1925. Anul X I V . Martie. Nr. 3.

CULTURA CREŞTINA revistă lunară

Redacţia şi Admini- Abonamentul: Director: sfrafia: Pe an . . .160 lei. BL A). . Pe şase luni. 80 lei. Dr. IOAN COLTOR

Patriarhia românească. In mijlocului haosului din întreagă biserica o r t O "

doxă Scaunul primaţial al României se ridică la rangul de patriarhie.

Moscova sdrobită sub călcâiul bolşevic, Alexandria, Antiohia, şi Ierusalimul pierdute de mult pentru viaţa religioasă a omenirii, stafii fără suflare ale străvechilor glorii, Sofia excomunicată, Belgradul ţinut în seculara neputinţă balcanică de cultura, de occidentalismul croat, slavon şi sloven, iar nenorocitul Ţarigrad căutându'şi pribeag un loc de înmormântare al ambiţiilor écume*-nice pe pământul grecesc al cărui slujitor credincios era în toate veacurile trăite de coroana din Fanar, în»-treagă lumea Răsăritului, marcând limpede stigmatele negre ale celei mai teribile desagregări sufleteşti, — pri' veste cu invidie şi cu scârbă la deplasarea pe un pa' mânt latin, dispreţuit şi urât din toată inima de toată suflarea greco'slavă bizantină, a centrului de greutate al ortodoxiei...

Scriitorul acestor rânduri sc înapoiază delà Roma, unde a avut prilejul să vadă pe Sfântul Părinte, în zilele în cari se consuma tragedia Bizanţului şi se pre' ciza definitiv România ca moştenitoarea chemării dumnezeeşti pierdute de Grecii nevrednici de ea, pu' tftnd să constate sub ce largi orizonturi, prin cât de clară prismă se privesc acolo nouile evenimente şi — cu câtă simpatie...

© B.C.U. Cluj

Pag» 66.

I m p r e s i a a d u s a a c a s ă şi cea m a i i n t i m ă c r e d i n ţ ă a lui e s t e —• şi n u n u m a i a lu i — că a m a r u l p r o c e s d e s c h i s în tre R ă s ă r i t ş i A p u s s e t e r m i a ă p r i n s e n t i n ţ a f ina lă p r o n u n ţ a t ă de d r e p t a t e a lu i D u m n e z e u , fără d r e p t şi fără p u t i n ţ a de a p e l . î n s c r i s o a r e a de e x c o ' m u n i c a r e lăsa ta de l e g a ţ i i p a p a l i p e a l tarul d i n sf. S o f i a , a c u m s u n t c â t e v a v e a c u r i , a r d e a u c u v i n t e l e de f o c : „ A i c i să j u d e c e D u m n e z e u ! " cari îş i g ă s e s c a s tăz i răS" p u n s u l de b i n e c u v â n t a r e şi de b l e s t e m .

P e s t e stafi i şi p e s t e m u m i i î n g r o p a t e î n p ă c a t e şi ură se î n a l ţ ă d u m n e z e e a s c ă f ă g ă d u i n ţ a păc i i ; a păc i i ş i a iubiri i t u t u r o r c r e ş t i n i l o r

Iar p ă m â n t u l m e n i t să p r i m e a s c ă t e m e l i i l e n o u l u i » a ş e z ă m â n t a! d r a g o s t e i lui H r i s t o s e s t e u n p ă m â n t

l a t i n , s c ă l d a t în l u m i n a t u t u r o r s p l e n d o r i l o r r ă s ă r i t e n e .

Dr. 10AN COLTOR.

Lupta Blajului pentru chestiunea naţională, pe teren politic, pe timpul episcopului Lemeni.

— P e t i ţ i a ( l ia 1834 căt i -H î m p ă r a t u l F r a n c i s e I. —

Pe când generaţ ia de profesori tineri şi naţionalişt i înflă­căraţi, de după anul 1830, t rezeau conştiinţele amorţi te şi in­filtrau cu ajutorul şcolilor din Blaj principiile sănă toase ale naţionalismului în sufletele generaţi i lor cari se per indau prin orăşelul românesc delà îmbinarea Târnave lor ; pe atunci ep i s ­copul Lemeni, patronul acestor şcoli şi reprezentantul poporului pe care-1 păs torea , s'a nizuit să înbună tă ţească soar tea popo­rului român şi să-i apere patr imoniul s t rămoşesc , limba, prin petiţii şi proteste adresa te împăratului şi dietei t ransi lvane în numele clerului şi al poporului ; când singur, când în înţele­gere frăţească cu episcopul Sibiiului, Vasile Moga.

La tendinţele anter ioare de proselit ism şi de menţ inere a poporului român în cătuşele iobăgiei , Ungurii din Ardeal au rnai adaos din ce în ce mai lămurit, nizuinţa de -a despoia p o -

© B.C.U. Cluj

Ni. 3. CUL f u RA C R E Ş T I N A Pag . 67.

-porul român de cea mai scumpă comoară, pe care până a tunc i )

afară de cazuri răsleţe, nu reuşiră să i-o răpească . Voiau să ne r ăpească însuşi baza existenţei noas t re , l imba.

Ca o reacţiune contra tendinţelor centraliste ale lui Iosif II. şi mai ales împotriva decretului acestuia, prin care in t roducea în toate ţările monarhiei ca limbă de stat obligatoare, l imba germană, în locul celei latine, silind pe funcţionari ca în d e ­curs de 4 ani să înveţe limba statului ; Ungurii a tât în Ungar ia cât şi în Trans i lvania au început să ceară înlocuirea limbei latine cu limba lor maternă ' ) .

Ungurii n'au putut uita nici când pe „Împăratul cu p ă ­lărie", care a tăiat atât de adânc în privilegiile lor şi care i-a jicnit atât de crud, spunând , ca „limba maghiară îşi pierde cu desăvârş i re dreptul de-a fi considerată de genera lă" , din mo­ment ce în Ungar ia tot asa sunt în folosinţă, ca si limba m a -

. ghiară, limba germană , ilirică ( sâ rbească) şi „valachă".- 2 ) Cât ce închide ochii Împăratul losif II, către care Românii -

s'au uitat cu o deosebită dragoste şi recunoştinţă, Ungurii au început să se mişte mai liber.

Deja pe timpul lui Leopold II (1790—1792) se făcură p r i ­mele încercări de Unire a Transi lvaniei cu Ungaria , şi de acum începând cu prilejul fiecărei diete, Ungurii din Ardeal ţ ineau să aducă mai întâi în desbatere chest iunea limbii maghiare , ceeace ' însemna totodată nizuinţele lor de desnaţ ional izare , a Românilor:

1 în primul rând. Deşi vremile înaintau, şi după răsboaie le napoleoniene în

multe ţări, chiar şi în Ungaria propriu zisă, se în tâmpla ră p r e ­faceri, mai ales în uşurarea sorţii iobagilor; Ungurii din Ardeal nu voiau să se abată cu nici un preţ delà „Approbatae et Compil la tae" , nici delà sistemul celor trei naţiuni şi patru rel i-giuni recepté.

Faţă de nişte s tăpânitori cu tendinţe atât de reacţ ionare si cu intentiuni atât de vrăşmaşe , e uşor de înţeles, cât de greu era de a-se purta lupta din par tea Românilor, cari n 'aveau decât doi episcopi, dintre cari numai cel unit avea dreptul de -a lua par te în dieta ţării.

Cu toate acestea lupta s'a purtat cu demni ta te şi conşti inţă naţională.

l ) .Bariţiu, Părţi a l e s e I, p . 468. •»! T. Păcăţ ian , Cartea d e aur, I., ed . II., p . 112.

1*

© B.C.U. Cluj

Pag . 6 8 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr 3

Opera începută de episcopii loan Bob şi Gheras im Ada-movici, cu Supplex Libellus Valachorum la 1791, avea să fie continuată de urmaşii lor, loan Lemeni şi Vasile Moga, la 1834.

Prin rescriptul său din 18 Mai 1791, • Leopold II. t ran­spunea dietei t ransi lvane, prin comisarul împără tesc generalul?* Rali, petiţia ce i-se ad resase „în numele întregii naţiuni Va~ lache din Ardeal" *)> c u provocarea, ca dieta să se consulte „asupra plângeri lor şi pretensiuni lor cupr inse în ea" şi să facă propuneri le cu privife la îmbunătă ţ i rea stării Românilor.

O comisiune însărc ina tă de dietă a şi dat răspunsul în sensul celor preconizate de sasul Eder, după ce episcopul Bob prin terorizări fusese făcut inofensiv. Prin conclusul dietei nu s'a da t altă satisfacţie, decât că s'a votat un articol de lege „De libero Religionis Graeci Ritus Disutiitorum exerci t io" 2 ) .

Convocarea dietei din par tea împăratului pe ziua de 28 Mai 1834, dete prilej celor doi episcopi ca după un interval de 41 de ani, — în care t imp în situaţia Românilor nu se în tâm­plase nici o uşurare , să resusciteze petiţia din 1791. Totoda tă în numele clerului şi-a poporului român din Ardeal, cei doi capi bisericeşti aş tern împăratului o nouă petiţie, prin care completează pe cea din 1791 3 ) . — In 5 (17) Decemvrie 1833, Lemeni r ă spundea la scr isoarea lui Moga din 24 Noemvrie, scri indu-i să facă împreună o moţiune către Dietă, pentru ob ­ţinerea unor drepturi *).

Deja în 12 Iulie împăra tu l t r ansmisese cererea episcopilor d im­preună cu Supplex Libellus cancelariei aulice t ransi lvane, pentru a-şi da părerea . Cancelar ia aulică cu data, Viena 6 Aug., face mai întâi un rezumat al petiţiei din 1791, ş i -ş i . dă răspunsul la patru din cele cinci puncte ale petiţiei. Trece apoi la cele cu­pr inse în petiţia lui Lemeni şi Moga.

M Bariţiu, o. c. p. 537 « P i è c e s n o m i n e un iversac in Transylvania na t ion i s va lach icae Suae Majestat i s exh ib i tas« .

2 ) Păcăţ ian , o. cit. , pp. 132—137 . Rescr iptul împărăte sc In î n t r e g i m e şi rezumatul conc lusulu i votat din partea d ie te i .

") P a p i u Ilarian, 1st. R o m . din Dac ia sup . I., ed . H. Viana 1852 , pp. 219—243, la d o c u m e n t e , publ ică t ex tu l l a t inesc al propuneri i cance lar ie i trans , au l i ce , referitor la c e r e r e a lui L e m e n i şi Moga, pentru a fi re luate în d e s b a t e r e pe t i ţ ia din 1791 şi cerer i le e p i s c o p i l o r d e a s e da erepturi •g inţ i i va lache« .

*) Protocollum Praesidiale Episcopatus Fogarastensis pro anno /<4'?J, duttum per Epitcopum IoannciH Lemtny,..; in arhiva mitr. d in Blaj . N o . 1233 . D i e 5/17 D e c e m b r i s 111. M*ga u t m o t i o n e m a d Comit ia fac iamus pro» impetrandi» aliqurbuc juribus . — Scr i soarea e în româDeş te cu l i tere c ir i l ice .

© B.C.U. Cluj

C U L T U R A C R E Ş T I N A P a g . 69

Pe baza rescriptelor împărăteş t i din 26 Mai şi 21 Iulie 1792, prin cari se promitea uşurarea sorţii Românilor, şi apoi având în vedere atât motivele responsabil i tă ţ i i impuse lor prin antecesori , cât şi în puterea oficiului ce le incumbă, — cer ca „naţ iunea română, care întrece în număr pe celelalte naţ iuni ale Transi lvaniei şi poartă în măsură mai mare toate greutăţ i le

\ râsboiului ş i -ale păcii, fără a avea totuşi vre-un drep t ce tă ţe­nesc, să se recunoască de naţ iune de sine s tă tă toare şi întru toate egală celoralalte trei naţiuni r ecep té" 0 ,

Referentul aulic spune mai depar te , că episcopii sunt cu atât mai convinşi de^ drepta te celor expuse de dânşii , încât spun în „instant ia" lor, că Românii nu numai delà natură, dar nici prin legi n 'ar fi scoşi delà drepturi le şi beneficiile ce tă ţe­neşti ; căci „în vechime s'au bucurat de drepturi cetăţeneşt i , iar vre-o- lege positiva, în puterea căreia să fie lipsiţi de d e ­prinderea drepturi lor înrădăcinate In natura omenească , prin dietă nu s'a adus niciodată, cu atât mai puţin nu se poate d o ­vedi a supra lor vre-o fărădelege săvârş i tă , care să t ragă după sine o p e d e a p s ă atât de m a r e " 2 ) .

In punctul doi, petiţia a ra tă netemeinicia terminului de „tolerat", „căci dacă nu ar fi Românii consideraţ i de par te consti tutivă a Principatului Transi lvaniei ar avea voie l iberă de a emigra, dar aceas ta nu se permi te nici indivizilor s ingu­ratici, ne cum naţiunii întregi, de sigur din motivul, că n 'ar fi cine să ocupe locul Românilor pentru a pur ta greutăţi le , fără ca să se împăr t ă şească şi de dreptur i le ce tă ţăneş t i " 3 ) .

In punctul trei, episcopii afară de documente le din petiţia naţ ională din 1791, mai aduc unul, ca să dovedească cum s i s ­t emul in t rodus în Trans i lvania cu escluderea Românilor, în secolii trecuţi n 'a existat . Documentul dovedeşte că pe t impul lui Andrei III (1290—1301) Românii au s tat la judecata (T r i ­buna l ) ce s'a făcut înaintea regelui în procesul familiei Her-szenyi, a lă turea de nobilii, săcuii şi saşii .

