Clasificarea metodele şi tehnicilor interactive de grup

1. Metode de predare-învăţare interactivă în grup:

Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar);

Metoda Jigsaw (Mozaicul);

Citirea cuprinzătoare;

Cascada (Cascade);

STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda învăţării pe

grupe mici;

TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor între echipe;

Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles);

Metoda piramidei;

Învăţarea dramatizată

2. Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare:

Harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual

map);

Matricele;

Lanţurile cognitive;

Fishbone maps (scheletul de peşte);

Diagrama cauzelor şi a efectului;

Pânza de păianjăn ( Spider map – Webs);

Tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique);

Metoda R.A.I. ;

Cartonaşele luminoase

3. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii:

Brainstorming;

Starbursting (Explozia stelară);

Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono);

Caruselul;

Multi-voting;

Masa rotundă;

Interviul de grup;

Studiul de caz;

Incidentul critic;

Phillips 6/6;

Tehnica 6/3/5;

Controversa creativă;

Fishbowl (tehnica acvariului);

Tehnica focus grup;

Patru colţuri (Four corners);

Metoda Frisco;

Sinectica;

Buzz-groups;

Metoda Delphi

4. Metode de cercetare în grup:

Tema sau proiectul de cercetare în grup;

Experimentul pe echipe;

Portofoliul de grup;

VII.2.2. METODE ŞI TEHNICI INTERACTIVE CE POT FI UTILIZATE ÎN

ABORDAREA TEXTULUI EPIC ( CU APLICAŢII PE TEXTELE LUI I.L.

CARAGIALE.

1. Ciorchinele

,,Ciorchinele” este o tehnică eficientă de predare şi învăţare care încurajează elevii să

gândească liber şi deschis. Metoda este un "brainstorming" necesar, prin care se

stimulează evidenţierea legăturilor dintre idei; o modalitate de a construi sau realiza

asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.

"Ciorchinele" este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe,

evidenţiind modul de a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut.

Etapele realizării "ciorchinelui":

1. Se scrie un cuvânt (tema) sau o propoziţie-nucleu în mijlocul tablei.

2. Se cere elevilor să noteze toate cuvintele (ideile) sau sintagmele care le vin în minte în

legatură cu tema pusă în discuţie.

3. Se trasează între acestea şi cuvîntul / propoziţia-nucleu pentru a evidenţia conexiunile

4. Ideile şi cuvintele aflate în legatură cu tema propusă vor fi dispuse astfel încât să se

realizeze o structură în formă de ciorchine

Reguli pentru utilizarea acestei tehnici:

- Scrieţi tot ceea consideraţi necesar legat de tema respectivă.

- Nu judecaţi ideile expuse, doar luaţi act de acestea.

- Nu vă opriti până nu epuizaţi toate ideile pe care le aveţi legate de tema dată.

- Dintr-o idee dată pot aparea alte idei, astfel puteţi construi "sateliţi" ai ideii respective.

- Lăsaţi să apară cât mai multe şi mai variate legături între idei. Nu limitaţi numărul

de idei, nici fluxul de legături dintre ele.

Avantajele acestei tehnici de învăţare:

- Prin această tehnică se fixează mai bine ideile şi se structurează informaţiile,

facilitându-se reţinerea şi înţelegerea acestora.

- Tehnica "ciorchinelui" poate fi aplicată atat individual (chiar şi la evaluare), cât şi la

nivelul întregii clase pentru sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor.

- In etapa de reflecţie elevii pot fi ghidaţi prin intermediul unor întrebari, în gruparea

informaţiilor în funcţie de anumite criterii.

Această tehnică este foarte flexibilă şi poate fi utilizată atât individual cât şi

ca activitate de grup. Atunci când se aplică individual, tema discutată trebuie să fie

familiară elevilor care nu mai pot culege informaţii de la colegi. În acest caz,

utilizarea acestei tehnici poate reprezenta o pauză în brainstormig-ul de grup, dând

Cuvântul-cheie

posibilitatea elevilor să gândească în mod independent. Când este folosită în grup,

elevii pot afla ideile altora şi cunoştinţele se îmbogăţesc. Se poate folosi tehnica în

faza de fixare- consolidare a cunoştinţelor sub denumirea de „ciorchine revizuit”,

elevii fiind dirijaţi, cu ajutorul unor întrebări, în gruparea informaţiilor în funcţie de

anumite criterii. Astfel se fixează mai bine ideile şi se structurează facilitându-se

reţinerea şi înţelegerea lor. Adesea poate rezulta un „ciorchine cu mai mulţi sateliţi”.

