11.predici la duminica tuturor sfinţilor

8/6/2019 11.Predici la Duminica tuturor Sfinţilor

http://slidepdf.com/reader/full/11predici-la-duminica-tuturor-sfintilor 1/239

Predici la Duminica tuturor Sfinţilor

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei...................................................................................4Acatistul tuturor Sfinţilor.......................................................................................

!ug"ciunea #nt$i.................................................................................................%&!ug"ciunea a doua.............................................................................................%%

!ug"ciune c"tre toţi Sfinţii...................................................................................%'(omentarii patristice ) Evanghelia din Duminica tuturor Sfinţilor.................%*P"rintele Ilie (leopa ) Despre cinstirea Sfinţilor şi a +ngerilor.........................',Sf$ntul Ioan -ur" de Aur ) (uv$nt la Duminica tuturor Sfinţilor I/.............44

Sf$ntul Ioan -ur" de Aur 0 (uv$nt la Duminica tuturor Sfinţilor II/........1'



Sf$ntul Ioan -ur" de Aur ) 2$lcuire la Evanghelia acestei Duminici...........*%Sf$ntul 2eofan 3"vor$tul ) Predic" #n Duminica tuturor Sfinţilor...................,

Sf$ntul 2eofan 3"vor$tul 0 2$lcuire.................................................................,4Sf$ntul 2eofan 3"vor$tul - Pe sfinţi nu)i cinstim ca pe Dumnezeu...............,1

Sf$ntul 5icolae 6elimirovici 0 Duminica #nt$ia dup" !usalii Evanghelia urm"rii lui 7rist.................................................................................................................................,*Sf$ntul Ignatie 8riancianinov ) (uv$nt de #nv"ţ"tur" #n Duminica tuturor Sfinţilor9 cea din

dup" (incizecime ) Semnul aleşilor lui Dumnezeu............................................Sf$ntul Iustin Popovici: ;Sfinţenia este starea normal" a sufletului nostru < S" te sfinţeşti #nsuţi mai #nt$i şi apoi s" sfinţeşti pe alţii;..........................................................=4>itropolitul Augustin de ?lorina 0 Predic" la Duminica I dup" !usalii: S")@ m"rturisim p7ristos...................................................................................................................&1Sf$ntul 6asile al ineşmei ) >"rturisirea şi apostazia #n istoria 8isericii şi #n vremurnoastre. +ntre ruşinarea de 7ristos şi provocarea cu dinadinsul a persecuţiei&=Sf$ntul Sfinţit >ucenic Serghie >eciov ) Predania ortodox"9 apostolic" despre necesitatlep"d"rii de lume de patimi/ pentru toţi cei care caut" m$ntuirea: ;Exist" un singcreştinism9 o singur" #nv"ţ"tur" creştin"9 care vine de la Domnul +nsuşiB....&&=

Arhim. Sofronie 0 5e mai ştim chemarea adev"rat"C mai lu"m #n seriosC&%=P"rintele !afail 5oica: Sfinţenia ) firea omului...............................................&'4P"rintele 2eofil P$r$ian ) Predic" la Duminica 2uturor Sfinţilor ) Sfinţenia ) credinm"rturisitoare şi cruce ) Dumnezeu este sf$nt şi sfinţitor...............................&'15icolae Steinhardt >onahul 5icolae de la !ohia/ ) D"ruind vei do$ndi ) @ep"darea 7ristos...................................................................................................................&4Ierodiacon 6isarion Iugulescu ) Predic" la Duminica tuturor Sfinţilor.........&4*

!ug"ciune..........................................................................................................&11P"rintele -heorghe S"l"gian ) Predic" la Duminica I dup" !usalii a tuturor Sfinţilor/

>"rturisirea credinţei.........................................................................................&1*>"n"stirea Antim ) Predic" la Duminica tuturor Sfinţilor.............................&*'P"rintele Sofian 8oghiu ) (uvinte la Duminica tuturor Sfinţilor rostite la hramul >"n"stirAntim....................................................................................................................&*,

!ug"ciune..........................................................................................................&,1P"rintele Ion ($rciuleanu ) Predic" la Duminica I dup" !usalii ) a tuturor Sfinţilor ) Sfin8isericii creştine sunt prietenii lui Dumnezeu..................................................&,,P"rintele Prof. Ioan -. (oman ) (uv$nt la Duminica 2uturor Sfinţilor.......&%P"rintele David Popescu ) Predic" la Duminica I dup" !usalii a 2uturor Sfinţilor/ &*P"rintele (iprian 5egreanu ) Predici la Duminica tuturor Sfinţilor. (e sau cine sunt Sfinţ

de faptC (e m"rturisire se cere oric"rui creştin #n faţa oamenilor şi #mpotriva duhului lumi...............................................................................................................................&=&Predici la Duminica tuturor Sfinţilor. +ntre sfinţenie şi urgie. !oadele Duhului şi roadep"catului. ;?iţi sfinţi9 precum eu9 Domnul sunt Sf$ntFB..................................%&%

P"rintele 7risostom de la >"n"stirea Putna %&&/ 0 Predic" la Duminica I dup" !usalii9tuturor Sfinţilor:...............................................................................................%&%Predic" la Duminica tuturor sfinţilor a fericitului ?ilotei 3ervaGos...........%&*

P"rintele 6asile -ordon ) Predic" la Duminica I dup" !usalii ) a tuturor Sfinţilor %%'Predici la Duminica tuturor Sfinţilor: 2r"irea cuv$ntului lui Dumnezeu #n adev"r şi iuire

faţa vuietului de minciuni ale am"gitorului: ;A zis Dumnezeu s" nu curveştiC Dar oare nu ve



c" toat" lumea face aceastaCB. De ce alegem tulurarea diavoleasc" #n locul fericirii Sfinţilo...............................................................................................................................%%,IPS 2eofan: Sfinţenia şi m"rturisirea H Pr. ()tin Sturzu despre scandalul cel un creştinului H (ine sunt cei aleşi de pe calea #ngust"CH P"rintele Arsenie 8oca şi ultimul motiv r"zoi: ;?iii luminii vor fi prigoniţi p$n" la sf$rşitB........................................%',IPS 2eofan 0 (uv$nt la Duminica tuturor Sfinţilor şi noi9 cei de ast"zi: S" nu ne ruşin"m csuntem creştiniFH Pr. Sturzu: (um se ceart" sfinţii...........................................%4=

Predica P.S. Seastian la Duminica tuturor Sfinţilor: Sfinţenia este posiil" şi este poruncit"pentru mireni9 şi pentru cei c"s"toriţiF 0 Sfinţi şi sfinţenie..............................%11IPS 8artolomeu Anania: Predic" la Duminica tuturor Sfinţilor 0 +ntre martiraul lui Jtefanminciuna c"tre Duhul Sf$nt................................................................................%*'Preafericitul P"rinte Patriarh Daniel ) Predic" la Duminica tuturor Sfinţilor%*1Protosinghelul Ioachim P$rvulescu ) Sfinţii ) model de iuire dumnezeiasc"%,Andrei Andreicuţ ) De ce nu devenim SfinţiC...................................................%,%P"rintele Eugen 2"n"sescu ) Sfinţenia9 neunia normalului #ntr)o lume anormal" %,'Dan ($rlea ) (reştinismul ;soft9 antistresB9 relativizant9 al corectitudinii politice versoligaţia m"rturisirii. (um arat" ;ighemonulB modern care #i execut" pe creştiniC %,*

(e #nseamn" Sf$nt şi ce #nseamn" (uviosC.......................................................%,=Pentru copii ) Duminica tuturor Sfinţilor.........................................................%%Ierom. -helasie -heorghe ) @aud" tuturor Sfinţilor.......................................%1Icoane....................................................................................................................%*



Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia



Ev. >atei K9 '%)'1L ',)'L KIK9 %,)'/

32. Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa TatălMeu Care este în ceruri;

33. ar e cel ce se va lepăa e Mine în faţa oamenilor, e acela Mă voi lepăa şi Eu în faTatălui Meu Care este în ceruri.

3!. "ă nu socotiţi că am venit să auc pace pe păm#nt; n-am venit să auc pace, ci sa$ie.

3%. Căci am venit să-l espart pe fiu e tatăl său, pe fiică e mama sa, pe noră e soacra ei.

3&. Cel ce-şi iu$eşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult ec#t pe Mine, nu este vrenic Mine; cel ce-şi iu$eşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult ec#t pe Mine, nu este vrenic e Min

3'.(i cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmea)ă Mie, nu este vrenic e Mine.

2&. *tunci Petru, răspun)#n, +-a )is +ată, noi pe toate le-am lăsat şi i-am urmat ie. /ecnouă ce ne va fi01

2'. +ar +isus le-a )is *evăr vă spun că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea in noulumii, c#n iul mului va şeea pe tronul slavei "ale, veţi şeea şi voi pe ouăspre)ece tronur4uec#n pe cele ouăspre)ece seminţii ale lui +srael.

25. (i oricine a lăsat fraţi sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau ţarini sau case pentrnumele Meu, însutit va primi şi viaţa veşnică va moşteni.

36. (i mulţi intre cei int#i vor fi la urmă, şi cei e la urmă vor fi înt#i1.



Apostol

Epistola c"tre Evrei a Sf$ntului Apostol Pavel

Evrei KI9 '')4L KII9 &)%/



33. Care prin creinţă au $iruit împărăţii, au făcut reptate, au o$#nit fă7ăuinţe, au astup7urile leilor,

3!. au stins puterea focului, au scăpat e ascuţişul să$iei, s-au întărit in propria lor slă$iciuns-au făcut puternici în ră)$oaie, năvălirile vră4maşilor le-au presc8im$at în fu7ă,

3%.femei care şi-au luat morţii înviaţi; iar alţii au fost c8inuiţi, nevr#n să primească eli$erare

pentru a-şi o$#ni una mai $ună, învierea ;

39. iar alţii au suferit $at4ocoriri şi $ice, şi c8iar lanţuri şi-nc8isoare,

3&. au fost ucişi cu pietre, sf#rtecaţi, au murit ucişi cu sa$ia, au pri$e7it în piei e oaie şi-n pie capră, str#mtoraţi, necă4iţi, în4osiţi,

3'. - ei, e care lumea nu era vrenică: - rătăcin în pustiuri, în munţi, în peşteri şi-n crăpăturipăm#ntului.

35. (i toţi aceştia, eşi primiseră $ună mărturie pe temeiul creinţei lor, n-au primit roaefă7ăuinţei ;

!6. pentru că /umne)eu prevă)use pentru noi ceva mai $un, aşa ca ei să nu a4un7ă fără noi esăv#rşire .

. *stfel că şi noi, av#n împre4uru-ne at#ta nor e martori , să lepăăm tot ceea ce în7reuia)ă tot păcatul ce cu uşurinţă ne-mpresoară, şi cu stăruinţă să aler7ăm la întrecerea ce ne stă-naint

2. cu oc8ii ţintă la Cel ce începe creinţa şi o esăv#rşeşte, la +isus, Cel ce-n locul $ucuriei carestătea-nainte a înurat crucea, în ispreţul ruşinii, şi a şe)ut e-a reapta tronului lui /umne)e

(itiţi din Sf$nta Scriptur":

Sf$nta Evanghelie dup" >atei: Capitolele 4, 7, 8 şi 10.Sf$nta Evanghelie dup" Ioan: Capitolul 10. Epistola c"tre !omani a Sf$ntului Apostol Pavel: Capitolele 2 - 5. Epistola c"tre Efeseni a Sf$ntului Apostol Pavel: Capitolul 2. Epistola c"tre Evrei a Sf$ntului Apostol Pavel: Capitolele 7 şi 8.



Acatistul tuturor Sfinţilor



!ug"ciunile #ncep"toare

<n numele Tatălui, şi al iului şi al "f#ntului /u8. *min.

"lavă ie, /umne)eul nostru, "lavă ie :"lavă ie, /umne)eul nostru, "lavă ie :"lavă ie, /umne)eul nostru, "lavă ie :

<mpărate ceresc, M#n7#ietorule, /u8ul *evărului, care pretutinenea eşti, şi toate le implineş=istierul $unătăţilor şi /ătătorule e viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe ne toată intinăciunea, şi m#ntuieşte, >unule, sufletele noastre.

"finte /umne)eule, "finte Tare, "finte fără e moarte, miluieşte-ne pe noi. "finte /umne)eule, "finte Tare, "finte fără e moarte, miluieşte-ne pe noi. "finte /umne)eule, "finte Tare, "finte fără e moarte, miluieşte-ne pe noi."lavă Tatălui şi iului şi "f#ntului /u8. (i acum şi pururea şi în vecii vecilor. *min.

Preasf#ntă Treime, miluieşte-ne pe noi;/oamne, curăţeşte păcatele noastre;"tăp#ne, iartă fărăele7ile noastre;"finte, cercetea)ă şi vinecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

/oamne, miluieşte : /oamne, miluieşte : /oamne, miluieşte :

"lavă Tatălui şi iului şi "f#ntului /u8. (i acum şi pururea şi în vecii vecilor. *min.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Tprecum în cer aşa şi pe păm#nt. P#inea noastră cea spre fiinţă ă-ne-o nouă astă)i. (i ne iarnouă 7reşalele noastre, precum şi noi iertăm 7reşiţilor noştri. (i nu ne uce pe noi în ispită, ci ni)$ăveşte e cel rău. Că a Ta este <mpărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a iului şi a "f#ntul/u8, acum şi pururea şi în vecii vecilor. *min.

Miluieşte-ne pe noi, /oamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricep#nu-ne e nici un răspunaceastă ru7ăciune aucem ie, ca unui "tăp#n, noi, păcătoşii ro$ii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

"lavă Tatălui şi iului şi "f#ntului /u8.

/oamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am năă4uit; nu Te m#nia pe noi foarte, nici pomefărăele7ile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne i)$ăveşte pe noi e vră4maşii noştri, cTu eşti /umne)eul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul m#inilor Tale şi numele Tăc8emăm.

(i acum şi pururea şi în vecii vecilor. *min.



?şa milostivirii esc8ie-o nouă,$inecuv#ntată @ăscătoare e /umne)eu, ca să nu pierim cei năă4uim întru tine, ci să ne m#ntuim prin tine in nevoi, că tu eşti m#ntuirea neamulcreştinesc.

Cre)ul Cre <ntr-?nul /umne)eu, Tatăl *toţiitorul, ăcătorul cerului şi al păm#ntului, al tuturor celvă)ute şi nevă)ute.

(i întru ?nul /omn +isus Aristos, iul lui /umne)eu, ?nul-@ăscut, Care in Tatăl "-a născumai înainte e toţi vecii. Bumină in Bumină, /umne)eu aevărat in /umne)eu aevăra@ăscut, nu făcut, Cel e o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră m#ntuire."-a po7or#t in ceruri (i "-a întrupat e /u8ul "f#nt şi in Maria ecioara (i "-a făcut om.(i "-a răsti7nit pentru noi în )ilele lui Pilat in Pont, (i a pătimit şi "-a în7ropat. (i a înviattreia )i upă "cripturi . (i "-a suit la ceruri şi (ae e-a reapta Tatălui. (i iarăşi va să vină cu slavă, să 4uece viii morţii, * cărui <mpărăţie nu va avea sf#rşit.(i întru /u8ul "f#nt, /omnul e viaţă ăcătorul, Care in Tatăl purcee,

Cela ce împreună cu Tatăl şi cu iul este înc8inat şi slăvit, Care a 7răit prin prooroci.<ntru-una "f#ntă "o$ornicească şi apostolească >iserică,Mărturisesc un $ote) întru iertarea păcatelor,*ştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. *min :

(ondacul &Celor aleşi ai lui Dumnezeu, tuturor Sfinţilor, care din veac au strălucit în toată lumea şi au primit cer cununi de slavă, cântare de laudă aducem. Şi ca cei ce aveţi îndrăzneala către Dumnezeu, dtoate nevoile sloboziţi-ne pe noi, ca să răim către voi! >ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$in

către /umne)eu, pentru toată lumea:Icosul &Soborul îneresc, micşorat prin căderea înerilor celor cu trufie, s-a împlinit iar de către voi, toSfinţii. "n ziua prăznuirii voastre, cetele înereşti minunat vă prăznuiesc şi pe toată lumea o c#eamspre veselie du#ovnicească. $ar noi, urmând lor, cu bucurie răim către voi!%ucuraţi-vă, Sfinţilor din veac, de Dumnezeu aleşi şi aşezaţi în slava cea cerească&%ucuraţi-vă, că prin aleerea voastră, cu ostenelile cele bune cu credinţă aţi săvârşit&%ucuraţi-vă, că prin faptele voastre cele bune, calea cea dreaptă către cer ne-aţi arătat-o&%ucuraţi-vă, cei ce mai înainte de leea lui Dumnezeu cea scrisă, după leea cuetului aţi vieţuit&

%ucuraţi-vă, că în urma 'eii, cu evlavie viaţa aţi săvârşit&%ucuraţi-vă, cei din 'eea nouă, care luminat prin fapte bune aţi strălucit&%ucuraţi-vă, cei ce în vremurile de pe urmă, bine aţi plăcut lui Dumnezeu şi plata cu cei dintâi primit&%ucuraţi-vă, că de la necazurile cele pământeşti aţi trecut la odi#na cea cerească&%ucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu cea nerăită&%ucuraţi-vă, cei ce pururea vă ruaţi pentru cei ce vă cinstesc pe voi&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul %



(ăzându-se, pe sine, %iserica lui )ristos cea dreptmăritoare, înfrumuseţată cu o mare ceată de sfinca nişte prea frumoase flori de *ai, luminat cinsteşte pomenirea lor şi împreună cu ei cinsteşte p+reacurata aica Domnului, preaslăvind pe Cel născut dintr-însa, )ristos Dumnezeul nostru, cântându-$ 'ui cântare de laudă! *liluia:

Icosul %inţii noastre, cereţi-$ de la Domnul lumină, Sfinţilor plăcuţi ai lui Dumnezeu, ca, lepădân

slăbiciunea cea omenească, cu inima şi cu ândul să ne înălţăm la locaşurile *aiului cele de vmoştenite, iar nouă făăduite şi să lăsuim către voi cu bucurie aşa!%ucuraţi-vă, strămoşilor şi patriar#ilor din 'eea vec#e, străbunii după trup ai lui )ristos, iul Dumnezeu&%ucuraţi-vă, ca, prin binecuvântarea Domnului, s-a înmulţit neamul vostru ca stelele cerului&%ucuraţi-vă, că, în milocul vec#iului întuneric al păânătăţii, aţi păstrat credinţa cea dreaptă adevăratul Dumnezeu&%ucuraţi-vă, cei ce cu nădede aţi aşteptat pe *ăscumpărătorul cel făăduit&>ucuraţi-vă, că in neamul vostru a strălucit prea luminoasă făclie, @ăscătoare e /umne)e"f#nta ecioară Maria;

%ucuraţi-vă, că dintr-însa S-a născut %iruitorul morţii şi al iadului&%ucuraţi-vă, că prin credinţa voastră în )ristos, Cel ce avea să vină, aţi câştiat mântuire&%ucuraţi-vă, ca, în locul blestemului celui de demult, binecuvântarea prin /l aţi primit&%ucuraţi-vă, cei ce şi în iad venirea lui )ristos aţi aşteptat&%ucuraţi-vă, că din c#inurile iadului prin /l v-aţi izbăvit&%ucuraţi-vă, căci cu slavă la ceruri v-aţi ridicat&%ucuraţi-vă, că împreună cu cetele înereşti, în locaşurile 0atălui ceresc v-aţi sălăşluit&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul 'Cu puterea Celui de sus umbriţi fiind, Sfinţilor, cu îndrăzneală v-aţi într-armat împotriîncepătorilor şi stăpânitorilor răutăţii celei de sub cer& şi biruind vicleşuurile lor, toate începuturvoastre cele bune le-aţi săvârşit, cântând 1totputernicului, $ubitorului de oameni! *liluia:

Icosul '1vând, sfinţilor prooroci, locaşuri prea mărite, în curţile casei 0atălui ceresc şi luminaţi fiind clumina cea pururea fiitoare a feţei lui Dumnezeu, vă desfătaţi cu toţi Sfinţii, în fericirea cea nerăide care noi păcătoşii, dorind a fi părtaşi, vă lăudăm pe voi aşa!%ucuraţi-vă, Sfinţilor prooroci, aleşi de Dumnezeu înainte de naşterea voastră&

%ucuraţi-vă, căci cu credinţă aţi sluit Domnului până la întruparea lui )ristos&%ucuraţi-vă, că din pruncie cu darul Sfântului Du# sunteţi sfinţiţi&%ucuraţi-vă, cei trimişi de Domnul ca să înţelepţiţi pe fiii lui $srael cei ce se rătăcise&%ucuraţi-vă, cei ce mai dinainte aţi vestit prea slăvita naştere a lui )ristos din ecioară&%ucuraţi-vă, stelelor, care v-aţi arătat înaintea venirii soarelui celui adevărat&%ucuraţi-vă, că pe împăraţii lui $srael, cei călcători de lee, i-aţi mustrat&%ucuraţi-vă, cei ce toată necurăţia omenească, cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu, fără cruţare atăiat&%ucuraţi-vă, robi credincioşi ai Domnului, care toată voia 'ui aţi împlinit&

%ucuraţi-vă, cei ce înainte stăpânitorilor fără frică adevărul aţi vorbit&



%ucuraţi-vă, cei ce în lume multe scârbe şi necazuri aţi răbdat&%ucuraţi-vă, cei ce întru slava cea veşnică, cu toţi aleşii, în cer prăznuiţi&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul 4De viforul vieţii izbăvindu-vă, Sfinţilor toţi, în odi#na cea cerească vă aflaţi, în loc cu verdeaţă şi răcoare, unde sunt râurile dulceţii celei nespuse, #rana slavei lui Dumnezeu cea nestricăcioas

cântările şi lasurile celor ce prăznuiesc acolo& şi voi cu toate puterile înereşti vă veseliţi, cântânlui Dumnezeu! *liluia:

Icosul 42c#ii n-au văzut, urec#ea n-a auzit şi în inima omului pământesc n-a intrat, bucuria şi dulceaţa care voi acum vă desfătaţi, Sfinţilor 1postoli. +entru aceasta, cu bună cucernicie, răim către voi!%ucuraţi-vă, Sfinţilor 1postoli, care cu $oan %otezătorul, sunteţi mai aproape stătători, de prestolSfintei 0reimi&%ucuraţi-vă, cei ce aţi vestit lumii taina răscumpărării noastre&%ucuraţi-vă, cei ce cu lumina credinţei lui )ristos aţi luminat popoarele cele întunecate&

%ucuraţi-vă, cei ce aţi semănat în inimile oamenilor sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu&%ucuraţi-vă, că roada ostenelilor voastre seceraţi, în cămara cea cerească&%ucuraţi-vă, Sfinţilor părinţi, care la cele şapte soboare din toată lumea mărturisirea credinţei celadevărate aţi mărturisit şi întărit&%ucuraţi-vă, cei ce viforul vicleşuurilor cele ereticeşti aţi liniştit&%ucuraţi-vă, cei ce aţi lămurit noua domă a credinţei celei adevărate&%ucuraţi-vă, cei ce şi până acum, cu învăţătura voastră, %iserica lui )ristos de eresuri şi dezbinări o apăraţi&%ucuraţi-vă, Sfinţilor ierar#i, care cu cuvântul şi cu viaţa luminos aţi strălucit&

%ucuraţi-vă, că în lumina cea neînserată, cu fiii voştri cei du#ovniceşti locuiţi&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul 1*ăscumpăraţi fiind, prin scurerea Sânelui 0ău cel dumnezeiesc, ântuitorule şi cu dreptasluind 3ie toţi sfinţii pe pământ, acum ca nişte stele prea luminoase strălucesc pe tăria %isericii pe noi, care înotăm în marea păcatelor acestei vieţi, la calea cea dreaptă ce duce la patria cerească povăţuiţi. +entru aceasta, mulţumire lui Dumnezeu "i aducem, cu bucurie cântând! *liluia:

Icosul 1

(ăzând, Sfinţilor mucenici, că în lumea aceasta toate sunt deşertăciune şi supuse stricăciunii, v-asilit prea veşnicului Dumnezeu să-$ placeţi şi să sc#imbaţi, prin cumplitele c#inuri, cele stricăcioa+entru aceasta, v-aţi învrednicit a sta aproape de înfricoşătorul scaun, în slava cea veşnică, de unsă nu ne uitaţi pe noi, cei ce săvârşim pomenirea voastră şi răim către voi unele ca acestea!%ucuraţi-vă, Sfinţilor mucenici, răbdători de patimi, care cu sânele vostru aţi pecetluit credinvostră cea dreaptă în )ristos&%ucuraţi-vă, că nu v-aţi temut de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă&%ucuraţi-vă, cei ce c#inuri înfricoşătoare aţi răbdat&%ucuraţi-vă, cei ce patimile lui )ristos cu osârdie aţi râvnit&

%ucuraţi-vă, cei ce aţi biruit cruzimea c#inuitorilor celor cumpliţi&



%ucuraţi-vă, cei ce prin foc şi prin apă aţi trecut şi în odi#nă veşnică aţi intrat&%ucuraţi-vă, mărturisitorilor şi sfinţilor mucenici, care pentru dreapta credinţă şi pentru cinstirSfintelor icoane aţi pătimit&%ucuraţi-vă, prea cuvioşilor mucenici, care cu Domnul în ruăciune aţi vorbit şi cu patimile Sale pdiavol aţi biruit&%ucuraţi-vă, că pentru slava şi cinstea "mpăratului ceresc aţi luptat&%ucuraţi-vă, că slava biruinţei de la )ristos din ceruri o aţi primit&

%ucuraţi-vă, cei ce multe şi felurite minuni, întru slava lui Dumnezeu, pe pământ aţi săvârşit&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul *4eamurile creştineşti propovăduiesc mărirea voastră, Sfinţilor. Căci voi, ca un rai sădit v-aţi arăîn milocul %isericii, având pom de viaţă pe "nsuşi Domnul, din care, ustând dulceaţa *aiului, trecut cu vederea toate cele stricăcioase în lumea aceasta şi cu bucurie în lumea cea cerească aintrat, cântând! *liluia:

Icosul *

Credinţa cea dreaptă şi faptele cele bune ale cuvioşilor părinţi, ca izvoarele limpezi la toată lumstrălucesc şi calea cea întunecată a vieţii acesteia nouă ne-o luminează, ca să nu rătăcim în pustipăcatelor şi ale eresurilor cele de suflet pierzătoare. +entru aceasta cu laude le cântăm lor!%ucuraţi-vă, cuvioşilor părinţi, care lumea şi toate cele din lume, pentru draostea lui )ristDumnezeu, de bună voie le-aţi lepădat&%ucuraţi-vă, cuvioaselor maici, care călătoria vieţii pământeşti, zi şi noapte luptând, aţi săvârşit&%ucuraţi-vă, pustnicilor, care în peşteri şi în munţi cu fiarele aţi vieţuit&%ucuraţi-vă, postitorilor, care vremelnică viaţă în foame şi în sete aţi petrecut&%ucuraţi-vă, stâlpnicilor, care erul şi zăduful pentru împărăţia cea cerească aţi răbdat&

%ucuraţi-vă, sc#ivnicilor, care în liniştea inimii pe Dumnezeu aţi cântat&%ucuraţi-vă, fecioarelor, care fecioria aţi păzit şi lui )ristos ielul cel fără pri#ană aţi urmat&%ucuraţi-vă, sluitorilor aleşi, care smerenia lui )ristos aţi dobândit&%ucuraţi-vă, cei ce viaţa cea de obşte, în draoste frăţească ca înerii aţi petrecut&%ucuraţi-vă, cei înţelepţi şi blânzi, care povăţuitori căluărilor aţi fost&%ucuraţi-vă, că prin truda iubitorilor de străini, bunătăţile cele de sus le-aţi câştiat&%ucuraţi-vă, cei ce în odi#na Domnului aţi intrat&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul ,

(oind prea bunul Dumnezeu să arate lumii că nu în zadar se ostenesc toţi acei ce fac voia 'ui, mare plată s-a ătit lor întru "mpărăţia Cerurilor, a prea mărit cetele de sfinţi ai Săi, care în tot c#ipau sluit 'ui pe pământ, ca şi noi să râvnim vieţii lor şi aceeaşi slavă cerească să o dorim, cântându'ui neîncetat! *liluia:

Icosul ,5is-a Domnul! 6Cel ce crede intru mine, desi va muri, viu va fi7. 1ceste cuvinte ale Stăpânului sudeosebit de potrivite, vouă Sfinţilor toţi. Căci voi, deşi aţi murit pe pământ cu trupul, dar cu sufletepururea sunteţi vii în locaşurile cele de sus şi multe minuni în lume săvârşiţi. Cu milocirea voast

cea fierbinte către Dumnezeu, autaţi-ne nouă, celor ce răim către voi aşa!



%ucuraţi-vă, cei ce cu mintea voastră cea înaltă pe Dumnezeu cel adevărat '-aţi cunoscut&%ucuraţi-vă, cei ce cu credinţa voastră cea dreaptă în Sfânta 0reime, fără de pri#ană aţi petrecut&%ucuraţi-vă, cei ce pe )ristos, iul lui Dumnezeu, adevărat Dumnezeu şi om desăvârşit '-amărturisit&%ucuraţi-vă, cei ce în mântuitoarele 'ui patimi fără îndoială aţi crezut&%ucuraţi-vă, cei ce cu credinţa cea dreaptă ca stelele străluciţi&>ucuraţi-vă, căci cu trupul pe păm#nt aţi um$lat, iar cu mintea în cer aţi vieţuit;

%ucuraţi-vă, că prin moartea cea vremelnică la viaţa cea fără de sfârşit aţi trecut&%ucuraţi-vă, că prin calea cea strâmtă după cuvântul Domnului aţi mers&%ucuraţi-vă, că prin porţile cele înereşti în împărăţia cea cerească aţi intrat&%ucuraţi-vă, moştenitorilor ai bunătăţilor celor veşnice&%ucuraţi-vă, rabnici ruători pentru mântuirea noastră&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul Cu oc#ii cuetului privind la locaşurile de sus, unde toţi Sfinţii după ostenelile cele pământeşti odi#nesc, noi cei ce pe pământ şi în trup îmbrăcaţi, măcar că nu putem cunoaşte fericirile cele

acolo, dar cu credinţă înţeleându-le, iar cu inima ustându-le, cântăm lui Dumnezeu Celui minunîntru sfinţii Săi! *liluia:

Icosul 1totţiitorule, Doamne, Cel ce cunoşti mulţimile stelelor şi la toate le-ai dat nume, 0u sinur ştii pnume pe toţi cei ce bine ţi-au plăcut ţie. $ar noi, lucrul mâinilor 0ale fiind, precum nisipul mării anumăra, aşa şi numărul tuturor Sfinţilor a-$ spune nu se poate, decât numai pe cei aleşi robi ai 0ăcare de la începutul lumii bine ţi-au plăcut, pe nume îi c#emăm, zicând!%ucuraţi-vă, 1dam şi /va, străbuni a tot neamul omenesc&

%ucuraţi-vă, 1bel şi Set, cei dintâi din lume iubitori de dreapta credinţă&%ucuraţi-vă, 4oe, al doilea începător al neamului omenesc şi 1vraam, primitorul aşezământului Dumnezeu&%ucuraţi-vă, oise, de Dumnezeu văzătorul şi 1aron, întâiul preot în 'eea cea vec#e&%ucuraţi-vă, /no# şi $lie, cei ce cu trupul moarte nu aţi ustat şi la cer aţi fost luaţi&%ucuraţi-vă, $saie, David şi Daniel, văzători ai tainelor lui Dumnezeu&%ucuraţi-vă, $oac#im şi 1na, care aţi născut pe ecioara aria, aica lui )ristos, Dumnezenostru&%ucuraţi-vă, +etru şi +avel, $acob şi $oan, cei mai aleşi apostoli ai lui )ristos&%ucuraţi-vă, 4icolae, (asile, 8riorie, $oan şi 1tanasie, stâlpii cei neclintiţi ai %isericii lui )ristos

%ucuraţi-vă, 1ntonie, +a#omie, /ftimie, $larion şi Sava, mari povăţuitori ai căluărilor&%ucuraţi-vă, 8#eor#e, Dimitrie, /ustaţie şi +antelimon, mari mucenici ai lui )ristos&%ucuraţi-vă, (arvara, $rina, +arasc#iva, /caterina şi toate muceniţele, care cu sânele vostru adeverit biruinţa credinţei&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul =0oţi sfinţii 0ăi, Doamne, urmând cetele înereşti, neîncetat slăvesc în cer, +rea sfânt numele 0ăSfânt, Sfânt, Sfânt9 "mpreună cu acestea şi noi păcătoşii, pe pământ, cu buze de tină cântăm

*liluia:



Icosul =*itorii cei cu deşartă înţelepciune nu se pricep a spune! :Cum voi toţi Sfinţii, fiind asemenea nouoamenii în trup pătimaş, nu v-aţi biruit de patimi, ci cu bărbăţia voastră, pe vrămaşii cei fără de traţi biruit;< $ar noi, prea slăvind pe Domnul, Cel ce v-a întărit pe voi, lăudăm viteia voastră şi mulţumire răim!%ucuraţi-vă, Sfinţilor toţi, că pentru draostea lui Dumnezeu viaţa voastră nu aţi cruţat&

%ucuraţi-vă, cei ce lumea şi pe stăpânitorul ei aţi biruit&%ucuraţi-vă, că toate mreele şarpelui celui din vec#ime, ca pe nişte fire de păianen, le-aţi rupt&%ucuraţi-vă, cei ce sub mâna cea tare a prea bunei +ronii a lui Dumnezeu v-aţi smerit&%ucuraţi-vă, cei ce cu voia voastră, voii 0atălui ceresc v-aţi supus&%ucuraţi-vă, cei ce în trupurile şi-n sufletele voastre pe Dumnezeu '-aţi prea slăvit&%ucuraţi-vă, căci cu toate faptele voastre pe Dumnezeu '-aţi slăvit&%ucuraţi-vă, că mâinile voastre la lucrarea faptelor bune le-aţi ridicat&%ucuraţi-vă, că paşii voştri pe calea cea adevărată aţi îndreptat&%ucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi lipit inima către boăţii sau desfătarea lumească&%ucuraţi-vă, că numai către bucuria cea veşnică aţi cuetat&

>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul &+e calea mântuirii drept merând şi despre udecăţile lui Dumnezeu învăţându-vă, Sfinţilor toţi, v-arătat ca nişte pomi bine roditori la izvoarele apelor şi aţi adus la vreme lui Dumnezeu rod de fapbune. $ar acum în /denul cel de sus, în fericirea cea nerăită, desfătându-vă, pomeniţi-ne şi pe nofraţii voştri, care lăudăm ria voastră cea părintească pentru mântuirea noastră şi lui Dumnezcântăm! *liluia:

Icosul &Ca un zid tare, împotriva vrămaşului, sunteţi voi pentru noi, Sfinţilor toţi şi fierbinte ruători căt)ristos, pentru tot neamul creştinesc. +entru aceasta, de săeţile nevăzuţilor luptători pururea fiinvoi păziţi, cu bucurie răim!%ucuraţi-vă, frumuseţea cea mare a neamului omenesc&%ucuraţi-vă, mântuirea cea de-a pururea în călătoria noastră cea pământească&%ucuraţi-vă, că ne sunteţi nouă autători puternici, în lupta cu vrămaşii mântuirii noastre&%ucuraţi-vă, că de sabia mâniei lui Dumnezeu cu ruăciunile voastre ne apăraţi pe noi&%ucuraţi-vă, că, ispitiţi fiind şi nouă ne autaţi când cădem în mreele ispitelor&%ucuraţi-vă, că de pocăinţa noastră, a păcătoşilor, vă bucuraţi&

%ucuraţi-vă, cei ce în tot locul şi în toată vremea pe pământ bine aţi vieţuit&%ucuraţi-vă, cei ce c#iar de aţi reşit, dar cu adevărată pocăinţă şi cu lacrimi întinăciunea păcatulaţi spălat&%ucuraţi-vă, cei ce de la 1dam şi până acum, întru nădedea vieţii cele veşnice aţi adormit&%ucuraţi-vă, cei ce de la apus şi de la răsărit aţi venit şi în sânul lui 1vraam v-aţi odi#nit&%ucuraţi-vă, că ceata voastră pururea se măreşte cu cei noi de pe pământ veniţi&%ucuraţi-vă, că prin voi, locurile du#urilor celor căzute, în soborul îneresc se împlinesc&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul &&



Cântările noastre cele de laudă, măcar de ar fi ca întunericul de multe la număr, nu vor fi de auspre mărirea faptelor voastre celor bune, Sfinţilor toţi. 4ouă neputincioşilor mai bine ar fi să iubităcerea& dar ca să nu ne arătăm leneşi şi nemulţumitori, pentru milele şi darurile lui Dumnezeu cepentru voi primite, Stăpânului Celui ce v-a prea slăvit pe voi "i cântăm! *liluia:

Icosul &&(oi, Sfinţilor toţi, sunteţi făclii luminii celei nespuse, înaintea scaunului +reasfintei 0reim

împreună cu cetele înerilor, căci în ruăciuni pentru noi neîncetat sunteţi şi pe cărarea cluminoasă a mântuirii povăţuiţi pe cei ce răiesc către voi aşa!%ucuraţi-vă, făclii ale focului celui nematerialnic&%ucuraţi-vă, locuitori ai locaşului 0atălui ceresc&%ucuraţi-vă, struurii viei lui )ristos&%ucuraţi-vă, ale *aiului flori bine mirositoare&%ucuraţi-vă, râuri de viaţă curătoare, care potoliţi setea noastră cea du#ovnicească&%ucuraţi-vă, nori de ploaie purtători, ce ne răcoriţi pe noi în zăduful ispitelor&%ucuraţi-vă, căci cu suflarea voastră cea du#ovnicească, iarna mâ#nirii de la sufletele noastrealunaţi&

%ucuraţi-vă, privi#etorilor, cu dulci cântări, care ne vestiţi nouă primăvara cea du#ovniceascăveşnicei fericiri&%ucuraţi-vă, punte înc#ipuită, a cărei milă o vărsaţi peste noi&%ucuraţi-vă, buni cârmaci, care de potopul păcatelor ne feriţi pe noi&>ucuraţi-vă, povăţuitori creincioşi, care ne înreptaţi pe noi la patria cea cerească;>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul &%Darul cel dat vouă de la Dumnezeu, ca o răsplată pentru mulţimea faptelor voastre cele bune, cin

dintre pământeni poate să-l povestească, o Sfinţilor; Căci precum am socoti apa mării cu picăturaşa şi ale voastre minuni şi faceri de bine, care prin voi ni se dau nouă, nu este cu putinţă a snumăra. +entru aceea, săvârşim mărită serbarea aceasta, cu bucurie şi cu umilinţă, iar lui DumnezeCelui ce toate prin voi lucrează, "i cântăm! *liluia:

Icosul &%Cântând ţie, 1totţiitorule Stăpâne, toţi lăudăm preasfânt numele 0ău, că de la începutul lumii diferite c#ipuri ai arătat pe pururea pomeniţii Sfinţii 0ăi, care 3ie unuia Dumnezeu, în 0reime slăv3i-au plăcut. Cu ruăciunile cărora, de toate răutăţile izbăveşte pe cei ce răiesc către dânşii!>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, plăcuţilor lui /umne)eu, împreună cu pururea ecioara Maria, c

mai prea sf#ntă ec#t toată făptură;>ucuraţi-vă, şi voi în7erii cei fără e trup, pă)itorii neamului omenesc;>ucuraţi-vă, "finţilor împăraţi oc#rmuitori, care pe păm#nt cu $ună cucernicie aţi conus <mpărăţia cea cerească aţi c#şti7at;>ucuraţi-vă, 4uecători care pe păm#nt aţi 4uecat cu nepărtinire, că aţi aflat mila şi înreptare la uecătorul cel mare al cerului şi păm#ntului;>ucuraţi-vă, ai oraşelor $uni ispravnici, ca v-aţi învrenicit a locui în oraşul cel ceresc;>ucuraţi-vă, păstorii cei r#vnitori ai oilor celor cuv#ntătoare e Aristos, <ncepătorul păstorilocă v-aţi prea mărit;



>ucuraţi-vă, $uni lucrători pe păm#nt, care întru $unătatea inimii şi în nerăutate /omnului aslu4it;>ucuraţi-vă, călătorilor ră$ători, care aţi a4uns la patria cea cerească;>ucuraţi-vă, cei ne$uni pentru Aristos, care ocări şi osăiri pentru El aţi suferit;>ucuraţi-vă, cei fără e ar7inţi, care în ar tămăuire $olnavilor aţi at, iar plată in cer aprimit;>ucuraţi-vă, $ăr$aţi şi femei e toată v#rsta, care la c8emare aţi plăcut lui /umne)eu;

%ucuraţi-vă, că voi întru )ristos una sunteţi şi sufletele voastre în mâinile Domnului sunt&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul &' 6de trei ori72, prea fericiţilor +ărinţi, împlinitorii voii lui Dumnezeu, Sfinţilor toţi, cei ce aţi câştiat moştenirveşnicelor bunătăţi, primiţi această cântare a noastră de laudă şi prin ruăciunile voastre cele biplăcute şi primite de către Dumnezeu, cereţi nouă iertarea păcatelor şi izbăvire de c#inurile ceveşnice. Ca împreună cu voi, în patria cea cerească să cântăm lui Dumnezeu! *liluia:

1poi se zice iarăşi!

Icosul &Soborul îneresc, micşorat prin căderea înerilor celor cu trufie, s-a împlinit iar de către voi, toSfinţii. "n ziua prăznuirii voastre, cetele înereşti minunat vă prăznuiesc şi pe toată lumea o c#eamspre veselie du#ovnicească. $ar noi, urmând lor, cu bucurie răim către voi!%ucuraţi-vă, Sfinţilor din veac, de Dumnezeu aleşi şi aşezaţi în slava cea cerească&%ucuraţi-vă, că prin aleerea voastră, cu ostenelile cele bune cu credinţă aţi săvârşit&%ucuraţi-vă, că prin faptele voastre cele bune, calea cea dreaptă către cer ne-aţi arătat-o&%ucuraţi-vă, cei ce mai înainte de leea lui Dumnezeu cea scrisă, după leea cuetului aţi vieţuit&

%ucuraţi-vă, că în urma 'eii, cu evlavie viaţa aţi săvârşit&%ucuraţi-vă, cei din 'eea nouă, care luminat prin fapte bune aţi strălucit&%ucuraţi-vă, cei ce în vremurile de pe urmă, bine aţi plăcut lui Dumnezeu şi plata cu cei dintâi primit&%ucuraţi-vă, că de la necazurile cele pământeşti aţi trecut la odi#na cea cerească&%ucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit a vedea slava lui Dumnezeu cea nerăită&%ucuraţi-vă, cei ce pururea vă ruaţi pentru cei ce vă cinstesc pe voi&>ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$inţi către /umne)eu, pentru toată lumea:

(ondacul &

Celor aleşi ai lui Dumnezeu, tuturor Sfinţilor, care din veac au strălucit în toată lumea şi au primit cer cununi de slavă, cântare de laudă aducem. Şi ca cei ce aveţi îndrăzneala către Dumnezeu, dtoate nevoile sloboziţi-ne pe noi, ca să răim către voi! >ucuraţi-vă, "finţilor toţi, ru7ători fier$incătre /umne)eu, pentru toată lumea:

1poi se zic aceste ruăciuni!



Rugăciunea întâi

2, prea fericiţilor, plăcuţilor lui Dumnezeu, Sfinţilor toţi, care staţi înaintea prestolului Sfint0reimi şi vă bucuraţi de fericirea cea nerăită9 $ată acum, în ziua serbării voastre cea de obşte, fra

voştri cei mai mici, care aducem vouă aceste cântări de laudă şi prin milocirea voastră cerem mşi iertare de păcate de la prea bunul Dumnezeu. Că ştim bine că toate câte voiţi puteţi cere de Dânsul. Deci cu smerenie ne ruăm vouă ca să ruaţi pe Stăpânul cel milostiv să ne dea nouă du#râvnirii voastre, spre paza sfintelor 'ui porunci& ca, merând pe urma voastră, să putem cu bucucernicie şi fără pri#ană să săvârşim călătoria vieţii celei pământeşti, învrednicindu-ne întpocăinţă a aune la locaşurile *aiului cele prea slăvite şi acolo împreună cu voi să prea slăvim 0atăl şi pe iul şi pe Du#ul Sfânt, în vecii vecilor. 1min9

Rugăciunea a doua

Către voi, Sfinţilor toţi, ca şi către nişte lumini povăţuitoare, care cu faptele voastre aţi luminat calcerescului răsărit, cu smerenie ne plecăm noi păcătoşii enunc#ii inimii noastre şi din adâncsufletului striăm! *uaţi-vă pentru noi iubitorului de oameni Dumnezeu, ca să nu ne lase rătăcim prin răspântiile păcatului, ci să ne lumineze mintea şi inima mea, cu lumina #arului Său, întăriţi fiind cu acest #ar, să putem, cealaltă vreme, să umblăm pe cărarea cea dreaptă. 1utaţi-ne pnoi, voi, cei cu învăţătura cea mântuitoare a lui )ristos, aţi luminat %iserica 'ui şi cu sfintele şi Dumnezeu înţelepţitele canoane neclintit aţi întărit-o, ierar#ilor şi părinţilor ai turmei lui )risto



care cu ruăciunile şi cu sluirea Sfintelor dumnezeieştilor taine, pe toţi credincioşii aţi sfinţit şi i-învăţat să umble după poruncile lui Dumnezeu.

*uându-vă pe voi, pururea fericiţilor, răbdătorilor de patimi ai lui )ristos şi mucenicilor, caînaintea stăpânirilor pe )ristos Dumnezeu cu bună îndrăzneală '-aţi mărturisit, şi cinstit sânevostru pentru /l aţi vărsat, cuvioşilor şi drepţilor, cei ce prin calea cea strâmtă şi cu necazuri viaţa aţi sâvârşit şi cu omorârea trupului şi a patimilor v-aţi răstinit lui )ristos, cereţi-ne nouă de

)ristos Dumnezeu iertarea păcatelor, îndreptarea vieţii şi toate bunătăţile cele trebuincioase, pentviaţa cea vremelnică şi pentru cea veşnică.

2, prea cinstit şi prea mărit Sobor al Sfinţilor lui Dumnezeu, cei ce ca înerii fără de trup aţi vieţuşi Domnului aţi plăcut, fiţi-ne milocitorii şi ruătorii noştri9 Căutaţi cu dumnezeiască draoste spnoi, străinii şi călătorii şi cu puterea şi cu darul ce vi s-a dat vouă de la Dumnezeu, îndreptaţi-nepe noi către patria cerească, întăriţi neputinţa noastră, apăraţi-ne pe noi de ispite şi de înşelăciupăzindu-ne de căderea în păcat. 0reziţi în noi draostea cea sfântă pentru Domnul şi râvna pentmântuirea noastră. Sădiţi în inimile noastre frica cea dumnezeiască. "ndreptaţi paşii noştri splucrarea poruncilor lui )ristos şi spre împlinirea voii lui Dumnezeu-0atăl. aceţi ca să vieţuim n

viaţa aceasta întru dreptate. +ururea să ne aducem aminte de ceasul morţii şi de înfricoşătoareadoua venire a Domnului Dumnezeului şi ântuitorului $isus )ristos. Ca prin darul şi iubirea 'ui doameni fiind păziţi şi mântuiţi, să ne învrednicim şi noi păcătoşii şi nevrednicii, împreună cu voi, împărăţia cea cerească a ne înc#ina înaintea sfântului prestol al Domnului şi mulţumind cu bucurisă slăvim pe +reaSfânta şi de viaţă făcătoarea şi nedespărţită 0reime! pe 0atăl şi pe iul şi +reasfântul Du#, în vecii vecilor. 1min9

!ug"ciune c"tre toţi Sfinţii



2, sfântă ceată a celor care '-aţi sluit pe )ristos, aducându-mi aminte de faptele voastre minunatvă aduc laudă după cuviinţă!

%ucuraţi-vă, stele ale cerului du#ovnicesc9%ucuraţi-vă, împreună cu cetele înereşti9

%ucuraţi-vă, candele ale %isericii lui )ristos9%ucuraţi-vă, Sfinţilor prin care Domnul împarte tuturor tămăduiri9

(oi aţi împărţit neamului omenesc mulţime de vindecări minunate şi, pentru aceasta, la voi aleastăzi, nădăduind că nu mă veţi trece cu vederea.

1utaţi-mă să primesc tămăduire de la )ristos Dumnezeul nostru, Cel Ce v-a dat biruinţă în lupta trupul, cu patimile şi cu poftele, Căruia "i aduc smerită ruăciune! Doamne $isuse )ristoase, Careai rânduit pe sfinţii 0ăi drept milocitori ai cererilor oamenilor, arată-mi mila 0a şi mie, păcătosulu

care sunt încercat în focul durerilor, şi dăruieşte-mi vindecare trupească şi sufletească.+entru ruăciunile +reacuratei aicii 0ale şi ale Sfântului $oan %otezătorul, dascălul pocăinţei& aSfinţilor, măriţilor şi întru-tot-lăudaţilor 1postoli& ale Sfinţilor mari dascăli ai lumii şi ierar#i (asicel are, 8riorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi $oan 8ură de 1ur& ale celor între sfinţi +ărinnoştri 4icolae, ar#iepiscopul irelor 'ic#iei şi Spiridon al 0rimitundei, făcătorii de minuni& cu aSfinţilor ari ucenici 8#eor#e, +urtătorul de biruinţă, Dimitrie, $zvorâtorul de mir, $oan cel 4de la Suceava şi $oan (ala#ul& cu ale Sfinţilor Doctori fără de arinţi Cosma şi Damian, C#ir şi $oa+antelimon şi /rmolae, Samson şi Diomid, otie şi 1nic#it, 0alaleu şi 0rifon& cu ale SfântulStelian, ocrotitorul copiilor& cu ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noşt



8riorie Decapolitul, 4icodim de la 0ismana, (isarion şi Sofronie& cu ale preacuvioasei aicnoastre +arasc#eva şi ale tuturor Cuvioşilor +ărinţi şi Cuvioaselor aici, care s-au nevoit în dreapcredinţă.

Că 0u eşti Dumnezeul tămăduirilor, )ristoase Dumnezeule, şi 3ie slavă "ţi înălţăm, împreunăCelui fără de început al 0ău +ărinte şi +reasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului 0ău Du#, vecii vecilor. 1min.

(omentarii patristice ) Evanghelia din Duminica tuturor Sfinţilor



Duminica = după *usalii 6a tuturor Sfinţilor7 6/v. atei =>, ?@-?A& =B, @-?>7

DMt. 6, 33 +ar e cel ce se va lepăa e Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăa e înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

iul nu spune aici cuvinte liniştitoare, ci vorbeşte despre urmările lepădării. %aă de seamă! căci

printr-o putere a ta mărturiseşti, ci prin autorul #arului de sus. )ristos spune că dacă te lepezi ine, de iul, ă voi lepăda şi /u de tine înaintea 0atălui. "nsă cineva ar putea spune! cum aş putfi udecat eu, dacă Dumnezeu, uitând de mine, se leapădă de mine; *ăspunsul este! eşti uitat dvina ta, a celui uitat, nu a lui Dumnezeu.

Dar de ce, te ridici şi spui, trebuie să-mi mărturisesc credinţa şi cu ura, dacă o fac cu mintea; 4cu urile noastre trebuie să o mărturisim, pentru a fi preătiţi în orice clipă să vorbim cu îndrăznir4umai prin această boată draoste şi #otărâre vom fi ridicaţi la cele înalte.

1stfel, $isus se adresează către fiecare dintre noi în parte. 1ici nu vorbeşte doar către primii s

ucenici, ci către fiecare dintre noi care urmează lor şi după mărturia lor. Cel ce primeşte în sufletsău învăţătura aceasta îi va învăţa cu îndrăzneală şi pe alţii, preătit fiind să sufere toate cu uşurinDe aceea, mulţi şi-au întărit credinţa lor prin mărturia apostolilor pentru acest Cuvânt.D"f#ntul +oan Fură e *ur, Evan78elia upă Matei, milia 3!.3, traucere pentru /oGolo7ia.e Bucian ilip.

DMt. 6, 33 +ar e cel ce se va lepăa e Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăa e înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

)ristos nu spune tot cel ce va mărturisi pentru mine în inima sa, ci înaintea altora. Cel ce numărturiseşte şi înaintea altora, nu are nici un folos să creadă în )ristos doar în inima sa. Căci esimposibil ca cel ce se leapădă cu buzele sale să creadă în inima sa. ărturisirea este rodul credinţe1tât timp cât o rădăcină este vie, trebuie să facă ramuri sau frunze, iar dacă nu o face, ştim fărndoială că rădăcina este putredă în pământ. "n acelaşi fel, atât timp cât credinţa inimii essănătoasă, sădeşte continuu seminţele mărturisirii cu buzele. Dar, dacă buzele nu mărturisestrebuie să cunoşti că, fără îndoială, credinţa inimii a început să putrezească. 1postolul spune! căci inima se crede spre dreptate, iar cu ura se mărturiseşte spre mântuire 6*om. =>, =>7. 1stfemărturisirea cu buzele nu valorează nimic fără credinţă inimii, cum nici credinţa inimii nu valoreanimic fără mărturia buzelor. Dacă ţie-ţi este de folos să crezi cu inima, dar fără să mărturiseşti

naintea altora, va fi de folos şi necredincioşilor să mărturisească pe )ristos cu făţărnicie, deşi cred în inima lor; Dacă nu foloseşte unui necredincios să mărturisească fără a avea credinţă, acelaşi fel, nu-ţi va folosi nici ţie să crezi fără să mărturiseşti.

D*utor necunoscut, pere incomplete la Matei, milia 2%, traucere pentru /oGolo7ia.ro Bucian ilip.

DMt. 6, 3! @u socotiţi că am venit să auc pace pe păm#nt; n-am venit să auc pace, ci sa$ie.



Ce fel de pace este aceea pe care $isus cere să fie dată la intrarea în fiecare casă; Şi ce fel de paeste cea despre care cântă înerii! Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace; Şi, da$isus nu a venit să aducă pace, de ce toţii proorocii propovăduiau pacea ca fiind vestea cea bun+entru că nimic nu aduce mai cu desăvârşire pacea, decât înlăturarea bolii. 1ceasta este paceînlăturarea cancerului. 4umai printr-o tăiere de la rădăcină a răului, cerul se poate reuni pământul. 4umai aşa poate doctorul păstra trupul sănătos. +artea ce nu mai poate fi vindecatrebuie înlăturată. 4umai aşa păstrează comandantul armatei pacea! prin tăierea celor ce se răscoa

împotrivă. 'a fel a fost şi cu turnul %abel, când pacea lor cea dăunătoare a fost sfârşită prin necesadezbinare a lor. 1şadar, pacea a fost împlinită.D"f#ntul +oan Fură e *ur, Evan78elia upă Matei, milia 3%, , traucere pentru /oGolo7ia.re Bucian ilip

DMt. 6, 3! @u socotiţi că am venit să auc pace pe păm#nt; n-am venit să auc pace, ci sa$ie.

/istă o pace bună şi una de la diavol. +acea bună eistă printre cei buni, credincioşi şi drepţiECăci credinţă se naşte prin cuvântul lui Dumnezeu, dar se păstrează prin pace şi se #răneşte prdraoste, precum apostolul spune! credinţa care este lucrătoare prin iubire 68al. F, G7. Credin

lipsită de iubire nu poate produce nici un rod al faptelor bune. Dacă un credincios se separă 6comunitate H n.tr.7 din cauza oricărei neînţeleeri, să ştie că este de la diavol, căci orice cetate sacasă care se dezbină în sine nu va dăinui 6t. =@, @F7. Şi dacă frăţia este dezbinată, se va nimici psine, precum spune apostolul! iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vnimiciţi voi între voi 68al. F, =F7. +e de altă parte, eistă o pace de la diavol printre oamennecredincioşi şi neleiuiţi. +rintre ei se află o sinură stare, cea de păcătoşenie, deci este o înţeleeîn a săvârşi păcatul. Căci necredinţa şi neleiuirea se nasc la sfatul diavolului, dar sunt păstrate prpace. Dar, dacă se întâmplă ca între ei să se işte o luptă, ei se dezbină, şi asta este o luptă bună.

Când este pace printre oamenii buni, credinţa şi dreptatea sunt la ele acasă, iar necredinţa nedreptatea stau ca adormite. Dar, când se iscă o ceartă, credinţa şi dreptatea se scufundă, în timp necredinţa şi nedreptatea se ridică înnoite. "n acelaşi fel, când este pace printre neleiunedreptatea şi necredinţa sunt la ele acasă, iar credinţa şi dreptatea zac adormite. Dar, când apaarmonia, necredinţa şi nedreptatea se scufundă, în timp ce dreptatea şi credinţa se ridică. De aceeaadus Dumnezeu pe pământ o bună dezbinare, ca să rupă o leătură a diavolului. 0oţi oamenlocuiau împreună într-o casă a necredinţei, cei buni dimpreună cu cei răi, iar cei răi erau răi pentcă urmăreau răul şi au rămas răi, ocolind binele. Dar Dumnezeu a adus o sabie a dezbinării printei, cuvântul adevărului. Despre aceasta a spus apostolul! căci cuvântul lui Dumnezeu e viu lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţitura sufletului

du#ului, dintre înc#eieturi şi măduvă, şi destoinic este să udece simţirile şi cuetările inimii 6/vr.=@7.

D*utor necunoscut, pere incomplete la Matei, milia 29, traucere pentru /oGolo7ia.ro Bucian ilip.

DMt. 6, 3% Căci am venit să espart pe fiu e tatăl său, pe fiică e mama sa, pe noră e soacrsa.



Când suntem înnoiţi prin apa botezului, prin puterea Cuvântului, suntem separaţi de păcateînceputurilor noastre& suntem tăiaţi prin sabia lui Dumnezeu de la necumpătata draoste a tatălui şmamei şi suntem despărţiţi de ei. +entru că ne-am lepădat de omul de dinainte, cu păcatele necredinţa sa, şi am fost înnoiţi de Du#ul în suflet şi în trup, vom urî din tot sufletul obiceiurivec#ii noastre vieţi, primite prin naştere trupească 6autorul vorbeşte de obiceiuri noi, dobândite prnaşterea la noua viaţă, în )ristos, spre deosebire de obiceiurile omului celui vec#i, care a murit %otez H n.ed.7.

D+larie e Poitiers, Ba Matei 6.2!, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip

DMt. 6, 3% Căci am venit să espart pe fiu e tatăl său, pe fiică e mama sa, pe noră e soacrsa.

"nsuşi Domnul proclamă pacea şi de aceea ne spune 1postolul +avel că /l este pacea noas6/fes. @, =I7. 1sta înseamnă, desiur, pacea celor care cred în /l şi-' primesc în sufletele lo1tunci, în ce fel nu a adus pace pe pământ; Când fiică a crezut, dar tatăl a rămas necredincios, parte are un credincios cu un necredincios; 6@ Cor. G, =F7. Căci vestirea păcii a creat o dezbina

"ntre un fiu credincios şi un tată necredincios este necesar să fie o vrabă. Şi pacea care a fost vesta născut o dezbinare, una bună9 Căci în pace ne mântuim.

DEuse$iu e Emesa, milia29, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip

DMt. 6, 39 (i uşmanii omului Dvor fi casnicii lui.

)ristos a spus mai înainte! ceea ce vă răiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi urec#e, propovăduiţi de pe case 6t. =>, @7 iar acum, descoperă ce va urma după această vestire

cuvintelor Domnului. "ntreaa lume este dezbinată pentru credinţa în )ristos. "n fiecare casă se afatât credincioşi, cât şi necredincioşi şi, pentru a strica pacea de la diavol, a fost trimisă cearta de caera nevoie. Scrie în cartea acerii că Dumnezeu a făcut acelaşi lucru şi cu oamenii care s-au ridicde la răsărit şi s-au apucat să ridice un turn, prin care voiau să atină înălţimile cerului, dar Domna amestecat limbile lor 6c. ==, B7. +entru acelaşi lucru se roaă şi David în psalmi, zicând! *isipeşneamurile cele ce voiesc războaie 6+s. G, ?>7.Dericitul +eronim, Comentariu la Matei .6.3!, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Buciailip.

DMt. 6, 3& Cel ce iu$eşte pe tată ori pe mamă mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Min

cel ce iu$eşte pe fiu ori pe fiică mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Mine.

+entru că mai înainte a spus! 4u socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ& n-am venit să adupace, ci sabie 6t. =>, ?I7, acum adauă că a despărţit pe oameni de mamă, de tată şi de rude, nimeni să nu aşeze devotamentul faţă de familie înaintea reliiei. /l spune! Cel ce iubeşte pe tată ope mamă mai mult decât pe ine nu este vrednic de ine& cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mdecât pe ine nu este vrednic de ine. $ar în Cântarea Cântărilor, citim! /l m-a dus în casa de ospşi sus drept stea era iubirea 6Cânt. @, I7. 0rebui să păstrăm această ordine a draostei în toarelaţiile noastre. $ubeşte pe tatăl tău, pe mama ta, pe fiii tăi. De va veni o vreme când draost

pentru un părinte şi pentru fiii lui Dumnezeu vor fi în conflict şi nu vor putea fi ţinute amândou



lăsarea sinceră a draostei pentru familia ta poate fi o formă mai mare de loialitate familială relaţie cu Dumnezeu.

D+larie e Poitiers, Ba Matei .6, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip

DMt. 6, 3& Cel ce iu$eşte pe tată ori pe mamă mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Mincel ce iu$eşte pe fiu ori pe fiică mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Mine.

/l a spus aceasta pentru a aduce pe părinţi la o mai mare blândeţe, iar pe copii la o mai malibertate, c#iar în momentul în care draostea ar vrea să îi împiedice. "i sfătuieşte pe părinţi să nîncerce ceea ce este imposibil, bănuind că draostea pentru copiii lor poate fi pe drept asemănată draostea lor pentru Dumnezeu. 1poi, învaţă pe copii să nu încerce ceea ce este cu neputinţă, adisă caute să facă draostea lor pentru părinţi mai mare decât draostea lor pentru Dumnezeu.

$ar, ca nu cumva ascultătorii săi să se supere şi socotească acest cuvânt prea reu, vezi cum întoararumentul într-o şi mai drastică direcţie. Căci, după ce spune cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mmult decât pe ine, adauă şi cine ţine la sufletul lui îl va pierde9 1şadar, nu compara draost

pentru Dumnezeu cu draostea pentru părinţi, fraţi, surori şi soţii. Comparaţi draostea aceasta cea pentru propriul suflet, căci nimic nu vă este mai de preţ decât propriul suflet. Şi totuşi, dacă neşti în stare să renunţi la o asemenea draoste, la cea pentru sufletul tău, în toate lucrurile vei împotriva Celui ce te iubeşte.

D"f#ntul +oan Fură e *ur, Evan78elia upă Matei, milia 32.2, traucere pentru /oGolo7ia.e Bucian ilip

DMt. 6, 3& Cel ce iu$eşte pe tată ori pe mamă mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Min

cel ce iu$eşte pe fiu ori pe fiică mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Mine.'asă-l pe tată să spună iubeşte-mă9 'asă pe mamă să spună iubeşte-mă9 'a acestea voi spune, 0acDe ce, ceea ce cer nu cer pe drept; 4-ar trebui să răsplătesc cu ceea ce am primit; 0atăl va spun/u te-am crescut. ama va spune! /u te-am născut. 0atăl va spune! 0e-am educat. ama va spun0e-am #rănit.... Să răspundem tatălui şi mamei când pe drept vor spune! iubeşte-ne, să răspundem! vă voi iubi în )ristos, nu în locul lui )ristos. (eţi fi cu mine în /l, iar fără /l eu nu vfi cu voi. $ar ei vor spune! Dar nouă nu ne pasă de )ristos. Şi dacă eu "l preţuiesc pe )ristos mmult decât pe voi, oare ar trebui să-' pierd pe Cel care m-a creat ca să mă supun celor care m-acrescut;

Dericitul *u7ustin, Preica 9% *.%, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip DMt. 6, 3' (i cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmea)ă Mie nu este vrenic e Mine.

Cel care îşi poartă crucea este cel care, dacă trebuie, este ata să treacă prin orice pericol pentDumnezeu, c#iar şi prin moarte, decât să se lepede de )ristos! 1cesta este ata în fiecare zi să fc#inuit din pricina felului său de a vieţui. C#iar şi dacă nu suferă nimic asemănător cu moartDumnezeu, tot se va milostivi spre el. +entru că este răsplătită intenţia, nu fapta. $ntenţia vine daleerea noastră liberă, iar fapta este împlinită numai prin #arul lui Dumnezeu. Cine ţine



sufletul lui, îl va pierde 6t. =>, ?B& c. A, ?F& "n. =@, @F7. /ste mai bine să mori pentru Dumnezeşi să trăieşti veşnic, decât să vieţuieşti pentru interesul oamenilor şi să suferi moartea cea veşnic)ristos a murit pentru noi, deşi n-ar fi fost cu putinţă să moară dacă n-ar fi vrut şi /l aceasta. Cu cmai mult trebuie să ne dăm viaţa pentru /l, noi, cei muritori, c#iar dacă nu dorim să fim aşa; DaDomnul nostru a murit pentru sluitorii săi fără a primi nici o răsplată, este mai ec#itabil ca sluitor să moară pentru Domnul şi să fie şi răsplătit pe deasupra.

D*utor necunoscut, pere incomplete la Matei, milia 29, traucere pentru /oGolo7ia.ro Bucian ilip

DMt. 5, 2& *tunci Petru, răspun)#n, +-a )is +ată noi am lăsat toate şi i-am urmat ie. Cnoi oare ce va fi0H

Care sunt toate acestea pe care le-ai lăsat, +etre; /ste băţul tău de pescuit; 4ăvodul tău; Corabia t0alentul tău; (rei să-mi spui că acestea sunt toate; Da, spune el, dar nu o spun ca să mă laud, ci prin întrebarea asta să îmbrăţişez pe toţi săracii. Deoarece atunci când Domnul a spus! dacă voiesă fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer, un sărac ar fi put

spune! Cum atunci; Dacă nu am avere, nu pot să mă desăvârşesc; +etru întreabă pentru ca săracul, să afli că nu eşti sub nici un fel inferior ucenicilor. +etru întreabă nu pentru ca tu să şovăieli fiindcă ai fi învăţat aceasta de la el 6pentru că era încă nedesăvârşit şi fără să fi primDu#ul7, ci ca să auzi cuvântul din ura Stăpânului lui +etru şi astfel, să crezi. 1tunci când vorbimnumele altora, riile lor devin ale noastre şi asta a făcut şi apostolul când a pus această întreba"nvăţătorului în numele mulţimii săracilor.

D"f#ntul +oan Fură e *ur, Evan78elia upă Matei, milia 9!, traucere pentru /oGolo7ia.ro Bucian ilip

DMt. 5, 2' +ar +isus le-a )is *evărat )ic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirelumii, c#n iul mului va şeea pe tronul slavei "ale, veţi şeea şi voi pe ouăspre)ece tronu4uec#n cele ouăspre)ece seminţii ale lui +sraelH.

"n a dărui ceva, Dumnezeu nu laudă darul în sine, ci voinţa şi sinceritatea dăruitorului. $artăpreţuieşte mai mult pe acela care dă mai puţin, dar care dă cu sinceritate, decât pe cel care dă mmult dintr-o cămară mai plină, dar fără prea multă draoste 6c. =@, I?-II& 'c. =@, I=-II7. 1stfedin ceea ce s-a scris despre darurile boaţilor şi despre cei doi bani ai văduvei aruncaţi pentru săra6c. =@, I=-II7, este clar că acelaşi lucru se petrece cu cei care au lăsat toate cele pe care le

pentru draostea de Dumnezeu, ca să urmeze netulburaţi pe )ristos Dumnezeu. /i vor face toadupă cuvântul Său. Cel care împarte o avere mai mare nu este primit mai mult decât cel care împaruna mai mică, mai cu seamă dacă aceasta mai mică este împărţită din toată inima. Ceea ce +etru cu fratele său 1ndrei au lăsat, a fost de o mică valoare, însă amândoi, când au auzit veniţi după işi vă voi face pescari de oameni, îndată au lăsat mreele şi au mers după /l. 6t. I, =B-@>7 Dumnezeu nu i-a cântărit a fi uşori, pentru că ceea ce făcuseră o făcuseră cu o draoste marDumnezeu ştia că deşi le-ar fi fost dăruite averi nenumărate, ei tot nu ar fi fost stăpâniţi de ele şi ndorinţa lor de a urma lui $isus nu ar fi fost înfrântă de ele. 1şadar, cei care vor urma ântuitoruluvor sta pe douăsprezece tronuri, udecând cele douăsprezece seminţii ale lui $srael şi vor prim

această putere la învierea morţilor. Căci aceasta este reenerarea, o naştere din nou, când cerul no



şi pământul nou sunt restabilite pentru cei care se reînnoiesc, şi un 4ou 0estament cu potirul seste oferit.

Dri7en, Comentariu la Matei %.2-22, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip

DMt. 5, 2' +ar +isus le-a )is *evărat )ic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirelumii, c#n iul mului va şeea pe tronul slavei "ale, veţi şeea şi voi pe ouăspre)ece tronu

4uec#n cele ouăspre)ece seminţii ale lui +sraelH.Dar ce înseamnă că vor udeca cele douăsprezece seminţii ale lui $srael; "nseamnă că le vor afnecuviincioase şi le vor osândi. Căci ei nu vor sta precum nişte uraţi, ci eact aşa cum s-a spus reina de la miazăzi va udeca acel neam 6t. =@, I@7, iar ninivitenii îi vor osândi 6t. =@, I=7 la fvor face şi aceştia. +entru aceasta, /l n-a spus neamurile lumii, ci seminţiile lui $srael. $udeii apostolii au fost crescuţi în aceleaşi lei, obiceiuri şi sisteme politice. Când iudeii au spus că nu putut crede în )ristos pentru că leea îi împiedica să primească poruncile 'ui, /l aduce în faţă aceşti oameni care au primit aceeaşi lee, dar au crezut şi astfel, condamnă pe toţi ceilalţi asemeniudeilor. +entru aceasta a spus mai înainte! De aceea ei vă vor fi udecători 6t. =@, @7.

D"f#ntul +oan Fură e *ur, Evan78elia upă Matei, milia 9!, traucere pentru /oGolo7ia.ro Bucian ilip

DMt. 5, 2' +ar +isus le-a )is *evărat )ic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirelumii, c#n iul mului va şeea pe tronul slavei "ale, veţi şeea şi voi pe ouăspre)ece tronu4uec#n cele ouăspre)ece seminţii ale lui +sraelH.

"n ziua udecăţii, iudeii vor răspunde! Doamne, nu am ştiut că tu eşti iul lui Dumnezeu întrupat. C

om poate vedea comoara ascunsă în ţarină 6t. =?, II7 sau soarele ascuns în nori; Cine ar fi crezcă steaua care străluceşte dimineaţa 61poc. @@, =G7 s-a născut pe pământ; Cine ar fi crezut femeia care ne-a scos afară din *ai şi ne-a oprit să mai intrăm înapoi va deveni prima uşă a *aiulsau că lumina va străluci prin ea, cea care a adus întunericul în lume; 1şadar, nu a fost împietririnimii cea care ne-a condus să 0e rănim, ci am fost amăiţi prin trupul 0ău.$ar voi le veţi răspunde! Şi noi am fost oameni ca şi voi, având un suflet şi o natură trupească la fca voi şi noi am vieţuit în una şi aceeaşi lume ca şi voi. 1m fost ameninţaţi de aceleaşi du#ulumeşti şi autaţi de acelaşi Dumnezeu. ai mult decât atât, aţi avut avantaul în faţa noastră că neram oameni simpli, păcătoşi şi fără ştiinţă de carte, nedeosebiţi în mulţime, în timp ce voi erapreoţi, cărturari şi învăţători ai oamenilor. 4oi, aşa simpli şi păcătoşi, '-am putut recunoaşte. (

deşi preoţi şi cărturari, care aţi ţinut Scriptura înaintea oc#ilor ca far şi cale de urmat, nu '-arecunoscut. C#iar şi înainte de a fi martori ai minunilor Sale '-am recunoscut cine este. Dar vc#iar şi după ce aţi fost martori ai puterii Sale, nu '-aţi putut cunoaşte; Cum s-a putut întâmpla aproape întreaa lume '-a inorat pe Cel pe care cei doisprezece '-au cunoscut. (oi n-aţi crezut /l şi n-aţi cunoscut că /l este iul lui Dumnezeu. Ce v-a făcut să-' omorâţi, dacă nu aţi ăsit nicivină în /l; "n noi, bunăvoinţa inoranţei rosolane a fost ca o făclie. Dar în voi, răutatea ştiinţvoastre v-a îmbrăţişat precum întunericul.

Dpere incomplete la Matei, milia 33, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip



DMt. 5, 25 (i oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sacopii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.

/i l-au urmat în spălarea botezului, sfinţirea credinţei, la învierea din morţi şi la moştenirea veşnic+entru aceasta eistă acea reenerare pe care apostolii au primit-o şi pe care leea nu a putut-o ofe$-a unit pe cele douăsprezece tronuri, udecând cele douăsprezece seminţii ale lui $srael, spre slacelor doisprezece patriar#i. Celorlalţi care '-au urmat în batocura lumii, le-a promis o pla

înmulţită. 1ceastă răsplată este cea care este umplută de bucurie cerească, ca la ăsirea oii celpierdute 6'c. =F, ?-7. 1ceastă răsplată înmulţită este cea pe care belşuul ţarinii desăvârşite o va d1ceastă cinste a fost prevăzută şi pentru %iserică, în numele Sarei 6c. =, =G7. 1ceasta va meritată prin lăsarea leii şi credinţa /van#eliei şi astfel /l spune că cei din urmă vor fi cei dintpentru că cei dintâi vor fi cei din urmă.

D+larie e Poitiers, Ba Matei 26.!, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip


"nmulţit înseamnă ceea ce este incomparabil mai bun, referindu-ne la viitorul din *ai. Când arcspune că ia însutit în vremea aceasta 6c. =>, ?>7 trebuie să înţeleem că vorbind despre bucuriidu#ovniceşti care depăşesc de departe pe cele pământeşti, atât de mult încât sunt aranţii abinecuvântărilor viitoare.

DTeoor in Aeracleea, ra7mentul 6&, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip


"nţelesul cuvintelor este acesta! Cel care pentru ântuitorul s-a lepădat de cele trupeşti, va primcele du#ovniceşti. Jnele, spre deosebire de celelalte, vor fi mult infinit mai multe, adică cele durmă. 1stfel, apostolul, care a renunţat la casa sa şi la pământurile sale, spune şi aceasta! Ca nişîntristaţi, dar pururea bucurându-ne& ca nişte săraci, dar pe mulţi îmboăţind& ca unii care n-nimic, dar toate le stăpânesc 6@. Cor. G, =>7.

Dericitul +eronim, Comentariu la Matei 3.5.36, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip

DMt. 5, 25 (i oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sa

copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.

Ca nimeni să nu creadă că ceea ce s-a spus de către )ristos se aplică doar ucenicilor, a etincuvintele pentru a-i acoperi pe toţi cei care făceau asemenea. *estul s-ar putea să nu primeasaceleaşi lucruri ca şi ucenicii& dar vor avea în sc#imb părtăşie cu Dumnezeu şi fraternitate cu sfinţDe fapt, /l se referă la bătrânii şi bătrânele %isericii, care erau aşa cum erau, rude prin draosiubite prin fire, care i-au iubit mai mult decât propriile rude după sâne. /i au primit şi bani de aceştia, pentru a-i c#eltui după trebuinţă, în timp ce comorile viitoare erau date deoparte pentru "n locul câmpurilor lor ei vor primi paradisul. (or primi $erusalimul cel de sus, mama primului l

născut în locul caselor zidite din piatră.



D"f#ntul C8iril al *leGanriei, ra7mentul 22 traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip DMt. 5, 36 (i mulţi int#i vor fi pe urmă şi cei e pe urmă vor fi înt#i.

Sinaoa a fost prima care a fost c#emată la mântuire, dar s-a pierdut printr-o lipsă a credinţei. 1p%iserica, crescând în casa tatălui său, adică leea, din slăbiciunea păcatelor sale, a alerat la )ristşi şi-a depăşit lipsa puterilor cu credinţa. %iserica a luat de la sinaoă #arul care a trecut mdeparte. Dar sinaoa, condusă mai mult de zel decât de credinţă, a văzut că %iserica nu numai căfost curăţită de boala sa, ci a şi fost făcută fiică a lui Dumnezeu primind Sfântul Du#, prin carevenit la )ristos. +recum şi apostolul spune! prin căderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, $srael să-şi întărâte râvna faţă de ele 6*om. ==, ==7. 1stfel, sinaoa, care a fost c#emată primafost a doua care a crezut. %iserica, cea care a fost cea de-a doua c#emată, a primit primul loc dmântuire împreună cu Dumnezeu.

Dpere incomplete la Matei, milia 33, traucere pentru /oGolo7ia.ro e Bucian ilip

P"rintele Ilie (leopa ) Despre cinstirea Sfinţilor şi a +ngerilor



Minunat este /umne)eu întru "finţii "ăi, /umne)eul lui +srael (Psalm 67, 3

$ubiţi credincioşi, aţi auzit în Sfânta şi dumnezeiască Scriptură zicându-se! Prin sfinţii care sunt ppăm#ntul Bui, minunată a făcut /omnul toată voia întru #nşii 6+salm =F, ?7. 0ocmai de aceenoi, creştinii ortodocşi, cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu, ştiind că Dumnezeu săvârşeşte în c#minunat voile Sale cu dânşii. 0rebuie de la început să vă spun că 8iserica rtodox" face deosei#ntre adorare9 care se cuvine numai lui Dumnezeu şi venerare sau cinstire9 pe care o d"sfinţilor şi #ngerilor @ui9 care sluesc la m$ntuirea sufletelor noastre. 'a aceasta ne învaţăSfântul 1postol +avel zicând! <n7erii nu sunt oare toţi u8uri slu4itoare, trimişi ca să slu4easpentru cei ce vor fi moştenitorii m#ntuirii0 6/vrei =, =I7. $ar scopul cultului sfinţilor este de a lău

pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicând! Băuape /umne)eu întru sfinţii Bui 6+salmi =FB, =7.

1şadar, noi cinstim pe sfinţi şi aducem laudă lui Dumnezeu direct şi indirect. ântuitorul nost$isus )ristos ne arată că cine cinsteşte pe sfinţi, pe /l "l cinsteşte, căci a zis! Cine vă primeşte pvoi, pe Mine Mă primeşte 6atei =>, I@oi venerăm pe sfinţi, pentru că ei sunt prieteni ai lui /umne)eu, după mărturia ântuitorucare a zis către sfinţii Săi ucenici! =oi sunteţi prietenii Mei 6$oan =F, =I7. Şi în alt loc dumnezeieştii Scripturi ni se arată că sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu, zicând! * cre)ut *vraa

lui /umne)eu şi i s-a socotit lui spre reptate şi prietenul lui /umne)eu s-a c8emat 6$acob @, @*omani I, ?& acere =F, G& +salmi =?A, =& $saia I=, A7.

@oi cinstim pe sfinţii lui /umne)eu şi cerem a4utor lui /umne)eu prin ei , căci! "finţii vor 4uelumea 6$ Corinteni G, @7. +rin sfinţi nu înţeleem pe cei ce se numesc creştini doar cu numele& ci pcei care s-au desăvârşit prin fapte bune şi au urmat întru totul lui )ristos. Căci ântuitorul num1postolilor şi celor asemenea lor a zis! *evărat 7răiesc vouă, că voi cei ce aţi urmat Mie, înnoirea lumii, c#n iul mului va şeea pe scaunul slavei "ale, veţi şeea şi voi pouăspre)ece scaune, 4uec#n cele ouăspre)ece seminţii al lui +srael 6atei =B, @A7.



Cinstim pe sfinţii lui /umne)eu căci ei, prin puterea lui /umne)eu, fac minuni mari preaslăvidupă cum au făcut oise, $lie, Daniel, Sfinţii 1postoli +etru, +avel, $oan /van#elistul şi toceilalţi apostoli şi sfinţi despre ale căror fapte şi minuni arată Sfânta Scriptură şi Sfânta 0radiţie%isericii lui )ristos.

Cinstim pe sfinţi şi le cerem a4utor în neca)uri căci ei se roa7ă pentru noi şi ru7ăciunea lor es

primită e /umne)eu. 1scultă ce zice Dumnezeu lui 1bimelec, reele 8#erarei, când acesta, dneştiinţă, voia să ia de soţie pe soţia lui 1vraam! /ă înapoi femeia omului aceluia, că este prooroşi se va ru7a pentru tine, şi vei fi viu. +ar e nu o vei a înapoi, să ştii $ine că ai să mori şi tu toţi ai tăi 6acere @>, 7.

1uzi ce zice Dumnezeu către /lifaz 0emaniteanul şi cei doi prieteni ai lui, care supăraseră pe sfântşi dreptul $ov! *cum luaţi şapte viţei şi şapte $er$eci şi uceţi-vă la ro$ul Meu +ov şi auceţi-pentru voi arere e tot; iar ro$ul Meu +ov să se roa7e pentru voi. /in ra7oste pentru el voiîn7ăuitor, ca să nu Mă port cu voi upă ne$unia voastră, întruc#t n-aţi vor$it espre Mine ae rept cum a vor$it ro$ul Meu +ov. (i au făcut cum le spusese /omnul, şi /omnul a prim

ru7ăciunea lui +ov 6$ov I@, A-B7.

$ată ce zice Sfântul 1postol +avel! Mulţumesc /umne)eului meu, ori e c#te ori îmi amintesc voi, căci pururea în toate ru7ăciunile mele, mă ro7 pentru voi toţi, cu $ucurie 6ilipeni =, ?-1ltă dată zice! Mulţumim lui /umne)eu toteauna pentru voi toţi şi vă pomenim în ru7ăciuninoastre, auc#nu-ne aminte neîncetat înaintea lui /umne)eu şi Tatăl nostru e lucrul creinţvoastre 6$ 0esaloniceni =, @-?7. "n alt loc iarăşi zice! Pentru aceasta ne şi ru7ăm pururea pentvoi, ca /umne)eul nostru să vă facă vrenici e c8emarea "a 6$$ 0esaloniceni =, ==7. Şi iarăşi! @încete) a mulţumi pentru voi, pomeninu-vă în ru7ăciunile mele ca /umne)eu... să vă ea vou

u8ul înţelepciunii... 6/feseni =, =G-=7. Sau! *ceasta şi cerem în ru7ăciunea noastresăv#rşirea voastră 6$$ Corinteni =?, B7. 1celaşi 1postol +avel îi scrie şi lui 0imotei! Mulţumelui /umne)eu, pe Care <l slu4esc, ca şi strămoşii mei, într-un cu7et curat că te pomeneneîncetat, )i şi noapte, în ru7ăciunile mele 6$$ 0imotei =, ?7.

Deci, fraţii mei, câtă datorie avem noi de a cinsti şi a ne rua sfinţilor şi înerilor, dacă ei suprietenii lui /umne)eu 6$oan =F, =I7, cetăţeni ai casei lui /umne)eu 6/feseni @, =B7, slu7i ale l/umne)eu 6$$ 0imoteni =, ?7& +salmi =>@, @=& =>?, F& 'uca =G, @@& /vrei =, 7 şi au putere e /umne)eu ca să facă mari şi înfricoşate minuni 6$eşire , =>& /vrei ==, @B& ==, ?F& 'uca B, =-@7.

+ngerii au vestit oamenilor )ămislirea şi naşterea M#ntuitorului 6atei =, @>-@=& 'uca =, ?><nvierea /omnului 6atei @A, F-7& <nălţarea la cer şi a oua venire 6apte =, ==7& )ămislir"f#ntului +oan >ote)ătorul 6'uca =, =?-=7 şi alte nenumărate taine ale lui Dumnezeu către neamomenesc.

Sfinţii şi #ngerii, se roa7ă pentru noi 6$eşire ?@, ?=-?@7& au ru7ăciunile noastre 6$$ +etru =, =Daniel =>, ==& 'uca =G, @7& uc ru7ăciunile noastre înaintea lui /umne)eu pentru noi 61poc.A-=I7.

"finţii au posi$ilitatea în cer e a slu4i la /umne)eu pentru oameni şi a contri$ui la m#ntuire



acestora. 1cest lucru ni-l arată luminat dumnezeiasca Scriptură, zicând! (i c#n a luat cartea, cepatru fiinţe şi cei ouă)eci şi patru e $ătr#ni au că)ut înaintea Mielului, av#n fiecare alăută cupe e aur pline cu tăm#ie, care sunt ru7ăciunile sfinţilor 61pocalipsă F, A7.

1şadar, fraţii mei, prea întuneat la minte şi prea or!it la în"ele#ere s$ %ie ine&a a s$ nu în"elea#'t e mare este atoria noastr$, a reştinilor, e a ne ru#a, e a insti şi e a ema în a*utor ps%in"ii şi în#erii lui +umneeu, în ru#$iunile noastre are le %aem i şi noapte înaintea l+umneeu.

Să punem o întrebare. Este cunoscut numărul sfinţilor0 /ar al în7erilor0 4imeni nu ştie numărsfinţilor şi al înerilor. Despre numărul lor spune Sfânta Scriptură! @umăra-voi pe ei şi mai muec#t nisipul se vor înmulţi 6+salm =?A, =A7. 1rătând şi stăpânirea lor asupra diavolilor şipatimilor zice! oarte s-a întărit stăp#nirea lor <. 4ecunoscut este şi numărul înerilor Dumnezeu cum ne arată Sfânta Scriptură! Cine poate să numere oştile sale0 6$ov @F, ?& +salm G=A& Daniel , =>7./acă poate mult ru7ăciunea stăruitoare a unui rept care se lucrea)ă 6$acob F, =G7, oare cpoate ru7ăciunea milioanelor e sfinţi înaintea lui /umne)eu, care B-au mărturisit înaint

oamenilor şi şi-au pus sufletul pentru El0 Dacă numai un prieten al lui Dumnezeu, 1vraam, a avatâta trecere la Dumnezeu, ca să milocească pentru 'ot, nepotul său, împreună cu cei din Sodoma8omora 6acere =A, ?>-??& =B, =-@A7 apoi c#tă trecere au înaintea lui /umne)eu toţi sfinţii caB-au iu$it, +-au slu4it şi şi-au pus sufletul pentru ra7ostea Bu

De aceea, fericiţi şi e trei ori fericiţi sunt acei creştini care cinstesc pe sfinţii lui /umne)eu, cer a4utor în ru7ăciuni şi îi pun mi4locitori către /umne)eu în această viaţă e pe păm#nt. Dasemenea, amar de acei creştini rătăciţi de la adevărata credinţă, care nu cinstesc şi nu pun ruătope sfinţi şi pe îneri către prea veşnicul şi înduratul Dumnezeu. Jnii ca aceştia vor avea mu

ruşine şi amară durere când va veni ântuitorul nostru $isus )ristos, înconurat de toţi îneriisfinţii 'ui, ca să 4uece viii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia upă faptele sale 65a#aria =I,atei =G, @& +salmi G=, ==& @, G& +roverbe @I, =@& *omani @, G& $eremia =, =>& ?@, ="nţelepciunea lui Sira# =, =A& atei @F, ?