In sfârşit în punctul patru, episcopii dupăce au dovedit, că a existat o egali tate între Români şi celelalte naţiuni con­locuitoare, „nu înţeleg ce ar s ta în potrivă, ca a semenea Un­gurilor, Săcuilor şi Saşi lor şi Românii să consti tue în numele

') Papiu Ilarian, o . cit. , pp . 9 5 - 9 6 şi 238—239. *) Ib idem, p. 239. c ) I b i d e m .

© B.C.U. Cluj

lor o naţiune ca în vechime, căci nu s'ar t u r l u r a s i s t emul Transi lvanie i dacă Românii ar fi declaraţi de-u patra n a ţ i e " 1 ) .

La aces te cereri ale lui Lemeni ş i -Moga opinia pe care o» dă cancelar ia aulică t ransi lvană e cinică şi plină de sofisterii:

Se răspunse , că e neîntemeiat argumentul , cumcă Românii-ar purta în măsură mai mare greutăţi le ţării decât celelalte-naţiuni — şi aceas ta din motivul, că iobagii români locuesc pe-pământul domnilor, deci nu dau dintru a lor, ci darea şi greu­tăţile se poar tă din par tea proprietari lor acelor pământur i . (Curat vorba Approbate lor : „Viiicus praeter mercedem sui l a -boris nihil habe t" ) — Se r ipostează apoi, că „suplicanţii fără: pata ingrati tudinei nu pot afirma că delà 1791 până în 1834 nu s'ar fi făcut pentru Români nici o uşurare şi se provoacă , la articolul de lege din 1791 referitor la clerul neunit, şi la articolii de legi, rămaşi literă moartă , privitor la gr. catolici.

La punctul culminant a! cererii , ca naţ iunea româna să fie recunoscută de a pa t ra naţ iune, se respunse , că aceas ta nu. l i-s 'a promis nici când Românilor şi că în conformitate cu a r ­ticolul 6 din 1774, nici nu li-se poate concede fără răs turnarea sistemului legal al Marelui Pr incipat al Ardealului -).

După unele observaţi i privitoare la susţ inerea potrivită a Clerului ambelor biserici şi la promovarea culturii ţăranului român, opinia Cancelar ie aulice se încheie prin propunerea , ca. prin decretul ce li-se va trimite Episcopilor, aceia să fie în­drumaţi , ca bucurându-se de dreptur i le căpăta te (în 1744, 1791 şi 1792), să aş tepte în linişte hotărîrile dietei şi rezoluţiile îm-~ părăteşt i şi „să se nizuiască a se face demni şi pe mai de ­par te de favoarea şi frăţia într 'adevăr păr in tească a Prea înăl­ţatului împăra t " 3 ) . Iarăşi vechiul cântec : „Bene sperare iubeţ: Sua Majes tas" .

Cei doi episcopi ş i-au făcut dator ia faţă de biserică şi neam. Au luat în mână memoriul şi totodată programul na--

m

' ) Ib idem p. 240. ». . . n o n v ideatur , quid obs tare p o s s i t : ne etiana> Valachi ad instar Hungarorum, S i c u l o i u m e t S a x o n u m suo nomine, s i cut . ant iqui tus , ita nunc q u o q u e Natiàncm cons t i tuant , n e c turbaretur S y s t l i e m a Trans i l van iae , si Valachi pro quarta N a t i o n e dec lara ientur« .

J ) Ibidem, p. 141. »Valachis id, quod i p s i s , qua quartae nat ioni be--.neficium conc iv i l i ta t i s c o n c e d a t u r n e c a p p r o m i s s u m e s s e , n e c a b s q u e con-v u l s i o n e Magni Frincipatus Trans i lvan iae l egá l i s S y i t h e m a t i s , prout in ar--t i c u l o anni 1744 pronunc ia tum habetur, c i s d e m c o n c e d i p o s s e * .

a ) Ib idem, pp . 242 - 243

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. C U L T U R A CREŞTINA P a g , 71.

ţional din 1791 şi l-au completat prin tot ce-au ştiut şi au crezut mai potrivit, nescăpându- le nici argumentul dreptului natural , — fruct al revoluţiei franceze şi a filosofiei dreptului . Daca acest a tac frontal nu le-a reuşit,, nu e din vina lor, cum înclină a crede Papiu llarian ' ) . Nici dacă ar fi primit ei în­sărc inare specială din par tea naţiunii , fie prin culegere de s u b -scripţiuni, (— delà un popor analfabet) , fie prin congres naţ io­nal, ca în 1848 (— şi e . întrebare dacă s'ar fi putut ţinea atunci) , fie prin sinod, (care fusese de altfel convocat cu un an înainte) ; aşa cum ar fi trebuit ei să facă după părerea lui Papiu l larian, care t inăr abia trecut de 20 de ani, pe când îşi scria istoria în Viena, trăia încă sub vraja evenimentelor din 1848; n'ar fi dus la mai mult rezultat, dată fiind îndărătnicia representanţ i lor naţiunilor privelegiate din Ardeal, cari nu pregetau a se opune chiar şi rescriptelor î m p ă r ă t e ş t i . . — Din cauza acestei atitudini a lor, chiar şi dieta din 1834,35 care a fost o „dietă turbulentă"' 2).» a trebuit să fie disolvată cu forţa, din par tea comisarului î m p ă ­rătesc, archiducele Ferdinand de Este, la 5 Febr. 1835; deoarece această dietă nu a tratat nimic serios, ci cum spune rescriptul monarhului „sub numele bastard al libertăţii spurcă l ibertatea şi merge pe căi întortochiate, spre a răs turna buna o r d i n e " 3 ) .

Am ţinut să insist asupra acestei petiţii, deoarece ea scapă din vedere atât lui Bariţiu în „Părţi alese din Istoria Transi lvaniei" , precum şi dlui Păcăţ ian în „Cartea de aur" , iar dl Bogdan-Duică în capitolul „Evenimentele politice dintre 1831—1839" pp. 40—45, din cartea dsale, „Viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu" (Buc. 1924), nu aminteşte cu un s ingur cuvânt de petiţia acestor doi episcopi , — pe cari de altfel îi decap i ­tează prin două cuvinte, numindu-i „nulităţi i n t e l ec tua le" 4 ) —-deşi e de necrezut, să nu-i fi bătut la ochi primul document din adnexele volumului I. a Istoriei lui Papiu llarian, pe care îl epuizează în tot ceeace crede că poate fi compromiţător la a-dresa Blajului, şi cu toate că la vrâsta de 22—23 de ani, T r i ­bunul din 1848^ nu putea avea erudiţia atât de iubită de dl Bogdan-Duică , erudiţie, a cărei lipsă îl face să nu-i mai placă, nici chiar ceeace a scris dsa în anii tinereţii ' ' ) .

Dr. CORIOLAN SUCIU.

' ) O. G. pp . 9 7 - 9 8 . *) Baritiu, o. cit . p. 588. 3 ) Ibid* m, p. 586.

*M Pag: 48, no ta 5. 5 ) Cf. S o c i e t a t e a de mâine , sn 11, n n i 4 şi 5 p 01.

© B.C.U. Cluj

Pag. 7?. CULTURA C R E Ş T I N A Nr. 3 .

„Părintele săracilor". U n a m ă n u n t d i n a n i i d e p r e o ţ i e ai M i t r o p o l i t u l u i A l e x a n d r u

Ş t e r c a Ş u l u ţ i u d e C ă r p e n i ş .

Comuna Bistra din Munţii Apuseni este una dintre celea mai mari sate româneşt i din Ardeal. Se înt inde pe şapte d e a ­luri ca Roma. Casele sunt resfirate la mari depăr tăr i , pe văi în sus şi pe culmi. Ujjii creştini fac câte trei ceasuri şi mai b ine delà căsc ioara lor până la biserica din mijlocul satului. Căci aşa t răiesc Moţii noştri din mosi s t rămoşi , unde si cum s'au putut ocroti, sărmani i , pe lângă fâneţele şi vitişoarele lor. Ei au fost într 'adevăr fraţi cu codrul, vorba poetului Alexandri . Fraţi de necaz şi de nevoie însă, nu de îmbuiba re !

Când a sosit tinărul preot Alexendru Şterca Şuluţiu în Bistra, la 13 Decemvrie 1814, comuna avea 700 de fumuri, d intre cari puţine erau în preajma bisericii, ap roape de popa şi de molitvelnic. Tocmai de aceea parohia Bistra avea 3 preoţi, un paroh şi două ajutoare, capelani cum se zice. Parohul George Bistrai era om bătrân şi bolnăvicios, care, mai ales fiind reumatic de picioare, abia se putea târî până la biserică, necum să mai alerge cu crucea Ia Bobotează, ori la î ng ropă ­ciuni depăr ta te . Această slujbă o făceau cei doi capelani ai săi , Şuluţiu şi George Bistrai, t inărul.

Aceştia mergeau pe la casele creştinilor mai mult călare, cu patrafirul şi cu car tea de slujbe în desagă . Alt modru mai bun nu era. Că de ar fi umblat pe jos . puteau să moară oa­menii bolnavi, fără să vadă faţa popii şi sfânta grijanie. C a p e -lanii'şi aveau fiecare câte-un cal anume, to tdeauna înşeuat şi ga ta de plecare. Că poporul era mult şi dureri le dese.

In anii delà 1814 până la 1817,. a fost foamete mare în Ardeal, care, în munţi mai ales era foarte cumpli tă . Moţii se hrăniau cu mălai din scoarţă de lemn şi din coceni de porumb, iar vara „pâr l iau" urzici şi lobode cu apă clocotită şi aşa îşi mai înşelau foamea de pe-o zi pe alta. Altă „păzi tură" cum i-se zicea la zeamă — nu aveau!

Şi'n vremuri bune , Moţul ştia să facă un foc mare lângă cocioaba lui din munte şi-1 căptuşia cu câte-un bolovan doi. Umplea un c iubăraş ori o cofă cu apă l impede delà „ţârău", p rese ra într 'ânsa câţiva pumni de făină de mălai şi ames teca

© B.C.U. Cluj

Nr . :;. C U L T U R A C R K Ş T I N A _ Pag._73 .

bine. Mai arunca un drob de sare dacă avea, iar când bolo­vanii din jă ra tec se înroşiau bine, îi lua cu două beţe si—i lăsa î rumos în „ciuruiala" de făină. Apoi îşi aduna omul toată casa pe lângă c iubăraşul cu mâncare , lingurile de lemn „hăl tăcă iau" spornice şi pacea era gata. Gurile f lămânde se împăcau şi Moţul era mulţumit.

Aşa trăia sărăc imea din munţi şi'n timpuri de belşug, că ..ţara", câmpii le roditoare delà Mureş, Someş ori Crişuri , erau depar te şi bucatele se câşt igau cu greu.

Atunci însă, în cei trei ani de foamete delà 1814—1817, nu se găs ia făină nici pentru cei doi-trei pumni de hrană pr i ­mitivă. Iar delà o vreme, sărmani i oameni au început să „în-pr i los tească" de foame numai cu scoarţa din pădure şi cu ur­zicile „pălite pe sărăc ie" . „Inchileau" cum se zicea şi #11 pr ins a muri, ba ici, ba colo. Cădeau ca snopii , de se dusese vestea de-o nenorocire ca aceea.

In Bistra. prin văi şi pe culmi, erau în acei ani şi până la câte 7 înmormântăr i într'o s ingură zi. Cumplire mare!

Când era capelanul Şuluţiu chiar pe la începutul preoţiei sale, s'a în tâmpla t să moară iarăş trei oameni într 'o zi, dintre cari doi într 'o parte a comunei, pe ace laş vârf de munte, iar al treilea în altă parte , tot la deal mare. Cei doi dintâi erau din sărăc ime, iar cel ce murise s ingur pe muchea lui, era din oameni mai cu s tare .

Venind rudeniile răposaţ i lor după preoţi, bătrânul paroh George Bistrai şi-a chemat capelanii şi i-a împărţ i t la t reaba, xicându-le :

— Tu, George fătul meu, te duci la morţii din Dealul Hudriceştilor, că tu eşti mai cu pr indere şi de nu-i lua plată mare delà aceşti oameni săraci , n'o fi cu bănat , că până acum iot tu ai fost pe la bogaţi . Iar la bogătoiul din Dealul Măguri i va merge „popa cel t inăr" (Şuluţiu), să mai pr indă şi el ceva, că-i om nou şi începător . Şi-i rândul lui.

Capelanul George s'a pus însă în potrivă şi a zis: —, De altă da tă to tdeauna te voi ascul ta , taică părinte,

dar acum să am iertare. Că uite, bine stii sfinţia ta că în Dealul Măgurii sunt vitele mele la iernat, şi trebuie să-mi văd de „ iosag". Azi e rândul să duc sare la vite şi mâncare la slugi, şi cu o cale îngrop şi pe mortul cela..

Parohul nu se dete convins, ci a stăruit şi mai depar te ca porunca să fie împlinită întocmai . Insă capelanul cu vite ia munte şi cu slugi, nu se dete plainic. Nu şi nu, că el nu merge în Dealul Hudriceşt i lor! 2

© B.C.U. Cluj

I'ag. 74. C U l . T U K A CREŞTINA M 3

Atunci popa cel tinăr, Alexandru Şuluţiu, rupse- sfada şi z i s e :

— Taică (parohul îi era socru), lasă-1 să meargă unde pofteşte. Eu mă voi duce şi la săraci , că eu voi fi „popa s ă ­racilor".

Luă deci pe rudele săracilor din Dealul Hudriceşti lor şi purcese cu ei, să le îngroape morţii.

— Vezi mă, — zise unul dintre Moţi pe cale, — dacă n'ai colaci să umpli straiţa şi punga popii George cu potori, mai că îţi rămân morţii neîugropaţ i . Tot cel ce are pofteşte mai* mult. Dar iată, popa ăsta tinăr, alduiascâ-1 Dumnezeu, nu-i bocotan ca ortacul lui, şi tot nu lâcomeşte la potori şi fu gata să vie la morţii săracilor. Alduieşte-1 Doamne şi-i dă tot b ine!

