1926. Anul X V . Noemvrie. Nr . 11.

CULTURA CREŞTINĂ REVISTĂ LUNARĂ.

S U M A R :

Dr. VICTOR MACAVE1U . . . Spre un Kulturkampf? P. I GÂRLEAND Calvarul Franciscan IOAN CRIŞAN Individualitatea Preacuratei DUMITRU NEl>A Mai încap laolaltă credinţa şi ştiinţa? Dr. I COLTOR Istoria unui Suflet. ARITON M. POPA Adorarea sf. Euharistii. Dr. NICOLAE BRÎNZEU . . . MigjaB*ăţHr*rettgîoa*se' în Transilvania.

ÎNSEMNĂRI: Criza Socialismului. — Situaţia cooperativelor în Ar­deal şi Banat.

MISCELLANEA: Un poet al filosofiei religioase. — Organizaţiunile profesionale trebue să stea departe de politică. — Ţara aurului şi a co­morilor.

ÎN LOC DE CRONICĂ: Drepturile stud iului religiei în licee si noua sefonr.ă a învăţământului.

G = = = D

B L A J . Tipografia Seminarului teologic. S^,

© B.C.U. Cluj

C u l t u r a C r e ş t i n ă 9

r e v i s t ă l u n a r ă .

ABONAMENTUL: Pe un an . . . . 160 lei. Pe şease luni . . . 80 lei. Penfru America . . 3 dolari

Redacţia şi Administraţia B L A J .

Director şi redactor responsabil: Dr. Ioan Coltor.

Colaboratori: Ioan Agârbiceanu, Dr. Ioan Bălan, Dr. Victor Bîrlea, Dr. George Bob, Ioan Boroş, Dr. Ni-colae Brînzeu, Dr. Alexandru Ciplea, Ioan Crişan, Dr. Elie Dăianu, Dr. Ioan Ferenţ, Ovidiu Hulea, Dr. Anton Gabor, Dr. Ioan Georgescu, Alexandru Lupeanu, Dr. Nicolae Lupu, Dr. Victor Macaveiu, Dr. Tit Malaiu. Dr. Dumitru Mânu, Dr. Ioan Marianescu, Dr. Gheor-ghe Miculaş, Dumitru Neda, Episcop Dr. Alexandru Nicolescu, Dr. Zenovie Pâclişanu, Dr. Grigorie Pop, Dr. Augustin Popa, Septimiu Popa, Dr. Iacob Radu, Ştefan Roşianu, Dr. Ioan Sâmpăleanu, Dr. Coriolan Suciu, Dr. Augustin Tătar, Dr. Aloisiu Tăutu.

© B.C.U. Cluj

1926. Anul X V . Noemvrie Nr. 11.

CULTURA CREŞTINA r e v i s t ă l u n a r ă

Redacfia şi Admini- j Abonamentul : slrafia: Pe an . . . 160 lei. B L A J . j Pe şase l u n i . 80 lei.

Director: Dr. I0AN COLTOR.

Spre un Kulturkampf? Anumite manifestări, sub raportul religios<eonfc

sional, din viaţa publică a României sunt — cel puţin — suspecte, potrivite să deştepte legitime îngrijorări.

N e ocupăm de ele, în cadrul acestor pagini din revista noastră, încrestându'le numai, şi semnalându^le ca obiect de atentă meditaţie pentru cetitorii noştri.

N e gândim, în primul rând, la proiectul D-lui Ministru al Instrucţiei Publice, de a reduce, în cadrul învăţământului secundar, orele de religiune şi de cateheză, socotind de prisos, să dovedim, că acest proiect dă o lovitură caracterului creştin al ţârii şi sentimentelor marei majorităţi din populaţia ei.

Guvernul anterior „statificase" şcolile primare şi pe urma acestei statificări am ajuns să vedem situaţii, pe cari un om de bine le comunica unei gazete libe-* rale dela Braşov („Cârpaţii" din 13 Aprilie 1923) , plângându'Se de halul creşterii religioase din şcolile statului, care într'o comună ortodoxă numeşle dascăli uniţi, într'una mixtă (Saşi şi Români!) o unguroaică, şi iarăşi într'un sat ortodox român numeşte învăţător un — Sas ! — V ă închipuiţi educaţia religioasă ce vor primi-o elevii acelor şcoli!

Proiectul actualului Ministru al Instrucţiei prezintă o nouă primejdie, de astădată primejdia este pentru generaţia de intelectuali, ce se va ridica mâine ori poimâne, având să conducă, poate mulţi din ei, desti­nele ţării şi să fie îndrumătorii neamului nostru spre idealurile lui.

Am văzut critici la adresa acestei eoncepţii a D-lui Mi­nistru, publicate de oameni, despre cari nu se poate afirma că ar fi „clericali", şi am văzut grup de ţărani — delegaţi de

© B.C.U. Cluj

i-ag. 370 CUJ^IUKA 0<J^ŞTKVA iNr, 11.

satul întreg — cerând dela depu ta tu l lor, ca sâ combată cu toa ta pu te rea aces t proiect , care r educe şi mai mult î n v â ţ â -mân tu l rel igios în şcolile S ta tu lu i . Şi am r e m a r c a t , cu b u c u r i e , câ şi biserica ortodoxă a pregăt i t un memor iu , lucra t de unul d in t re episcopi i membr i ai Sfântului Sinod, des t ina t să ajungă în mani le Dlui Minis t ru al Ins t rucţ ie i , îna in te de ce pro iec tu l a r deveni lege ob l iga toa re .

In acelaş timp, la Ministerul Cultelor O inspi­raţie dintr'un ceas rău (ori o — diabolică ma* chinaţiune?) a răscolit iarăşi întreagă problema cui' telor. Cetitorii cunosc, de sigur, Deciziunea min i s tc rială a D'lui Vasile Goldiş, care pune în vedere re*-fuzul întregirii retribuţiilor preoţeşti, din partea Sta­tului, pretutindenea unde se va constata un număr de credincioşi mai mic de 200 familii, la sate, şi 400 , la oraşe. Excepţii poate face Ministrul, „în cazuri bine motivate !"

N e întrebăm, dacă d. Goldiş, ca „ardelean", nu ştie, că tocmai în Ardeal, în cele mai multe judeţe, abia vor fi 10 — 3 0 % din numărul tuturor comunelor cari să aibă populaţie mai mare de 200 familii, mai adese şi acelea împărţite pe 2 — 3 — 4 confesiuni?

Aplicând cu stricteţe — fără de „escepţii binemoti' vate", deciziunea d'lui Goldiş, vom avea d. p. în judeţul Făgăraşului preoţi cu întregire de retribuţii — o r t c doxi şi uniţi — cel mult în 30 de comune, fiindcă abia în 30 de comune se găsesc câte 200 familii apar* ţinând uneia şi aceleiaşi confesiuni.

Ce va fi cu celelalte 55 comune din acel judeţ? Nici un preot — nici ortodox, nici unit, nici reformat ori luteran — nu va mai primi întregirea de la Stat, fiindcă nici unul nu are cifra de 200 familii credincioase.

Dar decizia ministerială prevede : . . . „escepţii în caşuri binemotivate". Cunoaştem şi până acum, atâtea escepţii „bînemotivate". Şi vom avea, sperăm, curând un dosar întreg.

Atunci, se va grăi mai pe larg despre ele.

Dr. V I C T O R M A C A V E I U .

© B.C.U. Cluj

Calvarul Franciscan. Alvernia! Cine n'a auzi t de aces t m u n t e ? Cine nu s'a

suit pe dânsu l , m ă c a r cu dorul , sp re a se î m b ă t a de mi s t i ­c ismul d ă t ă t o r de viaţă ce 1-a lăsa t pe dânsu l Sf. F ranc i sc de Assisi prin pr imirea răni lor Răs t ign i tu lu i în t rupu l s ă u ?

In anul aces ta cen tenar , mai a les , Alvernia a t rezi t un adevă ra t en tuz iasm în inimile c red inc ioş i lo r şi comi te tu l in­ternaţ ional pentru serbăr i le f ranciscane , sp re a îndes tu la p i e ­ta tea pelerinilor, o rându i se pe luna Sep temvr i e un p rog ram religios, ex t r ao rd ina r de boga t ce se desfăşură zi cu zi cu so lemni ta tea ce numai pe aces t mun te se poa te vedea .

Noi cei de depa r t e , voind a lua par te suf le teş te la aces te serbăr i t ră i te de alţii vom încerca a împăr t ă ş i cet i tor i lor aces te i reviste, minunea de care se leagă faima aces tu i calvar franciscan.

Alvernia este un m u n t e p ă d u r a t e c din T o s c a n a (I tal ia) şi fusese dărui t Sf. F ranc i sc de contele O r l a n d o în anul 1213 0-

Găs indu- I după dor in ţe le sa le , omul lui D u m n e z e u a t r imis fraţi acolo şi au zidit o b i se r i cu ţă . Acesta a fost pe urmă locul de reculegere unde se re t răgea cu mare râvnă a d e s e a pent ru a-şi î m p r o s p ă t a puter i le în evanghe l i r a r ea n o ­rodului .

Să u rmăr im pe Sf. F ranc i sc în s i n g u r ă t a t e a aces tu i m u n t e numai în re t ragerea din 12^.4. In luna lui Augus t P a ­t r ia rhu l Sărac i lo r se sui pe m u n t e pen t ru a se pregăt i cu pos t , d u p ă cum obic inu ia în toţi anii , la s ă r b ă t o a r e a Mare lu i Arhanghel Mihail , înv ingă toru l înger i lor răsvrăt i ţ i în cerur i*) .

P res imţ i a oare Păr inte le Sfânt că pe acel mun te îl a ş t e p t a Omul durerilor3), ca să- i scr ie cu foc în t rupul s l ăb i t legea i u b i r i i ? S'a gând i t v r eoda t ă că d e p e aces t mun te

*) Actul de danie s'a făcut în scr i i de fiul contelui Orlando la 9 Iulie «1274 şi se păs t rează in arhiva primăriei orăşelului Borgo S. Sepolcro.

a ) Fr. Leon. Opuse . S. P . Francisci 199. ' ) Isaia 55. 5.

1*

© B.C.U. Cluj

Pag. 372. CUI/TURA CREŞTINA Nr. 11

se va cobor i ca un meteor înfocat spre a topi gh ia ţa inimelor cu serafica-i v ă p a i e ? Umil inţa îi s tăv i lea des igu r astfel de sen t imen te . Re t ragerea sa pe Alvernia avea o s ingură ţ in tă : c u n o a ş t e r e a voinţei lui Dumnezeu ') deaceea toată înde le tn i ­c i rea sa era pos tu l şi rugăc iunea , prin care făp tura se r idică mai uşoară la Făcă toru l său.

Si. Evanghel ie ce rce ta tă de dânsu l se desch i se de trei ori tot la P a t i m a Domnulu i , ob iec tu l favorit con templa ţ iun i lo r sa le , de unde s'a convins de cele ce d i s p u n e a Domnul despre dânsu l şi b u c u r o s a în tona t un cân tec d ; b u c u r i e 2 ) . Suferinţa prin u rmare îi era pa r t ea restului vieţii şi ia răş i-se ap r inse în suflet doru l mucenic ie i . Da, b u c u r ă - t e şi cântă , s lugă c r e ­d inc ioasă a crucii , tu vei fi mucen ic ca n i m e n e a altul, călăul tău va fi D r a g o s t e a î n s ă ş !

T i m p u l t r ecea şi v ic t ima era tot mai p regă t i t ă . Med i t a r ea Pat imi i lui Isus era focarul de toa te zilele, în

care îşi oţelia voinţa şi îşi încălzia inima. Ziua Înălţării sfintei cruci cu s lăv i rea suferinţi lor Domnulu i a desăvâ r ş i t opera a c e a s t a de a s c e n s i u n e suf le tească în F ranc i sc şi el a pu tu t să zică cu tot d r ep tu l : „Eu port în trupul meu ră­nile Domnului Isus"3).

Să con templăm cu evlavie s c e n a sub l imă . F ranc i sc stă, î n g e n u n c h i a t îna in tea chil iuţei sa le . Cu faţa sp re răsăr i t , cu braţele în t inse , se roagă . Cu dânsul par 'câ se roagă şi c r â n ­gul din ju ru- i , ce, t ă m â i a t de zefirul, uşor deab ia îşi mişcă frunzele ude de rouă . E încă noap te . Depa r t e , o dungă de j ă ra t ec se a ra tă . Aurora îşi în t inde p u r p u r a regească pe or i ­zontul încă cernit .

Da r în sufletul sol i tarului e lumină mare . Soare le d r a ­gos te i îl dogoreş te , îl t ransf igurează , şi lacr imile îi curg ş i ­roaie fierbinţi pe obrajii sup ţ i . P r e c u m se despr ind melodi i le dint r 'o ha rpă , tot a şa de pe buzele aces tu i om se rup dulci şi f e rmecă toare cuvintele de r u g ă c i u n e : 'Doamne Isuse Hri-stoase mai înainte de a muri îţi cer două haruri.

întâiul, să simt, cât e cu putinţă, în trup şi în suflet acum în vieaţă, acea durere ce ai indurat-o tu, Dulce Doamne, în ceasul amarei tale patimi. Al doilea să simt,

') Celano 1. p . 76. 2) Celano I. p . 79. Sf. Bonav. 387. »| Gal. 6. 17.

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTUKA CREŞTINA Pag. 373.

cât e cu putinţă, în inima mea, acea iubire fără margini, de care tu Fiul lui Dumnezeu ai fost cuprins si ai su­ferit de bunăvoie atâtea chinuri pentru noi păcătoşii"1). Suspine adânci îi umflă pieptul; din depărtare se aude sfios, nemângâiat un geamăt de turturică întristată. — Rugăciunea a fost primită.

lată că din înălţimea cerului un serafim de o frumuseţe dumnezeească cu şase aripi strălucitoare ca de foc se lasă spre dânsul. Două aripi se ridicau deasupra capului, cu două sbura, iar celelalte două îi acopereau trupul. Francisc recu­noaşte în el pe Hristos cel răstignit. II priveşte plin de mi­rare şi inima i-se rupe de durere şi de bucurie. E fericit că i sus cată la dânsul cu atâta dulceaţă, dar sufletul i-se îndu­ioşează că-1 vede pe cruce. Trist şi vesel se ridică în pi­c ioare 2 ) se frământă să priceapă ceva din misterul înfrăţirii durerii cu Serafimul nemuritor. Şi atâta doar înţelege eă şi el trebue să poarte în trup rănile chinurilor crucii, iar în inimă ardoarea seraf imului 3 ) . Aude cuvinte misterioase şi ca pierdut într'o viaţă nouă ce n'o mai gustase , rămâne iar i ş singur şi parcă nu se mai recunoaşte.

Minune! Manile şi picioarele îi sunt străpunse de nişte cuie negre formate din nervi, cu capul rotund în palmă, iar pe partea ceealaltă cu vârful întors ca de loviturile unui ciocan. Coasta ş i -o simte deschisă ca de o suliţă, sângele curge proaspăt din toate*). De azi înainte numele ce i -se cuvine Sărăcuţului es te : Serafimul, îar Ordinele, ce le-a înfiinţat se vor chema serafice.

Iată-1 pe Francisc aşadar stigmatizat; cel dintâiu st ig­matizat: Principele stigmatizaţilor. Privilegiul rănilor îl vor mai avea deacum şi alţii, dar nici unul nu va purta cuiele în răni. Vor avea stigmatele la anumite timpuri şi pentru scurtă durată, Francisc însă le va purta cu dureri nespuse doi ani de zile necontenit până la moarte.

M Floricelele Sf. Francisc consid. 3. 2) Celano 1. p. 76. Sf. Bonav. p. 388. »» Sf. Bonav. d- 388. *) Celano 1, n. 94-98 Tret Soc. c. XVII. Cel. II. 135. Sf. Bonav.

c. XIII. p. 388 etc. In baiilica Sf. Francisc din Assisi, Părinţii franciscani Conventuali mai păstrează şi astăzi sandalele de pâslă făcute de sfânta Clara pentru ca Sf. Francisc să nu simtă atâta durere la picioare, când umbla; deasemenea ţin intr'un relicriar frumos bucata de piele ce o ţinea Sf. pe rana din coastă precum şi haina albă adusă de nobila ro­mana lacoba de Septizonium. Toate an urme de sânte de ale sfântului.

© B.C.U. Cluj

Pag. 3S*. CULTURA CRfîŞTiNA Nr. 11.

Răni le m i n u n a t e n'au pu tu t să r ă m â n ă a s c u n s e , cu toa te că F r a n c i s c în umi l in ţa lui c ă u t a să le t ă inu iască . Cei d intâ i cari le-au văzut au fost tovarăş i i de pe Alvernia şi pe u rmă ceilalţi fraţi cu cari s t ă t ea î m p r e u n ă ')• In p rocesu l de c a n o ­nizare ni se dă n u m e l e mul to r p e r s o a n e cari m ă r t u r i s e s c , că au văzut şi în vieaţă şi d u p ă moar t ea sfântului aces te s e m n e m i n u n a t e 2 ) . Adevărul is toric al s t igmate lor e dovedi t apoi de mar tor i al că ror n u m e nu poa te fi p u s la îndoia lă . Frate le llie,. vicarul Sf. F ranc i sc le descr ie în sc r i soarea c i rculară ce o dă pen t ru a vest i Ord inu lu i în t reg moar t ea l u i 3 ) . Fra te le T o m a de Celano , cel d intâ iu i s tor ic al s fântului , în toa te trei opere le scr i se d e s p r e dânsul vo rbeş t e pe larg desp re aceas tă m i n u n e 4 ) . Fr. Leon, duhovnicu l său , în trei locuri , scrie d e s p r e răni le s f i n t e 6 ) . Sf. B o n a v e n t u r a în sfârşit, care a s t r âns în Legenda sa c e e a c e z i seseră aceş t i a mai î n a i n t e e ) . Aces te dovezi şi a l tele au silit chiar pe Renan să scr ie : „Aceas tă minune nu n u m a i că e cea mai mare minune a Bisericii în evul mediu , da r a re şi a c e a s t a de î n s e m n a t că e doved i t ă de mar tor i a b ­solu t c o n t e m p o r a n i " 7 ) .

Nu e mi ra re deci , dacă î n s u ş P a p a Gregor iu IX s'a făcut apos to lu l aces tu i adevă r şi în două bul le a p ă r ă minunea îm­potr iva l imbi lor c leve t i toare şi do jeneş te ch ia r pe ep i scopul din Olmii tz şi pe că lugăru l domen ican Evera rd cari n'o c r e ­d e a u ; iar in al ta af irmă s u s şi t a re adevăru l S t i g m a t e l o r 8 ) . Alţi Pap i apoi , ca luminător i ai creş t inătă ţ i i , au crezut b ine nu numa i a vorbi în scr isor i le lor ca de o favoare a ră t a t ă Sfân­tului , ci, r id ică minţi le c red inc ioş i lo r la med i t a rea Pat imii lui Hr i s tos ca de un miracol ce văzând re înoi te în t rupu l S ă r ă ­cuţului ope ra i u b i r i i 9 ) .

P a p a Benedic t XI a hotăr î t ca In t ipă r i r ea S t igmate lor să se in t roducă între să rbă to r i l e de pes te an cu rit dublă , iar

') Celano II. p. 21 et seq. *) Procesul de Canonizare Mic. Francisc. Voi. XV. p. 131. •) Scrisoarea Fr. Ilie către Provinciali Vadding. Ann. Min. 1926 n. 44. ' ) Celano Vita I, II şi Trac ta tus de Miraculis. 3 ) Vita Trlum Sociorum. Binecuvântarea Sf. Francisc. Cronica Fr.

Sal imbene. «) Sf. Bonav. loc. citat. ') Nouvel les e tudes d'histoire rel igieuse. Par i* 1864, 345. 8 ) Sbaragl ia Bulele 2 U , 213, 214. ••) Sbaragl ia Voi. 11. 86.

© B.C.U. Cluj

Nr. 11 CULTURA CREŞTINA fag. 375'.

Six t al V-lea a s tabi l i t sâ se p r ăznu i a scă în ziua de 17 Sep temvr i e . Baroniu a înscr i s -o în ediţ ia Mart i ro logiului r o m a n îngriji tă de d â n s u l 1 ) . In cea mai nouă edi ţ ie a M a r t i ­rologiului , a ceas t ă s ă r b ă t o a r e se anun ţ ă la 17 Sep temvr i e , întâiu a s t f e l : „Pe muntele Alverniei în Etruria, pomenirea întipărini sacrelor stigmate cu care Sf Francisc înteme­ietorul Ordinului Minorilor a fost însemnatprintr'un har minunat al lui Dumnezeu la mâni, la picioare şi în coastă".

