14. ts iv 6 valoare

Teoria sistemelor şi Ingineria valorii.

Teorii despre Valoare

2

Valoare. Teorii despre valoare. Ingineria economică are ca sarcină primordială conducerea procesului

complex de obţinere şi gestionare a valorii. Pentru a realiza acest lucru, la un nivel calitativ ridicat, specialistul

trebuie sa înţeleagă nu numai mecanismul de ansamblu, dar şi procesele particulare, prin intermediul cărora potenţialul existent în mediul natural, în societate şi economie, sub forma de substanţa, energie, informaţie, se transformă în valoare şi se conservă în produse şi servicii.

În al doilea rând, specialistul trebuie să fie un intermediar corect, echitabil între procesele industriale, economice, sociale şi naturale, care sunt angajate în mecanismul de obţinere a valorii.

Un comportament incorect poate deregla atât mecanismul respectiv, cât şi întregul angrenaj natural şi social de existenta a omului.

În sfârşit, specialistul trebuie să gestioneze cu fermitate şi eficienţă valoarea obţinută pentru a o repartiza spre beneficiarii din economie, din societate şi din mediul natural, cu gândul la evoluţia viitoare a sistemelor participante la mecanismul valorii.

Responsabilitatea este amplificata de faptul că mecanismul valorii include mai multe faze: obţinerea, dimensionarea, repartizarea, evidenţierea, controlul, creşterea

3

Pentru activitatea tehnico-economică-socială, în general, definirea şi cercetarea conceptului de valoare reprezintă un element esenţial, valoarea reprezentând temelia, pe care se clădeşte edificiul activităţii respective şi mecanismele, care asigură existenţa întregii societăţi.

”Maşina societăţii" are drept motor activitatea tehnico-economică, iar drept combustibil, valoarea obţinută prin intermediul unui mecanism complex.

În istoria stiinţelor tehnico-economice s-au evidenţiat două direcţii importante în privinţa definirii valorii, a precizării paradigmelor esenţiale privind fenomenul obţinerii valorii în societatea umană:

1. Teoria valorii bazate pe munca (TVM);2. Teoria valorii bazate pe utilitate (TVU).

Fiecare gen de teorie a căutat sa precizeze răspunsuri cât mai convingătoare referitoare la întrebări cum ar fi: Ce este valoarea? Care sunt procesele tehnico-economice, care contribuie la obţinerea valorii? Ce factori sunt angajaţi în aceste procese? Ce legi guvernează mecanismul de obţinere şi gestionare a valorii în

tehnică, economie şi societate? , etc.

Valoare. Teorii despre valoare.

4

Teoria valorii bazate pe munca (TVM); Teoria valorii bazate pe muncă rezidă în valorificarea muncii într-un proces de producţie prin rezultatul ei – produsul; Produsul ca atare reprezintă o valoare; Valoarea produsului este determinată de volumul muncii; Teoria este valabilă pe deplin pentru:

produsele materiale până în anii 50 ai secolului trecut, când tot ce se producea se şi vindea (anii Producerii), produsele intelectuale, teorii, concepte, etc. la momentul apariţiei. Exemple din următorii ani: Anii 60 – anii Marketingului (valoare – teoria Marketingului),Anii 70 – anii Strategiei (valoare – teoria Strategiei),Anii 80 – anii Calităţii (valoare – teoria Calităţii),Anii 90 – anii Individualizării pieţei, orientării la segmente înguste de piaţă (valoare – conceptul de individualizare a pieţei)Producţia în acest context are un sens mai larg decât cea materială.

Muncă

Producţie

Produs

Valoare produs

Valoare-muncă

5

Teoria valorii bazate pe utilitate (TVU);

Muncă

Producţie

Produs

Valoare produs

ConsumProdus

Serviciu

ValoareServiciu

Valoare-utilitatea serviciilor

Utilitate Muncă

Producţie

Produs

Valoare produs

ConsumProdus

Funcţii

ValoareFuncţii

Valoare-utilitatea funcţiilor

Utilitate

6


Teoria valorii bazate pe utilitate rezidă în valorificarea serviciilor (funcţiilor) prin consumul produsului; Produsul ca atare nu reprezintă o valoare; Valoarea produsului este determinată de valoarea serviciilor (funcţiilor), iar valoarea serviciilor (funcţiilor), la rândul său este determinată de utilitatea lor; Teoria este valabilă pe deplin pentru:

produsele materiale , care au valoare numai când sunt utile; produsele intelectuale, teorii, concepte, etc. în momentele următoare momentului apariţiei.

