VII.2.1. CLASIFICAREA METODELOR ŞI TEHNICILOR INTERACTIVE DE GRUP

Clasificarea metodele şi tehnicilor interactive de grup

1. Metode de predare-învăţare interactivă în grup:

Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar);

Metoda Jigsaw (Mozaicul);

Citirea cuprinzătoare;

Cascada (Cascade);

STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda învăţării pe

grupe mici;

TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor între echipe;

Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles);

Metoda piramidei;

Învăţarea dramatizată

2. Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare:

Harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map);

Matricele;

Lanţurile cognitive;

Fishbone maps (scheletul de peşte);

Diagrama cauzelor şi a efectului;

Pânza de păianjăn ( Spider map – Webs);

Tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique);

Metoda R.A.I. ;

Cartonaşele luminoase

3. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii:

Brainstorming;

Starbursting (Explozia stelară);

Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono);

Caruselul;

Multi-voting;

Masa rotundă;

Interviul de grup;

Studiul de caz;

Incidentul critic;

Phillips 6/6;

Tehnica 6/3/5;

Controversa creativă;

Fishbowl (tehnica acvariului);

Tehnica focus grup;

Patru colţuri (Four corners);

Metoda Frisco;

Sinectica;

Buzz-groups;

Metoda Delphi

4. Metode de cercetare în grup:

Tema sau proiectul de cercetare în grup;

Experimentul pe echipe;

Portofoliul de grup;

VII.2.2. METODE ŞI TEHNICI INTERACTIVE CE POT FI UTILIZATE ÎN

ABORDAREA TEXTULUI EPIC ( CU APLICAŢII PE TEXTELE LUI I.L. CARAGIALE.

1. Ciorchinele

,,Ciorchinele” este o tehnică eficientă de predare şi învăţare care încurajează elevii să

gândească liber şi deschis. Metoda este un "brainstorming" necesar, prin care se stimulează

evidenţierea legăturilor dintre idei; o modalitate de a construi sau realiza asociaţii noi de idei

sau de a releva noi sensuri ale ideilor.

"Ciorchinele" este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe, evidenţiind

modul de a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut.

Etapele realizării "ciorchinelui":

1. Se scrie un cuvânt (tema) sau o propoziţie-nucleu în mijlocul tablei.

2. Se cere elevilor să noteze toate cuvintele (ideile) sau sintagmele care le vin în minte în

legatură cu tema pusă în discuţie.

3. Se trasează între acestea şi cuvîntul / propoziţia-nucleu pentru a evidenţia conexiunile

4. Ideile şi cuvintele aflate în legatură cu tema propusă vor fi dispuse astfel încât să se

realizeze o structură în formă de ciorchine

Reguli pentru utilizarea acestei tehnici:

- Scrieţi tot ceea consideraţi necesar legat de tema respectivă.

- Nu judecaţi ideile expuse, doar luaţi act de acestea.

- Nu vă opriti până nu epuizaţi toate ideile pe care le aveţi legate de tema dată.

- Dintr-o idee dată pot aparea alte idei, astfel puteţi construi "sateliţi" ai ideii respective.

- Lăsaţi să apară cât mai multe şi mai variate legături între idei. Nu limitaţi numărul de idei,

nici fluxul de legături dintre ele.

Avantajele acestei tehnici de învăţare:

- Prin această tehnică se fixează mai bine ideile şi se structurează informaţiile, facilitându-se

reţinerea şi înţelegerea acestora.

- Tehnica "ciorchinelui" poate fi aplicată atat individual (chiar şi la evaluare), cât şi la nivelul

întregii clase pentru sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor.

- In etapa de reflecţie elevii pot fi ghidaţi prin intermediul unor întrebari, în gruparea

informaţiilor în funcţie de anumite criterii.