Astfel Sărăcu ţu l , care a fost văzut de P a p a Inocenţ iu UI spr i j in ind Biserica La te ranu lu i ce se d ă r â m a , es te unul d in t re puţinii sfinţi p i i vi legi aţi d u p ă Apostol i cari au două să rbă to r i în ca lendaru l Bisericii lat ine şi a m â n d o u ă îşi au î n s e m n ă ­t a t e a lor i e t ăgădu i t ă , care lasă în sufletele c red inc ioş i lor o du lce nos ta lg ie de altă vieaţă mai bună . La 4 Oc tomvr i e g â n d u l lor se înd reap tă sp re Colina Paradisului din Assisi unde ar te le , ficele binelui şi ale f rumosului ca un omagiu de r ecunoş t i n ţ ă au clădi t Taborul Să răcu ţu lu i , mun te de s l a v i şi de apo teoză ce a t r age la sine în fiecare an mii şi mii de vizitatori din toa te păr ţ i le pământu lu i . La 17 Sep temvr i e în cân tece de pocă in ţă po rnesc în cete n e n u m ă r a t e şi de a p r o a p e şi de d e p a r t e sp re Munte le Alverniei , Calvarul Sf. F ranc i sc , pentru ca s lobozi de toa tă d e ş â r t ă c i u n e a cea l u m t a s c â sâ se ap r indă de focul serafic şi să înveţe a iubi c rucea şi a-şi răs t igni ca rnea cu pa t imele rele şi poftele neo rându i t e . Aci m i n u n e a răst ignir i i Pa t r i a rhu lu i se re îno ieş te suf le teş te în mii de suflete cari apoi se d e s p a r t cu lacr imi în ochi de munte le mist ic ce nu se ş terge n ic ioda tă de amin t i rea lor şi b i n e c u ­vân tând mila Cerului la p lecare mai î n t ipă re sc odată buzele t r e ­m u r ă t o a r e pe s t ânca a sp ră şi m u r m u r ă cuvin te le ce le-a s p u s F r a n c i s c când, ca un a l t M o i s e , se cobora de pe munte le aces t a cu legea iubirii în t ipăr i tă în carnea sa. Cuvin te de r ă m a s bun:.

„Adio mun te al lui Dumnezeu ! Adio mun te sfânt. „Munte mare , munte r o d i t o r ! „Munte în care i-a p lăcut Domnulu i să locuiască „Adio. Adio munte A lve rn i a ! „Dumnezeu Tată l , Dumnezeu Fiul, D u m n e z e u Sf. Spir i t

să te b i n e c u v i n t e i e . „Rămâi cu b i n e " . 2 )

P. 1. GÂRLEANU, Fr .

l ) S. Francesco, Voi. IV. 1924, p . 225. z) P. A. Fosco : Poesie di S. Francesco, p . 26.

© B.C.U. Cluj

Individualitatea Preacuratei. P r e a c u r a t a e î n t ruch ipa rea în tâ iu lu i gând al lui D u m ­

nezeu d u p ă Isus Hr i s tos , „ P r i m o g e n i t a " d u p ă măre ţ i a m e ­nirii sale e a lcă tu i rea în stil m a r e a puter i i , a f rumuseţ i i , a tot ce t r ebue să a ibă o M a m ă a Iui D u m n e z e u . Sf. s c r ip tu ră numa i a tâ ta z ice : „Din carea s'a născu t I sus" , adecă acea s t ă femeie atât e de mă ies toasă , de n e p ă t r u n s ă , ne în t r ecu tă , de g r a ­ţ ioasă , încâ t s'a învrednic i t să fie m a m a lui Dumnezeu , ca rea pr imind pe Cuvântu l cu suflet plin de dor şi de s ă r b ă t o a r e , 1-a î nch i s în sinul său, şi-a împăr ţ i t cu El sânge le , 1-a nut r i t cu lapte le său , 1-a d e s m i e r d a t cu fineţa, cu g ingăş i a şi cu iu­b i rea sa, m u l ţ u m i n d u - L întru toa te . L-a a ş t ep t a t cu a t â t a d r a g şi nou-sos i tu lu i D u m n e z e u i-a desch i s uşa şi l-a ne tez i t cu mani le sale pline de m i r e s m e . A primi pe D u m n e z e u şi a-L pur ta sub inimă 9 luni, a-L a l in ta p e bra ţe şi a-L mul -corni cu lapte le dulce al s inului s ău : aceea î n s e a m n ă a s a ­t isface pe deplin p re tens iun i lo r unui D u m n e z e u în ce pr iveş te măre ţ i a şi a d â n c i m e a suf le tească . Un astfel de suflet n i - se p r e ­zintă ca unul care în t rece cu supe r io r i t a t ea măreţ iei şi den- ni taţii sa le orice exis tenţă , forţă vitală, ş t i inţă , ar tă , or ice lume sp i r i ­tua lă . D a r ur iaşa ei viaţă sp i r i tua lă î ng râmâd i t ăca un munte pes t e mun te ţ î şneş t e din ta ini ţe le in ter iorului său a d â n c şi-şi mani fes tă energia în elanuri şi-n s en t imen te t răi te conş t ien t .

Măre ţ ia a cea s t a o remarcă a) ap rop ie rea de Dumnezeu . Or i ce suflet e mare şi f rumos în m ă s u r a , în care stă mai a-p roape de Dumnezeu , s imţind şi g u s t â n d a ce a s t ă ap rop i e r e . Nimeni nu-i a şa a p r o a p e de Dumnezeu , ca P reacu ra t a , oda tă pr in legă tura de sânge şi apoi în u r m a gândi r i lor , s e n t i m e n ­te lor şi a aprofundăr i i lui D u m n e z e u , ce izvoresc tocmai din aceea legătură t rupească . E mai a p r o a p e decâ t Moisi , decât Ilie, şi decâ t profeţiii v iz ionar i , şi decâ t sfinţii cari au c o m u ­nicat cu D u m n e z e u aşa- i de a p r o a p e de Acela, ca de însuş Fiul s ă u ; aceia au ajuns în con tac t cu El prin fulgere şi tune te , prin fum şi cea ţă , prin s imbolu r i ; pe când P r e a c u r a t a din contră a pr imit cunoş t in ţ a mani fes ta ţ iun i lo r Lui din în -gă imăr i le dulci ale Fiului său, din pr ivirea lui î m b ă t ă t o a r e , din faţa lui su r i ză toa re .

b) Măre ţ ia i-o r e m a r c ă mai d e p a r t e contac tu l ei n e m a i ­pomen i t cu lumea s u p r a n a t u r a l ă . Amica lui Dumnezeu , ba

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTURA CREŞTINĂ Pag. 377.

mai mul t : M a m a lui Dumnezeu . Ea e rec ip ientu l cel mai sens ib i l , în care se i m p r i m ă voinţa lui Dumnezeu , sufletul ei s p r e aceea e făcut ; ea p r i m e ş t e mai a b u n d a n t or ice influinţă a Lui. Aici se varsă inimi una în t r 'a l ta . Ea e în tâ ia mlădi ţâ a viţei Aceluia, — întâia mlădi ţă înflorită a ta inicei rădăc in i a în t rupăr i i ; de aceea iubirea lui D u m n e z e u şi viaţa Lui în ea îşi manifestă mai fe rmecător pu te rea , navxa yvyjig .ta?;()/;; e pl ină de spir i t în î n t r eg ime ; d e a c e e a nu ne îndoim o clipă că ea d e u m pap i tu r . . . îl poa t e pu r t a pe D u m n e z e u .

c) O r e m a r c ă mai depa r t e m e n i r e a ei fără s e a m ă n . P r e c u m i-a servit Domnulu i s ânge şi lap te şi p r e c u m Isus din ea ş i -a luat f rumuse ţea , g ra ţ i a şi prin ea a deveni t „ s p e -c iosus inter filios h o m i n u m " ; aşa - i î m p r u m u t ă P r e a c u r a t a şi c reş t in ismului farmec, vrajă, par fum. Ea e cande la peşteri i din Bet leem, s t eaua cea mai f rumoasă a nopţii sfinte, rugă ­c iunea ei e cea mai du lce „Glor ie" ; Naza re tu l n 'ar fi l ăcaşu l lui Isus , dacă acel cămin n 'ar fi al mamei sa le , înger î n t r ' a -devă r ; Golgota n 'ar avea un a spec t a tâ t de sgudu i to r , dacă Isus n 'ar p l an ta lângă cruce l ăc rămioara , pe carea mai întâiu o clăt ină cu pi curii sângelui său, aces t t r a n ­dafir, care se p r inde de lemnul crucii, se agi tă sp re înă l ţ imea lui şi înfloreşte în s imţemin te l e ei ch inu i toare . — P r e a c u r a t a mij loceşte întâia minune — ea bate întâiul d rum al suferinţi i , ea s ingură închide în inima sa c red in ţa într 'un Isus execu t a t şi 'n o p e r a lui m â n t u i t o a r e ; ea s ă r u t ă mai întâiu ranele lui I sus cu dorul fericirii de veci şi cu r e s e m n a r e ; ea s ingură ţine paza învierii . E a s ingură a a ş t e p t a t pe Cuvân tu l îna in te de aceea cu treizeci şi trei de ani în n o a p t e a Bune ive i s t i r i ; ea s ingură l-a pr imit la Crăc iunu l Bet leemulu i ; ea s ingură l-a a ş t e p t a t în zori la înviere ; ea numai ea. Una est di lecta, amica , s p e c i o s a mea .

Acestui suflet sub l im fără pă r eche , noi îi dăm o c ins te a d â n c ă şi plină de însufleţire. Îna in te s tă îngerul Domnulu i , care sa lu tând pe P r e a c u r a t a z ice : „Măr ie , b u c u r ă - t e ! " d u p ă el u rmează sf. El i sabeta , care con t inuă s a l u t a r e a : „Binecu­vân ta t ă eşti tu intre muier i" , şi apoi b iser ica c reş t ină catol ică , luând a c e a s t a c ips te ca o sfântă da to r in ţă şi p o r u n c ă dela î n s a ş P r e a c u r a t a , care cântă în e l a n : „Că iată de acum mă vor ferici toa te n e a n u r i l e " . — Să zicem dar „ N ă s c ă t o a r e de D u m n e z e u " , pă t runş i de atar i s en t imen te .

IOAN CRIŞAN.

© B.C.U. Cluj

Mai încap laolaltă credinţa şi ştiinţa?

— Not i ţ e fugare asupra vieţ i i prof. univ . Contardo Ferrini , f 1902, cu reflexii ce se i m p u n de s ine. —

Creştinul desăvârşit.*) > >

Aşa g ră i t - a Hr i s tos D o m n u l : „Eu am venit ca ( lumea) viaţă să a ibă şi mai mult sâ a i b ă " 1 ) şi noi ş t im că toa te c u ­vintele Domnulu i sun t milă şi adevăr . Măr tu r i a alor două mi­lenii vădeş t e ma ies tos d u m n e z e e a s c a b u n â t a i e , pu r t a re de grijă şi pu te re a Păs to ru lu i celui bun , care dela păş i rea sa pe p ă m â n t u l Pales t ine i şi până în vremile noas t re de cum­plite învolburăr i socia le şi morale , a i t i s t i ce şi ştiinţifice, în tot locul şi în tot ceasul , unde- i cunoscu t e închina t şi p r e a ­mări t pent ru mare mi losâ rd ia sa ce t inde ajutor iute şi t a r e în toa te nevoile şi în t r i s tă r i le de cari se invâ lurează şi tur­bu ră sufletele s lugi lor sa le . Cete le cuvioşi lor , mul ţ imea m u c e ­nicilor, pe El îl p r o s l ă v e ş t e ; din gura p runc i lo r şi a celor ce sug ca şi din t ă c u t a a d m i r a r e - a d o r a r e a cape te lor a d â n c cu ­ge t ă toa re , a săvârş i t şi s ă v â r ş e ş t e în veac ne înce ta tă l audă . Oropsi ţ i i sorţii la El c a u t ă şi află a l inare , inimile da lbe în p rea jma lui se s imt ferite, fericite ; tot ce-i in teger vi tae s c e -le r i sque p u r u s , de pe orice scară a vieţii, orice t reap tă a so ­cietăţi i , ins t inc t iv se doreş te spre învă ţă tura L u i 2 ) , d u p ă în-des tu l i t oa re ini t iare, o îmbră ţ i şează cu înfocare, s t ă rue pe lângă Autorul ei, —• îl iubeş te şi-i s lujeşte . Viaţa din Biser ica lui Hr i s tos , dela urzirea ei şi până în clipa ac tua lă , e s u p r a ­încă rca t ă de g ră i toa re pi lde în aceas t ă pr ivinţă . N 'avem decâ t să r e î m p r o s p ă t ă m amint i r i din zile de tot a p r o p i a t e ca s 'avem

*) Cf. .Cul tura Creşt ină" n-rii 4—9 »i loan 10, 10. 2t „Anima humana naturali ter christ iana" observă Ter tul ian

( t după 210) iar Mat thew Tindal (1657—1733) tine să probeze într 'un volum întreg t e z a : „Creştinismul tot aşa de vechiu ca şi creat iunea".

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTURA CREŞTINA Paa 379.

d o v a d a vie, p ipăibi lă a pulsăr i i ne în t r e rup te în aces t o r g a ­n ism divin, a sucu lu i ace lu ia vital, de obârş ie cerească , numi t sf inţenie, şuv i ţ ă tă inui tă , uneor i , altă dată şuvoiu spumt-gător , şi 'n t r 'un caz şi 'n t r ' a l tu l însă izvorând din fântâni le harului şi h răn indu-ş i und i rea din boga ta îndura re a admirab i lu lu i î n t eme ie to r al Biserici i .

F lacă ra acestei vieţi s u p r a p â m â n t e n e vom în t imp ina -o lu­cind în al tă şi altă s t ră luci re , da r t o tdeauna cu vâlvăta ie , când în neobos i t e , neînfr icate suflete de preoţi , monahi ori mis ionar i , c ând în cura te , nepr ihăn i te inimi de fecioare în ţe lep te , a s c u n s e în t re venerabi le ziduri de mănăs t i r e ori puse strajă mi los t ivă la căpă tâ iu l suferinţei , t r imise ca îngeri binefăcători prin sâ-laşuri le mizeriei , sau a lese de ocro t i toare , de î n d r u m ă t o a r e cuminţ i şi c inst i te a p l ă p â n d e l o r cf. ms . ne va isbi de unde mai puţ in am a ş t e p t a - o : din şalele de învă ţământ ale v re -unu i g imnaz iu ca cel din Tur in , in p e r s o a n a adorabi lu lu i t ână r D o m e n i c o Sav io ( f 1857), adormi t în Domnul in bra ţe le lui. Don Bosco , în vrâstâ de ab ia 15 anişor i , c eeace n'a împie­deca t , to tuş i , pe card . Agliardi sâ m â r t u n s e e s c â cumcâ în faţa vieţii aces tu i îngeraş se pot simţi umiliţi şi cei bă t r ân i ; d in t r e pa tur i le de du re re ale vre-unui spital , ca de ex. a spitalului in ­curabi l i lor din Neapol , în figura lui Fr. Maione t,f 1874) ce-ş t târa pe cârje, dela pat la pat , s lu ţen ia , — s impat ica prin sfin­ţenie , — a t rupulu i său schi lod tot, î ndemnându-« i tovarăş i i d e sufer inţă sâ se roage , sâ se înc readă 'n Dumnezeu şi sâ p r i ­mească sf. Ta ine , cum o sâ facă, to t acolo, nu mult d u p ' a c e e a un alt greu încerca t de soa r t e : A. Avelluio cf 1900). La t r i ­buna lu l de pe Mart in ica , mai apoi la consiliul judic iar d in T o u r s ne va p u n e 'n uimire cucernic ia a tâ t de bogatulu i , m a ­niera tului mi rean , j u d e c ă t o r celebru, Leo P a p i n - D u p o n t (f 1866) ; comod i t a t ea noas t ră ep icure iană vom vedea -o înfruntată şi ruş ina tă dela înă l ţ imea unui tron regal în a s h e z a Măriei Chr i s t ina ( f 1836) fiica Iui Victor E m m a n u e l I in vreme ce la R o m a domni mari şi înalţi prelaţi cer sfat în mul te îndoeli dela smer i t a , da r de Dumnezeu tocmai pen t ru aceea în ţ e -

' ) Ioan 3, 8. *i Viaţa acestei fecioare minunate «crisă de pasionistul P . Germano

di S Stanişlao, a ieşit în româneşte într'o t raducere , făcută de păr. Dr. Ioan Marianescu, (Lugoj, 1925>, asupra căreia vom reveni în alt număr. <N. R.)

© B.C.U. Cluj

Pag. 380. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 1 .

î ep ţ i t a Ana Măr ia Taigi (1837), soţ ia se rv i toru lu i D o m i n i c Taigi dela pa la tu l Chigi , femeie r e s p e c t a t ă pen t ru sf inţenia ne îndoie ln ică a vieţii sa le ch ia r şi de pap i ca Piu VII, Leo XI, Gregor iu XVI. Cu a d e v ă r a t : Spir i tul unde- i es te voia s u f l ă 1 ) şi noi ne p roş t e rnem în faţa aces tu i Spir i t de via ţă făcător , a cărui c a p o d ' o p e r e sun t suflete ca cel al s t igma­tizatei G e m m a Galgani ( f 1903) al exta t icei Veronica Barone ( f 1878), al neînfrântului mucen ic din d e p ă r t a t a C o r e a : Pe t ru N i u - T a i (1839) — un băia t de 13 ani , — a por tarulu i Ioan B. J o s s a ( f 1828), ori al p rofesoru lu i un ivers i t a r C o n t a r d o Ferr ini , obiectul de a d m i r a r e al lumii c reş t ine de az i . 1 )

1. Revis ta p ro t e s t an t ă , de n u a n ţ ă l ibera l - teologică „Chr is t -l iche W e l t " aducea în număru l său de Crăc iun a. 1908, un ar t icol deso lan t f Fr. P a u l s e n : W a s dunkt euch um Chr is to , w e s s e n Sohn ist e r ? (Ce se pa re vouă de Hr i s tos , al cui fiu e s t e ? ) Cuvinte ad re sa t e de Mân tu i to ru l f a r i s e i l o r 2 ) şi spre c o n s t e r n a r e a mul tora , celebrul leader ra ţ ional i s t al p r o t e s t a n ­t ismului modern î n c h e e cu c o n s t a t a r e a : „Nu se poa t e a d ­mite nici o minune în is tor ie , nici o naş t e r e mai pre s u s de fire, nici o înviere, nici o revelaţ ie , pes te t o t : nici un fel de i nvada re a Veşnicului în cursul v remeln icu lu i " . 3 )

Nu-i m i r a r e : s a m ă n â vânt şi vei culege fur tună! Rodul răsvră t i r i i d e l a W i t t e n b e r g a a fost şi es te în chip fatal an-archia . Răstorni o valoare, vei r ă s t u r n a şi a l t a ; pofta vine m â n c â n d .

Părţ i le Cesaree i lui Filip auz i se ră şi ele odin ioară , ca 'n t r 'un vis fermecat , î n t r eba rea so l emnă , pusă d i sc re t de Fiul o m u l u i ucenici lor .-ăi: Voi c ine ziceţi că sunt eu? şi a s c u l t a :

seră a iur i te şi r ă spunsu l s ă rbă to re sc , g rav şi r ă sp ica t al fiu­lui Iui I o n a : Tu eşti Hr is tos , fiul lui D u m n e z e u celui v i u ; — r ă s p u n s aflat ca adevă ra t şi l ăuda t ca fiind descoper i t de Ta tă l cel din ce r iu r i . 4 ) De -a tunc i î ncepând ostile s tau faţă 'n f a ţ ă ; una a celor ce se înch ină cu credinţă tainei , a l ta ,

' ) Cf. Constantin Kempf, S. I : Die Heiligkeit der Kirche im 19 Jahrhunder t . Einsiedeln 8 , 1914, pag. 2 3 0 - 2 7 7 (mireni sfinţi) şi 328 Orien­tează bina tn cauză şi P. Phil. Seebock : Die Herrlichkeit der Katholischer, Kirche in ihren Heiligen und Seligen des 19. Jahrhunder ts . lnnsbruck, 1900. (Aduce da te , pe bază de acte şi documente , privitor la pes te 500 persoane) .

2) Mat. 22, 42. ""i La Dr. Donat o. c. pag. 310. « 4 ) Mat. 16, 15 - 19.

© B.C.U. Cluj

M. 11. CULTUKA CKKŞT1MA Pag 381.

a hul i tor i lor ei. Şi a ş a va fi d e a p u r u r i . Pr in ros t profet ic s 'a s p u s d o a r ă că P runcu l fecioarei Măria e semnul căru ia i-se va zice î m p o t r i v ă 1 ) , iar profeţiile nu se pot da de minciună . Dela căr turar i i şi fariseii vremii lui Isus şi până la f r ancma­sonii noşt r i , de la Ce l sus şi Iulian Apos ta tu l şi p â n ă la Vo l -ta i re si Trotzki et Cie, ura Nazar ineanulu i a fost neod ihn i t ă în a născoci noui şi noui mot ive de den ig ra re , mijloace de sup r imare , a rme de ex t e rmina re a personal i tă ţ i i şi opere i Aceluia . Kalthoff, — lăsăm pe cei vechi la o pa r te , — î n c e a r c ă să convingă lumea că Hr is tos nici n'a ex i s ta t a iurea decâ t în înch ipu i rea apr insă a câtorva en tuz iaş t i incorogibi l i . D r e w s şi Smi th ba t câmpii lui S o a r e - R ă s a r e şi se felicită a fi găs i t pe Domnul şi Dumnezeu l necredinc iosu lu i de T o m a al Scr ip tur i i s u b înfăţ işarea iui T a m u z , Se rap i s , Marduk , Adonis , Os i r i s şi a altor zeităţ i minorum g e n t i u m 2 ) .