Folosirea aceste metode asigură condiţii optime elevilor să se afirme atât

individual cât şi în echipă, să beneficieze de avantajele învăţării individuale, cât şi de

cele ale învăţării prin cooperare. Stimulează participarea activă a elevilor la propria

lor formare şi îi încurajează să gândească liber şi deschis

2. Mozaicul (Jigsaw sau “metoda grupurilor interdependente”)

Este o strategie bazată pe învăţarea în echipă. Fiecare elev are o sarcină de

studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea

transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi (metoda se bazează pe distribuirea

sarcinilor de învăţare unor grupuri de elevi astfel ca, în urma colaborării, fiecare elev să

aibă întreaga schemă de învăţare; învăţarea diferenţiată se bazează pe ideea că unii

elevi pot cunoaşte mai bine anumite aspecte ale conţinutului, dar toţi elevii vor avea

aceleaşi cunoştinţe generale despre subiect).

Elevii se împart pe grupe, după un algoritm specific: grupele iniţiale sunt formate

din patru elevi, fiecărui elev revenindu-i un număr de la 1 la 4. Textul ce urmează a fi

studiat se împarte în patru părţi de dimensiuni şi grade de dificultate similare. Urmează

reaşezarea elevilor în sală: toţi elevii cu numărul 1 vor forma un grup de experţi, acelaşi

lucru se întâmplă cu celelalte numere, obţinându-se astfel patru grupuri de experţi.

Elevii din grupurile de experţi au sarcina de a învăţa cât mai bine partea din

materialul de studiu care le-a fost atribuită pentru a o preda colegilor din grupurile

iniţiale. Pentru aceasta elevii vor discuta problemele şi informaţiile cele mai importante

şi se vor gândi la o modalitate de a le prezenta, de a preda partea pregătită de ei

colegilor din grupul iniţial. Profesorul poate interveni ca moderator şi facilitator, oferind

consultanţă elevilor când aceştia ajung în impas. După îndeplinirea sarcinilor de lucru

din fiecare grup de experţi, elevii specializaţi fiecare într-o anumită parte a lecţiei revin

în grupurile iniţiale şi predau colegilor partea pregătită cu ceilalţi experţi. În fiecare

grup vor fi astfel patru elevi specializaţi într-o parte diferită a lecţiei şi fiecare din

aceştia va preda partea lui. Astfel, fiecărui elev îi revine responsabilitatea predării şi

învăţării de la colegi.

Este foarte important ca evaluarea să se facă din întregul cunoştinţelor,

acoperind toate părţile lecţiei (nu doar aspectele în care elevii s-au specializat). Astfel

toţi elevii vor fi stimulaţi să înveţe toate părţile lecţiei predate de colegii lor.

O altă variantă a metodelor de tip Mozaic constă în împărţirea tematică a

aceluiaşi text. Fiecărui grup de experţi i se dau 2-3 întrebări la care să răspundă. Partea

pregătită şi predată de experţi va reprezenta o focalizare asupra unor aspecte sau

probleme specifice aceluiaşi material de studiu. În grupurile iniţiale fiecare elev va citi

tot textul, iar aoi se va face regruparea în grupurile de experţi, ceilalţi paşi fiind similari

cu cei ai mozaicului descris anterior. Important este modul de formulare a celor trei

întrebări. Se recomandă ca ele să corespundă unor niveluri diferite ale taxonomiei lui

Bloom. De exemplu: prima întrebare poate să vizeze nivelul factual, cerând răspunsuri

exacte cu privire la date colectate din text. A doua întrebare poate viza nivelul analizei

şi sintezei, oferind soluţii originale la o problemă, iar ultima întrebare poate viza nivelul

de evaluare, stimulând luarea unei atitudini, examinarea conţinutului respectiv din

prisma propriei experienţe de viaţă.

