141727808-elemente-de-limbaj-muzical.pdf

„Muzica este arta lui Dumnezeu”

W. A. Mozart

Cuvânt înainte

Muzica are un rol primordial în educaţie prin faptul că

deschide gustul pentru frumos. Această artă, prin care omul se

regăseşte pe sine, poate exprima toate trăirile şi gândurile noastre

printr-un limbaj aparte - limbajul sunetelor.

În învăţământul preşcolar şi şcolar activităţile muzicale,

respectiv muzica, constituie unul dintre mijloacele care

contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului.

Aceasta însoţeşte copilul în mai toate tipurile de activităţi,

jocuri şi, de aceea, stimulează dezvoltarea capacităţii

intelectuale, estetice, morale, fizice ale copiilor.

Lucrarea „Elemente de limbaj muzical” a fost

concepută ca un curs universitar practic, la îndemâna

studenţilor care trebuie într-un timp scurt să-şi însuşească

temeinic elementele de limbaj muzical.

Materia cuprinsă în Curriculum muzical preprimar şi

primar este tratată într-o manieră atractivă, accesibilă.

Partea aplicativă este ilustrată prin cântece din

folclorul copiilor, cântece pentru preşcolari şi şcolari, dar şi 1

prin exemple din autori ai literaturii muzicale româneşti ei

universale.

Anexa cuprinde proiecte didactice care pot constitui

soluţii pentru lecţiile finale de evaluare, un repertoriu de

cântece adecvat tematicii şi dramatizări artistice pentru

serbările şcolare.

Considerăm că, materialul de iniţiere a scris - cititului

muzical a fost suficient de clar, adaptat la nivelul de pregătire

muzicală a studenţilor care vor deveni profesori pentru

învăţământul preprimar şi primar.

Autorul

2

I. ELEMENTE DE LIMBAJ MUZICAL

1. Sunetul muzical

Limbajul muzical este o cale directă pe care muzica

o oferă comunicării. Însușirea elementelor de limbaj muzical

ne oferă cheia cu care se pot deschide larg porțile spre

înțelegerea artei sunetelor muzicale.

Tot ce auzim în natură poartă numele de sunet care

este rezultatul unor vibrații produse de corpuri sonore,

vibrații ce se transmit în aer. Sunetele cântate cu vocea sau

cu instrumentele muzicale se numesc sunete muzicale. La

instrumentele muzicale, sunetele rezultă prin punerea în

vibrație a unor corzi, membrane, plăcuțe, prin lovire, ciupire,

frecare, suflare etc. însă vocea umană este produsă de

aparatul fonator.

1.1. Elementele grafice ale sunetelor muzicale

cu componentele acestora

Semnele grafice prin care sunt redate sunetele

muzicale în scris se numesc note muzicale.

3

Notele muzicale se scriu pe portativ și arată

înălțimea sunetelor.

Portativul este un grup de cinci linii drepte egal

depărtate între ele. Între linii se formează patru spații.

Liniile și spațiile portativului se numără de jos în sus,

ca treptele unei scări.

La sfârșitul fiecărui portativ se pune bară.

Cheia sol

Cheia sol se scrie la începutul fiecărui portativ, pe

linia a doua, pentru a arăta denumirea și locul notei sol.

Elementele componente ale cheii sol:

4

Nota întreagă este formată dintr-un semioval cu fața

în jos, un semioval cu fața în sus, se unesc cele două

semiovale și am obținut nota întreagă:

Doimea este formată dintr-un semioval cu fața în

jos, un semioval cu fața în sus, unim cele două semiovale,

iar în partea dreaptă adăugăm un bastonaș:

Pătrimea este formată dintr-un semioval cu fața în

jos, un semioval cu fața în sus, unim cele două semiovale,

formăm nota, o umplem la mijloc și aplicăm în partea

dreaptă un bastonaș.

Optimea are aceleași componente ca și pătrimea

doar că pe bastonaș adăugăm un steguleț.

5

Şaisprezecimea are aceleași componente ca și

optimea doar că adăugăm pe bastonaș două stegulețe.

1.2. Calitățile sunetelui muzical

1.2.1. Înălțimea

Calitatea sunetelor muzicale de-a fi mai înalte

(acute) sau mai joase (grave) se numește înălțime.

După înălțime sunetele pot fi:

Notele scrise pe partea de jos a portativului

reprezintă sunete joase.

Notele scrise în partea de sus a portativului

reprezintă sunete înalte.

6

înalte

mijlocii

joase

Notele scrise la mijlocul portativului reprezintă

sunete medii.