$ubiţi credincioşi, >iserica rtooGă cinsteşte în c8ip eose$it pe sfinţi şi în7eri, r#nuinu-le calenar c#te o )i anuală e pră)nuire, slu4$e speciale la $iserică, ru7ăciuni şi icoane pictate cc8ipul şi numele lor. (elor mai renumiţi dintre sfinţi9 precum: >aica Domnului9 Sf$ntul Io8otez"torul9 Sfinţii Apostoli9 Sfinţii 2rei Ierarhi 6asile9 -rigorie şi Ioan -ur" de Aur9 SfinIerarhi 5icolae şi Spiridon9 mari f"c"tori de minuni9 Sfinţii >ari >ucenici -heorghe

Dimitrie9 6arvara şi Ecaterina şi mulţi alţii se ucur" de un cult deoseit.

Sluba lor este mai boată, cu prive#ere, cu litie şi acatist, iar sărbătorile lor se prăznuiesc cu mulevlavie. "n numele sfinţilor mari se zidesc biserici, devenind astfel protectorii acestor locaşuri localităţi. De asemenea, maoritatea credincioşilor noştri poartă nume de sfinţi, pe care le primedin botez şi sunt încredinţaţi de mici în ria sfinţilor respectivi, cărora le cer autor în toaîncercările vieţii.

Dar, întrucât o mare parte din sfinţi şi cuvioşi au rămas necunoscuţi, nefiind trecuţi în vec#i

sinaare şi martiroloii creştine, %iserica 2rtodoă a rânduit ca o dată pe an, prima Duminică dup



*usalii să fie înc#inată în cinstea tuturor sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi, de la )ristos pâastăzi. 1ceastă cinstire comună a tuturor sfinţilor o săvârşim în Duminică de astăzi, denum<Duminica 0uturor Sfinţilor<. "ntre aceştia, se cinstesc mai multe sute de sfinţi şi cuvioşi români, cmai mulţi necunoscuţi.

După ce am arătat la început de ce trebuie să cinstim pe sfinţi, să veem acum cine poate fi cinsca sf#nt0 Sfinţii fiind creştini des"v$rşiţi #n rug"ciune9 #n smerenie9 #n #nfr$nare şi mai ales

dumnezeiasca dragoste9 mulţi dintre ei primeau daruri duhovniceşti deoseite #nc" din viaţ" *stfel unii aveau arul ru7ăciunii inimii, cea mai înaltă ru7ăciune creştină. *lţii aveau arul lacrimilor, al înfr#nării, al tăcerii u8ovniceşti, al smereniei şi esăv#rşitei iu$iri pentru toată )iirea.

*lţi sfinţi se învreniceau e aruri miraculoase, vă)ute, ca vinecarea $olilocunoaşterea celor viitoare, înţele7erea 7#nurilor, i)7onirea u8urilor necurate.

<ncă şi upă mutarea in trup moaştele lor răm#n între7i, nestricate şi fac vinecări miraculoacu cei $olnavi. /e aceea moaştele sfinţilor sunt venerate e creincioşi, care primesc sănătat$inecuv#ntare şi a4utor.

+ei s%in"i pot %i ei are au reapta rein"$, are u pe p$m'nt &ia"$ u totul s%'nt$, ei aiu!es es$&'rşit pe +umneeu şi pe oameni, ei are se roa#$ neînetat u a'n e smerenie sunt #ata s$-şi ea şi &ia"a pentru iseri$.

Semne ale sfinţeniei sunt darurile facerii de minuni.

/e aceeaşi cinstire se $ucură în >iserică şi în casele creincioşilor noştri "finţii <n7eri. >ai alSfinţii Arhangheli >ihail şi -avriil sunt deoseit de cinstiţi , iar prin sate şi oraşe se af

numeroşi creştini care le poartă numele şi biserici înălţate în cinstea lor.

Sfinţii #n 8iserica rtodox" se #mpart #n mai multe cete9 şi anume:Ceata apostolilor care au vestit Evan78elia lui Aristos pe păm#nt;ceata proorocilor şi a repţilor =ec8iului Testament;ceata ierar8ilor şi a învăţătorilor a toată lumea, care au apărat >iserica şi o7mecreinţei ortooGe;ceata mucenicilor, aică a celor ce şi-au vărsat s#n7ele pentru reapta creinţă în Aristosceata Cuvioşilor Părinţi, aică a sfinţilor călu7ări şi si8aştri purtători e /umne)eu, ca

s-au nevoit prin m#năstiri prin peşteri şi pustietăţi, în post şi neîncetată ru7ăciune.?ltima ceată este ceata fericiţilor şi a tuturor repţilor, care au $ineplăcut lui /umne) pe păm#nt, ca orfani, văuve, copii nevinovaţi, călu7ări şi preoţi evlavioşi, creincioreptmăritori, care au ră$at cu $ăr$ăţie neca)urile, $olile şi ispitele vieţii păm#nteşti.

Dar cei mai sfinţi #n #mp"r"ţia lui Dumnezeu sunt: Preasf$nta 5"sc"toare de Dumnezeu pururea ?ecioar" >aria9 care se ucur" de un cult deoseit de supravenerare9 şi Sf$ntul Ioa8otez"torul.



După învăţătura şi iconorafia ortodoă, Maica /omnului şi "f#ntul +oan >ote)ătorul staînaintea Preasfintei Treimi, e-a reapta şi e-a st#n7a M#ntuitorului şi se roa7ă neîncetpentru m#ntuirea lumii.

Toţi sfinţii in cer cunoscuţi şi necunoscuţi 9 #mpreun" cu cetele #ngerilor cereşti9 formeaz" cer iserica iruitoare. Iar totalitatea creincioşilor reptmăritori e pe păm#nt 9 care se lupt" ispitele de tot felul ce vin de la diavolul9 de la lume şi de la trup9 formeaz" aşa numita iseri

lupt"toare."finţii şi în7erii in cer au misiunea e a slăvi neîncetat pe /umne)eu şi e a se ru7a pent$iruinţa $isericii luptătoare e pe păm#nt, a4ut#n cel mai mult la m#ntuirea sufletelor omeneşDupă cuvântul ântuitorului! >ucurie mare se face în cer pentru un păcătos ce se pocăieşt6'uca =F, =>7, trebuie să înţeleem cât de mult se bucură sfinţii toţi şi înerii pentru fiecare păcătocare se pocăieş

Dar să vorbim câteva cuvinte şi despre sfinţii români care au odrăslit pe pământul ţării noastre dprimele secole creştine şi până în zilele noastre.

Deşi se afirmă că %iserica 2rtodoă *omână nu a canonizat oficial, de-a lunul istoriei sale, decfoarte puţini sfinţi locali, din cauza vitreiei veacurilor, reamintim că la noi, mai întâi poporulcredincioşii canonizau pe sfinţi şi îi cinsteau după cuviinţă, iar %iserica îi recunoştea mai târziu desine. "nsă trebuie să ştim că avem şi noi, din mila lui Dumnezeu, destui sfinţi, preoţi aleşi, ierarpurtători de )ristos, voievozi apărători ai creştinismului, în frunte cu Ştefan cel are, şi mulţi oştemartiri, care s-au ertfit pentru a apăra credinţa ortodoă pe pământul ţării noastre.De la primii episcopi sfinţi ai 0omisului din secolul al $(-lea, până la Sfinţii Ierarhi (alinic de(ernica 6=AGA7, şi Iosif cel 5ou de la Partoş 6=GFG7, canonizaţi în anii =BFF-=BFG& de la sfin

mucenici 3otic9 Atal9 (amasie şi ?ilip, din secolul $(, descoperiţi în anul =B= la 4iculiţeDobroea, până la marele domn martir (onstantin 8r#ncoveanu cu cei patru fii ai s"i , tăiaţi sabia pentru )ristos la =F auust ==I& de la primii cuvioşi călu7ări in /o$ro7ea şi Mun>u)ăului , începând cu Sf$ntul Ioan (assian 6c. ?G> - c. I?F7, până la (uviosul Iaco 7ozevit6=BG>7 şi cuviosul sihastru anonim descoperit în mai =BGA în incinta ânăstirii 4eamţ şi (uviosPaisie de la 5eamţ 6=BI7, recent canonizat, constatăm că avem sute şi sute de sfinţi auto#tonmulţi necunoscuţi de noi, care sunt scrişi în calendarul sfinţilor din cer şi se roaă lui Dumnezpentru noi toţi.

$ubiţi credincioşi, 8iserica lui 7ristos este 8iserica sfinţilor şi a martirilor. /a a fost întemeia

pe ertfa Domnului de pe Cruce, pe învăţătura 1postolilor şi pe sânele a peste zece milioane martiri. %iserica dintotdeauna a născut sfinţi, a fost sluită de sfinţi. %iserica şi astăzi cere sfinpăstori cât mai sfinţi şi credincioşi cu viaţă sfântă.

Dintre aceştia facem parte şi noi. +ar a %ii ai lui +umneeu up$ ar şi %ii ai iseriii lupt$toae pe p$m'nt, suntem atori s$ %im urm$tori lui /ristos, s$ tr$im uo&nieşte pe p$m'nt, s$ n%aem &renii e mp$r$"ia Cerurilo

Ca fii sufleteşti ai sfinţilor care ne-au născut în Aristos suntem atori să le urmăm creinţa l

reaptă, să le urmăm viaţa lor sf#ntă, ra7ostea lor pentru /umne)eu, r#vna lor pentr



Evan78elie, evlavia lor pentru sf#nta ru7ăciune. 4u ne putem mântui, dacă nu imităm după puteviaţa sfinţilor. 1dică smerenia cuvioşilor, bărbăţia mucenicilor, ruăciunea si#aştrilor, sfinţendrepţilor, curaul şi statornicia în credinţă a înaintaşilor, răbdarea părinţilor care ne-au născublândeţea mamelor care ne-au crescut.

Să râvnim cu stăruinţă acestor mântuitoare virtuţi creştine. 5oi nu ne socotim sfinţi9 dar tr"imne m$ntuim #n 8iserica sfinţilor. /i ne sunt părinţi, ruători, autători în necazuri şi modele

urmat. Să părăsim mândria, răutatea şi necredinţa care ucid sufletul şi să cerem autorul tutursfinţilor din cer, în frunte cu aica Domnului, pe care îi cinstim astăzi. /i aveau totul curat şi sfânşi trupul, şi mintea, şi cuvântul, şi simţurile, şi sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izoneadiavolii, de aceea trupurile lor rămân nestricate şi vindecă mulţi bolna

Deci, să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinţi, să ducem viaţă curată şi să le cerem întotdeaunautorul prin această scurtă ruăciune!

M2oţi Sfinţii9 rugaţi)v" lui Dumnezeu pentru noiFM

*mi

Sf$ntul Ioan -ur" de Aur ) (uv$nt la Duminica tuturor Sfinţilor I/

2roparul:Cu s#n7ele Mucenicilor Tăi, celor in toată lumea, ca şi cu porfiră şi vison >iserica Ta fiinîmpoo$ită, printr-înşii stri7ă către Tine, Aristoase /umne)eule poporului Tău trimiteinurările Tale, pace o$ştii Tale ăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

'a cuvintele 1postolului! (i nu numai at#t, ci ne lăuăm, şi în suferinţeH (omani 5, 3)

/ste o muncă rea pentru lur$torul e p$m'nt a conduce pluul, a trae brazdele, a arunsămânţa, a suferi vremea rea şi friul, a abate de la oor apa cea de prisos, a săpa canale pr



milocul oorului şi a fâneţelor. Dar această muncă obositoare şi foarte rea i se face uşoară suferită când priveşte cu du#ul semănăturile cele înverzite, secera cea ascuţită, aria cea plină dsnopi şi bucuria cu care se aduc acasă roadele coapte.

0ot aşa or$!ierul cutează a se arunca în valurile sălbatice, nu se teme de furtună şi de marea cfoarte adeseori vuitoare, rabdă vânturile cele nestatornice, valurile cele rozave ale mării şi duracea lună a călătoriei pe mare. 0oate acestea le rabdă şi le suportă, căci ândeşte la pova

mărfurilor, la limanuri şi la pieţele de comerţ, şi vede cu du#ul înaintea sa câştiul cel nemăsurat pcare-l nădăduieşte.De asemenea, ostaşul suferă cu bărbăţie rănile, nu se teme de armă, rabdă foamea şi friumarşurile luni şi toate primediile bătăliei, ândind la biruinţă, la semnele triumfale şi la cunubiruinţei, pe care nădăduieşte să o dobândească.

Dar ce zic eu acestea şi la ce trebuiesc toate aceste eemple; /u am voit să mă folosesc de acestepentru ca să vă îndemn să ascultaţi cu sâruinţă cuvântul lui Dumnezeu, şi să vă faceţi râvnitoriosârdnici la fapta cea bună. Căci dacă cei mai sus numiţi, lucrătorul de pământ, corăbierul şi ostaşcu linişte suferă reutăţile pentru nădedea şi privirea la lucrurile viitoare, deşi acelea sunt num

nişte lucruri care se sfârşesc odată cu viaţa pământească, u 't mai &'rtos sunte"i &oi atori asulta"i %$r$ o!osire în&$"$tura ea umneeias$ şi s$ lupta"i pentru &ia"a ea &eşni$, s$ r$!au t$rie e su%let toate ostenelile şi #reut$"ile 4ădedea ce o au aceia se întinde numai la nişbunuri pământeşti, şi acestea foarte nesiure. %a încă adeseori ei mor, fără de a fi putut vedîmplinirea aşteptărilor lor& ei se bucură de nădedile lor, dar adeseori nu dobândesc nimic, deşi răbdat tot felul de supărări.

ur$torul e p$m'nt , de pildă, după toate ostenelile şi luptele sale, tocmai când ândea să-şi ascusecera şi să înceapă secerişul, trebuie să se întoarcă acasă cu mâinile deşarte, căci râul s-a pălit, s

l-au stricat lăcustele, ori o ploaie peste măsură, sau a venit altă nenorocire de la vremea cea rea. /întrebuinţat toată osteneala şi a făcut tot lucrul, însă nu ustă roadele nădedii sale.

'a fel se întâmplă adeseori or$!ierului, încă de mult se bucura de încărcătura sa cea mare scumpă, cu multă satisfacere dezvelea vâslele şi navia pe marea cea întinsă. 1cum este aproapeintra în liman, dar deodată se izbeşte de un mal sau de un şir de stânci ascunse sub apă, sau i întâmplă altă nenorocire neprevăzută şi pierde toată încărcătura, ba încă adeseori abia poate el însucu trupul ol a scăpa.

0ot aşa solatul , poate că a rezistat la sute de bătălii şi a biruit pe vrămaşi, dar se întâmplă ca

momentul biruinţei celei #otărâtoare el să-şi piardă viaţa, şi toate ostenelile şi zbuciumările lui săfost zadarnice.

/ar cu creştinul nu mer7e aşa. @ăe4ile lui sunt tari, si7ure şi nepieritoare; ele nu piîmpreună cu moartea, ci sunt înreptate către viaţa cea veşnică, fericită, nemuritoare, şi nu pot )ăărnici aici e vremea cea rea, nici e nenorociri neaşteptate, şi nici c8iar e moart*stfel, împlinirea năe4ii noastre şi marea răsplătire cea viitoare ne luminea)ă c8iar în mi4locnenorocirii. De aceea zice Sfântul +avel! : (i nu numai at#t, ci ne lăuăm şi în suferinţeK 6*omaF, ?7.



(ă ro să nu trecem fără atenţie peste aceste cuvinte, ci fiindcă vorba noastră a intrat în limanmarelui cârmaci +avel, să ne oprim cu plăcere la ândirea asupra raiurilor sale, care deşi suscurte, totuşi cuprind multă învăţătură înţeleaptă. Ce înseamnă aceasta, şi ce voieşte el să înţeleemcând zice! : (i nu numai at#t, ci ne lăuăm şi în suferinţeK;

(uvintele: Nnu numai at$tB9 arat" c" el a vorit #nainte de alte unuri9 la care acum adauavantaul pe care #l avem din suferinţe. De aceea a zis el! :Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi

suferinţeK. Dar pentru ca să înţeleem mai bine aceste cuvinte, aveţi puţină răbdare, ca să vorbidespre aceasta mai cu de-amănuntul.

Când învăţătura cea dumnezeiască s-a propovăduit de către 1postoli şi ei s-au dus în toate laturlumii spre a răspândi cuvântul despre cucernicie, când ei se sileau a stârpi rătăcirea din rădăcinrespineau aşezămintele înc#inătorilor la idoli, războiau toată răutatea, curăţeau pământul, răsturncapiştile idoleşti, altarele şi sărbătorile păâneşti, şi în locul acestora învăţau a cunoaşte pe ?n*evăratul /umne)eu, eşteptau năe4ea la viaţa in cealaltă lume şi 7răiau espre Tatăl, işi /u8ul "f#nt, răsp#neau învăţătura cea înţeleaptă espre înviere şi vesteau împărăţcerească, atunci, din această pricină, a izbucnit un război cumplit şi înspăimântător, cel mai roz

dintre toate. are zomot, larmă şi răscoală era în toate cetăţile şi satele şi casele, în locurile celocuite şi în pustie, pentru că se stricau obiceiurile cele vec#i, păâneşti, se răsturnau preudecăţcele de mult timp înrădăcinate şi se introduceau învăţături noi, de care mai înainte nimeni nu auziîmpotriva acestei învăţături s-au alarmat domnii, iar împăraţii cei puternici ai pământului s-au apride mânie, oamenii simpli s-au tulburat, toate locurile publice clocoteau de zomot, scauneudecătoreşti s-au înfuriat, săbiile s-au scos din teacă, armele s-au apucat şi leile s-au mâni+edepsele, muncile, sc#iniuirile şi tot ce omului i se pare roaznic ameninţau.

+recum este marea când se tulbură şi este înreunată cu rozavele sfărâmări de corăbii, aşa e

atunci starea lumii. at$l se lep$a e %iul s$u pentru rein"a ea s%'nt$, mama se esp$r"ea %ata sa şi %ratele e %rate, st$p'nul se în%uria asupra slu#ii, toat$ %irea era r$sulat$, şi nu a i!unnumai un r$!oi i&il, i lupt$ şi r$!oi în %ieare as$, în %ieare %amilie. Căci cuv#ntul /omnulpătrunea ca o sa$ie, şi espărţin măularele $olnave e cele sănătoase, pricinuia pretutinee)$inare şi luptă şi aucea mii e lupte şi pri7oniri asupra creincioşilor. De aici a urmat că unau fost aruncaţi în temniţă, alţii târâţi la udecători, iar alţii erau duşi la moarte. Jnora li se răpebunurile şi averea, alţii se trimiteau în sur#iun, alţii erau căzniţi. 0icăloşia şi nenumărate nenoroccădeau asupra lor mai numeroase decât zăpada în zilele cele tulburi ale iernii& înlăuntru era luptafară frica de prieteni şi de Străini, şi c#iar de cei cu care erau leaţi prin leătura firii şi a sânelui

*cestea le-a vă)ut "f#ntul Pavel, acest mare *postol al lumii, acest învăţător al aevărurilcereşti. eaurile erau e %a"$, înaintea m'inilor şi a oilor s$i. unurile erau numai n$$*uişi %$#$uite, ai$ împ$r$"ia ereas$, în&ierea şi înulirea e !unurile are o&'rşes u mutoat$ #'nirea şi toat$ &or!a.

Dimpotrivă, cuptoarele cele înfocate, uneltele de sc#iniuire, sabia, pedeapsa de tot felul şi ucidererau nu numai aşteptate, ci şi simţite. $ar cei care trebuiau să se lupte contra tuturor acestora abia lepădaseră de altarele şi de statuile idolilor, de desfrânări, de îmbuibare şi de desfătare şi întorseseră la creştinătate& încă nu erau obişnuiţi cu ândirea cea înaltă despre viaţa cea veşnică,



erau încă lipiţi de lucrurile cele de faţă, şi pentru aceea era de temut că mulţi vor fi mici la sufletvor cădea, când ei în toate zilele vedeau prionirea.

=e)i, acum ce face înţelepciunea lui Pavel, care s-a învrenicit e la /umne)eu e taine ne7răitEl necontenit le vor$ea e cele viitoare, le înfăţişa premiul luptei, le arăta cununile e $iruinţă,întărea şi îi îm$ăr$ăta prin năe4ea $unătăţilor celor veşnice. Şi cum răieşte el; : Eu socotecă pătimirile vremii e acum nu sunt vrenice e mărirea care ni se va escoperi K 6*omani A, =

+rin aceasta el vrea să zică! :Ce-mi vorbeşti mie de răni, de rămezile de lemne aprinse, de călăi, pedeapsă, de foame, de pierderea averii, de sărăcie, de temniţă şi de leături; 1du aici tot ce vrei, ce oamenilor li se pare rozav şi totuşi nu ai putea numi nimic care să poată preţui cununile răsplătirile acelea. 0oate aceste pătimiri încetează cu viaţa aceasta, iar răsplătirile cele veşnice nu sfârşit. Cele dintâi sunt vremelnice şi trecătoare, cele din urmă netrecătoare şi veşnice. 1ceasînvaţă +avel şi în alt loc, zicând! : @eca)ul e acum este trecător şi uşor K 6$$ Corinteni I, =7.

1şadar, el le declară neînsemnate, după mărime şi fel, şi micşorează frica reutăţii lor prin scurtimtimpului. Căci c#iar dacă nenorocirile, după firea lor, ar fi rele şi nesuferite, totuşi reutatea lslăbeşte prin scurtimea timpului, căci necazul nostru de acum, cel uşor şi trecător, ne aduce o sla

veşnică, care covârşeşte totul, neprivind la cele văzute, ci la cele nevăzute, :căci cele vă)ute sutrecătoare, iar cele nevă)ute veşniceK 6$$ Corinteni I, =-=A7.

Dar poate va zice cineva că toate aceste bunuri sunt numai nădăduite, iar omul cel mic la suflet reoi nu se atrae, precum se cuvine, prin arătarea acestor bunuri, ci caută să ăsească c#iar în viade acum mânâiere şi odi#nă. +e aeea, aest în"elept în&$"$tor, Pa&el, nu ia temeiuri e m'n#'ienumai in ele &iitoare, i în$ şi in &ia"a e aum. ai înt'i num$r$ toate !unurile e s-as$&'rşit pe %a"a p$m'ntului şi pe are ine&a nii nu le n$$*uia, ar e are se înuleşte. aeste !unuri preente sunt ea mai mare şi mai si#ur$ o&a$ pentru ele pe are noi în$

n$$*uim.<nsă în ce se cuprin acele $unuri, cărora noi ne-am şi făcut părtaşi0 "ntru aceea, zice 1posto+avel, că Dumnezeu a dat pe iul Său, pe iul Său cel Jnul-4ăscut şi iubit, pentru noi, robii cpri#ăniţi, şi pe noi cei înreuiaţi cu nenumărate păcate şi apăsaţi de povara cea mare a neleiuirilonu numai ne-a izbăvit de păcat, ci încă ne-a prefăcut în drepţi. ără a pune asupră-ne ceva 7reuostenitor, ci numai cer#n e la noi creinţă, ne-a făcut repţi şi sfinţi, ne-a eclarat fii ai l/umne)eu, moştenitori ai împărăţiei cerului şi împreună-moştenitori ai lui Aristos; nefă7ăuit învierea, nestricăciunea trupului, petrecerea cu în7erii, o fericire care cov#rşeşte toa7#nirea I locuinţa în cer. @e-a fă7ăuit le7ătura cu <nsuşi /umne)eu, a revărsat aici 4os 8ar

"f#ntului /u8 peste noi şi ne-a slo$o)it e su$ stăp#nirea iavolului şi a u8urilor rele; a st#rppăcatul, a riicat $lestemul, a sfăr#mat porţile iaului, a esc8is iarăşi raiul şi a trimis nu uîn7er sau ar8an78el, ci pe propriul "ău iu, spre a ne face fericiţi, precum a vestit prin 7uproorocilor :5u un trimis9 nici #nger9 ci #nsuşi Domnul ne)a m$ntuitK 6$saia G?, B7.

ar toate aestea, ai$ s%in"irea şi înreptarea noastr$ în$ e aii, şi numai prin rein"trimiterea nuia-$sut, a 9iului lui +umneeu, in er pentru noi, area pentru noi e $tre ata 9iului :$u el preaiu!it, primirea :%'ntului +u, o!'nirea unor aruri at't e !o#ate şi a un!ine%aeri at't e multe, nu sunt, oare, toate acestea mai preţioase ec#t miile e cununi şi

$unuri cărora avem a ne face părtaşi0 După ce +avel a arătat toate acestea în puţine cuvinte, iară



vine a vorbi despre nădede. După ce a zis! : /eci, fiin înreptaţi in creinţă, avem pace c/umne)eu, prin /omnul nostru +isus Aristos, prin Care am avut şi apropiere, prin creinţă, 8arul acesta, în care stăm, şi ne lăuăm întru năe4ea slavei lui /umne)eu K 6*omani F, =-@7,adauă îndată! : @oi ne lăuăm şi în suferinţeK.

1şadar, după ce a spus ceea ce se săvârşise, că ne-am îndreptat, şi că iul lui Dumnezeu a mupentru noi şi prin /l avem apropiere la 0atăl, şi ne-am făcut părtaşi #arului şi darurilor 'ui, şi că n

a slobozit din păcate, şi după ce a pomenit de bunurile cele viitoare, adică de : slava cea viitoare ccare noi ne lăuămK, totuşi, observă că această nădede nu este de auns spre a trezi pe cei mici suflet şi a-i îmbărbăta.

Socoteşte acum înţelepciunea Sfântului +avel. C#iar din lucrurile care par a întrista pe ascultători,i tulbura şi a-i nedumeri, tocmai dintr-acelea el împleteşte cununi de mânâiere şi de laudă. Cădupă ce a enumerat toate acestea, zice! : Eu însă socotesc $inefaceri nu numai cele înşirate p#nacum, că noi ne-am sfinţit şi ne-am înreptat prin iul lui /umne)eu, că noi ne-am înulcit 8arul lui /umne)eu, ne-am slo$o)it in păcat, că ni s-au ăruit at#t e multe, şi încă at#t multe ni s-au fă7ăuit în cealaltă lume, aică slava cea ne7răită, nemurirea, învierea trupulu

petrecerea cu în7erii şi cu Aristos, locuinţa în cer K, i el aau#$ la aestea şi ele e se sootee oameni în%rioşate, ai$ *ue$"ile, temni"a, moartea, amenin"$rile, %oamea, sin#iuirilmuna, uptoarele în%oate, sur#iunirea, luptele, r$soala şi earta; toate aestea le aau#$ arurile şi !ine%aerile lui +umneeu.

/l socoteşte că cineva trebuie să se bucure nu numai de lucrurile acelea, ci să se laude şi suferinţe, precum zice! : Mă $ucur e suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul melipsurile neca)urilor lui AristosK 6Coloseni =, @I7. (ezi tu acest suflet viteaz, acest suflet înaltacest du# nebiruit, care se laudă nu numai pentru cununi, ci se bucură încă şi de lupte& nu num

pentru răsplătiri se veseleşte, dar saltă de bucurie c#iar şi pentru luptă& se veseleşte nu numai pentplată, ci şi pentru strădanie; 4u-mi spune mie de împărăţia cerului şi de cununile neveşteite şi premiul luptei, ci de lucrurile de acum, cele pline de osteneală şi de riă.

Despre ele să vorbeşti cu mine, şi eu îţi voi arăta că noi, şi pentru acestea trebuie să ne bucurăm, bîncă cu deosebire să ne bucurăm foarte în luptele pământeşti.'upta aduce cu sine numai povară şi osteneală, dar %iruinţa face plăcere. *ici, însă, la luptepentru împărăţia cerului, este altfel, căci c8iar înainte e $iruinţă, c8iar în timpul luptei, acineva eplin temei a se lăua a triumfa. $ar pentru ca să vezi că aşa se întâmplă, priveşte la sfindin toate neamurile şi din toate veacurile, iau cum zice $acov! : Buaţi pilă e suferinţă şi e ro$i

înelun7ată pe proorocii care au 7răit întru numele /omnului K 6$acov F, =>7.

1şa, însuşi +avel, care îndeamnă la această luptă, vorbeşte de nenumăratele pătimiri ale sfinţilor, pcare ar fi cu neputinţă a le număra pe toate, şi apoi adauă! : *u pri$e7it în piei e oaie şi e caprlipsiţi fiin, str#mtoraţi, rău primiţi; ei, e care lumea nu era vrenicăK 6/vrei ==, ?-?A7, şi toate aceste neca)uri, erau veseli. *ceasta poate să o vaă oricine in purtarea lor, atunci c#n*postolii au fost mai înt#i aruncaţi în temniţă şi apoi $iciuiţi. Ce 5iceau ei atunci; : "-au $ucur#nu-se e la faţa sineriului, că s-au învrenicit, pentru numele Bui, să sufere ocar6apte F, I=7.



=eeţi că şi neca)urile au slava şi răsplătirea lor0 +riviţi numai la Sfântul +avel, cum zăcea el temniţă, Cum se târa înaintea udecătorilor, cât de slăvit, cât de strălucit, cât de admirabil se păreatuturor, mai vârtos celor care îl prioneau şi-l pândeau9

Dar ce zic eu că el atunci se părea oamenilor slăvit; %a încă tocmai când el era bătut, era înfricoşc#iar şi du#urilor rele. C'n era în temni"$, sau 'n su%erea s%$r'mare e ora!ie, atuni s$&'rşea ele mai multe minuni, atuni el era mai în&in#$tor asupra puterilor şi st$p'niril&r$*maşe.

Deci, fiindcă el ştia bine ce câşti trae sufletul său din necazuri, de aceea zicea! :C#nsunt sla$, atunci sunt tareK 6$$ Corinteni =@, =>7, şi pentru aceasta zice în acelaşi loc! : Pentaceea mă $ucur întru slă$iciunile mele, în efăimări, în nevoi, în pri7oane, în str#mtorări pentrAristos, ca să locuiască întru mine puterea lui AristosK 6$$ Corinteni =@, => şi B7. De aceea, cândîn epistola sa, voind să doenească pe unii dintre corintenii care aveau înaltă socotinţă despre sine dispreţuiau pe alţii, a fost silit să vorbească despre propriile sale însuşiri covârşitoare.

@u s-a lăuat nici cu minunile, nici cu semnele sale, nici cu vrenicia şi înălţimea sa, ci slăuat cu temniţa, cu 4uecătoriile, cu foamea, cu fri7ul, cu luptele şi cu pri7onirile ce a suferzicând! : /e sunt ei slu7i ale lui Aristos, eu sunt încă mai mult K 6$$ Corinteni ==, @?7. $ar întru

stă acest :mai multK, arată în cele următoare! :întru osteneli mai mult, în temniţă mai mult, într$ătăi peste măsură, la moarte aeseori K 6$$ Corinteni ==, @?7. Şi apoi adauă! : /e se cuvine a mlăua, întru suferinţele mele mă voi lăuaK 6$$ Corinteni ==, ?>7.

(ezi cum el întru acestea ăseşte mai multă slavă decât în cununile şi însuşirile sale cele slăvite, de aceea zice! : (i nu numai at#t, ci ne lăuăm şi în suferinţeK 6*omani F, ?7.

(e #nseamn" aceasta: Nnu numai at$tBF El vrea s" zic": N5oi r"m$nem #ntru necazurisuferinţe nu numai cu cura şi f"r" sup"rare9 a le şi socotim cinste şi ne l"ud"m cu aces

suferinţeB. +up$ e a spus $ neaurile u la ea mai mare inste, la lau$ şi la sla&$, aşaaneap$rat şi la !uurie, $i une este sla&$ şi inste, aolo este şi !uurie, up$ e el a ar$tat e sl$&it si l$uat este a su%eri neauri, &or!eşte e alt$ roa$ mare şi sl$&it$ a su%erin"elor. Caeste aceea; /l zice! : "uferinţa auce ră$are, iar ră$area încercare, iar încercarea năe4e, inăe4ea nu ruşinea)ăK 6*omani F, ?-I7.(e vrea s" zic" aceasta: NSuferinţa aduce r"dareBC1cesta este cel mai slăvit rod al suferinţelor, că ele împuternicesc şi întăresc pe omul cel asupr1ici se întâmplă ca şi cu arborii. 1rborii care cresc la umbră şi sunt apăraţi de toate vânturile, dese par la privirea pe dinafară că înverzesc şi înfloresc frumos, ei sunt molăi şi bureţoşi şi se vătămuşor de orice furtună.

Dimpotrivă, arborii care stau pe înălţimile munţilor, izbiţi de multe şi puternice vânturi, răbdântoate vremile cele rele, suportând furtunile cele mai silnice şi suferind mult de zăpadă, aceştia sumai tari decât fierul. +e asemenea, şi aele trupuri omeneşti are sunt resute în multe şi %elurînestul$ri, are sunt împoo!ite u aine moi, are neontenit între!uin"ea$ !$i şi unsori şi sînules u !uate !une, aestea sunt u totul inapa!ile e toate ostenelile şi #reut$"ile pe atre!uie s$ le ra!e ine&a pentru uerniie, şi aşa se %a &ino&ate e %oarte mare peeaps$.

De asemenea, şi sufletele care duc o viaţă fără supărare, care au prisosinţă de îndestulări, care afbucurie numai în cele de aici, aceste suflete, zic, sunt mai moi decât ceara, slabe şi incapabile

fapta cea bună şi, în fine, aun pradă focului celui veşnic. ar su%letele are neontenit su%e



prime*ii şi osteneli şi neauri pentru +umneeu, sunt oareum resute u aestea, ele sunt m&'rtoase, mai tari e't iamantul şi mai no!ile. 0ocmai prin necontenitele necazuri se fneînvinse de potrivnicii lor şi dobândesc o iscusinţă în răbdare şi în statornicie, care prin nimic nu poate clăti. +recum cei care pentru prima dată fac călătorie pe mare ameţesc şi se îmbolnăvecumplit, iar cei care au făcut îndelunate călătorii pe mare, care de sute de ori au ţinut lupta valurile şi care au suferit încă şi sfărâmare de corabie intră în noile călătorii pe mare plini de curade viteie, aşa şi su%letul are a r$!at multe ispite şi a su%erit multe neauri, pe &iitor so!işnuieşte şi se înt$reşte în osteneli, %$r$ a se mai teme şi a se în%rioşa şi %$r$ a se !uim$<i$, prin neontenita îneletniire în su%erin"e, su%letul a*un#e a suporta u uşurin"$ toaîmpotri&irile.

0ocmai aceasta o spune Sfântul +avel, acest mare dascăl al căii celei cereşti, când zice! : (i nnumai at#t, ci ne lăuăm şi în suferinţeK, aică noi, înainte e a a4un7e la împărăţia cea veşnicşi la cununile cele cereşti, tra7em in neca)uri un folos slăvit, că prin necontenitele suferinsufletul nostru se întăreşte şi priceperea noastră se face mai tare şi mai înţeleaptă.

Ştiind toate acestea, iubiţilor, s$ suport$m u r$!are şi u statorniie neaurile şi su%erin"ele a

ne &in, $i +umneeu le las$ şi ele a*ut$ la m'ntuirea noastr$. :$ nu %im %$r$ inim$, s$ nu $e!irui"i e ispite, i s$ ne înt$rim u puterea !$r!$teas$ şi toteauna s$ mul"umim lui +umneepentru !ine%aerile e ne-a ar$tat, a s$ ne înulim at't e !unurile e aum, 't şi e e&iitoare să ne facem părtaşi, prin 8arul şi prin mila şi iu$irea e oameni a /omnului nostru +isuAristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu "f#ntul şi e viaţă făcătorul /u8 se cuvine slava cinstea, acum şi în vecii vecilor.

Am



Sfântul Ioan Gură de Aur – Cuvânt la Duminica tuturor Snţilor (II)

: Baua la toţi sfinţii in toată lumea care au suferit muceniciaK

4-au trecut şapte zile de când am prăznuit sfinţita sărbătoare a *usaliilor şi iarăşi a venit la noi cde mucenici, dar Lmai bine spus tabără şi oaste de mucenici aşezată în ordine de bătaie, întru nimmai mică decât tabăra înerilor pe care a văzut-o patriar#ul $acov, ci deopotrivă eală cu ea.

n ae&$r mueniii şi în#erii se eose!es unii e al"ii numai prin nume, ar sunt uni"i prin %aptîn#erii louies erul, ar şi mueniii; neîm!$tr'ni"i şi nemuritori sunt în#erii, ar şi pe aeasta

&or o!'ni-o şi mueniii. +oate îmi vei spune! înerii au avut, parte de o fire netrupească9 Şi cecu asta;

C#iar dacă mucenicii sunt îmbrăcaţi în trup, totuşi acesta-i nemuritor& dar, mai vârtos, c#iar înainde nemurire, moartea lui )ristos împodobeşte trupurile lor mai bine decât nemurirea.

4u este atât de strălucitor cerul împodobit fiind cu mulţimea stelelor, pe cât sunt de împodobtrupurile mucenicilor cu mulţimea rănilor. 1stfel pentru că au murit, pentru aceasta au luat mai muau luat premii c#iar mai înainte de nemurire, fiind încununaţi prin moarte.



: Micşoratu-l-ai cu puţin ec#t în7erii cu slavă şi cu cinste l-ai încununat K spune David despfirea obştească a oamenilor. Dar după ce a venit )ristos, după ce a osândit moartea prin moarterestituit acest :puţinK. /u, însă, nu afirm aceasta pe temeiul celor de mai sus, ci afirm că c#iar acedefect al morţii a auns un avanta, căci dacă n-ar fi fost muritori, n-ar fi auns mucenici.

+rin urmare, dacă n-ar fi fost moarte, n-ar fi fost coroană& dacă n-ar fi fost moarte, n-ar fi fomucenicie& dacă n-ar fi fost moarte , +avel n-ar fi putut să zică! K în fiecare )i mor,mărturie e as

îmi este laua voastră, pe care o am în Aristos +isusK.Dacă n-ar fi fost moarte şi stricăciune, n-ar fi putut +avel să zică.! : Mă $ucur în suferinţele mepentru voi şi împlinesc în trupul meu lipsurile suferinţelor lui AristosK.

:$ nu ne întrist$m ei, $ am %ost %$u"i muritori, i s$ mul"umim $ prin moarte ne-a %ost esstaiul mueniiei, prin stri$iune am primit priina premiilor, prin ele a&em prile*ul luptelor.

=e)i înţelepciunea lui /umne)eu: Cel mai mare intre rele,începutul nenorocirii noastrintrous e iavol, aică moartea, pe aceasta a sc8im$at-o spre cinstea şi slava noastră, uc#n

prin ea pe atleţii evlaviei spre premiile muceniciei.

Ce dar; (om mulţumi diavolului pentru moarte; Să nu fie9 căci această faptă de ispravă nu esconsecinţa intenţiei diavolului, ci este #arisma înţelepciunii lui Dumnezeu. Diavolul a introdmoartea ca să piardă şi să curme orice nădede de mântuire prin aducerea ei pe pământ. 7risto#ns"9 lu$nd)o a schimat )o şi prin ea ne)a urcat iar"şi la cer.

4imeni să nu ne osândească dacă am numit ceata mucenicilor cor şi oaste aşezată în ordine bătaie, două numiri contrare, date unuia şi aceluiaşi lucru, căci corul şi oastea sunt noţiuni contrar

dar aici amândouă s-au unit.ucenicii, ca nişte cântăreţi, mereau cu plăcere spre c#inuri, şi ca nişte luptători, au arătat toaviteia şi răbdarea şi au învins pe duşmani. +a$ te &ei uita, la natura elor %$ute, atuni es$&'rşite sunt lupta şi r$!oiul; ar a$ &ei ereta starea su%leteas$ a elor e s-au s$&'rşatuni ele s$&'rşite sunt oruri, !anete, pr$nuiri şi ea mai mare pl$ere.

=rei să afli că faptele mucenicilor sunt mai înfricoşătoare ec#t ră)$oiul0

Ce este oare înfricoşător în război; 2ştile stau aşezate faţă-n faţă, cu armele strălucitoare, luminân

pământul& dau drumul la nori de săeţi, care acoperă de pretutindenea cu mulţimea lor văzdu#râuri de sâne cur pe pământ şi peste tot cadavre de soldaţi căzuţi la pământ unii peste alţii spicele în timpul secerişului.

/aie ar s$ te u e aii la lupta mueniilor= >i aii ou$ oştiri stau %a"$-n %a"$? una mueniilor, alta a tiranilor.

iranii sunt înarma"i, iar mueniii se lupt$ u trupul #ol; &itoria este îns$ a elor #oi, nu a eloînarma"i.



Cine oare nu s-ar minuna e faptul că cel $iciuit $iruieşte pe cel ce $iciuieşte, cel le7at pe ce)le7at, cel at praă flăcărilor pe cel ce aruncă în foc, cel ucis pe cel ce ucie0

*i vă)ut că luptele mucenicilor sunt mai înfricoşătoare ec#t luptele ostaşilor 0 *cestea eînfricoşătoare, totuşi se săv#rşesc în c8ip firesc; acelea, însă, cov#rşesc întrea7a fire şi întrea7orine a lucrurilor, ca să cunoşti că faptele e vrenicie săv#rşite sunt opera 8arului l/umne)eu.

0otuşi cât este de neeală această luptă9 Cât de mult nesocotesc aceste lupte leile militare9 "n lupamândouă oştirile sânt înarmate& aici, însă, nu-i aşa, ci una este neînarmată, iar cealaltă înarmată.

>i iar$şi, în lupte, am'nou$ oştile pot s$ riie m'inile una ontra alteia, ar aii una are m'inile#ate, iar ealalt$ lo&eşte u toat$ li!ertatea şi puterea; şi up$ um într-o st$p'nire tirani*ue$torii îşi p$strea$ reptul e a %ae r$u, iar rep"ilor muenii le $ s$ su%ere în ip r$u, tast%el lo&es şi pe s%in"i; ar nii aşa nu-i !iruie, i %iin !irui"i, up$ aeast$ lupt$ nee#al$, plea

Şi se întâmplă acelaşi lucru ca şi cu un luptător căruia i s-ar porunci să lupte cu trupul ol, după ce

se rupe lancea, şi i se pune os pavăza& dar el, cu toate că este lovit şi bătut, cu toate că primeşde pretutindenea nenumărate răni, totuşi ar ridica trofeul.

>i mueniii în aelaş ip !iruiau, eşi erau auşi #oi, u m'inile le#ate la spate şi erau pretutinenea !$tu"i şi stru*i"i.

Cei are au primit r$nile, aeia au în$l"at tro%eul, ontra ia&olului= >i up$ um o"elul lo&it neea$, nii nu se moaie, i %ierul are !ate se stri$, tot ast%el şi su%letul s%in"ilor, u toate primeau at't e multe inuri, nu su%ereau nimi umplit, i se s%$r'ma puterea elor are lo&eau

îi alun#$ in lupte pe inuitori în ip ruşinos şi !at*ooritor, up$ multe şi nesu%erite r$ni.i le#au pe muenii la !utu, le #$ureau oastele, %$eau !rae a'ni în trupurile lor, a şi uar %i arat un o#or şi n-ar %i spinteat trupuri.

Puteai s$ &ei oapse es%$ute, oaste esise, piepturi s%'şiate. +ar u toate aestea aele %iam'n$toare e s'n#e, în ne!unia lor, nu se opreau aii, i o!or'nu-i e pe !utu, îi întineau p#r$tare e %ier, su! are erau $r!uni aprinşi. >i puteai s$ &ei aum iar$şi pri&elişti mai umple't ele int'i; ou$ %eluri e pi$turi ur#eau in trupurile lor? unele e s'n#e, e ur#ea, ialtele e $rnuri topite.

:%in"ii, îns$, st'n pe $r!uni, a pe trana%iri, pri&eau u pl$ere la ele înt'mplate.

0u dar, când auzi de rătar de fier, adu-ţi aminte de scara aceea spirituală întinsă de la pământ la cpe care a văzut-o patriar#ul $acov. +e aceea se coborau înerii, pe aceasta se urcă ucenicii& amândouă, însă, Domnul se spriinea.

"finţii aceştia n-ar fi suportat urerile, acă n-ar fi fost re)emaţi e ea. /ste clar orişicui că aceea se suie şi se pooară îneri, iar pe aceasta urcă şi mucenici. Cum aşa; <eia se trimit a



ser&eas$ elor e a&eau s$ moşteneas$ m'ntuirea, iar aeştia, a nişte atle"i înununa"i şi i!$&e lupte, pleau $tre onu$torul luptelor.

Să nu ascultăm cu indiferenţă cele spuse când auzim că au fost puse sub trupurile struite amucenicilor cărbuni aprinşi, ci să ne ândim ce simţim când ne cuprinde vreo fierbinţeală.

1tunci socotim că viaţa este cu neputinţă de trăit, ne supărăm, suntem nemulţumiţi, ne necăim

nişte copii mici, socotind că acea fierbinţeală, cu nimic nu este mai mică decât #eena.Mucenicii, însă, nu erau cuprinşi numai e fier$inţeală, ci îi încon4urau in toate părţiflăcările, sc#ntei săreau pe răni şi muşcau in ele mai cu cru)ime ec#t o fiară săl$atică; cu toaacestea ei, ca nişte oameni e oţel, care vă petrec#nu-se acestea în corpuri străine, stăruiau cuvintele mărturisirii lor, cu $ăr$ăţie şi cu cura4ul cuvenit lor, răm#neau nesc8im$ători prtoate încercările, şi arătau cu strălucire $ăr$ăţia lor şi 8arul lui /umne)eu.1ţi văzut de multe ori la răsărit, când soarele răsare şi sloboade raze la fel cu şofranul;

0ot aşa erau şi corpurile sfinţilor ca nişte raze la fel cu şofranul. Şiroaie de sâne cureau din toa

părţile corpurilor lor şi luminau trupurile lor mai mult decât luminează soarele cerul, înerii, câvedeau acest sâne, se bucurau, demonii se înfricoşau şi însuşi diavolul se cutremura.

Ceea e se &eea nu era numai s'n#e, i s'n#e m'ntuitor, s'n#e s%'nt, s'n#e &reni e erurs'n#e are u$ neontenit plantele ele !une ale iseriii. Diavolul a văzut sânele şi s-a înfricoşcăci şi-a amintit de celălalt sâne al Stăpânului.

Din pricina sânelui Domnului a curs şi sânele mucenicilor. Căci din momentul în care coasStăpânului s-a împuns, vezi nenumărate coaste împunse.

Cine &oin oare s$ se %a$ p$rtaş patimilor :t$p'nului şi s$ se asemene mor"ii lui /ristos nu şi-arlep$at u mult$ pl$ere ainele a s$ intre în aeste lupte

*ăsplătirea este îndestulătoare, cinstea este cu mult mai mare decât durerile, iar răsplata covârşeşluptele c#iar înainte de a intra în împărăţia cerurilor. 1şa dar să nu ne înfricoşăm când auzim cutare a suferit mucenicia, ci să ne înfricoşăm când auzim că cutare s-a moleşit şi a pierdut astfel dpremii ce-i stăteau înainte.

$ar dacă vrei să auzi şi pe acelea primite de mucenici după aceste lupte, apoi trebue să ştii că nici u

cuvânt nu poate să le înfăţişeze.

1postolul spune că Knici oc8iul nu le-a vă)ut, nici urec8ea nu le-a au)it, nici la inima omului ns-au suit acelea pe care le-a pre7ătit /umne)eu celor care <l iu$esc pe El K.

5imeni dintre oameni nu @)a iuit aşa de mult pe 7ristos ca mucenicii.

0otuşi nu vom tăcea prin faptul că măreţia bunătăţilor ătite mucenicilor covârşeşte cuvântul mintea, ci vom încerca să vă arătăm, destul de slab, atât cât este cu putinţă nouă să spunem, iar vo

să auziţi, fericirea care i-a primit acolo.



1m spus! destul de slab, deoarece numai aceia care s-au bucurat de această încercare o vor cunoaşlămurit. Mucenicii suferă într-o clipeală e timp aceste ureri cumplite şi nesuferite; ar upi)$ăvirea e aici se urcă la ceruri, mer7#n înaintea lor în7erii, iar ar8an78elii făc#nu-le suitîn7erii şi ar8an78elii nu se ruşinea)ă e ei, ci ar prefera să facă totul pentru ei, pentru că aceia au preferat să sufere toate pentru "tăp#nul lor Aristos.

C#n mucenicii se urcă la cer, toate acele sfinte puteri alear7ă împreună cu ei. +a$ atuni '

soseşte în oraş atle"i str$ini, tot poporul se re&ars$ e pretutineni şi înon*ur'nu-i e@aminea$ aten"ie &i#oarea m$ularelor lor, cu c#t mai mult, c#n urcă la ceruri atleţii evlaviei, vor aler7împreună în7erii şi se vor revărsa e pretutinenea toate puterile cele e sus ca să le eGaminecu atenţie rănile lor.

(i-i primesc şi-i îm$răţişea)ă pe toţi cu multă $ucurie, ca pe nişte vite4i, care se întorc in ră)$şi in luptă cu multe trofee şi victorii. /upă aceea îi uc cu mult alai la <mpăratul cerurilor, scaunul acela plin e multă slavă, une sunt Aeruvimii şi "erafimii.

/upă ce a4un7 acolo şi upă ce se înc8ină, Celui care stă pe scaun, se $ucură e mai mulprimire ec#t e la în7eri şi e la ar8an78eli. /omnul nu-i primeşte ca pe ro$i Deşi şi aceaseste cea mai mare cinste şi nu se poate 7ăsi alta asemenea ei, ci ca pe prieteni ai Bui. Căci ziDomnul! :=oi sunteţi prietenii mei:K

Şi pe bună dreptate, căci /l iarăşi spune! : Mai mare ec#t aceasta nimeni nu are ca cineva să-pună sufletul lui pentru prietenii lui K.

1şadar de vreme ce mucenicii au arătat cea mai mare draoste, Domnul îi primeşte, iar ei se bucu

de slava de acolo, se unesc cu corurile şi iau parte la cântările cele de taină. Căci dacă atunci cânerau în trupuri luau parte la acel cor în timpul împărtăşirii tainelor, cântând împreună cu )eruvimcântarea cea întreit sfântă, după cum voi cei iniţiaţi ştiţi, cu atât mai mult acum participă la acestriăte de bucurie, după ce au primit cu multă încredere pe împreună corişti.

4u vă înfricoşaţi oare de mucenicie înainte de a auzi acestea;4u doriţi oare acum mucenicia;4u vă pare rău oare că acum nu mai este timp de mucenicie;

Cu toate acestea să ne eercităm ca în timp de mucenicie. Ei au ispreţuit viaţa; tu ispreţuieşte esfătarea.

Ei au aruncat în foc trupurile; tu aruncă $anii în m#inile săracilor.

Ei au călcat peste căr$uni; tu stin7e flacăra poftei."mpovărătoare sunt acestea, dar şi folositoare.

@u te uita la 7reutăţile e acum, ci la $unătăţile viitoare;nu te uita la 7reutăţile ce-ţi stau în faţă, ci la $unătăţile năă4uite;nu la patimi, ci la premii;nu la nevoinţe, ci la coroane;



nu la suori, ci la răsplătiri ;nu la suferinţe, ci la răsplăţi;nu la focul care are, ci la împărăţia care stă înainte;nu la muncitorii care stau împre4ur, ci la Aristos care încununea)ă.

Cea mai bună metodă şi cea mai uşoară cale către virtute este a nu te uita numai la osteneli, ci şi premiile unite cu ostenelile! nu te uita la ele în c#ip separat.

*şaar c#n vei voi să ai milostenie, nu te uita la c8eltuiala $anilor, ci la str#n7erreptăţii.1* risipit, a at săracilor, reptatea lui răm#ne în veacul veacului K. @u te uita $o7ăţia care se eşartă,ci uită-te la vistieria care creşte.

/acă vei posti, nu te 7#ni la traiul rău care vine in post, ci la oi8na care răsare traiul cel rău.

/acă vei prive78ea ru7#nu-te, nu te uita la o$oseala care vine in prive78ere, 7#neşte-te la încreerea, care răsare in ru7ăciune.

0ot astfel fac şi sola"ii& nu se uită la răni, ci la răsplăţi& nu la un#ieri, ci la victorii& nu la morcare cad, ci la viteii încununaţi.

0ot astfel şi 'rmaii or$!iilor văd înaintea valurilor porturile , înaintea naufraiilor afacerile cefac pe mare , înaintea reutăţilor de pe mare bunătăţile ce le au după ce traversează marea.

*şa fă şi tu; 7#neşte-te ce lucru $un este ca în a#ncul nopţii, c#n toţi oamenii, fiarele o$itoacele orm, c#n totul este cuprins e o linişte a#ncă, atunci numai tu să fii trea) şi stai e vor$ă cu încreere cu "tăp#nul e o$şte al tuturora:

"mi vei spune poate! Dar somnul este dulce9

5imic #ns" nu)i mai dulce dec$t rug"ciuneaF/acă vei vor$i cu el în eose$i vei putea săv#rşi multe, căci nimeni nu te supără, nimeni nu înepărtea)ă e ru7ăciune; şi timpul îţi este într-a4utor ca să o$#neşti ceea ce vrei.

Când eşti culcat pe aşternut moale şi te leneveşti să te scoli şi te întorci pe partea cealaltă, ândeştte la mucenicii de azi care au stat pe rătar de fier. 4-aveau aşezat sub ei aşternut, ci dedesubtul lerau aşternuţi cărbuni aprinşi9

1ici voiesc să termin cuvântul pentru ca să plecaţi de aici având proaspătă şi înfloritoare amintirrătarului şi să vă aduceţi aminte de el ziua şi noapte. Dacă am avea în minte pururea rătarul acec#iar dacă ne-ar ţinea nenumărate leături, vom putea pe toate cu uşurinţă să le rupem şi să nsculăm la ruăciune.

Să zurăvim dar pe latul inimii noastre nu numai acel rătar, ci şi pe celelalte munci ale mucenicilŞi după cum cei care înfrumuseţează casele lor, le împodobesc peste tot cu zurăveli înflorite, tast%el şi noi pe pere"ii min"ii noastre s$ u#r$&im munile mueniilor.



Au#r$&eala aselor este ne%olositoare, ar aeasta are 'şti#; n-are ne&oie e !ani, nii eltuial$, nii e &reun meşteşu#, i în loul tuturor este estul s$ se %oloseas$ e r'&n$ şi e#'nire &itea$ şi trea$ şi prin ele, a, prin ea mai înem'nate$ m'n$, s$ u#r$&eas$ munlor.

"ă )u7răvim aşaar în suflet pe cei care au fost aşe)aţi pe ti7ăi e fript, pe cei care au fost întinpe căr$uni aprinşi, pe cei aruncaţi în călări e fiert, pe cei înecaţi în mare, pe cei stru4iţi, pe c

întinşi pe roată, pe cei aruncaţi în prăpastie, pe cei care s-au luptat cu fiarele săl$atice, pe cuşi în r#pi a#nci şi în sf#rşit pe cei care şi-au sf#rşit viaţa aşa cum fiecare a avut parte, ca prvarietatea acestei picturi, făc#nu-ne strălucitoare casa noastră, să o facem locaş potri<mpăratului cerurilor.

Dac" Domnul va vedea astfel de picturi #n mintea noastr"9 va veni #mpreun" cu 2at"l şi)şi face locuinţ" #n noi #mpreun" cu Duhul Sf$nt.

Mintea noastră va fi atunci casă împărătească şi nici un 7#n nelalocul lui nu va putea să intîn ea, e vreme ce amintirea mucenicilor se află în noi pururea ca o pictură înflorită, slo$o)in

multă strălucire, iar /umne)eu, <mpăratul tuturora, trăin pururea în noi. *stfel ar primin pAristos încă e pe păm#nt, vom putea, upă plecarea e aici, să fim primiţi în corturile ceveşnice, pe care să ea /umne)eu ca noi toţi să le o$#nim, prin 8arul şi iu$irea e oameni/omnului nostru +isus Aristos, prin care şi cu care Tatălui slavă împreună cu "f#ntul şi e viafăcătorul /u8, în vecii vecilor.

Am

Din Cuv#ntări la Pra)nice <mpărăteştiH, "f#ntul +oan Fură e *ur, 5!



Sfântul Ioan Gură de Aur !âlcuire la "vang#elia ace$tei Duminici

M *şaar tot cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi eu pentru înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri; iar e cel ce se va lepăa e Mine înaintea oameniloMă voi lepăa şi Eu e el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri M.

/omnul îneamnă pe ucenicii "ăi să propovăuiască cu înră)nire Evan78elia, nu numai prfă7ăuirea $unătăţilor, ci şi prin ameninţări & şi-şi termină îndemnurile Sale cu nişte cuvinte plide tristeţe. Jită-te cît de precise sînt cuvintele Sale. @-a spus Pe MineH, ci 1pentru Mine



arătîn că acela care mărturiseşte nu mărturiseşte cu propria lui putere, ci a4utat e 8arul cel sus. Despre cel ce se leapădă n-a spus! Nîntru ineK, ci :de ineK, pentru că se leapădă fiind lipsde #ar. 1ş putea fi, însă, întrebat!- Pentru ce atunci mai este învinuit acă se leapăă fiin părăsit0- +entru că părăsirea se datoreşte celui care a fost părăsit.- /ar pentru ce nu este e a4uns numai creinţa cu mintea, ci se mai cere şi mărturisirea c7ura0

- Pentru a ne înemna să avem înră)nire, să avem mai multă ra7oste şi mai mult cura4 pentru a ne riica la o şi mai mare înălţime. De aceea Domnul adresează aceste cuvinte tuturcreştinilor. 4u le adresează numai ucenicilor Săi, pentru că vrea să-i facă oameni de ispravă numai pe ei, ci şi pe ucenicii lor. Cel care a cunoscut aceste cuvinte ale Domnului nu numai că propovădui /van#elia cu îndrăznire, dar va şi suferi totul cu uşurinţă şi cu draă inimă.

Credinţa în aceste cuvinte ale Domnului a adus pe mulţi alături de apostoli. Pentru el e st$ruie r$u peeapsa e mai mare, iar pentru el e %ae !inele r$splata e mai mare. +entru că cel ce fabinele are, cu timpul, prisos de fapte bune& iar păcătosul socoteşte că are vreun câşti dacă amâpedeapsa& dar mai bine spus, nu face altceva decât să-şi mărească pedeapsa.

M1i adaos de fapte bune, spune Domnul, că -ai mărturisit tu mai întâi aici pe pământ. (oi avea/u adaos, că-ţi voi da mai mult, nespus de mult, că te voi mărturisi acolo, în ceruri, înaintea 0atăleu9K =e)i că acolo sunt str#nse şi faptele $une şi faptele rele0 Pentru ce te 7ră$eşti şi te )oreştPentru ce cauţi răsplata aici pe păm#nt, c#n eşti m#ntuit prin năe4e0

+e aeea, a$ %ai o %apt$ !un$ şi nu primeşti r$splata ei aii pe p$m'nt, nu te tul!ura= aşteapt$, în &eaul e &a s$ %ie, u aaus r$splata %aptelor tale !une.

+a$ %ai &reo %apt$ rea şi nu eşti peepsit aii, nu te tr'n$&i= e aşteapt$ aolo peeapa$ nu-"i sim!i &ia"a, a$ nu te %ai mai !un.

Dacă nu mă crezi, încredinţează-te din cele de acum de cele viitoare. Dacă în timpul muceniciei suatât de străluciţi cei care-' mărturisesc pe )ristos, ândeşte-te cum vor fi în timpul încoronărDacă aici pe pământ duşmanii îi laudă, cum nu te va admira şi pe tine, cum nu te va lăuda cel miubitor 0ată dintre toţi părinţii; <tuni, pe lumea ealalt$, primim şi r$splat$ pentru %aptele noast!une şi peeaps$ pentru ele rele. 1şadar cei care se leapădă de )ristos vor fi păubiţi şi aicidincolo. 1ici, pentru că trăiesc cu o conştiinţă rea H c#iar dacă nu mor îndată, de murit tot mordincolo, pentru că vor suferi cea mai cumplită pedeapsă.

Ceilalţi vor câştia şi aici şi dincolo& aici, îşi vând cu bun preţ moartea lor, aunând prin aceas

mai strălucitori decât cei în viaţă& dincolo, se bucură de bunătăţi nespuse. Că Dumnezeu e ata numai în a pedepsi, ci şi în a răsplăti& şi spre răsplată mult mai ata decât spre pedeapsă.

- /ar pentru ce /omnul vor$eşte o sin7ură ată e răsplată şi e ouă ori e peeapsă- Pentru că ştie că mai cu seamă prin peeapsă a4un7em mai înţelepţi. De aceea, după ce a spu:Temeţi-vă e cel ce poate să piară şi sufletul şi trupul în 78eenăM, zice iarăşi! M Mă voi lepăaEu e el K. 0ot aşa face şi +avel& vorbeşte des de #eenă.

OOO



"ă nu socotiţi că am venit să auc pace pe păm#nt; n-am venit să auc pace, ci sa$ieDomnul rosteşte iarăşi cuvinte rele şi pline de autoritate. *ăspunde mai dinainte la obiecţiile ce i ar fi putut face. Pentru a nu um&a ueniii ui, auin aeste u&inte s$ spun$! :+entru aceastavenit pe lume, ca să ne ucizi pe noi şi pe cei ce vor asculta de cuvântul nostru, pentru ca să umplumea de război;K, Domnul le-o ia înainte şi le spune! : @-am venit să auc pace pe păm#nt K.

- Pentru ce atunci le-a poruncit ucenicilor să spună pace în fiecare casă în care vor intra, pentr

ce şi în7erii spuneau la naştere "lavă intru cei e sus lui /umne)eu şi pe păm#nt pacepentru ce toţi profeţii au $inevestit pacea0

- Pentru că atunci mai cu seamă este pace, c#n se taie ce este $olnav, c#n e înepărtat ceea că naştere la ră)vrătire. (" aşa e cu putinţ" s" se uneasc" cerul cu p"m$ntulF Şi doctorul tot asalvează restul trupului, când taie partea care nu se poate vindeca, iar eneralul când seamăndiscordie între conspiratori. 0ot aşa şi la 0urnul %abel& o bună neînţeleere a pus capăt unei păci reşi a făcut pace. 'a fel şi +avel a împărţit în mai multe tabere pe cei ce se uniseră împotriva l6apte, @?, G-=>7. $ar înţeleerea dintre 1#aav şi $zabela, împotriva lui 4abute, a fost mai cumplidecât orice război 6? *ei @=, F-=I7. 4u totdeauna înţeleerea este un lucru bun, pentru că şi #oţii

înţele între ei. *ăzboiul, însă, nu este o urmare a voinţei lui )ristos, ci a voinţei oamenilor. Aristvoieşte ca toţi oamenii să se unească în creinţă; ar, pentru că se espart unii e alţii, ia naşteră)$oiul.

- Şi totuşi Domnul n-a răit aşa9- Dar ce a spus;- : @-am venit să auc paceK.

Prin aceste cuvinte /omnul îi m#n7#ie pe ucenicii "ăi, spun#nu-le : "ă nu socotiţi că vsunteţi pricina e)$inării intre oameni; Eu sunt Cel Ce fac aceasta, pentru că suflet

oamenilor e aşa: @u vă tul$uraţi, ar, că lucrurile se înt#mplă împotriva aşteptărilor voastrPentru aceasta am venit ca să auc ră)$oi.*ceasta-i voinţa Mea. @u vă tul$uraţi, ar, apăm#ntul este plin e ră)$oaie şi e intri7i. C#n va fi at la o parte ceea ce-i mai rău, atuncerul se va uni cu ceea ce-i mai $unK. Domnul a spus aceste cuvinte ucenicilor Săi ca săîntărească în faţa părerii proaste pe care o avea mulţimea despre ei. Şi n-a spus! :războiK, ci ceea ci mai cumplit decât războiul! :SabieK.

Să nu te miri dacă Domnul întrebuinţează cuvinte rele şi supărătoare la auz9 $ntenţionat a depriauzul ucenicilor Săi cu cuvinte aspre, pentru ca ei să nu se dea în lături atunci când vor da dreutăţi. < între!uin"at un ast%el e lim!a* pentru a s$ nu spun$ ine&a $ i-a înupleat pr

lin#uşeli, asun'nu-le #reut$"ile apostoliei. 1ceasta e pricină că Domnul foloseşte cuvinte asprcuvinte tari, c#iar când ar fi putut să-şi eprime ândul altfel. / mai bine ca realitatea să fie mblândă decât cuvintele.

Dar Domnul nu S-a mulţumit numai cu cele spuse, ci a eplicat şi ce fel de război va fi acesta& aracă va fi cu mult mai cumplit decât războiul civil, spunând! : Că am venit să espart pe om e tatsău şi pe fiică e mama ei şi pe noră e soacra eiH . : @u numai prietenii, nici numai cetăţenii vor riica unii împotriva altora, spune /omnul, ci şi ruele şi firea se va e)$ina în ea însăşi, cam venit să espart pe om e tatăl său şi pe fiică e mama ei şi pe noră e soacra ei. Jă)$oiul n

va fi între cunoscuţi, ci între cei care se iu$esc mai mult, între cele mai apropiate rue K. 1



arată mai cu seamă puterea Domnului, că ucenicii au auzit aceste cuvinte şi totuşi le-au primit şi şi au convins şi pe alţii să le primească. Cu toate că nu )ristos avea să dea naştere acestui răzbîntre rude, ci răutatea rudelor, totuşi )ristos spune că /l o face. 1şa obişnuieşte Scriptura să eprime. Şi în altă parte spune! M /umne)eu le-a at lor oc8i ca să nu vaăK 6$saia G, =>7. Ji acuDumnezeu foloseşte acelaşi fel de a vori9 pentru ca9 dup" cum am mai spus9 ucenicg$ndindu)se la aceste cuvinte ale Domnului9 s" nu se tulure c$nd vor fi oc"riţi şi insultaţi.

Dacă unii socotesc împovărătoare cuvintele lui )ristos, să-şi aducă aminte de o vec#e întâmplar"-a petrecut e mult, în istoria poporului evreu; ea arată înruirea intre =ec8iul şi @oTestament şi tot ea mai arată că aceeaşi persoană a rostit şi cuvintele e acum şi pe cele atunci. C#n iueii făcuseră viţelul e aur şi c#n se înc8inaseră lui, /umne)eu numai atunci şa potolit m#nia, c#n fiecare a ucis pe semenul său D+eşirea 32, 2&. ?ne sunt acum cei ce spucă /umne)eul =ec8iului Testament este un /umne)eu rău, iar /umne)eul @oului Testament u/umne)eu $un0 $ată, Dumnezeul 4oului 0estament a umplut toată lumea de sânele rudelor9 Ctoate acestea eu voi spune că şi aceasta este tot opera marii Sale iubiri de oameni. Şi ca să arate /l este Cel Care a încuviinţat uciderile petrecute în istoria poporului iudeu, )ristos aminteşteprofeţie& c#iar dacă nu sunt folosite aceleaşi cuvinte, totuşi înţelesul este acela

- Care este profeţia0- :=ră4maşii omului sunt casnicii lui K. Şi în istoria poporului iudeu s-a întâmplat un lucasemănător. /rau profeţi, dar erau şi profeţi mincinoşi& poporul se împărţea în tabere& casele învrăbeau& unii credeau în profeţi, alţii în profeţi mincinoşi. De aceea profetul îi îndemna zicân: @u vă încreeţi în prieteni, nici nu năă4uiţi în omnitori; ci şi e cea cu care te culci în papă)eşte-te, să nu-i încreinţe)i cevaK 6i#eia , F7& şi! M /uşmanii $ăr$atului sunt $ăr$aţii casa lui K 6i#eia , G7. Domnul a spus cuvintele acestea ca să-i preătească, pe cei care vor primînvăţătura 'ui să fie mai presus de toate. 4u-i rău să mori, ci să mori ră

De aceea şi spunea! Moc am venit să auc pe păm#nt K 6'uca =@, IB7. (u aceste cuvinte voia arate t"ria şi c"ldura dragostei pe care o cerea. Pentru c" Domnul ne)a iuit foarte mult9 aceea vrea ca şi noi s")@ iuim la fel. 1ceste cuvinte au întărit pe ucenici9 /le i-au făcut mpresus de toate9 B+a$ ei are &or asulta e u&'ntul &ostru, le spune /ristos, &or ispre"ruele, opiii, p$rin"ii, #'ni"i-&$ e %el e oameni tre!uie s$ %i"i &oi, as$lii lor= reut$"ile neaurile nu se &or opri la &oi; se &or întine şi la eilal"i. <m &enit s$ au lumii mari !un$t$"ar er şi mare asultare şi mare ra#osteD.

:Cel care iu$eşte pe tată sau pe mamă mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Mine. (i c

care iu$eşte pe fiu sau pe fiică mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Mine. (i cel care nu-ia crucea lui şi nu-Mi urmea)ă Mie nu este vrenic e MineK.

1i văzut dreătoria Dascălului; 1i văzut că arată că este iul adevărat al 0atălui; 1i văzut porunceşte să lăsăm totul şi să-' iubim numai pe /l; B+ar pentru e &or!es, spune /ristos, prieteni şi e rue Ciar su%letul t$u a$ "i-l iu!eşti mai mult e't pe ine, eşti eparte e aueniul eu=D

- Ce0 aş putea fi între$at. @u sunt cuvintele acestea potrivnice =ec8iului Testamen



- 4icidecum9 Dimpotrivă, cu totul de acord9 Că şi în (ec#iul 0estament Domnul porunceşte înc#inătorii la idoli să fie nu numai urâţi, ci c#iar ucişi cu pietre& iar în Deuteronom, admirându-i paceştia, spune! :Cel ce )ice tatălui său şi mamei sale @u te-am vă)utH şi pe fraţii săi nu icunoscut şi pe fiii lui nu i-a ştiut, acela a pă)it cuvintele TaleK 6Deut. ??, B7.

"ă nu te miri, apoi, acă Pavel ă multe porunci şi copiilor şi părinţilor şi că porunceşte copiilsă se supună părinţilor; ar le porunceşte să se supună în acelea care nu vatămă creinţa;

toate celelalte $ine să le ea toată cinstea; ar acă părinţii le-ar cere mai mult ec#t atorea)ă, nu tre$uie să li se supună. De aceea spune Domnul la 'uca! M /acă cineva vine la Mişi nu urăşte pe tatăl său şi pe mama sa şi pe femeia sa şi pe copiii săi şi pe fraţii săi, $a încă sufletul său, nu poate fi ucenic al MeuK. @u ne porunceşte să-i ur#m fără pricină I asta ar fimare nele7iuire: I ci BC'n tat$l t$u, mama ta, %emeia ta, opiii t$i, spune +omnul, &or s$iu!eşti mai mult e't pe ine, atuni, tomai pentru aeasta, ur$şte-i; $ o ra#oste a aeaspiere şi pe el iu!it şi pe el e iu!eşte

)ristos a spus acestea ca să-i facă mai curaoşi şi pe copii, dar mai blânzi şi pe părinţii care ar avde ând să împiedice pe copii să îmbrăţişeze credinţa. Când părinţii vor vedea că )ristos are atâ

putere şi tărie încât să-i despartă pe copii de ei, părinţii vor ceda, pentru că văd că încearcă lucruimposibile. De aceea )ristos îi lasă pe părinţi şi se adresează copiilor, învăţându-i pe părinţi să nîncerce nimic, pentru că sunt zadarnice încercările lor.

1poi pentru că părinţii să nu se revolte şi nici să se supere, iată cum continuă Domnul cuvântul SăDupă ce a spus! :Cel ce nu urăşte pe tatăl său şi pe mama saK, a adăuat! :şi sufletul săuBPentru e-i &or!eşti, spune +omnul, e p$rin"i, e %ra"i, e surori şi e so"ie imi nu-i maproape a su%letul t$u= >i totuşi, a$ nu-"i ur$şti su%letul, lurei împotri&a Celui Ce te iu!eştîmpotri&a ea

)ristos nu ne porunceşte să ne urâm sufletul, aşa de mântuială, ci să-l dăm războaielor, lupteloun#ierilor, sâniuirilor, că :cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu vine upă Mine, nu poate fi ucenic MeuK. Jcenicii lui )ristos nu trebuie să înfrunte numai moartea aceasta firească, ci c#iar moartsilnică& şi nu numai moartea silnică, ci şi moartea de ocară. Deocamdată Domnul nu le-a vorbnimic ucenicilor Săi de patimile Sale& aştepta să fie instruiţi mai bine în aceste învăţături, ca să poaprimi mai cu uşurinţă cuvântul despre patimile Sale. @u se cuvine, oare, să ne mirăm e ucenică nu le-a )$urat sufletul in trup la au)ul acestor cuvinte0 +retutindeni în faţa lor supărări, cele bune în nădedi9 Cum nu le-a )$urat sufletul in trup0 @u, pentru că mare era puterea CelCe le 7răia, şi mare şi ra7ostea celor ce-B ascultau: /e aceea + s-au supus şi nu + s-a

împotrivit, eşi au)iseră pe /omnul vor$inu-le e 7reutăţi mai mari şi mai cumplite ecau)iseră $ăr$aţii aceia mari Moise şi +eremia.

MCel ce şi-a aflat sufletul său îl va piere; iar cel ce şi-a pierut sufletul său pentru Mine, îi vafla.K *i vă)ut c#t e mare e pa7u$a celor care-şi iu$esc sufletul mai mult ec#t tre$uie şi c#te mare c#şti7ul celor ce şi-l urăsc0 Şi pentru că poruncile 'ui erau împovărătoare H că le dăduporuncă să se lupte cu părinţii, cu copiii, cu firea, cu rudeniile, cu lumea întreaă, ba c#iar şi sufletul lor H Domnul le arată şi folosul poruncilor& iar folosul este foarte mare. : Bupta aceasta, spune /omnul, nu numai că nu vă va vătăma, ci vă va fi e mare folos; acă nu luptaţi veţi vătămaţi:K >i eea e a %$ut +omnul toteauna %ae şi aum; le $ ura*, slu*inu-se tomai



u&intele lor. :+entru ce nu vrei să-ţi dispreţuieşti sufletul; întreabă Domnul. +entru că-l iubeştDar tocmai pentru aceasta dispreţuieşte-l9 1tunci vei avea cel mai mare folos, atunci vei arăta căiubeşti cu adevărat9K it$-te la nespusa în"elepiune a lui /ristos= /ristos nu le poruneşueniilor :$i s$-şi uras$ numai p$rin"ii, nii numai opiii, i iar eea e le este mai sumpsu%letul, a s$ nu mai ai!$ nii o înoial$ asupra porunii e a-şi urî p$rin"ii şi opiii şi a s$ şt$ aşa le &or %i şi aelora e el mai mare %olos, e &reme e, e ra#ul lui /ristos, ur$s eea este mai neesar &ie"ii, su%letulE.

Dra7mente in "f#ntul +oan Fură e *ur, milii la Matei, Eitura +>M>J, 55!

Sf$ntul 2eofan 3"vor$tul ) Predic" #n Duminica tuturor Sfinţilor



Bocuitorii cerului s-au format pentru cer pe păm#nt, în >iserica lui /umne)eu. Trăieşte potriu8ului >isericii şi vei fi primit în r#nul lor.

Sfanta %iserică îi pomeneşte pe toţi Sfinţii după Cincizecime, spre mărturie şi arătare a roadelpoorârii Du#ului Sfânt pe pământ. +ământul era neroditor în privinţa sfinţeniei, însă adăpat #arul Du#ului Celui Sfânt, a început să o rodească îmbelşuat, spre mânâierea Stăpânului a toa

făptura. 1pa vie şi sănătoasă, oriunde ar cure, face să crească peste tot verdeaţă, potrivit felulpământului şi al climei! şi 8arul /u8ului, pe oriune ar trece, peste tot refăcea oamenii pentr/omnul, esăv#rşinu-le înţele7erea şi $unătatea inimii. 1pa curea din raiul pământesc prpatru râuri şi adăpa lumea întreaă. n toate ele patru p$r"i ale lumii :%in"ii <postoli, &ase a+uului Celui :%'nt, au aus r'urile îm!elşu#ate ale arului :$u, au a$pat su%letele însetate şi a%$ut s$ reas$ în ele &irtu"ile e tot %elul.

Toţi aceşti oameni înu8ovniciţi, care au urmat insuflărilor /u8ului şi au um$lat pe căile Buau fost strămutaţi şi răsăiţi, ca nişte mlăiţe e măslin, e pe păm#nt în cer şi alcătuiesc acoun minunat rai ceresc, în care oi8neşte /umne)eu, Cel în Trei +postasuri. în fruntea tuturor

află Preacurata "tăp#nă e /umne)eu @ăscătoare, upă ea - "finţii *postoli şi Proroci, pe urm"finţii mucenici, păstori şi învăţători, feciori şi fecioare, Cuvioşi părinţi şi maici şi toate celelalcete e "finţi. omai aest rai uo&nies ni-1 u#r$&eşte aum :%'nta iseri$? %ieare smiroas$ up$ puterea sa !una ei mireasm$ şi u orire s$ oreas$ a se în&renii s$ %ie şi r$s$it pe ael %eriit t$r'm.

+e lână rădină, un ospodar adevărat are răsadniţe şi solarii, unde cultivă tot felul de pomi şi flori pentru rădina mare! aşa a binevoit să facă şi Domnul. Frăina Bui u8ovnicească se află cer şi este alcătuită in toţi "finţii - cei curaţi şi esăv#rşiţi. Pentru această 7răină sunt crescu

şi pre7ătite mlăiţe u8ovniceşti în răsaniţa Bui păm#ntească - "f#nta >iserică. 1colo a prădinari care înriesc sufletele ce odrăslesc mlădiţa, le udă, le curăţă de uscături, le sapă şi păzesc. Cele ce reuşesc să crească şi să se întărească sunt strămutate şi răsădite în rădina cereascCele care nu cresc şi nu se lasă cultivate sunt aruncate afară ca unele ce sunt lipsite de viaţă uscate.

1şa este şi soarta noastră9 2ri vom fi răsădiţi în rădina cerească, ori vom fi aruncaţi afară ca nişnetrebnici. "untem e4a în solariul lui /umne)eu, în răsaniţa făcătoare e viaţă - "f#n>iserică. Aarul /u8ului Celui "f#nt ne încon4oară in toate părţile, în tot felul. +n 4urul nostruin $elşu7 şi apă şi lumină şi călură. "e poate spune espre noi, folosinu-se cuvinte

Prorocului, că suntem un pom răsăit l#n7ă i)voarele apelor.

Pomul săit l#n7ă i)voarele apelor va a roul său la vremea sa şi frun)a lui nu va căea 6v. +=, ?7. /l este veşnic tânăr şi roditor. 1şa stau lucrurile întotdeauna în privinţa copacilor. (u noi #nele nu stau #ntotdeauna aşaF +omul nu este liber, aşa că nereşit va creşte, va înflori şi va rodi atâtimp cât este înconurat cu ceea ce prieşte veetaţiei. Pe c#n sufletul este li$er şi în pofifaptului că este încon4urat cu tot ce prieşte înfloririi şi e)voltării lui u8ovniceşti, poate răm#nă uscat, lipsit e viaţă şi sterp, pentru că poate să nu primească toate acestea şi să sîmpotrivească lor. Prin li$ertatea sa el esc8ie în sine intrare pentru înr#uririle u8ovniceş

care, oată intrate, pricinuiesc în el creştere u8ovnicească şi tot prin li$ertatea sa se poa



înc8ie în sine p#nă într-at#t că nu lasă să intre în el nici o lucrare u8ovnicească şi răm#n#nespărţit e i)vorul vieţii u8ovniceşti, se va usca, se va îm$olnăvi şi va amorţi.

<n c8ip asemănător, în >iserica lui /umne)eu totul este pre7ătit ca noi să primim viaţă şi a4un7em înfloritori şi roitori. 1stfel devin însă doar cei care primesc fără şovăire ceea ceporuncit Domnul în Sfânta %iserica Sa şi se supun acestor porunci de bunăvoie, cu inimă doritoare

=rei să creşti u8ovniceşte0 Primeşte tot ce porunceşte şi ţine >iserica.Este poruncită o o7mă0 Primeşte o7ma, oric#t e mult ar epăşi ea lo7ica ta omenească.E ată o poruncă0 "upune-te ei, oric#t e potrivnică ar fi înclinaţiilor tale personale.*u fost lăsate umne)eieşti slu4$e0 +a parte la ele, supun#n r#nuielii şi vremii lîneletnicirea ta şi tre$urile tale lumeşti. * fost ată părinţie şi înrumare u8ovnicească0 @u te înstrăina e ea şi nu cumva să te iei upvoia proprie şi să îţi faci r#nuieli e capul tău în îneletnicirile şi în nevoinţele tau8ovniceşti. Ji #n toate s" faci aşa:* fost lăsat post0 S" posteşti.

i se porunceşte să te spoveeşti şi să te împărtăşeşti0 "poveeşte-te şi împărtăşeşte-te şi aşa mdeparte.

(ine se supune astfel cu r$vn" tuturor r$nduielilor dumnezeieşti9 acela aunge s" fie ad"pdin elşug de r$ul d"t"tor de viaţ" al harului Sf$ntului Duh.

<n >iserica lui /umne)eu, totul este plin e puterea Bui şi e orice te-ai atin7e, vei primi aceasputere umne)eiască - numai să te atin7i cu creinţă, fără să stai pe 7#nuri, e $unăvoie. Ccare şi-au întocmit toată viaţa upă r#nuiala "fintei >iserici şi nu îşi în7ăuie să facă nimic

cele potrivnice poruncilor ei se află su$ un fluG neîncetat e puteri umne)eieşti. (i ei sunt aevărat pomi săiţi l#n7ă i)voarele apelor. ?mpl#nu-se e puteri u8ovniceşti, ei cresc, întăresc, se esăv#rşesc şi upă săv#rşirea aler7ării păm#nteşti sunt răsăiţi în raiul cereasemenea unor pomi care au crescut în răsaniţă.

Dimpotrivă, cei reci faţă de %iserică, cei ce se înstrăinează de ea, care fac placul samavolnic minţii lor şi al poftelor lor, cei ce sunt robiţi filozofărilor deşarte, îşi zăvorăsc intrările şi neprimilucrările de viaţă dătătoare ale Du#ului, amorţesc şi seacă şi se preătesc sinuri de ardere. "n urlor totul înfloreşte, pe când ei se usucă, deşi au părerea că ei sunt sinurii care trăiesc. 1ceştia vor afle în ei înşişi izvorul puterilor de viaţă şi în loc de asta află omorâre. :4u vreau să cred<, zic e

:ce voi descoperi sinur, aceea voi şi socoti drept adevăr< O şi cad în minciună şi rătăcire. :4vreau să mă supun poruncilor scrise& natura este leea mea< - şi cad în pofte de tot felul şi în patimde ocară. :4u vreau să mă supun îndrumării altuia& am şi eu raţiune< - şi împlineşte c#iar el sentinînţeleptului! Cei ce n-au c#rmuire ca ca frun)ele 6+ilde ==, =I7. :4u vreau să mă supurânduielilor bisericeşti, n-am când şi dealtfel ele sunt de prisos< - şi îşi pierd vremea cu obiceiurideşarte şi stricătoare ale lumii. Şi aşa in toate privinţele. Şi aceşti oameni, care se cred deştepţi şi vsă trăiască de capul lor, aun să aibă parte de minciună, de rătăcire, de patimi şi pofte rele, iar răsplată capătă starea lipsită de bucurie, c#inuitoare, pururea însetată, a du#ului nemulţumit. /i usucă si se ofilesc văzând cu oc#ii, deşi izvoarele puterilor de viaţă sunt c#iar alături, la îndemână.



$ată cele două sorţi care îi aşteaptă pe cei din răsadniţă - din %iserica lui )ristos9 Cu adevăr%iserica îi cultivă pentru viaţa veşnică pe cei ce i se supun, iar cei nesupuşi se usucă la fel cvreascurile şi spinii.

(tiin aceasta, să r#vnim celor int#i, întorc#nu-ne e la năravul celor e pe urmă şi /omnne va primi neînoielnic cu 8arul "ău în raiul cel ceresc, în vieţuirea împreună cu "finţii "ăi, c

ale căror ru7ăciuni să ne şi învrenicească e aceasta pe toţi. *mi

Sfântul !eofan %ăvorâtul – !âlcuire



FG&r. 11, 33-40; 12, 1-2; t. 10, 32-35, 37-38; 1H, 27-30I

:%'nta iseri$ s$&'rşeşte pomenirea s%in"ilor în toate ilele anului; ar întru't sunt şi !inepl$u

ai lui +umneeu are s-au ne&oit neştiu"i e nimeni, neesoperi"i iseriii, aeasta, u "elul enu-i l$sa lipsi"i e instire, a r'nuit o i în are prosl$&eşte pe to"i ei e in &ea au !inepl$ut l+umneeu, a s$ nu r$m'n$ nii unul neprosl$&it e ea.

8iserica a legiuit ca aceast" prosl"vire s" se fac" #ndat" dup" Pogor$rea Sf$ntului Duh fiindtoţi sfinţii s)au sfinţit şi se sfinţesc prin harul Sf$ntului Duh.

Aarul "f#ntului /u8 auce pocăinţă şi iertarea păcatelor, tot el călău)eşte în lupta cu patimilepoftele, încunun#n această nevoinţă prin curăţie şi nepătimire. "n acest c#ip apare o făptunouă, potrivită pentru cerul nou şi pământul nou.