Prof. P. Jensen din S t r a s s b u r g dă s ignalu l de b u c u r i e : E v r i k a ! E v r i k a ! Ex Babylonia l u x ! H r i s t o s = G i l g a m e s c h P) Notov i t sch a l a rmează şi el globul cu Issa al Indiei, d a r e pr ins cu o c a u a m i c ă . 4 ) Neîndes tu la ţ i cu aces te asa l tu r i n e -i sbu t i t e , al ţ i i - î l a tacă din alte punc te . Loosten (Dr. G. L o m e r ) îşi pe rmi t e necuv i in ţa p ă c ă t o a s ă de a t ra ta pe Hr i s tos de bo lnav cu d u h u l ; R a s s m u s e n îl înş i ră în t re epileptici , dar lasă la d i sc re ţ ia medici lor să-1 pună între paranoic i B a u m a n n , mai rezervat , îi a r r ibue o s u p r a e x c i t a r e ne rvoasă , Hol tzmann face din El un biet exal tat , bun să se ba tă cu morile de vânt .")

D a r cine va fi în s t a re să t reacă în revis tă tot ce s'a scr i s şi s'a comis împot r iva Gal i leanului ? T o t o d a t ă însă cine va fi în s t a re şi să cup r indă măcar numa i cu gându l tot ce s'a spus , s'a scr is şi s'a făptuit din d r a g o s t e cura tă faţă de ace l a ş Isus , pe care , cum zice P o e t u l : „Mulţi cu pie t re îl a lungă şi râd de El ca de un sminti t , (iar El) z â m b e ş t e tu­tu ro ra — Ato tpu te rn ic — şi s m e r i t " ( V l a h u ţ ă ) ! ? Unul n ă s c u t

' ) Luca, 2, 34. *) Cf. Aemilianus Dorsch, S. I : lnst i tut iones theologiae fundam en-

t i l i s . Oeniponte , 1916, voi. I. pag . 568 - 570. a) Cf. Christ ianus Pesch, S. I.: Praelect iones dogmaticae*. Fribourgi

Brisgoviae, 1909. Nr. 132. 4) Cf. Dr. Zubriczky Aladâr : Pârhuzamok a keresztenyseg es mas

vallâsok kozott. Budapes t , 1910. pag 18. 5 ) Cf. Dorsch o. c. pag. 582.

© B.C.U. Cluj

CuLTUftA UiiblŞTINA .«.i. 11.

Fiu al Ta t ă lu i , v r â n d - n e v r â n d duşman i i , e centrul istoriei si 7 » ' »

culm a persona l i tă ţ i i u m a n e ; El s ingur d int re toţi câţi s'au nă sc u t din femeie, e h o m o quasi universa l i s , carele poa t e servi d rep t cel mai perfect exempla r de vieaţă or icărui om imaginabi l , exempla r ce poa te fi u rmat , n ic ioda tă ajuns, ne ­cum în t recut . O s c a r Wildn vede într ' însul nu n u m a i pe cel mai mare individual is t , da r şi pe pr imul indiv idual i s t în istorie ' ) ; pen t ru cavaleri i evului mediu El fu idealul cava le r i smulu i , pent ru monahi şi s i h a s t r i : t ipul a she t i smulu i , pen t ru fi lozofi: cunoscă toru l adevăru lu i , pen t iu socie tă ţ i le de b i n e f a c e r e : cel mai mare f i l an t rop ; des legarea is toriei , omul poporu lu i pen t ru d e m o c r a ţ i . 2 )

„El es te un icu 1 om perfect fâră r iva l . 3 ) Pen t rucă numai în El aflăm d rep ta t ea fără a s p r i m e ; b u n ă t a t e a fără s l ăb i c iune ; b l ânde ţa fără frică; umil inţa fâră de jos i re ; m o d e s t i a fără fa­ţă rie ; mâhn i rea fâră mân ie ; b lând şi afabil cu cei s l a b i ; te ­ribil pentru josnici şi f ă ţ a rn ic i " . 4 )

Să fericim pe sfinţi; t ineri şi bă t rân i , femei şi bă rba ţ i , apos to l i , măr tur i s i tor i , mucenic i , cuvioşi şi cuv ioase , de viţă mare şi s ă rman i , învăţaţi şi ne învăţa ţ i , din vremi a p u s e şi deacum, cari u rmând lui Hris tos , lumina cea ne înse ra t ă , p a r t e a cea mai bună ş i -au ales. Să fericim şi pe evlaviosul creşt in şi vest i tul pu r t ă to r al condeiului C o n t a r d o Ferrini , care se a l ă tu ră cu toată văpaia inimii sa le celor ce "=e închină Crucii

•i Cf. O. Wilde: De orofundis.. trad. de M. Beza. (Bibi. p . t. Nr. 938) pag. 49.

') Pseudo-democraţ i i vienezi au înregistrat o nos t imadă neuitată la dosarul „apostol iei" lor cu calcul din combinaţii le căruia, fireşte, nu se ui tase nici aportul lui Hristos când era vorba să facă p ropagandă tntr 'o lume de „goimi" creştini. După peroraţi i le „şefilor" se ridică în sala arhi­plină şi primarul de pe atunci al Vienei, Dr. Lueger, marele prieten al românilor, parenta t după vrednicie de dl N. Iorga (Cf. Oameni cari au fost. Vălenii-de Munte, 1911. Voi. I. pag. 413 -414 ) şi căpă tând îngă­duinţă să vorbească , se îndreaptă spre matadori i social iş t i : >Numai un cuvânt Domnilor! Spuserăţi adineaori că Hristos e cel mai mare şi cel mai convins socialist Foarte bine. Declar din pa r te -mi : P e da tă ce voiu vedea un singur arhis t ra teg socialist punându-şi capul, din curată d ra ­goste pentru adevărul doctrinei sale şi a nevoiaşilor societăţii cedez şi eu, trec şi eu imediat In t abăra D-Voastră . Nu e nevoe să se mai spună, că „cinstita adunătură" s'a risipit plouată rău.

3) Nietzsche era de altă „convingere" — în balamuc. 4) Cf. Dr. Vasile Suciu: Teologia dogmatică fundamentală. Blaj,

1907. Voi. I. pag. 215.

© B.C.U. Cluj

Pag. 383.

D o m n u l u i şi sfântă învierea Iui o laudă şi o p r eamăre sc , p ă s t r â n d doar ' pent ru potr ivnici în fundul acelei inimi s imţ i ­toa re nes t ânsă nefăţâr i tă m i l ă . ' )

Pent ru el, ca şi pen t ru or ice suflet creşt in ser ios , Hr i s tos nu-i numai un ni .me măreţ , un „mor t i lus t ru" , ci, fiind Dumnezeu mai p r e s u s de toa te , ca pent ru Apostolu l N e a m u ­rilor, e o rea l i ta te v i e 2 ) : o inimă ca ldă şi iub i toare , un ochiu treaz, veşnic veghetor a s u p r a noas t ră , un pr ie ten, un frate, un păr in te nedes l ip i t de noi în casă , la ca tedră , la b iser ică , pe s t radă , pe câmp, prin munţi d e - a m fi culcaţi ori scu la ţ i , la s tudiu ori la serviciu divin, de vom mânca , vom bea ori a l tceva de vom lucra . Ne-au r ă m a s pagini s p l e n d i d e pr ivi tor la părerea sa a sup ra intimităţi i sfinte d int re sufletul c red inc ios şi Hr is tos Domnu l , o lă ture de covârş i toare î n s e m n ă t a t e în viaţa sp i r i tua lă . „Da, iubi te pr ie t ine (Ferrini scrie lui Mapell i) , Acela , că ru ia noi i-am d e s c h i s sufletele noas t re , e a les între m i i ; El es te cel mai f rumos în t i e fii oameni lor , e ca o fruct mi racu los de du lce între n e n u m ă r a t e p ă d u r e ţ e ; El este Bună t a t ea , G in ­găş ia , Iubirea, Bucur ia , Blândeţa , C u r ă ţ e n i a î n t r u p a t ă ; EI e cauza a tot b ine le ; El c instea , El v i a ţ a ; El ne iubeş te cu n e ­ţ ă r m u r i t ă iubire şi numără cu vesel ie fiecare bă ta ie a inimii noas t r e . Şi când ne agră ieş te ca pe -o mi reasă ado ra t ă : „Sora mea, mi reasa mea, fiul meu fără p r ihană" , — v a i ! n 'auzi tu a tunc i cum ne cheamă , cum ne s t r i g ă : Glasu l tău a pă t runs la u rechea mea şi mi-e atât de dragă vorba t a ? Da, să nu ne î ndă ră tn i c im , ci să s b u r ă m în braţe le L u i : Ei ne s ă ru t ă cu să ru tu l gurii sa le . Sâ- i mul ţumim, sâ -L proslăvim şi să I-ne a d u c e m jertfă întru miros cu bună mi reasmă . "

Nu-i mi şcă toa re o măr tur i s i re ca aceas t a , — zăbran ic sc l ip i tor de dor cura t , sub care b ă n u i m că se sba te , în d u l c e înfiorare, o in imă ce t r e m u r ă în toa te fibrele-i de l ica te la ad i e rea unei lumini şi călduri dintr 'a l te s f e r e ?

Cred in ţa neclăt i tă în p rezen ţa reală a Mântu i to ru lu i s u b sf. speci i de câ te -or i nu-1 silia, pes te zi, să s ' abată pr in b i ­ser ic i Ia câ t e -o s cu r t ă da r edi f ica toare vizită a preasfântului S a c r a m e n t . Victor Mapel l i poves t e ş t e emoţ iona t , cum invi ta t de Fer r in i , au intrat oda t ă a m â n d o i în t r 'o b i se r ică şi cum

*) Ferrini compăt imea mult pe Renan şi se ruga pentru el cum se ruga ţ i pentru alţi necredincioşi.

*) Evrei 7, 25.

© B.C.U. Cluj

Pag 384 CULTURA CREŞTINA Nr. 11.

acolo, faţa pr ietenului î ngenunch ia t spre înch inare şi-a c ă p ă t a t î nda t ă o expres ie cu totul al ta ca pân ' ac i ; ceeace , de-altfel,, cu a tar i prilejuri, lui i-se în tâmpla des . Sa lu ta t de sora sa ce tocmai avea sâ că lă to rească din oraş — C o n t a r d o era cu­fundat în adora ţ i e în b i se r ica a l ipi tă colegiului Leo XIII din Milano, — el nu r ă s p u n d e . Acasă în t reabă de ea că u n d e - i ? In b iser ică nici n'o văzuse măcar .

T r e b u i a văzut apoi t r ecând pe lângă vre -o b i se r ică pent ru ea din salutul său plin de o rever in ţă ce ne poa r t ă cu gândul la Leo P a p i n - D u p o n t ' ) să-ş i facă c ineva idee de tăr ia unei convinger i re l ig ioase ce se manifes ta a tâ t de vădit până şi 'n t r 'un ges t aşa de n e î n s e m n a t la apa ren ţă . In ochii credinţe i însă are impor t an ţ ă tot ce stă în legătură cu urz i ­torul şi pl ini torul ei d u m n e z e e s c : aces ta - i tâlcul condu i t e i sfinţilor în multe mărun ţ i şu r i de-a le maniere lor .

Asupra persoanei Iui Hr is tos sch i ţase un s tudiu i s t o r i c -filozofic. Dar nu l-a t e rmina t . Multele ocupaţ i i în a l te d i ­recţii şi moar t ea 1 au împ iedeca t să-ş i real izeze aces t plan^ sp re e n o r m a pagubă a li teraturii c reş t ine . A îmbia t el cu i sprăv i rea aces te i lucrări pe unul d in t re pr ie teni i să i , da r ace la nu s'a î n c u m e t a t să c l ădească pe temeli i le p u s e de Fer-rini. Prea se s imţea s lab pen t ru a duce la depl in i re o p e r a în­cepu tă d e - u n u r i a ş . . . Nici locurile sfinte, a t inse de pic ioare le Mântu i toru lu i , n'a avut fericirea să le vadă , deşi cu dor a dori t aces t lucru. O nemi loasă boală de inimă i a zădă rn ic i t f rumosul plan făcut, cu Olivi, pe la 1900. Ierusalimi.l de sus avea să p r imească , întru bucu r i a Domnulu i , a ceas t ă s lugă b u n ă şi c r ed inc ioasă mai îna in te de ce s'ar fi p lecat în p u l ­be rea celui de jos să să ru te ţ ă rna şi lespezi le s t rop i t e de sângele Mie lu lu i . 2 )

D U M I T R U NEDA.

(

») Cf. C. Kempf, S. I. o. c. pag . 243. 2) Continuarea în numărul viitor. (N. R.)

© B.C.U. Cluj

Istoria unui Suflet*). îmi t recură astfel şase zile, con templând minunile mai d e

seamă ale Romei; într 'a şap tea , văzui pe cea mai mare d in t re toate pe LEO XIII. Doriam şi'n acelaşi t imp îmi eră t eamă , să -mi descope r înaintea lui vocaţ iunea; însă dupăce nu pr imisem niciun r ă spuns dela Monseniorul , pe rmis iunea Sfântului P ă ­rinte îmi deveniâ s ingura scândură de mântui re ; spre a obţine permis iunea aceas ta , t rebuia să o cer, să îndrăznesc să vorbesc Papei îna intea mai multor cardinal i , a rhiepiscopi şi episcopi i Cugetul aces ta numai , şi mă făcea să mă cutremur.

Am intrat în Vatican în capela Suveranului Pontifice Ia 10 Noemvrie , Dumineca d imineaţa . La orele opt am asis ta t la Liturghia celebrată de el. In decursul sfântului Sacrificiu, prin evlavia sa de foc, vrednică de vicarul lui Isus Hris tos , ne d o ­vedi pe deplin, că el eră în t r ' adevăr sfântul nostru Păr in te .

Evanghel ia din ziua aceas ta conţ inea cuvintele acestea r ăp i toa re : „Nu ie teme, turmă mică, căci a plăcut Tatălui meu să-ţi dea fie împărăţia." ' ) Inima mea se abandonă atunci într 'o încredere nemărgin i tă . Nu; nu mă temeam, ci spe ram că împără ţ ia Carmelului o să-mi apar ţ ină încurând. Nu mă cugetam atunci la aceste alte cuvinte ale lui I sus : „Eu vă gă­tesc împărăţia mea, cum mi-a gătit-o mie Tatăl." 2 ) Adecă : Eu vă rezerv cruci si încercări , ca în felul acesta să vă faceţi vrednici de-a câşt igă împără ţ i a mea. „A fost de lipsă ca Hristos să sufere, înainte de a intră întru slava sa." ') „Dacă veţi vrea să staţi de-a dreapta şi de-a stânga lui, să beţi paharul, pe care l-a beut el însuşi." l)

După Liturghia de mulţumită, ce urmă după aceea a Sancti tăţ i i Sale, începuaudien ţa .

Leo XIII. şedea într 'un fotoliu înal t şi eră îmbrăca t cu un s implu talar alb şi cu o pelerină ep i scopească de aceeaşi coloare . Lângă el s tă teau prelaţi şi alţi demni tar i bisericeşt i . Conform ceremonialului , fiecar peregr in , la rândul său, îngenunchiâ , s ă ­ruta întâi piciorul, apoi mâna augustului Pontifice şi îi pr imiâ

*) Din Autobiografia Sfintei Terasa de Pruncul Isus, acum sub t ipar . ') Luca, XII, 22.

Id XIII, 29. 3i lbid., XXIV, 26. *) Mat , XX. 22. 2

© B.C.U. Cluj

fag 386 CULTURA CREŞTINA :Nr. 11.

b inecuvân ta rea ; apoi doi, din ga rda nobilă, a t ingându-1 cu mâna , îi indicau prin aceas ta să se ridice, ca să t reacă într 'o altă s a l ă si să facă loc următorului .

Nimeni nu spunea niciun cuvânt, însă eu eram hotăr î tă să vorbesc , când dint r 'odată abate le Reverony, care s tă tea la d r eap t a Sancti tăţ i i Sale, ne făcu atenţi , cu o voce destul de îna l tă , că interzicea absolut să se vorbească Sfântului Părinte. Mă întoarsei atunci spre Celina, î n t r ebând-o cu pr iv i rea ; în p iept în ima îmi bă tea să se s f a r m e . . . „Vorbeşte" îmi zise ea.

O clipă după aceea eram la picioarele Pape i . D u p ă c e îi să ru tasem pantoflul, îmi prezentă mână. Atunci, î nă l ţ ându-m ' spre el ochii plini cu lacrimi, îl rugai în terminii aceş t ia :

„P rea Sfinte Păr in te , am să vă cer o graţ ie mare!" Imediat , p l ecându-ş i capul până la mine, faţa ap roape îi

a t ingea faţa mea; s'ar fi zis că ochii săi negri şi adânci voiau să-mi s t răba tă până în fundul sufletului.

„Prea Sfinte Păr inte , repeta i eu, în onoarea Jubileului Vostru, daţi-mi voe să intru în Cârmei cu cincisprezece ani!"

Dl vicar general de Bayeux, uimit şi nemulţumit , reluă î nda t ă :

„Prea Sfinte Păr in te , este o copilă, care doreş te viaţa din Câ rme i ; superiori i examinează ches t iunea chiar acum."

„Ei bine, copila mea, îmi zice Sanctitatea Sa, fă ce vor decide superiorii."

I m p r e u n â n d u - m i atunci manile , şi spr i j inindu-le pe g e ­nunchii lui, încercai o ul t imă sfor ţare:

„O, Preasf inte Păr in te , dacă Voi veţi zice do, toată lumea are să fie de acord!"

El mă privi fix şi p ronunţă cuvintele u rmătoare , a p ă s â n d pe fiecare s i labă şi într 'un ton pă t runză tor :

„ H a i d e . . . h a i d e m . . . Dumnia t a vei intra la carmel i tane , dacă bunul Dumnezeu va voi."

Era să continuu să vorbesc , însă doi gardiş t i nobili mă invi tară să mă ridic. Văzând că aceas ta nu eră de ajuns, mă p r in se ră de bra ţ i a r . D l Reverony îi ajută să mă ridice, pen t rucă eu r ă m ă s e s e m încă aşâ cu manile împreuna te , spr i j in indu-mă pe genunchi i Pape i . In momentu l în care mă r idicau astfel, bunul Sfânt Păr in te îşi aşeză uşor m â n a pe buzele mele, şi apoi , înă l ţ ând-o , ca să mă b inecuvin teze , mă urmă lung t imp cu p r i ­virea. Ta t a se îndure ra mult, v ă z â n d u - m ă ieşind dela a u ­dienţă toată în lacrimi. D u p ă c e el t recuse înainte , nu ştia n i ­mic desp re demersu l meu. Cu el Dl Vipar genera l fusese foarte

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTURA CREŞTINA Pag. 387.

amabi l , prezentându -1 lui Leo XIII, ca pe tatăl alor două C a r -mel i tane . Supremul Pontifice în semn de bunăvoinţă par t icu­lară îi a şezase mâna pe venerabilul cap, caşicum l-ar fi m a r ­cat cu un sigil mis ter ios în numele lui Hristos însuşi .

Acum că el e în cer, aces t ta tă a patru Carmelitane, nu e mai mult mâna reprezentan tu lu i lui Isus ce i-se aşează pe frunte, profeţindu-i martirajul, este m â n a Mirelui Fecioarelor , a împăra tu lu i cerului; iar mâna aceas ta divină nu se va re t rage nic iodată depe fruntea pe care a glorif icat-o.

încercarea eră mare pentru mine; însă, dupăce din pa r t e -mi făcusem absolut totul ce a tâ rnă de mine, ca să r ă spund c h e ­mării lui Dumnezeu , t rebuie să măr tu r i sesc , că deşi p lângeam, totuş s imţiam în adâncul inimii o pace adâncă . Insă pacea a-ceas ta rezida în adânc ime , iar a m ă r ă c i u n e a îmi umpieâ sufletul până în vârf . . . iar Isus tăcea . . . p ă r e a absent , nimic nu-mi re ­vela prezenţa lui.

Nici în ziua aceas ta , soarele nu cuteză să strălucească si frumosul cer a lbas t ru al Italiei, încărca t cu nori întunecaţ i nu înceta să p lângă împreună cu mine. Aşa totul se sfârş ise! Călător ia nu mai avea niciun farmec înaintea ochilor mei, nefiindu-i ajuns scopul . Totuşi cuvintele din urmă ale Sfân­tului Păr in te ar fi t rebuit să mă mângâ ie , ca o adevăra tă p r o ­feţie. De fapt. cu toate piedeci le , s'a împlinit ceeace a voit bunul Dumnezeu: el n'a îngădui t făpturilor să facă ce voiau ele, ci numai voinţa sa.

De câtva t imp mă oferisem Prunculu i Isus să-i fiu ca o mică jucărie. Ii spusesem să nu se se rvească de mine ca de o jucăr ie de preţ, pe cari copiii se mul ţumesc să o pr ivească , fără să î nd răznească s'o a t ingă, ci ca de o minge mică, fără nici o valoare, pe care putea să o a runce la pământ , să o lo­vească şi cu piciorul, să o împingă, să o lase într 'un colţ, ori doar ' să o s t rângă la inimă, dupăcum îi va plăcea lui. Cu un cu­vânt, voiam să desfătez pe micul Isus, abandonăndu-mă capri­ciilor sale de copil.