Cuvântul-cheie

Această tehnică este foarte flexibilă şi poate fi utilizată atât individual cât şi ca

activitate de grup. Atunci când se aplică individual, tema discutată trebuie să fie familiară

elevilor care nu mai pot culege informaţii de la colegi. În acest caz, utilizarea acestei

tehnici poate reprezenta o pauză în brainstormig-ul de grup, dând posibilitatea elevilor să

gândească în mod independent. Când este folosită în grup, elevii pot afla ideile altora şi

cunoştinţele se îmbogăţesc. Se poate folosi tehnica în faza de fixare- consolidare a

cunoştinţelor sub denumirea de „ciorchine revizuit”, elevii fiind dirijaţi, cu ajutorul unor

întrebări, în gruparea informaţiilor în funcţie de anumite criterii. Astfel se fixează mai bine

ideile şi se structurează facilitându-se reţinerea şi înţelegerea lor. Adesea poate rezulta un

„ciorchine cu mai mulţi sateliţi”.

Folosirea aceste metode asigură condiţii optime elevilor să se afirme atât

individual cât şi în echipă, să beneficieze de avantajele învăţării individuale, cât şi de cele

ale învăţării prin cooperare. Stimulează participarea activă a elevilor la propria lor formare

şi îi încurajează să gândească liber şi deschis

2. Mozaicul (Jigsaw sau “metoda grupurilor interdependente”)

Este o strategie bazată pe învăţarea în echipă. Fiecare elev are o sarcină de studiu în

care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii

informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi (metoda se bazează pe distribuirea sarcinilor de

învăţare unor grupuri de elevi astfel ca, în urma colaborării, fiecare elev să aibă întreaga

schemă de învăţare; învăţarea diferenţiată se bazează pe ideea că unii elevi pot cunoaşte mai

bine anumite aspecte ale conţinutului, dar toţi elevii vor avea aceleaşi cunoştinţe generale

despre subiect).

Elevii se împart pe grupe, după un algoritm specific: grupele iniţiale sunt formate din

patru elevi, fiecărui elev revenindu-i un număr de la 1 la 4. Textul ce urmează a fi studiat se

împarte în patru părţi de dimensiuni şi grade de dificultate similare. Urmează reaşezarea

elevilor în sală: toţi elevii cu numărul 1 vor forma un grup de experţi, acelaşi lucru se

întâmplă cu celelalte numere, obţinându-se astfel patru grupuri de experţi.

Elevii din grupurile de experţi au sarcina de a învăţa cât mai bine partea din materialul

de studiu care le-a fost atribuită pentru a o preda colegilor din grupurile iniţiale. Pentru

aceasta elevii vor discuta problemele şi informaţiile cele mai importante şi se vor gândi la o

modalitate de a le prezenta, de a preda partea pregătită de ei colegilor din grupul iniţial.

Profesorul poate interveni ca moderator şi facilitator, oferind consultanţă elevilor când aceştia

ajung în impas. După îndeplinirea sarcinilor de lucru din fiecare grup de experţi, elevii

specializaţi fiecare într-o anumită parte a lecţiei revin în grupurile iniţiale şi predau colegilor

partea pregătită cu ceilalţi experţi. În fiecare grup vor fi astfel patru elevi specializaţi într-o

parte diferită a lecţiei şi fiecare din aceştia va preda partea lui. Astfel, fiecărui elev îi revine

responsabilitatea predării şi învăţării de la colegi.

Este foarte important ca evaluarea să se facă din întregul cunoştinţelor, acoperind toate

părţile lecţiei (nu doar aspectele în care elevii s-au specializat). Astfel toţi elevii vor fi

stimulaţi să înveţe toate părţile lecţiei predate de colegii lor.