Părintele săracilor. Aşa a fost preotul cel t ânăr din Bistra la 1814, Alexandru Şterca Şuluţiu, chiar delà începutul păstorir i i sale . 1-a şi mers vestea prin toţi coclaurii de munte şi popo­rul Moţilor prinse a-l iubi şi a se lipi de dânsul ca de un a d e ­vărat părinte ce era.

După nenumăra te fapte ca aceasta , când preotul Alexan­dru Şterca Şuluţiu, în luna Mai 1836, trebui să se despar tă de turma sa din munţi, căci fusese numit vicar la Şimleul Si lva-niei, nu-i de mirat că poporeni i săi l-au pe t recut cu lacrimi şi cu jăianie mare.

După predica de despăr ţ i re din biserică „de par tea p o ­porului se ridică un complorat de obşte, femeile celea cuvioase mai cu seamă da ţipete şi vaiete, mişcătoare şi de pietri. In toată biserica era numai jele şi vaiete, vărsând izvoare de la­crimi", — spun din cuvânt în cuvânt însemnăr i le bătrâne, după cari am schiţat în tâmplarea cu „popa săraci lor" .

Şi ia răş : „Poporul înţelegând, că pornirea preotului şi protopopului său din Bistra va fi tot în aceeaş zi după arnia-zăzi, îl urmă cu mic cu mare, bărbaţ i şi femei, oblu delà b i se ­rică până la casa parohială şi, când inundându-ş i şi el obrajii cu nesecatele izvoare ale ochilor, se sui în căruţa care pentru to tdeauna îl ducea cu locuinţa din Bistra, nu-i r ămăsese nici mâinile, nici hainele, ba nici căruţa, nici roatele ei, nesăruta te şi neudate cu lacrimile poporeni lor săi cei buni" .

Pe lângă a semenea semne de nefăţărită dragoste , noul vicar al Şimleului, fostul „popă al săraci lor" t imp de 21 de ani şi 6 luni în Bistra, a mai fost petrecut şi până la Abrud de-o 100 de călăreţi, drept ga rdă de onoare şi de recunoşt in ţă!

ALEXANDRU LUPEANU.'

© B.C.U. Cluj

S i . 3. CU 1/M I KA CK ţ Ş j f l N A Pag. 75.

Reforma şcolară. C o n s i d e r a ţ i u n i a c t u a l e d i n pr i le ju l r e f o r m e i învăţă- '

m â n t u l u i s e c u n d a r .

I.

Răsboiul mondial atât în faza primă, belică, precum şi în faza a doua, postbelică, a p rodus o adevăra tă fermentaţie în ce priveşte concepţiile de viaţă, cu repercusiuni puternice — cum era şi natural — , a s u p r a organizări i şi directivării viitoare a învăţământului de toate gradele .

Răsboiul în ambele faze a fost şi —• încă este — un pu -l e rn ic punct de probă a forţelor pentru diferitele concepţii de viaţă sub toate aspectele , în specia l , sub aspectul educaţiei morale, culturale şi profesionale ale generaţi i lor antebelice.

învingeri le ge rmane , datori te în mare par te unei educaţii profesionale intense, vitejia fără seamăn a apărător i lor delà Verdtm şi Marna, năvala înfiorătoare, cu pieptur i le desveli te, ale nemuritorilor delà Mărăşeş t i , izvorîte din dragos te de neam şi ţară în cel mai ideal senz, şi în urmă ghiare le hidosului material ism, ivite şi puse în pract ică sub cel mai scârbos a s ­pect chiar în cursul şi mai ales după înce tarea răsboiului , p r o ­ducte ale doctrinelor material is te, au făcut şi fac, ca fermentaţ ia diferitelor concepţii să oscileze, să acţioneze şi reacţ ioneze când spre s tânga, când spre dreapta , t recând uneori chiar şi ex t re ­mele, cum e cazul în Rusia.

Amăsura t necesităţi lor, pe cari evoluţia inexorabi lă i e in­dică în ce priveşte directivarea generaţ i i lor viitoare, apoi a m ă ­surat lipsurilor, pe cari răsboiul , cu toate urmările sale, le-a descoperi t în privinţa educaţiei antebelice, fiecare stat t inde sâ-şi revizuiască organizaţ ia şcolară şi să-i in t roducă refor­mele cerute de experienţele trecutului şi de prevederi le viitorului.

Guvernul actual al ţării noastre prin legea învăţământului pr imar-normal , apoi prin proiectul legii învăţământului secundar vrea să lă rgească cadrele organizaţiei noas t re şcolare, să le refacă şi să le reformeze a m ă s u r a t necesităţii imperat ive de-a da generaţi i lor viitoare cea mai bună şi în ţe leaptă educaţ ie atât pentru interesele colective, cât si individuale. 2*

© B.C.U. Cluj

Delà resolvirea norocoasă a reformei şcolare, — credem», că nu exagerăm, — va depinde în mare parte, dacă nu exclu- s siv, viitorul fericit al tării.

Suntem în preajma depuneri i proiectului de reformă a î n ­văţământului s ecunda r la cameră şi senat , proiectul legii î n v ă ­ţământului pr imar şi normal fiind trecut deja prin forurile I e - , gislat ive în ses iunea anterioară, se impune deci examinarea , principiilor, pe cari se bazează aceas ta reformă. Nu pot fi n i ­mănui indiferente aces te principii şi nici nu este iertat să-i fie,, mai ales având în vedere, că pe cultura generală , câşt igată în şcoala secundară , se bizue pătura intelectuală, pă tura condu­cătoare a unei ţări. '

Principii le reformei învăţământulu i secundar , căci d e o c a m ­dată se poate vorbi numai de principii, p e t r ecând încă în pu - ••

• blic concretizări le depuse în proiectul de lege, sunt în s t rânsă , legătură cu principiile conducătoare ale reformei secundare-franceze.

Pentru a putea încadra principiile reformei noastre s e c u n ­dare alături de principii le s imilare ale ţărilor occidentale, mai ales latine, cu cari avem şi t rebue să avem cea mai s t rânsă comunitate culturală, apoi pentru a învedera — prin compa­raţie — dacă principiile reformei noastre secundare sunt cele: mai norocoase, înainte de-a examina mai deaproape aceste principii , este necesa r să trecem pe scurt în revistă reformele învăţământului secundar din ţările occidentale.

Franţa, îşi reformează învăţământul la 1902, iară d u p ă / răsboi la 1923. Dura ta învăţământului secundar atât după re ­forma din 1902, cât şi după cea din 1923 a fost şi este de 7 ani, împărţ i t în 2 cicle: inferior (I) cu 4 ani, superior (11) cu 3 ani.

După reforma din 1902 ciclul inferior a v e a . 2 diviziuni: una cu 1. latină obligatorie în cl. I—IV şi cu 1. greacă faculta­tivă în cl. 111 şi IV, şi alta fără limbi clasice; ciclul super ior , în cl. V—VI avea 4 diviziuni amăsura t studiilor principale: : l a t ină-greacă , lat ină-l imbi moderne , lat ină-şt i inţe şi ş t i inţe-l imbi_ moderne , în cl. a VlI-a (ul t ima) a semenea erau 4 diviziuni,, dominând în pr imele 2 filosofia, iară în celelalte matemat ic i le ; '

Exper ienţa de 20 ani (1902—1923) dar mai ales, c r e d e m , noi, aberaţ i i le sub rapor t moral, la cari a dus , după cum a proba t -o şi o probează răsboiul , — cu toate progresele uriaşe,, realizate în domeniul tehnicei, comerţului e t c , concepţia învăţă-

© B.C.U. Cluj

J l r ^ j . C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag^ 77.

montului realist (util i tarist), p repondera t de studiul şti inţelor practice, au făcut, ca să se revină la concepţia învăţământului idealist, consacra t ca a tare prin studiile clasice ( la t ină-greacă) .

Reforma franceză din Í923 este legată de numele fostului ministru al instrucţiunii , Léon Bérard, şi ca repar t izare a s tu­diilor faţă cu reforma din 1902 prezintă u rmătoarea înfăţ işare: Ciclul inferior are o durată tot de 4 ani, însă numai cu o sin­gură diviziune, în care latina este obligatorie, iară g reaca fa­cultativă în cl. III şi IV.; ciclul superior , cu o dura tă de 3 ani, în cl. V şi VI iar 2 diviziuni: una cu 1. la t ină obligatorie şi greaca facultativă, cealaltă fără latină şi g reacă cu limbi vii şi şt i inţe; în cl. a VH-a la pr ima divizie are rol p reponderan t filosofia, iară la a doua divizie au matemat ic i le .

Noua reformă, voind să elimineze cusururi le .principale ale legii delà 1902: supraîncărcarea elevilor cu diferite materii ,

-şi specializarea într'o direcţie prea de timpurie (multele divi­ziuni), dăună toa re culturei generale , ce t rebue să o dea şcoala s e c u n d a r â r şi chiar interesului de mai târziu a multor elevi, a supr imat cu totul diviziunea din ciclul inferior, iară în ciclul -superior a lăsat numai 2 diviziuni: una cu 1. latină şi greacă, ceialaltă cu 1. franceză, mai uesvoltată , si cu încă o l imbă vie. Astfel greuta tea concentr ică a instrucţiunii s'a pus pe limbile clasice şi în general pe studiul limbilor şi al literaturilor, în ­făptuind ca organizare , principiul învăţământulu i unitar, g rupa t în jurul limbilor şi al l i teraturilor clasice, cu echi l ibrarea p r e -potentei studiului ştiinţelor.

Ministrul Bérard a voit deopar te să elimineze dual ismul (clasicism şi modern i sm) din şcoală şi astfel să scape şcoala şi elevii de inconvenientele dual ismului , de altă par te a voit să dea o cultură generală unitară pentru toţi fiii Franţei , p u ­nând la centru studiile clasice, pe cari le-a crezut mai proprii pentru real izarea unei culturi super ioare , solide, constante prin exemplele inmutabi le şi eterne ale creaţiunilor li terare, sub r a ­port etic şi estetic, menite să înalţe sufletele peste preocupăr i le de ordin utilitar, cu scopul final de-a creşte caractere (p r in ­cipiul idealist) .

Tendin ţa genera lă de -a înobila şi a înălţa sufletele, ca o reacţiune firească pe urma ravagii lor doctr inelor utilitariste reprezentate în şcoală prin preocupăr i de ordin realist şi man i ­festate de multe-ori a tât în cursul răsboiului , cât şi după răsboi

; : ă r ă mult scrupul , şi în urmare tendinţa, — deşi nemăr tur i s i tă

© B.C.U. Cluj

C U L T U R A CKKŞT1NA

— de-a restabili echilibriul moral, trece ca un fir roşu pr im-toate proiectele de reformă şcolară.

Reforma lui Bérard a fost de scurtă durată (Maiu 1923— Aug. 1924), căci urmaşul său, François Albert, a in t rodus din i nou peniftu anul şcolar 1924/25, pe lângă diviziunile clasice- _ li terare din cursul superioi şi diviziunea modernă cu l imbi le :

vii şi cu ştiinţele naturale. Motivul acestei schimbări este, --- după părerea r e f o r m a ­

torului — că reforma lui Bérard nu a ţinut s eamă de rea l i ta te : de inteligenţa super ioara , ce o cere studiul limbilor clasice, pe-care nu o posedă fiecare individ, şi de dura ta lungă, ce o p re ­t inde însuşi rea limbilor clasice, si astfel foarte mulţi se exc lud -prin liceul unitar clasic delà cultura şcoalei secundare , de altă_ par te , că şcoala t rebue să se adapteze atât apti tudinilor înăscute ale elevilor, cât şi necesităţ i lor reale ale vieţii, a tât sub rapor t , individual, cât şi colectiv: principiu realist ca fond şi o rga - • nizatie.

Cusurul programei nnitare alui Bérard după François:-'' Albert este, că, neputând negliga însemnăta tea ştiinţelor, prin, numărul de ore dest inate acestora, a supra încărca t p r o g r a m a .A

Ca scop final al instrucţiei şcolare, pe lângă însuşi rea A unei culturi generale Fr. Albert fixează câşt igarea unei judecăţi-sănătoase cu ajutorul acelor studii, cari corăspund mai b i n e -variatelor apti tudini ale elevilor. •

François Albert a anunţa t simultan cu re integrarea divi—-f ziunei moderne în cl. V şi VI şi refacerea complectă a pro— ] gramel şcoalei secundare .

Astfel în Franţa în cursul unui an c pe cale se se succe - c

deze două reforme şcolare ; — u n a alui Bérard, ca fond idealistă. , având la bază cultura clasică, ca organizaţ ie unitară, cu scopul de -a ridica nivelul culturei genera le şi a susţ inea priori tatea, intelignţeei, — alta alui Albert, ca fond realistă, având la bază de-o par te cultura clasică, de altă par te ştiinţele moderne , ca o r ­ganizaţie deci dual is tă (bifurcaţie), având de scop pe lângă: însuş i rea culturei genera le şi posibil i tatea însuşirii unei j u d e ­căţi s ănă toase cu ajutorul acelor studii, cari corespund mai bine: variatelor apti tudini a le . elevilor.

In Fran ţa se dă deci lupta în jurul reformei î n v ă ţ ă m â n ­tului secundar pe principii le idealismului sau ale realismului ca. ;

fond, ale liceului unitar sau divizat, ca organizaţ ie , ale c l a s i - 1 cismului sau modernismului , ca baze de cultură genera lă . "A

© B.C.U. Cluj

Nr. 3 C U L T U R A C R E Ş T I N A î > J i J 9

Reforma învăţământului în Franţa este în mare măsură în funcţie şi de concepţii le politice, conservat ive ' şi democrat ice , cu reflexele lor sociale.

