11.inflatia

Capitolul 11

INFLAŢIA

În ultima perioadă, inflaţia a început să fie privită ca fiind inamicul public numărul unu. Teoria cantitativă a banilor sugerează o relaţie strânsă între bani şi preţuri – de fapt între creşterea ofertei de bani şi inflaţie. În fapt, o rată înaltă de creştere a masei monetare este cauza principală a unei inflaţii ridicate pe termen lung. Pe termen scurt însă, cauzele pot fi mult mai numeroase (orice factor care are drept efect o modificare fie a cererii agregate, fie a ofertei agregate). În capitolul de faţă, pe lângă inflaţie şi cauzele acesteia, vom avea în vedere şi efectele pe care ea le are asupra activităţii economice, prin analizarea curbei Phillips şi a costurilor inflaţiei, realizând că există o diferenţă semnificativă între costurile inflaţiei anticipate şi cele determinate de inflaţia neanticipată.

NOŢIUNI TEORETICE

Rata inflaţiei – procentul de creştere anuală a nivelului general al preţurilor.

Hiperinflaţia – acea formă a inflaţiei caracterizată de o rată de creştere anuală a preţurilor foarte înaltă.

Dezinflaţie – procesul de eliminare sau de reducere a inflaţiei.

Deflaţie – scăderea susţinută a nivelului general al preţurilor.

Rata inerţială a inflaţiei – acea rată a inflaţiei care este anticipată şi luată în considerare în cadrul contractelor şi aranjamentelor informale.

Inflaţia prin costuri – acel tip de inflaţie determinat de creşterea costurilor de producţie. Grafic, acest lucru determină o deplasare spre stânga a curbei ofertei, în condiţiile în care curba cererii rămâne neschimbată sau se

264 Microeconomie - Macroeconomie

deplasează în sus, dar mai încet. Inflaţia prin costuri este cea care cauzează stagflaţie, adică înrăutăţirea simultană şi a inflaţiei, şi a şomajului.

Inflaţia prin cerere – acel tip de inflaţie determinat de existenţa unui exces de cerere pe piaţă (grafic, de deplasarea sistematică spre dreapta a curbei cererii), exces atribuit de regulă politicilor fiscale şi monetare expansioniste.

Taxa pe inflaţie – decizia guvernului de a tipări cantităţi suplimentare de bani determină o creştere a preţurilor şi, implicit, a sumelor ce pot fi folosite pentru finanţarea cheltuielilor guvernamentale.

Senioraj – valoarea resurselor obţinute de guvern, datorită capacităţii sale de a tipări bani.

Curba Phillips – relaţie care sugerează că, pe termen scurt, o rată mai înaltă a inflaţiei este acompaniată de o rată mai scăzută a şomajului şi invers. Pe termen lung, curba Phillips este verticală, sugerând că şomajul va reveni întotdeauna spre rata naturală, ceea ce va face ca orice încercări ale statului de a stimula economia să aibă drept unic efect creşterea preţurilor.

Anticipări inflaţioniste – convingeri ale persoanelor individuale, mediului de afaceri etc. privind creşterea preţurilor în perioada următoare.

ÎNTREBĂRI

1. Ce este inflaţia ?

2. Enumeraţi şi explicaţi efectele negative ale inflaţiei.

3. Definiţi indicele preţurilor de consum şi deflatorul P.I.B. Explicaţi diferenţele şi asemănările dintre aceşti doi indici.

4. Să presupunem că autorităţile (guvernul) decid ca, în scopul diminuării inflaţiei, să nu se accepte nici un fel de majorare a salariilor pentru perioada următoare. Cărui tip de inflaţie i se adresează această măsură?

5. Să presupunem că autorităţile (guvernul) decid ca, în scopul diminuării inflaţiei, să majoreze impozitul pe salarii. Cărui tip de inflaţie i se adresează această măsură?

