare a omului8 Doctorii prescriu tuturor bolnavilor odină şi linişte! S2au făcut Jcase odină= şi Jstaţiuni de odină= pentru oameni neurastenizaţiA s2au inventat metode de odinire, relaxare încât parafrazând cuv'ntul avvei Do#otei, Jomul e azi, mai mult ec't o#ice, anevoie e oină!

De ce nu o găseşte8 J3nvăţaţi2o de la 7ine cel smerit, ne îndeamnă Domnul, şi veţi avea odisufletelor voastre !=! #rea încrezător în puterile sale, prea lăudăros cu isprăvile sale, omul a uitat,pierdut calea cea mai bună a smereniei, s2a înstrăinat de izvorul a tot binele şi nu mai are odinDa# sufletul omenesc nu-%i poate $ăsi oină, fă#ă numai n Dumnezeu ( &e#. 2u$ustin).

Smerenia însă ne aşază dintr2odată în starea firească a existenţei noastre! Ea nu este o virtute printcelelalte, care să se adauge la viaţa noastră duovnicească, ci este o a%eza#e funamentalăomului, ca#e se vee n p#ezen*a lui Dumnezeu, i #ecunoa%te atotpute#nicia, se uime%te n famă#e*iei Lui, apoi %i vee micimea %i neme#nicia sa %i #ecunoa%te sme#it că tot ceea ce a#e nsă%i eisten*a lui, este un a# al ne$#ăitei iu/i#i %i milostivi#i umnezeie%ti, fă#ă e ca#e npoate face nimic.

3nceputul înnoirii noastre nu se poate deci face altfel decât prin intrarea în rânduială, prin smereniDe aceea pregătirea pentru sfântul şi marele #ost o începem cu smerenia, ca să trăim în aceas

vreme şi apoi cu ea să călătorim de2a lungul întregii vieţii acesteia, ştiind că numai călătorind pe cmai bună cale vom avea odină sufletelor noastre, în veacul de acum şi în vecii vecilor!

(ă#intele et#oniu ănase - 6citul #o#omul, :untele 2to



Părintele "heorghe Calciu & Vameşul şi Fariseul sau o inimă care plânge

J;milinţă este primul lucru pe care trebuie să2l facem! 1e umilim în faţa lui Dumnezeu pentru

ştim că săvârşim fapte rele în fiecare zi$ cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul! 9proape în fiecaminut! 4i nu exagerez când spun că în fiecare minut facem o faptă rea! Kândim ceva rău, ciar danu facem fapta, totuşi gândim! a# $'nul, spune 6f'ntul 2postol acov, o#ăsle%te fapta cea #ca#e, oată săv'#%ită, int#ouce păcatul n noi.

3n acelaşi timp, de multe ori suntem ispitiţi ca şi fariseul să facem câteva fapte pentru ocii lumiinu pentru Dumnezeu! 'el care face fapta pentru ocii lumii va avea o atitudine vizibilă, ca fariseii! 'ând posteau se îmbrăcau în sac, îşi puneau cenuşă în cap, aveau faţă tristă şi nebărbieritca să se arate tuturor că postesc! 4i spune 7ântuitorul$ pentru lume postescC 3şi vor lua răsplata



lumea aceastaC 3n 'er nu mai au nici o platăC Dacă făceau o faptă bună, ieşeau la răscrucdrumurilor, puneau să sune din trâmbiţe şi veneau săracii ca să primească bani sau mâncare!

9deseori şi noi suntem tentaţi să facem lucrul acesta! De altfel toată literatura, îndeosebi cea de avorbeşte despre lume ca un teatru! :oţi ne comportăm ca nişte actori pe scenă! ;na este viaţa noastintimă şi alta este viaţa cu care ne expunem în faţa lumii! 9cesta este fariseismul! 9şa de genereste fariseismul nostru, încât numai când intrăm în biserică ne dăm seama cine suntem, cât d

păcătoşi suntem!Dacă te-ai păt#uns e #u$ăciune, e cuvintele :'ntuito#ului, c'n int#i n /ise#ică te simeoată cople%it e p#op#iul tău păcat, *i ai seama că toate faptele tale le-ai făcut pent#u lume nu pent#u Dumnezeu. De aceea măcar la biserică să nu venim pentru lume! Dacă veniţi în bisericfaceţi aceasta pentru DumnezeuC 1u staţi că fariseiiC 1u vă comparaţi cu cel pe care2l socotpăcătos! #oate că cel păcătos face mai bine decât tine, căci se pocăieşte! 'i asemenea vameşubateţi2vă cu pumnul în piept şi strigaţi$ < Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!= %6uca +-,+G/!

u$ăciunea inimii sau #u$ăciunea lui isus, HDoamne: Iisuse Lristoase: Fiul lui Dumneze

miluieşte-mă pe mine: păcătosulI e aici a#e luat tetul" HDumnezeule, milostiv fii mpăcătosul!J. 6pun 6fin*ii ă#in*i %i cei ca#e p#actică #u$ăciunea inimii sau #u$ăciunea isiastcă aceasta este cea mai completă #u$ăciune. Ea te a%ează n #apo#tul #eal cu Dumnezeu.

Bricum ai fi şi orice ai face în lumea aceasta, eşti păcătos! :otdeauna diavolul te asaltează şi tu npoţi să rezişti, pentru că diavolul e numai du, iar noi suntem trup şi suflet! El te asaltează cu ispicu tot felul de imagini, cu mirosul, cu gustul, cu pipăitul, cu imaginaţia, cu nebunia! El te asalteaîn toate cipurile şi dacă găseşte inima ta descisă pentru ispite, atunci pune stăpânire pe tine şi demonizează!

1umai aşa alungăm pe diavol din inima noastră, spunând$ <Doamne, Iisuse Hristoase, 5iul lDumnezeu, miluieşte2mă pe mine, păcătosulCJ! 9ccentuezi cuvântul păcătos, pentru că ştii că epăcătos! Suntem păcătoşi prin naştere, pentru că moştenim păcatul strămoşesc! #salmul ). spu<că int#u fă#ăele$i m-am zămislit %i n păcate m-a născut maica meaJ!

• Suntem păcătoşi prin faptul că adeseori )+ndim răul $n inima noastră $mpotriva aproapel şi $mpotriva tuturor!

• Suntem păcătoşi pentru că de multe ori depăşim )+ndirea şi intrăm $n ver%alitate şi spune prin cuvinte lucruri rele, care i)nesc şi rănesc şi săv+rşim păcatul %+rfei!

:ulte sunt căile p#in ca#e păcatul nt#ă n sufletul nost#u. a# sin$u#ul nost#u scut mpot#ivpăcatului este să spunem" MDoamne: Iisuse Lristoase: milostiv &ii mie: păcătosulQ

1oi suntem oameni supuşi păcatului! 5ie că eşti ariereu, preot, om de rând, intelectual, muncitsau un gunoi al societăţii, toţi păcătuim într2un fel sau altul! Evangelia ni l2a arătat pe fariseu, canu avea o aşezare a mărturisirii şi a inimii, ci credea că el a făcut numai bine în viaţa lui! Dar el dfapt n2a avut o legătură reală cu Dumnezeu! Inima lui nu s2a mişcat, ci era ca un mecanism ca



spunea$ <9cum fă bineC 9cum dă milostenieC 9cum du2te în templuC 9cum dă zeciuialăCJ! 9vea mecanism, nu era o inimă vie! #e când a vameşului era o inimă vie, care măcar plângeaC

C inimă ca#e pl'n$e este o inimă pe ca#e Dumnezeu o iu/e%te.

3ncercaţi să plângeţiC 3ncercaţi să vă pocăiţiC

6untem păcăto%i, păcătuim n fieca#e clipă, păcatele noast#e sunt nenumă#ate, a# eistă posi/ilitate e a fi ie#ta*i. Dumnezeu ne-a lăsat pocăin*aI.

(t#ansc#ie#e pa#*ială, et#asă in" ă#intele Keo#$e <alciu, <uvinte vii, E. Aonifaciu, Aacă+00B)

Părintele Dorin Picioruş - Predică la duminica a <<-a după =usalii



Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul, pregătirea pentru #ostul 7are începe cu 6c! +-, +.2+?, adică un text evangelic care nu trebuie înţeles dis"unctiv! #entru că nu e bine să fii nici ca vameşul şi nca fariseul în mod deplin, pentru că nici vameşul şi nici fariseul nu sunt paradigme existenţiatotale pentru un creştin ortodox!

De2a lungul timpului am ascultat sau citit zeci de predicatori contemporani, care, aproape la unisoîl lăudau pe vameş, ca bun de urmat şi pe fariseul centrat pe sine, care era bucuros cu ce ştie, face are ca damnabil!

3nsă fiecare dintre ei, în alte contexte, recunoşteau că nu e de a"uns doar pocăinţa pentru a fi uortodox, ci mai e nevoie de multă cunoaştere teologică şi asceză pentru a ne sfinţi şi că pocăinţaînceputul şi nu sfârşitul vieţii virtuoase, după cum nu e bine nici să spui că teologia, fapta bunprofesia nu sunt bune, pentru că fără ele nu ştii ce înseamnă să fii ortodox şi nici nu poţi să fii un o

social!

9şa că Domnul a vorbit despre doi oameni care anevisan>urcă %K1:, v! +./Tşi a dus totul spconcluzia din v! +?, pentru a ne arăta că nu trebuie să gândim dis"unctiv realitatea interioarăoamenilor, adică ori albă ori neagră, ci sunt luaţi doi inşi în discuţie pentru că de la fiecare trebuie luăm unele lucruri şi pe altele să le lăsăm!

#rofesia de vameş, cât şi aceea de teolog %fariseii erau teologi mozaici/ sunt neapărate întrsocietate!

5iecare profesie e neapărată!

5iecare profesionist are rolul său de neînlocuit!

Dacă eşti frizer, spre exemplu, şi crezi că nu ai nevoie de scriitori sau de medici, atunci o să moprostTpentru că nu citeşti cărţiTşi când o să ai un atac de cordTnu are cine să te scape de moart

3nsă, tot la fel, dacă eşti academician şi crezi că din acest motiv trebuie să îi priveşti de sus pe tocând o să ai nevoie de scimbat o ţeavă în baie sau când o să ai nevoie de un taxi, o să dai nas în n



cu unii care nu au studiile taleTdar sunt buni, foarte buni acolo unde suntT*ineînţeles, dacă avede2a face cu profesionişti în ale muncii lor şi nu cu ageamiiT

6a televizor, în zilele astea, rulează cazul vameşilor corupţi şi demişiT;nii doarT

9 trage concluzia că nu avem nevoie de vameşi, că merge şi fără ei, cum trag unii concluzia că navem nevoie de *iserici, că merge şi fără eleTe dovadă de îngustime de minte!

Iar Domnul, în Evangelia de azi, nu ne spune că nu avem nevoie de vameşi sau de teologi ci avem nevoie de oameni careTurcă în templu!

1e spune că avem nevoie de oameni care să se depăşească continuu pe ei înşişi, profesiile lcultura lor, starea lor interioară pentru că e nevoie, mereu e nevoie deTurcare spre Dumnezeu, '#rea Sfânt, 'are scimbă continuu interiorul oamenilor!

1u degeaba :riodul, în care înveţi să lauzi :reimea #rea Sfântă treimic, în trei ode>cântăriTîncecu urcarea spre *iserică şi această Evangelie iniţiază traseul evangelico2liturgic spre #aşti!

Domnul, ironizând modul nostru manieic, păcătos de a vedea lucrurile şi de a considera pe unnumai buni şi pe alţii numai răi, ne dă să înţelegem că trebuie să fim supli, profunzi în experiennoastră şi că trebuie să dobândim cunoştinţa din faptele tuturor oamenilorTşi nu doar din fapteunora!

:ocmai de aceea avem doi fraţi în #arabola fiului curvarTsau doi împreună răstigniţi alături de #rSfânta Sa 'ruce$ pentru ca să învăţăm de la ambii!

#entru ca să învăţăm lucruri complementare!

2ică să nvă*ăm că pocăin*a e /ună, e foa#te /ună, e cu#ă*itoa#e %i că #u$ăciunea plină lac#imi %i e pă#e#e e #ău ne #iică sp#e p#ivi#ea p#ea /l'nă a ocilo# Lui. nsă, n acela%i timnu t#e/uie să păcătuimQpent#u ca să ne pocăimQ%i nici nu t#e/uie să postim, să ne #u$ăm, scitim teolo$ie pent#u a-i minimaliza pe cei in ;u#ul nost#u %i pent#u a-i ene#va tot timpul cu ce e%tep*i suntem noi n compa#a*ie cu eiQci pent#u a ne umple e slava lui Dumnezeu pent#u a fi p#ieteni cu El %i cu to*i oamenii.

4i mă întorc iarăşi la predicatorii contemporani pe care i2am ascultatT

'ei care înclinau spre extrema pietistă, spuneau în gura mare că teologia şi cunoaşter

duovnicească nu sunt importante ci mai degrabă trebuie să ne axăm pe post, rugăciune şi pocăinreducând totul la o trăire inconştientă a credinţei ortodoxe, pe când cei care înclinau spre extremintelectualistă, puneau bază pe cunoaşterea teologică, pe multa citire şi memorare de texteTdar casă nu fie descifrate prin asceza creştinilorTci doar prin intelectul lor, vorbind astfel desprecunoaştere teologică nepersonală ci formată doar din lucruri de împrumut!

9stfel, pietiştii ţin în mână steagul vieţii duovniceşti fără teologie, pe când intelectualiştii o ţin uşi bună cu teologia fără experienţă duovnicească!



9dică, primii cred că pot să se nevoiască fără să ştie cum, pe când secunzii confundă ceea ce citesc şi înţeleg cu ceea ce a trebuit înţeles prin sfinţirea vieţii noastre!

3nsă Domnul vrea să ne înveţe altfel să gândim$ nu separând lucrurile ci gândindu2le sintet:rebuie să vedem ceea ce e bun în vameş şi în fariseuTşi să nu considerăm că nu avem ce învădin experienţa vreunui om, oricare ar fi acel om!

De aceea vă spuneam altă dată, că eu învăţ de la oricine şi din orice lucru! #entru că nu minteresează să "udec oamenii la modul definitiv, în sensul să le pun ştampilă pe frunte, ca şi când i2aş trimite în Mai sau în IadTci să îi înţeleg! Să înţeleg de ce unii preferă să moară proşti iar alţii sfinţesc viaţa, cum s2a făcut raceta şi ce spune cartea, de ce se spune una şi nu altaT

7#eau să n*ele$, să mă păt#un e n*ele$e#ea a tot ceea ce vă, t#ăiesc, mi#os, n*ele$Q

i v#eau să n*ele$ tot ceea ce t#ăiesc %i cunosc pent#u că p#in toate luc#u#ile, p#in toate că#*ilp#in to*i oamenii u#mă#esc n*ele$e#ea lui Dumnezeu %i n*ele$e#ea oamenilo# %i a luc#u#ilo#.

0ăd totul în lumina 6ui!

6e simt pe toate transparenteT

1u vreau să rămân la formele lucrurilor, la cuvintele oamenilor, la ceea ce văd la eiTci mă uit mprofund$ la înţelesul lor, la cum arată viaţa lor, adâncul oamenilor!

Sunt avid de adâncul oamenilor în care se revarsă adâncul slavei lui Dumnezeu!

:ocmai de aceea comunic, întreb, vreau să fiu în relaţie, mă confesez, aştept un răspuns, vreau să fîmpreună cu toţiTpentru că nu mă încorsetează nimeniTci toţi mă duc spre El, spre singura 'auşi tintă a lumii, spre Dumnezeul nostru, 5ăcătorul şi 9totţiitorul întregii existenţe, 'are e 'el d'are, în 'are şi pentru 'are sunt toate!

De la El am ieşit, pentru că El ne2a creat, în slava 6ui trăim şi pentru El!

4i de aceea doi oameni urcau spre locul cel sfânt al lui DumnezeuTşi de acolocatevi>s2au cobor%K1:, v! +?/ alţi oameni! #entru că mergerea la *iserică cât şi creşterea în înţelegerea lui Dumnezne scimbă!

9u urcat doi, şi trupul şi sufletul spre Dumnezeu, pentru ca să înţelegem să nu lăudăm sufletul fătrup sau să nu aşteptăm doar mântuirea sufletului în indiferenţă faţă de cea a trupului pentru sfinţenia e a întregului om!

Sfinţenia lui Dumnezeu trece din suflet în trupul nostru şi de aceea, după moarte, unii au Sfin7oaşteTiar alţii un trup urât mirositor!

3nsă trupul neputrezit, frumos mirositor, care te atrage cu duioşie spre el, care te umple de sfinţeni

t#upul 6f'ntului e t#upul unui om aflat n #ela*ie vie, continuă cu sufletul său cel sf'nt, ca#e s



n fa*a lui Dumnezeu n slava 6a, pent#u că e aici, e pe păm'nt, a nvă*at e la to*iQcum să-vaă n to*i numai pe El.

*ineînţeles că nu ne2ar plăcea să ne uităm toată viaţa numai în pardoseala *isericii ca vameşulDupă cum nu ne2ar plăcea nici să facem de toate, să fim oameni ai credinţei, să ştim multă teologica fariseul, ca teologul de aici, dar să ne simţim goi, seci, neîmpliniţi, cărora Dumnezeu nu ascultă rugăciunile şi nimeni să nu ne iubească şi să ne înţeleagă!

0rem iertarea lui Dumnezeu ca vameşul şi o vrem prin multele fapte ale fariseului!

1umai că pe El nu 3l interesează contorizarea faptelor în faţa 6uiTci iubire, strigăt de iubire, lăsacu totul în braţele iubirii Sale, pentru a le uita pe cele de până acum, ca 7arele #avel, 9postolîntregii lumi, pentru că şi azi, şi mâine, şi după ce ieşim din *iserică avem nevoie să mai facem înmulte fapte de evlavie!

5ariseul făcea bine ceea ce făcea! :răia regulamentarT

Dacă noi venim la *iserică, citim cărţi sfinte, facem milostenie, ne ostenim pentru alţii, ne creştecopiii, facem studii, muncim toată viaţaTfacem lucruri necesare, normale, neapărate!

9stea şi altele un milion ca astea sunt foarte bine, foarte2foarte bune!

'eea ce nu 3i place lui Dumnezeu e să considerăm că am studiat îndea"uns de mult, că am făcmulte fapte bune, că am mers de multe ori la *iserică şi ne2am spovedit şi împărtăşit şi că, definitiv, am făcut atâteaTîncât acum trebuie să dormim buştean până la cea de a doua venireSaT

5aptul că Domnul, în v! +?, vorbeşte despre smerenia care înalţă, ne spune, cu alte cuvinte, acum,prefigurarea #ostului 7are, că niciodată nu facem îndea"uns de mult şi de bine încât să nu ne mreproşam nimic!

Dacă fariseul nu s2ar fi uitat la tot ceea ce făcuse până atunci cu mulţumire de sineTar fi plecat mîndreptat decât vameşul, care ar fi plecat şi el mai îndreptat decât altul din 'asa Domnului, adidupă starea sufletească a fiecăruia!

nsă vame%ul a plecat mai n#eptat ec't fa#iseul nu pent#u că e#a mai teolo$ sau mai c#einci

ec't fa#iseul ci pent#u că s-a pus n fa*a Domnului, a ce#ut mila Lui e%i nu făcuse nimic /un.

5ariseul făcuse multe lucruri bune, cunoştea teologie, ştia cum ar fi trebuit să se roageTdar, pentcă toate îi mergeau din plin, se centrase pe sine şi nu pe El! Dacă acolo, în rugăciune, se descentde pe adularea de sine şi nu s2ar mai fi uitat la ceea ce făcuse şi era el şi cerea şi el mila 6uDumnezeu l2ar fi făcut şi mai frumos, şi mai zelos, şi mai impunător în rândul celor credincioşi!

9şa stând lucrurile înţelegem de ce în viaţa duovnicească rugăciunea inimii, rugăciunea cu mintîn inimăTe rugăciune fără imagini, care nu suportă imaginaţia ci neagă oricare imagi



confecţionate de mintea noastră sau de demoni în timpul rugăciunii, pentru că le consideră nişidoli!

3n curăţirea noastră de patimi, prin rugăciunea fără imagini şi prin postul trăit din bucuria inimii, nfacem decât să ne distrugem imaginea bună despre noi înşine, încipuirile, linguşirile de sinepentru a ne goli de noi şi a ne umple de slava Sa!

4i când omul se curăţeşte de patimi şi se umple de slava Sa înţelege că tot ce face cu sufletul şi trupul Său, ca om al credinţei, le face pentru a fi propriu slavei lui Dumnezeu!

9sta ne învăţa, la modul negativ, fariseul$ nu e bine să crezi că ai îndea"uns de multTîncât să nmai ceri şi mai mult iradierea persoanei Sale! #entru că atunci când crezi că ai înţeles suficient mult, că ştii foarte mult, că eşti cineva de neîntrecut nu faci altceva decât să ieşi din relaţia cu Sinesă te usuci!

&aptele /une le facem cu Dumnezeu %i pent#u a ne păst#a n cu#ă*ia iu/i#ii Lui. ?u le facesepa#at e El sau pent#u a ne lăua cu ele n fa*a Lui sau a lumii, ci faptele evlaviei noast#e su

nt#e*ine#ea sănătă*ii noast#e uovnice%ti.

'ând cădem din bine, din fapta bună, cădem din relaţia cu El, cu *inele întregii creaţii!

:ocmai de aceea suntem atenţi la ceea ce scimbă în noi faptele şi asceza şi teologia şi cultunoastră, cum ne scimbă tot ceea ce trăimTşi nu la câte cărţi, câte metanii, câte posturi am ţinutT

Iar prin faptul că începem pregătirea pentru un alt #ost 7are şi nu motivăm că l2am ţinut pe cel d(.+. şi nu mai avem nevoie şi anul ăsta, *iserica noastră vrea să ne spună, că întreţiner

duovnicească e permanentă, după cum o să mai vină încă odată o primăvară, şi o vară, şi o toamnşi o iarnă iar în fiecare anotimp trebuie să trăim duovniceşte, după cum vom mânca, dormi, ne vospăla, ne vom plimba etc!

Mitmul liturgic se accelereazăTdupă cum se accelerează înmugurirea şi înfrunzirea copacilor!

1imic nu e static în *iserică şi în lume şi în 3mpărăţia lui Dumnezeu!

:oată creaţia se mişcă de către 'el nemişcat şi în "urul 6ui!

Dacă vameşul e lăudat e pentru aceea căTa început să se mişte spre bine prin pocăinţăT

Dacă fariseul e mustrat e pentru aceea că vrea să se oprească din înaintareTşi vrea să se bucunumai de trecut şi să trăiască în trecutTcând prezentul îi ţipă în vene!

Ieri a fost ieriT9stăzi însă e acţiuneT

1u rămâneţi în trecutC

1u vă lăudaţi cu trecutul glorios şi cu prezentul inexistentC



1u opriţi motoarele fiinţei dumneavoastră când vine primăvara postului, pentru că postul vrea să facă prezentul plin de mângâiereC

Dumnezeu să ne 1ntărească 1n toate şi să ne lumineze pe noi şi pe cei din Jurul nostru: pentrca să ne 1n*elegem şi mai 8ine şi mai pro&und: 1n lumina lui Dumnezeu şi nu cu o minte ursula schim8are

Ami

Părintele Ion Cârciuleanu & Predică la Duminica a >>>III-a după =usalii a

Vameşului şi Fariseului

#este trei săptămâni vom începe, cu a"utorul lui Dumnezeu, #ostul cel mare în care, prin rugăciunprin înfrânare şi pocăinţă ne vom curăţi sufletele de păcate! De aceea, începând de astăzi, prcântările şi rugăciunile de la Sfintele Slu"be, *iserica ne pregăteşte, treptat, pentru întâmpinarea cuviinţă a Sfântului şi 7arelui #ost! Este vorba de o pregătire specială, care se desfăşoară dup



anumite slu"be cuprinse în cartea liturgică numită :riod, fapt pentru care cele zece săptămâni care despart de măritul praznic al 3nvierii poartă numele de Jperioada :riodului=! Este o pe#ioaă nencetate st#ăanii uovnice%ti - pocăin*ă, #u$ăciune %i fapte /une - p#in p#actica#ea că#onlătu#ăm ce este #ău n noi %i p#imim cu sufletul cu#at pe <el ce a /i#uit moa#tea, p#in nvie#ca să nviem %i noi căt#e o via*ă nouă.

Dar pe lângă slu"bele impresionante din cartea :riodului, *iserica a rânduit şi citirea unor perico

evangelice la Sfânta 6iturgie, alese tocmai în vederea refacerii vieţii noastre duovniceşti! această primă duminică din #erioada :riodului s2a rânduit citirea unei pericope scurte, dar plină învăţătură, şi anume parabola 0ameşului şi a fariseului, rostită de 7ântuitorul!

#resupunem că întâmplarea n2a fost imaginată de 7ântuitorul, ci a fost luată din viaţa de toazilele, în vremea când trăia El însuşi pe pământ, pentru că toţi cei ce apar în paginile SfintEvangelii au fost persoane reale, prezentate de 7ântuitorul ascultătorilor Săi şi tuturor celor ce vauzi sau vor citi cuvântul Său peste veacuri ca modele nemuritoare, pozitive sau negative, actuaoricând şi oriunde!

7otivul rostirii acestei parabole, precum şi cei cărora le era adresată sunt arătate în cuvintelJ<ăt#e unii ca#e aveau esp#e sine nc#ein*a#ea că sunt #ep*i %i p#iveau e sus pe ceilal*i, #ostit isus pila aceasta= %6uca +-, /! Scopul pildei este arătat, deci în mod clar! Ea biciuia păcamândriei celor ce se credeau drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi oameni! Erau vizaţi fariseii, pe care nudată i2a certat Iisus, numindu2i Jmorminte văruite=, Jpui de năpârci= etc! Sunt vizaţi toţi fariseii, dtoate timpurile, care sunt sau li se pare că sunt cu ceva mai buni, că au dreptul să blameze şi dispreţuiască pe alţii, numindu2i Jrăi=, Joameni pierduţi=, pentru că nu urmează plăcerile lor!

J Doi oameni , spune pilda, s-au suit la emplu ca să se #oa$e, unul fa#iseu, celălalt vame%= %6u

+-, +./! 5aptă necesară şi vrednică de laudă! 'ăci ce poate fi mai de folos şi mai necesar pentru usuflet omenesc decât să2l preamărească pe Dumnezeu prin rugăciune în casa Sa! 'ăci #u$ăciuneste o năl*a#e upă fi#e, cu uul. E o sui#e a min*ii %i a inimii căt#e Dumnezeu, o muta*ie con%tiin*ă, ca#e uce upă sine scim/a#e n nt#ea$a făptu#ă.

5ariseul era un om ce făcea parte dintr2o grupare religioasă care se străduia să păzească cu strictetoate prevederile legii veci cu privire la posturi, spălări rituale şi alte obligaţii faţă de templu! puneau accentul pe păzirea formelor exterioare ale legii, pe litera ei, fără să încerce să2şi însuşeasfondul sau duul ei, prin ridicarea vieţii lor spirituale pe o treaptă mai înaltă, concretizată dragoste faţă de Dumnezeu şi de semeni! :ocmai pentru că erau Jîmplinitori ai legii= numai du

cele din afară, pe când inima lor rămânea plină de mândrie, de invidie şi de pofte, 7ântuitorulmustră cu asprime!

9ceastă purtare a lor ne2o demonstrează convingător însuşi fariseul din evangelia de astăzi! 3ndace a intrat în templu, el este stăpânit de duul mândriei, începe să2şi arate virtuţile către ceprezentându2se pe sine astfel$ J Dumnezeule, *i mul*umesc că nu sunt ca ceilal*i oameni, #ăpitone#ep*i, aulte#i sau ca acest vame%Q ostesc e ouă o#i pe săptăm'nă, au zeciuială in tce c'%ti$ = %6uca +-, ++2+(/!



'u alte cuvinte, fariseul încearcă să2şi dea singur un certificat de comportare corectă, să autorecomande lui Dumnezeu, căruia îi vorbea de la egal la egal, uitând cuvintele înţeleptulSolomon care sfătuia$ J 6ă te laue altul %i nu $u#a ta, un st#ăin %i nu /uzele tale= %#rov! (O, Deci, mândria făcea parte integrantă din fiinţa fariseului, îi definea personalitatea!

5ariseul pare mulţumit de el însuşi! 4i totuşi, pătimeşte ciar în interiorul lui! #ătimeşte de răfundamental, de începutul păcatului, de mândrie, de orgoliu, de acel păcat despre care 6f'ntul oa

6că#a#ul me#$e p'nă la a socoti că Jcel t#ufa% nici nu mai a#e nevoie e emon, el a a;uns să-fie sin$u# emon %i u%manI.

5ariseul se iubeşte pe sine atât de mult, încât iubirea pentru ceilalţi şi pentru Dumnezeu se mistuse pierde în sine! El şi2a devenit sieşi idol! JEu nsumi iol m-am făcutI, cum spune 6f'nt2n#ei <#iteanul. 3n rugăciunea lui sunt prezenţi şi Dumnezeu, şi aproapele, şi el însuşi! DDumnezeu este invocat pentru a2I mulţumi că i2a dat lui, fariseului, să nu fie ca ceilalţi oamepăcătoşiA pe aproapele îl pomeneşte pentru a2l ponegri şi osândiA pe sine pentru a se înălţa!

'u totul diferit ni se prezintă atitudinea şi rugăciunea vameşului, om încărcat cu păcate, dispreţuit

şi aeu, pentru păcatele legate de însuşi munca lui de vameş, dar care, tocmai de aceea vine templu, mânat de acea frământare a conştiinţei care l2a determinat şi pe aeu 0ameşul să26 cautsă26 vadă pe Iisus!

9ceastă frământare a conştiinţei îl face să nu îndrăznească nici măcar ocii să şi2i ridice la cer, căt:atăl ceresc, pe care ştia că 62a supărat prin faptele sale!

J 2 stat eopa#te %i nu voia nici ocii să-%i #iice căt#e ce#, ci %i /ătea pieptul zic'nDumnezeule, fii milostiv, mie, păcătosului = %6uca +-, +G/!

Deci vameşul, prin atitudinea lui, ca şi prin această rugăciune scurtă, îşi confruntă viaţa cu poruncdumnezeieşti şi cere smerit îndurare de la Dumnezeu! 1u se laudă cu nici una din faptele sale bunpe care, desigur, le va fi făcut şi el, ci le trece sub tăcere, nu condamnă pe nimeni, ci dimpotrivdoar pe el, apelând la milostivirea lui Dumnezeu, simţindu2se nevrednic să se apropie de altarul Să

u$ăciunea lui e o u#e#e, un suspin iz/ucnit in inima plină e căin*ă.

7ântuitorul, după ce pune în paralelă pe aceşti doi oameni, pe care îi "udecă după cele Jdinlăuntrlor=, după inima lor, îşi înceie parabola cu o sentinţă$ J zic vouă, că acesta (vame%ul) s-a co/o#'t

casa sa mai n#eptat ec't acela (fa#iseul). &iincă o#icine se nal*ă pe sine se va sme#i, ia# cce se sme#e%te pe sine, se va năl*a= %6uca +-, +?/! 'u alte cuvinte, vameşul Js2a îndreptat= şi sJînălţat= prin smerenie iar fariseul s2a osândit prin mândrie!

1e putem da seama uşor că :'ntuito#ul a v#ut să scoată aici n evien*ă un păcat" m'n#ia, %ivi#tute" sme#enia. Din aceste motive, parabola a fost, este şi va fi de2a pururi actuală, căci farisadică oameni mândri, făţarnici şi prefăcuţi au trăit şi vor trăi întotdeauna!

După învăţătura *isericii noastre mândria, adică preţuirea de sine peste măsură, cu cele do

componente ale ei, nesocotirea lui Dumnezeu şi desconsiderarea aproapelui, ocupă primul loc înt



cele şapte păcate numite Jcapitale=, care, la rândul lor, fac parte din păcatele socotite Jgrele= sau Jmoarte=!

7ândria este un permanent focar de păcate, un izvor de nenorociri nu numai pentru cel stăpânit ea, ci şi pentru cei din "ur! Ea a prăbuşit pe 6ucifer şi pe îngerii lui, întrucât a vrut să fie asemenlui Dumnezeu, a"ungând din slava cerului în prăpastia iadului şi prefăcându2i din îngeri luminaţi, diavoli întunecaţi!

Din mândrie a pierdut 9dam raiulA din mândrie şi din dorinţă de stăpânire asupra altor popoare apierit atâţia conducători în decursul veacurilor!

Gna e ;uecata lui Dumnezeu, alta e ;uecata oamenilo#.

5ariseul nu s2a văzut Jfariseu=, dar vameşul s2a văzut Jvameş=$ păcătos, neliniştit de starea lunemulţumit de el însuşi! El nu2şi dă sentinţa dreptăţii, nu se mântuieşte pe sine, ci strigă a"utor deDumnezeu şi Dumnezeu îi răspunde$ J7ai îndreptat s2a întors acesta=! 7ai îndreptat nu pentru că văzuse el Jdrept=, ci pentru că văzuse drept, exact starea unui suflet care strigă după a"utor!

3n viaţa duovnicească, Jcazi singur dar nu te ridici singur=! 3ţi întinde cineva mâna şi împreună ridici! Strigătul însuşi e începutul ridicării! De aceea zice 7ântuitorul că vameşii şi păcătoşii meînainte în 3mpărăţia lui Dumnezeu! 9ici se descoperă taina, puterea pocăinţei, a căinţei @ smerenia

Există şi azi atâţia oameni stăpâniţi de păcatul mândriei, împreunată cu dorinţa nestăpânită ne"ustificată prin vreun merit personal, de2a a"unge numaidecât la mărire şi laudă în societate!

3ntâlnim destui oameni cinuiţi fără încetare de aroganţă, invidie şi ură faţă de semenii lor, oame

ce stau într2o permanentă izolare şi înstrăinare faţă de societatea în mi"locul căreia trăiesc, încişi turnul propriei lor mândrii şi ambiţii deşarte! Bmul mândru @ expresie a egoismului negativiseparatist şi antisocial2, nu acceptă pe nimeni să fie ca el, şi cu atât mai mult, mai presus de econsiderându2se superior celor din "ur! 9rogant faţă de subalterni, invidios faţă de colegii smerituoşi, duşman al superiorilor, intrigant şi vanitos, omul mândru nu2şi poate găsi pacea interioaşi ecilibrul sufletesc!

0iaţa de toate zilele ne arată că mândria lor se va prăbuşi, adeverindu2se cuvântul Scripturii cazice că$ J Domnul a su#pat pe cei m'n#i cu scaunele lo# %i a pus pe cei /l'nzi n locul lo#I %Siro+., +)/ şi că J Dumnezeu celo# m'n#i le stă mpot#ivă, ia# celo# sme#i*i le ă a# =%Iacob ?, P

#etru ), )/!

'u totul altfel se prezintă virtutea smereniei, pe care am putea să o definim, ca o recunoaşterefaptului că noi atârnăm întru toate de Dumnezeu, că suntem nedesăvârşiţi şi supuşi păcatulu6me#enia este vi#tutea ca#e te face să ai n pe#manen*ă con%tiin*a că nu e%ti esăv'#%it, te face s*i #ecuno%ti $#e%elile %i să ce#i ie#ta#e e la Dumnezeu, p#in #u$ăciune. De aceea pe /ună #eptasc#ia 6f. oan Ku#ă e 2u# că Jsme#enia face in om n$e# %i-i nal*ă sufletul la ce#I, i&e#icitul 2u$ustin, fiin nt#e/at ca#e este #umul cel mai si$u# pent#u a o/'ni mpă#ă*ia lDumnezeu, a #ăspuns" J#imul #um este sme#enia, al oilea sme#enia %i al t#eilea t

sme#eniaI.



3n adevăr, după cum mândria este începutul oricărui păcat, tot aşa şi smerenia este temelia tuturvirtuţilor! Este o virtute exclusiv creştină, pe care păgânii nu au cunoscut2o, niciunul dintre filosolumii veci n2a predicat2o! Ea a fost p#o-povăuită pent#u p#ima oa#ă e Domnul isus 5#istoat't p#in cuv'nt, c't %i p#in pila vie*ii 6ale. 2evă#ata ei valoa#e stă n faptul că nsu:'ntuito#ul, upă ce a luat Jcip e #o/I p#in nt#upa#e, Js-a sme#it pe 6ine, ascultătfăc'nu-se p'nă la moa#te %i ncă moa#te pe c#uceI %5ilip (, -/, după cum spune Sfântul 9post

#avel!Domnul Iisus Hristos a pus în practică această virtute la 'ina cea de :aină, când a spălat picioareucenicilor Săi, poruncindu2le ca J p#ecum v-am făcut Eu vouă, să face*i %i voi = %Ioan +G, +)/! 4i tEl a zis$ J nvă*a*i e la :ine că sunt /l'n %i sme#it cu inima %i ve*i afla oina sufletelvoast#e= %7atei ++, (/! Iar Sf! 9postol #avel se consideră pe sine= cel int'i nt#e păcăto%i = %I :i+, +)/, sau, Jcel mai mic nt#e apostoli %i cia# nev#enic e acest nume, fiincă n tine#e*ep#i$onit Aise#ica lui Dumnezeu, a#ăt'n că toată st#ăania lui misiona#ă nu este e la sine, ci ia at p#in a#ul lui Dumnezeu= %I 'or! +), 2+./!