Tot a semenea şi reforma şcolară italiană este în funcţie de concepţia politică a fascismului.

Dupăcum fascismul este o concepţie specială politică în haosul urmat după răsboi , tot astfel şi în reforma sa şcolară se oglindeşte o concepţie cu totul specială .

Concepţ ia , delà care a plecat autorul reformei italiene, ministrul Giovanni Gentile, este, că scopul propriu şi principal al statului, ca convieţuire colectivă, constă în real izarea echil i-briului moral, în real izarea vieţii morale sub toate raporturi le . In acest senz individul, trăind în colectivitate, este dator să 'şi aducă în consonanţă toate acţiunile sale cu scopul principal al statului, adecă cu morali tatea, făcând chiar jertfe, sacrificii pentru real izarea armoniei morale. Ca cetăţenii să fie gata de aceste sacrificii, statul în înfăptuirea scopului t rebue să se bizue pe religie, care înalţă gândul spre divinitate. In u rmare şcoala nouă, ca mijloc de educaţie, t rebue să fie spiritualistă, dând în acest senz cultura general umană, faţă cu şcoala veche, care era materialista.

In baza acestei concepţii studiile se concentrează în jurul spiritului umanist, având ca fond religia, apoi autorii clasici şi filosofia, cu ajutorul căreia se t ratează în mod filosofic toate problemele vieţii, atât ale trecutului, cât şi ale prezentului , eli­minând la singuraticele materii amănunte le , cari încarcă m e ­moria şi nu fecundează inteligenţa. Învăţământul este unitar.

In Belgia ministrul Nolf a pus chest iunea astfel: „oare se pot considera, ca echivalente din punctul de vedere al edu­caţiei genera le a spiritului şi caracterului , umanităţ i le vechi şi cele moderne, permiţând, ca cei ce vor face parte din pătura intelectuală a ţării să se p regă tească pentru vi i toarea lor mi ­siune, urmând drumuri diferite sau, ca legând firul tradiţiei cu prezentul, vechea educaţie clasică să fie socotită ca cea mai bună pentru obţ inerea unei adevăra te culturi generale , care să se impună tu tu ro ra?" Guvernul Belgian a aprobat soluţia a doua.

Totuşi , considerând circumstanţele locale, nu s'a admis s ingur numai învăţământul clasic unitar, ci s'a făcut o bifur-caţie, anume, ca elevii, cari nu întră la studii tehnice super ioare , să înveţe 1. latină şi greacă (secţia clasică), iară cei ce întră la" aces te studii să înveţe 1. latină fără greaca (secţia lat ino-ştiinţifică).

© B.C.U. Cluj

Pag. 80. Nr. 3 .

In Portugalia liceu], după noua reformă, are 4 secţ iuni : a) secţia limbilor şi a literaturilor clasice, b) secţia limbilor şi lit. germanice, c) secţia ştiinţifică şi d) secţia normală pentru învăţători . Principiul de bază al reformei este învăţământul obiectiv,

integral (al tuturor şti inţelor) şi subiectiv, adecă desvol tarea in­tegrală a tuturor activităţilor unui elev.

Făcând o privire genera lă peste reformele schiţate, putem constata u rmătoare le :

Reforma primă franceză (1923), i taliană şi belgiană tind să dea generaţi i lor viitoare o culturală generală , super ioară şi unitară, care să aibă la baza literaturile clasice, vechi şi m o ­derne, având convingerea, că în aces tea sunt depozitate , sub raport etic şi estetic, acele comori eterne şi inmutabi le ale in­teligenţei omeneşt i din toate t impurile, cari sunt mai potrivite să fecondeze inima şi raţiunea elevilor; reforma a doua (1924) franceză şi cea por tugheză pe lângă studiul clasicităţii admit, ca diviziune, şi studiul mai larg al ştiinţelor, ţ inând seamă de aptitudinile var iate ale elevilor şi de cerinţele reale ale vieţei.

Ca organizaţ ie şcolară, reformele tind spre unitatea învă­ţământului , cu excepţia Portugaliei şi în parte a Franţei ( re ­forma a doua) , voind să elimineze inconvenientele diviziunilor: cultura unilaterală şi special izarea prea de t impurie, lăsând special izarea în grija universităţi lor sau a şcolilor de special i tate .

Toate reformele convin în a degaja elevii de supra încă r ­carea programelor de până acuma, dând atenţia cuvenită igie­nei intelectului.

Suprafeţele de ciocnire între diferitele reforme izvoresc din două deosebir i : a) din deosebiri pr incipiale: deopar te idealism (clasicism), dealtă par te realism (modernism); b) din deosebir i de organizare cu reflexele lor de ordin prac t ic : de o par te în ­vă ţămân t unitar pentru toţi elevii, de altă par te învă ţământ divizat (pe speciali tăţi) după apti tudinile şi necesităţi le elevilor.

Examinând principii le diferitelor, reforme şcolare , avan t a ­g é e şi inconvenientele fiecăreia, apoi apl icarea lor practică, este cert, că e nevoe, ca viitoarea generaţ ie să posedă o cul­tură super ioară sub rapor t etic şi estetic, a semenea este foarte natural , că viitoarea generaţ ie nu poate fi lipsită nici de cuno­ştinţele, ce i-le prezintă reali tatea sub raport ştiinţific, căci altfel viitoarea generaţ ie , crescută fie după un sistem, fie d u p ă

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. C U L T U R A C R E Ş T I N A l ' a 8 . 8 ! . _

altul va fi uni laterală: în u rmare cea mai norocoasă resolvire a reformei şcolare va fi aceia, care f ixându-si de ţintă a î nvă tă -

y ' y y y

mântului secundar cultura generala, va face, ca, între cadrele unui învă ţământ unitar, elevul să-s i î n suşească atât cultura

y ' ) y

clasică indispensabi lă , cât şi cunoştinţele reale în măsura cerută de cultura genera lă , cu. un cuvânt, dacă se va educa şi inima si raţ iunea elevului într 'o combinaţ ie armonică .

Astfel se va putea evita uni lateral i ta tea şi într 'o privinţă şi în alta, şi se vor putea evita inconvenientele inhérente unei specializări p rea t impurie.

Ori principiul combinării diferitelor concepţii este în funcţie de o potr ivă: a) de p rograma diferitelor materii din şcoala secundară , b) de p rograma universităţ i lor şi a şcolilor de special i tate şi c) de igiena fizică şi intelectuală a elevilor.

Şi anume, ca învăţământul unitar-combinat să poată fi realizat, va trebui să se ţină s eamă la compunerea programei de următoare le : să se selecţioneze bine materialul fiecărui s tudiu, îuându-se minimul indispensabi l cu cons iderare şi la cerinţele programei universităţi lor şi a şcolilor de special i ta te în cadrele culturei generale . Vor trebui deci lăsate la o par te chestiunile mărunte , secundare , cari numai îngreunează , da r nu -fecondează ' intelectul, ca astfel să se evite surmenajul elevilor.

Compunerea programei fiecărui studiu, indiferent de pr in­cipiu, este lucrarea cea mai de căpetenie , când e vorbă de re ­formă, căci ea, reprezentând laturea pract ică a principii lor, poate să facă să devină iluzorii cele mai bine chipzuite intenţii ; poate să ridice la un nivel superior învă ţământul sau să-i pună greutăţi , cari să- i taie din capul locului orice avânt.

Dacă planul de muncă e bine fixat, încât pr iveşte laturea obiectivă a muncii, succesul este as igurat .

In lumina acestor consideraţ iuni vom examina şi pr inc i ­piile reformei învăţământului nostru secundar , ţ inând seamă de circumstanţele noastre speciale .

AUGUSTIN CAL1ÄNI.

© B.C.U. Cluj

Pag 82. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 3.

Atitudini şi învăţături contrazicătoare în sânul bisericii ortodoxe.

Pent ru cei neiniţ iaţi s 'ar pă rea cà'n sânul bisericii o r to ­doxe este desăvâ r ş i t ă un i ta te de veder i în ce pr iveş te dog­mele sau adevărur i le dogmat i ce . Real i ta tea este cu totul alta;

Pent ru ca cetitorii revistei să fie depl in or ientaţ i în a-ceas tă chest ie vom înşira câ teva date , u rmându-1 pe M. Jugie şi Duchesne , din cari se va vedea că ceeace părea a p rezen ta o uni ta te desăvârş i tă din punc t de vedere doctr inar , prezintă lacune şi goluri ce pot a d u c e o de sag rega re desăvârş i tă , aşa cum e cazul şi cu organiza ţ ia b i se r icească b in işor p r o t e s t a n -t izată în unele părţ i .

Cărţile dealer o canonice ale sf. Scr iptur i erau r ecunoscu te şi'n Biserica răsă r i t eană , ca şi'n cea a p u s e a n ă , de cărţi sfinte, insp i ra te de Duhu l Sfânt. Va să zică nu era deoseb i re de vederi a sup ra număru lu i aces to r cărţi sfinte dumnezeeş t i . De când î.isă teologul f a v o r i t a lui Pet ru cel Mare, Teofan Prokópovi tch , luă poziţ ie împot r iva cărţ i lor d e u t e r o c a n o n i c e ale Vechiului T e s t a ­ment, de atunci ele încep a fi resp inse de Ruşi . De fapt în veacul XIX. aceas t ă păre re devine învă ţă tu ră oficială a Sfân­tului Sinod, şi-şi află expres ia în ca teh i smul Iui Fi lare t aprobat de Sf. Sinod. Pă re rea acea s t a au îmbră ţ i şa t -o şi cei mai mulţi teologi greci , iar oficial i tatea o to lerează c'o indiferenţă desă ­vârşi tă . Or! prin aceas tă a t i tud ine Biser ica Răsăr i tu lui con­t razice săborulu i T ru lan şi săboru lu i II. delà Nicea cari au a-p roba t canonul 8 apos to l ic şi 32 delà Car t agena Mai poa te deci avea pre ten ţ ia de a fi in fa l ib i lă? , ^- Botezul. Până la mijlocul veacului XVIII. Grecii se mu l ­

ţumeau să re 'no iască ta ina sf. mir la t ini lor ce t receau la or -todoxie , In 1718 atât în Rusia cât şi'n pa t r i a rha te le greceş t i era admis până şi botezul lu terani lor şi al calvinilor. La a. 1755 pa t r i a rhu l ecumenic Ciril V. ho tă reş t e cu delà s ine p u ­tere , că papis taş i i nu ' s decâ t n iş te n e c r e d i n c i o s şi d e c i , t r e b u e rebotezaţ i . Se ştie că membr i i s inodulu i său au fost refuzat să a p r o a b e aceas tă m ă s u r ă , r edac t ând o definiţie contrară-

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. C U L T U R A C'KKŞTINA f a g . 83.

Măsura pa t r ia rhu lu i a sfârşit prin a tr iumfa încetul cu încetul în biser ici le autocefale de l imbă greacă . In 1756 cei pa t ru p a ­tr iarhi declară , că botezul bisericii a p u s e n e nu-i valid pen t rucă nu- i conferit prin cufundare . In sfârşit cam delà 1860, s inodul din Atena, ca şi pa t r i a rh ia din Cons tan t inopol , ho t ă r ă sc din nou, că numai sf. mir din 1629 ar t rebui repeţi t . .

Ruşii pănâ 'n 1629 nu rebotezau pe latinii convert i ţ i la legea lor. In săborul din M o s c o v a se hotărî să fie rebotezaţ i . In 1667 într 'un nou săbor la care luară pa r t e pat r iarhi i Ale­xandr ie i şi Antiohiei veştej i ră , în acord cu pa t r ia rh ia din Con­s tant inopol , ignoranţa păr inţ i lor delà săboru l din 1629, r e s t a ­bi l ind discipl ina vechie de a nu reboteza . Asta ţinu până la 1757. La aceas tă da tă sfântul Sinod publ ică ri tualul lui Petru Movi lă ; care prescr ia conferirea sfântului mir numai pe s eama acelor latini, cari nu l-ar fi pr imit delà episcopi i lor înainte de a fi încorpora ţ i bisericii o r todoxe . Aceasta prac t ică e u rma tă si azi.

t

Cum vedeţi deosebi re fundamenta lă între biserici le r ăsă ­r i tene într 'un punct ce a t inge dogma, şi variaţii delà un veac la al tul .

Spovedania. Teologii greci pănâ 'n veacul al XVI şi XVII,, şi confesiunea lui Dosikin recunoş teau că epit imii le adecă p e ­n i ten ţa i m p u s ă în formă de canon în sfânta spovodan ie pen i ­tentului din par tea preo tu lu i a re nu numai ca rac te r medicinal ci şi v indicat iv sp re ' i e r ta rea pedepse i cuveni te după păcat . Meietie Rigas şi confes iunea lui Petru Movilă neagă exis ten ţa p e d e p s e l o r vremelnice şi astfel şi nevoia unui canon din a c e s t punct de vedere .

Indulginle. v Teologia mai modernă gre.acă neagă de a s e ­meni şi îndr i tu i rea indulginţelor, în cont radic ţ ie cu î nvă ţ ă tu ra t radi ţ ională a Bisericii greceş t i , care cunoş tea aşa numi te le „ s u n h o r o h a r t i a " breve de i n d u l g i n g (confer confes iunea lui Hr i san t ) ident ice cu indulg in ţe le p rac t i ca te în b iser ica a p u s e a n ă .

