Iona

Iona

de Marin Sorescu

Parabola dramaticaIona (1968) a fost publicata in revista Luceafarul , fiind inclusa ulterior in trilogia cu titlul simbolic Setea muntelui de sare ,alaturi de Paracli.

Tema piesei este singuratatea,framantarea omului in efortul de aflare a sinelui,ezitarea in a-si asuma constient drumul in viata.Problematica se diversifica prin revolta omului in fata destinului,raportul dintre libertate si necesitate sau incomunicarea sociala,ca sursa singuratatii. Niste secvente definitorii pentru ilustrarea solititudinii personajului sunt pe de o parte ,acelea in care Iona isi pierde ecoul iar pe de alta parte scena in care protagonistul scrie un bilet cu propriul sange ,taindu si o bucata de piele din podul palmei stangi.El incearca astfel sa gaseasca salvarea si trimite scrisoarea, intr un gest disperat,asemenea naufragiatiilor,punand o intr o basica de peste.Faptul ca tot el este acela care gaseste biletul ii accentueaza sentimentul acut al singuratatii. Titlul trimite la mitul biblic al lui Iona ,prorocul revoltat,care se intoarce la calea sa dupa cele trei zile de pocainta si recluziune in burta unui chit .Textul modern valorifica si reinterpreteaza miturile . Subintitulata tragedie in patru tablouri ,piesa iese din clasificarile clasice fiind o parabola dramatica ,alcatuita sub forma unui monolog,care cultiva alegoria si metafora. El renunta in primul rand la dialog,obligandu-si personajul si implicit,actorul sa se dedubleze ,sa se plieze si sa se stranga dupa cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice facandu-l sa se comporte, ca si cand in scena ar fi doua personaje. Consecintele sunt disparitia conflictului si a intrigii,si plasarea actiunii in planul parabolei. Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de patru tablouri .Fiecare dintre acestea prezinta alt context in care se afla personajul.Rolul indicatiilor scenice este de a ajuta la clasificarea semnificatiilor simbolice si de asemenea,de a oferi un sprijin pentru intelegerea problematici textului .

Evident ,nimic din ceea ce se intampla pe scena nu trebuie interpretat in plan real,piesa fiind in fond o parabola a cautarii spirituale a individului.Este vorba de drumul dificil si dureros spre intelegerea privita ca iluminare.Toate gesturile eroului, indicatiile de regie ,decorul,totul trebuie asadar citit in cheia simbolica. In tabloul I ,scena e impartita in doua.Jumatate reprezinta o gura imensa de peste .Iona sta in gura pestelui nepasator .E intors cu spatele spre intunecimea din fundul gurii pestelui urias.In acest moment,Iona ignora pur si simplu pericolul .Micul acvariu aflat langa Iona si pe care el il ignora este o reprezentare si totodata un avertisment despre inconstienta cu care se comporta omul in fata iminentei producerii a unei situatii limita . Lumea pestilor nu este acvariul ,in fond o inchisoare ,dar ei dau veseli din coada,parand a se fi adaptat pe deplin in situatia anormala in care se afla.Este ceea ce va face si Iona,odata inghitit de gura imensa de peste pe care nepasator , o ignorase atata vreme .Gestul sau disperat din finalul primului tablou , cand incerca sa opreasca falcile care se inclesteaza scartaind groaznic ,vine prea tarziu,iar strigatul zadarnic , ajutooor! ,este o confirmare .

Tabloul II se deruleaza in interiorul pestelui I ,printre bureti,oscioare,alge,mizerie acvatica,Iona fiind surpins in semiobscuritatea noului spatiu-capcana cu mainile dibuind naluc.Inceputul tabloului surprinde personajul in stare meditativa:-Mi se pare mie sau e tarziu?/-Cum a trecut timpul!/-Incepe sa fie tarziu in mine.Meditatia asupra timpului anuleaza orice speranta,orice protectie a unui viitor.Universul intreg este derizoriu,el devine doar obiect de pomenire. De asemenea,personajul mediteaza si asupra limitelor pe care omul al trebui sa si le stabileasca in viata,pentru a nu fi ranit,pentru a nu suferii,considerand ca : Ar trebui pus un gratar la intrarea in orice suflet./Ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul.

In tabloul al III lea , mica moara de vant aflata in burta pestelui II si de care Iona se simte atras ca de un vartej ,constituie si ea un avertisment simbolic. Eroul se va feri tot timpul sa nu nimereasca intre dinti ei de lemn dar nu va face singurul gest cu adevarat normal intr-o astfel de situatie : sa o inlature din cale .La fel facuse de fapt tot timpul pana acum: refuzase sa-si constientizeze situatia ,incercand doar sa se adapteze.

Tabloul al IV lea reprezinta o gura de grotaspartura ultimului peste spintecat de Iona .La inceput,scena e pustie .Liniste Barba lui Iona care rasare la gura grotei lunga si ascutita, este un indice de timp : a trecut o viata de cand omul incearca zadarnic sa gaseasca solutia. Statul social al personajului este acela de pescar .El simbolizeaza figura sperantei eterne ,pana la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest sens.Actul de a pescui semnifica nevoia de cunoastere si autocunoastere.

Mitul labirintului si metafora luminii din final Razbim noi cumva la lumina sustin semnificatia simbolica a piesei. Iona este o piesa moderna ce propune ,pe baza unui pretext mitic o atitudine in fata problemei individului,intr-o lume plina de contradictii si ostilitate.

Iona aduce o innoire radicala in teatrul romanesc .Renuntarea la concretul istoric,situarea in atemporal,deschiderea spre arhetipal si de aici,spre general-uman,rascrierea mitului biblic cu trimiteri spre actualitate sunt tot atatea trasaturi ale teatrului modern .Sensul ultim al textului este ideea ca singura cale de a-ti proiecta viitorul este constientizarea trecutului .