O altă variantă a metodelor de tip Mozaic constă în împărţirea tematică a aceluiaşi

text. Fiecărui grup de experţi i se dau 2-3 întrebări la care să răspundă. Partea pregătită şi

predată de experţi va reprezenta o focalizare asupra unor aspecte sau probleme specifice

aceluiaşi material de studiu. În grupurile iniţiale fiecare elev va citi tot textul, iar aoi se va

face regruparea în grupurile de experţi, ceilalţi paşi fiind similari cu cei ai mozaicului descris

anterior. Important este modul de formulare a celor trei întrebări. Se recomandă ca ele să

corespundă unor niveluri diferite ale taxonomiei lui Bloom. De exemplu: prima întrebare

poate să vizeze nivelul factual, cerând răspunsuri exacte cu privire la date colectate din text.

A doua întrebare poate viza nivelul analizei şi sintezei, oferind soluţii originale la o

problemă, iar ultima întrebare poate viza nivelul de evaluare, stimulând luarea unei atitudini,

examinarea conţinutului respectiv din prisma propriei experienţe de viaţă.

După rezolvarea sarcinilor de lucru, elevii se întorc la grupurile iniţiale pentru a

preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat. Este foarte important ca fiecare individ din grup

să stăpânească conţinutul tuturor secţiunilor lecţiei (astfel încât la finalul orei toţi elevii să

aibă interpretarea globală a textului). Elevii îşi notează, pot pune întrebări expertului sau

grupului de experţi. În final, profesorul cere elevilor să prezinte oral, în ordinea iniţială,

fiecare parte a lecţiei, tema trecându-se în revistă în unitatea ei logică. Pentru feedback-ul

activităţii, profesorul poate aplica un test sau poate adresa întrebări pentru a verifica

gradul de înţelegere a noului conţinut.

În timpul învăţării, profesorul monitorizează predarea pentru a fi sigur că

informaţia se transmite corect, stimulează cooperarea, asigură implicarea tuturor

membrilor.

Metoda poate fi folosită în etapa de realizare a sensului şi are următoarele

avantaje:

- are caracter formativ;

- stimulează încrederea în sine a participanţilor;

- dezvoltă abilităţi de comunicare şi relaţionare în cadrul grupului;

- dezvoltă gândirea logică, critică şi independentă;

- dezvoltă răspunderea individuală şi de grup

3. Cadranele

Metoda Cadranelor, metodă a gândirii critice, este o modalitate de rezumare şi sintetizare

a unui conţinut informaţional solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea lui

adecvată. Metoda poate fi folosită cu succes la evaluarea unei unităţi de conţinut, dar şi în

vederea consolidării, făcându-se apel la cunoştinţele dobândite de elevi.

Avantajele metodei:

- Conştientizează elevul asupra propriului nivel al cunoştinţelor;

- Stimulează atenţia şi gândirea; 

- Lucrul individual, în echipe sau participarea întregii clase la realizarea “cadranului”

este o provocare şi determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă şi completă

a cunoştinţelor noi, conexiuni legate de termenul propus. 

- Caută căi de acces spre propriile cunoştinţe, credinţe şi convingeri

Modalitatea de realizare 

- Pe mijlocul tablei se trasează două axe principale perpendiculare (una orizontală şi alta

verticală) în urma căreia apar “patru cadrane”; 

- Elevii vor fi grupaţi în patru echipe la mesele de lucru (Aactivitatea se poate desfăşura pe

grupe sau ca activitate independentă); fiecare grup va avea o foaie pe care va construi propriul

“cadran”. Participarea la completarea foii comune va fi dirijată de profesor, care trebuie să

încurajeze activizarea tuturor elevilor din grupurile constituite; 

- Elevii audiază o prelegere, o povestire, sau citesc un text; 

- Sunt invitaţi să noteze informaţiile în fiecare cadran, după exemplul: 

CADRANUL I: sunetele auzite în prezentare sau desprinse din ideile textului; 

CADRANUL AL II-LEA: sentimentele pe care le-a trezit conţinutul textului; 

CADRANUL AL III-LEA: stabilirea unor legături între conţinutul textului, pe de o parte, şi

cunoştinţele şi experienţa lor de viaţă, pe de altă parte; 

CADRANUL AL IV-LEA: mesajul textului (“morala”sau ”învăţătura” ce se desprinde din

conţinutul de idei prezentat).