Daca pentru Teoria valorii-munca rezultatul procesului de producţieeste valoarea produsului respectiv, pentru Teoria valorii-utilitate este doar un nivel intermediar pentru suportul fizic al valorii.

7


Muncă

Producţie

Produs

Valoare produs

ConsumProdus

Serviciu, Funcţie

ValoareServiciu (F)

Valoare-utilitatea potenţialului de producţie

Utilitate

PotenţialProducţie i

ValoarePotenţial i

Utilitate

Astfel utilitatea se referă deja la valoarea potenţialului de producţie i a următorului ciclu, apoi la valoarea serviciilor (funcţiilor) produsului consumat, apoi la valoarea produsului ca atare

Serviciile, funcţiile rezultate din consumul produsului formează potenţialul pentru următorul ciclu de producţie;

8


Se manifestă o serie de cicluri de producţie, fiecare dintre ele aducând spre veriga finală de consum şi de valoare

ValoarePotenţial i


Muncă i-1

Producţiei-1

Produsi-1

Valoare produs i-1

ConsumProdus i-1

Serviciuj-1

ValoareServiciu j-1

Valoare-utilitate j-1

Utilitate i-1 Muncă i

Producţiei

Produsi

Valoare produs i


ConsumProdus i

Serviciuj

Valoare-utilitate j

Utilitate j

ValoarePotenţial i

ValoareServiciu j

Valoare-utilitatea potenţialurilor de producţie

Utilitatepotenţial i

Utilitatepotenţial i

9

Prin răspunsurile date, teoriile privind valoarea au contribuit la explicarea realităţii şi la orientarea activităţii practice pentru o anumită perioadă.

Mai devreme sau mai târziu, fiecare din cele doua teorii principale a intrat în conflict cu realitatea, direct sau prin intermediul activităţii tehnico-economice pe care a fundamentat-o.

Societatea, bazata pe principiile teoriilor privind valoarea, a înregistrat regrese şi vibraţii periculoase, vibraţii premergătoare revoluţiilor violente sau de catifea, atunci când principiile acestor teorii nu au mai corespuns realităţii aflate în permanenta schimbare.

Ambele teorii (TVM, TVU) sunt vinovate de apariţia şi accentuarea problemelor globale grave cum ar fi: epuizarea resurselor, poluarea gravă a Terrei, distorsiunile tehnice, economice şi sociale din fiecare societate şi pe plan mondial etc.

Valoare. Teorii despre valoare.

10

Schimbarea principală produsă în modul de abordare a valorii se referă la tratarea problematicii obţinerii şi gestionării valorii în cadrul cel mai larg posibil în baza cunoştinţelor ştiinţifice actuale: cadrul legilor generale ale Naturii.

În primul rând, teoria valorii bazate pe entropia joasa (TVE) recunoaşte ca fundament obiectiv pentru toate procesele angajate în obţinerea şi gestionarea valorii cele mai generale legi ale naturii, legea conservării materiei şi legea entropiei.

Conform primei legi, în natură (deci şi în tehnică, economie şi societate, acestea făcând parte din natură, în sensul cel mai larg al acesteia) nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transforma!

Pentru procesele tehnice, economice, ca şi pentru cele din mediul natural şi societate, rezultă că ieşirile (rezultatele) sunt totdeauna egale cu intrările, rezultatele respective fiind doar transformări ale intrărilor!

Întrucât toate sistemele în care au loc procesele angajate în obţinerea valorii sunt sisteme deschise (mediu, societate, economie, firma, producere, etc.), atunci ele respectă şi cerinţele legii entropiei, conform căreia transformările se realizează cu pierderi, rezultatele utile pentru sistemele respective fiind mai mici decât intrările. Mai mult, pierderile sunt entropice, adică dezorganizează

Teoria valorii bazate pe entropie joasa (TVE)

11

În al doilea rând, la baza valorii s-a pus, ca suport fizic, entropia joasa, ca grad de organizare a celor trei forme de existenta a materiei: substanţă, energie, informaţie.

Aceste produse elementare ale materiei conţin diferite grade de organizare asigurate de procesele din mediul ambiant, din societate sau din economie.

Pentru a face mai accesibilă paradigma suportului fizic al valorii, entropia joasă sau negativă, se foloseşte conceptul de potenţial.

El reprezintă nivelul de organizare deţinut de componentele primare ale materiei, de un sistem simplu sau complex, nivel de organizare care îl face atractiv pentru a fi consumat de un sistem viu.

