12 directii de dezvoltare a sistemelor c4isr

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" ● Nr. 1/2009 ░ ░ ░ ░ ░

DIRECŢII DE DEZVOLTARE A SISTEMELOR C4ISR CONFORM PLANURILOR NAŢIONALE

ŞI A CELOR ELABORATE ÎN CADRUL NATO

Abordarea coerentă a sistemelor C4ISR derivă din cerinţele iminente de asigurare a luptătorului cu capabilităţi facilitate de reţea care constau în colectarea, prelucrarea şi diseminarea informaţiilor, urmărirea activităţilor trupelor proprii, asigurarea imaginii operaţionale întrunite, calităţii deciziilor şi efecienţei comandamentelor.

Capabilităţile NATO extinse implică metode perfecţionate sau chiar metode noi de comandă şi control a operaţiilor. Aceasta înseamnă că introducerea noilor capabilităţi poate conduce la transformări profunde în organizarea apărării, atât prin utilizarea sistemelor tehnice cât şi prin tactica şi instruirea personalului.

Procesul de realizare şi dezvoltare a soluţiilor C4ISR (comandă, control, comunicaţii, calculatoare, informaţii, supraveghere şi recunoaştere) în condiţiile implementării conceptelor de război bazat pe reţea (Network Centric Warfare - NCW) şi capabilităţi NATO facilitate de reţea (NATO Network Enabled Capabilities - NNEC) cuprinde mai multe etape distincte, astfel:

a) Specificarea cerinţelor. Un pas premergător este stabilirea principiilor de bază ale sistemului, regulilor de arhitectură şi proiectare la un nivel suficient pentru specificarea detaliată şi implementarea sistemelor în cadrul diferitelor zone de capabilităţi C4ISR. Aceasta presupune elaborarea pornind de la principiile de bază a unei arhitecturi orientate pe servicii, reţea de reţele şi sisteme de comunicaţii eterogene precum şi adaptarea la situaţia resurselor interconectate.

b) Implementare conformă cu cerinţele operaţionale. Este important ca obiectivele stabilite să fie formulate pe baza capabilităţilor operaţionale necesare la momente diferite de timp. Pentru o apărare orientată spre reţea nu este necesară o stare finală definită anticipat. În schimb, există flexibilitate în dezvoltarea continuă a capabilităţilor în concordanţă cu schimbarea cerinţelor şi cu progresul tehnic. Ca un prim pas, specificaţiile pot fi pregătite la un nivel impus de cerinţele curente urgente, nivel suficient pentru începerea dezvoltării capabilităţilor operaţionale iniţiale.

c) Proiectarea funcţională. Pe baza graficului de realizare a capabilităţilor operaţionale, soluţiile pentru sistemul tehnic sunt formulate printr-un proces de proiectare a funcţionalităţii. Acest proces include analiză

1


operaţională, soluţii de proiectare a sistemului C4ISR şi evaluarea pentru a se garanta că soluţiile conduc la capabilităţile operaţionale dorite. Procesul ar trebui realizat la un nivel de sistem de sisteme şi preferabil într-o manieră iterativă.

d)Experimentări şi încercări. Pentru a dezvolta cu succes astfel de sisteme, este foarte util să se conducă experimente şi testări care să vină în sprijinul efortului pentru fundamentarea graficului de realizare a capabilităţilor operaţionale, proiectarea funcţională şi implementarea sistemelor. În mod particular, influenţele mutuale între cerinţele operaţionale şi oportunităţile tehnologice pot fi explorate eficient, în această manieră.

e) Implementarea sistemului. Principiile arhitecturii orientate spre reţea permit lucrul simultan la elemente componente diferite ale sistemului şi cu un grad ridicat de independenţă. Planul de implementare pentru sistemele iniţiale se poate baza pe integrarea în reţea a sistemelor existente.

f)Evoluţia continuă. Odată implementate sistemele iniţiale relaţionate cu capabilităţile operaţionale cele mai urgente, dezvoltarea ulterioară poate fi realizată într-o manieră evolutivă.

Există tehnologia şi soluţiile potrivite pentru dezvoltarea sistemelor C4ISR bazate pe servicii în condiţiile implementării conceptelor NCW şi NNEC atât în ţări NATO şi partenere cât la nivelul NATO ca organizaţie. Un prim exemplu în acest sens este Suedia. Pe baza unei decizii din 2001 a Parlamentului, Forţele Armate ale Suediei se află într-un profund proces de transformare către o apărare bazată pe reţea (Network Based Defence - NBD) concept similar cu NCW şi NNEC. Partea tehnică a transformării începe cu dezvoltarea unui mediu funcţional C4ISR, care a fost iniţiat în urma unor studii preliminare în anii 1990 şi care are ca obiectiv realizarea sistemelor operative în perioada 2010 – 2020.