Capitolul 11 265

6. Deflaţia neanticipată produce serioase costuri sociale. Pentru fiecare din situaţiile următoare, descrieţi deflaţia şi analizaţi costurile asociate ei:

a) În timpul crizei din 1929-1933, preţul principalelor culturi agricole a scăzut o dată cu preţurile celorlalte mărfuri. Ce s-a întâmplat cu fermierii care aveau ipoteci foarte mari?

b) În anii '90, în România, mulţi studenţi s-au împrumutat cu mai mult de 2.000.000 lei pentru a plăti taxele de frecventare a universităţilor particulare, în speranţa că inflaţia le va permite să restituie împrumutul în lei devalorizaţi. Ce s-ar întâmpla dacă salariile şi preţurile încep să scadă cu 5%/an?

7. Şomajul în industria siderurgică este 9%; cu toate acestea, ritmul de creştere a salariului în aceeaşi industrie este de 6% pe an. Identificaţi tipul de inflaţie ce apare în acest caz.

8. Să considerăm următoarele politici ce pot duce la realizarea unei rate a inflaţiei mai scăzute: acceptarea unui şomaj ridicat şi, respectiv, controlul salariilor. Fiecare dintre ele prezintă importante dezavantaje. Dacă vi s-ar cere părerea, pe care dintre cele două a-ţi recomanda-o?

9. Dată fiind relaţia dintre inflaţie şi şomaj, care credeţi că ar trebui să fie ţinta principală a politicii economice?

10. Enumeraţi care sunt costurile inflaţiei.

11. Controlul preţurilor şi al salariilor poate constitui un instrument anti-inflaţionist. Când se justifică folosirea unei astfel de metode administrative?

COMPLETAŢI

12. Scăderea preţurilor se numeşte …………………

13. Termenul corect pentru scăderea ratei inflaţiei este …………………

14. Rata ………………… a dobânzii este egală cu rata nominală minus rata …………………

15. Inflaţia neanticipată îi favorizează pe cei care ………………… împrumuturi.


16. Inflaţia neanticipată îi defavorizează pe cei care ………...........………… împrumuturi.

17. Keynes era de părere că inflaţia ………………… creşterea economică.

18. Astăzi, marea majoritate a economiştilor sunt de părere că inflaţia ……………… creşterea economică.

19. Iniţial, economistul A. W. Phillips a descoperit relaţia de inversă proporţionalitate dintre rata ………………… şi rata de creştere a …………………

20. Aşa cum este ea cunoscută astăzi, curba Phillips pune în evidenţă relaţia dintre rata ………………… şi rata …………………

21. Curba Phillips pe termen lung este …………………

22. O deplasare spre dreapta a curbei Phillips pe termen scurt înseamnă că un acelaşi nivel al inflaţiei este asociat cu o rată a şomajului …………………

23. Inflaţia care este acompaniată de creşterea producţiei este cunoscută sub denumirea de …………………

24. Inflaţia care este acompaniată de creşterea şomajului este cunoscută sub denumirea de …………………

25. Tipul de inflaţie care poate dura foarte mult este …………………

26. Pe termen scurt, rata inflaţiei depinde de diferenţa dintre rata actuală a şomajului şi …………………

27. Veniturile obţinute de stat de pe urma tipăririi de bani se numesc …………………

28. Efectele pe care le are inflaţia neanticipată sunt în principal de natură …………………

29. Efectele pe care le are inflaţia anticipată sunt relativ …………………

Capitolul 11 267

ADEVĂRAT /FALS

30. O creştere a nivelului preţurilor este inevitabil asociată cu o creştere a inflaţiei.Adevărat/Fals

31. Inflaţia neanticipată favorizează adesea debitorii şi speculatorii.Adevărat/Fals

32. Pe termen lung, oamenii reuşesc să anticipeze exact inflaţia realizată.Adevărat/Fals

33. Raporturile dintre debitori şi creditori nu sunt modificate de inflaţie, atâta vreme cât rata nominală a dobânzii rămâne constantă.