0irtutea smereniei a împodobit, în decursul veacurilor primare, atâţia sfinţi şi muceniciA în faţa unlumi păgâne, pline de mândrie şi desconsiderare a demnităţii umane, ea a cucerit sufletele şiîmblânzit neamurile barbare! Ea este virtutea specifică tuturor acelora care s2au identificat întru totcu Hristos şi au trăit în duul învăţăturii 6ui, au lucrat cu dăruire şi în tăcere pentru binele omuluial societăţii!

Smerenia a fost floarea minunată care a încolţit în sufletele nobile ale adevăraţilor înţelepţi ai lumcare prin eforturi deosebite au contribuit, cu razele binecuvântate ale învăţăturii lor, la progresmaterial şi spiritual al omenirii! 3n duul smereniei au trăit, au muncit şi au luptat înaintaşii noşt

eroi ai neamului şi ai credinţei!'u toţii trebuie să ştim că smerenia ne descide uşa şi izvorul arului! 1e descide uşa pentru a naşeza la locul nostru, în starea noastră adevărată, exact ceea ce suntem faţă de Dumnezeu şi faţă semeni! 5aţă de semeni, cum zice Sf! 9postol #avel$ J 6ocotin pe altul mai n cinste ec't pmine= %5ilip! (, G/, şi aşa primesc, învăţ de la toţi! 5aţă de Dumnezeu, de făptura lui, îi ofposibilitatea de a mă zidi din nou! 'ăci El este nu numai Nudecătorul, ci mai întâi pe veci iditormeu care mă poate înnoi radical şi mereu, ciar din moarte! 4i această conştiinţă îmi dă speranţbucurie, viaţă!

#entru aceasta, pilda citită astăzi trebuie să ne fie un îndemn şi pentru noi pe de o parte, ca să ncădem, în anumite împre"urări ale vieţii, în păcatul fariseului, iar pe de altă parte, ca să ne străduisă urmăm exemplul luminos al vameşului care şi2a recunoscut păcatele şi a cerut iertare Jcu uumilit, inimă nf#'ntă %i sme#ită= %#s! )., +/!

6ă #ecunoa%tem că nu suntem ec't ni%te fiin*e mă#$inite, cu nimic mai /uni sau mai inteli$enec't al*ii, că suntem supu%i $#e%elii %i n această situa*ie suntem ato#i să ce#em ie#ta#e, a;uto#/inecuv'nta#e e la Dumnezeu, ă#intele tutu#o#.



Să nu ne atribuim niciodată calităţi şi merite pe care nu le avem, sau le avem într2o măsură redusci dimpotrivă, să fim exigenţi cu noi înşine, să ne supunem unei autoexaminări riguroase, să căutăsă ne depăşim în muncă şi în practicarea virtuţilor privind la exemplele luminoase pe care ni le ofeistoria sau unii din semenii noştri de azi! 6ă fim stăp'ni*i me#eu e sentimentul e #a$oste, n*ele$e#e %i /unăvoin*ă fa*ă e to*i oamenii, inife#ent e neam, e c#ein*ă, e $#a e cultu#sau pozi*ie socială, ca mp#eună cu ei să fim luc#ăto#i pent#u /inele omului %i al societă*ii. Să ne lăsăm conduşi de ambiţii personale şi interese egoiste care distrug unitatea familiei, a instituţiil

şi a neamului! Să nu dispreţuim pe nimeni, nici ciar pe păcătoşi, aşa cum a făcut fariseul, căci însemna să2l "udecăm pe Dumnezeu însuşi, care a dat unuia cinci talanţi, altuia doi şi altuia numunul! Dimpotrivă, să încercăm să2i a"utăm şi pe cei cu talanţi mai puţini sau pe cei care au apucat un drum greşit în viaţă, să le întindem o mână de a"utor, să2i ridicăm şi să2i facem folositosocietăţii!

a# c'n venim la /ise#ică, mai ales n aceste zece săptăm'ni ale #ioului, să ne cu#ă*im inime o#ice um/#ă e m'n#ie, ia# n locul ei să a%ezăm mai multă #a$oste, mai multă /unătatmai multă sme#enie, ca astfel să ne ntoa#cem acasă ca %i vame%ul, aică mai Jn#epta*iI, Jmnnoi*iI cu uul. Să repetăm totdeauna rugăciunea vameşului din Evangelia de a

J Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosul =, un model veşnic de rugăciune scurtă, sinceră şi smerit

3n acelaşi timp, să rostim şi sfânta rugăciune a Sfântul Efrem Sirul, un adevărat model de rugăciua smereniei, care se rosteşte în toată perioada :riodului$

JDoamne, %i stăp'nul vie*ii mele, uul t#'năviei, al $#i;ii e multe, al iu/i#ii e stăp'ni#e %i $#ăi#ii n e%e#t nu mi-l a mie.

a# uul cu#ă*iei, al $'nului sme#it, al #ă/ă#ii %i al #a$ostei, ă#uie%te-l mie, slu$ii ale.

2%a, Doamne, mpă#ate, ă#uie%te-mi să vă $#e%elile mele %i să nu os'nesc pe f#atele meu, /inecuv'ntat e%ti n vecii vecilo#I.

2mi

Părintele Iosi! $ri!a - Pilda vameşului şi a !ariseului



'e evangelie minunată şi ce învăţătură minunată despre smerenie şi trufieC Doară nicăieri în SfânScriptură nu se arată atât de grăitor virtutea smereniei şi păcatul trufiei ca aici, în evangelia aceasDe la vame% să luăm pilă e sme#enie %i căin*ă pent#u păcatele noast#e. 7ame%ul %i usepăcatele la /ise#ică %i, a%ez'nu-se cu ele #u%inat, acolo, napoi, l'n$ă u%ă, le st#opea cu lac#imipă#e#ii e #ău.

9şa să facem şi noi! H6me#enia este temelia vie*ii noast#e celei c#e%tine%ti - zice 6f'ntul oaKu#ă e 2u#. :ăca# e ai zii tu c't e mult, măca# e ai st#'n$e mii e #u$ăciuni, e a;ună#i e fapte /une, e nu le vei pune pe temelia aceasta, nt#u e%e#t %i lesne va căea zii#ea lo#, pnisip fiin a%ezată... ?imic nu este n faptele noast#e cele /une ca#e să nu ai/ă lipsă e sme#eniDe vei auna #u$ăciune o#i milostenie, o#i a;un, o#i altă /unătate, fă#ă sme#enie toate na

ca. #ecum m'n#ia este izvo#ul tutu#o# #ăută*ilo#, a%a sme#enia, nceput tutu#o# faptel/une.9

6me#enia este temelia vie*ii c#e%tine%ti, ia# temelia sme#eniei este cunoa%te#ea păcatului %i căinpent#u păcat.

H?imic nu-1 poate sme#i pe om a%a ta#e ca păcatul %i cunoa%te#ea lui9 - zice Ku#ă e 2u#.

5ariseul tocmai această temelie n2o avea! 3n biserică, în faţa lui Dumnezeu, el nu zicea$ <Doamniartă2mă că n2am putut face tot ceea ce ar fi trebuit să facCL 1u zicea nici măcar aşa$ <Doamne, mulţumesc că m2ai a"utat să fac asta şi astaCL *a, încă mai mult decât atât, el se lăuda pe sine însuşi2+ ulea pe aproapele! 1u aşa făcea vameşul! 9colo, după uşa bisericii, el stătea cu sufletul smeîn faţa lui Dumnezeu şi, din adâncul sufletului său, se ruga aşa$ "umnezeule, sunt un păcătos, sucel mai mare păcătos<!!! .entru mul*imea păcatelor mele nu sunt vrednic să caut cu oc3ii mei spcer!!! naintea :a, "oamne, stau toate str+m%ătă*ile mele! $naintea :a stau toate suspinele săracilpe care i-am asuprit! Gici un )+nd şi nici un lucru nu este pe care să nu-1 ştii :u, "oamne! "arrăspunde nu pot, iar a fu)i n-am unde! "umnezeule, milostiv fii mie păcătosului< /u lacrimfier%in*i, :e ro), milostiv fii mie, păcătosului şi mă iartă pe mine, ticălosul<#



6me#enia este nceputul m'ntui#ii.

H6me#enia - zice &e#icitul 2u$ustin - este sca#a ce ne nal*ă la cele ce#e%ti. 9

H6me#enia - zice 6f'ntul oan Ku#ă e 2u# - este că#u*a ce ne #iică la ce#9.

<elo# sme#i*i, Dumnezeu le ă a# %#ildeG,G?/!

Cată, &e#icitul 2u$ustin a fost nt#e/at"- <a#e este vi#tutea cea int'i %i cea mai ma#e>- 6me#enia! a #ăspuns &e#icitul 2u$ustin.- a# upă sme#enie, ca#e vine n #'nul al oilea>- 6me#enia! a #ăspuns ia#ă%i &e#icitul 2u$ustin.- a# n #'nul al t#eilea> nt#e/ă omul mi#at.- 6me#enia! #ăspunse %i a t#eia oa#ă &e#icitul 2u$ustin.

Smerenia este cea mai aleasă dintre toate virtuţile! 0om spune însă îndată că această virtute se poa

învăţa numai în şcoala 7ântuitorului, în şcoala Kolgotei, în şcoala 'elui care a zis$ <nvă*a*i e :ine, căci sunt /lăn %i sme#it cu inima!L %7atei ++, (/!

4i să nu credeţi că e o lecţie uşoară aceasta! E lecţia cea mai grea! 'itiţi cu luare2aminte 1o:estament şi veţi afla cu câtă greutate i2a scos Iisus ciar şi pe 9postolii Săi de sub ispita truf%când discutau care dintre ei să fie <mai mareL/!isus :'ntuito#ul - <a#e 6-a sme#it pe 6ine p'nă la moa#te e c#uce - #ăm'ne pila esăv'#%ie sme#enie pent#u toate v#emile %i pent#u to*i oamenii.

;ricine păşeşte cu adevărat pe urmele "omnului c+şti)ă şi virtutea smereniei!;ricine intră cu adevărat $n şcoala Hol)otei trăieşte o via*ă de ne$ncetată smerenie!

D#a$ostea %i sme#enia sunt Hsemnul9 că cineva t#ăie%te cu aevă#at Evan$elia :'ntuito#ului.

5aţă de virtutea smereniei, cât de urâte sunt trufia şi mândriaC :rufia este răsuflarea Satane7ândria este ispita cea grozavă cu care diavolul a câştigat cea dintâi biruinţă în grădina Edenuluicu care câştigă şi azi cele mai multe biruinţe! ăsaul tutu#o# #elelo# este m'n#ia - zice n*elept6i#a. 4i, vai, este plină lumea de roadele acestui răsad blestemat!

6uxurile, făloşiile, trufiile, împerecerile, zavistiile, duşmăniile, dioniile politice, toate au răsăritrăsar, de regulă, din răsadul cel diavolesc al trufiei! în special, lumea de azi este plină de duul csatanic al trufiei!

Se ţin oamenii de azi sfătoşi, învăţaţiA nu le mai trebuie nici sfaturi, nici Evangelie! Ei ştiu de toaEu vorbesc de oamenii din popor! Intre domni e şi mai şi!!! 9proape toţi <intelectualiiL îşi fac <titlu de mândrieL %ce potrivită expresieC/ să nu mai creadă în <superstiţiileL religiei! 0ai, ce secergrozav are diavolul şi azi în lume cu ispita trufiei! Măcirea dragostei şi trufia sunt semnele cele mgrăitoare despre cât de mult s2a depărtat <creştinătateaL de azi de duul Evangeliei!



<ot cel ce se nal*ă se va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te se va năl*aL, zice Evangelia de duminic0edeţi, aici sunt două scări deosebite!

< :ot cel ce se smereşte înălţa2se2vaL 2 asta2i scara lui Dumnezeu, pe care o vedem pe tot locul pr*iblie! Din groapă şi din temniţă +2a ridicat Domnul pe Iosif, fiul lui Iacov! Din apele 1ilului +scos pe 7oise şi +2a făcut conducătorul unui popor! De la oi l2a cemat pe David2prooroculA de plug, pe EliseiA de la pescuit, pe 9postoli etc! 'e pildă minunată de smerenie este şi Io

*otezătorul, 3nainte27ergătorul DomnuluiC<4i tot cela ce se înalţă smeri2se2vaL 2 asta2i scara diavolului, pe care, aşi"derea, ne2o arată *ibl5araon îl întreba pe 7oise$ <'ine este Dumnezeul 9cela de 'are îmi vorbeşti8L 4i, pe urmă, sînecat în apele mării! 1abucodonosor se lăuda cu *abilonul şi, pe urmă, a a"uns să pască iarbă! #Irod cel trufaş +2au ros viermii etc!Dumnezeu smereşte mai întâi şi apoi ridică! Diavolul, pe de altă parte, îl ridică mai întâi pe omapoi îl răstoarnă şi îl umileşte!

6me#i*i-vă su/ m'na cea ta#e a lui Dumnezeu, ca să vă nal*e n v#emea ce#cetă#ii %I #etru ),P/!

Rugăciune

<a vame%ul stau %i eu n fa*a a, Doamne. ent#u mul*imea păcatelo# %i a fă#ăele$ilo# mele sta%i eu aplecat cu vame%ul, nici măca# ocii mei fiin v#enic să-i #iic sp#e ce#. <a %i vame%ul m/at %i eu pieptul, zic'n" totul este #ău %i st#icat n mine. ?u este nimic /un n mine totul esot#ăvit e păcat.

M ot capul meu este /olnav %i toată inima mea sufe#ă e moa#te (saia 1, ). M nima mea s

tul/u#at nt#u mine %i f#ica mo#*ii a căzut asup#a mea (salm 4, 4). M nt#at-au ape p'nă a'ncul sufletului meu (salm 8, 1). M ăcatul meu naintea mea este pu#u#ea (salm 0, %i naintea a, Doamne. naintea a stau toate păcatele %i #ăută*ile mele.

2 #ăspune pent#u ele nu pot a fu$i n-am une. <a vame%ul mă aplec %i eu n fa*a a, Doamne,cu lac#imi mă #o$ =ie" M Dumnezeule, milostiv fii %i mie, păcătosului, %i mă ia#tă. :ulte supăcatele mele, a# mila a, Doamne, mai ma#e este. Deci nu mă lăsa pe mine n e%e#t. 7esme#enia mea, Doamne, %i mă scoate in aăncul pie#ză#ii! (salm 118, 13).

isuse, p#ea scumpul meu :'ntuito#! u sin$u# %tii ce fa#iseu ma#e t#ăia oată %i n mine.

mul*umesc, p#ea /unule Doamne, că m-ai cemat n %coala sufe#in*elo#, n %coala sme#eniei, csă mă scapi e acest fa#iseu.

M Aine este mie, Doamne, că m-ai sme#it, ca să nvă* n#eptă#ile ale (salm 118, 1). Aine esmie, Doamne, %i e-a pu#u#i e slăvesc pe ine, Doamne, că m-ai cemat n %coala cea ma#eKol$otei, să mă nve*i a mă sme#i.

2;ută-mi, p#ea scumpul meu :'ntuito#, să pot t#ăi n sme#enia <#ucii ale p'nă la sf'#%itul viemele. ntă#e%te-mă nencetat, căci fa#iseul in mine poate ncă n-a mu#it e tot.



spitito#ul i-a nce#cat cia# %i pe 2postolii ăi cu ispita t#ufiei %i el um/lă %i azi cu această ispitocmai upă ale%ii ăi. n$enuncează-mă nencetat, p#ea scumpul meu :'ntuito#, su/ <#ucea %i mă *ine nencetat n acest loc p#easf'nt, căci acesta este sin$u#ul loc une ispita t#ufiei nmai a#e nici o pute#e.

M 6uflete al meu, sme#e%te-te nencetat (cf. et#u , ) su/ /#a*ele <elui <a#e M 6-a smepent#u tine p'nă la moa#tea pe c#uce. 2min.

<e te m'n#e%ti, omule>'e boală urâtă este mândria şi, vai, câţi suferă de boala astaC Este doar cmai răspândită boală sufletească!

<e te m'n#e%ti, o, omule, %i cu ce te m'n#e%ti!>

:e m+ndreşti cu avu*ia ta şi cu %anii tăiI "ar p+nă m+ine po*i deveni sărac!:e m+ndreşti cu sănătatea şi puterea taI "ar p+nă m+ine po*i fi do%or+t $n pat sau c3iar morm+nt!:e m+ndreşti cu ştiin*a, cu frumuse*ea, cu ran)ul ce-1 aiI "ar toate acestea nu sunt ale ta

şi $n orice clipă le po*i pierde! :u te m+ndreşti cu pene ce nu sunt ale tale! :u eşti eJact c3ipul unui cor% ce se m+ndreşte cu penele unui păun!Sau poate te m+ndreşti cu faptele tale şi cu via*a ta de creştinI Asta-i o m+ndrie şi madeşartă! ;ric+t de %un te-ai crede tu, eu $*i voi spune răspicat că eşti plin de răutate! Gimnu este sănătos $năuntrul tău! :otul e putred, totul e stricat! ot capul tău este /olnav toată inima ta sufe#ă e moa#te# (2saia 1, ?!

4i, cu starea asta grozavă, tu, omule, te mândreşti8 #ăi, nu vezi că eşti şi aici la fel ca în cipul uncorb urât ce se mândreşte cu penele unui păun8 #ăi, oricâte pene ţi2ai pune, dragul meu, tu tot nu v

putea intra în rândul porumbeilor din rai! 'u penele trufiei, nici un pas nu vei putea face spmântuire!

3n împărăţia lui Dumnezeu nu vei putea intra până nu vei cădea în faţa 6ui aşa cum eşti, strigând tu cu vameşul din evangelie$ Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!

Dumnezeule, a"ută2mi să mă pot face dintr2un om veci un om nouA dintr2un vas spurcat, un valesA dintr2un corb urât, un porumbel curatC

<e te m'n#e%ti, omule> u e%ti păm'nt %i cenu%ă %Isus Sira +., /! 'e te trufeşti, pământule8 :n2ai stat niciodată în faţa lui Dumnezeu, de aceea te făleşti! :e rog apleacă2te în faţa lui Dumneze:e rog apleacă2te cu adevărat în faţa lui Dumnezeu şi îndată vei scăpa de acest grozav beteşusufletesc! :e rog, apleacă2te cu adevărat în faţa lui Dumnezeu şi îndată vei simţi şi tu ceea ce a simvameşul din Evangelie şi vei striga şi tu cu el$ Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!



$raian Dorz - Ai urmărit 'ndeaproape 'nvă6ătura

u nsă ai u#mă#it neap#oape nvă*ătu#a mea, pu#ta#ea mea, otă#'#ea mea, c#ein*a menelun$a mea #ă/a#e, #a$ostea mea, #ă/a#ea mea %( :im! G, +./!



3n această parte a acestui sfânt apostol se continuă atât de frumos şirul bunelor îndrumări şi însemnatelor porunci date fiului preaiubit şi urmaşului vrednic de către părintele său sfânt!

'el dintâi lucru asupra căruia îl face foarte atent Sfântul #avel pe tânărul său urmaş este nvă*ătu#aică felul cum eplică %i cum aplică el c#ein*a, t#ăi#ea %i p#opovăui#ea Evan$eliei %iaevă#ului ivin. 4i numai după ce va fi înţeleasă şi preţuită deplin această primă valoare a vieţînvăţătura, apoi u#mează impo#tan*a tutu#o# celo#lalte" a pu#tă#ii, a otă#'#ii, a c#ein*ei,

nelun$ii #ă/ă#i, a #a$ostei.De ce aşa8 #entru că de valoarea învăţăturii depinde valoarea tuturor celorlalte! Dreapta învăţătubuna şi adevărata învăţătură este şi poate fi numai una! 1umai dintr2o astfel de învăţătură pot naşşi creşte toate celelalte însuşiri sau merite adevărate şi vrednice în faţa lui Dumnezeu ale unui om<ăci acă nu a#e nvă*ătu#a #eaptă, omul nu poate avea nici c#ein*a #eaptă. i acă nu a#c#ein*a #eaptă atunci nici pu#ta#ea, nici otă#'#ea, nici #a$ostea sau #ă/a#ea cuiva nu pavea nici un p#e* naintea lui Dumnezeu o#i n p#imi#ea m'ntui#ii.

'âţi dintre păgâni ori dintre necredincioşii care n2au o învăţătură sănătoasă au fost în stare să rab

mult, să se poarte corect, să2şi dea ciar viaţa pentru o cauză a lor, dar toate acestea nu le2au folosla nimic, dacă învăţătura lor era rătăcită şi potrivnică adevărului sfântT

5iul meu, urmăreşte îndeaproape şi tu în primul rând învăţătura celui ce vine să2ţi propovăduiasţie ceva! Să nu te înşele nici purtarea lui, nici talentul lui, nici ciar îndelunga lui răbdare sadragostea lui! 'i fii cu toată băgarea de seamă la învăţătura lui!

'um te învaţă el cu privire la Sfânta :reime, la *iserică, la 7aica Domnului, la :ainele Sfinte şi toate celelalte adevăruri de temelie ale dreptei învăţături! :e învaţă el potrivit Sfintei Scripturi

Sfinţilor #ărinţi şi părintelui familiei tale duovniceşti, sau nu8 Dacă te învaţă aşa, atunci primeşteşi2l ascultă! Dacă nu te învaţă aşa, atunci nici să nu2l primeşti în casa ta, nici să nu2l cauţi în casa lu1ici să nu2i zici bun venit, nici să nu2i urezi spor la lucru! 'i să te depărtezi de la el şi săîndepărtezi de la tine, până când nu te otrăveşte învăţătura lui şi până nu te face această învăţătunelegiuită să2ţi părăseşti credinţa ta, să2ţi dezbini adunarea ta şi să2ţi pierzi mântuirea ta şi a altora

Iar dacă l2ai descoperit că acela îţi aduce o învăţătură străină azi faţă de cea de ieri, ciar dacă el fi fost părintele tău duovnicesc şi ciar dacă ar fi fost ca un înger din cer pentru tine, socoteşteanatema şi depărtează2te numaidecât de el %Mom +P, +O2+-A Kal +, -2/!

Să luăm seama cu multă gri"ă la stăruinţa repetată a sfântului apostol cu privire la învăţătură, citim cu luare aminte toate versetele în care ne porunceşte el aceste lucruri, şi vom vedea din ce ce mai bine din ce cauză s2au pierdut cei care n2au fost ascultători la aceasta!

(#aian Do#z, 5#istos P ute#ea 2postoliei - in meita*ii la 2postolul in Duminica a 33-a upusalii))



.raian Dorz - "#nd se va striga odată

'ând se va striga odatăşi2al meu nume Sus,ce va spune despre mine

Klasul lui Iisus8Doamne, fă să spună /ine Klasul lui isus.

'e va spune despre2a melefapte Dumnezeu89m fost oare eu un vameşori un fariseu8Doamne, fă să fiu un vame%, nu un fa#iseu.

'ând voi fi ales odată

între buni sau răi,oare cu cei răi voi mergeori cu2aleşii :ăi8Doamne, fă să fiu e-a D#eapta, cu ale%ii ăi!

'ând se va rosti odatăNudecata mea,oare ce va fi$ iertareori osândă2n ea8

Doamne, fă să am ie#ta#e, nu os'nă-n ea!



'ând voi merge2n veşniciela cântări sau munci,oare care o să fiepartea mea atunci8Doamne, fă-n c'ntă#i să-mi fie pa#tea mea atunci.

Pr7 Anthon? /7 Coniaris & Duminica a >>>III-a după =usalii (a Vameşului şi

Fariseului) - Doi oameni s-au suit la templu: ca să se roage



Doi oameni s2au suit la templu, ca să se roage! ;nul era un fariseu, foarte respectat, un om cuînaltă poziţie în societate, o persoană foarte pioasă şi religioasăA celălalt era un vameş, care adutaxele, un proscris, nefiind prieten cu nimeni, nefiind erou pentru nimeni, un trădător şi "efuitoIisus îndrăzneşte să îi compare pe aceşti doi oameni! Este ca şi când ar compara un sfânt cu ubandit! 'omparaţia devine însă foarte relevantă atunci când auzim ca din întâmplare rugăciunile lo

9ceşti doi bărbaţi au mers la templu ca să se roage! Separându2se de lumea agitată, ei se cufundă rugăciunile lor! 5ără ca ei să bănuiască aceasta, îi vom urmări în timp ce se roagă! #entru că avemulte de învăţat de la ei!

J2%a se #u$a n sineI

J&a#iseul, st'n, a%a se #u$a n sineQI El stătea în picioare în timp ce se ruga, aceasta fiinpoziţia obişnuită pentru evrei la rugăciune, însă dacă citim printre rânduri putem vedea faptul fariseul nu are nici o problemă în a fi văzut! El se ruga de dragul imaginii, al publicităţii, admiraţiei! Se gândea la sine şi la impresia pe care o va produce asupra celorlalţi! El ciar Jse ruîn sine=! 'u alte cuvinte, vorbea mai degrabă cu sine decât cu Dumnezeu! 2evă#ata #u$ăciueste ntoteauna ofe#ită lui Dumnezeu %i oa# lui Dumnezeu. 1u este cazul fariseului! Mugăciunsa era de auto2ridicare în slăvi! 9şa cum remarca cineva$ JDoi oameni s2au urcat să se roage8 7degrabă unul a mers să se laude, şi celălalt să se roage!=

JDumnezeule, *i mul*umescI

Mugăciunea fariseului a început bine$ J Dumnezeule, *i mul*umescQ= Dar a stricat2oA a folotocmai recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru a se lăuda pe sine! I2a mulţumit lui Dumnezeu că este ca ceilalţi oameni! J ostesc e ouă o#i pe săptăm'nă, au zeciuială in toate c'te c'%ti$spunea el! JBmule, uită2te la mine @ ce bun suntC= 1u vedem această atitudine astăzi la alţii şi special la noi8

9titudinea sunt mai sfânt decât tine care îi spune lui Dumnezeu$ J3ţi mulţumesc, Doamne, pentru nu fur de la partenerii mei de afaceri! 3ţi mulţumesc pentru că sunt alb şi nu negru! 3ţi mulţumepentru că sunt cinstit şi curat, spre deosebire de alte persoane care se comportă ca animalele!



mulţumesc pentru că trăiesc în 9merica şi nu în *angladesC 3ţi mulţumesc pentru că locuiesc înun cartier liniştit şi respectabil şi nu într2o maala murdară! 3ţi mulţumesc pentru că nu sunt ca aoameni, mai ales nu ca acel vecin al meu care duminica dimineaţa merge să "oace golf în loc meargă la bisericăC=

JDumnezeule, fii milostivQI

Să privim acum la vameş! Stând singur, nu îndrăznea să îşi ridice ocii spre cerA îi era prea ruşine! loc de aceasta, privea spre pământ, şi, bătându2şi pieptul într2un gest de penitenţă, se ruga! Se poasă fi fost un tată iubitor şi un bun prieten, dar nu s2a gândit să menţioneze deloc aceasta! Se vedea sine prin ocii lui Dumnezeu doar aşa cum îl vede Dumnezeu pe el! Se ruga$ J Dumnezeule, fmilostiv mie, păcătosului =! Se privea pe sine nu ca pe un simplu păcătos, ci ca pe păcătosul prexcelenţă! 9şa cum fariseul s2a declarat pe sine singurul sfânt din lume, vameşul s2a declarat fiind cel mai mare dintre păcătoşi! n final, acest om, ca#e %i-a #ecunoscut p#op#iul păcat, a a;umai ap#oape e Dumnezeu ec't fa#iseul ca#e nu putea veea nimic ec't p#op#ia lui pu#itate.

JDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului=! El nu avea n ce să se nc#eaă ec't n mila l

Dumnezeu. ?u a căutat n altă pa#te a;uto# ec't la mila lui Dumnezeu. 4tia că oameni precufariseul nu sunt milostivi cu el, dar credea că Dumnezeu este milostiv! Singura sa rugăminte a foJDumnezeule, fii milostivC= 5ără această rugăciune creştinismul ar fi o filozofie, o istorie, un codar nu o religie care mântuieşte!

:ila lui Dumnezeu

JDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!= Depindem mereu de mila lui Dumnezeu! 1u puteniciodată să îl abordăm prin pretenţii, ci doar apelând la mila Sa! 9ceasta este cerere pe ca

Dumnezeu nu o va refuza vreodată! Bbservaţi cât de mult face parte de această cerere din cultdivin răsăriteanC 'ât de des în timpul 6iturgiei repetăm rugăciunea vameşului$ JDoamne, îndurăspre noi %miluieşte2ne/C= &aimoasa J#u$ăciune a lui isusI nu este altceva ec't o aapta#eacestei #u$ăciuni" JDoamne isuse, &iul Dumnezeului celui 7iu, ai milă e mine, păcătosulI.

C f#umoasă isto#ioa#ă ne p#ezintă o mamă ce#'nu-i lui ?apoleon să i c#u*e via*a fiului econamnat la moa#te.mpă#atul i-a amintit atunci e c#imele e ca#e se făcea vinovat fiul #eptatea ce#ea ca via*a săfie cu#mată.Jnăl*imea 7oast#ăI, a spus femeia p#int#e lac#imi, Jnu #eptate ci milă ce#.I

J?u me#ită milăI, a p#imit ea #ăspuns e la ?apoleon. JDa# năl*imea 7oast#ă, acă a# me#itaatunci nu a# mai fi milă.IJDa, c't este e aevă#at acest luc#uI, a spus mpă#atul. J7oi avea milă.I

1u îndrăznim să stăm în faţa tronului lui Dumnezeu şi să cerem să ni se dea ceea ce merităm6in$u#a noast#ă ce#e#e este aceasta" JDoamne, nu#ă-te sp#e noiI (YZ#ie Eleison). Iar miracoeste că există milă! Gn chiar inima universului pulsează iu8irea lui Dumnezeu

J ic vouă că acesta s-a co/o#'t mai n#eptat la casa sa, ec't acela=, a spus Iisus!



Gn păcătos spunea oată" JDacă a% fi Dumnezeu nu l-a% ie#ta nicioată pe un om ca#e a păcătuc't am păcătuit euI.ăsto#ul său i-a #ăspuns" JDa# nu e%ti Dumnezeu. :ila lui Dumnezeu este mai ma#e ec't o#ine-am putea ima$ina noi.I

JDoamne, nu#ă-te sp#e noi!I

'! S! 6eXis ne spune o interesantă poveste în cartea sa J7arele divorţ=!Gn $#up e fantome făcea o ecu#sie in ia sus n #ai, cu spe#an*a e #ăm'ne acolo pe#manen-au nt'lnit pe cetă*enii #aiului, ia# una int#e fantome a fost su#p#insă să $ăsească acolo un oca#e pe păm'nt fusese ;uecat %i eecutat pent#u c#imă. J2% v#ea să %tiuI, eploă fantoma, Jcau*i tu aici, c#iminalule, n timp ce eu, un st'lp al societă*ii, un cetă*ean emn %i ecent, suo/li$at să um/lu pe st#ăzile e ;os, n fum %i mi#os $#eu, %i t#ăiesc nt#-un loc asemenea uncocini.I#ietenul in #ai ncea#că să i eplice că a fost ie#tat, că at't el c't %i cel pe ca#e l-a ucis au fo#euni*i n fa*a scaunului e ;uecată al lui 5#istos.

nsă fantoma in ia spune" J?u pot să accept a%a ceva!I i st#i$ă in #ăspute#i" JD#eptu#imele! #e/uie să am acelea%i #eptu#i ca ale tale!IJC, nu!I, continuă să l convin$ă p#ietenul in #ai. J6ă nu *i o#e%ti #eptu#ile! Dacă a# fi foupă #eptu#ile mele, nu a% fi a;uns nicioată aici. ?u #eptu#ile tale t#e/uie să *i le o#e%ti, ceva mult mai /un. :ila lui Dumnezeu.I

De aceea ne rugăm atât de des$ JDoamne, îndură2te spre noi=! 2ceastă #u$ăciune, #ostită cu c't pu*ină c#ein*ă, va escie calea pent#u ie#ta#ea lui Dumnezeu %i pent#u veni#ea mpă#ă*i6ale n inimile noast#e.

6f'ntul saac 6i#ianul sc#ia n secolul al 7-lea" J?u spune nicioată că Dumnezeu este #epDacă El a# fi #ept, tu ai fi n ia. Aazează-te oa# pe ne#eptatea 6a ca#e este milă, iu/i#ie#ta#e.I

iua de astăzi este numită în calendarul bisericesc JDuminica 0ameşului şi a 5ariseului=! 3n seatrecută am început să folosim :riodul @ cartea liturgică pe care o vom folosi pe perioada întregul#ost 7are ce va începe peste trei săptămâni! *iserica a ales în mod foarte înţelept această parabopentru a ne a"uta să ne pregătim din punct de vedere spiritual pentru #ost! Deoa#ece pa#a/ola spue Domnul astăzi nu este e fapt esp#e oi oameni ca#e au me#s la templu să se #oa$e. Es

esp#e Dumnezeu %i esp#e cum p#ive%te El păcatul %i vi#tutea P cum ne p#ive%te El pe noi, pmine %i pe tine.

J ic vouă că acesta s-a co/o#'t mai n#eptat la casa sa, ec't acela. &iincă o#icine se nal*ă psine se va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te pe sine se va năl*a.=

Rugăciune

JDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. 2min.I



(#auce#e" Cana <apa

IP Andrei =?maren3o - Duminica a >>>III-a după =usalii (a Vameşului şi

Fariseului) - Vameşul şi !ariseul

J7ame%ul, epa#te st'n, nu voia nici ocii să-%i #iice căt#e ce#, ci-%i /ătea pieptul, zic'nDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosuluiI %6uca +-,+G/!

Involuntar, gândul ne duce la Evangelia de săptămâna trecută! Era vorba de asemenea despre uvameş @ aeu!

Am văzut cum "omnul i-a sc3im%at sufletul! Am văzut cum, după o via*ă $ntrea)ă $n păcat, s-a pocăit' şi cum a fost )ata să dea umătadin averea sa săracilor, şi să dea $napoi $mpătrit tuturor celor pe care i-a nedreptă*it! i fă$ndoială a făcut acest lucru!

Involuntar, aeu şi vameşul din Evangelia de astăzi se contopesc într2o singură imagine, întrsingură persoană! 3n fond, amândoi erau vameşi, oameni păcătoşi, şi amândoi s2au pocăit! Da

acceptăm că Evangelia de astăzi este continuarea Evangeliei de duminica trecută, că vameşul astăzi, bătându2şi pieptul, este cu adevărat aeu, cel puţin din punct de vedere psiologic, atunci se va dezvălui un mare adevăr, o mare lecţie în viaţa celui care se pocăieşte! 0edeţi, noi toţi trebusă ne pocăim!

:oată nedreptatea pe care a făcut2o aeu, a făcut2o pentru câştig, pentru a domina! 4i atunci cânaceastă dominaţie a avut loc, şi el se considera un om puternic @ ciar în acel moment a ven9devărul lui Dumnezeu! 9devărul lui Dumnezeu ne spune că dacă o persoană stă în pântecemamei timp de nouă luni, stă apoi în pântecele pământului, dacă este în putere, optzeci de ani, cee



ce este peste aceştia fiind osteneală şi durere %#salmul -,+./! 4i în final, prin moarte omul trepentru totdeauna în pântecele vieţii veşnice!

aeu a văzut acum toate acestea$ a înţeles toată nebunia lui, drumul lui greşit în viaţă! 4i atunciînceput să caute o cale de scăpare! 3n această stare se afla el când a trecut Hristos pe acolo! #entel, acesta era un rabin! 1u putea să meargă pur şi simplu la El, şi nici nu dorea! 7ai întâi a dorit afle ce fel de rabin era! 0edem sicomorul şi apoi îl vedem în sicomor pe aeu, pe acest om care e

practic un demnitar al poporului evreu! 4i vedem mulţimea! Să ne imaginăm prin ce trecea acest omândru! 3nsă Hristos s2a apropiat şi a spus$ 9stăzi vom fi împreună, voi intra în casa ta! 4i cânHristos a fost în casa lui, El i2a revelat acea putere care i2a umplut imediat inima! 9tunci aeu ispus$ Dau ave#ea mea să#acilo#, %i celui pe ca#e l-am n%elat i au napoi mpăt#it %cf! 6uca ++./! 4i a făcut toate acestea!