  Profesorul monitorizează permanent activitatea fiecărei grupe, îi îndrumă şi îi

consiliază pe elevi pentru a se asigura că informaţiile vehiculate sunt corecte.

Din fiecare grupă se va alege un expert / raportor care va citi şi va nota pe tablă (în

cadranul corespunzător) planul alcătuit în activitatea de grup. Profesorul completează şi

corectează, după caz, răspunsurile elevilor. Elevii din celelalte grupe vor nota în caiete

răspunsurile date de colegii lor.

 

4. Cubul

Este o strategie de predare utilizată pentru studierea unei teme, a unui subiect, a unei

situaţii,  din mai multe perspective. 

Metoda poate fi folosită în orice moment al lecţiei şi oferă elevilor posibilitatea de a-şi

dezvolta competenţele necesare unor abordări complexe.

Modalitatea de realizare:

- Se realizează în cub ale cărui feţe pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite; 

- Pe fiecare faţă a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni: DESCRIE,

COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ. 

Este recomandabil ca feţele cubului să fie parcurse în ordinea prezentată, urmând paşii

de la simplu la complex.

- Elevii vor fi grupaţi în şase echipe (câte una pentru fiecare faţă a cubului) la mesele de

lucru; 

- Participarea la completarea fişei comune va fi dirijată de profesor, care trebuie să

încurajeze participarea tuturor elevilor din grupurile constituite; 

- La finalul exerciţiului se va comenta şi se va completa întreaga structură cu

explicaţiile de rigoare

- Forma finală a conţinuturilor realizate de fiecare grupă este împărtăşită întregii clase

Avantajele metodei:

- Lucrul individual, în echipe, sau participarea întregii clase la realizarea cerinţelor

“cubului” este o provocare ce determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă

şi completă a cunoştinţelor;

- Sporeşte eficienţa învăţării (elevii învaţă unii de la alţii);

- Stimulează gândirea logică.

Exemplu:

 Se împarte clasa în 6 grupuri şi se atribuie rolurile membrilor în fiecare grup:

1. Cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de

deasupra;

2. Ascultătorul activ – repetă sarcina, o reformulează pentru a fi înţeleasă de fiecare

membru, adresează întrebări profesorului;

3. Interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la membrii

grupului

4. Rezumatorul – va fi raportorul grupului, va trage concluziile, le va nota şi le va

comunica întregii clase

 

Elevii discută şi colaborează pentru rezolvarea sarcinilor de lucru, iar la terminarea

activităţii în echipe, raportorul fiecărei grupe va comunica ideile întregii clase. Elevii

celorlalte grupe ascultă, pun întrebări, solicită lămuriri.

5. Tehnici de organizare grafică

Aceste tehnici facilitează esenţializarea unui material informativ prin schematizarea

ideilor. Această metodă ajută elevii să facă corelaţii între ceea ce ştiu şi ceea ce urmează să

înveţe sau ce vor trebui să răspundă. De asemenea, profesorii sunt ajutaţi să stabilească

obiectivele lecţiei, să conştientizeze mai bine ceea ce vor preda sau evalua.  Organizatorul

grafic se poate utiliza pentru prezentarea structurată a informaţiei în mai multe moduri:

comparativ, descriptiv, secvenţial, de tipul cauză-efect, problematizat etc

            Există mai multe tehnici de organizare grafică: tabelul consecinţelor, tabelul

comparativ, tabelul conceptelor, diagrama Venn, diagrama cauzelor şi a efectului ( fishbone

map – scheletul de peşte ), diagrama Spider Map ( pânza de paianjen ), hexagonul,

ciorchinele, tabelul „T”, lanţul evenimentelor, harta evenimentului, network tree etc.