Adevărat/Fals

34. Creditorii au de câştigat atunci când rata reală a dobânzii creşte.Adevărat/Fals

35. Curba Phillips ilustrează relaţia de directă proporţionalitate dintre şomaj şi inflaţie.

Adevărat/Fals

36. La nivelul ratei naturale a şomajului, inflaţia este stabilă.Adevărat/Fals

37. Curba Phillips pe termen scurt arată că este imposibil ca rata şomajului să scadă sub nivelul ratei naturale.

Adevărat/Fals

38. Curba Phillips pe termen lung arată că este imposibil ca rata şomajului să fie menţinută sub nivelul ratei naturale.

Adevărat/Fals

39. Curba Phillips este verticală atunci când inflaţia anticipată este egală cu inflaţia actuală.

Adevărat/Fals

40. O reducere a ratei naturale a şomajului determină o deplasare spre stânga a curbei Phillips pe termen lung.

Adevărat/Fals


41. O deplasare spre dreapta a curbei Phillips pe termen scurt poate fi determinată şi de ipoteza unei inflaţii anticipate mai mari.

Adevărat/Fals

42. Indicele general al preţurilor şi tarifelor de consum (IPC) este un indice de tip Laspeyres ce se calculează după formula:

IPC = P1iQ0

i/P0iQ0

i, unde: P = preţ;

Q = cantitate;0,1 = anul de bază şi, respectiv, anul curent;i = produsele şi serviciile din eşantionul avut în vedere.

Adevărat/Fals

43. Investiţiile pe termen lung devin mai atractive în condiţii de inflaţie.Adevărat/Fals

44. Situaţia din economie caracterizată prin inflaţie şi prin recesiune economică poartă denumirea de stagflaţie.

Adevărat/Fals

45. Inflaţia este întotdeauna şi pretutindeni un fenomen monetar.Adevărat/Fals

46. Potrivit ipotezei lui Fisher, o accelerare a ratei de creştere a ofertei de bani, va conduce la o creştere a ratei inflaţiei şi a ratei nominale a dobânzilor.

Adevărat/Fals

47. Potrivit teoriei cantitative a banilor, rata inflaţiei este întotdeauna egală cu rata creşterii ofertei nominale de bani.

Adevărat/Fals

48. Un deficit bugetar mare conduce la inflaţie prin aceea că obligă guvernul să tipărească o cantitate suplimentară de bani.

Adevărat/Fals

49. Indexarea salariilor poate face inflaţia tolerabilă pe termen lung.Adevărat/Fals

Capitolul 11 269

50. Nu poate exista inflaţie fără o creştere a masei monetare.Adevărat/Fals

51. Analizele efectuate asupra ţărilor care au trecut prin perioade acut inflaţioniste a scos în evidenţă faptul că una dintre cauzele principale ale inflaţiei a fost creşterea excesivă a ofertei de bani.

Adevărat/Fals

52. Curba Phillips pe termen lung este verticală la nivelul ratei naturale a şomajului, în timp ce curba Phillips pe termen scurt prezintă relaţia temporară dintre inflaţie şi şomaj atunci când economia se ajustează la un şoc al cererii agregate.

Adevărat/Fals

TESTE - GRILĂ

53. Care dintre următoarele defineşte inflaţia:

a) un proces de depreciere a banilor aflaţi în circulaţie;b) o creştere generală şi durabilă a marei majorităţi a preţurilor;c) creşterea decalajului dintre volumul masei monetare şi volumul

bunurilor economice pe piaţă;d) creşterea mai rapidă a producţiei de bunuri economice în raport cu

veniturile agenţilor economici.

54. Inflaţia moderată:

a) este caracterizată de o rată anuală exprimată printr-un număr cu mai puţin de 2 cifre;

b) este caracterizată de stabilitatea relativă a preţurilor;c) creează o stabilitate relativă în ceea ce priveşte anticipările

inflaţioniste;d) toate răspunsurile de mai sus.

55. Unul dintre costurile potenţiale ale inflaţiei este acela că:

a) determină o creştere a cheltuielilor cu investiţiile;b) determină o accelerare a creşterii economice;c) determină o creştere a numărului negocierilor pentru diferite contracte;d) determină o creştere a eficienţei economice.