Dar ce se întâmplă acum8 Stă în templu şi îşi bate pieptul, spunând$ J Dumnezeule, fii milostiv mipăcătosului!= 3mpreună cu el se mai află cineva în templu, poate egalul său în societate @ ufariseu! El stă acolo şi, în contrast cu el, cu totală satisfacţie spune$ 9m făcut totul, am făcut asta asta, amT De ce nu a spus vameşul$ 4i eu am făcut aceasta! 9m dat "umătate din averea mea! 6

cutare i2am dat înapoi împătrit! De ce nu a spus aceasta8 Dimpotrivă, el a spus$ JDumnezeule, milostiv mie, păcătosuluiC=

2deea este că "omnul l-a $nzestrat cu un dar B i-a desc3is inima! "ar c+nd şi-a reluat via*a activs-a $nt+mplat o tra)edie o%işnuin*aK o%işnuin*a! ;mul lui interior era sclavul o%işnuin*ei' această o%işnuin*ă era o for*ă teri%ilă! 2nvoluntar, au apărut )+nduri de z)+rcenie şi setea dec+şti)a tot mai mult! .rivirile lui se aflau su% ispita care venea din )+nduri! 2nima care a foeli%erată de Eristos a redevenit deodată murdară! i el a sim*it toate acestea! "umnezeule, fmilostiv mie, păcătosului<7 /e să facăI

9stăzi *iserica ne aduce în faţă toată forţa acestui moment psiologic, toată forţa acestei întrebăce trebuie să facem8 4i cu o forţă similară, ne dă răspunsul la această întrebare prin învăţăturiSfinţilor #ărinţi! De fapt 6fin*ii no%t#i ă#in*i ne a#ată cu eactitate ce se pet#ecea n sufletvame%ului. Deoa#ece con%tiin*a lui e#a acum li/e#ă, eli/e#ată e 5#istos, inima lui e#a escisavea pace n inima lui. 7oin*a lui e#a e asemenea li/e#ă, %i li/e#tatea e#a n Dumnezeu. nistan*a int#e inimă %i Dumnezeu este păcatul. i iată că vame%ului i s-a nt'mplat să i apaum/#e n inimă, %i a nceput să st#i$e upă a;uto#ul Domnului.<um vin aceste um/#e> ?e eplică Episcopul eofan ustnicul nt#-una int#e sc#iso#ile sale.

• K'nul vine, %i acă nu pune stăp'ni#e pe sentimentele inimii, atunci ncă nu este păca7ine %i, a%a cum zăpaa e astăzi m'ine se tope%te, nici el nu va mai eista, %i inim#ăm'ne cu#ată.

• i cia# acă $'nul pune stăp'ni#e pe inimă, %i int#ă n inimă P nici atunci nu este ncăneno#oci#e mai eistă un moment n ca#e po*i st#i$a" JDoamne, fii milostiv mie!I, %i inimva fi cu#ată.

• Da# c'n $'nul a int#at e;a n inimă, %i c'n ai spus e;a" JDo#escI, atunci apaum/#a. #in simplul fapt că a int#at um/#a, a#e loc accepta#ea %i ac*iunea. 2tunci vincăe#ea. K'nul a evenit ac*iune, %i s-a p#ous căe#ea. i oată ce ai căzut in punct



vee#e spi#itual, păcatul a int#at n inimă, o faptă a fost #ealizată, pe#soana s-a nepă#te Dumnezeu %i a nceput să sufe#e, a%a cum se nt'mplă n cazul unui om ca#e a căz

fizic.tim ce ma#e t#a$eie o #ep#ezintă sufe#in*a spi#ituală. :'n#ia, lăcomia, am/i*ia, toate felu#ie pofte l macină pe om %i l cinuie. nima unui astfel e om se mpiet#e%te.

9cest lucru s2a întâmplat după ce aeu vameşul şi2a recunoscut păcatul şi s2a căit! Hristos i2a ier

păcatul! 'onştiinţa lui a devenit liberă! 3nsă acum trebuia să se întoarcă la munca lui, la viaţa luiAatunci au apărut gândurile, şi din gânduri s2au născut sentimentele! 'e să facă8 El a strigJ "oamne, fii milostiv mie, păcătosului' nu lăsa să se $nt+mple acest lucru=! 4i Domnul a dat Harca acest lucru să nu se întâmple, şi l2a salvat pe păcătos!

'e trebuie să facem noi pentru a primi acest Har8 Este nevoie de un exerciţiu activ al voinţeDuminica următoare Sfânta *iserică ne va învăţa cum să îl dobândim!

(#auce#e" Cana <apa

Pr7 /ihai $egzeş - Duminica Vameşului şi a Fariseului

3n 'artea înţelepciunii lui Iisus, fiul lui Sira, ni se spune că Dumnezeu are o slăbiciune pentru cumili şi îi ascultă atunci când îi cer a"utorul$ J ?u va p#imi Domnul pe cel ca#e asup#e%te pe să#aa# #u$ăciunea celui asup#it o va asculta. ?u va t#ece cu vee#ea #u$ăciunea să#manului %i nipe văuvă c'n se va ;elui. Ca#e nu cu#$ lac#imile văuvei pe o/#az> 6t#i$a#ea ei asup#a celca#e i le-a sto#s va fi auzită. <el ca#e slu;e%te lui Dumnezeu, cu /unăvoin*ă va fi p#imit #u$ăciunea lui p'nă la no#i va a;un$e. u$ăciunea celui sme#it va păt#une no#ii %i nu se v



m'n$'ia p'nă nu va a;un$e acolo= %Eccl! G), +?2+-/! 9cest fapt este explicat pe larg în pericopa astăzi!

Evangelistul 6uca ne informează că Iisus spune parabola din această duminică J pent#u unii case c#eeau #ep*i (cei mai /uni) %i-i isp#e*uiau pe al*ii J! 3n acest sens, 7ântuitorul relateaataşamentul a doi oameni care urcă la :emplul din Ierusalim, ca să se roage$ un fariseu @ expert Scripturilor @ şi un păcătos, vameşul! 'el dintâi este tratat de toţi oamenii cu respect, în timp ce

doilea @ care a acceptat să se alieze cu romanii care asupreau poporul evreu @ era considerat utrădător! Domnul ne prezintă Jdouă extreme=$ seriozitatea, cinstea imensă @ pe de o parte @ răutatşi corupţia absolută, pe de alta!

9ceasta este realitatea aparentă$ aceea pe care o constată oamenii şi o percepem cu toţii! Dfericire, Dumnezeu "udecă altfel! otul se cla#ifică n clipa #u$ăciunii, căci naintea Domnuluapa#en*ele se nă#uiesc %i #ăm'ne su/stan*a. 3n rugăciune, criteriul de evaluare se scimbă înţelegem că$ sufletul nostru poate fi curat sau murdar, cinstit sau falsA mintea noastră poate îngustă sau largă @ dispusă să caute adevărul şi să îl urmezeT

&a#iseul 3n :emplu, fariseul se aşează în primele rânduri, ca toţi să2l vadă, rugându2se astfel$ J Dumnezeu*i mul*umesc că nu sunt ca %i ceilal*i oameni, #ăpito#i, ne#ep*i, aulte#i sau ca %i acest vameostesc e ouă o#i pe săptăm'nă, au zeciuială in toate c'te c'%ti$ = %6c +-, ++2+(/! Dcuvintele sale, rezultă că el îi mulţumeşte 'reatorului pentru că nu este asemenea celorlalţi oamenci este Jmult mai bun= decât ma"oritatea şi respectă 6egea întru totul! De fapt, în rugăciunea sa, n6 pune în centru pe Dumnezeu, ci pe sine, cu toate realizările sale! Evangelia ne aminteşte că$ Jse ruga în sineJ$ contează doar părerea sa! 1u intră în dialog cu alţii sau cu Dumnezeu! :oţi suoţi, adulteri, păcătoşiT ;ită că Iisus a venit exact pentru cei din urmă %săraci, păcătoşi/ ca să

învie la viaţăT 7ai mult, el nu consideră că are nevoie de Domnul, nu se recunoaşte creatulimitată, care poate fi împlinită numai de puterea divină! Fariseul nu recunoaşte că ar fi primit totde la "umnezeu şi nici nu-2 cere ceva "omnului, ci numai i povesteşte realizările sale pe %azcărora consideră că merită să fie răsplătit! 1u se opreşte aici, ci îi dispreţuieşte pe cei care nu suca şi el! #entru a se lăuda, simte că trebuie să2i ponegrească pe alţii, creând ulterioare dezbină'onsideră că nu trebuie să scimbe nimic în viaţa sa!

5ariseul este cel care se prezintă înaintea 'reatorului cu logica sa, cu gândurile şi părerile sadorind să i le impună lui Dumnezeu! Doreşte să facă din Domnul Jun subaltern al său=, să2i dlecţii! ;ită că este el, cel care depinde întru totul de DumnezeuC #rin urmare, este el, cel ca

otărăşte cine sunt bunii şi răii, eliminându2i pe toţi cei care nu sunt ca şi el!

'onsiderându2se un expert al *ibliei, de fapt, nu26 cunoaşte pe Dumnezeu, care se descoperă docelor umili! ?u a n*eles că a#u#ile Domnului (sănătatea, via*a fe#icită, m'ntui#ea) nu se pcumpă#a sau c'%ti$a, ci sunt ofe#ite $#atis, celo# ca#e l u#mează. 5ariseul nu a înţeles că omcare2i elimină pe fraţii săi din viaţa lui, îl elimină şi pe Dumnezeu! 9postolul #etru ne spune Dumnezeu nu le ascultă rugăciunile bărbaţilor care nu2şi apreciază soţiile! 6ogica este simplă$ cuputem cere iubirea şi a"utorul lui Dumnezeu, dacă refuzăm să2i iubim pe cei de lângă noi8

7ame%ul



0ameşul8 4i el se prezintă înaintea Domnului! Se retrage, ca să nu fie observat! 1ici nu ştie cum se roage după regulile timpuluiT poate doar să repete cele dintâi cuvinte ale #s! ).$ J Doamne, milă e mine, păcătosul J! El nu2şi ridică ocii la cer, nu are ceva bun, ca să2I ofere Domnului şi nnu2i trece prin minte să se compare cu alţii! 4tie că este într2o situaţie gravă de păcat! nima lui esplină e u#e#e, pent#u că L-a supă#at pe Dumnezeu %i a ne#eptă*it (fu#at) at'tea pe#soane. doreşte ca viaţa sa plină de trădări şi falimente, să se scimbe în una de solidaritate şi să treacă su

comanda lui Dumnezeu! El se opreşte la intrarea în :emplu, priveşte în "os, se căieşte de păcatesale şi2i cere Domnului să2l trateze cu milă! 2cest om, con%tient e compo#tamentul său, ca#e neste nt#u totul n linie cu voia Domnului, i ce#e atălui ce#esc să-l a;ute, să-l ie#te, să-i ecu#a;ul %i pute#ea să se scim/e. 3n altă ordine de idei, #u$ăciunea vame%ului este ascultattocmai pent#u faptul că acest om %i #ecunoa%te $#e%elile fa*ă e semenii săi %i a otă#'t să fie m/un. El nu o#e%te să- impună lui Dumnezeu punctul său e vee#e, ci se nc#ee n iu/i#ea mila Domnului fa*ă e el.

1!*! Să nu uităm că vameşul era un om realizat, care se îmbogăţise pe spinarea altora! 9vea tot cetrebuie, în afară de fericire! Este important pentru el, ca să continue să cauteT 1umai pentru că şi

făcut timp şi s2a prezentat înaintea lui Dumnezeu, a aflat mântuirea! 1oi ce căutăm8 ;nde căutăm8

Dacă era un vameş dispreţuit de lumea comună, dar şi de unii dintre cei care conteazăT cum putea să meargă singur la :emplu8 #utem crede, că asemenea multor oameni din zilele noastre, bucura de Jprotecţie=, datorită puterii şi relaţiilor pe care le avea! El era apreciat de cei din Jgaşcsa, ca fiind unul de încredere, care nu se amestecă în afacerile altora, care ştie să tacă atunci cântrebuieT 4i el, asemenea fariseului, trăieşte pentru sine$ împotriva legii lui Dumnezeu şi împotrilegii fraternităţii! 3n ciuda acestor rele, vameşul se umileşte înaintea Domnului, îşi recunoaşpăcatele şi cerându2I a"utorul, arată că se încrede în bunătatea 6ui! isus ne spune că #ecunoa%te#

păcatelo# este luc#ul ca#e ne ap#opie e Dumnezeu %i ne escie calea căt#e m'ntui#e! Fuecata lui isus

3n verdictul Său, Iisus ne informează că Dumnezeu2:atăl s2a bucurat de rugăciunea vameşulpăcătos şi nu a primit rugăciunea orgolioasă a fariseului! 'iar dacă toţi au fost de partea fariseuluIisus s2a aşezat de partea vameşului, deşi multora nu le2a convenit exemplul Său!

Iisus ne informează că acest om păcătos, a primit a#ul ie#tă#iiQ int#a#ea n via*a ve%nică. 9şa eDomnulC 3i primeşte pe toţi cei care aleargă la El şi2i povestesc necazurile proprii, cerându

a"utorul! De fapt, isus ne spune că aevă#ata #u$ăciune o face omul ca#e P n ciua păcatelo# a necazu#ilo# sale P alea#$ă la Dumnezeu, i le poveste%te %i-%i pune via*a n m'inile Lui, ce#'n a;uto#ul %i nu#a#ea.

JEvan$eliaI pe n*elesul nost#u

9ceastă pericopă ne invită să ne întrebăm dacă suntem Jfarisei= sau Jvameşi=8 1oi putem adaptăm acest text biblic la situaţia zilelor noastre! Iată un exemplu$ doi studenţi intră în biseric#rimul se aşează în rândul din faţă şi2i mulţumeşte lui Dumnezeu că nu este ca şi ceilalţi tineri,este cel mai bun din clasă! 9l doilea se aşează lângă colegii săi şi în mintea sa, se căieşte de fapt

că mereu face câte o năzbâtie, că nu2şi face întotdeauna temele, că îi supără des pe părinţi, ci



dacă îşi propune întotdeauna să se scimbeT şi îi cere lui Iisus să îl a"ute să fie mai bun! recunoaşte că îi este greu să2i ierte pe cei care îl supără, că îi este aproape imposibil să fie cumintefacultate şi să asculte de părinţi întru totul, dar îi cere lui Iisus puterea să fie mai bun!

<a#e #u$ăciune este ascultată e Domnul>

'el dintâi student are impresia că se adresează lui Dumnezeu, dar imediat vorbeşte doar despre

despre calităţile şi realizările sale! El uită de Domnul pentru că se evidenţiază doar pe sine! 3ntr2ufel se crede JDumnezeul= lui, nemaiavând nevoie de o altă autoritate! Deci, nu se roagăC

5raţilorC Dumnezeu ne cunoaşte şi nu este nevoie să ne lăudăm 1naintea <ui El cunoacalităţile dar şi defectele, greutăţile şi necazurile noastre! El ştie totul despre noi şi ne iu8eşte: acum suntem Domnul primeşte rugăciunea celui de2al doilea pentru că acesta, îşi recunoaşgreşelile şi cu sinceritate, cere a"utorul Domnului, pentru că îi este greu să trăiască după învăţătuEvangeliei şi nu întotdeauna reuşeşte!

0ă amintiţi că Iisus a spus această pericopă pentru cei care pretindeau că sunt drepţi şi2i dispreţui

pe ceilalţi8

• A dispre*ui, $nseamnă a crede că o altă persoană nu are nici o valoare, nici o demnitate nici nu merită să trăiască sau să fie luată $n considerare!

• A trata cu dispre*, $nseamnă a-i udeca şi a-i condamna pe al*ii, convinşi fiind că noi suntecei mai %uni! &ste ataşamentul omului ne%un7 care sta%ileşte de unul sin)ur, cine este %u

şi cine este rău, su%stituindu-se lui "umnezeu B sau şi mai )rav B alun)+nd puterea iu%iriimilei lui "umnezeu, care ne tratează pe to*i, ca pe fiii Săi iu%i*i!

'u siguranţă, fariseul şi primul student îşi făceau datoria, dar greşeala lor constă în faptul cădispreţuiau pe cei, pentru care Iisus şi2a dat viaţa! Ca#e evenim mai /uni atunci c'n esconsie#ăm %i-i /at;oco#im pe cei e l'n$ă noi> 5raţilor, cine face astfel, demonstrează că nuînţeles Evangelia, care pune în centru iubirea, înţelegerea, iertarea, slu"irea şi a"utorarea tuturor!

*uni sau răi, cu toţii suntem fiii lui Dumnezeu! #e toţi ne ceamă :atăl la mântuire! 1u îi plaDomnului, atunci când fiii Săi se dispreţuiesc! El apreciază dacă ne recunoaştem greşelile şi daotărâm să2I cerem a"utorul, ca să fim mai buni! #e/uie să #ecunoa%tem că me#eu avem nevoie a;uto#ul lui Dumnezeu, pent#u a /i#ui p#o/lemele vie*ii %i pent#u a c#e%te n iu/i#e fa*ă e c#a$i.

Dumnezeu i a;ută pe cei umili

2postolul et#u ne spune Jcă Dumnezeu se mpot#ive%te celo# m'n#i %i celo# sme#i*i le ă a#1umai cei umili %cei care cred că au nevoie de a"utorul 6ui/ pot să26 urmeze cum se cuvine pe IisuDin păcate, suntem cu toţii ispitiţi să ne afirmăm, să ne lăudăm sau să ne evidenţiemT 5raţilo:rebuie să ne căim de păcatele noastre şi să recunoaştem că numai Iisus poate să ni le şteargă, săelimine şi să le ierte! Doar El ne poate mântuiC



Dumnezeu ne cere să renunţăm la mândria noastră! 2cest fapt este mai $#eu ec't cuce#i#ea lumnt#e$i, a# eact acest luc#u ni-l ce#e Domnul" să nce#căm să ne scim/ăm noiQ n loc sp#etinem să-i scim/ăm pe al*ii. Să ne convingem că fără a"utorul lui Dumnezeu, acest lucru esimposibil! Să credem că numai puterea şi arul 6ui ne pot reînnoi şi a"uta să ne îndreptăm cotărâre către mântuirea noastră! 9cesta este adevăratul sens al umilinţei!

3n lumea noastră @ dominată de mândrie @ această poziţie nu este uşor de înţeles, uneori nici de c

din casa noastră, din "urul nostru! Din această cauză t#e/uie să-L #u$ăm pe Dumnezeu să ne a;u%i să fim consecven*i n a face /inele %i #ă/ăto#i, cu slă/iciunile celo# e l'n$ă noi.

K#e%im ama#nic atunci c'n ne compa#ăm cu al*ii

Brice om "udecă eronat, crezându2se mai bun decât alţii şi prin urmare, greşeşte când îi condamn"udecă, acuză şi dispreţuieşte pe semenii săi! De fapt, pornind de la acest text din Evangelia du6uca, papa #aul al 0I2lea afirmă$ J/ompararea cu al*ii, ne face $n)ăduitori fa*ă de noi şi or)oliofa*ă de aproapele mă refer la pericopa fariseului şi a vameşului, atunci c+nd cel dint+i spudespre sine &u nu sunt ca to*i ceilal*i7, $n timp ce vameşul nici nu $ndrăznea să-şi ridice oc3ii

cer şi-i cerea "omnului să se $ndure de el = %#redica, februarie +PO/!Dorinţa de a ne compara cu alţii pentru a ne evidenţia, ne face să greşim amarnic$ privim la alţii la nişte rivali, duşmani şi nu ca la nişte fraţi, cu care trebuie să ne solidarizămC Este clipa când despărţim de aproapele şi de Dumnezeu! Este momentul căderii în prăpastia singurătăţii şinefericirii! 'reştinul ar trebui să urmeze smerenia lui 7oise, care ales fiind de Dumnezeobiectează că este nevrednic!

Dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaştem că nimic din ce avem, nu ne aparţine pe vecie! 0ianoastră am primit2o în dar! 5ericirea, calităţile noastre, sănătatea şi frumuseţea trupească sunt t

atâtea daruri cu care Dumnezeu ne2a înzestrat! Dacă pe de o parte, Dumnezeu ne cere ca administrăm bine darurile Sale, dreptatea ne îndeamnă să26 lăudăm pe 'el care ne2a dat acesdaruri! Să învăţăm de la 7aria care @ recunoscând că tot ceea ce are este darul lui Dumnezeu nefiind orgolioasă @ se declară slu"itoarea Domnului!

5raţilorC

9tunci când mergem duminică de duminică la biserică şi nu considerăm că trebuie să scimbăinima şi viaţa noastră în bine, ne comportăm asemenea fariseului! 5arisei sunt toţi cei din zilenoastre care nu simt că au nevoie de a"utorul lui Dumnezeu, care nu2I cer nimic, care se bazea

doar pe puterea lor! Sunt cei preocupaţi doar de progresul ştiinţific, crezând că de aici le vinmântuirea! Sunt cei care îi desconsideră pe alţii, mai ales pe cei care postesc şi se roagă sau încred în Dumnezeu mai mult decât în ei înşişi! Să ne ferim ca să nu cădem în astfel de păcat9min!



Pr7 "heorghe #eam6iu - Duminica a >>>III-a după =usalii (a Vameşului şi

Fariseului) - /ândria şi smerenia

<u uminica aceasta, numită a 7ame%ului %i &a#iseului, int#ăm n pe#ioul litu#$ic al #ioulucare, pe lângă cele şapte săptămâni ale postului mare, cuprinde şi trei săptămâni premergătoa

acestuia, săptămâni a că#o# meni#e este e a ne t#ezi n suflet ispozi*iile, sentimenteco#espunzătoa#e int#ă#ii n postul 6fintelo# a%ti.

3n pilda vameşului şi fariseului, pe care *iserica ne2o oferă astăzi spre meditare, 7ântuitorul punîn lumină două feluri de rugăciune, diametral opuse$

ru)ăciunea $n)+mfată a fariseului şiru)ăciunea smerită a vameşului, a păcătosului sincer cu sine $n fa*a lui "umnezeu!

Mezultatul e că fariseul se cufundă şi mai mult în păcat, pe când vameşul, se înalţă, se purifică prîmpăcarea cu Dumnezeu!

De fapt, rugăciunea fariseului nici nu se poate numi rugăciune, deoarece acest păcătos nici nulaudă pe Dumnezeu @ deşi aparent îi mulţumeşte 2, nici nu recunoaşte că este păcătos şi nici nu cenimic, pentru că se crede pe sine desăvârşit, drept, virtuos, mai presus de ceilalţi oameni! 3n loc să ocupe de propria sa mizerie sufletească, pe care din cauza mândriei nu o vede, se ocupă de păcatealtuia, ale vameşului de lângă el, pe care îl acuză înaintea lui Dumnezeu!



7ai mult, în mândria sa, se poartă obraznic cu Dumnezeu, îndrăznind să se laude cu faptele sabune, nesocotind că, pe de o parte, omul tot ceea ce face, datorează arului lui Dumnezeu fără care nu poate face nimic, iar, pe de altă parte, orice faptă bună care nu izvorăşte dintr2o intenţcurată, adică din smerenie şi din iubirea faţă de Dumnezeu, nu are nici o valoare în faţa 6ui! Etocmai cazul fariseilor care se rugau stând la răspântia uliţelor, sau făceau milostenie în văzul lumca să apară darnici, şi îşi smoleau feţele ca să arate oamenilor că postesc!

'u totul altfel este rugăciunea vameşului! 9cesta, copleşit de conştiinţa propriei păcătoşenii nevrednicii în ocii lui Dumnezeu, stând retras la o parte şi necutezând nici măcar să2şi ridice ocdin pământ, se căieşte din adâncul inimii şi, bătându2şi pieptul, îşi mărturiseşte vinovăţia, implorâiertare de la bunul Dumnezeu$ J Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului = %6uca &0III,+G/!

Efectele diametral opuse ale acestor două feluri de rugăciune ni le spune 3nsuşi Iisus$ J7ă ziacesta s-a po$o#'t n#eptat la casa sa, ia# nu acela" căci tot cel ce se nal*ă se va sme#i, ia# cel se sme#e%te se va năl*a= %6uca &0III,+?/!

5aţă de nici un alt păcat nu s2a pronunţat 7ântuitorul cu atâta necruţătoare asprime ca faţă d

mândrie! 9 iertat2o pe desfrânata 7aria 7agdalena, i2a luat apărarea femeii prinsă în adulter, liertat pe #etru care se lepădase de trei ori de ElA l2a tratat cu bunăvoinţă până şi pe Iuda, mustrânducu blândeţe! J #ietene pent#u ce ai venit >= %7atei &&0I,)./! #e toţi păcătoşii i2a iubit şi i2a milunumai pe farisei i2a tratat cu asprime, mustrându2i şi biciuindu2le fără cruţare, în public, mândriafăţărnicia! #entru că, în faţa 6ui, care era adevărul şi smerenia întrupată, ei întrucipau ipocriziatrufia, făcându2se prin aceasta discipolii Satanei, care, stăpânit de trufie, a refuzat să se supună lDumnezeu, 'reatorul şi Stăpânul său, şi să26 slu"ească, iar prin minciună i2a îndemnat şi pprotopărinţi la un act de mândrie, prin neascultare, şoptindu2le că, dacă vor călca porunca, vdeveni ca nişte dumnezei! Iată de ce, 7ântuitorul le adresează fariseilor acele usturătoare Jv

vouă=, numindu2i Jmorminte spoite pe dinafară şi înăuntru pline de putreziciune=, Jpovăţuitori orb%căci mândria orbeşte mintea/, Jnebuni=, Jşerpi=, Jpui de năpârcă=, Jfăţarnici= care Jîngit cămilastrecoară ţânţarul=, şi care Jspală blidul numai pe dinafară ca să apară curat= %7atei &&III passim

4i nici nu se putea să nu arate atâta dezgust pentru măndrie El, Iisus Hristos, cea mai desăvârşicoană a smereniei! 5iind El Jst#ăluci#ea mă#i#ii %i icoana fiin*ei lui Dumnezeu= %Evrei I,G/, J 6nimicit pe sine, lu'n cipul #o/ului (Q) ascultăto# făc'nu-se p'nă la moa#te %i ncă p'nă moa#tea <#ucii = %5ilipeni II, P2-/! Se apleacă şi spală picioarele apostolilor, ciar şi ale lui IuvânzătorulA tace când e bat"ocorit, bătut şi răstignit! Singur El ne2a putut spune, tuturor$ J nvă*a*i la :ine, căci sunt /l'n %i sme#it cu inima %i ve*i afla oină sufletelo# voast#e= %7atei &I, (/!

Dar, precum păcatul mândriei stă în fruntea păcatelor capitale, pentru că din el, ca dintr2o sămânţrăsar şi se dezvoltă toate celealte păcate, tot astfel sme#enia stă n f#untea celo# %apte vi#tup#incipale, că#o#a le insuflă via*ă! Iar dacă mândria este pricina şi începutul osândei, sme#enia esnceputul m'ntui#ii , deoarece, în vreme ce mândria îl orbeşte pe om ca să nu2şi vadă defectele păcatele, cufundându2l astfel tot mai adânc în abis, smerenia, făc'nu-l pe om să se #ecunoască psine a%a cum este, sla/ %i supus $#e%elii, i insuflă o continuă luptă cu sine %i o tot mai ma#nc#ee#e n a;uto#ul lui Dumnezeu la ca#e #ecu#$e nencetat, convins că fă#ă El nu poate săv'#nici un /ine pent#u m'ntui#e. #ăcătosul smerit îşi dă seama de adevărul că Jun ca# e fapte /ut#as e m'n#ie uce la ia, pe c'n un ca# e păcate t#as e sme#enie uce n #aiI (6f. Ae#na#

deoarece sme#enia conuce sufletul la #ecunoa%te#ea p#op#iei nev#enicii %i mize#ii spi#ituale,



căin*ă aevă#ată %i eci la #ennoi#e, la mpăca#ea cu Dumnezeu, la conve#ti#e. El ştie că Jcelm'n#i, Dumnezeu le stă mpot#ivă, ia# celo# sme#i*i le ă a# = %I #etru 0, )/!

%merenia este scutul care &ace su&letul invulnera8il la atacurile diavolului

SSS#atericul, o carte cu întâmplări din viaţa sfinţilor, ne isto#ise%te in via*a 6f'ntului :aca#ie c

:a#e că iavolul l-a nt'mpinat oată pe sf'nt zic'nu-i" J:ultă silă mi faci, :aca#ie, %i nimnu pot face mpot#iva ta. <ăci, iată, o#ice faci tu %i eu fac. u poste%ti" a# eu niciecum nmăn'nc. #ive$ezi, a# eu nicioată nu o#m. Gn sin$u# luc#u este cu ca#e mă /i#ui. <aeste>, l nt#ea/ă sf'ntul. 6me#enia ta, %i pent#u aceasta nu pot nimic mpot#iva taI (p.13 P 2pula#ion 7.&elea, Duul 2evă#ului, e. a -a 2#a, 1B43 p.40).

;rmându26 îndeaproape pe Iisus, Sfinţii au pus la temelia vieţii lor smerenia!

SSS9stfel, 6f'ntul &#ancisc e 6ales, e%i avea o fi#e impulsivă, p#int#-o continuă stăp'ni#e e sin

eveni un moel e sme#enie %i /l'ne*e. nt#-o zi, n p#ezen*a unei pe#soane, 6f'ntul fu ataccu tot felul e insulte eni$#atoa#e. El nsă %i păst#ă tot timpul calmul fă#ă a scoate un cuv'nLa sf'#%it, pe#soana ma#to#ă la scenă l nt#e/ă, mi#ată, cum e nu a #ipostat. J:-am temut să npie# tot ce am aunat n ouăzeci e aniI, #ăspunse 6f'ntul.

SSSDin via*a 6f'ntului 7incen*iu e aul ni se isto#ise%te că, afl'nu-se la cu#tea #e$elui Luovic @-lea, p#in*ul e <on l invită să ia loc l'n$ă 'nsul. 6f'ntul, cu sme#enia-i cunoscută, scuză motiv'n" J:i-e estulă onoa#ea acă 2lte*a 7oast#ă mă sufe#ă n p#ezen*a 6a, pe min

ca#e nu sunt ec't fiul unui să#man zile#.I #in*ul i #ăspunse" J:o#i/us et vita no/ilitatuomo.I (#in mo#avu#i %i via*ă se nno/ilează omul.) ăspuns p#incia# pe ca#e a# t#e/ui să %i-l #ept eviză o#icine aspi#ă la pute#e %i conuce#e n stat.

SSSnt#e/at e cineva ca#e este cea int'i vi#tute, 6f'ntul 2u$ustin #ăspunse" 6me#enia. i a oua6me#enia. Da# a t#eia> 6me#enia, i #ăspunse, %i a t#eia oa#ă, 6f'ntul.

Da, smerenia stă la temelia tuturor virtuţilor, căci, o spune tot #atericul, J 6me#enia pe mul*i, fănici o osteneală, i-a m'ntuit %i mă#tu#isesc aceasta vame%ul %i fiul cel esf#'nat, ca#e pu*in

cuvinte au $#ăit căt#e Dumnezeu %i s-au m'ntuit ia# osteneala %i faptele cele /une l pie# pe oacă nu a#e sme#enie, căci acestea pe mul*i i-a at#as la m'n#ie %i au pie#it, p#ecum a pie#it fa#iseul ca#e se lăua %i se m'n#ea cu faptele cele /une= % op! cit!, p!?+/!

5aţă de învăţătura lui Iisus despre smerenie şi faţă de pilda sfinţilor privitor la această virtute, întrebăm$ care este locul pe care îl ocupă ea în viaţa noastră8 Mugăciunile, faptele noastre şi toaatitudinea noastră faţă de Dumnezeu şi aproapele sunt ele, oare, pătrunse şi animate de smerenisau, dimpotrivă, sunt stăpânite şi viciate de germenul trufiei 8 ;nde este smerenia mea, dacă, în lde a2mi ţine mereu în faţa ocilor oglinda propriilor scăderi şi păcate, pentru ca privind mereu în

să nu uit ce sunt, şi astfel să mă străduiesc a mă îndrepta şi stăpâni, "udec şi acuz mereu şi fă



cruţare greşelile şi atitudinea aproapelui, uzurpând astfel lui Dumnezeu dreptul de "udecător, careaparţine exclusiv 6ui 8

Iisus ne2a poruncit$ J ?u ;ueca*i, ca să nu fi*i ;ueca*i. <ăci cu ce ;uecată ve*i ;ueca, ve*i ;ueca*i %i cu ce măsu#ă ve*i măsu#a, vi se va măsu#a. i e ce vezi păiu*ul in ociul f#ateltău, ia# /'#na in ociul tău nu o sim*i > (Q). &ă*a#nice, scoate mai nt'i /'#na in ociul tău atunci vei veea să sco*i păiu*ul in ociul f#atelui tău = %7atei 0II, +2G,)/! 6in$u# Dumneze

ca#e st#ă/ate n cele mai tăinuite ascunzi%u#i ale sufletului, poate veea tot ce se pet#ece con%tiin*a fiecă#uia, p#ecum %i moul n ca#e omul %i motivează n fo#ul p#op#iei con%tiinatituinea sa, n vo#/e %i fapte. De aceea, singur El poate "udeca negreşelnic! #e de altă parte, poatocmai în momentul când eu acuz cu asprime o vorbă sau un gest al semenului, vădit greşite, el sîndreptat, căindu2se şi mărturisindu2şi vina, cum s2a întâmplat de fapt şi cu vameşul!

De aceea, c't e n*elept este să ne ocupăm numai e mize#ia noast#ă sufletească, asemen6fintei e#eza e Lisieu, ca#e spune" Jnt#e mine %i ap#oapele pun vălul păcatelo# mele %i, astfc'n mă uit la el %i v#eau să-l ;uec, nu vă ec't păcatele mele %i mă ;uec pe mine nsumi.I

Să facem la fel şi noi!

9stăzi când *iserica, prin pilda de smerenie şi pocăinţă a vameşului, ne descide Juşile pocăinţeisă urmăm îndemnul din condacul zilei$ J 6ă fu$im e vo#/a cea o/#aznică a fa#iseului %i să nnvă*ăm năl*imea $#aiu#ilo# umilite ale vame%ului, st#i$'n cu pocăin*ă" :'ntuito#ul lumii, milă e #o/ii ăi.=

4i întotdeauna, dar mai ales în această perioadă de pregătire la #ost @ şi în #ost 2, să ne rugăm spiritul rugăciunii din 'easlov, a Sfântului Efrem Sirul, pe care preotul o recită zilnic$

JDoamne %i 6tăp'ne al vie*ii mele, nu-mi a spi#itul t#'năviei, al $#i;ii e multe, al iu/i#ii omnie %i al $#ăi#ii n e%e#t.

a# spi#itul cu#ă*iei, al umilin*ei, al #ă/ă#ii %i al #a$ostei ă#uie%te-mi-l mie, #o/ului ău.

2%a, Doamne mpă#ate, ă#uie%te-mi ca să-mi vă $#e%elile %i să nu os'nesc pe f#atele meu că/inecuv'ntat e%ti n vecii vecilo#.

2min



Pr7 Vasile =o - Duminica a >>>III-a după =usalii (a Vameşului şi Fariseului) -

Dumnezeule: +i 'ndurător mie: păcătosul

3n evangelia de astăzi, Iisus, ne prezintă modelul de rugăciune a doi oameni care merg în Sinagosă se roage$

5ariseul este omul cu o poziţie privilegiată, respectat şi perceput de către întreaga societate ca fiin

şi o persoană foarte pioasă! 'alităţi pe care, face tot posibilul să şi le afişeze!

0ameşul este omul care, prin slu"ba sa, este perceput de societate ca un păcătos notoriu, "ecmănitor, pentru că odată cu strângerea dărilor pentru împărat, îşi făcea şi el parte! Din aceascauză nu avea prieteni, lumea îl ocolea şi2l considera trădător de ţară!

;rmărindu2le rugăciunea vom constata că inima lor este diametrală opusă cu percepţia lor dsocietate şi că lumea, în general, percepe ceea ce omul vrea să2i ofere, fiind "udecat după aspectesale externe! 'eea ce este normal neavând posibilitatea a a"unge la gândurile şi sufletul aproapelnostru!

5ariseul şi în Sinagogă se afişează într2un loc unde să poată fi văzut de oameni încercând, şi praceastă poziţie, să2şi întărească percepţia şi ciar să2şi construiască una şi mai bună încât cei careprivesc să2l admire şi mai mult! Iar dacă auzim modul cum acesta se roagă vom vedea că, deîncepe bine,$ JDoamne, îţi mulţumescT= continuarea este cu totul altceva, de parcă ar vrea săpăcălească pe Dumnezeu, la fel cum îi poate păcăli şi pe oameni cu care vine în contact! El nu roagă ci mai degrabă se laudă cât este el de drept, de cinstit, scoţându2şi în evidenţă doar acecalităţi care2l avanta"ează, ciar acuzândul pe vameş că este oţ şi păcătos!