În abordarea / receptarea textului liric se pot folosi, dintre cele enumerate, diagrama

Venn, tabelul comparativ, tabelul conceptelor, ciorchinele (descris anterior).

Diagrama Venn

Diagrama Venn o metodă grafică folosită pentru a compara procese, evenimente, noţiuni

istorice, personalităţi. Diagrama este formată   din două cercuri care se suprapun parţial, fiind

folosită pentru a arăta asemănările şi diferenţele dintre două idei sau concepte, între două

texte, două teme etc. În zona care se suprapune se notează asemănările. Elevii pot lucra

individual, în pereche sau în echipă ( învaţă prin colaborare ).

Metoda se foloseşte, mai ales, în etapa de reflecţie pentru evaluarea unei unităţi de

învăţare.

Exemplu: 

Paralela literară între sonetul eminescian Afară-i toamnă… şi poezia bacoviană Nervi

de toamnă realizată în scopul de a evidenţia aspecte comune şi distincte în tratarea temei şi la

nivelul imaginarului poetic (anexa……….).

Desfăşurarea activităţii:

a) Se trasează pe tablă două cercuri care se intersectează, spaţiile urmând a fi completate

după ce grupele rezolvă sarcinile de lucru

b) Se pun la dispoziţia elevilor cele două texte-suport

c) Se împarte clasa în cinci grupe formate din 5-6 elevi

d) Fiecare grupă va primi o sarcină de lucru:

GRUPA 1: va identifica elementele comune şi cele tratate în registru diferit la nivelul

imaginarului (exemplu: anotimpul, geamul, ploaia, vântul, frunza etc.) şi va comenta

semnificaţia lor

GRUPA 2: va analiza perspectiva asupra timpului în textele-suport şi va scoate în

evidenţă aspectele care particularizează viziunea celor doi scriitori şi aspectele comune

GRUPA 3: va observa modul cum se realizează comunicarea cu iubita în cele două

texte şi prezenţa /absenţa acesteia, indici de portretizare etc.

GRUPA 4: va urmări prezenţa în texte a mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric şi va

stabili puncte comune

GRUPA 5: va analiza planul interior (trăirile eului liric)

e) Profesorul îndrumă elevii, coordonează activitatea, oferă lămuririle necesare, răspunde

la întrebările / solicitările elevilor

f) Fiecare grupă va completa propria diagramă urmărind aspectele indicate în sarcina de

lucru, după modelul de mai jos:

g) După ce fiecare grupă a rezolvat sarcina de lucru se trece la însumarea diagramelor

rezultate , notând pe tablă, în ordine, rezultatele activităţii pe grupe.

h) La finalul orei toţi elevii vor avea o reprezentare clară şi sistematică a viziunii despre

lume exprimate în textele date a celor doi scriitori, cu distincţia clară a elementelor care

îi apropie şi a celor care le sunt specifice.

Tabelul comparativ

Este o tehnică ce poate fi utilizată pentru a realiza o paralelă literară, prezentând într-o

formă structurată şi sistematizată aspectele comune / diferite în tratarea unei teme, în

exprimarea viziunii despre lume etc. în două (sau mai multe) texte literare.

Tabelul comparativ completat în urma activităţii din clasă va servi drept instrument

pentru redactarea eseului. Activitatea se poate desfăşura frontal (în acest caz profesorul

trebuind să fie atent să mobilizeze şi să-i stimuleze pe toţi elevii să participe la discuţii)

sau pe grupe. Pentru tema dată e necesară împărţirea clasei în 7 grupe de studiu, fiecare

dintre ele primind ca sarcină să analizeze câte un reper din cele indicate în cerinţă. La final

se însumează în tabel rezultatele gasite de fiecare echipă în parte şi se completează cu

observaţii ale colegilor din celelalte grupe de studiu.