Când sunetele apar succesiv (unul după altul),

urcând sau coborând ca o scară, ele formează gama

muzicală.

Melodia este elementul esențial al muzicii, bazat pe

succesiunea de sunete muzicale cu diferite înălțimi. Mersul

melodic poate fi:

prin repetare treptat prin salt ascendent

descendent

Elemente melodice

Semnele de alterație sunt: diezul, becarul și bemolul

Alterațiile muzicale sunt semnele grafice care indică

modificarea înălțimii sunetelor.

7

Diezul (#) este semnul muzical care modifică

înălțimea sunetelor, urcându-l cu un semiton.

Bemolul ( ) este semnul muzical care modifică

înălțimea sunetului în dreptul căruia este scris, coborându-l

cu un semiton.

Becarul ( ) este semnul muzical care anulează

efectul diezului și a bemolului.

8

Fiecare sunet muzical are o înălțime precisă care

este denumită printr-o silabă: Do, Re, Mi, Fa , Sol, La, Si, Do.

Înălțimea este reprezentată în scris prin poziția

notelor muzicale pe portativ (pe linii sau pe spații).

Nota Do1 se

notează pe o liniuță scurtă,

suplimentară, sub portativ.

Fata de păstor

9

Sol

Mi

La

Nota Sol se notează pe

linia a doua a portativului, iar

nota Mi se notează pe linia întâi

a portativului.

Dirijorul DO

Chemarea cucului

10

Re

Fa

Nota La se notează pe spațiul al doilea al portativului.

Nota Re se notează sub linia întâi

a portativului.

Fluturaş, fluturaş

Mămăruţă, ruţă

11

Si

Do2

Nota Fa se notează pe spațiul întâi a portativului.

Nota SI se notează pe linia a treia

a portativului.

Sunetul și nota Do2 se notează

pe spațiul trei al portativului.

Ştiu să-l cânt pe Fa

Greieraşul

12

Sunetul Do1 este un sunet jos, iar Do2 este un sunet

înalt.

1.2.2. DURATA

Durata este însușirea sunetului muzical de a fi mai

lung sau mai scurt.

Cu cât sunetul este mai lung sau mai scurt, durata

lui în timp este mai lungă sau mai scurtă.

În muzică, timpul măsoară durata sunetelor și se

marchează printr-o mișcare a mâinii, a piciorului sau prin

numărătoare. Timpii se bat (se tactează) în mod egal și cu

regularitate.

Durata de un timp (pătrimea)

Ghicitoare

13

Copiii vor recita versurile de mai sus mergând în

marș, apoi bătând ritmic din palme. Vor desena câte o

liniuță dreaptă pentru fiecare silabă pronunțată, după

modelul de mai sus. Se va scrie câte un oval plin, așezat

deasupra unei linii.

Dacă se desenează o liniuță verticală la dreapta

fiecărui oval plin, obținem semnul grafic prin care se scrie

durata de un timp.

14

Durata de jumătate de timp (optimea)

sau

Duratele sunetelor muzicale unite câte două, printr-

o linie, se numesc durate de jumătate de timp și se scriu

astfel:

Copiii recită versurile de mai jos, bătând ritmic din

palme și apoi le scriu cu câte două durate muzicale pentru

fiecare grup de două silabe, astfel:

Câ - te doi tot îm - pre - u - nă

Să ju - căm cu vo - ie bu - nă

Durata de jumătate de timp se mai poate scrie și

separat, cu „stegulețe”, astfel: .

15

Iu - te iu - te iu - te iu - te

Pas pas pas pas

Durata de doi timpi (doimea)

Semnul grafic format dintr-un oval gol cu o linie

verticală la dreapta se numește durată de doi timpi și se

scrie astfel:

Copiii recită versurile de mai jos pășind rar așa cum

pășește ursul. Vor scrie pentru fiecare silabă durata de doi

timpi, astfel:

16

Combinații ritmice cu doimi și pătrimi:

Combinații ritmice cu pătrimi, doimi și optimi:

Combinații ritmice cu durată de un timp, de o

jumătate de timp și de doi timpi:

17

Momentele de tăcere dintre sunete se numesc

pauze.

În funcție de durata lor în timp, pauzele pot fi mai

lungi, potrivite sau mai scurte. Ele corespund ca durată

tuturor valorilor de note.

Exprimarea duratei sunetelor și a pauzelor muzicale

se face cu ajutorul unor grafice convenționale, numite valori

de note și pauze.

Duratele (valorile) notelor muzicale:

18

Divizarea binară a duratelor muzicale:

Semnele de prelungire a duratelor muzicale

Punctul așezat la dreapta unei note prelungește

durata acelei note cu jumătate din valoarea sa.