În al treilea rând, teoria valorii bazate pe entropie joasă extinde zona proceselor angajate în obţinerea valorii, de la procesele economice recunoscute de celelalte teorii (producţia, consumul), la un sistem mult mai cuprinzător, aici intrând procesele din mediul natural, procesele din societate şi procesele din economie.

Teoria valorii bazate pe entropia joasa (TVE)

12

În aceste condiţii, întregul mod de a pune problema gestionării valorii de către analist se schimbă radical. El va trebui să cunoască intimitatea tuturor acestor procese şi a sistemelor în care au loc şi apoi, pe baza acestei cunoaşteri, să poată interveni, prin instrumente adecvate.

Scopul acestei intervenţii este de a optimiza procesele respective şi pentru a le asigura condiţii interne şi exterioare favorabile sporirii valorii, dar şi pentru a le armoniza interesele, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile.

De asemenea, întregul edificiu al teoriei valorii trebuie corelat cu schimbările deja evidente ale noului mod de organizare a societăţii umane, societatea informaţională, societatea bazată pe cunoaştere.

Rolul tot mai hotărâtor al informaţiei şi a cunoştinţelor în procesele sociale şi economice face din aceste produse al minţii omeneşti şi al maşinilor electronice materia primă absolut necesară pentru toate deciziile din tehnică, economie, societate şi mediu.

Având la baza aceste principii noi, modelul mecanismului de obţinere a valorii este mult schimbat.

În acest model sunt prezente cele trei sisteme şi procesele corespunzătoare angajate în obţinerea şi gestionarea valorii.


13

1. Sistemul mediului natural înconjurător, cu procesele de ordin fizic, chimic şi biologic specifice, procese care sunt antrenate, mai mult sau mai puţin, în obţinerea şi gestionarea valorii;

2. Sistemul societăţii umane, cu procesele de ordin social, politic, cultural, învăţământ, viata de familie etc.;

3. Sistemul economiei (întreprindere), cu procesele de producţie, consum, repartiţie, schimb etc. (redate în grafic prin producător şi consumator).


14

Teoria valorii bazate pe entropia joasa (TVE)Po

tenţ

ial n

atur

al,

Pn

Pote

nţia

l soc

ial,

Ps

Pote

nţia

l eco

nom

ic -

serv

icii,

Pe s

Pote

nţia

l eco

nom

ic –

pr

odus

, Pe p

(t1)

Pote

nţia

l eco

nom

ic -

serv

icii,

Pe s

(t2)

Pote

nţia

l eco

nom

ic e

fect

iv r

econ

serv

at,

PeR(t2

)

Producător Consumator

Producţie, t3

Consum, t2

Producţie, t1

Mediul ambiantSocietatea

Pierderi entropice

15

Modelul obţinerii valorii poate fi constituit luând în consideraţie următoarele elemente: intrările de potenţial provenit din procese naturale (Pn), procese

sociale (Ps) şi procese economice tip consum (Pes), toate fiind "produse" într-o perioada to;

trei procese succesive, de producţie (în t1), de consum (în t2) şi, din nou, de producţie (t3);

exteriorizarea acţiunii Legii entropiei prin triunghiul pierderilor entropice.


16

Potenţial economic - servicii, Pes(t2)

Potenţial economic - produs, Pep(t1)

Potenţial economic efectiv reconservat, PeR(t3)

Consum, t0 Natura, t0 Societatea, t0

Potenţial economic - servicii, Pes Potenţial natural, Pn Potenţial social, Ps

Producţie, t1

Consum, t2

Producţie, t3

Triunghiul entropic

Potenţial entropicPierderi

entropice

17

Mecanismul obţinerii valorii se derulează după următorul program:

1. Atragerea de potenţial din procese care au loc fie în afara întreprinderii (procese din mediu şi din societate), fie din procesul de consum în care a intrat întreprinderea în perioada to, când elementele sale interne "s-au încărcat" cu potenţial economic tip servicii;




18

Momentul t0. Acest moment este punctul de plecare pentru segmentul din realitatea economică, cuprinsă în modelul mecanismului de obţinere şi gestionare a valorii.

La rândul sau, momentul t0 este o consecinţa a unor procese anterioare, obţinerea valorii fiind rezultatul unui lanţ continuu de procese.

Cele trei sisteme angajate în mod real în mecanismul obţinerii şi gestionarii valorii atrag prin diferite variante ale procesului primar de transfer (repartiţie, schimb, atragere directa) componentele primare ale materiei (substanţă, energie, informaţie) sub forma unor diferite grade de organizare (entropie joasa) pentru a le transforma şi conserva în cadrul unor procese complexe de producţie, consum, lichidare.