După rezolvarea sarcinilor de lucru, elevii se întorc la grupurile iniţiale

pentru a preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat. Este foarte important ca fiecare

individ din grup să stăpânească conţinutul tuturor secţiunilor lecţiei (astfel încât la

finalul orei toţi elevii să aibă interpretarea globală a textului). Elevii îşi notează, pot

pune întrebări expertului sau grupului de experţi. În final, profesorul cere elevilor să

prezinte oral, în ordinea iniţială, fiecare parte a lecţiei, tema trecându-se în revistă în

unitatea ei logică. Pentru feedback-ul activităţii, profesorul poate aplica un test sau

poate adresa întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a noului conţinut.

În timpul învăţării, profesorul monitorizează predarea pentru a fi sigur că

informaţia se transmite corect, stimulează cooperarea, asigură implicarea tuturor

membrilor.

Metoda poate fi folosită în etapa de realizare a sensului şi are următoarele

avantaje:

- are caracter formativ;

- stimulează încrederea în sine a participanţilor;

- dezvoltă abilităţi de comunicare şi relaţionare în cadrul grupului;

- dezvoltă gândirea logică, critică şi independentă;

- dezvoltă răspunderea individuală şi de grup

3. Cadranele

Metoda Cadranelor, metodă a gândirii critice, este o modalitate de rezumare şi

sintetizare a unui conţinut informaţional solicitând participarea şi implicarea elevilor în

înţelegerea lui adecvată. Metoda poate fi folosită cu succes la evaluarea unei unităţi de

conţinut, dar şi în vederea consolidării, făcându-se apel la cunoştinţele dobândite de

elevi.

Avantajele metodei:

- Conştientizează elevul asupra propriului nivel al cunoştinţelor;

- Stimulează atenţia şi gândirea;

- Lucrul individual, în echipe sau participarea întregii clase la realizarea

“cadranului” este o provocare şi determină o întrecere în a demonstra asimilarea

corectă şi completă a cunoştinţelor noi, conexiuni legate de termenul propus.

- Caută căi de acces spre propriile cunoştinţe, credinţe şi convingeri

Modalitatea de realizare

- Pe mijlocul tablei se trasează două axe principale perpendiculare (una orizontală şi alta

verticală) în urma căreia apar “patru cadrane”;

- Elevii vor fi grupaţi în patru echipe la mesele de lucru (Aactivitatea se poate desfăşura

pe grupe sau ca activitate independentă); fiecare grup va avea o foaie pe care va construi

propriul “cadran”. Participarea la completarea foii comune va fi dirijată de profesor, care

trebuie să încurajeze activizarea tuturor elevilor din grupurile constituite;

- Elevii audiază o prelegere, o povestire, sau citesc un text;

- Sunt invitaţi să noteze informaţiile în fiecare cadran, după exemplul:

CADRANUL I: sunetele auzite în prezentare sau desprinse din ideile textului;

CADRANUL AL II-LEA: sentimentele pe care le-a trezit conţinutul textului;

CADRANUL AL III-LEA: stabilirea unor legături între conţinutul textului, pe de o

parte, şi cunoştinţele şi experienţa lor de viaţă, pe de altă parte;

CADRANUL AL IV-LEA: mesajul textului (“morala”sau ”învăţătura” ce se desprinde din

conţinutul de idei prezentat).

Profesorul monitorizează permanent activitatea fiecărei grupe, îi îndrumă şi îi

consiliază pe elevi pentru a se asigura că informaţiile vehiculate sunt corecte.

Din fiecare grupă se va alege un expert / raportor care va citi şi va nota pe tablă

(în cadranul corespunzător) planul alcătuit în activitatea de grup. Profesorul

completează şi corectează, după caz, răspunsurile elevilor. Elevii din celelalte grupe vor

nota în caiete răspunsurile date de colegii lor.