19

Legato de prelungire constă dintr-un semn ( )

ce unește două sau mai multe note de aceeași înălțime.

Eu sunt numai un copilaş

20

La şcoală

22

Legato de expresie constă într-un semn ( )

ce unește mai multe note de înălțimi diferite.

Coroana prelungește durata notei după aprecierea

interpretului. Dublează durata notei, în general.

Cântecul lui Ştefan cel Mare

23

Semnele de repetiţie ajută la prescurtarea scrierii

muzicale. Ele apar sub diferite aspecte, şi anume:

Nouă azi ne-a răsărit

Repetare de la început

Repetarea fragmentului cuprins între semne

24

Prima volta (adică prima oară) şi secunda volta

(adică a doua oară) se folosesc pentru a prescurta scrierea

cântecelor în care se repetă mai multe rânduri melodice.

Repetarea ambelor fragmente (pe rând)

Hai să-ntindem hora mare

1. Prima volta

2. Seconda volta

25

Sincopa este deplasarea accentului de pe o valoare

de notă accentuată pe o valoare de notă neaccentuată,

precedentă, obținută prin legato de prelungire.

O, ce veste minunată

26

Sincopa → pe timpi

Sincopa → pe jumătăți de timp

Cuc, cuculeţ

27

Contratimpul este înlocuirea de note accentuate cu

pauzele corespunzătoare, accentul trecând pe valorile de

note neaccentuate următoare.

Contratimpul → pe timpi

Hi, hai, murgule

28

Contratimpul → pe jumătăți de timp

Aria lui Waşek din opera „Mireasa vândută”

29

Diviziuni excepţionale

Trioletul

Diviziunea excepţională a unei valori binare de notă

în trei părţi egale în loc de două se numeşte triolet. Trioletul

se notează cu o acoladă ( ) sau un arc (deasupra

sau dedesubtul notelor), înăuntrul cărora se scrie cifra 3.

Cucul

30

Anacruza

Anacruza este o formulă ritmică în care un sunet

sau un grup de sunete neaccentuate pregătesc și dau elan

timpului 1, accentuat.

Anacruza pe timp poate fi o pătrime ( ) sau o

formulă ritmică rezultată din divizarea acesteia.

Marşul Gloriei din opera „Aida”

32

Anacruza pe jumătate de timp este reprezentată de

obicei de durata de optime ( ).

Cu noi este Dumnezeu

33

Muzicanţii

34

1.2.3. INTENSITATEA

Calitatea sunetului muzical de a fi mai tare sau mai

încet se numește intensitate. Intensitatea (tăria) cu care se

execută o piesă muzicală este reprezentată în scris prin

nuanțe. Termenii de nuanță provin din limba italiană și se

noteză prescurat.

Termenul

Notarea

prescurtată Semnificația

pianissimo posibile

pianissimo

piano

mezzopiano

mezzoforte

forte

fortissimo

fortissimo posibile

cât se poate de

încet

foarte încet

încet

pe jumătate piano

pe jumătate tare

tare

foarte tare

cât se poate de

tare

Termenii care indică o schimbare treptată a

intensității se notează prin semne grafice.

35

Semnul

grafic

Cuvinte/exp

resiiSemnificația

crescendo

decrescendo

marcato

marcatissimo

portato

creşterea progresivă a

intensităţii

descreşterea progresivă a

intensităţii

accentuarea unui sunet

accentuarea sunetului cu tărie

intensitate păstrată pe toată

durata sunetului

● Termeni de mișcare

Gradul de iuțeală cu care se execută o piesă

muzicală se numește tempo sau mișcare și se reprezintă

Bună dimineaţa la Moş Ajun

36

prin termeni de mișcare. Aceștia se scriu la începutul

cântecului, de obicei din limba italiană.

Termenii de mişcare (de tempo) se stabilesc în

funcţie de conţinutul şi caracterul pieselor muzicale.

Termenii de tempo se scriu la începutul cântecului,

deasupra portativului, lângă cheie.

În literatura muzicală, aceşti termeni provin din

limba italiană - limba universală a muzicii.