El îmi ascul tă rugăc iunea! In Roma Isus îşi străpunse mica jucăr ie . . . fără îndoială voia să ştie, ce se află într'însa.. şi apoi, mulţumit de ce descoper i se , lăsă mingea să- i cadă şi adurmî. Ce făcu el în decursul somnului său dulce si ce se făcu de mingea părăs i t ă? — Isus visă, că încă se joacă, că o luă, că o lăsa din nou, rând pe r ând ; c'o a runcă depar te să se ros togolească şi în sfârşit, că o s t r ângea la inimă, fără să- i dea voie vreodată să i-se depăr teze de tot din m â n a sa mică.

© B.C.U. Cluj

Pag. 388, C U L T U R A C R E Ş T I N A Nt. 11

Dumnia ta înţelegi, Maică, în t r is tarea micei mingi, văzân -du - se jos pe pămân t ! Cu toate aces tea , ea nu încetă să s p e -reze, în contra tuturor speranţelor .

Câteva zile după douăzeci Februar ie , mergând tata să facă o vizită Veneratului Fra te Simion, — directorul şi fonda­torul Colegiului Sfântului Iosif — întâlni în s tabi l imentul acela pe abate le Reverony şi îi r eproşa cu amabi l i ta te , că de ce nu mă ajutase în greaua mea în t repr indere ; apoi îmi spuse istoria în t r eagă iubitului Fra te Simion. Bunul bă t rân ascul tă is tori­s i rea aceas ta cu mult interes, luă chiar note si zise emoţ ionat : „Nu se văd lucruri de aces tea în Italia!"

In ziua de după memorabi la audienţă , trebui să plecăm la Neapol şi la Pompei . Vezuvul făcea să s 'audă, în onoarea , noast ră , număroase bubuitori de tun, lăsând să-i scape din crater o columnă deasă de fum. Urmele sale a supra P o m -peiului sunt îngrozi toare! Ele ara tă puterea lui Dumnezeu , care se uită la pământ şi-l face de se cutremură, care atinge munţii şi-i face de fumegă.1) Aşi fi dorit să mă pl imb s ingură în mi j ­locul ruinelor, medi tând asupra fragilităţii lucrurilor omeneş t i ; , da r nu pu team nici visa la s ingură ta tea aceas ta .

In Neapol făcurăm o splendidă p l imbare la Mănăs t i rea San Mart ino, s i tuată pe o colină înaltă ce dominează valea în t reagă . Insă de rentoarcere , caii noştri s t r inseră zăba la în dinţi, şi nu atribui decât protecţiei îngeri lor păzitori , că am a-juns sănătoş i şi în pace la splendidul nostru hotel. Cuvântul splendid nu spune prea mult; în tot decursul călătoriei am tras la hoteluri pr inciare. Niciodată n 'am fost încunjurată de a tâ ta lux. Este în t r 'adevâr cazul să spun, că nu bogăţ ia a d u c e fericirea. M'aşi fi simţit de o mie de ori mai fericită sub un acoper i ş de paie , cu speran ţa mănăst ir i i , decât prin holuri au ­rite, cu scări de marmoră , cu tapete de m ă t a s ă şi cu a m ă r ă ­ciunea în inimă.

O, da, eu am simţi t-o bine, că bucur ia nu se găseş te în obiectele ce ne încunjoară, ea rezidă în adâncimile sufletului. O poţi avea în fundul unei închisori obscure caşi într 'un pa la t regal . Aşa şi eu sunt mai fericită în Cârmei , chiar şi în m i j ­locul încercări lor interioare şi externe, decât în lume, unde nu-mi lipsiâ nimic, mai presus de toate, dulceaţa căminului păr in tesc .

Deşi sufletul îmi era plin de în t r is tare , în afară eram a c e e a ş ; c redeam anume, că nu se ştia de cererea mea adresa tă

•i Ps cm, 33.

© B.C.U. Cluj

Nr. 1 1 . CULTURA CREŞTINA Pag. 389.

Sfântului Păr in te . Curând însă mă putui convinge de con­trar. Rămânând într 'o zi în vagon s ingură cu Celina, când peregrini i se coborau la bufet, văzui pe Mgrul Legoux venind

* la uşă . Dupăce se uită b ine la mine, îmi zise surâz ind : „Ei bine, cum se afla mica noas t ră Carme l i t ană?" Atunci mă convinsei, că în t reg peregrinajul îmi cunoştea secretul ; de al t-mintreni băgai de seamă şi depe anumite priviri s impat ice , însă, din fericire, nimeni nu vorbiâ desp re lucrul aces ta .

In Assisi avui o mică aventură. Dupăce vizitai locurile parfumate de virtuţile sfântului Francisc şi ale sfintei Clara, îmi pierdui în mănăs t i re agrafa dela centură . T impul cât am căuta t -o şi până am aşeza t -o la fundă mă făcu să pierd ora plecări i . Când mă prezenta i la poar tă , toate t răsur i le d i s p ă ­rură, cu excepţia uneia s ingure , aceea a Dlui Vicar g e -geral de Bayeux! Nu ş t iam, să a lerg după t răsuri le , pe cari nu le mai vedeam, e x p u n â n d u - m ă să pierd trenul, ori să cer un loc în ca leasa abatelui Reverony? Mă hotărîi pentru p a r ­t ida aceas ta , cea mai cuminte.

încercând să apar foarte puţin zăpăci tă , cu toată z ă p ă ­ceala mea extremă, îi expusei si tuaţia critică, în care m ă g ă s i a m şi-1 zăpăcii şi pe el, pent rucă t răsura îi eră absolut pl ină. Insă unul dintre domnii aceia grăbi să se dea jos şi f ă c â n d u - m ă s ă mă urc în Tocul său, se aşeză modes t lângă birjar.

Eram depar te de a mă simţi la îndemână , încunjurată de toate aces te personagi i mari , tocmai faţă în faţă cu cel mai temut! Insă el fu foarte amabi l cu mine, în t r e rupând din când în când conversaţ ia , ca să-mi vorbească despre Cârmei , şi promiţând să facă tot ce va a tâ rnă dela el, ca să-mi real izeze dorinţa de a intra în mănăs t i r e la c incisprezece ani.

în tâ ln i rea aceas ta îmi puse ba lsam pe rană , fără însă să-mi oprească suferinţa. îmi p ie rdusem încrederea în făpturi şi nu mă mai puteam sprijini decât numai pe Dumnezeu .

în t r is tarea totuşi nu mă împiedeca să nut resc cel mai viu interes pentru sfintele locuri pe cari le vizitam. In Florenţa fui fericită să văd pe sfânta Magda lena de Pazzi în mijlocul corului Carmel i tanelor . Toţi peregrinii voiau să-ş i a t ingă ro -zarele de mormântul sfintei si numai mâna mea eră destul de mică să poată s t răba te prin grilaj. Astfel mă văzui în să r ­cinată de oficiul acesta nobil ce dură mult t imp ş i . mă făcu foarte mândră .

Nu eră pentru întâ iadată , că obţ ineam privilegii. In Roma, în biserica Santa Croce în Gerusa lemme, venera răm mai

© B.C.U. Cluj

Pag. 390^ C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 11

multe fragmente din adevă ra t a Cruce, doi spini din cununa Domnului şi unul dintre sfintele piroane. Ca să le pot privi mai în voie, făcui de rămasei cea depe urmă şi cum călugărul încredinţa t cu comorile aces tea pre ţ ioase se grăbiâ să le aşeze pe altar, îl întrebai , dacă îmi eră iertat să le at ing. îmi r ă spunse afirmativ, pă rând însă, că se îndoieşte de reuşită. îmi t iecui atunci degetul cel mic printr 'o deschiză tură a relicviarului şi putui a t inge astfel pironul s cump , ce fu udat de sângele lui Isus. Cum se vede, p rocedam ca o copilă, care crede,, că totul îi este îngădui t şi consideră de a-le sale comorile tatălui său.

D u p ă c e t recurăm prin Pisa şi Genova, ne înapoiarăm în Fran ţa pe unul din cele mai sp lendide drumuri . Acum înaintam dealungul mării — într 'o zi, din cauza furtunii, valurile p ă ­reau că ajung până la noi, — acum treceam prin câmpii acoper i te de portocali , de olivi şi de palmieri gra ţ ioş i ; seara , numeroase le porturi de mare se ap r indeau de lumini s t ră luc i ­toare, iar d e a s u p r a capului bolta cerească scânte ia de întâiele stele. Vedeam d i spă rând tabloul aces ta feeric, fără niciun regret ; inima mea aspi ra spre alte măreţii!...

ni'ue t imp tata îmi propuse o altă călătorie, la Ierusal im; însă deşi aveam o a t ragere f irească să mă duc să vizitez locurile sfinţite de viata Mântui torului , to tus mă simtiam obosită de peregr inăr i le depe p ă m â n t şi nu mai doriam, decât frumseţile cerului, pe cari să le pot dărui sufletelor, astfel voiam să devin cât mai curând pr isonieră .

Vai, înainte de a vedea desch izându-mi - se porţile înch i ­sorii mele b inecuvânta te , s imţiam, că t rebuia sâ mai lupt şi să pă ­t imesc. Cu toate acestea , încrederea nu mi-se împuţ ina şi spe ram să întru în mănăs t i re la 25 Decemvrie , ziua de Crăciun.

Indatăce ne înapo ia răm la Lisieux, întâia noas t ră vizită o făcurăm Carmelului . Ce în t revedere! Dumnia ta îţi aduci aminte, Maică, cum mă lăsai pe deant regul în grija Dtale, dupăce epuisasem din par tea mea toate resursele . Dumnia ta îmi spuseş i să scriu Monseniorului şi să-i reamintesc promis iu­nea. Ascultai îndată . Punând scr isoarea la postă, c redeam că voiu primi, fără nici o întârziere, îngăduinţa , să sbor la m ă ­năs t i re ! Insă, vai, zi de zi aveam câte o nouă decepţ iune! Ajunsei astfel la f rumoasa să rbă toa re a Crăciunului şi Isus încă tot durmiâ. îşi l ăsase jos pe p ă m â n t mingea, şi nu-i a runcă nici ba rem o privire!

Ispita eră din cele mai gre le ; însă Acela a cărui Inimă veghează to tdeauna, mă învăţă, că El acordă minuni sufletelor,

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTURA CREŞTINA fag. 391.

a căror credinţă este numai cât un grăunte de muştar , ca să le în tă rească credinţa s labă ; însă nu face minuni pentru intimii săi, pentru M a m a sa, înainte de a le fi încercat credinţa. N'a lăsat el oare pe Lazar să moară , deşi Mar ta şi Măria îi t r i -miseră veste, că era bolnav? Iar, când la nunta din Cana , sfânta Feciară , ceruse lui Isus să vină în ajutorul s tăpânulu i casei , nu-i r ă spunse , că ora sa încă nu sos i se ! Insă d u p ă ispit ire, o, ce r ă sp la t ă ! Apa se sch imbă în vin, iar Lazar î n v i e . . . In felul aces ta se pur ta Prea iubi tu l meu şî cu mica sa T e r e s a : dupăce o puse atât de mult la încercare , îi împl i -niâ toate dorinţele.

Ca dar de 1 Ianuarie 1888 Isus îmi făcu din nou cadou crucea sa. Maica Măria de Gonzaga îmi scr ise , că avea în mână răspunsu l Monseniorului din 28 Decemvrie , serbă-toarea sfinţilor prunci nevivovaţi; că răspunsu l aces ta îmi autoriză înt rarea imediată în mănăs t i re , însă că dânsa eră hotăr î tă să nu-mi deschidă porţile decât după Pa re semi ! Nu-mi putui reţine lacrimile la gândul unei atât de lungi amânăr i , încercarea aceas ta luă un carac ter cu totul special pentru mine. îmi vedeam toate legături le rupte din par tea lumii şi acum arca sfântă însăşi refuza la rândul său, să p r imească pe se rmana porumbi ţă!

Cum trecură aces te trei luni, a tât de bogate în suferinţe pentru suflet, însă şi mai bogate în tot felul de d a r u r i ? La în­ceput îmi trecu prin minte să nu mă mai jenez şi să duc o viaţă mai puţin regulată decât de obiceiu; însă Dumnezeu mă făcu să înţeleg binefacerea acestui t imp, care îmi era fixat si astfel mă decisei să mă dau cu totul unei vieţi ser ioase si mortificate.

Când zic viaţă mortificată, nu înţeleg actele de pocăin ţă ale sfinţilor. Depar te de a mă a s e m ă n a cu sufletele acelea frumoase, cari din copilărie pract ică tot felul de cazne, ale mele constau numai din înfrângerea voinţei, opr indu-mi d. p\ fără să-1 spun un cuvânt de replică, pres tând, fără scontare , mici servicii în jurul meu şi alte mii de lucruri de felul acesta . Prin pract ica acestor nimicuri mă pregă t iam să devin logodnica lui Isus şi n 'aş putea spune , cât mă ajută a ş t ep ta rea acea s t a să cresc sufleteşte si să mă desvolt în abandonare , în umilinţă şi în celelalte virtuţi.

DR. I. COLTOR.

© B.C.U. Cluj

Adorarea sf. Euharistii*). Metoda adorării cu conziderarc la cele

patru scopuri ale jertfei. Oricare artă mai a re , înafarâ de pr incipi i le sale funda­

m e n t a l e genera le , şi metoda sa p ropr ie , adecă anumi t fel e le ­men ta r de ins t rucţ ie , progres iv , ca să- i c o n d u c ă pe elevi la necesa re le cunoş t in ţe e l e m e n t a r e apoi la d e p r i n d e r e a lor, şi în u rmă să-i î n t r o d u c ă depl in în deoseb i te le sale apucă tu r i şi ta ine . Şi desp re m a r e a ar tă a rugăciuni i ne -au r ă m a s dela individual i tă ţ i d is t inse , dela sfinţi diferite me tode , a că ro r ut i l i ta te e superf luu s'o mai dovedim. T o a t e ~ au o t r ă s ă t u r ă ca rac te r i s t i că comună , a n u m e , toa te tind sp re aces t dublu s c o p : să conducă sufletul, ca de o pa r t e prin omaj intim sâ -L laude pe Dumnezeu , iar de altă par te , ca, m e d i t â n d a s u p r a adevă ­ruri lor veşnice , c u n o s c â n d u - s e pe sine însuşi şi da tor in ţe le sale , sâ ne sf inţească. Insă aces t e me toade se d e o s e b e s c deo la l t ă după acel scop propr iu al lor, care l-au avut în vedere autor i i lor.

Dacă rugăc iunea are principalul scop de a forma din servul lui Dumnezeu un munc i to r ha rn ic , ori de a pregăt i la luptă sfântă pe luptă torul lui Hr is tos , a tunci me toda pof teş te dela suflet mul tă muncă , ce t r ebue săvâ r ş i t ă cu băgare de s e a m ă şi cu adânc i re in t imă; aceas t ă metodă t inde spre s u c c e s prac t ic , de aceea t r ebue sâ s t â rnească în voinţă p ropusu r i ho tâ r î t e şi tari , ne face să fim gata spre fapte imedia te . I a r dacă sufleîul întâi vrea să -L afle pe D u m n e z e u şi să înveţe conver -sa r ea confidentă cu El, dacă rugăc iunea vrea să p roducă mai mult un medi ta tor , decât un munci tor , mai mult un adora tor , decâ t un apostol , a tunci m e t o d a pre t inde m u n c ă sp i r i tua lă mai puţ in obos i toa re şi mai puţ in g rabn ică ho tă r î re din p a r t e a voinţei . Atunci sufletul îşi î n d r e a p t ă pr ivirea spre D u m n e z e u )

sp re Isus şi sp re ta inele Lui, însă fără să-ş i neglijeze p ropr ia

*) Cf. Cul tura Creşt ină nr. 19.

»

© B.C.U. Cluj

Sr. 11. CULTURA CREST1MA fag. 393.

«asf in ţ i re . Cu un cuvânt , pecum modul de ruga t p r e c e d e n t , c a r e c reş te munci tor i apos to l ic i , nu exc lude unirea cu D u m n e z e u şi l inişt i rea fn El, aşa nici al doi lea mod nu negl i jează opera sfin­ţirii sufletului. Deoseb i r ea e numai în felul cum se unesc aces te două p u n c t e de vedere , cari sunt e l emen tu l cons t i tu t iv al fiecărei rugăc iuni . D u p ă primul mod omul se ocupă mai mult eu s ine însuş i , iar după al doi lea cu m e d i t a r e a a s u p r a lui D u i . m e z e i ; unui conduce mai mult la e x a m i n a r e a faptelor sa l e propr i i , celalat mai mult la p r ea înă l ţ a r ea perfecţ iuni lor lui Dumnezeu .

Iar fiindcă p lanul fericitului E y m a r d referi tor la via ţa su ­f letească a pus în locul rugăciuni i c o m u n e a d o r a r e a preasf. Eu­haris t i i , a t rebui t să-ş i a leagă o me todă , ce se po t r iveş te mai mult cu con templa ţ iunea , cu rugăc iunea de laudă şi cu c o a -ve r sa rea confidentă cu D u m n e z e u . Şi întru adevăr , ori e p u s ă s. Euhar i s t i e în mod so lemn sp re vedere , ori e închisă în chivot, aşa , că numai cande la a p r i n s ă ves teş te p rezen ţa Lu­minii celei adevărate şi a vieţ i i : d e m n i t a t e a aces tu i s a c r a m e n t p re t inde pu ru rea , ca sufletul rugă to r să-ş i î n d r e p t e pr iv i rea mereu spre pe r soana sub l imă a D u m n e z e u - o m u l u i , care-i , aeum aşa de a p r o a p e de el. Pa re că am lipsi de cuveni ta onoare , dacă aco lo s'ar ocupa omul mai mult cu p rop r i a pe r ­soană , decâ t cu El. Fie da r D u m n e z e u l nos t ru cel a s c u n s înainte de toate , obiec tu l celei mai reveren t ioase atenţi i din p a r t e a n o a s t r ă ; El, care în lumina credinţe i s tă în faţa noas t r ă în mod aşa de publ ic şi care atât de mult doreş te , să-L c u n o a s e ă oameni i pe El. Deci întâi şi întâi sâ ne nizuim a ne confunda în El cu inimă docilă şi i ub i toa re ; g â n d i n d u - n e numai dup ' aeeea , ca să ne cunoaş t em şi î nd rep t ăm pe noi. E sigur, că n i c io ­dată nu ne pu tem cuno şte mai b ine , decât a tunci , când deja î-L cunoaş t em pe El: „Noverim Te, noverim me!" (O de T e - a ş i cunoaş t e pe T ine , de m'aşi cunoaş t e pe mine!)

Ba după in tenţ ia fericitului Eymard sufletul are să se unească în rugăc iunea sa cu euhar is t icul Isus Hr is tos , unicul nos t ru a rh ie reu . Iar rugăc iunea Celui mai sfânt între Sfinţi e nu ­mai con t inuarea jertfei, adecă a morţii mis t ice de pe a l tar . De aceea e foarte co răspunză to r , daeă foloseşte şi adora to ru l o a s t ­fel de metodă de rugat , a cărei exp res i e s ă rbă to rească şi d e s ă ­vârş i tă e s. l i turghie . Iar Isus Hr i s to s în jertfa s. l i turghii ofereşte Ta tă lu i pa t ru feluri de omajii şi a n u m e : adorare, mulţu­mită, împăcare şi cerere. In aces te se cupr inde în t reg ob l iga -

© B.C.U. Cluj

Pag. 394 C U L T U R A C R E Ş T I N A H i . 11.

mentul rel igios, ori aces te sunt r e c u n o a ş t e r e a teore t ică şi p rac t i că a tu turor conz ideran te lor , după cari noi sun tem a tâ r -nător i de D u m n e z e u . S. T o m a cup r inde a t â r n a r e a acea s t a în u r m ă t o a r e a propozi ţ ie scu r t ă şi m ă d u o a s ă : „Omul e deob l iga t faţă de D u m n e z e u mai cu s e a m ă pent ru ma ie s t a t ea sa, pen t ru bună tă ţ i l e pr imite , pen t ru v ă t ă m a r e şi pen t ru binefaceri le s p e ­r a t e " . ( I -a 11-ae q. CIL a. III. ad 10).'

F iecare «lin omagi i le aeegte cupr inde o în t reagă cea tă din cele mai p o n d e r o a s e şi p re ţ ioase depr inder i de virtuţi şi t oa te pat ru î m p r e u n ă cup r ind în esenţă tot, ce poftesc dela noi m a i e s t a t e a lui D u m n e z e u şi propri i le noas t r e da tor in ţe şi l ipsur i . De aceea propr iu zis nu-i decâ t o s ingură rugăc iune depl in per fec tă : s. liturghie. Or ice al tă rugăc iune de aci îşi î m p r u m u t ă va loarea , din uni rea mai mare , ori mai mică, cu aeeas tă rugăc iune pe r sona l ă alui I sus Hr i s tos . Aşa stă şi cu vir tuţ i le c reş t ineş t i , cari sunt a d o u a pa r t e cons t i tu t ivă a re-ligiunii adevă ra t e . Şi aces t ea din jertfa lui I sus îşi î m p r u m u t ă a d e v ă r a t a lor va loare . Deci pen t ru creşt in nu-i fel mai pe r ­fect de a se ruga, decâ t când luăm pa r t e ori în mod fapt ic , ori în mod spi r i tua l , la oferirea s. jertfe l i turghice .