4. Cubul

Este o strategie de predare utilizată pentru studierea unei teme, a unui subiect, a

unei situaţii, din mai multe perspective.

Metoda poate fi folosită în orice moment al lecţiei şi oferă elevilor posibilitatea de a-şi

dezvolta competenţele necesare unor abordări complexe.

Modalitatea de realizare:

- Se realizează în cub ale cărui feţe pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite;

- Pe fiecare faţă a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni:

DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ,

ARGUMENTEAZĂ.

Este recomandabil ca feţele cubului să fie parcurse în ordinea prezentată,

urmând paşii de la simplu la complex.

- Elevii vor fi grupaţi în şase echipe (câte una pentru fiecare faţă a cubului) la

mesele de lucru;

- Participarea la completarea fişei comune va fi dirijată de profesor, care trebuie să

încurajeze participarea tuturor elevilor din grupurile constituite;

- La finalul exerciţiului se va comenta şi se va completa întreaga structură cu

explicaţiile de rigoare

- Forma finală a conţinuturilor realizate de fiecare grupă este împărtăşită întregii

clase

Avantajele metodei:

- Lucrul individual, în echipe, sau participarea întregii clase la realizarea

cerinţelor “cubului” este o provocare ce determină o întrecere în a demonstra

asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor;

- Sporeşte eficienţa învăţării (elevii învaţă unii de la alţii);

- Stimulează gândirea logică.

Exemplu:

Se împarte clasa în 6 grupuri şi se atribuie rolurile membrilor în fiecare grup:

1. Cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de

deasupra;

2. Ascultătorul activ – repetă sarcina, o reformulează pentru a fi înţeleasă de

fiecare membru, adresează întrebări profesorului;

3. Interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la

membrii grupului

4. Rezumatorul – va fi raportorul grupului, va trage concluziile, le va nota şi le

va comunica întregii clase

Elevii discută şi colaborează pentru rezolvarea sarcinilor de lucru, iar la

terminarea activităţii în echipe, raportorul fiecărei grupe va comunica ideile întregii

clase. Elevii celorlalte grupe ascultă, pun întrebări, solicită lămuriri.

5. Tehnici de organizare grafică

Aceste tehnici facilitează esenţializarea unui material informativ prin

schematizarea ideilor. Această metodă ajută elevii să facă corelaţii între ceea ce ştiu şi

ceea ce urmează să înveţe sau ce vor trebui să răspundă. De asemenea, profesorii sunt

ajutaţi să stabilească obiectivele lecţiei, să conştientizeze mai bine ceea ce vor preda sau

evalua. Organizatorul grafic se poate utiliza pentru prezentarea structurată a

informaţiei în mai multe moduri: comparativ, descriptiv, secvenţial, de tipul cauză-efect,

problematizat etc

Există mai multe tehnici de organizare grafică: tabelul consecinţelor, tabelul

comparativ, tabelul conceptelor, diagrama Venn, diagrama cauzelor şi a efectului (

fishbone map – scheletul de peşte ), diagrama Spider Map ( pânza de paianjen ),

hexagonul, ciorchinele, tabelul „T”, lanţul evenimentelor, harta evenimentului, network

tree etc.

În abordarea / receptarea textului liric se pot folosi, dintre cele enumerate,

diagrama Venn, tabelul comparativ, tabelul conceptelor, ciorchinele (descris anterior).

Diagrama Venn

Diagrama Venn o metodă grafică folosită pentru a compara procese, evenimente,

noţiuni istorice, personalităţi. Diagrama este formată din două cercuri care se

suprapun parţial, fiind folosită pentru a arăta asemănările şi diferenţele dintre două idei

sau concepte, între două texte, două teme etc. În zona care se suprapune se notează

asemănările. Elevii pot lucra individual, în pereche sau în echipă ( învaţă prin

colaborare ).

Metoda se foloseşte, mai ales, în etapa de reflecţie pentru evaluarea unei unităţi

de învăţare.

a) După ce fiecare grupă a rezolvat sarcina de lucru se trece la însumarea

diagramelor rezultate , notând pe tablă, în ordine, rezultatele activităţii pe grupe.

b) La finalul orei toţi elevii vor avea o reprezentare clară şi sistematică a viziunii

despre lume exprimate în textele date a celor doi scriitori, cu distincţia clară a

elementelor care îi apropie şi a celor care le sunt specifice.