A. Principalii termeni de tempo care indică o mişcare

constantă sunt:

Termen Explicaţie

Adagio Foarte rar

Andante Rar

Moderato Potrivit

Andantino Rărişor

Allegretto Repejor

Allegro Repede

Presto Foarte repede

Vivace Foarte vioi, iute

B. Termeni care arată o mişcare treptată:

Termen Explicaţie

rallentando (rall) rărind treptat mişcarea 37

încetinind

ritardando (ritard.) întârziind mişcarea

ritenuto (rit.) reţinând mişcarea

accelerando (accel.) accelerând mişcarea

stringendo (string.) grăbind mişcareaC. Termeni de mişcare care indică revenirea la

tempoul iniţial:

Termen Explicaţie

a tempo intrarea în tempoul de bază

tempo primo revenire la tempoul iniţial

come prima tempoul de la începutD. Termenii care indică respectarea cu stricteţe

sau după voie a tempoului:

Termen Explicaţie

tempo giusto tempo just

ben misurato bine măsurat

senza tempo fără tempo precis

ad libitum după voie

rubato liber (urmând textul)

E. Termeni care indică expresia mişcării cât şi

caracterul acesteia:

Termen Explicaţie

Grave rar cu gravitate

Animato repede însufleţit

Comodo potrivit comod

Andante cantabile andante cantabil

Maestoso potrivit maiestuos

38

Allegro con brio allegro cu strălucire

1.2.4. Timbrul

Calitatea prin care se distinge un sunet după sursa

sonoră care l-a produs se numește timbru. Timbrului i se mai

spune și culoarea sunetului. Timbrul (culoarea sunetului)

poate fi vocal și instrumental.

●Timbrul vocal

Însușirea care face să se deosebească o voce de

alta, chiar dacă produce același sunet cu aceeași înălțime,

durată și intensitate se numește timbrul vocal individual.

După natura lor, există voci de copii, voci de femei

și voci de bărbați. Acestea pot cânta în registrul acut, mediu

sau grav.

Totalitatea sunetelor accesibile ca întindere unui

instrument sau unei voci poartă numele de diapazon.

Prin asamblarea vocilor și interpretarea unei piese

muzicale, în grupuri mai mari sau mai mici de interpreți,

obținem formații corale pe care le putem clasifica după

timbrul vocal și registrul în care pot cânta.

COR DE VOCI EGALE

Felul corului Tipuri de voci

39

Cor de copii

vocea l: sopran

vocea a ll-a: mezzo-sopran

vocea a lll-a: alto

Cor de femei

sopran (l și ll)

mezzo-sopran

alto și contralto

Cor de bărbaţi

tenor (prim și secund)

bariton

bas

Cor mixt

sopran

alto

tenor

bas

COR DE COPII – Registrul sonor al întinderii vocii

copiilor

●Timbrul instrumental

40

După modul de producere a sunetelor,

instrumentele muzicale se clasifică în:

1. Instrumente de suflat:

- din lemn: flaut, oboi, clarinet, fagot etc.

- din alamă: corn, trompetă, trombon, tubă etc.

2. Instrumente cu coarde

Acestea pot produce sunete prin frecarea cu arcușul

(vioara, viola, violoncelul, contrabasul), ciupire (harpa,

41

chitara, mandolina) sau prin lovire cu ciocănelele (pianul,

țambalul).

3. Instrumente de percuție

Acestea produc sunete prin lovire. În acest compartiment intră instrumentele:

a) cu sunete determinate (acordabile)

- cu membrană (timpanul);

- de lemn sau metal (xilofon, celestă, carillon, glockenspiel, clopote, vibrafon etc.)

b) cu sunete nedeterminate (neacordabile)

- cu membrană (toba mică, toba mare, tamburină);

- de lemn sau metal (castagnete, trianglu, talgere, gong, tam-tam, toacă etc.)

42

4. Instrumentele electronice produc sunete pe baza

unor procedee fizice: orga, pianul, chitara. Un timbru aparte

are orga, instrument complex care poate imita timbrurile

unor instrumente de suflat, corzi și chiar percuție.

5. Instrumentele populare sunt folosite de artişti

populari pentru interpretarea folclorului muzical:

- instrumente de suflat: bucium, fluier, nai, cimpoi, taragot, drâmbă, ocarină, frunză, solz de peşte etc.

- instrumente cu coarde: cobză, ţiţeră, ceteră, ţambal;

- instrumente cu claviatură: acordeon.

43

II. METRICA

Metrica este acel capitol din teoria muzicală, care se

ocupă de studierea principiilor de desfășurare, încadrare în

măsurare a timpului în care se desfășoară lucrările muzicale.

Metrica muzicală are două elemente principale:

timpul și măsura. Timpul este unitatea principală de măsură

în funcție în care valorile ritmice pot fi comparate și

măsurate ca durată și care împreună formează formele

ritmice.

După intensitatea şi locul pe care îl ocupă în

configurația ritmică, timpul este de două categorii:

44

accentuat și neaccentuat. Timpul accentuat se notează prin

semnul marcato (>)

2.1. Măsurile muzicale

Între două accente de aceeași intensitate se formează o măsură.