G â n d i r e a de mai la vale însă meri tă toa tă a ten ţ ia noa­s t ră : P â n ă când dumnezeescu l nos t ru Mân tu i to r îşi păs t r ează în s. Euha r i s t i e faţă cu T a t ă l ce resc s t a r ea sa sacrificială, şi p â n ă când a tunci — şi încă ne înce ta t •— îi şi adoră m a ­ies ta tea infinită, îi m u l ţ ă m e ş t e pent ru bună t a t e , sa t is face d r e p ­tăţi i Lui şi se roagă pen t ru darur i l e lui Dumnezeu .

Răz imându- se păr. Eymard pe adevărur i l e aces tea , ş i -a învă ţa t ucenicii la un fel deoseb i t de rugat , care-1 n u m e ş t e : „metoda celor patru scopuri ale jertfei". Aceas t ă me todă e în adevăr foarte acomoda tă , pen t rucă prin ea înch ină toru l se uneş te cu Mântu i to ru l de faţă în s a c r a m e n t , cu măies t ru l şi a rh ie reu l rugăc iuni i , ca să se roage întru toa te , ca şi El, şi să se roage cu El şi prin El.

Deci în ora de înch inare t r ebue s ' aducem înain te de toa te aces t amint i t omagiu sufletesc^de pat ru feluri ( închinare , mul ţumi tă , î m p ă c a r e şi cerere) , şi încă aşa, ca în rândul întâi să-Ie ad resăm către D u m n e z e u - T a t ă l prin Isus Hr i s tos , ar­hiereul mijlocitor; apoi să ne în toa rcem către însuşi Hr is tos , căci şi El e Dumnezeu şi scopu l ul t im al tu tu ro r lucruri lor , iar nu n u m a i preo t şi mijlocitor între Ta tă l şi oamen i . Apoi păr . Eymard a r a t ă învăţăce i lor săi, cum fiecare mis ter şi în

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTURA CREŞTEA Pag. 395

genera l fiecare obiect al medi ta ţ ie i se rveş te mater ia l boga t de medi ta t prin înch ina re , mul ţumi tă , î m p ă c a r e şi cerere , şi ce fel de porni r i spec ia le de virtuţi co râ spund fiecărui din cele pat ru omagi i mai de căpe ten ie . Na tu ra l , că n imeni nici nu va de sco pe r i cauzele impulzive, nici nu va d e ş t e p t a vir tuţ i le c o r ă s p u n z ă t o a r e , dacă nu se pr icepe a-şi î nco rda puter i le şi facultăţi le sale sp i r i tua le . De a c e e a fericitul E y m a r d vrea c o n l u c r a r e a a tâ t a intelectului cât şi a plăceri i şi voinţei , pecum de altfel şi e de l i p s ă i a c e a s t a la or ice a l tă m e t o d ă de se ruga. Să lucreze în t reg omul d in lăun t ru şi , uni t cu Arhiereul euhar i s t i e , să se plece Domnulu i prin jertfa ru­găciuni i .

De vrem să u rmăm cu totul s i s t ema t i c , a tunci cele pa t ru fapte sacrif iciale t r ebue să se s u c c e d e z e (după conc i l i t l t r i -den t in ) a şa : închinare, mulţumită, împăcare, cerere. — Păr . E y m a r d r e c o m a n d ă , ca ora (căci de regulă a tâ ta t r ebue să ţ ină) de ado ra ţ i e s'o împăr ţ im în pa t ru pă t r a re . Numai cât împăr ­ţ i rea a cea s t a nu . t r ebue s'o facem chiar cu exac t i t a t e m a t e m a ­tică, în deoseb i nu a tunci , când influinţa harului e mai s im­ţită la una, ori la al ta din rugăciuni . Succeda rea eelor patru gândir i fundamenta le u ş u r e a z ă t o t d e a u n a foarte mult r ugă ­ciunea, chiar şi când înch ină toru l e un începă to r neex ­per t , pen t rucâ propr iu zis aşa t r e b u e să săvârş im pa t ru ru­găciuni , cari de o pa r t e prin uni ta tea obiec tu lu i sun t s t râns legate deolal tă , iar dea l tă par te se d e o s e b e s c prin cele pa t ru p u n c t e de conz ide ra re . Se poa te oare dori ceva mai s implu şi mai uşor , decâ t a conz idera fiecare adevăr din pa t ru punc te de v e d e r e ? La fiecare punc t de medi ta ţ ie se ivesc aces te î n t r ebă r i p r i nc ipa l e : 1. la închinare: ce perfecţ iuni alui D u m ­nezeu se a ra tă în ea? 2. la mulţumită: ce fel de t r ă să tu r i a le bună tă ţ i i lui D u m n e z e u cupr inde în s ine ? 3. la împăcare: de ce da to r in ţe îmi a d u c e amin te , şi eu până azi cât de defeet i .os mi - l e -am împl in i t? 4. la cerere: ce harur i t r ebue să cer, ca să-mi pot împlini da tor in ţe le mai b ine? Asta-i aşa zisa m e ­todă a celor pa t ru scopur i sacrif iciale . Pu tem uşor observa , că prin a c e a s t a rugăc iunea noas t ră se uneş te intim cu m ă ­reaţa rugăc iune alui Isus Hr i s to s şi aşa serviciul nost ru d u m -nezeesc pr iva t se uneş te cu serviciul durnnezeesc publ ic , cu jertfa l i tu rgh ică . Astfel a jungem în cea mai s t r ânsă relaţ ie cu euhar i s t icu l p reo t jertfi tor şi-i ono răm în mod deoseb i t s t a rea s a c r a m e n t a l ă şi lucrarea sa . P o a t e avea rugăc iunea

© B.C.U. Cluj

r-ag. 396. CULTURA CREŞTINA !Ni 11

un fel mai a c o m o d a t , decâ t aces t a îna in tea chivotu lu i , ori a s Euharis t i i a r ă t a t e spre î n c h i n a r e ?

Pen t ru uşura re vom s p u n e aci diferitele îndemnur i la vir tute , ca prin s ingura t ice le noas t r e facultăţi sufleteşti să le pu tem deş t ep t a în noi d u p ă cele pat ru scopur i ale s. je r t te . Nu, că doară la f ieştecare adora ţ i e ar t rebui să t recem pes te toa te până în capet , ci le c o m b i n ă m numai , ca să pu tem cu­lege în conformi ta te cu obiec tu l medi ta ţ ie i , ori cu d ispozi ţ ia m o m e n t a n ă a sufletului nostru.

îndemnuri la virtute, conziderând cele patru scopuri ale jertfei şi diferitele noastre fa*

cultăti sufleteşti. 1. îndemnuri la virtuţi, cu conziderare la primul

s c o p al jertfei.

Adorarea în înţelesul mai s t r âns al cuvântu lu i , cu obiec tu l pr inc ipa lu lu i scop al jertfei e r e cunoaş t e r e a Maiestă ţ i i d u m n e -zeeş t i : Propter maiestatem. Aceas ta cupr inde toate însuş i r i le a lui Dumnezeu în r apor t cu făpturi le , cum s u n t : f rumseţa , b u n ă t a t e a , vrednic ia de a fi iubit , cu un cuvânt , î n t r eagă fiinţa sa infinită. Aci apa r ţ ine şi acel d rep t ma ies ta t i c , ca re Dumnezeu îl are a sup ra noas t ră , în t rucâ t El e cauza şi s copu l final al exis tenţe i noas t re , c rea toru l şi sus ţ ină to ru l nos t ru . De aceea sub „ a d o r a r e " s ingura t i ce le facultăţi sufleteşti lu-erează astfel:

a) Intelectul se p leacă cu credinţă adevă ru r i lo r da te sp re med i t a re , adecă cuvântu lu i lui D u m n e z e u , în lumina credinţe i d o b â n d e ş t e o privire s u p r a n a t u r a l ă în numi te le adevă ru r i ; contemplează perfecţ iuni le dumnezeeş t i mani fes ta te in ace le , d. ex. vrednic ia lui Dumnezeu , ca să fie iubi t şcl.; uimire, preaînălţare.

b) Inima stârneşte şi nutreşte pornir i le de plăcere, dorire, bunăvoinţă şi bucurie.

c) Voinţa lucrează aşa, că se pune cu totul la d ispozi ţ ia Dumnezeu lu i celui infinit de perfect, ceeace e împreuna t to t ­d e a u n a cu oarecare nimicire a noas t ră in faţa infinitei mărimi, maies tă ţ i si măriri dumnezeeş t i . Mai încolo vo in ţa se urni-

j t » » leşte, se supune şi se predă cu totul Iui D u m n e z e u ; apoi se

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTURA CREŞTINA Pag. 397

cufundă într 'o temere sfântă, într 'o a d â n c ă tăcere cuce rn ică ; , prin cari făp tura p r imeş te expres i e cuvmcioasă spre n imic i rea a c e a s t a în faţa adora tu lu i său Crea tor .

2. îndemnuri de virtute, cu conziderare la al doilea scop al jertfei.

Obiec tu l mulţumitei îl formează toa te binefaceri le lui D u m n e z e u , cari ni-se ivesc îna in tea ochi lor cât t ine m e d i t a ţ i a : Propter data. Pr in u rmare are ca obiect formal b u n ă t a t e a şi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi. De aceea :

a) Intelectul lucră astfel : cumpăneşte, cum se manifes tează numi te le însuş i r i dumnezeeş t i în adevăru l de medi ta t , cât de mi los t iv e Dumnezeu în p lanur i le s a l e : socoteşte nenumăra­tele binefaceri dobând i t e în viaţă în d i rec ţ i i a c e a s t a şi de cari poate ai pa r t e în f ieştecare zi ; cântăreşte va loarea da ru ­ri lor şi m ă r i m e a lor, conz iderând d u p ă diferitele împre jură r i maiestatea dăruitorului, sărăcia şi nivrednicia omulu i ; câ t de nevrednic i sun tem noi, şi Dumnezeu to tuş cât de statornic ne oferă darur i le sale, în c iuda abuzulu i nostru de ele, ori că nu i-am prea fost mul ţumitor i pentru ele. Admirare, preamărire.

b) Inima d e ş t e a p t ă şi măreş te sen t imente le de recuno­scătoare iubire împrumutată, desfătare şi bucurie. Se dă v e ­seliei , curentului de mulţum tâ şi iubire g ingaşă — gustării fericirii. Aceas tă expres ie var ia tă de s en t imen te iese la iveală d u p ă luc ra rea mai îna in te pomeni tă a intelectului , p e n t r u c ă nici in ima nu p o a t e r ă m â n e a îndără t , când in te lec tul c o n t e m -plează b u n ă t a t e a lui D u m n e z e u şi boga te le Lui daruri de tot felul.

c) Voinţa îşi d e ş t e a p t ă r ecunoş t in ţa mu l ţ ămi toa re , a s igu ­rând pe măr in imosu l binefăcător , că-i va r ă m â n e c red inc ioasă ; mă r tu r i s e ş t e umil i tă , că se s imte da toa re , însă nu-i harnică de a p lă t i ; îşi p r o p u n e tare , că va î n t r ebu in ţ a da rur i l e lui D u m ­nezeu numai sp r e măr i rea Lui şi în chipul a c e s t a îi va f ruc­tifica î m b e l ş u g a t da rur i l e largi ; promite, că după puteri îi va fi m u l ţ u m i t o a r e ; în sfârşi t ne oferim toată pu te rea , adecă tot ce suntem, tot ce avem şi ce vom face, ca sâ-I slugim drept semn al mulţumitei noastre şi totdeodată ca o replătire parţială.

© B.C.U. Cluj

Pag. 398. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 11.

3. îndemnuri la virtute, cu considerare la scopul al treilea al jertfei.

Obiectul împăcării, adecă al sat isfaceri i îl cons t i tue toa te păca te le şi scăder i le din în t r eagă via ţa noas t ră , de câ te n e a -ducem amin te în l egă tură cu med i t a ţ i a : Propter offensam. — î m p ă c a r e a p r e s u p u n e r ecunoaş t e r ea , că înt ru adevă r am p ă ­cătui t împot r iva sfinţeniei lui D u m n e z e u şi astfel da to r im dreptă ţ i i Sale sa t i s fac ţ ie ; însă t o toda tă ne şi î nc redem, că prin rugăc iunea noas t ră îi d o b â n d i m mila. Deci ob iec tu l formal al împăcăr i i e d r ep t a t ea lui Dumnezeu , căre ia t r ebue să- i dăm sat isfacţ ie , sfinţenia lui Dumnezeu , a cărei v ă t ă m a r e t rebue s'o r epa răm şi în u rmă mila lui D u m n e z e u , ca rea din nou t r ebue s'o câş t igăm.

a) Intelectul c u m p ă n e ş t e cu luare amin te , ce r apor t este în t re greşel i le şi păca te le noas t r e şi între d r e p t a t e a d ina in tea noas t r ă ; soco te ş t e numărul, mărimea şi urmările păca te lor , în ce-1 pr iveş te pe D u m n e z e u şi în deoseb i pe Isus Hr is tos , r e ­feritor la d e a p r o a p e l e nos t ru şi la spec ia la noas t ră ch iemare p ropr i e , t empora l ă şi ve şn i că ; ş i -ş i m ă r t u r i s e ş t e umilit toa te rătăcir i le de p â n ă aci.

b) îndemnurile inimei sunt cu deoseb i r e părerea de rău din inimă, înfrângerea, frica mântuitoare, întristarea sfântă şi ura fată de păcat pentru noi inş i -ne şi pen t ru alte jertfe ale păca te lo r noas t re , in deosebi pentru Isus Hr is tos , care le es te cea dintâi şi genera la jertfă a p ă c a t e l o r noas t r e , şi cu toa te aces te aşa de nev inova tă şi b l ândă .

c) Voinţa se întoarce de că t re păca t , se fereşte de oca-ziunile păcătoase, rupe legătur i le p ă c ă t o a s e şi s'apucă de în­toarcerea internă; face p r o p u s ta re , ţ ine pocă in ţ ă şi se n izu-eşte a sa t i s face pen t ru p ă c a t e , se umi leş te de bunăvo ie , pr i ­meş te b u c u r o s t oa t e încercăr i le , ce i-le t r imi te D u m n e z e u în p e d e a p s ă pen t ru păca t e l e sa l e ; se lasă cu umil in ţă în m â n a dreptă ţ i i p e d e p s i t o a r e alui D u m n e z e u ; ape l ează la mila Lui, ca să nu se uite la păca t e l e noas t r e , să fie r ă b d ă t o r cu noi şi să ne deie noui da ru r i ; se a d r e s e a z ă eătre sf inţenia Lu i , ca să ne v indece şi facă buni .

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTURA CREŞTINA Pag. 399.

4. îndemnuri la virtute, având în vedere al patrulea scop al jertfei.

Pe cum obiecte le mul ţumite i sunt bunur i l e pr imi te , aşa tot bunur i sunt şi ob iec te le rugăciuni i de cerere , darur i , b i n e ­faceri şi graţ i i , cari le dorim dela D u m n e z e u în vii tor ş i - le imp lo ­r ă m : Propter beneficia sperata. Baza e b u n ă t a t e a , dărnic ia , bogă ţ i a şi p roved in ţ a dumnezeeagcă , ca, socot ind negră i t a noas t r ă s t r â m t o a r e , să se mi los t iveaseă a ne da tot, de ce avem nevoe . S t r â m t o a r e a a c e a s t a a t r ebu i t să ne fie b ă t ă t o a r e la ochi încă „la împăcare" prin con t r a s tu l în t re perfecţ iuni le lui Dumnezeu şi în t re nepu t in ţ e l e şi s lăb ic iuni le n o a s t r e ; şi ne ba te la ochi şi „mulţumită", soco t ind binele primit .

a) Intelectul ne s p u n e cât se poa t e de l impede îna in t ea ochi lor scăder i le n o a s t r e ; apoi c â n t ă r e ş t e , de ce harur i mar i avem l ipsă , ca să p u t e m î n d r e p t a roade le medi ta ţ ie i sp r e m â n t u i r e a noas t r ă , — cât de n e s e c a t ă - i bogă ţ ia şi p roved in ţ a d u m n e z e e a s c ă ; e în s t a r e a î ng rămăd i mi l ioanele de m u ­ritori cu bună t ă ţ i , fără să s cadă El ; îşi a d u c e amin te de fă­găduinţele, prin cari s'a obl igat D u m n e z e u , cumcă ne a s c u l t ă ; r egândeş t e în t âmplă r i l e t r ecu te , din cari vede l impede , cât e de m ă r i n i m o s şi acum faţă de ijoi, şi cari ne sunt g a ­rantă , că si în viitor a sa va fi.

b) îndemnurile inimei. Aci apa r ţ in nădejdea şi încrederea; dorinţa fierbinte, nu t r i tă prin r eamin t i r ea bunur i lo r p r imi te ; simţul durerii pen t ru p ropr ia noas t r ă neces i t a t e şi a a l tora , cari sun t în aceeaş i l ipsă ; iubire altruistă, nobilă, apostolică, care ne î n d e a m n ă , să cerem eu mare zel ceeace p r o m o v e a z ă măr i rea lui Dumnezeu şi e de folos pen t ru a p r o a p e l e .

c) Voinţa în u rmă s fâ rşeş te ce re rea p ropr iu zisă. Ori se roagă cu gându l , ori cu vorba , să ceară repe ta t , s ta to rn ic , cu zel şi deplin î m p ă c a t în voia lui Dumnezeu , dacă întru n e p ă t r u n s a - i în ţe lepc iune încă a m â n ă a s c u l t a r e a cererii n o a ­s t re , ori poate ne şi amen in ţă . Promite, că va c o n ­lucra numa i decât şi foarte c red inc ios cu haru l cerut, cere ace leaş i harur i şi pen t ru ceia la l ţ i o a m e n i , cari tot a ş a au l ipsă de ele. In u r m ă ne oferim în t reagă fiinţa şi viaţa noa­stră Dumnezeu lu i infinit de bun, dela care le s ingur a ş t e p t ă m tot ajutorul , ca să-I fie din p a r t e a n o a s t r ă r ă sp l ă t i r e s ingură potr ivi tă , deşi s labă .

© B.C.U. Cluj

Fag. 400. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 11.

La sfârşi tul adora ţ ie i să a r u n c ă m o privire pes te acele d a t o r i n ţ e şi ocupa ţ iun i ale noas t r e , de cari ne a p u c ă m d u p ă ora de rugăc iune . Sâ cerem sprij inul de l ipsă şi sâ ne rugăm să ni -se dea b inecuvân t a r ea d u m n e z e e s c u l u i M â n t u i t o r prin mijlocirea Fecioarei Măr ia şi a s. Iosif.

Obiec te le med i t a ţ iun i lo r meni te sp r e adora ţ ie , d u p ă cum u r m e a z ă mai la vale, sunt a lese t e a t e d u p ă aces t e act ivi tă ţ i ale facultăţ i lor sufleteşti .

Na tu ra l , că >ingurat icele î ndemnur i nu - s t o t d e a u n a s i s t e ­mat ic s e p a r a t e deolal tă şi puse în şir, însă cu atât mai uşor se t r ezesc în suflet in ora rugăciuni i . Căci , deşi socot im n e c e s a r a da anumi t e instrucţ i i de sp re rugăc iune , to tuş i sun t em convinşi , că to tuş t r ebue lăsată în grija sufletului-Să- i dăm aces tu ia bucur ia l ibertăţ i i de a-şi săvârş i cuce r ­n ic ia după felul său p rop r iu !

ARITON M. POPA.

v

Peste ruinele sufleteşti stăpâneşte crucea Domnului semn al biruinţei, dar mai mult al speranţelor.

Sf. Ioan Gurădeaur .

© B.C.U. Cluj

Minorităţile religioase în Transilvania.

Observări la răspunsul guvernului român. — î n c h e i e r i l e Comis iun i i .* ) —

Memoriul prezentai de Comisiune guvernului român cu ­prinde 135 cazuri de jicnire reclamate, grupate în cinci ca­pitole, cari au fost alese de comisiune din enorma grămadă de reclamaţii nu cazuri speciale, ci cazuri s imptomatice. Atât membrii Marei Comisiuni pentru apărarea drepturilor minorităţilor religioase, cât şi ceilalţi cititori ai prezentului raport, la compararea între ele a memoriului şi a răspunsului guvernului român, sunt rugaţi din partea Comisiunei a ţine seamă de următoarele constatări.