Tabelul comparativ

Este o tehnică ce poate fi utilizată pentru a realiza o paralelă literară, prezentând

într-o formă structurată şi sistematizată aspectele comune / diferite în tratarea unei

teme, în exprimarea viziunii despre lume etc. în două (sau mai multe) texte literare.

Tabelul comparativ completat în urma activităţii din clasă va servi drept

instrument pentru redactarea eseului. Activitatea se poate desfăşura frontal (în acest

caz profesorul trebuind să fie atent să mobilizeze şi să-i stimuleze pe toţi elevii să

participe la discuţii) sau pe grupe. Pentru tema dată e necesară împărţirea clasei în 7

grupe de studiu, fiecare dintre ele primind ca sarcină să analizeze câte un reper din

cele indicate în cerinţă. La final se însumează în tabel rezultatele gasite de fiecare

echipă în parte şi se completează cu observaţii ale colegilor din celelalte grupe de

studiu.

6. Tehnica Lotus (Floarea de nufăr)

Este o tehnică ce presupune deducerea de conexiuni între idie, concepte, pornind de la o

temă centrală. Problema sau tema centrală determină 8 idei secundare cate se

construiesc în jurul celei principale asemenea petalelor florii de nufăr

Etapele activităţii:

a) Se stabileşte şi se anunţă tema centrală

b) Se constituie un grup central format din 8 elevi din clasă. Aceştia vor fi cei care

vor stabili cele 8 idei secundare generate de tema centrală

c) Constituirea grupelor secundare după punctarea celor 8 idei în diagramă, fiecare

membru din grupul central îşi alcătuieşte un grup de lucru din elevii clasei. Un

elev aparţine unui singur grup. Se constituie astfel 8 grupuri care vor aborda

tema propusă de cel care a construit grupul.

d) Etapa muncii în grup: fiecare grup secundar lucrează la elaborarea a 8 idei legate

de tema dată. Toţi membrii trebuie să-şi aducă contribuţia. La nivelul grupului se

pot stabili rolurile de: lider (coordonează activitatea în cadrul grupului), secretar

(are rolul de a consemna datele), raportor (comunică rezultatele)

e) Comunicarea ideilor. Au loc discuţii, completări, comentarii

f) Aprecieri privind munca în grup, modul de organizare a muncii de către lider şi

valoarea ideilor emise

7. Cvintetul

Cvintetele sunt instrumente rapide şi eficiente de reflecţie, sinteză şi rezumare a

conceptelor şi informaţiilor. Un cvintet este o poezie care necesită sintetizarea

informaţiei în exprimări concise care descriu sau exprimă reflecţii asupra unui subiect.

Se poate cere elevilor să lucreze individual sau în perechi la elaborarea lor. Regulile

pentru elaborarea unui cvintet sunt:

- primul vers constă într-un singur cuvânt, care precizeaza subiectul (fiind, de regulă,

un substantiv);

- al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (de obicei

adjective);

- al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acţiuni (verbe, de regulă, la

gerunziu);

- al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimente faţă de

subiect;

- ultimul vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esenţa subiectului.

Cvintetele pot servi ca instrument de sintetizare a unor informaţii complexe, ca

mijloc de evaluare a înţelegerii elevilor sau a creativităţii lor.

8. Turul galeriei

Este o metodă de învăţare prin colaborare care poate fi utilizată la finalul unei

activităţi care se bazează pe crearea unui produs.