Cea - sul ba - te și mă - soa - ră

Tim - pul ca - re tre - ce, zboa - ră

Între două accente de aceeași intensitate se

formează o măsură. Măsura este gruparea de timpi

accentuați și neaccentuați care se succed periodic, la

intervale de timp egale. O măsură se delimitează prin bară

de măsură, iar la sfârșitul piesei muzicale se scrie bară finală

(o linie subțire și una groasă).

Măsura se notează la începutul portativului, după

cheie, prin două cifre sub formă de fracție în care numitorul

indică valoarea timpului, iar numărătorul indică numărul

timpilor.

45

Cifra de sus arată numărul timpilor dintr-o

măsură.

Cifra de jos arată valoarea unității de timp.

2.1.1. Măsura de doi timpi (două pătrimi)

Grupul de doi timpi, primul accentuat, iar al doilea neaccentuat, se numește măsura de doi timpi.

Măsura de doi timpi se indică prin cifra doi, care se scrie o singură dată, la începutul cântecului, după cheia sol, astfel:

Măsura de 2/4 se tactează (bate) astfel: 1 2

În măsurile care au ca unitate de timp pătrimea, valorile de note durează astfel:

46

24

= un timp = jumătate de timp = doi timpi

Voinicii

47

● Pătrimea cu punct

Punctul pus în dreapta notei îi prelungește durata cu încă jumătate din durata inițială.

Pătrimea cu punct durează deci un timp și jumătate: .

2.1.2.Măsura de trei timpi (trei pătrimi)

Grupul format din trei timpi, fiecare având valoare de pătrime se numește măsura de trei timpi. În această măsură, timpul întâi este accentuat, iar timpul al doilea și al treilea sunt neaccentuați.

Noi acum suntem şcolari

48

34

Măsura de trei timpi se indică prin cifrele 3 şi 4, care se scriu o singură dată, la începutul cântecului, după cheia sol, astfel:

Tactarea măsurii de 3/4 (cu mâna dreaptă) se face astfel:

Greieraşul

49

1

3

2

● Doimea cu punct

Valoarea care reprezintă o măsură întreagă de trei timpi este doimea cu punct.

Punctul pus în dreapta unei note prelungește durata acesteia cu jumătate din valoarea ei. Doimea cu punct durează trei timpi.

. = +

3 = 2 + 1

Dansul

50

1 32

4

2.1.3. Măsura de patru timpi

Măsurile de doi timpi și de trei timpi sunt măsuri simple, deoarece au câte un singur accent pe timpul întâi.

Măsura de patru timpi, 4/4, este alcătuită din două măsuri de câte doi timpi. Din această cauză, măsura de patru timpi va avea două accente, unul principal pe timpul întâi, iar altul secundar pe timpul trei.

Măsura de patru timpi se indică prin două cifre 4 suprapuse, care se scriu o singură dată, la începutul cântecului, după cheia sol, astfel:

Tactarea măsurii de patru timpi se face cu mâna dreaptă, astfel:

51

44

Măsurile eterogene sunt compuse din două sau

mai multe măsuri simple de metru diferit (binar ternar) cele

mai întâlnite sunt măsurile eterogene de 5 și 7 timpi și le

întâlnim în succesiunea 2 + 3 sau 3 + 2 iar în cadrul

măsurilor de 5 timpi (2+2+3) (2+2+2) etc.

La şcoală

52

Măsurile alternative reprezintă alternarea succesivă a mai multor feluri de grupări metrice.

Măsurile incomplete sunt acele măsuri care nu

totalizează duratele indicate de fracția de măsură, de la

începutul cântecului - completarea diferențelor de timpi se

face în ultima măsură din pauză.

III. INTERVALE MUZICALE

Intervalul muzical este raportul de înălțime (sau

distanță) dintre două sunete muzicale.

După numărul de trepte pe care le conțin,

intervalele se împart în intervale simple (în cadrul unei

octave) și intervale compuse (care depășesc întinderea unei

octave).

Hristos a înviat

53

Intervalele simple (la care ne referim) sunt: prima,

secunda, terța, cvarta, cvinta, sexta,septima și octava.

Treapta I I II III IV V VI VII VIII

Intervalul

prima

secunda

terţa

cvarta

cvinta

sexta

septima

octava

După numărul de tonuri și semitonuri pe care le

conțin, atât intervalele simple cât și cele compuse, pot fi:

perfecte, mari, mici, mărite, micșorate. Intervalele secunda,

terța, sexta, septima sunt intervale mari și mici.