Ca urmare a acestor procese, fiecare din cele trei sisteme vor transfera spre sistemul economic aflat în starea dinamica de producţie produse specifice:

Mediul natural înconjurător: Potenţial natural, Pn, sub forma de minereuri, structura unor sisteme vii, aerul, lumina şi căldura solara etc.;

Societatea: Potenţial social, Ps, sub forma de produse şi servicii culturale, de instruire, de administraţie, de cercetare ştiinţifică şi tehnica etc.;

Economia (întreprinderea, firma): Potenţial economic, Pes, sub forma de servicii prestate de toate componentele materiale ale structurii întreprinderii formate prin procese de consum în momentul t0.


19


2. Prelucrarea de potenţial atras (Pn, Ps, Pes) conform principiilor şi legilor specifice producţiei, obţinându-se, în limita determinata de coeficientul de transformare, potenţial economic tip produs Pep (t1) şi pierderi entropice (incluse în triunghiul entropic);





Producţie, t1

E+dCedări

20

Momentul t1. În sistemul activităţii economice (familie, întreprindere, macroeconomie, mondoeconomie, cosmoeconomie) se declanşează în momentul t1 starea dinamică de producţie.

Acest proces supune intrările atrase (Pn, Ps, Pes) unui proces de transformare în conformitate cu tehnologia şi scopul fiecărui tip de întreprindere Pn + Ps + Pes = Pep + E+d

Prin procesul de transformare şi, apoi, de conservare a rezultatelor transformării se obţine un nou grad de organizare a potenţialului din intrările atrase sub forma de produs, Pep, după regula specifica acestui proces:Produs = informaţia implementată în substanţă cu ajutorul energiei

Şi în acest caz procesul economic se realizează cu respectarea legilor generale ale Naturii (conservării materiei şi entropiei), ieşirile utile, Pep, fiind mai mici decât intrările cu mărimea pierderilor entropice E+d.

Procesul de producţie din momentul t1 scoate din structura firmei o mare parte din potenţialul conservat prin procesele de consum din momentul t0, ce rămâne şi în continuare conservat în structura firmei pentru procesele de producţie viitoare.


21






Producţie, t1

Consum, t2

Producţie, t3

Triunghiul entropic


entropice

E+d

Cedări

22


3. Urmează procesul de consum din momentul t2. Acest proces preia potenţialul tip produs şi îl transformă conform principiilor consumului şi la un randament permis. Din acest proces rezulta potenţial economic tip serviciu (Pes) şi pierderi entropice.


23





Producţie, t1

Consum, t2Triunghiul entropic

E+d

E+d

Cedări

24

Momentul t2. Potenţialul conservat în produs, Pep, nu este, în teoria valorii-entropie, nivelul final al suportului fizic al valorii. Este doar o etapa în mecanismul complet de obţinere a valorii.

Produsul procesului de producţie din t1 îşi valorifică potenţialul conservat prin recunoaşterea de către un sistem aflat în starea de consum.

Acest sistem, familie, întreprindere, economie etc., atrage, prin diferite forme ale procesului primar de transfer (repartiţie, schimb, donatie, preluare directa) potenţial economic sub forma de produs, Pep, dar şi potenţial direct din mediul natural înconjurător, societate.

În structura sistemului aflat în starea dinamica de consum, entropia joasa din produse este supusă unei transformări specifice: disocieri, digerări, prelucrări, asamblări etc.

Gradul de organizare din produse dispare, pentru a da naştere, prin procesul primar de conservare, unor alte genuri de organizare, cum ar fi structura materiala a sistemului.


25

Aceasta structura este apoi capabila sa facă servicii sub forma de mişcare, forţa şi să elimine entropia înalta.

Serviciile respective sunt produsele procesului de consum, fiind forma de conservare a potenţialului economic, suport al valorii în curs de formare, Pes:

Pep Pes + E+d Transformarea si conservarea tip consum respecta specificul fiecarui

element material al structurii sistemului consumator. Astfel, în cazul omului, serviciul sau dupa consum respecta principiul:

Serviciul = energie (e) subordonata unei informatii (i), folosindu-se de suportul material al sistemului (s)

Si celelalte elemente ale structurii, odată încărcate cu potenţial sunt capabile să ofere servicii. Astfel, mijloacele de tip unelte pot presta un serviciu, punându-si însuşirile substanţei, din care sunt formate (s) în slujba unei informaţii tehnologice sau de produs (i) cu ajutorul unei anumite cantităţi de energie (e).