Ordul. In veacul XVII şi XVIII grecii (vezi confesiunea lui Dos i te iu cap . 16) învăţau că taina ordului impr imă un s e m n neş te r s în sufletul aceluia care-1 pr imeş te . In Rusia e a p r o a p e genera lă şi oficială învă ţă tura cont rară , că ordul nu impr imă un ca rac te r neş te r s , şi Sfântul Sinod al Rusiei în t r a d u c e r e a Confesiunii lui Dosi te iu , făcută la anul 1838 lasă afară din Confes iunea lui Dosi te iu, care suna astfel: „Botezul impr imă un ca rac te r neş t e r s ca şi preoţia", pa r tea din u r m ă : ca şi

© B.C.U. Cluj

Pag. 84 C U L T U R Ă C R E Ş T I N A . Nr. 3 _

preoţia. Pă r e r ea a c e a s t a începe a p r inde rădăcini înce tu l cu î n c e t u l ş i 'n t re teologii greci , deşi major i ta tea a d e r ă încă la Confes iunea lui Dosi te iu . Deci iarăş i var ia ţ ie îritr'o ches t ie dogmat ică .

Indisolubilitatea căsătoriei. Leg i s l a t i acanon ică a pat r iarhie i admi te cel puţ in cause de divorţ , pe când cea rusească numai trei . Meleţiu Sake l loropoulos declară în dreptul său ca-nonic" că b i se r ica a d o p t ă în punc tu l aces ta prescr ipţ i i le legii civile. P rac t i ca în biser ica română or todoxă es te de fapt o adop ta r e a aces tu i pr incipiu.

Purgatorul. Confes iunea lui Dosi te iu admite trei ca te­gorii de defuncţi , a x ă r o r soartă e hotăr î tă în mod irevocabil d u p ă moar t e : 1. Cei aleşi cari văd faţă la faţă Sfânta T r e i m e ; Cei orândiţ i , cari sunt pe vecie sorti ţ i chinuri lor ; şi 3 cei o s â n ­diţi la iad, spre a ispăşi pedepse le cuveni te după păca t şi cari au nădejde de a fi mântui ţ i într 'o zi, căci după ce au săvârş i t păca tu l de moar te , le-a părut rău de el fiind încă în viaţă, deşi n'au făcut încă rodur i de pocăin ţă . Cum vedeţi nu p o ­meneş te de purga tor iu cu numele , da r de fapt îl admi t e .

In s ch imb Petru Movilă în confes iunea sa (pa r t ea 1 răsp . 64) neagă c'ar ex is ta o categor ie in te rmediară în t re cei aleşi şi cei osândi ţ i .

Nu mai pomenesc de alte deosebir i între Greci şi Ruşi , cum ar fi relativ la împăr tăş i r ea de nou a tainei mirului, Ia apostaţi, şi al tele, căci şi a t â t a e destul . De sigur, Bisericile autocefale, cari n'au o au to r i t a t e cent ra lă uni tară , care să ie î n d r u m e în mod s igur pe t ă râmul învăţă tur i i rel igioase, sunt ' expuse să se d e s t r a m e şi să se îndepă r t eze una de al ta chiar şi pe tă r îmul învăţă tur i lor . De fapt învăţătur i le p ro t e s t an te au şi î n c e p u t a se s t r ecura pe neobse rva t e , mai a les în sânu l bisericii ruseş t i . Organ iza ţ i a b i se r i cească mai apoi a unora e deadrep tu l o copie a t ipului p ro tes tan t . Concil iul delà Ie­rusal im ar avea, c redem noi, ch iemarea , înainte de toa te , să l ă m u r e a s c ă aces te punc te de d ivergenţă , cari a t ing credin ţa ş i 'nvă ţă tura şi să avizeze la măsur i împo t r iva p ro tes tan t i smulu i .

O b s e r v a r e a ce se degajează mai apoi din celea de mai s u s es te pentru noi catolicii o bucur ie , că ne avem în Roma un razim sigur pe terenul dogme lo r ş i -a învă ţă tur i i ; şi c o n ­vingerea, că o b iser ică o r todoxă în desaco rd cu s ine în saş nu poa te dăinui mult . Se va fărâmiţa şi mai tare .

Ep. ALEXANDRU NICOLESCU.

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag . 85

ÎNSEMNĂRI.

R e f o r m a c a l e n d a r u l u i . Un profesor delà Şcoa la Normală din Brăila, D. Bancila este unicul inte lectual care nu e mul ţumi t cu In t roduce rea ca lendarulu i gregor ian . In trei numer i con­secutivi ale ldeiei Europene a apă ru t s tudiul său menit, în intenţia au to ru lu i , să d o v e d e a s c ă că au păcătu i t împo t r iva ps ihologie i ţă ranului român , cei ce au in t rodus stilul nou la români . La 30 Noemvrie , luându-se după oarecar i n e m u l -îămiri ce se a ră tase ră , era convins că ţăranii nu vor pr imi în ruptul capulu i reforma. După dânsu l „rău e d a c ă p r i m e s c reforma şi râu e dacă nu o primesc, dar tot mai grav ar fi dacă ar pr imi-o in grabă." De aceea s'a şi încumete ţ i t să jus t i f iceîntr 'o revistă cu ca rac te r filozofic rezis tenta ţărani lor , dându- i un ca rac te r ps ihologic şi confesional . Cele ce au u rmat înainte chiar de a se ti te rminat pub l i ca rea încercărei sale, l-au silit să r ecunoască cu oa reca re mâhni re , că" „acum des igur totul e făcut şi nu ştim măcar de s'ar mai pu tea reveni ca să se s c h i m b e felul de apl icare al reformei" m u l ţ u m i n d u - s e cu afir­maţ ia că „cuge tă to ru l va trece sch imbarea ca lendaru lu i -cu melancol ie şi îngri jorare la răbojul reformelor greş i te" . D Bancilă ştie şi r ecunoaş te că din p u n c t ' d e vedere al adevă - ' rului ştiinţific stilul iulian era greşi t şi cel gregorian cât mai a p r o a p e de real i ta tea as t ronomica , da r r ămâne în păre rea că „dacă noul ca lendar a fost primit u ş o r " cauza ar fi „ l ipsa de religiositate., ,

Dumnea lu i e convins că trei sunt carac tere le or todoxie i . Întâi că o r todoxia e un cult pr in escelenţa , adică în or todoxie forma ex te rnă a cultului p r imează orice alt şi „ealendarul face par te din e lemente le cu l tu lu i" dacă nu în rea l i ta te dar „ d u p ă concepţ ia poporu lu i " . Al doi lea „Religia Or todoxă spre d e o s e ­bire de celelal te religii e a în t regului popor . . . şi deci un bun abso lu t al ţărani lor" . Al treilea, ea nu este un ins t rument su -p rem de organizare a vieţei . . . ci ceva i m p u s „oda tă pen t ru t o t d e a u n a ; " şi că prin u r m a r e de s'ar fi sch imbat o dogmă poporul nu ar fi făcut a t â t a caz ca de s c h i m b a r e a calen­darului .

© B.C.U. Cluj

v.. s

Nu ştim ce p re t inde când zice ca din aces t punc t de v e d e r e „cazul uniţi lor e semnif ica t iv" ; da r ştim că cei din ro­mâni cari s'au unit cu Roma, nu au făcut aces t pas decâ t pe baza celor d i scu ta te şi admise în Sinodul din Florenţa , când s'a e lucidat voitele confusiuni şi »'a r ecunoscu t că în credinţa răsăr i teni lor şi apusenilor nu e în fond nici o deoseb i re dogma­tică. Dacă fraza dlui Banci la se va fi referind la oarecar i ne­dumer i r i ce şi unii ţă rani uniţi au avut în ce pr iveşte sch im­barea ca lendaru lu i , vom ară ta că ele au fost p rovoca te de alte pricini ce nu au a face nici cu legea Răsăr i tului , nici cu „psihologia specială a ţ ă ranulu i român*. Până atunci î n semnăm că nu Biserica o r todoxă , ci toa te confesiunile pret ind că au în ele ceva etern şi imutabi l . Nici Biserica Răsăr i tului , nici orice altă confesie creş t ină nu are propriu zis un ca lendar al ei, ci doa r un s inacsar . împăr ţ i rea t impului , ca lendaru l , se face de pute rea lumeasca , de Sta t . De aceea şi Grigor ie XIII nu a impus ca lendarul ce-i poar tă numele Bisericii catol ice , ci nu­mai în S ta tu l Papa l . Ca lendaru l aces ta fiind mai bun, r ând pe rând a fost in t rodus şi în celelalte s t a te de guverne fără nici un ames t ec b i se r icesc . Şi p re tu t indeni în Apus, dând Ce -sarului cele ce sunt ale Cesaru lu i , apuseni i catolici ş i-au se r ­bat praznicele d u p ă ca lendaru l oficial al Sta tului . De aceea şi ţărani i catolici din Moldova ş i -au ţ inut sărbă tor i le după ca lendaru l iulian până acum în urmă, când Statul a i n t r o d u s în România ca lendaru l g regor ian . Pe D. Bancila nu-1 sat isface de loc cuprinsul enciclicei Sf. S inod din Bucureş t i , pr iv i toare la reforma ca lendaru lu i . Poa t e ca encicl ica aceea să nu fie un model de logică şi de e locinţă . Dar chipul cum D. Bancila iea în batjocură t emeiul decu rgând din interesele economice ale ţărei, tl dă de gol că Dumnealui, nu ţăranul român, e stăpânit de superstiţia tradiţiunii calendaristice. Are dreptate însă când spune că faptul că celelalte state ortodoxe au schimbat calendarul, nu e un argument; dar nici redactorul enciclicei nu a voit să s p u n ă asta. A voit doar să facă cu­noscut credincioşilor lui, că nu mai e nici un popor chiar or­todox care să mai fi păstrat calendarul iulian.

Nostim e D. Bancila când pretinde că în argumentul tras din nevoia unificării găseşte că „se oglindeşte minunat con­cepţia genială a oportunismului d a c o r o m â n . . . care tinde să contopească minorităţile adoptând calendarul lor." Aceasta după Dumnealui ar da de bănuit că facem Ia noi pe placul

© B.C.U. Cluj

.Nr. I! i - U J ' j y i < A C K R S U . N A P*» *:

minori tăţ i lor . Cri t ica aces tu i a rgument al s inodal i lor , e p rea demagogică pentru ca să ne oprim asuprâ - i .

In fata declarat iut i i i so lemne a S inodulu i că „i-a deveni t imposibil să se mai opună adevă ru lu i " se revoltă. Dojeneş te pe sinodali că prin aces t „ a rgumen t pun in rizic însăşi r ea ­litatea rel igioasă." încred in ţa t că este abso lu t inezact că a d e ­văruri le rel igioase concură cu „cele şti inţifice", le spune că a şa ceva pu tea crede Comenius , dar nu mai apa r ţ ine cugetăre i con ­t imporane . " Dânsul este dintre acei ce g â n d e s c că religia nu e bună decâ t pent ru proşt i şi ignoranţ i . Noroc că „Victor Cousin, P a s t e u r şi Henri P o i n c a r é nu au fost nici proş t i nici ignoranţi, şi au muri t în vremiie noas t r e măr tu r i s ind că a d e ­vărurile şt i inţei nu în lă tură credinţa . Şi apoi , dacă ap l icarea reformei ca lendaru lu i nu a în t impina t mai multe dificultăţii este to-cmai pentru că pre tu t indeni unde s'a expl ica t ţărani lor şi celor delà periferie că stilul vechiu era în rea l i ta te greşi t , toti s'au liniştit . Ţ ă r a n u l român din sec . XX es te mult mai

• » »

deş tep t decâ t se crede . Dacă a tâ ţ ia ţă rani cad în mrejele sectelor p ro t e s t an t e , cele mai l ipsi te de cult exter ior , es te o dovadă din cele mai pu te rn ice că numai r i tualul nu-i sat isface, că ei mai caută ceva în religie.

„Aceasta reformă (a ca lendarulu i ) t rebuie lăsa tă pen t ru vremea când poporu l ar fi eşit dacă nu complec t din faza etnografică, chiar dacă aceas t a ar fi fost pes te câ teva gene­raţii," scrie D. Bancilă. „Poporu l român se găseş t e în faza e t ­nografică şi cu l tu ra l ă ; " . iar „tradiţ ia e o p re judeca tă is torică, colectivă, prac t ică şi cons ide ra tă ina tacabi lă ," căci „ t radi ţ iuni le sunt învălui te într 'o a tmosferă de supers t i ţ i i* şi „calendarul este o t radi ţ ie şi încă una din din cele mai pu te rn ice :" De aceea ps ihologia ţ ă ranu lu i r omân ar fi p re t ins să fie lăsa t vreo câ teva genera ţ iun i în ră tăc i rea lui.

Desb răca t de orice apa ra t ştiinţific, as ta î n s e m n e a z ă că ţăranul român e într 'un a t a re grad de ignorantă şi supers t i ţ ie , încât soco te ş t e ca lendarul ceva sac rosanc t , mai sfânt decâ t chiar o dogmă şi t r ebu ia lăsat în p ros t i a sau t rad i ţ iona l i smul lui. Cu toa te as tea nu e tocmai aşa. In orice g rad al fazei e t ­nografice o fi ţ ă ranu l român din 1925, tot va fi pe ace l a ş grad dacă nu cu sârbii şi grecii de anul t recut ori cu m u s ­calii din 1923, tot nu o fi mai înapoia t ca ţăranii din Apus din sec. XVI şi XVII, cănd ei au adop ta t stilul cel nou fără mar i g reu tă ţ i . Şi niei în t r 'un caz nu-1 soco t im mai înapoia t ,

© B.C.U. Cluj

Hag. 88. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr^'i.

decât romani i din vremea Iui Iuliu Caesar , cari au pr imit r e ­forma ca lendar i s t ică a aces tu ia foarte uşor, pen t rucă l i - s 'a s p u s că e mai a p r o a p e de real i ta te .

Să nu exagerăm nimic. Ţă ranu l român este t radi ţ ional i s t ca orice ţă ran de pe lume, nici mai mult nici mai puţ in .