1şadar, să urmăm şi noi cu r#vnă sfinţilor lui /umne)eu: Cum se poate face asta, ne înva/van#elia de azi! ea cere să mărturisim fără teamă creinţa în /omnul, să îl iu$im mai presue orice, să riicăm crucea lepăării e sine şi a lepăării in inimă e toate.

<şaar, s$ punem îneput potri&it elor ar$tate=

Sfântul !eofan %ăvorâtul - &e $nţi nui cin$tim ca 'e Dumneeu



(ă tulbură, după cum îmi scrieţi, ruăciunea către sfinţi şi vă temeţi ca nu cumva să vă supunosândei pentru idolatrie. 4u, ruăciunea noastră către Sfinţi şi cinstirea lor nu au nimic idolatru ele. 1r fi idolatrie dacă i-am cinsti ca pe nişte dumnezei! însă noi îi cinstim ca pe nişte slui ale lDumnezeu şi milocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Simţirea lăuntrică trebuie să vă spună nu îi cinstiţi ca pe Dumnezeu şi nu îi socotiţi cea dintâi cauză a bunurilor cerute, ci numinstrumentul dăruirii lor.

D"f#ntul Teofan Kăvor#tul, "faturi înţelepte, Eitura E7umeniţa, p. 3



Sf$ntul 5icolae 6elimirovici 0 Duminica #nt$ia dup" !usalii Evanghelia urm"rii lui 7ristos

0rimite un ospodar aratul la oi fără merinde ;0rimite un tată la câmp pe fiul său fără plu si fără boi ;0rimite un comandant de oşti soldatul în bătălie fără arme;

4u.

4ici Dumnezeu nu trimite pe sluitorii Săi, pe fiii Săi, pe oştenii Săi în lumea aceasta, fără #ranfără unelte şi fără arme. 4u sunt oamenii mai prevăzători şi mai milostivi decât Dumnezeu - nici p

departe 9 1şadar, de vreme ce oamenii au riă să-i înzestreze pe ai lor cu tot ce le trebuie, cu atmai mult are riă Dumnezeu de următorii Săi9

/umne)eu îşi revarsă in plin 8arul asupra celor ce fac lucrul Bui & mărturie ne stau Sfin1postoli. Doisprezece oameni întru totul simpli şi ca obârşie şi ca stare, lipsiţi de orice avere, vaşi putere lumească, au ieşit din casa şi din rudenia lor şi au pornit să străbată lumea ducân/van#elia lui )ristos! iată un lucru cu desăvârşire nou, cu desăvârşire potrivnic a tot ceea ce, pânatunci, socotise lumea a fi bun şi vrednic de dorit9

4u poate fi înţeles acest lucru decât prin autorul lui Dumnezeu, prin împreună-lucrarea lui Dumnezeu, prin #arul lui Dumnezeu. Cutezanţa de a sta împotriva mincinoaînvăţături a învăţaţilor acestei lumi, împotriva trecătoarei boăţii, a boaţilor acestei lumi, împotriputerii întunecate a puternicilor acestei lumi, ar fi avut-o oare nişte pescari de rând, dacă nu i-ar#rănit Dumnezeu cu înţelepciunea Sa, dacă nu i-ar fi întărit Dumnezeu cu puterea Sa, dacă nu i-arînarmat Dumnezeu cu armele Sale ;

1r fi avut ei îndrăzneala de-a îndura c#inuri neînc#ipuite, umilinţe nerăite, bătăi, naufraii, lanţuînc#isoare, batocură, foame, pietre, vânturare de la un capăt la altul al lumii, aruncare la fia



sălbatice, biciuire, răstinire; ără înoială că aceşti oispre)ece $ăr$aţi tre$uie să fi primit ua4utor ne$iruit, o 8rană neo$işnuită, o armă nevă)ută vră4maşului 6cf. $$ Corinteni =>, I7.

5uduind o lume întreaă cu nemaipomenita propovăduire a lui )ristos înviat, a lui Dumnezeu caS-a descoperit oamenilor în trup şi apoi iarăşi S-a înălţat în cereasca-$ împărăţie, ei au semănsămânţa unei credinţe noi, a unei vieţi noi, a unei zidiri noi.

1stfel au ieşit din lume şi atunci abia s-a aprins lumea de focul seminţei semănate de ei, de foccuvintelor rostite de ei, de focul urmelor lăsate de ei.

+opoare care i-au prionit s-au risipit de pe faţa pământului& împărăţii ce le-au stat împotrivă s-aprăbuşit în ţărână& case ce nu i-au primit au căzut în ruină& puternici ai lumii care i-au pus la c#inus-au acoperit de ruşine şi au pierit alnic. $ar sămânţa aruncată de ei a răsărit şi a dat în floare& dsânele lor a crescut %iserica, ridicându-se pe dărâmăturile mincinoaselor lucruri ieşite din mâiomeneşti sălbatice.

Cei ce i-au primit s-au înălţat& cei ce i-au crezut şi i-au urmat s-au mântuit. , cu c#tă îm$elşu7a

îi 8răneşte /omnul pe slu4itorii "ăi: Cum îi în)estrea)ă pe fiii "ăi cei creincioşi: C#t esăv#rşit îi într-armea)ă pe solaţii "ăi:

Domnul întâi îi înzestrează şi îi înarmează pe următorii 'ui şi abia după aceea îi scoate la lucru şi luptă. )ristos a arătat aceasta în vremea vieţii Sale pământeşti iar istoria %isericii după +oorârDu#ului Sfânt a dovedit-o cu prisosinţă.

/van#elia spune )ristos i-a c#emat pe toţi ucenicii Săi şi le-a at putere asupra u8urilnecurate, ca să le scoată şi să tămăuiască orice $oală şi orice neputinţă DMatei 6,. 1poi le

spus să meară şi să vestească venirea "mpărăţiei Cerurilor, adăuând! Tămăuiţi pe cneputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe emoni scoateţi-i; în ar aţi luat, îar să aţiH D6, '.

*şaar le-a at înt#i putere, apoi i-a trimis să lucre)e. +entru o asemenea uriaşă lucrare, era nevode o putere uriaşă. $ar că într-adevăr au primit această putere, se vede din cuvintele ântuitorulu:în ar aţi luat K.

$ar mai departe, ca să le arate apostolilor cât de mare şi de nebiruită este puterea aceasta care vacu ei mereu, +omnul le-a porunit s$ mear#$ la lurul lor %$r$ nii o #ri*$, %$r$ s$ u$ aur sa

ar#int sau merine sau ou$ aine sau traist$ sau în$l"$ri; s$ nu se m'neas$ une nu &or primi"i, s$ nu se #'neas$ mai inainte e &or r$spune în %a"a pri#onitorilor.

După ce le-a dat puterea de care aveau nevoie şi după ce i-a încredinţat că acea putere le este ldestul întru toate, abia atunci le-a vorbit )ristos pe faţă despre necazurile şi durerile ce îi aşteap+ată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mi4locul lupilorH D6,9. Şi îndată i-a îmbărbătat! @u temeţi: Ba voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţiH D6, 36.

+oartă Dumnezeu de riă vrăbiilor şi n-o să poarte de riă vouă; şi termină Domnul spunâ

#otărâtoarele cuvinte ce alcătuiesc /van#elia zilei de astăzi şi care arată la ce au să se aştepte cei



folosesc bine puterea dată lor de Dumnezeu, şi dimpotrivă, ce îi aşteaptă pe cei ce nu foloseaceastă putere sau o folosesc ră

ricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintTatălui Meu, Care este în ceruri. +ar e cel ce se va lepăa e Mine înaintea oamenilor şi Eu Mvoi lepăa e el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruriH, întâi răsplata pentru luptătorii drepţicredincioşi, cei care îndură cu răbdare, apoi pedeapsa pentru cei slabi şi laşi, care şovăie, dau înap

şi se predau vrămaşului.Poate om să primească răsplată mai mare ec#t să fie recunoscut e <nsuşi /omnul +isus Aristîn <mpărăţia Cerurilor, înaintea Tatălui Ceresc şi înaintea oştirilor în7ereşti fără e număr, real "ău 0 /ec#t să fie scris e El în Cartea =ieţii 0 /ec#t să fie încoronat e El cu ne7răită slavşi aşe)at la reapta Bui în nemuritoare aunare in ceruri 0

Şi poate să fie mai mare pedeapsă pentru un om decât ca "nsuşi $isus )ristos Domnul să se lepede el, să-i spună înaintea a toţi înerii şi a toate neamurile laolaltă şi în faţa 0atălui Său din ceru:4u te cunosc& nu eşti al eu& nu eşti scris în Cartea vieţii. +leacă 9K $ar că mărturisirea desc#isă

c#emarea numelui Domnului $isus )ristos este absolut esenţială, aşa cum este şi credinţa în /l, vede limpede din cuvintele 1postolului +avel! /e vei mărturisi cu 7ura ta că +isus este /omnulcre)i în inima ta că /umne)eu B-a înviat pe El in morţi, te vei m#ntuiH DJomani 6,0 5.

+nseamn" c" treuie s")@ m"rturisim pe 7ristos cu trup şi suflet9 pentru c" omul este f"cudin trup şi sufletL omul #ntreg treuie s")@ m"rturiseasc" pe (el care a venit s")l m$ntuias#ntreg.

Cel ce iu$eşte pe tată ori pe mamă mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Mine; cel

iu$eşte pe fiu ori pe fiică mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e MineH. 1ceste stranii cuvinnu pot fi rostite decât de cineva care are mai multă riă de viaţa noastră decât înşişi tatăl şi mamcare ne-au născut. Doar cineva care ne iubeşte mai mult decât ne iubesc ei poate îndrăzni să spununa ca asta. Cineva care îi iubeşte pe copiii noştri mai mult decât suntem noi înşine în stare săiubim.

– at$l şi mama ne-au n$sut numai pentru &ia"a aeasta tre$toare, pe 'n <ela ne naştere întru &ia"a &eşni$.

– P$rin"ii ne nas spre urere şi umilin"$, <ela spre &eşni$ !uurie şi sla&$.– P$rin"ii noştri, a s$ ne ea e&a, e la Gl iau.– Gi ne pre#$tes m'nare, Gl ne $ su%larea &ie"ii. Ce-i mai e tre!uin"$ 'narea s

r$su%larea – P$rin"ii ne %a îm!r$$minte, iar Gl ne-a at inima.Ce-i mai e seam$? aina sau inima– Gl este Cel are ne-a aus pe lume; tat$l şi mama sunt oar poarta prin are ne-a aus. Ci

%ae mai mult pentru noi Cel are ne aue într-o as$ ori uşa pe are intr$m

/omnul, fireşte, nu înlătură ra7ostea pe care o atorăm părinţilor şi tuturor celor e aproape noştri; oar El <nsuşi ne-a poruncit această ra7oste: El +nsuşi Ji)a ar"tat dragostea pentSf$nta @ui >am"9 chiar pe (ruce fiind9 c$nd a #ncredinţat)o ucenicului iuit9 spre a)i fi Ioa



fiu #n locul S"u. *ici însă Aristos vor$eşte pentru vremurile e pri7oană şi suferinţe ce aşteaptă pe apostolii "ăi.

at$l şi mama se &or în%rioşa; %iul şi %iia se &or în%rioşa. Beap$$-te e /ristosD, îi &or spunBr$m'i u noi, nu plea e aas$= 9ii a toat$ lumea, las$ rein"a asta nou$, are te ia e la noi te ue poate la moarte= Ce-o s$ ne %aem noi atuni Jr s$ ne !at$, or s$ ne inuias$, or s$ nlase s$ r$!$m e %oame, poate iar or s$ ne ui$. Pentru asta te-am n$sut noiD, &or spunmama şi tata Ba s$ p$timim in aua ta aum, la !$tr'ne"eD.

iul şi fiica îţi vor cere socoteală că i-ai născut ca să aună de batocură, ca să fie dispreţuiprioniţi şi c#iar ucişi, până la a urla. :'asă pe )ristos, stai cu noi, să trăim cu toţii în pace.K astfel de clipe #otărâtoare, ucenicul trebuie să alea

/ristos sau p$rin"ii /ristos sau opiii

/e 8otăr#rea aceasta epine întrea7a lui veşnicie şi nu numai a lui, ci şi a ruelor lui. @u es

ale7ere mai ureroasă ec#t aceasta:

Şi n-o poţi lua acum pe un drum şi mâine pe altul. 4u poţi să-ţi rupi inima în două&,trebuie s-o pîntreaă ori pe un taler, ori pe celălalt.

Dacă te înc#ini lui )ristos, îi scapi şi pe ai tăi şi te scapi şi pe tine.

Dacă te înc#ini tatălui sau mamei sau fiului, sau fiicei tale, e lucru siur că ai să-i pierzi şi ei şi ptine. +entru că oricine tăăduieşte pe )ristos în faţa lumii, îl va tăădui şi pe el )ristos la înfricoşaPudecată în faţa 0atălui Ceresc şi a miilor de îneri şi sfinţi.

L "f#ntul +sior, pelusiotul i-a scris lui ilotei, care suferea pentru că ea nu i)$utise să intre înalta societate upă care t#n4ea "lava în viaţa aceasta e mai neînsemnată ec#t p#n)a păian4en, mai eşartă ca visul; riică-ţi aşaar mintea spre ceea ce are mai mare însemnătate se va linişti m#8nitul tău suflet. Cine um$lă upă ouă slăviri, nu o$#neşte nici una. Be poaînsă o$#ni pe am#nouă, acă pe una sin7ură o caută şi anume pe cea cerească. *şaar, acvoieşti cinstire, caut-o pe cea umne)eiască, in cer, e une poate să-ţi vină apoi şi cea e ppăm#nt.H D"crisoarea =, p. %2

Domnul le-a spus pe faţă apostolilor că este rea clipa #otărârii. Şi a adăuat! /uşmanii omulucasnicii luiH. 1dică! familia, care mai mult decât oricine altcineva pe lume, va vrea să-l oprească ucenicul lui )ristos de la urmarea 'ui şi mai mult decât oricine altcineva pe lume, îl va osânpentru că urmează lui )ristos. Cu adevărat, nu vrămaşii ne leaă pe noi de lumea aceasta, ci cei pcare-i iubim& nu străinii, ci ai noştri.Ca să facă mai uşoară clipa despărţirii şi ca să despovăreze cuetul celor ce lasă pentru /l casa loDomnul le spune dinainte să fie fără nici o riă, cum sunt vrăbiile. Să nu se înrioreze cei ceurmează pe /l despre cine îi va #rănii şi-i va îmbrăca în lipsa lor pe cei drai. 1ceştia vor îmbrăcaţi şi #răniţi de Cel ce #răneşte şi îmbracă şi păsările cerului. 4ici o vrabie nu cade la pămâfără ştirea şi fără voia cerescului nostru 0ată. Ba voi însăH şi la ai voştri, şi perii capului, to



sunt număraţiH. 'ăsa-ţi-i aşadar şi urmaţi-i ie. C#iar şi fiind lână ei, nu voi, ci Dumnezeu poartă de riă. 'e va purta mai departe de riă şi în lipsa voastră.

<nsă tată şi mamă, fii şi fiiceH au aici un înţeles ascuns. Prin tatăH şi mamăH se înţeleasemenea şi învăţătorii şi înrumătorii noştri care, prin învăţătura lor mincinoasă, i)voesc noi un u8 potrivnic lui Aristos şi Evan78eliei. *ceştia ne învaţă înţelepciunea păm#ntului, cecare slu4eşte mai mult trupul ec#t sufletul, cea care ne esparte e Aristos şi ne ro$eşte lumii.

Câtă vreme nu "l cunoaştem pe )ristos, ne uităm la aceşti îndrumători ai noştri ca la nişte idoli fie că-i ascultăm prin viu rai, fie că le citim cărţile, le dăm draostea noastră, cinstirea noastrrespectul nostru& ne înc#inăm lor în adâncul inimii. $ar cine îi iubeşte pe ei mai mult decât )ristos nu este vrednic de )risto

Prin fiiH şi fiiceH avem să înţele7em, upă înţelesul inlăuntru, faptele noastre, lucrurnoastre, cărţile noastre, într-un cuv#nt, tot ceea ce cu m#nrie socotim a fi roul minţii sau m#inilor noastre , în aceste prouse ale noastre stă toată inima nostră, ra7ostea noastră, fanoastră. /ar ce sunt toate aceste lucruri pe l#n7ă Aristos 0 5drenţe de fum în faţa soarelu

+ulbere a vremii lână marmura veşniciei9 Cine le iubeşte pe ele mai mult decât pe )ristos nu esvrednic de )ristos.

1 spus mai departe Domnul! : (i cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmea)ă Mie nu este vrenic MineK. Prin BrueD, tre!uie s$ în"ele#em mai înt'i eea e ne în%$"işea$ u&intele inaint

esp$r"irea e tat$ şi e mam$, e %iu şi e %ii$, e rue, e prieteni şi e în&$"$tori şi toate lururile noastre. Cruea e su%erin"$. +esp$r"irea oare.

Prin BrueD tre!uie, easemenea, s$ în"ele#em toate inurile şi urerile pe are are s$

înt'mpine în rumul s$u el e- urmea$ pe /ristos.

Draostea adevărată are nevoie de ertfă ca să se aprindă şi mai tare& bolnavul are nevoie dedoctorie amară ca să se facă bine.imeni nu urmea$ lui /ristos %$r$ s$ înt'mpine în alea sa su%erin"e, inuri, a#onie - şi ru%ie$ruia este alt%el. +e aeea spune +omnul $ %ieare tre!uie s$ îşi ia ruea sa.

<ncă mai tre$uie să înţele7em prin cruce nu numai c8inul şi urerile ce se a$at in afară asupomului, ci şi c8inul şi urerea pe care le încearcă omul c#n se esparte e sine însuşi e omsău cel vec8i, e o$iceiurile sale păcătoase, e patimile sale, e trupul său.

1ceasta este una din crucile cele mai rele şi nu poate fi purtată fără autorul lui Dumnezeu şi fămare draoste de )ristos. Dar este o cruce care trebuie luată cu orice preţ pe umeri. +entru că ziDomnul puţin mai departe! Cine ţine la viaţa lui o va piere, iar cine-şi piere viaţa lui pentMine o va 7ăsiH DMatei 6, 351dică! cine-şi ţine cu îndârire sufletul său cel vec#i, pânărit de păcate şi sleit de patimi, nereşitva pierde, pentru că nimic necurat nu poate intra înaintea feţei lui Dumnezeu. +ar cine îşi piersufletul cel vec8i, care se leapăă e el şi îl taie e la sine pentru Aristos - pentru naşterea sa cenouă, pentru înnoirea sa, pentru omul cel nou şi pentru sufletul cel nou - îl va afla; va afla ace

suflet nou, e o sută e ori mai strălucitor şi mai $o7at ec#t cel vec8i.



Şi tot astfel, cel care renunţă la tatăl sau la mama sa pământească sau la surori sau la fraţi sau soţie sau la copii, însutit va primi.

Prin BrueD mai tre!uie, în s%'rşit, s$ în"ele#em nepre"uita şi e &ia"$ $t$toare Cruea l /ristos.

u l$s$m eoparte o rue p$m'nteas$, o su%erin"$, a s$ o sim!$m u alta asem$n$toaru$m Cruea lui /ristos? neauri, urere, su%erin"$, pentru ur$"area e p$at, pentru înnoirsu%letelor noastre, pentru &ia"a &eşni$.

/ste ceea ce spune 1postolul +avel despre Crucea ântuitorului! +ar mie, să nu-mi fie a mlăua, ec#t numai în crucea /omnului nostru +isus Aristos, prin care lumea este răsti7nipentru mine şi eu intru lumeH DFalateni 9, !.

Pentru purt$torul e Cruea lui /ristos, lumea a murit şi el a murit lumii; a murit lumii şi e &iu +umneeu. @u-i e mirare că această cruce le este unora sminteală iar altora ne$unie Dc

Corinteni , 23.

2amenii cu suflete vec#i, păcătoşite, înrobiţi lumii şi patimilor, nu înţele alt fel de suferinţă deccea aducătoare de oarecare câşti! înduri câte ceva pentru avere, sănătate, lorie. +ar Crucea lAristos înseamnă suferinţă purtată pentru sănătatea şi averea sufletului, întru slava lui Aristo<mpăratul unei <mpărăţii noi şi sin7ura ra7oste a celor ce-B mărturisesc pe El.

*tunci Petru, răspun)#n, +-a )is +ată noi am lăsat toate şi i-am urmat ie. Ce oare va fi nou0 1postolul +etru a pus această întrebare în vremea când Domnul sfătuia pe tânărul boat, ca

căuta viaţa veşnică, să meară să-şi vândă averile, să le dea la săraci şi să vină apoi să-$ urmeze 'uiar tânărul se întristase, pentru că avea avuţii multeH DMatei 5, 22. 1tunci a întrebat +etru cede mai sus, iar %iserica a aşezat întrebarea lui laolaltă cu prima parte a /van#eliei de astăzi, pentstrânsa lor leătură du#ovnicească. Sfântul +etru a întrebat, în numele tuturor apostolilor, ce se întâmpla cu ei. 'ăsaseră totul! casă, familie, îndeletniciri - ca să vină după )ristos.

: +ar +isus le-a )is *evărat )ic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, c#n imului va şeea pe tronul slavei "ale, veţi şeea şi voi pe ouăspre)ece tronuri, 4uec#n ceouăspre)ece seminţii ale lui +srae*ăspunsul lui $isus la întrebarea lui +etru a fost pentru toţi apostolii! :le-a zisK. Dar printre ei se a

şi vânzătorul $uda. 2 să stea şi el pe un tron ; $uda încă nu "l vânduse pe )ristos, cu toate trădarea prinsese încă de pe atunci rădăcină în inima lui. +entru că ştia că $uda "l va vinde, Domna vorbit cu prevedere, condiţionând răsplata. 4-a spus! :voi toţiK, ci! voi cei ce Mi-aţi urmat MieCu aceste vorbe, $uda a fost scos afară, pentru că el a mers doar o bucată de drum cu )ristos şi niatunci urmându-' cu adevărat. Curând avea să se despartă cu totul de )ristos şi de apostoli, altavând să-i ia locul şi să stea în scaunul lui.

Domnul a făăduit mare plată apostolilor Săi credincioşi. /i vor fi udecători ai poporului $srael& nai tuturor oamenilor, pentru că numai )ristos va fi udecătorul întreii omeniri, ci doar ai israeliţil

din care sunt coborâtori.



4eamul care i-a udecat pe apostoli în viaţă, va fi udecat de ei la înfricoşata Pudecată, când toaneamurile şi seminţiile pământului se vor împărţi de-a dreapta şi de-a stâna, când unele se vc#ema la veşnică bucurie iar altele la veşnică osând

1tunci, la acea a doua naştere, vor şedea cei doisprezece apostoli la dreapta Domnului douăsprezece tronuri slăvite şi vor udeca poporul lor, poporul care i-a udecat pe ei în viaţa aceas

$ar udecata lor nu va fi o udecată a răzbunării, ci va fi o udecată a dreptăţii.*ăspunsul dat de Domnul apostolilor a fost numai pentru apostoli. Dar ântuitorul a mai adăuceva, un lucru care îi priveşte pe toţi ucenicii Săi credincioşi, din toate timpurile! : (i oricine a lăsfraţi sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau copii sau ţarine sau case, pentru numele Meînmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnicăK.

Şi cu adevărat, n-au primit apostolii şi sfinţii în această lume însutit mai mult decât au lăsat pentnumele lui )ristos; 4u s-au ridicat sute şi mii de biserici care le poartă numele în tot cuprinslumii; Şi, nu sute, ci milioane de oameni îi numesc pe ei părinţi ai lor şi fraţi9

ăăduinţa dată de Dumnezeu lui 1vraam s-a împlinit cuvânt cu cuvânt în sfinţii 'ui! odrasla ldu#ovnicească s-a înmulţit foarte, ca stelele cerului şi ca nisipul e pe ţărmul măriiH Dacere 2&. 4u au auns să fie atâtea sfinte femei, muceniţe şi fecioare, maici şi surori în du# atâtcredincioşi care, urmându-le pildă, s-au făcut ucenici ai lui )ristos;

4u se află şi în zilele noastre, aşa cum au fost neîntrerupt în toată istoria %isericii, apostoli şi sfinai lui )ristos, mulţime de fii şi fiice du#ovniceşti; 'ăsându-şi casele şi ţarinile, nu s-au făcut ale ltoate casele şi ţarinile credincioşilor ;

*enunţând la puţin - încă de la începutul lucrării lor apostolice - au primit, cu toţii, mult& nimeni nucea lipsă e nimic Dapte !, 3!. (lăstarele du#ovniceşti sunt cu mult mai multe decât cele dutrup. Câştiul în du# este nemăsurat mai mare decât cel material. $ar Domnul adauă că vor primi toţii, mai presus de toate, :viaţa veşnicăK.

+n #nţeles ascuns9casă înseamnă suflet vec8i, păcătos;

fraţi şi surori, tată, mamă şi soţie înseamnă le7ăturile păm#nteşti ale sufletului;copii înseamnă faptele noastre rele,iar ţarini înseamnă întrea7a lume a simţurilor, cu tot cu trupurile noastre.

Cine lasă toată zestrea pentru )ristos, va primi însutit mai mult şi mai bun decât avea înainte. Şmai presus de toate, viaţa veşnicăH.

Domnul foloseşte numărul o sută ca să înfăţişeze plinătatea darurilor pe care le vor primcredincioşii. 4u sute, ci sute de mii de oameni au lăsat toate şi au primit totul. 0uturor acestoracelor ca ei le este înc#inata duminică de astăzi - Duminica tuturor Sfinţilor.

Jnii din aceşti sfinţi, cei mai cunoscuţi, sunt pomeniţi aparte peste an. +e lână ei însă ave



mulţime uriaşă de sfinţi care au rămas ascunşi vederii omului dar nu şi lui Dumnezeu 1totştiitoruEi sunt >iserica lui Aristos cea $iruitoare, cea slăvită şi stau în str#nsă le7ătură cu noi, casuntem aici, pe păm#nt, oştenii >isericii lui Aristos cea luptătoare. +rin ei străluceşte Domnul soarele între stele, pentru că sunt măulare ale trupului BuiH DEfeseni %, 36.

Sunt vii, sunt puternici, sunt aproape de Dumnezeu. Şi sunt aproape şi de noi. Poart" ne#ncetat gri" 8isericii lui Dumnezeu de pe p"m$ntL ne #nsoţesc ne#ntrerupt de la naştere la moarteL n

aud rugile9 ne ştiu necazurile9 ne aut" cu puterea şi cu rug"ciunile lor care se #nalţ" ca fumde t"m$ie stră$ăt#n înălţimile în7ereşti p#nă la tronul lui /umne)eu D*pocalipsa ', 3-!.

:unt mueniii şi mueni"ele lui /ristos, s%in"ii şi e +umneeu purt$torii P$rin"i, p$stori în&$"$tori ai iseriii, împ$ra"i şi împ$r$tese are u e&la&ie au ap$rat iseria lui /ristos pri#onitori; m$rturisitori şi anaore"i, pustnii &ie"uitori în sin#ur$tate, st'lpnii şi ne!uni pent/ristos, într-un u&'nt, to"i ei întru are ra#ostea lui /ristos um!reşte orie alt$ ra#oste pp$m'nt şi are, pentru /ristos, au l$sat toate şi au r$!at p'n$ la s%'rşit, m'ntuinu-se şi pe ei u'n şi pe al"ii la m'ntuire.

/i ne aută şi pe noi, în zilele de acum, să ne mântuim, pentru că nu se află într-înşii iubire de sinese bucură, de-ar fi să se mântuiască oameni cât mai mulţi şi să aună la slava de care ei înşişi bucură. /i toţi sunt B$iruitori prin creinţă

/i toţi au stins văpaia patimilor care făceau scrum firea omenească cea slabă. ulţi au îndurbatocură şi prioană, lanţuri şi înc#isoare şi la urmă, supliciu. ulţi din aceştia, de care lumea era vrednică, au pribeit pe faţa pământului, în pustii şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturpăm#ntului DEvrei , 3'.

(iaţa aceasta este o încercare a lucrării noastre, iar răsplata o vom primi în veacul ce va să vină. au trecut cu strălucire încercarea şi acum ne aută şi nouă, ca să nu fim ruşinaţi ci să trecem şi nîncercarea cu bine, aunând asemenea lor în împărăţia lui Dumnezeu.

>inunat este Dumnezeu #ntru sfinţii S"iF8iserica pr"znuieşte anume aceast" Duminic" a tuturor Sfinţilor #n prima duminic" dupPogor$rea Duhului Sf$nt9 ca s" ne #nveţe: c" apostolii9 ca şi toţi sfinţii9 s)au ar"tat cei mai maeroi din istoria neamului omenesc9 nu at$t prin propriile puteri c$t prin inecuv$ntata putea Duhului Sf$nt. Ei s-au 8rănit cu p#inea lui /umne)eu, s-au în)estrat cu purtarea e 7ri4ă a l/umne)eu, s-au înarmat cu armele lui /umne)eu. @umai aşa au putut să stăruiască în luptă,

înure totul şi să $iruiască în toate.

L "f#ntul Macarie E7ipteanul ne învaţă, in trăirea lui, că omul tre$uie să se îneletniceasînelun7 cu fapta cea $ună, cu mare străanie şi 8otăr#re; a$ia atunci /umne)eu vine şi sălăşluieşte în el şi el în /omnul şi /omnul <nsuşi seamănă într-însul poruncile "ale, umpl#nl e roae u8ovniceştiH Dmilia 5

Ca şi pilda apostolilor, pilda tuturor sfinţilor ne înfăţişează prea dulcele şi marele adevăr Dumnezeu nu-Şi trimite sluitorii la păşune fără #rană, nici fiii la câmp fără unelte, nici soldaţii

bătălie fără arme.



Slav" fie Domnului prea #nalt9 care sl"veşte pe sfinţii S"i #ntru iruinţ" şi Se sl"veşte #ntr)#nşi

: (i mulţi int#i vor fi pe urmă şi cei e pe urmă vor fi înt#i K. 1stfel înc#eie Domnul profeticul Scuvânt către apostoli, cuvânt ce s-a împlinit şi se împlineşte până astăzi, având însă a-şi primsuprema împlinire abia la Pudecata de 1poi. 1postolii erau priviţi ca :cei de pe urmăK în $srael, când fariseii şi toţi făţarnicii prioniţi ai apostolilor erau :cei dintâiK! *m a4uns ca 7unoiul lum

ca măturătura tuturor, p#nă astă)iH D+ Corinteni !,3.Dar apostolii au auns cei dintâi, iar prionitorii lor cei din urmă şi în cer şi pe pământ. (ânzător$uda era printre cei dintâi, dar prin trădarea lui Dumnezeu a auns cel din urmă. ulţi sfinţi ersocotiţi codaşi, dar au auns în frunte, în vreme ce c#inuitorii şi batocoritorii lor au căzut din cinstce-o aveau în oc#ii lumii şi sunt ultimii înaintea feţei lui Dumnezeu. <tuni, la n%rioşatul Kue", &a esoperi $ %oarte, %oarte mul"i are sunt ast$i pri&i"i a ei int'i între noi, &or o!orî ptreapta ea mai e pe urm$, iar mul"i in ei e sin#uri se sootes şi sunt sooti"i şi e lume a ultimii, se &or în$l"a şi &or %i ei int'i.

Cuvântul acesta are şi un înţeles lăuntric.

+n noi9 #n fiecare9 se d" o lupt" #ntre omul nostru de os şi cel de sus. C#n în noi stăp#neşceea ce este 4osnic, 7rosolan, păcătos şi şovăielnic, atunci omul cel e 4os este cel int#i şi aînt#ietate asupra omului e sus.

Dac" omul #şi m"rturiseşte p"catele9 se c"ieşte şi primeşte #mp"rt"şire de 7ristos cel viatunci omul e 4os cae şi este cel in urmă, pe c#n cel no$il se riică e pe ultimul loc pprimul.

Ji9 dimpotriv"9 c#n în noi omneşte frumuseţea şi înălţimea lui Aristos, în smerenie ascultare către /omnul, în creinţă şi fapte $une, atunci omul cel e sus stă la locul lui, care esal înt#ietăţii, iar omul e 4os pe locul cel mai e 4o

/ar, vai, se poate înt#mpla ca astfel fiin, omul $un şi evlavios să se $i)uie prea mult pe sine, une se naşte m#nria, iar in m#nrie toate relele prin care 4osnicul se proţăpeşte iarăeasupra iar omul no$il e împins în ultimul r#n. (i aşa cel in urmă a4un7e înt#iul, iar înt#icel in urmă.

2reuie de aceea s" fim ne#ncetat cu luare)aminte de sine şi s" nu ne #ncredem prea mult #n n#nşine9 ci toat" n"dedea s" ne)o punem9 cu rug"ciune9 #n Domnul şi #n iruitoarele Sale armde har.

Toate le pot întru Aristos, cel ce mă îm$racă cu putereH Dilipeni !, 3, )ice *postolul Pavel.

Toate le putem, , atotputernice /oamne, prin Tine şi prin puterea Ta ăinuitoare în noi.

@u putem nimic e la noi înşine, afară oar e păcat. ără Tine suntem flăm#n)i, fără Ti



suntem 7oi, Părinte. "untem sla$i şi neînarmaţi fără Tine, Conucătorul nostru în luptă. Cu Tinavem toate şi putem toate, , M#ntuitorul nostru cel ne$iruit.

Cu mulţumită pentru toate, ne ru7ăm ie nu ne trece cu veerea, nu-i întoarce a4utorul e noi c#t vom trăi:

ie se cuvine slavă, , /oamne +isuse, împreună cu Tatăl şi cu "f#ntul /u8, Treimea cea e

fiinţă şi neespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. *mi

Sf$ntul Ignatie 8riancianinov ) (uv$nt de #nv"ţ"tur" #n Duminica tuturor Sfinţilor9 cea dintdup" (incizecime ) Semnul aleşilor lui Dumnezeu

/eci, tot cela ce Mă va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor, şi Eu îl voi mărturisi pre înaintea Tatălui Meu, Carele este în ceruri. +ar cela ce se va lepăa e Mine înaintea oameniloMă voi lepăa şi Eu e #nsul înaintea Tatălui Meu, Carele este în ceruri DMt. 6, 32-33.

1sta a răit Domnul ucenicilor Săi, care stăteau atunci înaintea feţei 'ui& asta a zis 1toatevăzătorDomn, Care priveşte viitorul îndepărtat ca pe cele de faţă H le-a zis tuturor ucenicilor Săi, fădeosebire de vreme şi de loc& asta ne-a zis Domnul şi nouă, celor ce stăm aici, în biserica 'ui, cane-am înscris în numărul ucenicilor 'ui prin Sfântul %otez. ulerul aleară cu repeziciune de la ucapăt la celălalt al cerului! şi #otărârea Domnului ne-a auns după optsprezece veacuri, vestită noastăzi prin /van#elie în toată puterea şi limpezimea sa. ?cenici ai /omnului nu sunt cei caoar se numesc creştini, upă numele Bui, nici cei care oar au luat asupra lor fă7ăuinţeslu4irii Bui. ?cenici sunt cei ce <l mărturisesc în c8ip lucrător ca /omn al lor, care îl mărturiseîn c8ip lucrător că "tăp#n cu repturi epline asupra lor şi ca <mpărat =eşnic, urm#nînvăţăturii Bui ca învăţăturii /omnului lor, împlinin poruncile Bui ca pe poruncile /omnullor. Mărturisirea tre$uie săv#rşită cu mintea, cu inima, prin cuv#nt, prin faptă, întrea7a viaţJuşinea, sfiala, şovăiala sunt e neîn7ăuit în mărturisire.

ărturisirea cere lepădare de sine #otărâtă. /a trebuie să fie solemnă. /a trebuie să fie împlinită în faţa întreii lumi, înaintea Sfinţilor îneri şi înaintea înerilor căzuţi, înaintea oc#ilor pământulşi ai cerului. +riveală ne-am făcut şi lumii şi înerilor şi oamenilor 6$ Cor. I, B7, spune despre sinedespre ceilalţi 'ui - Sfântul 1postol +avel. 1postolii nu s-au ruşinat şi nu le-a fost frică sămărturisească pe Dumnezeu-2mul, Cel omorât cu moarte de ocară, Cel osândit de udecabisericească şi lumească, nu s-au ruşinat şi nu le-a fost frică să "l mărturisească înaintea udecă



bisericeşti şi lumeşti, înaintea cea mai puternicilor şi a înţelepţilor pământului, înaintea tiranilor şc#inuitorilor, înaintea c#inurilor şi caznelor, înaintea morţii silnice. 1celaşi fel de mărturisire adus prinos Domnului sfinţii mucenici, care au adăpat toată întinderea pământului cu sânele lcare au făcut să răsune tot pământul de sfânta mărturisire a adevăratei cunoştinţe de Dumnezeucinstiri a lui Dumnezeu. '-au mărturisit pe Domnul, prin nevăzută mucenicie şi statornică lepădade sine credinţă, de-a lunul întreii vieţi, cuvioşii mona#i! ei au sluit drept leătură a pământulcu cerul, a înerilor cu oamenii, fiind ai cerului în vremea petrecerii lor pe pământ, intrând încă d

vremea petrecerii lor pe pământ în împărtăşire cu înerii şi în cetele lor. '-au mărturisit pe Domnprin dispreţuirea şi prin călcarea principiilor lumeşti acei bineplăcuţi ai lui Dumnezeu care s-nevoit în milocul lumii, despre care pe drept am putea lea cuvintele /van#eliei! /i în lume sundar din lume nu sunt 6"n. =, ==, =G7.

ărturisirea Domnului, însoţită de #otărâta şi deplina lepădare de lume şi de sine, a fost semntuturor Sfinţilor. Cine mărturiseşte pe Domnul, în vremea pribeiei sale pământeşti, cu mărturisirpe care a poruncit-o Domnul, cine dovedeşte prin viaţa sa că "l mărturiseşte neabătut drept DomnDumnezeu al său, despre acela mărturiseşte Domnul că este ucenic al Său, apropiat al Său -mărturiseşte nu doar în faţa lumii întrei, ci şi în faţa lui Dumnezeu-0atăl. ărturisirea omului căt

Dumnezeu-iul înaintea lui Dumnezeu-0atăl este aducerea acelui om în cea mai strânsă unire Dumnezeu 6"n. =I, @>7. ărturisirea de Dumnezeu rânduită, lui Dumnezeu plăcută, a lui Dumnezde către om este semnul aleerii acelui om de către Dumnezeu. Cuprinderea în rândul celor aleeste rodul bunei îndreptări a voii omeneşti.

ărturisirea slăbănoaă, cu două înţelesuri, nu e primită, e lepădată ca ne-trebuincioasă, nevrednică de Dumnezeu. 4u este de auns mărturisirea în adâncul sufietului! este neapărată nevode mărturisirea cu ura şi cu cuvântul. 4u este de auns mărturisirea cu cuvântul! este neapăranevoie de mărturisirea cu faptele şi cu viaţa.

CăN cine se va ruşina e Mine şi e cuvintele Mele întru acest neam prea curvar şi păcătos, iul mului "e va ruşina e el c#n va veni întru slava Tatălui "ău cu sfinţii în7eri DMc. ', 3'0rebuie nu numai să mărturisim pe Domnul, nu doar să recunoaştem Dumnezeirea şi stăpânirea 'H trebuie să mărturisim învăţătura 'ui, trebuie să mărturisim poruncile 'ui. "mplinirea lor împotriobiceiurilor îmbrăţişate îndeobşte în societatea omenească este mărturisirea Domnului şi cuvintelor 'ui înaintea oamenilor.Societatea omenească este numită ,,păcătoasă şi :prea curvarăK, fiindcă ea, în cea mai mare parte, a aplecat către viaţa păcătoasă, a vândut şi a sc#imbat draostea către Dumnezeu cu draostea cătpăcat. 2biceiurile care domnesc în lume, ce au însemnătatea unei lei mai presus de toate lei

sunt potrivnice, vrămaşe vieţuirii bineplăcute lui Dumnezeu. (ieţuirea bineplăcută lui Dumnezeste obiect de ură şi de batocuri pentru lumea trufaşă. +entru a scăpa de ura lumii, de prioanele de săeţile ei, inima slabă, neîntărită în credinţă, se pleacă spre a face pe placul oamenilor, trădea"nvăţătura Domnului, iese din numărul celor aleşi. Domnul îi întăreşte pe ucenicii Săi credincioşia faţă de /l şi faţă de învăţătura 'ui, întăreşte printr-un cuvânt înfricoşător, printr#otărâre înfricoşătoare, rostită la bună vreme.

Deci, tot cela ce ă va mărturisi pre ine înaintea oamenilor, şi /u îl voi mărturisi pre el înainte0atălui eu, Carele este în ceruri. $ar cela ce se va lepăda de ine înaintea oamenilor, ă v

lepăda şi /u de dânsul înaintea 0ată lui eu, Carele este în ceruri.



1târnarea de societatea omenească este mai slabă decât atârnarea de familie. ai lesne e să scapi supunerea faţă de cerinţele societăţii decât să scapi de supunerea faţă de cerinţele familiCerinţelor familiei le vine în autor leea firească şi când cerinţele acestea impreună lăsuiesc leea lui Dumnezeu, le aută însăşi leea lui Dumnezeu.

"lu4itorul lui Aristos este aeseori aruncat în neumerire e cerinţele care se $at cap în ca

neştiin a cărei împlinire tre$uie socotită rept $ineplăcută lui /umne)eu. /omnul, Careprevă)ut neumerirea aceasta, o e)lea7ă în c8ip c#t se poate e mulţumitor. El a împlinînţelesul cuvintelor sus-arătate prin cele ce urmea)ă Cel ce iu$eşte pre tată sau pre mamă mmult ec#t pre Mine, nu este Mie vrenic, şi cel ce iu$eşte pre fiu sau pre fiică mai mult ec#t pMine, nu este Mie vrenic DMt. 6, 3&. :Cel care dă întâietate voii părinţilor sau a oricăror rudedupă trup în faţa voii ele, cel care dă întâietate felului lor de a ândi şi cuetării lor în faînvăţăturii ele, cel care le face lor pe plac mai mult decât ie, acela nu este vrednic de ineK.

8reutăţile şi piedicile ce se ridică înaintea mărturisirii lui )ristos lucrând asupra creştinului dinafaau puţină însemnătate faţă de reutăţile şi de piedicile pe care el le află înlăuntrul său. +ăcatu

trăind în minte, inimă, trup, este de-a dreptul potrivnic mărturisirii lui )ristos, mărturisirii prîmplinirea poruncilor 'ui& păcatul lucrează cu îndărătnicie împotriva acestei împliniri. "nsuşi binefiresc, vătămat fiind de către păcat, înreunează mărturisirea, străduindu-se din răsputeri să bae această mărturisire, să amestece cu ea mărturisirea valorilor irii căzute. +rin această amestecare nimiceşte mărturisirea lui )ristos, pe seama irii căzute este pusă o cădere nedeplină, $ se răpeînsemnătatea lui )ristos, însemnătate care, fiind atotdesăvârşită, nu suferă amestecare şi ceînţeleerea #otărâtoarei vătămări a firii de către cădere 68al. F, I& @, =G, @=7.

* te feri e societatea omenească, e rue, e cu putinţă ar une poţi să fu7i e tine însuţ

?ne să te ascun)i e firea ta0 Cum să te i)$ăveşti e ea0 +entru a ne slobozi de firea căzuDomnul porunceşte să răstinim această fire, adică să ne $epădăm de raţiunea ei şi de voia ei, pironim lucrările minţii şi imboldurile inimii de poruncile /van#eliei. 1stfel, cari sunt ai l)ristos şi-au răstinit trupul împreună cu patimile şi cu poftele 68al. F, @I7. /i au răstinit cuetartrupească şi voia firii căzute, pe care se întemeiază şi se zidesc imboldurile păcătoase ale sufletulşi ale trupului, viaţa păcătoasă. "n acest c#ip, lumea a fost răstinită pentru 1postol, iar 1postopentru lume 68al. G, =I7.

Sfântul David se rua lui Dumnezeu să îi dea putere ca să fie în stare de asemenea răstinir:+ătrunde cu frica 0a cărnurile mele 6+s. ==A, =@>7, altfel spus cuetarea mea trupească şi voia me

ca ele să rămână în nelucrareK9 M+une robului 0ău cuvântul 0ău intru frica 0a 6+s. ==A, ?A7, :ca mă călăuzesc fără abatere în lucrarea mea cea văzută şi nevăzută numai după cuvântul 0ăuK. Civa omorî firea sa că)ută cu sa$ia învăţăturii lui Aristos, care va piere sufletul său pentru Minşi pentru Evan78elie, a )is /omnul, acela îl va afla, acela îl va m#ntui DMt. 6, 35; Mc. ', 3%Dimpotrivă! cine va face după socotinţele şi după imboldurile firii căzute, socotindu-le 6în c#reşit7 drept bune, cela ce şi-a aflat sufletul său, îl va pierde. Cela ce nu a luat crucea sa, care npus asupra sa 4u7ul poruncilor Mele şi să vie upă Mine întru lepăare e sine, ci va urma luişnu este Mie vrenic DMt. 6, 3', 35.



(oind a lămuri în c#ipul cel mai îndestulător cu putinţă soarta aleşilor lui Dumnezeu în timp şi veşnicie, Sfânta %iserică a rânduit astăzi să se citească, după înfricoşata, nepărtinitoare#otărâtoarea udecată ieşită din ura lui Dumnezeu, pe care am auzit-o, răspunsul Domnului întrebarea Sfântului 1postol +etru. 1tunci răspunzând +etru, a zis 'ui! +ată, noi am lăsat toate am urmat ie oare ce va fi nouă0H DMt. 5, 2&. Domnul a făăduit o cinstire deosebită celdoisprezece apostoli. Dumnezeu-2mul este sinurul "mpărat (eşnic al lui $srail, adică "mpărattuturor creştinilor, acestui $srail du#ovnicesc, ce trebuie să se alcătuiască din toate popoare

pământului şi să sălăşluiască pământul făăduinţei - cerul! apostolii Dumnezeu-2mului, prmilocirea căruia au fost supuse Dumnezeu-2mului toate popoarele, au devenit în c#ip firecăpetenii şi udecători ai acestui nou $srail, acestui popor veşnic, ceresc. După ce le-a arătapostolilor însemnătatea lor în starea celei de-a doua naşteri 6t. =B, @A7 omeneşti, Domnuladăuat! (i tot cel ce a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, safeciori, sau 8ole DMt. 5, 25 pentru Mine şi pentru Evan78elie DMc. 6, 25, însutit va lua vremea aceasta, întru pri7onire, şi în veacul cel viitor viaţă veşnică DMc. 6, 36; cf. Mt. 5, 25.

+rionire este numită viaţa pământească. /a e sur#iun, fiindcă oamenii au fost aruncaţi pe pămâşi supuşi pribeiei pătimitoare pe el pentru călcarea poruncii dumnezeieşti. /a este loc şi vreme

sur#iun pentru următorii lui )ristos, fiindcă în ea domneşte stăpânitorul acestei lumi, în precumpăneşte stăpânirea păcatului, vrămaşă următorilor lui )ristos, care îi prioneşte fără încetacu prioană necontenită, înverşunată. /i sunt supuşi c#inuirii în fel şi c#ip de către păcat atînlăuntrul lor, cât şi în afară! cu răutate încrâncenată şi viclenie de necrezut lucrează împotriva ldu#urile căzute, ce însetează de pierzarea lor& lucrează împotriva lor cu pornire cei mai mulţi dintoameni, care s-au înrobit de bună voie du#urilor căzute şi care le sluesc drept unealtă oarbnefericită& lucrează împotriva lor propriile patimi şi împătimiri.

0ocmai în acest sur#iun vremelnic vor primi următorii lui )ristos însutit faţă de ceea ce au pără

pentru )ristos şi pentru învăţătura 'ui. /i vor primi în c#ip simţit #arul 1totsfântului Du#. aţă mânâierea pe care o aduce #arul dumnezeiesc, nimicnicie sunt toate bucuriile, toate plăceracestei lumi& faţă de boăţia du#ovnicească, faţă de slava du#ovnicească, nimicnicie sunt toaboăţiile lumii, toată slava ei& desfătările păcătoase şi trupeşti sunt în oc#ii sfinţilor lui Dumnezspurcăciuni scârboase, pline de amărăciune uciătoare& starea celor slăviţi şi boaţi ai acestei lumeste asemenea mormintelor văruite, care pe dinafară strălucesc, însă pe dinlăuntru sunt pline stricăciune şi de putoare - însuşiri nedespărţite de orice #oit. +e bună dreptate, :#oitK trebuie numsufletul lovit de moartea veşnică, care e despărţirea de )ristos.

0oate bunătăţile şi întâietăţile pământeşti îl părăsesc pe om, rămân pe pământ atunci când omu

potrivit leii cu neputinţă de ocolit şi neînduplecate a morţii, va părăsi pământul, se va muta veşnicie fără putinţă de întoarcere. )arul dumnezeiesc urmează altă rânduială! el însoţeşte ptărâmul de dincolo de mormânt pe cel ce l-a aonisit aici. "ndată ce omul aruncă de pe sine, ca nişte obezi, trupul,QatunciR #arul, ca şi cum ar fi fost strâmtorat până atunci de trup, se desfăşoalar şi cu măreţie. /l slueşte drept c#ezăşie şi mărturie pentru alesul lui Dumnezeu. Când acesta înfăţişează la udecată, ce îl aşteaptă pe fiecare om după moartea sa, arătând mărturia sa şi zălosău, atunci, potrivit lor, ca urmare loică a lor, i se dau în cer boăţii, frumuseţi, plăcdu#ovniceşti, veşnice, nerăite şi fără marini. "n veacul cel viitor el va moşteni viaţa veşnică, a zDomnul - viaţă atât de îmbelşuată şi de aleasă încât omul trupesc, care în udecăţile despre ce



necunoscute lui se întemeiază pe concepţiile sale despre cele pe care le cunoaşte, nu poate să-alcătuiască despre ea nici o concepţie prin milocirea propriei cuetări.

ie ca şi nouă să ni se dăruiască, pentru mărturisirea neabătută a Domnului, a moşteni această viacare este ătită pentru noi toţi de către neurmata, nemărinita milă a Domnului, Celui ce nerăscumpărat pe noi prin Sine. 1minK.

Din "f#ntul +7natie >riancianinov, Preici, Eitura "op8ia, >ucureşti, 266

Sf$ntul Iustin Popovici: ;Sfinţenia este starea normal" a sufletului nostru < S" te sfinţeşti t

#nsuţi mai #nt$i şi apoi s" sfinţeşti pe alţii;



Mântuirea constă în sfinţirea omului prin Du#ul SfântE 4ăscuţi pentru Du#ul Sfânt, prin sfinţşi luminare, creştinii sunt şi rămân creştini numai în Du# Sfânt, de aceea se şi numesc sfinţiK.

Doliu pentru )ristos. CulJ'0J*1 Ş$ S$43/4$/

M"n afara Sfinţilor nu eistă învăţători şi pedaoi adevăraţi, nici o cultură adevărată fără sfinţeni4umai sfântul este adevăratul pedao şi învăţător& numai sfinţenia este adevărata lumină. Cultuadevărată, luminarea adevărată, nu sunt nimic altceva decât iradierea sfinţeniei. 4umai sfinţii sucu adevărat luminaţi. Sfinţenia trăieşte şi respiră prin lumină, iradiază şi acţionează în luminSfinţind, sfinţenia în acelaşi timp luminează şi învaţă. /istă o anume identitate intre sfinţenie

luminare. "n realitate, cultura înseamnă luminare, luminare prin sfinţenia în Du#ul Sfânt, Care espurtătorul şi creatorul sfinţeniei şi al luminii şi al cunoştinţei. Şi, întrucât sunt sfinţiţi şi luminaţi Du#ul Sfânt, sfinţii sunt şi adevăraţi învăţători şi pedaoi.

Sfinţenia este unire după #ar cu Dumnezeu, adică unire cu 'oosul cel veşnic, cu sensul vieţii şi eistenţei& tocmai în aceasta constă plinătatea şi desăvârşirea personalităţii şi eistenţei omeneşti.2 astfel de sfinţenie #arismatică este sufletul culturii. iindcă, dacă cultura nu ne descoperă senscel veşnic al vieţii, mai este, oare, nevoie de ea; ai bine să fii tiru în milocul unlei sau leu pustie decât un om lipsit de cultura sfinţeniei.

Cultura fără sfinţenie, MluminareaK fără sfinţirea în Du#ul Sfânt, acestea le-a inventat /uropa idolatria ei umanistă. 4-are importanţă dacă această idololatrie se manifestă în cultul papei sau cultul %ibliei, în cultul mecanicii, sau în cultul modei. 1devărata cultură, ortodoă şi evan#elicluminează pe om cu lumina dumnezeiască şi-l conduce 6MlumineazăK7 spre tot ceea ce esnemuritor şi veşnic, dumnezeiesc şi sfânt. /a alună tot păcatul şi biruie orice moarte şi de aceea, îl curăţeşte pe om, îl sfinţeşte, îl face nemuritor, veşnic, nestricăcios.

Da, numai sfântul este adevăratul învăţător şi pedao, numai MsfântulK este adevăratul Mluminătoşi numai MsfinţeniaK este adevărata MluminareK. 1cesta este adevărul evan#elic pe care



descoperit Domnul şi Dumnezeul nostru $isus )ristos şi pe care l-a păstrat 2rtodoia. 1scultpoporul nostru ortodo, pătrundeţi în sanctuarul sufletului său. 4u vedeţi că el a identificat noţiunde cultură cu noţiunea de sfinţenie, noţiunea de MînvăţătorK 6MluminătorK7 cu noţiunea de Msfânt0oate acestea poporul nostru ortodo le-a personificat în persoana sfinţilor şi, îndeosebi, în persoaSfântului Sava, cel dintâi şi cel mai mare sfânt, luminător şi învăţător al lui. 1ceastă conştiinţăpoporului nostru ortodo este în acelaşi timp şi concepţia şi criteriul lui cu privire la cultură. Daceea, el nu recunoaşte cultura sau MluminareaK fără MsfinţenieK şi nu primeşte ca învăţător pe cel

nu are sfinţenie. 4u cumva aceasta este raţiunea rezervei lui şi a neîncrederii lui faţă MluminătoriiK moderni;

De la învăţătorii şi pedaoii lui, poporul nostru cere în primul rând sfinţenia. 1colo unde nuăseşte, el ştie că nu eistă cultura. Conştiinţa şi concepţia aceasta a culturii ca sfinţenie, luminare de la lumina lui )ristos, a devenit cu timpul concepţia poporului nostru ortodo. /l vrea o cultură europeană epidermică, mecanică, o luminare eterioară, ci vrea cultura Sfinţil+ărinţi şi învăţători ai %isericii, cultura Sfântului Sava, care este în întreime evan#elică, întreime creştină, este a lui )ristos. ără Dumnezeul-om )ristos, *atso ar fi rămas penttotdeauna *atso şi n-ar fi devenit niciodată Sfântul Sava, adică Sfântul luminător al sârbilor. Ca

toţi ceilalţi sfinţi, Sfântul Sava şi-a clădit sfânta sa personalitate pe temelia ascetismului! MDomneste luminarea mea şi ântuitorul meuK 6+salm @G,=7.

ântuirea omului de păcat, rău şi moarte prin )ristos constituie adevărata cultură şi luminareomului. Cultul plin de evlavie şi respectul faţă de Sfântul Sava şi faţă de toţi sfinţii mărturiseşte pentru poporul nostru omul nu poate fi un învăţător, dacă nu este sfânt. "ntreaa noastră istodovedeşte lămurit că numai sfinţii au fost adevăraţi învăţători şi MluminătoriK şi numai pe eirecunoaşte poporul nostru. "n timp ce pe noi, contemporanii lui, clerici şi laici, a şi început să nu nmai recunoască drept adevăraţii conducători şi învăţători. 4u cumva aceasta se datorează no

înşine, care am trădat şi am părăsit concepţia evan#elică, ortodoă a poporului nostru cu privire cultură, că lupta pentru sfinţenie, pierzându-ne în labirintul facultăţilor şi universităţilor scolasticprotestante;

Separată de sfinţenie, opusă /van#eliei, cultura devine o traică sforţare zadarnică. 'ucrul mape care poate să-l realizeze pentru om o cultură superficială, epidermică, este acela de a-l sc#imîntr-o fiară cu c#ip de om, instruită, dar sălbaticăE "n vreme ce din adâncul sufletului poporulnostru ortodo se ridică lasul! fără sfinţenie nu eistă cultură şi educaţie& fără sfinţi nu eispedaoi şi învăţători. 4u este aceasta /van#elia; 4u este aceasta 2rtodoia; Şi dacă nu suaceasta, atunci la ce mai avem nevoie de ele;

=eniţi să sila$isim în ru7ăciune Evan78elia rtooGiei şi rtooGia Evan78eliei. /omnul nost+isus Aristos este sfinţirea noastră şi luminarea noastră, lumina noastră şi cultura noastră Dve)Corinteni ,36; +oan ',2. El a parcurs toată calea vieţii omeneşti şi a făcut cu putinţă întrea7lucrare a sfinţirii şi luminării omului prin aevărul veşnic şi viaţa veşnică. /acă eşti neumerînaintea unui lucru oarecare sau nu ştii ce tre$uie să faci, înreaptă-ţi privirea către /omn+isus şi întrea$ă-te în sinea ta ar fi făcut El lucrul acesta0 (i, acă El l-ar fi făcut, fă-l şi tpentru că lucrul acela va fi sf#nt şi va sfinţi şi va lumina. /acă însă *cela nu l-ar fi făcut, nu-l fnici tu, pentru că va fi ceva necuvios şi va uce la întuneric şi la moarte.



"n condiţiile acestei vieţi omul dobândeşte sfinţenia trăind sfânta dreptate a lui )ristos ca şi conţinal personalităţii lui 6vezi *omani G,=B7. Sufletul său se sfinţeşte şi se luminează atunci când eercită pe sine şi trupul său în ânduri sfinte, în simţiri sfinte, în sfinte dorinţe, în fapte sfinte. roada acestora este Mviaţa veşnicăK 6*omani G,=B-@@7. "nrobirea trupului, a sufletului şi a simţurilfaţă de păcat, duce la moartea din care nu eistă înviere 6*omani G,=B.@=-@@7. Din robia păcatuomul se eliberează prin )ristos, dacă prin nevoinţele în #ar ale credinţei şi ale draostei, aruăciunii şi postului, ale smereniei şi blândeţii, ale răbdării şi iertării, se sc#imbă pe sine, ziua

noaptea, dintr-un păcătos în om fără de păcat, dintr-o fiinţă mărinită într-una veşnică.Sfinţenia este starea normală a sufletului nostru după c#ipul lui Dumnezeu& de aceea, sfinţennoastră este voită de Dumnezeu! MCăci aceasta este voia lui Dumnezeu! sfinţirea noastrăK 0esaloniceni I,?7. 1ceasta o vrea Dumnezeu de la noi, aceasta o cere şi în ea constă toată voia 'faţă de noi. $ar noi săvârşim voia 'ui numai dacă facem ceea ce este sfânt, ceea ce se sfinţeşte luminează. 4umai atunci ne sfinţim şi ne luminăm. 'ucrul acesta este cu putinţă să-l izbutim, dane menţinem întotdeauna într-o dispoziţie sfântă prin eercitarea în #ar a virtuţilor-nevoinţelevan#elice& dacă îndrumăm pe calea sfinţirii şi luminii evan#elice toate ândurile noastre, toasimţămintele şi faptele noastre 6vezi $ 0esaloniceni I,=-G7.

"ntreaa /van#elie se rezumă într-o sinură poruncă a lui Dumnezeu către noi toţi! Miţi sfinţi, cusfânt sunt şi /uM 6$ +etru =,=G7. "n nerăita Sa condescendenţă, Dumnezeul iubirii îi face pe oameeali cu /l! pentru Dumnezeu şi pentru oameni sunt valabile aceeaşi /van#elie, acelaşi #ar, acelaadevăr, aceeaşi dreptate, aceeaşi viaţă, aceeaşi bunătate! MCăci Cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţedintr-unul sunt toţiK 6/vrei @,==7. De aceea calea creştinilor este Mcalea sfinţilorK 6/vrei A,A1postolul sfătuieşte pe creştini! MDupă Sfântul care v-a c#emat pe voi - adică după )ristos - aşa voi fiţi sfinţi în toată petrecerea voastrăM 6 $ +etru =,=F7. +orunca nou-testamentară este, asemenea! MJmblaţi vrednic de DumnezeuK 6$ 0esaloniceni @,=@& vezi şi Coloseni =,=>& ilip =,@

/van#elia nu este altceva decât o c#emare a oamenilor de către Dumnezeu la sfinţire, la sfinţenie0esaloniceni I,7. 1 urmări sfinţenia împreună cu toţi 6vezi /vrei =@,=I7 constituie reula tuturraporturilor noastre reciproce. ără de ea nimeni nu va vedea pe Dumnezeu 6tot acolo7. Domnul essfânt, de aceea numai sfinţii, numai cei sfinţiţi şi luminaţi pot să-' vadă adică cei ce-şi însuşe1devărul veşnic cu toată fiinţa lor 6vezi $oan =,=7.

Când se caută adevărul veşnic este cu totul reşită întrebarea! ce este 1devărul; "ntrebarea trebusă sune astfel! Cine este 1devărul; +entru că adevărul poate fi numai o persoană şi desiur,+ersoană Dumnezeiască, iar nu un lucru! numai Dumnezeu Creatorul, iar nu o creatură. Dumnezeuom răspunde! M/u sunt 1devărulK 6$oan =I,G7, dar numai celui care, din toată inima, din tot sufletu

din toată fiinţa lui, în ruăciuni şi lacrimi, în post şi prive#ere, în suspine şi zbucium sufletesîntreabă! cine este 1devărul;

@umai cei sfinţiţi e *evărul veşnic sunt aevăraţii luminaţi, pentru că *evărul a venit pr+isus Aristos D+oan ,&. ără El şi în afara Bui nu eGistă şi nici nu poate eGista *evăr. =reţisc8emă a acestui lucru0 +ată-o Aristos O *evăr O "finţenie O Buminare. *evărul creea)ă suflet o ispo)iţie sf#ntă iar in sufletul sf#nt i)vorăsc continuu 7#nuri sfinte, orinţe sfintsimţăminte sfinte, fapte sfinte. Pentru aceasta creştinii se numesc sfinţiţi Daptele *postolil26,32; 29,'; + Corinteni ,2. @u cre)i poate aceasta, pentru că te apasă păcatele, te strives



patimile, ar ascultă cuv#ntul Evan78eliei celei veşnice 1Toată făptura lui /umne)eu sfinţeşte prin cuv#ntul lui /umne)eu şi prin ru7ăciuneH D+ Timotei !,%.

0oată făptura! şi tu şi eu, cu o sinură condiţie! să punem în practică cuvântul lui Dumneze/van#elia, şi să ne ruăm. /a, ru7ăciunea sfinţeşte şi luminea)ă. /acă nu o ai, eşti eparte sfinţenie, e luminare şi, în consecinţă, şi e aevărata cultură. /şti, oare, făptură a lui Dumnezdacă nu te sfinţeşti pe tine însuţi prin /van#elie şi prin ruăciune; 4umai diavolul nu se poa

sfinţi prin ele, deoarece datorită urii lui faţă de Dumnezeu a devenit atât de rău, încât din cauza relui voinţe a încetat de a mai fi făptura lui Dumnezeu& poate că a uitat c#iar că a fost vreodată.

ântuirea constă în sfinţirea omului prin Du#ul Sfânt. 1ceasta este o nevoinţă dificilă îndelunată pentru sfinţirea #arismatică, câştiată prin lucrarea poruncilor evan#elice& o osteneapersonală, lăuntrică şi neîncetată. 'a aceasta ne c#eamă Dumnezeu prin /van#elia 'ui 0esaloniceni @,=@7. Scopul vieţii omului pe pământ este dobândirea Du#ului Sfânt, după cumărturiseşte şi învaţă insuflat de Dumnezeu Sfântul Serafim din Sarov. Pentru aceasta /u8ul "f#se numeşte /u8ul sfinţeniei, /u8ul sfinţirii DJomani ,!.

"finţirea se manifestă ca luminare a omului e către /u8ul "f#nt. /e aceea, )iua Cinci)ecim)iua /u8ului "f#nt, este )iua luminării e aevăr, e sfinţenie, în foc. <n /u8ul "f#nt sfinţenialumina sunt unul şi acelaşi lucru; e ceea ce se înt#mpla şi la *postolii cei purtători e /u8 şi "finţii Părinţi. /e aceea, sfinţii purtători e /u8 sunt unicii luminători şi învăţători. Prsfinţenia lor ei alun7ă păcatul in a#ncul sufletului şi trupului omenesc, iar prin luminluminea)ă calea fiecărui om pentru a putea stră$ate valea morţii spre liniştea nemuririi. Pentcel purtător e /u8 toate sunt luminoase şi clare viaţa şi moartea, $ucuria şi urerea, sensomului şi al lumii; pentru că el vee prin /u8ul "f#nt raţiunea şi sensul a toate, ca şi "finţ*postoli în )iua Cinci)ecimii. >ote)ul 1în /u8ul "f#nt şi în focH DMarcu ,'; Buca 3,9 este

acelaşi timp şi sfinţenie şi luminare. /in acest motiv, >ote)ul /omnului se numeşte Buminar@ăscuţi pentru /u8ul "f#nt, prin sfinţire şi luminare, creştinii sunt şi răm#n creştini numai /u8 "f#nt, e aceea se şi numesc sfinţi.

"n %otez şi în irunere, omul primeşte de la Du#ul Sfânt plămada sfinţeniei cu care va trebui să-plămădească tot sufletul şi trupul lui prin eercitarea virtuţilor evan#elice. +rin întrupare, trupdivino-uman al lui )ristos a devenit literalmente al nostru, dar în mod trans-subiectiv, în timp prin Sfânta /u#aristie acesta devine al nostru, real şi personal în mod obiectiv. +entru că în Sfân/u#aristie se ăseşte plinătatea şi desăvârşirea sfinţeniei şi a luminării. Dincolo de ea 6adică Sfânta /u#aristie7 natura omenească nu mai poate înainta, în ce priveşte intimitatea, unirea ei

Dumnezeu, pentru că nu mai are unde să înainteze 6vezi /vrei =>,=>-=I& $ Corinteni =>,=G-=7.

Sfinţenia se manifestă întotdeauna ca lumină. Din acest adevăr trăieşte /van#elia lui )ristos şi lumea aceasta şi în cea înerească, în Sc#imbarea la aţă a ântuitorului )ristos ni se înfăţişeamodelul transformării fiecăruia dintre noi prin sfinţenie în lumină 6vezi atei =,@& 'uca B,@B0ransfiuraţi prin sfinţenie, sfinţii revarsă pururea razele luminii celei pline de #ar care, uneori, pr#arul lui Dumnezeu, poate străluci din ei ca un soare. 'ucrul acesta se întâmplă foarte adessfinţilor asceţi. $ată câteva eemple.



EGra un oareare a&&a Pam&o şi espre aesta se spune $ a st$ruit trei ani er'n e la +umneşi i'n? E+oamne, nu m$ sl$&i pe mine pe p$m'nt=D; şi +umneeu l-a sl$&it pe el at't e muîn't nu putea ine&a s$-l pri&eas$ în %a"$, in priina sla&ei pe are o r$sp'nea %a"a luiD.

MSpuneau despre avva +amvo, că aşa cum oise a luat c#ipul slavei lui 1dam atunci când a foslăvită faţa lui, tot aşa şi faţa lui avva +amvo strălucea şi era întocmai ca un împărat şezând tronul lui& în acelaşi c#ip era şi avva Silvan şi avva Sisoe M.

E:puneau espre a&&a :isoe, $ atuni 'n urma s$ se s$&'rşeas$, în timp e p$rin"ii se #$seaaşea"i l'n#$ el, %a"a lui str$luea a soarele; şi le spunea lor? Eat$ a&&a <ntonie a &enitD; iaup$ pu"in$ &reme, le spunea? Eat$, eata Prooroilor a &enitD; şi %a"a lui str$luea şi mai mult, le iea? Eat$ eata <postolilor a &enitD; şi %a"a lui s-a umplut înoit e lumin$. >i iat$-l $ &or!u unii? iar !$tr'nii s-au ru#at e el, spun'n? ECu ine &or!eşti, P$rinteD >i aela le-a is? Eaîn#erii au &enit s$ m$ ia şi-i ro# s$ %iu l$sat s$ m$ po$ies pu"inD. >i !$tr'nii i-au is lui? E-ane&oie s$ te po$ieşti, P$rinte=D +ar !$tr'nul le-a is? Eîn$ nu ştiu s$ %i pus îneputD; şi atunto"i au a%lat $ este es$&'rşit. >i in nou %a"a lui s-a %$ut a soarele. >i to"i au stri#at, iar el leis lor? ELee"i, +omnul a &enit şi ie? <ue"i-i &asul pustiuluiD; şi înat$ şi-a at uul. >i

%ost a un %ul#er; şi toat$ asa s-a umplut e !un$ mireasm$D.Jn eemplu asemănător avem în timpurile mai noi pe Sfântul Serafim din Sarov 6Convorbirea otovilov7.

0ransformat prin nevoinţele în #ar, omul devine treptat din ce în ce mai sfânt şi mai luminos. * trcineva în spirit evan78elic înseamnă să reverse lumina Cuv#ntului lui /umne)eu, luminumne)eiască necreată, să se transforme în lumină, să evină lumină, pentru că viaţa şi luminsunt e o fiinţă în /umne)eu şi în /umne)eul-om Dve)i +oan ,5 şi e aici şi în toţi creştinaevăraţi. 1ceastă strălucire a 'uminii celei pline de #ar este înfăţişată în Sfintele $coane, printr-u

nimb de lumină. 0răsătura caracteristică a personalităţii sfântului este aceea că el iradiază lumiadevărului veşnic, a dreptăţii, a sfinţeniei şi frumuseţii.

MŞi lumina în întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-oK 6$oan =,F7.

"mpărăţia morţii se întinde cât şi omul& pe cât omul face să crească influenţa lui în urul său, pe atse întinde şi moartea& aceasta este soarta lui traică în lume. (eţi fi observat că în univers nimic neste muritor decât numai omul şi cele din urul lui. Jmanismul9 Jn oc pueril şi zadarnic anrenaul morii asurzitoare a morţii. +rin păcat şi prin moarte omul a transformat lumea aceasîntr-o înfricoşătoare monstruozitate. Şi c#iar şi oamenii mai puţin sensibili şi-ar fi pierdut capul

rozăviile acestea ale pământului, dacă nu li s-ar fi dat lumina MloosicăK dumnezeiască, luminează în drumul lui, pe tot omul în întunericul cel nepătruns al păcatului şi al morţii 6vezi $oa=,B& $$ Corinteni I,G7.

'umina, )ristos, Ma venit în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul 6adică păcatul, moarterăul7, decât luminaK. De ce; H M+entru că faptele lor sunt rele. 0ot cel ce face cele rele urăşte lumi6MtotK! şi eu, şi tu, când facem răul7 şi nu vine spre lumină, ca faptele lui să nu fie vădite că sureleK 6$oan ?,=B-@>7. /istă o tainică identitate între lumină şi binele dumnezeiesc cel veşnic ducum, iarăşi, eistă o unitate fatală între întuneric şi răul satanic, şi de aici se eplică ura întunericu

şi a răului împotriva a tot ceea ce este luminos şi bun.



MCel ce face adevărul vine la lumină ca să se vădească lucrurile lui, că sunt lucrate în Dumneze6$oan ?,@=7.

'umea este cufundată în întunericul păcatului. Şi în acest întuneric înfricoşător numai minunatnostru Domn a putut să spună despre Sine! 1Eu sunt Bumina lumii; cel ce urmea)ă Mie nu vum$la întru întuneric şi va avea Bumina =ieţiiH D+oan ',2.

ără minunatul Domn $isus, lumea este un întuneric mişunând de fantome. 1tunci când îi priviţi oc#iul lui )ristos, oamenii fără )ristos nu vi se par ca nişte înfricoşătoare fantome; Şi lucrurile nvi se par ca nişte umbre fantastice, din care iese la iveală fiara cea oarbă a morţii; Dacă aveţi curasă priviţi spaima în faţă, veţi simţi acest lucru şi atunci nu va rămâne altceva decât alea şi dolipentru )ristos. +entru ca, umblând fără de )ristos, în acest teatru al umbrelor care este lumea, omMnu ştie încotro mereK 6vezi $oan =@,?F7. Ca să afle unde mere şi care este drumul care duce daceastă lume în cealaltă, omul trebuie să devină fiu al luminii. Cum; H +rin credinţa în )ristos 'umina lumii, pentru că într-o astfel de credinţă omul însuşi se naşte din lumină şi devine copil luminii, fiu al luminii 6vezi $oan =@,?G7.

Credinţa în )ristos nu numai că-l eliberează pe om de întuneric, dar îl şi transformă în lumină, în fal luminii. De aceea zice ântuitorul despre Sine "nsuşi! 1Eu am venit lumină în lume, ca tot cce cree în Mine să nu răm#nă întru întunericH D+oan 2,!9. (i, într-aevăr, oricine a cre)ut aevărat în Aristos nu răm#ne în întunericul morţii şi nici nu va răm#ne vreoată. /e aceecreincioşii sunt luminaţi, iar cu lumina umne)eiască a sufletului lor luminea)ă toate tainecerului şi ale păm#ntului. *cest lucru l-a avut în veere, *postolul Pavel c#n scria creştinilo1C#nva aţi fost întuneric, acum sunteţi lumină în /omnul; um$laţi ca fii ai luminiiH DEfese%,'. =e)i şi + Petru 2,5.

Sunteţi întuneric prin păcat, prin răutate, prin moarte, iar Mîn DomnulK aţi devenit lumină, adică prDomnul, Care este sfinţenia adevărată şi lumina adevărată. ărturisind iarăşi acest lucru, 1postolscria creştinilor! 1=oi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai )ilei; nu suntem ai nopţii şi întunericuluiD+ Tesaloniceni %,%, pentru că /omnul /umne)eul nostru este Părintele luminilor, al tuturoluminilor D+aco$ ,&.

Sfinţii cei purtători de Dumnezeu sunt lumina lumii, luceferii lumii 6atei F,=I& $oan A,=@& ilipe@,=F7& de aceea, întunericul păcatului nu poate să-i cuprindă& nu sunt însă lumina, prin ei înşişi,datorită lui )ristos Care este în ei& ei sunt numai deţinători credincioşi şi purtători ai luminii l)ristos. Dar ei, sfinţii, continuă să lumineze şi după moartea lor, pentru că ei răspândesc raze n

numai prin cuvintele lor sfinte, ci şi prin sfintele lor moaşte. /emplul cel mai lămurit sunt pentnoi moaştele Sfântului Sava. De aceea le-au şi ars turcii. Dar este oare cu putinţă să ardă cinevlumina şi focul; +entru că atunci focul devine şi mai mareE

MDomnul este luminarea mea şi ântuitorul meu& de cine mă voi înfricoşa;K 6+salm @G,=7.Dumnezeu este sfinţenia desăvârşită şi lumina absolută, de aceea Mîntuneric nu este nicicum în /lK$oan =,F7. 4oi suntem cu /l Mdacă umblăm în lumină, după cum /l este în luminăK 6$ $oan =,Comuniunea cu /l este o comuniune cu lumina, pentru că sfinţenia se #răneşte cu lumina. 1ceaseste o lee pentru viaţa evan#elica în )ristos. 'umina dumnezeiască şi sfinţenia desc#id oc#

sufletului nostru către realităţile veşnice atât ale acestei lumi cât şi ale celeilalte, în timp



întunericul păcatului orbeşte şi nu ne lasă să vedem nimic din ceea ce este dumnezeiesc şi veşnnici în lumea aceasta nici dincolo de ea 6vezi $oan @,=>& /feseni =,=A7.

Sfinţenia este nevoinţa 6asceza7 în #ar, de aceea şi cultura este o astfel de nevoinţă 6asceza7. 2muldobândeşte pe amândouă dacă câştiă virtuţile evan#elice. +entru că Domnul adevărului ne-a zMDeci, dacă voi, fiind răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult 0atăl cel din cer da Du# Sfânt celor ce cer de la /l;M 6'uca ==,=?7. Şi, într-adevăr, '-a dat atâtor şi atâtor sfin

purtători de Du# şi îl dă şi-l va da întotdeauna. /ar cu o coniţie, pe care "f#ntul +oan Arisostoo formulea)ă în c8ipul următor 1"upune-te lui /umne)eu în poruncile Bui, ca să te auă ptine în ru7ăciunile taleH.

Cultura este o proiecţie a sfinţeniei. 4umai omul sfinţit poate să sfinţească pe alţii& numai deveninel însuşi lumină, poate să lumineze pe alţii. /van#elia Dumnezeului-om concentrează totul în lupşi nevoinţa personală& toate încep de la însăşi persoana omului! salvat, omul salvează inevitabil şi alţii din urul său& luminat, el luminează şi pe alţii. 1ceasta este calea evan#elică, aplicată credincioşie în 2rtodoie, păzită şi apărată în ea.

+ată cum o trasea)ă, ca un alt fiu al Tunetului, marele sf#nt şi învăţător al >isericii, luminătorlumii, "f#ntul Fri7orie Teolo7ul 1"ă te curăţeşti mai înt#i pe tine însuţi şi apoi să curăţeşti palţii; "ă evii tu însuţi mai înt#i înţelept şi apoi să înţelepţeşti pe alţii; "ă evii tu însuţi mai întlumină şi apoi să lumine)i pe alţii; "ă te apropii tu însuţi e /umne)eu şi să auci la El şi palţii; "ă te sfinţeşti tu însuţi mai înt#i, şi apoi să sfinţeşti pe alţiiH.

+rin bunăvoinţa +roniei Dumnezeieşti trăim răstiniţi la întretăierea eorafică şi reliioasă*ăsăritului şi 1pusului şi, de aceea poate ne ăsim adesea într-un impas c#inuitor. 1ţi observat cde mult sufletului nostru ortodo nu-i corespunde cultura raţionalist-scolastică a /uropei roman

catolice şi protestante; 'ucrul acesta se olindeşte în c#ip lămurit în rătăcirea ideoloică şi eticăcelei mai mari părţi a intelectualilor noştri. 1ceştia s-au înstrăinat de poporul nostru ortodo, trupul %isericii 2rtodoe şi de aceea şi-au pierdut sensibilitatea şi orientarea ortodoă în problemefundamentale ale vieţii şi ale morţii. Cultura după modelul MiluminismuluiK european nu poate ficultură pentru noi. Sensibilitatea şi conştiinţa ortodoă acceptă şi recunoaşte numai pe sfinţi pedaoi şi învăţători şi numai sfinţenia ca luminare şi adevărata cultură. / o foame şi o sete foaradâncă a sufletului nostru, mult mai adâncă decât socotesc mulţi dintre intelectualii noştri şi nimenu poate să o satisfacă, afară de )ristos şi de sfinţii 'ui.

2mul care caută sincer sensul şi lumina vieţii ăseşte întotdeauna o bucurie spirituală ineprimabi

ca şi imbolduri spirituale şi orizonturi cât se poate de lari în tainica şi sfânta %iserică 2rtodoă. 4eistă în mine şi în tine deznădede şi tristeţe, îndoială şi întuneric, păcat şi moarte, pe care să nuputem aluna cu minunatele ruăciuni ortodoe.

/acă sufletul tău a fost cuprins e întuneric şi, parali)at, spiritul îţi este cufunat în întuneriiată o ru7ăciune care te va a4uta în pl#ns şi lacrimi 1Buminarea celor ce stau întru întunerii)$ăvirea celor e)năă4uiţi, +isuse, M#ntuitorul meu, către Tine m#nec, <mpărate al lumluminea)ă-mă cu strălucirea TaH.



Te-ai întunecat in cau)a prea multelor păcate0 +ată meicamentul 1+isuse, Prea /ulcluminea)ă-mă pe mine cel întunecat; +isuse, lumina mea, luminea)ă-mă:H

... /acă 7#nuri necurate şi ruşinoase tul$ură inima ta, alear7ă la ru7ăciune şi roa7ă-te clacrimi 1+isuse, Prea /ulce, luminea)ă cu7etele inimii mele; +isuse, lumina cea sf#ntluminea)ă asupra mea:H

(i acă, iarăşi, la ori)ontul sufletului tău se înfăţişea)ă norii cei e foc ai plăcerii, recur7e această minunată ru7ăciune 1+isuse, Prea /ulce, luminea)ă simţirile mele întunecate e patim+isuse, Prea /ulce, pă)eşte inima mea e pofta cea rea:H

+ar c#n toate relele se năpustesc e pretutineni asupra ta, ca să te arunce în întuneric, e)năe4e, în moarte, atunci stri7ă către /omnul cel atotmilostiv Q"pre cer riic oc8ii inimmele, spre Tine, M#ntuitorul meu, m#ntuieşte-mă cu strălucirea Ta:N 1.

D/in "f#ntul +ustin Popovici, mul şi /umne)eul-m. *$isurile şi culmile filo)ofieiH, Eitu"op8ia, 266

>itropolitul Augustin de ?lorina 0 Predic" la Duminica I dup" !usalii: S")@ m"rturisim pe7ristos

Mricine va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor şi Eu voi mărturisi întru el înaintea TatălMeu care este în ceruriK6atei =>, ?@7

$ubiţii mei, voi încerca să tâlcuiesc în cuvinte simple acest cuvânt al /van#eliei, cu nădedea eistă urec#i ata să primească sămânţa cea cerească.

OOO



Ce înseamnă aceste cuvinte; Dacă-' iubeşti pe )ristos, "l vei propovădui H "l vei mărturisi. Şi datu "l mărturiseşti, te va mărturisi şi /l înaintea 0atălui Său celui Ceresc& altfel şi /l se va lepăda dtine.

Când a spus aceste cuvinte )ristos; 'e-a spus apostolilor Săi mai înainte de a-i trimite propovăduire. 'ăsaţi mreele, a spus, şi mereţi pretutindeni să propovăduiţi /van#elia. (ă vizoni, veţi suferi c#inuri, veţi fi ca nişte oi în milocul lupilorE $a înc#ipuiţi-vă doispreze

mieluşei într-o #aită de lupi9 Cine va învine; Şi totuşi, mieluşeii aceştia nu doar că i-au învins plupi, dar şi pe lupi i-au făcut miei9 Cum s-a întâmplat asta; 1postolii nu aveau arme. ?nica larmă a fost cuv#ntul. *u propovăuit şi B-au mărturisit pe Aristos înaintea tuturor. Mărturisia creinţei: /atorie şi o$li7aţie a oricărui creştin. 1postolul +etru s-a temut şi s-a lepădat )ristos. @u am, )ice, nici o le7ătură cu El. De frică s-a lepădat, dar atunci când a cântat cocoşul,a pocăit, a plâns şi apoi '-a mărturisit continuu. 1şadar, să-' mărturisim şi noi pe )ristos ca apostolii. Să nu ţinem credinţa noastră ascunsă în inima noastră. Sunt creştin, zici. Din ce vînţelee însă că eşti creştin; Dacă "l mărturiseşti pe )ristos. Jnde să-' mărturisesc; M <naintoamenilor K 6atei =>,?@7. ai precis în trei situaţii!

1stăzi, în ceea ce priveşte reliia, cei mai mulţi sunt necredincioşi şi atei, nu cred în nimic. 4eistă Dumnezeu, îţi zic, şi cred că dacă au învăţat ceva carte au devenit şi oameni de ştiinţă. Ce fadeci când îi auzi; Dacă taci, păcătuieşti9 Dacă eşti creştin, vei răspunde. Dar nu sunt teolo, nu supreot, vei zice. 8reşeşti. 2ricât de neînvăţat ai fi, poţi să spui cinci cuvinte.

<ntr-un sat era un cio$an. "-a us acolo c8ipurile un mare om e ştiinţă şi a spus sătenilor că neGistă /umne)eu. Ceilalţi tăceau. <n clipa aceea a trecut mai marele cio$an şi i-a vă)ut auna<i )ic- *cest om, care ştie carte, ne )ice că nu eGistă /umne)eu.

"e apropie cio$anul şi-l întrea$ă- Ce le spui pe-aici0-"pun, că nu eGistă /umne)eu. Cine B-a vă)ut pe /umne)eu0Cio$anul nu s-a pierut. Era luna au7ust, soarele area pietrele.- =ino aici, îi spune; şi-l urcă pe o st#ncă. +a priveşte puţin soarele.- /ar nu pot, voi or$i.- Ei, îi )ice cio$anul, soarele nu poţi să-l ve)i şi pe /umne)eu vrei să-B ve)i0B-a făcut e-a plecat e acolo. <n felul acesta un a7ramat i-a înc8is 7ura unui ateu.

Şi tu, deci, imită-l pe cioban. 4u-ţi înc#ide ura, nu-i lăsa pe atei să semene îndoieli. ărturiseşte

pe )ristos.

+arăşi, într-un alt sat, unul vor$ea la cafenea şi a început să spună, că lumea, universul, toate aapărut sin7ure. *tunci, unul l-a întrerupt /acă tu, îi )ice, îmi oveeşti că locuinţa, casa în calocuieşti a apărut sin7ură, atunci şi eu voi accepta că lumea a apărut sin7ură. Mrice casă)iită e cineva, şi Cel care a creat lumea 6casa cea mare7 este /umne)eu 6/vrei ?,I7.

"n felul acesta să-' mărturisim pe )ristos înaintea necredincioşilor şi ateilor. "nsă în afara acestoreistă şi ereticii. /retici, pe care, de pildă, deseori putem să-i întâlnim, sunt aşa-zişii artori ai l

$e#ova sau )iliaştii. 3in în mâini Scriptura, dar nu o tâlcuiesc ca +ărinţii şi Dascălii %isericii.



tâlcuiesc cum vor ei şi falsifică dumnezeieştile înţelesuri. "nvaţă dome rătăcite. 4u cred dumnezeirea lui )ristos, nu o cinstesc pe aica Domnului, nu-şi fac cruce, nu cred în 0aincontestă cele mai multe din cele în care crede %iserica noastră.

Şi acum, profitând de noile condiţii, dezvoltă o mare activitate. Se mişcă liber în patria noastră, comparaţie cu alte ţări. "n duminici se urcă în maşini şi fac ecursii. 1laltăieri erau în lorina. venit un autocar cu patruzeci de persoane şi s-au împrăştiat în dreapta şi-n stâna şi au împăr

broşuri. 1u ăsit bătrâni, femei, copii mici şi încercau să-i atraă. Dar oraşul s-a răsculat şi izonit. 1 fost o mărturisire a lui )ristos. "nsă acest lucru este cel mai uşor, dar nu şi cel mai buCel mai bun este să studiezi şi să cunoşti Sfânta Scriptură şi să polemizezi cu ereticii cu arma care ei luptă împotriva noastră.