Dar înainte de a asculta şi rugăciunea celuilalt persona" al Evangeliei să amintim aici crugăciunea omului, trebuie să conţină trei aspecte şi anume$

1. u$ăciunea e mă#i#e p#in ca#e omul lauă pe Dumnezeu pent#u că l-a c#eeat %i pent#u că escope#ă me#eu f#umuse*ile a ncă unei zile /inecuv'ntate+. u$ăciunea e mul*umi#e pent#u tot ceea ce ne-a at %i ne ă, nouă %i familiei noast#sănătate, pace, lini%te sufletească, n*elepciune %i a;uto# n tot ceea ce facem

3. u$ăciunea e ce#e#e p#in ca#e se ce#e pent#u noi %i pent#u cei cup#in%i n #u$ăciuninoast#e, #ana spi#ituală pent#u suflet %i sănătate pent#u t#up.4i acum după ce ştim ce trebuie să conţină rugăciunea, să vedem cum este rugăciunea Jpăcătosulnotoriu= cum l2a numit cineva! 9cesta se aşează în Sinagogă la un loc mai retras, ca să nu fie văzde prea multă lume şi cu lacrimi în oci, bătându2şi pieptul, se adresează lui Dumnezeu cu smerenşi cere să fie iertat pentru păcatele pe care le2a făcut, considerându2se pe sine cel mai mare păcătos

9cest vameş procedează după cum ne spune %i ssac 6i#ul c'n se #efe#ă la #eptatea %i mila lDumnezeu" J?u spune nicioată că Dumnezeu este #ept. Dacă el a# fi #ept cu tine, atunci tu fi n ia! Aazează-te oa# pe mila lui Dumnezeu, ca#e este iu/i#e %i ie#ta#eI aşa după cum ne ce

şi nouă să fim cu aproapele nostru, prieten sau duşman!

4i, iată cum, prin atitudinea celor doi, faţă de ei înşişi şi implicit faţă de Dumnezeu, unul a primuşurare iar altul osânda!

De aceea #u$ăciunea noast#ă t#e/uie să fie sme#ită %i since#ă pent#u că p#in ea avem minunatp#ile; e a sta e vo#/ă cu <#eato#ul nost#u, ca#e ne %tie a%a cum suntem, nu a%a cum v#em noi pă#em.

5ariseul nu numai că nu s2a rugat dar şi2a făcut şi mai mari păcate prin mândria şi laudele sale! Ducum mândria este începutul tuturor păcatelor, aşa sme#enia este mama tutu#o# vi#tu*ilo# %i cea msi$u#ă cale a omului sp#e m'ntui#e. 9min!

IP Ioan Ploscaru - Duminica Vameşului şi a Fariseului



Duminica de astăzi se numeşte JDuminica 0ameşului şi a 5ariseuluiJ! 5oarte probabil că mudintre dumneavoastră nu ştiţi ce înseamnă acest titlu! 'uvântul fariseu vine de la cuvântul aramaJfaras= şi înseamnă ales, om mare, aşa că pe vremea lui Iisus, fariseii erau consideraţi oameni ale5ariseii căutau laudele lumii, nu se rugau în casă, ci ieşeau la colţurile uliţelor şi se rugau cu votare, ca oamenii să spună$ J'e om bun, evlavios=, dar ei în suflet nu erau aşa! De aceea, Iisus zice$ J

7ai vouă fa#iseilo# fă*a#nici, că sunte*i ca mo#mintele spoite, ca#e inafa#ă sunt cu#ate, năunt#u sunt pline e put#eziciune=!

Dacă mergem într2un cimitir, vedem cavouri frumoase de marmură, cu flori şi fotografii, candecare ard permanent, dar dacă am descide un astfel de mormânt am vedea oase goale şi duoare cadavre, de aceea Iisus Hristos le zice fariseilor$ Jvoi sunteţi ca mormintele %T/=! 7ântuitorul le sfaturi apostolilor$ J7oi să nu fi*i ca fă*a#nicii, ca#e se uc la col*u#ile st#ăzilo# să fie lăua*i, c'n vă #u$a*i, int#a*i n came#ă %i #u$a*i-vă n ascuns, ia# Dumnezeu cel ce vee toate v#ăsplăti la a#ăta#e. <'n posti*i, să nu face*i ca fa#iseii ca#e-%i smolesc fe*ele cu alifie să pa#t#i%ti %i slă/i*i, să %tie lumea că ei postesc, ci c'n posti*i, spăla*i-vă fa*a %i nu vă a#ăta

oamenilo# că posti*i, căci Dumnezeu ca#e vee n ascuns, va #ăsplăti la a#ăta#e=!

5ariseii s2au ridicat de la început împotriva lui Iisus Hristos, din trei motive$ că stă la masă vameşii şi păcătoşii, că nu ţine sâmbăta şi că iartă păcatele! J'um poate Iisus să ierte păcatele8Iisus a spus paraliticului coborât prin acoperişul casei$ J e#tate *i sunt păcatele=, adică, JEu îţi ipăcatele=! 5ariseii, care erau de faţă, s2au indignat$ J<um poate acesta să ie#te păcatele> Esaltceva acă cineva *i ia#tă o ato#ie e /ani, pe ca#e o va plăti el, a# să ie#*i păcatele, aceasnu se poate=! Iisus i2a întrebat pe farisei$ J<e-i mai u%o#, să zici *i se ia#tă păcatele, sau să ziunui pa#alitic #iică-te, ia-*i patul %i u-te la casa ta>=! 9mândouă erau lucruri mari, căci num

Dumnezeu poate ierta păcatele şi tot numai Dumnezeu poate vindeca pe cineva la comandă! DaIisus continuă$ J<a să %ti*i că &iul Cmului a#e pute#e e a ie#ta păcatele, zise pa#aliticului, ia-patul %i u-te acasă!=! 9ceastă minune era într2o zi de sâmbătă şi fariseii s2au scandalizat!

:ot aşa, au urmărit fariseii pe Iisus la vindecarea femeii gârbove, care a venit la templu! Iisus i2a zdoar atât$ JStai drept=A femeia s2a vindecat! :oţi s2au scandalizat că a vindecat2o sâmbătă, ca şi cua vindeca dintr2o boală pe cineva ar fi o muncă! Iisus nu a muncit, a spus doar un cuvânt! Bare praceasta a călcat sâmbăta8 Iisus a vindecat pe orbul din naştere, despre care părinţii lui s2au temut dfarisei să recunoască vindecarea!



5ariseii îl acuzau pe Iisus că mănâncă cu vameşii şi păcătoşii! #e timpul acela, evreii erau sustăpânire romană, iar vameşii, care erau evrei, adunau impozitul! Impozitele se plăteau la poduriîn pieţe, pentru marfa adusă! Braşele erau încon"urate de ziduri, iar la porţile oraşelor se aflvameşii care încasau taxele de intrare! 0ameşii vărsau sumele încasate în visteria romanilor, aceea evreii îi considerau trădători!

6evi, 9postolul 7atei de mai târziu, era vameş! Iisus l2a văzut stând la vamă şi i2a zis doar atâ

J7ino upă :ine=! El a lăsat totul$ banii, averea şi a mers după Iisus! #oate pentru a2şi lua adio la prieteni, a făcut o masă la care a invitat pe ceilalţi vameşi, dar şi pe Iisus şi apostolii Săi! 'ând avăzut fariseii că Iisus a acceptat să meargă la masă cu vameşii, au zis ucenicilor$ J De ce nvă*ăto#vost#u măn'ncă la masă cu vame%ii>=! Iisus le răspunde$ J ?u sănăto%ii au nevoie e octo#, /olnavii am venit să cem la pocăin*ă pe cei păcăto%i, nu pe cei #ep*i =!

Iisus trecea într2o zi prin lanurile de semănături! Era ziua sabatului, iar ucenicii fiind flămânzi, început să smulgă spice de grâu, le sfărâmau şi mâncau boabele! 5ariseii, care urmăreau pe Iisus permanenţă, i2au zis$ J De ce ucenicii tăi aună spice s'm/ăta>=! Iisus le răspunde$ J ?-a*i citit Davi, c'n a flăm'nzit, a int#at n templu %i a m'ncat in p'inile pune#ii nainte, ca#e nu e

voie să le măn'nce ec't ma#ii p#eo*i>=!

5ariseii cer lui Iisus să dovedească că el este 7esia! 'um să dovedească8 Să le dea o minune dcer8 Iisus le spune$ J opo#ul acesta ce#e semn in ce#, nsă nu i se va a semn, ec't semnul lona p#o#ocul, căci p#ecum ona a stat n p'ntecele pe%telui t#ei zile, tot a%a &iului Cmului va sn p'ntecele păm'ntului t#ei zile!=!5ariseii întreabă de un alt lucru, prin care vor să2l prindă pe Iisus cum respectă legea$ J Este voie omul să se espa#tă e femeia sa pent#u o#ice p#icină>=! Iisus îi întreabă ce zice Scriptura! J Lnceput Dumnezeu a c#eat /ă#/atul %i femeiaI , adică un bărbat şi o femeie! Dacă Dumnezeu ar

crezut că bărbatului îi trebuie trei femei, i2ar fi făcut trei femei, sau dacă femeii i2ar fi trebuit dbărbaţi, ar fi făcut doi bărbaţi! J ată, va lăsa omul pe tatăl său %i pe mama sa, se va alipi e femesa %i vo# fi am'noi un sin$u# t#up. <eea ce Dumnezeu a mp#eunat, omul să nu espa#tă =! Iisreaduce căsătoria la sfinţenia ei originală! El continuă$ J<el ce-%i lasă femeia %i se căsăto#e%te calta păcătuie%te, femeia lăsată acă se căsăto#e%te cu altul păcătuie%te=! 'ând unul dintre smoare, cel rămas văduv se poate căsători, dar divorţ în biserică nu există!

9ltă acuză ce aduceau fariseii lui Iisus era dacă poporul evreu este obligat să plătească bromanilor, sau nu! Dacă zicea că este bine, atunci ar fi spus că este prieten cu 'ezarul, iar dacă arspus să nu plătească, l2ar fi dat pe mâna autorităţilor ca trădător! 5ariseii au venit la Iisus şi l2

întrebat$ J nvă*ăto#ule, %tim că nu cau*i la fa*a omului, se cae a plăti a#e <eza#ului, sau nu>Iisus le răspunse$ J ent#u ce mă ispiti*i> 2uce-*i-mi un /an! 2l cui este cipul> 2l <eza#ulu2%aa#, a*i <eza#ului ce este al ceza#ului %i ce este a lui Dumnezeu lui Dumnezeu!=!

3n evangelia de azi, citim că doi oameni s2au suit la templu să se roage, un fariseu şi un vame3naintând în templu, fariseul se ruga aşa$ J Doamne, *i mul*umesc că nu sunt ca ceilal*i oamenpostesc e ouă o#i pe săptăm'nă, au zeciuială in toate, nu sunt ca acest vame%=! 0ameşul departe, nu îndrăznea nici ocii să2i ridice spre cerA îşi bătea pieptul, zicând$ J Dumnezeule, fmilostiv mie păcătosului =! Iisus continuă$ J7ă spun că acesta s-a co/o#'t mai n#eptat la casa s



ec't acela= %6c! +-, +?2+?/! 0ameşul a ştiut să se umilească, pe când fariseul căuta laudele preţuirea oamenilor, şi s2a întors acasă plin de orgoliu şi mândrie!

Iisus înceie$ JC#icine se nal*ă pe sine va fi sme#it, ia# cel ce se sme#e%te pe sine va fi năl*at!9minC

Pr7 Ioan Aadi şi Pr7 Ale8andru *uzalic - Duminica Vameşului şi a Fariseului

Din înţelepciunea sa de veacuri, Sfânta *iserică a rânduit #ostul 7are, un timp binecuvântat dDumnezeu în care fiecare om este cemat să se îndepărteze de gri"ile cotidiene şi să se apropie tăcere de misterul divin! Dumnezeu ne ceamă în şoaptă, este intim apropiat fiinţei noastre şi acelaşi timp, ori de câte ori îl căutăm cu puterea logicii lumii contemporane, acelaşi DumnezeJtace= şi ne lasă singuri cu iluziile propriilor cunoştinţe care nu dau răspuns aşteptărilor noastcelor mai intime!

• .ostul $nseamnă tăcere şi ascultarea şoaptei lui "umnezeu!• .ostul $nseamnă a depăşi condi*ia noastră de fiin*e dependente de materie şi a

spiritualiza7 cu autorul $nfr+nării şi ru)ăciunii!

Iată de ce perioada #ostului 7are, numită şi perioada :riodului @ după cartea liturgică ce cuprinimnografia sacră a acestei perioade @ ne pregăteşte treptat pentru drumul pe care îl avem de urmat



ne descoperă mai întâi adevărata semnificaţie a rugăciunii! 6untem cema*i să ne nepă#tăm $#i;ile %i apăsa#ea lumii mate#iale, pent#u a păt#une t#eptat n miste#ul vie*ii spi#ituale %i a nap#opia e Dumnezeu. 9ceastă trecere de la un stil de viaţă la altul nu este uşor de făcut, de ace*iserica, în înţelepciunea 'uvântului lui Dumnezeu şi experienţa #ărinţilor vieţii spiritualepregătit credincioşilor săi o perioadă intermediară, de adaptare, în care medităm la adevărurlegate de viaţa spirituală ascendentă şi la Dumnezeu!

Iisus @ 3nvăţătorul divin care desăvârşeşte Mevelaţia @ ne propune o pildă plină de semnificaţii şi sensuri ce pot fi pătrunse de fiecare dată din ce în ce mai profund, astfel încât J'uvântul lDumnezeu= citit în Spiritul în care a fost scris, rămâne un izvor nesecat pentru cel ce îl caută pDumnezeu! 9cest lucru îl observăm şi în cazul textului Evangeliei de astăziT

n p#ima săptăm'nă p#e$ătitoa#e suntem invita*i să meităm asup#a #u$ăciunii. u$ăciunea esialo$ul omului cu Dumnezeu, p#in ca#e se ă un #ăspuns iu/i#ii ce se ă#uie%te pent#u noi, ascultă <uv'ntul %optit e Dumnezeu omului omul i poate auce n scim/ pu*ina capacitate iu/i#e pe ca#e o a#e, nce#cată %i aceasta e iluziile lumii mate#iale %i e căt#e e$oismul p#op#iu.

<e nseamnă #u$ăciunea %i ca#e este pozi*ia #eală a omului fa*ă e Dumnezeu>

Evangelia de astăzi ne prezintă două persona"e$ vameşul şi fariseul! Două persona"e din timpul locul trăit de 7ântuitorul nostru Iisus Hristos şi în acelaşi timp modele umane mereu prezente istorie! 9mândoi trăiesc până în zilele noastre! #oţi să2i întâlneşti, să2i priveşti de aproape şi asculţi cum se adresează lui Dumnezeu în rugăciunile lor!

5ariseul$ ;n domn bătrân din elită, emancipat, cu maniere, fără mustrări de conştiinţă! De regueste dat, ca şi un exemplu pentru ceilalţi! #ersona"ul biblic este specializat în Sfânta Scriptură

şcoala rabinică! Este zelos şi meticulos păzind prescrierile 6egii, ba ciar mai mult, oferă zeciuiaşi din ceea ce nu este obligat să dea! Din propria lui iniţiativă posteşte de două ori pe săptămână! venit la templu ca să2I mulţumească lui Dumnezeu, dar şi pentru a trece în revistă calităţile carefac să se simtă Jmai drept= decât alţii în faţa lui Dumnezeu! 1u face acest lucru în mod ostentatica alţii să2l asculte! 3n fond este plin de respect faţă de Dumnezeu şi face atât de mult pentru a fi placul 6egii! Se roagă Jn sinea lui = %6uca +-, ++/! Mugăciunea sa este după modelul multservitori ai lui Dumnezeu, profeţi şi drepţi ai 0eciului :estament! Bare nu este voie să2I mulţumelui Dumnezeu, că nu eşti un răufăcător, desfrânat, sau un decăzut8 :ocmai acest lucru îl fafariseul!

De cealaltă parte vameşul! #entru evreii acelor timpuri cuvântul Jvameş= reprezenta o sentinţă!rosteşti, dar de"a caracterizezi şi condamni un om$ un decăzut faţă de regulile morale şi un păcătcare s2a făcut complice cu duşmanii propriei lui naţiuni! 9vid de bani, trage pielea de pe oameprofitând de prima ocazie care i se arată! Se însoţeşte cu păgânii, iar cu fiii poporului ales este aspr'u siguranţă nu păzeşte nici măcar două treimi din 6egea lui 7oise, căci nu are cum! 3n munca care o desfăşoară, este cu neputinţă acest lucru! :otuşi, are o anumită credinţă din moment ce a venla templu şi aceasta nu pentru a se lăuda, ci pentru a se ruga! Interesantă rugăciune$ vameşul se baîn piept şi spune J Dumnezeule, nu#ă-te e mine păcătosul = %cf! 6uca +-,+G/!



1u este prima dată când Evangelia ne descrie un caz în care drepţii legilor şi obiceiurilor făcute oameni sunt acuzaţi de Iisus pentru automulţumirea lor şi incapacitatea de a trece dincolo de lite6egii, în timp ce păcătosul convertit este eliberat de vinovăţia sa, uneori dat exemplu % vezi 6uca GPA +, +A Ioan -, +/! Mevenind în zilele noastre, acest lucru pare a neîndreptăţi pe cel ce împartotul cu Dumnezeu şi umblă pe căile 6ui! Bare să nu fie important faptul că cineva păzeşte porunclui Dumnezeu, participă în mod regulat la Sfânta 6iturgie şi merge constant la biserică, că apropie de Sfintele Sacramente, se roagă, posteşte şi face opere de caritate8 Să nu ia în considera

Dumnezeu aceste lucruri8 1u merită un mic semn de mulţumire8 1ici un cuvânt de apreciere, nun gest de recunoştinţă, ci doar o cerinţă din ce în ce mai mare %7atei ), (./! Este de a"uns însă, se afle înaintea Sa un păcătos, care s2a trezit după o viaţă de desfrâu şi acum se bate în piept rostinsincer un singur$ Jiartă2mă=, şi acesta se întoarce îndreptăţit la casa sa! #e de altă parte cerul întrese bucură mai mult de această întoarcere, decât de toţi drepţii socotiţi la un loc care nu au nevoie dispăşire şi convertire %6uca +), O/!

Dar în pilda vameşului şi a fariseului de astăzi se mai observă ceva$ fariseul îl dispreţuieşte pvameş, se face "udecător al aproapelui său şi nu se mai cercetează pe sineA de aceea nu2şi dă seamde greşelile şi tendinţele spre păcat @ omeneşti de altfel @ care îl atrag spre un şi mai mare păcat

mândria! 'omportamentul fariseului vine în contradicţie cu rugaciunea plină de modestievameşului! 1u numai că fariseul se consideră drept în faţa lui Dumnezeu, ci îl acuză cu dispreţ pcel de lângă el, "udecându2l după aparenţe$ Q Dumnezeule, *i mul*umesc, că nu sunt ca %i ceilaoameni, #ăpito#i, ne#ep*i, aulte#i, sau ca %i acest vame%R %6uca +-, ++/! Este o ispită foarsubtilă care poate încolţi în inimile noastre! 1e supraapreciem pe noi înşine, suntem conştienţi binele pe care2l facem, ne socotim Jdrepţi=! 'ând îngenuncem pentru a ne ruga căutăm să scoateîn evidenţă faptele cele bune şi ascundem sau minimalizăm greşelile %care întotdeauna sunt mifără de voie şi provocate de Jceilalţi=/, ca să strălucim asemenea unui ciob de oglindă printre pietr

3n astfel de situaţii ne raportăm la alţii şi îi "udecăm, ori 7ântuitorul spune$ Q ?u ;ueca*i, ca să nfi*i ;ueca*i. <ăci, cu ;uecata, cu ca#e ;ueca*i, %i voi ve*i fi ;ueca*i %i cu măsu#a, cu camăsu#a*i, cu aceea%i vi se va măsu#a %i vouăR %7atei O, +2(/! Iar Qcine se nal*ă pe sine, vaumilit R %7atei (G, +(/, J p#imii sunt ultimii %i ultimii se oveesc a fi cei int'i = %6uca +G, G./!

;ltimul, ca şi cel din urmă se consideră vameşul, căci nu se compară cu nimeni! Dacă cântăreşceva, ca într2o balanţă, atunci măsoară sfinţenia lui Dumnezeu şi propria sa slăbiciune! 5iinconştient de faptul că se află în faţa #erfecţiunii absolute, nu are cura"ul să2şi ridice ocii lui la cSe bate doar cu pumnul în piept spunând$ J Dumnezeule, fii milostiv mie păcătosului != %6uca ++G/! <eea ce este /un n noi p#ovine e la Dumnezeu %i facem cu aevă#at /inele numai ac

conluc#ăm cu voin*a ivină. De aceea se cuvine ca o#ice act /un pe ca#e-l nfăptuim să fie nso*e umilin*ă.

5ariseul este orgoliosA fariseul nu are nevoie de nimic din partea lui Dumnezeu! El singur construieşte propria sa perfecţiune morală! Se sfinţeşte singur! Se înalţă tot mai mult, mulţumindului Dumnezeu câteodată, că poate să se situeze mai presus de ceilalţi oameni! 5ariseul cunoaşte nimeni altul Sfânta Scriptură! 9 învăţat foarte multe despre Dumnezeu! Din păcate, cipul lDumnezeu prezent în aşteptările fariseului nu este icoana adevăratului Dumnezeu!



0ameşul prezintă o cu totul altă postură! :eoretic, nu ştie prea multe despre Dumnezeu, ba ciarumblat departe de căile Domnului! Da# tot ceea ce cunoa%te, se #efe#ă la pozi*ia sa" este un oca#e a $#e%it %i p#ivin n a'ncul sufletului său %i ă seama e eno#ma istan*ă int#e el <#eato#ul său. Dumnezeul vameşului din Evangelia de astăzi, este mai aproape de adevăratul cal 'reatorului şi Stăpânitorului a toateA este reprezentantul carităţii şi al îndurării, nemărginnecuprins, El reprezintă Bceanul 3ndurării lipsit de ţărmuri! Dacă nu ar fi fost credinţa în 9cestatunci omul nu ar fi venit la templu! 0ameşul ştie că este păcătos! 1u există în el nici o virtute ca

să2l facă plăcut în faţa cerului! Dimpotrivă, nu vede nici o ieşire din această stare! :otuşi din viaţpe care o duce, nu se retrage, nu disperă, dar din gura lui nu iese nici o fagăduinţă de îndreptare!aus n fa*a lui Dumnezeu pustiul vie*ii sale, in ca#e nu vee v#eo scăpa#e, %i ca#e-l cut#emu#l nspăim'ntă %i-l nelini%te%te, pe ca#e a# o#i să-l nepă#teze c't mai e$#a/ă e la el. a'ncul sufletului său se t#eze%te aevă#ata pă#e#e e #ău ca#e l neamnă sp#e conve#ti#e.

Este o pă#e#e e #ău ce se t#eze%te in umilin*ă P upă 6f'ntul 7asile cel :a#e vi#tutea vi#tu*ilGmilin*a ne a;ută să cunoa%tem aevă#ul esp#e noi %i, oată cunoscut, t#eze%te aevă#ata pă#ee #ău ca#e acceptă o n#epta#e %i spe#ă să o/*ină ie#ta#e pent#u t#ecutul său.

0ameşul nu face promisiuni pentru că ceva mai presus de cuvinte îl îndeamnă de acum înainte viaţă! De acum este un convertit la calea cea bună, a rupt radical cu trecutul său păcătos şi urmeao altă cale!

'ei care se cred drepţi pe sine nu acceptă faptul că au greşit, iar atunci când valorile lumii iluzorii care trăiesc se prăbuşesc, părerea de rău ce apare @ un sentiment de culpabilitate patologic @ nupermite să vadă o scăpare şi refuză calea de îndreptare care i se propune! Este cazul lui Iuda care crede drept, ciar dacă lumea ideilor sale a falimentatA el nu vede scăpare ci îşi pune capăt zilelor!recunoaşte greşeala este primul pas spre îndreptare!

7ame%ul a aflat n scim/ o ie%i#e fe#icită. ncepe să se #oa$e. u$ăciunea sa este plină umilin*ă, cinuitoa#e %i nespus e t#istă, a# nu este lipsită e spe#an*ă. Dumnezeu, al cărui cippoartă în sufletul său, este acel Dumnezeu, care a revelat oamenilor în cuvintele Sale şi în #ersoalui Iisus Hristos, 3ndurarea şi *unătatea! De acest Dumnezeu te poţi apropia ciar şi atunci, când tocei din "urul tău te resping, nu te respectă, te bat"ocoresc sau te ocolesc! :e poţi apropia ciar şi păcătoşi! 9"unge doar, să fii faţă de aceştia simţitor, să iei în mod conştient greutatea păcatelor lasupra ta, nearuncând vina pe alţii! 0ameşul se bate în piept cu un gest, pe care şi noi îl ştim$ Jdvina mea=! El spune$ J Dumnezeule, nu#ă-te e mine păcătosul = %cf! 6uca +-, +G/!

Q7ă spun vouă @ şi2a înceiat Iisus pilda Sa @ acesta s-a co/o#'t mai n#eptat la casa sa, ecacelaR %6uca +-, +?/!

Suntem cemaţi Qsă fim sfin*i %i nep#iăni*i naintea fe*ei Lui R %Efeseni +, ?!/, iar descoperirgreşelilor, sau păcatelor noastre, nu înseamnă, că Dumnezeu nu ne iubeşte, ori că faţă de cel dreptpreferă pe păcătos! 'u toţii, buni sau răi, suntem copiii 6ui! #e toţi, indiferent de comportamennostru, ne cuprinde cu gri"a şi iubirea 6ui! Dacă cei păcătoşi par a fi privilegiaţi, aceasta se întâmpnu pentru că sunt păcătoşi, ci pentru că sunt ameninţaţi de căderea în întunericul veşnic al păcatul@ infernul!



Bare am putea considera pe o mamă rea, atunci când, aceasta, aparent, uitând de ceilalţi copii ai epetrece zile şi nopţi lângă patul aceluia care se află bolnav8 3i criticăm pe salvatorii care în toinopţii îşi părăsesc familia, pentru a salva un om aflat în boală sau în prime"die care se zbate întviaţă şi moarte8

0ameşul, s2a aflat plăcut în faţa lui Dumnezeu, nu datorită păcatelor sale! Dumnezeu a fost mişcde pustiul acestuia, şi pe care vameşul a venit să I2l mărturisească! 9 fost sensibilizat de buna voin

a acestuia, în urma căreia a mărturisit, că nu s2a răcit cu totul inima sa! B astfel de iubire poate experimenteze orice om care recunoscându2şi propria stare păcătoasă, apelează la bunătatea lDumnezeu!

<e t#e/uie să n*ele$em astăzi in <uv'ntul lui Dumnezeu a#esat nouă peste timp> 6untecema*i să escope#im #u$ăciunea aevă#ată ca#e po#ne%te in a'ncul sufletului. Bri intimitatea fiinţei noastre îl vom descoperi pe Dumnezeu care ne2a cemat spre existenţă, nmenţine în viaţă şi ne iubeşte! 0om descoperi faptul că tot ceea ce facem bun înfăptuim cu a"utorlui Dumnezeu, în timp ce prin propriile noastre puteri tindem doar spre rele, ciar dacă ne ascundedupă masca bunelor intenţii! lini e umilin*ă %i e spe#an*ă să avem pute#ea e a ne #ecunoa%

a%a cum suntem, pent#u a ne #iica ocii sp#e ce# zic'n " SDumnezeule, nu#ă-te e minpăcătosul!T

Rugăciune

C, Doamne, ce /ine am făcut acă sunt păcătos> Ca#e am făcut v#eun /ine eu nev#enicul> 6ufiul lui 2amQ, ia# p#in via*a mea ecăzută am aău$at păcate la păcatul lui 2am. nsă #eanu#ăto#ule, m-ai iu/it nu pent#u că sunt v#enic, ci pent#u a mă auce in nou la in<'n caut ceea ce este al meu, aflu numai minciună %i păcat. n afa#ă e păcate, toate celelal

pe ca#e le vă n mine sunt ale ale.Doamne, nu mie, ci numelui ău i auc mă#i#e %i lauă. &ă să t#ăiesc pent#u iu/i#ea #eptatea a, pent#u că e%ti /un %i nu#ăto#. u ai alun$at e la mine p#op#iile mele fantasmia# n locul acesto#a mi-ai ofe#it a#ul ău, pe ca#e e #o$, a;ută-mă să-l f#uctific n aceasta viasp#e laua %i mă#i#ea a e-a pu#u#i. 2min.



3n timpul acestui Sfânt şi 7are #ost, biserica se îmbracă în veşminte de doliu, în cursul săptămânSfintele Slu"be sunt mai tainice, cântările mai "alnice şi mai înduioşătoare, rugăciunile şi citirile mlungi şi toate împreunate cu multe metanii mari la pământ!

#ocăinţa şi înfrânarea, postul şi rugăciunea, ciar pentru mulţi dintre bunii creştini, sunt ca nişdoctorii amare şi greţoase! 'u mare greutate se otăresc să le ia, deşi cred în puterea l

vindecătoare şi binefăcătoare!

Iată pentru ce Sfânta *iserică, începând de astăzi, cu trei săptămâni înainte de începerea Sfântului7arelui #ost, caută să ne obişnuiască cu aceste sfinte şi binefăcătoare doctorii, îndemnându2ne cerem mila milostivirii lui Dumnezeu şi a 7aicii Domnului, pentru a ne învrednici să le primim bunăvoinţă, nu cu sila, spre a ne fi de folos la mântuirea şi fericirea sufletelor!

ncep'n e astăzi, iată cum ne nva*ă 6f'nta Aise#ică să ne #u$ăm n toate uminiciu#mătoa#e"

G%ile pocăin*ei escie-mi, Dătăto#ule e 7ia*ă, că m'necă uul meu la /ise#ica a cea sf'ntpu#t'n loca% al t#upului cu totul spu#cat. <i, ca un nu#at, cu#ă*este-l pe el, cu mila milostiviale!

<ă#ă#ile m'ntui#ii in#eptează-mi, e Dumnezeu ?ăscătoa#e, căci cu păcate $#ozave mi-aspu#cat sufletul %i cu lenevi#i via*a mea toată am celtuit. <u #u$ăciunile ale, iz/ăve%te-mă toată necu#ă*ia.

4i apoi$ La mul*imea faptelo# mele celo# #ele cu$et'n eu, ticălosul, mă cut#emu# e nf#ico%aziua ;uecă*ii ci, n#ăznin sp#e mila milostivi#ii ale, ca Davi st#i$ =ie" 9:iluie%te-mDumnezeule, upă ma#e milă a9.

3n fiecare duminică, apoi, ne prezintă prin cântările şi Sfânta Evangelie pilde cu învăţături care care mai convingătoare, de a nu respinge, ci de a primi din toată inima, calea pocăinţei, a mântuişi fericirii sufletelor noastre! 9stăzi, aşadar, ne înfăţişează pilda vameşului şi a fariseului!



Să vedem ce învăţături se desprind din această pildă şi pentru ce începe tocmai cu e

Doi oameni s-au suit la templu ca să se #oa$e" unul e#a fa#iseu %i altul vame%.

5ariseul era tipul oamenilor cinstiţi, care nu sunt răpăreţi, nedrepţi, desfrânaţi şi păcătocare fac milostenie, care postesc şi se roagă! 9şa era fariseul din Sfânta Evangelie de astăz

0ameşul era un funcţionarA un încasator de dări către stat! 'lasa aceasta de oameni era cmai urâtă şi dispreţuită pe vremea 7ântuitorului, pentru că mai toţi vameşii erau răi, nedrepînşelători, lacomi şi răpăreţi! Din această pricină, cuvântul de vameş se confunda cu cel

păcătos! 0ameşul deci este tipul omului încărcat de păcate!

9ceşti doi oameni, care se deosebeau cu totul unul de altul, mergeau pe acelaşi drum la templu şi acelaşi scop, să se roage! Ei /ine, #u$ăciunea fa#iseului celui cinstit %i cu at'tea fapte /une a fo#espinsă, pe c'n #u$ăciunea vame%ului celui ncă#cat e păcate a fost /ine p#imită Dumnezeu.

5ariseul a plecat de la templu mai păcătos de cum venise, iar vameşul mai drept, mai luminat uşurat de păcate! #icina c#e c-o n*ele$e*i fieca#e" este m'n#ia. 5ariseul intrase în templu ţanţoîngâmfat, dispreţuind pe ceilalţi, până a a"uns la Sfântul 9ltar!

9colo, fără a se aşeza în genunci, rămânând în picioare, cu ţinuta semeaţă şi cu ocii ridicaţi, la cse ruga! Da# se #u$a el oa#e> 1u, căci nimic nu cerea lui Dumnezeu! 4i dacă2i mulţumea, nu făcaceasta din datorie, ci numai ca să2şi înşire lista pretinselor lui calităţi, pentru ca să2şi atragă laudăadmiraţia lumii! 5ariseul era mândru şi făţarnic!

7ame%ul int#'n n templu, a #ămas mai la u%ă. i acolo, sim*inu-se mpovă#at e mul*imepăcatelo#, se c#eea cu totul nev#enic e a #iica ocii căt#e ce#, ci, n $enunci, cu capul pleca%i /ătea pieptul, %i #ecuno%tea păcăto%enia %i se #u$a. Da, el nt#-aevă# se #u$a căci ce#ea mie la Dumnezeu" Dumnezeule milostiv, fi mie păcătosului! 7ame%ul e#a since#, e#a sme#it pocăit.



5raţilor, m'n#ia este cel int'i int#e păcatele e moa#te. Este cel mai u#'t nu numai lDumnezeu, ci %i oamenilo#. Este obârşia, este mama tuturor păcatelor!

• "in pricina acesteia, $n)eri lumina*i au devenit diavoli $ntuneca*i!

• "in pricina acesteia, primii noştri părin*i au fost scoşi din raiul păm+ntesc!

• "in pricina acesteia, s-au $nt+mplat şi se $nt+mplă at+tea rele şi nenorociri $n lume!

7ândria răscoală popor împotriva altui popor, clasă împotriva altei clase de oameniA frate împotrifratelui, fiu împotriva tatălui! <ăci m'n#ia na%te e$oismul, neasculta#ea, am/i*ia, ncăpă*'na#e

isp#e*ul fa*ă e ap#oapele, inviia, u#ă %i alte multe #ele, ca#e, acă pun stăp'ni#e pe sufletcuiva, l fac in om neom l fac fia#ă săl/atică, nc't calcă n picioa#e o#ice le$e, tot ce e mcu#at %i mai sf'nt.

Dar mândria răzvrăteşte, răscoală pe om nu numai împotriva omului, dar şi împotriva lDumnezeu, pe a cărui lege o calcă în picioare nu numai cu dispreţul unui indiferent, dar răzbunarea unui nelegiuit!

Iată pentru ce Sfânta *iserică începe pregătirea noastră cu pilda fariseului! 'ă adică, dacă după trsăptămâni începem timpul de pocăinţă şi înfrânare, de post şi rugăciune, de curăţire sufleteascpentru a sărbătorii cu adevărat creştineşte Sfintele #atimi şi Sfânta înviere, când tot creştinul esdator ca măcar atunci să se învrednicească să ia Sfânta 'uminecătura, să luăm aminte, in pilfa#iseului, că toate aceste vi#tu*i" pocăin*ă, inf#'na#ea, postul, #u$ăciunea, veni#ea la 6f'nAise#ică, mpă#tă%i#ea cu 6fintele aine, milostenia %i o#ice alte fapte /une vom săv'#%i n acetimp e pocăin*ă, e nici un folos nu ne vo# fi, acă ele vo# fi atinse e ot#ava acestui ma#e păcaca#e este m'n#ia. Dumnezeu, mândrilor le stă împotrivă! 9 pus această pildă astăzi pentru că, da

voim să ne pocăim şi să ne curăţim simţirile de toată răutatea şi nedreptatea, să începem curăţirrăului de la rădăcină! Dacă rădăcina, mândria, este secătuită, pomul ei nu mai poate da road

6ă ez/#ăcăm sufletele %i inimile noast#e e această aină u#'tă %i #espin$ătoa#e %i să m/#ăcăm n aina cea f#umoasă a sme#eniei, ca să fim plăcu*i oamenilo#, a# mai ales lDumnezeu. 'ăci dacă mândria este începutul tuturor răutăţilor, smerenia, dimpotrivă, espăm#ntul 8inecuv#ntat de Dumnezeu: din care răsar toate 8unătă*ile



Este aroma dumnezeiască prin care toate faptele noastre bune, toate virtuţile capătă adevărata lvaloare şi prin smerenie se întăreşte şi se ridică până la cer vrednicia noastră de creştini adevăraţi!