1. Guvernul român afirmă, că episcopii reformat ( p r e s -biterian) şi unitar din Ardeal nu ştiu nimic de cazurile de abia reclamate. împotriva acestei afirmaţii şi a concluziei trasă din ea Comisiunea cu toată onoarea protestează. Episeopif-bisericilor minoritare şi anume: episcopul reformat (presbi-terian), luteran, romano-catol ic şi unitar cunosc în măsură deplină genul abuzurilor reprezentate prin cazurile expuse , ceeace mai de multeori au declarat în publicitate. E de o b ­servat mai departe, că dintre aceşti episcopi pe trei i-a văzut comis iunea în Ardeal, cari personal au făcut declaraţie afir­mativă relativ la cunoaşterea abuzurilor.

2. Guvernul român neagă totul, afară de două cazuri de abuz (p. 8. partea II., p. 2. alin, k) partea III.) şi nu acestea sunt cele mai esenţiale. Remediu nu s'a dat, decât Ia o s i n ­gură reclamaţie (p. 2. partea V.), iar textul răspunsului nici aici nu e destul de clar.

3. E de observat, că guvernul român înconjură întrebă­rile puse cu privire la politica sa. Comisiunea ţine să arete, ce mult grăitoare e tăcerea şi ocolirea din răspunsul guver­nului român.

*) Cf. C. C. n-rii precedenţi . 3

© B.C.U. Cluj

fag. 402, CULTURA UKESTIJNA Nr. 11

4. In una sau a l ta din nega ţ iun i le sale guvernu l român face măr tur i s i r i difuze şi mu l t g r ă i t o a r . , ca d. ex. în cazul ad. D. cap . 3. p a r t e a III., guve rnu l admi te , că or ic ine, desp re a cărui n u m e un funcţ ionar local dec la ră , că e de or igine română , împot r iva dorinţei şi hotăr î r i i lui, se p o a t e c o n s t r â p g e că se unească cu b i se r ica r o m â n e a s c ă , tot a şa împo t r iva do -rinţi i şi hotăr î r i i se p o a t e obl iga şi la aceea , să-ş i însc r ie copiii în sec ţ ia r o m â n ă a şcoli i de s ta t . Se p o a t e împăca a-c e a s t a cu l ibe r ta tea ce t ă ţ enească şi r e l i g i o a s ă ?

6. C o m i s i u n e a observă , că în toa te categori i le r ă s p u n ­sur i lor guvernu lu i român nicăiri nici o d o v a d ă nu se p o a t e găs i , că s'ar fi făcut anche tă impar ţ i a l ă şi reală.

Chiar si referi tor la scol i , d inco lo de cons t a t a r ea rezul-t a tu lu i nu ex i s tă nici o d o v a d ă , că s 'ar fi î n t e rp r ins şi a n ­chetă , cons t a t a r ea , că toa te şcoli le confes iona le au fost in-ch ise p e n t r u c ă nu aveau edificii ş co la re c o r ă s p u n z ă t o a r e , nu r ă s p u n d e la î n t r eba rea , că p e n t r u c e a s eches t r a t guvernu l mi ­nuna tu l edificiu, şi recvin ' te le ce formează p ropr i e t a t ea şcolii şi pen t ruce în aces t chip a forţat ş coa l a confes ională , să-ş i cau te o aşezare , de care numai şi-a pu tu t as igura , p rovocând prin a c e a s t a s i tuaţ ia , în care şi-a pu tu t forma d rep t la î n c h i ­de rea scolii .

7. Miniştri i s ta tu lu i r omân cu ocaz iunea desba t e r i l o r avu te cu C o m i s i u n e a au r e c u n o s c u t câ tevafabuzur i . Aşa d. ex. în cazul dela p. A. cap . 5. pa r t ea III, când colegiul un i t a r a fost pedeps i t de că t re un min is te r al g u v e r n u l u i pen t ru că a fost cu s u p u n e r e căt re un alt minister , ş i . t o t a şa în cazul de s u b p. C. cap . 5. pa r t ea III., unde colegiul Kun reformat din O r ă ş t i e a suferi t mai întâi p ie rder i a m a r e , apoi a fost închis . Miniş t r i i g u v e m u l u i ; a u p r o m i s s a n a r e a . R ă s p u n s u l a ra tă , că n 'au făcut n imic .

8. O rec lamaţ ie con t inuă , a d u s ă de minor i tă ţ i îna in tea Comis iune i , a fost u r m a r e a faptului , că abuzur i l e au fost s e m n a l a t e în mod spec ia l guvernu lu i dela Bucureş t i , care le-a şi a scu l t a t cu s impa t ie , a şi p r o m i s î n d r e p t a r e , dar d u p ă aceea nu a făcut n imic . C o m i s i u n e a a r a t ă : ia tă dară , care e p rac t i ca , conform memor iu lu i , care s'a scr is la dor in ţa guver ­nului şi cu dor in ţa f ierbinte mani fes ta tă din p a r t e a membr i lo r comis iune i de a coopera cu guvernu l roman în interesul b i ­nelui minori tăţ i lor .

9- Comis iunea cons ta tă , că r ă s p u n s u l guvernu lu i r omân € inconsecven t şi ocoli tor .

© B.C.U. Cluj

N.r 11. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 403.

Concluzii si constatări. Am r e p r o d u s , în rezumat , în t reg rapor tu l Comis iuni i a-

•mericaee aşa cum s'a pub l i ca t în Sta te le Unite , la Beaeon P res s , Inc. Boston şi s'a t r a d u s în u n g u r e ş t e la Lugoj, Husve th şi Hoffer, ed. „Magyar Kisebbseg" . Am r e p r o d u s mai vâ r to s cazur i le de j icnire rec lamate în faţa Comis iun i i şi r ă s p u n s u l guvernulu i român în fiecare caz. Rapor tu l are o i n t roduce re is tor ică, în care ara tă , cum a veni t şi ce a făcut C o m i s i u n e a în România , cum a fost pr imită de membr i i guve rnu lu i şi ce i-au dec la ra t s ingura t ic i i min iş t r i : toa te aces tea noi le -am a t ins numai . Găs im însă de n e c e s a r să a r ă t ăm veder i le , de cari a fost c o n d u s ă C o m i s i u n e a în ce p r iveş te s i tua ţ ia fapt ică dela noi.

„Cons ta tă r i l e şi concluziuni le aces tu i rapor t — începe C o m i s i u n e a în i n t roduce re — mai l ămur i t se vor în ţe lege de căt re cititor, prin r evoca rea in memor i e a câ torva da te . Ar­dea lu l , a c e a s t a provincie boga t ă circ a| 22.000 m i l e 2 engle­zeşti , mai îna in te pa r t ea sud -e s t i că a Ungarie i , s'a ceda t R o ­mâniei prin t r a t a tu l dela Tr ianon , care a g a r a n t a t a p ă r a r e a tu tu ro r d rep tu r i l o r |minor i t a r e . Cele pa t ru confesiuni vechi p r o t e ­ja te de s ta tu l m a g h i a r aşa, cum es te pro te ja tu l guvernu lu i b r i ­tan ic b iser ica ang l i cană . A c e s t e a ' e r a u b i se r icaHuterană (atâtŞsă-s e a s c ă cât şi magh ia ră ) , re formată sau p resb i t e r i ană , r o m a n o -catol ică şi un i ta ră . Educa ţ i a poporu lu i în Ardeal în mare pa r t e era s u b c o n d u c e r e a nemij loci tă a a c e s t o r biser ic i , în şcol i le confes ionale . Român ia a tâ t b iser ic i lor cât şi şcol i lor Ie-a ga­ran ta t d rep tu r i l e depl ine .

„Rapor tu l aces t a nu se ex t inde mai depa r t e , decâ t la cele pat ru formaţiuni minor i ta re , având f iecare p rob l ema sâ a pa r t e şi f iecare având pa r t e de a n u m i t ă s i tua ţ ie . Dar fi indcă ace lea s u b d o m i n a ţ i u n e a magh ia ră erau biser ic i de s tat , b a şi pen t ru şcolile subven ţ iona te de s ta t şi pen t ru aver i le de p ă m â n t , numai cele pa t ru confesiuni s u s p o m e n i t e ofere p r o ­b l ema c o m u n ă conform scopului aces tu i rapor t . Pes t e a cea s t a r apor tu l nu s'a pu tu t ex t inde . Cu toa te aces tea , nici ce lea -lalte g rupur i minor i ta re nu se pot nici ignora nici uita, şi a s t a se refere mai a les la bapt iş t i şi la evrei. Ambele n e -ces i tează şi şi t r ebue să a ibă pa r t e de s tud iu l cel mai îngrijit.

, L a j u d e c a r e a celor ce u rmează t r ebue se men ţ ioneze , că în epoca p r e c e d e n t ă şi u r m ă t o a r e răsbo iu lu l mai b ine de

3*

© B.C.U. Cluj

Pag. 404. CULTURA CREŞTINA -Nr. 10.

jumătate din populaţia Ardealului a devenit română. Tot aşa trebue să menţionăm, că partea covârşitoare a pământului» şi a instituţiunilor forma proprietatea maghiarilor, mai departe, că procentul de cultură a fost scăzut la români şi înalt la maghiari. Urmarea acestor şi altor împrejurări a fost,, că cedându-se acest mare teritor României , s'a născut o s i ­tuaţie cu probleme şi dificultăţi extraordinare.

, E necesar a revoca în memorie aceste fapte . . A fost necesar, să reproducem şi noi aceste mărturisiri,,

ca să se vadă, cu ce idei a venit Onor. Comisiune la noi. Cu ideia, că în Ungaria ori mai bine zis in Ardeal, cele patru religii ar fi fost religii de stat, privilegiate, cum e religia an­glicană în imperiul britanic. Şi cu ideea, de a asigura şi pe •iitor, în România mare, privilegiul de stat al acestor rel igi i l Cine le va fi inspirat asemenea idei, nu putem şti, abia cre­dem, că minoritarii noştri, cari le-au solicitat protecţiunea! La tot cazul, dacă vine cineva la noi cu asemenea bagaj, acela din capul locului şi a dovedit inaptitudinea de a şi servi pe protejaţii săi. Ba dimpotrivă, cu idea de a apăra privilegiile din trecut ale unor religii, se deserveşte cauza!

Fapt e, că în Ungar a şi în Ardeal — aici a existat pri-vilejul celor patru religii susmeuţionate — prin art. XX. din. 1848 §. 2. s'a Introdus deplina egalitate şi reciprocitate a tu­turor confesiunilor recunoscute în patrie! Prin aceasta a î n -eta t protecţ iunea unilaterală a statului faţă de unele dintre religiile ţării. Acum dacă cineva — fie măcar Comisiuna anglo-americană — inzistă pentru privilegiile de 1848, acela că în mâna guvernului român argumentul unei sau unor re-pigii favorizate — argumentul acesta îl ofere, durere, chiar exemplul Angliei, invocat şi de comisiune — eeeace nici nu s'a pierdut din vedere la noua Constituţie. O comis iune anglo-americană n'avea decât să combată privilegiile, re-ferindu-se la exemplul Statelor Unite şi despre Anglia s p u ­nând, că acolo din conservativism se menţine o situaţie veche., dar dacă azi s'ar creia, un nou aranjament, desigur a l tcum s'ar face şi în Anglia! România e pe punctul acesta. Româ-mâniei nu i-se cere, decât menţinerea deplinei egalităţi şi a» drepturilor reciproce dintre confesiuni, avute de către ele în» momentul trecerii lor de sub stăpânirea maghiară!

Guvernul român când a primit Onorata Comisie fără a-i examina bagajele, a dat dovadă de multă complezenţă, d a r

© B.C.U. Cluj

Nr. 1 1 . CULTURA CREŞTINA Pag 406.

în realitate a servit cauza. Era mai bine dacă se căuta din capul locului lămurirea unor chestii juridice, ca raportul c o --misiunei să fie scutit de erori, cari în definitiv nimic nu ne folosesc. E mai bine a preveni o eroare, decât a o combate.

Tot aşa găsim, că a fost nenorocită ideea Comisiunei de a nu primi să fie însoţită de funţionari ai statului român ori de interpreţi. Prin aceasta s'a expus la inconvenientul de a nu înţelege reclamaţiile, ce i-s'au făcut, de a fi combătuţ i cu uşurinţă nu numai de guvernul român ci şi de afirmativii reclamanţi Cu totul altcum se făcea, dacă On. Comisiune era însoţită de delegaţii guvernului român, cari verificau fie­care reclamaţie, admiţând numai cele în regulă făcute şi nead-miţând de acelea, cari evident sunt falşe şi pe cari înşişi autorii le retractează! Aşa Comisiunea a anchetat „indepen­dent", aducând tot felul dedate , bune rele, de multe ori acelaş lucru în diferite ediţii (Vezi cazul relatat No. 4. şi 14 partoa îl. şi cazul No. 13 şi 16 partea II. şi No. 10 partea V.) şi s'a e x p u s la aceea, ca guvernul român să o combată prin ace ­leaşi persoane, la care ea se referă. Căci Comisiunea merge acasă, iar reclamanţii rămân aici. Cine nu va recunoaşte, că sunt, cari în faţa autorităţilor vor retracta tot, ce au spus în faţa străinilor? Şi atunci la ce se reduce valoarea reclama-ţiilor şi a rectificărilor?

Atâta, în ce priveşte chest ia formală. Acum în ce priveşte reclamaţiile, precum văzurăm şi mai

s u s , ele se prezintă grupate destul de curios, neserios , ca să nu le zicem altcum. D. *x . partea II „Reclamaţii privitoare la volnicia şi corupţiunea persoanelor oficiale" cuprinde cazuri cari nu au nimic aşa ceva, ci răspund Ia titlul părţii I. Iar cu curca dela Orăşeni şi alte eventuale găinării, nu ni-se ofer semne de-o comis iune anglo-americană, deoparte pen-trucă sunt greu de dovedit, apoi pentrucă în nici un stat ase ­menea cazuri nu se rezolvă pe cale internaţională!

In cele următoare vom examina reclamaţiile cari au a-parenţa de a fi serioase.

») In revista „Nlagyar K i sebbseg" No . 23 1 Dec. 1925, se publică „rectificarea" cazului reclamat la "No. 15 par tea V. spunând însuş învă­ţ ă toru l interesat, că r e c l a m a t a nu s 'a i ăcu t de către el .

© B.C.U. Cluj

Pag. 406 CULTURA CREŞTINA Nr. 11

1. Libertatea cetăţenească.

In pr imele zile ale s tăpâni r i i r omâneş t i în Ardeal s i tua ţ ia era des tu l de gravă . T r e c u s e m prin revoluţ ie , ca re ş i - a lăsa t urmele în menta l i t a tea oameni lor . Situaţia minor i tar i lor , cu deoseb i re a e lementu lu i maghia r , era foarte de l ica tă . Ze lu l , cu care bravi i noş t r i legionar i cău tau să facă ord ine , a avut ca u r m a r e une le cazuri des igu r regre tab i le , cum a fost inzul-t a r ea ( n e r e c l a m a t ă în aces t m e m o r i u ) p reo tn lu i -profesor Sporni , în ga ra T e i u ş . 1 ) , da r inzul te şi deţ iner i au suferit şi români i* E cunoscu t cazul unui demni t a r al biserici i rom.-uni te — n a ­ţ iona l i s t i reproşabi l •— care a fost p u r t a t intre ba ione t e pe la Sibi iu şi pe la Cluj . Ţ i n e r e a s u b pază mil i tară a Episcopulu i Majlâth în t o a m n a anului 1919 şi î nch ide rea unor preoţi (Dr , Hirschler , S. Trefan şi prof. B o t a r 2 ) sunt mai uşor de expl icat , ea duce rea în refugiu forţat, a d e v ă r a t ă in te rnare a ierarhi lor români în 1916, i n t e rna rea a tâ tor e l emen te de valoare sau Înch iderea , pe 1 an, a păr . Dă ianu tot a tunc i . Insuş r ă s p u n s u l guvernu lu i român admi te , că „cea mai mare pa r t e a rec la -maţi i lor p om e n i t e în memor iu are ca rac te ru l unor ep izoade p roas t e , fiind n e î n s e m n a t e " .

Dar când admi tem ex i s t en ţ a unor ep izoade fără î n s e m ­nă t a t e , t r e b u e să o s p u n e m , ca au fost câ teva eazuri g rave . Cazul p reo tu lu i Megyasza i nu e unicul caz. Rezis tenţa faţă de R o m â n i a se p o a t e obse rva ic i-colo şi azi, da r la î ncepu t? . . De aceea c redem, că Român ia p o a t e privi l inişt i tă în faţa lHmii, cu a tâ t mai vâr tos , că înşişi maghia r i i r ecunosc , că în ce le la l te s t a te s u c c e s o a r e , s'a p r o c e d a t mai a sp ru faţă de mi ­nori tă ţ i le re l ig ioase .

Că din cauza unor măsu r i legale , cum e legea p e r s o a ­ne lo r jur id ice , s t a rea de ased iu , rechiz i ţ ionăr i le , es te de su ­ferit, se poa te , da r pe u rma a c e s t o r a sufăr şi români i . T o t asa si pe u rma diferitelor măsur i si s i s t e m e noui , î n locu i rea celor de p â n ă aci, apoi a apa ra tu lu i admin i s t r a t i v greoiu şi nu t o t d e a u n a la culme. Aces tea nu se pot cons ide ra de d o -

l ) Veri Az Erdelyi Katholieizmus multja es jelene de mai mulţi, D. S. Martin 1925. p . 332.

Jj L. c.

© B.C.U. Cluj

Nr. 1 1 . CULTURA CREŞTINA Pag. 497.

l ean ţe suferi te în ca l i ta te de minor i t a r* ) şi pent ru a c e s t e a nu se r ecurge pes t e ho ta re , ci se reia lup ta aici acasă , în t re t oa t e e lemente le c ins t i te şi în ţe legă toare , ca să se în t roneze alt s i s tem. Căci orice ţ a ră e a şa cum ş i -o fac ce tă ţeni i ei!

In specia l obse rvăm, că do l ean ţ e l e refer i toare la d r e p t u ­rile ce tă ţeneş t i , cup r inse în pa r t ea I, II şi V , se r ezumă la u r m ă t o a r e l e : op r i r ea adunăr i lo r (nu î n să a ace lora , în cari se exerc i tă cul tu l ) , bătă i ap l ica te ce lor deţinmţi, corvezi, a rbo ­ra rea d rape lu lu i , i m p u n e r e a r epausu lu i domineca l la să rbă to r i o r todoxe . Afară de aces t ea se men ţ ionează corup t ib i l i t a tea funcţ ionar i lor si unele lucrur i , care n u m a i da tor i t s i s temului cu care s'a făcut memor iu l au pu tu t a junge în acela. T o a t e aces tea însă, p r ecum am s p u s , p r ivesc îu t r eagă popula ţ ia , nu numa i pe minor i ta r i . P o a t e nu în a ş a m ă s u r ă , dar se g ă ­seş te şi în alte locuri tot ce se g ă s e ş t e la noi. Un d is t ins m e m b r u al par t idu lu i m a g h i a r din Ardeal a făcut oda t ă i n t e r e s a n t e des tă inui r i , în ce pr iveş te corupt ib i l i t a tea func ţ io ­nari lor îna in te de a fi aici s t ăpân i r e r o m â n e a s c ă .

P r e c u m vedem, nici nu r ă m â n e fără r ă s p u n s , în aceas t a mater ie , decâ t no. 11. p. I , unde r e c l a m a ţ i a î n s a ş r ecunoaş t e , că n 'are Ia mână lista d o l e a n ţ e l o r specif icate , deş i i-s'<i p u s în v s d e r e din pa r t ea reprezentanţ i lor b iser ic i lor m i n o r i t a r e !

2 . Ş c o l i l e ş i î n v ă ţ ă m â n t u l .

Ches t iunea aceas ta acum, d u p ă legea învă ţământu lu i p a r ­t icular , t r e când pr in t r 'un a r an j amen t nou, la care ş i -a avu t rolul şi in tervenţ ia Geneva , nu ne permi te de a adăoga nimic la cele cupr inse în memor iu şi în r ă spunsu l guvernu lu i . La tot cazul ches t i a şco lară e pentru Biserici una d in t re cele mai g rave , da r t end in ţ a de stat i f icare s'a porni t la noi deja s u b s t ă p â n i r e a m a g h i a r ă ; cu oeazia legii lui Apponyi din 1907. Mare le b ă r b a t al catol ici lor Zichy Nândor , a s p u s - o într 'un ar t icol : „s ta tul demul t şi a p u s m â n a pe şcolile n o a s t r e " .

D u r e r e , că în ches t ia şco la ră nu minor i tă ţ i le , ci b i s e r i -cile româneş t i au p ie rdu t totul , căci lor li-s 'au s tat i f icat î n v ă ­ţătorii şi acum un ordin „idiot" minis ter ia l p re t inde , că nici

M Constituţia prevede absoluta libertate de presă şi că nici un fel de măsură, care să restrângă aceasta libertate, nu va putea iua finţă. Cu toate acestea avem cenzură, avem cazul unui ziar românesc din Lugoj, care, pur şi simplu, e pus în imposibilitate de a mai apare

© B.C.U. Cluj

Pag. 408. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 1 .

s i nu se mai poată redeschide, ca şcoli confesionale, şcoli le gr.-ort. şi unite române! (Chestia aceasta este încă d e s c h i s ă ! N. Red.).

3 . R e f o r m a agrară .