26






Producţie, t1

Consum, t2

Producţie, t3

Triunghiul entropic


entropice

E+d

E+d

Cedări

27


4. Mecanismul de obţinere a valorii cuprinde încă un proces de producţie din t3, unde potenţialul tip servicii ieşit din procesul de consum anterior se retransformă şi reconservă în dimensiunile valorice ale unui nou produs la nivelul permis de indicele de transformare. Nivelul rămas din potenţialul intrat în momentul to şi notat cu Per îl consideram suportul fizic real al valorii produsului obţinut în procesul de producţie din t1.


28






Producţie, t1

Consum, t2

Producţie, t3

Triunghiul entropic


entropice

E+d

E+d

E+d

Cedări

29

Momentul t3. Nici forma serviciu nu reprezintă, în modelul teoriei valorii-entropie, punctul final pentru nivelul suportului fizic al valorii. Potenţialul economic scos din produsul fabricat în momentul t1 şi conservat în serviciu are nevoie de încă o confirmare prin valorificarea sa într-un nou proces economic de tip producţie organizat în momentul t3.

În acest nou proces de producţie se transforma entropia joasă din serviciul furnizat de sistemul consumator; rezultatul transformării se conserva într-un produs t3 şi reprezintă, pe de o parte, nivelul real al suportului fizic pentru valoarea produsului din t1 (Per) şi, pe de alta parte, nivelul încasărilor cu care consumatorul din t2 poate să achite preţul produsului respectiv.

Pes Per + E+d


30

Nivelul Per reda, în modelul teoriei valorii-entropie, contribuţia pozitiva sau (şi) negativă a tuturor sistemelor angajate în procesele care contribuie la obţinerea valorii.

Pe acest argument ne bazam atunci când afirmam ca nivelul Per este potenţialul economic care poate fi definit ca valoarea produsului obţinut în procesul de producţie din t1.

În formula finala se cere introducerea şi a cedărilor de potenţial către sistemele ce iau parte la întregul proces de obţinere şi gestionare a valorii, cedări necesare menţinerii sistemelor mediu natural înconjurător, societate şi economie.

Aceste cedări reduc şi mai mult potenţialul economic rămas în circuitul economic curent. Desigur, o parte din acest potenţial cedat reintră în circuitul economic din perioadele următoare.


31






Producţie, t1

Consum, t2

Producţie, t3

Triunghiul entropic


entropice

E+d

E+d

E+d

CedăriPote

nţia

l soc

ial,

Ps

32

Corelarea cu modelele celorlalte teorii ale valorii Modelul teoriei valorii-entropie înglobează, în mod constructiv,

paradigmele teoriilor valoare-muncă şi valoare-utilitate, cu corective absolut necesare şi justificate prin amplificarea cercetării şi schimbarea opiniei privind participanţii la obţinerea valorii.

Daca pentru Teoria valorii-muncă rezultatul procesului de producţie din t1, la nivelul Pep, este valoarea produsului respectiv, pentru Teoria valorii-entropie este doar un nivel intermediar pentru suportul fizic al valorii. Acest caracter intermediar este dat de faptul ca în procesul de producţie din t1 nu se reflecta contribuţia tuturor factorilor şi a proceselor economice, de mediu şi sociale.

Mergând mai departe, nici nivelul de potenţial scos prin procesul de consum şi conservat în servicii, nivel recunoscut ca valoarea produsului din t1 de către Teoria valorii-utilitate, nu poate fi suportul fizic final al valorii, ci tot ceva intermediar.


33

Este nevoie sa dăm o recunoaştere finală şi formei servicii a potenţialului printr-un nou proces de transformare-conservare tip producţie (un fel de utilitate a serviciilor) pentru a avea suportul real şi final al valorii produsului din t1, precum şi amploarea cedărilor şi pierderilor de potenţial pe parcursul celor trei procese economice: producţie t1, consum t2, producţie t3.

Luând în calcul toate procesele şi contribuţia pozitivă sau negativă a tuturor sistemelor (mediul natural înconjurător, societatea, economia prin subsistemele aflate în posturile de producător şi de consumator), formula finală a nivelului real pentru valoare va avea următorul conţinut:Per = Intrări în t0 – [cedări către mediu, societate, economie + pierderi entropice în procesele din t1, t2, t3]

Nivelul Per preia mult mai multe influenţe pozitive (mediul, societatea sau economia contribuind cu potenţial în toate procesele redate în model), dar şi negative, sub forma unor fenomene distructive, exagerări, căderi, etc.


34

Mulţumesc de atenţie

14. ts iv 6 valoare

Documents