Rugăciune

9Doamne Dumnezeul pă#in*ilo# no%t#i, u %tii acă %i n ce măsu#ă, n via*a noast#ă e p'nastăzi, am fost cinsti*i sau nu, acă am fost sau nu %i noi #ăpă#e*i, ne#ep*i, esf#'na*i păcăto%i acă am făcut milostenie, acă am postit %i ne-am #u$at sau nu.

otu%i, am venit astăzi la Aise#ică 6lavei ale. i am venit nu cu *inuta fa#iseului, căci, poatnimic /un n-am făcut, ci cu *inuta vame%ului păcătos. 2m venit să ne sme#im, să ne #u$ăm, sce#em mila milostivi#ii ale %i a :aicii ale.

<ăci #ecunoa%tem %i mă#tu#isim, Doamne, că pent#u mul*imea păcatelo# noast#e %i pent##eptatea a ai t#imis asup#ă-ne %i asup#a *ă#ii noast#e at'tea u#e#oase nce#că#i, in can*ele$em ma#ea a milostivi#e ca#e caută să ne op#ească pe ma#$inea p#ăpastiei păcatelo#. Decn $enunci %i cu capetele plecate, st#i$ăm %i noi ca %i vame%ul păcătos" :ilostiv fii noupăcăto%ilo#9.

ă#inte /un %i milostiv, ia#tă pe fiii ăi ne#ecunoscăto#i %i #ăi! 2scultă %i mpline%te #u$ăciuninoast#e. <ăci ne sme#im, Doamne, %i v#em să ne pocăim %i să ne n#eptăm.

2;ută-ne ca pocăin*a %i n#epta#ea noast#ă măca# acum, n ceasul al unsp#ezecelea, să fsince#e %i otă#'te. 2;ută-ne să ne cu#ă*im sim*i#ile, să ne spălăm sufletele %i inimile, p#in /otez

spoveaniei, să scoatem in ele, p#in mă#tu#isi#e since#ă %i eplină, toată m'n#ia, su/ toafo#mele ei, e$oismul, inviia, m'nia, u#a, #ăz/una#ea %i lăcomia, toată #ăutatea %i ne#eptatca#e ne-au epă#tat %i ne epă#tează e ine %i ca#e ne-au at#as asup#ă-ne m'nia %i peeapsa a

i astfel, cu inimile cu#ate %i sme#ite, ie#ta*i e ine %i impăcati cu ine, să ne %i unim cu inp#in 6f'nta mpă#tă%anie, %i să fim oc#oti*i %i acum, %i n viito# e toate unelti#ile v#ă;ma%ilvăzu*i %i nevăzu*i, să fim oc#oti*i e #ăz/oi, e cut#emu#e, e secetă, e foamete, e #ăz/oiul c



int#e noi %i toată nt'mpla#ea cea #ea %i astfel să t#ăim n pace %i /ună n*ele$e#e %i acum %i vecii vecilo#9.

2min

Diac7 Ciprian *âra - 9şile pocăin6ei deschide-ne nouă@



Duminica 0ameşului şi a fariseului, denumită astfel după Evangelia rânduită a se citi la Sfân6iturgie, descide timpul litu#$ic al #ioului , un timp al efortului ascetic susţinut, o %coaanuală a pocăin*ei n ca#e năă;uim să nvă*ăm sme#enia %i să ne a'ncim c#ein*a. :oaacestea pentru a recunoaşte în noi curăţia dobândită la luminarea baptismală, iar cu fiecare ceas slu"belor să înţelegem că sărbătoarea 3nvierii care ne întâmpină la finalul acestui minunat pelerineste mult mai mult decât una dintre sărbători, mult mai mult decât o comemorare anuală a uneveniment trecut! Este 7arele #raznic în care ne întâmpină însuşi Hristos cel 3nviat!

e#ioaa litu#$ică a #ioului este o pe#ioaă e a'ncă invita*ie la asceză, căin*ă %i #u$ăciunee #eescope#i#e a felului o#too e a fi, %i se escie cu o v#eme p#e$ătitoa#e pent#u ost:a#e alcătuită in Duminicile 7ame%ului %i a fa#iseului, a &iului #isipito#, a nf#ico%ătoa#Fuecă*i %i a z$oni#ii lui 2am in ai.

3n a"unul Duminicii 0ameşului şi a fariseului, la slu"ba 0ecerniei, cartea liturgică folosită delungul acestui răstimp liturgic @ :riodul @ îşi face prima sa apariţie, iar după începutul obişnuit slu"bei de seară, după stiirile 3nvierii, ne întâmpină o idomilă care ne îndeamnă Jsă nu ne #u$ăca fa#iseul f#a*ilo#, că cel ce se nal*ă pe sine se va sme#i ci să ne sme#im naintea lui Dumnezeca vame%ul, p#in posti#e st#i$'n" Dumnezeule milostive%te-e peste noi, păcăto%ii =!

#ericopa evangelică a acestei duminici %6uca &0III, +.2+?/ ne înfăţişează un om satisfăcîntotdeauna de sine, parcă facil de regăsit şi în cultura în care trăim, ce ne insuflă permanent sensmândriei, al măririi de sine şi al îndreptăţirii de sine!

3n săptămâna ce urmează Duminicii 0ameşului şi fariseului se dezleagă total de la post, în ea notoţi creştinii, putând mânca în toate zilele, ciar şi miercurea şi vinerea brânză, ouă şi carne, acelucru întâmplându2se din veci răstimpuri, ca opoziţie la practicile incorecte ale monofiziţilor caposteau strict în timpul acestei săptămâni, iar mai târziu acest obicei a rămas, dobândindsemnificaţie diferită, suspendarea postului înscriindu2se în ciclul pregătirii treptate în vederintrării în #ostul 7are!

<ea e-a oua uminică p#e$ătitoa#e ostului :a#e, Duminica &iului #isipito#, ezvoltă p#incipal o nvă*ătu#ă p#ivitoa#e la căin*ă, p#ecum %i la ie#ta#ea umnezeiască ce ecu#$e e ai



După învăţătura sinaxarului, ea a fost instituită pentru ca păcătoşii să nu cadă în deznăde"Jvăzându2se pe ei înşişi=! 3mpreună cu imnurile cântate în această zi, parabola ne dezvăluie timppocăinţei ca fiind întoarcerea omului din exil şi de aceea cântăm acum şi psalmul +GP, al întristărJ La #'ul Aa/ilonului, acolo am %ezut %i am pl'ns c'n ne-am aus aminte e 6ionQ= 9cepsalm era cântat de evrei în captivitatea lor babilonică, pe când se gândeau la oraşul sfânt Ierusalimului! El a evenit pent#u toteauna c'ntecul omului căzut n păcat atunci c'n#ealizează nepă#ta#ea sa e Dumnezeu %i, #ealiz'n aceasta, evine om in nou" ca unul ce n

poate fi nicioată eplin satisfăcut e nimic n această lume ecăzută, ca#e p#in st#uctu#ă voca*ie este un pele#in al 2/solutului. 9cest psalm va fi cântat încă de două ori, în ultimele doDuminici, înainte de începerea postului, anunţându2ne drumul postului ca un drum al reîntoarcerii

După 6f'ntul K#i$o#ie alama, milostivi#ea umnezeiască a#ătată n această uminică completată %i ecili/#ată e u#mătoa#ea uminică, cea a nf#ico%ătoa#ei Fuecă*i , cunoscută males în popor ca Duminica 6ăsatului sec de carne, ce încearcă să ne aducă mai aproape de efortduovnicesc pe care2l aşteaptă de la noi şapte zile mai târziu! Suntem purtaţi treptat spre acest efoduovnicesc pentru neputinţa noastră, pentru slăbiciunea noastră sufletească şi trupească! 9cuurmează o săptămână în care ne vom înfrâna de la carne în toate zilele şi vom mânca doar brânză

ouă, o săptămână de antrenament în asceza celor ?. de zile ale #ostului 7are, fiind uşa de intrare stadionul înfrânării!

Duminica z$oni#ii lui 2am in ai, a lăsatului sec e /#'nză, a fost numită e 6fin*ii ă#in*iDuminica ie#tă#ii, pent#u a ne a#ăta că nimeni nu poate int#a cum se cuvine n #'nuiapostului acă nu este n pace cu semenii, pent#u că e multe o#i e u%o# să ie#tăm cu /uzelsupe#ficial %i cia# pu*in fa#iseie%te, a# e estul e $#eu să ie#tăm aevă#at, in tot sufletul, 'nnt'ietate nt#u toate f#a*ilo# no%t#i.

'ântările 0ecerniei acestei duminici anunţă începutul postului, iar la sfârşitul ei cei prezenţi îşi ciertare unii de la alţii, într2o rânduială emoţionantă, întâlnită mai ales în mănăstirile din Sfânt7unte 9tos! Imnologia liturgică a acestei Duminici a Izgonirii lui 9dam din Mai însumează, înadevăr, întreaga pregătire pentru post! 9flăm din cântări şi din toate stiurile citite că omul a foc#eat pent#u ai, pent#u cunoa%te#ea lui Dumnezeu, pent#u comuniunea a#ică cu El, ia# npent#u păcat %i pent#u epă#ta#ea e la cele sfinte %i sfin*itoa#e.

#erioada cea mai profundă a :riodului, perioada #ostului 7are, o perioadă de participare mistică #atima lui Hristos, este alcătuită din şase popasuri duminicale până în ziua 7ăritei 3nvieri! Daprimele patru duminici ale :riodului se înscriu în teologia căii, următoarele duminici au ca eleme

de relaţie problema libertăţii şi dinamismul dobândirii smereniei şi a arului dumnezeiesc, fiininvitaţi la o luptă personală şi sinceră împotriva unei înţelegeri Jformale= a postirii şi a apropierii Dumnezeu!

Duminicile in ostul :a#e sunt t#epte uovnice%ti ale sme#itului nost#u u#cu% căt#e Kol$ot9stfel, urcând în cunoaşterea "ertfei lui Hristos şi a semnificaţiilor mântuitoare ale Sfintelor #atimpătrundem taina 'rucii şi a 3nvierii, a biruinţei asupra morţii! 9stfel, toată această t#iste*enst#ăină#ii noast#e e Dumnezeu, a pustiului in via*a noast#ă se poate t#ansfo#ma n luminoap#ezen*ă a ie#tă#ii umnezeie%ti p#in #eo/'ni#ea /ucu#iei, a o#in*ei %i a păcii #e$ăsite c

5#istos, Lumina cea aevă#ată ca#e luminează tutu#o#.



9cesta este duul adevărat al slu"belor din întreaga perioadă a :riodului!

Părintele avatie ne 'nva6ă să 'ncepem prin a + sinceri cu Dumnezeu

JEste minunat că Hristos nu ne2a spus$ YY5aceţi performanţeZZ, dar ne2a dat pilda vameşului şifariseuluiT=

J%T/ 9şadar, lucrul care trebuie făcut este să ni26 apropiem pe Dumnezeu! 4i începutul este tocmînfruntarea lui Dumnezeu! 9ceasta trebuie să recunoaştem$ DumnezeuF ne şocează, ne surprindeciar ne incomodează de prea multe ori, iar noi, acceptând cu o falsă şi aparentă docilitate acesnelămuriri pe care le iscă Dumnezeu în mintea şi în inima noastră, nicicum nu reuşim să a"ungem

El! 6ucrul acesta pare şocant, dar aşa ne2a învăţat Dumnezeu să fim! El ne spune să nu fi<căldiceiJ! Să fim fierbinţiC El ne spune că, dacă suntem căldicei, ne scuipă!

/iti*i .saltirea lui "avid, să vede*i cum l MMşantaeazăNN "avid pe "umnezeu "oamne vino csă nu r+dă popoarele, să nu $ntorci din cauza mea, din cauza păcatelor mele, Fa*a :a, să nu ruşineze cei ce nădăduiesc $n :ine, din pricina mea, "oamne< /e-Oi va folosi de mă voi po)or$ păm+nt, oare s+n)ele mai laudă7 Dita*i cum l MMşantaeazăNN "avid pe "umnezeu< "oamn:u m-ai zidit, n-ai $ncotro, vrei nu vrei m+ntuieşte-mă! /e-o să zică lumeaI7! (K



1ouă nu ne place să ne rugăm, ne irită, ne enervează, şi în mintea noastră sună cuvinte cam de felu<7ântuitorul a spus să nu ne rugăm mult ca păgânii, dar ăştia au făcut acatistiere de ( VgC Să citeeu acatistul acestaT am a"uns la icosul O, înseamnă că am trecut de "umătate, acuş terminC= 6untefă*a#nici n fa*a lui Dumnezeu! 3nţelegeţi8 Este o mare treabă să ai cura"ul de a recunoaşte tu, nufaţa oamenilor, ci ciar în faţa lui Dumnezeu, să recunoşti că tu n2ai cef să citeşti acatistul nu fugi de Dumnezeu de ruşineF! Este un ma#e luc#u, este o /i#uin*ă, este o nf#'n$e#e a omulveci, este nceputul sme#eniei, căci *i ai seama că, cia# a%a cum e%ti tu, Dumnezeu te asista

nu oa# te asista, ci cia# atunci, c'n vei căea %i vei #ecunoa%te, %i vei spune" HDoamne, nu mplace mie acatistul acesta, a;ută-mă, nu p#ea pot să mă #o$, Hc#e, Doamne, a;ută nec#ein*mele!I va veni la tine.

9vem o grămadă de cazuri în ScripturăF care toate ne învaţă să credem anume astfel în DumnezeDar noi suntem politicoşi cu Dumnezeu$ <Bare ce va zice Dumnezeu despre mine dacă eu, exemplu, în locul acatistului voi citi o catismă din #saltire sau voi spune <:atăl nostru=, aşa, credinţă, cum a zis Hristos$ <Doamne, :u ai zis să spun <:atăl nostru=, iacă, eu îl spun, am năde"dcă :u ai zisJ! Să vedeţi că atunci avem mai multă linişteC 4i tot ce &acem: să-< avem 1naintnoastră pe Dumnezeu pururea 'e înseamnă asta8

0edeţi cum sunt construite rugăciunile #ărinţilor$ <'ăci :u ai zis, 'el ce ai zidit lumea, :u ai zis$ voiesc moartea păcătosului, deci primeşte2măJ! 4anta"C <:u ai zis să ne rugăm aşa, deci, primeşrugăciunea noastrăJ! 4i aşaF începem a26 trăi pe Dumnezeu cel viuC 9şa se lăudau evreii în fanoroadelor, că ei cred în Dumnezeu cel viu, dar pentru noi Dumnezeu nu mai este viu, deşi noi ştifoarte bine din cursurile de teologie că noi credem aşa, <ne rugăm în Du şi2n adevărJ, totuşi, nizbim de o grămadă de formalităţi şi rămânem în ele, nu avem cura" să fim sinceri, nu avem cura" începem odată, noi nu începem a trăiC ?oi ncă n-am n*eles e ce Dumnezeu este viu!Q

7ine oată o femeie la vlăica 2ntonie al 6u#o;ului %i i se pl'n$e" H7lăică, citesc acatiste fieca#e sea#ă, canoane, nici o /ucu#ie n-am, mă i#ită, nu %tiu ce să mai fac, pent#u că nu-L simpe Dumnezeu, nici un semn n-amJ.i atunci vlăica i spune" Htii ceva, ncea#că, u-te acasă, pune-te n fa*a icoanei %i taci. ncea#că să auzi, să ascul*i ce-*i va spune *ie Dumnezeu, pent#u că tu, pălăv#ă$in at'ta, nu-la%i să-*i vo#/ească %i ElJ.i s-a us %i a făcut a%a femeia, %i a venit cu ma#e /ucu#ie. L-a auzit! 5m!> a#că at't e pu*iat't e simplu!

4i învăţăturile astea despre rugăciune şi despre întâlnirea cu Dumnezeu le găsim la toţi #ărinţii ca

au scris despre rugăciune! 6pune 6f'ntul oan Ku#ă e 2u#" nu citi #u$ăciuni lun$i iminea*a sea#a, mai /ine cite%te #u$ăciuni scu#te e mai multe o#i pe zi.

6a SfântulT n2are importanţăT la Duul Sfânt că 6fin*ii sunt loca%e ale Duului 6f'nt F vine frate şi îi prezintă o mare descoperire, pe care a avut2o în materie de rugăciune, pentru că a fost oraş şi a auzit tropare cântându2se! 6a care Sfântul îi spune$ <Bare 9ntonie o fi ştiut tropare8 Baavva 9mon o fi ştiut tropare, că ei opreau soarele de pe cer cu câteva cuvinte=!

Deci, mai bună este întâlnirea sinceră, după care poţi să adaugi rugăciuni câte vrei, după care es

firească setea de rugăciune încât rămâi aşa, ca Sfântul 9rsenie, cu soarele la spate când răsare



când terminiF îţi apune în faţă! 9cum, într2o măsură mai mare sau mai mică, tu ai dragostea cemare spre rugăciunea asta, pentru că Dumnezeu a devenit viu, acel Dumnezeu pe care ldescoperit samarineaneanca!

De aici încep restul virtuţilor, de aici începe viaţa în Hristos! 4tiţi de ce8 ent#u că acă noi n-aavut nc#ein*a#ea că Dumnezeu este viu, că este cu noi %i pent#u noi, noi n-avem nici un motsă facem celelalte fapte /une. 9postolul #avel spune$ < Dacă 5#istos n-a nviat, zaa#nică es

c#ein*a voast#ă, zaa#nică este p#opovăui#ea noast#ăJ! Dar noi, dacă nu am avut aceasîncredinţare că Hristos a înviat, zadarnic ne ostenim, este foarte, foarte greu! Din cauza asta, faceo grămadă de păcate, după care venim şi reproşăm, aşa cu un ton foarte umil lui Dumnezeu, că nu pot face în ziua de astăzi poruncile astea, sunt alte timpuri, sau poate nu eu, sunt unii născuţi aşpredestinaţi pentru mântuire!

Da, pentru că noi, spune 9postolul #avel, trebuie <să ne /ucu#ăm pu#u#eaJC 4i atunci cum bucurăm, dacă noi ne irităm8 1oi vedem lucrurile palpabile, plăcerile acestei lumi sunt vii, suconcrete, pe când cele duovniceştiT 9m auzit noi undeva că cutare Sfânt, când se ruga simţea ao dulceaţă în inimă, încât a lăsat şi pe femeia lui frumoasă şi s2a retras în pustie! 1oi le citim,

place să le povestim$ <ştiţi, sunt aşa SfinţiJ, dar noi, când vedem femeia asta frumoasă, nu ştiu cumdar parcă în pustie nu prea mai vrem să ne ducemT sau dacă ne2am duce, doar cu eaC Deci, bucurne lipseşte! %T/

4tiţi că omul nu este ciar aşa de prost, încât să scimbe bucuria pe neplăcere! 4i Dumnezeu ştasta foarte bine! Din cauza asta, El ne îmbie, pe cei păcătoşi, zicând că Jacolo une s-a nmulpăcatul, acolo va p#isosi a#ul J! Din cauza asta, să ştiţi că oamenilor cu păcate foarte mari trimite uneori nişte stări arice pe care nu le au o grămadă de oameni care se roagă în biserică şi, vă spun drept, o grămadă de călugări! 1u2i o ciudăţenie! 9ltfel, niciodată păcătoşii nu s2ar fi înto

la Hristos!'e2i drept, ei nu recunosc starea asta, nu ştiu să o definească, mai târziu înţeleg că au fost cercetăale arului! 4i ştiţi de ce se întâmplă asta8 #entru că Dumnezeu dă arul nu pentru meritele noastrnu pentru că am stat nu ştiu cât şi nu ştiu cum, nu pentru că n2am mâncat nu ştiu cât şi nu ştiu cumci pentru <duul umilit şi inima înfrântăJ! ;neori aceşti oameni, care de regulă sunt tineri, a"ung înfrângerea inimii pentru că îşi dau seama că ceea ce au crezut ei că este totul, de fapt, nu era nim4i în înfrângerea aceea pe care ei o suportă şi pe care ei o recunosc sincer în faţa lor înşişi @ pentrcă cealaltă parte DumnezeuF pentru ei nu există, dar se presupune 2, pentru această înfrângeDumnezeu le dăruieşte, uneori, nişte stări pe care ei le caută după aceea şi a"ung la Hristos!

7ă gândesc cum le putem noi împăca, pentru că altminteri putem a"unge foarte uşor la o apologiepăcatului, cumva, să a"ungem să prezentăm păcatul ca pe o cale mai sigură de a dobândi arul, ca o cale mai sigură de a ne întâlni cu Dumnezeu! 1u este deloc aşa, dar noi, care cel puţin arecunoscut în mintea noastră că există un Dumnezeu, acest Dumnezeu este Hristos, care, iată, cânmai uşor, când mai greu, ne menţinem în această legătură cu El, trebuie să avem nu doar o maînţelegere pentru păcătoşi, ci o dreaptă înţelegere, pentru că, din felul în care ne raportăm oameni, avem sau nu bucurie de la DumnezeuF!

23



T ;n început este să ne uităm tot mai des în noi înşine şi, cum spune Sfântul 1il SorsVi, dacă nputem să propăşim în virtuţi, măcar să propăşim în vederea propriilor noastre neputinţe, adică să surprinzi când te2ai iritat, să te surprinzi când ai primit un gând de acesta că turcii trebuie rezolvşi trebuie să mergem noi acolo cu nişte trupe de la 9S'BM să propovăduim Evangelia!

Să ne surprindem la gânduri de astea, să ne dăm seama cel puţin că ele sunt normale, sunt omeneş

sunt fireşti, dar de fiecare dată când am avut un gând sau altulT că ai văzut un popă gras, să zicemceartă gândul, mărturiseşte2l ţie însuţi! Ei, ai, ţi2a venit, nu2i grav, e omeneşte să2ţi vină, dar următorul să spui$ <7ăi, vezi câte parale faci tu cu gândurile astea8 Doamne, iartă2mă, miluieştmă, şi pe părintele, şi, pentru rugăciunile lui, iartă2măJ! Sau de ţi2a venit cutare gând$ <7ăi, măi, vezi că eşti un necredincios8= Sau ţi2a cerut cineva milostenie şi n2ai avut cef să2i dai, nu spun<[ştia toată ziua umblă pe aici, le dai şi pe urmă ei fac păcate cu banii ăştiaJ! Să2ţi spui$ <1u2i acă eşti un purcel, nu2i aşa că n2ai avut cef să le dai8 Doamne, iartă2măC= 3nţelegeţi8

E foarte simplu, întotdeauna avem prile" să propăşim în Hristos, văzându2ne neputinţele astea anoastre! 4i această vo#/i#e cu noi n%ine esp#e păcatele pe ca#e le facem la tot pasul este cel m

/un nceput al #u$ăciunii, ca#e e$#a/ă ne va auce ulcea*ă %i /ucu#ie.

Este minunat că Hristos nu ne2a spus$ <5aceţi performanţeJ, dar ne2a dat pilda vameşului şifariseului, ne2a dat exerciţiul acesta şi ne2a lăudat pentru el! Hristos a zis că n2a venit pentru cmilostivi în lume, pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi! Da# noi ăm năvală să ne convin$em pnoi n%ine că am evenit milostivi, că am evenit /uni, că am evenit /l'nzi noi t#e/uie să v#emsă evenim, a# nu t#e/uie să p#imim $'nul acesta că am evenit, nu t#e/uie s-o c#eem, nt#e/uie să ne convin$em pe noi că suntem păcăto%i.

"el mai greu lucru9 să te convingi că tu eşti din ce 1n ce mai departe de Lristos şi totuşi să nde despar*i de El Asta 1nseamnă M*ine mintea ta 1n iad şi nu deznădăJduiQ

9sta înseamnăC nu înseamnă alte lucruri, nu înseamnă să fii atacat de draci roşii cu copite care bat geam, şi tu te încrâncenezi în faţa icoanei şi2i birui! 1u! 3nseamnă să vezi că tu eşti tot mai departemai departe şi totuşi nu deznădă"duieşti, pentru că Hristos spune că pentru oaia cea pierdută a ven%T/! Dar, ştiţi, nu doar în faţa oamenilor să mărturisimF, ai să spunem, în faţa oamenilor e greoare cum să pari aşa prostănac şi nemilostiv8 1u2i ciar frumos, nu8 9sta nici nu trebuie făcut, căgreu, prea greu, dar măcar în faţa noastrăA noi nici asta n2o putem recunoaşte, că nu suntem ciatât de buni! Deci, acesta e începutul vieţii creştine, de aici! David spune că < uul umi

Dumnezeu nu-l va os'ni J! 4i dacă o veni Dumnezeu cu noi, de acolo începe nevoinţa cea bună, rugăm cu drag, facem milostenie cu drag, dar nu vedem că am făcut milostenie, ciar dacă am ddupă aceea ne spunem$ <7ăi, am vrut să2i dau mai mult, dar i2am dat mai puţinJ! 1iciodată numai vezi o faptă bună, le uiţi!

23

Bricum ne vră"măşim cu El, nu ne rugăm, nu respectăm nici o poruncă, dar măcar ai să nvră"măşim cu folosC Să ne batem cu Dumnezeu ca Iacov şi să2i zicem$ Jnu :e las să pleci, până n



mă binecuvânteziC= Să începem înfruntarea cea bună, pe care El spune că o va încununa! 4i ce poafi mai atrăgător pentru un tânăr8

23

<a#e este limita int#e cu#a; %i nesă/uin*ă>

Eu cred că lucrurile astea două nu se intersectează, pentru că pornesc din puncte diferite, cresc dtulpini diferite! 'ura"ul este bun! Hristos spune$ <3ndrăzniţiJ! 'ura"ul este râvna cea bună! Eu ştcum e cu nesăbuinţă asta8 1esăbuinţă esteF atunci când noi nu mai avem frică de Dumnezeu, atuncând, după ce 62am înfruntat cu o întrebare, nu ne2am speriat şi n2am căzut la pământ cu lacrimi în general, nu mai avem lacrimi pentru păcatele noastre şi nu ne mai pare că suntem păcătoşi, atunn2avem dreptul să mai îndrăznim la Dumnezeu, trebuie să ne plângemA îndrăzneala cea bună vinnumai de la smerenie! Lua*i seama ca nu cumva să p#imim n mintea noast#ă %i n $'nul nost#M$'nulN că noi suntem mai p#ivile$ia*i ec't al*ii e a a /uzna la Dumnezeu! ?oi ăm /uzna Dumnezeu tocmai pent#u că ne consie#ăm mai păcăto%i ec't al*ii , suntem atât de deznădă"duîncât nu mai vedem nici o ieşire şi atunci strigăm$ <Doamne, dacă nici acum nu mă mai primeş

morJ!

9şa2i şi spunem! Kăsim la Sfinţi, foarte simplu! 9 venit la #avel cel simplu cineva să2i scoadraculA iar #avelF s2a căţărat pe o piatră şi a zis$ <Doamne, nu mă dau "os de pe piatră până nu scodracul din omul acestaJ! 'lar, nu toţi avem încă simplitatea asta, dar trebuie să tindem spre ea!

&i*i since#i, pent#u că Dumnezeu %tie sta#ea noast#ă aevă#ată P asta e cel mai impo#tant luc#ucia# acă noi nu -o spunem. 1oi 3l minţim$ <Doamne, eu sunt smerit, n2am îndrăzneală să spuaşa cevaJ, dar apoi spune$ <'e2o dat poruncă asta aşa de grea8 pe de o parte, ne2a făcut aşa frumo

zice creşteţi şi va înmulţiţi şi apoiT feciorie8= Spune2i lui Dumnezeu că nu înţelegi şi El îţi explicaC

'um spune la Isaia şi la #salmi8$ < ?u am nevoie e nimic, nici e ;e#tfe, nici e altceva, punneputin*ele tale naintea :ea %i ceamă-:ă n ziua necazului tău %i Eu te voi iz/ăvi %i tu :ă vp#oslăvi J! :e voi izbăviC Da# ca#e sunt necazu#ile noast#e> 1u că a căzut bomba pe turnurile d9merica, acesta nu2i necaz, sau că nu ştiu ce lege sau că nu merge bursa! ?ecazu#ile noast#e suatacul patimilo#, a# mai ma#e ec't atacul patimilo# este necazul nec#ein*ei, c'n noi nu-n*ele$em pe Dumnezeu. Tine*i mintea rugăciunea9 M"red: Doamne: aJută necredin*ei meleN

Să putem mărturisi că <nu credem, Doamne, în :ine, nu :e înţeleg, am înţeles numai un pic, dar asn2am mai înţeles2o, îmi pare că nu2şi are locul aiciJ! Eu vă spun aşa, mai simplu, dar ciar şi aputeţi să2I spuneţi lui Dumnezeu, pentru că El o#icum vă vee %i %tie ce e n inima voast#ă, Espune că vee inima %i #ă#uncii, ocii no%t#i, El ne-a ziit %i atunci e ce să fim cu p#efăcăto#n fa*a Lui> 9şa să îndrăznim la El! 4i spune El numai atât pe urmă să facem$ să26 proslăvimC spunem$ <Doamne, slavă ie, m2ai izbăvit de patima asta, de gândurile astea care le aveam faţă d:ine, gânduri de ulăJ!

Să recunoaştem gândurile de ulă pentru 7aica Domnului, pentru Dumnezeu, pentru Sfinţi! 'ân

ne vin gânduri de ulă despre 7aica Domnului, du2te la icoană, nu te ruşina şi spune$ <7ai



Domnului, ce sunt gândurile astea la mine8 Eu te iubesc pe tine, dar uite ce mi2a venitJ! 4i 7aiDomnului va spune$ <6asă, că noi amândoi ştim că nu2i ciar aşaJ! #lângi şi mărturiseşte2te! DespSfinţi, când îţi vin gânduri din astea şi spui$ <Sfântul ăsta, 'onstantin, îmi pare mie, nu e el ciar ade sfântT 62au făcut ăştia cu politica=! Du2te la el şi2i spune$ <Sfinte 'onstantine, uite ce2mi pamie, e adevărat8= 4i veţi simţi cum e de fapt! Sau despre 4tefan cel mare$ <Ei, a avut el atâtea femfoarte bine să fie aşa sfânt şi eu vreau să fiu aşa sfântC= 7ergeţi la el şi întrebaţi2l! 1u, nublasfemie! 3ncercaţi să faceţi cum fac copiii şi o să simţiţi după asta în inima voastră pe 4tefan c

mare! 4i să vă spun drept, e sfânt! 4i eu am avut gânduri faţă de el, dar mi s2a descoperit că el e cDavid! 3ntrebaţi2l! 4i asta nu o spune Savatie, n2am făcut revoluţie, asta o găsiţi la toţi #ărinţii! %T

<um poate fi nf#'ntă i#ita#ea>

7ă spun cum mi-a spus mie /ăt#'nul 6elafiil sfatul acesta c'n l-am nt#e/at. H ă#inte, cum ne #u$ăm ca să scăpăm e m'nie, e i#ita#e> P %ti*i că i#ita#ea este p#ima fază a m'niei, cea m$#e*oasă sta#e, m'nia e cel mai #ău luc#u pent#u că ea alun$ă tot, alun$ă Duul 6f'nt, imeianu mai e nimic pe u#mă P pă#inte, cum să mă #o$ pent#u m'nie>I :ă a%teptam să-mi ea ni%psalmi, să-mi spună cum t#e/uie să stai, c'te nop*iQ Da# Aăt#'nul spune" Hi a%a" Doamn

epă#tează e la mine m'nia aceasta, că nu-mi t#e/uie%te ea mieJ. 2sta este #u$ăciunea! pent#u i#ita#e tot a%a, să ne ăm seama că n-avem nevoie e ea.

4i, cu blândeţe! 3n cazul în care ţi2a venit, te2ai iritat, nu te irita şi mai tare pentru faptul că te2iritat! Să avem simplitatea să ne acceptăm aceste atacuri ale patimilor, şi de aici începe smeren7ândria spune$ <7ăi, eu niciodată n2o să pot face asta, şi am zis să nu mă mai irit şi, uite, cum mam iritatCJ 1u, n2o luaţi în seamă! 1e2am iritat, imediat să spunem$ MDoamne: vezi cum suniartă-mă: depărtează de la mineQ 'ine m2a iritat8 9ngela8 0asile8 HDoamne, ia#tă-i că eu afost e vină. ?u mă uc la ei să-mi ce# ie#ta#e că mă ene#vează, P n-am a;uns la sta#ea asta P a

u, Doamne, ne iu/e%ti pe am'noi %i ai putea să ne tămăuie%ti %i acă v#eoată poate să ne ie#tăm, că acum ta#e nu-mi place e el %i u vezi că nu mă pot ap#opiaJ. Spune2i asta sincer Dumnezeu şi, vă spun drept, pentru un aşa lucru, care pare banal, să vedeţi cât de degrabă vi înmoaie inima, dacă nu şi plângeţi şi vă şi împăcaţi, plecaţi noaptea şi vă duceţi să2l căutaţi săîmbrăţişaţi, fără canoane, fără nimic, simplu! :ot gândul care v2a venit spuneţi2l imediat lDumnezeu, nu v2ascundeţi!

Muşii au un obicei ciudat @ când încep ei câte o seară, cum se spune, <amicală=, <colegială= care sfârşeşte cu câte o beţie din aia grozavă 2, când simt că s2au încins, întorc icoanele cu faţa la peret1u2i glumă, asta e reacţia tuturor oamenilor, dar ei sunt mai copii şi o fac de2a dreptul! Dar oare n

nu ne întoarcem direct de la Dumnezeu8 E tare greu să stai cu faţa la Dumnezeu! 'e2a făcut 9dacând a păcătuit8 12a putut să stea aşa @ <Doamne, iartă2mă, am păcătuit= 2, s2a dus şi s2a ascuns sutufiş! 'e, nu ştia Dumnezeu ce2a făcut8 4tia foarte bine!

4i noi, ce crezi că dacă ai făcut aşa îşi acoperă faţa cu palma ca şi copiii şi priveşte printre degeteaşa2i că nu mă vezi8 @ ca şi copiii 2, credem că Dumnezeu ciar nu ne vede8 9sta facem şi noi! Saprins în noi mânia şi noi deodată îndreptăţireF$ <Dar nu mai este ciar aşa, că zice că este o mânsfântă, la 7oise acolo, cu tablele, cum a făcut el, şi eu, dacă mă mânii pe el, e pe dreptateJ! niciodată nu spune drept, să zică$ <7ăi, măi, măi, te2ai mâniat, gata, Duul Sfânt l2ai pierdut, du2

şi te mărturiseşte şi te pocăieşte şi te împărtăşeşte că eşti prăpădit! S2a terminatC nu mai ai viaţa



tineJ! 'e faci atunci8 Moagă2te$ <Doamne, Duul :ău cel sfânt nu2l lua de la mine! Inimă curazideşte întru mine, Dumnezeu

J! 'e înseamnă acest <inima curată zideşteJ8 1u <înnoieşteJ, zideşteC Dumnezeu face din ninima! 4i aşa 3i zi$ <Doamne, zideşte inimă curată întru mine, depărtează de la mine starea asta! Eam murit, eu :e2am părăsit, eu :e2am vândut, pe fratele meu l2am ucis, prăpăd am făcut, gata mine, unde să fug, dacă nu la :ine8= 9şa să gândim! 'ă nu2i glumă, când noi ne2am mâniat p

fratele nostruTSă2l luăm ca păcat, nu ca păcat de moarte, ci ca pe o sabie care ne2a despărţit de Dumnezeu! Dar, nu ducem prea mult starea asta, să nu deznădă"duim, că unii se pornesc de la lucruri care nu le pface şi intră în deznăde"de că nu le pot face! 1uC Spune pur şi simplu$ <Iartă2măCJ, măcar lDumnezeu, dacă nu poţi spune fratelui! 4i crede, nici deloc să nu te îndoieşti că Dumnezeu poaierta şi te iartă ciar atunci!

7ă #u$ăm să ezvolta*i ieea HDumnezeu P u%manul nost#uJ"

Duşmanul nostruT 4tiţi de ce8 :ocmai la asta mă refer la ce am zis mai susF! #entru că @ ai recunoaştem @ între astea două, prima care o spune 9postolul #avel$ <9ş vrea ca toţi să fiţi ca minadică feciorelniciF= şi proorocul David sau Solomon, pe care le2aţi alege8 Să ai P.. de concubide care vrei tu sau ca 9postolul #avel, pe nici unaT! să umbli prin soare, să fii bătut cu pietre, săse sfărâme corabia în largul mării şi la urmă să ţi se mai taie şi capul8 'um vă pare8 9şa2i cealaltă parcă2i mai bună8 Deci, din cauza asta, la noi în cap, ne pare că e duşman Dumnezeu,duşman al firii noastre căzuteF! 5irea noastră vră"măşeşte cu Dumnezeu, noi vrem cutare, noi nvrem post, noi vrem aşa, multe nu le vrem noi, de asta ne vră"măşim! Din cauza asta, Dumnezeeste <duşmanul= nostru, al firii căzute! 'a să26 facem prieten, ca să26 <înfrângem= @ după cum v2a

spus @ pe acest <duşman=, ni2l facem prieten, n2avem încotro! Spune 9postolul #avel$ <5raţiloîmpăcaţi2vă cu DumnezeuJ, împăcaţi2vă cu Hristos! Deci, în sensul acesta Dumnezeu este duşmannostru şi noi fugim, fugim de El tot timpul!