1şadar, mărturiseşte-' pe )ristos înaintea ateilor, mărturiseşte-' înaintea ereticilor. Dar eistă şi ual treilea caz. Câteodată eşti c#emat să-' mărturiseşti şi înaintea creştinilor9 %a, vei spune, ce cuvâeste acesta; /ste vorba despre creştinii inconsecvenţi, mincinoşi, falşi. 1cum spun că cred în )ristşi în clipa următoare îşi desc#id urile murdare şi #ulesc c#iar şi cele dumnezeieşti. +e aceştia ntrebuie să-i tolerezi. +entru că păcătuieşte cel care #uleşte sau înură, dar păcătuieşti şi tu care îl au

şi taci. 0ăcerea ta este o crimă. Crezi în )ristos; 4u lăsa pe nimeni să-' #ulească. Sfântul $oan 8ude 1ur zice! Dacă îl sfătuieşti pe #ulitor de două H de trei ori şi nu ascultă, loveşte-l. âna care-l vlovi pe #ulitor se va sfinţi. Dacă însă îl auzi că #uleşte şi nu arzi, asta este o lepădare de )ristos.

*u)iţi voi, femeile, pe $ăr$atul vostru că în4ură şi r#eţi. *8, acel r#set: /acă eşti creştină, săiu$eşti pe $ăr$atul tău. /ar acă îl iu$eşti o ată pe $ăr$atul tău, e nenumărate ori să-B iu$eşpe Aristos şi să spui >ăr$ate, m-ai rănit, în seara asta voi răm#ne flăm#nă, nu voi mănnimic. Ce femeie spune asta0 =in la Mitropolie şi cer ivorţ.I /e ce0 I între$.

- El mi-a 4i7nit mama.- Ce i-a spus0- ?n cuv#nt ruşinos. Pentru asta nu vreau să-l mai vă în oc8i.- <mi spui că espre mama ta a )is un cuv#nt rău. /ar e Aristos ce )ice0- (i pe Aristos îl în4ură.- (i e ce nu ceri ivorţ pentru asta0 ?na o ierţi, cealaltă nu o ierţi

1u prins pe unul în 1tena, care, noaptea, scria pe un zid un cuvânt rău la adresa prim-ministrului imediat l-au pedepsit doi ani la înc#isoare. 1, prim-ministru e mare, toţi conducătorii sunt mari, )ristos e mic, aica Domnului e mică9 1cesta este stat; 4e va pedepsi Dumnezeu.

1şadar, /van#elia zice să-' mărturisim pe Domnul înaintea necredincioşilor, a ereticilor, dar şi#ulitorilor. Dacă fiecare dintre noi ar fi făcut aceasta, altfel ar fi stat lucrurile.

OOO1şadar, iubiţii mei, să-' mărturisim pe )ristos şi nu doar să credem în /l. Să-' avem nu doar inimă, ci şi în ură. )ristos în inimă, )ristos pe buze. Să-' mărturisim cu semnul crucii& dimineacând ne trezim, la servici, la masă, în călătorie, pe drum, pretutindeni.

1m auns, din nefericire, într-un asemenea #al, de se ruşinează creştinii să-şi facă cruce. * venunul şi mi-a spus *m păcătuit; acă acasă îmi fac cruce, c#n m-am us într-un salon mare



am şe)ut la masă m-am ruşinat @u te ruşina: Jiică-te rept, fă-ţi cruce şi lasă să r#ă e tinlumea întrea7ă. *sta înseamnă să fi creştin.

+n felul acesta au m"rturisit sfinţii numele lui 7ristos.

"n +ont şi în 1sia ică eistă aşa-numiţii creştini ascunşi. Sunt nevoiţi acolo să se dea drept turDar aici suntem în 0urcia; 1ici nu suntem în 0urcia. 1vem o patrie liberă şi democraţ

ărturiseşte-ţi deci credinţa, spune-ţi părerea, nu-l lăsa pe necredincios, pe ateu, pe eretic şi #ulitor să domine. +entru asta ţi-a dat Dumnezeu limbă& ca să o faci c#itară. Şi oriunde ai fi, oriunde te-ai ăsi, să-' mărturiseşti pe $isus )ristos M puterea şi înţelepciunea lui /umne)euKCorinteni=, @I7. 1min.

(reau să cred că aceste cuvinte sărace nu au căzut pe drum, n-au căzut între spini, nu au căzut pstânci, ci au căzut în suflete alese şi vor da roadă spre slava lui )ristos.

Am

Sf$ntul 6asile al ineşmei ) >"rturisirea şi apostazia #n istoria 8isericii şi #n vremurile

noastre. +ntre ruşinarea de 7ristos şi provocarea cu dinadinsul a persecuţiei

*posta)ia şi mărturisirea în vremurile noastre



(%ra#ment)

MQER +e această cale a mărturisirii desc#ise a manifestărilor puterii dumnezeieşti în viaţa oamenilse şi întăreşte în omenire credinţa în Dumnezeu şi în lucrarea 'ui proniatoare, iar totodată creştese lăreşte sfera persoanelor care alcătuiesc %iserica 2rtodoă.

Cum vor c#ema numele 1celuia în Care încă n-au crezut; Şi cum vor crede în 1cela de Care n-aauzit; Şi cum vor auzi fără propovăduitor;E +rin urmare, credinţa este din auzire 6*om. =>,=I,=zice Sfântul 1postol +avel.

+rin urmare, mărturisirea făţişă a credinţei în Dumnezeu este în multe cazuri o îndatorire pentcreştin, şi refuzul acestei mărturisiri este adeseori totuna cu trădarea lui )ristos.2ricine va mărturisi pentru ine înaintea oamenilor, spune Domnul, mărturisi-voi şi /u pentru înaintea 0atălui eu, Care este în ceruri, iar de cel ce se va lepăda de ine înaintea oamenilor, şi /ă voi lepăda de el înaintea 0atălui eu, Care este în ceruri 6t. =>, ?@-??7.

ai ales în vremurile de decădere enerală a credinţei sau de persecutare a reliiei este importanşi necesară mărturisirea. /emplul unui om viteaz, care în pofida batocurilor şi persecuţiilmărturiseşte pe faţă credinţa în Dumnezeu şi în Domnul $isus )ristos, o spriină în inimile slabşovăitoare, şi întăreşte sufletele temătoare spre nevoinţa apărării reliiei şi pătimirii pentru numelui )ristos. "n asemenea momente rele, critice, trădarea lui )ristos şi lepădarea de /l sunt deosebde ruşinoase.

Ce păcat reu ni se pare a fi lepădarea de )ristos a 1postolului +etru în clipa primediei, atunci câDomnul, luat sub straă, se afla în mâinile prionitorilor Săi, care "l pălmuiau şi-' batocoreau,

când în milocul acestor pătimiri nu se afla alături nici un suflet milostiv, în afara a doi ucenipierduţi în loată9 Situaţia aceea punea asupra ucenicilor o deosebită datorie de a-şi arăta bărbăteşcu #otărâre, simpatia faţă de Dumnezeiescul +ătimitor, fiindcă în milocul urii şi dispreţului eneraceasta ar fi fost pentru /l o mânâiere şi o bucurie. 4u deeaba tâl#arul care făcuse aceasta pcruce a primit iertarea şi mila Domnului. $ar a auzi într-un asemenea moment, din ura uceniculSău iubit, lepădarea! "l cunosc pe 2mul 1cesta 6c. =I, =7 nu însemna oare pentru Domnul să afîn pa#arul Sau plin oc#i cu pătimiri o nouă picătură de amărăciune; Şi atunci când Domnuîntorcându-Se, a privit către +etru 6'c. @@, G=7, cât de răitoare a fost acea privire tristă9 +etru nuputut uita privirea aceea întreaa viaţă, şi de fiecare dată când cânta cocoşul plânea cu amamintindu-şi de lepădarea sa. 2c#ii îi erau totdeauna roşii de lacrimi.

'a fel şi când suferă în prioane %iserica lui )ristos, mama noastră inaşă, iubitoare, care needucat cu slubele şi cu rânduielile sale, ne-a #rănit cu învăţătura sa, ne-a adăpat prin 0aine dizvorul #arului Du#ului Celui Sfânt, a o părăsi în aceste clipe de necaz şi de persecuţii în loc de aapăra este un lucru deosebit de ruşinos, propriu sufletelor osnice şi puţin credincioase.

Dimpotrivă, ce minunat tablou al nobleţii, al credincioşiei, al cinstei este oferit de mărturisirmucenicilor creştini din vremea prioanelor antice9



$ată o scenă obişnuită pentru vremurile acelea. Jn oraş de la miazăziE "n piaţa centrală a oraşuluconstruit un eşafod, şi pe acesta, înaintea dreătorului, se desfăşoară anc#etarea creştinilor. "n ur spătimaşa mulţime sudică, impresionabilă, nestatornică, sc#imbătoare ca marea, plină de simţăminamestecate. Jnii se uită la creştini cu dispreţ, ca la nişte proşti şi nişte fanatici vătămători pentstat, alţii - cu uluire făţişă, căci nu pot înţelee nicidecum ce putere îi face să meară la cazne şi moarte&- alţii sunt plini de încântare lăuntrică şi de admiraţie faţă de bărbăţia şi dârzenia neclintităacestor oameniE $ar ei, aceşti oameni ciudaţi, uimitori, sunt mulţiE Sunt şi bătrâni cu părul al

ârboviţi de ani şi istoviţi de vieţuirea lor aspră, sunt şi bărbaţi în putere, în floarea vârstei, tineaflaţi în praul vieţii, fete sfioase şi delicate ca nişte crini, până şi copiiE Şi toţi repetă un sinlucru, care îi osândeşte la moarte irevocabil! :Sunt creştin9K :Sunt creştină9K Şi în aceasmărturisire toţi sunt deopotrivă de neclintiţi! şi creştinii cu vec#ime, şi neofiţii ce abia s-au converla creştinism.

0oţi au o sinură năzuinţă, un sinur simţământ, o sinură mare iubire H pentru )ristosE Jn sinând, plin de entuziasm! :Să 0e cunosc pe 0ine, Doamne, să simt că în viaţa mea nimeni nu e mpresus de 0ine, să mă înc#in pătimirii 0ale, să îndur aici c#inurile vremelnice, ca în veşnicie prăznuiesc împreună cu 0ine& nu este fericire mai mare decât a mă împărtăşi de pătimirile 0ale, a

Celui pe Care "l iubesc9K

'i se propun, în sc#imbul apostaziei, boăţii, bunăstare ca în basme, ca şi cum se doreşte să se vadpână unde poate aune nebunia creştinilor! nimic nu-i poate amăi. 4u este preţ pentru care săpoată trăda pe )ristos, pentru care să vândă credinţa lor.

$ar de cealaltă parte stau uneltele de tortură, se aprind ruuri, se topeşte plumbE 0oată aceasrozăvie a răutăţii şi a cruzimii, care mere până la limitele imainaţiei în născocirea torturilor celmai rafinate şi incredibile, îi ameninţă pe mucenici.

Şi doar se cere atât de puţin! să bei un pocal de vin ori să arunci un pic de tămâie pe ertfelnicpăânesc, şi ata9E Şi nu vor9E 2 ţin una şi bună! :Sunt creştin9K :Sunt creştină9K /i nu cunonimic mai înalt şi mai de cinste decât aceasta. Şi pentru asta mor. or în c#inuri roaznice. liniştiţi, cu ruăciunea pe buze, cu un zâmbet senin pe c#ip.

0ocmai această mărturisire a răspândit credinţa& pe sânele mucenicilor, a crescut şi a înflo%iserica lui )ristos. (eacurile de prioane făţişe pentru credinţa lui )ristos au trecut, îndezvoltarea şi întărirea în continuare a %isericii lui )ristos cereau, la fel ca înainte, mărturisiroamenilor vitei şi puternici cu du#ul, fiindcă războiul puterii rele împotriva %isericii n-a încetat,

a îmbrăcat alte forme! la violenţă s-au adăuat viclenia şi înşelarea. 1 venit epoca ereziilor."n această epocă vedem din nou un şir între de luptători dâri pentru credinţa adevărată, care apărat %iserica cu cuvântul lor îndrăzneţ, puternic, sincer, fără să ţină seama de primedia ceameninţa.

$ată-l pe 1tanasie cel mare. +e acesta l-a scos în prim-plan lupta cu arianismul H cea dintâi încercaa minţii viclene diavoleşti de a răsturna învăţătura ortodoă despre dumnezeu-omenitatea lui )ristprin declararea 'ui făptură. 1proape toată viaţa sa, ierar#ul 1tanasie s-a luptat cu această erezcare lua uneori dimensiuni înfricoşătoare. 1u eistat momente când 2rtodoia prionită se spriin

aproape numai pe 1tanasie. /l şi-a petrecut o însemnată parte din viaţă în eil, însă nimic, nici u



fel de presiuni şi de atacuri nu l-au putut zdrobi. /l a păstrat şi a transmis viitorimii în curăţneştirbită învăţătura credinţei.

1 urmat epoca iconoclasmului. 1cesta a fost o prioană nu numai împotriva icoanelor, ci împotriva mona#ismului, împotriva rânduielilor bisericeşti, împotriva a tot ce înfrânează patimiCâţiva împăraţi au desfăşurat prioana cu o cruzime înverşunată, fără să se dea în lături de la nimişi doar o mână de oameni rămaşi credincioşi %isericii, înălţându-şi cu cura lasul pentru vec#

rânduieli, au apărat cinstirea icoanelor."n această luptă plină de abneaţie pentru curăţia credinţei se remarcă în mod deosebit doi eroi mărturisirii! Sfinţii Cuvioşi 0eodor Studitul şi $oan Damasc#inul.

$oan Damasc#inul fusese primul ministru al califului din Damasc. 4eobişnuit de talentat şi decredinţă înflăcărată, el şi-a dedicat toată râvna şi tot talentul luptei împotriva iconoclasmului. 1 scîn apărarea icoanelor multe poezii inspirate, care au dobândit în popor o popularitate deosebită şi au răspândit pe toată întinderea $mperiului %izantin, spriinindu-i pe cei puţini în credinţă întărindu-i pe cei slabi.

2 vreme, principalul prionitor al icoanelor, împăratul 'eon al $$$-lea isaurianul, nu a putut fanimic ca să oprească lucrarea lui $oan, deoarece Califatul de Damasc se ăsea dincolo de #otarestăpânirii lui. "n cele din urmă, răutatea urătorului icoanelor a ăsit un miloc perfid! a poruncit fie alcătuită o scrisoare falsă, primită de el, c#ipurile, de la $oan, care cuprindea propunerea de atrăda pe calif pentru a-l da os de pe tron. 'eon a trimis această scrisoare califului, ca şi cum ar fost indinat de osnicia propunerii. Scopul clevetitorului a fost atins! înfuriindu-se cumplit primul său ministru, stăpânitorul de la Damasc a poruncit să i se taie acestuia mâna care, c#ipuriscrisese scrisoarea trădătoare.

1şa a pătimit Sfântul $oan pentru mărturisirea sa îndrăzneaţă. Da, aceştia au fost oameni adevăraŞi ce reproş suflă asupra noastră de la aceste c#ipuri luminoase, dintr-o bucată, în vremea de acumîn răzvrătirea de acum împotriva %isericii, împotriva rânduielilor bisericeşti, împotriva lui )ristos

Şi câtă nevoie este acum de mărturisire9 Ce mare însemnătate are uneori în viaţa %isericii când fieun sinur om viteaz mărturiseşte făţiş credinţa ori dă în vilea nedreptatea cu îndrăzneală9

"n anul =I?B, papa romano-catolic a alcătuit planul unirii cu %iserica 2rtodoă a *ăsăritulunăzuind s-o supună înrâuririi şi stăpânirii sale. "n acest scop, el a convocat la lorenţa un sinod,

care au fost c#emaţi reprezentanţii %isericii 2rtodoe. +rintre aceştia s-au ăsit destui trădători, cas-au învoit să primească unirea ce dădea catolicismului stăpânire asupra 2rtodoiei H însă undintre +ărinţii %isericii *ăsăritului, arcu al /fesului, om respectat de toţi pentru sinceritatecinstea şi devotamentul său faţă de credinţă, a refuzat să semneze actul de unire a %isericilo"nrâurirea lui şi respectul de care se bucura erau atât de mari, încât papa de la *oma, aflând că protocoalele sinodale nu este semnătura lui arcu, a eclamat! :4-am făcut nimic9K 1 avdreptate! unirea de la lorenţa a rămas fără rezultat. $ată ce înseamnă uneori dârzenia unui sinom9



/emplele de fermitate în credinţă şi de mărturisire făţişă sunt deosebit de importante pentru tinecare adesea caută şi nu ăsesc reazem în năzuinţele lor reliioase. $mainaţi-vă un tânăr lăsat dizbelişte într-un mediu necredincios. +oate că în sufletul lui eistă bazele corecte ale credinţei, puîncă din familie, însă toate acestea, toată viziunea lui du#ovnicească asupra lumii se află doar stadiul de formare, şi ca atare nu au statornicie. $mpresiile neative lăsate de totală indiferenţă fade credinţă sau de criticarea uşuratică a acesteia atacă din toate părţile creierul neîntărit încă picătură cu picătură, credinţa copilărească piere. +entru un asemenea tânăr, a afla în eemp

credinţei conştiente a altcuiva un spriin în lupta cu răceala faţă de reliie ce-l înconoară estemare fericire. Jnii credincioşi H puţini, din păcate H înţele lucrul acesta şi nu-şi ascuconvinerile reliioase.

:"n faţa tineretului, spunea odată cunoscutul profesor de filosofie 1stafiev, nu îmi ascund, ci îmsubliniez în mod conştient credinţa reliioasă. Dacă trec pe lână biserică seara şi este fri, istrada este pustie, uneori îmi fac o cruce mică, fără să-mi scot căciula H dar dacă văd un student îmscot căciula şi-mi fac o cruce mare, c#iar dacă este vreme proastă.K

Dacă de la c#ipurile acestor mărturisitori mari şi mici ne vom muta atenţia asupra vieţii noastr

vom vedea o altă privelişte. 4oi nu numai că nu considerăm necesar să ne mărturisim făţiş credinci, dimpotrivă, adeseori ne ascundem cu riă convinerile creştine, de parcă ne-ar fi ruşine cu elulţi oameni obişnuiţi să-şi facă cruce atunci când trec pe lână biserică uneori se tem să-şi scoacăciula din cap şi să-şi facă cruce dacă se uită cineva la ei sau dacă văd în apropiere un cunoscnecredincios, zeflemist. Ce laşitate ciudată, însuflată, fără îndoială, de du#ul cel viclean, pustăpânire câteodată pe ei9 (ai, ce roaznic să pari cara#ios în oc#ii unui sceptic semidoct, care faparadă de liberalismul la modă9 (ă daţi seama, ce-o să spună! :Să crezi în secolul al TT-lea9 secolul electricităţii, credinţa medievală în Dumnezeu9 Ce înapoiere9 Şi pe deasupra să fii ortodoca babele9 +rotestantismul, cu abordarea sa raţională, mai mere cât de cât9E Dar 2rtodoia9 (

ce cara#ioslâc9KŞi ortodoul, făcându-se mic şi privind cu teamă la zeflemist, se străduie să se furişeze cât mrepede pe lână biserică fără să-şi facă cruce, deşi are strâneri de inimă, iar mâna se întinde făvoia lui către căciulă.

1tât de mare este această frică de zeflemea şi această teamă de a părea înapoiat, încât câteodaoameni care cred cu sinceritate, mai ales dintre intelectualii de oraş, în loc să atârne o icoană mărime normală, cu candelă, undeva la vedere, atârnă o iconiţă măruntă, abia văzută, într-un un#aleând-o în aşa fel încât să se confunde cât mai mult cu tapetul. (ai de mine, o să vină musafi

cunoscuţi, intelectualiE o să mă condamne9

2are aceasta nu este apostazie; 4u-' cunosc pe 2mul 1cesta9

Se întâmplă câteodată ca într-o societate veselă să se povestească o anecdotă plină de profanarea cmai revoltătoare, şi nimeni dintre cei prezenţi nu-l opreşte pe povestitor, nu-şi arată nemulţumirfaţă de inirea sentimentului reliios. "n ultima vreme au apărut povestiri şi anecdote cumplit #ulitoare H şi ortodocşii ascultă toate acestea în tăcere, ba uneori c#icotesc şi aplaudăE 4u respectăm reliia9



ai ales în vremurile viclene de acum, când împotriva 2rtodoiei se poartă o campanie atât dînverşunată, se arată tot mai mult cât de puţin preţuim credinţa strămoşilor noştri. Ca un val uriaş revarsă apostazia, cuprinzând nu numai tineretul, ci câteodată şi pe bătrâni. 2rtodoia şi %iserisunt trădate cu cea mai mare uşurinţă, din cele mai neînsemnate motive. Dorinţa de a face carieteama de şicane, poziţia de la serviciu, batocurile obraznice, arumentele pseudo-ştiinţifice de dbani H toate acestea sunt socotite scuze pentru apostazie 6cel puţin pentru apostazia eterioar/acă este să facem o comparaţie cu puterea creinţei creştinilor in epoca persecuţiilor, aceas

nu va fi eloc în favoarea noastră. C#t e mult îşi preţuiau atunci creştinii creştinismul: Ce fintr-o $ucată, puternice, sincere şi cinstite făurea atunci acest evotament profun faţă reli7ie, şi c#t e vlă7uită, c#t e neputincioasă este societatea creştinăH contemporană: C#t puţine sclipiri se 7ăsesc în ea - nu vor$esc e valorile evan78elice, ci e valori pur şi simpspirituale:

1deseori, oamenii se îndreptăţesc spunând că trădează %iserica şi pe $isus )ristos numai dinafară, sub presiunea împreurărilor, dar în sufletul lor rămân credincioşi.

Domnul însă spune! Cel ce se va lepăda de ine înaintea oamenilor, şi /u ă voi lepăda de

înaintea 0atălui eu, Care este în ceruri 6t. =>, ??7.

1postolul +avel mărturiseşte! (rednic de crezare este cuvântul! dacă am murit împreună cu /l, voşi învia împreună cu /l& dacă rămânem întru /l, vom şi împăraţi împreună cu /l& de-' vom tăăduşi /l ne va tăădui pe noi 6$$ 0im. @,==-=@7. 4u este înfricoşător;

/ste prionitţ %iserica H şi noi trebuie să îndurăm prioana. *abdă )ristos H trebuie să răbdămnoi, împărtăşindu-$ pătimirile, fiindcă cel ce nu-şi ia crucea şi nu-i urmează ie nu este vrednde ine, spune /l 6t. =>,?A7.

1şadar, pentru creştinul ortodo mărturisirea în vremea de acum este indispensabilă şi inevitabilă.

1ici se pune însă o întrebare foarte importantă şi absolut firească! dacă pentru creştin eindispensabilă mărturisirea făţişă, cum se împacă aceasta cu păstrarea tainei vieţii du#ovniceşti, cade asemenea i se cere, după cum am văzut mai sus; iindcă şi Domnul, cerând mărturisire de femeia cu curere de sâne, nu cere asta de la $air, ci, dimpotrivă, porunceşte lui şi rudelor lui treacă sub tăcere minunea învierii fetei. 1şadar, nici mărturisirea nu se cere întotdeauna, ci doar anumite cazuri, bine definite.

1şa este, şi istorisirea evan#elică pe care am cercetat-o aici arată limpede când anume se cemărturisirea.

Când a mărturisit public minunea femeia vindecată; Când a cerut-o de la ea Domnul. $ată răspunsla întrebarea pusă şi dezlearea respectivei nedumeriri.

ărturisirea în vremea prioanelor este obliatorie pentru creştin atunci când îl c#eamă la asDomnul, adică atunci când împreurările cer neapărat ca el să-şi arate în faţa oamenilor atitudinfaţă de Dumnezeu, dacă este pentru )ristos sau împotriva 'ui. "mpreurările vieţii noastre H toat



până la ultimul amănunt, sunt determinate de voia lui Dumnezeu şi dacă Domnul îl pune pe om îno situaţie care cere ca el să-şi mărturisească pe faţă credinţa, aceasta este c#emare a lui Dumnezeu

1tunci când creştinii primelor secole erau arestaţi şi duşi la dreător pentru a fi interoaţi, ei îmărturiseau cu bărbăţie credinţa în )ristos, dar nu căutau sinuri c#inurile.

1 căuta de capul tău nevoinţa mărturisirii este un lucru leat, îndeobşte, de simţământul trufiei

părerii de sine, mânat de acestea, şi ca atare este deseori pedepsit, fiindcă Dumnezeu celor mândristă împotrivă, iar celor smeriţi le dă #ar 6$ +t. F,F7.

ărturisitorii samavolnici, rămânând fără autorul #aric dumnezeiesc, cu propriile lor puteri nu pîndura încercările şi sfârşesc în mod inevitabil prin a apostazia.

+in &remurile &ei s-a p$strat întrist$toarea istorisire espre un oareare apostat pe nume arare în timpul unei perseu"ii #rele s-a us e apul s$u s$ m$rturiseas$ şi în po%ia înemnurilp$rintelui uo&nies, s-a ar$tat 'rmuitorului p$#'n a s$ primeas$ M reea el M ununmuenieas$ pentru numele lui /ristos.

C'rmuitorul l-a primit u !l'ne"e.M Ce-"i tre!uie M l-a între!at.

M :unt reştin M a is u t$rie aris M şi am &enit s$-"i spun $ umneeii &oştri sunt ioli, iar &sunte"i nişte ne!uni are se înin$ lemnului şi pietreiN

M +ar ştii $ potri&it eitului imperial reştinii sunt peepsi"i u moartea +e e ai &enneroule Plea$N

M oi, reştinii, nu ne temem e moarte, $i ea ne ue la /ristosNM aiN eap$$-te e &or!ele tale, ori porunes s$ %ii inuitNM Cinuie-m$= ou$, reştinilor, ne sunt uli p$timirile pentru /ristosN Pentru Gl suntem #ata sr$!$m orie, şi nii un %el e ane nu m$ &or %ae s$ m$ lep$ e +omnul meu=

<east$ înreere în sine a m$rturisitorului neemat a %ost peepsit$ aspru.

C'rmuitorul a emat $l$ii. aris a r$!at u 'renie 'te&a inuri, spun'n tot timpul $ nse teme e nii un %el e inuri M îns$ &oin"a lui, neînt$rit$ e arul umneeies, p'n$ la urm$

a reistat, şi 'n au %ost ause noi unelte e tortur$, în#roitoare la &eere, a $ut u uul, slep$at ruşinos e /ristos şi a *ert%it iolilor.

De aceea, %iserica vec#e nu a încuviinţat niciodată această râvnă lipsită de discernământ întotdeauna i-a sfătuit pe creştini să aştepte cu prevedere şi înţelepciune semne limpezi ale voii lDumnezeu care să c#eme la mucenicie.

+ână şi episcopii se ascundeau adeseori de c#inuitori, păstrându-şi viaţa spre folosul %isericii, icreştinii care se duceau la c#inuri de capul lor nu erau număraţi în ceata sfinţilor.



1ceastă atitudine a %isericii faţă de mărturisire şi-a ăsit epresia în canoanele Sfântului +etru 1leandriei, care au fost recunoscute de %iserica drept obliatorii pentru călăuzirea în viaţa creştin"n a noua pravilă a Sfântului +etru se eplica punctul de vedere ortodo asupra acestei problem:"nsuşi Stăpânul şi "nvăţătorul nostru, se spune acolo, de multe ori a fuit de cei ce voiau a-vrămăşui, încât uneori nici nu umbla de faţă printre ei, şi când s-a apropiat vremea patimilor 'ui S-a dat pe Sineşi, ci a aşteptat până când au venit ei asupra 'ui cu săbii şi cu toiee, şi atunci lezis! Ca la un tâl#ar aţi ieşit cu săbii şi cu toiee ca să ă prindeţi 6c. =I,IA7.

$ar ei, zice /van#elistul, '-au dat lui +ilat. "nsă cei ce după asemănarea 'ui au pătimit şi cătscopul 'ui aleară, aducându-şi aminte de dumnezeieştile 'ui cuvinte, prin care /l, întărindu-nspune despre prioane! N'uaţi aminte, că vă vor da pe voi la adunări şi în sinaoile lor vă vor bape voi.U

N(ă vor da U, zice, nu! N(ă veţi da pe voi înşivăU, şi! (eţi fi aduşi la dreători şi la împăraţi pentnumele eu 6'c. @=,=@7, nu! N(ă veţi aduce pe voi înşivăU. +entru că /l vrea ca noi, prioniţi fiinpentru numele 'ui, să ne mutăm din loc în loc, precum "l şi auzim zicând! Când vă urmăresc pe vîn cetatea aceasta, fuiţi în cealaltă 6t. =>, @?7, că nu voieşte să ne ducem sinuri la scutierii

lăncierii diavolului, ca să nu ne facem lor pricinuitori de şi mai multe morţi, ca şi cum i-am sili să sălbăticească şi mai tare, ci să aşteptăm şi să luăm aminte la noi înşine, să prive#em şi să ne ruăca să nu intrăm în ispită 6t. @G,I=7.K

1şadar, creştinul nu trebuie să caute de capul său c#inuri, atrăându-şi-le sinur, ca prin aceasta nu-i facă pe prionitorii creştinismului a păcătui şi mai mult prin cruzime şi prin fărădelei noi, dcând este silit să mărturisească trebuie să ia nevoinţa aceasta asupra sa.

Din "f#ntul =asile al Rineşmei, Evan78elia pentru omul moern. <nvăţături in Evan78el

upă Marcu I volumul , Eitura "op8ia, 263



Sf$ntul Sfinţit >ucenic Serghie >eciov ) Predania ortodox"9 apostolic" despre necesitatealep"d"rii de lume de patimi/ pentru toţi cei care caut" m$ntuirea: ;Exist" un singur

creştinism9 o singur" #nv"ţ"tur" creştin"9 care vine de la Domnul +nsuşiB

MContemporanii noştri, care pălăvrăesc despre draostea creştinească, nu baă în seama condiprincipală pentru aunerea la eaEK

Despre Sfinţii 1postoli



De câţiva ani studiem împreună viaţa creştinească făptuitoare după Sfinţii +ărinţi, şi acum este prile potrivit pentru a privi la cei a căror pomenire o vom face în zilele ce se apropie ale sărbătoSfintei Cincizecimi H la 1postoli H şi a ne da seama cum a fost calea şi eperienţa lor. 1cumîmpotriva Sfinţilor +ărinţi, împotriva lucrării lor, împotriva a ceea ce se numeşte ascetism creştin

ridică nu numai feluriţii învăţători sectanţi, ci şi oameni care îşi dau numele de ortodocşi. /i spun această cale a fost născocită de Sfinţii +ărinţi, că nu eistă nimic de felul acesta nici în /van#elinici la 1postoli. +entru a face cunoştinţă cu ceea ce este acolo, trebuie mai întâi de toate să sc#iţămmăcar pe scurt, temelia eperienţei ascetice creştine.

1scetismul pleacă de la premiza fundamentală că între )ristos şi lume 6lumea ca rău, ca patimi, păcat, nu această lume în care trăim7 nu eistă absolut nici o compatibilitate, şi ca atare trebuie să lepădăm de lume, să ne depărtăm de ea, c#iar dacă trăim în lume. "n urma lepădării, după cum ştivine calea suişului făptuitor.

mul a fost )iit upă c8ipul şi asemănarea lui /umne)eu, şi noi am stricat acest c8ip in nprin păcat. *cum, mai înt#i e toate, tre$uie să îl refacem prin Aristos. Aristos a venit în lume refacă c8ipul strămoşului că)ut. *ceastă refacere se săv#rşeşte prin Taina care se numeşte >otear upă aceea, fiin preispuşi către păcat, iarăşi sc8imonosim c8ipul lui /umne)eu in noiarăşi îl întinăm. Cea int#i sarcină a creştinului este, upă "finţii Părinţi, curăţirea sufletului patimi; aceasta, upă cum spune T8eoor al Eessei, nu e în sine o virtute /ar ce se caecăuta upă aceasta După lepăarea e lume S n.a., acă nu numai curăţirea e patimi0 Pentrcă aceasta încă nu este în sine virtute, ci numai pre7ătire pentru virtute, iar la curăţirea năravurile cele rele tre$uie aău7ată şi a7onisirea virtuţilorH.

1şadar, este nevoie şi de calea suişului, de calea desăvârşirii du#ovniceşti şi a îndumnezeirii! :$după o asemenea curăţire şi nimicire a tot ce face necurate puterile noastre şi după punerea acestoîn bună rânduială, se cere şi suiş către desăvârşirile cele du#ovniceşti şi îndumnezeire, pentru celor ce s-au abătut de la rău li se cuvine să facă binele 6+s. ??, =I7K.

"n lucrarea creştină sunt două trepte! prima este curăţirea de păcat şi de patimi, a doua - suişul cătdesăvârşirile du#ovniceşti şi îndumnezeirea. )ristos a venit nu doar ca să refacă c#ipul strămoşulcăzut, ci ne-a dat poruncă! deci, fiţi desăvârşiţi, precum 0atăl vostru Cel ceresc este desăvârşit 6F, IA7.



0ocmai împlinirea acestei culmi a poruncilor este a doua treaptă a lucrării creştine, despre cavorbesc Sfinţii +ărinţi! îndumnezeirea, asemănarea cu Dumnezeu după măsura puterilor omeneşCea mai înaltă treaptă în acest suiş este draostea, pentru că Dumnezeu este draoste. Despaceasta vorbeşte $oan Scărarul, însă acelaşi lucru îl ăsim şi la alţi asceţi. /e pilă, fericitul /iascrie Pictorii încep prin a sc8iţa cu o sin7ură culoare c8ipul omului, iar upă aceea, pun#ntreptat culoare peste culoare, înfăţişea)ă c8ipul celui pe care îl )u7răvesc asemenea cu aces

c8iar p#nă la firele părului şi sf#ntul 8ar al lui /umne)eu la început reface în om prin $otetrăsăturile c8ipului umne)eiesc, auc#nu-l în starea în care era c#n a fost )iitH.

1şadar, şi aici vedem că mai întâi de toate se reface acest desen, trăsăturile c#ipului dumnezeiesîntorcându-l pe om la starea dintru început, în care era când a fost zidit - şi tocmai asta este curăţirde patimi, întoarcerea la frumuseţea cea dintâi, la 1dam cel întâi-zidit! +ar c#n va veea că npoftim cu toată voia noastră frumuseţea asemănării umne)eieşti şi că stăm 7oi şi fără frică atelierul ei, atunci virtute upă virtute făc#n să înflorească în suflet şi in slavă în slavînălţ#n c8ipul ei, îi va aau7a trăsăturile asemănării umne)eieşti şi simţirea ne arată cum răsfr#n7 în noi trăsăturile asemănării cu /umne)eu, iar esăv#rşirea asemănării o vom cunoaş

in luminarea 8aruluiH.

1stfel, fericitul Diado# compara refacerea c#ipului dumnezeiesc din om cu o sc#iţă a unui pictor, aşternerea culorilor peste această sc#iţă - cu asemănarea cu Dumnezeu, cu dobândirea virtuţilcreştineşti.

:Când se face portretul cuiva, dacă se adauă cea mai plăcută dintre culori şi cea mai trebuincioadin trăsături, îl fac asemănător până şi la zâmbet cu cel pictat! şi când dumnezeiescul #ar zurăveşîn cineva dumnezeiasca asemănare, luminoasa trăsătură a draostei, fiind adăuată, arata

trăsăturile c#ipului dumnezeiesc au fost înălţate pe de-a-ntreul la frumuseţea asemănării DumnezeuK.

1şadar, cea mai plăcută dintre toate culorile şi cea mai trebuincioasă dintre toate trăsăturile în aceproces al îndumnezeirii e draostea, care, fiind adăuată la c#ipul omenesc, îl face :asemănătpână şi la zâmbet cu cel pictatK. Draostea este cea mai mare şi cea mai de pe urmă virturezultatul final al desăvârşirii creştine. Dacă este să facem suma celor spuse până acum, vom ăcă, potrivit învăţăturii Sfinţilor +ărinţi, calea creştinului are treptele următoare! lepădarea de lumcurăţirea de patimi, suişul către desăvârşire, îndumnezeirea.

Cea mai mare virtute, care stă pe cea mai înaltă treaptă a scării acesteia, este draostea, pentru Dumnezeu draoste este.

'a început suntem datori Qa mereR pe calea lepădării de lume, a refuzului de a slui diavolului şiascultării de Dumnezeu, iar apoi a vieţii după porunci. Suntem puşi de Dumnezeu în împreurăcare, cu autorul necazurilor şi încercărilor, ne curăţesc, şi în aceste necazuri şi încercări trebuie alerăm la Dumnezeu ruându-ne cu ruăciune însoţită de plâns, pentru că plânsul este :mâ#nirînrădăcinată în sufletul ce se pocăieşteK. +lânsul de pocăinţă H iată ce ne eliberează de păcat, dpatimi, de stricăciunea sufletului.



Să cercetăm acum epistolele soborniceşti ale 1postolilor, care sunt adresate nu unei %iserici anumci tuturor %isericilor. Ştim care sunt epistolele acestea! o epistolă sobornicească a 1postolului $acodouă ale lui +etru, trei ale lui $oan 0eoloul şi una a 1postolului $uda. Scopul cuvântului meu acum este să arate că şi la 1postoli sunt dea sc#iţate toate aceste elemente ale lucrării du#ovniceşpe care le vedem la Sfinţii +ărinţi. Şi nu numai atât! dacă ne vom uita la ceea ce scrie 1posto$acov, mai întâi de toate vom ăsi la el începutul acestei căi - lepădarea de lume, iar apoi lupta păcatul, ceea ce noi numim :curăţirea sufletului de patimiM, întreaa epistolă este îndrepta

împotriva păcatului şi zurăveşte prima parte a căii acesteia, despre care numai ce am vorbit.+etru scrie dea nu doar despre păcat, ci şi despre virtute. /l spune că trebuie nu numai să curăţim, ci şi să ne facem oşteni ai virtuţii, vorbeşte despre ceea ce se numeşte la Sfinţii +ărin:îndumnezeireK şi suiş la desăvârşirea du#ovnicească! adăuaţi la credinţa voastră fapta bună, fapta bună - cunoştinţa, la cunoştinţă - înfrânarea, la înfrânare - răbdare, la răbdare - bună credinţla bună credinţă - iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească - draostea 6@ +t. =, F-7.

Şi el, ca şi Sfinţii +ărinţi, înc#eie cu draostea, pentru că Dumnezeu draoste este H ea încununeacalea desăvârşirii du#ovniceşti şi duce la cea mai înaltă treaptă a îndumnezeirii.

Ceea ce +etru încă abia dă de înţeles, $oan descoperă cu putere mare, fiindcă $oan vorbeşte despdraoste ca despre încununarea căii lucrării du#ovniceşti. $ar contemporanii noştri, care pălăvrăedespre draostea creştinească, nu baă în seama condiţia principală pentru aunerea la ea.1şadar, 1postolii ne arată aceeaşi rânduială a lucrării du#ovniceşti pe care v-am arătat-o pe temeimărturiilor Sfinţilor +ărinţi.

Să cercetăm epistola 1postolului $acov, care face obiectul cuvântului nostru. Se spune că lepădarde lume este o născocire a Sfinţilor +ărinţi H dar ia uitaţi ce spune Domnul la Cina cea de 0aină! d

vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe ine mai înainte decât pe voi -a urât. Dacă aţi fi din lumlumea ar iubi ce este al său - dar întrucât nu sunteţi din lume, ci /u v-am ales pe voi din lume, aceea vă urăşte pe voi lumea 6"n. =F, =A-=B7.

Da, "mpărăţia lui Dumnezeu nu este din această lume, ci de la Dumnezeu, Care este cea mai madraoste şi cea mai înaltă desăvârşire. De aceea se şi spune despre 1postoli! şi lumea i-a urât pe efiindcă nu sunt din lume, precum nici /u nu sunt din lume 6"n. =, =I7.

Cu putere mare vorbeşte despre aceasta şi $acov. /ste vrednic de luare-aminte faptul că 1posto$acov a fost cel dintâi episcop al %isericii din $erusalim - el cârmuia întreaa %iserica a $udee

aptul acesta dă mărturie despre data timpurie a scrisorii, întrucât presupune că ea să fi fost scriatunci când creştinii erau cu precădere iudei& mai apoi au intrat în %iserică cei din neamuri. 1vede-a face cu o epistolă timpurie, şi marea noastră bucurie este că ea vorbeşte despre lepădarea lume.

4u ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu; Cine deci va voi să fie prieten lumea se face vrămaş lui Dumnezeu 6$ac. I, I7.



/l pune deodată în faţa turmei sale problema! cu cine vrei să fii prieten - cu lumea sau cDumnezeu; Dacă-' alei pe Dumnezeu, atunci în ce constă buna credinţă pe cele dintâi trepte avieţii creştine;

Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi 0atălui, aceasta este! să cercetăm pe orfaşi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără pată din partea lumii 6$ac. =, @7.

1şadar, lepădarea de lume nu a fost născocită nicidecum de către Sfinţii +ărinţi - Domnul "nsuşivorbit despre ea, înţeleând prin lume ceea ce trae către pământ, şi primul episcop al $erusalimul- fratele Domnului - face din lepădarea de lume punctul de plecare al căii creştine.

De obicei se spune că 1postolii nu făceau decât să propovăduiască învăţătura creştină, fără să fie cce călăuzeau lucrarea du#ovnicească a turmei H aceasta însă nu corespunde adevărului.

"n aceeaşi epistolă a lui $acov se vorbeşte nu numai despre învăţarea şi despre ascultarea Cuvântul1postolul c#eamă la împlinire, la suişul făptuitor! fiţi, dar, plinitori ai cuvântului, nu doar ascultătoai lui, amăindu-vă pe voi înşivă 6$ac. =, @@7.

$acov este cel dintâi care dă îndrumările acestea ascetice. 4u cel ce ascultă şi uită, ci acela caîmplineşte cuvântul va fi fericit, potrivit 1postolului. 0oate acestea se află în deplină potrivire ceea ce ne spun Sfinţii +ărinţi. 1duceţi-vă aminte numai de Scara - calea suişului făptuitor.

1mintesc şi cuvintele 1postolului $acov în care se spune că sinura credinţă nu mântuieşte! arată-mcredinţa ta din faptele tale, iar eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele. 0u crezi că unul esDumnezeu; %ine faci - însă şi dracii cred, şi se cutremură. (rei dar să înţelei, omule nesocotit, credinţa fără de fapte moartă este; 6$ac. @, =A-@>7.

:(edeţiK, spune 1postolul, :prin ce se poate îndreptaţi omul; +rin credinţă H da, prin credinţă, înnu prin credinţă moartă, fiindcă şi dracii cred, şi se cutremură, ci prin credinţa care duce la fapte de asemenea, prin aceste fapte, care vin din credinţa creştină vieK.

1şadar, nu avem nevoie doar să ne lepădăm de lume, ci şi să merem pe calea suişului făptuitor, fim nu ascultători uituci, ci împlinitori ai leii lui Dumnezeu. Şi atunci, pe care cale să merem; +calea de care vorbesc Sfinţii +ărinţi H calea ascultării de voia lui Dumnezeu.

4oi ştim că Domnul S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce 6ilip. @, A7,

rădina 8#etsimani, deşi '-a ruat pe 0atăl! treacă de la ine pa#arul acesta, însă S-a lepădat dvoia Sa! nu cum voiesc /u, ci cum 0u voieşti, aşa să fie 6t. @G, ?B7. Şi nouă ne-a poruncit să nruăm! :fie voia 0aK.

Creştinilor de curând veniţi la credinţă, 1postolul le spune! supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu& stîmpotriva diavolului, şi el va fui de la voi 6$ac. I, 7.

Dacă vom apuca pe calea ascultării, a împlinirii voii lui Dumnezeu, #arul botezului va intra, ca zicem aşa, în vioare. 1cum ni se pare că dacă ne-am botezat n-avem ce să mai vorbim de păca

asta e tot o născocire de-a +ărinţilor. 1postolul $acov însă, deşi le scrie celor de curând veniţi



credinţă, celor care dea cred în )ristos şi s-au botezat, nu se teme de asta şi, întemeindu-se pe cece a auzit de la Domnul "nsuşi, îşi începe povaţa astfel! apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi Se va apropşi /l de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, cei îndoielnici 6$ac. I, A7.

Sfinţii +ărinţi ne învaţă că străbaterea căii creştine este însoţită de ispite, de încercări care întărescnoi credinţa şi ne dezvoltă răbdarea, care ne aută în lupta pe care o purtăm cu păcatul pentru a curăţi sufletul.

"n zilele noastre, mulţi presupun că spusele +ărinţilor, care erau căluări, nu ne privesc pe noi, ctrăitori în lume, nu în mănăstiri, că de toate acestea nu au nevoie cei ce n-au făcut leământlepădării de lume. Dar iată cum îşi începe 1postolul $acov epistola! mare bucurie să socotiţi, framei, când cădeţi în felurite ispite, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea 6$ac. =,@7

+esemne vă amintiţi ce spune $oan Scărarul despre cele trei feluri de răbdare a ispitelor!=7 cu întristare,@7 fără întristare,?7 cu bucurie.

$ată învăţătura despre ispită, din care se trae şi învăţătura despre răbdare, pe care o ştiţi de la Sfin+ărinţi şi care îşi are rădăcina în /van#elie, pentru că Domnul spune! întru răbdarea voastră vemântui sufletele voastre 6'c. @=, =B7.

Dar iată ce ăsim la 1postolul $acov! drept aceea, fiţi îndelun răbdători, fraţilor, până la venirDomnului. $ată, pluarul aşteaptă roada cea scumpă a pământului, îndelun răbdând, până primeşte ploaia timpurie şi ploaia târzie. iţi, dar şi voi îndelun răbdători, întăriţi inimile voastcăci venirea Domnului s-a apropiat 6$ac. F, -A7. Şi încercarea credinţei voastre, spune el altundev

lucrează răbdarea 6$ac. =,?7.Sfinţii +ărinţi spun că pentru a ne desăvârşi avem nevoie nu numai să ne ostenim şi să răbdăispite, ci şi să avem ruăciune& iată, şi 1postolul $acov scrie! este vreunul dintre voi în suferinţă; Sse roae. /ste cineva vesel; Să cânte psalmi 6$ac. F, =?7 - iar psalmii sunt tot ruăciune, ruăciunemarelui +salmist. ărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă ruaţi unul pentru altul ca să vvindecaţi, că mult poate ruăciunea stăruitoare a dreptului 6$ac. F,=G7.Deci, ruăciunea e lucrarea de temelie ce ne aută şi în răbdare, şi în încercări, şi în pătimiri.

Să vedem acum ce-i cu învăţătura despre patimi. Sfinţii +ărinţi spun că păcatul e stricăciunea

moartea sufletului. 1postolul $acov spune! pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşaduce moarte 6$ac. =, =F7.

$ată şi aici învăţătura despre păcat ca moarte& şi cel care îşi abate aproapele de la păcat învie usuflet care e pe moarte sau a murit - asta acoperă multe reşeli.

1sceţilor noştri li se împută adeseori c#emarea la plâns. :+entru ce să plânem;K Dacă ai păcaînseamnă că trebuie să plâni - plânsul, zic Sfinţii +ărinţi, este mâ#nirea înrădăcinată în sufletul se pocăieşte. $ar la 1postol ce ăsim; +ătrundeţi-vă de durere, întristaţi-vă şi eliţi& râsul întoarcă-

în plâns şi bucuria voastră în întristare 6$ac. I, B7.



Da, dacă doriţi să mereţi pe calea îndumnezeirii, atunci curăţiţi-vă! curăţiţi-vă mâinile, păcătoşiloşi sfinţiţi-vă inimile, voi, cei îndoielnici 6$ac. I, A7.

%ăaţi de seamă că $acov dă o listă aproape completă a patimilor despre lupta cu care vorbeSfinţii +ărinţi.

Ca să nu vă înreunez prea tare, voi înşira numai câteva.ai întâi de toate, mânia. *ăzboiul cu această patimă a fost elaborat în mare amănunţime de cătSfinţii +ărinţi, şi despre ea vorbeşte şi 1postolul care a fost cel dintâi înainte stătător al %isericii d$erusalim.

După aceea, el vorbeşte despre o patimă pe care o cunoaştem la fel de bine din scrierile Sfinţil+ărinţi - despre multa răire şi despre lupta cu limba proprie! dacă cineva socoteşte că esbinecredincios, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăeşte inima, buna credinţă a acestuia eszadarnică 6$ac. =, @G7. Şi în continuare! dacă nu reşeşte cineva în cuvânt, acela este bărb

desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul 6$ac. ?,@7.

Cu şi mai multă putere răieşte altundeva! dacă noi punem în ura cailor frâul ca să ni-i supunemducem noi şi trupul lor între. $ată, şi corăbiile, măcar că sunt atât de mari şi împinse de vântuaprie, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro #otărăşte vrerea cârmaciului. 1şa şi limbmic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte9 $ată, puţin foc, şi cât codru aprinde9 6$ac. ?, ?-F7iar de aici vine şi minciuna! foc este şi limba, podoabă a nedreptăţii 6$ac. ?, G7.

/act la fel ne întâlnim în epistola 1postolului $acov şi cu menţionarea altor patimi, care nu au fo

nicidecum născocite de către cei care s-au mântuit în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământul6/vr. ==, ?A7, ci care sunt în fiecare din noi, pentru că nu pustnicilor, celor ce au fuit de lume,scrie 1postolul.

$ată ce bine vorbeşte 1postolul $acov şi în privinţa osândirii! nu vă răiţi de rău unul pe altufraţilor. Cel ce răieşte de rău pe frate ori udecă pe fratele său răieşte de rău leea şi udecă leeiar dacă udeci leea nu eşti împlinitor al leii, ci udecător 6$ac. I, ==7.

Şi Sfinţii +ărinţi ne previn mereu, amintind că cel ce îşi udecă aproapele se pune în locPudecătorului Ceresc.

'a fel şi în privinţa invidiei, patimă care adeseori nu îi dă pace omului nici în această viaţă. $acscrie! iar dacă aveţi elozie amară şi zavistie în inimile voastre, să nu vă lăudaţi, nici să nu minţîmpotriva adevărului, înţelepciunea aceasta nu vine de Sus, ci este pământească, sufleteascdrăcească. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău 6$ac. ?, =G7.

El scoate în evienţă patimile a căror com$atere stă la temelia lucrării u8ovniceşti în primparte a vieţii creştine. =reau să vă amintesc încă o ată e scopul pentru care vă spun toaacestea. @u aţi căpătat aici nici o noutate, însă vreau să vă spun că eGistă o sin7ură lucra

creştină; ea nu a fost născocită în secolul al =-lea sau al =++-lea, ci oar a fost lămurită m



îneaproape e către "finţii Părinţi, /ascăli ai $isericii şi Păstori, potrivit cerinţelor vieţ*postolul +acov ne escoperă aceeaşi cale - calea vra4$ei cu lumea, calea împotrivirii faţă iavol şi a supunerii faţă e /umne)eu, calea curăţirii e păcat, calea ispitelor şi a luptei, calepl#nsului pentru păcate. EGistă un sin7ur creştinism, o sin7ură învăţătură creştină, care vine la /omnul <nsuşi.

'uaţi fie şi numai răbdarea. Când Domnul a pus-o la încercare pe femeia cananeeancă, până

ucenicii s-au apropiat de /l ruându-' s-o miluiască H asta, c#ipurile, din draoste, însă de fafiindcă se săturaseră de striătele ei. Şi când /l i-a răspuns din nou nu ca ântuitor, ci cum i-arrăspuns orişicare iudeu din acele vremi! nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor 6=F, @G7, nu ne-a arătat oare prin asta că avem neapărată nevoie de răbdare, că şi noi trebuie să fiîndelun răbdători în cererile noastre şi smeriţi, şi atunci /l, văzând smerenia noastră, va spuncum i-a spus şi ei! mare este credinţa ta& fie ţie precum voieşti 6t. =F, @A7.

D/in "f#ntul "finţit Mucenic "er78ie Meciov, 1Cum să supravieţuim u8ovniceşteH, Eituri"op8ia şi Cartea rtooGă, 266'



Arhim. Sofronie 0 5e mai ştim chemarea adev"rat"C mai lu"m #n seriosC

MCând se micşorează adevăratele dimensiuni ale Dumnezeieştii Descoperiri pentru fiinţa omul

atunci se eclude orice putinţă pentru om de a aune la măsura adevăratei pocăinţe. Dacă socoteşti a fi doar o alnică fiinţă, uşor îţi vei înădui şi ierta sieţi o mulţime de fărădelei de toafelurile& şi prin faptul că se socotesc pe sine mai preos decât )ristos, oamenii în realitate 6să nu pară aceasta o eaerare7 refuză a-$ urma pe 8olot#aM 6+ărintele Sofronie Sa#arov7

M4u trebuie să uităm că îndumnezeirea firii omeneşti prin actul întrupării Cuvântului nicicum neclude prezenţa :momentuluiK eneretic în îndumnezeirea firii omeneşti a lui )ristos. 1cest doilea :momentK este deosebit de important, pentru că el ne arată ca pildă lui )ristos 6$o. =?!=este cu putinţă de înfăptuit şi, ca atare, se arată ca o îndatorire de neocolit tuturor. Dacă

înţeleerea noastră despre )ristos-omul punem accentul pe :deosebirea radicalăK între /l şi noi, praceasta introducem o sc#imbare în întreaa noastră antropoloie.

Deşertarea lui )ristos în întrupare ne pune în faţa unui fapt uimitor! pe de-o parte, precum scrSfântul $oan Damasc#in, îndumnezeirea firii noastre s-a săvârşit în clipa când Cuvântul a primfirea noastră& pe de altă parte, în multe locuri din Sfânta Scriptură vedem că 2mul-)ristos ocolea tceea ce purta caracterul :îndumnezeirii de sineM.

"n /van#elie citim că întruparea Cuvântului se săvârşeşte prin lucrarea Sfântului Du#! Du#ul Sfâse va poorî preste tineE pentru aceea şi Sfântul ce se va naşte din tine iul lui Dumnezeu se



c#ema 6'uca =!?F7. 1celaşi Du# Sfânt S-a poorât peste )ristos şi la %otez 6cf. t. ?!=G7. 8răindespre învierea lui )ristos, Sfânta Scriptură nu zice că )ristos :S-a înviat pe SineK dar că anumînsuşi DumnezeuE au înviat pre /l din moarte, şi au dat 'ui slavă 6= +t. =!@=7. "n sfârşit, însu)ristos au zis! De mărturisesc /u pentru ine, mărturia ea nu este adevărată. 1ltul este Cel mărturiseşte pentru ineE 6$o. F!?=-?@7.

1celaşi moment se olindeşte în actul lituric al %isericii noastre. Cuvintele lui )ristos H 'ua

mâncaţi& acesta este 0rupul euE, şi %eţi dintru acesta toţi, acesta este Sânele eu 6cf. @G!@-@A7, nu sunt luate ca săvârşitoare de taină, deoarece aceasta ar însemna o pretenţie:îndumnezeirii de sineK ci după aceste cuvinte urmează epicleza, unde noi, căutând căDumnezeu-0atăl, îl ruăm să trimită Du#ul Sfânt :preste noi şi preste darurile înainte-puseK 6cCanonul eu#aristie al 'itur#iei Sfântului loan 8ură de 1ur7, prin a Cărui Dumnezeiască putere săvârşeşte taina prefacerii pâinii eu#aristice şi a vinului în 0rupul şi Sânele lui )ristos.

)ristos, Care dator era întru toate a se asemăna fraţilor 6/v. @!=7, însuşi cu sâruinţă mărturisdespre faptul omenirii 'ui şi îi plăcea să se numească iul 2mului 6t. A!@> & B!G& =>!@? & ==!ş.a.7. Din contetul /van#eliei este limpede că )ristos nu folosea această epresie eclusiv

propriul Său nume, ci ca un nume comun, aplicabil tuturor oamenilor H fiilor oamenilor.

1ltfel, tot omul ar putea fi îndreptăţit să ândească la Pudecata de 1poi! :Cum poţi 0u să mă udepe mine; 2are poate fi dreaptă udecată unde împreurările eistenţei udecătorului şi ale ceudecat sunt atât de deosebite; /u sunt o fiinţă alnică şi slabă, necontenit zdrobit de primedmorţii în toată vremea şi în tot ceasul, atunci când puterea 0a este neţărmurită şi măreţia neurmată. 1u dară poate Pudecata 0a să fie una dreaptă;M.

"nsă nimeni nu va îndrăzni să rostească astfel de cuvinte, pentru că ne va udeca nu Dumnezeu,

omul! Dumnezeu-0atăl nici udecă pre nimenea, ci toată udecată o au dat iuluiE, căci iu 2mului este 6$o. F!@@, @7. 1cest :iu al 2muluiK care ni se aseamănă întru toate a trăit pe pămânastfel încât nici un sinur om în toată istoria omenirii nu va fi în măsură a afirma în faţa 'ui cum /l, )ristos, ar fi trăit în condiţii mai prielnice decât el însuşi. 1stfel, nimenea dintre noi nu adestulă întemeiere spre a se îndreptăţi, punând înainte slăbiciunea firii omeneşti.

+orunca lui )ristos, iţi desăvârşiţi precum şi 0atăl vostru cel din ceruri desăvârşit este 6t. F!IAtrebuie înţeleasă nu relativ, nu într-un sens fiurat, ca epresia unei oarecari :tendinţeK vecinice, în cel mai adânc înţeles fiinţial! ca mărturie a putinţei omului de a înfăptui până la desăvârşic#emarea sa, urmând lui )ristos-omul, Care însuşi a împlinit această poruncă 6/u poruncile 0atăl

eu am păzit H $o. =F!=>7 şi au şezut de-a dreapta lui Dumnezeu 0atăl 6c. =G!=B7, ceea ce în raiScripturii arată ealitatea.

2bişnuinţa ne face neatenţi şi adesea aproape nesimţitori faţă de cuvintele Sfintei Scripturi, şi apierdem din vedere adevăratele lor dimensiuni. Cele mai importante momente ale DumnezeieşDescoperiri trec de multe ori neobservate, în ciuda faptului că în realitate ele sunt răspunsul la cemai adânci căutări ale noastre, întrucât cuvintele Sfintei Scripturi şi sunt cele mai fireşti penteistenţa omenească. Se poate că tetele citate din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii +ărinţi, şi cavorbesc de ealitatea şi deplina asemănare a omului cu Dumnezeu, să smintească pe mulţi creştin

Dar, drept vorbind, smintirea nu face decât să poarte mărturie că înţeleerea lor psi#oloică



smereniei nu le-a înăduit să aună la adevăratul înţeles al Dumnezeieştii Descoperiri. +otrivDescoperirii, deosebirea între Dumnezeu şi om în vecinicie nu este decât în planul /senţei,nicidecum în ce priveşte slava sau cuprinsul Dumnezeieştii (ieţi.

Când se micşorează adevăratele dimensiuni ale Dumnezeieştii Descoperiri pentru fiinţa omuluatunci se eclude orice putinţă pentru om de a aune la măsura adevăratei pocăinţe. Dacă socoteşti a fi doar o alnică fiinţă, uşor îţi vei înădui şi ierta sieţi o mulţime de fărădelei de toa

felurile& şi prin faptul că se socotesc pe sine mai preos decât )ristos, oamenii în realitate 6să nu pară aceasta o eaerare7 refuză a "i urma pe 8olot#a. 1 micşora în conştiinţa noastră ideea cmai înainte de veci a 0atălui pentru om nu este dovadă de smerenie, ci de rătăcire& şi mai mult decaceasta H un mare păcat. 1vem nevoie de o îndrăzneaţă bărbăţie, pentru a ne apropia de cuprinsDumnezeieştii Descoperiri cu faţa descoperită, şi slava Domnului ca prin olindă privind, întacelaşi c#ip să ne sc#imbăm din slavă în slavă, ca de la Du#ul Domnului 6cf. @ Cor. ?!=A7.

Dacă în planul nevoinţei smerenia constă în a se socoti mai rău decât toţi, atunci în planul teolodumnezeiasca smerenie este draoste care se dă pe sine fără rămăşiţă, între şi :până în sfârşitK 6$=?!=7. "n primul caz este prezent un oarecare element de comparaţie& cu alte cuvinte, o astfel

smerenie se arată încă a fi relativă. Dar în cel de-al doilea ea este în afara oricărei comparaţii şi, atare, absolută. 1nume această smerenie ne porunceşte )ristos să ne învăţăm, când ne spunînvăţaţi-vă de la ine, că sunt blând şi smerit cu inima 6t. [email protected]ă mii de ani de eperienţă a vieţii în )ristos arată că Dumnezeu ne tratează ca pe ealii 'uneîndrăznind în nici un c#ip să ni Se impună cu sila. )ristos a spus! Jnde sunt /u, acolo şi sluitoreu va fi 6$o. =@!@G7, dar aceasta este adevărat numai atunci când sluitorul îi va urma până sfârşit 6cf. t. =>!@@7, purtându-şi crucea. Dacă înţeleem mântuirea ca îndumnezeire, atunci ntrebuie să uităm că îndumnezeirea este condiţionată de trecerea noastră pe tărâmul vieţii pământeşDacă noi nu lucrăm potrivit cu felul cum trăia şi lucra )ristos, atunci cum va putea omul să devin

asemănător lui )ristos în vecinicie prin simpla sa ieşire prin moarte dincolo, în cealaltă lum+otrivit învăţăturii părinţilor, omul tocmai în măsura asemănării lui cu :Dumnezeu, Cel ce S-aarătat în trupK va deveni asemenea lui Dumnezeu în iinţarea 'ui cea vecinică.

"n mai multe rânduri auzim în /van#elie mărturia lui Dumnezeu-0atăl despre )ristos, că 1ceseste iul eu cel iubit 6t. ?!= & =!F& c. B!7. Şi iată că )ristos spune că toţi cei ce fac vo0atălui vor fi iubiţi de 0atăl în aceeaşi măsură ca şi /l însuşi! 4u numai pentru aceştia mă ro, ci pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede întru ineE Şi /u slava carea ai dat ie am dat lorE ca să cunoască lumea că 0uE ai iubit pre ei, precum pre ine ai iubit. +ărinte, pre carii ai dat voiesc ca unde sunt /u, şi aceia să fie cu ine, ca să vază slava ea... Şi am arătat lor numele 0ă

şi-l voiu arăta, ca draostea cu carea ai iubit pre ine întru ei să fie, şi /u întru dânşii 6$o. =!@@I7.

1postolul ilip a cerut lui )ristos! 1rată nouă pre 0atăl, şi Domnul i-a răspuns! Cela ce a văzut pine, a văzut pre 0atăl 6vezi $o. =I!A-B7. Dar din ansamblul cuvintelor Sfintei Scripturi, întemeindne şi pe alte tete, putem tot atât de îndreptăţit a conclude că cel ce a văzut pe )ristos, s-a văzut psine însuşi H aşa cum a fost mai înainte statornicit a fi după ideea cea dintru început a 0atăluprecum au ales pre noi întru Dânsul mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim noi sfinţi şi fără pri#ană înaintea 'ui întru draoste& mai înainte rânduind pre noi întru înfiere, prin $isus )risto



Sieşi, dupre bunăvoinţa voii Sale, spre lauda slavei #arului Său cu carele ne-au dăruit întru Cel $ub6/f. =! I-G7K.

6E7

M+e lână mincinoasa smerenie! :aceasta nu este pentru mineK, pe lână neîndreptăţita deznădenăscută din trândăvie şi din iubire de plăceri, se mai află încă o piedică vederii 'uminii cel

4ezidite, şi anume, îndrăzneaţa năzuinţă a minţii noastre de a vedea pe Dumnezeu, de a-l cuprinîn propria ândire, de a pătrunde oarecum cu forţa în taina şi sânurile iinţei Sale, spre a-' stăpâca pe un obiect al cunoaşterii. /ste reu de ăsit cuvinte pentru a arăta esenţa acestei mândre înălţa minţii noastre, însă este important să înţeleem că în acest caz nu un nor luminos, ci neurăîntuneric, ce ascund pe Dumnezeu, ne vor întâmpinaK.

MDe neapărată trebuinţă este curăţirea minţii noastre prin nevoinţă, pentru a nu introduce elemenpornind de os, ale înc#ipuirii, în învăţătura domatică a %isericii despre Dumnezeu, învăţătuîntemeiată pe descoperirea despre c#ipul Dumnezeieştii iinţăriK.

MDumnezeu neapărat răspunde la tot omul care se întoarce spre Dânsul. Dacă însă eperienîmpărtăşirii lui Dumnezeu este nedeplină, omul va încerca să umple #ăul ce rămâne prin propriputeri. "n acest caz, el neapărat va cădea într-o oarecare rătăcire, iar elementul mincinos care sadăuat adevărului va duce în sfârşit la micşorarea sau scâlcierea luiM.

OOH

=. Sf. $oan Damasc#in, 1rătare cu deamăruntul a dreptslăvîtoarei credinţe, Cartea a ?-a, cap. =. 6Ctrad. rom. Domatica, /d. Scriptă, %ucureşti, =BB?, pp. =?@-=?? H n. tr.7

D*r8im. "ofronie, @aşterea întru împărăţia cea @eclătită, E. Jeîntre7irea, *l$a-+ulia, 266traucere e părintele Jafail @oica;



P"rintele !afail 5oica: Sfinţenia ) firea omului

MSfinţenia este firea omului, cea pe care trebuie să o dobândim în această vremelnicie şi nu espentru om nimica deosebit, în sensul că se deosebeşte de vremelnicie, de viaţa bioloică, sfinţeneste firea care veşniceşte în Dumnezeu, deci este firea omului. Şi fie în căsătorie, fie în mona#ismfie dacă sunt alte căi, tot sfinţenia este ce caută el.

Dar noi am făcut din sfinţenie un şablon şi am făcut un c#ip mincinos, am pus pe sfinţi pe piedestal cât se poate de înalt şi îndepărtat de noi şi ne uităm la ei cu binoclul pe partea reşită ca fie încă mai departe, şi atuncea ne mirăm cum de nu aunem acoloM.

P"rintele 2eofil P$r$ian ) Predic" la Duminica 2uturor Sfinţilor - Sfinţenia ) credinţ"m"rturisitoare şi cruce - Dumnezeu este sf$nt şi sfinţitor



Cuvântul meu de astăzi îl încep cu două ziceri de la Sfânta 'itur#ie, şi anume cu zicerea! MCă sf#eşti /umne)eul nostru şi ie mărire înălţăm, Tatălui şi iului şi "f#ntului /u8, acum şi purure

şi-n vecii vecilor K, şi cu zicerea! MCă Tu eşti sfinţirea noastră şi ie mărire înălţăm, Tatălui iului şi "f#ntului /u8, acum şi pururea şi-n vecii vecilor K.

Cuvintele acestea sunt adresate lui Dumnezeu. "n cel dintâi mărturisim că Dumnezeu e sfânt pentru că Dumnezeu e sfânt noi "i aducem mărire - "i aducem mărire 0atălui, mărire iului şi măriDu#ului Sfânt. Şi Dumnezeu 0atăl e sfânt, şi Dumnezeu iul e sfânt şi Dumnezeu Du#ul este sfâşi spunem că mărire "i aducem lui Dumnezeu pentru că e sfânt acum şi pururea şi-n vecii vecilo1dică nu încetăm niciodată a-$ aduce mărire lui Dumnezeu pentru că este Sfânt. Dar nu ne oprimatât.

ai facem o mărturisire în leătură cu Dumnezeu cel sfânt şi zicem! MCă 0u eşti sfinţirea noastră 3ie mărire înălţăm, 0atălui şi iului şi Sfântului Du#EM. 1m spus mai înainte că-$ aucem mărilui /umne)eu şi acum şi-n veşnicie pentru că este sf#nt, ar <i mai aucem lui /umne)eu mărişi pentru că sf#nt fiin, este sfinţirea noastră. +entru că Dumnezeu este sfânt şi pentru Dumnezeu este sfinţirea noastră, "i aducem mărire acum şi pururea şi-n vecii vecilor. +rin urmariubiţi credincioşi, este o leătură între Dumnezeu Cel sfânt şi între Dumnezeu Cel care sfânt fiinsfinţeşte! sfinţeşte lumea, sfinţeşte pe oameni. /l e sfânt şi e sfinţirea noastră.Ce leatură au cuvintele acestea, zicerile acestea cu ziua de astăzi; 1stăzi, în Duminica cea dintdupă poorârea Sfântului Du# peste Sfinţii 1postoli, este Duminica 0uturor Sfinţilor.

1şa este numită duminica aceasta, şi c#n )icem /uminica Tuturor "finţilor îi avem în veere ptoţi oamenii cei sfinţi oric#n ar fi trăit ei în lumea aceasta, p#nă acum şi p#nă-n veşnicie totoată uminica aceasta e a tuturor sfinţilor în înţelesul că pe unii sfinţi îi cunoaştem şisăr$ătorim şi-i pomenim, ar sunt şi sfinţi necunoscuţi nouă, sunt şi sfinţi cunoscuţi numai l/umne)eu şi e aceea, ca să nu răm#nă nici un sf#nt fără cinstire, în /uminica Tutur"finţilor îi pomenim şi îi săr$ătorim pe toţi sfinţii şi pe cei ştiuţi şi pe cei neştiuţi. Şi dacă duminica aceasta noi pomenim pe toţi sfinţii, dacă duminica aceasta e a tuturor sfinţilor, înseamcă noi în duminica aceasta pomenim şi sfinţenia şi sfinţirea.



Când ne ândim la toţi sfinţii şi îi cinstim, noi de fapt cinstim sfinţenia pe care o are Dumnezeu pe care o dă oamenilor Dumnezeu, Care este sfinţirea noastră.

are ştim noi ce înseamnă cuv#ntul sf#nt0 (tim noi ce spunem c#n )icem că /umne)eu e sf#nt0 (tim noi ce spunem c#n )icem că un om oarecare e sf#nt0

Şi ştim şi nu ştim. Când zicem cuvântul sfânt ne ândim la ceva mai presus de lumea aceasta pentcă Dumnezeu cel sfânt este mai presus de lumea aceasta, şi sfinţenia la fel, este mai presus de lumaceasta. 4u eistă nici un cuvânt de pe pământ asemănător cu cuvântul sfânt, sau nu eistă nici ucuvânt prin care am putea arăta noi ce este sfinţenia. Şi totuşi zicem că Dumnezeu este sfânt. totuşi zicem despre anumiţi oameni că sunt sfinţi. Ce înţeleem noi prin asta; "nţeleem, iubcredincioşi, că tot ce e sf#nt în cer şi pe păm#nt e mai presus e lume şi înţele7em că tot ce e sf#în cer şi pe păm#nt e ceva pus e-o parte pentru /umne)eu, c#n e vor$a e în7eri, c#n e vor$e sfinţi.

Sfinţii sunt aleşii lui Dumnezeu9 sunt ceva ce iese din oişnuitul vieţii9 ceva pus de)o paranume pentru Dumnezeu. 'a sfintele slube noi ne ruăm! M Pentru sf#ntă $iserica aceasta pentru cei ce cu creinţă, cu evlavie şi cu frică e /umne)eu intră într-însa, /omnului să nru7ămK.

Şi când spunem Msfântă biserica aceastaK ne ândim la locaşul în care ne aflăm noi şi pentru care nruăm - nu e orice casă, orice cameră, ci este un locaş anume înc#inat lui Dumnezeu, în care se fnumai lucrurile lui Dumnezeu. ai zicem la sfânta slubă! M /in "f#nta Evan78elie citinu-se, luăm aminteK, sau zicem! M "ă ascultăm "f#nta Evan78elieEK şi mai zicem M (i pentru ca să nînvrenicim noi a asculta "f#nta Evan78elie, pe /omnul /umne)eul nostru să-B ru7ămK.

Ce mărturisim c#n spunem "f#nta Evan78elie0 Mărturisim că ceea ce se citeşte, ceea ascultăm citinu-se in "f#nta Evan78elie, e ceva sf#nt, ceva ce nu se potriveşte cu lucrurile pe păm#nt, ceva pentru care îţi tre$uie o învrenicire anume. De aceea să ne ruăm lui Dumnezsă ne învrednicească să ne putem împărtaşi din Sfânta /van#elie, din cuvântul cel veşnic al lDumnezeu, care nu-i cuvânt de pe pământ ci e cuvânt din cer adus pe pământ. M Cerul şi păm#ntvor trece - a zis Domnul )ristos -ar cuvintele Mele nu vor treceK. Ce înseamnă asta; înseamnă cuvintele spuse de Domnul nostru Iisus 7ristos sunt cuvinte veşnice9 mai presus şi de cer şi p"m$nt9 sunt cuvinte aduse din cer pe p"m$nt.

<n ilocalie înt#lnim cuv#ntul 1$ate la porţile "cripturii cu m#inile virtuţiiH. Cuvântul acesta e cuvânt care vrea să spună că lucrurile lui /umne)eu nu le poţi întele7e cu 7#nurile păm#ntulnici cu mintea cea e pe păm#nt , ci sunt mai presus de înteleere, sunt mai presus de mintcuvintele acestea mai presus de minte, mai presus de înţeleere, tre$uie înt#mpinate cu o viasuperioară, pentru că altfel le co$ori, nu te înalţi tu prin ele, ci le co$ori pe ele la lumea aceasta

8ândiţi-vă că au fost oameni care '-au #ulit pe ântuitorul nostru $isus )ristos, Cel care a adcuvântul din cer pe pământ. De ce; +entru că n-aveau mintea cea luminată de o trăire înaltă prcare să poată întâmpina cuvintele, Cuvântul lui Dumnezeu.



C'n pomenim s%in"enia, 'n pomenim pe ei s%in"i şi s%in"enia, a&em atoria s$ ne #'nim şi a&em noi înşine iealul e a %i s%in"i, e a ne s%in"i.

1şa de puţin se ândesc oamenii că trebuie să fie sfinţi9De ce; +entru că, de obicei, noi ducemviaţă care nu ne apropie de sfinţi, suntem păcătoşi şi ştim că suntem păcătoşi şi de aceea nu putem ândi că păcătoşi fiind am putea să fim şi sfinţi. (i oare într-aevăr păcătoşii pot să f

sfinţi0 Da, iubiţi credincioşi, dar c#n nu mai sunt păcătoşi, c#n au trecut e fa)a aceea în capăcatul stăp#neşte în inimile lor, numai atunci pot să fie sfinţi. Domnul nostru Iisus 7ristos#ntemeiat o 8iseric" sf$nt" şi a r$nduit #n Sf$nta 8iseric" Sfintele 2aine. /e ce0 Pentsfinţirea creincioşilor, nu ca să răm#nă creincioşii fără sfinţire, ci să evină sfinţi, să fsfinţiţi e /umne)eu. "n %iserica întemeiată de Domnul nostru $isus )ristos pentru sfinţircredincioşilor, noi mărturisim în Crez! MCre întru una sf#ntă, so$ornicească şi apostoleasc>isericăK. Cum e >iserica0 Sf$nt". Cum tre$uie să fie creincioşii0 Sfinţi.

Prin ce ne a4utăm noi ca să fim sfinţi0 Prin slu4$ele umne)eieşti, prin r#nuielile >isericii, pr"fintele Taine, prin "f#nta Cuminecătură, prin Trupul şi "#n7ele M#ntuitorului nostru +is

Aristos pe care-B primim ca să fim sfinţi 6Kspre iertarea păcatelor şi spre viaţa e veci K, zicem ncând primim 0rupul şi Sânele ântuitorului7.

'a Sfânta 'itur#ie preotul se roaă pentru cei ce se împărtăşesc ca să le fie Sfânta "mpărtăşanKspre tre)irea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu "f#ntul /u8, spre plinireîmpărăţiei cerurilor, spre înră)neala cea către TineK, iar nu Mspre 4uecată sau spre os#năK.

Ce altceva mai lucrea)ă "f#nta <mpărtăşanie, "f#nta Eu8aristie0 Ce lucrea)ă Trupul şi "#n7eM#ntuitorului nostru +isus Aristos în viaţa creincioşilor0

Tre$uie să lucre)e o viaţă superioară, o viaţă sf#ntă. După ce ne împărtăşim cu dumnezeieşt0aine zicem! M "ă se umple 7urile noastre cu laua Ta, /oamne, ca să lăuăm mărirea Ta, că nai învrenicit pe noi a ne împărtăşi cu "fintele, cele fără e moarte, cu preacinstitele şi e viafăcătoarele Tale Taine - şi cerem ceva de la Dumnezeu - <ntăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ttoată )iua să ne învăţăm reptatea TaK.

Sfintele Sfinţilor9 care sunt Sfintele 2aine9 2rupul şi S$ngele Domnului nostru Iisus 7ristos9 se dau ca s" ne #nt"rim #n sfinţenie ) Kîntăreşte-ne pe noi întru sfinţenia 0aM.

(i atunci pot să fie păcătoşii sfinţi0 +a, pot, sunt, 'n nu mai sunt p$$toşi, 'n li s-au iert

p$atele, 'n nu mai %a p$ate.

Poate cineva să nu mai facă păcate0 Poate a4un7e în starea aceea să nu mai facă păcate0 spune :%'ntul G&an#elist oan $ poate? cel născut in /umne)eu nu mai păcătuieşte 6$ $oan ?7

C#n eşti alcătuit upă /umne)eu, in arul lui /umne)eu, in puterea lui /umne)eu, nu mpăcătuieşti. Ar putea s" zic" cineva: ;8ine9 dar noi ştim c" p"c"tuim #n toat" clipa.B (" aspun unii9 totdeauna p"c"tuim9 #n tot minutul p"c"tuim9 #n toat" clipa p"c"tuim.



4u-i adevărat, iubiţi credincioşi9 5u p"c"tuim #n toat" clipa9 nu p"c"tuim #n tot minutul9 np"c"tuim nici m"car #n orice or"9 ci p"c"tuim numai atunci c$nd9 cu deplin" voinţ" şi ştiinţfacem ceva #mpotriva lui Dumnezeu.

C#n ştim că /umne)eu a spus 1"ă nu furi:H şi noi furăm. /acă se-nt#mplă aşa cevatunci păcătuieşti, ar nu furi în toată clipa.

C#n ştii că /umne)eu a spus să nu urăşti, şi tu urăşti, şi atunci păcătuieşti pentru că c

eplină voinţă şi ştiinţă urăşti pe cineva, urăşti c8ipul lui /umne)eu, făpturile l /umne)eu. C#n ştii că /umne)eu a spus să-l iu$eşti pe aproapele tău şi tu nu te sileşti să-l iu$eşti,

atunci păcătuieşti.

+ns" nu toate greşelile ) negativele noastre ) sunt p"cate.($nd faci un lucru pe care nu vrei s")l faci9 care nu te caracterizeaz"9 care e de)o clip"9 carede)un moment9 acela nu)i p"cat.

+e pil$, ai o pornire, aşa e moment împotri&a ui&a, are nu te "ine e't o lip$, nu po"i s$ i$ aela-i p$at, $ nu-i p$at. Este o 7reşeală, este o insuficienţă, este o neputinţă, este ceva caîntr-aevar nu se potriveşte cu viaţa sfinţilor, ar care totuşi nu e păcat.

Şi atunci, iubiţi credincioşi, pot păcătoşii să fie sfinţi; Sf$ntul Ioan Sc"rarul a spus cuv#8otăr#t 1"ă înră)nească pătimaşii, pentru că şi cei nepătimaşi in pătimaşi s-au făcnepătimaşiH. Cum; (u darul lui Dumnezeu9 cu voia lui Dumnezeu9 silindu)se şi ei.

*poi ştim că /umne)eu ne-a at şi o Taină a iertării păcatelor, ca să nu mai avem nici păcatepe care le-am făcut, să nu le mai purtăm în noi, să fie şterse. E vor$a e Sf$nta Spovedanie

care mulţi o iau uşor, pe care mulţi o fac fără să-şi dea seama ce fac. Dar, o spovedanie adev"ratreuie s" fie o r"scruce #n viaţa omului. %ineînţeles că sunt şi oameni care într-o spovedanadevărată nu mai au ce să sc#imbe. De ce; +entru că un om sc#imbat spre bine, nu mai are ce sc#imbe în viaţa lui, poate doar să adaue ceva, să mai adaue o îmbunătăţire, o cerinţă pentîmbunătăţire. 1ceasta este calea sfinţilor, aceasta este calea sfinţeniei.

5icolae Steinhardt >onahul 5icolae de la !ohia/ ) D"ruind vei do$ndi ) @ep"darea de7ristos



- cuv#nt e învăţătură, asa cum a fost rostit în $iserica mănăstirii Jo8în uminica înt#ia upă Po7or#rea "f#ntului /u8 D5'&

1şa cum îmi e obiceiul şi potrivit firii mele vă voi vorbi şi cum foarte desc#is şi pe şleau. Şi aceascu atât mai vârtos cu cât şi tetul evan#elic al zilei nu e ticluit din cuvinte amabile, mânâitoare sfioase, ci este şi el redactat cu vorbe dure şi foarte pe şleau.

Socotesc că e mai bine să citim din nou împreună tetul evan#elic aflat, în /van#elia Sfântul1postol atei capitolul =>, versetele ?@-?? şi ?-?B! ricine va mărturisi pentru Mine înaint

oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. +ar cel ce se vlepăa e Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăa e el înaintea Tatălui Meu, Care este ceruri.Cel ce iu$eşte pe tată ori pe mamă mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Mine; cel iu$eşte pe fiu ori pe fiică mai mult ec#t pe Mine nu este vrenic e Mine. (i cel ce nu-şi crucea şi nu-Mi urmea)ă Mie nu este vrenic e Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va piere, icine-şi piere sufletul lui pentru Mine, îl va 7ăsiH.

0etelor acestora li se adauă un altul, care nu v-a fost citit în cadrul Sfintei 'itur#ii, dar carecompletează şi stă în leătură nemilocită cu ele.

Să-l citim şi pe acesta, aflat în /van#elia Sfântului 1postol 'uca =I, @G! /acă vine cineva Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, c8iar sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul MeuH.

$ar versetul @= aproape că repetă versetul ?A din capitolul => al /van#eliei după atei! (i cel nu-şi poartă crucea sa şi nu vine upă Mine nu poate să fie ucenicul MeuH.

Stranii şi spăimântătoare cuvinte, fraţi creştini, stranii şi spăimântătoare cuvinte9Cum aică, /omnul Aristos cel $un, $l#n şi milostiv, /omnul Care întoteauna ne

propovăuit iu$irea, care e <nsuşi /umne)eu I iu$ire, a Cărui învăţătură ă iu$irea rept piv



al Bumii şi esenţă a creinţei, intr-oată şi în c8ipul cel mai neaşteptat ne preică ura, nîneamnă să ur#m şi să vră4măşim0 (i încă pe cine: Pe soţie, pe copii, pe părinţi, pe fraţi surori, casa noastră, sufletul nostru, pe noi înşine0 Freu îmi vine a cree că /umne)eul iu$iriiputut să ne voiască uşmănoşi. Eu unul cre că teGtul evan78elic e astă)i nu tre$uie înţelnumai upă ce pare a propovăui, altfel spus upă înfăţişarea sa strict literală. Cre că tre$utălmăcit şi înţeles în a#ncime.

$ar înţelesu-i adânc şi ziditor îl bănuiesc a fi în conformitate cu învăţătura creştină! se cuvine a niu$i soţia, fraţii, surorile, copii, părinţii, casa. /a, a-i iu$i. * nu ne urî nici pe noi înşine Dnumpăcătul sălăşluitor în noi. /ar I şi repet aver$ul acesta I ar la nevoie, la o aicătelea Dcum )ice în lim$a4 popular, în momentele 7rave şi 8otăr#toare ale vieţii, c#n se pune pentru npro$lema e a a pe faţă cine suntem şi ce creem, ei toţi I soţia, copiii, tatăl, mama, fraţsurorile şi aşa mai eparte I nu tre$uie să ne fie pieică pentru mărturisirea cu 7las puternicînalt a lui Aristos.

5ic unii oameni! ce vreţi; ce pot face; ce vreţi să fac; 1m nevastă, am copii mici, am părinbătrâni, am şi eu o căsuţă, o brumă de bunuri, o oarecare situaţie, ce vreţi, n-am ce face9 De voie,

nevoie, n-am încotro, mă lepăd de )ristos, măcar de formă şi numai cu vorba. 1cesta, nu este raţionament creştinesc. 1devăratul raţionament creştinesc, conform tetului evan#elic şi fidel atlibertăţi cât şi spiritului său este! deşi am nevastă, copii ş. a. m. d., măcar că am nevastă, copii ş. m.d& eu tot nu mă lepăd de )ristos, eu "l mărturisesc. +e nimeni altcineva nu iubesc mai mult lumea aceasta decât pe )ristos, la nimeni în lumea aceasta nu ţin mai mult decât la )rist4evasta, copiii ş. a. m. d. nu-mi sunt mie piedică în mărturisirea lui )ristos. <mi iu$esc familiru$eeniile, fiinţa, ar sta$ilesc o ierar8ie în primul r#n <l aşe) pe Aristos, iar pentru ra7ostce o port alor mei nu vreau să le au o pilă rea, să a4un7ă a se ruşina e mine.

5ic unii oameni! nu mă lepăd de )ristos, "l iubesc, "l mărturisesc, "l venerez, însă în inima şi sufletul meu, înlăuntrul sinei mele, în ascunzişul persoanei mele intime. Cu ura, cu las puternicînalt nu-mi dă mâna să o fac. /i şi9 nu aceasta trae reu la cântar. Esenţial nu-i oare ce creemce mărturisim în sinea noastră, în a#ncul fiinţei noastre spirituale0 =or$ele nu-s ec#t suneşi părelnicii, alcătuiri şu$ree şi e suprafaţă, )$oară, se pier în vremelnicie. @ici raţionamentacesta nu-i creştinesc. Buaţi aminte nu a4un7e creinţa lăuntrică, nu a4un7e ra7ostnemărturisită în afară, oric#t e sinceră, e fier$inte. E făţarnică.

Cum adică făţarnică de vreme ce este sinceră, ba şi caldă; / făţarnică pentru că nu se dă pe faţăpe umătate! numai înăuntru, e drămuită. ăţarnică este aceea manifestată doar la eteri

înumătăţită, necompletă, necurată este şi aceea care se ascunde în interior, se piteşte în ăoace şi teme de lumină.