Dacă un momen t a pă ru t ca reforma ca lendaru lu i se va Iovi de o rezis tenţă mai mare la ţ ă ranul român decât la al te popoare mai inferioare lui, pr ic ina t r ebue căuta tă în al tă pa r t e . Românul nu e mai prost şi mai incult ca sârbul şi bulgarul , nici mai bigot ca grecul şi muscalul .

Poves tea că la Ierusal im se apr ind luminăr i l e - s ingure la prasnic i le socot i te după stilul iulian, nu a răsăr i t în România.. O găsiţ i în Pidalion, adecă în colecţ ia oficială a canoane lo r or ienta le , ca unicul şi cel mai pu te rn ic a rgumen t în a p ă r a r e a Patr iarhie i din Fana r , că nu in t roduce - ca lendaru l g regor ian . Adevărul este că grecii în avers iunea lor faţă de lat ini , au rezistat trei secole , înch ipu indu-ş i că pot menţ ine despă r ţ i r ea Răsăr i tu lu i de Apus , învă ţând la deosebi r i „ d o g m a t i c e " de ca ­librul aceste ia . Nu e t r eaba noas t ră să socot im tot răul ce ş i -au făcut ceice trei secole şi mai bine au con tes ta t un adevă r ştiinţific incontes tabi l . Noi ştim că pent ru a măr tu r i s i adevăru l nu e n ic iodată prea târziu şi că mai b ine mai târziu decât n ic iodată . Din pr ic ina acestei tac t ice greş i te a Grecilor,, în popoare l e de rit or iental a p ă t r u n s credinţa că sti lul e cel mai bun şi de aci o nedumer i re , care a silit pe sinodali să dec la re că numai e cu put in ţă să rés is te adevăru lu i .

A t rece pe nesimţi te delà ca lendar greşi t la unul bun era, p r e o c u p a r e a răposa tu lu i Dumi t ru S türza în 1898. El cel dintâi se gând i se a tăia ziua de 31 a lunilor t imp de doi ani şi ceva, pent ru ca românii să în t re în sec . XX cu ca lendar bun.. Ceice combă teau cabinetul Stürza, nu au voit să a u d ă de o astfel de „şt i rbire a legii s t r ămoşeş t i . " Iar cei ce-I sus ţ ineau şi erau ga ta să-i voteze reforma, au împiedeca t pe răp . P e t r e Carp a in t roduce stilul nou Ia 1 Iulie 1900, cum era ga ta să facă. To t cam aceş t ia au intrigat împot r iva dor inţe i m i n i s t e ­rului Marghi loman de a nu făptui aceas tă reformă în Iulie 3918. Ceice asmuţ i se ră pe s inodali atunci veniţi la guvern pes t e câ teva luni, au înfăptui t -o ei. Au crezut a tâ t să In t ro­ducă stilul nou numai în via ţa civilă şi de Stat . Ei cunoş t eau z ică toarea ce as igură că în eapul omului nu î n c a p d o u ă c a ­lendare , şi erau siguri că foarte curând se va i m p u n e de là

© B.C.U. Cluj

sine unificarea calendaristică. Asta a şi făcut să nu se inziste prea mult asupra reformei, convinşi fiind toţi că unificarea se dovedise absolut necesar i şi că era dorită de toţi. De aceea «imeni nu s'a trudit să esplice mai mult oamenilor, că stilul iulian era greşit şi nimeni nu ş i -a dat osteneala să cerceteze de ce ţările celelalte nu au schimbat calendarul d e c i t imediat după Bobotează, la 1 Maiu- ori la 1 Iulie. Au admis data de 1 Octomvrie, şi astfel delà tnceput au prăznuit pe sf. Dumitru când ţăranii adastau pe sf. Paraschiva, pe sfinţii Arhangeli în ziua când ar fi căzut sf. Dumitru, Intrarea în biserică când ştiau că ar fi sf. Voivozi şi pe sf. Nicolae când după cel vechiu cădea Intrarea în biserică. Asta a încurcat şi mai rău pe cei mai simpli. Şi nimeni nu se ostenea s i dumerească oamenii.

La greşelile astea a mâi intervenit şi bizantinismul poli-ticianilor in surtuc şi antereu, cari îşi închipuiau că pot face dificultăţi guvernanţilor civili şi eclesiastici . Sectele protestante au nădăjduit şi ele că vor pescui în apă turbure. înţelepciunea poporului era însă mai mare decât se credea. D. Bancila s'a înşelat şi Dumnealui ca şi alţii mulţi, şi în credinţă că poporul "va fi recalcitrant, s'a încumetat să legit imeze o rezistenţă ce nu s'a ivit, sau mai exact nu a fost prea întinsă nici dârză Statistica rămâne tnsă o artă şi sofismele o minunată g im­nastică intelectuală. Aşa fiind studiul Dlui Bancila e interesant, şi l-am cetit cu plăcere. Mai ales c i sofistica şi sofismele nu pot face niciodată din negru alb. Asta e fericirea.

M. Teodorian Carada.

» R o d u l t r u p u l u i * ş i » P i l a t d i n P o n t « . 1. Se ştie că in Catehismul eparhiei de Iaşi s'a făcut o mică schimbare, în-fôcuindu-se, în BucurA-te, Marie, cuvântul pântece cu vechiul •trup. Pricina acestei reveniri la textul catehismelor vechi ale diecezei, a fost dorinţa catolicilor culţi, pentru a căror ureche cuvântul pântece sună prea trivial spre a se putea întrebuinţa mtr'o rugăciune atât de măreaţă. Afară de aceasta, s'a con­statat că chiar poporul d e rând se sfieşte de cuvântul în chestie, mai ales când rorbeşte cu persoane culte, cum e preotul; ast­fel, pentru a spune că-1 doare pântecele, ţăranul nostru între­buinţează expresia >mă doare inima*, lucru observat şi de filo­loga

noştri. înlocuirea despre care vorbim s'a făcut pe temeiul unei vechi tradiţii în eparhie. De fapt, la 1841, tot poporul Catolic din Moidova spunea: >şi blagoslovită roadă trupului tău«.

© B.C.U. Cluj

Nr. 2.

Avem, în aceas tă privinţă, copia unui d o c u m e n t din arhiva e p i ­scopiei de iaşi , p r ecum ş i o cărticică interesantă , r ă spând i t ă atunci în toată Moldova. Cărticica scrisă cu litere cirilice şi t ipărită la Iaşi, 1841. e un abecedir-catehism, şi poar tă t i t lul: >Abeţedar pentru învăţătura pruncilor catolici din principatul Mol-daviei«; iar documentu l amint i t ne spune că »Abetedarul« a-cesta era întrebuinţat în toate şcolile parohiale din Moldova: la laşi, Săbăoani , Călugara, Huşi şi Valea S e a c ă 1 ) . Partea a doua a abecedarului cupr inde rugăciunile obişnui te în popor , între cari şi Bucură-te Marie cu » blagoslovită roadă trupului tău* (pag, 11). E adevărat că, opt ani după t ipărirea abecedaru lu i -catehism, Anton io de Ste lano , sub păstorirea episcopului Paul Sardi , a înlocuit , în cunoscutul său Catehism, vechiul trup prin pântece, p re t ăcând to todată pe blagoslovit în binecuvântat, iar roadă în rod: »şi b inecuvânta t este rodul pântccelui t ă u 2 ) « . Se vede insă că pântecele nu pr indea şi că Moldovenii catolici cont inuau mai depar t e cu »roada trupului*, deoarece , la 1866, episcopul Iosit Salandar i e nevoit a reveai , in Catehismul ele­mentar, la vechea formulă a abecedarului -ca tehism din 1841: »şi blagoslovită roada trupului t ă u 3 ) » . In sfârşit, chiar după re în t ronarea cuvântului pântece în pa tehhrnele t ipări te sub pă­storirea episcopului Camilli, amint i rea trupului a rămas vie în poporul nostru, din care mulţi pot da mărtur ie că e i au spus oda tă trup ş i »u pântece. Deal tmînter i , poporul nici nu s 'a mirat de această revenire la vechiul "cuvânt.

2. Cam acelaş lucru avem de z i s şi despre »Pilat din Pont*. Scrii torul acestor rânduri cunoaşte pe un preot d iece­zan care avea de gând să arate că t rebuie spus *Ponţiu Filat*, şi nu >Pilat din Pont*: feriadu-se însă de o discuţie în presă spre a nu micşora autori tatea catehismului şi a episcopului care r ă spunde pent ru acest manual , numitul preot pregătia un mic studiu pent ru a l supune judecăţi i Ordinariatului , când pe «e-aş tepta te apare articolul »Pontiu Filat ori Fila/ din Font?«, scris de păr intele Morariu şi publicat în ^Cultura Creştină* din Blaj (XIII, 291) Articolul începe: »Intr'o ediţie din urmă a unui catehism pentru credincioşii romano-catol ic i ai unei eparhii vesti te şi cu un t recut glorios, găsesc cu oarecare surprindere;,

l ) Cateh i smul c r e ş t i n e s c (Braşov 1848) 38. ') K a t e h i s m u l e l c m e n t a i ü r o m a n o - c a t o l i c ü (Iaşi 1866) 54. *) Arhiva Kpisc . cat. Iaşi, salt . 43 . D o c u m e n t u l nu e numerotat .

© B.C.U. Cluj

Nr. 3 . Pag- 91 .

printre alte mici schimbări ale textului de mai înainte, şi pe aceasta în Cred : a pătimit sub Filat din Pont, in ioc de Ponţiu Filat, cum era în ediţiile de mai înainte şi cum tot poporu l era depr ins să zică«. Eparhia vizată este a noastră a laşilor, care şi-a îngăduit această mică schimbare în catehismul diecezan, fiind poporul depr ins să zică Piiaf din Pont şi nu Ponţiu Pilat, iar aceasta din simpiul motiv că aşa găsia scris atât în cate­hismul său catolic cât şi în cărţile o r todoxe ce-i cădeau in mână. Faptul e atât de cunoscut încât îl pu tem dovedi numai din cărţile aflătoare în bibl ioteca noastră part iculară. Ci tăm: A"becedarul-catehism (Iaşi 1841) 11: au pătimit sub Pilat din Pont; De Stefano, Catehismul creş t inesc (Braşov 1848) 22 : pătimi supt Pilat din Pont; idem, Calea crucei (Braşov 1848) 18: răstignit încă pentru noi subt Pilat din Pont; înger (Anghelj Pârţac din Tămăşeni , manuscr is cirilic din 1846, nepaginat , cu diferite însemnări rel igioase: deiegătoriu in ludea Pilat din Font. Invă ţă ta ra creşt inească sau catehism mic pent ru t inerimea greco-catolică, sub episcopul Alexi al Gherlei (Viena 1865) 16: dhe-gătoriul Pilaf din Pont; Catehismul arhidiecezei de Bucureşti , sub arhiepiscopul Palma, (Bucureşti 1889) 10: sub Pilat din' Pont; Arhimandr i tu l Dionisie, Adunare de rugăciunile cele mai t rebuincioase (Bucureşti 1850) 40: In zilele lui Pilat din 1 ont; T. Codrescu şi D. Guşti , Abecetlariu pentru şcoalele începă­toare, ed. 7-a (laşi 1863) 26: supt Pilat din Pont; Acatistul din Sibiu 1845: s'au răst ignit de Pilat, carele era din Pont; Noul Tes tament , sub Alex. Dim. Ghica, ed. 5-a (Bucureşti 1857) Lc. 3, 1: domnind Pilat din Pont în ludeea. Ediţi i le bri tanice ale Noului Tes tament n 'au nici o autori tate românească. Mai notăm că toate aces te cărţi au fost aduna te numai din parohii le catolice ale Moldovei. Sun tem deci în iaţa unui fapt pent ru a cărui explicare t rebuie recurs la texte le şi parafrazele greceşti şi slave, cari stau la temelia t raduceri lor româneşt i . Deal tminter i , chiar m t raducerea sfintei evanghelii după Luca, făcută de B. Wiener , preot franciscan, şi t ipărită la Hălăuceşti (tipografia serafică), cetim (p. 14, L c 3, 1): >fiind Pilat din Pont procuratorul iudeii'

Cetitorul acestor rânduri va pr icepe uşor că noi nu ne legăm de fondul articolului, ci de altceva; iar acest altceva * lesne de înţeles, r ămânând numele corect al diregătorului ro­man Ponţiu Pilat.«

» Dr. IOAN F E R E N Ţ . •

© B.C.U. Cluj

Pag. 92. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 3

MISCELLANEA. E x p o z i ţ i a m i s i o n a r a d i n R a n a , D i n prilejul Anului sfânt Biser ica

c a t o l i c ă îş i arată în ch ip mai vădi t c a o r i c â « d a l tădată toată măre ţ ia f i inţe i sa l e , to t farmecul puterii sa le d iv ine , t o a t e e f e c t e l e u i m i t o a r e a le r o d n i c e i s a l e act ivităţ i s trăbătând în spiritul său primitor t o a t e straturi le şi t o a t e ramuri le activităţi i v ieţ i i mora l e .

D o v e d e ş t e mai pe sus d e or ice îndoia lă că şi-a însuş i t şi a urmat î n t o c m a i porunca d u m n e i e e s c u l u i său î n t e m e i e t o r : Mergând învăţaţ i t o a t e p o p o a r e l e .

L a c o n s t a t a r e a aces tor adevăruri ne î n d r e p t ă ţ e ş t e p o m e n i r e a — chiar şi numai în fuga c o n d e i u l u i — şi minuni lor c e ni- le oferă: e x p o z i ţ i a mi­s ionară d e s c h i s ă în Vat ican , fc o în t indere d e a p r o a p e ş a p t e mii d e metri pătraţi sunt c lăd i te c e l e 40 d e p a v i l o a n e , cari s e d o v e d e s c prea mici pentru aşezarea imensu lu i material adunat în R o m a din toate părţi le lumii, u n d e «e v e s t e ş t e cuvântul m â n g ă i t o r ace lora , cari s tau încă în umbra morţi i .