<a#e este ;e#tfa pe ca#e Dumnezeu o o#e%te in pa#tea unui t'nă#>

<Duul umilit, inimă înfrântă şi smerităJ, nu zice acolo8 DaC Nertfa pe care o doreşte8T Să înceaodatăCJ

(f#a$mente in confe#in*a pă#intelui 6avatie Aastovoi" Jn ce t#e/uie să c#eaă un t'nă# astăzi>

Aucu#e%ti, ap#ilie +00+ %i apă#ută n ca#tea" JDesp#e cu#a; %i li/e#tate n C#tooieJ, Eitu6opia, Aucu#e%ti)



Vameşul-Fariseu 0 sau cum ne pre&acem 1n &arisei crez#nd că suntem vameşi

'ând ascultăm sau citim pilda vameşului şi a fariseului, putem avea tendinţa să ne identificăm foaruşor cu vameşul! Sau, oricum, se naşte reflex şi aparent "ustificat tendinţa de a ne delimita drastic

fariseu! 9tunci un gând ascuns riscă să se strecoare şi să se cuibărească pe nevăzute în iniminoastre$ ce /ine că nu sunt eu ca fa#iseul!

<e /ine că eu sunt păcătos %i nu ;uec pe al*ii, la fel e păcăto%i ca mine! <e /ine că nu sunt eca fa#iseii %i că#tu#a#ii, ca aceia ca#e %tiu multe %i fac fapte /une %i ca#e se lauă cu cuno%tin*e%i cu faptele lo#! Eu nu sunt %i nu v#eau să fiu ca fa#iseii ca#e i ;uecă pe ceilal*i, vai, a# eu npot să fiu a%a, Doamne fe#e%te, a# eu i iu/esc pe to*i! :ul*umescu-=i, =ie, Doamne, că eu suun vame% umil, ca#e nu ;uec pe nimeni, eu iu/esc pe toată lumea : eu nu $'nesc e #ău pnimeni, eu fac asculta#e %i i vă pe to*i /uni, pe to*i n$e#i, sufletul meu se ncălze%te %i na#ipează e cele mai cale sim*ăminteQ Ui uite-aşa se &ace că vameşul devine &ariseu

<um e posi/il să căem a%a e #ău> 3n primul rând trebuie să nu ne panicăm, ci să ne privim cmai mult realism şi ciar cu autoironie! ştia suntem

Să ne asumăm aşa cum suntem! 'e rost are să ne punem fard peste faţa sufletului, fie el şi faJduovnicesc=8 7ândria cea mare stătea tocmai în înşelarea de a crede că era ceva de capul nostrcă eram noi cine ştie ceT 4i ce dacă am descoperit cât de urâcioşi suntem de fapt8

7o#/a pă#intelui afail , a/ia acum a# t#e/ui să ne /ucu#ăm mai mult, pent#u că a/ia acu

7EDE:!



Mevenind însă la întrebareT Este posibil prin aceea că noi ne amăgim ca imitând sau trăind prîncipuire un anume comportament ori anumite stări şi virtuţi duovniceşti dobândim de"a smerenvameşului! %Desigur, are şi imitaţia rolul ei formativ, însă numai dacă îi ştim măsura şi darămânem conştienţi căT e doar imitaţie şi dacă nu ne uităm scopul, dacă mai tindem totuşi spautentic, spre interiorizarea reală a acelui comportament/!

J6emnele ete#ioa#e ale sme#eniei (#espectul apa#ent fa*ă e voin*a alto#a, e eemplu) nu suntoteauna simptomatice n cazul sme#eniei spi#ituale. 2esea ele sunt n #ealitate simpt#ăsătu#i umane, cont#olate, născute %i o/se#vate e mintea iniviualăQ.(Q) 2evă#asme#enie t#e/uie să ecu#$ă in ceva lăunt#ic, int#-o ispozi*ie pe#sonală stimulată escope#i#ea spi#ituală a p#ăpastiei int#e sta#ea căzută a omului %i poten*ialul umnezeiesc ca#e ne-am #efe#it. Gn astfel e sens, un astfel e mo e a/o#a#e a lumii m/ină fo#*a spi#itulcu cea a min*ii %i, astfel compo#tamentele uno# asemenea oameni con%tien*i spi#itual nu sunt nieli/e#ate %i nici p#efăcuteI sc#ie 2#iepiscopul <#Zsostomos e Etna.

1e trădăm însă sau suntem vădiţi de conştiinţa noastră în momentul în care a"ungem, prin aceas

să ne înălţăm pe noi înşine deasupra Jfariseilor= pe care îi identificăm neapărat în afara noastrăTpe care ne simţim îndreptăţiţi să2i "udecăm şi să2i dispreţuim, cu Jlegitimitatea= şi cu superioritatcelui pe care 6egea cea nouă l2a îndreptăţit şi l2a înălţat! #entru că dacă în trecut vameşii desfrânaţii erau stigmatizaţi, iar fariseii erau JdrepţiiJ, acum, iată, s2au inversat rolurile în privinţaceea ce este Jdrept= înaintea lui Dumnezeu! "u adevărat: smerenia şi iu8irea sunt virtu*ile <egcelei noi: <egii Larului Dar tocmai de aceea acum riscul este mai mare ca fariseismul săscimbe sensul şi să devină şi mai subtil şi mai rafinat, iar noii Jdrepţi= să fie tocmai cei care se crşi se încipuie pe ei înşişi smeriţi, plini de iubire şi de gânduri bune, ne2"udecători, etc!

Dacă însă noi am urma cu adevărat vameşului din Evangelie, atunci am face exact ceea ce a făcşi el! 1e2am vedea, adică, păcatul nostru cu sinceritate, ne2am scârbi şi umili de propria noastfăţărnicie şi trufie! 9m înţelege şi am spune că Jcel dintâi dintre farisei sunt euJ! &apta vame%uleste pocăin*a, inimă nf#'ntă %i z#o/ită, uul umilit.

2p#opo e umilin*ăQ spunea pă#intele afail ?oica esp#e faptul că n lim/a noast#ă senscuv'ntului umilin*ă a fost falsificat P sensul său p#imo#ial e#a cel venit pe filie#a slavonnsemn'n st#ăpun$e#ea inimii, sme#enia, t#ăi#ea p#ofună a păcăto%eniei a# %i a #a$osttămăuitoa#e a 2evă#ului.

5alsificarea a intrat în momentul în care umilinţa a fost Jdefinită= pe filiera latinească @ de în"osirsau Jsentiment de inferioritateA atitudine provocată de acest sentimentA supunereA slugărnicsituaţie umilitoare impusă cuivaA vorbă sau faptă care umileşte, ofenseazăA ofensă=! #aradoxtocmai o parte din aceste sensuri falsificate sunt astăzi practicate şi date ca exemplu de smeren9vem, de pildă, complexe de tip psiologic, care ascund fie o mândrie rănită, fie unele traume şi luăm drept smerenie! Suntem fie pur şi simplu slabi, temători, dar n2avem cura"ul să recunoaştemsă ne asumăm firesc astaA fie, mai grav, suntem slugarnici, linguşitori sau acceptăm cu perversitasituaţii în care ne credem inferiorizaţi, complăcându2ne în false auto2victimizări!Măul şi mai mare survine atunci când se a"unge să se şi propovăduiască această Jsmerenie= greşi

sau ciar vicleană, nesinceră, făţarnică!



"um putem QdetectaN această &alsă smerenie> SimpluC#rin prisma acestei Jsmerenii=, se face de fapt o "udecată cât se poate de osânditoare şi dnemilostivă @ oamenii sunt împărţiţi, de regulă, măcar la nivel inconştient, în foarte răi foarte buni, ciar ireal de buni!

;nii sunt îngeri din cer iar alţii sunt draci pe pământ! 5alsa smerenie ascunde bine în sine, de fapfrustrări, complexe, invidie şi alte boli de acest fel, mai puţin vizibile, astfel încât, în final, victim

acestei boli sufleteşti împarte oamenii în două categorii @ cei pe care îi urăşte şi cei pe care linguşeşte! B altă caracteristică a acestei false smerenii ar fi aceea că tolerează până la încura"are răul!

De fapt, st#'m/a n*ele$e#e a pilei vame%ului inve#sează n*elesu#ile uovnice%ti P a;un$'nastfel să os'ne%ti oamenii %i să tole#ezi #ăul. i a;un$i să nu ;ueciQ tocmai ceea ce a# t#e/ui ;ueci (faptele, ieile) ca să luc#ezi n sensul ee#cită#ii isce#năm'ntului fi#esc al c#e%tinulca#e este %i ato# %i a#e %i nevoie vitală să espa#tă /inele e #ău n via*ă, ci ;ueciQ tocmaoamenii. 'eea ce, iarăşi, n2ar fi o tragedie, dacă ar fi un păcat asumat! o*i l facem zi e zi, măca# să-l #ecunoa%tem spă%it. Da# se nt'mplă ca %i aici să ;uecăm tot p#efe#en*ial, oa#ecum?u-i ;uecăm pe to*i. 'i îi "udecăm mai ales pe cei care ne stau ca un semn de mustrare pent

persoana noastră! #e cei pe care îi invidiem sau care, prin pilda lor, ne arată, ca într2o oglindă, unne aflăm de fapt! 9tunci, cea mai comodă respingere a mustrării noastre este osândirea celuilalt dpe poziţiile încipuite ale Jvameşului=! 'elălalt devine fariseul, mândrul, trufaşul! Infernul suceilalţi, cei mândri şi lipsiţi de iubire sunt ceilalţiT

6e pune nt#e/a#ea, cum e a;un$e totu%i cineva să se socoată n#eptă*it să os'nească at't asp#u, p'nă la a săv'#%i ucie#e n sine (p#imin $'nu#i e u#ă %i inviie nu facem altceva ecsă evenim u#ma%ii lui <ain)> 1u se poate altfel decât numai printr2un proces de îndreptăţir1umai socotindu2l pe celălalt atât de rău şi pe noi atât de buni, pe el in"osindu2l Jcu temei şi

dreptate= în sinele nostru atât de mult, încât ne socotim îndreptăţiţi să îl urâm, să îl dispreţuim, săosândim! D9M 5[M[ S[ ME';1B94:E7 9S:9C 4i cum încă8 1umai socotindu2ne pe nînşine victime @ fără a fi cazul! nf#ico%ăto# nu este că veem #ăul in celălalt P ceea ce a# fi#esc, acă #ăul este #eal -, ci că l inventăm, pent#u a ne satisface u#a pe ca#e o avem fa*ă e el

Smerenia este confiscată astăzi de mulţi care vor să astupe gura celor mărturisesc adevărul! 9stăproblema care arde, mai ales în *iserică, nu mai este faptul că există farisei şi vameşi, ci că existăfalsificare a smereniei şi a pildei vameşului şi fariseului! Există, aşadar, cei care vor să mărturiseas9devărul, şi cei care vor să 3l eludeze! ;ltimii îi acuză pe primii că sunt farisei! De pildecumeniştii îi acuză pe cei care nu primesc compromisurile de credinţă drept farisei şi an

ecumenişti!

Sigur, desfrânata poate acuza pe cea care e fidelă soţului că este o încuiată, abotnică şi limitată cap, şi că libertatea este ecivalentă cu libertina"ul! 9şa stau lucrurile şi cu aceste perfidii precumeniste @ ele sunt invitaţii la libertina" spiritual, la desfrânare faţă de 7irele cel 'eres9devărul! 9 fi aşa înseamnă a fi anti2credinţă şi anti2*iserică! 'ei care resping ecumenismul, o fînsă pentru că acesta este neîntemeiat, pentru că nu este adevărat!

Slugărnicia, laşitatea şi linguşirea sunt propovăduite astăzi cu numele smereniei şi al iubirii pent

că sunt nu doar comode, ci şi profitabile! Satisfac patimi, aduc poziţii înalte, prestigiu şi mai dau



sentimentul fals al unei lucrări în slu"ba *isericii, a Junităţii= ei! 4i îi a"ută pe marii manipulatori stăpânească nestingeriţi, cu armate de slugi la dispoziţie! 5alsul vameş nu îl "udecă, de pildă, peomosexual, să spunem, pentru că este mult sub el! 3l dispreţuieşte şi pe acesta, însă nu îl consideo ameninţare! Dimpotrivă, dacă "oacă teatrul toleranţei faţă de omosexualitate, va fi premiat Jsocietatea civilă=, va fi lăudat şi dat ca exemplu de civilitate şi de europenitate! 3l "udecă însă, cdisperare, pe cel care este cura"os, ia atitudine şi încearcă să limiteze, cum este creştinesc şi de busimţ, amploarea răului ce se răspândeşte în lume! 4i asta pentru că exemplul său cuvântul lui

mustră, îl arde! 5ără ca acela să dorească să mustre! El îşi vede de lucrarea lui, este prezentT şi prasta cu atât mai mult îl scoate din sărite!

ila celo# ca#e mă#tu#isesc aevă#ul este amenin*ătoa#e pent#u falsul vame%. 6e vee pus situa*ia să #enun*e la teat#ul său, să #enun*e la p#emiile %i co#oni*ele lumii. 6ă accepte $lasu2evă#ului, ceea ce este p#ea mult pent#u el, ca#e este p#ea sme#it ca să mai accepte 2evă#ul să se facă %i u#măto# al Lui.

'ât priveşte iubireaT iubire avem la fel de puţină, poate, şi unii şi alţiiT Iubirea e un cuvânt muprea lesne uzat şi abuzat, pentru a Jpune= în el tot ceea ce ne îndreptăţeşte! u/i#ea uovniceas

este $#ea, ea p#esupune multă, eno#m e multă u#e#e %i asuma#e n inimă a o#ică#ui alt semese atin$e cu multă nevoin*ă, a# pu#tată numai nlăunt#ul 2evă#ului %i al 6fintei #ai*iiAise#icii. 6a fel stau lucrurile şi cu smereniaT

'ine se crede pe sine smerit acela este cel mai puţin smerit, spun Sfinţii #ărinţiC'ine se crede pe sine ferit de înşelare este cel mai mare înşelat,

cine se crede mare iubitor al Jdepartelui= abstract şi impersonal, poate fi adesea tocmai ccare iubeşte cel mai puţin Japroapele= concret şi real!

Dar de ce oare un Sfânt ca #aisie 9gioritul remarcă plin de durere că n2a găsit nici un fel de iubivreodată, ci numai găunoşenie şi vorbe goale la toţi filo2unioniştii care se întrec în vorbe madespre IubireT

;neori mă gândesc că ne2ar sta mai bine să fim mai puţin pretenţioşi şi să o luăm cătinel, de "osT#ână la marea smerenie şi marea iubire, care să2i atingă şi pe vră"maşi, până la ne2"udecarea aceabsolută şi imposibilă şi până la alte astfel de vise înalte şi extreme, cred că, dacă am fi puţin, măcpuţin mai atenţi la măsura la care suntem noi cu adevărat, am începe cu ceea ce este mai firesc!

Iar primul pas către smerenie ar &i sinceritatea de a recunoaşte că şi 1n noi: 1n &iecare dintnoi zace un &ariseu lăuntric: mai mare sau mai mic: mai gălăgios sau mai ascuns i p#imul pcăt#e iu/i#e a# fi să ne $'nim că %i f#atele acela pe ca#e-l isp#e*uim, pe ca#e-l veem ca fa#isem'n#u %i #ău este %i el un suflet ca#e a#e ispitele %i nce#că#ile lui, că esteQ totu%i f#atele nost#%i că, poate, pe uneva, a#e %i el ceva /un sau e la ca#e am putea avea e nvă*at. 3n orice caz, si dorim mântuirea măcar atât cât ne2o dorim şi nouăC 4i atunci poate că vom învăţa şi vom rosîmpreună rugăciunea &ariseului care se ştie pe sine &ariseu şi totuşi r#vneşte la smerenvameşului9 QIartă-mă: Doamne: că netre8nic sunt: cel pu*in c#t acest &rate al meu Iartă-lpe el şi pe mine: indreptează-ne pe am#ndoi şi primeşte-ne pe am#ndoi 1n mila .aQ



Pr7 Constantin #ecula - Predică la Duminica a >>>III-a după =usalii - Despredarul 'ndreptă6irii



(&van)3elia "uminicii a CCC222-după >usalii' Lc 18,10-1

De acum descidem împreună cartea aşteptării liturgice a 3nvierii Domnului, cartea :riodului! 'u tceea ce reprezintă această perioadă liturgică a anului bisericesc, care începe din Duminica a GGdupă Musalii, numită şi a 0ameşului şi a 5ariseului! B dată cu desciderea Sfintei Scripturi, pe manoastră de lucru duovnicesc va sta şi cartea numită a :riodului, care cuprinde în sine cântările %tcântările/ pline de lumina pocăinţei şi bucuria năde"dii care marcează acest urcuş duovnicesc caeste #ostul mare al #aştelui! Hristos Domnul va face acest drum împreună cu noi, Lcu pildîndemnând pe toţi!!! spre îndreptarea vieţiiL %'ântarea I2a a Duminicii/, la capătul suişului aflându

pe El, înviatul, 'el 'are ne trans2formă viaţa aceasta în viaţă în Hristos!

'ântarea *isericii este de acum clară$ 9G%ile pocăin*ei escie-mi mie, Dătăto#ule e via*ă m'necă uul meu la Aise#ica a cea sf'ntă, pu#t'n loca% al t#upului cu totul spu#cat. <i, ca unu#at, cu#ă*e%te-l cu mila milostivi#ii ale9 %Slavă!!! şi îndată #salmul )./ iar calea, pe care tcântarea liturgică ne2o indică, începe cu rugăciune, căci spunem 5ecioarei$ L3n cărările mântuiîndreptează2mă, 1ăscă2toare de Dumnezeu!!!L %şi acum!!!, idem/!oată imno$#afia #ioului te ceamă să te uci e la asculta#e %i meita#e asup#a cuv'ntului mplini#ea lui, la pune#ea lui #ept temelie zii#ii celei uovnice%ti ca#e este ostul cel ma#e, c

toate #oaele sale.

#unându2se ca început de lecţie duovnicească Evangelia cu 0ameşul şi 5ariseul, Hristos încesă Se facă vădit în trăirea poruncilor, pe măsura plinirii lor %Sfântul 7arcu 9scetul/! 'ântar;treniei 2 cea care, să nu uităm, pregăteşte, în fond, înţelegerea Evangeliei 2 ne spune$ L 6me#ena năl*at pe cel #u%inat e #ele, pe vame%ul ca#e a suspinat %i a st#i$at căt#e iito#u:ilostive%te-e! a# seme*ia a su#pat in #eptate pe ticălosul fa#iseu ce a $#ăit cu t#ufie. Deci u#măm celo# /une, epă#t'nu-ne e #ele9 (6eealna, $las 4). 4i aceasta, pentru că 9t#ufia sa#ătat p#icinuitoa#e e să#ăcie pent#u /o$ă*ia vi#tu*ilo#, ia# sme#enia, in să#ăcie esăv'#%ită, sa#ătat nestulătoa#e n#eptă#ii pe aceasta s-o c'%ti$ăm9(<'ntă#ea a 4-a, ). Iar teolog



aceasta a smereniei este fundamentală în descoperirea valorilor, legate de desăvârşitul exerciţspiritual care este căutarea şi aflarea lui Hristos 'el înviat, transferarea 6ui în inima ta, a vieţii taatât de împrăştiate în orgolii, de altfel!

'ă este vorba de o Lcălătorie a virtuţilorL tot textul ;treniei ne2o arată! 3n genere, exegeduminicală, omilia, cuvântul amvonului în această Duminică pare orientat mereu să arate uexemplu în vameş şi un contra2exemplu în fariseu! 4i totuşi!!! <'nta#ea a -a a Gt#eniei zice" 96

ne s'#$uim a u#ma vi#tu*ilo# fa#iseului %i a #'vni sme#enia vame%ului, u#'n ceea ce esnepot#ivit la am'noi, aică t#ufia %i pie#e#ea9. #oate că de aici ar trebui să reanalizăm taivameşului! 4i calitatea rugăciunii pe care o înălţăm dinaintea lui Dumnezeu! 'ăci, iată, ciar modvameşul nu este decât o treaptă, un fustei la scara duovnicească a modelului Hristos, cea de la caîncepe urcuşul! 6cu#timea #u$ăciunii să fie valoa#ea pent#u ca#e pă#in*ii au ales aceasEvan$elie e nceput e cale a vi#tu*ilo#> 6au con%tiin*a păcăto%eniei, aică pa#te in om, came#eu %i me#eu i-auce aminte că este cipul slavei lui Dumnezeu> <ă via*a lui ca om este a#al că#ui Dă#uito# *ine toate> 6ămuritoare2n tâlcuirea Ltainei vameşuluiL ne par a fi cuvinteimnografului, care ne pun dinainte icoana celor doi$ L0ăditu2s2a deşartă călătoria dreptăţii, deoarefariseul a însoţit cu ea trufia, în timp ce vameşul, cu virtutea cea făcătoare de înălţime, a dobândit2

având împreună2mergătoare smereniaL, iar ceva mai "os$ 9nt#u vi#tu*i, ca un %ezăto# n că#u*ă, pă#ea fa#iseului că alea#$ă ia# vame%ul, peest#u ale#$'n, ca pe l'n$ă o că#u*ă, /ine a nt#ecuo, n;u$'n pl'n$e#ea cu umilin*ă9 (<'nta#ea a -a, %i ). 6ecţia este dată! L#rin mi"locirsmerenieiL, vameşul se înalţă pe aripile vultureşti ale pocăinţei prea uşor dinaintea lui DumnezeDe cealaltă parte, fariseul, cuprins de Lputreda uşurime a trufieiL, se înalţă pe aceasta, căzând în cemai adânci ale iadului!

'eea ce ni se cere 2 ca persoană şi ca *iserică 2 este transfuzionarea aceasta cu duul smereniei, gândului smereniei Lcel de Dumnezeu bine2primitL! 9<uvintele vame%ului, c#eincio%ii să le $#ăi

n 6f'nta Aise#ică. Dumnezeule, milostive%te-e ca, mp#eună cu el, să aflăm ie#ta#ea, scăp'n piei#ea fa#iseului celui mult lăuă#os.9 96uspină#ii vame%ului să u#măm to*i %i cu Dumnezevo#/in, to*i să st#i$ăm căt#e D'nsul cu lac#imi fie#/in*i" u/ito#ule e oameni, $#e%it-am:ilostive, nu#ate, milostive%te-e %i mă m'ntuie%te!9 (<'ntă#ea a 8-a %i 7).

0edeţi cum textul liturgic al Duminicii acesteia vine să facă exegeza, să nască predica pe care aves2o rostim8 'ăci este important să înţelegem această taină a vameşului, atât fiecare în parte, câtcomunitatea credincioşilor %pleroma ecclesială şi sinaxa liturgică/, numită *iserica! 1umaibiserică smerită, mereu pusă pe a recunoaşte neputinţa ei în a lucra desăvârşit cu tezaurul pe ca*iserica %trupul mistic al Domnului 'elui înviat/ i l2a pus la dispoziţie în Duul Sfânt! B paroie

farisei, de îngâmfaţi, cârtitori şi mincinoşi, în ceea ce priveşte credinţa, este una care numai Hristos nu26 vesteşte! De aceea Evangelia aceasta se face poartă de intrare în #ostul mare! 'ătaina postirii poartă în sine, pecete adâncă, taina smeritei cugetări şi a rugăciunii curate!

'ând spunem a Lrugăciunii curateL iarăşi ne a"ută inspiratul făcător de imn liturgic! 'ăci zice aces96ă aucem cu os'#ie #u$ăciuni e umilin*ă iito#ului, ca vame%ul, lepă'nu-ne ne#ecunoscătoa#ele #u$i ale fa#iseului e $lasu#ile cele cu lauă ma#e, ca#e auc efo#mampot#iva ap#oapelui, ca să c'%ti$ăm pe Domnul milostiv %i lumina9 (<'nta#ea a B-a, ). poate n2ar strica să ţinem cont mereu de aceasta, atunci când ne împlinim pravila de rugăciu

personală %ritmul liturgic intern/, ca şi atunci când punem în lucru rugăciunea publică a *iseri



%ritmul liturgic extern/! 'ăci aici este această ceie a modelului2vameş şi contramodelului2fariseu,exprimarea rugăciunii!

7odelul oferit de vameş poartă şi el treptele rugăciunii curate, după cum cântarea :riodului o consemnează! 97ame%ul, suinu-se la templu cu c#ein*ă oa#ec'n %i #u$'nu-se lui Dumnezes-a n#eptat, căci cu suspinu#i a venit %i cu lac#imi %i cu z#o/i#e e inimă, toată pova#păcatelo# a lepăat-o p#in ispă%i#e9 (6lavă..., c'nta#ea a B-a). De aici şi sensul pe care traducer

I!#!S! *artolomeu a 1oului :estament o dă textului atunci când spune$ L0ă spun Eu vouă$ 9cesta scoborât la casa lui mai îndreptăţit decât acela!!!L %6c +-, +?a/, nota din subsol consemnânL3ndreptăţit în dublu înţeles$ mai îndreptat din starea păcatului şi, prin aceasta, mai îndreptăţit îndurarea lui DumnezeuL!

Br, exerciţiul de smerenie cel mai adânc şi grabnic la îndemână ne este postul, postirea, topitoarpăcatului şi lacrima pocăinţei %cf! Sfântului Ioan Kură de 9ur/! De2aceea zicem cu cea din urmcântare a ;treniei$ 9e fa#iseul ce se n#eptă*ea pe sine, lău'nu-%i faptele, l-ai os'nDoamne, %i pe vame%ul ce s-a sme#it %i cu suspinu#i a ce#ut ie#ta#e, l-ai n#eptat. <ă nu p#ime%$'nu#ile cele năl*ate, %i inimile cele z#o/ite nu le efăimezi. ent#u aceasta %i noi, c

sme#enie, căem naintea a. <el ce ai pătimit pent#u noi, ă-ne ie#ta#e %i ma#e milă!9 %Slavălaude/!

Desigur că postirea ce ne aşteaptă nu2i una uşoară! Sfântul apostol #avel, în 9postolul Duminicii azi, spunea lui :imotei, arătând parcă scara interioară ce creşte înlăuntrul #ostului$ 9u nsă mi-u#mat mie n nvă*ătu#ă, n pu#ta#e, n năzuin*ă, n c#ein*ă, n iu/i#e, n stă#uin*ă, n p#i$oni#i%i sufe#in*ele mele c'te mi-au fost n 2ntioia, n coniu, n List#a. <'te p#i$oni#i am #ă/at! in toate m-a iz/ăvit Domnul. #i$oni*i vo# fi %i cei ca#e vo# să t#ăiască cuce#nic n 5#istoisus9, adăugând mai apoi, după ce oferă contra2modelul %despre oamenii cei răi/$ 9u nsă #ăm

n cele ce-ai nvă*at %i e ca#e e%ti nc#ein*at, eoa#ece %tii e la cine le-ai nvă*at %i fiincă p#uncie cuno%ti 6fintele 6c#iptu#i, cele ce pot să te n*eleptească sp#e m'ntui#e, p#in c#ein*a ceint#u isus 5#istos9 ( im 3,10-1).

Iată dar cum noi înşine, adâncindu2ne în Scriptură, nădă"duim în înţelepţirea spre mântuire, prcredinţă! 4tiind cu toţi că Ltoată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos spre dare dînvăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea cea întru dreptate, pentru ca omul lDumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru tot lucrul bunL %II :im G, +P2+O/!

Să cerem dar, de2nceput de pregătire de post, să lumineze2n noi Hristos taina adân2cii smerenii!

(Et#as in ca#tea" #. Lect Gniv. D#. <onstantin ?ecula - u/esc, Doamne, a;ută neiu/i#mele!...)

Pr7 Constantin #ecula - Duminici 'n dar2 Predici şi gânduri



Gnceputul .riodului şi al călătoriei virtu*ilor

(Luca 18! 10-1

Duminica a GG2a după Musalii, aceea numită a 0ameşului şi a 5ariseului, mar2cează în calendarde prăznuiri al *isericii Brtodoxe, începutul :riodului, acea parte a anului bisericesc, care fapregătire întâmpinării învierii lui Hristos!

#erioadă de post şi rugăciune cu predilecţie, dar şi de făptuire duovnicească, :riodul este prefaţ

de această pericopă evangelică ce se ceamă a 0ameşului şi a 5ariseului, în fond a smeritcugetări şi a icoanei acesteia!

#ovestea, iarăşi, nu2i grea! ;n vameş şi un fariseu urcă treptele :emplului, spre a aduce prinosul lde rugăciune şi faptă Dumnezeului celui 0iu!

⇒ Dnul o face cu z)omot7, nu artificial, dar plin de emfază, uc+ndu-şi %ine rolul actorices pe care re)ia7 le)ii celei vec3i i-1 punea la $ndem+nă!

⇒ /elălalt, $ntre smerenie şi ad+ncă evlavie, $n discre*ie şi prinos de iu%ire, pune $nceput %ulec*iei du3ovniceşti pe care Eristos "omnul vrea să ne-o dea! Anume, aceea $n "u3 şi

Adevăr!

3ncinarea cea bineplăcută lui Dumnezeu nu ţine de cele ale exteriorului ci, mai ales, de zidirea cdinlăuntru, plină de bucuroasă sporire în Dumnezeu!

0ameşul @ cât de urât şi de însingurat va fi fost el prin meseria pe care o avea, vai, numai DumnezştieC 2 ne ofe#ă p#ile;ul să ne #e$'nim pu*in pozi*ia noast#ă n #apo#t cu #u$ăciunea. <'tă inim%i c'tă sme#ită cu$eta#e punem atunci c'n ne nfă*i%ăm Domnului. <'t e vii suntem n c#einnoast#ă. El nu merge triumfalist, zdrăngănindu2şi faptele ca pe nişte ţecini dinaintea 0istierulbunătăţilor! 4tie că tot ce făptuieşte, gândeşte şi trăieşte, 9celuia se datorează! Dar urcă spre :emp



cu năde"de că în tot ce face se va fi găsind ceva bun, pe placul lui Dumnezeu, care să2i sporeas9cestuia bucuria de a ţine lumea!

De cealaltă parte, fariseul! 'are nu2i rău nici el, doar că, împlinind litera legii, uită duul ce toate face vii! #ilda nu ne arată că Dumnezeu n2a primit deloc rugăciunea şi postirea lui! 1e spune doar celălalt, vameşul cel atât de <fariseic= comentat, s2a întors acasă <mai îndreptat=!

#ilda aceasta ar trebui să ne trezească la realitate! Să vedem cum stăm! 7ăcar farisei dacă nvameşi, măcar oameni ai literei %mai întâiC/ dacă nu oameni ai Duului! 0iaţa prin care ne străbatetoate căile e plină de comentatori scorţoşi, păstrători ai unor adevăruri care le par a fi veşnicperisabile însă, prin minciuna pe care au poleit2o! 6ângă comentatori, comentatori ai comentatorilcare au, la rându2le, comentatori!!! ;n soi de mistică generalizată, deloc roditoare nici în plspiritual, nici în cel material!

De cealaltă parte, cei mulţi, tăcuţi şi muncitori! 'are2şi poartă în palmele crăpate de muncă pâinnegre ale supravieţuirii şi în pleoapele grele de nesomn lacrima bucuriei lucrului smerit făcut! 6ordăruieşte *iserica Duminica dintâi a :riodului!

'a o cemare pentru cei aleşi, nu pentru starea lor socială, ci pentru aceea duovnicească!

'ălătoria virtuţilor poate începe! 6ăsându2ne deoparte fariseismul şi vămuind smerenia, pentru aţine de partea noastră, căutând să aflăm care ne e locul în raport cu Dumnezeu, iar nu cu sistemul valori pe care umanitatea decăzută l2a impus!

7odel de smerenie$ Hristos! intă de smerenie$ Hristos! Smeritul pe care26 vămuim mereu pentrune umple vistieriileC

pentru unii care se credeau drep*i (Luca 18! =-1

Suntem în prag de nou urcuş duovnicesc, al #ostului celui mare al #aştelui! *iserica numeşperioada aceasta perioada :riodului pentru că ea este însoţită, la strană, de cântări speciaorganizate în câte trei ode! 5rumoase şi pline de sens, înţelepte!

Dint'i, n Duminica nt'i a #ioului, suntem cema*i să ne #e$lăm con%tiin*a apa#tenen*ei acest efo#t uovnicesc e #eescope#i#e a valo#ilo# le$ate e Dumnezeu.

Suntem puşi dinaintea a două persona"e$ un fariseu plin de scrupule şi argu2mentându2şi puritattrăirii cu Dumnezeu şi un vameş, cu conştiinţa reală a păcătoşeniei sale!

#rimul, corect şi funcţionăreşte, raportează Domnului că există, ba ciar este încântat de existenlui! 'elălalt, smerit şi rănit de propria funcţionalitate, în slu"ba Momei şi a banului, cere Domnulmilă, pentru ca viaţa sa să meargă mai departe, în demnitate şi bun simţ!

Hristos Domnul propune pilda aceasta pentru unii care se credeau drepţi %6uca +-!/, cunoscâcum argumentarea propriilor virtuţi poate devein viciu, încura"ându2ne pentru o viaţă a cunoaşte



propriilor noastre limite, a limitelor dincolo de care ne pierdem credibilitatea dinaintea 6ui! bucurii ca şi în întristare, la biruinţe ca şi în înfrângeri, altădată!

:răim vremuri în care totul e dominat de cifre şi procente, de cârduri lipsite de cord! 9tacaconstant de media, beneficiind de o presă care mediocrizează informaţiile pozitive şi le crizează prcele negative, *iserica este trasă în "os de sonda"e ale absurdului! E dorinţa specială a învârtiţilor dservici de a reduce *iserica Brtodoxă la nivelul unui B1K stupid şi manipulabil8 #oate! Din ce

ce mai vizibil! Dar este mai ales un atac la demnitatea ta şi a mea, la demnitatea noastră creştinăindifferent de *iserica ori comunitatea creştină căreia îi aparţii!

(Et#as in ca#tea" #. conf. univ. #. <onstantin ?ecula - Duminici n a#" #eici %i $'nu#i)

Pr7 #ol $anazacB - $âlcul Evangheliei Vameşul şi Fariseul: prima duminică din

$riod

9ceastă parabolă este un moment duovnicesc$ prin ea Hristos ne dezvăluie cugetele dumnezeieşprivirea lui Dumnezeu către Bm! 9stfel de descoperire nu putea fi făcută de către prooroci, ci putieşi doar din gura însăşi a lui Dumnezeu! 5iul ne arată miezul vieţii duovniceşti, lăuntrice, dincolo de aparenţe! 9ceastă parabolă se găseşte numai la Sfântul 9postol 6uca, adică la Sfânt#avel, pentru care 6uca făcea slu"bă de scriitor!

Domnul se află la sfârşitul lucrării sale din Kalileea şi curând va începe <urcarea către Ierusalimpentru a săvârşi mântuirea lumiiA El istoriseşte atunci o serie de parabole, între care aceasta este c

din urmă! Este impresionantă prin realismul ei şi extrem de aspră pentru evrei, ca un <biduovnicesc=!

Se cuvine mai întâi să amintim pentru ce Domnul istoriseşte această parabolă$ <<ăt#e unii ca#e c#eeau că sunt #ep*i %i p#iveau cu isp#e* pe ceilal*i = % Luca 18, = acest verset tre%uie adău)at pericopa litur)ică %izantină, care nu este redată $n $ntre)ime, lucru care se $nt+mplă adesea lecturile din tradi*ia răsăriteană!/! 'ât de potrivită este această remarcă a lui HristosC 2vem aesimp#esia, sentimentul că suntem /uni, #ep*i, ceea ce auce ap#oape inevita/il compa#a*ia cceilal*i, ca#e me#eu e n avanta;ul nost#u. Să ne amintim de preoţii şi cărturarii dinaintea orbudin naştere$ < ?oi suntem ucenici ai lui :oise Q. e e-a-nt#e$ul n păcate te-ai născut, %i tu n



nve*i pe noi>= %Ioan , (-A G?/A se simte aici tot dispreţul preoţilor pentru cei de "osT 3ntotdeaueste prime"dios din punct de vedere duovnicesc să aibă cineva o părere bună despre sine!

'ei doi oameni care urcă la :emplu sunt două aretipuri ale omului şi ale creştinului, diametropuse unul celuilalt!

;n fariseu aparţine <castei= celei mai influente a iudaismului, am putea spune cea

<exclusiviştilor=! 'red în tot ce se află scris în 6ege şi în #rooroci, şi pun în practică scrupulopreceptele lui 7oise$ se roagă, postesc, fac milostenieT 9desea sunt oameni remarcabili %Sfân#avel era fariseu/!