3.1. INTERVALUL DE PRIMĂ

54

Intervalul format între două sunete muzicale cu aceeași

denumire, situate pe aceeași treaptă se numește primă.

Când într-un vocal se cântă la interval de primă

numim această interpretare unison.

55

Trenul

56

3.2. INTERVALUL DE SECUNDĂ

Intervalul format între două

sunete pe trepte alăturate se

numește secunda.

Secunda este de două feluri:

secunda mare, care conține un

ton;

secunda mică, care conține un

semiton.

57

3.3. INTERVALUL DE TERȚĂ


sunete situate la aceeași

distanță de trei trepte se

numește terță.

Terța este de două feluri:

terța mare, care conține două

tonuri;

terța mică, care conține un ton

și un semiton.

Mama

58

3.4. INTERVALUL DE CVARTĂ

Intervalul ce se formează între

două sunete aflate la o distanță

de patru trepte se numește

cvartă.

Cvarta este un interval perfect și conține două

tonuri și un semiton.

Cucule, pasăre sură

59

3.5. INTERVALUL DE CVINTĂ


sunete muzicale situate la

distanță de cinci trepte se

numește cvintă.

Cvinta este un interval perfect și conține trei tonuri

și un semiton.

Tricolorul

60

3.6. INTERVALUL DE SEXTĂ


sunete muzicale aflate la

distanță de șase trepte se

numește sextă.

Sexta este de două feluri:

Melodie

61

- sexta mare care conține patru tonuri și un semiton:

- sexta mică care conține trei tonuri și două

semitonuri:

3.7. INTERVALUL DE SEPTIMĂ

Jingle bells

- fragment -

62


sunete muzicale aflate la o

distanță de șapte trepte se

numește septimă.

Septima este de două feluri :

- septima mare care conține cinci tonuri și un

semiton:

- septima mică care conține patru tonuri și două

semitonuri:

63

3.8. INTERVALUL DE OCTAVĂ

Intervalul ce se formează între

două sunete aflate la o distanță

de opt trepte se numește

octavă.

Octava este un interval perfect, care conține

întotdeauna cinci tonuri și două semitonuri.

Arie din opereta „Liliacul”

64

4. TONALITĂȚI MAJORE ȘI MINORE

Gama este o succesiune treptată de opt sunete

muzicale (așezate după înălțime) în cadrul unei octave.

A sosit ziua dreptăţii

65

Sunetul cu care începe și se sfârșește gama (treptele l și a

Vlll-a) poartă numele de tonică. Sunetele unei melodii

sunt organizate în jurul tonicii, dând naștere tonalității.

Gama care are terță mare între trepta l și treapta a

lll-a este majoră. Gama care are terță mică între treptele ll-lll

și V-Vl este minoră.

4.1. GAMA DO MAJOR

Se numește gama Do Major pentru că este

construită pe tonica Do și are la bază o terță mare(Do - Mi).

Semitonurile se află între Mi - Fa și Si - Do, adică

între treptele lll - lV și Vll - Vlll.

Succesiunea de patru sunete muzicale,

reprezentând treptele l, lll, V, Vlll ale gamei (Do, Mi, Sol, Do),

formează arpegiul gamei.

66

4. 2. TONALITATEA LA MINOR

Se numește gama la minor pentru că este construită

pe tonica La și are la bază o terță mică (La - Do).

Semitonurile se află între treptele ll - lll și V - Vl,

adică între Si - Do și Mi - Fa.

Cântecul gamei

67

Sunetele de pe treptele l, lll, V, Vlll (La, Do, Mi, La)

alcătuiesc arpegiul gamei. Gamele Do Major și la minor se

aseamănă prin faptul că au semitonurile între aceleași

sunete: Mi - Fa și Si - Do.

4.3. GAMA SOL MAJOR

Se numește gama Sol Major pentru că este

construită pe tonica Sol și are la bază o terță mare ( Sol - Si).

Cântec de toamnă

68

Semitonurile gamei sunt între Si -Do și Fa# - Sol,

adică între treptele lll - lV și Vll - Vlll.

Sunetele de pe treptele l, lll, V, Vlll (Sol, Re, Sol)

alcătuiesc arpegiul gamei.

4.4. TONALITATEA MI MINOR

Se numește gama mi minor pentru că este

construită pe tonica mi și are la bază o terță mică.

Semitonurile gamei sunt între Fa# - Sol și Si - Do,

adică între treptele ll - lll și V - Vl.

Românul

69

Sunetele de pe treptele l, lll, V, Vlll (Mi, Sol, Si, Mi)

alcătuiesc arpegiul gamei.