Că aşa este, că am dreptate rezultă din însuşi tetul Sfintei Scripturi, ă refer la/pistola către *omani a Sfântului 1postol +avel 6=>, =>7! Căci cu inima se cree spre reptaiar cu 7ura se mărturiseşte spre m#ntuire.H

*u)iţi: in inimă mărturisirea lăuntrică e $ună pentru sporirea noastră u8ovnicească, pentm#ntuire însă e nevoie, neapărată nevoie e una eGterioară cu 7ura, cu vor$a. @u a4un7 iu$ire



sau creinţa in inimă, ne mai tre$uie şi cura4ul e a ne mărturisi creinţa cu 7ura, oricare ar riscurile.

?n mare scriitor rus contemporan ne spune ca atunci c#n ne aflăm la anan78ie, în marprime4ie, într-o situaţie-limită Dcum se eGprimă lim$a4ul cult, în pericol e a ne trăa pe nînşine şi e a săv#rşi acte ori a 7răi cuvinte e care apoi ne vom căi amarnic, în asemenemomente eGistă o sin7ură soluţie eficace şi fără 7reş să ne consierăm morţi: /acă ne socoti

morţi nu ne mai paşte nici un pericol. @imic nu ne mai poate speria, cu nimic nu mai putem momiţi, la nimic să nu mai luăm aminte în afară e creinţa noastră suntem oar morţi: Ce nar mai putea ispiti0*: spune acelaşi mare scriitor, pot stri7a păcat e tinereţele mele Dsau vai e $ătr#neţele melepăcat e cărţile pe care nu le voi mai citi, păcat e plim$ările pe care nu le voi mai putea facpăcat e mu)ica pe care nu o voi mai asculta, e m#ncărurile pe care nu le voi mai mînca, $ăutura pe care nu o voi mai $ea, păcat e toate frumuseţile şi minunile acestei lumi pe care nle voi mai veea, însă altă cale nu eGistă pentru mine mai $ine îmi este să mor oată eu Aristoec#t să-B rene7.

@imic nu poate fi pus în $alanţă cu Aristos nici nevasta, nici copiii, nici părinţii, nici rueniilnici casa, nici $unurile, nici situaţia, nici slu4$a, nici c8iar viaţa. C#n e vor$a e Aristos, Etre$uie mărturisit e făpturile cele mai apropiate şi mai ra7i nouă; şi anume tre$uie mărturiscu vor$a, cu 7ura. Cu vorba, cu ura. De ce oare; Cum adică, pot obiecta unii oameni, sunt oaatât de importante vorbele, cuvintele; (orbuliţele, cuvinţelele, formulele, vorbele oale;1u ele atât de mare însemnătate; Se cade să le acordăm precăderea; *ăspund! da, sunt însemnada, importanţa lor e covârşitoare.

:Ca-n basme-i a cuvântului putereK, spunea poetul 1leandru (la#uţă. @u a4un7e să cre)i,

inima. @i se cere o eclaraţie pu$lică. 4u-s puse în discuţie numai oarecare cuvinte şi formuoarecare cuvinţele şi vorbe de clacă. Mărturisirea cu 7las puternic e altceva, e cu totul altceva. tot una cu o luare e atituine, cu aoptarea unei ţinute, cu văirea fiinţei noastre lăuntricarea noastră pe faţă şi în vilea7, arăt#n cine şi ce suntem, e ce parte suntem, une ne situămce 8ram purtăm, ce căutăm pe acest păm#nt, ce sens ăm pre)enţei noastre în lume, cum nefinim.

4u putem fi şi cu Dumnezeu şi cu amona. 'a nevoie trebuie să ştim H dacă suntem cu adevărat lui )ristos H să acceptăm suferinţa, sărăcia, necazul, crucea, c#iar şi moartea. oartea9 /i, secolul nostru şi în societatea contemporană nu prea este vorba de moarte. +roblema nu se mai pu

în termeni, atât de cateorici. +e vremuri, da, când împăraţii romani îi prioneau pe creştini, eispericolul apostasiei, adică al lepădării publice şi solemne de )ristos, cerându-li-se creştinilor, suameninţarea morţii şi a celor mai roaznice c#inuri, să se dezică de )ristos şi să se ducă să înc#ine idolilor.

1cum nu mai stau lucrurile aşa. Creştinii nu mai sunt ameninţaţi cu moartea şi c#inurile, nu li mai cer acte solemne de apostasie şi lepădare publică de )ristos.Ceea ce ştim înseamnă însă că nu mai eistă şi acum lepădarea de )ristos. /istă lepădări indirectnu mai puţin reale totuşi decât apostasia de odinioară.



4e lepădăm de )ristos aderând la o doctrină ateistă, participând la adunări ateiste, dându-ne orice fel consimţământul la o mişcare ateistă.

Sau ruşinându-ne şi ferindu-ne să ne facem semnul Sfintei Cruci, ruşinându-ne şi ferindu-ne să fivăzuţi intrând într-o biserică ori rostind acele cuvinte sau făcând acele esturi care ne-ar putdescoperi drept creştini.

1tunci când ni se cere o lepădare, fie ea doar indirectă şi bine camuflată, de )ristos, atunci, da,bine să ne urâm pe noi înşine, familia noastră, bunurile noastre. 1tunci să-' mărturisim pe )ristcu orice preţ. Vsta-i eamenul, asta-i proba, asta-i Pudecata de 1poi pe pământ.

:"ncă nu v-aţi împotrivit până la sâneK răieşte 1postolul neamurilor, iar noi ne ferim de necazuneplăceri, de oarecare suferinţe, de vorba lumii, de mărunte pierderi.

<n vreme ce Aristos ne cere cura4ul, fermitatea, neclintirea, puterea e a putea privi Crucea. Dfraţi creştini, aşa e cu )ristos. / pe viaţă şi pe moarte, nu-i de oacă, nu-i de şaă, nu-i cu umătăde măsură, nu-i cu fofârlica, uite popa nu e popa, nu-i cu :să vezi căK, nu-i cu :ce putem face , c

:împreurările m-au silit ME)ristos e bun, blând, milostiv, mânâietor şi dulce. Dar nu e numai atât. / tot una cu 1cela care Ssuit de bună voie pe Cruce şi Şi-a vărsat sânele pentru noi, murind în c#inuri cumplite.

Aristos e $un, $l#n, milostiv, m#n7#ietor şi ulce ar e şi teri$il, e Cel care n-a pre7etat a "lăsa răsti7nit. El ne cere să luăm foarte în serios situaţiile noastre e creştini. Cu El nu-i e şa7şi e 4oacă. Pe oameni îi putem minţi, înşela, amă7i, uce cu vor$a. Pe /omnul nu-B puteminţi, înşela, amă7i, uce cu vor$a. /acă ne lepăăm şi ne ruşinăm e El şi El se va lepăa ruşina e noi la uecata in urmă.

/istă, fraţi creştini, o imaine înfiorătoare, cer voie să o evoc înaintea dumneavoastră. (mărturisesc că-mi vine adeseori în ând, că mă obsedează cutremurându-mă şi înrozindu-mă. $at-Aristos stă pe scaunul e 4uecată în )iua e apoi, pe tronul "ău nepărtinitor şi oamenii vin toîn faţa Bui. (i El îi împarte în ouă cete e-a reapta şi e-a st#n7a, oile şi caprele. Pe cei reapta îi $inecuv#ntea)ă şi-i trimite în Jai, acolo une este fericirea veşnică. Pe cei in st#n7$lestemaţii, îi trimite în 78eena focului, acolo une-i pl#n7erea şi scr#şnirea inţilor. /ar meGistă o a treia ceată: E a celor pe care înainte e a-i os#ni şi trimite în ia, /omnul, e c#t este silă şi sc#r$ă e ei, nici nu vrea să-i vaă, să se uite la ei şi c#n + se înfăţişea)ă, El îşi riic$raţul rept, sălt#nu-şi cotul şi acoperinu-şi oc8ii cu palma. /e c#t îi este silă şi sc#r$ă e e

@ici măcar o privire nu le aruncă:DE posi$il să-mi spuneţi ar /omnul e /u8: Cum poate fi vor$a e riicarea $raţului acoperirea oc8ilor0 /a, /omnul e u8, ar in pricina slă$iciunii noastre, noi, în sfintenoastre icoane, ne înc8ipuim Puterile cereşti lu#n c8ip omenesc. +ar +isus "-a înălţat la cer ctrupul, cu trup e slavă ar cu trupul, şi-n unele icoane e înfăţişat şe)#n e-a reapta Tatălui ţin#n Crucea alături e El, amintire a pătimirilor "ale lumeşti, trupeşti. *şa înc#t cre că nu eere)ie ori 7reşeală a pomeni e acoperirea oc8ilor şi riicarea $raţului.



Pe cei care s-au lepăat e El, pe 8ulitorii "f#ntului /u8, pe prietenii, urmaşii şi creincioşii l+ua Dpe v#n)ători aică, pe elatori, pe turnători. El îi trimite acolo une le este locul fără asocoti vrenici măcar e căutătura "a cea mai aspră.

+ma7inea aceasta mă o$seea)ă şi vă mărturisesc că aesea mă ro7 lui /umne)eu să nu fie aşi pentru mine c#n voi veni la uecată.

Să ne ruăm cu toţii fierbinte să nu fie aşa pentru nici unul dintre noi. Să nu-Şi ridice Pudecătorbraţul spre a-Şi acoperi oc#ii, spre a nu fi silit să ne privească.Să nu avem parte de această supremă lepădare şi această înfricoşătoare ruşine.Să nu fie aşa9

Ierodiacon 6isarion Iugulescu ) Predic" la Duminica tuturor Sfinţilor

... c#t îmi sunt e cinstiţi prietenii tăi /umne)eule, şi foarte s-a întărit stăp#nirea lor şi-i vnumăra pe ei şi mai mult ec#t nisipul se vor înmulţi.



raţi creştini, Sfânta noastră %iserică 2rtodoă, prăznuieşte astăzi Duminica tuturor Sfinţilor, adipe toţi sfinţii care sunt trecuţi în calendar şi în sinaare, precum şi pe toţi aceia care încă nu sucunoscuţi de noi până în momentul de faţă. +uminia aeasta se mai numeşte şi uminia martomai pentru aest !o#at prani al tuturor s%in"ilor; $i nu pr$nuim '"i&a s%in"i, i milioane milioane e s%in"i, are au iu!it pe +umneeu, -au propo&$uit iar u pre"ul &ie"ii lor şi au murîn aeast$ le#e !ineu&'ntat$ e +umneeu.

Calendarul nostru bisericesc, este ca o salbă de mărăritare, pe care se înşiră pietrele preţioase asfinţilor din toate zilele. /ste cu neputinţă a vorbi despre viaţa fiecăruia într-un timp aşa de scu(om aminti totuşi câţiva sfinţi care au trăit pe pământul ţării noastre de la începutul creştinismului

ulţi dintre credincioşi se întreabă de ce pământul românesc nu a rodit mai multe c#ipuri de sfincuvioşi, ierar#i, martiri, cum au rodit celelalte ţări ortodoe. 2are ţara noastră nu a avut aceeacredinţă dreaptă din primele veacuri; 2are poporul nostru a fost mai puţin credincios ca celelalpopoare ortodoe; 4imic din toate acestea, căci avem destule dovezi care mărturisesc că pămânnostru strămoşesc a fost încreştinat c#iar din primul veac creştin.

+storia >isericii Jom#ne, ne spune că "f#ntul *postol *nrei, a venit în 8otarele "ciţiei, intr#nîn Tracia une a fost răsti7nit pentru Aristos. +storia ne spune că /acia a fost coloni)ată între7ime e romani, upă înfr#n7erea lui /ece$al, la anul 6% upă Aristos. Sămânţa Sfin/van#elii, a pătruns astfel în ţara noastră din două părţi! dinspre editerana şi prin părţiDobroei prin neustorii reci, care s-au stabilit aici şi au întemeiat câteva oraşe şi anume! 0omsau Constanţa, $stria sau analia etc.

1vem dovezi prin urmare cum a pătruns creştinismul pe pământul ţării noastre în primul veac du

)ristos. De altfel în scurtă vreme a auns la o mare înflorire, căci ăsim până în zilele noastre muurme şi ruine de biserici vec#i, morminte şi pietre funerare, precum şi moaşte de sfinţi care confirmă cele ce ne spune istoria. :-au a%lat insrip"ii pe morminte u on"inut reştin a e@emplu? Bi!i terna le&iD M în trauere M B:$-"i %ie "$r'na uşoar$D. :-a esoperit apoi omuna asara!i o mi$ !iseri$ s$pat$ în st'n$ e alar u ini"ialele Bis /sD, preum şi alsemne are atea$ in timpul perseu"iilor reştine (Leaurile şi ).

n entrul oraşului Constan"a, s-a esoperit moaiul unei mari !iserii reştine are atea$ epoa e aur a reştinismului. J alt$ m$rturie nepieritoare o a&em la urnu-:e&erin, une s#$seşte un pieestal e piatr$ pe are sunt s$pate în lim!a #rea$ u&intele? B >ucură-

Aristoase:D

Jn mare scriitor creştin H 0ertulian H şi cunoscut ca cel mai însemnat bărbat al %isericii Creştincare a trăit între anii =G>-@I> după )ristos şi care ocupa înalte funcţii civile în *oma, într-una dscrierile lui aminteşte o mulţime de popoare care au crezut în )ristos încă de la început. +omeneşprintre altele de ţara dacilor, a ermanilor şi sciţilor. "e află e asemenea în Mănăstirea CocoşD/o$ro7ea, patru sicriaşe, în care se 7ăsesc osemintele a patru sfinţi mucenici, care au primmoarte mucenicească în primul veac al creştinătăţii. *ceste sicriaşe au fost escoperite în an5& în satul @iculiţel in apropierea mănăstirii. @umele acestor sfinţi sunt Koticos, *talo

ilipos şi Camasis.



"n actele Sinodului de la 4iceea din anul =B?F ăsim şi iscălitura lui 0eofil, episcop al itropoli8oţiei. 'ui îi urmează ca episcop al 8oţiei, Jlfila, creştin de oriine capadociană. +entru a dovecât de răspândit era creştinismul în tot $mperiul *oman, c#iar pe timpul lui 0raian împăratuascultaţi scrisoarea lui +liniu cel 0ânăr, uvernatorul %itiniei din 1sia ică, către împăratul 0raiprecum şi răspunsul lui 0raian, relativ la modul cum trebuie să procedeze acest +liniu în persecuordonată contra creştinilor.

$ată mai întâi scrisoarea lui +liniu de care am amintit! : Eu am atoria oamne, e a recur7e înţelepciunea voastră în toate ca)urile e înoieli ce am. <n anc8etele făcute contra creştinilonu ştiu ce să între$ şi nici pe cine să peepsesc.

@u ştiu acă tre$uie a avea aceeaşi măsură e peeapsă pentru copii ca şi pentru tineri $ătr#ni; acă căinţa merită iertare şi acă cineva se face vinovat numai pentru că poartă numee creştin. Pe cei ce mi-au mărturisit e ouă ori şi e trei ori că sunt creştini şi au persistat această mărturisire, am poruncit să fie omor#ţi. Pe cetăţenii romani, pe care i-am 7ăsit culpa$e această manie reli7ioasă, am ispus să fie trimişi la Joma.

/ar acu)aţiile se înmulţesc în fiecare )i. *m primit scrisori anonime în care foarte mulţi suacu)aţi că sunt creştini. Pe cei care au ne7at formal şi au aus sacrificii )eilor şi s-au înc8instatuii voastre i-am eli$erat. <n aceste anonime sunt numele unor persoane care au fost c#nvcreştini, ar e ouă)eci e ani şi mai $ine nu mai sunt creştini. *ceştia aoră statuia voastră vor$esc e rău pe creştini. "in7ura vină a creştinilor este că se aună înainte e a se lumina )iuă şi c#ntă în mo alternativ imne, c#ntece în onoarea lui Aristos, ca unui /umne)eu. <slu4$ele lor reli7ioase nu săv#rşesc fapte culpa$ile, nu comit furturi sau esfr#nări, nu-şi calccuv#ntul nicioată şi nu ascun ceea ce li s-a încreinţat.

/espre toate acestea m-am încreinţat c8iar e la ouă femei sclave care au servit în aceaunări şi n-am escoperit la ei altceva ec#t eGistenţa unor superstiţiuni e necre)ut. /e aceeam lăsat lucrul, p#nă vă voi asculta şi cre că această c8estiune vă va interesa av#n în veermarele număr e persoane ce se numesc creştini, in toate cetăţile, e am#nouă seGele şi toate coniţiile sociale. *ceastă creinţă a lor a cuprins nu numai oraşele, ar şi satele c#mpiile şi este foarte puţin si7ur că ei vor mai umple vreoată templele noastre, care s-au 7olit

$ată acum şi răspunsul înţelept al împăratului 0raian la această scrisoare!

:Te ştiu scumpul meu Pliniu ce conuită tre$uie să ai faţă e cei ce sunt acu)aţi că sunt creştinCăci nu se poate sta$ili aceeaşi re7ulă care să poate fi aplicată e7al în ca)uri at#t e iferite. @tre$uie să faci nici o cercetare contra creştinilor, ar acă ei sunt enunţaţi formal şi soveeşte că ei sunt creştini tre$uie să-i peepseşti. *cei care mărturisesc că nu sunt creştini pro$ea)ă aceasta auc#n 4ertfe )eilor noştri, c8iar acă ar fi $ănuiţi, să-i ierţi. "crisorianonime să nu le ţii în seamă orice fel e acu)aţii ar fi, fiincă ar fi un eGemplu rău şi cu totuneemn pentru secolul nostruK./in scrisoarea lui Pliniu şi răspunsul înţelept al lui Traian împăratul se constată că reli7creştină era foarte mult răsp#nită în +mperiul Joman c8iar în secolul +. 1flăm apoi tot d

istorie că ţara noastră a fost călcată în picioare de toate popoarele asiatice timp de aproape =>>>



ani, începând cu #unii şi avarii şi terminând cu tătarii, spaima creştinilor. "n timpul acestor zesecole, cine ştie câte ertfe au dat strămoşii noştri, cât sâne nevinovat s-a vărsat şi câţi martromâni n-au murit pentru credinţa creştină9

Cine se putea ocupa atunci, să ţină seama de toţi şi să le scrie măcar numele; 4u mai vorbim despviaţa fiecăruia în parte. Cu toate acestea au eistat mulţi martiri români care s-au nevoit, fie în ţanoastră, fie în #otarele altor ţări, prin mănăstiri sau ca pustnici prin sinurătatea munţilor noştri. @

puţini martiri a at poporul nostru in *real mitropolitul Sava 8rancovici9 Sf$ntul Ilie Ioreprea >icl"uş9 6isarion de la (ioara9 care au pătimit pe la anul &66. "unt alţi sfinţi care asuferit în iferite părţi in ţara noastră cu mult înainte ca /acianus care era ostaş în armaromană in 7arni)oana "ilistra şi care fiin creştin pe ascuns, a fost escoperit şi c8inucumplit, tăinu-i-se capul la 26 noiem$rie, anul 363 pe vremea împăratului /iocleţian. Mt#r)iu moaştele lui au fost use în +talia şi se păstrea)ă în caterala in *ncona, iar pe morm#se află inscripţia *ici oi8neşte "f#ntul Martir /acianus, aus e la "ilistraH.

*vem apoi preotul aco-roman numit Montanus, in "in7ifumus şi soţia sa MaGima care apătimit în "er$ia fiin înecaţi în r#ul "ava, la 29 martie 36!. <n aceste persecuţii au fost omor#

mulţi creştini în oraşul Tomis DConstanţa, printre care Macro$ius şi Farianus. <n +saccea espomenit un oarecare lavian; în Cernavoă "f#ntul C8iril; în "iştov "f#ntul Mucenic Bupu; Mitoviţa, episcopul +rineu şi iaconul /emetrius.

"ntre barbarii care primiră creştinismul, oţii nu se convertiră sincer. 1tanaric, reele lor, văzând se măreşte pe fiecare zi numărul credincioşilor, aprinse focul unei persecuţii violente împotricreştinilor. 4u se ştie de numărul celor martirizaţi, dar din mitoloiile receşti reiese că ar fi fovreo F=, între care cei mai însemnaţi au fost 5ichita şi Sava.

"f#ntul "ava "tratilat a trăit în /acia Traiană, pe vremea împăratului *urelian la anul 2&C#n acest împărat oronă să treacă armatele peste /unăre, "f#ntul "ava refu)ă să plecspun#n că el este creştin şi preferă să răm#nă cu fraţii săi in /acia Traiană. C#n re7e7oţilor porni persecuţia contra creştinilor, "f#ntul "ava primi c8inuri 7rele şi pentru că a refu)să măn#nce in cărnurile 4ertfite iolilor, a fost lovit e unul in sclavii lui *tanaric cu lancaşa e tare, că toţi cei ce erau e faţă creeau că l-au omor#t. /ar "f#ntul "ava )ise celui carelovise Cre)i oare că m-ai omor#t0H

Porunciră atunci să fi supus morţii. "olaţii care erau însărcinaţi să împlinească aceasporuncă )iceau unul către altul mul acesta este nevinovat, e ce să nu-l lăsăm să plece un

vrea, căci i78emonul nu va şti nimicH. /ar "f#ntul "ava care-i asculta cum vor$esc, le )isFră$iţi-vă iu$iţilor să faceţi cum v-a poruncit, că iată eu vă incolo e r#u ceea ce voi nputeţi veea. =ă pe cei ce au venit să primească sufletul meu şi să-l ucă la locul măriraşteaptă numai momentul c#n va fi espărţit sufletul e trupH.

"olaţii îl cufunară atunci în apa >u)ăului cu un fel e osie e fier amestecată cu lemn, le7ae 7#t. *stfel îşi ău sufletul 7eneralul "ava "tratilat. "olaţii scoaseră corpul şi-l lăsară pe mfără să-l în7roape, ar creştinii împreună cu ucele "ciţiei Dun mare creştin, l-a trimis Capaocia ţara sa natală cu o scrisoare une se istorisesc c8inurile sf#ntului şi locul une şi

at sufletul.



"crisoarea trimisă e >iserica in Foţia către cea in Capaocia, are următorul cuprins*veţi 7ri4ă să săv#rşiţi "f#nta ertfă a Bitur78iei în )iua c#n prea fericitul martir "ava a foîncoronat e /umne)eu. aceţi cunoscut celorlalţi fraţi in toată >iserica universală, apostolicsă $inecuv#nte)e pe /omnul care a $inevoit să preamărească pe servitorii "ăiH. @oi rom#nlăuăm pe /umne)eu că a $inecuv#ntat ţara noastră prin martiri)area acestui sf#nt carepătimit într-o localitate in apropierea r#ului >u)ău, sf#rşinu-şi viaţa în apele acestui r#u.

"f#ntul @ic8ita I ce se t#lcuieşte $iruitor I fiin un vrenic ostaş a lui Aristos s-a luptîmpotriva vră4maşilor "fintei Cruci şi a reptei creinţe. El a fost $ote)at e Teofil episcop7oţilor în numele "fintei Treimi. <n păm#ntul acic era e neam mare şi slăvit, auc#n pe mula creinţa lui Aristos. /upă c#tăva vreme *tanaric al 7oţilor, a pornit iarăşi o cumplită pri7oanasupra creştinilor. "f#ntul @ic8ita mustr#n pe călăul acesta pentru c8inurile cu care muncea pcreştini a fost omor#t , iar numele lui este pră)nuit cu mare lauă la % septem$rie, )iua morţlui.

>iserica Creştină rtooGă mai pră)nuieşte în )iua e 25 septem$rie , pe marele martir Eusta

Plac8i. *cesta locuia în Joma şi era unul intre cei mai vestiţi 7enerali ai romanilor. Pe c#nera pă7#n, a participat alături e Tit la ră)$oaiele pornite împotriva evreilor, atunci c#n templin +erusalim a fost istrus în între7ime. <n timpul lui Traian a luat parte la ră)$oaiele împotrivacilor. /eşi $o7at şi înc8inător la ioli avea inimă $ună şi era foarte milostiv.

<ntr-o )i pe c#n era la v#nătoare upă o$iceiul său, vă)u înaintea lui un cer$ şi pe c#n pre7ătea să-l omoare, o voce se au)i stri7#n /e ce mă pri7oneşti Plac8io0H El neumeîntre$ă Cine eşti tu care îmi 7răieşti0H Eu sunt Aristos, iul lui /umne)eu celui viu pe care-pri7oneşti fiincă eşti înc8inători la ioliH. *tunci el )ise Jo7u-mă ie /oamne, învaţă-mă

să fac:H + se răspunse "ă mer7i împreună cu soţia ta şi cu cei oi fii ai tăi la un preot creştinacela te va învăţa ce tre$uie să faciH.

<ntorc#nu-se acasă, povesti soţiei sale ce i s-a înt#mplat, iar aceasta îi spuse că a au)it şi #nîn noaptea trecută în vis un 7las )ic#nu-i Tu, $ăr$atul tău şi fiii voştri, m#ine veţi veni la Minşi Mă veţi cunoaşte pe Mine +isus Aristos, aevăratul /umne)euH.

@emai)ă$ovin, ei se useră la un preot in Joma, pe nume +oan şi se $ote)ară înată. Plac8iprimi in $ote) numele e Eustatie, soţia sa se numi Teopista, iar fiii lor unul *7apie şi celălaTeopist. /upă $ote), urm#n sfatul evan78elic, împărţiră averea la săraci şi plecară in Joma

altă parte spre a se întări mai mult în reapta creinţă.

<n acest timp Traian porni ră)$oi împotriva acilor şi trimise pe oi solaţi ai lui *ntio8 *cac8ie să-l caute în tot imperiul pe $unul şi vitea)ul său 7eneral Plac8ia şi să-l roa7e să întoarcă, că patria lor este în pericol. =enin la Joma, lui Eustatie i se încreinţă e Traiacomana le7iunilor şi pornin cu ră)$oi asupra acilor ieşi $iruitor in înfruntarea cu /ece$aTot astfel a fost trimis el şi-n alte eGpeiţii. Murin însă Traian şi urm#nu-i *urelian conucerea imperiului, acesta porunci lui Eustatie, pe c#n se întorcea victorios intr-o eGpeiţsă aucă 4ertfă e mulţumire )eilor.



1vem apoi pe maica 5azaria de la muntele (eahl"u, precum şi maica >avra din acelamunte&Sf$ntul 5ifon de la schitul Prodromul din Athos,Sf$ntul Ieronim (ostin ce se afl" #n Italia ca un mare făcător de minuni precum şiSf$ntul Ioan Iaco de la Ierusalim, ale cărui moaşte încă şi astăzi îi sunt neputrezite.

Cine ar putea spune apoi câţi drepţi credincioşi creştini au murit şi s-au ertfit ca eroi şi martiri

dreptei credinţe ortodoe, vărsându-şi sânele ca să-şi păstreze credinţa, neamul şi ţara. C#tă trăicreştină o$servăm în timpul omnitorilor noştri creştini, mai ales al lui (tefan cel Mare căruiase )icea şi cel "f#nt, care înainte e orice $ătălie postea, se ru7a, se spoveea şi se împărtăşea, iupă i)$#nă înălţa o $iserică sau o mănăstire rept mulţumire lui /umne)eu.

"ă amintim acum şi pe Constantin >r#ncoveanu, care silit fiin e turci să-şi lepee creinstrămoşească, a preferat moartea e mucenic el şi copii lui. 1cum nu ne sileşte nimeni să lepădăm şi totuşi s-au ăsit destui care şi-au vândut sufletul pe un blid de linte. Constant%râncoveanu a suferit pentru credinţă şi pe când îi upuiau pielea de pe corp el zicea!

C#ini pă7#ni şi liftă rea /e-aţi m#nca şi carnea mea

"ă ştiţi c-a murit creştin >r#ncoveanu Constantin.

Cine ştie câţi plăcuţi ai lui Dumnezeu s-au nevoit în cursul vremurilor şi au suferit mucenicia de atâţia păâni şi necredincioşi ce au trecut prin ţara noastră. ie că s-au nevoit prin mănăstiri, fie peşteri şi sinurătate, Domnul )ristos îi are scrişi pe toţi în Cartea (ieţii (eşnice. Cei care nu acitit vieţile sfinţilor vă înemnăm să căutaţi, să citiţi şi să nu vă lipsească cunoştinţa vieţii ni

unui sf#nt mai important. @u se poate să nu 7ăsiţi în viaţa vreunui sf#nt, moelul e urmat.

(itiţi s" vedeţi luptele lor9 r"darea lor9 cum au dispreţuit ei deşert"ciunile lumii acesteiaL cuau r"dat ei cele mai groaznice chinuri ca s" nu se lepede de credinţa #n Dumnezeu9 cum aflau #n faţa lor cazanele cu smoal" topit"9 cu r"şin" topit" cu plum9 gr"tare cu "ratesp$nzur"torile9 crucile9 t$r$toare otr"vitoare9 foamea şi #nchisorile str$mte şi ticsite f"r" pde aerL apoi "uturi otr"vitoare9 fel de fel de cuvinte insult"toare şi ighemonii care nu cereau nimic altceva dec$t un singur cuv$nt: c" se leap"d" de 7ristos.

Sfinţii erau aşa de tari şi hot"r$ţi #n caracterul lor9 c"ci o singur" dat" au zis DA la chemarelui Dumnezeu. Ji)au deschis inimile pentru 7arul divin şi toat" viaţa l)au m"rturisit pe Iiscu tot sufletul şi din toat" inima lor. 0ot aşa de tare şi #otărât au zis 4J pentru diavolul, ca să nmai facă voia lui. De au fost din neam noil sau dintre cei s"raci9 de au tr"it #n pustie sau lume9 de au fost c"s"toriţi sau #n feciorie9 clerici sau mireni9 roi sau lieri9 viaţa sfinţilorfost o Evanghelie tr"it" cu adev"rat. Ei au fost sfinţi pentru că în toate împre4urările mai prese orice au iu$it pe /umne)eu şi pe semenii lor. Ei şi-au 4ertfit oi8na, sănătatea, li$ertatea orice le oferea viaţa aceasta pentru aevăr şi reptate.



$ată deci cum au crezut ei, cum au trăit şi cum au fost următori ai lui )ristos. 2 mare parte însă dlume are o părere reşită despre sfinţi, mulţi crezând că sfinţii sunt sfinţi, pentru că s-au născsfinţi. 4u, fraţi creştini, sfinţii au auns sfinţi pentru c" au tr"it viaţa #n sfinţenie. C#eia sfinţenlor nu este un #ar aparte, ci cuvintele /van#eliei de astăzi! :Cine ţine la viaţa lui, o va piere, icine-şi piere viaţa pentru Mine, o va 7ăsi:K

1ceste cuvinte le-au înţeles sfinţii. Ei au #nţeles c" >$ntuitorul a vrut s" ne spun" prin aces

cuvinte s" nu mai tr"im noi cu p"catele noastre9 ci El s" tr"iasc" #n noi cu sfinţenia Sa. 1cellucru îl spune şi Sfântul 1postol +avel despre sine! : @u mai sunt eu care trăiesc, ci Aristos esCel care trăieşte în mineK. / acelaşi lucru pentru care ne ruăm şi noi! :acă-se voia Ta, precuîn cer aşa şi pe păm#nt K. Să ascultăm şi noi deci îndemnul Sfântului 1postol +avel care ne zice ne aducem aminte de mai marii noştri care ne-au răit nouă Cuvântul lui Dumnezeu şi ne sfătuieşsă fim cu luare aminte cum şi-au înc#eiat ei viaţa şi să le urmăm credinţa.

Pilele s%in"ilor ne miş$ şi ne înura*ea$ s$ ne îneplinim u rein"$ atoriile noast/emplele sfinţilor sunt ca nişte faruri şi călăuze de mare preţ. +ildele sfinţilor fac să amuţeascârtirile celor ce spun că Sfânta /van#elie pretinde prea multă ertfă, că e mai presus de puteri

omului şi că poruncile lui Dumnezeu sunt prea rele. Sfinţii, să nu uităm că au fost şi ei oamenvase de lut şi mulţi dintre ei, mai înainte de a se întoarce la Dumnezeu au reşit şi au căzut unii c#în păcate rele.

Să ne ândim ce a fost mai întâi marele 1postol +avel, aria adalena, aria /ipteanca, Sfân0eodora, Sfânta +ela#ia, ericitul 1uustin şi mulţi alţii. Dar când s-au întors la Dumnezeu, cadevărat au terminat-o cu păcatele şi au început o viaţă curată, sfântă şi aşa şi-au sfârşit viaţa. Daceea Sfântul 1postol +avel ne spune să luăm aminte cum au sfârşit-o ei cu viaţa şi nu cum aînceput-o, că maoritatea oamenilor încep bine şi termină prost şi astfel îi apucă moartea nepreăti

Câţi părinţi nu plân şi spun de copiii lor că atunci când erau lână ei, când erau mici mereau biserică, se ruau, erau buni, iar acum nici nu vor să mai audă. (ai, de părinţii care au copnecredincioşi, vai şi de ei şi de părinţii lor. Să ne facem socoteala fiecare şi să vedem dacă ar vemoartea zilele acestea şi am înc#eia cu viaţa, cum ne aflăm cu sufletul acum; Suntem ata pentîmpărăţia cerului, sau suntem în întunericul păcatelor;

Dacă viaţa noastră nu este după voia lui Dumnezeu, să ne întoarcem astăzi, acum, nu mâine& astăsă zicem! :D1 Doamne, vin să fac voia 0a9K Să fim împlinitori ai poruncilor lui )ristos, să npredăm inima noastră, viaţa şi voinţa noastră ca ântuitorul nostru $isus )ristos să ocupe locul c

dintâi în inimile noastre.

Rugăciune

/oamne /umne)eul cerului şi al păm#ntului, cela ce prin sfinţii Tăi tot păm#ntul luminetrimite /u8ul Tău ceresc, să sufle peste noi şi să ne încăl)ească sufletele cele reci şi amorţite păcate, ca să ne riice spre laua Prea "f#ntului Tău nume.



Primeşte ru7ăciunile sfinţilor Tăi, care se roa7ă pentru noi şi înreptea)ă viaţa noastră ca a4un7em şi noi a Te lăua upă cuviinţă şi a împlini poruncile Tale cum au făcut şi înaintaşnoştri, ca împreună cu ei să Te slăvim şi noi în ceruri în vecii vecilor.

*mi

P"rintele -heorghe S"l"gian ) Predic" la Duminica I dup" !usalii a tuturor Sfinţilor/ 0 >"rturisirea credinţei

1(i nu numai at#t, ar şi în neca)uri să ne lăuăm, $ine ştiin că neca)ul roeşte ră$are, iară$area, încercare, iar încercarea, năe4eH (omani 5,3-4

$ubiţi credincioşi rea este munca lur$torului e p$m'nt de a conduce pluul, de a trae cu

brazdele, de a arunca sămânţa, de a suferi vremea rea şi friul, de a abate de la oor apa cea prisos şi de săpa canaluri prin milocul #oldelor şi al fâneţelor. Dar această muncă obositoare foarte rea i se face lui uşoară şi suportabilă, când priveşte semănăturile cele înverzite, aria plină snopi de râu, în zilele noastre, am putea spune #ambarele pline de râu, având în urma unei recolboate o foarte mare bucurie.



0ot aşa or$!ierul îndrăzneşte a se arunca în valurile cele sălbatice, nu se teme de furtună şi marea cea foarte adeseori care mueşte, rabdă vânturile cele nestatornice, valurile cele rozave amării şi durata cea lună a călătoriei pe mare, mai ales în zilele noastre când multe vapoare catransportă diverse mărfuri sunt atacate de piraţi şi mulţi marinari sec#estraţi, alţii c#iar omorâpentru acapararea mărfurilor de pe vapor, toate acestea le rabdă şi le suportă, căci se ândeşte valoarea mărfurilor, la preţul pieţelor şi îşi vede înaintea oc#ilor câştiul cel mare pe care nădăduieşte să-l dobândească.

De asemenea, ostaşul suferă cu bărbăţie rănile, nu se teme de armă, rabdă foamea şi friumarşurile cele îndelunate şi toate primediile la care este epuns în război, ândindu-se la biruinşi la răsplata pe care o va primi în urma ei.

0oată această introducere ne aută să îndeplinim cu mai mare simţ de răspundere cuvântul Domnuşi a ne face mai râvnitori şi mai osârduitori la toată fapta cea bună. +a$ lur$torul e p$m'nostaşul şi marinarul, mai înainte aminti"i în linişte su%er$ #reut$"ile pentru n$e*ea şi pri&irea lururile ele &iitoare, eşi aelea sunt numai nişte lururi, are se s%'rşes u &ia"a aeasp$m'nteas$, u 't mai &'rtuos suntem şi noi atori a asulta %$r$ o!osire în&$"$tura umneeias$ şi lupta pentru Lia"a &eşni$ a r$!a u t$rie e su%let toate ostenelile "i #reut$"ile4ădedea ce o au aceia se atine numai de nişte bunuri pământeşti şi pe lână aceea foarte nesiurba încă adeseori ei mor, fără de a fi putut vedea împlinirea aşteptărilor. ulţi dintre cei amintiţi mînainte se bucură de nădedile lor, dar adeseori nu dobândesc nimic, deşi au trecut prin tot felul

încercări, răbdând tot felul de necazuri şi strâmtorări.

'ucrătorul de pământ, adeseori, după toate ostenelile sale, tocmai pe când s-a preătit de secerconstată că a muncit deaeaba, căci râul s-a pălit, sau l-au sticat lăcustele, ori seceta sau ploipeste măsură, sau rindina, ori multe alte calamnităţi. /l şi-a epuizat toate resursele fizice financiare şi de multe ori nu ustă din lucrul mâinilor sale. 1semenea i se întâmplă şi corăbierulumai nou, marinarului. Cum şi-a încărcat vaporul, se bucură de câştiul pe care îl va obţine când aune cu încărcătura la destinaţie, dar înainte de a intra în portul unde trebuie să descarce marfa,

izbeşte de un mal, sau de un şir de stânci ascunse sub apă, sau este sec#estrat de piraţi, pierzânîntreaa încărcătură, sau se bucură că cel puţin a scăpat cu viaţă. 0ot aşa şi un soldat, poate cărezistat în multe bătălii, biruind vrăşmaşii, dar îşi poate pierde viaţa într-un atac minor din partinamicului şi tot eroismul său se pare că a fost zadarnic.

"n viaţa creştină însă, lucrurile nu stau aşa. @ăe4ile creştinului sunt tari, si7ure şi nepieritoarnu se risipesc oată cu moartea, ci sunt înreptate către viaţa veşnică, fericită, nemuritoare şi nse pot )ăărnici aici e vremea cea rea, nici e nenorociri neaşteptate şi nici c8iar e moart



1şa, împlinirea nădedii noastre şi marea răsplată de dincolo de moarte, ne luminează c#iar milocul nenorocirilor la care suntem epuşi.

"n această privinţă, Sfântul 1postol +avel ne învaţă următoarele! M (i nu numai at#t, ar şi neca)uri ne lăuăm, $ineştiin că neca)ul roeşte ră$are, iar ră$area încercare, iîncercarea, năe4eK 6*omani F,?-I7& MCăci pentru mine a vieţui înseamnă Aristos, şi a muri esc#şti7 K 6ilipeni =,@=7. Conform celor relatate, nu trebuie să fim nebăători de seamă la aces

cuvinte biblice, ci trebuie considerate ca adevărate izvoare de înţelepciune dumnezeiască.

De aceea el a zis! Mşi în necazuri ne lăudămK, cunoscând el însuşi bunurile pe care le putem dobândupă moarte. 'a necazuri au fost epuşi în decursul istoriei omenirii toţi adevăraţii propovăduitori/van#eliei lui )ristos. C'n în&$"$tura ea umneeias$ s-a propo&$uit e $tre <postoli, şi s-au us în toate laturile lumii pentru a r$sp'ni G&an#elia +omnului +umneeului 'ntuitorului nostru isus /ristos, 'n ei se sileau s$ st'rpeas$ in r$$in$ r$t$irioleas$, respin#'n aşe$mintele înin$torilor e ioli, r$!oinu-se u toat$ r$utatea,

ar$t'n oamenilor pe +umneeul Cel <e&$rat? nul în %iin"$ şi în trei Persoane? at$l, 9iul :%'ntul +u, în&$"'nu-i espre în&ierea mor"ilor şi &ia"a &eşni$, lumea p$#'n$ şi mai ales marei re#$tori au pornit un r$!oi umplit împotri&a lor.

"mpotriva lor şi a acestor dumnezeieşti învăţături s-au alarmat domnii şi împăraţii cei puternicipământului şi s-au aprins de mânie, oamenii în particular s-au tulburat, toate locurile publiclocoteau de zomot, membrii instanţelor udecătoreşti s-au înfuriat, săbiile s-au scos din teacă, asă taie şi să sc#iniuască pe oricare "l va propovădui pe )ristos Cel răstinit şi "nviat.

+edepsele, muncile, sc#iniuirile şi tot ce i se pare omului rozav, ameninţau. +recum, când marse învolburează, ata să sfarme orice corabie care navi#ează pe ea, aşa era atunci starea lumii, tase lepăda de fiul său pentru credinţa cea sfântă, mama se despărţea de fata sa, fratele de fratstăpânul se înfuria asupra sluii, toată firea era în mare stare de alertă, şi nu a izbucnit numai urăzboi cetăţenesc, ci un război în fiecare casă, în fiecare familie. 64u trebuie uitat că aceste orori vfi şi în vremurile de pe urmă, mai ales în timpul domniei lui 1nti#rist, când va fi mare suferinţă lume pentru cei ce-' vor mărturisi pe )ristos7.

0oate acestea s-au petrecut pentru căci cuv#ntul /omnului pătrunea în urma Po7or#rii /u8ul"f#nt peste *postoli ca o sa$ie, şi epărt#n pretutineni măularele cele $olnave e cesănătoase, pricinuia pretutineni e)$inare şi luptă şi aucea mii e pri7oane asupra creştiniloastfel, unii erau aruncaţi în temniţă, alţii erau târâţi la udecători, iar alţii erau duşi la moarte, altoli se confiscau şi răpeau bunurile, alţii au fost trimişi în eil, alţii, roaznic c#inuiţi. 4enorocirile au căzut asupra lor erau mai numeroase ca fuli de zăpadă din iernile cele mai rele. "nlăuntru elupta, afară frica de prieteni şi de străini şi c#iar de aceia cu care erau leaţi prin leătura firii şisânelui.



*şa s-au născut "fintii >isericii: Tocmai atorită evenimentului Po7or#rii "f#ntului /u>iserica a r#nuit ca în prima uminică upă Jusalii să fie pomeniţi toţi sfinţii, cunoscuţi necunoscuţi, pentru că ei prin viaţa lor au o$#nit sfinţenia e la Aristos în şi prin /u8ul "f#n+rin viaţa noastră şi prin mărturia noastră, suntem c#emaţi cu toţii ca să dobândim sfinţenia.

"nvăţătura %isericii noastre afirmă că acelor creştini H sau c#iar unor persoane din (ec#0estament H care în timpul vieţii pământeşti s-au arătat plini de desăvârşire în viaţa reliioasă

morală, şi care, după trecerea lor la cele veşnice, duc o viaţă fericită în cer, ustând o parte dfericirea pe care o vor primi deplin după Pudecata Jniversală, li se cuvine o cinstire şi o înc#inarelativă, manifestată în sărbătorile consacrate lor, în bisericile ridicate în cinstea lor, în preamărirvieţii şi faptelor lor, în slubele rânduite de %iserică în cinstea şi pomenirea lor, în venerarmoaştelor şi icoanelor lor şi în ruăciunile adresate lor spre a miloci lui Dumnezeu pentru noi.

*ceştia, impreună cu în7erii, formea)ă ceata sfinţilor, intre care cea mai vrenică e cinstieste Maria, Maica /omnului, căreia >iserica îi ă un cult e preacinstire sau supravenerare D

lim$a 7reacă iperulia. @u tre$uie să confunăm cinstirea pe care o ăm sfinţilor cu cinstirepe care +-o ăm lui /umne)eu.

Cinstirea pe care +-o ăm lui /umne)eu se numeşte aorare Dîn lim$a 7reacă latria,

pe c#n cinstirea acorată sfinţilor se numeşte venerare Dîn lim$a 7reacă ulia,

iar cea ată "fintei ecioare Maria I Maica /omnului , se numeşte supravenerare sa preacintire Dîn lim$a 7reacă iperulia.

1dorarea este o cinstire absolută care $ Se cuvine numai lui Dumnezeu, $zvorul întreii eistenCăruia noi trebuie să ne dăruim cu întreaa noastră fiinţă ca 1celui Care este Creatorul, +roniato6purtătorul de riă al întreii creaţii7 şi %inefăcătorul nostru. Prin aorare, noi $m e@presîneose!i epenen"ei şi supunerii totale %a"$ e +umneeu, în timp e prin &enerare, are esteinstire relati&$, noi îi instim pe s%in"i pentru &reniia lor eose!it$. ai mult, cinstinu-i psfinţi, <l cinstim în mo inirect pe /umne)eu, Care a at acestora 8arul "ău, cu a4utorul căruşi prin ostenelile lor au evenit persoane $ineplăcute lui /umne)eu, 1prieteniH şi 1casniciH ai să

Prin cinstirea sfinţilor +i aducem laud" lui Dumnezeu, după cum zice +salmistul! -K Minunat es/umne)eu întru sfinţii Bui, /umne)eu lui +srael K 6+salm G,?G7& -K Băuaţi pe /omnul întsfinţii Bui; lăuaţi-B pe El întru tăria puterii Bui K 6+salm =F>,=7. ăc#n parte in aceeacomuniune a >isericii, relaţia noastră cu sfinţii e o relaţie e ra7oste frăţească, noi av#nînră)neală către ei, iar ei ca prieteni şi casnici ai lui /umne)eu au înră)neală către El ca să roa7e pentru noi. "finţii uc o viaţă conştientă, cunosc#n prin 8arul lui /umne)eu tre$uinţelor e pe păm#nt, se $ucură c#n aceştia se pocăiesc 6bineînţeles în sensul ortodo al acest



cuvânt, nu în sensul sectar de părăsire a %isericii 2rtodoe, cum reşit au înţeles, înţele şi vînţelee unii7 şi se întristea)ă c#n noi creştinii perseverăm pe calea păcatului.

Sfinţii sunt oameni care #nc" din viaţa lor p"m$nteasc" au inepl"cut lui Dumnezeu9 iar dupmoarte au fost #nvredniciţi de o parte din fericirea veşnic"9 pe care #n mod deplin o vor primnumai dup" oşteasca udecat". +entru viaţa lor virtuoasă, pentru suferinţele îndurate pentcredinţa în )ristos, pentru draostea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, în Sfânta Scriptură

sunt numiţi!

Prieteni ai lui Dumnezeu: M=oi sunteţi prietenii Mei, acă faceţi ce vă poruncescK 6$o=F,=I7&

(asnici ai lui Dumnezeu: M Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini, şi nici venetici, sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai lui /umne)eu, )iiţi pe temelia *postolilor şi

profeţilor, piatra cea in capul un78iului fiin <nsuşi +isus AristosK 6/feseni @,=B-@>7&

udec"tori ai lumii: M *evărat vă spun vouă, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea in noa lumii, c#n iul mului va şeea pe tronul slavei "ale, veţi şeea şi voi pe ouăspre)ectronuri, 4uec#n cele ouăspre)ece seminţii ale lui +srael K 6atei =B,@A7& Mare nu ştiţi sfinţii vor 4ueca lumea0K 6= Corinteni G,@7.

Deşi eistă multe mărturii biblice în ceea ce priveşte cinstirea sfinţilor, în această privinţă eistă obiecţii ale celor care s-au depărtat de la adevăr şi anume sectarii, care, sub nici o formă nu sunt acord cu cinstirea sfinţilor.

iecţie sectar": MCăci ?nul este /umne)eu, unul este şi Mi4locitorul între /umne)eu oameni omul Aristos +isusK 6=0imotei @,F7. După concepţia sectară, conform acestui vers%iserica ar fi, deci, în eroare când numeşte pe aica Domnului şi pe sfinţi MilocitoriK.

!"spunsul din partea 8isericii ortodoxe împotriva acestei afirmaţii, vine din următorul versMCare "-a at pe "ine preţ e răscumpărare pentru toţi, mărturie ausă la timpul săuK 6= 0imo@,G7. 1cesta este sensul de milocitor al Domnului nostru $isus )ristos. 2r, sfinţii nu în acest sesunt numiţi de noi milocitori sau solitori. /i sunt milocitori #n rug"ciune9 rug$ndu)se pent

nevoile noastre trupeşti şi sufleteşti. 4oi nu coborâm deci nicidecum pe Domnul $isus, al Cărui rde ilocitor-*ăscumpărător "i revine eclusiv& ci cinstim pe Sfinţi ca MprieteniK ai 'ui. Sfinţii aut"9 prin solirile lor9 milocind la fraţii lor de pe p"m$nt.

<n această privinţă avem următoarele ar7umente $i$lice

Hraţilor, ru7aţi-vă pentru noiH (1 esalonieni 5,25);



H<n sf#rşit, fraţilor, ru7aţi-vă pentru noi, pentru ca cuv#ntul /omnului să-şi plineascaler7area 6aici dimensiunea vizată de +avel nu e cea eorafică, spaţială, de MpropaareK/van#eliei, ci istorică, temporală, a unui drum ce trebuie parcurs cu repeziciune întrsinură direcţie, aceea a es#atonului, la capătul căruia alerarea devine propria ei cunuMslăvităK7 şi să fie slăvit aşa cum e şi la voiH (2 esalonieni 3,1);

HJu7aţi-vă pentru noi; căci suntem încreinţaţi că avem o conştiinţă $ună, voin ca într

totul să ne purtăm cum tre$uieH (G&rei 13,18);

H/ar vă ro7, fraţilor, pentru /omnul nostru +isus Aristos şi pentru iu$irea /u8ului, c

împreună cu mine să vă luptaţi în ru7ăciunile voastre către /umne)eu pentru mine(omani 15,30).

Dacă Sfântul 1postol +avel le scria credincioşilor să se roae pentru el, atunci noi, care suntedeparte de tot ceea ce a făcut, propovăduit şi scris +avel, cum să renunţăm la ruăciunile Sfinţil

adresate lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii. Sub nici un aspect nu putem renunţa la cinstirSfinţilor, ei fiind proorociţi şi în (ec#iul 0estament ca de eemplu la +salmul G,?G. +a$ n-e@ista :%in"i, opera e r$sump$rare a neamului omenes s$&'rşit$ e /ristos, ar %i %ost totinutil$.

Şi în %iserică putem face comparaţie cu ceea ce este în armată. ulţi ostaşi are armata unei ţări, dnu mulţi dintre ei sunt enerali şi amirali, radele cele mai superioare ale armatei. 1semănător stalucrurile şi în %iserică. Dacă cei din armată nu sunt toţi eali, adică nu-i totuna soldatul cu ofiţerulcu eneralul, căci fără comanda ofiţerilor şi a eneralilor, soldaţii n-ar şti ce au de făcut, iar ofiţe

şi eneralii nu şi-ar putea pune în aplicare strateia lor de luptă fără soldaţi, tot aşa nii noi nu putem onsiera e#ali u s%in"ii, are au o!'nit aest ar, unii u pre"ul &ie"ii lor M um su:%in"ii uenii, al"ii u'n o &ia"$ u multe renun"$ri la multe in pl$erile lumii, um sunt :%inCu&ioşi.

+rin faptul căci noi îi cinstim pe Sfinţi, înseamnă că avem eemple demne de urmat pentru a aunla mântuire, după cum ne învaţă Sfântul 1postol +avel! 1*uceţi-vă aminte e mai marii voştcare v-au 7răit vouă cuv#ntul lui /umne)eu; priviţi cu luare aminte cum şi-au înc8eiat viaţa

urmaţi-le creinţaH (G&rei13,7).

Am



>"n"stirea Antim ) Predic" la Duminica tuturor Sfinţilor



"n cursul anului bisericesc, prima duminică de după sărbătoarea Cincizecimii, a +oorârii Du#ul

Sfânt, este înc#inată de %iserică cinstirii 0uturor Sfinţilor, adică a tuturor prietenilor lui Dumnezetuturor fiilor oamenilor, în care Dumnezeu a locuit prin plinătatea #arului Său şi prin care a străluîn lume.

Pentru toţi aceşti sfinţi, Mitropolitul ării Jom#neşti *ntim +vireanul, acum 256 e ani, a riicaceastă frumoasă mănăstire întru slava Celui în Treime înc8inat şi spre laua Tuturor "finţiloŞi iată că în fiecare an, în prima duminică de după Cincizecime s-a săvârşit #ramul acestei sfintmănăstiri, sărbătoare în care noi aucem lauă lui /umne)eu şi sfinţilor în care a străluc/umne)eu printre noi. *ucem lauă tuturor sfinţilor ştiuţi şi neştiuţi, trecuţi în calenare sa

irect în Cartea =ieţii, în împărăţia lui /umne)eu, sfinţilor care e la *$el şi p#nă la ultimprunc nevinovat care se va naşte şi-l va slăvi pe /umne)eu, sunt cuprinşi în această luminăsfinţeniei şi a $ucuriei, pe care a revărsat-o /umne)eu.

Sfinţii nu sunt numai cei mai vrednici fii ai neamului omenesc, aşa cum spunea şi +ărintele nostSofian, elita omenirii, ci sunt şi roadele, fructele Du#ului Sfânt, Cel care dătător de viaţă fiind, Ssălăşluit întru ei şi a adus prin ei lumina comuniunii, a iubirii lui Dumnezeu între oameni. "finsunt moelele oamenilor care s-au esăv#rşit prin viaţa lor p#nă la măsura plinătăţii lui Aristoc8iar acă ei nu au mărturisit nicioată acest lucru. Şi poate pentru aceasta i-a făcut Dumnezmai plini de prezenţa 'ui pentru că, într-adevăr, cununa oricărei virtuţi, oricărei #arisme de Dumnezeu este smerenia.

Prin smerenie sfinţii au strălucit în lume. +oate că unii au trecut nebăaţi în seamă de nimen+oate au trăit lână noi, poate au fost vecini cu noi. Dar, tocmai prin această discreţie a vieţii lor, adus roade în împărăţia lui Dumnezeu mai mult decât alţii. /e aceea >iserica pră)nuieşte astă)i n



numai pe sfinţii cunoscuţi, pe repţii =ec8iului Testament, încep#n cu *$el, cu @oe, *vraam+saac, +acov, Moise, *ron, /aniel, +saia, +e)ec8iel şi toţi profeţii =ec8iului Testament, +lie, Elise/avi re7ele. <i pră)nium şi pe repţii şi umne)eieşti părinţi +oac8im şi *na, pe Ka8aria Elisa$eta, pe "f#ntul +oan >ote)ătorul, ultimul mare profet şi cel int#i vestitor sau apostol al lAristos, pe cei oispre)ece *postoli, pe cei şapte)eci ucenici ai lui Aristos, pe ucenicii acestocare nu s-au smintit şi au propovăuit <nvierea lui Aristos, înviin mai înt#i ei înşişi.

"i prăznuim pe sfinţii ierar#i, pe cărturarii şi învăţătorii %isericii, pe mărturisitorii care au pătimpentru credinţa cea dreaptă, pe pustnicii, căluării şi căluăriţele care s-au săvârşit în sfinţenie, pustie sau c#iar în lume, pe binecredincioşii creştini care au crescut în draostea lui Dumnezeu şi au crescut copiii şi urmaşii lor în aceeaşi lumină şi bucurie a draostei de Dumnezeu.

i pr$nuim pe martirii in ultimele &remuri, in ultimul seol, pe ei are au p$timit pentm$rturisirea lui /ristos, pe ei are au su%erit o$ri sau are au r$!at inuri, înep'n u ei aproape ai lor, pe ei pe are lumea nu-i !a#$ în seam$ şi are e multe ori sunt nişte martiri l'n#

noi, pe ei !olna&i, pe ei are ra!$ u n$e*e în +umneeu înerarea !olii şi are se înal"prin aeasta, pe ruea lor personal$, au'nu-se lui +umneeu ura"i şi m'ntui"i prin aee@eri"iu #reu al r$!$rii şi al po$in"ei.

+i cinstim pe toţi sfinţii şi mai ales pe Preacurata 5"sc"toare de Dumnezeu care s)a f"ctemplu viu al lui Dumnezeu9 prin ea str"lucind 7ristos9 ?iul lui Dumnezeu #ntrupat9 izvorm$ntuirii noastre.

+i cinstim pe toţi sfinţii9 pentru c" ei ne sunt modele de viaţ"9 de des"v$rşire uman". 4u en

este modelul omului desăvârşit, ci )ristos este9 "finţii în care oi8neşte Aristos, aceştia sumoelul pe care tre$uie să-l urmăm în viaţa noastră. Dacă ne uităm în istorie şi poate în ultimsecol mai mult ca oricând, vedem că enialitatea fără sfinţenie a provocat cele mai mari suferinneamului omenesc, pentru că în oroliul ei a uitat de ascultarea faţă de Dumnezeu şi s-a înc#insieşi, provocând prin aceasta o nouă idolatrie! umanismul, un curent sau o nouă reliie, am putzice, lipsită de Dumnezeu cel viu.

Cinstinu-i pe s%in"i, iseria l pune întoteauna pe +umneeu înainte, pentru $ +umneeu esCel are %ae minunat$ &oia :a prin s%in"ii :$i. +umneeu inter&ine prin s%in"ii :$i în lume, atun'n apare o împietrire, o sl$!ire a rein"ei. nter&in s%in"ii u ru#$iunea, u %aptele, u &ia"a lostimul'n prin aeasta omuniunea, soliaritatea oamenilor u +umneeu şi între ei. 9$r$ aeasomuniune şi oeiune intre noi, nu ne putem în$l"a $tre +umneeu pe treptele rein"ei.

(alea m$ntuirii este o cale comun": este calea iuirii. Este calea solidarit"ţii #n rug"ciune9acestei unit"ţi a noastre care ne umple de darurile lui Dumnezeu. 4u ne mântuim sinuri9 4sfinţii nu s-au mântuit individual, pierduţi undeva într-o evadare din lumea aceasta, ci dimpotrivă au asumat reutatea crucii personale şi a întreii lumi, ruându-se pentru ei şi pentru mântuir



tuturor. +entru aceasta Dumnezeu i-a preamărit9 $-a preamărit în împărăţia Sa de multe ori, ferindude oc#ii lumii, de slava lumii acesteia.

"finţii care se roa7ă pentru noi, pentru lumea întrea7ă, care umplu împărăţia lui /umne)eu care sunt în planul lui /umne)eu, ascunşi în virtualităţile neamului omenesc care va veni upnoi, sunt arul sau ofrana creaţiei în care /umne)eu sălăşluieşte cu putere, cu lumină, c$ucurie, cu ra7oste. *cestea sunt şi arurile /u8ului "f#nt care au strălucit prin ei.

1u fost sfinţi care n-au făcut minuni vizibile în viaţa lor, cum a fost Sfântul aim ărturisitoru"nţeleerea acestuia ne-a desc#is şi nouă, şi întreii %iserici tainele cunoaşterii lui Dumnezeu. acestea S-a preamărit Dumnezeu în el, pentru că nu minunile sunt întotdeauna dovada că Dumnezeste prezent, ci sfinţenia, curăţia vieţii şi a minţii acestor oameni aleşi de Dumnezeu.

/ste un îndemn ca acum, mai ales în aceste vremuri când sufletul românesc, sufletul creştin pretutindeni este atacat, dezbinat şi prin aceasta c#inuit de atâtea orolii omeneşti, să ne îndreptăatenţia către ântuitorul )ristos, către sfinţii în care )ristos a vieţuit şi vieţuieşte, şi să cereautorul lor, întărirea şi pacea pe care au primit-o de la Dumnezeu, pentru ca şi noi să ne împlinaceastă cruce a vieţii personale în unitate cu toţi creştinii, cu toţi care caută şi tind cu mare dor dupDumnezeu.

<n aceşti sfinţi pe care >iserica îi pră)nuieşte astă)i, virtutea smereniei şi a ra7ostei suaevăratele ove)i ale pre)enţei lui /umne)eu în ei. *cestea sunt virtuţi ale simplităţii şi a$o7ăţiei u8ovniceşti. Să le urmăm şi noi, să le căutăm ca să-' cunoaştem pe )ristos şi prin aceassă dobândim viaţa veşnică, pentru că viaţa veşnică este o cunoaştere continuă a lui Dumnezeu şi

creştere împreună a tuturor, în iubirea lui Dumnezeu şi dintre noi9

/umne)eu să ne întărească şi să ăruiască tuturor celor care v-aţi ru7at împreună cu noi pac$ucurie, ra7oste pentru că aţi răspuns c8emării Sfântului 1ntim e a participa la această slu4$e cinstire a Tuturor "finţilor: Şi c#iar dacă biserica noastră este în reparaţie enerală, ne bucurăcă nu aţi părăsit-o. 1ţi venit ca la o mamă care este bolnavă şi care are nevoie de înriiri, o mamcare v-a înriit, la rândul ei, şi sub umbrela căreia aţi primit multe mânâieri şi lumdumnezeieşti.

/umne)eu să fie cu noi cu toţi şi să ne ru7ăm împreună, pentru ca /omnul /umne)eul nost+isus Aristos să $inecuvinte)e mănăstirea şi ţara noastră, în veci: *min.



P"rintele Sofian 8oghiu ) (uvinte la Duminica tuturor Sfinţilor rostite la hramul >"n"stiriAntim

raţi creştini, cu autorul lui Dumnezeu, ne aflăm acum către sfârşitul marilor sărbători creştine. trecut +ostul mare, cu metanii şi ruăciuni, a trecut şi praznicul sfintei "nvieri, şi iată, a trecutmarea sărbătoare a +oorârii Du#ului Sfânt, precum şi sărbătoarea Sfintei 0reimi.

Duminică de mâine este numită /uminica Tuturor "finţilor, ca un ro al po7or#rii "f#ntului /uîn lume. Po7or#nu-"e peste *postoli, /u8ul "f#nt le-a amintit, în amănunt, tot ce-au învăţat la M#ntuitorul Aristos. Şi i-a întărit cu at#ta putere şi cu at#ta cura4, înc#t ei au evenit ca niş



făclieri răsp#niţi într-o lume pătimaşă şi plină e păcate, o lume ră)vrătită împotriva $inelui aevărului, împotriva sfinţeniei.

1postolii predică în această lume păână şi cuvântul lor, după +oorârea Sfântului Du#, are o maputere de convinere, o putere nebănuită şi neîntâlnită până atunci în cursul istoriei. (i reuşesc 2 $ăr$aţi cu &6 e ucenici, să răstoarne toate concepţiile lumii pă7#ne e p#nă atunci. *ceşpescari simpli înfruntă un imperiu, înfruntă teri$ila forţă romană, luptă şi răstoarnă )eităţile

toate traiţiile e mii e ani, or7iile le7ate e aceste cinstiri pă7#ne. Mai ales patimile sunt foar7reu e scos in noi. /e aceea, *postolii şi urmaşii lor au fost ucişi în c8ip cru, $ar$ar, pentrcă pă7#nii nu voiau să recunoască faptul că Lrumul pe care mer7 ei, este o cale 7reşită, rea, cale spurcată. +entru )ristos şi pentru adevărul învăţăturii 'ui, 1postolii şi ucenicii lor au fost pupe ru, răstiniţi, li s-au tăiat mâinile şi picioarele, au fost supuşi celor mai cumplite c#inunemaiauzite până atunci. Duhul Sf$nt face din aceşti oameni simpli mari misionari ai lumii. Daceea, /uminica Tuturor "finţilor este ca o recapitulare a lucr"rii Duhului Sf$nt #n lume9recapitulare a lucr"rii Sfintei 2reimi pentru m$ntuirea lumii.

Sunt mulţi aceşti sfinţi pe care numai Dumnezeu îi ştie. De-a lunul anului, ei sunt ca nişte f"cliecare ne arat" nou" calea spre +mp"r"ţia lui Dumnezeu. Ei sunt l"saţi de)a lungul #ntregului #n calendarele noastre creştine9 ca nişte lumini care s" lumineze un drum lung şi #ntunecos. Dla fiecare din ei luăm un eemplu! eemplu de cura, de post, de bunătate, eemplu de draoste şi pace. C#n mer7i noaptea pe un rum întunecos, este foarte 7reu să nu te rătăceşti, mai aleacă rumul este necunoscut, c#tă vreme nu ai la tine o lumină, o lampă, un felinar sau niş$ecuri e-a lun7ul rumului. *şa sunt sfinţii pentru noi, fraţi creştini.

</.Din Părintele "ofian, Eitura >i)antină, 266&, >ucureş

Alt cuv$nt la 7ramul >"n"stirii Antim9 la Duminica tuturor Sfinţilor

M1ici, la ănăstirea 1ntim am prăznuit astăzi, cum ştiţi foarte bine, #ramul mănăstirii H Duminituturor Sfinţilor. *m avut aici pe Prea ericitul Patriar8 Teoctist şi doi preasfinţiţi ar#ierei0eofan şi (incentiu. "n cursul zilei de astăzi, de două ori a vorbit +reafericitul +ărinte +atriar#! du/vanlielie şi după sfârşitul slubei. "ntre multele lucruri importante pe care le-a spus, a evocat trecutul acestei mănăstiri, mai ales din anii =BI> până în prezent, adică de când suntem aici.P$rintele Patriar era ole# u noi aii, la $n$stirea <ntim, u stuen"ii la teolo#ie pe &remaeea, şi u al"i ole#i, intre are mul"i au murit şi au treut la &ia"a &eşni$ . Dumnezeu să-i ier"ntre altele, a spus ceva din vremea comunistă.

"n leătură cu aceste lucruri din trecut vreau să fac o mărturisire, pe care mulţi o ştiu, nefiind usecret prea mare. n perioaa omunist$, mai ales 'n &or!eam în !iseria u&'ntul e în&$"$turtoteauna erau in%ormatori. <&eau arne"elele lor şi, a$ li se p$rea $ eea e spuneam esîmpotri&a re#imului, notau. <poi ne tr$#eau la r$spunere că am spus cutare sau cutare lucru şi întrebau ce am vrut să spunem, cu această vorbă. 4oi, în această perioadă, am vorbit cu adevăratunci când se făceau slube, dimineaţa şi seara, în duminici şi sărbători. "nsă niioat$ nu am &or!politi. <m &or!it numai espre lururi are pri&eau &ia"a noastr$ su%leteas$, espre raportnostru u +umneeu, espre &ia"a noastr$ e toate ilele, u p$atele şi sl$!iiunile noastr



C$ut$m s$ nu a&em surpri$ $, in ea e spunem noi, s$ se tra#$ onluii #reşite. De obicei nne scriam predicile. 'e scriam şi, când ne învinuiau de ceva, le arătăm. M <sta am spus eu= K 1tunle înc#ideam ura.

După ce a trecut perioada comunistă, am început să vorbim liber& că ne cunoaştem sfânta credincunoaştem viaţa noastră sufletească, patimile şi toată starea noastră lăuntrică, aşa încât vorbealiber.

Cu bunăvoinţă dumneavoastră, în continuare, am să vă cite) una intre preicile ţinute la 8rammănăstirii noastre, la 2! iunie 5&2, în /uminica tuturor "finţilor.

"f#nt eşti /umne)eul nostru şi intru sfinţi te oi8neşti:

Sărbătorim astăzi, împreună cu toată creştinătatea ortodoă, +uminia tuturor :%in"ilor, care este#ramul acestei mănăstiri. Cinstim acum, laolaltă şi după cuviinţă, pe cei mai vrednici fii ai neamulomenesc. Cinstim pe toţi acei care, de la începuturile lumii şi până acum, în toate timpurile şi toate locurile pe unde au trăit, s-au străduit să păstreze demnitatea lor de oameni, înc#inându-şi toaviaţa lor în sluba binelui şi a dreptăţii, în sluba lui Dumnezeu.

<n acest uriaş so$or al tuturor sfinţilor, pe care îi cinstim acum la această săr$ătoare, sunt tostrămoşii neamului omenesc, toţi patriar8ii şi sfinţii prooroci ai =ec8iului Testament, împreuncu toţi repţii inainte e întruparea M#ntuitorului, răscumpăraţi e El prin 4ertfa "a pe Cruc/i sunt acei despre care marele 1postol +avel scrie aşa în /pistola către /vrei, despre aceşti sfipătimitori pentru dreapta credinţă şi pentru )ristos, pentru Dumnezeu!

*u fost c8inuiţi, au suferit $at4ocuri şi $ice, $a c8iar lanţuri şi înc8isoare; au fost puşi la ca)nau fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sa$ia, au pri$e7it în piei e oaie şi în piei e caprlipsiţi, str#mtoraţi, rău primiţi. Ei, e care lumea nu era vrenică, au rătăcit în pustii şi în munşi în peşteri, şi în crăpăturile păm#ntului (G&rei 11, 36-38).

0ot acum, laolaltă cu ei, cinstim cu evlavie pe toţi prietenii lui Dumnezeu din @egea haruluadică cinstim fericitele cete ale apostolilor, ale mucenicilor, ale sfinţilor ierar#i, ale cuvioşilpărinţi, bărbaţi şi femei, şi ale tuturor plăcuţilor lui Dumnezeu din toate timpurile şi in toa

straturile vieţii sociale pescari ca "finţii *postoli, 7răinari, vameşi, ne7ustori, cio$ani, ci)ma



ostaşi, împăraţi, mineri, fierari, $ucătari, avocaţi, octori sau filosofi, care în mi4locul societăţiiîn carul vieţii e familie, în munca lor e toate )ilele, s-au în7ri4it şi e sufletele lor, păstr#nle7ătura cu /umne)eu prin ru7ăciune şi viaţă cinstită, împlinin poruncile lui /umne)eu, aspru şi-au sfinţit viaţa şi li s-au scris numele lor în cartea vieţii, în <mpărăţia lui /umne)eu.

Sfinţenia nu este un cerc #nchis9 ea poate fi do$ndit" de oricine. ântuitorul spune pe unteericirilor! iţi, ar, voi esăv#rşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc esăv#rşit este: 6atei F, I

@u erau nici călu7ări atunci, nici nişte oameni speciali care ascultau aceste cuvinte. Era e fao mulţime foarte variată şi El la toţi le poruncea să fie sfinţi. *şa înc#t sfinţenia este esc8ispentru oricine. De aceea am amintit toate aceste cateorii sociale. 0oţi au intrat în sfinţenie. aflăm din (ieţile Sfinţilor cum au petrecut şi şi-au săvârşit vieţile lor. 1şa încât cinstea sfinţenieia dat pentru fiecare dintre noi9 care uneori ne plictisim de rug"ciune9 de tot ceea ce ne oferDumnezeu pentru sfinţenia noastr".

5oi #i cinstim pe toţi sfinţii pentru viaţa lor pilduitoare9 pentru statornicia lor #n credinţpentru caracterul lor hot"r$t pe calea inelui şi a drept"ţii9 pentru un"tatea inimii lor pentru sfinţenia vieţii lor. +i cinstim pentru c" au devenit cet"ţenii casei lui Dumneze

prietenii şi iuiţii lui Durmezeu şi pentru că acolo une sunt acum, în împărăţia lui /umne)eascultă ru7ăciunile noastre, ne vă cum trăim, cunosc tre$uinţele noastre şi neca)urile noastrse $ucură e întoarcerea noastră către /umne)eu şi se roa7ă şi mi4locesc pentru noi atunci c#nle cerem a4utorul; iar ru7ăciunile şi mi4locirile lor sunt ascultate şi $ineprimite e /umne)eu.

(instind pe >aica Domnului şi pe sfinţi9 cinstim pe St"p$nul lor9 (are este Dumnezep"rinţilor noştri şi Dumnezeul nostru al tuturor. @oi toţi suntem c8emaţi şi înemnaţi să nîmprietenim cu /umne)eu şi cu sfinţii "ăi încă in viaţa aceasta, şi să-i c8emăm în ru7ăciuninoastre, să le ascultăm poveţele şi să le urmăm creinţă şi faptele lor, să ne însuşim moelul vie

lor şi scopul său iealul vieţii lor. Scopul ultim al vieţii lor a fost desăvârşirea sau sfinţenia, ivieţile lor au strălucit ca nişte făclii luminoase pe cărările întortoc#eate ale acestei lumi. /i ascultat şi au împlinit slăvita porunca dată de Dumnezeu către toată lumea când a zis! iţi sfincăci "f#nt sunt Eu 6$ +etru =, =G7.



1ceastă poruncă este dată pentru prima dată lui oise, pe care o ăsim în cartea 'evitic, capitol==. Deci, încă din vremea (ec#iului 0estament ni se poruncea să fim sfinţi. +ar astă)i este $at4ocură acest cuv#nt 1=rei să fii sf#nt0 =rei să faci pe sf#ntul0H Ca şi cum sfinţenia ar fi ceinter)is. *r tre$ui să spunem 1/oamne a4ută-mi să fiu sf#nt:1 Să fim sfinţi cu toţii. 1cesta esidealul nostru9

/ste poruncă să fim sfinţi& poruncă de la Dumnezeu. Şi o altă poruncă, asemănătoare cu aceast

rostită de ântuitorul pe untele ericirilor, când a poruncit tuturor ascultătorilor Săi de atuncidin totdeauna! iţi esăv#rşiţi, precum Tatăl vostru Cel in ceruri esăv#rşit este 6atei F, IA7.

Când citim sau când auzim din Sfintele Scripturi aceste porunci dumnezeieşti! 1iţi sfinţi sau fesăv#rşiţiH 9 care este în fon acelaşi lucru9 le primim cu greutate la prima auzire9 ni se pare e cu neputinţ" de #nf"ptuit sfinţenia cu propria noastr" viaţaF Dacă privim însă la vieţsfinţilor, despre care ştim că au fost şi ei oameni pământeni ca şi noi, şi vedem că ei au putut împliaceastă poruncă a sfinţeniei, a desăvârşirii, prindem şi noi cura şi smerită îndrăzneală. ai ales sfinţenia şi esăv#rşirea nu înseamnă numai semne şi miununi; puţini sfinţi au făcut minuni viaţa lor păm#ntească.

>inunile sunt daruri speciale9 #n plus9 şi nu totdeauna sunt #nsuşirile sfinţeniei. "n privinaceasta, ântuitorul ne-a spus nişte cuvinte care pe mulţi trebuie să ne pună pe ânduri. /l a zprintre altele!n iua aeea a *ue$"ii mulţi <mi vor )ice /oamne, /oamne: are nu în numele Tău aproorocit, şi nu în numele Tău am scos emoni şi n-am făcut noi at#tea minuni în numele TăuSe vor apăra oamenii. >i atuni &oi ie lor , spune ântuitorul )ristos! @icioată nu v-acunoscut pe voi: - cumplit răspuns: /epărtaţi-vă e la Mine, voi, cei ce lucraţi fărăele7ea 6a, @@-@?7.

"finţenia sau esăv#rşirea nu presupun numaiec#t semne şi minuni, aşa cum suntem o$işnusă creem uneori. Minuni, ce pot să uimească pe oameni, a4un7 să facă şi vră4itorii şi scamatorşi fac8irii, a4utaţi e puterile întunericului. /ar sfinţenia nu pot să o o$#nească ec#t c$l#n)i şi smeriţi cu inima, cei plini e ra7oste pentru /umne)eu şi pentru aproapele lor .



Sfinţenia cea bineplăcută lui Dumnezeu trebuie să aibă măcar aceste trei însuşiri +nstr"inarea omului de r"ut"ţi şi de patimi. 4oi suntem numiţi vase de lut şi aceste va

trebuie curăţite ca s" poat" intra şi s" poat" r"m$ne #n ele harul Sf$ntului Duh9 adisfinţenia. <n <mpărăţia lui /umne)eu nimic necurat nu intră , spune Sfântul 1postol +av

*şa înc#t tre$uie să ne curăţim trupul nostru e patimi şi e răutăţi. < oua oni"ie? Păstrarea şi mărturisirea reptei creinţe în /umne)eu. Cei care fac fal

minuni, sunt nişte şarlatani. G@ist$ minuni %$ute e s%in"i, %$r$ înoial$, ar aestea sunt mrare.

Şi a treia oni"ie! #mplinirea poruncilor dumnezeieşti. "n ilocalie, volumul întâi, se spuîntre altele şi acest lucru! /umne)eu este ascuns în poruncile "ale. +ntruc$t #mplineporunca Evangheliei9 Dumnezeu este de faţ" şi ţi se arat". +l vezi. ericiţi cei curaţi cinima, că aceia vor veea pe /umne)eu 6atei F, A 7, spune E9eriireaD a şasea. De obiccreinţa cea aevărată faţă e /umne)eu se cere oveită prin fapte e ra7oste since

faţă e aproapele nostru

Căci e va )ice cineva că iu$eşte pe /umne)eu iar pe fratele său îl urăşte, este un mincinospune Sfântul /van#elist $oan în /pistola întâia dintre scrierile sale. Căci cel ce nu iu$eşte pfratele său pe care îl vee, cum poate să-B iu$ească pe /umne)eu pe Care nu-B vee0 6$ $oan

@>7.

0ot Sfântul $oan /van#elistul spune că nimeni nu poate cunoaşte pe /umne)eu, nu poate creîn El şi nu-B poate iu$i cu aevărat, acă mai înt#i nu-şi scoate răutatea in propria sa inima acă nu oveeşte prin faptă ra7ostea curată faţă e semenii săi. Cine face aşa, se află pe calsfinţeniei, adică este pe calea pe care au mers sfinţii în drumul lor spre împărăţia lui Dumnezeu. aceasta aşteapt" Dumnezeu de la noi: să vrem, să ăruim, să ne ostenim, să mer7em pe caleBui, să fim e partea Bui.



Ca să intrăm pe această cale a sfinţeniei şi să sporim în ea, avem la #ndem$n" autorul lDumnezeu9 numit harul Sf$ntului Duh9 care este puterea darului ce izvor"şte din Duhul Sf$nprin care lucreaz" Dumnezeu #n lume şi #n noi. 7arul #l do$ndim şi #l menţinem prin Sfinte2aine9 prin rug"ciunea personal"9 prin rug"ciunile şi inecuv$nt"rile Sfintei 8iserici.

ântuitorul ne invită cu iubire pe calea 'ui şi ne c#eamă la /l, zicând! =eniţi la Mine toţi costeniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi oi8ni pe voi. Jăm#neţi întru Mine, spune +isus Aristos, şi Evoi răm#ne intru voi. Căci precum mlăiţa nu poate să aucă roaă e la sine, acă nu răm#nîn viţă; aşa nici voi, acă nu răm#neţi întru Mine. Eu sunt viţa, voi mlăiţele 6$oan =F, I7. 6ed

ce raport str$ns este #ntre noi şi DumnezeuCCine răm#ne în Mine şi Eu răm#n în el, acela auce roaă multă. ără e Mine nu puteţi facnimic: 6$oan =F, F7.

Cu alt prile ântuitorul se roaă 0atălui ceresc, zicând! "finţeşte-i, /oamne, cu aevărul Tău, şi ei să fie sfinţiţi în aevăr 6$oan =, =7. Sfântul 1postol +avel spune! =oia lui /umne)eu essfinţirea noastră. $ar Sfântul 1postol +etru îndeamnă pe calea sfinţeniei pe credincioşii din vremsa şi ne îndeamnă şi pe noi, pe cei de astăzi prin aceste cuvinte! iţi sfinţi în toată petrecerea vievoastre. Că scris este iţi sfinţi că "f#nt sunt Eu, )ice /omnul /umne)eu 6$ +etru =, =F-=G7.

continuă!

/acă c8emaţi Tată pe Cel ce 4uecă cu nepărtinire, petreceţi în frica vremelniciei. Curăţaţi-sufletele prin ascultarea e aevăr şi nefăţarnica iu$ire e fraţi şi iu$iţi-vă unul pe altul in toainima, cu toată stăruinţa, lepă#n toată răutatea şi tot vicleşu7ul şi făţărniciile şi pi)mele toate clevetirile; ca să eveniţi prin /u8ul "f#nt seminţie aleasă, preoţie împărătească şi neasf#nt, popor ales al lui /umne)eu.



Când ne vom afla pe o asemenea cale vom urî fărăele7ea şi păcatul şi vom simţi nevoia lăuntrie a face c#t mai mult $ine în 4urul nostru. 1tunci ne vom însufleţi uşor pentru tot ce este frumonobil şi de folos oamenilor şi vom simţi din plin bucuria şi dulceaţa faptei bune, păstrând mereu noi du#ul smerit şi blând.

1ceasta este calea sfinţeniei. +e o asemenea cale au mers şi sfinţii pe care îi sărbătorim astăzi. Dvieţile lor #nv"ţ"m s" fim cinstiţi9 harnici9 modeşti9 l$nzi9 paşnici9 curaţi la suflet şi la trugeneroşi9 plini de un"tate şi de omenie. 0oate aceste virtuţi îşi au puterea şi izvorul în Dumnezepe Care '-au descoperit în măsura în care au trăit după sfaturile şi după sfintele Sale porunci. "n au crezut, pe /l '-au mărturisit, pe /l '-au iubit şi către /l s-au dus, în împărăţia 'ui şi în slava 'ucum spune +salmistul! *#nc pe a#nc c8eamă.

Societatea noastră omenească şi românească are nevoie de oameni cinstiţi, de oameni înţelepmodeşti, cumpătaţi, de oameni paşnici, plini de omenie. "ă nu pretinem altora să fie aşa; să nstrăuim noi înşine, fiecare , în sectorul său e activitate, să fie mai $un, mai sincer, mai curamai cinstit, mai omenos, mai creincios, upă c8ipul vieţii acelora pe care îi pră)nuim astă)i.

"nc#eind aceste ânduri despre sfinţii pe care îi prăznuim astăzi să ne ruăm lui Dumnezeu c

umilinţă, zicând aşa!

Rugăciune

/ă-ne, /oamne, u8ul sfinţeniei, $ăr$ăţia şi statornicia sfinţilor Tăi pe calea $inelui:

/ă-ne, /oamne, tăria lor în creinţă, r#vna ra7ostei lor, u8ul smereniei şi al virtuţilcreştineşti pe care le-au avut ei:



*4ută-ne, /oamne, ca tot ce 7#nim, ce vor$im şi tot ce înfăptuim să fie spre slava Ta şi sp$inele aproapelui nostru, ca împreună să Te cinstim cu creinţă pe Tine, /umne)eul părinţilnoştri, pentru ru7ăciunile tuturor sfinţilor Tăi.

*mi

P"rintele Ion ($rciuleanu ) Predic" la Duminica I dup" !usalii ) a tuturor Sfinţilor ) Sfinţi8isericii creştine sunt prietenii lui Dumnezeu



Dreptmăritori creştini, din ziua de *usalii, Du#ul Sfânt vine necontenit în lume şi rămâne în lum/l este Dătătorul vieţii veşnice, $zvorul bunătăţilor şi ânâietorul oamenilor. Cu autorul Du#ulSfânt, putem să ne ridicăm pe treptele desăvârşirii până la asemănarea cu Dumnezeu.

1ceasta este sfinţenia, pe care au atins-o Sfinţii pe care-i pomenim în această zi, numită Duminituturor Sfinţilor.

Sfinţii, aşa cum arată /van#elia de astăzi, '-au mărturisit pe Domnul înaintea oamenilor, '-aiubit pe Dumnezeu mai întâi de toate şi luându-şi crucea, '-au urmat pe $isus 6cf. t. =>, ?-?A7. au renunţat la cele pământeşti, primind moştenirea vieţii veşnice 6cf. t. =B, @B7. De aceea,

cinstim şi le facem pomenirea cu cântări de laudă.

$ubiţi credincioşi, noi îi lăudăm pe Sfinţi, ca pe purtătorii unor prea înalte lupte şi biruindu#ovniceşti şi ca pe cei ce au întruc#ipat în fiinţa lor frumuseţea cea nepieritoare. 4oi privim la ca la învăţătorii noştri pe calea desăvârşirii în )ristos, care ne sfătuiesc să ne asemănăm lor credinţă, în nădede şi în draoste.

Pe "finţi îi cinstim şi ca pe nişte fraţi esăv#rşiţi ai noştri, care au cunoscut încercările şi nevoivieţii păm#nteşti, iar acum, fiin în apropierea lui /umne)eu, mi4locesc şi se roa7ă Bui pentr

m#ntuirea noastră.

+rin cinstirea Sfinţilor, noi sporim, înainte de toate, cinstirea pe care o datorăm lui Dumnezeu, acum lăsuia mitropolitul (arlaam al oldovei în Cazania de la Duminica tuturor Sfinţilor.

Cultul Sfinţilor are la bază temeiuri scripturistice şi patristice, respectate întotdeauna de %iseri2rtodoă. După Sfânta Scriptură, aflăm că drepţii şi Sfinţii poartă numele de :prietenii lDumnezeuK 6$c. @, @?7 sau :casnici ai 'uiK 6/fes. @, =B7, deoarece ei sunt în comuniune directă Dumnezeu şi vor însoţi pe ântuitorul la Pudecata de 1poi 6t. =B, @>& $ Cor. G, @7. 'or le-a d



Dumnezeu puteri şi daruri speciale, ca să învieze morţii 6$$$ *ei =, @@& apte B, ?-I@7, să vindepe cei neputincioşi 6apte ?, G7 şi să cunoască ândurile ascunse ale oamenilor 6apte F, =-=@7.

"n viaţa pământească, ei se roaă pentru binele oamenilor 6ac. @>, =& $eş. ?@, B-=I& $$ Cor. =?, /fes. =, =G-=& $ 0es. =, @-?7. Cei ce au primit autorul Sfinţilor şi-au arătat imediat recunoştinţa practe de venerare a lor şi în acest sens amintim pe temnicerul din ilipi, care a cinstit pe Sfânt1postol +avel şi pe Sila 6apte =G, @B7 sau pe fiii proorocilor, care s-au înc#inat lui /lisei pent

minunile săvârşite de el 6$( *ei @, =F7.1ceste temeiuri scripturistice stau la baza cultului Sfinţilor practicat de %iserica 2rtodoă şi ele suîn strânsă leătură cu credinţa în nemurirea sufletului, cei aleşi ai lui Dumnezeu continuând şi duptrecerea lor la cele veşnice să aute pe cei de pe pământ.