6. Tehnica Lotus (Floarea de nufăr)

Este o tehnică ce presupune deducerea de conexiuni între idie, concepte, pornind de la o temă

centrală. Problema sau tema centrală determină 8 idei secundare cate se construiesc în jurul

celei principale asemenea petalelor florii de nufăr

Etapele activităţii:

a) Se stabileşte şi se anunţă tema centrală

b) Se constituie un grup central format din 8 elevi din clasă. Aceştia vor fi cei care vor

stabili cele 8 idei secundare generate de tema centrală

c) Constituirea grupelor secundare după punctarea celor 8 idei în diagramă, fiecare

membru din grupul central îşi alcătuieşte un grup de lucru din elevii clasei. Un elev

aparţine unui singur grup. Se constituie astfel 8 grupuri care vor aborda tema propusă

de cel care a construit grupul.

d) Etapa muncii în grup: fiecare grup secundar lucrează la elaborarea a 8 idei legate de

tema dată. Toţi membrii trebuie să-şi aducă contribuţia. La nivelul grupului se pot

stabili rolurile de: lider (coordonează activitatea în cadrul grupului), secretar (are rolul

de a consemna datele), raportor (comunică rezultatele)

e) Comunicarea ideilor. Au loc discuţii, completări, comentarii

f) Aprecieri privind munca în grup, modul de organizare a muncii de către lider şi

valoarea ideilor emise

Se realizează diagrama:

3.

2. 4.

1. 5.

6.

8. 7.

În continuare, folosind sugestii ale profesorului sau alegând singuri, elevii fiecărei

grupe îşi selectează un grupaj de poezii bacoviene în care apare culoarea a cărei semnificaţie

trebuie să o analizeze. În urma lecturii şi discuţiilor din cadrul grupului, elevii vor stabili ce

sugerează fiecare culoare, cu ce sentimente este asociată şi ce rol are în conturarea atmosferei

poetice. Fiecare grupă va completa diagrama iniţială, adăugând câte 8 ,,flori” în jurul ideii

secundare. De exemplu, grupa 1 a studiat semnificaţiile culorii ,,gri” şi a găsit următoarele

asocieri:

Cromatica În creaţia lui Bacovia

alb

plumb

negru

roşu

gri

galben

violet

roz

angoasă

pesimism

pustietate

7. Cvintetul   

Cvintetele sunt instrumente rapide şi eficiente de reflecţie, sinteză şi rezumare a

conceptelor şi informaţiilor. Un cvintet este o poezie care necesită sintetizarea informaţiei în

exprimări concise care descriu sau exprimă reflecţii asupra unui subiect. Se poate cere elevilor

să lucreze individual sau în perechi la elaborarea lor. Regulile pentru elaborarea unui cvintet

sunt:

    - primul vers constă într-un singur cuvânt, care precizeaza subiectul (fiind, de regulă, un

substantiv);

    - al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (de obicei adjective);

    - al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acţiuni (verbe, de regulă, la

gerunziu);

    - al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimente faţă de subiect;

- ultimul vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esenţa subiectului.

   

    Cvintetele pot servi ca instrument de sintetizare a unor informaţii complexe, ca

mijloc de evaluare a înţelegerii elevilor sau a creativităţii lor.

gri

tristete

plictismonotonie

lipsa purităţi

lipsa de orizont

8. Turul galeriei

Este o metodă de învăţare prin colaborare care poate fi utilizată la finalul unei

activităţi care se bazează pe crearea unui produs.

Etapele activităţii:

a) Elevii lucrează în grupuri şi reprezintă munca lor pe o foaie format mare sub forma

unui afiş. Produsul poate fi o diagramă, o schemă, o reprezentare simbolică (desen /

caricatură), etapele esenţiale ale unei activităţi surprinse în propoziţii scurte.

b) Elevii vor face o scurtă prezentare în faţa întregii clase a proiectului lor, explicând

semnificaţia afişului şi răspunzând la eventuale întrebări.

c) Elvii vor expune afişele pe pereţi, alegând locurile care li se par cele mai favorabile.