;n vameş este un evreu care colaborează cu autorităţile romane! 9cestea încasau de la ei taxele impozitele în avans, adică ei plăteau către vistieria publică romană taxele şi impozitele, şi îprimeau înapoi plata percepând aceste taxe şi impozite luând pentru ei o parte importantă! Erbogaţi şi duceau o viaţă fastuoasă, mai aproape de cultura greco2romană păgână decât de obiceiurevreieşti! Evreii evlavioşi îi urau$ nu le vorbeau, nu2i atingeau şi nu mâncau cu ei, pentru că era<necuraţi= %atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraţilor romani divinizaţi/!

Da# am'noi fac o faptă /ună" Hu#că la emplu sp#e a se #u$aI , aică se #iică uovnice%pent#u a nt'lni pe Dumnezeu. 3nsă, odată a"unşi la :emplu, pe pardoseala unde călcau numbărbaţii evrei, atitudinea lor %comportamentul lor dinaintea lui Dumnezeu/ este din nou compdiferit!

5ariseul merge în faţă pe dalele templului lui Israel în apropiere de <primul văl= %la intrarea <SfintSfintelor=/ şi stă <în picioare=, drept ca litera I, sigur de el! Se roagă <în sine=$ am putea aproapspune că face un solilocviu, că se ascultă pe sine! 'u toate acestea, rugăciunea începe bin

<7ulţumesc ie DoamneT=! 4i acestea sunt ciar cuvinte plăcute lui Dumnezeu! "ar urmarea es$n)rozitoare! i spune lui "umnezeu eu trăiesc $ntr-adevăr %ine' ceilal*i sunt răi sunt 3onedrep*i, desfr+na*i, nu *in Le)ea! 2ată acest $m%o)ă*it care este $n spatele %isericii7 şi care stăvăleşte $n desfr+uK ine că nu sunt ca d+nsul< &u *in Le)ea sunt un adevărat evreu!

#utem să vedem că această rugăciune, care de fapt nu este o rugăciune, arată două păcate grave$ pde o parte arată o "udecată de valoare absolută asupra celorlalţi, pe când Dumnezeu este singNudecător! Dumnezeu singur cunoaşte starea lăuntrică a inimii &iecăruia Ia locul lui Dumnezeşi pe de altă parte, acest om este mulţumit de sine, întors asupra lui însuşi, admirându2se pe sine! 1se aseamănă lui Dumnezeu, care nu este întors înspre Sine! n Dumnezeu este o pe#manen

Oenoză ca#e n$ăuie c#ea*ia %i a#ul lui Dumnezeu căt#e altcineva ec't căt#e 6ine. DaDumnezeu ar fi mulţumit de Sine, creaţia nu ar exista! Dumnezeu îşi retrage slava Sa pentru creaţia să poată exista! El este me#eu Hnt#uI ([pos, p#os) %i ă#uie%te totul fă#ă a a%tepta nimic.fond, cel mai mare păcat al 5ariseului este că nu are nevoie de Dumnezeu! Discursul său lăuntric neste o rugăciune!

0ameşul face exact invers! 1u îndrăzneşte să înainteze, stă la intrarea în templu, nu îndrăzneşte nmăcar să ridice ocii la 'er, adică la Dumnezeu, şi deci se uită în "os, în pământ, şi îşi loveşpieptul @ ceea ce în 9nticitate era semn de doliu 2 şi spune o rugăciune minunată$ MDoamn

miluieşte pre mine păcătosulN, cuvinte care alcătuiesc practic Mugăciunea lui Iisus! 2cest om



$ăsit o comoa#ă" pocăin*a. 2#e o nesf'#%ită nevoie e Dumnezeu. 2ceastă #u$ăciune minunatuovnicească, este ep#imată" iese in inima sa %i este #ostită e /uzele sale. Este a#esată lDumnezeu" vame%ul vo#/e%te cu aevă#at lui Dumnezeu.9ici Domnul rosteşte un cuvânt înfiorător$ 0ameşul, şi nu 5ariseul, este îndreptăţit, iertat, pentru a intrat prin poarta cea strâmtă, pocăinţa! 'e lovitură pentru evreii care ascultauC 'ăci 5aristreceau drept oameni religioşi şi evlavioşi, modele, pe când vameşii erau urâţi! Domnul a aldinadins un exemplu extrem pentru a zgudui sufletele, pentru a provoca o adevărată conversiune

întoarcere a valorilor!'u toate acestea pilda sa nu este atât de departe de realitate, căci vedem în Evangelie mulţi farismulţumiţi şi siguri de ei înşişi, care 3l atacă pe Hristos, şi câţiva vameşi care se convertesc %cum esaeu vameşul, sau poate ciar 7atei, care era un perceptor pe nume 6evi, cemat de Hristos/!

5raza de la urmă este cu adevărat un cuvânt dumnezeiesc, un logion, o lege duovniceasc<&iincă o#icine se nal*ă pe sine se va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te pe sine se va năl*a. = D#umcăt#e năl*imile ce#e%ti t#ece p#in co/o#'#ea e sine voită" pocăin*a %i sme#enia. 'el care vrea urce trebuie mai întâi să coboare$ este o antinomie duovnicească! #artea a doua a frazei se aplică

precizie lui 5#istos" El 6-a co/o#'t pe 6ine p'nă la a lua cip e #o/ P %i cia# p'nă la moa#teia# atăl 6ău L-a năl*at, imp#eună cu fi#ea 6a omenească, peste ce#u#i.

P eastian & Predică la Duminica Vameşului şi Fariseului & =ugăciune şi non

rugăciune



Doi oameni s-au suit la templu să se #oa$e" unul e#a fa#iseu, ia# celălalt vame%.

&a#iseul, st'n, a%a se #u$a nt#u sine" Dumnezeule,*i mul*umesc că nu sunt ca ceilal*i oamen#ăpito#i, ne#ep*i, aulte#i, sau ca acest vame%. ostesc e ouă o#i pe săptăm'nă %i azeciueală in toate c'te c'%ti$.

a# vame%ul, epa#te st'n, nu v#oia nici ocii să-%i #iice căt#e ce#, ci-%i /ătea pieptul, zic'nDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosul.

2evă#at vă spun vouă că acesta s-a co/o#'t mai n#eptat la casa sa, ec't acela. &iino#icine se nal*ă pe sine se va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te pe sine se va năl*aI.

Dreptmăritori creştini, Evangelia de astăzi se face auzită în fiecare an în această duminipremergătoare şi vestitoare a postului mare şi cred că fiecare dintre dumneavoastră aţi intuit de"a vrea să spună ea, în mare!

Doi oameni$ unul fariseu, iar celălalt vameş!

9r trebui să cunoaştem cu toţii că fariseii erau oameni din clasa cea mai înaltă a societăţii iudaice vremea aceea, foarte buni cunoscători şi foarte atenţi observatori$ a fost "ustă, ai 6egii! De aceeaerau consideraţi la evrei oameni foarte drepţi!0ameşii nu erau funcţionari de vamă, ca astăzi, ci erau perceptorii care strângeau taxele şi dăricătre conducerea regatului şi către stăpânitorii romani! Ei treceau, în concepţia contemporanilodrept cei mai păcătoşi, pentru că adeseori, în munca de a strânge impozitele, ei nedreptăţeaîncasând mai mult decât le era rânduit! 'el puţin aşa se credea despre eiCT

9şadar, un fariseu drept şi cinstit de toţi şi un vameş păcătos, nedrept şi ulit de către societate venit la templu! 4i unul şi celălalt s2au rugat! Se întâmplă însă că fariseul ,,drept= s2a întors la calui ,,păcătos= şi sancţionat de cuvântul aspru al 7ântuitorului Hristos, în timp ce ,,păcătosul= vameş ,,s2a întors mai îndreptat la casa sa=! 'e s2a întâmplat8 Gne a pie#ut #eptul fa#iseu une a c'%ti$at păcătosul e vame% %i ce anume a #ăstu#nat ie#a#ia valo#ilo# at't e /inimplementată n con%tiin*a ev#eilo# in v#emea aceea, confo#m că#eia fa#iseul e#a un ,,sf'ntI, ivame%ul e#a un ,,ticălosI> 'e s2a întâmplat la templu, dragii mei8

Laide*i să vedem ce a &ăcut &ariseul 5ariseul a intrat în templu cu multă îndrăzneală, adică foar

sigur pe sine şi, venind în faţă, a ,,mulţumit= lui Dumnezeu, lăudându2se cu nişte cuvinte acestea$,, Dumnezeule, *i mul*umesc că nu sunt ca ceilal*i oameni, #ăpito#i, ne#ep*i, aulte#i,saca acest vame%. ostesc e ouă o#i pe săptăm'nă %i au zeciuială in toate c'te c'%ti$ =T

"e a &ăcut vameşul> 0ameşul, intrând şi el, s2a oprit undeva în spate! 1u şi2a luat îndrăzneala deprivi cu mândrie, ca fariseul care şi2a contabilizat faptele sale cele bune prin comparaţie cu cele reale altora ci, lovindu2şi pieptul cu mâinile, a căutat la propriile sale păcate, zicând$,, Dumnezeule, fmilostiv mie, păcătosul =C



0ă întreb$ a fost ;ustă sentin*a :'ntuito#ului 5#istos, <a#e a n#eptă*it pe ,,păcătosulI e vam%i a #espins pe ,,#eptulI e fa#iseu> Gne a $#e%it fa#iseul>

Ei, bine, fariseul a rostit o rugăciune cu totul neinspirată, pentru că el aparent mul*umeşte, dmul*umirea lui se transformă $n udecată aspră la adresa semenilor săi! "e aceea, de fapt, el nmul*umeşte cu nimic lui "umnezeu, ci doar se compară cu ceilal*i oameni şi c3iar cu vameşul dalături, dispre*uindu-l pe acesta şi eviden*iindu-şi cu neruşinare ,,virtu*iile7 sale! 'e mai face, înc

3şi etalează faptele sale cele bune, şi nu minte delocCT Fariseii c3iar săv+rşeau aceste fapte %un

posteau de două ori pe săptăm+nă cu mare aten*ie, ca nu cumva ceva necurat să le $ntineze postuşi renun*au la a zecea parte din c+şti)ul lorK:oate aceste fapte bune însă @ şi aici greşeşte crunt fariseul @ se transformă în mândrie, "udecaaspră a aproapelui şi lăudăroşenie, în ,,rugăciunea= sa! Iată de ce spun că rugăciunea fariseului esneinspiratăC ,,:ul*umi#eaI lui se t#ansfo#mă n ;uecată c#itică, ia# faptele lui /une se p#efac m'n#ie %i lăuă#o%enie. #oate fi rugăciunea "udecată nemiloasă la adresa celorlalţi oameni8 1Dar lăudăroşenia, poate fi rugăciune8 1icidecumC &a#iseul, a%aa# nu s-a #u$at, e fapt niciclipă.

<e a făcut vame%ul> 0ameşul a conştientizat cu toată fiinţa lui ,,unde= se află şi, mai ales, ce trebusă ,,spună= într2un loc ca acesta! 2 n*eles că ,,aiciI t#e/uie să se a#ate mai e$#a/ă con%tient slă/iciunile, ec't e vi#tu*ile sale. 1ici gând să2şi evidenţieze calităţile, căci, va fi avut şi el, poaceva bun în fiinţa luiT 3nsă, nu venim la rugăciune pentru acesteaC ?u venim la /ise#ică să nlăuăm, să ne compa#ăm %i să-i ;uecăm pe ceilal*i, ci venim fieca#e pent#u slă/iciunilp#o/lemele, neputin*ele %i păcatele noast#e. Iată de ce Dumnezeu nu a primit decât rugăciunvameşului$ ,, 2evă#at vă spun vouă că acesta s-a nto#s mai n#eptat la casa sa, ec't acel&iincă o#icine se nal*ă pe sine se va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te pe sine se va năl*a =! 9stfeînălţat Hristos pe vameşul dispreţuit, oţ şi păcătos, mai mult decât pe fariseul care adunase atât

fapte buneT<e nvă*ăm in toate acestea> nvă*ăm ca, atunci c'n venim naintea lui Dumnezeu, să nu ncompa#ăm cu ceilal*i oameni! 6ă nu n#ăznim a fi m'n#i o#i lăuă#o%i, ca să nu evin#u$ăciunea noast#ă ;uecată, ia# faptele noast#e cele /une, %i a%a foa#te pu*ine, să se p#efacă laue, căci aceasta nu este #u$ăciune! 1u face ,,doi bani= o astfel de rugăciune în faţa lDumnezeuC

Da# cum să ne #u$ăm> 9şa ca vameşul$ cu sme#enie, inte#io#iz'nu-ne %i #u$'nu-ne mai ntpent#u noi căut'n cu pocăin*ă la păcatele slă/iciunile %i $#e%elile noast#e e fieca#e clip

$'nu#ile mu#a#e, cuvintele u#'te, ori planurile nedrepte pe care le urzim de multe ori împotricelorlalţi! 6ă spunem lui Dumnezeu, n taină, un cuv'nt e ie#ta#e, e ce#e#e %i e a;uto# pent#n#epta#e nt'i pent#u noi, apoi pent#u cei #a$i nouă" pent#u cei e l'n$ă noi %i pent#u cpleca*i int#e noi, #uenii, cunoscu*i sau p#ieteni, pent#u to*i cei ca#e au nevoie e a;uto#ul, ianu e ;uecata noast#ă asp#ă %i c#itică.

Iată ce am învăţat astăzi, dragii meiC 9m învăţat ca, atunci când intrăm în biserică, să ne comportăca atare! 9m înţeles că, venind aici, nu trebuie să ne întoarcem la casele noastre ,,neîndreptaţi=, cus2a întâmplat cu fariseul!



%ă rugăm pe Dumnezeu să ne dea smerenia vameşului şi: mai ales: 1n*elepciunea de a 1nvă*a ne rugăm: pentru ca rugăciunea noastră să nu se pre&acă 1n păcat 0 prin m#ndrie: Judecaaspră la adresa aproapelui: ori lăudăroşenie 0 ci 1ntru smerenie şi g#nd de vinovă*ie săcerem Domnului iertarea greşelilor şi 1ndreptarea noastră:

Ami

Predica Prea!ericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a >>>III-a după

=usalii - ă unim !apta ună cu smerenia



"uminica ameşului şi a Fariseului\, denumită astfel după Evangelia rânduită a se citi la Sfân6iturgie, descide timpul :riodului, o perioadă a anului bisericesc, ce cuprinde #ostul Sfintel#aşti şi cele trei duminici pregătitoare % "uminica ameşului şi a Fariseului, a Fiului >isipitor şinfricoşătoarei udecă*i/! Denumirea acestei perioade provine de la cartea de cult numită :riodfolosită cu preponderenţă în acest interval, care conţine unele canoane alcătuite din trei cântă%ode/, şi nu din nouă %sau opt mai exact/, aşa cum sunt alcătuite canoanele obişnuite!

epe#e ale u#cu%ului sp#e nvie#e

e#ioaa #ioului este un timp e #u$ăciune mai intensă, e asculta#e mai atentă a 6fint6c#iptu#i, o pe#ioaă e pocăin*ă %i e spoveanie, e mpă#tă%i#e mai easă %i e milostena#ătată celo# n nevoi.

3naintea începerii #ostului 7are, *iserica a rânduit trei duminici pre)ătitoare, ca să învăţăm pentru înnoirea vieţii noastre sufleteşti, pentru învierea sufletului din moartea păcatului şi pent

întâlnirea lui cu Hristos 'el răstignit şi înviat, sunt esenţiale trei lucrări mari, şi anume$ #u$ăciunsme#ită, pocăin*a since#ă %i milostenia $ene#oasă. 9şadar, *iserica a rânduit aceste duminpregătitoare spre folosul nostru duovnicesc, ca noi să pornim la drum cunoscând scopul şi traseurcuşului nostru duovnicesc spre 3nviere, dar şi mi"loacele de pregătire pentru a primi cu bucurlumina Sfintelor #aşti!

6ă nvă*ăm e la fa#iseu fapta cea /ună,ia# e la vame%, #u$ăciunea sme#ită

Evan$elia acestei Duminici este, nainte e toate, un nemn la #u$ăciune sme#ită. #rin pilda care ne2o spune, :'ntuito#ul 5#istos ne nva*ă că nu o#ice #u$ăciune este p#imită e Dumnezeci numai #u$ăciunea sme#ită, făcută nt#u umilin*ă" \o#icine se nal*ă pe sine se va sme#i ia# cca#e se sme#e%te pe sine se va năl*aP ! 'u alte cuvinte, rugăciunea care ne înalţă este rugăciunfăcută întru smerenie, iar rugăciunea care ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu şi ne dăuneadin punct de vedere spiritual este rugăciunea făcută cu mândri

5ariseul Pse ru)a $n sineP , adică în sufletul său şi pentru sine, încât nimeni nu auzea rugăciunsa! .rin urmare, Evan$elia ne nva*ă că Dumnezeu cunoa%te $'nu#ile oamenilo# %i au#u$ăciunile lo# (cf. salm B3, B),cia# %i atunci c'n acestea sunt ep#imate fă#ă $las.



Evangelia ne mai spune că fariseul Pstătea dreptP , P ia# vame%ul, st'n mai epa#te, nu n#ăznnici ocii să-%i #iice sp#e ce#, ci %i /ătea pieptul său %i zicea" Dumnezeule, milostiv fii mpăcătosului\ ! 2t't pozi*ia semea*ă a fa#iseului, c't %i cea sme#ită a vame%ului ezvăluie stă#ile lsuflete%ti"m'n#ie %i mul*umi#e e sine, la fa#iseu, pocăin*ă %i sme#enie, la vame%. Iată amănuncare, la prima vedere, par lipsite de importanţă, dar, în realitate, ele cuprind sensuri sau înţelesupreţioase, astfel încât în Sfânta Evangelie nici un cuvânt nu este de priso

Din descrierea poziţiei sau atitudinii vameşului şi fariseului în timpul rugăciunii, nvă*ăm #u$ăciunea e pocăin*ă nu este numai o luc#a#e a sufletului, ci o luc#a#e uovniceascăsufletului %i a t#upului mp#eună! ;rmând pilda vameşului păcătos, dar smerit, în perioada postulşi noi, creştinii, facem multe metanii sau încinăciuni, aplec+nd privirea şi trupul spre păm+nt, semn de smerenie şi de pocăin*ă, recunosc+nd astfel că păcatul ne tra)e spre cele păm+nteşti spre moarte, $nsă mila sau 3arul lui "umnezeu şi iertarea Lui ne ridică spre cele cereşti, adică splumina vieţii veşnice!

Din Sfânta Evangelie se vede că fariseul este un om drept, dar m+ndru, $n timp ce vameşul este u

om păcătos, dar smerit ! #rima concluzie pe care o putem trage după ascultarea acestei Evangeeste aceea că "umnezeu preferă un păcătos smerit unui drept m+ndru! :otuşi, cântările:riodulcare se referă la Evangelia acestei Duminici, lasă să se înţeleagă că preferin*a lui "umnezeu pentsmerenia vameşului nu $nseamnă apro%area păcatelor vameşului şi nici nesocotirea faptelor %uale fariseului! 'a atare, #ioul ne neamnă să imităm vi#tu*ile sau faptele /une ale fa#iseului %n acela%i timp, să cultivăm sme#enia vame%ului. 9şadar, Aise#ica ne neamnă, eoată, la fap/une %i la multă sme#enie. 9cest îndemn este clar exprimat în slu"ba ;treniei din "uminiameşului şi a Fariseului, /+ntarea a ?-a \6ă ne s'#$uim a u#ma vi#tu*ilo# fa#iseului %i a #'vsme#enia vame%ului u#'n necuviin*a $#e%elilo# e la am'noi, aică t#ufia %i pie#e#

(pie#za#ea, n.n.)\ %:riod, *ucureşti, (..., p! /! ?umai sme#enia escie u%ile ie#tă#ii păcatelo#

9nalizând cu atenţie felul în care se rugau atât fariseul, cât şi vameşul, vedem o mare diferen*ă $ntcei doi! Deşi, formal, fariseul 3i mulţumeşte lui Dumnezeu, spunând în grabă$ P"umnezeule, mul*umescKP , nu face aceasta pentru a recunoaşte că tot ce a săvârşit bine a făcut cu a"utorul lDumnezeu, ci pentru a se lăuda pe sine! 9şadar, el transformă, foarte repede, mul*umirea adusă l"umnezeu $ntr-o mul*umire de sine, într2o felicitare adresată sieşi în prezenţa lui Dumnezeu martor$ P"umnezeule, $*i mul*umesc pentru că nu sunt ca ceilal*i oameniK

7ai mult, în rugăciunea sa, fariseul nu doar se gratifică sau \se lustruieşte pe sine\ printr2o mulţumformală adusă lui Dumnezeu, ci îi şi udecă pe al*ii! #rin urmare, rugăciunea sa nu este o rugăciusfinţitoare, deoarece fariseul foloseşte mul*umirea adusă lui "umnezeu doar ca preteJt pentru a lăuda sau $năl*a pe sine şi pentru a deni)ra sau $nosi pe aproapele său, pe vameş!

'iar dacă, în sens strict, tot ce spune fariseul în rugăciunea sa 2 că posteşte de două ori psăptămână, că dă zeciuială din tot ce câştigă 2 este perfect adevărat, faptul că se laudă pe sine udecă pe al*ii determină ca ru)ăciunea lui să nu devină $năl*are, ci co%or+re, nu doar sub nive

vieţii duovniceşti, ci şi sub nivelul bunului2simţ sau al bunătăţii umane elementare!



Spre deosebire de fariseu, vameşul, \st'n mai epa#te, nu n#ăznea nici ocii să-%i #iice spce#, ci %i /ătea pieptul său %i zicea" Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului\. 9stfel, vame%simte că numai milostivi#ea lui Dumnezeu l poate vineca %i #iica in păcate.

9tât vameşul, cât şi fariseul au trecut pragul uşilor templului din Ierusalim, în care s2au rugaînsă numai #u$ăciunea sme#ită a vame%ului s-a #iicat p'nă la u%ile a#ului sau ale <asei atăl

in ce#u#i.<ine se pocăie%te n sta#e e #u$ăciune sme#ită

%i poate n#epta via*a

3n societatea iudaică vece din timpul 7ântuitorului Iisus Hristos, fariseii reprezentau o clasă elită, în timp ce vameşii erau consideraţi oameni care trebuie dispreţuiţi din două motive! 3n primrând, pentru că se aflau în slu"ba ocupantului roman, iar în al doilea rând, pentru că, obţinândreptul de a colecta impozitele de la populaţie, ei luau de la oameni mai mult decât le îngădulegea, fiind tentaţi să se îmbogăţească pe căi necinstite, devenind răpitori, adică peste măsură d

lacomi şi nemiloşi faţă de semenii lor!

:otuşi, într2un context în care fariseii se bucurau în societate de o apreciere deosebită, iar vameşii un dispreţ general, 7ântuitorul rosteşte această pildă tocmai pentru a arăta că, acă păcătosucia# %i cel isp#e*uit e comunitate, %i #ecunoa%te %i #e$#etă since# %i sme#it păcatele săv'#%itse mai poate n#epta sau m'ntui, nsă, fă#ă sme#enie, nimeni nu poate o/'ni m'ntui#ea, nicia# cel ce p#etine a fi un om #ept.

6ufletul sme#it este năl*at

e iu/i#ea lui Dumnezeu6me#enia l face pe om since# %i #ecunoscăto#, pent#u că p#in sme#enie omul vee nu oa# /inesăv'#%it p'nă la un moment at, ci vee %i pe <el ce l a;ută să facă /inele, pe Dumnezeu, <a#espus \fă#ă :ine nu pute*i face nimic\ %Ioan +), )/, aică nimic /un.

,ici o clipă nu tre8uie să uităm că tot ce săv#rşim 8ine cu g#ndul: cuv#ntul şi &aptsăv#rşim p#in a#ul %i cu a;uto#ul lui Dumnezeu De aceea, în rugăciunea adevărată, credinciospreamăreşte mai întâi pe Dumnezeu pentru binefacerile Sale şi 3i mulţumeşte cu smerenie penta"utorul primit de la El în săvârşirea faptelor bune şi înnoirea vieţii duovniceşti!

?umai #u$ăciunea săv'#%ită nt#u sme#enie ne a;ută să fim cu aevă#at #eali%ti, pent#u că #u$ăciunea sme#ită veem nu numai ceea ce am #ealizat /ine, ci %i c't e mult mai este e făcBricâte fapte bune am săvârşit, trebuie să recunoaştem că totdeauna este loc de a lucra mai mult mai bine!

u$ăciunea sme#ită este m'ntuitoa#e %i sfin*itoa#e, eoa#ece ea ne umple e p#ezen*a lDumnezeu.



6f'ntul K#i$o#ie alama spune că #u$ăciunea aevă#ată este nsă%i p#ezen*a luc#ătoa#e a lDumnezeu n omul ca#e se #oa$ă.

<'n omul se sme#e%te, aică se $ole%te e sinele e$oist, atunci se umple e p#ezen*a sme#itiu/itoa#e %i sfin*itoa#e a lui Dumnezeu. 'ând însă omul este plin de sine, în el nu mai este lopentru prezenţa iubitoare şi smerită a lui Dumnezeu! De aceea, Evan$elia acestei Duminici nnva*ă că \o#icine se nal*ă pe sine se va sme#i\ , aică va fi umilit, va căea, ecăea %i iminu

spi#itual. ;neori, cel care se înalţă pe sine se va smeri, în înţelesul că va fi smerit sau umilit oamenii care îl înfruntă şi îl pedepsesc tocmai din cauza aroganţei sau a orgoliului său!

/u alte cuvinte, cine se iu%eşte pe sine $n mod pătimaş şi eJclusivist nu-L poate iu%i cu adevărnici pe "umnezeu, nici pe aproapele său! 5oarte adesea, omul virtuos, dar mândru devine asp"udecător al altora, incapabil să respecte şi să preţuiască sincer pe altcineva decât pe sine, şi cu atmai puţin să se roage pentru cineva diferit de el! 3nsă p#in #u$ăciune sme#ită naintea lDumnezeu, omul since# se luminează, se leapăă e sinele e$oist, ia# sufletul său p#ime%te a#lui Dumnezeu <el milostiv %i sme#it. De aceea, Domnul Iisus Hristos spune$ \<el ca#e se sme#e%

pe sine se va năl*a\ , aică va fi năl*at sau #iicat n #ela*ia lui cu Dumnezeu sau n iu/i#esf'ntă a lui Dumnezeu %i n p#e*ui#ea oamenilo# #ep*

u$ăciunea sme#ită este temelia vie*ii uovnice%ti

Evan$elia Duminicii 7ame%ului %i a &a#iseului este un \n#epta# e #u$ăciune\, eoa#ece a#ată că

numai ru)ăciunea smerită este temelia vie*ii şi creşterii spirituale a omului sau cale d$naintare spre Eristos /el răsti)nit şi $nviat !

1umai rugăciunea smerită vindecă sufletul de rănile păcatului şi de mândrie, cultivând trezvsau vegea duovnicească, pentru a nu cădea în mulţumirea de sine, care devine repelenevire duovnicească şi slăbire în iubirea de Dumnezeu şi de semeni!

>u)ăciunea smerită n fa*a lui Dumnezeu <el sf'nt %i /un este un fel de o)lindă care arată că tot ce am făcut %ine este foarte pu*in $n raport cu %inele pe care tre%uie să$mplinim $n via*a noastră, pentru a ne asemăna cu Dumnezeu în sfinţenie şi bunătate!

>u)ăciunea smerită luminează şi lăr)eşte sufletul omului pentru a primi $n el 3arul l "umnezeu şi pentru a iu%i pe aproapele său! Bmul cu adevărat smerit nu se roagă num pentru sine, ci şi pentru toţi oamenii, pentru membrii familiei sale, pentru toţi cei d

comunitatea în care trăieşte, pentru *iserica întreagă şi pentru toţi oamenii suferinzi şi necă"din lumea întreagă, mai ales \pent#u tot sufletul c#e%tinesc, necă;it %i nt#istat ca#e at#e/uin*ă e mila %i a;uto#ul lui Dumnezeu\ , cum se spune într2una din rugăciunile *iserinoastre % Litia, ectenia a treia/!Mugăciunea smerită este, aşadar, temelia iubirii duovniceşti adevărate!

1imeni nu poate iubi cu adevărat când iubirea sa este mândră sau arogantă, dispreţuitoare "udecătoare a altora, deoarece adevărata iubire este \/inevoitoa#e, nu pizmuie%te, nu se lauă, nu t#ufe%te\ , după cum învaţă Sfântul 9postol #avel %I 'orinteni +G, ?/!



Din #u$ăciunea sme#ită izvo#ă%te iu/i#ea milostivă pent#u to*i oamenii

• Sfânta Evangelie din prima Duminică a :riodului ne arată că treapta de %ază a urcuşuldu3ovnicesc spre nviere este #u$ăciunea sme#ită

• Duminica a doua %\ "uminica Fiului risipitor \/ ne arată că a doua treaptă sau condiţie a învie

sufletului din moartea păcatului este pocăin*a since#ă , adică otărârea de a ne lepăda de utrecut păcătos şi apăsător, pentru a începe o viaţă nouă, trăită după voia lui Dumnezeu!• 9poi, Duminica a treia a :riodului, cea imediat premergătoare începutului #ostului 7are %

nfricoşătoarei udecă*i\/, ne arată treapta a treia du3ovnicească a postului, ca perioadă ru)ăciune şi pocăin*ă, şi anume milostenia sau autorarea celor $n nevoi!

Să ne a"ute *unul Dumnezeu ca această primă Duminică a perioadei :riodului să fie un începtemeinic pentru o rugăciune smerită, care nu exclude, ci cuprinde în ea şi rugăciunea pentru semennoştri, deoarece Dumnezeu voieşte \ca to*i oamenii să se m'ntuiască %i la cuno%tin*a aevă#ulsă vinăP %I :imotei (, ?

9şadar, mai ales în această perioadă trebuie să ne rugăm mai mult, nu numai pentru noi, ci şi pentsănătatea şi mântuirea tuturor oamenilor, spre slava #reasfintei :reimi şi bucuria tuturorC 9min!

Prea Fericitul Părintele nostru Daniel - Predică la duminica a ))-a după Rusalii 2a Vameşuluşi a Fariseului3

Evangelistul 6uca incepe relatarea parabolei spusă de 7ântuitorul nostru zicând$ 9a# pentunii ca#e se c#eeau că sunt #ep*i %i- isp#e*uiau pe ceilal*i, a spus pa#a/ola aceasta.9

:'ntuito#ul isus se a#ată cel mai ma#e cunoscăto# al sufletelo# noast#e %i in acela

timp octo#ul sufletelo#.



5ariseul era un om de elită, fariseii erau buni cunoscători ai legii şi se străduiau să împlinească legmai mult de ocii lumii! Erau lacomi şi doritori de a se imbogăţi rapid si erau urâţi de către oamepentru că adesea se puneau şi în slu"ba stăpânirii romane! 9vem de a face cu două categorii, unufariseul care părea o elită spirituală a poporului, şi vameşul care părea vrednic de dispreţ şi de blam

9ceşti doi oameni au urcat la templu! 9titudinea lor a diferit în mod surprinzător! :'ntuito#ul

ma#e octo# al sufletelo# nu p#ive%te la fa*a omului ci la sufletul lui. Starea inimii vameşudiferă de cea a fariseului! <e spunea fa#iseul e#a aevă#at a# sta#ea inimii lui nu e#a una sme#enie, el e#a plin e sine %i e aceea nu mai este loc n inima lui e p#ezen*a lui Dumnezeu. nu mul*ume%te lui Dumnezeu că l-a a;utat să săv'#%ească multe fapte /une, ci i mul*ume%te nu este ca to*i ceilal*i oameni, e e fapt o mul*umi#e su/ fo#mă e ;uecată. 9dică nici cel care afla lângă el nu era cruţat, nici pe cel care se afla în rugăciune alături de el, incluzându2l in categooamenilor care nu merita nici o atenţie!

In contrast cu acest fariseu care "udeca pe ceilalţi oameni, şi care este plin de sine, vameşul zice do9Dumnezeule fii milostiv mie păcătosului.9 5#istos Domnul spune că vame%ul s-a nto#s m

n#eptat suflete%te ec't fa#iseul.

"oncluzia para8olei este că cine se nal*ă pe sine se va sme#i, ia# cine se sme#e%te pe sine vanăl*at.

7ame%ul este un om păcătos, a# pocăin*a lui este since#ă, %i el nu contează pe faptele lui /une pca#e nu le a#e, %i nici pe o /unătate pe ca#e nu o a#e, ci sin$u#ul luc#u pe ca#e contează el esmila lui Dumnezeu. n cent#ul #u$ăciunii sale se află mila lui Dumnezeu %i păcatul lui p#op#i7ame%ul nu face lista păcatelo# alto#a, nu a#e $#i;ă e păcatele alto#a ci numai e p#op#iul să

suflet ca#e a#e nevoie e mila lui Dumnezeu pent#u a se scim/a, pent#u a se innoi, pent#u a cu#ă*i %i pent#u a se m'ntui.

9cest vameş dintr2un om păcătos prin puterea rugăciunii lui sincere devine fără să ştie un dascpentru noi toţi! :ulte in faptele noast#e consie#ate e noi /une au nevoie e mila lDumnezeu ca să fie cu#ă*ite e ceea ce a fost o#$oliu sau e$oism atunci c'n le-am săv'#%2cest vame% ne neamnă ca un nvă*ăto# fă#ă voia lui să spunem c't mai mult cum se #oa$Aise#ica 9Doamne miluie%te!9

2cest vame% ne a#ată că n fa*a lui Dumnezeu avem nevoie nu ca să enume#ăm vi#tu*i

noast#e. i c'n facem un luc#u /un t#e/uie sa- mul*umim lui Dumnezeu.

n fa*a lui Dumnezeu se auce sp#e cu#ă*i#e ceea ce n-a fost făcut pot#ivit voin*ei Lui" $'nu#ilfaptele noast#e, tot ce n-a fost iu/i#e sme#ită fa*ă e semenii no%t#i este păcat.

ot ceea ce am făcut /ine fă#ă să mul*umim lui Dumnezeu este păcat.

3nvăţăm de la acest vameş că la un moment dat nu se mai pune problema înşiruirii multelor faptelrele ci doar vrea să fie eliberat de starea păcătoasă! Bmul plin de păcate nici nu2şi mai aminteş

câte a făcut!



7ame%ul este ascălul nost#u pent#u că el nu e mul*umit cu sta#ea n ca#e se află.

Spovedania nu este un simplu mod de avea acces la împărtăşanie, starea de pocăinţă este dorinfierbinte de a ne elibera de un trecut care ne apasă, şi de a ne scimba viaţa, si constatarea că nuputem scimba prin propriile noastre forţe! 6fin*ii s-au cinuit ani nt#e$i e a lăsa anumipatimi, a# au o/se#vat că nu pot sin$u#i, %i au a;uns la pocăin*ă ce#'n mila lui Dumneze

asemenea vame%ului văz'n cu ocii lo# uovnice%ti că foa#te aesea numai mila lui Dumnezene poate scim/a, nu este e a;uns uneo#i c#ispa#ea voin*ei, eistă #ăută*i in sufletul nost#u ate a'nc n#ăăcinate in ca#e numai mila lui Dumnezeu le poate vineca!

9ceasta vedem în sufletul acestui vameş! 6t#i$ătul său a#ăta că este at't e ncă#cat sufletul păcate nc't numai mila lui Dumnezeu l poate eli/e#a e ele.

/+nd omul este eli%erat de păcate, el renaşte, de aceea pocăin*a se numeşte al doilea %ote Lacrimile pocăin*ei sunt lacrimi de %ucurie!/+nd in)enunc3iem noi in taina pocăin*ei atunci ne ridicăm!

/+nd ne smerim, ne )olim de noi inşine $n fa*a lui "umnezeu, este de fapt o $năl*ardu3ovnicească!/+nd $n)enunc3iem copleşiti de păcate vrem să lăsăm os la păm+nt păcatele noastre!

(#ea &e#icitul ă#intele nost#u Daniel - at#ia#ul Aise#icii C#tooe om'n- pe c'n e#a :it#opolit al :olovei %i Aucovinei)

Pilda vameşului şi !ariseului



Domnul ne nva*ă să nu ne m'n#im cu #ealiză#ile %i cu pute#ile noast#e, pent#u că, după cum avăzut din #ilda Semănătorului, tot ceea ce avem este a# e la Dumnezeu ! Dumnezeu nu îi iubeşpe oamenii îngâmfaţi, ci pe cei smeriţi$ JDumnezeu celo# m'n#i le stă mpot#ivă, ia# celo# sme#le ă a#I(aco/ 4").

4i să nu uităm cuvintele Domnului Iisus ce spune$ J?u ;ueca*i, ca să nu fi*i ;ueca*i. <ăci c;uecata cu ca#e ;ueca*i, ve*i fi ;ueca*i, %i cu măsu#a cu ca#e măsu#a*i, vi se va măsu#aI(:at"1-+).