Gama Sol Major și gama mi minor se aseamănă prin

faptul că au aceleași tonuri și semitonuri între Si - Do și Fa# -

Sol.

4. 5. TONALITATEA FA MAJOR

Rugăciune la intrarea în clasă

70

4.6. TONALITATEA RE MINOR

Rugăciune la ieşirea din clasă

71

GAMELE MAJORE STUDIATE ŞI RELATIVELE LOR

MINORE

Ciobănaşul

72

5. ORGANIZĂRI SONORE MODALE

Piesele muzicale vechi nu foloseau sistemul tonal ci

un alt sistem, arhaic, numit sistem modal care este alcătuit

din scări modale.

Scările modale se împart în mai multe categorii,

după numărul de trepte folosite: scări oligocordice, scări

pentatonice, scări preheptatonice, scări heptatonice.

5.1. SCĂRI OLIGOCORDICE

Scările oligocordice conțin un număr redus de

sunete. Ele pornesc de la un singur sunet, monoton și

evoluează prin scările de două - patru trepte.

Do Major

Sol Major

Fa Major

la minor

mi minor

re minor

73

Bicordii sunt scările muzicale alcătuite din două sunete

alăturate.

Tricordii sunt

scările muzicale

alcătuite din trei

sunete alăturate.

Berbecul

La gărgăriţă

74

Tetracordii sunt scările muzicale

alcătuite din patru sunete alăturate.

5.2. SCĂRI PENTACORDICE

Pentacordii sunt scările

muzicale formate din cinci

trepte alăturate în succesiunea

Greier, greieraş

75

cărora nu se află niciun interval de terță.

5.3. SCĂRI PENTATONICE

Scările muzicale pentatonice cuprind cinci trepte

în care apare și saltul de

terță. Ele se notează într-o

succesiune ascendentă și

se încadrează într-o octavă.

Adă, lupe, oile

76

5.4. MODURI POPULARE DIATONICE DE STARE

MINORĂ

Sistemul modal este întâlnit mai ales în folclorul

românesc. Modurile care stau la baza unor cântece populare

se numesc moduri populare. Modurile populare sunt scări

muzicale extinse, care cuprind șapte sunete ( do, re, mi, fa,

sol, la, si) și se numesc heptatonice.

Ele se împart în două mari categorii:

- moduri de stare minoră

- moduri de stare majoră

Cucule cu pene sure

77

Modul unui cântec (adică caracterul expresiv al

acestuia) este determinat de modalitatea de organizare a

tonurilor și semitonurilor.

Modul este diatonic când semitonurile sunt

diatonice (acestea se află între sunete cu denumiri diferite).

Modurile populare diatonice sunt 7 scări

muzicale formate din șapte sunete naturale având

fiecare o succesiune proprie a tonurilor și

semitonurilor.

5.4.1. DORIANUL

Modul care începe pe nota re se numește mod

popular diatonic

dorian.

Dorianul este un mod

de stare minoră, deoarece pe treapta l se formează un

interval de terță mică, iar semitonurile se află între treptele

ll-lll și Vl-Vll.

5.4.2. FRIGIANUL

78

Modul format pe sunetul mi se numește mod popular

diatonic frigian.

Frigianul este un mod popular de stare

minoră, deoarece intervalul format între treapta l și a lll-a

este de terță mică, iar semitonurile se află între treptele l-ll

și V-Vl.

5.4.3. EOLIANUL

Modul care

începe și

se termină

pe sunetul

la se numește mod popular diatonic eolian.

Eolianul este modul popular de stare minoră

cu semitonurile între treptele ll-lll și Vll-Vlll (format pe

treapta a Vl-a a unei tonalități majore).

5.4.4. LOCRIANUL

Modul

care

începe și

79

se termină pe sunetul si se numește mod popular

diatonic locrian.

Locrianul are semitonurile între treptele l-ll și

lV- V, iar intervalul format între trepta l și a lll-a este

de terță mică, fiind un mod popular diatonic de stare

minoră.

5.5. MODURI POPULARE DIATONICE DE STARE

MAJORĂ

5.5.1. IONIANUL

Modul

format pe

sunetul do

se numește ionian. Acest mod popular are la bază o

terță mare și semitonurile între treptele lll-lV și Vll-Vlll, este

format pe prima treaptă a unei tonalități majore fiind un

mod popular diatonic de stare majoră.

5.5.2.LIDIANUL

Modul format pe sunetul fa se numește lidian.

Modul

popular

diatonic lidian

are semitonurile între treptele lV-V și Vll-Vlll, terța mare între 80

treptele l-lll și o cvartă mărită între treptele l-lV. Este un mod

de stare majoră având terța mare între treptele l-lll.