"n ceruri, alături de "neri, Sfinţii aduc laudă şi se roaă lui Dumnezeu 61poc. I, =>-==& F, A-=I7 sunt pe deplin conştienţi 6'c. =G, @G7. /i alcătuiesc %iserica triumfătoare şi se bucură pentru cei se pocăiesc şi se întristează din cauza celor păcătoşi 6'c. =F, =>& $ Cor. =@, @G7.

"ntre %iserica triumfătoare şi cea luptătoare eistă o permanentă leătură, acea :comuniuneSfinţilorK, arantată de $isus )ristos, în calitatea Sa de Cap al întreii %iserici 6/fes. =, @>-@?& Co=, =G-=A7.

Bu#n aminte la cuvintele M#ntuitorului Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi ciMă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel Care M-a trimis pe MineH DMt. 6, !6 , "f#ntul =asile cmare ne învaţă, spun#n Primesc şi pe "finţii *postoli şi ?cenici şi-i c8em ca mi4locitoînaintea lui /umne)eu, ca prin ei, aică prin mi4locirea lor, să-mi fie milostiv +u$itorul oameni, /umne)eu şi să-mi ăruiască iertare e păcateH.

*uăciunile Sfinţilor înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră sunt bine primite dacă şi nocredincioşii, împodobiţi cu credinţă şi fapte bune, ne ruăm împreună cu ei, lepădându-ne păcatele noastre. *cest aevăr îl întăreşte şi "f#ntul +oan Fură e *ur, c#n spune (tiinacestea, iu$iţilor, să aler7ăm la mi4locirea "finţilor, ar să nu ne măr7inim la aceasta, ci slucrăm şi noi cum se cuvine, upă pila pe care ne-au at-o eiH.

Sfinţii +ărinţi, adunaţi la Sinodul al ($$-lea ecumenic, eprimând învăţătura şi practica dintotdeaua %isericii, cu rădăcini adânci în însăşi Sfânta Scriptură, au #otărât astfel! Boi p$im u&inte+omnului, u&intele <postolilor şi Prooroilor, prin are am în&$"at s$ instim şi s$ m$rim, mînt'i pe ea u ae&$rat $s$toare e +umneeu, pe :%intele Puteri în#ereşti, pe <postoli, p

Prooroi, pe artirii ei m$ri"i, pe :%in"ii P$rin"i purt$tori e +umneeu şi pe to"i !$r!a"ii ei s%inşi s$ erem mi*loirea lor, pentru $ ei ne pot %ae pl$u"i lui +umneeu, mp$ratul tuturorD.

0ot Sinodul al ($$-lea ecumenic a dat următoarea #otărâre! BCine nu m$rturiseşte $ to"i :%in"ii, are au pl$ut lui +umneeu, at't ei înainte e e#e, 't şi ei e su! ar, sunt &renii e insup$ trup şi up$ su%let, sau nu %ae ru#$iuni $tre :%in"i a şi $tre unii are &oies smi*loeas$ pentru lume, potri&it trai"iei iseriii, s$ %ie anatema=D.

"f#ntul e omul care a renunţat la sine, călc#n peste ceea ce este e7oist, mesc8in, interes în7us

poftă pentru lucruri măr7inite. <n "f#nt nu eGistă nimic trivial, nimic 7rosolan, nimic 4osn



nimic nesincer; în el se actuali)ea)ă la culme elicateţea, sensi$ilitatea, puritatea, sfiala nevinovăţia. "f#ntul )#m$eşte, ar nu r#e sarcastic, e serios, ar nu înfricoşat, acoră prpersoanelor celor mai umile, socotinu-le pe toate mari taine, create e /umne)eu şi estinaveşniciei. 1şa s-au dovedit Sfântul (asile cel mare şi Sfântul $oan 8ură de 1ur.

Din Sfânt iradiază un du# de ertfelnicie, de dăruire faţă de toţi. /l se face, din smerenie, aproapneobservat, apărând când e nevoie de o mânâiere, de o încuraare, de un autor. 1şa proced

Sfântul 4icolae, ar#ipăstorul din ira 'ic#iei.Din Sfânt iradiază o nemărinită linişte sau pace şi o participare până la lacrimi la durerea neaunsurile celorlalţi. Sfântul e simpatia vibrantă în cel mai înalt rad, precum vedem la Sfânt$saac Sirul, care avea o iubire suferitoare c#iar pentru animale şi la Sfântul Serafim de Sarov, caiubea mult pe tot omul, numindu-l :bucuria meaK.

"lava pe care /omnul o ă "finţilor este at#t e mare, că acă oamenii ar putea veea un "f#naşa cum el este în realitate, ar căea la păm#nt cu frică şi cutremur, căci omul nu poate înurslava unei arătări cereşti. @u vă miraţi e aceasta. /omnul iu$eşte p#nă într-at#t lucrul m#inil

Bui, că El a at omului revărsarea /u8ului "ău "f#nt şi în /u8ul "f#nt omul evine asemenelui /umne)eu. /u8ul "f#nt umple e 8arul Bui tot omul suflet, minte şi trup. /omnul a a8arul Bui "finţilor şi ei B-au iu$it şi s-au alipit e El p#nă la capăt, căci ulceaţa iu$irii /umne)eu nu mai în7ăuie să iu$eşti lumea şi frumuseţeaH. *ceastă spleniă escriere "f#ntului ne-o oferă Cuviosul "iluan *tonitul DU53', e cur#n canoni)at.

Creştinii cei dintâi îşi vindeau averile, se lepădau de lume şi primeau fericiţi moartea de martdovedind cât de mare era draostea lor faţă de $isus şi cât de strânsă era alipirea lor faţă d/van#elie. Din rândul creştinilor adevăraţi s-au ales numele care formează Calendarul nost

creştin, numele Sfinţilor, care sunt şi rămân cele mai frumoase eemple de martori şi mărturisitoriDomnului înaintea oamenilor. "finţii formea)ă cununa e lumină şi armata e $iruinţă >isericii. =iaţa lor, trăită upă Aristos şi upă Evan78elie, răm#ne pentru toteauna cea mieală şcoală a caracterelor.

$ubiţii mei, pe tot parcursul timpului, până la a doua venire a ântuitorului nostru, Sfinţii, prînaltul nivel de trăire spirituală la care au auns, reprezintă pentru lume un permanent apel sfinţenie, la trăirea şi aprofundarea credinţei, un viu îndemn la îmbunătăţirea vieţii, la îndu#ovnici

+rin tot ceea ce au realizat, Sfinţii au arătat că sfinţenia este, într-adevăr, posibilă. /a nu este u

privileiu dat numai anumitor persoane, ci o posibilitate la îndemâna fiecărui creştin, care doreşte se anaeze ferm pe calea înustă a mântuirii.

Prin ru7ăciunile lor, prin eGemplul personal, prin implicaţiile moelului e viaţă pe care propun, "finţii îm$o7ăţesc lumea cu un spor e creinţă, e speranţă, e curăţie. Ei sunt cartvie a pre)enţei şi lucrării lui /umne)eu în lume. Ei ne arată că, prin /u8ul "f#nt, putem $irrăul şi păcatul, evenin astfel oameni u8ovniceşti.

4oi, creştinii, avem datoria morală să-i cinstim pe Sfinţi, ţinând ziua pomenirii lor, cinstindu

moaştele, zidind biserici cu #ramul lor, purtându-le numele cu evlavie. De asemenea, îi pute



venera făcând pelerinae la mormintele lor, c#emându-i în ruăciuni ca să milocească pentru noipunând casele şi familiile noastre sub ocrotirea lor.

"n Duminica tuturor Sfinţilor, vă îndemn cu Sfântul 1postol +avel! *uceţi-vă aminte e mmarii voştri, care v-au 7răit vouă cuv#ntul lui /umne)eu; priviţi cum şi-au înc8eiat viaţa urmaţi-le creinţaH DEvr. 3, &. 1min.

Părintele

Prof. Ioan -. (oman ) (uv$nt la Duminica 2uturor Sfinţilor

$ubiţi credincioşi, marele prani al Po#or'rii :%'ntului +u, praniul întemeierii iseriii, a aşi aue !uuria şi !o#$"iile re&$rs$rii luminii s%in"itoare peste <postoli şi peste to"i aeia $ro

&or ue mesa*ul şi %apta G&an#eliei. "f#ntul /u8 a sfinţit pe ecioara Maria, pe ucenic



/omnului şi pe urmaşii acestora. Gl a arunat s$m'n"a s%in"eniei în su%letele oamenilor şi riiin ei ununi e %lori pe pieptul şi #rumaul iseriii.

"finţii au fost şi sunt eroi ai /u8ului "f#nt în viaţa păm#ntească pe care o înfrumuseţea)ă şiîntăresc lupt#n contra răului e tot felul. Ei sunt vite4ii >isericii, pe care o slu4esc, o împoo$eşi o înalţă prin 7#nuri, cuvinte şi fapte e creinţă, e reptate, e $unătate, e ra7oste, curăţenie, e ră$are, e smerenie, e ve78e şi luptă continuă pentru esăv#rşire.

/i mărturisesc neîntrerupt şi pretutindeni pe Dumnezeu, în toate situaţiile, cu toată căldura unrâvne mereu aprinse şi biruind toate piedicile. /i : prin creinţă au $iruit M, au făcut reptate, ao$#nit fă7ăuinţele, au astupat 7urile leilor, au stins puterea focului, au scăpat e ascuţişsa$iei, s-au împuternicit, in sla$i ce erau s-au făcut tari în ră)$oi, au întors ta$erele vră4maşillor în fu7ăK 6/vrei ==, ??-?I7. : *lţii au suferit $at4ocură şi $ici, $a c8iar lanţul şi înc8isoarea, afost ucişi cu pietre, au fost puşi la ca)ne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sa$ia, apri$e7it în piei e oaie şi e caprăK 6/vrei ==, ?G-?7.ameni ca şi noi, uneori apăsaţi e păcate, ar 8otăr#ţi să reevie fii ai lui /umne)eu aevăraţi fraţi ai oamenilor , sfinţii au biruit, sau sunt pe cale să biruiască răul au aruncat de pe

#ainele de piele şi au început să îmbrace #ainele Du#ului, îmbunătăţindu-se şi înfrumuseţându-se podoabe du#ovniceşti. C#ipului celui stricat şi urâţit de păcat ei îi redau frumuseţea cea de început, aceea a c#ipului lui Dumnezeu, ostenindu-se să împlinească porunca ântuitorului! :iar, voi esăv#rşiţi, precum Tatăl vostru in ceruri esăv#rşit esteK 6atei F, IA7. Sf$ntul doreşs" realizeze #n el chipul lui 7ristos9 care este chipul lui Dumnezeu.

(arietatea vieţii sufleteşti a oamenilor, a vieţii istorice a lumii şi a darurilor Sfântului Du# a făcut face ca sfinţii să nu fie toţi de acelaşi fel şi pe aceiaşi treaptă! unii au fost patriar8i, alţii prooroalţii apostoli, alţii mucenici, alţii Părinţi ai >isericii sau simpli creincioşi, alţii miniştri sa

servitori, alţii li$eri sau ro$i, alţii nevoitori în lume sau în pustiu, alţii împăraţi şi alţii solaalţii învăţaţi şi alţii neînvăţaţi, alţii tineri şi alţii în v#rstă, unii $ăr$aţi şi altele femei, în iferiveacuri şi pe întrea7a suprafaţă a păm#ntului. 1ceasta răspunde cuvintelor ântuitorului! : casa Tatălui Meu multe lăcaşuri sunt K.

Sfinţii, aceste flori şi roade ale %isericii luptătoare şi triumfătoare, au fost şi sunt folositooamenilor şi în viaţa aceasta şi dincolo.

"n viaţa aceasta, ei au autat şi aută pe cei nevoiaşi şi pe cei nenorociţi cu miloacele lor materiasau cu munca lor, cu sfatul, cu îndemnul, cu fapta cea bună, cu pilda lor de fiecare clipă, merân

uneori până la a-şi da viaţa pentru fraţii lor, asemenea lui )ristos, arele ucenic. Sfinţenlanţului mucenicilor şi a sfinţilor înconură lumea şi o apără de otrava răului.

$ubiţi credincioşi,

"finţii au fost şi sunt preţuiţi e oameni prin cinstirea care li se auce şi prin $isericile măreţele caterale ce s-au riicat şi se riică în amintirea lor.

• Jnii dintre ei au lăsat opere nepieritoare de teoloie, de filosofie, de desăvârşdu#ovnicească, de liturică, de oratorie, de ştiinţă, de artă literară, de educaţie.



• 1lţii au creat şcoli, spitale, aşezăminte de asistenţă socială şi au luptat împotriva robieieploatării, a urii şi a războiului, încercând să facă din cetatea pământească o cetate cereasc

• ulţi dintre ei au luat parte la sinoade ecumenice şi locale, contribuind prin credinţaascuţirea minţii lor la lămurirea şi formularea adevărurilor de învăţătură ortodoă.

• nii intre ei şi ei mai %erii"i, au &$ut %a"$ $tre %a"$ pe +omnul nostru isus /ristos şi a %ost u Gl în timpul petreerii :ale p$m'nteşti, a :%'ntul oan ote$torul şi :%în"ii <posto

• 1lţii au pus temelia unei lumi şi ere noi, ca Sfinţii Pustinian şi Ciprian, $rineu şi 1tanasi

Capadocienii şi $larion, $oan 8ură de 1ur şi 8riorie de 4issa, aim ărturisitorul şi $oDamasc#in, adevăraţii Samsoni ai credinţei.

• 1lţii au dat tărie de stâncă %isericii prin mărturiile lor în împreurări rele sau importante, sfinţii 1ntonie, 4icolae, Spiridon ş.a.

1cest :nor e mărturii K 6/vrei =@, =7 ne oroteşte aum şi inolo, în &ia"a ealalt$, une s%inal$tuies iseria trium%$toare. Prin îm$unătăţirea şi apropierea lor e /umne)eu, ei au putere a uce ru7ăciunile noastre în faţa lui /umne)eu şi e a stărui pe l#n7ă El spre a fi împlinitinunile are se %a uneori la mormintele sau u moaştele lor, preum şi esrierea &ie"ii

#'nirii lor %ormea$ un i&or e întrarmare şi e înalte !uurii uo&nieşti.

Puterea "f#ntului /u8 face şi astă)i sfinţi prin revărsarea continuă a arurilor "ale în sufletecreincioşilor care cercetea)ă >iserica. Darurile Sf$ntului Duh nu se #mpuţineaz" şi n#nceteaz" niciodat"9 fiindc" niciodat" nu va #nceta setea sufletului creştin dup" sfinţenie dup" Dumnezeu, "finţenia înseamnă astăzi, ca şi altădată, lupta stăruitoare împotrinereptăţii, a minciunii, a întinării vieţii personale şi a vieţii e familie, a urii, a ro$iei, a trufiea lăcomiei, a $olii, a i7noranţei, a lenei, a intri7ii, a neînţele7erii, a ră)$oiului, într-un cuv#nlupta contra tuturor relelor care macină viaţa oamenilor. Şi cum viaţa oamenilor, astăzi, nu numcă nu se menţine, dar şi sporeşte cantitativ, deşi are încă destule umbre, este firesc să trae

concluzia că Dumnezeu voieşte acest lucru pentru sfinţii Săi, care se nevoiesc între noi pentmunca noastră şi pentru a noastră mântuire.

Se poate pune întrebarea! M?ne şi care sunt acei sfinţi, căci noi nu-i veem 0K

Dacă şi-ar face o autoprezentare sau ne-ar lăsa atraşi de publicitate, sfinţii n-ar mai fi sfinţi, fiind#nsuşirile principale ale unui sf$nt sunt: smerenia sau iscreţia, esăv#rşirea, munmistuitoare şi ru7ăciunea unită cu 4ertfa pentru alţii. Jn adevărat sfânt este în continuă mistuireputerilor sufleteşti şi trupeşti, este o făclie mereu arzândă şi mereu temându-se că n-are timp

isprăvească totul. iind întruparea draostei şi a ertfei pentru toţi, sfântul : ra$ă înelun7, esplin e $unătate, nu pi)muieşte, nu se lauă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu cauale sale, nu se aprine e m#nie, nu pune la socoteală răul, nu se $ucură e nereptate, ci $ucură e aevăr, toate le suferă, toate le cree, toate le năă4uieşte, toate le ra$ă K 6$ Corinte=?, I-7. Jnde şi când întâlnim un asemenea om, să ştiţi că avem în faţa noastră un sfânt.

>iserica rtooGă Jom#nă a at şi ă sfinţi încă in perioaa strămoşilor, in epoca acromană, prin acei martiri la /unărea e os in vremea lui /iocleţian, apoi prin vestiţi scriitopatristici ca +oan Casian şi /ionisie cel Mic in /o$ro7ea, mai pe urmă, în Evul Meiu, aproape e noi acea ceată în frunte cu +oan =ala8ul, Calinic e la Cernica, +orest şi "a



>rancovici, prea Miclăuş, "ofronie e la Cioara ş.a., canoni)aţi în anul 5%%, suar8ipăstorirea Prea ericitului Părinte Patriar8 ustinian şi pe care poporul reptcreinciorom#n îi cinsteşte e secole.

Seria sfinţilor români nu se înc#eie aici, căci poporul nostru născut creştin are sfinţenia în însăfiinţa lui pe care nici o vitreie n-a sfârşit-o. /l păstrează şi sporeşte această sfinţenie în %iserinoastră care-l învaţă să muncească, să lupte pentru dreptate şi adevăr şi să se poarte :$l#n şi sme

cu inimaK."ă ru7ăm pe toţi sfinţii să ne a4ute spre a le urma pila şi a ne înruma su$ omoforul ra7ostlor; să facem şi să răsp#nim tot $inele în lumea cea nouă care se riică şi care caută cu aroaaevărul, reptatea, pacea şi $unătatea. *min:

DPr. Prof. +oan F. Coman, Flasul >isericii, 55', nr. %-', pa7. 5-2

Părintele David Popescu ) Predic" la Duminica I dup" !usalii a 2uturor Sfinţilor/



1tunci răspunzând +etru a zis! N +ată noi am lăsat toate şi am urmat ieU

Suntem încă sub impresia strălucitului praznic al *usaliilor, când, potrivit făăduinţei ântuitoru$isus )ristos, Du#ul Sfânt s-a poorât peste ucenici şi apostoli. 4e mai răsună şi astăzi în mincuvintele, asemenea unui testament, Nşi veţi lua putere, venin /u8ul "f#nt peste voi şi îmi veţi Mie martori în +erusalim şi în toată +ueea şi "amaria şi p#nă la mar7inea păm#ntului U 6apteA7. (i in clipa aceea, /omnul sporea )ilnic o$ştea celor care se m#ntuiau 6apte $$, I7.

De la aceste cuvinte mărturisite de către Sfântul 1postol 'uca să ridicăm puţin oc#ii sufletulnostru şi să privim câmpurile, #oldele şi mările vieţii şi să vedem cetele nenumărate de sfin

prooroci, apostoli, mucenici, mărturisitori şi cuvioşi care au lăsat toate şi au urmat lui )ristos. (ovedea pe toţi sfinţii strânşi laolaltă în aria dumnezeieştii noastre biserici purtând cununile biruinţei"nvierii. +e aeea ast$i instim u 'nt$ri e laue pe s%in"ii apostoli, ierari şi as$li, !$r!a"i%emei, muenii şi pustnii, pe s%in"ii lui +umneeu şi pe ei are O mult mai mul"i O num+umneeu îi ştie.

1zi la Duminica 0uturor Sfinţilor ândul nostru se întoarce la Sfânta /van#elie pe care aţi asculto şi care spune ! Noricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentrel înaintea Tatălui Meu care este în ceruri U 6atei T, ?@7.



Iat" prima condiţie pe care o pune 7ristos celor ce vor s")@ urmeze. Este mărturisirumne)eirii "ale care i)vorăşte numai intr-o creinţă puternică, intr-o ra7oste fier$inpentru /umne)eu şi pentru oameni. "n această îmbrăţişare a iubirii divine Dumnezeu credinciosul se unesc într-o fiinţă, iar mărturisirea lui )ristos devine dovada filiaţiunii noastspirituale. 1ceastă mărturisire este nu numai un cuvânt, o vestire, o comunicare. /a este împletită pilda vieţii sale personale în care virtuţile creştine trebuie să strălucească asemenea diamantelor dcununa Divinului "mpărat. Prin fiecare faptă $ună, prin fiecare act e virtute, e milostenie,

pace, e 4ertfă, mărturisirea se confună cu însăşi viaţa în Aristos. "n actul subiectiv mărturisirii lui )ristos se distin două linii deosebite !

convin7erea sinceră a aevărului mărturisit şi

$ucuria lăuntrică e a te simţi una cu Aristos."n acelaşi timp, mărturisirea evine o ru7ăciune, o ăruire, o 4ertfă.

mul #n faţa lui 7ristos)Dumnezeu9 #mrac" haina smereniei şi aşeaz" la picioare+nv"ţ"torului darul credinţei9 al conştiinţei şi al inimii sale.

1stfel mărturisirea devine un imn de slavă adus Creatorului, un imn de biruinţă şi de fericire pent

bucuria mântuirii. "n clipa aceea cel ce mărturiseşte poate folosi cuvintele arelui apostol +avcare spunea ! Nnu mai trăiesc eu, ci Aristos este cel ce trăieşte în mineU.

1cest proces sufletesc a avut loc în cuetele nenumăratelor cete de sfinţi pe care biserica noastrăvenerează şi cinsteşte astăzi. /e $ună seamă că un sf#nt ca +ustin Martirul şi ilosoful a pătrucu spiritul său ascuţit în taina mărturisirii lui Aristos. <n /ialo7ul cu iueul Trifon a înfăţiştoate aspectele şi po)iţiile conştiinţei creştine, vă)#n în persoana M#ntuitorului Nîmplinirea le7şi a proorocilor U. *ceastă conştiinţă i-a at puterea e a trăi şi a muri cu Aristos.

+ar un sf#nt ca +7natie Teoforul, care upă o pioasă traiţie ar fi fost acel copil pe care l-a aşe)+isus în mi4locul sfinţilor apostoli c#n le-a )is Ve nu veţi fi ca pruncii nu veţi intra în împărăţcerurilor U 6atei T($$$, ?OI7, a4un7#n episcop al *ntio8iei, înainte e a fi aruncat în circ lei, este invitat să 4ertfească )eilor. >ătr#nul episcop şi martir, cu un )#m$et e o ivină $unătaşi $l#neţe le-a răspuns Vopt)eci şi şase e ani m-a a4utat şi m-a întărit "tăp#nul Meu, cum putea acum să-B trăe) 0W

2oţi sfinţii au dovedit c" iuesc mai mult pe Dumnezeu dec$t lucrurile trec"toare şi cu toţi asluit lui 7ristos9 fiecare #n felul s"u9 dup" darul şi chemarea pe care a avut)o.

?nii au fost prooroci, alţii ascăli sau preoţi unii au avut arul vor$irii în lim$i iaralţii au mers p#nă la mar7inile lumii propovăuin Evan78elia lui Aristos.?nii s-au pustnicit în scor$uri, peşteri şi în crăpăturile păm#ntului, iaralţii au proslăvit pe M#ntuitorul e la înaltele catere sau altare ale $isericii.?nii au suferit munci şi c8inuri fiin aruncaţi în mare sau în ca)ane cu ulei fiert, traşi proată sau pe 7rătare înroşite cu foc.?nii au fost aţi 8rană fiarelor, în78eţaţi e vii sau arşi pe ru7.?nii au trăit în feciorie lupt#nu-se cu patimile, iar



alţii ăruin averile la săraci, au trăit în lipsuri şi suferinţe,

cu toţii au l"udat pe 7ristos #n trupul şi sufletul lor.

"n felul acesta comoara nepreţuită a sfinţilor $isericii ce au mărturisit umne)eirea lui Aristoconstituie $iserica triumfătoare şi într-însa ei se $ucură e veerea "fintei Treimi. 1cum ei vădtrăiesc adevărul din cuvintele ântuitorului răite lumii Ncel ce mă vee pe Mine vee pe Tată

6$oan T$$, IF7. 1stfel cu toţii au primit răsplata făăduită de Domnul prin cuvintele ! N oricine alăsat case, fraţi sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru numeMeu, înmulţit va lua şi va moşteni viaţa cea veşnicăU 6atei T$T, @A7.

+rin prăznuirea 0uturor Sfinţilor, astăzi, în prima duminică după poorârea Du#ului Sfânt, aveimpresia apropierii cerului de noi oamenii. 1vem imainea strălucitoare a fericirii veşnice reflectaîn cristalul credinţei din sufletul nostru. 1vem impresia că lasul lui $isus )ristos răsună străfundul conştiinţei noastre zicând ! NIat" pentru ce >)am pogor$t din ceruri şi >)a#ntrupat9 pentru a v" aduce din nou9 asemenea oii celei r"t"cite9 la staulul cel ceresc9 acasPentru aceasta v)am trimis pe >$ng$ietorul9 duhul adev"rului carele v" #nvaţ" pe voi toat

Iat" pe cei care au urmat cuv$ntul >eu cum #mpodoesc galeria cereasc" a #mp"r"ţiei celveşnice şi azi iau parte la praznicul s"r"toririi lor9 c$nt$nd cu toţii Q Ava F P"rinteU.

Din sărbătoarea aceasta a prăznuirii 0uturor Sfinţilor, sufletul nostru primeşte încredinţareforturilor sale pe calea virtuţii. (iaţa lor constituie o variată pildă de urmat. 'uând în mincuvintele Sfântului apostol +avel scrise evreilor ! Nauceţi-vă aminte e mai marii voştri care v-a7răit vouă cuv#ntul lui /umne)eu, priviţi cu luare-aminte cum şi-au înc8eiat viaţa şi le urmacreinţaU 6/vrei T$$$, 7 fiinţa noastră simte reutatea celor două milenii de viaţă, de eperienţăde ertfă creştină. oştenitori ai tezaurului sfintei noastre tradiţii şi datori de a purta mai depar

eneraţiilor lumina credinţei şi a sfinţeniei, vedem în imainea strălucitoare a praznicului 0uturSfinţilor, împlinirea făăduinţelor şi a idealului nostru cel mai sfânt. (ăzând în persoana lor apropiaţii noştri, pe prietenii lui Dumnezeu, întemeiaţi pe cuvintele ântuitorului! Nvoi sunteprietenii Mei acă faceţi ce vă poruncesc EuU 6$oan T(, =I7 apelăm la autorul lor în ruăciunnoastre. Dumnezeu îi va asculta aşa cum a ascultat pe Moise, c#n s-a ru7at pentru poporul să6$eşire TTT$$, ==O=I7, cum a ascultat pe profetul +lie şi a înviat pe fiul văuvei in "arep"ionului 6$$ *ei T($$, @=O@@7 şi a co$or#t foc asupra 4ertfei sale 6$ *ei T($$$, ?GO?B7cum a ascultat ru7ăciunea lui Ka8aria tatăl "f#ntului +oan >ote)ătorul 6'uca $, =?7. De asemenSfântul apostol +avel ne îndeamnă să facem ruăciuni zicând! Nvă înemn înainte e toate să facecereri, ru7ăciuni, mi4lociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii căci acesta este lucru $un şi prim

înaintea lui /umne)eu, M#ntuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se m#ntuiască şi cunoştinţa aevărului să vinăU 6$ 0im. $$, =OI7.

"n compleul vieţii noastre arătăm o riă deosebită pentru noi înşine, pentru un confort mai maravem o dorinţă cât mai mare pentru afirmarea personalităţii noastre. Cu firea noastră slabă vedem mai sunt locuri în lume unde iubirea şi pacea sunt desconsiderate şi draostea de oameni suferunde mai cure sâne de frate, de om, în războaie nedrepte. "n această ambianţă a vieţii, să ridicăoc#ii noştri spre imainea sărbătorească a praznicului 0uturor Sfinţilor, şi într-însa să vedearmonia şi iealul pentru care tre$uie să luptăm în viaţă $inele, pacea şi fericirea oamenilor.

ca un omaiu adus lor să le spunem ! Cum să vă numim pe voi sfinţilor ; Ce las să înălţăm sp



proslăvirea voastră ; Să desc#idem fila de acatist şi să vă răim în versul tăcut al murmurărildu#ovniceşti!

V>ucuraţi-vă sfinţilor in toată lumea, in toate neamurile păm#ntului, in toate 7raiurile toate culorile,

>ucuraţi-vă so$or al proorocilor, al apostolilor şi ucenicilor ai /omnului,

>ucuraţi-vă mari ascăli ai lumii şi ierar8i, cuvioşi şi cuvioase, ce aţi mărturisit pe Aristos fiu lui /umne)eu,

>ucuraţi-vă pustnici şi si8aştri, mucenici şi muceniţe, ostaşi şi ro$i, tineri şi $ătr#ni,

8ucuraţi)v" sfinţilor din toat" lumea şi v" rugaţi lui Dumnezeu pentru noiW.

DPu$licată în rev. Flasul >isericii, nr. %-9X5&, pa7. !!'-!%

P"rintele (iprian 5egreanu ) Predici la Duminica tuturor Sfinţilor. (e sau cine sunt Sfinţii

de faptC (e m"rturisire se cere oric"rui creştin #n faţa oamenilor şi #mpotriva duhului lumii



MQER De multe ori, aceste opriri sau întâmplări care ne stau în cale sau situaţii în care Dumnezpare că nu ascultă să ne treacă mai departe, acestea îţi desc#id pentru prima oară oc#ii asupra unrealităţi ale lumii pe care până atunci nu le-ai băat în seamă. "ncepi să descoperi că ai suflet, că esceva în tine care suferă, pe care nu l-ai crescut până atunci, care nu are aripi, pe care nu l-ai învăţsă zboare niciodată, că tu puteai să auni aşa până la sfârşit, fără să-ţi dai seama că tu ai venit lume pentru altceva decât ca să fii primul, să fii în frunte, să realizezi, să faci, să drei. / alt motpentru care ai venit în lumea asta şi pe 1ltcineva trebuie să descoperi, pe 1ltcineva, cu amar, săcunoşti şi să te întâlneşti cu /l. Şi de multe ori oamenii numai la aceste dureri mari încep cunoască pe 1ltcineva, pe Dumnezeu. Şi noi credem că în suferinţă "i place lui Dumnezeu să întâlnească cu noi. 4u9 /ste nevoit9 Că nu ştim să drămuim şi să ne bucurăm şi să mulţumim pent

bucuria pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi astfel să ne întâlnim cu Dumnezeu şi să-' c#emăm în vianoastră şi, de multe ori "l uităm complet atunci când avem linişte, pace, lucrurile ne mer din pliavem o relaţie mai mult decât superficială cu /l în momentul acela. Şi abia în dureri şi în necazurcând toţi ne părăsesc, când toţi se uită destul de dubios la noi, abia atunci începem să vedem că sunişte oc#i mult mai buni şi mai drai care se uită spre noi şi pe care noi i-am trecut cu vederea pânatunci, oc#ii lui Dumnezeu.

Să ne ândim la oc#ii cu care )ristos a privit la +etru, care se lepădase de /l şi, după ce s-a lepădde trei ori, a auzit cocoşul cântând şi şi-a adus aminte +etru şi s-a întors spre ântuitorul, care era

pridvorul casei lui Caiafa. Credeţi că oc#ii aceia ai ântuitorului care s-au uitat spre +etru erau asprime sau de ceartă; 4u, cred că sunt oc#ii cei mai curaţi, care ne susţin, care ne aută, care niubesc, sunt, de fapt, oc#ii Celui Care ne poartă pe mâini şi în braţe şi la Care nu ne uităm. Cred acei oc#i l-au trezit pe +etru mai mult decât cântatul cocoşilor.

Parcă în urerile şi în suferinţele noastre şi în lepăările noastre şi în neca)urile noastre mae-a$ia atunci avem puterea să ne întoarcem să veem că sunt nişte c8i care ne privesc şi sunnişte >raţe care ne poartă şi este o +nimă care suspină pentru noi, inima lui /umne)eu, care npoartă pe noi înşine, care ne caută pe noi, e ra7ostea rănită a lui /umne)eu care e mult n



căuta şi pe care noi nici n-am $ă7at-o în seamă, espre care Părinţii spuneau că este rănită, n-are une să se oi8nească.

Ca într-un cuplu în care cineva iubeşte, iar celălalt nu e interesat, celălalt cu oc#ii caută disperat sărăspunzi măcar dintr-o privire şi tu nici nu ştii că celălalt te caută, #abar n-ai, nu te interesează. Şi este durere mai mare, acea iubire este rănită, n-are unde să se odi#nească, iar această iubire a lDumnezeu care umblă neavând unde să se odi#nească, ăseşte din când în când în câte-un om şi d

cele mai multe ori, din păcate, doar în reutăţi şi necazuri, pe câte unul care se întoarce înapoiîncepe să înţeleaă, începe să vadă, începe să se desc#idă şi aceştia, de cele mai multe ori, pe lâncei credincioşi, dar cel mai mult se întorc aceşti sfinţi, de aceea zicem în timpul utreniei Dumnezcel ce se odi#neşte întru sfinţii săi, iubirea lui Dumnezeu se odi#neşte în sfinţii cei care se întorc vadă 2c#iul lui Dumnezeu, cei care, mai presus de croncănitul ciorilor veacului acestuia ascullasul privi#etorii care-i mult mai fin, mult mai subţire, dar se aude. Dacă eşti atent, dacă concentrezi puţin, dacă te întorci puţin în tine, auzi lasul mierlelor şi al privi#etorilor care rosteşte neîncetat, îl auzi tot timpul, se aude tot timpul, dar este acoperit de lasul şi de croncănitciorilor. 1şa şi omul începe să descopere în sine. QERK

WWW

Predica P"rintelui (iprian 5egreanu (lu)5apoca/ la Duminica tuturor Sfinţilor %&&/:

M"n numele 0atălui şi al iului şi al Sfântului Du#. 1min.

Suntem în prima duminică după *usalii, Duminica tuturor Sfinţilor, am vorbit de multe ori despaceasta, am spus că este atât de firesc să fie această duminică înc#inată tuturor Sfinţilor în dumini

întâi după *usalii, urcând, parcă, cronoloic, de la "nviere sau de la *ăstinire sau poate, c#iar de4aşterea ântuitorului din iarnă, trecând prin propovăduirea Sa, prin +atimi, prin "nvierea Sa urcând spre "nălţare şi spre *usalii. După ce ântuitorul S-a înălţat la cer, acesta a fost rodSânelui Său, rodul sudorii Sale, a ostenelilor Sale, a cuvintelor Sale, acesta a fost rodul cel marsfinţii. Şi nu numai sfinţii ştiuţi, pe care-i prăznuim şi îi ţinem în calendar, ci şi cei neştiunesocotiţi, nebăaţi în seamă, pe care numai Dumnezeu îi ştie, mulţi care n-au ieşit cu nimic evidenţă la prima vedere, dar pe care Dumnezeu îi cunoaşte şi îi va descoperi la sfârşitul veacurilomulţi poate din neamurile noastre, din casele şi strămoşii noştri, dintre cei care au ţinut cum cuvine credinţa şi învăţătura lui Dumnezeu şi pe care Dumnezeu îi va descoperi la a doua venire pe care nici $lie proorocul, omul lui Dumnezeu, căruia i se descoperea tainele, nu-i cunoştea, pent

că zicea! $ată, numai eu din tot poporul lui $srael am rămas să sluesc 3ie şi Dumnezeu i-a zis! Suşapte mii de drepţi care nu şi-au plecat enunc#ii lui %aal şi pe care tu nu îi ştii, dar Dumnezeuştia pe fiecare în parte şi nu ieşeau cu nimic în evidenţă acei oameni. 4ici stâlpi de foc nu ieşeau dcapetele lor, nici semne distinctive, nici feţele lor nu sclipeau ca soarele, nimic. Şi nici n-au rămas istoria biblică sau în istoria lui $srael şi ale celor şapte mii s-au cunoscut casele fiecăruia mormintele lor sunt cinstite şi veşmintele lor sunt purtate şi au rămas oameni necunoscuţi aceia, dDumnezeu i-a numit drepţi şi drepţi erau înaintea 'ui.

Şi ca aceştia au fost nenumăraţi şi aceştia sunt rodul propovăduirii ântuitorului. Sunt înseninar

c#ipului lui Dumnezeu, căci, într-un fel, atunci când Dumnezeu a adus potopul peste pământ şi s



înecat tot omul în afară de familia lui 4oe şi $-a părut rău lui Dumnezeu că l-a făcut pe om, înţeleseste că '-a durut pe Dumnezeu de căderea şi nepăsarea omului, de neîntoarcerea lui spDumnezeu, de netăierea împreur a inimii lui, de împietrirea inimii lui. 1ceştia necunoscuţi dfiecare neam şi din fiecare eneraţie, pe care numai Dumnezeu îi ştie şi prin care ţine neamul lumea aceasta, aceştia înseninează c#ipul lui Dumnezeu, aceştia odi#nesc draostea lui Dumnezecare umblă rănită, neavând unde să se odi#nească şi de aceea şi cântăm în timpul JtreniDumnezeu, Cel Ce Se odi#neşte întru sfinţii Săi, ştiuţi şi neştiuţi.

(i, e aceea, e firesc să se cinstească în prima uminică upă Jusalii toţi "finţii, mai ales că unintre lucrările nu numai ale M#ntuitorului, ci şi ale /u8ului "f#nt, ale mărturiei Bui neîncetaîn inima omului, este sfinţenia, este lucrarea omului cu /umne)eu şi, într-un fel sau în altusfinţii sunt Evan78elii trăite, vii, călătoare, c8ipuri ale /u8ului "f#nt. Cine vrea să vaă puţmireasma /u8ului "f#nt să-i vaă pe aceşti sfinţi, să citească vieţile lor, să-i cunoască c#t puţin şi se va înmiresma şi el şi veşmintele lui, 8ainele vieţii lui, in mireasma aceasta a /u8ul"f#nt.

Dacă aţi văzut, această /van#elie are două părţi. 1mândouă sunt de la atei. /ste o primă par

din cap. => de la atei şi a doua parte din cap. =B, dar +ărinţii le-au unit aşa de bine încât nu sobservat că sunt două părţi distincte, puse la un loc, pentru că amândouă vorbesc despre sfinţi. Jvorbeşte despre reutatea pe care şi-o asumă aceşti sfinţi, dar nu numai sfinţii. 4oi, în eneral aizolat acest cuvânt, :sfinţiK, de viaţa noastră, zicem Xsfinţii sunt sfinţi, noi suntem oamepăcătoşiEY şi trecem mai departe. Sfânt, în reacă, înseamnă :pus deoparte, deosebitK, a nu intratumultul celorlalţi, în du#ul lumii. 1sta înseamnă sfinţenia, cei ce s-au pus pe sine deoparte, că nua pus cineva separat din pântecele mamei lor, că toţi ar fi vrut să fie puşi de către Dumnezedeoparte, toţi ar vrea să fie sfinţi, să fie aleşi, să se aleaă pe sine, că Dumnezeu i-a ales de mult, domul alee dacă să fie sau nu ales de Dumnezeu. 2mul alee. ântuirea obiectivă ne este dat

urmează ca noi să lucrăm la mântuirea subiectivă a fiecăruia în parte, noi să răspundem cu binele. atunci când zicem sfinţi să ne ândim la tot poporul, la toţi cei care vor să se numească cu numede creştin, să se pună puţin deoparte de du#ul veacului acestuia, de du#ul lumii. Că vrămăşie espentru Dumnezeu du#ul lumii acesteia. /ste lară calea, este lară poarta pe care se mere această lume şi în du#ul ei şi strâmtă este calea şi înustă uşa pe care se intră în "mpărăţia Cerurilo

$ar în prima parte a acestei /van#elii este vorba despre urmarea acestei căi înuste de către sfinde către toţi cei care vor să urmeze calea lui Dumnezeu, adică Cel ce vrea să vină după ine să lepede de sine H lepădarea de sine H să-şi ia crucea H crucea vieţii lui, cu cele ce le-a moştenit, cele ce le are, cu poruncile, cu ceea ce i-a dat Dumnezeu să împlinească în condiţiile lui, cu situaţ

lui, este o cruce a lui personală, personalizată H şi să-mi urmeze ie, în fiecare zi, cum zice Sfânt1postol 'uca. Şi nu numai de tine să te lepezi, ci să nu te ruşinezi de lume! Cel ce se ruşinează ine în faţa oamenilor şi /u ă voi ruşina de el în faţa lui Dumnezeu.

Deci cumva încetul cu încetul, vrând-nevrând, nu e o dorinţă a creştinilor, nu e o dorinţă a celor case ale sau sunt aleşi, se ale pe sine pentru Dumnezeu să se despartă de lume, dar dacă vrei săalei pe Dumnezeu şi oamenii te iau în râs pentru aceasta şi în batocură, să-' alei, între batocuoamenilor şi ceea ce zic oamenii, pe Dumnezeu. 0e pun ei deoparte fără să vrei tu, lumea te dă laparte9 Să ştiţi că nu e atât de mult o retraere a creştinului, a celui care încearcă să ţină credinţa, d

lume, ci mai mult lumea te dă la o parte încetul cu încetul. 4u bârfeşti, te vor da la o parte pentru



nu mai eşti plăcut, nu mai eşti plăcut în conversaţii. 4u faci răutăţi sau anumite lucruri care nu prele pentru ei, dar pentru tine, care îţi lucrezi mântuirea şi meri din treaptă în treaptă, vezi că acelte dau înapoi şi te tulbură şi nu mai participi cu atâta râvnă la acele lucruri care atunci ţi se păreanormale, dar acum nefolositoare sau contrare credinţei, încetul cu încetul aceşti oameni te vor da o parte, te vor trece într-un con de umbră cel puţin, dacă nu cumva îţi vor deveni duşmani unii sîmpotrivitori.

Deci această Sfântă /van#elie vorbeşte nu numai de o lepădare de sine, ci este şi o lepădare lume, c#iar fără să vrei. Că ântuitorul zice! 4u ă ro să-i scoţi din lume H Dumnezeu nu vrea noi să ieşim din lume, dar lumea ne scoate sau ar trebui. Cu c#t înainte)i în creinţă, lumea te a la o parte. (i, în acelaşi timp, va creşte le7ătura ta vie cu cei care se ostenesc pe aceeaşi caca şi tine, ar şi ra7ostea ta faţă e acei oameni care nu înţele7 va creşte. @u te vei separrăutăcios, rece, privin e uneva elitist, cum că ei nu înţele7, ei sunt sla$i, neputincioşi, ci, aceşti în u8ul lui /umne)eu, urerea ta faţă e acei oameni care nu înţele7 şi încearcă să-şi apenepăsarea şi întunericul minţii lor #nu-se la o parte ca să nu-i mai strese)i cu lucrurile acelete fac să-ţi fie milă, să te oară pentru fratele tău, nu să-i 4ueci. ?na intre metoele prin carpoţi să afli acă eşti cu aevărat creincios este acă simţi urere pentru ceilalţi.

Şi mere mai departe ântuitorul şi zice! 4u numai pe tine, ci dacă iubeşte mai mult pe tată sau pmamă sau pe fiu sau pe fiică, nu este vrednic e ine. 1sta nu înseamnă că ne îndeamnă să nu iubipe aproapele nostru, aceştia sunt cei mai apropiaţi9 4u asta înseamnă pentru că /l ne îndeamnă sâruinţă! ăţarnicilor, aţi lăsat porunca lui Dumnezeu de a cinsti pe tatăl tău şi pe mama ta şi vţineţi porunci omeneştiE9 Şi-i ceartă pentru asta. 4u-i vorba că Dumnezeu înlătură porundumnezeiască, ci zice! dacă cumva aceştia îţi vor sta împotrivă, dacă aceştia vor fi în du#ul lumdacă aceştia te vor da la o parte şi te vor îndemna să-' laşi pe )ristos şi poruncile 'ui şi să faci cuzic ei, de draul lor, tu pentru )ristos să fii în stare să-' alei pe )ristos9 Şi de aceea ântuitor

zice! 4-am venit să aduc pace, ci război QsabieR, nu pentru că )ristos ar fi vrut să aducă război, căatunci când S-a născut, înerii cântau în ceruri Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămâpace, între oameni bunăvoire9 /l e Domnul păcii, stăpânul veacului ce va să fie, veacul pădesăvârşite, acelei păci care covârşeşte toată mintea şi inima. Cum să nu vrea /l pace;9 Dar aceaspace se zdruncină şi :mai bine un război bun decât o pace reaK, cum zicea Sfântul 4icodi1#ioritul, adică această ruptură, această mărturie a ta cum că X*ămân cu )ristos, nu pot să mlepăd de /l, cred mai derabă cuvântul 'ui decât al tău, c#iar dacă eşti tatăl meu sau mama me1ici, în privinţa asta, eu cred ce mi-a spus /l. /l te-a făcut şi pe tine, /l mi-a dat şi copiii, putea nu mi-i dea, de la /l au venit toate, pe /l "l cred, /l este stăpânul9Y De aceea primele patru porunsunt înc#inate lui Dumnezeu şi abia după aceea vin poruncile leate de oameni, de cinstir

părinţilor şi toate celelalte.

0oată această cale rea a sfinţilor, a celor care se ale pe sine, a celor care sunt aleşi de Dumnezeutoţi suntem aleşi, dar cei care se ale şi ei pentru Dumnezeu, trebuie şi o aleere a noastră personaH n-o lasă Dumnezeu nerăsplătită această osteneală.

5ice +etru! Doamne, noi am lăsat casă şi masă şi fraţi şi surori pentru 0ineE H nu le-au lăsat sensul că le-au vorbit de rău, adică X(oi rămâneţi aici, netrebnicilor9 +ăi nu veniţi cu noi, nu facece facem noiE;Y, nu i-au vorbit de rău, ci au ăsit ceva mai bun şi au plecat după )ristos, '-

urmat pe /l H Eoare cu noi ce va fi;, zice +etru. $ar )ristos! Celor care au lăsat casă, masă, fra



surori, fii, fiice pentru ine, deci în cazul acesta ecepţional că aceştia le stau în cale, îi opresc decredinţă.

De aceea şi %iserica nu înăduie ca din pricini de evlavieE H sunt canoane vec#i, până la zecanoane foarte aspre din vec#ime care spun că dacă cineva din evlavie, dintr-o aşa-zisă evlavfalsă, îşi lasă casa şi masa şi soţia şi fiii şi nu şi-i creşte şi nu ţine 0aina lui Dumnezeu de la căsătorşi din pricini de evlavie, c#ipurile, îi lasă pe aceştia şi se duce să trăiască curat cine ştie pe und

acesta să fie anatematizat, afurisit dacă e preotE Cu asprime9Deci Dumnezeu nu cere o ruptură numai aşa, cum că lui Dumnezeu "i place ruptura, cum că davrei să fii cu )ristos pleacă, ca 1vraam, din pământul tău şi tot aşa. 4u asta vrea Dumnezeu9 Ci /vorbeşte de această ruptură atunci când aceştia stau cu adevărat cu totul şi cu totul împotrivă şipun să alei între ei şi Dumnezeu. Şi atunci trebuie să-' alei pe Dumnezeu. Dar dacă poţi săaduci încetul cu încetul şi pe ei la Dumnezeu, dreând toată această viaţă împreună cu ei cu sarcum se zice, cum se dre bucăţele, dacă aceştia se întorc, cu atât mai mare va fi lucrarea ta9

Şi zice! Cei ce vor lăsa case, masă, fraţi, surori, avuţii, toate pentru ine, vor primi în veacul acesde o sută de ori mai mult case, masă, fraţi, surori H în veacul acesta9 H iar în veacul viitor "mpărăţ

Şi de aici începe şi slava pe care Dumnezeu le-a dat-o acestora care au lăsat ceva pentru /l, s-aostenit puţin, nu le-a plăcut doar slava lumii, ci le-a fost mai draă cinstea lui Dumnezeu şi nu s-aplecat numai spre oameni şi n-au pupat numai mâinile celor puternici şi picioarele celor tari, ci s-întors spre Dumnezeu. Ceea ce ar trebui să fie ceva firesc, n-ar trebui să fie lăsate sfaturi pentru asnu; 1dică să-' cinsteşti pe Dumnezeu, Cel Ce te-a zidit, Cel Ce te-a făcut, mai mult decât pe oricie ceva firesc, e ceva normal.

/ ca şi cum un tată care se descoperă copilului care s-a pierdut cumva şi care a fost învăţat reşit şs-a spus că alţii sunt părinţii lui şi alţii sunt sfătuitorii lui şi părinţii lui falşi nu numai că îl sfătuie

de rău, ci îl învaţă spre cele rele şi spre cele de pierzanie, iar tatăl cel adevărat îi spune! XDacă te vîntoarce la mine, nu numai că te voi primi, nu numai că mă vor bucura, nu numai că îţi voi da cebune şi veşnice, ci şi din veacul acesta însutit9Y.

1tunci n-ar părea normal şi numai să te întorci la tatăl tău, să-l recunoşti, să-l cunoşti, căci e destue o întoarcere spre adevăr; Dar pe lână acestea să primeşti şi daruri mari; Şi nu orice fel de daruci "mpărăţia ce va să fie9 Şi lucruri dumnezeieşti. Şi nu numai "mpărăţia, ci şi pe fraţii tăi, papropiaţii tăi, pe cei de un du# cu tine, nu vei rămâne sinur9 1, te va separa lumea, te va da laparte, va trebui să tai mâna ta sau oc#iul tău dacă te duce în ispită, dacă apropiaţii tăi te vor îndemspre rău. 3i se pare că vei rămâne sinur; 4u vei rămâne sinur, ci-ţi va da Dumnezeu în veac

acesta sute de părinţi, fraţi, surori, fii, fiice. Cine a avut cât de puţin această eperienţă ştie că esaşa. 2ameni care se înriesc de tine şi te întreabă dacă te doare sau nu te doare ceva mai mult decuneori, părinţii. Şi îi doare de necazul tău şi sar să te aute şi strân şi bani, dacă e nevoie, mai mudecât rudele tale, care de multe ori n-au timp sau au orolii. 1ceştia noi parcă nu ândesc aşa, parsunt alţi fraţi şi surori, pe care ţi-i alee Dumnezeu& nu sunt fraţii şi surorile între care ne-am născucu fraţi şi surori şi fii şi fiice şi mame şi taţi du#ovniceşti, în sensul ăsta vorbeşte Dumnezeînfrăţiţi între noi numai şi numai pentru )ristos şi de draul lui )ristos. Deci vor primi aceasneînsinurare, bucuria de a fi în milocul rudeniilor du#ovniceşti, iar dincolo "mpărăţia ce va să fie



Şi sunt câteva versete care n-au fost puse în /van#elia de azi, dar ele sunt în capitolul =>. Ştiţi căpericopa de azi, pe care aţi auzit-o, sunt câteva versete din capitolul =>, apoi din capitolul =B. /i,capitolul => mai sunt vreo I-F versete care continuau ceea ce spune ântuitorul! 4u numai voi vefi mari şi Dumnezeu vă va cinsti pe voi pentru că $-aţi urmat 'ui şi aţi mers să propovăduiţi H adivorbea cu 1postolii H ci vă spun vouă că cei care vă vor primi pe voi şi pe cei ce vor urma vouă.

Cine vă primeşte pe voi pe ine ă primeşte, şi cine ă primeşte pe ine primeşte pe Cel ce

trimis pe ine.Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept nume de drept răsplata dreptului va lua.

Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pa#ar cu apă rece, în nume de ucenadevărat răiesc vouă! nu va pierde plata sa.

Şi asta înseamnă! toţi cei care sunt trimişi de Dumnezeu să propovăduiască cuvântul lui DumnezeH şi toţi suntem trimişi, de fapt, de Dumnezeu, să propovăduim cuvântul 'ui, toţi avem preo

împărătească, toţi suntem urmaşi ai 1postolilor, deşi noi privim aşa, separatist, cum că numai preoşi ierar#ii sunt urmaşii 1postolilor, dar toţi suntem neamul lui Dumnezeu, toţi suntem popor alpreoţie împărătească, toţi suntem trimişi să avem cele trei daruri dumnezeieşti pe care pierduserăm! darul împărătesc, darul preoţiei şi darul profetic, pe care le pierduserăm în *ai Dumnezeu ni le-a dat din nou, şi acest neam al creştinilor le-a primit din nou, toţi suntem trimişi cprofeţi.

Ce înseamnă profeţi; 4u neapărat să profeţeşti, ci să cunoşti rostul fiecărui lucru, rostul vieacesteia, să ştii că viaţa aceasta este trecătoare, sc#imbătoare, şi pe toate să le priveşti în funcţie d

perspectiva aceasta& să cunoşti rostul şi folosul fiecărui lucru în funcţie de durerea aproapelui, draostea pentru el, şi pentru tine, dar şi pentru celălalt. Şi pe toate să le priveşti dintr-o perspectidu#ovnicească, să cunoşti rostul fiecărui lucru şi al fiecărui om H acesta este darul profetic9 4neapărat profeţia înseamnă să profeţeşti ceva despre viitor, mai mare lucru este decât cel ce învmorţii să-şi cunoască păcatele. / mai mare lucru să-ţi cunoşti păcatele, să te cunoşti pe tine, cunoşti rostul tău pe pământ şi să faci în consecinţă, decât să învii morţi sau să faci minuni mari să cazi cu mândria în iad.

+ăi dacă am şti noi, după acest dar profetic, că fiecare om este fiul lui Dumnezeu, cum ne-acomporta noi unii faţă de alţii; 4u înseamnă începutul sfinţeniei dacă am şti să ne comportăm aş

Şi, după aceea, toate celelalte, milocirea pentru celălalt în faţa lui Dumnezeu, să ştii că Dumnezte aude, de acum Dumnezeu te aude9 Din Sânele lui )ristos s-au desc#is cerurile9 0e aude orice vspune, orice vei rosti şi să ai riă de tot ce spui în faţa lui Dumnezeu, pentru că înspăimântător esDumnezeu, în sensul că aude tot şi împlineşte9 Deci să ai riă ce ceri, că s-ar putea să împlinească dacă ceri cu stăruinţă şi după aceea să nu zici! Xmm, dar nu voiam c#iar aşaE, dincolo voiamEY.

1vem acest dar al profeţiei, avem acest dar al preoţiei, noi toţi, şi avem şi acest dar al împărăţiei,stăpânirii peste tot, peste făptură, deci şi peste patimile din noi9 Şi peste făptura care e în noi, că n

suntem un microunivers. 4oi nu numai că suntem universul eterior, dar avem stăpânire şi pes



universul interior, al vieţii noastre, al inimii, ne-a făcut stăpâni, nu să fim temători de patiminoastre, ci să fim stăpâni peste ele9 Dar cei mai mulţi dintre noi ne-am reneat, ne-am dat la o paracest dar al împărăţirii, al stăpânirii peste noi înşine.

0oţi suntem neam împărătesc şi atunci tuturor ne promite )ristos ceva. 0uturor9 Şi ne c#eamă această sfinţenie. Şi ne zice că nu este nevoie să fiţi neapărat apostoli ai lui )ristos, să mereţi dcâte doi, să spuneţi tuturor. +oate că acest dar a rămas de la Dumnezeu ca o osteneală pentru preo

şi pentru ierar#i, să propovăduiască cu timp şi fără de timp, să cate#izeze, să eplice, şi se daualtora aceste #arisme de propovăduire, coboară peste ei mai presus de puterile omeneşti, nu neapăraleşi de oameni, şi de multe ori se întâmplă să fie femei. Deci ne dă Dumnezeu acest dar şi spune! 4u toţi sunteţi c#emaţi spre a fi apostoli, deşi ne rămâne într-un fel sau altul să propovăduimdar puteţi face şi altceva, şi asta se eplică în celelalte versete! Cel ce vă va primi pe voi, pe iă primeşte şi cel ce ă primeşte pe ine, primeşte pe 0atăl eu Cel din ceruri. Cel ce va primprooroc în nume de prooroc, cu plată de prooroc va fi primit în "mpărăţia Cerurilor. Cel ce va primdrept în nume de drept, cu plată de drept va fi primit în "mpărăţia Cerurilor. Cel ce la unul dintaceştia mici îl va primi şi-i va da un pa#ar cu apă în nume de ucenic, în nume de ucenic va fi primîn "mpărăţia Cerurilor.

Cumva spune că nu va pierde răsplata sa acest om, nici măcar pentru pa#arul acela de apă. Şi nmai mult ne asemănăm cu aceştia care primim, cumva, cuvântul lui Dumnezeu.

Şi zice Dumnezeu! Cel ce va primi prooroc în nume de prooroc, cu plată de prooroc va fi primit "mpărăţia Cerurilor. Ce înseamnă asta; Sfântul $oan 8ură de 1ur zice! că toţi, într-un fel sau în altavem acest dar al profeţiei. 0oţi au primit acest dar al proorociei prin ceea ce le-a dat Dumnezeudată cu Sânele Său de pe 8olota, o dată cu primirea %otezului, o dată cu "mpărtăşania. 0ocreştinii. 2ricare, într-un fel sau altul, are această demnitate proorocească pe care Dumnezeu i-a da

o din nou. 0u, dacă vei primi pe fratele tău ca pe un prooroc, deşi poate el nu este, deşi poate crecă el nu are acest dar al profeţiei, adică nu vede dincolo de eana veacului acestuia, nu i se propteîn ene zorii veacului ce va să fie, nu i se propteşte nimic în oc#ii du#ovniceşti, poate s-a înc#is ctotul, s-a aplatizat, a obosit, dar este şi el om cum este, este fiu al lui Dumnezeu şi are aceasdemnitate proorocească estompată, ascunsă, înc#isă sub lacăte rele de la %otez, nebăată în seamDar cine va primi pe unul dintre aceştia şi va cinsti în casa sa pe unul dintre aceştia, ca pe uprooroc, cu plată de prooroc îl va primi Dumnezeu în ceruri.

(ă daţi seama; De fapt, ni se spune! cel ce poate să-şi curăţească oc#ii săi H adică noi H şi ne putecurăţa oc#ii noştri atât de mult încât pe aproapele nostru să-l primim ca pe un prooroc al l

Dumnezeu, ca pe omul lui Dumnezeu, c#iar dacă acela e $on al lui (asile din capul satului şi care a făcut prea multă treabă în viaţă sau nu ştiu ce. Şi, deci, nu în nume de demnitar, nu în nume dstăpânitor al locului, ci aşa cum l-a lăsat Dumnezeu şi i-a dat acest dar prin botez şi pe care omnu-l activează, nu-l lucrează, dar asta-i altceva. Deci dacă pe acest om tu-l primeşti cu oc#i curaţi casa ta şi-l cinsteşti cum l-ai cinsti pe +roorocul $lie, dacă aţi afla că vine în casa voastră, cu câcinste aţi umbla şi l-aţi servi şi l-aţi întreba dacă mai are nevoie de ceva. Şi Dumnezeu ne vădeşte ultimul verset! Şi dacă pe unul dintre aceştia mici îi veţi primi în nume de ucenic, H că despre aceşmici vorbea şi înainte, nu erau proorocii cei mari, nu erau drepţii cei mari care se vădesc şi cunosc, în faţa cărora se pleacă şi cei mai nepăsători.



Ca şi Sfântul $oan aimovici, intrând într-o vestită înc#isoare americană în care erau înc#işi ccondamnaţi pe viaţă, numai plimbându-se pe acolo, printre zăbrelele acelea, că a trebuit să mearla un ortodo să îl spovedească, cei care stăteau şi de obicei aruncau cu conserve în cei care treceşi-i înurau şi vorbeau urât, au tăcut toţi văzând curăţenia, smerenia, draostea, nu ştiu, au tăcut toşi au început să plână. 1cei criminali au văzut pe dreptul din el, l-au cunoscut, ei nefiind ortodoc1şa cum tot acelaşi Sfânt $oan aimovici se plimba pe un bulevard din +aris şi oameni care pierduseră H că mulţi francezi s-au îndepărtat foarte mult, de la revoluţia franceză a fost

îndepărtare foarte mare, veneau şi se aplecau! :%inecuvântează9K H nu ştiau nici ei ce cer, dsimţeau o sete să-i binecuvânteze acel om, un bătrânel care de multe ori umbla desculţ& ear#iepiscop, iar mitropolitul îi dădea canon să umble cu pantofii în picioare, iar el şi-i punea traistă şi umbla cu pantofii ca să plinească cuvântul, şi tot desculţ umbla, câteodată, nu întotdeaunDar acei oameni simţeau pe drept, simţeau dreptul.

1mintiţi-vă cum '-au simţit pe )ristos acei ostaşi nepăsători care s-au dus să-' aresteze şi când 'au văzut n-au putut, pentru că au spus că nici un om n-a vorbit vreodată aşa. 1u simţit în adâncinimii lor Dreptul lui Dumnezeu, '-au simţit, n-au putut să facă nimic.

/i, nu vorbeşte despre aceştia Dumnezeu când spune Cel ce va primi pe drept în nume de drept, plată de drept va fi primit în "mpărăţia Cerurilor. Cel ce va primi prooroc în nume de prooroc, plată de prooroc va fi primit în "mpărăţia Cerurilor H de-asta spune în nume deE, că n-ar mai trebDumnezeu să repete aşa. Jnii ar vrea să pară drepţi, prooroci, adică cunoscători, dar nu sunt& şi datu-i primeşti aşa, cu oc#i curaţi, neudecându-i, auziţi! cu nume de drept va fi primit în "mpărăţCerurilor. 1uziţi9 1sta e o a doua cale spre sfinţenie, care nu implică neapărat o propovăduire tipul acela apostolic. Şi aceasta, într-un fel, implică şi propovăduirea aceea, pentru că, vrânnevrând, o să devii cunoscut, o să se vadă, n-ai cum să nu sari în oc#ii oamenilor când poţi privi ade curat pe celălalt& nu mai poţi sta în întuneric, eşti ca o făclie pusă în sfeşnic în milocul casei, ca

cetate pe vârful muntelui din moment ce priveşti aşa, începi să te sc#imbi şi eşti cunoscut oameni.

Şi zice! 4u numai pe el dacă-l primeşti ca prooroc şi ca drept H că ce cinstire îi dăm noi dreptuluiproorocului H ci nici măcar nu trebuie să-i daţi lucruri mari, ci dacă un pa#ar cu apă, ca unui ucenH ucenic se referă că te duci în casa unui meşter vestit şi ucenicii de acolo fu, trebăluiesc. Şi tu ziX%ăi, unde e şeful tău;Y, îl iei tare pe ucenic, XJnde e cizmarul;Y, un cizmar vestit. Cu şefvorbeşti altfel, dar pe ucenicE Şi zice! Dacă un pa#ar de apă dai acestora mici H mici, ca unucenici, ca unor nebăaţi în seamă H cu plată de ucenic vei fi primit în "mpărăţia Cerurilor H adipe cei nebăaţi în seamă dacă măcar cu un pa#ar cu apă îi cinsteşti în numele lui )ristos, pentru că

spus /l aşa, deci de draul lui )ristos, pentru cuvintele 'ui, pentru asta îl ţin şi pe acela de prooropentru asta îl cinstesc şi pe acela ca pe un drept, deşi văd că nu e prooroc şi nu este, dar eu ca şi undrept şi ca unui prooroc mă adresez.

Şi să ştiţi că toţi sfinţii au mers pe această cale, au privit pe celălalt cu nume de drept, l-au văzut pe un prooroc, toţi sfinţii, dar parcă mai mult Sfântul Serafim de Sarov care, văzând pe oricine,zicea! :)ristos a înviat, bucuria mea9K, îl vedea ca pe o bucurie, aşa cum noi unui om drept, unui ocuvios, unui om care ne-a autat mult, care s-a ruat pentru noi, care ne-a scos din ispite, dîncercări, îi zicem :bucuria noastrăK şi e o sărbătoare când ne întâlnim cu el, pentru Sfântul Seraf

era o sărbătoare şi o bucurie întâlnirea cu fiecare om, pentru că el vedea în spatele c#ipului stâlcit,



feţei întunecate a omului, c#ipul dumnezeiesc şi darurile care nu s-au activat, nu s-au lucrat minunat era că la mulţi dintre aceştia se activau aceste lucrări când vedeau în oc#ii acelui ofrumuseţea lor lăuntrică, pe care ei n-o ştiau, că acel om se uită cu atâta bucurie la el, cu atâîncredere.

ulţi dintre ei s-au ândit, aşa cum unii dintre teoloi, care eplică întâlnirea dintre )ristos 5a#eu vameşul, spun că nu se aud cuvinte mari pe care să le fi spus )ristos lui 5a#eu, dar vedem

câtă cinste îi vorbeşte Dumnezeu la început! 5a#eu, coboară, că astăzi trebuie să rămân în casa taEnu! X+ăcătosul, vameşuleE, mai-marele răutăţilor, începătorule al corupţiei aici în $eri#on, coboarte să vedem cu putem face cu tine9Y. Şi se întreabă cei care scriu! oare cu ce oc#i s-a uitDumnezeu la el în timp ce acesta, săracul, nu ştia cum să mai trebăluiască pe acolo, aduceţi, facedreeţi; Cu ce încredere, cu ce putere de a răzbate spre adâncul sufletului lui, ca să descopere cece era cu adevărat el, nu 5a#eu cel pocit de răutăţi şi de urâciunea păcatului, ci acel 5a#eu, cum eel privit de Dumnezeu. Şi Dumnezeu l-a văzut cu oc#ii aceia senini, curaţi, ai altui veac şi s-a uitîn adâncul inimii lui şi acesta s-a trezit ca dintr-un somn adânc, pentru că s-a recunoscut mai mult felul în care îl vedea )ristos decât în cum îl ştiau oamenii sau se ştia el pe sine. 1 zis! X/u suacela9Y, s-a întâlnit cu sine însuşi, şi-a văzut c#ipul lăuntric, s-a cunoscut pe sine. ericit este cel

se cunoaşte pe sine, îşi cunoaşte păcatele, acesta mai mare este decât cel ce învie morţii. 1devărşi-a cunoscut 5a#eu c#ipul atunci şi l-a văzut în )ristos.

Să încercăm să ne luminăm oc#ii, să ne curăţim oc#ii, ca pe ceilalţi, apropiaţii noştri, să-i cinstim pe profet, ca pe drept, ca pe un ucenic al lui )ristos şi cu plată de profet, cu plată de drept, cu plade ucenic ne va primi )ristos în "mpărăţia Sa. 1minK.

Predica P"rintelui (iprian 5egreanu (lu)5apoca/ la Duminica tuturor Sfinţilor %&'/:

M"n numele 0atălui şi al iului şi al Sfântului Du#. 1min.

Suntem în prima duminică după *usalii, duminică în care întotdeauna se pomenesc toţi sfinţDuminica tuturor Sfinţilor. Şi e firesc să se pomenească tot sfinţii, vă spuneam şi în alte dăţi. De s-a pus această duminică; +entru că n-a fost şi nu este c#ip de a cunoaşte lucrarea Du#ului Sfânt, a-$ cunoaşte c#ipul Du#ului Sfânt şi prin aceasta, de fapt, c#ipul Sfintei 0reimi, nu eistă c#ip m



relevant, mai clar pentru noi, oamenii, al Sfintei 0reimi, decât în primul şi în primul rând cdescoperit în /van#elie prin Domnul nostru $isus )ristos, dar după aceea, descoperit în c#ipurivieţile, lucrarea şi ostenelile Sfinţilor. 1şa cum 0atăl S-a descoperit în iul şi iul a spus! Cel ce vede pe ine "l vede pe 0atăl, '-a mărturisit pe 0atăl, aşa Du#ul Sfânt a venit să dea mărturie inimile noastre despre iul şi descoperă c#ipul iului în inimile noastre. $ar c#ipul Du#ului Sfânt, lână mărturia 0atălui şi a iului, care vorbesc despre /l, se descoperă pe c#ipurile a mii şi mii dsfinţi şi pe ale tuturor oamenilor credincioşi şi care îşi pun nădedea în Dumnezeu, pe c#ipuri

fiecăruia se întipăreşte ceva din strălucirea Du#ului Sfânt, a #arului necreat.Despre Sfinţi atâtea s-ar putea spune şi cu atâta bucurie am putea vorbi, de la cei mai mari ierar#i învăţători ai %isericii până la cei din urmă pustnici uitaţi în peşteri şi în crăpăturile pământulupentru care Dumnezeu mai ţinea şi mai ţine lumea şi pe care nu-i ştie nimeni, de la nebunii )ristos care #ălăduiau prin oraşe, de la 1leandria şi Constantinopol, până acum, în 4ovorod soscova sau c#iar în *omânia, de la doctorii fără de arinţi, care, prin punerea mâinilor şi prruăciune, vindecau şi tămăduiau atâţia şi atâţia, şi pentru aceasta se şi numesc fără de arinţi, primeau nici un arint, pentru că primeau de la Dumnezeu arinţii #arului, ai darului dumnezeiesc

Despre cuvioşii marilor mănăstiri, despre obştile de foc, de la 1vva 1pollo din pustia /iptuludespre care se spune că avea până la @>>> de ucenici, de mona#i, care se împărtăşeau în fiecare zi,care erau ca înerii, până la +a#omie cel mare sau la mănăstirile neadormiţilor, ale aimiţilor, care slubele nu se sfârşeau niciodată şi care erau împărţiţi în trei, împărţeau slubele şi obştea în trşi, dacă erau ?>> de oameni, A ore =>> dintre ei ţineau slubă, A ore aveau vreme de odi#nă şi ruăciune la c#ilie şi A ore aveau vreme de ascultare şi de muncă şi aşa fiecare rup dintre cele trînconura ziua astfel şi, în timp ce unii dormeau, alţii se ruau, în timp ce unii munceau, alţii ruau şi au fost astfel de obşti care au ţinut aceste mănăstiri ale neadormiţilor sute de ani, nuîncetat acolo ruăciunea nici o clipă.

ulte am putea vorbi despre aceşti Sfinţi şi despre cei din lume şi mai multe. "n primul rânmucenicii, care au început să presare pe pământ sânele lor cel sfânt şi din acest sâne, ca din nişseminţe, au izvorât şi mai mulţi mucenici, şi mai mulţi cuvioşi, şi mai mulţi oameni care au vrut s' mărturisească pe )ristos. Şi după aceea pe cei care, în lume fiind, ocupaţi cu cele ale veaculacestuia, s-au ţinut de Dumnezeu şi s-au întărit în Dumnezeu şi nu s-au lepădat de /l şi '-au căutşi nici reutăţile, nici boăţia, nici frica că se vor îndepărta de mamă sau de tată sau de copii, acum aţi auzit! Cel ce iubeşte pe mama sa, pe tatăl său, pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe ine, neste vrednic de ine.

4u eaerau cei ca Sfântul Siluan, care zicea, când era la măsura aproape desăvârşită a sa, că nauns încă la măsura tatălui său, care fusese om căsătorit, cu reutăţi şi necazuri şi îl avea tot timpca pe un model.

$ar pe aceştia nu-i ştie nimeni, de obicei pe aceştia nu-i descoperă Dumnezeu, ci îi vom cunoaşte ladoua venire. +e unii i-a descoperit, unora le-a păstrat moaştele întrei, unora le-a păstrat moaşizvorâtoare de mir, pe alţii îi arată făcători de minuni neîncetat prin c#emarea numelui lor, pe fiecaîi cinsteşte şi îi mărturiseşte Dumnezeu într-un fel.



Şi aici ne întoarcem la începutul /van#eliei pe care aţi auzit-o! Cel ce va mărturisi pentru inînaintea oamenilor, şi /u voi mărturisi pentru /l înaintea 0atălui Care este în ceruri.

Cuvântul acesta mai este folosit de atei, a mărturisi pentru Dumnezeu înaintea oamenilor. 4oiînţeleem în eneral, mai ales în ultimii zeci de ani, de când a început această propaare a sectelîn sânul ortodoiei şi în toată lumea, iar sectanţii înţele prin mărturisire vărsarea a @>-?>-I> versete, a unei domatici false, reşite, călcând în picioare tainele lui Dumnezeu, o înţele ei cu

pot şi cred ei că a mărturisi pentru Dumnezeu este să bată din uşă în uşă, să caute un om, să-l ia un om cu maşina de pe marinea drumului sau să-şi ia bilete pe tot felul de rute, în tot felul dcompartimente cu oameni care nu pot pleca de acolo 6şi să ştiţi că aceştia cu rânduială mer trenul, că vă tot miraţi, probabil, cum de-am nimerit tocmai eu în compartimentul unde s-a apucacela să propovăduiască& ei se duc acolo cu rânduială, nu că au drum7& asta e osteneala lor, socotesc că asta e propovăduirea, asta e mărturisirea. Dar să ştiţi că ideea asta, cum că ăsta e tipul mărturisire la care ne c#eamă Dumnezeu, nu aşa era înţeles în vec#ime, şi mai ales nu aşa era înţelde Sfântul 1postol şi /van#elist atei. /l mai foloseşte cuvântul acesta, dar sintama aceasta esfolosită în (ec#iul 0estament foarte des şi acolo Dumnezeu eplică ce înseamnă a da mărturdespre Dumnezeu înaintea oamenilor şi în cel mai curat înţeles este acesta! să dai slavă şi să lauzi

Dumnezeu pentru minunile pe care le-a făcut cu tine, pentru ce ai trăit tu viu cu Dumnezeu, ceea ai cunoscut. 4u teorii, nu poveşti, nu citate, nu ce ai auzit şi ai citit. 4u, ci ceea ce ai trăit tu personcu Dumnezeu, minunile şi lucrările mari ale lui Dumnezeu cu tine, să nu le ascunzi, să nu le treci vederea.

Dar ar fi două planuri, despre care se vorbeşte şi în (ec#iul 0estament, de mărturie a noastînaintea oamenilor. "n primul rând, şi noi suntem oameni, şi ar trebui să fie o mărturie a noastră faţa noastră. Ca să poţi să dai mărturie despre minunile şi lucrările lui Dumnezeu cu oamenii, cu ndespre noi, trebuie să-ţi aduci tu aminte, să ai tu tot timpul în conştiinţa ta, să fii conştient

valoarea şi de măsura lucrării lui Dumnezeu cu tine şi de faptul că tu, fiind un insinifiant, unimeni, până la urmă H cine sunt eu ca să lucreze Dumnezeu cu mine, să vuiască Dumnezeu inima mea, să lucreze prin mine fapte şi întâmplări care să sc#imbe vieţile altora sau pentru mine pentru necazurile mele Dumnezeu să sc#imbe leile firii, să sc#imbe firescul şi să mă vindec de bde care nu era cu putinţă să mă vindec altfel;& cine sunt eu; H şi a aduce tot timpul, a pune înaintnoastră mărturia asta, în primul rând pe noi ne reviorează, aşa cum zicea părintele 0eofil! :Ce fate faceK.

Dacă noi totdeauna punem înaintea noastră aceste mărturii şi ne aducem aminte de ele şi vedem (ec#iul 0estament cu câtă atenţie insista Dumnezeu pe această aducere aminte a minunilor pe ca

Dumnezeu le-a făcut cu ei şi întotdeauna avea riă şi spunea! 4otează, scrie aceste minuni pe cale-am făcut cu voi, scrie despre cele zece plăi pe care le-am adus asupra eiptenilor, scrie desptrecerea minunată din area *oşie, scrie despre toate celelalte minuni pe care Dumnezeu le-a făccu ei. Şi nu numai să scrie, ci şi *idică altar de amintire că aici ai trecut prin $ordan ca pe uscat şistat $ordanul ca un zid de o parte şi de cealaltă a secat. *idică aici altar ca mărturie ţie şi fiilor tăi, să nu uite ce minuni a făcut Dumnezeu cu tine. Sau! *idică altar unde ai trecut prin area *oşie şstat marea ca două ziduri de apă de o parte şi de alta şi tu ai trecut ca pe uscat şi oştirea lui faraon sînecat cu totul.



Şi peste tot Dumnezeu nu numai că cerea să fie scrise spre amintirea şi a poporului şi a fiilor nepoţilor şi, iată şi a noastră şi ridică şi altare şi locuri de amintire că pe acolo a trecut Dumnezeu lăsa şi semne, adică zicea! Şi tu să faci un c#ivot, şi acolo să pui 0ablele 'eii, cele pe care le-a scDumnezeu, cele zece porunci, ca să nu zică cineva! Xoare aşa a fost sau aşa;Y, să se vadă. Şi să pacolo năstrapă de aur cu mană în ea, pentru că ai mâncat I> de ani în pustie mană. Şi să ştie nepoţfii, toţi cei care vor vedea şi vor auzi povestirile voastre că aşa a fost. Şi mana aceea rămânnestricată, deşi mana obişnuită se strica de la o zi la alta, aşa făcea Dumnezeu, să se strice, nime

nu putea să strână mai mult ca să aibă provizii, ci mânca câte era în ziua aceea şi ce strâneau mmult se strica. $ar când era sâmbătă, strâneau vineri şi pentru vineri şi pentru sâmbătă şi nu se stripentru sâmbătă. Şi #ainele de pe ei au rămas nestricate, neroase, timp de I> de ani. Şi au pus C#ivot năstrapă cu mană, 0ablele 'eii, toiaul lui 1aron care a odrăslit, care a înfrunzit întrnoapte ca semn de la Dumnezeu că din neamul lui se alee preoţimea.

Şi lucrurile acestea par foarte atent puse de Dumnezeu în atenţia poporului. +entru noi şi pentmintea noastră limitată ar părea că Dumnezeu vrea să-Şi ăsească loc, să nu fie uitat de popor. 4uvorba că /l avea nevoie ca poporul să nu-' uite9 Ci poporul să nu uite acest c#ip al adevăratulDumnezeu, Care a făcut minuni cu ei. +oporul era cel care, dacă pierdea acest c#ip, strica adevăra

c#ip al lui Dumnezeu din inima lui şi se pierdea. Ceea ce a şi făcut mai târziu, nu şi-a mai aduaminte şi a pierdut. 1şa cum Dumnezeu, dând cele zece porunci, ni se zice în Deuteronom capitolul G! QCuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău& Săsădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când meri pe cale, când te culci şi cândscoli. Să le lei ca semn la mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta. Să le scrii pe uşorii casei taşi pe porţile tale.R

Şi tu când mănânci, şi când dormi, şi când te scoli, şi când umbli pe cale, şi când stai os, murmuri neîncetat 'eea în cuvintele tale. 1uziţi, cu limba ta să murmuri leea, pe mâna ta s

scrii, adică să ţină minte ce trebuie să facă& trezvia, atenţia. Dumnezeu e de faţă, să ne întrebăm car face /l în locul nostru.

1ceastă atenţie neîncetată asupra poruncilor lui Dumnezeu, asupra lui Dumnezeu, asta cerea atuncşi tot aşa, poate şi mai valoroasă este aducerea aminte a lucrărilor pe care Dumnezeu le-a făcut noi. Că noi de multe ori nu ţinem minte acest cuvânt pe care l-am auzit! Cel ce va mărturisi pentine înaintea oamenilor, şi /u voi mărturisi pentru el înaintea 0atălui Celui din ceruri. ma4oritatea intre creştini )ic Y>ine, ar eu nu pot împlini nicioată această poruncă, pentru cnu prea ştiu $ine o7matica, nu ştiu foarte $ine le7ile, r#nuielile, slu4$ele, nu cunosc foar$ine să susţin învăţătura e creinţă în faţa altoraZ @u-i vor$a e asta: /umne)eu ne c8eam

pe toţi la această mărturie în înţelesul acesta, e a mărturisi ceea ce /umne)eu a lucrat cu noceea ce am trăit noi cu /umne)eu, am vă)ut şi am pipăit noi, ce ştim clar şi nu poate nimeni sspună mai $ine ca noi, pentru că noi le-am trăit.

Şi am zice întâi s-o facem înaintea noastră, adică aşa cum Dumnezeu zice! 1du-ţi aminte ce minua făcut Dumnezeu cu tine în pustie şi aşa, aducându-şi aminte poporul, trecea peste ispite, răbda continuare, nu uita ce minuni a făcut Dumnezeu, că a scos apă din stâncă, valuri şi valuri, şi ei s-adăpat din aceste ape, că a îndulcit Dumnezeu apele, că şerpii n-au mai putut să-i otrăvească, numai uitându-se înspre şarpele de aramă şi atâtea şi atâtea a lucrat Dumnezeu cu ei. +ăi cum să n

se întărească în credinţă bieţii oameni, că treceau şi ei prin ispitele şi încercările lor, fiecare în par



Şi când au auns în 3ara Sfântă şi s-au sălăşluit acolo, cum să nu-şi aducă aminte ce a făcDumnezeu cu ei şi să nu fie tari în credinţă şi cum să se lepede de învăţătura cea dreaptă şi dDumnezeu;

1şa şi noi, dacă noi am pune în faţa noastră neîncetat lucrările lui Dumnezeu cu noi, tainele pe caDumnezeu le-a făcut cu noi, minunile, ruăciunile nenumărate pe care ni le-a ascultat şi cele pe canu ni le-a ascultat şi am văzut în timp că bine a făcut că nu ni le-a ascultat atunci, că dacă

împlinea ruăciunea în felul cum credeam noi atunci, nu înţeleeam sau nu vedeam sau ndescopeream lucrurile acelea sau nu întâlneam această situaţie. +ână şi ruăciunile pe caDumnezeu pare că nu ni le ascultă putem să le folosim în timp, dacă avem înţelepciune, să dăslavă lui Dumnezeu şi să mulţumim lui Dumnezeu pentru minunile pe care le face cu noi, pentru cdacă desc#idem bine oc#ii, o să vedem că şi acele ruăciuni părut neascultate sunt, de fapt, nişruăciuni mai înalte împlinite cu noi.

Dacă suntem sinceri şi corecţi, spunem! XDoamne, fă tu cum crezi că e mai bine cu mine, că, pânla urmă, eu nu ştiu ce-i mai bine. /u o să mă ro pentru tot felul de lucruri, de nimicuri sau lucrumari pentru mine, dar nu ştiu dacă sunt bune sau rele, dacă e bine sau rău. 0u fă cum crezi 0u9Y

mult mai puţine n-o să le împlinească Dumnezeu şi o să vedeţi că multe din cele foarte mici, pânăcele care-ţi trec numai prin minte, Dumnezeu ţi le împlineşte, multe, multe şi mici, dar câteva dcele mari mai reu ţi le împlineşte. Şi o să zici! X%ine, dar astea mici mi le împlineşti aşa de repedşi numai că am visat sau m-am ândit ce frumos ar fi, şi ultimul ând ce l-am avut, şi cea mai miruăciune, iar cealaltă, în care am zis că vreau pe acesta să-mi fie soţ sau aceasta soţie, nu miîmplineşte;EY Sau cine ştie ce lucruri mari sau să meri undeva sau să rămâi definitiv în profesasta sau să faci cealaltă, X+e astea nu mi le împlineşti, Doamne;EY Şi simţim că ne străduimforţăm mâna lui Dumnezeu şi /l parcă tot nu Se lasă. Şi asta se întâmplă pentru că mai ales aceslucruri mari, când cineva cere lucruri mari şi care să ţină o viaţă, acestea pot duce la moartea noast

veşnică du#ovnicească sau la viaţa veşnică. Sunt lucruri prea mari, nici nu ştiu dacă ştim ce cereatunci când cerem.

oarte mulţi oameni vin, după ani şi ani, şi plân şi zic! :/u mi-am dorit să mă căsătoresc cu nu ştcine. /u am trecut peste toate barierele. /u am călcat peste toate sfaturile şi am făcut lucrul acestaacum îmi pare rău. De ce nu m-a oprit Dumnezeu;K 0ot ei sunt cei care se revoltă mai târziu şi învârtoşează şi zic! :0rebuia să mă oprească Dumnezeu9K, deşi uită că atunci erau ata să zică! :"dau viaţa dacă nu-mi dai asta, îmi pun capăt dacă nu-mi dai ceea ce cer eu9K. Şi, de multe ori, ddouă motive Dumnezeu nu împlineşte anumite ruăciuni ale noastre mari! =. de obicei, când cerelucruri mari, acestea c#iar sunt mari şi implică şi viaţa altor oameni şi ne implică şi pe noi în via

lor şi, pe de o parte, încă nu suntem preătiţi şi nu suntem destul de copţi pentru aşa ceva şi puteface mai mult rău decât bine şi Dumnezeu poate să amâne luni şi ani, până ne împlineşte aceruăminte şi pare că Dumnezeu a fost zârcit şi abia ţi-a dat, dar abia după ce ai crescut şi ai învăţşi ai înţeles multe.

$a ândiţi-vă! staţi pe loc după ce aţi fost învăţaţi o viaţă să mereţi din treaptă în treaptă, din claîntâi aţi fost numai pe locul întâi, la liceu aţi fost printre primii, la facultate poate aţi fost tot aşa. la un moment dat după aceea stai pe loc un an şi baţi pasul pe loc, doi ani, trei ani, nu simţi de niunde un autor, nu mai vezi zâmbet pe c#ipul celor cu care te întâlneşti, nu mai vezi nimic, ţi se pa

că s-a terminat lumea, că parcă Dumnezeu Şi-a luat mâna. După ce treci prin această perioadă



care vezi cât de reu e să te lepede, de multe ori c#iar prietenii, să te dea la o parte şi să te udec#iar cei mai drai, să se bucure cei care până atunci te invidiau, după ce vezi toate acestea, tu, capoate până atunci erai nepăsători faţă de durerile celorlalţi, treceai uşor peste lacrimile celor durul tău, să ştiţi că altă atenţie capătă omul faţă de aceştia, altă durere a inimii are faţă de cnecăit. Dacă după un an, doi, trei se împlineşte ceea ce a vrut, dar altă aşezare are să nu sară calacolo unde a #otărât el să facă şi în lucrurile bune pe care le face să nu se umple de prea mulbucurie şi efuziune şi să facă lucruri eaerate, să reşească enorm şi faţă de oamenii aceia şi faţă

el, şi să-l doară inima şi faţă de cei necăiţi şi întristaţi şi să sară în autorul lor atunci când va vremeaE

1cesta e un mic eemplu, dar pot fi mii de alte motive pentru care Dumnezeu să întârzie, mii de ataine ale sufletului pe care Dumnezeu vrea să le crească, vrea să le descopere cu tine. De fapt, multe ori suntem aşa de siuri de ceea ce vrem şi suntem #otărâţi, încât de obicei ce vrem nu esdu#ovnicesc, ci doar o realizare cât mai bună aici pe pământ, materială, profesională, familială. Dmulte ori, aceste opriri sau întâmplări care ne stau în cale sau situaţii în care Dumnezeu pare că nascultă să ne treacă mai departe, acestea îţi desc#id pentru prima oară oc#ii asupra unor realităţi alumii pe care până atunci nu le-ai băat în seamă. "ncepi să descoperi că ai suflet, că este ceva

tine care suferă, pe care nu l-ai crescut până atunci, care nu are aripi, pe care nu l-ai învăţat zboare niciodată, că tu puteai să auni aşa până la sfârşit, fără să-ţi dai seama că tu ai venit în lumpentru altceva decât ca să fii primul, să fii în frunte, să realizezi, să faci, să drei. / alt motiv pentcare ai venit în lumea asta şi pe 1ltcineva trebuie să descoperi, pe 1ltcineva, cu amar, să-' cunoştisă te întâlneşti cu /l. Şi de multe ori oamenii numai la aceste dureri mari încep să cunoască 1ltcineva, pe Dumnezeu. Şi noi credem că în suferinţă "i place lui Dumnezeu să se întâlnească noi. 4u9 /ste nevoit9 Că nu ştim să drămuim şi să ne bucurăm şi să mulţumim pentru bucuria pcare ne-a dat-o Dumnezeu şi astfel să ne întâlnim cu Dumnezeu şi să-' c#emăm în viaţa noastră de multe ori "l uităm complet atunci când avem linişte, pace, lucrurile ne mer din plin& avem

relaţie mai mult decât superficială cu /l în momentul acela. Şi abia în dureri şi în necazuri, când tone părăsesc, când toţi se uită destul de dubios la noi, abia atunci începem să vedem că sunt nişoc#i mult mai buni şi mai drai care se uită spre noi şi pe care noi i-am trecut cu vederea pânatunci, oc#ii lui Dumnezeu.