Spre s c o p u l a c e s t a stau la d i spoz i ţ i e şi ş a l e l e v a s t e ale Muzeulu i pentru statui din Vat ican .

Intrând în sa la primă n i - s e înfăţ işează in hărţi art ist ic lucrate Pă­mântul Sfânt, în care a aruncat Isus s ă m â n ţ a d e muştar a e v a n g h e l i c i . V e d e m p ă r â n d â n d u - s e cruc ia te le cu n e n u m ă r a t e l e lor jertfe a d u s e din iu­bire curată taţă d e Hr i s tos , p r e c u m şi sanc tuare l e răsărite din s â n g e l e ca ld a! creşt ini lor , în mode lur i d e - o e x e c u ţ i e ne în trecută . N'a i ă m a s iară vre'un m o n u m e n t nici baremi un loc sfinţit d e s â n g e l e şi lacr imi le Mântuitorului.

In sala a doua hărţi uriaşe n e indică lăţirea admirabi lă şi triumfă­t o a r e a creş t in ismului în decursul veacuri lor cari s a u s u c c e d a t .

In sa la a tre ia eşti î n d e m n a t să t e închini cu s m e r e n i e amintiri i n e ­număraţ i lor at le ţ i ai lui H r i s t o s , a martiri lor, cari fără d e o s e b i r e d e vrâstâ, d e s e x , d e c o n d i ţ i e soc ia lă şi-au vărsat n e v i n o v a t u l s â n g e , pontru răspân­direa şi întărirea împărăţ i e i lui Hr i s tos . V e d e r e a fel iuritelor i n s t r u m e n t e dc tortură t c îngrozeş te .

In sala a patra eşti c o n d u s in faţa locului d e mis iune , u n d e prin chipuri e x p l i c a t i v e vezi a m e s t e c u l impunător d e p o p o a r e diferite d u p ă da­t ină şi l imbă, în mijlocul cărora sărmanul mis ionar , cu crucea — unica-i armă — a trebuit să s ă d e a s c ă învăţătura, care p e toţi să-i facă una în iu­birea Ini Hr i s tos .

Sala a c i n c e a arată rezul tate le înfăptui te a le cato l ic i smului . Locul ido l i l or p o p o a r e l o r p ă g â n e îl o c u p ă s e m n e l e biruinţei c r e ş t i n e : c rucea şi i c o a n e l e sf inte.

In următoare le n e n u m ă r a t e sa le s e prezintă amănunţ i t s ingura-t ic i l e provinci i a le împărăţ ie i lui D u m n e z e u , î n c e p â n d c u păduri le s trăvechi a le A m e r i c e i d e Nord, a le c e l e i Austra le şi din bătrâna A m e r i c a d e S u d . î n t r u n a ţ i - se vrăjeşte l u m e a m o h a m e d a n ă , îa care jocul n e b u n al derviş i lor e în locu i t cu spiritul şi m u n c a p a ş n i c ă a creş t in i smulu i . Locuitori i au tohton i

© B.C.U. Cluj

.Nr. 3

ai Aúci mici în p i torescu l lor port na ţ iona l . i ţ i îmbie lucrul mani lor lor„ rod al creş t in i smulu i . '

E i m p u n ă t o a r e apoi s tatua i m e n s ă a sf. Franc i se X a v e r , în mij locul împărăţ ie i sa le în feer ica Indie.

Antropofag i i O c e a n u l u i Pacific -- prin m u n c a s tărui toare a m i s i o c a -n!or cato l ic i - au d e v e n i t fii cred inc ioş i ai b i ser ic i i iui Hr i s to s .

Nu te mai î n s p ă i m â n t ă nici fioroşii locuitori ai î n t u n e c a t e i Africa, pentrucă şi intre ei au s trăbătut — mânaţi d e râvna crucii D o m n u l u i p ioneri i lui Hr i s tos .

B i b l i o t e c a vastă u n d e s e cupr inde întreg istoricul minuni lor b i s er i c i i D o m n u l u i îţi arată munca uriaşă, o s t e n e a l a fără p r e g e t a nenumăraţ i lor , cari n'au c u n o s c u t altă ambiţ ie , n'au râvnit a l t ceva , d e c â t lăţ irea la toată făptura a îny/ i ţăturei blândului I s u s !

In a d e v ă r e u imitoare g i n g ă ş i a prov idenţe i d iv ine ! In mijlocul veacului aces tu ia n e c r e d i n c i o s , ipocrit şi indiferent .

Biser ica lui H r i s t o s , are put inţă să-şi arete in faţa lumii întregi s trălucirea n e s p u s ă a ace l e i inst i tuţ iuni , d e s p r e care Isus a zis că va fi până la sfâr­şitul veacu lu i ş i că porţ i l e iadului nu p vor înv inge .

A r g u m e n t a p o l o g e t i c d e c o v â r ş i t o a r e î n s e m n ă t a t e ^ pentru d iv in i ta tea biserici i c a t o l i c e e intre a l t e l e şi expoz i ţ i a mis ionară din R o m a . (Tsi .

R e g l e m e n t a r e a s e c t e l o r r e l i g i o a s e . Privitor la funcţ ionarea a s o c i a ­ţ i i lor cu caracter re l ig ios , până la def init iva s tabi l ire prin l e g e a reg imulu i genera l al cul te lor , «Monitorul Oficial* din 10 Februar ie a. c. (nr. 3), pu­bl ică următoarea d e c i s i u n e a Ministerului Cul te lor şi Arte lor (nr. 5734 din 29 Ianuarie a. c.)

>Sunt cu desăvârş ire opr i te următoare le asoc ia ţ iun i cu caracter re­l i g ios ( s e c t e r e l i g i o a s e ) : 1. Nazarenii (pocăi ţ i i ) ; 2. Asoc ia ţ ia in ternaţ ională a s tudenţ i lor in Biblie ( m i l e n i ş t i i ) ; 3. Advent i ş t i i reformatişt i ; 4. S e c e r ă t o r i i ; 5. Pent iconta l i ş t i i ; 6 Inochent i ş t i i ; întrucât doc tr ine l e , p e cari l e p r o p a g ă , sunt d e natură a a d u c e a t ingerea leg i lor şi inst i tuţ iuni lor statului şi prin pract ic i l e lor contravin ord ine i publ ice .

A s o c i a ţ i u n i l e b a p t i s t e şi a d v e n t i s t e d e ziua a ş a p t e a rămân a s e bu­cura d e drepturi le şi l ibertăţ i le p e cari Const i tuţ ia le acordă asoc iaţ i i lor în g e n e r e .

T o t u ş , spre a s e ev i ta or ice n e î n ţ e l e g e r i cu autor i tăţ i le c h e m a t e a supravegh ia şi contro la a c e s t e asoc ia ţ iun i , s e vor a v e a in v e d e r e următoa­re le cond i ţ iun i :

a) Predicatori i a le căror n u m e vor fi a d u s e la c u n o ş t i n ţ a autori tă­ţ i lor adminis trat ive loca le , s ă fie ce tăţeni români , să s e bucure d e p len i t i -tud inea drepturi lor c e t ă ţ e n e ş t i şi să nu fie fost c o n d a m n a ţ i prin s en t in ţă definit ivă pentru vre -o crimă' s a u de l i e t ;

b) Adunăr i l e re l ig ioase să s e ţ ină numai în c a s e l e d e s t i n a t e aces tu i s c o p ş i anunţa te ca atare autorităţ i lor admini s tra t ive l o c a l e ;

c) Serv ic i i l e re l ig ioase , cari prin natura lor trebuie săvârş i te în afară d e c a s e l e d e rugăuiuni , s e vor face cu o b s e r v a r e a str ictă a d i spoz i ţ i i lor leg i lor şi r e g u l a m e n t e l o r pentru ord inea publ ică , ev i tându- şe or ice a c t e , c e ar putea a d u c e vre -o jicnire' b iser ic i lor r e c u n o s c u t e , sau ar cons t i tu i demonstra ţ iun i împotr iva a c e s t o r a ;

d) Prozel i t ismul , turburând p a c e a şi l in i ş tea cetăţeni lor , e s t e c u d e ­săvârş ire opri t ;

e ) C o n g r e s e l e asoc iaţ i i lor amint i te s e vor p u t e a ţ inea n u m a i cu a-p r o b a r e a Ministerului d e Interne , după avizul prealabi l al Ministerului Cul­te lor şi Arte lor;

f) In m o d provisor iu , p â n ă va î n c e t a p r o p a g a n d a împotr iva in trodu­cerii ca lendarului îndreptat , predicator i i v o r funcţ iona numai în l oca l i ta t ea d e domic i l iu ,

T o a t e d i spos i ţ iun i l e anter ioare contrari i a c e s t e i dec i s iun i s u n t şi rămân abrogate .* ' (s.) .

© B.C.U. Cluj

P a g . J 4 . C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 3^

C Ă R Ţ I , R E V I S T E , P R E S A .

X i c h i f o r C r a i n i c : Problema internaţională a ortodoxiei in >Cuvân-tul nrul 78 192o. M â n e c â n d d e l à semnif icat iva c o i n c i d e n ţ ă a isgoniri i patriarhului din Cons tant inopo l cu înăl ţarea primatelui R o m â n i e i la d e m n i ­ta tea de patriarh scriitorul ce l mai d e s t o i n i c al ches t iun i lor d e natură bi­s e r i c e a s c ă la >Cuväritul<, subl in iază cu un fel d e regret, că patriarhia e c u ­m e n i c ă de mult ajunse să fie o s implă patriarhie g r e c e a s c ă , care s e iden­tifica t o t d e a u n a cu t e n d i n ţ e l e <le e x p a n s i u n e ale pant- ienismului . »Şi mai mult d e c â t a tât : în sarcina ei c a d e răspunderea gravă, că Biser ica R â s ă i i -tului s'a fârimiţat in Biserici na ţ iona le autoce fa le şi că o r t o d o x i s m u l c a uni tate organică nu ex i s tă , nu mai e x i s t a . D e ' a c e e a azi, c â n d ce l care ar ti trebuit sa fie autori tatea suprema a creşt inătăţ i i răsăritene e îmbrâncit de pe scaun ca un indiv id oarecare fără paşaport , numai Grec ia sângeră lângă durerea lui*. E c u m e n i c u l făcea naţ iona l i sm g r e c e s c , căruia i-s'a răs­puns în Serbia cu cel sârb, în Bulgar ia cu cel bulgar. în R o m â n i a cu cei r o m â n e s c , d i s m e m b r â n d u - s o asttçl trupul biserici i or i enta le în to ta tâ tea m e m b r e cari s e asmuţă şi s.; d u ş m ă n e s c î m p i u m u i a t Internaţ ional izarea unui patriarhat e c u m e n i c ar fi so luţ ia , s p u n e d e Crainic. • «Altfel ( înche ie ) sunt destui ochi , şi dintre cei mai ageri, cari s e îndreaptă dornic i de m â n ­tuire — spre R o m a eternă* (c . .

R. P E i n h a r d : Le Phénomène de la Conversion. Librairie Aubane i f r è r e s , Av ignon (.Vaucluse), 5 fr. Rău interpretat ş i , mai d e s , rău î n ţ e l e s f enomenul supranatural al convers iuni i nu a v e a nic iun ob iec t iv real, c o n c r e t şi s o l i d ; c o n s e c i n ţ e l e sa le pract ice nu p u t e a u fi i m p u s e conş t i in ţe lor c o n ­vertiţilor. Cartea présenta îl aşază în adevărata sa lumină, p e o bază tare şi rez is tentă . O log ică de fier împrumută o astfel d e putere argumentări i s tr icte a R P. Ehrhard, încât o repl ică pare foarte dificilă. Sp ir i t e l e s in­cere , cari caută adevărul vor a junge t o t d e a u n a să-1 afle. ^ ti ).

Dr. N i c o l a e Brînztii: Pocăiţii, s. Cine sunt pocăiţii r Apostolii mincinoşi în Biblie şi în istorie. Editura autorului Lugoj 1925. Pag. 16. Lei 8. Întâia broşurică din c e l e z e c e c e ni s e vor da d e ajutor pentru poporul turburat de primejdioş i i sector i d e toa te nuanţe l e , scr isa pe în ţe ­lesul tuturor va face mult b ine şi promite să facă şi mai mult c e l e cari vor urma după ea. Pâr. c a n o n i c Brînzeu c u n o a ş t e t e m e i n i c necazuri le pe cari le fac preoţ imi i noas tre fanatici i baptişt i ori advent i ş t i ori n a i a r i n e n i etc . şi dacă va griji ca doved i i ea falsurilor ere t i ce sa fie dep l ina şi clară, cercând să ev i te p r e a s a v a n t e l e e x p u n e r i precum şi eventua l preavulgare lc expres i i , va u m p l e a cu broşuri le D s a l e un s imţi t gol în literatura biseri­c e a s c ă . , id. )

Geors; Hofinann S. I. Ruthenica I D ie W i e d e r v e r e i n i g u n g der Ru-t h e n e n . II Der Hl. l o saphat . Editura Pontif icio Ins t i tuto Or ienta le . R o m a . Pag. 125—272. Es te nrul 12 ( D e c e m v r i e 1924—Februar 1925) din e s c e l e n t a publ icaţ ie Orientálta Christiana (Vol . III — ' 2 ) publ i când şi c o o r d o n â n d c e l e mai mul te d o c u m e n t e ined i t e atât re lat iv la unirea ruteni lor cu R o m a în veacu l al 16-lea, cât şi la cauza d e beatif icare a sfântului Iosafat Arhi­v e l e Vat i canc , a le b ib l i o t ece lor Borgheze şi Barberini au răsplăt i t cu p r i s o ­s inţă hărnicia şi perseveranţa eruditului istoriograf. D o c u m e n t e l e publ icate siint d e întâia mână. Studiarea lor a fost o c h e s t i e d e conşt i in ţă scrupu­loasă . Servic iul ce-1 fac cauxei unirii b iser ic i lor s t răduinţe le p r i c e p u t e a le F- lui H o f m a n n cu greu s e p o a t e aprecia . (Dr. I. C.)