#e vremea 7ântuitorului exista o grupare formată din nişte oameni care, deşi încălcau poruncidumnezeieşti, se credeau sfinţi şi drepţi$ fariseii! 9ceştia erau doar în aparenţă credincioşi$ se rugla colţuri de stradă, când posteau îşi puneau în cap sac şi cenuşă, totul pentru a2i induce pe oameîn eroare cu privire la adevărata lor fire! Erau mândri şi aroganţi, dispreţuindu2i pe ceilalţi oame

pe care îi considerau păcătoşi!Iisus a condamnat de multe ori făţărnicia fariseilor, pentru ei rostind pilda aceasta$

<uca XVIII9JB. <ăt#e unii ca#e se c#eeau că sunt #ep*i %i p#iveau cu isp#e* pe ceilal*i, a zis pila aceasta"10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se #oa$e" unul fa#iseu %i celălalt vame%.11. &a#iseul, st'n, a%a se #u$a n sine" Dumnezeule, *i mul*umesc că nu sunt ca ceilal*i oamen#ăpito#i, ne#ep*i, aulte#i, sau ca %i acest vame%.1+. ostesc e ouă o#i pe săptăm'nă, au zeciuială in toate c'te c'%ti$.

13. a# vame%ul, epa#te st'n, nu voia nici ocii să-%i #iice căt#e ce#, ci-%i /ătea pieptul, zic'nDumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.14. ic vouă că acesta s-a co/o#'t mai n#eptat la casa sa, ec't acela. &iincăo#icine se nal*ă pe sine se va sme#i, ia# cel ce se sme#e%te pe sine se va năl*a.I

După cum bine ştim, din cauza mândriei lui 6ucifer, el şi îngerii care i2au urmat au căzut în păctransformându2se în diavoliA la fel şi 9dam şi Eva, crezând că dacă vor mânca din pomul cunoaştevor fi ca Dumnezeu! Deci, m'n#ia este nceputulWmama tutu#o# păcatelo#.



Deasemenea, smerenia este cea care 1l duce pe om alături de Dumnezeu Dacă isus, ca#e esatoate%tiuto# %i atotpute#nic este J/l'n %i sme#itI, cu at't mai mult t#e/uie să fim noi ca#e avemtotul p#in a#ul lui Dumnezeu.

?u t#e/uie să isp#e*uim pe nimeni, pent#u că to*i oamenii poa#tă n ei cipul lui DumnezeDumnezeu u#ă%te păcatul nsă i iu/e%te pe păcăto%i, a%tept'nu-i să se ntoa#că la El.

Arhimandritul era+m Ale8iev - merenia



3n deplină opoziţie cu mândria stă smerenia! #recum mândria este izvorul tuturor patimilor, tot astşi smerenia este maica tuturor virtuţilor! 6f'ntul oan Ku#ă e 2u# nume%te sme#enia temelia pca#e 9se poate năl*a fă#ă nici o p#ime;ie o#ice altceva9 /un %i m'ntuito# pent#u noi. 9i ia#ă%acă această temelie lipse%te, cia# acă cineva s-a# năl*a, p#in via*a sa, p'nă la ce#u#i, tot ceziit cu u%u#in*ă se ist#u$e %i va avea sf'#%it #ău9.

Bmul a fost creat pentru smerenie, iar nu pentru mândrie! B cunoaştere de sine mai adâncă şi m

adevărata îl poate încredinţa de aceasta! Dumnezeu a rânduit toate cele ce2l încon"oară pe om astfîncât acestea să2i slu"ească acestuia spre smerire, iar nu spre mândrie!

#riviţi, de pildă, cât de neputincios este omul care tocmai s2a născutC De câtă trudă este nevopentru creşterea şi educarea luiC <e animal, nt#ea/ă 6f'ntul ion e aonsO, a#e t#e/uin*ă at'ta n$#i;i#e, p'nă ce c#e%te ma#e, p#ecum omul> 9:ulte animale %i a$onisesc sin$u#e #animeiat upă ce s-au născut, pe c'n omul c'tă v#eme nu este pu#tat, m/#ăcat e m'ini st#ăin#ănit, ncălzit %i fe#it e munci st#ăine!9 n alt loc acela%i sf'nt ne spune" 9?oi ne na%tem $oi n lac#imi t#ăim n necazu#i, neno#oci#i %i păcate mu#im cu f#ică %i suspine suntem n$#opa*i păm'nt %i ne p#efacem n *ă#'nă.9

Iar 6f'ntul 6imeon ?oul eolo$, zu$#ăvin situa*ia sme#ită %i neno#ocită a omului, spune nt#ea$a noast#ă via*ă este 9lupta cu patimile, ia# nlăunt#ul său, ncă nainte e patimi ompoa#tă $unoi %i miasmă.9L oate oa#e să eiste ceva mai lipsit e ci/zuin*ă ec't omul, ca#e, văz'nu-se acope#it e lep#se m'n#e%te numai cu aceea că poa#tă aine st#ălucitoa#e %i au#ite> L Da, cunoaşterea de siduce, după mărturia tuturor Sfinţilor #ărinţi, la smerenie! 9&ii at't e sme#it, spune 6f'ntDimit#ie al ostovului, p#ecum Dumnezeu te-a c#eat!9 4i ca adaos, amintesc cuvintele Sfântu9postol #avel$ L i ce ai, pe ca#e să nu-l fi p#imit> a# acă l-ai p#imit, e ce te făle%ti, ca %i cu

nu l-ai fi p#imit>L%I 'or! ?, O/!• 6me#enia ce se na%te in cunoa%te#ea e sine nu cinuie, nu asup#e%te sufletul, ci

neamnă la umilin*ă %i #ecuno%tin*ă fa*ă e Dumnezeu, ca#e este at't e /un cu nosă#manele 6ale făptu#i neputincioase.

• 6me#enia nu este o #esemna#e lipsită e năe;e, o pie#e#e a pe#sonalită*ii lipsită voin*ă, ci av'nt nflăcă#at sp#e lumină.

Ea este calea luminoasă sp#e #ai, izvo# e /ucu#ii fă#ă e sf'#%it, o/'ni#e a esăv'#%iumnezeie%ti %i umple#ea vie*ii $oale a omului cu f#umuse*e %i sens umnezeiesc.

'u a"utorul lui Dumnezeu, sub îndrumarea Sfinţilor #ărinţi, vom încerca în rândurile ce urmează zugrăvim tocmai aceasta!

1u există virtute mai încântătoare decât smerenia! Ea este izvo# al tutu#o# /inecuv'ntă#ilo#ăăcină a tot /inele, maică a tutu#o# vi#tu*ilo#. 4i totuşi, în ciuda tuturor acestor înalte calităţi aei, smerenia se ascunde, asemenea parfumatului toporaş în tufele înflorite ale celorlalte virtuţi, parcă ea nu înseamnă nimic şi nu slu"eşte la nimic! Dacă mândria poate fi asemuită cu stâncile înade munte, goale şi neroditoare, smerenia este ca o grădină înflorită sau o întinsă ţarină roditoar



care se revarsă în depărtare printre vâlcele! #e înălţimi nu creşte nimic! 9colo domneşte veşnfrigul! 3n văi se coc fructele dulci şi grânele pentru rană!

6f'ntul oan Ku#ă e 2u# asemuie%te pe oamenii m'n#i cu v'#fu#ile nalte %i ne#oitoa#e av'lcelelo# a'nci, ia# a#ul lui Dumnezeu cu apă. 2%a p#ecum apa cu#$e n ;os, ocole%te ealu#nalte %i caută să se ve#se n locul cel mai e ;os, astfel %i a#ul lui Dumnezeu ocole%te pe cm'n#i %i se #eva#să asup#a celo# sme#i*i. 6me#enia este #ază a a#ului, venită in #ai. i p#in c

scim/ă#i ce#e%ti t#ece sufletul c'n n el păt#une #aza a#ului!#ână de curând cufundat în întunericul nopţii păcatului, el se trezeşte deodată îmbrăcat în luminIar în această lumină omul smerit începe să2şi vadă propriile sale păcate şi porneşte să se curăţeasde ele, pe când înainte de a fi înveşmântat de lumina arului, toate în el i se păreau a fi în orânduiadeplină! 4i acest lucru este firesc să fie aşaA numai luminat de sus omul îşi poate vedea păcătoşeniîntr2o încăpere întunecată aerul nu pare plin de praf, ci întotdeauna proaspăt şi curat! Dar de îndace o rază de soare pătrunde în încăpere, imediat vedem cât praf zboară prin ea!9stfel, sme#enia l face pe om să vaă sta#ea v#enică e pl'ns n ca#e se află %i l mpin$e spo#nească la p#op#ia n#epta#e. Ea cu#ă*ă inima e mul*imea patimilo#, mpoo/e%te sufletul c

flo#ile vi#tu*ii umnezeie%ti %i astfel, t#eptat, aceasta na%te toate vi#tu*ile, ea sin$u#ă #ăm'n'n um/#ă, căci aceasta este fi#ea ei - să nu se a#ate, să nu fie slăvită e oameni. Este asemen#ăăcinilo# copacilo#" n afa#ă ă #oae minunate, nsă ea #ăm'ne ascunsă n a'ncpăm'ntului. <ăci acă #ăăcinile vo# ie%i in păm'nt, sp#e a fi văzute, copacul nu va mai avf#ucte %i se va usca. 2stfel este %i sme#enia. Dacă ncepe să se a#ate, vi#tu*ile ispa#, ia# ompie#e uovnice%te.

Cna din cele dint#i calită*i ale smereniei este 8l#nde*ea Bmul cu adevărat smerit este blând, numai atunci când toţi sunt atenţi şi amabili cu el, ci şi atunci când este ulit şi ponegrit! El nu

tulbură, nu se înfurie, ci toate le rabdă în tăcere! <el sme#it nu poate să nu fie /l'n, căcilini%te%te a#ul lui Dumnezeu ce se oine%te n el. Se spune că marea, care este veşnic învolburaşi agitată, se îmblânzeşte când asupra ei se lasă ceaţa deasă! 9semenea se întâmplă şi cu sufletneliniştit al omului, când asupra lui se pogoară arul Sfântului Du! 4i un astfel de suflet este csmerit! buciumul, furtunile, neliniştile sunt specifice sufletelor mândre! 6f'ntul oan 6că#a#spune" 9n inimile /l'ne 6e oine%te Dumnezeu ia# sufletul nelini%tit este săla% al iavolului

Dumnezeu iubeşte pe cei smeriţiA acestora El li Se descoperă şi intru ei binevoieşteC în 0eci:estament El spune$ L 6p#e unii ca ace%tia mi n#ept p#ivi#ea :ea sp#e cei sme#i*i, cu uumilit %i ca#e t#emu#ă la cuv'ntul :eu!L %Isaia PP, (/!

Cmul sme#it %i vee pe#manent nea;unsu#ile.

&l nu os+ndeşte pe nimeni, nu cercetează păcatele celorlal*i, nu ia $n %atocură, se socoteş pe sine ca fiind cel mai rău dintre to*i oamenii! &l este ascultător şi supus fa*ă de to*i!Slueşte cu %ucurie tuturor!

Gu se m+nie atunci c+nd ceilal*i primesc onoruri,nu pizmuieşte slava celuilalt, căci el pentru sine nu caută foloase lumeşti!



.rivirea sa este $ndreptată către cer! &l caută să fie %ineplăcut lui "umnezeu şi de la &l aşteaptă milă $n ziua $nfricoşătoar udecă*i!

Cmul sme#it #a/ă cu /ă#/ă*ie isp#e*ul celo#lal*i, %i since# socote%te că me#ită aceasta. Se poacu blândeţe, sinceritate şi plin de dragoste cu oamenii "osnici, căci cei smeriţi întotdeauna aublândeţe minunată!

a# sufletul sme#it, upă cuvintele 6f'ntului oan 6că#a#ul, este 9scaun al /l'ne*ii9.

Cmul sme#it nu a#e $'nu#i #ele. 'iar dacă ar avea un astfel de gând, ar fi degrabă alungat!

<el sme#it nu cunoa%te viclenia. El nu se preface a fi binevoitor, căci este într2adevăr aşa, nu causă obţină foloase prin linguşiri şi să fie pe placul oamenilor, căci nu are nevoie de acestea!

El isp#e*uie%te lauele %i se /ucu#ă c'n este umilit, eoa#ece v#ea să se facă u#măto# Domnulisus, 'are pentru a noastră mântuire L 6-a e%e#tat pe 6ine, cip e #o/ lu'n, făc'nu-6

asemenea oamenilo#, %i la nfă*i%a#e afl'nu-6e ca un om, 6-a sme#it pe 6ine, ascultătofăc'nu-6e p'nă la moa#te, %i ncă moa#te pe c#uceL %5ilipeni (, O2-/!

Cmul sme#it nu v#ea să fie mai p#esus e nvă*ăto#ul său. întocmai precum 5iul lui Dumnezeu'ină 'ea de :aină S2a ridicat, S2a încins cu ştergar, 4i2a suflecat mânecile şi a început să spepicioarele ucenicilor Săi, întocmai şi cel smerit este gata să slu"ească tuturor ca un rob, fără să vaîn asta vreun merit! 'ăci el îşi aminteşte de povaţa 7ântuitorului$ L Dacă Eu, Domnul nvă*ăto#ul, v-am spălat vouă picioa#ele, %i voi sunte*i ato#i ca să spăla*i picioa#ele unii alto#<ă v-am at vouă pilă, că, p#ecum v-am făcut Eu vouă, să face*i %i voi L %Ioan +G,+?2+)/!

Cmul sme#it se teme e laue, n ca#e se ascun at'tea p#ime;ii pent#u suflet! El cauadâncimile umilinţei şi acolo se simte bine! ;n astfel de om nu vorbeşte mult, nu doreşte să2şi araînţelepciunea, ci tace şi răspunde cu blândeţe, 9nceputul necăută#ii slavei e%a#te, spune 6f'ntoan 6că#a#ul, e păzi#ea $u#ii %i iu/i#ea necinsti#ii. :i;locul ei este op#i#ea tutu#o#, luc#ă#il$'nite ale slavei e%a#te. a# sf'#%itul (acă este v#eun sf'#%it al a'ncului fă#ă fun) este a fan cip nesim*it naintea mul*imii cele ce auc necinsti#ea.9

Bmul smerit nu se tulbură din pricina cuvintelor bune pe care lumea le spune despre el$ de eslăudat, nu socoteşte că lauda i se cuvine lui, căci simte că nu înseamnă nimic! De este vorbit de ră

el se socoteşte pe sine a fi mult mai rău şi îşi spune în cugetul său$ 9Ei nu mă cunosc, căaltminte#i %i mai #ău a# vo#/i esp#e mine9.

Dacă este clevetit %i os'nit nu se nelini%te%te %i nu-%i caută n#eptă*i#e, căci se $'ne%te ;uecata lui Dumnezeu, une vo# fi ;uecate upă moa#te nu numai faptele, ci %i $'nu#ioamenilo#. Sfinţii plini de adâncă înţelepciune, care au a"uns la desăvârşire mulţumită smereniei lonu se supărau niciodată pe cei care le aduceau "igniri!

Dimpotrivă, ei vedeau în aceştia binefăcători ai lor şi de aceea îi iubeau în sufletul lor şi se ruga

pentru ei! Ei nu au urmărit atingerea vreunui ţel lumesc, şi nu s2au temut că îşi vor pierde reputaţ



şi de aceea când erau uliţi răbdau, aşteptând ca îndreptăţirea să vină de la Dumnezeu! 1oi însă, obicei, ne mâniem aprig împotriva celor care ne aduc defăimare, pentru că ţinem la păreroamenilor despre noi şi legăm toate foloasele de care ne bucurăm de ea!

6f'ntul 6e#afim e 6a#ov, ca#e cu iscusin*ă a co/o#'t n a'ncu#ile sme#eniei, ne nva*ă să nu ntul/u#ăm atunci c'n suntem ;i$ni*i. a# acă este cu neputin*ă să nu ne tul/u#ăm, atunt#e/uie ca măca# să ne nf#'năm lim/a, upă cuvintele salmistului" 9tul/u#atu-m-am %i n-a

$#ăit9 %#s! OP, ?/!<a pilă e naltă sme#enie %i nem'nie, 6f'ntul 6e#afim ni-l zu$#ăve%te pe 6f'ntul K#i$o#ie ?eoceza#eei. 2fl'nu-se oată nt#-un loc pu/lic, o oa#eca#e esf#'nată a nceput a-i ce#e plapent#u păcatul pe ca#e, cipu#ile, acesta l săv'#%ise cu ea. &ă#ă m'nie, sf'ntul spuse cu /l'neunuia int#e nso*ito#ii săi" 9lăte%te-i e$#a/ă p#e*ul pe ca#e l ce#e!9 De nată ce p#imi planecuvenită femeia a fost $#a/nic luată n stăp'ni#e e un u #ău. 2tunci, sf'ntul, #ăspunz'n #ău cu /ine, a alun$at p#in #u$ăciune uul in ea.

C pilă minunată e a'ncă sme#enie avem %i n via*a 6f'ntului 6pi#ion al #imitunei. De

e#a episcop %i e#a cinstit e to*i ca #ept %i făcăto# e minuni, 6f'ntul 6pi#ion vie*uia moest se m/#ăca foa#te simplu. Cată, la invita*ia #e$elui a me#s la palatul acestuia. 2ici, una intslu$i, socotinu-l v#eun călu$ă# simplu %i să#ac, a nceput să-l /at;oco#ească, l-a op#it să int#e cia# l-a lovit peste o/#az. 6f'ntul 6pi#ion, plin e /unătate, l-a nto#s %i pe celălalt. :oţi sfinţiiau distins printr2o astfel de smerenie adâncă! Erau lipsiţi de răutate ca porumbeii şi numai într2ucaz se aprindeau cu mânie sfântă$ când se întâlneau cu oameni mândri ce nu se îndreptau şi ctovarăşii lor, ereticii!

6f'ntul oan 6că#a#ul ă o efini*ie minunată" 9n sme#enie nu se află nici cea mai mică u#m

e isp#e*, nici c'#ti#e sau mpot#ivi#e, fă#ă numai atunci c'n p#ive%te c#ein*a.9 4i cei smeriţi pot aprinde de râvnă, însă numai atunci când trebuie să apere comoara credinţei ortodoxe! 9ceasdovedeşte limpede că smerenia nu este vreo pasivitate indiferentă, ci adâncime în care, asemenapelor unui ocean, se adună forţe uriaşe care luptă împotriva celor mai puternici vră"maşi ai omulşi ai mântuirii acestuia, demonii cei nevăzuţi, patimile dinlăuntrul nostru şi ereticii, aceşti diavovăzuţi din afara noastră! 1umeroase calităţi ale smereniei se vădesc deosebit de limpede în pilurmătoare!

nt#-o mănăsti#e vie*uia un pă#inte sf'nt pe nume 2$aton, vestit p#in vi#tu*ile sale" sme#enie #ă/a#e. Cată, au venit la el c'*iva f#a*i otă#'*i a-l ispiti. 2ce%tia i spun" 9ă#inte, mu

vo#/esc esp#e cuvio%ia ta că e%ti clevetito# %i că nencetat os'ne%ti pe semeni9.

2 cu$etat /ăt#'nul n sinea sa la acestea %i zise n $'nul său" 9Ca#e, nu am os'nit nicioatmăca# n $'n, pe f#a*ii mei>9 %i le-a #ăspuns" 9 2evă#at este că sunt clevetito# %i os'nesc!9

9:ai mult ec't aceasta, e%ti %i esf#'nat!9, au continuat f#a*ii. 6f'ntul 2$aton %i-a aminatunci e cuvintele Domnului" 9că o#icine se uită la femeie, poftin-o a %i săv'#%it aulte# cu en inima lui9 (:atei , +8) %i a #ecunoscut sme#it" 92evă#at este, sunt esf#'nat!9



2stfel, f#a*ii au n%i#at multe păcate, nvinuin pe 6f'ntul 2$aton că le-a săv'#%it, %i e caacesta se #ecuno%tea eplin vinovat.

n cele in u#mă, f#a*ii i-au spus sf'ntului" 9nu vom ascune e tine %i aceasta, că mul*i socotescă e%ti %i e#etic!9

2tunci ocii sme#i*i ai sf'ntului s-au ap#ins e #'vnă umnezeiască, ia# acesta, cu m'na #iicat

le zise" 9?u! 7iu este Dumnezeu! :a#to# mi este că nu sunt e#etic!96-au mi#at f#a*ii e acest #ăspuns ene#$ic, nea%teptat, %i l-au #u$at pe /ăt#'n să-i lămu#ească ce a nc#ein*at la toate nvinui#ile int'i, ia# pe ultima a #espins-o at't e otă#'t.

2tunci, 6f'ntul 2$aton le-a spus" 9ăcatele cele int'i e ca#e m-a*i nvinuit le-am p#imit ca o/'nesc sme#enie %i pent#u ca voi să nu ave*i o pă#e#e naltă esp#e mine pe cel in u#mnsă, l-am #espins pent#u că e#ezia este nepă#ta#e e Dumnezeu, ia# eu păzesc c#ein*a sf'ntca să nu pie# mp#eună cu e#eticii!9

:oţi acei Sfinţi #ărinţi care au luptat neînfricaţi împotriva vră"maşilor ortodoxiei, nu au încetatclipă să fie întru totul smeriţi cu inima! 4i sfinţii mucenici, care, plini de îndrăzneală, au mărturinumele lui Hristos, bat"ocorind nebunia cinuitorilor lor idolatri, au purtat adânc în sufletele lconştiinţa smerită că sunt păcătoşi! Din toate acestea se vede că smerenia poate fi, şi este o lupînaltă! Dar cia# %i n #'vna sa sf'ntă pent#u slava lui Dumnezeu, omul sme#it nu evine t#ufasau seme*, ci %i păst#ează moestia pent#u că %tie că o#ice a#e este p#imit n a# e la Dumneze%i l poate pie#e acă se m'n#e%te cu el.

'ei mândri sfârşesc întotdeauna în cip tragic! 9cela care a urcat în vârful plopului, acela

siguranţă va cădea şi îşi va sparge capul! 'el smerit nu cade niciodată! 4i cum ar putea să cadă8 se află mai "os decât pământulC 7ândria este asemenea unui balon de săpun, se umflă şi zboară înalt, dar într2o clipită se sparge şi dispare!

Smerenia însă este asemenea copacului binecuvântat$ cu cât rădăcinile îi sunt mai adânc înfipte pământ cu atât mai înalt creşte! 9şa precum asupra celor mândri se abate blestemul lui DumnezeL<el ce se va năl*a pe sine se va sme#i L, tot astfel şi cu cei smeriţi se împlineşte binecuvântardumnezeiască$ L <el ce se va sme#i pe sine se va năl*a.L

a#aoul sme#eniei

De smerenie este legat un minunat paradox$ cu c't un om evine mai vi#tuos, cu at't se simte mpăcătos. Dar nu vedem, oare, acelaşi paradox şi în cazul mândriei, numai că întors spre partpăcatului8 'u cât se mândreşte omul mai mult, şi astfel păcătuind, cu atât se socoteşte pe sine mdrept! n*eleptul ascal a n*eles nemaipomenit acest luc#u %i la ep#imat astfel" 9Eistă numouă felu#i e oameni" unii #ep*i, ca#e se socotesc pe sine păcăto%i, %i al*ii, păcăto%i, ca#e socotesc a fi #ep*i9.

1oi putem totuşi înţelege cum anume păcătoşii care se mândresc socotesc că ei singuri sunt drep

Ei se amăgesc anume pentru că mândria i2a orbit! Dar de neînţeles este cum anume creştinii virtuo



îndeosebi sfinţii, care au a"uns la o treaptă înaltă a desăvârşirii, au fost învredniciţi ciar cu darfacerii de minuni, s2au socotit mari păcătoşiC uteau ei, oa#e, să-%i vaă p#op#ia esăv'#%i#e> 2fost ei since#i n con%tiin*a păcăto%eniei lo#> ?u s-au sme#it ei, oa#ecum, numai ete#io#, ep#ine#e> 6au, n a'ncul lo#, upă le$i ale vie*ii uovnice%ti ne%tiute e noi, sim*eau peplin since# nt#ea$a lo# să#ăcie cu uul>

6f'ntul ion e aonsO, a#unc'n lumină tocmai asup#a acestei p#o/leme, sc#ie" 9

aevă#ata sme#enie se văe%te o sete %i o foame nencetată upă a#ul lui Dumnezeu căsme#enia nu p#ive%te la cele ce a#e, ci cu$etă %i caută ceea ce nu a#e. #ecum cei ca#e nva*ă că#*i %i e la nvă*ăto#i, cu c't naintează mai mult n nvă*ătu#ă %i se ep#in cu aceasta, cu atmai mult %i vă p#op#ia ne%tiin*ă, eoa#ece mult mai multe sunt cele pe ca#e nu le cunosc, eccele pe ca#e le-au nvă*at, tot astfel %i cei ca#e nva*ă la %coala n*elepciunii umnezeie%ti se văcu at't mai să#aci cu uul, cu c't se mpă#tă%esc mai mult e a#u#ile lui Dumnezeu pent#u cvă că le lipsesc ncă multe %i pent#u aceasta caută sme#enie %i suspine.9

#rin aceasta se lămureşte înţelegerii noastre cum se numeau sfinţii pe sine păcătoşi, fără vreo urmde făţărnicie! 1umai cel mândru, din pricina orbirii duovniceşti şi a necunoaşterii, se socoteşte

sine drept, iar creştinul smerit, care a dobândit înţelepciune adâncă, cu ascuţită sa clarviziunduovnicească vede la el mulţime de păcate şi nea"unsuri! :oţi sfinţii au fost mari înţelepduovniceşti şi de aceea toţi s2au socotit mari păcătoşi!

n mănăsti#ea une se nevoia minunatul avva Do#otei , un pele#in a auzit spun'nu-se că, cu ceste un om mai ap#oape e Dumnezeu, cu at't se simte mai păcătos %i %i-a ep#imat noiala această p#ivin*ă" 9<um poate un om sf'nt să se socotească păcătos>92tunci 2vva Do#otei l-a nt#e/at" 9<e e%ti tu n cetatea ta>9- 96unt p#int#e cei int'i int#e mai ma#ii cetă*ii!9, #ăspunse acesta.

9Da# acă vei me#$e n ma#ea cetate a <eza#eei, acolo cum vei fi socotit>9 - 9Gltimul intcăpeteniile cetă*ii!9-9Da# acă vei me#$e n cetatea %i mai ma#e a 2ntioiei>9 - 92colo voi fi asemenea cu oamenii e #'n!9, spuse omul.9Da# acă vei me#$e la <onstantinopol %i te vei nfă*i%a naintea fe*ei luminate a mpă#atuluacolo cum vei fi socotit>9, a continuat să-l nt#e/e avva Do#otei. ele#inul i #ăspunse" 9 Eacolo voi fi e-a #eptul un nimeni!92tunci avva Do#otei i spuse" 9ată, astfel este %i cu sfin*ii" cu c't se ap#opie mai mult Dumnezeu, cu at't se socotesc mai păcăto%i9.

Există ceva foarte firesc în conştiinţa dreptului că este păcătos şi nevrednic! C#ice vi#tuomenească, fă#ă a;uto#ul lui Dumnezeu, este ca o stea mă#untă ca#e clipe%te n noaptentunecată a vie*ii. Stelele strălucesc numai noaptea, când este întuneric! Dar de îndată ce răsasoarele, ele îşi pierd de îndată strălucirea şi dispar! 9stfel este şi cu oamenii! 2t'ta timp c't se afn noaptea păcatelo#, epa#te e Dumnezeu, st#ălucesc, se m'n#esc cu una sau cu alta. Da# nată ce #ăsa#e Dumnezeu n sufletele lo#, ei se stin$ e$#a/ă %i vă că sunt nimic naintemă#e*iei lui Dumnezeu.

9ceasta este, de fapt, smerenia, când omul stă nevăzut înaintea lui Dumnezeu şi în ciuda virtuţii sa

se socoteşte a fi nimic, fuge de slavă şi cinstiri şi nu rabdă laude deşarte pentru sine, îndreptân



neîncetat spre Dumnezeu toată slava şi lauda! 9ceştia sunt slăviţi de Dumnezeu în ciuda dorinţei lpentru că Dumnezeu spune în 0eciul :estament$ L Eu p#eamă#esc pe cei ce mă p#easlăvesc p:ineL %I Megi (, G./!

6me#enia fă*a#nică

#e lângă adevărata smerenie există şi o falsă smerenie! 9ceasta este LsmereniaL deşartă, care

aruncă privirea de "ur împre"ur ca să vadă dacă cumva a zărit2o cineva, dacă se vorbeşte despre esau este pizmuită! Ea nu este altceva decât mândrie înveşmântată în aine smerite! 1umai dinafară are înfăţişarea smereniei, însă pe dinăuntru clocotesc toate patimile!

<el sme#it cu aevă#at este ntoteauna lini%tit %i calm" el nu se /ucu#ă e lauele ce i se aunici nu se necă;e%te in p#icina umilin*elo#. #e când falsul smerit caută, printr2o părută evlavslavă omenească! El a observat că smerenia aduce laude şi cinstiri celor care o au şi şi2a pus, astfmasca smereniei, spre a se mări şi el în felul acesta! ;n astfel de om arată că nu a înţeles nimic desenţa smereniei! 6ui îi place să spună despre sine$ LB, eu păcătosul, o, eu nevredniculCL Dar acelaşi timp aşteaptă ca ceilalţi să se împotrivească şi să spună că nu este adevărat, că nu es

păcătos! Iar dacă este contrazis se simte bine! Dar dacă ceilalţi sunt de acord cu el şi îi spun$ LDetu însuţi recunoşti că eşti păcătosC Deci sunt adevărate cele ce se spun despre tine8L, de îndată arată a fi nemulţumit, "ignit şi începe a întreba$ L Dar ce se spune despre mine8L

B astfel de smerenie nu este mântuitoare, ci făţarnică şi de aceea este socotită a fi o smerenie mrea decât mândria! 9?u cel ce se ule%te pe sine ă ovaă e sme#ită cu$eta#e9, spune 6f'ntoan 6că#a#ul 9ci acela ca#e văz'nu-se ulit e altul, #a$ostea lui fa*ă e acesta nu mic%o#ează9.

Smerenia făţarnică nu este atât de prime"dioasă pentru mireni, căci adeseori ei nu iubesc nadevărata smerenie! 'um atunci vor fi ei atraşi în falsificarea ei prin făţarnica smerire8 9cest fel smerenie este mai prime"dioasă pentru oamenii duovniceşti, mai cu seamă pentru monai, a cărcale este, mai cu seamă, o cale a smereniei! #entru că adevărata smerenie anevoie se dobândeştmonaii se prefac adesea a fi smeriţi, din dorinţa de a dobândi slavă grabnică şi ieftină! 9deseociar şi creştinii evlavioşi cad pradă acestei ispite 2 păruta smerenie!

ent#u a ne fe#i e această sme#enie falsă %i pă$u/oasă, 6fin*ii ă#in*i ne sfătuiesc să nu vo#/inimic e la noi" nici /ine, nici #ău, ci să fim aten*i la sufletul nost#u %i să ne luptăm lăunt#ic ctoate mi%că#ile păcătoase ale acestuia.

"e suntem doeni*i, tre%uie să tăcem şi să nu ne $ndreptă*im, căci de nu, se va ivi m+ndria! "e suntem lăuda*i, iarăşi tre%uie să păstrăm tăcerea şi să nu ne $mpotrivim, căci altfel se vivi fă*ărnicia!

1oi trebuie să căutăm să dobândim smerenie lăuntrică, care nu se tulbură, nici din pricimustrărilor, nici din pricina laudelor nu se clatină!

#eacuviosul 2m/#ozie e la Cptina isto#ise%te esp#e un mona ca#e nencetat spunea esp

sine" 9C, eu cel nev#enic!9 Cată e$umenul, venin la t#apeză %i văz'nu-l, l-a nt#e/at" 9D



tu, e ce te afli aici, cu sfin*ii pă#in*i>9 :onaul, ;i$nit, i-a #ăspuns" 9Ca#e, nu sunt %i eu intei>!9

3n opoziţie cu această adevărată smerenie lucrează în cip cu totul diferit! Iată un exemplu$

Gn mona oa#eca#e, av'n a'ncă sme#enie %i via*ă sf'ntă, a sosit n vizită la o mănăsti#e. int#at n /ise#ică să se #oa$e, ia# c'n f#a*ii s-au a%ezat la cina f#ă*ească a #a$ostei s-a a%ezat

el. Gnii int#e f#a*i au nceput să se nt#e/e" 9Da# acesta ce caută aici>9 i i-au spus monaulu9iică-te %i ie%i afa#ă!9 El s-a #iicat %i a ie%it. 2l*ii int#e f#a*i nsă, nt#ist'nu-se in p#iciniz$oni#ii f#atelui, l-au cemat napoi. &ă#ă a a#ăta n v#eun fel că s-a# fi socotit ;i$nit, s-a nto#2poi unul int#e f#a*i l-a nt#e/at" 96pune-ne, ce ai $'nit %i ce ai sim*it c'n ai fost alun$at, imai apoi cemat napoi>9 El le #ăspunse" 9:i-am amintit că sunt asemenea unui c'ine ca#e iec'n este iz$onit %i vine c'n este cemat.9

9ceasta este adevărata smerenie! Smerenia făţarnică are părtăşie cu aceasta pe cât au paiele aurul!

5oarte frumos a caracterizat falsa smerenie 6f'ntul ion e aonsO ! El spune$ 9Eistă oameca#e pe inafa#ă se a#ată sme#i*i, nsă pe inlăunt#u nu sunt a%a. :ul*i #enun*ă la ife#itet#epte %i titlu#i ale lumii acesteia, a# nu vo# să #enun*e la /una pă#e#e pe ca#e o au esp#e n%i%i se leapăă e cinsti#ile %i func*iile lume%ti, a# vo# să culea$ă cinsti#i pent#u sfin*enia lo:ulto#a nu le este #u%ine să se numească pe sine păcăto%i naintea oamenilo#, sau cia# cei mpăcăto%i int#e to*i, nsă nu vo# să auă aceste cuvinte e la al*ii %i e aceea se numesc astfnumai cu $u#a. 2l*ii %i noaie spatele ca o sece#ă, a# năunt#ul lo# se nal*ă cu cu$etul. 2l*ii pleacă p'nă la păm'nt naintea f#a*ilo#, a# #ăm'n neclinti*i n inimile lo#. Gn altul poa#tă #asf'%iată, a# nu v#ea să-%i sf'%ie inima.

:ul*i vo#/esc pu*in %i cu voce scăzută, ia# al*ii cia# nu vo#/esc eloc, a# n inimile lo# i ulenencetat pe semenii lo#. Gnii %i acope#ă t#upul cu #asă %i cu mantie, a# inima nu o#esc să %i-acope#e. n acela%i cip ei a#ată %i alte semne ale sme#eniei!. 2ce%tia to*i nsă nu au sme#enie inimile lo# pent#u că, e%i acestea sunt semne upă ca#e poate fi #ecunoscută sme#enia, lipse%tocmai ceea ce ele semnifică (sim*ăm'ntul since# e sme#enie n a'ncul inimii), ele nu sualtceva ec't fă*ă#nicie. 2stfel e oameni sunt asemenea unui /u#uf, umflat cu ae#, ca#e paplin cu ceva, nsă c'n este $olit e ae# evine limpee că a fost $ol. 6au, upă cuvintele l5#istos, 9ace%tia seamănă cu ni%te mo#minte vă#uite, ca#e pe inafa#ă se a#ată f#umoasnăunt#u nsă sunt pline e oase e mo#*i %i e toată necu#ă*ia9 (:atei +3, +).

De aceea t#e/uie ca omul să ai/ă lăunt#ic, n inima sa, sme#enie, p#ecum %i toată evlavia. entcă Dumnezeu ;uecă 9upă sfatu#ile inimilo#9 ( <o#. 4, ) %i nu upă apa#en*ă, nu a%a cum na#ătăm noi naintea oamenilo#9.

Sfinţii #ărinţi ne dau toate aceste îndrumări ca să ne păzească de prime"dia smereniei făţarnice, canu numai că nu aduce omului mântuirea, ba ciar îi agoniseşte mai mari pedepse! Singumântuitoare este adevărata smerenie! #rin toate celelalte nevoinţe, dacă nu sunt presărate cu saradevăratei smerenii, nu ne putem mântui!



3nsă, având adevărata smerenie, ciar şi fără nevoinţe ne putem mântui! ;n mare nevoitor dvecime a prorocit că în vremurile de pe urmă nu vor mai fi asceţi aspri sau mari nevoitori, ci atunadevăraţii creştini se vor mântui numai prin smerenia lor! 4i unii dintre ei ciar numai prin aceasvor a"unge la mare desăvârşire!

1.predici la duminica vameşului şi a fariseului

Documents