Aici de fapt li-s'a făcut minoritarilor, mai bine zis, n e -•ortodocşilor, multă nedreptate, pe care o ilustrează suficient cazurile reclamate şi — răspunsul guvernului. Au fost e x ­propriaţi peste măsura prevăzută de lege sau n'au fost împro­prietăriţi în măsura prevăzută, pe când unor biserici ortodoxe inexistente, li-s'au dat pământuri. S'au luat şi edificii, ceeace nu prevede nici o lege. Răspunsul guvernului la nrii 1—24, 29—33, 35—39 şi 41, e general, nu lămureşte concret. La 40, şi 46, nu s'a răspuns nimic.

Ce ar răspunde guvernul român, dacă din partea unei comisii americane i-s'ar reclama faimoasele cazuri cu biseri­ci le noastre din Drăguş, Cib, Poiana Hamba, Qălăuţaşi; sau dacă ar fi luat la răspundere pentru Fondul Religionar ca­tol ic? Pentruce s'a menţinut sub administraţie separată Fondul religionar ortodox din Bucovina?

. Pare cu totul verificat, că pe chestia tmproprietărirei bisericilor, s'a făcut un joc politie cu minoritarii şi chiar nu demult cu ocazia tratativelor cu partidul maghiar în chest ia alegerilor comunale; în acceaş zi o mare delegaţie de preoţi minoritari s'a prezintat Ia Timişoara la dl prefect, cerând aran­jarea chestiei cu împroprietărirea bisericilor (Temesvâri Hirlap 3 . XII. 925).

Deosebi t trebue să atragem atenţiunea asupra celor expuse sub No. 30. partea IV., in ce priveşte denegarea aju­torului de stat la parohiile, cari n'au 300 suflete. E o măsură cate nu se bazează pe nici o lege şi pe nici un prin­cipiu de echitate; nici nu se aplică, numai faţă de parohiile neortodoxe şi aduce României mult rău.

4. Diverse.

In ce priveşte alte reclamaţii de ordin diferit, expuse la partea V., guvernul român îşi are răspunsul său. Numai la No. 9. nu se dă nici un răspuns, semn că Ministerul Iustiţiei n'are ce răspunde. E interesantă chestia cu teologia unitară dela Cluj, singura pentru întreaga Ungaria veche, la care

© B.C.U. Cluj

Hr. 11. CULTURA CREŞTINA Pag. 409.

acum nu se admit ascultători din Ungaria de azi. „Măsuri provizorii" zice guvernul român şi e posibi l ; dar era bine să se iee aceste măsuri faţă de indivizi dovediţi, nu faţă de b i ­serica întreagă. Toate ţările se bucură, dacă au elevi din străinătate. Guvernul român interzice deoparte accesul străi­nilor la Academiile noastre, iar pe catolici, cari ar dori să studieze la o facultate teologică, îi constrânge sau să frecven­teze facultăţile ortodoxe sau să meargă în străinătate. Acasă nu le face facultate teologică!

* încheiem cu dorinţa de a vedea cât mai curând mino­

rităţile noastre deplin mulţumite în cadrele statului român; iar politica religioasă a acestuia astfel îndrumată, ca mai pe s u s de orice răspunsuri şi lămuriri mai mult ori mai puţin diplomatice, faptele să astupe gura oricărei porniri de p o ­negrire a României mari!

Dr. NICOLAE BRlNZEU.

Caracterul nu e un dar al naturii; este rezultanta unoi deprinderi tari, câştigate prin muncă şi devotament.

© B.C.U. Cluj

ÎNSEMNĂRI. Criza Soc ia l i smulu i . Cine dint re noi nu-şi aminteş te de

zilele Înfrigurate din anul 1918, când în Germania şi în Austr ia se p răbuşeau idolii vechei concepţi i au tocra te de stat? Cine dintre noi nu a urmări t cu deosebi tă pas iune mersul t r iumfător al revoluţiei socialiste în aceste ţări? Părea atunci că evanghe­lia marxis tă , care isbutise să câştige pent ru ea pe munci tor i i din ţările germanice , se va împlân ta victorioasă şi în inimile munci tor imei din, restul lumii .

Omeni rea trecea pr intr 'o criză grea de autor i ta te . Populaţ ia europeană , în marea ei majori tate, supusă tu tu ­

ror lipsurilor în decursul a cinci ani de răsboiu, era coaptă pent ru o nouă concepţ ie de stat. Marxismul, era religia în care massele munci toreşt i zăreau mântuirea . Triumful revoluţiei din E u r o p a a însemnat triumful socialismului.

A însemnat însă şi compromi te rea lui definitivă. Astăzi, opt ani după răsboi , pu tem spune cu inima împăca tă : Social i­smul, depar te de a se fi arătat religia pe care o aş teptau m a s ­sele proletare, s'a arătat cu desăvârş i re incapabil de a pune ordine în haosul politic şi mai ales economic de pe glob. El a r ămas ceeace nimeni nu a negat : O teorie minunat expusă , a-demeni toa re prin simpli tatea şi aparenta adânc ime a ideilor p e care le p ropovădueş te . Dar socialismul nu a realizat n imic practic, nimic care sâ ii demons t r a t puterea lui de a schimba orânduirea pol i t ico-economică. Dimpotr ivă , conducători i lui s'au ferit de a se angaja prea mult pe calea înfăptuirilor pract ice, de a căuta să realizeze idealul, socialist marxist , pr in luarea asupra lor a răspunder i lor . Pretut indeni şi mereu, adepţi i mar­xismului s'au dat înapoi în faţa răspunder i lor , pent ru a-şi păstra intactă aureola teoretică, aureolă care ar fi plătit dacă încercă­rile lor pract ice nu ar fi fost încununa te de succes.

Tactica aceasta, jus tă în per ioada antebel ică, a dus la di­s t rugerea credinţei în social ism în pe r ioada de după răsboi . Milioane de munci tor i fanatici aş teptau dela conducător i i lor

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTURA CREŞTINA Pag. 411

izbăvirea — în orice caz îndreptarea actualei situaţii economice turbur i , pr intr 'o politică activă socialistă.

Această politică s'a manifestat însă în mod negativ, s'a. rezumat numai la o critică a politicei active a claselor bur­gheze, ferindu-se de a se înfeoda în mod activ la conducerea statului . Rezultatul a fost o scădere ap roape generală a presti­giului socialismului, o desiluzie completă în posibil i tatea unei orânduir i socialiste.

Unul dintre cei mai de seamă propovădui tor i ai sociali­smului , profesorul Rober t Wi lb rand t dela univei sitatea din Tue -bingen s e ocupă, în revista »Die Neue Rundschau« de criza socialismului. Şi, în cuvinte simple, fără înconjur, acest adept convins al socialismului declară l impede : 'Social ismul este co­rabia care se scufundă.

El n'a avut puterea de a s e impune . E ' a p ierdut iar mas-sele de adepţ i pe care îi câşt igase după prăbuş i re . Mai mult încă, interesul pentru el scade cu fiecare an. Credinţa care da socialismului putere şi avânt, a pierit. Tinere tu l , care se în­drepta convins, în cete numeroase în spre mişcarea socialistă, nu mai are astăzi nici un interes pentru ea. Ce e mai intere­sant este că însăşi massa munci torească s'a arătat necoaptă pentru socialism iar conducător i i nu au fost nici ei mai buni . Karl Marx şi teoria lui învechită a valorii au devenit astăzi o d o g m ă despre care se vorbeşte aşa cum se vorbeşte despre Budha. Din starea de ofensivă, social ismul a fost silit la de­fensivă, însăşi socialismul cooperat iv a desnuzionet pe toată lumea. Munci torul este indiferent, nu are pasiunea aceea fana­tică a reformatorilor, nu are căldura cire se cere oricărui adept al unei vieţi noui .

Rober t Wi ib rand t sună clopotul de alarmă. Mişcarea c ea mai uriaşă dela începutul veacului ai 20- lea , mişcarea dela care o omeni re înt reagă aştepta mântuirea, este pe cale de a se p ierde . Pentru binele acestei omenire , Robert Wi ib rand e d e părere că t rebuesc luate măsuri conservatori i care să oprească d e c a d e n ţ a socialismului. Mai întâi , t r ebuesc conducător i noui , cari să aibă frenezia apostoli lor şi pu terea de sacrificiu a ace ­stora. Apoi t rebueş te o politică socialistă activă. Socialismul nu mai poa te s ta deopar te supărat , incapabil de a încheia pacturi polit ice, cr i t icând veşniG şi totuşi cedând veşnic. El t t ebue să aibă curajul d e a part icipa la viaţa de stat d e a-şi a suma în

© B.C.U. Cluj

Pag. 412. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 1

caz eventual răspunderea . Altfel, nu va t rece multă vreme şi - socialismul va fi o doctr ină moar tă . Inzădar, pe e roare nu se

edifică! L. I. *

Situaţia cooperativelor în Ardeal şi Banat. Ne-am o-cupat de situaţia precară a cooperat ivelor din Ardeal , Banat şi părţ i le mărginaşe , conchizând, că lipsa unei desvoltări pe acest teren economic se da toreş te , nu atât mentali tăţi i poporului ro ­mân, ci împrejurăr i lor de ordin istoric şi mai ales politic t ră ind sub un regim u n d e întreaga noastră a tenţ iune a t rebui t să o concen t răm la menţ inerea şi afirmarea naţionali tăţi i româneş t i contes ta tă şi ameninţa tă de s tăpânire , s u b o r d o n â n d astfel coope ­raţia chest iunilor de ordin cultural şi naţ ional .

Aceasta sub s tăpânirea ungurească . După Unire, n 'am putea zice că n'a fost nici o iniţiativă

în acest sens, însă — d u p ă c u m am mai spus şi a l tădată — lipsa de pr icepere şi adesea reacredin ţa conducă tor i lo r coope­rativelor, a grăbi t mai mult l ichidarea unei atât de impor tan te p rob leme economice, decât p romovarea ei.

Centrala în lipsa de oameni pricepuţi n'a pu tu t controla gest iunea fiecărei coopera t ive în par te , de aceea des t rămarea mul tora a păru t inevitabilă. înda tă d u p ă răsboi a porni t un entuziast curent pent ru desrobi rea economică , în unele locuri s'au amestecat însă şi promisiuni de ordin electoral cari nu pu­teau fi satisfăcute, şi cari deasemenea au contr ibui t întrucâtva la scăderea încrederii în binefaceri le cooperativei .

Cam aceste erau în esenţă concluziunile noas t re relativ la situaţia cooperat ivelor din Ardeal .

Răsfoind «Buletinul Muncii* an VII , No, 4—5—6, găsim întru toate verificate constatăr i le noas t re .

Aci însă mai găsim şi câteva da te pre ţ ioase relativ la des -voltarea cooperat ivelor de producţ ie şi consum româneş t i în Ardeal , a căror începutur i datează încă de prin anii 1873.

Propaganda pent ru răspândi rea acestor instituţii s'a început de cercul «Sol idar i ta tea" al inst i tutelor de Credit Româneş t i , în 1907, şi s'a cont inuat de »Astra« din Sibiu, care mul ţumi tă donaţ ie i impor tan te de 5 0 0 0 0 coroane a generosulu i Vasile St roescu, în t repr inde începând cu 1912 mai efectiv p ropaganda cooperat is tă , în special în ce pr iveşte însoţiri le de credit . Ră­zboiul din 1914 a în t rerupt activitatea.

© B.C.U. Cluj

.Nr. 1 1 . CULTURA CREST1HA Pag. 413.

In ajunul războiului mondial găs im, că românii aveau 14 cooperat ive de consum cu 60 mii coroane capital şi cu un număr de membr i , variind între 80—130 de fiecare (B. M. pag. 170)

Când — după războiul din 1914 — Centrala a putut t r i ­mite agenţi de control , acţ iunea acestora a fost copleşi tă de noianul încurcături lor de tot soiul de operaţi i la adăpos tu l că­rora conducător i i de rea credinţă deţ ineau sume importante .

Din bi lanţuri le încheiate (cu mari greutăţ i) an de an se observa totuşi (cu toată lipsa de conducător i şi de fonduri), că desvol tarea cooperaţ iei de consum şi de producţ ie p r inde t e r e n ; . astfel că la finele anului 1923 pe aflau în Ardeal funcţ ionând 401 coopera t ive , cu un număr de 56,334 membr i , ceiace în mediu revine de uni ta te la 140 membr i .

Capitalul efectiv vărsat de aceşti membri era de 12,108,060 lei, ceiace revine de cooperat ivă lei 30 ,19666 şi de societar 214 90 lei.

Fondur i le de rezervă şi p revede re a t ingeau suma de 2,266,50610 lei; fondul pen t ru opere sociale lei 807.330"80, iar credi te 29,850,01639 lei.

Valoarea mărturi lor dis t r ibui te de aceste cooperat ive s'a r idicat la 219,312,199 75 lei.

După un an, adică la 31 Decemvrie 1924 situaţia se r e ­prezenta astfel:

Cooperat ive în funcţiune 423, cu membr i înscrişi 57,627. Capitalul vărsat era de lei 14,574,81166, ceiace revine de coo­perativă lei 34,455'82 şi de societar 2 5 2 9 2 lei.

Fondur i l e de rezervă şi p revedere se r idicaseră la 3,540,145 -60 lei, iar fondul pen t ru opere sociale la lei 1,107,981'74. Credi te acorda te 29,850,01639 lei.

Valoarea mărfurilor dis tr ibui te de aceste cooperat ive a fost de lei 206 mii . 989,793'36 (pag. 172).

In afară de cooperat ivele de consum în Ardea l au început să se r ăspândească şi cooperat ivele forestiere, al căror rol es te d e o covârş i toare impor tan ţă pent ru aceasta regiune, atât din punc t de vedere social cât şi naţ ional .

O altă r amură a cooperaţ ie i care se agită în Ardeal , în­deosebi în oraşe , de către funcţionarii şi militarii români , sunt cooperat ivele pen t ru construirea de locuinţe , despre a căror impor tan ţă am scris şi noi în repe ta te rândur i .

© B.C.U. Cluj

Fag. 414 CULTURA CREŞTINA Nr. 11.

Pentru p ropaganda cooperat ivelor în Ardeal s'au înfiinţat în Ardeal două şcoli de contabil i tate şi educaţ ie cooperat is tă . Una în Ludoşul de Mureş şi alta în Lugoj.

Lipsuri le de care suferă cooperaţ ia în Ardeal se pot clasa, în lipsuri de ordin moral şi material .

De primele nu ne vom ocupa, ele fiind inerente t impur i ­lor de grele sbuciumâri prin cari t recem.

Cu atât mai impor tan te sunt cele de ordin material , pe cari le r ep roducem şi noi (din B. M. pag. 173), şi cari uşor ar pu tea fi înlăturate .

Ele sunt : 1. Mijloace financiare, insuficiente, Centrala Cooperat ivelor

neavând fondurile t rebui toare pent ru a aplica dezideratul : pro­duse le direct dela p roducă tor la consumator .

2. Aprovizionarea făcându-se mai mult de pe pieţele lo­cale, pune cooperat ivele în stare de inferioritate faţă de ne­gustori . Mulţi delegaţi evită de a cumpăra mărfuri dela Cen­trală sau Federa lă , pent rucă comerţul privat le face unele a-vantajii personale

3. Cooperat ivele forestiere nu-şi pot t ranspor ta la t imp materialul lemnos pe C. F . R. pe când alţi comercianţ i obţin înaintea lor.

Soluţ ionarea multelor neajunsuri nu este imposibi lă , ea nu în tâmpina nici chiar greutăţi însemnate acolo, unde pr iceperea colaborează în mod intens cu bună credinţă .

Când însă vom putea vorbi şi noi români i de o a semenea fericită colaborare?

© B.C.U. Cluj

MISCELLANEA U n p o e t a l f i l o s o f i e i r e l i g i o a s e . Ocupându-se , în

»Revue b!eue« de personal i ta tea poetului Joseph Melon, Andre Ther ive face procesul inspiraţiei filozofice a poetului , pe care o explică — spune el — prin raţiuni is tor ice.

Socrate, după cum se spunea odinioară , are meritul că coboară filozofia din cer pe pământ . To t aşa se poate spune desp re romant i sm cu privire la poezie, pe care uneori a uma­nizat-o în mod excesiv. In Franţa , în special , poezia a fost t o tdeauna intelectualistă. Sensibilul , sent imentul , cu tot aportul unor spirite admira te azi ca precursor i , n 'au avut o prea mare desvol tare . Numai de un secol poezia a încercat să fie t radusă pr in inimă, deoa rece poezia filozofică a fost mai mult respec­tată decât iubită şi decât , mai ales, pract icată . î n c e p â n d cu V. Hugo , ea a urmări t dealtfel două drumur i opuse : aluziuni sau sugest iuni mis ter ioase sau credinţa în vechea tradiţ ie didact ică. In cel dintâiu caz poezia n 'are alt scop, decât frumuseţa evoca­toare ; în al doilea, ea este slujitoarea teorii lor. După mul te în­cercări se poa te stabili că materia cea mai vie pent ru poezie, este o filozofie care interesează în mod direct sent imente le o-meneşt i , încredere ori pesimism, bucur ie sau tr isteţe. Intr 'un cuvânt adevăra ta poezie filozofică este, în sensul ei larg un fel de poesie religioasă.

Iată ce a voit să realizeze Joseph Melon in opera lui. Versuri le lui cântă, sub diferite forme, utilitatea lumei imper­fecte, pen t ru a p repara perfecţ iunea ideală. Supune re în faţa legilor divine, cari cer deoda tă mul te morţ i şi multe exis tenţe , sanctificare a lucrurilor dureroase şi efemere, acestea sunt te­mele lui favorite. Una din cele dintâi culegeri poar tă inspiraţia suferinţei păgâne şi suferinţei creşt ine. In acest scop, cuvântul vag capătă o semnificare precisă şi bogată . Nici un alt poet n'a cântat mai b ine , (»Soleils reviendront«) triumful eternităţ i i asupra t impului .

© B.C.U. Cluj

Pag. 416. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 1 .

Prin stilul şi ispiraţia lui, Joseph Melon este în tot cazul mai mult decât un romant ic , în sensul cel mai bun al cuvân­tului, este un simbolist.

Apropia t prin virtuozitate formală de Alfred de Vigny , Joseph Melon rămâne , după părerea lui A n d r e Ther ive , o p e r ­sonal i ta te dublă : un poet al inspiraţiei înalte, care a co respuns unui ideal art ist ic şi un poet mai familiar, o glorie didactică.

ir

Organizaţ iuni le profesionale t r e b u e s â s t e a d e p a r t e de politică. Uniunea s indicatelor din Cluj afiliată In ternaţ ionale i din Amste rdam, îşi mută sediul la Bucureşt i , u n d e întemeiază confederaţ ia genera lă a muncii , după modelul celei franceze.

Dreptu l munci tor i lor ca şi al patroni lor de a se organiza în s indicale profesionale, es te un drep t câştigat, care numai poa t e fi tăgăduit .

După legea Missir (1902) d u p ă legea dlui Or leanu (1909)' şi d u p ă legea de organizare a creditului şi asigurări lor munci ­toreşt i (1912), nu se mai pu tea tăgădui dreptul munci tor i lor d e a se organiza în s indicate profesionale.

In sfârşit, legea sindicatelor profesionale din 1921 garan­tează persoane lor ce exerc i tă aceeaşi profes iune, dreptul de li­be ră asociere, fără a mai avea nevoe de vre-o autorizare prea­labilă şi în acelaş t imp reglementează obţ inerea personali tăţ i i jur idice. Condiţ iunile de obţ inerea personalităţi i jur idice au fost modificate pr in legea Mârzescu (4924) care inst i tue un cont ro l p e r m a n e n t al activităţii acestor asociaţii , indiferent de scopul ce ele urmăresc .

P e baza legilor de mai sus s'au organizat s indicatele şi s'au întemoiat diferitele federaţiuni contopi te astăzi în Confede-ra ţ iunea generală a Muncii .

Pentruca această Confederaţ ie să-şi poa tă a t inge scopul , t r ebue să se ţie cât mai depar te de luptele politice. Imix t iunea politicei în mişcarea munci torească n'a făcut decât să deser ­vească pe munci tor i ajutând doar ascensiunea câtorva, spre situaţiuni nespera te .

Câţi negustor i veniţi cu boccele le din Galiţia ori Constan-t inopol , au ajuns astăzi la noi traficanţi de democra ţ ie cu salarii pr inciare şi cu proprietăţ i de mi l ioane!

© B.C.U. Cluj

Nr. 11. CULTURA CREŞTINA Pag. 417.

Dacă aceşti negustori de mărunţ işur i democra t ice n'ar împuia capul munci torului cu fantazii ideologice, desigur că munci tor imea ducând lupta numai ;pe terenul economic, mun­cind intens — ar ajunge mai r epede la o stare înfloritoare.

Dealtfel, sindicaliştii puri, au c o n d a m n a t t o tdeauna ame­stecul politicei în mişcarea munci torească (L8on Joahaus în Le syndical isme et la C. G. T.) şi în acest scop congresul dela Limoges (1895) a casat Confederaţia genera lă a Muncii (Conffj-derat ion generale du travail C. G. T.).