Lângă fiecare afiş se va lipi o foaie goală pe care se poate scrie cu creioane colorate

sau cu carioci.

d) Profesorul va cere grupurilor de elevi să se oprească în faţa fiecărui afiş, să-l discute şi

să noteze, pe foaia albă anexată, comentariile, sugestiile şi întrebările lor. Această

activitate poate fi comparată cu un tur al galeriei de afişe.

e) În final elevii revin la produsele lor, le compară cu celelalte, citesc comentariile făcute

de colegii lor în foile anexate. Se poate continua cu un răspuns al grupului la

comentariile, sugestiile şi întrebările din anexe.

9. Cafeneaua literară

Este o metodă asemănătoare cu Mozaicul, dar diferă mai ales din punct de vedere al

scopului pentru care este concepută: mozaicul are ca scop de bază divizarea sarcinilor şi

predarea reciprocă, în timp ce cafeneaua păstrează divizarea sarcinilor, urmărind realizarea

unor produse printr-un schimb reciproc de idei sau informaţii. Metoda este eficientă atunci

când se doreşte ca fiecare grupă să realizeze un produs care integrează ideile şi sugestiile

colegilor lor.

Elevii clasei se împart în 3-4 grupe, având un număr egal de membri (cel puţni 4 în

fiecare grupă). Fiecare grupă primeşte anumite sarcini de realizat (sarcinile pot fi aceleaşi sau

diferite). De asemenea grupele pot primi şi fişe de lucru care să conţină sarcinile de lucru.

În prima etapă fiecare grupă îşi realizează sarcinile primite de la profesor sau din fişele

de lucru. După terminarea sarcinilor (care se pot concretiza într-un afiş conţinând ideile

principale), grupele îşi deleagă fiecare câte un reprezentant (denumit vizitator) pentru a se

deplasa la mesele celorlalte grupe. Membrii rămaşi (gazdele) prezintă ,,vizitatorilor” produsul

pe care l-au realizat.

După acest moment, vizitatorii revin în grupele lor şi, în funcţie de informaţiile

preluate / primite de la colegii din celelalte grupe, îşi perfecţionează şi îşi dezvoltă materialul.

În final fiecare grupă îşi prezintă produsul sau acestea pot fi afişate, utilizându-se metoda

Turul galeriei.

10. Metoda 6-3-5

Este bazată pe un concept de brainstorming şi presupune rezolvarea de probleme prin

stimularea creativităţii. Tehnica implică grupuri formate din câte 6 elevi, supravegheaţi de un

moderator (profesorul). Fiecare participant se gândeşte la 3 idei în 5 minute. Participanţii sunt

încurajaţi să se ancoreze (inspire din) de ideile exprimate de colegii lor, ceea ce stimulează

creativitatea. După 6 reprize (în 30 de minute) fiecare grup a găsit în total 108 idei.

11. Studiul de caz

Studiul de caz reprezintă o metodă de confruntare directă a participanţilor cu o situaţie

reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situaţii şi evenimente

problematice.

Scopurile acestei metode interactive, valoroasă din punct de vedere euristic şi aplicativ

constau în:

− realizarea contactului participanţilor cu realităţile complexe, autentice dintr-un domeniu dat,

cu scopul familiarizării acestora cu aspectele posibile şi pentru a le dezvolta capacităţile

decizionale, operative, optime şi abilităţile de a soluţiona eventualele probleme;

− verificarea gradului de operaţionalitate a cunoştinţelor însuşite, a priceperilor şi

deprinderilor, a comportamentelor, în situaţii limită;

− sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor, autoevaluarea din partea fiecărui participant în

parte, a gradului de aplicabilitate a acestora în situaţiile create;

− educarea personalităţii, a atitudinilor faţă de ceilalţi participanţi şi faţă de cazul respectiv,

tratarea cu maturiate a situaţiilor;

− exersarea capacităţilor organizatorice, de conducere, de evaluare şi decizie asemeni unei

situaţii reale;