Proiectul suedez este gestionat de Administraţia suedeză pentru echipamentele de apărare şi este realizat în colaborare strânsă cu contractori din industrie şi alţi parteneri. Faza iniţială, care a durat din toamna anului 2003 până la sfârşitul anului 2006, s-a concentrat pe fundamentare şi demonstrare. Lucrul la fundamentare a necesitat stabilirea arhitecturii şi regulilor de proiectare. Testarea s-a realizat în laboratoarele naţionale urmărind asigurarea interacţiunii creative între tehnologie şi metodele de dezvoltare. Mai departe, a fost iniţiată proiectarea funcţională a sistemelor operative, care urmează a fi dezvoltată în faza de achiziţie, pentru a realiza implementarea sistemului.

Exemple interesante de programe, în derulare, pentru dezvoltarea sistemelor C4ISR, pot fi prezentate şi în cazul SUA, precum: Warfighter Information Network-Tactical (Reţeaua informaţională tactică a luptătorului – WIN-T) şi Future Combat Systems (Sistemele de luptă viitoare - FCS). WIN-

2


T va constitui magistrala viitoarei reţele operative a trupelor de uscat americane şi va furniza soldaţilor din spaţiul de luptă servicii de voce, date şi video prin comunicaţii fără fir. FCS este programul de modernizare al trupelor de uscat, constând într-o familie de sisteme conectate la o reţea comună cum ar fi WIN-T. Programul FCS permite realizarea unor forţe modulară şi furnizează soldaţilor şi comandanţilor mijloace tehnice şi capabilităţi ultramoderne, asigurându-le supremaţia în mediile complexe.

La nivelul NATO, când discutăm despre transformarea apărării unul din conceptele importante pe care trebuie să-l abordăm este NNEC care, pe termen mediu si lung, va produce schimbări în anumite domenii precum doctrine, organizare, instruire, tehnică, conducere, personal, facilităţi şi interoperabilitate (DOTMLPFI1).

Scopul principal al realizării NNEC este acela de a dezvolta aspectele privind transformarea majorităţii capabilităţilor reţelei informaţionale şi acest lucru se poate vedea foarte clar la două dintre ele, deja existente şi anume Informaţii, supraveghere şi recunoaşteri întrunite (Joint Intelligence Surveillance and Reconnaissance - JISR) şi Imaginea Operaţională Comună Întrunită (Joint Common Operational Picture - JCOP).

Se prevede o trecere graduală la un mediu de reţea orientat pe servicii care începe prin centralizarea capabilităţilor existente pentru partajarea sau stocarea informaţiilor şi punerea acestora la dispoziţia luptătorului într-un mod stabilit prin activităţile generale de planificare.

Majoritatea proiectelor sunt realizate pentru a rezolva problema coerenţei, dar ele nu sunt destul de vizibile ca să poată rezolva atât problemele luptătorului cât şi pentru a înlătura riscul competiţiei dintre naţiuni şi activităţile NATO sau al duplicării eforturilor în acest domeniu.

Pentru furnizarea unei capabilităţi JISR, se desfăşoară o serie de activităţi, astfel: analiza operaţională şi procesuală; analiza arhitecturală; realizarea prototipului şi experimentarea acestuia; elaborarea specificaţiilor tehnice şi standardizarea echipamentelor şi serviciilor; achiziţia şi integrarea în configuraţia generală a sistemelor; sprijin operaţional.

Pentru a realiza şi transforma o capabilitate JISR trebuie derulat un program de dezvoltare a componentelor sale (DOTMLPFI) prezentat în cele ce urmează. Senzorii trebuie să fie dezvoltaţi în cadrul domeniilor HUMINT (cercetarea umană), IMIMT (cercetarea imaginilor), SIGINT (cercetarea semnalelor) cu cele mai bune caracteristici tehnice şi de performanţă. Aceştia împreună cu sistemele de comunicaţii şi informatice (CIS) fixe sau dislocabile, sistemele de comand şi control (C2) pentru forţele aeriene şi

1 Doctrine, Organization, Training, Materiel, Leadership, ,Personnel, Facilities, Interoperability - componentele unei capabilităţi C2 efective (Effective C2 Capability).

3


navale şi sistemele de navigaţie trebuie să fie considerate ca făcând parte din componenta tehnică. Facilităţile pot reprezenta platformele de senzori, centre de fuziune, site-uri de prelucrare date, depozite sau alte locaţii fizice. Conducerea trebuie dezvoltată pentru a ne asigura că mijloacele JISR sunt folosite optim pentru asigurarea comenzii şi controlului. În acelaşi timp componenta doctrinară trebuie să fie elaborată în scopul angajării mijloacelor JISR la capacitate maximă. Instruirea personalului trebuie să vizeze atât domeniul profesional cât şi domeniile etic şi educaţional pentru a asigura coexistenţa optimă a dimensiunii umane cu cea tehnică şi informaţională. Interoperabilitatea trebuie să fie deasupra tuturor entităţilor implicate în activităţile JISR în scopul eficientizării cooperării şi diseminării datelor şi informaţiilor.