Să ne ândim la oc#ii cu care )ristos a privit la +etru, care se lepădase de /l şi, după ce s-a lepădde trei ori, a auzit cocoşul cântând şi şi-a adus aminte +etru şi s-a întors spre ântuitorul, care era pridvorul casei lui Caiafa. Credeţi că oc#ii aceia ai ântuitorului care s-au uitat spre +etru erau asprime sau de ceartă; 4u, cred că sunt oc#ii cei mai curaţi, care ne susţin, care ne aută, care niubesc, sunt, de fapt, oc#ii Celui Care ne poartă pe mâini şi în braţe şi la Care nu ne uităm. Cred

acei oc#i l-au trezit pe +etru mai mult decât cântatul cocoşilor.

+arcă în durerile şi în suferinţele noastre şi în lepădările noastre şi în necazurile noastre mari, dabia atunci avem puterea să ne întoarcem să vedem că sunt nişte 2c#i care ne privesc şi sunt niş%raţe care ne poartă şi este o $nimă care suspină pentru noi, inima lui Dumnezeu, care ne poartă pnoi înşine, care ne caută pe noi, e draostea rănită a lui Dumnezeu care de mult ne căuta şi pe canoi nici n-am băat-o în seamă, despre care +ărinţii spuneau că este rănită, că n-are unde să odi#nească. Ca într-un cuplu în care cineva iubeşte, iar celălalt nu e interesat, celălalt cu oc#ii caudisperat să-i răspunzi măcar dintr-o privire şi tu nici nu ştii că celălalt te caută, #abar n-ai, nu

interesează. Şi nu este durere mai mare, acea iubire este rănită, n-are unde să se odi#nească, i



această iubire a lui Dumnezeu care umblă neavând unde să se odi#nească, ăseşte din când în cânîn câte-un om şi de cele mai multe ori, din păcate, doar în reutăţi şi necazuri, pe câte unul care întoarce înapoi şi începe să înţeleaă, începe să vadă, începe să se desc#idă şi aceştia, de cele mmulte ori, pe lână cei credincioşi, dar cel mai mult se întorc aceşti sfinţi, de aceea zicem în timputreniei Dumnezeu cel ce se odi#neşte întru sfinţii săi, iubirea lui Dumnezeu se odi#neşte în sfincei care se întorc să vadă 2c#iul lui Dumnezeu, cei care, mai presus de croncănitul ciorilor veaculacestuia ascultă lasul privi#etorii care-i mult mai fin, mult mai subţire, dar se aude. Dacă eş

atent, dacă te concentrezi puţin, dacă te întorci puţin în tine, auzi lasul mierlelor şi privi#etorilor care se rosteşte neîncetat, îl auzi tot timpul, se aude tot timpul, dar este acoperit lasul şi de croncănitul ciorilor. 1şa şi omul începe să descopere în sine.

Dar nu mai bine ar fi ca înainte de acea vreme, ca să nu fie nevoit Dumnezeu să ne poarte şi prîncercări şi prin ispite şi prin eşecuri, să se întoarcă omul spre Dumnezeu, să dea mulţumire lDumnezeu, să dea slavă lui Dumnezeu, să-şi aducă aminte neîncetat de Dumnezeu, să pună înaintlui ziua şi noaptea porunca lui Dumnezeu, ba mai mult, să pună înaintea lui ziua şi noaptea prezenvie a lui Dumnezeu care-$ aici şi acum, în Care umblăm, suntem, respirăm, să pună înaintea lprezenţa, să pună înaintea lui minunile pe care Dumnezeu le-a făcut cu el şi asta e mărturia cea m

mare, s-o pui înaintea ta această mărturie, să-ţi aduci tu aminte în primul rând de ce lucrări a făcDumnezeu cu tine până acum, şi câte a făcut, şi după aceea această mărturie sincer şi fără cuvinprea mari şi complicate s-o mărturiseşti şi altora.

1şa cum părintele 1rsenie spunea că nu aune, credinţa nu e numai să crezi în Dumnezeu, să aicredinţă, să ştii foarte bine Crezul şi să-l ştii şi eplică sau să ştii foarte bine învăţătura de credinţ4u e asta credinţă. Şi diavolul ştie toate lucrurile acestea, crede şi se cutremură şi diavolul credese cutremură, credeţi că nu ştie el toate realităţile despre Dumnezeu; 'e ştie şi se şi cutremură, nmăcar nu ne cutremurăm aşa, în eneral, nu ne prea cutremurăm, ci mult mai mult, zicea el, es

credinţa şi este acea întâlnire măcar o sinură dată cu $isus, în viaţă, şi toţi am avut-o într-o anumimăsură, mai mult sau mai puţin, am avut această întâlnire sau mai multe întâlniri, mai mulatineri, măcar ca şi în Cântarea Cântărilor! irele la uşă a venit, a pus mâna pe zăvor, pe clanirele )ristos, şi eu până să apuc să mă trezesc, mireasa din pat, el a plecat. Dar când am pus mânpe clanţă era mirul de pe mâna 'ui, era pe clanţa aceea, mirosea. Şi mi-a lăsat mir pe mâna mea. eu am fuit, cum zice acolo, am fuit la porţile $erusalimului şi pe la paznici şi am zis! 4-aţi văzcumva pe irele meu, n-aţi văzut trecând pe aici; Şi-' căuta neostoit sufletul. ireasa e sufletomenesc. De multe ori poate n-a fost o întâlnire aşa cum am vrea noi. +oate această întâlnire nu fi decât dincolo, vie, clară, faţă către faţă, dar pentru cei mai mulţi dintre noi a fost dea aceasîntâlnire, au fost multe astfel de întâlniri în care Dumnezeu tainic bate la inimă şi la sufletele noas

şi simţim mireasma dumnezeiască a prezenţei 'ui, din când în când măcar. Simţim mireasmdumnezeiască atunci când ne scapă din necazuri mari, când ne ridică cu mână tare şi braţ înalt ca p+etru din valuri şi ne spune parcă! +uţin credinciosule, de ce te-ai îndoit; Şi de-atâtea ori '-asimţit aşa.

ăcar aceste mărturii să le aducem înaintea sufletelor noastre neîncetat şi-atunci feţele noastre vor îmbărbăta, se vor încuraa, vor ţine mai cu osârdie porunca lui Dumnezeu, se vor răbda mdeparte, vor ţine mai departe cuvântul lui Dumnezeu, vor trece mai uşor peste toate ispitele cuvânt, de ând pe care le aduc oamenii, diavolii le aruncă în mintea noastră, să ne lepădăm, să

lăsăm, să abandonăm lupta, să ne lăsăm pradă unor ispite, unor încercări, unor ânduri murdar



unor fapte murdare. (om trece peste acestea, pentru că totdeauna ne vom aduce aminte! XDar cumDumnezeu n-a fost cu mine atunci; 4u-mi aduc eu aminte ce-a făcut Dumnezeu; 4u-mi aduc aminte cum mi-a vorbit Dumnezeu atunci în adâncul inimii mele; 4u-mi aduc eu aminte cum mscos atunci din necaz; 4u se poate să-l rene pe acest Dumnezeu9Y 1cela e c#ipul adevărat al lDumnezeu. +ână să-' descoperim tainic în Scriptură, de multe ori "l descoperim mai uşor c#iar lucrarea 'ui cu noi, c#iar în lucrarea aceea de zi cu zi cu noi, lucrările, minunile lui Dumnezeu care le-a făcut cu noi, "l cunoaştem mult mai repede. Şi tot acest c#ip îl putem vorbi şi povesti ş

putem mărturisi şi înaintea oamenilor şi este mai puternic decât orice mărturisire.2rice-ai spune tu, mai ales la aceşti aşa-zişi studenţi ai %ibliei, cunoscători ai zecilor, zecilor versete pe de rost învăţate într-un sens şi cunoscute doar aşa şi la care le-au scos din contet şi le-pus ei într-un contet al lor şi zic :Vsta-i înţelesulK şi ţi-l aruncă cu nemiluita& într-o asemenîntâlnire, nu pe această cale a certurilor sau a discuţiilor leate de Scriptură o să biruieşti, pentru ccum zicea părintele 1rsenie, n-are rost să vorbeşti cu ei pentru că şi-au tăiat mintea în Scriptuadică cuvintele Scripturii sunt săbii cu două ascuţişuri, nu le foloseşti oricum vrei tu şi cum crezi şi cum îţi imainezi tu că ar fi bine şi să ai riă cum să umbli printre ele şi pe unde să calci ca să nte tai. Şi cum să le ţii în mână ca să nu te tai. Şi +ărinţii şi Sfinţii şi toată învăţătura de credinţă ne-

învăţat cum să le folosim. 4u să ne tăiem cu ele, ci să le folosim şi să biruim pe diavol cu ele. Daceia şi-au tăiat mintea în Scripturi şi reu este să mai sc#imbi tu ceva prin cuvintele tale. Cel mmult, dacă va fi să foloseşti pe acel om sau pe oricine altcineva, este prin mărturia ta vie. Ceea ce trăit tu. Ceea ce ştii tu. 4u ştiu, dar mie Dumnezeu aşa mi-a descoperit. 4u ştiu ce zici dumneaacolo, n-o să intru în dialo cu dumneata, dar eu ştiu ce Dumnezeu mi-a arătat, ce Dumnezeu midescoperit, ceea ce am simţit eu cu tot sufletul meu, despre aceasta ştiu să spun şi asta nu misc#imbă nimeni. 1sta nu mi-o poate spune nimeni că nu-i adevărat. "mi spui că sfinţii nu trebucinstiţi, eu spun că am trăit cu sfinţii minuni nenumărate, că sunt fraţii noştri mai mari care se roapentru noi, care ne poartă şi ei pe braţele lor, care se roaă pentru noi, care ridică ruăciune de f

pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Cum să nu se roae, dacă nişte apropiaţi, nişte prieteni pentrudurere a noastră fac, se strân în ruăciune şi stau uneori nopţi întrei să se roae pentru noi; Cusă nu se roae sfinţii care ardeau de dra pentru cei care nu ştiau şi nu înţeleeau cuvântul lDumnezeu, care sunt fraţii noştri, care s-au atins de draoste dumnezeiască, de care s-a atins ariiubirii dumnezeieşti şi nu mai este întoarcere; De cine s-a atins această aripă a iubirii dumnezeieşacel suflet nu poate să nu iubească, acel suflet nu poate să nu facă şi el la fel. Şi astfel mărturnoastră e mult mai vie, mult mai adevărată.

Dumnezeu să ne aute să putem mărturisi astfel înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilorM.



Predici la Duminica tuturor Sfinţilor. +ntre sfinţenie şi urgie. !oadele Duhului şi roadelep"catului. ;?iţi sfinţi9 precum eu9 Domnul sunt Sf$ntFB



&ărintele ri$o$tom de la *ănă$tirea &utna (+,--) – &redică la Duminica I du'

Ru$alii. a tuturor Snţilor/

*ezumat!

H Duminica ce a trecut am prăznuit +oorârea Du#ului Sfânt, desăvârşirea lucrării lui Dumnezeu

lume, desăvârşirea lucrării Sfintei 0reimi în viaţa noastră, a oamenilor.

H 1stăzi, în prima duminică după +oorârea Du#ului Sfânt, prăznuim pe toţi sfinţii care din veac bineplăcut lui Dumnezeu. Deci astăzi noi sărbătorim răspunsul omului la c#emarea lui DumnezeDomnul a zis! Mulţi c#emaţi, puţini aleşiM, iar Calist, patriar#ul, tâlcuieşte acest cuvânt zicânMC#emaţi sunt toţi, aleşi sunt însă numai cei care răspund la această c#emareK.

Suntem astăzi în Duminica tuturor Sfinţilor, a celor care-au răspuns acestei c#emări, celor care dat mărturie de prezenţa lui Dumnezeu în lume şi de împlinirea cuvântului 'ui printre noi.

H 4u întâmplător /van#elia de astăzi începe cu mărturisirea lui )ristos, căci zice )ristos! M2riciva mărturisi pentru ine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi /u înaintea 0atălui eu care este CeruriK.

H Cuvântul MsfântK, înseamnă om ales. )ristos le-a spus ucenicilor! M4u voi -aţi ales pe ine,/u v-am ales pe voi, şi v-am rânduit să mereţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămânăK. $asfinţii, oamenii aleşi ai lui Dumnezeu9 2amenii care răspunzând la c#emarea lui Dumnezeu, cadând mărturie de cele ce Dumnezeu a lucrat şi lucrează în viaţa noastră, au adus roadă. Şi au adroada, cum spune Scriptura, unul ?>, altul F>, altul =>>, diferite moduri de a răspunde, dar toa

fiind lucrarea aceluiaşi Du#.

H Du#ul Cel +reasfânt este Cel care a lucrat în sfinţi mântuirea, este Cel care a lucrat în sfinaceasta roadă. De aceea, în această duminică, în prima după +oorârea Du#ului Sfânt, noi vedeurmarea 1celui Du#, căci, cum zice Sfântul +avel! MDarurile sunt felurite, dar acelaşi Du#, felurite sunt roadele dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt diferite, dar este acelaşi Dumnezeu calucrează toate în toţi. Şi fiecăruia se dă arătarea Du#ului spre folosM.

H 1celaşi Sfânt +avel spune că Mdincolo de toate aceste lucrări, mai presus de toate, rămân acesttrei! credinţa, nădedea şi draosteaK.

Şi vedem cum mărturisitorii lui Dumnezeu care au luptat pentru păstrarea 1devărului credinţei, s-arătat susţinători ai acestei credinţe. "i vedem pe cuvioşi, care au trăit o viaţă de renunţări, de ispitde necazuri, toate în nădedea "nvierii pe care o făăduieşte )ristos. Şi vedem draostea, cumlucrat şi lucrează în mucenicii lui )ristos. 0rei cateorii distincte, şi totuşi, întrepătrunse între eltrei cateorii în care am putea să-i încadrăm şi pe ceilalţi sfinţi. ucenicii, mărturisitorii şi cuvioştoţi au mărturisit, toţi au trăit în nădede, toţi au răspuns cu draoste la draostea lui Dumnezeu.

H Desăvârşirea se află în unitate, în comuniune, pentru că, în esenţă, toţi sunt una în )ristos.



MCăci unuia i se dă prin Du#ul Sfânt, cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Du#, cuvântcunoştinţei. Şi unuia i se dă intru acelaşi Du# credinţa, iar altuia, darurile vindecărilor intru acelaDu#, unuia faceri de minuni iar altuia proorocirea, unuia deosebirea du#urilor iar altuia feluri limbi şi altuia tălmăcirea limbilor. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Du#, împărţinfiecăruia după cum voieşte. +entru că într-un Du# ne-am botezat noi toţi ca să fim un sinur trup, fiudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Du# ne-am adăpat, toţi mărturisind pe 1cela)ristosK.

H iind noi mădulare fiecare în parte ale trupului lui )ristos, nu putem să vieţuim depărtaţi unul altul, nu putem să vieţuim decât una fiind.

I Aristos ne spune astă)i un lucru, care pe unii poate sminteşte, pe alţii cel puţin neumereşte. Epune, numai aparent, iu$irea lui /umne)eu în contraicţie cu iu$irea faţă e oameni 1Cel iu$eşte pe tată ori pe mamă mai mult ec#t pe Mine, nu este vrenic e Mine şi cel ce iu$eşte pfiu ori pe fiică mai mult ec#t pe Mine, nu este vrenic e MineH. Prin aceste cuvinte, Aristos narată că i)vorul aevăratei iu$iri este /umne)eu. Este ca şi cum ar spune acă voi vreţi să iu$pe fiu, pe mamă, pe fiică, pe soră, etc, atunci iu$iţi-Mă pe Mine şi învăţaţi mai înt#i e la Min

aevărata iu$ire, căci Eu sunt i)vorul iu$irii.

/l nu opreşte iubirea de părinţi H porunca iubirii părinţilor a fost prima poruncă data de Dumnezeînsoţită de făăduinţa! MCinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi vei trăi multe zile pe pământK. Dar nputem iubi pe oameni mai mult decât pe Dumnezeu, căci înseamnă să ne îndreptăm într-o cale totul reşită, înseamnă să ândim omeneşte, înseamnă să o luăm de os în sus, iar draostea vine dsus în os, de la Dumnezeu care este izvorul tuturor bunătăţilor.

)ristos, care a fost numit şi Domn al păcii, spune că n-a venit să aducă pace. )ristos se referă aici

acea părută pace, la acea părută linişte sau confort pe care ţi-l dă autosuficienţa. 1cea linişte pe caţi-o conferă acea înţeleere cu cei din ur, înţeleere care nu-' are însă, în centru, pe Dumneze0rebuie să-' punem pe Dumnezeu mai presus, şi asta nu înseamnă QdoarR să-' socotim Dumnezeu mai înalt, deasupra lumii, cum şi este, dar nu aceasta în primul rând. Ci înseamnă socoţi lumea ca pe treapta care duce, care-ţi înalţă mintea şi inima către /l.

Şi atunci, )ristos ne îndeamnă să nu ne oprim la lumea aceasta, să nu ne pierdem în aceasautosuficienţă, ci să căutăm desăvârşirea. Să căutăm să urcăm mai sus, şi mai sus, către Dumnezesă te desprinzi de lumea aceasta. Şi aceasta este prima înţeleere şi adevărata înţeleere a cuvântuMsabieK. 1ceastă MsabieK de care vorbeşte )ristos este cea care ne desparte pe noi de acea parte

lume care ne desparte pe noi de Dumnezeu, care ne opreşte, ne plafonează, nu ne lasă să ne ridicăoc#ii minţii şi ai inimii, să câştiăm îndrăznirea cea bună către Dumnezeu. 4u ne lasă să ândim nişte fii ai lui Dumnezeu. Căci noi suntem întâi fii ai lui Dumnezeu şi după aceea suntem fii ai unusau ai altuia.

H )ristos pune eneraţia nouă în antaonism cu eneraţia vec#e, nu opunându-se, nu eliminând-o cea vec#e, ci ridicându-se deasupra, căutând înnoirea, căutând desăvârşirea.

H Deşi omul este tentat să ândească şi să calculeze mântuirea în termeni neuţătoreşti, şi era les

pentru un evreu să întrebe MDar eu cu ce mă ale dacă fac asta sau asta;K, totuşi, rămâne o întreba



decisivă! M$ar cu noi, ce va fi;K. Şi nu întâmplător s-a pus către finalul /van#eliei de astăzi, acedialo, pentru că acest dialo încununează toate celelalte de până acum.

H 4u se supără Dumnezeu când omul pune termenii mântuirii, ec#ivalându-i cu termenneuţătoriei. 5ice Sfântul $oan 8ură de 1ur! MDumnezeu ştie aplecarea firii noastre omeneştiK, aceea c#iar /l, a pus această mântuire în termenii neuţătoreşti, spunând că Mcine dă la sărîmprumută pe DumnezeuK, şi astăzi, îi răspunde lui +etru în aceiaşi termeni, ba spune c#iar şi

parabolă a neuţătorului boat, care, ăsind într-o ţărână o comoară, s-a întors acasă şi a vândtoate câte avea şi a cumpărat cu banii aceia ţarina.

H ai presus decât toate virtuţile, cel mai frumos răspuns pe care-l putem da lui Dumnezeu, este lăsăm toate şi să-$ urmăm 'ui. "ntru aceasta se arată adevărata înălţime a vieţuirii creştineşti.

H Se spune în viaţa Sfântului +aisie cel mare că i s-a arătat la un moment dat Sfântul "mpărConstantin cel mare şi i-a spus! M/u dacă aş fi ştiut ce slavă au şi de ce bucurii se învrednicecăluării în împărăţia lui Dumnezeu, aş fi lăsat împărăţia şi m-aş fi făcut căluăr. Căci unde stau eom nu poate să vadă, în trup fiindK.

H Cei care au lăsat toate, au arătat, deci, înălţimea acestei c#emări. Dar această înălţime, aceaspărăsire a lumii, nu înseamnă o izolare, ci, omul părăseşte pe oameni pentru că iubeşte mai mult Dumnezeu. 2mul, îi părăseşte pe oameni pentru că îi iubeşte mai mult decât pe sine. 2mul,părăseşte pe oameni ca să se aducă pe sine ofrandă lui Dumnezeu, ca să se aducă pe sine ca dar întreului 1dam, către Dumnezeu, şi ca mai apoi, să se întoarcă către lume, de data aceasta ca darlui Dumnezeu către oameni.

H Sfinţenia este epresia bucuriei de Dumnezeu şi de aproapele. Spune părintele Stăniloae, tâlcuin

un cuvânt al Sfântului (asile ce mare, ca Msfinţenia se atine atunci când în ruăciune nu mai econştient de tine ci numai de Dumnezeu, când în ruăciune pentru ceilalţi, nu mai eşti conştient dtine, ci numai de ceilalţiK.

1cest lucru ne arată că sfinţenia are ca izvor principal comuniunea. Comuniunea este principalizvor de sfinţenie.

)ristos a venit pe pământ pentru a-l aduce pe om de-a dreapta 0atălui, ca să-i arate omului numelui Dumnezeu, care este nume de 0ată, ca să-l înveţe pe om că cel de lână el îi este frate. Săprimim, deci, şi noi pe cel de lână noi, şi dacă nu putem să-l vedem sfânt, cel puţin să-i trecem

vederea reşelile, şi mai ales, să-i dorim mântuirea. +entru că şi el este fratele nostru, şi împreunnoi trebuie să ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu, şi doar împreună putem să îndrăznim săspunem lui Dumnezeu M0ată M, şi dacă această comuniune este izvor de sfinţenie, tot aşa dezbinarea este izvorul a toată răutatea. Dacă cel care caută să facă pace în ur este numit de )ristMfiu al lui DumnezeuK, apoi şi cel care face dezbinare, acela fiu al diavolului este. Să ne ferim, decde dezbinare şi să căutăm mai presus decât orice, pacea cu cei din urul nostru, şi aşa dacă vom facvom înţelee nu cu vorba, ci prin trăire, faptul că unirea este izvorul sfinţeniei! MSă nu iubim numcu vorba, ci şi cu fapta, cu trăireaK.



căderii, din leăturile stricăciunii şi ale morţii şi spre a le redărui *aiul, fericirea de la începuputerea şi slava de la început, cinstea, pe care i le dăruise întru începuturi, dar pe care nu le-a păzit

/eoarece oamenii s-au arătat nerecunoscători, /umne)eu "-a întristat şi ca şi cum omul nu mera, ca să auă m#8nirea Bui, "-a pl#ns cerului şi păm#ntului *scultă, )ice, cerule şi ia aminpăm#ntule1. /esc8ie-ţi cerule urec8ile şi ascultă *m născut fii şi i-am pus în cinste mare, iei M-au părăsit. +-am făcut pe oameni, )ice, fii ai Mei, i-am înălţat, i-am cinstit, i-am slăvit, le-a

at toate $unătăţile şi aceştia nu numai că nu M-au ascultat, ar m-au şi ur#t. M-au 8ulit cu cemai ur#te şi murare cuvinte. >oul şi mă7arul îşi cunosc stăp#nul, precum şi toate făpturile, şislu4esc cu mulţumire pentru puţina m#ncare pe care le-o ă. Pentru o $ucată e p#ine primitc#inele îşi recunoaşte stăp#nul şi îl pă)eşte şi cinsteşte şi e multe ori moare pentru stăp#nul lui

2mul însă nu a înţeles cinstea şi slava pe care i le-a dăruit Dumnezeu şi a auns foarte rău. Sasemănat făpturilor necuvântătoare, făcându-se mai rău încă decât acestea.

%inecuvântările pe care le-am primit de la Dumnezeu sunt tot atât de multe şi de mari, încât atuncând păcătuim după multele binefaceri primite, Dumnezeu este :obliatK să ne pedepsească

diferite suferinţe, cu războaie, cu cutremure, cu boli, cu foame şi cu altele şi de multe ori se întâmpsă fie şterşi mulţi oameni de pe pământ. 1sta pentru nerecunoştinţa oamenilor, pentru indiferenţaindolenţa lor. "nsă de multe ori +reacurata, Cea pe care /l însuşi a ales-o dintre toţi oamenii, pentru curăţia ei a cinstit-o, şi pentru sfinţenia ei şi mai ales pentru smerenia ei, 1ceasta, deci, multe ori cu ruăminţi ca de mamă ne-a izbăvit din mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu.

+entru smerenia aicii Domnului, 1cesta a ales-o şi S-a născut dintr-însa ca să mântuiască neamomenesc prin /a! Şi după ce S-a născut, şi după toate patimile şi "nvierea şi "nălţarea Sa, a adormşi ea& a adormit ea ca s-o avem noi, credincioşii, drept milocitoare şi apărătoare. Doamna noastră

Dumnezeu 4ăscătoarea întotdeauna îi acoperă şi-i apără pe oameni, c#iar şi pe cei păcătoşi. Şi tose roaă şi o c#eamă pe ea şi pentru aceştia se roaă. Şi dacă n-ar fi eistat aica Domnului, am murit ca Sodoma şi 8omora, am fi ars. aica Domnului opreşte mânia şi supărarea lui Dumnezeu

ată, un si8astru nevoitor şi minunat, acolo une se ru7a pentru întrea7a lume, în eşert, veo escoperire înfricoşătoare. =ee cum se esc8i cerurile şi se au 7lasuri că va fi a oua =enişi că /umne)eu îi va peepsi pe păcătoşi. =ee esc8i)#nu-se cerurile şi oştile în7erilopre7ătinu-se şi pe /omnul în slavă venin ca uecător înfricoşător să răsplătească oamenilupă faptele lor, iar pe păcătoşi să-i peepsească. <n acea clipă în care /omnul se pre7ătea speepsească pe păcătoşi, vee si8astrul pe Maica /omnului mer7#n înaintea Bui şi )ic#nu

iul meu, te ro7, iartă-i pe păcătoşi. *şa cum e multe ori m-ai ascultat şi i-ai iertat, au)i-mă acum cum Te ro7 şi nu-i peepsi1.

<nsă /omnul a rămas neînuplecat. Taci, Maică a Mea, şi nu mă mai ru7a, căci nu le a4un7oar să Mă 8ulească şi să Mă în4ure pe Mine, ci te 8ulesc şi pe Tine, Maica Mea, aşa că nu mru7a. Te-am ascultat e multe ori, însă acum nu mai pot asculta, căci păcatele şi 8ulele lor aa4uns mai presus e ceruri1.

(i atunci Maica /omnului cu faţa întristată, pe care era $ră)ată urerea, a plecat pentru puţ

inaintea Bui. /ar imeiat s-a întors Preacurata împreună cu toţi sfinţii, cu profeţii, cu apostol



cu mucenicii şi au în7enunc8eat cu toţii înaintea Bui şi a )is iul meu prea iu$it, acă nu masculţi pe mine şi nu este primită ru7ăciunea mea înaintea Ta, primeşte ru7ăciunea tuturacestora, a tuturor sfinţilor Tăi; pentru ro$ii Tăi aceştia, pentru ra7ostea lor pentru Tinpentru s#n7ele pe care l-au vărsat in creinţă. *ceştia toţi Te roa7ă împreună cu mine să le iertare e păcate şi să îi ierţi pe cei păcătoşiH.

(i atunci, vă)#n /omnul toate acele cete e sfinţi şi e în7eri, pe profeţi, pe apostoli, p

mucenici, pe cuvioşi st#n înaintea "a, "-a îm$l#n)it faţa "a şi i-a spus Maicii /omnului Maică a Mea, M-ai înuplecat, M-ai $iruit. Pentru marea ta ra7oste pe care o ai pentru oamencare i-a c8emat pe toţi sfinţii să mi4locească şi să intervină pentru ei nu-i voi peepsi, ci îi voi mră$a, pentru a se pocăi. <nsă e nu se vor pocăi, iată peeapsa1.

%iserica pe care am făcut-o tuturor Sfinţilor nu am făcut-o eu, ci Dumnezeu cu autorul Său& aşa sfăcut în numele tuturor sfinţilor, pentru a-i avea pe toţi alături, să mă aute, să milocească nu dopentru $nsula +aros, ci pentru întreaa lume, pentru toţi creştinii.

Şi în zilele noastre, cu câţiva ani în urmă, după sărbătoare m-am liniştit câteva zile, ruându-m

pentru păcatele mele şi pentru pocăinţă şi mântuirea lumii. 1m văzut situaţia aceasta pe care o vacum şi mă întristez, şi nu mă aştept la nimic altceva decât la ceea ce zice Sfântul 1postol +ave:+entru acestea, pentru păcatele oamenilor vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neleiuiriiK şi :oricălcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă vofi nepăsători la astfel de mântuire;M 6/vrei @, @7

2rice călcare de poruncă, orice neascultare, orice păcat primeşte pedeapsa meritată& aşa că noi, atâtea păcate, cum este cu putinţă să îndepărtăm pedeapsa, de vreme ce Dumnezeu pedepseşfiecare păcat; S-a făcut cataclism şi a aruncat foc peste Sodoma şi 8omora. Cum este cu putinţă

scăpăm noi de pedeapsă;'-am ruat pe Dumnezeu, zicându-i! MDumnezeul meu, ori iartă-i pe păcătoşi, ori ia-mă să nu vcatastrofa şi pedeapsa oamenilorM.

Şi m-am culcat şi am văzut că în vis cum mă ăseam puţin mai os de %iserica +rofetului $lie, pe lşes şi am auzit un zomot atât de mare încât am crezut că întreaa lume a fost mişcată din loc ca cum ar fi fost trase milioane de salve de tun. 4u pot reda acel înrozitor zomot, însă atunci nu mam trezit. "ntre timp, după ce a trecut acest zomot, îmi zic! ce-o fi fost; "ntreaa lume se năruie se dărâmă şi biserica tuturor Sfinţilor. ă uit într-acolo şi văd că biserica n-a păţit nimic şi nu

dărâmase aşa cum am crezut. -am uitat mai atent şi nu păţise c#iar nimic. -am uitat să văd dunde vine zomotul acela şi văd deasupra pietre ca munţii, mult mai mari decât biserica, stând asă cadă nu numai peste mine, ci peste întreaa lume. De îndată ce le-am văzut, m-am înrozit şi azis! 1cum vor cădea, unde să fu să scap; 2 clipă m-am ândit să mer până la Sfântul $lie să intîn biserică, însă dacă doar o stâncă din acelea ar fi căzut, ar fi spulberat biserica şi pe mine o dată ea. 1stfel ândindu-mă înrozit unde şi cum să scap, m-am trezit şi mă întreb ce a însemnat asta;

1m tâlcuit eu sinur visul. 1cele stânci care erau deasupra înc#ipuie mânia lui Dumnezeu şi ermari şi multe ca rindină. Şi erau mari ca munţii& şi dacă o mică pietricică se află deasupra, cade

os, dar asemenea munţi fiind în înălţime cum e posibil să nu cadă;



2rice ar fi fost acele pietre deasupra %isericii tuturor Sfinţilor, au fost o arătare, o descoperirefaptului că aica Domnului împreună cu toţi sfinţii opresc mânia lui Dumnezeu, frânează urînsă până când oamenii în loc să se pocăiască se fac mai răi; (a veni vremea şi ne vom trezi, va veuria lui Dumnezeu. Stă în mâinile noastre, dacă vrem să ne mântuim, şi în mâinile noastre, de vresă ne pierdem. Şi pierderea e mare, căci dacă mânia lui Dumnezeu va veni şi ne va ăsi nepreătiîn păcat, vom fi condamnaţi la iadul cel veşnic, de unde nu avem niciodată H zic, niciodată

nădedea să mai ieşim. Să ne ândim bine, ca oamenii deştepţi, să ne pocăim. Cu pocăinninivitenilor, cu pocăinţa tâl#arului, cu pocăinţa fiului risipitor, cu pocăinţa desfrânatei şi a altpăcătoşi vom putea fi mântuiţi dintr-un astfel de pericol, din marea urie a lui Dumnezeu. De acevă ro să ne pocăim că ne-a auns mânia lui Dumnezeu. Dacă ne pocăim, ne vom mântui& dacă nne vom pocăi, ne vom pierde, o zice c#iar Domnul cu ura Sa.

ă ro ca #arul +reabunului Dumnezeu, pentru ruăciunile +reacuratei aicii Sale şi ale tutursfinţilor Săi care se roaă Domnului să liniştească şi să domolească mânia Sa şi să ne miluiască şi ne primească ca un ilostiv şi $ubitor de oameni şi să ne învrednicească să fim mântuiţi dprimedia ce ne paşte şi să ne învrednicească de bunătăţile împărăţiei Cerurilor. 1min.

WWW"n următorul an, de praznicul tuturor Sfinţilor, în +ăros, ruându-se pentru înc#inătorii nempărintele ilotei a zis următoarele!

0rebuie să fim cu riă ca să avem autorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor spre a ne auta în toanevoile, în orice situaţie, în orice boală, şi de mare importanţă e să devenim şi noi sfinţi. Dar e putinţă ca noi, păcătoşii, să devenim sfinţi; /ste, căci de n-ar fi fost cu putinţă, nu ar mai fi zDomnul! :iţi sfinţi, precum şi /u sunt sfânt9M

Dacă nu ar fi fost cu putinţă, nu ar fi devenit sfinţi toţi sfinţii, deoarece şi aceia au fost oameni ca noi. +rin urmare, să nu mai perseverăm cu insistenţă în păcat. +entru a aune ca sfinţii trebuie săiubim pe Dumnezeu din tot sufletul nostru şi din toată inima noastră şi să ne asemănăm prin purtasfinţilor. Căci sfinţii care s-au desăvârşit nu s-au desăvârşit aşa, pur şi simplu. S-au desăvârşit căau avut credinţă în Dumnezeu, iar credinţa îl călăuzeşte pe om la draoste, precum spune un marede Dumnezeu purtător sfânt, aim mărturisitorul! :Cel credincios se teme, cel temător smereşte, cel smerit se face blând, cel blând se curăţeşte, cel curat se luminează şi cel luminat Mînvredniceşte de împreuna locuirea cu irele )ristosK.

Credinţa călăuzeşte pe om la frică. "nsă care frică; 'a frica de păcat, la frica de a-' mâ#ni pDumnezeu. Cel ce are frică se smereşte, se face smerit, iar la cel smerit vine şi se sălăşluieşte Du#Sfânt. :Din ce, dar, "l vei recunoaşte, decât din blândeţe şi din smerenie şi din linişte şi din teama ândurile rele;K Când ne vom smeri, se va sălăşlui Dumnezeu înăuntrul nostru. Cel smerit se fablând. 1cela care are smerenie, acela se face şi blând, şi fără răutate, se aseamănă lui DumnezeCare zice! :"nvăţaţi de la ine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi ăsi odi#na sufletelvoastreM 6atei ==, @B7.

Când omul devine blând se curăţeşte. Cum se curăţeşte; De păcate, căci înăuntrul celui blâ

sălăşluieşte Dumnezeu, Cel care odi#neşte în inimile celor blânzi şi le curăţeşte şi le luminează



razele Du#ului Sfânt. Cel luminat se învredniceşte de împreuna-locuirea cu irele )ristos, adidobândeşte draostea, care Draoste e Dumnezeu. Căci Mcine rămâne în draoste, în Dumnezrămâne şi Dumnezeu în elM.

ie ca 8arul Preasf#ntului /u8 să lumine)e sufletele, cu7etele şi inimile noastre, astfel înc#t cunoaştem cum stăm, cum um$lăm, ca să nu um$lăm ca neînţelepţii, precum ne spune apostolul nu ca cei neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpăr#n timpul1.

Deoarece zilele sunt puţine, să ne facem şi mai înţelepţi şi să-' iubim pe Dumnezeu pentru a-' avalături de noi şi aici, în viaţa aceasta trecătoare, şi dincolo, în cea veşnică. 1min.

Dîn 1Călător spre cer I =iaţa şi preicile fericitului ilotei Kerva[osH, Eitura >iserirtooGă, *leGanria, 2662

P"rintele 6asile -ordon ) Predic" la Duminica I dup" !usalii ) a tuturor Sfinţilor



'a marea trecere a praului dintre viaţa pământească şi veşnicie, dacă vom fi rânduiţi în ceadrepţilor, sufletele noastre, însoţite de Sfinţii îneri, se vor bucura de marea întâlnire în ceruri Dumnezeul 0reimic! 0atăl, iul şi Sfântul Du#, cu Sfânta ecioară aria, cu toţi sfinţii, cu părinşi strămoşii noştri, cu toţi cei drai care s-au săvârşit mai înainte de noi.

1ceasta este, credem, cea mai mare fericire a *aiului! să te întâlneşti şi să comunici, faţă către facu vieţuitorii Cerului, cunoscuţi sau necunoscuţi înainte. Căci, aşa cum ne învaţă Scripturţ şi +ărin%isericii, după moartea noastră cu trupul noi nu încetăm să fim persoane, care văd, aud, vorbesc.

Cum va fi dincolo vorbirea, auzul, vederea, este un lucru de taină, a cărui cunoaştere ne va fi dadoar după plecarea de aici. Căci zice Sfântul 1postol +avel! :1cum vedem ca prin olindă, #icitură, atunci, însă, faţă către faţă& acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplinK Cor. =?, =@7.

Crezând, astfel, în această mare întâlnire, nădăduim să-i vedem, în lumina +reasfintei 0reimîmpreună cu aica Domnului, pe toţi sfinţii rânduiţi de %iserică în calendarele noastre şi pe care nîi pomenim cu toată cuviinţa! îneri, prooroci, apostoli, mucenici, cuvioşi, ierar#i ş.a., adeverindu-în faţa oc#ilor noştri spusele psalmistului! :inunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi9K 6+salm G?G7.

0imp a-i vedea şi a vorbi cu ei va fi din belşu! veşnicia nu este în nici un fel supusă vreunceasornic, nici ameninţată de venirea serii, căci :ziuaK ei este fără de sfârşit, fiind :neînseratăK, cufrumos se eprimă cărţile noastre de slubă! :5iua cea neînserată a "mpărăţiei...K.

1ceastă :ziK numită de părintele apostolic %arnaba :a optaK 6/pistola T(, B7, este descrisă astfel părintele Dumitru Stăniloae! :(iaţa viitoare va fi o duminică fără de sfârşit sau paradisul reăsites#atoloia inauurată, clipa aurorii cu al ei minunat deodată şi lumina fără asfinţit a zilei a opta care Dumnezeu va fi totul în toate...K 6Domatica, $$$, G7.



are bucurie, iubiţi fraţi, vom trăi, astfel, întâlnind pe aica Domnului, pe Sfântul $o%otezătorul, pe Sfinţii 1postoli, dimpreună cu toţi ceilalţi sfinţi despre care citim atâtea lucruminunate în Sfânta Scriptură şi în (ieţile Sfinţilor.

%ucuria va fi sporită, însă, de întâlnirea cu sfinţi de care n-am mai auzit, dar a căror vedere vconstitui pentru noi o surpriză aparte a zilei a A-a. Căci este pe înţelesul oricui că în calendar nu su

cuprinşi toţi sfinţii bine plăcuţi lui Dumnezeu, ci doar un număr limitat al lor./i bine, la sfinţii necunoscuţi s-au ândit +ărinţii %isericii când au fiat în calendar şi o duminică tuturor SfinţilorK, duminica de astăzi, întâia după *usalii. /ste o sărbătoare comună a tutursfinţilor ale căror nume şi urme s-au pierdut, s-au uitat, sau au rămas neînreistrate şi necunoscute

*şe)area acestei pomeniri înată upă Jusalii nu s-a făcut, însă, la înt#mplare umne)eieşnoştri Părinţi au voit să arate că Po7or#rea Preasf#ntului /u8 a lucrat prin *postoli nişlucruri at#t e mari, înc#t a sfinţit şi a înţelepţit pe cei e un aluat cu noi, auc#nu-i, prin +isuAristos, la /umne)eu pe unii prin mucenicie şi s#n7e, pe alţii prin trăire şi viaţă virtuoas

/u8ul "f#nt săv#rşin, astfel, fapte minunate, mai presus e fire.

+omenirea sfinţilor necunoscuţi în această duminică nu eclude, fireşte, cinstirea celor cunoscuDe aceea, calendarul nu zice :duminica tuturor sfinţilor necunoscuţiK, ci, simplu, :a tuturSfinţilorK, pentru că ei nu pot fi despărţiţi! toţi au vieţuit şi luptat pentru un sinur )ristos. Cinstirlor este mult şi bine plăcută Domnului, noi urmând îndemnul proorocului David, psalmistu:'ăudaţi pe Domnul întru sfinţii 'ui9K 6+salm =F>, =7.

ărturisim, în consecinţă, cu durere sfâşietoare, că mare reşeală săvârşesc acei fraţi ai noştri, aş

numiţi :sectariK, care nu cinstesc pe sfinţi pe motiv că prin pomenirea lor s-ar micşora înc#inaradusă lui Dumnezeu. 4ici vorbă de aşa ceva.

Dumnezeu nu este sinur, izolat. /l este un Dumnezeu al comuniunii şi draostei, de-a puruînconurat de îneri şi sfinţi. De aceea psalmistul ne îndeamnă să-' lăudăm întru sfinţii 'ui. pentru că +ărinţii %isericii celei nedespărţite au prevăzut rătăcirile sărmanilor sectari de astăzi privire la cinstirea sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi, au redactat un document bazat pe învăţătuScripturii, încă din anul A, la Sinodul al ($$-lea ecumenic.

*edăm un frament din el! Boi p$im u&intele +omnului, u&intele apostoleşti şi prooroeş

prin are am în&$"at s$ instim şi s$ prea m$rim, mai înt'i pe ea u ae&$rat $s$toare +umneeu, pe s%intele puteri în#ereşti, pe apostoli, pe prooroi, pe martirii ei m$ri"i, pe s%inp$rin"i purt$tori e +umneeu şi pe to"i !$r!a"ii ei s%in"i şi s$ erem mi*loirea lor. Cine nm$rturiseşte $ to"i s%in"ii ei are au pl$ut lui +umneeu, at't ei inainte e le#e, 't şi ei su! ar, sunt &renii e inste up$ trup şi up$ su%let, ori nu %a ru#$iuni $tre s%in"i, s$ %anatema= (Cu&'ntul BanatemaD, amintim, înseamn$ Blep$at, !lestematD)D.

4e înăduim o întrebare acum! cunosc fraţii sectari această #otărâre a %isericii celei una, care nu enumită atunci nici ortodoă, nici catolică, nici protestantă, ci, simplu, %iserica, mamă a tuturo



inclusiv a :bisericilorK rupte din ea astăzi; Credem că nu. De aceea, ne revine nouă, drecredincioşilor, datoria de a face cunoscută învăţătura cea dreaptă, potrivit Scripturii şi +ărinţilor.

2 dată cu aceasta, ne vom strădui să trăim în conştiinţa că, atunci când vom părăsi acest pământ, vom întâlni la udecată nu numai cu Dumnezeu ci şi cu sfinţii, căci /l va ţine seamă de mărturiile latunci când va :cântăriK faptele noastre. Sfântul 1postol +avel o spune lămurit! :4u ştiţi oare sfinţii vor udeca lumea;K 6$ Cor. G, @7.

$ar dacă, în viaţă fiind, i-am cinstit şi le-am imitat virtuţile, ne vom învrednici să fim şi noi în cealor, fericiţi să-i cunoaştem pe fiecare în parte, să vorbim cu ei, să ne minunăm de vederea c#ipullor de cerească frumuseţe.

+entru împlinirea acestei doriri, vieţuirea noastră trebuie să se asemene cu a lor. Căci spre sfinţensuntem c#emaţi de ântuitorul $isus )ristos! :iţi desăvârşiţi, precum şi 0atăl vostru Cel ceredesăvârşit este9K 6atei F, IA7.

Spre imitarea virtuţilor ne îndeamnă Sfinţii 1postoli! :iţi mie următor, precum şi eu sunt l

)ristosK 6$$ Cor. ==, =7 şi urmaşii 1postolilor, Sfinţii +ărinţi! :Dacă-i iubim pe sfinţi, să-i imităm...

"n rădina Domnului nu sunt numai trandafirii martirilor, ci şi crinii fecioarelor, iedera soţilovioletele văduvelorK - zice, de eemplu, ericitul 1uustin.

Şi lucru minunat, această imitare ne creează obişnuinţe evlavioase, în vorbă, ândire, faptmanifestări. $ar obişnuinţa nu ne va fi doar ca o :a doua naturăK cum adesea se spune, cu oarecaomenească dreptate, ci ne va modela propria natură, zidită de Dumnezeu.

Căci sfinţenia nu este ceva impropriu omului sau adăuat, ci împlinirea umanului, cum atât dinspirat a zis 4ic#ifor Crainic. +ar în clipa morţii, spune, potrivit învăţăturii >isericii, părinte"erap8im Jose D53!-5'2, sufletul nostru se află pe sine în mi4locul altor spirite, $une şi rel+ar el înclină spre cele cu care a o$#nit mai multă asemănare în u8, iar acă încă in trupfost su$ influenţa vreunora intre ele, apoi cu acelea va şi răm#ne la ieşirea in trupH D"ufletupă moarte, *postol \.

Cât de preţios este, iubiţi fraţi, acest avertisment9 1 noastră este, aşadar, aleerea şi voinţa, cu ce fde persoane vrem să ne asemănăm şi să ne întâlnim la trecerea praului! cu cele luminate, sfinţii sDoamne păzeşte, cu cele întunecate, diavolii9

2 dată cu aceasta, să ne întrebăm! voim să ne vedem părinţii, strămoşii, sau să nu-i mai vedeniciodată; *ăspunsul se află în totala noastră libertate de aleere9 De aceea, în ziua de azi 6şi toate zilele7 să zicem cu evlavie! toţi Sfinţii 6cunoscuţi şi necunoscuţi7 ruaţi-vă lui Dumnezpentru noi, să ne învrednicim a fi asemenea vouă. 1min.



Predici la Duminica tuturor Sfinţilor: 2r"irea cuv$ntului lui Dumnezeu #n adev"r şi iuire #faţa vuietului de minciuni ale am"gitorului: ;A zis Dumnezeu s" nu curveştiC Dar oare nu vec" toat" lumea face aceastaCB. De ce alegem tulurarea diavoleasc" #n locul fericirii Sfinţilor

M/ste o ofensivă şi o luptă în lumea întreaă ca să se poată căsători bărbaţi cu bărbaţi şi femei

femeiEK

1r#im. 4ic#ifor )oria 6$aşi7 - +redici în Duminica tuturor sSfinţilor

0ranscriere parţială a cuvântului +ărintelui 4ic#ifor )oria din @>=?!

QER ulte dureri, aici, pe pământ, avem a duce, pentru că durerea şi bucuria sunt împletite, ducum împletite sunt binele şi răul şi adevărul şi minciuna. Şi Pudecata cea înfricoşătoare esînfricoşătoare pentru că va fi un moment în care toate acestea se vor despărţi ca într-o dureroasă, dnecesară operaţie c#iruricală în care, pentru a trăi omul, trebuie să-i tai tumoarea sau deetul spiciorul, pentru a trăi omul între. (a fi un timp în care răul şi binele se vor despărţi şi cei care ales să creadă mai mult cuvântul amăitorului vor cunoaşte până la sfârşit minciuna acestei aleeDar încă din viaţa aceasta vedem că omul nu poate să mai iasă din ceea ce a ales. (edem pe uncare a ales să mintă sau să ucidă şi vedem pe c#ipul lui mânie şi înfricoşare şi c#ipul lui este aproade evitat şi aduce tulburare în milocul lui. (edem pe altul că a început să bea, din mândrie, drefuzul de a-şi cere iertare sau de a-şi înţelee rătăcirea şi băutura i-a uscat mintea şi este tulburătşi ocolit de oameni şi, pe cât de poate, îl evită cu toţii şi poartă această tulburare în sufletul lu(edem pe altul tulburat de patima curviei sau de fel de fel de alte patimi şi câtă suferinţă produc ur.



Sfinţii au fost cei ce au purtat, în privirea lor, în mărturia lor, c#ipul păcii şi al adevărului şi curade a mărturisi acest adevăr până la capăt, pentru că acest adevăr li s-a descoperit a fi însăşi (iaţa. sfinţii au fost fericiţi în aleerea lor.

1deseori, când spui unei tinere sau unui tânăr în ziua de astăzi! XCum ar face Sfânta +arasc#iva locul tău;Y, vedem că se scutură şi spun! XDar eu nu vreau să fiu ca Sfânta +arasc#iva9Y Dar de c

îţi înc#ipui că Sfânta +arasc#iva a fost vreo nefericită, pentru că nu a mers în discotecă precumeri tu sau că nu a minţit sau că nu a clevetit cu uşurinţă precum faci tu; Sufletul tău este c#inutulburat şi fără nădede în momente de criză de viaţă. $ată, al Sfintei +arasc#iva a fost netulburataceastă putere pe care a cunoscut-o în viaţa ei s-a transmis până şi în trupul ei, care ne-a rămas sfinte moaşte, vădire a nestricăciunii şi a adevărului aleerii ei.

Când, din mulţime, o femeie $-a spus ântuitorului! ericit pântecele care 0e-a purtat şi sânii la caai supt, ântuitorul a spus! Da, aşa este. ericită a fost aica Domnului că a crezut cuvântul lDumnezeu până la capăt. Dar adauă ântuitorul! ericiţi sunt toţi cei care, asemenea ei, vor crecuvântul lui Dumnezeu până la capăt, îl vor trăi şi-l vor mărturisi, îl vor păzi pe el.

$ată, dacă 1dam a lepădat cuvântul lui Dumnezeu H Să nu uşti din pomul acesta, căci, dacă vusta, vei muri H unirea omului cu Dumnezeu în persoana ântuitorului nostru $isus )ristos se fanumai după ce un om, aica Domnului, a avut puterea să spună lui Dumnezeu! $ată roabDomnului9 ie mie după cuvântul tău, atunci când înerul i-a vestit aicii Domnului #otărârea, volui Dumnezeu ca "nsuşi Dumnezeu Cel adevărat să Se nască din pântecele ei. Şi astfel, omuneputincios a urma sfinţeniei Domnului, să poată, întărit de "nsuşi )ristos, Cel Ce a vieţuit pământ, să urmeze şi să creadă şi să se sfinţească el însuşi.

QER... "finţii ne c8eamă şi pe noi să împărtăşim aceeaşi fericire cu ei fericirea e a cree cuv#ntlui /umne)eu şi e a fi noi înşine martori, prin viaţa noastră, c# /umne)eu lucrea)ă, şi lucrea)smerit: L 1m înţeles atunci că şi noi, asemenea sfinţilor, împărtăşim făăduinţa datâ de )ristos! :$ată, /u sucu voi până la sfârşitul veacurilorK.

Şi )ristos fiind cu noi, dacă noi păzim cuvântul lui Dumnezeu-Cuvântul, împărtăşim această putede viaţă dătătoare, ca să nu ne lăsăm amăiţi de nici o minciună.

1stăzi, multe ştiri şi multe pofte se războiesc cu noi şi ne vuiesc la urec#i, asemenea voamăitorului în *ai! oare a zis ântuitorul aici şi pe dincolo;

Jare a spus +umneeu s$ nu mint +ar a$ "i-e mai lesne s$ iei un ser&iiu aşa sau s$ ai proopseal$ în %elul aesta, e mai înseamn$ o miniun$ la noianul e miniuni in întrea#lume :au? nu &ei 't$ miniun$ este în lume

< is +umneeu s$ nu ur&eşti +ar oare nu &ei $ toat$ lumea %ae aeasta >i $ e e rîn ilele noastre s$ te $s$toreşti %$r$ s$ %i unosut po%ta trupului, împlinit$ u neruşinare



Jare a spus +umneeu s$ nu uii +ar '"i in Epoporul nostru rept-sla&itor reştinD, ' %emei nu şi-au uis proprii opii în p'nteele lor

1 mărturisi pe Dumnezeu nu înseamnă numai a spune :Cred într-Jnul Dumnezeu 0atăl 1totţiitoruînseamnă să şi păzim Cuvântul 'ui, nu doar să pretindem că îl credem, ci şi să îl trăim în vianoastră, şi atunci şi viaţa noastră se va sfinţi şi noi vom fi mărturisitori ai adevăratului Dumnezeune vom sfinţi.

Şi privirea noastră va deveni asemenea sfinţilor, aducătoare de pace, nu de tulburare.

Se întâmplă să cunoşti probabil un om întâia oară, într-un compartiment de tren sau în altă parte şiată, de prima oară îl :miroşiK după cum se mişcă, după cum se aşază, dacă e un om care iubeşminciuna sau adevărul, dacă e un om care iubeşte sfinţenia sau doar mărturiseşte că o iubeşte, dar realitate vicleneşte poate c#iar în inima lui, faţă de el însuşi.

Cuvântul de astăzi pe care ni-l dau sfinţii este cuvântul lui )ristos! :Ce este da, da. Ce este nu, nu1cest cuvânt să îl purtăm cu noi toată viaţa noastră.

+răznuirea tuturor Sfinţilor să fie pentru noi încredinţare că toţi sfinţii sunt cu noi atunci când ntrăim asemenea lor, în adevăr şi iubire. +entru că adevărul fără iubire poate să ne îndreptăţească audeca pe celălalt, a-l prioni, a-l osândi în reşeala lui.$ubirea fără adevăr ne duce la un sentimentalism diluat în care credem că îl iubim pe celălalt, darîndreptăţim în moartea lui şi în boala lui.

Să învăţăm în această zi să auzim Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l păzim pe el.

1 fost o vreme prelunită în timpul comunismului H în care cu frică purtai o carte de ruăciuni casă sau o %iblie. $ar cuvântul de ordine era că Dumnezeu nu mai are ce căuta în casele şi sufletele noastre, că Dumnezeu nu eistă H ca o robie babilonică prin care ne-a dat Dumnezeu trecem. De ce; 4u ştim. +oporul nostru dreptcredincios a născut oameni sfinţi care au sfinţit acepământ, şi totuşi iată că ne-a dat Dumnezeu să trecem prin aceasta. Şi au murit cei ce mărturiseaceste minciuni şi astăzi ştim că Dumnezeu eistă, ştim că Dumnezeu lucrează împreună cu noi. ne dea Domnul să şi trăim aceasta9

Să dea Domnul să avem toate cuvintele noastre presărate cu sarea adevărului şi a draostei. 4umîn acest fel vom putea fi cu adevărat liberi. 1ltminteri, siur că omul este liber, e liber să-şi ucid

copiii săi sau să-şi ucidă vrămaşii, e liber să clevetească şi să bârfească şi să defăimeze pe fratesau vecinul său H sau prin ziare sau la televizor - e liber să curvească, să se îmbete, dar libertataceasta nu-l duce spre sfinţenie sau spre Dumnezeu, nu-i dă fericirea sfinţilor, ci-i dă tulburarea neliniştea diavolească, pentru că a crezut cuvântul diavolului mai mult decât cuvântul Dumnezeu.

(edem şi astăzi împletite în urul nostru adevăr şi minciună şi ştiri contradictorii. ulţi dintdumneavoastră ştiţi comunicatul +ărinţilor noştri ierar#i ai Sinodului itropoliei, cu câtă dorinţăcu câtă luptă ca ceea ce va să se pună înainte spre votarea Constituţiei să fie spre slava l

Dumnezeu, astfel ca familia să nu mai fie prionită şi căsătoria să fie aşa cum a lăsat-o Dumneze



intre bărbat şi femeie. +entru că este o ofensivă şi o luptă în lumea întreaă ca să se poată căsătobărbaţi cu bărbaţi şi femei cu femei, amintindu-ne parcă de cuvântul dumnezeiescului +avel că*omani! :+entru mândria lor i-a lăsat Dumnezeu în tulburarea minţii lor, săvârşind păcatul şi luânplata neleiuiriiK.

$ată că trăim, miraţi, într-o lume ce a cunoscut cuvântul creştin şi cuvântul ortodo, aceastulburare ce stă împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Şi cei ce aveţi copii tulburaţi de asemen

ânduri, cei ce sunteţi puşi să mărturisiţi aceasta, să înţeleeţi şi să spuneţi copiilor voştri! 4iândul tău lăuntric nu este al tău, ci al diavolului, al amăitorului9 4ici ceea ce se spune în presă sla radio sau printr-o votare a Constituţiei că se pot căsători bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie neste MştireaK pe care o auzi de la Dumnezeu, ci de la diavol.Să învăţăm să ascultăm drept cuvântul lui Dumnezeu şi să ascuţim urec#ea noastră ca să putem înadevăr să ne sfinţim viaţa noastră. Şi în aceste zile, când alte nenorociri bat la poarta sufletulnostru, cum şi de la începutul lumii au bătut, să putem să luăm aminte şi asemenea ar#an#eluli#ail să putem să spunem prin viaţa noastră! :Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminteK.

Şi eu vă îndemn să luăm aminte cu toţii ce cuvânt credem, ce cuvânt lucrăm în sufletul nostr

iecare dintre dumneavoastră să citească Sfânta Scriptură, 4oul 0estament, să cunoască porunclui Dumnezeu şi să înţeleaă că ele sunt dătătoare de viaţă. 1şa cum avem indicatoare H dacă vreasă mer la +aşcani, am o săeată, pe acolo e +ascaniul9 0ot astfel este cuvântul lui )ristos /van#elie, este săeata lui )ristos care îmi arată! (rei viaţaă; (rei fericire; (rei adevăr; eri acolo9 4u crezi aceasta; /şti liber s-o iei la dreapta. /şti liber s-o iei la stâna. +oţi să te întorci. Diată, prin sfinţii care au trăit pe pământ, /u îţi descopăr că nu vei cunoaşte nici viaţă, nici fericirnici adevăr, ci minciună şi întristare şi întristarea aceasta o vei împrăştia şi în urul tău şi tulburaraceasta o vei împrăştia în urul tău. Şi dureros o vei duce9

Spune Dumnezeu Qprin oiseR! M1m pus înaintea ta binele şi răul, Qviaţa şi moarteaR. 1lee binele+răznuirea tuturor Sfinţilor ne c#eamă şi pe noi astăzi să aleem %inele, să aleem (iaţa şi sămărturisim. Ca să avem părtăşie cu sfinţii, ca să avem bucurie cu sfinţii, ca şi noi să trăim vianestricăcioasă şi fără de moarte.

Dumnezeu să ne aute, iubiţi credincioşi, în aceste zile binecuvântate H pentru că Dumnezeu ne-a dsă fim împreună în %iserică, ne-a dat să auzim Cuvântul 'ui, ne-a dat timp să vedem poruncile 'une-a dat puterea să ne bucurăm de ele - să mulţumim lui Dumnezeu că am fost împreună la 0ainSfintei 'itur#ii, că ne putem împărtăşi împreună din 0rupul şi Sânele 'ui şi că, iată, faptele

mărturiile sfinţilor fericiţi ne stau înainte ca o c#emare! 1leeţi (iaţa, aleeţi %inele şi înmulţputerea lui Dumnezeu pe pământ făcând voia 'ui. 1m rostit cu toţii 0atăl nostru şi am spus aco:acă-se voia 0a, Doamne9K Să ne ruăm pentru aceasta, să trăim cu dreapta înţeleere şi mai alsă ne ruăm ca 'umina lui Dumnezeu să strălucească în sufletele tuturor oamenilor, pentru ca toţi aleaă 1devărul, toţi să înţeleaă Cuvântul 'uiK.

QER

0ranscrierea predicii +ărintelui 4ic#ifor )oria din @>== 6ăn. %ucium7!



M+reacuvioşi părinţi, preacuvioase maici, iubiţi credincioşi şi credincioase în această zi de duminiccea dintâi după +oorârea Du#ului Sfânt, proslăvim pe cei ce întru dreapta credinţă s-au silit înşişi şi au moştenit "mpărăţia Cerurilor, după cum spune /van#elia pe care am ascultat-o astăzcăci toţi cei ce au lăsat cele ale lumii şi ale poftelor lor pentru )ristos vor lua însutit şi "mpărăţCerurilor. +omenirea de astăzi, pe care o facem, a sfinţilor care au bineplăcut lui )ristos, nu esdoar o comemorare, nu este doar amintirea unor fapte strălucite de biruinţă sau a unor aleeri dreppe care le-au făcut în viaţă, ci este un dialo dinamic pe care îl avem cu sfinţii lui Dumnezeu. /ste

proslăvire a lor şi o înc#inare pe care o facem, totodată. /i s-au sfinţit pe ei înşişi în Du#ul Sfânt, Care '-au cunoscut din această viaţă şi Care S-a sălăşluit întru ei şi nu întâmplător îi numim cuvioşi :purtători de Du#K, pentru că Du#ul Sfânt este Cel Care sfinţeşte şi îl face pe om asemănăt'ui, asemănător lui Dumnezeu, asemănător Du#ului Sfânt. 1celaşi Du# Sfânt întru Care am trăit această viaţă, în 1celaşi Du# Sfânt şi după moarte.

/i sunt alături de noi, întăresc ruăciunile noastre, dar şi dorul nostru de a ne asemăna lor, dedobândi Du#ul Sfânt. 'upta noastră de a petrece în Du#ul Sfânt, în Dumnezeu, este o c#emare măsura în care simţim că Dumnezeu ne iubeşte. Dumnezeu ne c#eamă precum i-a c#emat pe sfinpurtători de Du# să cunoaştem adevărata pace şi adevărata siuranţă pe care ne-o dă paza pe care

ne-o dă în această lume, căci spune că nici un fir de păr din capul vostru nu se va clinti fără ştire0atălui eu. Sfinţii sunt cei ce au crezut toate cuvintele Sfintei Scripturi, pe care Du#ul Sfânt ledescoperit oamenilor, toate cuvintele pe care le-a spus Domnul nostru $isus )ristos, pe care ledescoperit 1postolilor, ca şi noi să petrecem în viaţa veşnică.

"ncepem apropierea noastră de Dumnezeu lepădându-ne de toate poftele amăitoare, de ânduri câşti şi de invidie, nedreptăţi şi ucideri. $ar scopul nostru este mult mai mult decât atât.

"f#ntul "erafim e "arov spunea ucenicilor săi Creeţi-mă, iu$iţilor, postul, ru7ăciune

prive78erile, milostenia, toate sunt $une şi toate sunt e folos, ar nu ele sunt scopul vienoastre creştine. @u ele sunt scopul luptei noastre, ca să ne esăv#rşim în nişte nevoinţe. Caevăratul scop este o$#nirea /u8ului "f#nt.H

Şi putem să ne întrebăm atunci! bine, dar ce înseamnă dobândirea Du#ului Sfânt; Cum recunoaştecă am dobândit Du#ul Sfânt sau că Du#ul Sfânt S-a apropiat de noi sau că petrecem, în linii mari, Du#ul Sfânt; Cum recunoaştem că sfinţii au fost purtători de Du# şi au fost întru Du#ul Sfânt; Cuse manifestă aceasta întru noi, dincolo de o anume pace, dincolo de o anume siuranţă pe careavem;

Du#ul Sfânt c#eamă pe om, în primul rând, prin toate cuvintele pe care Domnul nostru $isus )ristle-a descoperit, prin toate cuvintele Scripturii. Du#ul Sfânt c#eamă pe om atunci când omul înţelesă slăvească şi să cunoască pe Dumnezeu în tot ceea ce trăieşte, în creaţia pe care Domnul a pusatât de desăvârşită şi de plină de boăţie în urul nostru, atunci când Domnul vorbeşte inimii şi îi dputere sufletului să împlinească poruncile lui Dumnezeu şi lucrarea iubirii fată de aproapele. Du#Sfânt lucrează aşa cum a lucrat în sfinţii Săi! prin desăvârşirea iubirii faţă de toţi ceilalţi. +entru cnici unii dintre noi, păcătoşi sau slăbănoi, nu ândim vreodată, apropiindu-ne de moaştele sfinţilcă am putea fi respinşi, că am putea fi dispreţuiţi pentru păcatele noastre, ci toţi credem că sfinţii "nsuşi Dumnezeu caută mai derabă la pocăinţa adevărată a sufletului nostru, la dorinţa noastră de

ne sfinţi, de a înfăptui binele şi la înţeleerea că tot păcatul este o minciună care ne depărtează n



numai de Dumnezeu, ci şi de noi înşine, pentru că ontoloic omul caută binele şi caută apropierde Dumnezeu şi nu poate să nu fie aceasta, odată ce 0atăl nostru este Dumnezeu.

Cerându-$ cuvânt de învăţătură pentru ruăciune ântuitorului, 1postolii au primit acearuăciune, pe care toţi o învăţăm de mici copii! 0atăl nostru Carele eşti în ceruri. +utea să ne învesă spunem XDumnezeul nostru Care eşti în ceruriY sau XStăpânul nostru Care eşti în ceruriY sXai-marele nostruEY& nimic din toate acestea, ci 0atăl nostru, ca să înţeleem că aşa cum, în c#

firesc, copilul recunoaşte vocea tatălui, are încredere în draostea tatălui şi în tată întru toate, intvoia tatălui, tot astfel şi noi. De ce se lasă copilul în voia tatălui; +entru că ştie că tatăl îi vradevăratul bine, că tatăl îl iubeşte. De aceea şi Dumnezeu, când ne vesteşte! Să nu minţi, să nu fusă nu curveşti, să nu fii mărturie mincinoasă, prin toate acestea ne arată calea prin care putemfericiţi, ne arată ce să facem ca să nu ratăm fericirea pe care ne-o dorim.

+ată, c8intesenţa tuturor poruncilor este iu$irea pe care /umne)eu ne-o cere, faţă e /umne)eTatăl nostru, faţă e /umne)eu +isus Aristos, Cel Ce "-a 4ertfit şi "-a în7ropat, faţă /umne)eu /u8ul "f#nt, Cel Ce "e sălăşluieşte în inimile celor ce cre şi-B iu$esc pe Euc#nu-i la nestricăciune.

Sfintele moaşte sunt trupuri ale sfinţilor care s-au pătruns de nestricăciunea Du#ului Sfânt, care devenit nestricăcioase, după cum nestricăcios Dumnezeu este şi noi ne înc#inăm şi le sărutăm ştiincă luăm putere şi că în ele ne întâlnim cu "nsuşi Dumnezeu, că-' cinstim pe "nsuşi Dumnezeu. use poticnesc în aceasta şi spun! XCum puteţi să sărutaţi nişte oseminte;Y 4oi nu sărutăm nişoseminte, ci trupurile, de cele mai multe ori neputrezite, ale celor care într-atât s-au umplut Du#ul Sfânt, încât Du#ul Sfânt îi proslăveşte şi după moarte. Sărutând moaştele lor, noi ne întâlnicu Du#ul Sfânt, cinstim pe sfântul care s-a nevoit, cinstim Du#ul Care i-a sfinţit.

/e c#te ori cinstim pe sfinţii lui /umne)eu şi-i c8emăm în ru7ăciune, e at#tea ori cinstim p/u8ul "f#nt, pe <nsăşi Treimea, Care lucrea)ă în noi prin sfinţi, prin cei ce au o$#naevărata pace şi lumină lăuntrică şi cei care ne vestesc intru smerenie şi ra7oste căile l/umne)eu.

Du#ul Sfânt, aşa cum mărturisim şi în Crez, a lucrat în lume prin prooroci. 1 lucrat încă de întemeierea lumii, ni se spune că era deasupra apelor, Du# de viaţă făcător, de aceea noi spunem"mpărate Ceresc, ânâietorule, Du#ul 1devărului şi Dătător de viaţă în lume. Dar, iată, Du#Sfânt lucrează acum, după +ătimirea, "nvierea şi "nălţarea la cer a Domnului nostru $isus )ristos cîmplinind lucrarea sfinţitoare care ne este nouă c#emare, ne este nouă cu putinţă după

ântuitorul a sfinţit firea umană, înălţând-o de-a dreapta 0atălui.

"n Du#ul Sfânt noi înşine suntem c#emaţi precum sfinţii să trăim, învăţând să trăim cuvintele casunt #idul cel adevărat al vieţii nostre, învăţând să nu mai cedăm poftelor care ne #ărţuiesînvăţând să ne luptăm cu ele. De multe ori oamenii aduc în spriinul unor păcate faptul că Xaşa simţitY! să curvească sau să mintă sau să se lăcomească întru toate. Şi toate aceste simţiri susimţiri ale omului căzut, ale lor, dar sunt simţiri ale bolii, precum cel bolnav de ficat simte nevoia doarmă mult mai mult, dar omul sănătos ştie că adevărata fericire nu este să dormi =F ore pe zi, ci te bucuri lucrând, să te bucuri autând pe celălalt, să te bucuri folosind ceea ce Dumnezeu a p

înlăuntrul tău, nu să dormi intru boală. *evărata simţire nu este a ne lăsa copleşiţi şi purtaţi



pofte ce se luptă întru noi, ci e a ne lăsa purtaţi e cuv#ntul lui /umne)eu şi e a lepăa in norice minciună şi orice u8 e stăp#nire şi e răutate şi e inviie, e a lepăa in noi oricnecreinţă şi precum sfinţii lui /umne)eu, noi înşine să ne sfinţim.

$ată, spuneam că c#intesenţa poruncilor este iubirea, ştim că Sfinţii înşişi cu iubire ve#ează în lumşi se apropie de toţi cei ce-i c#eamă pe ei întru dreapta credinţă. Să ne fie nouă prăznuirea de astăputere în plus pe care să o primim de la sfinţii lui Dumnezeu de a ne desăvârşi întru iubire, de a ier

mai curând, de a nu ne înţepeni în orolii şi iniri de tot felul, de a nu mai încerca în fel şi c#ip ne facem noi înşine dreptate şi de a ne pune la adăpost prin fel de fel de asiurări, ci să nîncredinţăm cu adevărat lui Dumnezeu, Care ştie nevoile noastre şi Care, în iubire, împuterniceşte pe noi asemenea 'ui.

Sfinţenia lui Dumnezeu lucrează în lume şi lucrează cu iubire până la firul de iarbă, până la iarbcare nu cade pe pământ fără ştirea 'ui, iubire pentru cel din urmă păcătos, pentru că scris este că nvoieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

0ot astfel cei ce se sfinţesc pe ei înşişi! nu se răzvrătesc Qdin cauzaR nedreptăţii, deşi distin bi

între dreptate şi nedreptate, nu doresc moartea păcătosului şi a celor ce fac nedreptate, ci luminarlor& dar, în acelaşi timp, nu se lasă robiţi de tot felul de mecanisme, de linuşire şi de adaptare la tfelul de viclenii şi de nedreptăţi, nu se lasă copleşiţi de asupriri şi de ameninţări de orice c#iSfântul lui Dumnezeu este mai presus de frică, mai presus de ameninţare. Ştie să distină întadevăr şi minciună, ştie să nu se lase copleşit de du#ul de stăpânire al celuilalt, dar, în acelaşi timştie că în orice ură, în orice duşmănie, el se îndepărtează de Du#ul Sfânt.

"f#ntul "iluan spune fraţilor săi călu7ări "ă nu cre)i că petrec#n în nevoinţe şi în ru7ăciuneşti în /u8ul "f#nt, at#ta timp c#t uşmăneşti pe fratele tău. Mai e7ra$ă un u8 amă7it

stăp#neşte inima ta.H Şi Sfântul Siluan, cel numit 4oul 0eolo, este primul care descoperă că adevărat criteriu nerătăcire puterea de a iubi pe vrămaşi, puterea de a nu-i urî, puterea de a nu le dori răul. +e departe, a nu ne lăsa supuşi lor, a nu ne lăsa sub puterea lor ameninţătoare, a nu-i linuşi, a nu adeveri nedreptăţile şi păcatele, pe de altă parte a nu-i urî. Sfinţii mucenici stăteau înaintprionitorilor şi-i certau pentru orbirea lor, nu se supuneau poruncilor lor nedrepte, c#iar dacă erîmpăraţi sau stăpânitori sau i#emoni, însă, în acelaşi timp, în sufletele lor nu era ură, nu se apărpe ei înşişi în alt c#ip decât mărturisind adevărul şi draostea lui )ristos.

* pră)nui pe sfinţii lui /umne)eu înseamnă a-i cinsti, a-i ferici, precum fericim pe Mai/omnului, a-i ferici pentru că au făcut ale7erea cea reaptă, a-i ferici pentru că au trecut înce aici, e pe păm#nt, au petrecut în aevăr şi iu$ire, au cunoscut puterea /u8ului "f#nt, avă)ut rept cum lucrea)ă /umne)eu în istorie, cum lucrea)ă /umne)eu în fiecare om şi nu s-alăsat poticniţi e nereptăţi şi e vră4maşii e orice c8ip. <i fericim, îi cinstim şi ştim că ei sunalături e noi, sunt între noi şi ne ru7ăm astă)i lor să ne ea puterea ca şi noi să trăim cu luaraminte, cu atenţie să nu păcătuim nici măcar cu cuv#ntul sau cu 7#nul şi în nici un c8ip cfapta. Cerem a4utorul lor, că, precum ei l-au cunoscut pe /umne)eu, şi noi să-B cunoaştem şi sştim cum lucrea)ă în lume, îi cinstim şi ne ru7ăm ca şi noi înşine să ne sfinţim, să evenim $un

şi iu$itori, petrec#n în aevăr şi în lumina lui /umne)eu.



ulţumim azi lui Dumnezeu, Cel Ce prin Du#ul Cel Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Du#1devărului, ne-a dăruit nouă să petrecem drept pe acest pământ, să cunoaştem lumina dreptcredinţeK.

IPS 2eofan: Sfinţenia şi m"rturisirea H Pr. ()tin Sturzu despre scandalul cel un alcreştinului H (ine sunt cei aleşi de pe calea #ngust"CH P"rintele Arsenie 8oca şi ultimul motiv

r"zoi: ;?iii luminii vor fi prigoniţi p$n" la sf$rşitB



Dooloia! :1stăzi, %iserica prăznuieşte roadele Du#ului SfântM

"n Duminica $-a după *usalii, numită şi Duminica :tuturor SfinţilorM, ănăstirea %ucium din $aîmbrăcată în straie de sărbătoare, şi-a serbat #ramul în prezenţa a sute de credincioşi. Sluba Sfint'itur#ii a fost oficiată de $+S 0eofan, mitropolitul oldovei şi %ucovinei, înconurat de un sobde preoţi şi diaconi, pe un podium special amenaat în curtea mănăstirii. 6E7

"n timpul slubei Sfintei 'itur#ii, $+S 0eofan l-a #irotonit întru ieromona# pe ierodiaconul Cleo%uneanu, vieţuitor al ănăstirii %ucium, şi l-a #irotesit du#ovnic pe pr. $lie Cara#iaur, contabil+rotopopiatul $aşi @. După săvârşirea Sfintei 'itur#ii, credincioşii s-au împărtăşit cu Sfintele 0aişi au primit ruăciunea de dezleare rostită de $+S 0eofan. Sărbătoarea #ramului ănăstirii %ucius-a înc#eiat cu o aapă frăţească, la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi.

:Se află printre noi şi astăzi oameni sfinţiM"n cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor după citirea Sfintei /van#elii, $+S 0eofaneplicat semnificaţiile du#ovniceşti ale sărbătorii tuturor Sfinţilor şi actualitatea mesauevan#elic.

:Cuvintele ântuitorului )ristos şi anume Ncel ce mărturiseşte despre ine înaintea oamenilor,/u voi mărturisi despre el înaintea 0atălui eu Celui din CeruriU sunt cuvintele rânduite de %iserisă fie rostite astăzi la Dumnezeiasca 'itur#ie, în Duminica Ntuturor SfinţilorU pentru ca oamenii înţeleaă că toţi cei botezaţi în numele Sfintei 0reimi sunt c#emaţi să-' mărturisească pe Dumnez0atăl Cel din Ceruri, să nu se ruşineze de numele 'ui şi să intre în aureola de #ar a iubirii universaadică în taina cea mare a sfinţeniei. *stă)i, >iserica pră)nuieşte roaele /u8ului "f#nt po7or#t )iua Cinci)ecimii asupra lumii şi săm#nţa <mpărăţiei Cerurilor altoită prin puterea /u8ul"f#nt pe inima $ineplăcuţilor lui /umne)eu.

Dar aura sfinţeniei, desăvârşirea în Du#ul Sfânt, dobândirea #arului nu aparţin doar sfinţilor altădată, ci Dumnezeu este 1celaşi ieri, azi şi în veci, iar Du#ul Sfânt se revarsă şi astăzi peste lumunde ăseşte loc potrivit pentru sămânţa /van#eliei. "e află şi printre noi oameni $ineplăcuţi l/umne)eu, acei st#lpi e foc care atin7 cerul prin smerenia lor, prin ne4uecata lor, prru7ăciunile lor neîncetate şi atorită cărora lumea nu cae în nefiinţa şi neantul in care a fo



ausă la eGistenţă. ântuitorul )ristos identifică în /van#elia de astăzi stările du#ovniceşti prcare omul devine părtaş sfinţeniei încă din această lume, şi anume mărturisirea lui Dumnezeu şnumelui 'ui indiferent de consecinţe, iubirea faţă de Dumnezeu mai presus de orice şi asumarcruciiM, a subliniat $+S 0eofan.

'a finalul Sfintei 'itur#ii a urmat cuvântul stareţului ănăstirii %ucium, protos. $rineu %ălan, caa mulţumit "nalt +reasfinţitului 0eofan, preoţilor şi credincioşilor pentru prezenţa şi împreun

ruăciune.3iarul de Iaşi RP"rintele (onstantin Sturzu: Scandalul cel un

"n mod curent, imainea creştinului practicant 6nu doar declarat7 este asimilată cu cea a unpersoane cuminţi, de o moralitate mai presus de îndoială, bun cetăţean, locatar de bloc liniştit, colamabil şi politicos, pensionar iubitor de rădina sau şofer conducând eemplar în trafic,bun de pîn tot felul de comitete şi invidiat pentru familia frumoasă, evitând mitinurile de protest şi inapetenţa pentru orice eveniment ce ar putea fi supus oprobriului public.

'a o privire superficială, cam aşa s-ar părea că stau lucrurile. Dacă însă privim mai îndeaproapScriptura şi toată literatura a#iorafică, avem toate şansele ca portretul robot creionat mai sus să se reăsească întocmai la nici unul dintre ucenicii lui )ristos. +entru că da, creştinul are o seamă calităţi între care se numără şi cele enumerate mai sus, dar care sunt McreştineştiK doar în anumicircumstanţe. +entru că dacă locatarul cel liniştit se izolează între pereţii camerei sale, imperturbabla cearta care se aude de la etaul doi, acolo unde se petrece o adevărată dramă enerată de un taalcoolic şi o mamă îndurând bătăi de la soţul ei, toate sub privirile terorizate ale copiilor acestoratunci el nu se mai poate numi creştin. Dacă acel cole îţi spune, pe un ton cât se poate de amabde altfel, că nu-ţi împrumută, spre a fotocopia, cursurile de pe care urmează a învăţa la eame

atunci nici el nu-şi merită numele de creştin. După cum nu se poate numi creştin pensionarul iubit6şi înriitor7 de spaţii verzi care afuriseşte pe ţâncii care îndrăznesc, în oana lor copilărească, strivească preţioasele fire de iarbă. 1 fi creştin înseamnă mult mai mult decât atât.

Dacă pentru a da epresie adevărurilor de credinţă, domatica apelează la formulări antinomice 6enul M$isus )ristos este şi Dumnezeu şi omK, deşi se încalcă astfel principiul terţului eclpostulat de loică7, pentru a caracteriza viaţa creştinului în şi faţă de această viaţă nu putem evenunţurile paradoale. Şi cel mai bine este sintetizată atitudinea paradoală a creştinului faţă lume în predica de pe munte a ântuitorului 6la atei, capitolul F7, care abundă de îndemnuri enul! M%inecuvântaţi pe cei ce va blestemăK 6atei F, II7 sau MCelui ce voieşte să se udece cu ti

şi să-ţi ia #aina, lasă-i şi cămaşaK 6atei F, I>7 şamd. +ot părea absurdităţi sau sminteli pentnecreştini, dar această atitudine pe care creştinul o are în lume se datorează faptului că el nu vede viaţa de aici şi de acum sinura dimensiune a vieţii, ci îşi trăieşte viaţa având permanent conştiinapartenenţei provizorii la această lume şi cu dorinţa de a fi, în veşnicie, cetăţean al "mpărăţiei lDumnezeu. 1şa se eplică atitudinea detaşată a creştinilor faţă de lucrurile şi bunătăţile acestei lumprecum şi draostea pe care o arată tuturor, c#iar şi celor de care sunt vrămăşiţi.

Sfântul care săruta praul prostituatelor



/istă în istoria %isericii şi cazuri ale unor creştini care au dus oarecum la etrem dorinţa lor deurma îndemnurile lui )ristos. Sunt caracterizaţi de obicei cu sintama nebuni întru )ristos, tocmpentru că, spre deosebire de oamenii normali, lumeşti, ei au preferat să trăiască aici şi acum cacum ar fi dea dincolo, în veşnicie. 1ceastă dublă situare a lor, cerească şi pământească în acelatimp, da şi măsura comportamentului lor paradoal.(asile +reafericitul 6din *usia secolului al T($-lea7 îl înfrunta pe ţar, împarte săracilor bunurispeculanţilor, săruta praul prostituatelor şi necredincioşilor, arunca cu pietre în case

credincioşilor. aptul că arunca cu pietre în casele credincioşilor 6în alte versiuni se spune că evorba de biserici7 se eplică prin faptul că el vedea pe demonii ce aşteptau pe cei credincioşi să iaafară pentru a-i ispiti şi aceştia erau ţinta sa& de asemeni, nu săruta praul prostituatelor, ci pe înepăzitori care plâneau, la intrare, pentru viaţa desfrânată a sufletelor care le fuseseră încredinţate Dumnezeu. $ată că un comportament scandalos în aparenţă era de o profunzime pe care nu o putesesiza decât dacă oc#ii îţi sunt desc#işi spre a sesiza şi pe cele nevăzute, viaţa omeneasnecircumscriindu-se doar universului palpabil prin simţuri şi măsurabil din punct de vedeştiinţific.

0ot un soi de scandal se stârneşte adesea şi în relaţia ucenicului cu du#ovnicul său pentru că sfatur

oferite de cel din urmă sunt uneori în contradicţie cu ale celorlalţi sau c#iar cu propriile sarecomandări. Dacă un du#ovnic 6sau stareţ7 instituie anumite reuli nu trebuie să ne mire când voîntâlni la alţii sau c#iar la aceiaşi du#ovnici, după un timp, recomandări opuse. Spre eemplu, unsunt mai desc#işi şi mai comunicativi, fiind desc#işi c#iar şi la spiritul de lumă, alţii au o sobrietaşi, în aparenţă, o răceală faţă de cei care-i sunt mai apropiaţi. Jnii sunt pentru o asceză severpentru posturi aspre, alţii parcă îşi menaează ucenicii, căutând în permanenţă să fie atenţi slăbiciunile lor.

"n +ateric îl vedem pe 1va Daniel ca se mulţumea cu #rana unei sinure măsuri de râu pe an,

timp ce 1va Sisoe pare foarte relaat în această privinţă, declarând sec! M/u când am trebuinmănâncM. "n altfel de situaţii, cum sunt cele descrise de +atericul eiptean, recomandările oferite d+ărinţi ucenicilor în cazul unei aceleiaşi probleme sunt diferite. Jnuia i se cere să primească ispiteşi să se lupte cu ele, altuia i se cere să nu primească deloc în minte şi să alune cât mai repede oriispită.

<n funcţie e puterea sau neputinţa fiecărei persoane în parte, Părinţii, luminaţi e /u8ul "f#nau ştiut să ofere sfatul cel $un. *stfel, eşi aparent nu este supusă nici unei re7uli, nevoinu8ovnicească are, e fapt, ouă re7uli e aur ra7ostea Dpentru /umne)eu şi pentaproapele şi 7ri4a pentru respectarea unicităţii fiecărei persoane. ParaoGurile spiritualită

creştine se eGplică tocmai prin permanenta raportare a u8ovnicilor la aceste ouă aspecte aeGistenţei creştine autentice.

1şa încât, c#iar şi din aceste sumare consideraţii, putem şi noi concluzia, alături de părinte4icolae Stein#ardt! MDomnul a venit să ne mântuiască şi să ne scandalizezeK9 4u a fost de auns i-a scandalizat pe toţi cărturarii şi pe mai-marii poporului - oameni morali, de altminteri - mai alprin draostea arătată desfrânatelor şi vameşilor cei punaşi, cu care adesea stătea la masă, a maimurit în cel mai scandalos mod cu putinţă, lăsându-se răstinit intre doi tâl#ari 6moarte pe careales să o primească, deşi de atâtea alte ori a ales să scape din mâinile celor care voiau să-' ucidă

%a ne-a mai şi lăsat să-$ mâncăm 0rupul şi să bem din Sânele 'ui, lucru care i-a scandalizat



mulţi în timpul vieţii Sale pământeşti, când unii au şi încetat să-$ mai fie ucenici, dar care continusă scandalizeze şi acum pe cei care vor să facă din potir mai mult obiect de muzeu decât centru dcomuniune eu#aristică a celor prezenţi la Sfânta 'itur#ie.