B i b l i o t e c a „ P r e s a Buna \ Iaşi, publ ică în numeri i 1 — 10 ş a p t e bro­şuri s cr i s e , fără f r e t e n ţ i i l i terare, pentru t iner ime . Atmos fera d e înal tă moral i tate , n o u t a t e a sub iec te lor şi s impl i ta tea aproape naivă în e x p u n e r e atrag şi in teresând fasc inează suf le te le copi i lor noştri . 1. Doctorul Năzdră­van, 2. Crucea de lemn, 3. Revărsarea Rinului, 4. Bisericuţa din pădure şi Cuibuşorul de pasări ( f iecare c â t e 4 le i ) , 5 — 6. Arumugam, 7 - 8 . îngerul Sclavilor, 9—10. Iubiţi pe duşmanii voştri ( f iecare câte 8 lei > s e c i t e s c c u p lăcere , d e ş t e p t â n d în minţ i l e d o r n i c e să facă, barem prin cărţi, c u n o ş t i n ţ a ţărilor îndepărta te , mul te gânduri bune . S e c i t e s c cu in teres şi d e c e i mai în vrâstă. (d) .

© B.C.U. Cluj

Pag. 95.

CRONICA. A u u l S f â n t P e r e g r i n a j u l n o s t r u

la R o m a s'a fixat definitiv pentru ju­măta tea a 2-a a ha Mai. Plecarea va li de là T imişoara probabil în ÎS Mai p e s t e Jugoslavia, via Jimbolia , Chi-ehinda. Subot i ţa , V i n c o v c e , Zagreb, Rakek, Postumia , Triost, Bo lon ia , Florenţa , Roma. In 22 Mai v o m fi ia Koma, u n d e s e va s ta până în 27 Mai seara. In 2S Mai v o m fi la în­toarcere th V e n e ţ i a şi apoi spre casă. în treaga că lător ia ţ ine d o u ă săptă­mâni. Vor fi trei categor i i d e pere­grini: I 14 - 15 mii Lei, II 11 inii Lei, (II 8 mii Lei. In s u m a a c e a s t a s e cupr inde transportul ş i . î n t r e ţ i n e r e a în tot t impul cât s e p e t r e c e în Italia.

Călătoria p e apă p e s t e Constanţa Cons tant inopo l Pireu — A t e n a Brindisi (ori Neapol ) R o m a e s t e extraordinar de. cos t i s i toare , aşa, că nici nu s e p o a t e lua în cons iderare .

Comite tu l central al Peregrinajului va lansa un apel cu lămuriri p r e c i s e şi d e p l i n e . (d )

î n a i n t a r e a , p a t r i a r h i e i r o m â n e Proectul d e l e g e pentru înf i inţarea patriarhiei , a d m i s fi vo ta t d e parla­ment e s t e următorul:

»Art 1. — Scaunul arh iep i scopa l şi mitropol i tan al Ungro-Vlahie i se ri­dică, în ca l i ta tea sa d c Primat al R o ­mânie i , la rangul d e Scaun patriarhal.

Art. 2. — Actualul arh i ep i s cop şi mitropol i t al U n g r o - V l a h i e i . îna l t Prea •Sfinţitul D. D. dr. Miron Cristea de­vine, în cal i tatea sa d e Primat al R o ­mânie i , Patriarh al B i ser i c i i o r t o d o x e române s e va bucura d e t o a t e drep­turile r e c u n o s c u t e dc sf. c a n o a n e şi l e g i l e ţării.

Un r e g u l a m e n t spec ia l , în tocmit d e Sf. S i n o d va d e t e r m i n a mai de a p r o a p e a c e s t e drepturi .

Art. 4. Pe viitor a l e g e r e a Pa­triarhului Biseric i i e r t o d o x e române se va face e e un c o l e g i u e lectoral , c o m p u s din membri i adunări i , care , după l e g e a d e organizaze a a c e s t e i Biser ic i , va a l e g e p e arh iep i scopu l şi mitropol i tul Ungro-Vlah ie i , şi din membri i d e re l ig iune o r t o d o x ă ai Corpurilor l eg iu i toare .

Un regu lament spec ia l în tocmit d e ministerul Cultelor d e acord cu* Sf. S i n o d şi aprobat dc consi l iul d e mi­niştri, va d e t e r m i n a m o d u l după care s e va săvârşi actul a legeri i .

Confirmarea a leger i i o face , la pro­punerea Sf S i n o d şi a guvernului , Majestal.ea Sa Kege le , care va da .apoi învest i tura , potrivi t datini lor ţării p e n ­tru capii Biser ic i i o r t o d o x e r o m â n e 1

Art. 5. — JSu vor putea fi a leş i în d e m n i t a t e a d e Patriarhi ai Biserici i o r t o d o x e române d e cât mitropol i ţ i i şi ep i scop i i în funcţ iune ai a c e s t e i Biserici .*

E x p u l s a r e a P a t r i a r h u l u i g r e c E c u m e n i c într'un chip brutal , ob ice i b i n e c u n o s c u t al ce lor din A n ­gora, d e câ te ori e s t e vorba d e ad­versari de cari nu s e t e m Turcii au e x p u l s â t din C o n s t a n t i n o p o l şi din teritorul o t o m a n pe Cons tant in VI. patriarhul grec din Fanar. Lovitura, a c e a s t a a e m o ţ i o n a t adânc în treagă l u m e a el ină, care v e d e a în figura pa­triarhului s imbolu l marilor s p e r a n ţ e naţ iona le greceş t i , cari 'mergeau până la vi .saiea unui nou imper iu b izant in în Orient . Brutal i tatea nejust i f icată a guvernului k e m a l i s t nu a d e ş t e p t a t însă ecou l , ce ar fi apărut natural, in l u m e a o r t o d o x ă nee l ină , deş i faptul în s ine era atât de revol tător şi atât d e plin d e d i spreţ faţă d e întâiul pre ­lat al or todox ie i . '

Lucrul s'a pe trecut aşa : în d imi­neaţa zilei d e 29 lanuar cor., la ordi­nul guvernului lui Mustapha-Kemal , patriarhul fu prins în propriul său pa­lat şi fără să i-su d e a v o e s ă facă c e l e mai mici pregătiri d e p lecare , tă indu-se şi firele t e l e fon ice , ca să nu poată «omunica cu n imeni , fu c o n d u s de un c o m i s a r d e pol i ţ ie la gară ş i s p e d a t la graniţă , fără să s e formuleze vre -o acuză, ci pentru s implul motiv, că patriarhul conform tratatului din L a u s a n n e , c a d e în ca tegor ia Grec i lor zişi d e s c h i m b . Ses i za tă comis ia n e u ­trilor, r e p r e z e n t l n d S o c i e t a t e a Naţiu­ni lor în c h e s t i i l e d e s c h i m b d e p o p u ­laţ ie , ar fi voi t s ă a m â n e e x p u l s a r e a ori în cazul ce l mai rău s i provadă ea însăşi p e patriarh d e un pasport .

© B.C.U. Cluj

Pag . 96. C U L T U K A CKKŞTINA .Nr. 3 ^

Totul fu inutil . Banda K c m a l i s t ă e x - A c a d e m i a R o m a n a invită prin mi-p l o a t a s f idă toa i e s u c c e s e l e d e l à L a u - nisterul cul te lor t o a t e mi tropo l i i l e o r -s a n n e . Ru>inoasa capitulare d e atunci t o d o x e şi p e c e a unită d e l à Blaj să a E u r o p e i în faţa s e m i l u h e i îi înă l ţase ia parte prin c â t e un d e l e g a t la revi-curajul şi — obrăznicia.- d u p ă supri- zuirea t e x t e l o r l i turghice din t o a t e marea tâ lhărească a comuni tă ţ i i ar- cărţi le b i ser iceş t i . D i n c o m i s i e ar face m e n é , v e n i s e rândul ce le i greceş t i , parte şi scriitorii M. S a d o v e a n u , G. Atât ! Murnu şi O c t a v i a n G o g a p r e c u m şi

Au a le s însă ce l mai potr iv i t m o - doi spec ia l i ş t i în muz ica biser iceas( ă. ment . Uni formitatea l imbii l i turghice e s t e

Patriarhia e s t e rău văzuta îna in tea u n u l d in v e c h i l e d e s i d e r a t e a le tutu-întrege i or todox i i . Bulgarii s e s i m t si r o r b iser ic i lor româneş t i Curente l e a i i batjocoriţ i d e e a prin c u n o s c u t a « m b i s t i c e cari a jungeau la suprafaţă e x c o m u n i c a r e . Ruşi i emigraţ i pentru l n Ardea l (cel c i p a n a n ) în Munten ia legătur i le patriarhului cu b o l ş e v i c i i , ( a l u i E l i a d e ce l i tahano- lat in) ori a l t -Sârbii si Români i ind ispus i pentru u n d e v a inf lumţeau şi ha ina scrisului »metoch'ionul« patriarhal p e lângă b i ser i cesc , creând anomal i i şi neajun-Internat ionala a I l l -a , D a m i a n o s d in s u r l - c a n l n ches t i i a tât d e g i n g a ş e Ierusal im pentru rivalităţi d e ordin fi- cum sunt c e l e suf leteşt i , sunt t o t d e a -nanciar . Ant iohia si A lexandr ia pentru u » a m a > s imţ i t e şi mai greu d e în-fe lur i te le a c t e d e necurtuaa ie car i l i -ar dreptat ; a jungându-se până la desb i -fi fost s erv i t e d e Fanarioţ i , pentru " ä n 5 1 c e r t e c u v i o l e n ţ e d e limbaj şi p a n e l e n i s m u l patriarhiei . at i tudini pentru câte un cuvânt o n

D e a c e e a lân<xă trapedia natriarhală c â t e " ° s l n 2 u r ă f r a z ă - S ' a u dogmat i za t u e a c e e a langâ t r a g e a i a patuarnaia c u v i n t e l e s i s ' a str icat l imba, fără

nu au fost lacrimi d e c â t greceş t i . n i d u n f o l ( j s

Sf ioase le p r o t e s t e a m i c a l e p e lângă „ a c e e a i n j t i a t i v 3 i u a t a d e A c a d e . adunătura din A n g o r a nu fac d e c â t şa . R o m â n ă ; b i n e v e n i t ă s i m u l t

conf irme afirmaţia n o a s t i ă : s e î n c h e i e „ , _ • „ , . , . . . . - • • „ „ • • : , ' - t , • . • i x aprec iata d e toti ce i vizaţi m randu u n capi to l trist d e i s tor i e universa lă r _ , • intai.

şi pare ca nimeni nu-1 regre ta cu s in ­cer i tate . (Dr I C ) . * n s a c a ° P e r a g r e a a revizuirii s ă

aibă ş a n s e d e reuş i tă t rebue î n c e p u t ă E l e m e n t a l r e l i g i o s î n ş c o a l ă Codn l c u u n " i a r g s p i r i t d e bunăvo in ţă i m ­

m o r a l . In S t a t e l e U n i t e un grup d e p r U m u t a t ă , c u e s c l u d e r e a pre judecă-ce tă ţen i americani b ine in ten ţ iova ţ i e x - t j i o r s j a încapăt inări i p e lângă un pr imându-ş i dorinţa să s e r e d i g e z e un tradi t ional i sm fără ros t si cu î n t e l e ->Cod moral« acceptab i l pentru t o a t e g e r e à ' t e m e i n i c ă a faptului, că în 'ma-confes iun i l e , care s i fie in trodus apo i t e r j a re l ig ioasă , mai mult doar' ca în în t o a t e ş co l i l e şi în t rebând p e cardi- o r j c a r e a l t a , cuvântul trebue să a c o -nali i H a y e s şi O'Connel sâ-ş i d e a şi r e p e dep l in cuprinsul ide i lor si n ő ­ci avizul , ca şefi ai credinţe i care tiunilor" ex ter ior i za te în grai . are c e i mai mulţ i adepţ i în S t a t e l e ' N o r d a m e r i c a n e aupr imi t ' răspunsu l , că A ş a d e - o pi dă la no i s a d i scutat deş i misearen e s t e admirabi lă si d o - doi ani d e zi le , c h e l t u i n d u - s e o s t e -Tedeste cât d e mult p r e o c u p ă c h e s t i a n c a l â î 1 t i m P pre ţ io s , numai pentru, mora lă sp ir i te le s e r i o a s e , t o t u s un fixarea cuvântului »fr-»/« ori »corp« »Cod moral« la baza căruia nu s e d e l a Consacrarea Euharis t ie i şi nu p u n e credinţa , iubirea si s u p u n e r e a n e - a m putut î n ţ e l e g e . . . Numărul d e datorită lui D u m n e x e u e s t e un. c o d f a ţ a _ a l Culturii Creş t ine oferă o altă n ă s c u t mort. Mot ive le s e c u n d a r e s i m t pi ldă. insuf ic iente să î n l o c u e a s c ă religia, iar Mul te asperi tăţ i însă vor fi n e t e z i t e •fără rel igie n i c io mora l i ta t e n u e s t e prin bună v o in ţă şi c o n c e s i i din toa te pos ibi lă .* ( s . ) . părţi le . (Dr. I. C ) .

Btaj. Tipografia Seminarului teologic greco-aotoKc.

© B.C.U. Cluj