Etapele activităţii:

a) Elevii lucrează în grupuri şi reprezintă munca lor pe o foaie format mare sub

forma unui afiş. Produsul poate fi o diagramă, o schemă, o reprezentare simbolică

(desen / caricatură), etapele esenţiale ale unei activităţi surprinse în propoziţii

scurte.

b) Elevii vor face o scurtă prezentare în faţa întregii clase a proiectului lor,

explicând semnificaţia afişului şi răspunzând la eventuale întrebări.

c) Elvii vor expune afişele pe pereţi, alegând locurile care li se par cele mai

favorabile. Lângă fiecare afiş se va lipi o foaie goală pe care se poate scrie cu

creioane colorate sau cu carioci.

d) Profesorul va cere grupurilor de elevi să se oprească în faţa fiecărui afiş, să-l

discute şi să noteze, pe foaia albă anexată, comentariile, sugestiile şi întrebările

lor. Această activitate poate fi comparată cu un tur al galeriei de afişe.

e) În final elevii revin la produsele lor, le compară cu celelalte, citesc comentariile

făcute de colegii lor în foile anexate. Se poate continua cu un răspuns al grupului

la comentariile, sugestiile şi întrebările din anexe.

9. Cafeneaua literară

Este o metodă asemănătoare cu Mozaicul, dar diferă mai ales din punct de vedere

al scopului pentru care este concepută: mozaicul are ca scop de bază divizarea sarcinilor

şi predarea reciprocă, în timp ce cafeneaua păstrează divizarea sarcinilor, urmărind

realizarea unor produse printr-un schimb reciproc de idei sau informaţii. Metoda este

eficientă atunci când se doreşte ca fiecare grupă să realizeze un produs care integrează

ideile şi sugestiile colegilor lor.

Elevii clasei se împart în 3-4 grupe, având un număr egal de membri (cel puţni 4

în fiecare grupă). Fiecare grupă primeşte anumite sarcini de realizat (sarcinile pot fi

aceleaşi sau diferite). De asemenea grupele pot primi şi fişe de lucru care să conţină

sarcinile de lucru.

În prima etapă fiecare grupă îşi realizează sarcinile primite de la profesor sau din

fişele de lucru. După terminarea sarcinilor (care se pot concretiza într-un afiş conţinând

ideile principale), grupele îşi deleagă fiecare câte un reprezentant (denumit vizitator)

pentru a se deplasa la mesele celorlalte grupe. Membrii rămaşi (gazdele) prezintă

,,vizitatorilor” produsul pe care l-au realizat.

După acest moment, vizitatorii revin în grupele lor şi, în funcţie de informaţiile

preluate / primite de la colegii din celelalte grupe, îşi perfecţionează şi îşi dezvoltă

materialul. În final fiecare grupă îşi prezintă produsul sau acestea pot fi afişate,

utilizându-se metoda Turul galeriei.

10. Metoda 6-3-5

Este bazată pe un concept de brainstorming şi presupune rezolvarea de probleme

prin stimularea creativităţii. Tehnica implică grupuri formate din câte 6 elevi,

supravegheaţi de un moderator (profesorul). Fiecare participant se gândeşte la 3 idei în 5

minute. Participanţii sunt încurajaţi să se ancoreze (inspire din) de ideile exprimate de

colegii lor, ceea ce stimulează creativitatea. După 6 reprize (în 30 de minute) fiecare

grup a găsit în total 108 idei.

11. Studiul de caz

Studiul de caz reprezintă o metodă de confruntare directă a participanţilor cu o

situaţie reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de

situaţii şi evenimente problematice.

Scopurile acestei metode interactive, valoroasă din punct de vedere euristic şi

aplicativ constau în:

− realizarea contactului participanţilor cu realităţile complexe, autentice dintr-un

domeniu dat, cu scopul familiarizării acestora cu aspectele posibile şi pentru a le

dezvolta capacităţile decizionale, operative, optime şi abilităţile de a soluţiona

eventualele probleme;

− verificarea gradului de operaţionalitate a cunoştinţelor însuşite, a priceperilor şi

deprinderilor, a comportamentelor, în situaţii limită;

− sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor, autoevaluarea din partea fiecărui

participant în parte, a gradului de aplicabilitate a acestora în situaţiile create;

− educarea personalităţii, a atitudinilor faţă de ceilalţi participanţi şi faţă de cazul

respectiv, tratarea cu maturiate a situaţiilor;

− exersarea capacităţilor organizatorice, de conducere, de evaluare şi decizie asemeni

unei situaţii reale;