1şadar, cum vom cunoaşte că o faptă este creştinească sau cineva este cu adevărat creştin; Duradul de scandal pe care-l stârneşte în Mastă lumeK 6sau prin raportare la reulile lumeşti H în sensde nedu#ovniceşti7. +ot spune fratelui meu că nu-l pot auta în vreme de necaz pentru că e timp

ruăciunii sau am de îndeplinit un canon. Şi voi da dovadă de multă evlavie, dar fapta mea nu vadeloc creştinească. Creştineşte este să mă racordez cu totul la viaţa lui )ristos şi să trăiesc adevărat ca şi cum eu am murit, iar /l trăieşte în mine 68alateni @, @>7. (oi scandaliza astfel mulţi farisei 6poate şi pe vecini, pe rude sau pe autorităţile vremii7, dar voi face voia lui Dumneze/ scandalul cel bun, care-mi desc#ide dea lar porţile "mpărăţiei.

Doxologia: RP"rintele Sever 5egrescu: Am ales9 oare9 oameni aleşiCF

/ste alnic să auzi că preotul cutare sau cutare candidează, sc#imbându-şi uşor numele de +ărinte cel de popă.

1u trecut aleerile locale. Jnii vor fi bucuroşi, alţii triştiE 'ocalităţile *omâniei respiră reStrăzile, stâlpii, staţiile, parapeţii podurilor, indicatoarele drumurilor sunt colorate de afişeelectorale care, parcă au milă de cei ce le-au citit, de cei ce au trecut nepăsători pe lână ele, de cce le-au rupt cu răutate sau de cei ce le-au admirat. +este o zi, o săptămână, maim o lună, toaafişele acestea vor fi unoi, vor deveni morţii care au murit.

1cum =A>> de ani, Setus scria! Jn om credincios este un om ales, un om ales este un om al lDumnezeu. +atru ani, de acum înainte, vom avea timp să percepem dacă am ştiut sau nu să alee

oameni aleşi, adică oameni credincioşi, oameni cu frică de Dumnezeu. 4oi, poporenii, ne aleeunii pe alţii în această viaţă pentru diverse responsabilităţi, funcţii, direcţii, uitând câteva lucruesenţiale!

=. 2amenii nu-l pot alee pe Dumnezeu, din simplul fapt că eistă un sinur Dumnezeu&

@. C#iar dacă sunt mai mulţi îneri, omul nu-şi poate alee înerul&

?. 2mul nu-şi poate alee +ărinţii. +reotul a fost întotdeauna considerat 2mul lui Dumneze+ărintele, şi de aceea oamenii şi-au primit +ărintele trimis de către $erar# să-i sluească, nu l-au al

ei& este alnic să auzi că preotul cutare sau cutare candidează, vrea să fie ales, prin faptul că vrea fie ales el descalificându-se şi pierzându-şi menirea de trimis, sc#imbându-şi uşor numele de +ărincu cel de popă. 1stfel, drumul peiorativ de la sacra demnitate de +reot 6+ărinte7 la mardezamăire de popă este atât de scurt şi de rapid încât rişti să nu-ţi dai seama când şi cum s-apetrecut toate, dar nu mai ai ce face&

I. Cei aleşi trebuie să aducă roade care să rămână 6$oan =F,=G7&

F. "nainte de aleeri eista o voie a poporului, după aleeri trebuie să rămână voia lui Dumneze

6*omani B, ==7 pe care s-o împlinească şi poporenii şi cei aleşi&



G. Cel mai important principiu al aleerilor trebuie 6trebuia7 să fie cel al eistenţei întru Dumnezecea fără de pri#ană 6/feseni =, I7&

. 4u trebuie 6nu trebuia7 să urmărim voia 6plăcerea7 noastră, ci trebuie 6trebuia7 să urmărim şi actul aleerii ce este bineplăcut lui Dumnezeu 6/feseni F, =>7&

A. (orba lui arin +reda, totul se consumă sub aceeaşi lumânare 6$ntrusul7, îşi ăseşte aplicarea aici, în sensul că şi după aleeri poporenii şi cei aleşi ai lor vor continua să vieţuiască în aceleacomunităţi, să-şi consume eneriile împreună şi ar trebui să lase deoparte tot ce a fost rău&

B. Cei aleşi trebuie să-i mulţumească lui Dumnezeu şi să se considere aleşi după ştiinţa lDumnezeu şi nu după a lor, să ceară %isericii sfinţirea cea spre ascultare 6$ +etru =, @7 şi

=>. Dacă în aleerea noastră am refuzat măslinul pentru că era prea ras, smoc#inul pentru că eprea dulce, viţa de vie pentru că aducea prea multă veselie, atunci, trebuie, cel puţin patru ani să mulţumim şi cu umbra de mărăcine 6Pudecători B, A-=F7. $ată, un posibil decalo al aleerilor de

înc#eiate. Dacă ne-am reăsit sau nu, în cele spuse, timp mai avem spre meditaţie du#ovniceaspână la toamnă. 1cum, unii bucurându-se, le amintim sfatul aceluiaşi antic Setus! iindă eşti aleslocuind în alcătuirea ta ceva din Dumnezeu, foloseşte-te aşadar de alcătuirea ta ca de o %iserică a lDumnezeu.

+entru noi, poporenii de rând, rămâne întrebarea! am ales, oare, oameni aleşi;

(restinrtodox.ro: RArhim. Siluan 6işan: mul de azi 0 sf$ntul de m$ine

QER 1vem tendinţa de cele mai multe ori să cunoaştem numai pe Domnul, dar nu trebuie să uităm Mfratele este mântuirea noastrăK după cum scria Sfântul Siluan.

MC#iar şi atunci când "l cunoaştem pe Dumnezeu, /l rămâne necunoscutK spunea $+S 1ntonie Suro& deci, oricât de înaltă ar fi trăirea la care a auns cineva, asta nu înseamnă că sunt îndreptăţitvorbi despre /l şi lucrarea )arului în vieţile noastre. Din păcate cel ce-' cunoaşte pe Domnul nvorbeşte despre /l, căci nu poate fi eplicat& iar cel ce încearcă să-' eplice celorlalţi, nucunoaşte9

1ceastă trăire înaltă de care vorbeam, ar putea fi caracterizată prin cuvântul MsfinţenieK. Căci

eista de la facerea lumii şi va continua până la sfârşiturile veacurilor, este Msarea pământuluiK prprezenţa vie şi vizibilă cu oc#iul liber a lui Dumnezeu în lume. Şi aceasta este c#emarea noastră Mfsfinţi9, precum 0atăl vostru cel Ceresc esteEK, aceasta este esenţa vieţii. aptul că nu reuşim nînseamnă că este imposibil, ci că nu dăm importanţă mântuirii.

$ndemnul eistă pentru fiecare din noi, dar de ce nu vrem să luăm aminte la c#emare; Sfântul C#ial 1leandriei scria! Mulţi c#emaţi, puţini aleşi, după cum spune Domnul. 0oţi suntem c#emaaleşi devin cei ce răspund c#emării9K. De ce nu ne simţim aleşi;E +entru că nu răspundec#emării9



iecare in noi este unic şi e neînlocuit în oc8ii /omnului, fiecare in noi este centrul creaţiBui. (i oric#t e ciuat ar părea, aşteaptă întoarcerea fiecăruia intre noi. 1mintiţi-vă acucomportamentul tatălui din parabola fiului risipitor, şi veţi înţelee iubirea, bucuria şi repunerea locul 6*aiul7 pierdut9 4u eistă sfânt fără trecut şi păcătos fără viitorE

Cei ce şi-au dat seama ce au pierdut şi au avut tăria să se întoarcă, sunt Sfinţii. 1u conştientizfaptul că sunt oameni purtători de trup şi neputincioşi, cercetându-şi firea păcătoasă. +r

recunoaşterea oriinii divine şi cerând iertare de la Domnul zicând Mreşit-am la cer şi înaintea 0nu sunt vrednic să mă numesc fiul 0ăuK precum fiul risipitor, au ustat din bucuria iubirii ce eisîn casa părintească.

1stfel viaţa lor devine clipe de slavă înălţate Domnului, stare de pocăinţă neîncetată şi dobândir)arului în inimile lor. +rin prezenţa )arului au mărturisit ce ne era de folos pentru mântuire şi noucăci nu au făcut altceva decât să iubească pe Dumnezeu şi pe omul covârşit de păcat din tristeţvieţii pământeşti. 1u încercat în toate felurile să facă cunoscută $ubirea 'ui şi să vindece toarănile, atât sufleteşti cât şi trupeşti ale noastre. Şi totuşi au fost oameni ca şi noiE

1u trecut prin această viaţă ca şi noi, însă prin felul în care au trăit avem dovada cât de vie ne escredinţa. Cuvântul /van#eliei este actual în toate timpurile, iar credinţa este viaţa adevărată. 4întâmplător avem Sfinţi ce până şi trupul lor a învins leile pământeşti de descompunere, lăsându-mărturie că )arul care sălăşluia în inimile lor poate vindeca şi trupul.

1ş mai adăua faptul că au iubit în aceeaşi măsură şi pe Domnul şi pe oameni& căci nu s-au plâns fratele lor, ci au încercat întotdeauna să vadă c#ipul 'ui )ristos în noi. +rin tot ce-au scris sau apropovăduit, nu şi-au dorit altceva decât să ne trezească din nepăsarea de a cunoaşte pe DumnezeS-au ruat, s-au smerit, s-au nevoit ca noi să credem, să iubim, să ne mântuimE

1tât de mare este iubirea 'ui Dumnezeu pentru noi, încât a dăruit acestor fii ai 'ui 6nouă tuturoatât de răniţi de păcate şi oboseala vieţii, pe cei ce puteau să ne fie mânâiere prezenţa lor. Căoricât de mult vroiau aceşti +ărinţi să fie numai cu Domnul, /l la un moment dat ori i-a scos lume, ori a dus lumea la ei. +entru a ne alina tristeţea şi a aluna suspinulE QER

Q+r.1lin-Cristian +reotuR! ulţi c#emaţi, puţini aleşi

1vând în vedere spiritul concurenţial care defineşte acest veac, titlul acestui articol ne-ar puttrimite cu ândul şi la nenumăratele concursuri, competiţii, eamene, interviuri, etc. la care partici

o sumedenie de oameni, unde sunt c#emaţi mulţi 6uneori sute, alteori mii7 pentru a-şi dovepreătirea, calităţile şi valoarea, dar în urma cărora sunt aleşi foarte puţini 6poate doi-trei7.

Să ne ândim că sunt în viaţă probe şi eamene, de eemplu pentru anaare pe post, unde prezintă foarte mulţi candidaţi, însă rămâne doar unul, cel mai bun, de obicei.

1şa este la oameniEdar la Dumnezeu cum este sau cum va fi ;

"ntr-un anume fel, lucrurile sunt cam asemănătoare, dar sunt şi unele care diferă cu totul.



QER

'a Dumnezeu sunt alte criterii, alte udecăţi& /l cercetează foarte multe alte realităţi care scaprivirii superficiale a omului, aspecte care ţin de viaţa interioară a persoanei, de valoarea spirituală şi nu de performanţele profesionale, de eficienţă şi de anumite c#estiuni eterioare.

Dumnezeu nu udecă lucrurile la suprafaţă, ci în profunzime, cercetează nu numai cele de faţă, ci

acelea care au fost şi cele care va să fieEace acestea, cu o desăvârşită obiectivitate şi făpărtinire. 4u nedreptăţeşte pe nimeni şi nu este subiectiv în udecăţi şi decizii.

4oi, oamenii, suntem subiectivi şi Mcăutăm la faţa omuluiK şi nu la inimă, ca Dumnezeu. De aceeudecăţile noastre şi evaluările pe care le facem au o doză mare de eroare, de înşelare şi de amăiîntrucât au în vedere mai mult aparenţele lucrurilor şi nu c#intesenţa lor. 4oi analizăm efectefenomenelor, desfăşurarea acestora în timp, particularităţile lor, însă ne scapă, adesea, cauzele şi asemenea şi finalităţile lor.

De altfel, la $saia cap. FF, A este scris aşa! M8ândurile ele nu sunt ca ale voastre şi căi

6udecăţile7 ele nu sunt ca udecăţile voastreK .

Deci, dacă vrei să fii MadmisK şi MalesK la Dumnezeu, trebuie să fii pe calea 'ui, nu pe cele aomului, trebuie să ai ândul 'ui, udecăţile 'ui, nu ale lumii, nu ale oamenilor sau ale tale.

(om înţelee mai mult, dacă ne referim şi la tetul următor! Mlară este poarta şi lată este calea caduce la pieire şi mulţi sunt cei care o afla. Şi strâmtă este poarta şi înustă este calea care duce viaţă şi puţini sunt cei care o aflăK 6atei , =?-=I7.

+rin urmare, tetul este o invitaţie de a mere pe calea înustă pe care sunt foarte puţiniE+uţini, nu pentru că aşa doreşte Dumnezeu, care Mvrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi cunoştinţa adevărului să vinăK 6l 0im.@,I7E Sunt puţini pe această cale care duce la mântuirdeoarece puţini rămân în comuniune neîntreruptă cu Domnul, puţini dintre oameni sunt fideli orice clipă şi mai puţini rămân statornici până la sfârşitE

ântuirea fiind o lucrare a omului care ţine de libertate, de liberul arbitru şi de voia sa, rezultă aici că foarte mulţi oameni se auto eclud sinuri, nu sunt ecluşi de Dumnezeu, de viaţă sau dealtă instanţă, ci ei înşişi optează pentru alte MdestinaţiiK şi alte MprieteniiK.

2 maoritate de oameni prin propriile opţiuni se autoelimină sau îşi pierde vrednicia unui locaş Msânurile lui 1vraamK din cauza indiferenţei sau inconsecvenţei lor. .../ste ca şi cum Dumnezconstată că, noi nu mai suntem vrednici de "mpărăţie& de asemenea şi noi aunem la aceeaconcluzie, constatând că, ne-am îndepărtăm atât de mult de /l.

QER1ceşti MaleşiK s-au învrednicit de "mpărăţie printr-o râvnă foarte mare, prin străduinţă, întrucMnumai cei care se silesc pun mâna pe eaK 6atei ==, =@7. 1ici este diferenţa dintre a fi un creşt

oarecare şi a fi un credincios al Domnului. Cei din prima cateorie, anume toţi creştinii sunt c



Mc#emaţiK, care sunt mulţi, fiind o maoritate, iar credincioşii adevăraţi sunt MaleşiiK, care constituo minoritate. +rimii sunt McăldiceiK, cei din a $$-a cateorie sunt MfierbinţiK, pe care Domnul nu-i vvărsa din ura Sa 61poc. ?,=G7. Cei MreciK sunt neamurile care şi ele au fost şi sunt c#emate credinţă, prin vestirea /van#eliei la toată făptura până la sfârşitul veacurilor.

1cestor cuvinte le-am putea ăsi un tâlc interesant şi oarecum nou, dacă le asociem şi cu alte doutete& unul din (ec#iul 0estament şi altul din 4oul 0estament.

QE.R

Cu alte cuvinte mulţi, foarte mulţi dintre oameni ale lumea mai mult, decât pe Dumnezeu. 0ributpe care-l plătesc pentru această aleere este faptul că "l pierd pe Dumnezeu. MŞi a venit 'umina lume, iar oamenii au iubit mai mult întunericul decât luminaK 6$oan ?, =B-@=7.

Consecinţele pe care le suportă omul nu sunt lucrările lui Dumnezeu, în sensul că, /l ar fi Cel case leapădă de om, ci decizia este a omului, care părăsind de bună voie comuniunea cu Cel de Sus, leapădă de Dumnezeu, ăsind că lumea de aici, a Cezarului este mai interesantă decât lumea d

Dincolo, a lui Dumnezeu.

QER

1şadar, dacă vrei să fii MalesK, atunci alee-l pe Domnul şi păzeşte poruncile 'ui9 Calea esAristos, >iserica este uşa, Be7ea este iu$irea, iar Maica /omnului este ocrotitoarea pelerinilocare au ales să urce pe calea cea str#mtă ce uce spre <mpărăţia Cerurilor, une sunt muc8emaţi, ar puţini aleşi

Q0eodor Danalac#eR! Jltimul motiv de război"n iarna anului =BIB, părintele 1rsenie %oca, spunea! MSe întrevede că se vor lic#ida toate motivede război între oameni! motive economice, naţionale, culturale, rasiale etc. (a mai rămâne totuunul! motivul lui Dumnezeu.K

+ărintele 1rsenie a spus acest lucru, cuetând la cuvintele ântuitorului! M4u socotiţi că am venit aduc pace pe pământ& nu am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl săpe fiică de mama sa, pe nora de soacra sa. Şi duşmanii omului 6vor fi7 casnicii luiM 6atei =>, ??G7. M"şi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prioni, dându-vă în sinaoi şi în temniţe, ducându-vă

împăraţi şi la dreători, pentru numele eu. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi dprieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele euK 6'uca @=, =@-=7

QER

+rin înlesnirea călătoriilor internaţionale şi lobalizare, conştiinţa apartenenţei la propriul neam vadin ce în ce mai slăbită, iar neînţeleerile dintre popoare vor dispărea, fiecare popor având cetăţeîn toate celelalte ţări. +rin internet şi mass-media, accesul la informaţie va fi etins până în cele mreu accesibile şi defavorizate locuri din lume, diferenţele culturale încetând să mai provoa

conflicte.



Jltimul motiv de război, fără putinţă de a fi ocolit, va rămâne însă credinţa în $isus )ristoDumnezeu adevărat şi 2m adevărat. (edem cum oamenii se împart dea în două tabere! unii credmărturisesc faptul că $isus )ristos este iul lui Dumnezeu şi iul 2mului, adică ântuitorul lumiar alţii spun că a fost un simplu om, cel mult un învăţat mistic.

QER

+recum lumina nu are nimic în comun cu întunericul, tot aşa nu vor avea nimic în comun nici ccare se vor raporta diferit la persoana lui $isus )ristos, unii mărturisindu-' ca ântuitor al lumii, ialţii socotindu-l ca pe un om de rând. Din această raportare diferită la /l, oamenii se vor avânta cele mai mari războaie, cei necredincioşi batocorindu-i şi persecutându-i până la moarte pe ccredincioşi.

QER

Credinţa în dumnezeirea lui $isus )ristos şi draostea faţă de Dumnezeu nu pot fi suportate de fîntunericului, dând naştere astfel la multă ură împotriva lui Dumnezeu şi a celor ce "l mărturisesc

/l, precum /l "nsuşi ne-a spus! M(eţi fi urâţi de toţi pentru numele euK 6'uca @=, =7. +entru acelucru, $isus )ristos poate fi considerat cel mai mare revoluţionar din istoria omenirii.

iii luminii vor fi prioniţi până la sfârşit de fiii întunericului, c#iar fără ca cei dintâi să îi deranecu ceva pe cei din urmă. Cel păcătos îl va urî întotdeuna pe cel drept, în care îşi vede păcatele sal1stfel, ceea ce ar fi trebuit să ducă la unirea tuturor, adică /van#elia lui $isus )ristos, va dezbincel mai mult. 1ceasta spune şi părintele 1rsenie %oca, zicând! MJltimul ideal, capabil de unificaroamenilor, va dovedi pe oameni incapabili de el. Cu cât oamenii îşi vor poorî destinul lor din Ceîn pământ, cu atât mai mult se va cutremura pământul sub ei! fiindcă nu este pace decât de la pac

cu Dumnezeu. Jn destin răsturnat antrenează în răsturnare, antrenează în revoluţie totală, totul.K



IPS 2eofan 0 (uv$nt la Duminica tuturor Sfinţilor şi noi9 cei de ast"zi: S" nu ne ruşin"m c"suntem creştiniFH Pr. Sturzu: (um se ceart" sfinţii

Doxologia: +naltpreasfinţiţul 2eofan9 mitropolitul >oldovei şi 8ucovinei ) Duminica tuturorSfinţilor şi noi9 cei de ast"zi

"n prima Duminică după *usalii, la Dumnezeiasca 'itur#ie, se citesc două tete din SfânScriptură! unul din /pistola către /vrei a Sfântului 1postol +avel şi altul din /van#elia de atei. "n cel dintâi tet sunt amintite toate încercările şi suferinţele pe care le-au pătimit bineplăcului Dumnezeu din (ec#iul 'eământ, iar cel de-al doilea ne arată cum creştinii de-a lunveacurilor sunt c#emaţi să înţeleaă şi să trăiască după aceeaşi dimensiune a sfinţeniei, precusfinţii (ec#iului 0estament, precum toţi apostolii, martirii, mărturisitorii sau pustnicii care s-nevoit în numele Domnului )ristos, pentru slava +reasfintei 0reimi şi pentru mântuirea sufletel

lor.

+utem şi noi să ne numărăm în rândul sfinţilor Duminica aceasta, care urmează +oorârii Du#ului Sfânt, este numită a tuturor Sfinţilor. Sfinţii suacei semeni ai noştri care şi-au transformat lăuntrul lor, întreaa lor fiinţă în lăcaş binecuvântatSfântului Du#. Sfinţii sunt roada aşezării în inima lor, în sufletul lor a Sfântului Du#.

@e putem între$a noi, cei e astă)i, care purtăm acelaşi nume e creştin, care ne revenicăm pnoi înşine ca făc#n parte in >iserica lui Aristos care este cuv#ntul lui /umne)eu pentru no

care este mesa4ul Bui aresat nouă0 Cuvântul ântuitorului )ristos din /van#elie ne plasează



pe noi în aceeaşi perspectivă a sfinţeniei trăită de toţi sfinţii lui Dumnezeu, în aceeaşi perspectivădobândirii Du#ului Sfânt. )ristos în /van#elia care se citeşte în %iserici în prima Duminică dup*usalii ne spune că, dacă dorim şi noi putem să ne înscriem pe cărarea bătătorită de sfinţii lDumnezeu - fie că suntem preoţi, ar#ierei, vieţuitori în Sfintele mănăstiri sau credincioşi care îşi dviaţa în sânul familiei. ântuitorul )ristos ne spune că putem şi noi să dobândim Du#ul Sfânt, să numărăm în rândul sfinţilor, dacă împlinim trei lucruri! să avem mărturisirea cea dreaptă, iubirea cdreaptă şi suferinţa cea dreaptă.

ricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintTatălui Meu, Care este în ceruri. +ar e cel ce se va lepăa e Mine înaintea oamenilor şi Eu Mvoi lepăa e el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruriH DMatei 6, 32-33. 1şadar, să nu ruşinăm de numele 'ui, să nu ne ruşinăm că suntem creştini, să nu ne ruşinăm că suntem botezaţi numele 'ui, să nu ne ruşinăm a posti, să nu ne ruşinăm a face milostenie, să nu ne ruşinăm a naşprunci, să nu ne ruşinăm a-i creşte în frică de Dumnezeu şi în ruşine de oameni. ai mult, sămărturisim pe )ristos. Şi-' putem mărturisi prin viaţă de pocăinţă, prin viaţă de ruăciune, prapărarea familiei şi a valorilor creştine, prin naşterea de prunci şi creşterea lor aşa cum se cuvin1ceasta este mărturisirea cea dreaptă pe care )ristos ne-o solicită pentru ca şi noi să înţeleem via

sfinţilor şi să dobândim puterea Du#ului Sfânt.

$nima omului să fie îndreptată înainte de toate spre Dumnezeu

Jn al doilea lucru pe care )ristos ni-l cere în /van#elie este acela de a aşeza toate lucrurile nivelul lor, la locul lor cel adevărat. Şi spune )ristos! să-' iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi nu iubeşti nimic altceva mai mult decât iubeşti pe Dumnezeu. /ste necesar ca omul să-' aşeze Dumnezeu înaintea tuturor. 1stfel ne arată că inima omului trebuie să fie îndreptată înainte de toaspre Dumnezeu. "ndrăznesc a spune că acela care nu-' iubeşte pe Dumnezeu din toată inima sa, d

tot sufletul său, din tot cuetul său, cu toată puterea sa acela nu are capacitatea să iubească în moautentic nici pe mamă, nici pe tată, nici pe soţie, nici pe soţ, nici pe copii. 0oţi aceia care iubecase, rubedenii şi ţarine, mai mult decât pe Dumnezeu, se află în rătăcire. )ristos nu ne spune abandonăm nici casa, nici ţarina, nici rubedeniile, ci pe toate să le aşezăm pe scara ierar#iei valorilsupreme, acolo unde le este locul.

"n fine, al treilea lucru asupra căruia ne atrae atenţia )ristos este că în lume necazuri vom avea. Ceistă o cruce în viaţa fiecăruia, o cruce pe care numai Dumnezeu sinur o ştie şi noi acolo unde nducem fiecare viaţa. $ar această cruce, această suferinţă, aceste încercări care ne definesc via)ristos ne spune să le purtăm cu răbdare, să cerem răbdare de la Dumnezeu pentru ca toată cruc

vieţii noastre să o ducem cu credinţă, cu nădede şi cu draoste.

Să-' mărturisim, aşadar, pe )ristos, să-' iubim pe /l şi să ducem crucea pe care a aşezat-o pumerii vieţii noastre.

Pr. (onstantin Sturzu: (eata sfinţilor nu exclude cearta sfinţilorF

Duminica ce urmează este numită în calendar Ma tuturor SfinţilorK. $ar despre sfinţi, cred că nu esnimeni care să-i descrie altfel decât! smeriţi, evlavioşi, blânzi, de neclintit în credinţă, încununaţi

virtuţi, pururea cuetând la cele dumnezeieşti etc. /ste o tendinţă H probabil firească H de a ideali



la modul absolut persoana unui sfânt, trecând cu totul sub tăcere sau în cel mai bun caz, vorbind mîn şoaptă despre eventualele scăpări pe care, ca nişte oameni, le vor fi avut.

Şi când vorbim despre cei doi stâlpi ai %isericii, +etru şi +avel, pe care-i prăznuim azi, avetendinţa de a prezenta doar faptele şi învăţăturile lor pline de sfinţenie. ai rar se vorbeşte despcăderile, ezitările şi reşelile lor. De întreita lepădare a lui +etru sau de mulţimea de creştini caresuferit în persecuţiile la care s-a făcut părtaş Saul 6+avel7, începând cu primul martir al %iseric

Sfântul 1r#idiacon Ştefan.Siur că toate aceste MscăpăriK îi umanizează, îi apropie mult de condiţia noastră de oameni plini păcate şi neputinţe, dar cred că nu le ştirbeşte cu nimic aura sfinţeniei. Credeţi că ucenicii Domnunu ştiau că +etru s-a lepădat în noaptea aceea cutremurătoare de dinainte de răstinire; /vident, ştiut, el însuşi le-a mărturisit-o. Dar l-a transformat această cădere a sa într-o persona non rat4icidecum. +etru a stat împreună cu ceilalţi ucenici şi când au fost vestiţi de mironosiţe, a foprimul care a intrat şi a văzut mormântul şi iuliurile rămase după "nvierea Domnului. $ântuitorul nu numai că nu l-a certat, ba c#iar l-a repus în postura de Mver#ovnicK, fiind cel careţinut prima cuvântare publică în %iserică, după +oorârea Du#ului Sfânt. De fapt, un soi

MmustrareK totuşi a fost, atunci când l-a întrebat! MSimone, fiul lui $ona, ă iubeşti;K. Dar asta nufost propriu-zis o ceartă, ci o şansă care i s-a dat de a-şi reafirma iubirea sinceră şi înflăcărată faţă )ristos.

4ici măcar despre +avel nu putem spune că a fost certat de Domnul, deşi Mpustia %iserica, intrâprin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la temniţăK 61 A, ?7. Ci, încă pe când Msufameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor DomnuluiK 6V B, =7, i S-a arătat ântuitorul întrlumină Mca de fulerK şi i-a vorbit! MSaule, Saule, de ce ă prioneşti;K aptul că a fost orb, apotimp de trei zile, nu ţine de pedeapsă, ci de neputinţa trupului său de a primi aceeaşi lumină pe ca

)ristos o arătase ucenicilor +etru, $acov şi $oan pe muntele 0aborului 6şi aceştia trei, de atâta vremfiind cu Domnul, şi abia de puteau să privească faţa 'ui ce strălucea Mca soareleK7.

$ată că Dumnezeu nu ceartă H în sensul omenesc al cuvântului H pentru neputinţe sau pentru păcaci caută să îndrepte cu draoste. "nsă tot atât de adevărat este şi cuvântul care ne spune! 1Pe cineiu$eşte /omnul îl ceartă, şi $iciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte. D rice mustrare, început, nu pare că e e $ucurie, ci e întristare, ar mai pe urmă ă celor încercaţi cu ea roapaşnică a reptăţii.H DEvrei 2, 9 şi .

Ceartă Dumnezeu, dar numai când această certare ne este de folos, când ne fereşte de ma

primedii. Căci unuia care este pe punctul să mai facă un pas şi să cadă în prăpastie nu-i şopteblând! M1i riă9K, căci s-ar putea ca acela nici să nu te audă sau să nu bae în seamă un cuvânt rospe un ton atât de liniştit şi păşind totuşi pe calea sa, să se prăbuşească în ol. Dimpotrivă, cândprimedie mare, c#iar şi urli la cineva, dacă e nevoie, astfel încât acesta să priceapă ravitatsituaţiei şi să ia aminte la pericolul ce-l paşte.

1şa l-a certat, spre eemplu, Domnul pe Simon +etru, atunci când acesta "i cerea să nu accepdefăimarea şi răstinirea. $ar cuvintele au fost cateorice, c#iar foarte dure! Meri, înapoia mesatano9 Căci tu nu cueţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilorK 6atei =G, @?7. +a

paradoală atitudinea ântuitorului.



1tunci când s-a lepădat de trei ori, Simon +etru este repus în starea de întâietate faţă de ceilaapostoli, dar când, înriorat, omeneşte vorbind, se roaă de Domnul să nu primească a i se întâmpceva rău, 1cesta îl ceartă numindu-l Msatano9K. /plicaţia este că, în prima situaţie, Domnul esblând cu neputinţa unui om care a cedat, având o râvnă nesăbuită, pe când în cea de a douaatenţionează pe +etru că se află sub influenţa satanei, că s-a făcut Mpurtător de cuvântK diavoluluiE $ubitor şi înăduitor, aşadar, cu slăbiciunile omeneşti, mai ales când sunt împletite

elanuri curaoase, dar necruţător şi ferm cu ispitele diavoleşti, c#iar şi dacă îmbracă #aina unui binaparent. 1cesta este Domnul9

E după cum se ceartă

Dar şi între ei se ceartă sfinţii, c#iar dacă sunt apostoli. $ată ce ne relatează +avel!1+ar c#n C8efa a venit în *ntio8ia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrenic e înfruntarCăci înainte e a veni unii e la +acov, el m#nca cu cei intre neamuri; ar c#n au venit ei, ferea şi se ose$ea, tem#nu-se e cei in tăierea împre4ur. (i, împreună cu el, s-au făţărnicit ceilalţi iuei, înc#t şi >arna$a a fost atras în făţărnicia lor. /ar c#n am vă)ut că ei nu calc

rept, upă aevărul Evan78eliei, am )is lui C8efa, înaintea tuturor /acă tu, care eşti iuetrăieşti ca pă7#nii şi nu ca iueii, e ce sileşti pe pă7#ni să trăiască ca iueii0H DFalateni 2, !.

"n urma acestei mustrări s-a auns, ulterior, prin deciziile %isericii, a nu se mai face deosebiri întcreştinii proveniţi dintre iudei şi cei dintre celelalte neamuri, renunţându-se la ideea de a tăîmpreur pe cei convertiţi.

+e de altă parte, şi +avel s-a certat cu %arnaba, cel care voia să ia cu ei şi pe M$oan cel num

arcuK, în timp ce Mapostolul neamurilorK, într-un acces ce poate fi confundat cu oroliul unui orănit, Mcerea să nu-l ia pe acesta cu ei, fiindcă se despărţise de ei din +amfilia şi nu venise alături ei la lucrul la care fuseseră trimişiK 61 =F, ?A7. "n urma acestei MneînţeleeriK, fiecare a plecat facă misiune în altă parte! +avel a luat pe Sila în Siria şi Cilicia, iar %arnaba cu arcu s-au dus Cipru.

4oi ce mai putem adăua, văzând atâta MceartăK; Că atunci când Domnul ne mustră, se trezesufletele noastre şi iau aminte la primedia ce le paşte. Când ântuitorul ridică lasul Său, cutremură puterile întunericului şi fu de la faţa 'ui demonii, îndepărtându-se de urec#ile noastr4e loveşte Domnul cu biciul cuvântului mustrător, iar trupul nostru se poate preface din Mpeşteră

tâl#ariK în Mtemplu al Du#ului SfântKE

Când sfinţii se ceartă, se lămureşte credinţa noastră şi se curăţă de toate influenţele omeneşti. 1pMneînţeleeriK între sfinţi, şi se lăreşte şi mai mult câmpul misionar al %isericii. +entru că Mceartlor este una productivă, purtată din draoste curată de Dumnezeu şi din râvnă sfântă, iar roadele nu pot fi decât bune. De aceea să ne uităm la certurile care mai apar şi azi în %iserică. +oţi cunoaşun om după cum se roaă, după cum se poartă, după cum propovăduieşteE Dar foarte bine pocunoaşte pe cel binecredincios după cum se ceartă. Cel ce este lup în piele de oaie, nu face decspume la ură şi împroaşcă venin, încât în urul său nu creşte nimic. Cel ce se ceartă în Du#ul pun

certăreaţa sa râvnă la picioarele Domnului, în sluba 'ui şi numai spre slava 'ui. 4u spre a plăc



oamenilor, nu pentru a căpăta fală 6sau audienţă7, nu pentru a-şi pune la punct oponentul, ci spre atrezi, spre a-l auta să-şi vină în fire. Cel ce se ceartă din oroliu sau mânat de diavolul, loveşte, lape cel rănit şi pleacă apoi să se culce pe lauri. Cel ce se înfierbântă şi mustră în Domnul, e mereu mâna întinsă către celălalt! ata să-l cuprindă dacă ar cădea, mereu ata să-l îndrume pe Cale.

Ceata sfinţilor nu eclude, aşadarE cearta sfinţilor9

Predica P.S. Seastian la Duminica tuturor Sfinţilor: Sfinţenia este posiil" şi este poruncit"pentru mireni9 şi pentru cei c"s"toriţiF 0 Sfinţi şi sfinţenie



Dreptmăritori creştini, dacă în fiecare zi a anului sărbătorim câte unul, doi, zece, o sută, o mi=I.>>> de prunci ucişi de $rod la @B decembrie, @>.>>> de mucenici ucişi în 4icomidia pe @decembrie, iată că astă)i, "finţii Părinţi au r#nuit să facem pomenire tuturor sfinţilor la un lo

/ste Duminica tuturor Sfinţilor, zi potrivită să ne întrebăm cu toţii! ce sunt sfinţii, cine sunt ei, cinpoate a4un7e sf#nt şi ce înseamnă sfinţenia0

Dacă v-aş întreba pe dumneavoastră, pe fiecare, cine sunt sfinţii, mi-aţi da, cu siuranţă, răspunsuşi definiţii diferite. Jnii aţi spune, de eemplu, că sfinţii sunt aceia care au purtat vesteEvan78eliei sau învăţătura /omnului p#nă eparte, săinu-o în inimile oamenilor e peste tpăm#ntul e-a lun7ul vremurilor , iar eu v-aş răspunde că aceia sunt doar o cateorie de sfinţi,anume Apostolii, care au predicat şi au dus până la marinile lumii mesaul învăţăturii Domnul$isus )ristos.



1lţii mi-aţi răspunde că sfinţii sunt aceia care au cunoscut $ine învăţătura /omnului, $a încinainte au arătat lucrurile ce aveau să fie, iar eu v-aş spune că aceştia sunt, iarăşi, doar o alcateorie de sfinţi, şi anume aceea a învăţătorilor sau a Proorocilor care cunoşteau, luminaţi fiide Du#ul Sfânt, mai înainte de a se împlini, :aevărul lucrurilor D.

1lţii mi-aţi spune că sfinţii sunt aceia care au mărturisit pe Aristos şi au constiuit pile vii prcuv#ntul lor, prin viaţa şi r#vna lor, espre ceea ce înseamnă creştinism şi sfinţenia lui . Şi iarăv-aş răspunde că aceştia sunt doar o ceaţă a sfinţilor, şi anume aceea a >"rturisitorilor.

1lţii, încercând să definiţi sau să arătaţi cine sunt sfinţii, aţi fi tentaţi să spuneţi că sunt aceia caşi-au 4ertfit viaţa pentru Aristos, şi eu iarăşi v-aş răspunde că şi

în cazul acesta este vorba doar de o anumită cateorie a sfinţilor, şi anume aceea a >ucenicilor .



1ţi spune alţii, de asemenea, încercând să arătaţi cine sunt sfinţii, că sunt Ierarhii , Preoţii sDiaconii, confundând în felul acesta oamenii sfinţiţi cu sfinţii, iar eu v-aş răspunde că avem sfinfoarte mulţi care nu au fost consacraţi, în înţelesul e persoane 8irotonite care să slu4ească l/umne)eu într-o emnitate sau alta în >iserică.

1lţii, auzind de vieţile şi petrecerea sfinţilor pustnici şi cuvioşi călu7ări sau călu7ăriţe, arăspune "finţii sunt aceia care au lăsat toate, au mers în liniştea pustiei sau a mănăstirii acolo au petrecut oar în ru7ăciune şi meitaţie sf#ntă, şi atunci eu v-aş da eemplu de sfinţi caau fost căsătoriţi şi au dus o viaţă cât se poate de normală, ca să înţeleeţi că şi aceia sunt, iarădoar o ceată sau o simplă cateorie a sfinţilor (uvioşi şi (uvioase, pustnici şi pustnice.

Cum putem, atunci, efini sfinţii şi sfinţenia0 Cine sunt sfinţii şi cine are vocaţia sfinţeniei0

$ubiţi credincioşi, v-am arătat până acum şase cate7orii e sfinţi *postoli, Prooroci sau <nvăţătoMărturisitori, Mucenici, +erar8i sau clerici în 7eneral şi Cuvioşi. 1m punctat misiunea şi în constă sfinţenia lor.

0oţi aceştia, însă, s-ar putea să ni se pară prea îndepărtaţi de viaţa noastră cotidiană, a oamenilor dastăzi, iar sfinţenia lor o vocaţie prea străină de noi, prea specială sau prea rezervată doar anumitpersoane, în timp ce Dumnezeu ne spune foarte clar :că scris este iţi sfinţi, pentru că Eu su"f#nt K 6$ +etru =, =G7.



Şi când a zis : 9i"i s%in"i=K nu S-a adresat doar ucenicilor Săi sau doar celor care aveau să deviprooroci, mărturisitori, mucenici, ierar#i sau cuvioşi, ci S-a adresat tuturor, pentru că nu exist"8ilie a acestor categorii de sfinţi şi alta a noastr"9 dup" cum nu exist" o 8ilie a c"lug"riloralta a mirenilor.

Sfinţenia este o vocaţie a dumneavoastr"9 a tuturor9 indiferent de rasă, de neam, de preătirintelectuală, de poziţia socială, ori de activitatea pe care o desfăşuraţi fiecare în societate şi din ca

vă câştiaţi : p#inea cea e toate )ileleM.Cu toţii suntem c8emaţi la sfinţenie, iar aceasta se poate veea şi intr-o înt#mplare minunain viaţa "f#ntului *ntonie cel mare, Nînrumătorul călu7ărilor şi părinte al mona8ismului ;9 sfânt atât de mare încât strălucea în pustiul /iptului ca un soare, venind la el oameni din toacateoriile sociale pentru sfat şi învăţătură. "mpăraţii şi reii vremii tâneau să-l aibă sfetnic trimiteau la dânsul soli să-i ceară luminarea în diferite probleme cu care se confruntau.

Măritul *ntonie, vă)#n at#ţia oameni că alear7ă la el )ilnic pentru sfat, s-a ru7at într-o )i l/umne)eu, cer#nu-+ să-i escopere acă este cineva mai mare şi cu viaţa mai îm$unătăţiec#t el pe păm#nt. 1ceasta, pentru a şti de la cine ar putea cere şi el sfat şi de la cine s-ar putefolosi şi el cu un cuvânt sau un eemplu bun.

(i i-a răspuns /umne)eu1*ntonie, mer7i în *leGanria, şi primul om pe care îl vei înt#lni, acela să ştii că este mai ma

ec#t tine şi te vei folosi e viaţă şi petrecerea sa.H



* mers "f#ntul la *leGanria şi a înt#lnit, înată ce a intrat în oraş, un om o$işnuit care 7ră$ea să a4un7ă la casa sa. "-a luat upă el şi, c#n a a4uns acela şi a vrut să intre, l-a oprit *şi i-a spus mule, /umne)eu m-a trimis la tine: Mă cunoşti0H

+ar acela a răspuns Cum să nu te cunosc0 Este cineva care nu-l cunoaşte pe mărit*ntonie0...H

*u intrat în casă şi, e une se aştepta sf#ntul să vaă aici lucruri cu totul speciale, mare i-a fomirarea să constate că avea e-a face cu un om c#t se poate e moest, sărac şi a$solut o$işnuprin felul în care trăia. Era un om căsătorit, avea copii şi era curelar e meserie, confecţion#niferite lucrări in piele pentru a-şi asi7ura sieşi şi a lor lui traiul.

=ă)#n *va un om at#t e comun şi care nu trăa cu nimic viaţa virtuoasă pe care o ucea, i-spus in nou mule, /umne)eu m-a trimis la tine: Pentru numele lui /umne)eu, te ro7 să-mspui care este viaţa ta, pentru că nu vă nimic neo$işnuit în ceea ce ai tu aici şi în viaţa pe case pare că o uci: /e ce m-a trimis /umne)eu la tine0 1

(i au)in omul nostru nişte cuvinte ca acestea, i-a răspuns "finte al lui /umne)eu, upă cuve)i, eu sunt un om o$işnuit, căsătorit, av#n cu soţia mea patru copii, iar viaţa mea nu este alec#t cea pe care o ve)i1.

"pune-mi însă, cum îţi petreci tu timpul şi ce faci mai eGact, spune-mi în amănunt H, i-a cersf#ntul, iar acela i-a răspuns @u ştiu ce să-ţi spun, sfinte /imineaţă mă tre)esc şi îmi fru7ăciunile împreună cu soţia şi copiii mei. "tăm la masă, iar apoi flecare pleacă la rostul săucopiii la 4oacă, potrivit v#rstei lor, iar eu mer7 în atelier şi mă îneletnicesc p#nă către pr#n) c

meşteşu7ul meu. Ba pr#n) ne veem cu toţii in nou, ne ru7ăm şi luăm masa împreună, #nslavă e fiecare ată lui /umne)eu că avem 8rana in estul. M#ncăm, ne ru7ăm şi iarăşi mer7fiecare la trea$a sa. *şa îmi petrec toată )iua, în atelier, silinu-mă să fac lucrul meu c#t m$ine, înc#t toată lumea care-mi cere a4utorul este mulţumită e munca mea. "eara, iarăşi nstr#n7em cu toţii, luăm masa, mulţumim lui /umne)eu şi cu ru7ăciune ne ucem fiecare oi8nă, preaslăvinu-B că ne-a at viaţa aceasta at#t e frumoasă. *r mai tre$ui să mai aaupoate şi faptul că, 8ar /omnului, nicioată nu m-am culcat av#n ceva asupra cuiva, ci acăutat toteauna să mă împac imeiat cu cei pe care am simţit că i-am m#8nit cu ceva, ori i-avă)ut nemulţumiţi şi trişti. *ceasta este, pe scurt, petrecerea mea şi nu cre să fi omis ceimportant1.

Draii mei, probabil că vi se pare, aşa cum poate i s-a părut şi Sfântului 1ntonie, prea puţinE

/ar, oare este puţin lucru să-ţi faci atoria0 Pentru că, omul nostru nu-şi făcea, e fapt, ecatoria e $un creştin: ?n familist cu frica Bui /umne)eu, cu ru7ăciune upă cum se pricepeel, ar cinstit în munca sa şi mai presus e toate, căut#n să-şi mulţumească semenii e lucrsău şi să nu ai$ă nicioată ceva asupra cuiva. C#ţi intre noi ne facem atoria aşa cum şifăcea omul acesta0 (i, ca să înţelea7ă "f#ntul *ntonie că este sfinţenie şi pentru săracuo$işnuitul, moestul, familistul, omul normal sau omul e r#n, şi să înţele7em mai ales noi c

sfinţenia nu este re)ervată oar unor anumite persoane, ci este şi pentru mine, şi pentru tine,



pentru fiecare şi că nu avem scu)e înaintea lui /umne)eu ca să nu ne sfinţim viaţa, e aceea na at un eGemplu at#t e o$işnuit şi e comun care, ce-i rept ne-a surprins pe toţi N Păi numat#t0 *sta va să )ică sfinţenia;C - s-ar putea între$a unii. /a: "ă facem aşa şi vom fi şi nsfinţi:

"ă nu creeţi că /umne)eu ne cere numaiec#t eGtraorinarul să ne ăm viaţa inutil, să nprăpăim tinereţea fără rost, să ne îm$olnăvim cu post eGa7erat ori să ne claustrăm în form

eGtreme e asce)ă. 4e înăduie, iată, să ne căsătorim şi să ducem o viaţă normală în cadrul căsnicleiuite, însă în frica 'ui, ca buni familişti, buni părinţi şi buni educatori pentru copiii noştri. aceasta se c#eamă sfinţenie pentru dumneavoastră, oamenii de rând, şi cu aceasta ne puteţi folopână şi pe noi, şi îi puteţi folosi până şi pe sfinţi, şi se foloseşte şi se bucură şi Dumnezeu eemplul dumneavoastră, al celor care înţeleeţi să N fiţi sfinţi, pentru că /omnul /umne)enostru este "f#nt ;.

"finţenia nu este re)ervată, aşaar, oar anumitor cate7orii e oameni, ci tuturor eopotrivă. 4mai eistă popor ales& a fost în (ec#iul 0estament, şi s-a arătat incapabil să-' recunoască şi săprimească pe esia )ristos, trimis special să împlinească 'eea 6t. F,=7. @u mai eGistă neaales, rasă privile7iată ori cate7orie e oameni preferată e /umne)eu. Cu toţii suntem preferacăci tuturor ne-a aresat cuvintele Niţi sfinţi, pentru că Eu sunt "f#nt B 6$ +etru =,=G7. Pe tone)a chemat s" ne sfinţim viaţa9 indiferent de preg"tirea intelectuală, e po)iţia socială, ori

munca pe care o prestăm fiecare în societate. Toţi putem a4un7e sfinţi acă ne facem atoriacă ne luăm în serios rolul e creştini purtători ai /u8ului lui /umne)eu, şi cu ru7ăciune, cpostire, cu spoveanie, cu împărtăşanie şi cu pocăinţă ne sfinţim viaţa şi nu răm#nem în păcatenoastre, ci ne riicăm şi ne luptăm ca să ne curăţim şi să ne sfinţim. 4umai aşa putem aunenoi să fim eemple pentru ceilalţi, aşa cum au fost înaintaşii şi părinţii noştri pentru noi, cu viaţa ldeosebită.

1şadar, cu toţii suntem c#emaţi ca, prin viaţa noastră aleasă şi sfântă, să arătăm şi celor din urnostru calea către Dumnezeu şi aşa ne vom putea adăua şi noi încet-încet cetelor drepţilor, a



aleşilor, ale sfinţilor, pentru că Dumnezeu ne-a c#emat pe toţi deopotrivă să ne sfinţim viaţa şi fim sfinţi.

+entru aceasta, să ne ru7ăm lui /umne)eu astă)i, c#n pră)nuim pe toţi "finţii, ca prru7ăciunile lor, ale milioanelor e sfinţi in istoria $imilenară a >isericii noastre, să ne sfinţiviaţa. "ă ne ăruiască putere ca să postim, putere ca să ne ru7ăm, înră)neală ca să ne spoveicurat şi sincer, r#vnă ca să ne împărtăşim la vreme cu "fintele Taine, putere şi ra7oste ca

ucem o viaţă curată şi iu$itoare e /umne)eu şi e semenii noştri, şi aşa vom putea înainta şi npe drumul acesta al sfinţeniei.

"ă-B ru7ăm pe /umne)eu să $inecuv#nte)e şi să sfinţească viaţa noastră, să ne primeasru7ăciunile cu care am venit fiecare astă)i la $iserică şi ne-am ru7at, ăruinu-ne toate cele folos spre m#ntuire, *min:

IPS 8artolomeu Anania: Predic" la Duminica tuturor Sfinţilor 0 +ntre martiraul lui Jtefan minciuna c"tre Duhul Sf$nt

MQ...R iseria înseamn$ aunare, o!şte, pentru $ nimeni nu se m'ntuieşte sin#ur, i u a*utorul l+umneeu şi împreun$ u eilal"i, şi u a*utorul elorlal"i.



Dacă omul este o fiinţă eminamente socială, atunci %iserica este o instituţie eminamente socialcare îşi are rădăcinile în cer, adică în Du#ul Sfânt. Dar îndată după întemeierea %isericii şi dupapariţia primilor creştini, pentru că deîndată după cei trei mii s-au mai botezat încă două mii, şi aceşti cinci mii a început practic %iserică, au început şi diferenţierile. Primi creştini erau înrumae "finţii *postoli şi uceau o viaţă curată, sf#ntă, fără pri8ană. "e înt#lneau uminica şi împărtăşeau cu "fintele Taine, upă ce "finţii *postoli se ru7au. Dar ca orice societate omeneas6în sens de comunitate aflată în această viaţă omenească H n. noastră7, şi aceasta s-a doved

imperfectă. 1u început să apară între ei buni şi mai buni, răi şi mai răi. $ar dacă citim sau reciti/pistolele Sf. 1p. +avel, ne vom da seama că aproape în fiecare comunitate creştină se ivea câtedefecţiune. Pe e o parte, Pavel îi lauă pentru viaţa lor e sfinţenie, e curăţie morală, creinţă în /umne)eu, e 4ertfelnicie, ar, pe e altă parte, îi o4enea pe cei ce se a$ăteau e morală sau e la creinţă. Şi eistau şi din aceştia.

1m să vă dau primele eemple din vremea Sfinţilor 1postoli, înainte de a apărea +avel. ?eGemplu e sfinţenie I "f#ntul (tefan, care cu at#ta cura4 l-a mărturisit pe +isus Aristos şi imustrat pe cei care nu primeau învăţătura cea nouă, înc#t a fost omor#t cu pietre în afara cetăţca un uşman al societăţii. El a fost înt#iul mucenic sau martir al >isericii lui Aristos şi cu el

început şirul imens al nenumăraţilor mucenici care aveau să îşi ea viaţa pentru creinţa în +isAristos, c8iar p#nă în )ilele noastre.

Dar a apărut şi polul celălalt. Dacă a apărut un sfânt, au apărut doi păcătoşi. :%in"ii <postoon&eniser$ u o!ştea $ nimeni s$ nu ai!$ !unuri omune, i to"i s$ îşi pun$ !unurile la mi*lo%ieare !un s$ %ie al omunit$"ii. Să nu se creadă că era un fel de comunism, ci era comunitarism, sensul că, fiecare, deîndată ce se convertea şi primea botezul, accepta aceasta, ca să pună totulpicioarele 1postolilor, şi totul era distribuit în funcţie de trebuinţele fiecăruia.

Printre aceştia se 7ăseau şi oi soţi care se numeau *nania şi "afira. Ei, atunci c#n s-a8otăr#t să îşi aucă $unurile în faţa *postolilor, şi-au păstrat, în ascuns, o parte in ele pentru (i-au )is 1e ce să ăm noi c8iar tot0 "ă păstrăm şi pentru noiH.

(i, c#n au a4uns în faţa lui Petru, acesta, prin puterea lui /umne)eu, a cunoscut ce făcuseră eşi ei au fost peepsiţi cu moarte De /umne)eu I n. noastră nu pentru că îşi opriseră ceva ce eral lor, că era le7itim să îşi oprească, ci pentru că, ne spune "f#nta Carte, minţiseră /u8ul"f#nt. Tre$uia să spună e la început I 1iată, am aus o parte in $unurile noastre, şi o parte lam păstrat pentru noi, pentru $ătr#neţe, că nu ştim ce va fiH. /ar pentru că nu au spus acelucru, ci au pretins în faţa "f. *postoli că au epus totul, acesta a fost păcatul cel mare

minciuna. (i anume, minciuna împotriva /u8ului "f#nt, nu împotriva oamenilor.

$ată, deci, iubiţii mei, că au început diferenţierile între sfinţi, asemenea lui Ştefan, şi între păcătomincinoşi, asemenea acestor doi soţi. Şi, milocul, cei care nu au auns nici sfinţi, deasupra nivelucomun, şi nici păcătoşi, ci s-au menţinut pe o linie mediană.Q...RM.



Preafericitul P"rinte Patriarh Daniel ) Predic" la Duminica tuturor Sfinţilor

"finţii, roiri ale lucrării /u8ului "f#nt în lume

+uminia uturor :%in"ilor urmea$ în alenar imeiat up$ +uminia Po#or'rii :%'ntului +ucare arată finalitatea "nvierii şi "nălţării la cer a ântuitorului )ristos. Sfântul $oan 8ură de 1spune că prin +oorârea Du#ului Sfânt se împlineşte sau se finalizează iconomia iului, adică plande mântuire al lui Dumnezeu 0atăl, realizat în iul Său, pentru că prin lucrarea /u8ului "f#nt >ote) oamenii care cre în Aristos primesc înfierea upă 8ar.

"n acest sens, duminica prăznuită imediat după +uminia Po#or'rii :%'ntului +u se numeşte calendarul creştin ortodo +uminia uturor :%in"ilor . 1stfel, %iserica 2rtodoă se deosebeşte %isericile occidentale care pomenesc pe to"i s%in"ii şi pe to"i mor"ii la îneputul lunii noiem!rie (1

2).

@umai prin lucrarea "f#ntului /u8 oamenii pot eveni sfinţi

%iserica 2rtodoă prăznuieşte +uminia uturor :%in"ilor în prima Duminică după +uminiPo#or'rii :%'ntului +u pentru a arăta că rostul venirii Sf$ntului Duh #n lume este sfinţiroamenilor. Dacă nu serbăm +uminia uturor :%in"ilor imeiat up$ +uminia Po#or'rii :%'ntul+u, nu înţeleem deplin nici lucrarea Du#ului Sfânt în lume şi nici rostul %isericii lui )ristos,anume s%in"irea oamenilor .



Deci, această Duminică a 0uturor Sfinţilor ne arată că Du#ul Sfânt vine în lume pentru a constitdu#ovniceşte %iserica instituită de )ristos ca unire a oamenilor cu +reasfânta 0reime şi pentrurealiza sfinţirea oamenilor prin Sfintele 0aine ale %isericii. Duhul Sf$nt face din oamencredincioşi sfinţi. De aceea, se spune în proc#imenul 1postolului de astăzi! ]Minunat es/umne)eu întru sfinţii "ăi] (Psalmul 67, 36). Duhul Sf$nt #l aut" pe om s" creasduhovniceşte astfel #nc$t chipul lui Dumnezeu din om s" devin" asem"nare cu Dumnezeu9 pr#mp"rt"şire de sfinţenia lui Dumnezeu. Prin harul Duhului Sf$nt9 omul se apropie mereu

Dumnezeu 2at"l şi are conştiinţa haric" de fiu duhovnicesc al S"u9 prin credinţa lui #n Iis7ristos ?iul veşnic al lui Dumnezeu. <şaar, Po#or'rea +uului :%'nt în lumea $ut$ în p$are a sop riiarea oamenilor la &ia"a e s%in"enie, pentru a %i asemenea 9iului lui +umneCare :-a %$ut Jm, a oamenii s$ e&in$ %ii ai lui +umneeu up$ ar .

rumuseţea sfinţeniei constă în comuniunea smerită a omului cu /umne)eu şi în iu$irea samilostivă faţă e semeni

+uminia uturor :%in"ilor ne mai arat$ $ unitatea iseriii se &ee u prioritate în omuniuns%in"ilor. iseria este una, s%'nt$, so!ornieas$ şi apostoleas$. nitatea iseriii este pro%un

le#at$ e s%in"enia ei, eoaree şi în +umneeu unitatea şi s%in"enia sunt neesp$r"ite. otu+umneeu Cel :%'nt este nul nu pentru $ ar %i o sin#ur$tate etern$, i este nul pentru $ esteomuniune inestruti!il$ e &ia"$ şi iu!ire &eşni$ între trei Persoane istinte şi neesp$r"itat$l, 9iul şi +uul :%'nt . $ar slava Sfintei 0reimi este frumuseţea comuniunii Sale interioadesăvârşite şi a iubirii Sale milostive, smerite şi dătătoare de bucurie veşnică pentru întreaa lumSfinţenia lui Dumnezeu este iuirea Sa des"v$rşit"9 iar Dumnezeu #mp"rt"şeşte sfinţenia Soamenilor pe m"sura credinţei lor curate şi a iuirii lor smerite.

at$ e e Jrtoo@ia a r'nuit a aeast$ +umini$ a uturor :%in"ilor s$ %ie uminia în are arat$ roul lur$rii +uului :%'nt în iseri$. 1ceastă duminică ne arată taina unit"ţii 8iseritr"it" #n sfinţenie. ?nitatea şi "finţenia nu se reali)ea)ă nicioată prin i)olare e7oistă, pror7oliu şi prin autosuficienţă. C#iar şi părinţii din pustie, care erau cei mai îndepărtaţi oameni oraşe sau sate, aveau conştiinţa comuniunii lor cu :%'nta iseri$. De aceea, c#iar şi aceia dintrecare au auns la o sfinţenie deosebită şi au văzut, încă din lumea aceasta, lumina sau slava "mpărăţcerurilor, totuşi, înainte de moarte, au erut s$ se împ$rt$şeas$ euaristi, pentru a ar$ta ast%el ei %a parte in :%'nta iseri$ a lui /ristos, in rupul :$u taini . <şaar, pentru a su!linle#$tura intre s%in"enie şi unitate sau omuniune, iseria a &oit s$ arate $, eşi în %ieare pomenim unul sau mai mul"i s%in"i, totuşi, aceşti sfinţi nu se afl" #n izolare9 ci #n comuniune şi conlucrare. De aceea, %iserica a rânduit această +umini$ a uturor :%in"ilor, are este, e %ap

+uminia eiat$ omuniunii s%in"ilor are în eruri împreun$ lau$ pe +umneeu. n aest sen/umne)eu este minunat în iversitatea şi unitatea sfinţilor uniţi între ei prin acelaşi 8ar aceeaşi creinţă, eşi sunt iferiţi ca v#rstă, ca timp şi loc în care au trăit, ca neam, ca 7en, cran7 în societate e la împăraţi p#nă la simpli ţărani şi e la oameni vestiţi p#nă la simpanonimi. Toate cetele e sfinţi, în iversitatea şi frumuseţea comuniunii lor cu Preasf#nTreime, au în fruntea lor pe Preasf#nta @ăscătoare e /umne)eu şi Pururea ecioara Mariîntruc#t ea a născut ca om pe Cel ?nul "f#nt, pe +isus Aristos .

/uminica tuturor "finţilor are un caracter profetic şi anticipea)ă comuniunea in <mpărăţia lu /umne)eu



Jn alt motiv pentru care %iserica a fiat această sărbătoare numită +uminia tuturor :%in"ilor eacela al leăturii dintre sfinţii cunoscuţi şi cei necunoscuţi. %iserica a înscris mulţi sfinţi sinaarul şi în calendarul ei. Totuşi, mai eGistă o mulţime e sfinţi necunoscuţi, care nu sunt încîn mo oficial canoni)aţi sau recunoscuţi ca sfinţi ai >isericii, ar sunt cunoscuţi e /umne)en aest sens, re"inem ialo#ul pro%etului lie u +umneeu, 'n aesta ie $tre +umneeu? ]Cr#vnă am r#vnit pentru /omnul /umne)eul "avaot, căci fiii lui +srael au părăsit le7ăm#ntTău, au ăr#mat 4ertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sa$ia, răm#n#n numai e

sin7ur, ar Dei caută să ia şi sufletul meu] D3 Je7i 5,6. <nsă /umne)eu îi răspune ]Mi-aoprit intre israeliţi şapte mii e $ăr$aţi; 7enunc8ii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea l>aal şi $u)ele tuturor acestora nu l-au sărutat] 6? *ei =B, =A7. Deci, totdeauna eistă mai musfinţi decât cei cunoscuţi de oameni, însă Dumnezeu va arăta slava acestor sfinţi când doreşte /l, timpul istoriei sau la a doua venire a lui )ristos, la înnoirea lumii, despre care vorbeşte /van#elde astăzi. 1tunci, desiur, se vor arăta toţi sfinţii, cunoscuţi şi necunoscuţi de oameni. /e acee/uminica Tuturor "finţilor are şi un caracter profetic, e anticipare sau prevestire a comuniunsfinţilor in <mpărăţia lui /umne)eu, e pre7ustare a frumuseţii şi $ucuriei comuniunii tuturosfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi e oameni în timpul istoriei.

/arurile înmulţite in Evan78elie înseamnă $ucuria ne7răită, pacea sf#ntă şi fericirea nesf#rşia comuniunii omului cu Aristos

n G&an#elia +uminiii tuturor :%in"ilor, 'ntuitorul isus /ristos spune $ ]oricine a lăsat cassau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru numele Meînmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică] (atei 1H, 2H). Ba ce se referă acest înmulţit lua, în raport cu ceea ce au lăsat oamenii pentru a urma lui Aristos0 :e re%er$ la !uuria şi pa&ie"ii &eşnie primite în ar&un$ în$ in lumea aeasta, ca iertare a păcatelor, ca binecuvântaresfinţire a vieţii, la care se adauă apoi plinătatea vieţii veşnice. $ar viaţa veşnic" #nseamn" viatr"it" #n comuniune cu Dumnezeu 2at"l9 ?iul şi Duhul Sf$nt9 şi cu toţi sfinţii lui Dumneze#nseamn" viaţa tr"it" #n +mp"r"ţia iuirii sfinte şi nesf$rşite a Preasfintei 2reimi.

*evărata $o7ăţie netrecătoare se află în suflete, nu în 8am$are, $ănci sau $u)unare

2 mulţime de oameni în decursul istoriei %isericii au lăsat averi şi familie şi s-au retras în pusti1ceştia au trăit #rănindu-se adesea doar cu rădăcini sau poame sălbatice, răbdând friul sau arşsoarelui. >i, totuşi, ei erau !uuroşi, paşnii şi %erii"i. +eşi %u#eau e lume, lumea in oraşe &ene

s$-i aute în pustie, în p$uri sau în peşterile mun"ilor. +e e Pentru că, prin multă ru7ăciunemulte nevoinţe, au o$#nit pacea şi $ucuria /u8ului "f#nt sau pre)enţa tainică a lui Aristos îei prin 8arul /u8ului "f#nt. <esta este în"elesul a'n al u&intelor înmul"it &a lua . (iurmeaz" lui 7ristos9 cine crede #n El şi +l iueşte prin rug"ciune şi fapte une9 acela #nmulva luaL adic" a renunţat la ceva trec"tor şi primeşte pe (ineva netrec"tor9 do$ndeşte prezennetrec"toare a lui 7ristos (el veşnic #n viaţa lui . De aceea, apostolii, martirii, cuvioşii şi tosfinţii de odinioară, precum şi credincioşi smeriţi, ruători şi mărturisitori ai credinţei de astăzi, caiubesc pe )ristos, simt ucuria prezenţei lui 7ristos #n viaţa lor. *ceastă pre)enţă a lui Aristîn oamenii creincioşi este cea mai mare $o7ăţie sau comoară aunată în suflete, ca lumin"credinţei9 lumin" a iuirii faţ" de Dumnezeu şi faţ" de semeni9 lumin" a faptelor une. Aceas



comoar" r"m$ne #n sufletul omului şi este dus" #n +mp"r"ţia lui Dumnezeu. +nmulţit va lînseamnă multa răsplată pe care o ăruieşte /umne)eu celor care <l iu$esc pe El, este 8ar/u8ului "f#nt pre)ent în oameni şi arurile multe ca roiri ale 8arului în viaţa lor . >$ntuitorIisus 7ristos mai spune c"9 pe l$ng" multa @ui iuire #mp"rt"şit" lor9 ucenicii @ui vor primiviaţa veşnic" sau viaţa f"r" de moarte9 adic" #nvierea9 nemurirea şi ucuria veşnic" d+mp"r"ţia lui Dumnezeu.

ulte binecuvântări dăruieşte Dumnezeu celor ce cred în /l şi împlinesc voia 'ui în viaţa lor. +rurmare, întruc#t /umne)eu ne iu$eşte, cu o iu$ire infinită şi veşnică, să răspunem permaneiu$irii Bui prin ru7ăciune şi prin fapte $une, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastrm#ntuire:

*mi



Protosinghelul Ioachim P$rvulescu ) Sfinţii ) model de iuire dumnezeiasc"

9oto? >te%an Co*oar

Ştim că orice lucru, care se întemeiază pe ertfă, pe osteneală şi sudoare, este de lună durată. Dmai mult, ceea ce este întemeiat pe ertfe omeneşti, din draoste şi de bună voie, este fără măsudepăşeşte timpul şi trece în veşnicie.

1cest edificiu sfânt, întemeiat pe ertfe omeneşti, având ca "ntemeietor pe ântuitorul $isus )risto

este %iserica creştină, %iserica 2rtodoă şi aceste ertfe omeneşti sunt cu precădere Sfinţii ucencare şi-au dat viaţa lor pentru )ristos, deoarece )ristos şi-o dăduse înainte pentru noi, şi aceştia nau făcut altceva decât să imite pe )ristos "ntemeietorul şi Conducătorul %isericii.1semenea unei case, căreia-i trebuie temelie solidă şi adâncă, ca să poată rezista mult timp, aşa%iserica, are la temelia ei trupurile mucenicilor ce şi-au dat sânele şi viaţa din draoste pent)ristos, atinând culmea draostei dumnezeieşti.

Deci, pe mucenicii %isericii şi pe sfinţi în eneral, îi putem socoti ca pe nişte pietre folosite edificarea %isericii. ără aceste pietre, edificiul este ineistent.



ără mucenici şi sfinţi, nu se poate vorbi de %iserică. ără mucenici şi sfinţi, nu am avea ce eempsă imităm. 4eavând eemple de imitat tot trecutul omenirii este un nonsens.

DProtosin78elul +oac8im P#rvulescu, Cele trei mari mistere vi)i$ile şi incontesta$ile in >isericrtooGă, Eitura *macona, 55&, pp. !&-!'

Andrei Andreicuţ ) De ce nu devenim SfinţiC



9oto? Jana ei%

'a întrebarea dificilă! :de ce oamenii nu devin Sfinţi;K, %ătrânul ilotei răspund:*esponsabilitatea ne revine nouă înşine. "ntâi proastei noastre dispoziţii, apoi nelienţei şi lennoastre, în al treilea rând slabei noastre iubiri faţă de Dumnezeu sau lipsei ei, în al patrulea râniubirii noastre fierbinţi pentru mamona, ataşamentului faţă de bunurile materiale şi înclinaţi

noastre pentru lucruri osniceK.

D*nrei *nreicuţ, Mai putem trăi frumos0 Pleoarie pentru o viaţă morală curată, EituJeîntre7irea, *l$a +ulia, 266!, p. %6

P"rintele Eugen 2"n"sescu ) Sfinţenia9 neunia normalului #ntr)o lume anormal"



+rima Duminică după *usalii este înc#inată cinstirii tuturor Sfinţilor. 1nul acesta avem şialăturare! sâmbătă am cinstit pe doi 1postoli foarte importanţi pentru misiunea %isericii! +etru+avel. Şi este loic să se întâmple aşa, câtă vreme sfinţenia nu este altceva decât rodirea Du#ulSfânt, revenirea omului la o stare de normalitate în raport cu eistenţa sa în această lume.

Căci, care este scopul eistenţei umane; Scriptura o arată clar încă din (ec#iul 0estament! Să-i fsfinţi, că Sfânt sunt /u, Domnul. $ar în 4oul 0estament, însuşi Domnul defineşte sfinţenia, ca stade cunoaştere şi comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii! $ar viaţa veşnică aceasta este! Să 0cunoască pe 0ine, sinurul Dumnezeu adevărat şi pe $isus )ristos, pe Care '-ai trimis.

ai pe scurt spus, sfinţenia este draoste.

De aceea, ea poate fi numită stare de normalitate, pentru că nu cred că eistă om pe faţa pământulcare să nu dorească draostea, cu efectele ei primare! binele şi frumosul. 1m putea c#iar spune draostea este limba universală prin care omenirea îşi clădeşte un destin frumos şi bun.

(i atunci, e ce sfinţenia pare, în )ilele noastre, un ieal 7reu e atins0 "au e ce pare căevenit ceva învec8it sau care ţine e un univers paralel şi care nu are ce căuta în iscuţiiserioase1 intre noi0 *ăspunsul îl oferă 1postolul şi 0eoloul $ubirii, $oan /van#elistul! +entcă tot ceea ce este în lume H pofta trupului şi pofta oc#ilor şi trufia vieţii H nu sunt de la 0atăl.

1dică, cum spun mai toţi cei ce au împlinit sfinţenia în viaţa lor, ria prea mare pentru cele alumii acesteia, în raport cu cele ale sufletului. $nteresele puse mai presus de cel de lână noi. Sacum o spune mai dur 1postolul +avel! dumnezeul lor este pântecele& iar slava lor, întru ruşinea loei pe cele pământeşti le cuetă.

De aceea, câtă vreme eoismul, interesul, plăcerea decadentă, lupta pentru putere sau avere, şi alteasemenea lor, sunt coordonatele vieţii noastre, să nu ne aşteptăm la ceva bun. 1parent ele ne d



sens vieţii şi ne împlinesc, dar de fapt ne olesc de viaţă şi ne transformă în nişte animale sociacare luptă pentru eistenţă.

Şi aşa aunem la teoria că :viaţa este ca o unlăM, care este opusă la etrem filosofiei creştine dviaţă. De aceea, faptele bune, care demonstrează credinţa, sunt văzute ca nebunie în această lumDin păcate însă, filosofia lumească de viaţă este cea defectă, care ne transformă viaţa în cevanormal şi nefiresc! înc#inare la idoli. Ce folos din zbuciumul şi lupta nefirească dintre no

/ventual unul de moment, care nu poate ţine prea mult. Căci răutatea nu poate trăi veşnic. Doiubirea este cea care ne împlineşte cu adevărat şi ne oferă o adevărată cunoaştere. 2mul sfinţeşlocul prin draoste. Spunea +ărintele Stăniloae că cel ce iubeşte are sentimentul că în cel iubit îreăseşte casa, după ce a rătăcit pe dinafară.

De aceea, să nu deznădăduim. 4ecazurile şi suferinţele acestei vieţi ne pun, uneori, probleme conştiinţă şi astfel, revenirea la normalitate devine posibilă. "n fond, puterea sfinţitoare a Du#uSfânt nu ne părăseşte nici o clipă, doar noi suntem cei care o părăsim sau inorăm, mai mult sau mpuţin voit. Şi fiecare reşeală aduce costul unei noi lupte du#ovniceşti, pentru a redobândi credinnădedea şi draostea. 1şa începe sfinţenia.

Sau, cum suntem învăţaţi în %iserică! ria cea lumească să o lepădăm. $nclusiv noi, cei ce pr#irotonie am primit o altă riă mult mai importantă! ria de cel :după c#ipul lui DumnezeuK, adisemenul nostru. De aceea, porunca nouă şi desăvârşitoare a lui Dumnezeu vizează pe aproapel+oruncă nouă dau vouă! Să vă iubiţi unul pe altul. +recum /u v-am iubit pe voi, aşa şi voi să iubiţi unul pe altul. "ntru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii ei, dacă veţi avea draosunii faţă de alţii.

Şi ar fi bine să încetăm a ne mai plâne că nu este posibil, că lumea ne obliă cumva la a n

comporta lumeşte, că nu avem ce face, că e criză sau mai ştiu eu ce alte motive. 1cestea nu fdecât să arate cât de indolenţi suntem faţă de draostea sfinţeniei şi cât de preocupaţi suntem idolatrizăm crizele din viaţa noastră.

Crizele umane, indiferent de natura lor, nu ţin decât atât cât vrem noi.



Dan ($rlea ) (reştinismul ;soft9 antistresB9 relativizant9 al corectitudinii politice versus

oligaţia m"rturisirii. (um arat" ;ighemonulB modern care #i execut" pe creştiniC

3iarul @uminaH Dan ($rlea: 5oua prolem" veche de %. de ani

Cu cât trece timpul şi se înmulţesc controversele pe teme de creştinism asumat în societatea dastăzi, îmi dau seama care e problema! sunt două discursuri paralele, două planuri, unul al lumacesteia, altul al lumii ce va să fie. Jnii vor o viaţă liniştită, alţii vor o veşnicie ti#nită. Jnii vor nu-şi supere vecinii şi rudele cu credinţa lor, alţii vor să nu-' mânie pe Dumnezeu cu relativizarea

Jnii înţele şi asumă creştinismul doar la nivel de cod etic, înţeleându-l numai ca pe un soi invitaţie la un nivel crescut de iienă socială, care să dea ordine, respect, bună vecinătate, alpricep creştinismul ca pe drumul de întoarcere acasă, la Dumnezeu, pe sinura cale.

Jnii vorbesc de reliii care trebuie tratate eal, să nu cumva să supărăm cu creştinismul nostru cineva, alţii înţele că mărturisirea e obliaţia fundamentală a creştinului, că )ristos nu e eal cnimeni şi nu toate căile sunt la fel de bune, c#iar dacă suntem în pace.



Jnii pretind că vor pace, dar, vrând-o cu orice preţ, o pierd, renunţând c#iar la Domnul +ăcii, alţiicapătă pentru totdeauna, lăsându-se marinalizaţi sau ucişi pentru acelaşi Domn.

"nceputurile creştine s-au făcut prin martira, mărturisire în condiţii ostile, renunţare la lumaceasta pentru cealaltă, la reele aparent atotputernic de pe pământ, pentru "mpăratul Cel din veaCum ar fi fost dacă soldaţii romani ai 'eiunii a T$$-a ulminata care '-au mărturisit pe )ristos fi pretins că şi celelalte credinţe ale vremii sunt bune şi ei nu sunt contra; 1m fi avut cu I>

mucenici mai puţin.artirii primelor secole nu au considerat că şi zeii sunt buni, dacă totul se termină cu bine pentru deşi unii puternici ai vremurilor mereau eact pe un :politicallZ correctM concretizat întrpropunere cunoscută şi nouă! ertfiţi şi voi zeilor de oc#ii lumii, şi treaba voastră cum vă ruaţi taină, la voi acasă. 4i se cere eact la fel! puteţi fi creştini, dar să nu ziceţi că aia e păcat, să narboraţi însemnele voastre de credinţă, să nu-i învăţaţi pe copii credinţa voastră. "n rest, credeţi vreţi, acolo, la voi în camere, în catacombe.

+oţi să crezi, dar să nu mărturiseşti. Sau, dacă mărturiseşti, să nu o faci în văzul lumii, că nu

democratic. Să nu afirmi #otărât, ci doar să-ţi dai cu părerea. Să fii civilizat, manierat, să-i laşi ldracul loc de bună-ziua, n-ai decât să te şi eutanasiezi dacă te doare piciorul, dar nu să mori pent)ristosul tău. 1sta nu-i frumos9

Se vrea un creştinism cuminte, eventual care să nu facă noi adepţi, soft, fără #otărâri de viaţă şi moarte, relaant, un fel de terapie antistres. Să laşi loc de alţi dumnezei, că doar oameni suntem4imic nou sub soare.

Şi la fel de cunoscut şi de vec#i este şi răspunsul corect din punct de vedere creştin, sinurul răspu

pe care poţi să-l dai! afirmarea credinţei aşa cum este ea, a mesaului #ristic aşa cum este el şi cumfost de la începuturi. C#iar dacă sunt bine intenţionaţi, unii dintre aceşti propovăduitori amestecului relaant de valori nu sunt mai puţin în eroare.

Din moment ce "l văd pe $isus )ristos ca pe un profesor de etică, luând în calcul doar părticele amesaului #ristic pe care le întorc c#iar împotriva esenţei mesaului H cum ar fi îndemnul la paceiertare, răstălmăcit ca temei pentru a accepta toate reliiile şi căile, de draul a nu supăra pe nimence să neociezi;

2rice neociere înseamnă părăsirea lui )ristos. 4u poţi scoate o icoană de pe perete, ca să n

ofensezi H vezi Doamne9 H pe necreştini, şi să te mai simţi creştin. 4u poţi să leiferezi un străvecpăcat, dar să rămâi pe drumul de răscumpărare a /vei şi-a lui 1dam.

Jnul vrea aparenţa unei concordii sociale bazate pe neafirmarea cu tărie a nici unui adevfundamental de credinţă, altul nu poate trăi fără mărturisire.$#emonul din vec#ime, care le promitea creştinilor însâneraţi pentru credinţa lor funcţii şi bani, să se lepede de )ristos, este acelaşi i#emon care s-a îmbrăcat la costum, a citit mai multe cărţispilcuit şi educat, bun şi mărinimos cu toţi care cred de toate şi nimic, ca să nu deraneze pe nimen

2ricine e azi mai iubit decât creştinul mărturisind.



(e #nseamn" Sf$nt şi ce #nseamn" (uviosC



Ce înseamnă Sfânt şi ce înseamnă Cuvios;

"n perioada precreştină 6'eea mozaică7 stăpânea concepţia că Sfânt este numai Jnul, Dumneze"n primii ani ai Creştinismului, Sfântul 1postol +avel îi numeşte sfinţi pe toţi creştinii botezaţi, catrăiesc potrivit cu /van#elia, care se nevoiesc pentru mântuirea sufletului lor şi care urmăresc cucerească "mpărăţia lui Dumnezeu 6*m. =, & $ Corinteni =, =-@& /vrei G, =>7.

"n secolul al $(-lea titlul de :SfântK începe să fie atribuit numai câtorva aleşi, :prieteni ai lDumnezeuK, care se deosebesc prin mucenicia lor, prin viaţa lor şi prin minunile lor.

"f#ntul *ntonie cel mare accentuea)ă "f#nt este acela care este curat e răutate şi păcateH.

+rima dintre toţi care a primit titlul de :+reasfântăK, a fost ecioara aria. 1u urmat 1postoDomnului. "nerii, precum şi multe din persoanele drepte ale (ec#iului 0estament nu ar fi putut



nu ia acest titlu. ireşte Sfânt nu ar fi putut să nu fie numit şi $oan %otezătorul şi "naintemerătoru"ncet a început să se formeze o ierar#izare în clasificarea Sfinţilor.

Cetele de Sfinţi sunt următoarele!

H Drepţii. Sunt toţi drepţii care au trăit înainte de )ristos, având credinţa în Jnul Dumnezeu şi nădăduit sau proorocit venirea lui esia H )ristos.

H 1postolii şi +ărinţii apostolici. 0itlul acesta l-au primit Jcenicii Domnului şi ucenicii lor.

H ucenicii. Sunt numiţi astfel toţi cei care, pentru credinţa lor, au mărturisit, au fost c#inuiţi şi fost omorâţi, mai ales în primele prioane mari. ucenicii sunt nenumăraţi! bărbaţi, femei, tinebătrâni şi copii, şi fireşte nu toţi sunt cunoscuţi.

H arii ucenici. Cei dintre ucenici care au suferit c#inuri mari şi au fost omorâţi într-un c#înfricoşător, barbar, au primit de la %iserică acest titlu.

H Sfinţiţii ucenici. Sunt numiţi cei care dintre ucenici erau sfinţiţi.

H Cuvioşii ucenici. ona#ii, asceţii şi pustnicii care au murit muceniceşte au primit acest nume.

H 4oii ucenici. 1şa se numesc Sfinţii care au murit muceniceşte în vremurile mai noi.

H ărturisitorii. Se numesc Sfinţii care au fost prioniţi şi c#inuiţi, care au mărturisit credinţa ldar în cele din urmă nu au fost omorâţi.

H Cuvioşii. Sunt Sfinţii 6pustnici, asceţi etc.7 care au părăsit lumea şi s-au încredinţat cu totul lDumnezeu, pe Care l-au adorat cu credinţă şi răbdare, prin pustietăţi şi locuri lipsite de mânâierîn toată viaţa lor, iar în cele din urmă :au adormit în paceK.

H Cuvioasele uceniţe ecioare. 1stfel sunt numite mona#iile care au mărturisit credinţa şi au foomorâte cu moarte mucenicească.

H Cei întocmai cu 1postolii. 0oţi cei care au făcut lucrare misionară asemenea celei a 1postolilor fost numiţi astfel.

H +ărinţii %isericii. ona#ii, clericii şi mai ales episcopii care s-au distins pentru lucrarea lor, bună dreptate deţin acest titlu.

H 1poloeţii. 0oţi cei care s-au anaat să apere Creştinismul înaintea filozofilor, stăpânitorilreilor şi împăraţilor, verbal sau în scris, prin scrisori sau cu cuvântul, au fost numiţi 1poloeţi Credinţei noastre.

H 0eoloii. 4umai trei deţin acest titlu. $oan 0eoloul, 8riorie 0eoloul şi Simeon 4oul 0eolo1ceştia au teolo#isit nu numai prin scrierile lor, ci şi prin pilda vieţii lor.



rauere in #rea$ e erom. >te%an u"es

D/in Cartea "finţii ocrotitori să ne pă)eascăH

Pentru copii ) Duminica tuturor Sfinţilor

+erioada +enticostarului se termină cu Duminica tuturor Sfinţilor. 0ot acum se înc#eie şi ciclsărbătorilor cu dată sc#imbătoare care a început din Duminica (ameşului şi a ariseului.



"n viaţa %isericii au eistat mulţi sfinţi. /istă şi astăzi, trăind printre noi cu smerenie şi fără atraă atenţia asupra lor înşişi în vreun fel. Jnii dintre sfinţi sunt cunoscuţi tuturor şi mulţi dintcreştini le poartă numele, sărbătorindu-şi onomastica în zilele lor de prăznuire. +rintre aceştia numără Sfântul Dimitrie, Sfântul 8#eor#e, Sfântul 4icolae, Sfânta /caterina, pe care îi cunoaştecu toţii, dar şi alţii care sunt prăznuiţi doar în anumite locuri, sfinţii locali. /istă, însă, şi oamecare au trăit şi s-au sfinţit fără ca viaţa lor să devină cunoscută. +e toţi aceşti oameni, cunoscuţi snecunoscuţi, care s-au distins prin viaţa lor pământească şi s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu, %iseri

îi cinsteşte în această Duminică, numită Duminica tuturor Sfinţilor.%iorafia, faptele şi amănuntele importante din viaţa multor sfinţi se află scrise şi se păstrează tetele numite Sinaare. 1colo, în dreptul numelui sfântului citim adesea şi o scurtă caracterizacare arată în mod direct cine a fost sfântul. 1stfel, un sfânt al %isericii noastre poate fi descris felul următor!

Sfântul! /ste un om deosebit, care a dobândit luminarea Du#ului Sfânt şi a cărui întreaă viaţă caracterizează prin iubirea pentru )ristos.

artirul sau mucenicul! /ste un sfânt care şi-a dat viaţa pentru )ristos, mărturisindu-şi credinţa /l. 4umărul martirilor care şi-au dat viaţa pentru )ristos în decursul primelor trei secole, suferinc#inuri, se ridică la unsprezece milioane. artirii care provin din rândul preoţilor poartă numele $eromartiri, în vreme ce martirii din tama mona#ilor sunt numiţi Cuvioşi ucenici. artirii care suferit multe şi rele c#inuri sunt numiţi ari ucenici iar tinerele care au mărturisit pe )ristos preţul vieţii se numesc Cuvioase ecioare.

"n perioada turcocraţiei 6secolele =F-=B7 s-au arătat şi o altă cateorie de sfinţi mucenici. 1ceştsunt Sfinţii noi mucenici şi printre ei se numără mucenicii care au preferat să-şi piardă viaţa decât

devină musulmani.Cuviosul este sfântul care provine din tama mona#ilor %isericii noastre.

ărturisitorul! "n acest fel este caracterizat sfântul care-' mărturiseşte pe Dumnezeu, suportânpersecuţii şi c#inuri, fără să fie, însă, ucis. Sfinţii mărturisitori s-au arătat cu precădere în vrem$conoma#iei, atunci când au fost prioniţi creştinii care cinsteau Sfintele icoane, în %izanţsecolelor al ($$$-lea şi al $T-lea.

+e lână caracterizările amintite, mai eistă şi altele. 1şadar, eistă sfinţi +rofeţi, care au trăit

vremea (ec#iului 0estament, +rotopărinţii, Sfinţii +ărinţi H precum Sfinţii 0rei $erar#i - Sfin"mpăraţi, Sfinţii +reaînţelepţi H precum Sfinţii 1postoli, Sfânta uceniţă /caterina, Sfânucenic $ustin, filosoful, Sfinţii Doctori fără de arinţi Cosma şi Damian, Sfântul 8riorie Dascăşi alţii. /istă şi alte denumiri care trimit către anumite caracteristici şi însuşiri ale sfinţilor sfintelor %isericii noastre.

4oi trebuie să avem tot timpul în minte faptul că sfinţii sunt alături de noi şi se roaă lui Dumnezmilocind pentru noi, ori de câte ori, cu credinţă, le cerem autorul, în ruăciunile pe care le înălţăcătre ei.



0roparul tuturor Sfinţilor! Cu sânele ucenicilor 0ăi, celor din toată lumea, ca şi cu porfiră vison %iserica 0a fiind împodobită, printr-înşii striă către 0ine, )ristoase Dumnezeule! poporul0ău trimite-i îndurările 0ale, pace obştii 0ale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Ierom. -helasie -heorghe ) @aud" tuturor Sfinţilor



2, Sfinţilor ce iubiţi pe DumnezeuŞi nu vă lăsaţi robiţi de rău,Ce vă arătaţi cu adevărat(rednici de Cel ce v-a Creat...

2, Sfinţilor de Dumnezeu iubitori,Sunteţi şi voi tot ca noi pândiţi de slăbiciuni,Dar credeţi aşa de tare"n $ubirea cea fără #otare

"ncât firea se face peste fireŞi niciodată nu mai cădeţi din bine.2, Sfinţilor, voi sunteţicei ce nu mai cădeţi din $ubire9Dar minunea cea mai mare/ste că în Sfinţirea voastră luaţiŞi pe cei păcătoşi, ca să-i mântuiţi...

DteGt apărut în volumul +erom. F8elasie, +si8asm, e. Plat^tera, >ucureşti, 266&, p. '.



Icoane

11.predici la duminica tuturor sfinţilor

Documents