Pentru implementarea şi dezvoltarea capabilităţii JISR se prevede derularea unei abordări cu trei etape:

a) Etapa întâi are ca scop rezolvarea cerinţelor operaţionale întocmite de Comandamentul Aliat pentru Operaţii pentru a sprijini nevoile imediate ale ISAF prin furnizarea capabilităţii JISR care să conţină servere ale coaliţiei pentru date distribuite, instrumente pentru managementul colectării datelor (Collection, Coordination, Information/Requirement & Management –Managementul şi cerinţele colectării, coordonării informaţiilor), managementul imaginilor video aproape în timp real şi produsele IMINT (cercetarea imagistică) asociate.

b) Etapa a 2-a va fi coordonată de cele 2 comandamente strategice şi va aborda următoarele elemente: definirea integrării sistemului; analiza activităţilor necesare în etapa a doua de către NC3A; definirea cerinţelor ISR începând cu anul 2010 pentru a se asigura dezvoltarea în spirală a capabilităţii JISR pentru ISAF; realizarea unei reţele coerente bazate pe noua arhitectură şi introducerea în sistemele C4ISR deja existente (2008-2009).

c) Etapa a treia va urma dezvoltarea celorlalte etape precedente ca o manifestare a conceptului JISR. Strategia pentru această etapă va urmări realizarea corelării cu diferite concepte, printre care şi NNEC pentru NRF (Forţa de Răspuns a NATO) şi operaţiile expediţionare.

Ca o cerinţă operaţională urgentă se dezvoltă capabilitatea ISR pentru a fi implementată pe termen scurt în teatrele de operaţii, iar un pas important în acest sens îl constituie proiecte precum MAJIIC (Multi-Sensor Aerospace-Ground Joint ISR Interoperability Coalition – Interoperabilitatea coaliţiei cu ajutorul senzorilor multipli aerospaţiali şi tereştri de cercetare, supraveghere şi recunoaştere întrunită) care a intrat în dotarea ISAF în cursul anului 2008.

Proiectul MAJIIC este cel mai recent exemplu de efort multinaţional prin care se realizează următoarele obiective:

4


dezvoltarea interoperabilităţii JISR facilitată de reţea şi maximizarea utilizării resurselor militare de supraveghere şi recunoaştere;

îmbunătăţirea cunoaşterii de către comandanţi a situaţiei trupelor prin folosirea corelată a senzorilor ISR interoperabili şi a capabilităţilor de exploatare;

evaluarea şi dezvoltarea capabilităţilor operaţionale, tehnice şi arhitecturale.

MAJIIC asigură acum un fundament viabil pentru realizarea interoperabilităţii JISR a coaliţiei bazat pe standarde agreate şi proceduri testate.

În ceea ce priveşte capabilitatea JCOP, la nivelul comandamentelor şi în special a teatrelor de operaţii, pe baza cerinţelor operaţionale şi a lecţiilor învăţate din derularea conflictelor actuale, s-a constat o nevoie acută pentru dezvoltarea unei capabilităţi de obţinere şi vizualizare a imaginii operaţionale întrunite ca parte componentă a capabilităţii de avertizare privind situaţia operativă şi strategică. Până în prezent, JCOP a fost declarată operaţională, în fază iniţială, la sfârşitul anului 2007 şi a fost implementată în trei din comandamentele importante ale NATO precum şi în ISAF.

Se are în vedere ca până în anul 2010 capabilitatea să fie extinsă la nivelul întregii organizaţii şi transformată în NCOP (NATO Common Operational Picture - Imaginea Operaţională Comună a NATO) care va înlocui în totalitate JCOP.

Pe baza experienţei acumulate şi a lecţiilor învăţate din desfăşurarea operaţiilor la care participă trupele NATO a rezultat faptul că implementarea în teatrele de operaţii a unor proiecte moderne care să vină în sprijinul luptătorului modern şi care să corespundă noilor cerinţe ale apărării bazate pe reţea constituie o prioritate maximă pentru Alianţă.

BIBLIOGRAFIE

Studiul de dezvoltare a sistemelor C4I2SR în Armata României, Direcţia Comunicaţii şi Informatică, Bucureşti, 2005.

C4ISR for Network Oriented Defence, White Paper, Ericsson, Sweden, 2006.

Jane’s C4ISR Systems 2007-2008, Giles Ebbut Press, London, 2007.An Action Plan for NNEC Realisation, NC3B, Brussels, 2007, pp.1-2.

5


Buckman T., Report on the Development of the Initial NNEC Maturity Levels and its Application to Better Support NATO Operations, NC3A, Brussels, 2007.

6

12 directii de dezvoltare a sistemelor c4isr

Documents