5.5.3.MIXOLIDIANUL

Modul format pe

sunetul sol se

numește mixolidian.

Modul popular diatonic mixolidian are semitonurile

formate între treptele lll-lV și Vl-Vll și terța mare formată

între treptele l-lll. Având această terță mare are un caracter

major.

VI. DEPRINERI SPECIFICE DE CÂNT

● Încălzirea vocilor

Înainte de a cânta sunt necesare exerciții care au

rolul de a pregăti și încălzi corzile vocale pentru a se putea

obține o intonație și o emisie sigură, frumoasă și corectă.

81

Exercițiile se realizează progresiv, din semiton în

semiton (suitor și coborâtor), păstrând aproape neschimbată

forma gurii. Numai pentru vocalele i și u deschiderea gurii

este mai mică, dar forma este aceeași.

Exerciţiul 1

Exerciţiul 2

82

Cântec pentru exerciții la deschiderea corectă a

gurii și a respiraței:

● Gestica dirijorală (cântatul omogen)

Happy birthday to you!

83

În practica vocală în colectiv cântarea la unison

este foarte importantă deoarece trebuie să omogenizeze

vocile. Cântatul omogen (în care niciun glas nu trebuie să

iasă în evidență) presupune să se urmărească și să se

respecte gestica dirijorului.

Momentul de debut este compus din două părți:

inspirația (gestul de avânt) și emisia (gestul de atac).

Când gestica este redusă, apropiată de corp, înseamnă că

intensitatea sonoră este mică, când gestica este amplă, spre

înainte, înseamnă că intensitatea sonoră crește. Energia cu

care se face gestul de avânt determină și viteza de execuție

a piesei muzicale.

84

● Elemente de tehnică vocală

a) Poziţia

Stând pe scaun sau în bănci, corpul să fie drept,

rezemat de spătar, pieptul uşor scos în afară pentru o bună

respiraţie, iar mâinile aşezate pe genunchi. Corpul nu

trebuie să fie crispat.

b) Respiraţia

Are două etape:

1. INSPIRAŢIA - să fie scurtă, profundă, numai pe

nas, fără zgomot, ca şi cum s-ar mirosi o floare;

În amurg

85

2. EXPIRAŢIA - să fie cât mai lungă, constantă,

lăsând aerul să iasă treptat.

c) Emisia

Vocalele pe care se lucrează (A, E, I, 0, U vor fi

uşor acoperite, fără deschiderea gurii lateral sau cu

maxilarele apropiate. Un sunet frumos depinde de poziţia

gurii, iar vocalele în cânt trebuie să aibă aceeaşi culoare

cu acelea din vorbire. Comparând permanent culoarea

vocalelor din vorbire cu cea a vocalelor din cânt putem

corecta poziţia deschisă - laterală a gurii, cu cea naturală -

corectă.

d) Dicţia

Textul are un rol important pentru că exprimă idei

şi sentimente. De aceea, trebuie să fie rostit mai clar decât

atunci când vorbim, pentru a ne face înţeleşi fără efort.

Dicţia depinde de modul de articulaţie a consoanelor şi de

emisia vocalelor. De aceea, textul cântecelor poate fi recitat

urmărindu-se pronunţarea cuvintelor.

86

Exerciţii de tehnică vocală:

87

TIPURI DE CÂNTARE COLECTIVĂ

- cântarea în canon;

- cântarea armonică;

Cântarea în canon este cea mai simplă cântare

polifonică. Canonul se intonează la unison (se începe pe

timpul al ll-lea), se intonează pe grupe, apoi se cântă pe

două voci (se respectă indicațiile A, B), se intonează pe trei

voci (se respectă intrările vocilor A,B,C).

Cântarea armonică, pe mai multe voci simultan,

dă frumusețe cântării corale.

Canon

88

VII. Proiecte didactice pentru activitatea din grădiniţe şi

clasele I – IV

89

VIII. Repertoriu de cântece

Imnul României, VI, p3

Imnul Europei, X, p6

Gaudeamus igitur, X, P6

Hora Unirii, VI, p5

Treceţi batalioane, VI, p4

99

2. Vita nostra brevis est,

Brevi finietur,

Venit mors velociter,

3. Vivat Academia,

Vivant Profesores!

Vivat membrum quodlibet,

103

Rapit nos atrociter,

Nemini parcetur! (bis)

Vivant membra quaeliblet,

Semper sint in flore! (bis)

104

141727808-elemente-de-limbaj-muzical.pdf

Documents