»]aures şi Vaillant — scrie d. Dubreuil pă t runzând sensul profund al acţiunei munci toreşt i şi necesi ta tea autonomiei ei complecte , au fost consideraţi eretici de către socialişti. Astăzi se pare că nimeni dintre aceştia, nu-i mai urmează; iar în locul lor s'a instalat un fel de d e m i m o n d socialist, care se serveşte de clasa munci torească ca de t rambul ină , meni tă să-i r idice până la cele mai înalte funcţiuni în Stat (L 'Information sociale — Decemvrie 1922).

Avis social democraţ i lor noştri , cari şi au in t rodus agenţi de legătură, în comitetul de conducere al Confederaţiei generale a muncii , din România .

La congresul corporat iv din Tour s C. G. T. invită organi-zaţiunile munci toreşt i , să se ţie depar t e de orice acţ iune politică.

To t d. Dubreuil scrie: Sindical ismul nu este socialist, cel puţin în sens doctr inar şi polit ic.

Munci'orii îşi îndreaptă acţ iunea lor în domeniul economic , fâră să ştie că este socialistă, şi fără să caute o concordan ţă cu mijloacele şi scopuri le socialismului politic.

Confederaţia geneia lă a muncii , deveni un organism pu­ternic, agres v, to tdeauna gata de luptă contra Statului şi contra patronatului scrie d. Antoine de Tarlu (Revue des deux Mondes 1925.)

In anul 1920, in t rând in funcţiune comitetul executiv al internaţ ionalei a 111-a (de iapt partidul comunis t rus), se p ro ­duce separaţ ia de Amste rdam, şi organizaţiile muncitoreşt i sunt invitate să se supună internaţ ionalei comunis te .

Confederaţia generală a muncii (C. G T.) s imţindu-se a meninţa tă direct , luă contraofensiva. Iar congresul din Lille, alianţa cu partidul comunis t .

Acest part id, a creiat Confederaţ ia generală a muncii uni­tară (C. G T, U.) în Decemvrie 1921, — după un congres

4

© B.C.U. Cluj

Pag. 418. Nr. M.

ţ inut la Paris — ai cărei emisari în România sunt conducător i i s indicatelor uni tare .

€ u toată doctr ina afişată D. G. T. a urmărit t o tdeauna scopuri politice. Astfel sindicalismul a intervenit adese pe lângă guvernul trancez, în chestiuni care nici pe departe, nu pr ivesc interesele muBcitori'or; a protes ta t contra aplicării planului Dawes, etc. Aces te preocupăr i au de tu rna t întrucâtva federaţia franceză dela opera de îmbună tă ţ i ie a condiţii lor de viaţă ale muncitori lor .

«Absorbită în luptă C. G. T. n'a înţeles — scrie d. Anto ine " de Târ le — că rolul sindicatului nu este să servească numai interesele imediate ale aderenţ i lor săi, ci să c o n t n b u e la pros­per i ta tea industr ie i căreia îi pparţ ine. Ea nu poate face mai mari servicii muncitori lor, decât demons t rându- l e conexi ta tea intereselor lor part iculare cu ale profesiunei, ale proletar iatului şi ale ţării,

R ă m â n e de văzut, cum vor înţelege întemeietori i Confe­deraţiei generale a Muncii din România , interesele munci tor imei şi ale asociaţiei pe care au creat-o. C. A.

* Ţ a r a aurului şi a comorilor. într 'o lucrare de

curând apărută , d. dr. Coriolan Fetranu, profesor de istoria ar­telor la universi tatea din Cluj, publ ică o serie de date asupra bogăţi i lor artistice ale Transi lvaniei , care din cele mai vechi t impuri a fost ţara aurului şi a comori lor .

Despre bogăţ ia acestui ţ inut istoria are multe pagini. Sf. Bernard numeşte Ardealul «ţara aurului*, Be»ko rela­

tează că la Abrud un ţăran a găsit un bulgăre de aur în va­loare de 1600 galbeni . In 1591 s'a găsit un bulgăre de aur în formă de coif, în valoare de 800 galbeni' La muzeele de istorie naturală din Viena şi Graz cei mai mari bulgări de aur sunt din Transi lvania .

In afară de legendele păstrate în popor , există şi păreri emise de specialişti, că Dariu ar fi început râsboiul cu Sciţii din cauza minelor de aur din Transi lvania şi tot astfel că Grecii au avut relaţiunii comerciale cu Ardealul tot din cauza aurului .

To t aurul ar fi atras pe Romani în Dacia, D. Pet ranu ne arată că nu numai bogăţia în aur, dar şi

cea artistică a Transi lvaniei este lăudată . Arta preistorică a lăsat aci u rme numeroase .

© B.C.U. Cluj

Nr. 11.

Epoca neolitică şi a broneului în această provincie a da t dovezi de o desvoltată artă cu caracter local.

După Hoernes , d in t re toate ţările citra-egeice, Banatul de astăzi meri tă premiul în ce priveşte ceramica din epoca b ron­zului. Dacia nu a fost lipsită de comori de artă înainte de s tăpânirea romană . O parte a comori lor lui Decebal este re­prezentată într 'un relief şl co lumnei lui Tra ian din R o m a ; ele constau din obiecte de artă industr ia lă de o înaintată tehnică. S tăpâni rea romană a lăsat în Transi lvania foarte mul te rămă­şiţe culturale şi artistice de o mare impor tanţă pent ru noi.

Epoca migraţ iunei popoare lor in T r a n s i v a n i a şi Banat a lăsat monumen te de artă şi argint unice , cum sunt tezaurele dela Sân Nicolaul mare, Şimleul Silvaniei, Cioara, Apahida . Primele secole ale dominaţ iunei maghiare dacă au lăsat prea puţ ine urme artistice, ele devin mai numeroase după coloni-nizarea saşilor. Sub Ludovic cel Mare începe o înflorire a au­răriei în a doua jumăta te a secolului al XIV, care a lăsat opere de artă remarcabi lă , nu numai din punctul de vedere al p ro ­vinciei, ci şi d int r 'unul mai general , de exemplu lucrările fra­ţilor Martin şi Gheorghe din Cluj.

Ludovic cel Mare ridică comerţul artei industr ia le pr in aceea, că îi deschide în 1379 d rum liber spre orient şi occident , înflorirea artelor industr iale cont inuă în şcoala care urmează şi-şi ajunge apogeul în secolele XVI—XVII . Agrafe, brâuri , cupe , ibricuri, cane , pahare , lavoare, farfurii şi bijuterii de aur şi argint s'au fabricat in mare număr şi cu o varietate ex t raer -d inără ; ele erau răspândi te dela familiile pr inciare până la fa­miliile burgheze, în catedrală şi în bisericile dela ţară.

La Cluj cunoaş tem, în două secole pa t ru sute de giu­vaergii ; la Sibiu, în zece ani nouăzeci de giuvaergii . In afară de aceste două centre, Braşovul, Sighişoara şi Alba-Iulia au o viaţă artistică înfloritoare. Bogăţia în aurărie se constată din n u m e ­roase tes tamente , foi de zestre, inventare . Gavril Bethlen avea> spre pildă 450 pahare de aur şi alte metale. Mihail Apaffy a lăsat cincizeci de lăzi cu comori de artă industr ială . Comori le ce le-a adus din Ardeal Costa lde au ocupat cincizeci de ca­mioane .

Cauzele acestei înfloriri a artei industr iale şi aurăriei sunt mul t iple ; în afară de bogăţi i le în metale preţ ioase a provinciei , iscusinţa meseriaşi lor saşi, iubirea luxului, bunăs tarea şi hărnicia faimoasă a ardelenilor, cauze pract ice cum este r e c o m p e n s a r e a

© B.C.U. Cluj

Pag. 420. Ni. l i .

serviciilor a d u s e prin daruri care formau o avere sigură în caz de nevoe, uşor de t ranspor ta t şi de topit pen t ru a bate m o n e d e .

Ca a rgumen t istoric se poate aduce separarea şi indepen­den ţa Ardealului , dela 1542 până la 1690, ca pr incipat , după ce mai înainte, prin uniunea dela 1437 se întărise ideea separa­tismului. Aceas tă separare de Ungaria a creiat o viaţă politică' intelectuală şi artistică ardeleană, în care a i ti şti i saşi au avut p a r t e a pr incipală . Din t impuri le cele mai vechi smalţul com­binat cu filigrame este considerat ca «smalţ ardelean« între­bu in ţând numai motive vegetale. Dtş i în ultimele decenii ale secolului t recut s'au adus dovezi că acesta nu este o invenţie a artei ardelene, totuşi el formează o notă caracterist ică a au răriei a rde lene şi a fost în Ardeal mai răspândi t ca or iunde.

Şi cu toate acestea, din comori le de artă ale trecutuluj Ardealul nu mai are aproape nimic, fiindcă cele mai multe au fost dis truse s'au înstrăinate. Ceeace vedem astăzi în muzeele a rde lene nu poate oferi decât o prea palidă icoană a bogăţiei artistice. Comorile de metal preţ ios au fost sfărâmate sau to­pite pent ru a fi t ransformate în monedă , iar celelalte bogăţi i au d ispărut cu t impul luând alte d rumur i .

© B.C.U. Cluj

IN LOC DE CRONICĂ.

Drepturile studiului r ligiei în licee şi nona reformă a învăţământului. Proiectul dlui ministru al instrucţiei privitor la reforma învăţământului se­cundar, de care ne ocupăm şi în pri­mul nostru articol, a deşteptat şi pre­ocuparea altora asupra problemei în­văţământului religios din şcolile se­cundare,

Dintr'un articol publicat în gazeta «Cuvântul», cu titlul pus in fruntea acestor şire şi iscălit de preotul Va-Uri'•• Jordăchescu, profesor Iaşi — spi­cuim şi noi cele de mai jos, remar­când argumentaţia corectaşi serioasă, în favorul tezei studiului religiunii

«Sentimentul religios, obiectivul stu­diului religiei — este un produs natu­ral şi sDontan al sufletului omenesc, răsărind din adâncimile lui cu o nece­sitate ineluctabilă; el este susceptibil de a fi cultivat şi dirijat, într'o direcţie sau alta, buni sau rea. In nici un caz tendinţa de a-1 extirpa, nu poate fi recomandabilă, întru cât ca orice pu­tere naturală el nu poate suferi com­primarea distrugătoare, fără să reac­ţioneze prin explosiuni, care poaită în ele puterea nimicitoare a elemen­telor naturii.

Şi în definitiv, care poate fi raţiunea mărturisită ori nu a acestei tentative de a se înăbuşi această nepreţuită bo­găţie sufletească, pe care natura a aşe­zat-o in straturile cele mai profunde ale sufletului omenesc: De unde do­rinţa de a secătui acest nesfârşit te­

zaur de energie sufletească, pus cu atâta dărricie de către Providenţă in sufletele noastre, ca o compensaţie pentru toată nimicinicia şi mărginirea plăpândei noastre naturi omeneşti r

Nu se poate da altă explicaţie por-nirei aceştia, decât dorinţa de a se imprima sufletelor o formaţiune deter­minată de o concepţie despre lume şj viaţă, care nu se armonizează cu sug-gestiunile sentimentului religios.

u contest, că o concepţiune ela­borată prin reflexie, n'ar a»ea dreptul să prelucreze şi să fasoreze in mod critic, materialul brut pe care ni-1 în­făţişează psihologia sentimentului reli­gios

Dar in acest caz, să avem iertare, noi n'avem nici un motiv să ne 'ncli-năm fără rezerve. în faţa unei anumite concepţiuni, ca.e pare dominantă in culturu noastră şi cate în construcţia sa, ori face abstracţie total de reali­tatea şi valoarea acestui sentiment, ori îl mutilează pur şi simplu.

Să ni se îngădue această rezervă,câ cu atât mai mult, cu cât această modă culturală a început de mult să fie pă­răsită de o bună parte din lumea gânditoare a ţărilor apusene.

Şi dacă e vorba de o concepţie, apoi şi religia in sine, oricare ar fi ea, sub anumită lăture privită, nu este de cât o concepţie, o încercare de expli­care a lumii şi a vieţii, având insă ne-discutata superioritate, că chiar in

© B.C.U. Cluj

Pag^422 CULTURA

forma ei cea mai rudimentară, ţine seamă de datele sentimentului religios a experienţii religioase...

Doctrina in religie, concepţia des­pre viaţă şi lume, este rezultatul acţi­unii exercitate de elementul intelec­tual asupra întregului complex psihic religios.

Recunoscând deci dreptul unei con­cepţii de a controla critic şi de a'apre-cia materialul brut înfăţişat nouă de sentimentul religios, n'avem nici o raţiune, să preferim pe aceea, care ig­norează ori mutilează acest material, ci pe aceia, care se inspiră 3ela acea­stă incontestabilă realitate psihică.

Ori tocmai această operaţie o înde­plineşte în genere religia. Ea elabo­rează reflexsiv ceiace sentimentul re­ligios produce în mod spontan.

...Religia creştină în doctrina sa, in concepţia sa despre lume şi viaţă, oferă în plus cea mai puternică ga­ranţie în faptul revelaţiunii.

Dar şi independenf de această ga­ranţie, care nu este pe placul multora, concepţia creştina, evident bine cu­noscută şi bine înţeleasă, poate răs­punde cu succes nu numai nevoilor naturale ale inimii omeneşti, nu nu­mai nevoilor imperioase ale vieţii so­ciale, dar şi celor mai pretenţioase ne­cesităţi critice ale minţii cultivate şi gânditoare

In orice cas, unei concepţiuui care ar tinde la nimicirea sentimentului re­ligios, biserica creştină are dreptul să opue concepîia şi doctrina sa, care este o prelungire naturală a acestui sentiment.

Biseric\ zic, are acest drept şi ţine cu ultima tărie, ca el să fie respectat in şcoală. Pentruce?

Pentrucă în concepţia sa, prin doc­trina sa Biserica afirmă un adevăr me­tafizic; prin acest adevăr satisface o trebuinţă a sufletelor, aducând o an-

EŞIIM- Nr. 11.

corare puternică de linişte şi încre dere, in sbuciumul chinuitor al sufle­tului omenesc bântuit de patima scep­ticismului în gândire, a pesimismului în simţire şi a nihilismului în acţiune.

Pentrucă ea este perfect conştientă, că sentimentul religios nu numai că este un fenomen natural, dar că cul­tivat prin religie el este de o necon­testată utilitate individului şi socie­tăţii; că nimicirea ori neglijarea ace­stei bogăţii sufleteşti pe lângă că în­semnează o mutilare a sufletului ome­nesc, pe care nimeni n'are dreptul s'o săvârşească, dar ar produce o reacţiune anormală a acestei puteri, printr'o re­vărsare torenţială a superstiţii, care în mod fatal va invada sufletele, pri-mejduindu-le sănătatea morală şi ame­ninţând ordinea socială; pentru că ea este depozitara unei doctrine pe care are dreptul şi datoria să o predice oriunde şi deci în şcoală; pentrucă ea având răspunderea educaţiei poporu­lui românesc, nu poate fi împedecată de a'şi îndeplini această datorie în lo­cul şi timpul cel mai indicat, în şcoală; pentrucă ea apreciază, că cel mai bun remediu al crizei morale care ne bân-tue, este implantarea în conştiinţi a concepţiei creştine; pentrucă disciplina religioasă şi morală pe care învăţă­mântul religiei o imprimă generaţiilor tinere ale neamului nostru, pe lângă că nu contrasteasă întru nimic cu cul­tura modernă, pe care Biserica o apre­ciază şi stimează, dar garantează in suflete respectul sentimentului naţionali temelia Statului...

. Nu ign.răm, că sunt ţări, care au scos din şcolile publice învăţământul religios; dar să nu se uite, că pricina n'a fost decât neînţelegeri de ordin politic între Stat şi Biserică... să nu se uite deasemenea, că în acele ţări Biserica prin şcolile sale proprii atră­gând o foarte mare parte din popu-

© B.C.U. Cluj

Nr 11. CULTURA CREŞTINA Pag. 423

laţia şcolară şi exercitând prin ele­mente perfect pregătite o înrâurire în familii, rezultatul dezastruos din punct de vedere moral, Ci're r fi trebuit să urmeze a fost înlăturat.

Şi venind vorba de ţăristieine care au scos din şcolile publice învăţămân­tul religiei să nu uităm două lucruri:

1. Toată această politică şcolară a fost înfăptuită de partidele politice de extremă stângă şi numai cine vede în politica aceasta extremistă, evoluţia fatală a societăţilor omeneşti poate subscri la toate metodele ei. Pentru cine admite însă că revoluţia se rea-lizeaiă şi în zigzag exemplele ace­stea nu sunt hotărâtoare.

2. Că experienţa recentă a două ţări: Italia şi Germania, poate să ne slujească de învăţământ in această materie, dacă condiţiile noastre pro­prii de viaţă nu sunt suficiente, casă ne inspire soluţii la nevoile noastre sufleteşti.

Germania prin constituţia dela Wei-mar, alcătuită sub presiunea forţelor revoluţionar-comuniste, a înfiinţat pen­tru întreg imperiu un învăţământ uni­tar şi laic, cu excluderea învăţămân­tului religios. Care-i rezultatul ? Acea­stă dispoziţie, deşi constituţională a provocat o reacţiune atât de puternică din partea bisericilor şi a părinţilor, încât articolul respectiv din constituţia germană a rămas literă moartă iar şcoala germană a redevenit şcoală con­fesională cu respectarea complectă a învăţământului religios (Vezi: «La Re-ligion dans L'AUemane d'aujourd'hui» de Raoul Patry).

In Italia, Ministrul Instrucţiei Gen­tile, prin o circulară a sa din 1923 asupra învăţământului religios scrie: „Pentru noi învăţământul religios este principalul fundament al sistemului de educaţie publică şi a întregei restau­

rări a spiritului italian. Religiunea are o importanţă formatoaie de primul ordin in spiritul copiilor».

Prin decretul regal din 1 Octomvue 1923, religia devine învăţământ obli­gatoriu în toate şcoliie primare iar prin un decret din 30 Aprilie 1924 s'a acordat dreptul religiei in toate lice­ele de stat. ^Vezi «Nouvelles religieu-res», No. 9 din 1 Mai 1926).

Poate nu-i fără interes a adăpga, declaraţia făcută de -Mussolini la Vi-cenţa in 24 Septemvrie 1924 după eşirea din biserică, pentru a caracte­riza spiritul ce domină în Italia în privinţa religioasă.

»Am intrat în biserică zice Mus-soiini şi am îngenunchiat la Altar, nu pentru a aduce un omagiu exterior religiunei statului, ci din convingere intimă, căci eu cred, că un popor nu poate ajunge mare, puternic şi con­ştient de destinul său, dacă nu prac­tică religia, dacă nu consideră religia ca un element esenţial al vieţei sale private şi publice». (Ibidem).

lată limbajul ţinut într'o ţară, în care biserica nu este instituţie de stat iată dispoziţii şcolare în ţări de o cultură mai veche de cât a noastră. Cum să nu rămâi cel puţin nedumerit, când printr'o lege de stat se garan­tează bisericii învăţământul religios obligator în toate şcolile publice şi particulare iar prin altă lege, se face acest învăţământ iluzoriu, aruncându-1 cu dispreţ in cursul inferior ?

A sentimentul, c i creindu-se acestui învăţământ o situaţie precară, nu se face aceasta din consideraţia, că na­tura lui extrem de delicată, reclamă puteri serios selecţionate, care în parte lipsesc, ci că mare parte din lumea noastră intelectuală, este stă­pânită de prejudecata, că religia în sine n'are ce oferi unei conştiinţi cul­tivate. Aşa se şi explică, pentruce în

© B.C.U. Cluj

Pag. 424 CULTURA CRREŞTINA Nr. 11.

proectul de lege actual religia este prevăzută ca obiect de studiu numai-în cursul inferior, când copilul are în şcoală un rol 'mai mult receptiv. Bi­serica însă, apreciază că studiul reli­giei, implicând cele mai profunde şi mai delicate probleme ale culturii şi conştiinţei omeneşti, nu poate fi făcut serios şi temeinic de cât în cuisul superior, când desvoltarea mintală a elevilor permite pătrunderea acestor probleme. Chiar dacă în religie cineva n'ar vedea de cât o simplă concepţie despre lume, ca oricare alta, ea totuşi are dreptul, să se afirme şi să se pro-pue elevilor în cursul superior.

Ca să nu se răpească bisericei umi-lindu-o, dreptul de a'şi afirma doc­trine, în care ea crede şi pe care o ia în serios şi să nu se lipsească ge­

neraţiile tinere de acest gen de cu-noştinţi, care alimentează necurmat cele mai înalte idealuri; să nu se ră­pească generaţiilor tinere această in­comparabilă putere educativă, care dă fermitate gândirei, ferind-o de boala paralizantă a scepticismului, dă dire­ctivă voinţii, diriguind-o spre viitute şi inspiră inimii cele mai nobile sim­ţiri.

Avem o supremă datorie, umani­tară, creştină şi naţională, să scăpăm genei aţia de azi şi pe cele viitoare de contagiunea crizei morale de azi. Biserica îşi are partea sa in această nobilă întreprindere şi reclamă stărui-, tor, să nu fie oprită de a lucra cu mijloacele sale cele mai nimerite, în­tre care este şi învăţământul religios în toate şcolile şi în toate clasele.« (x)

Blaj. Tipografia Seminalului teo logic areco-catol ic .

© B.C.U. Cluj