56. Care dintre următoarele nu reprezintă un cost social al inflaţiei?

a) banii deţinuţi de populaţie îşi pierd valoarea, datorită taxei pe inflaţie;b) firmele vor cheltui mai mult cu modificarea frecventă a preţurilor;c) inflaţia determină o variabilitate mai mare a preţurilor relative;d) oamenii vor păstra acasă mai puţini bani în termeni reali şi astfel vor

trebui să facă mai multe drumuri la bănci.

57. Unul dintre efectele incontestabile ale inflaţiei este acela că:

a) creează noi locuri de muncă;b) duce la creşterea producţiei;c) face ca mecanismele de piaţă să fie mai puţin eficiente, datorită

distorsionării preţurilor relative;d) determină creştere economică pe termen lung.

58. Noţiunea de stagflaţie se referă la:

a) creşterea simultană a producţiei şi a preţurilor;b) reducerea simultană a producţiei şi a preţurilor;c) creşterea preţurilor, simultan cu scăderea producţiei şi a ocupării;d) scăderea preţurilor, simultan cu creşterea producţiei şi a ocupării.

59. Indicele preţurilor bunurilor de consum este format prin luarea în calcul a cheltuielilor efectuate pentru:

a) locuinţă;b) hrană;c) cheltuieli medicale;d) cheltuieli de transport;e) toate răspunsurile de mai sus.

60. Inflaţia prin costuri este determinată de:

a) creşterea ofertei agregate;b) creşterea cererii agregate;c) scăderea ofertei agregate;d) scăderea cererii agregate.

61. Creditorii au de pierdut atunci când inflaţia este neanticipată, deoarece:

Capitolul 11 271

a) rata nominală a dobânzii nu este suficient de mare pentru a anula efectul creşterii preţurilor asupra sumelor acordate ca împrumut;

b) sumele rambursate au o putere de cumpărare mai mică;c) rata reală a dobânzii scade;d) toate răspunsurile de mai sus;e) nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

62. Dacă rata inflaţiei a crescut de la 27% la 29%, iar rata nominală a dobânzii a crescut de la 40% la 43%, atunci:

a) debitorii au de pierdut;b) creditorii au de pierdut;c) atât debitorii, cât şi creditorii au de pierdut;d) statul are de pierdut.

63. Practic, inflaţia impune o „taxă“ pe:

a) venituri;b) rata dobânzii;c) bunurile de folosinţă îndelungată;d) bani.

64. Care dintre următoarele categorii are probabil de pierdut, într-o perioadă de inflaţie neanticipată?

a) persoanele în vârstă;b) tinerii;c) statul;d) firmele;e) toate răspunsurile de mai sus.

65. Care dintre următoarele categorii are probabil de câştigat, într-o perioadă de deflaţie neanticipată?

a) creditorii;b) debitorii;c) statul;d) firmele;e) toate răspunsurile de mai sus.


66. Creditorii vor avea de câştigat de pe urma inflaţiei atunci când aceasta este:

a) crescătoare;b) descrescătoare;c) ambele răspunsuri de mai sus; d) nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

67. Inflaţia anticipată produce o redistribuire de la:

a) creditori către debitori;b) debitori către creditori;c) cei săraci către cei bogaţi;d) nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

68. Care dintre următoarele afirmaţii caracterizează creşterea economică neinflaţionistă?

a) rata de creştere economică este mai mare decât rata inflaţiei;b) rata de creştere economică este mai mică decât rata inflaţiei;c) rata de creştere economică este egală cu rata inflaţiei.

69. Pe termen scurt, modificările cererii agregate au efecte asupra:

a) nivelului de producţie;b) şomajului;c) nivelului preţurilor;d) toate răspunsurile de mai sus.

70. În cadrul politicilor fiscale de combatere a inflaţiei, cererea agregată poate fi redusă prin:

a) diminuarea cheltuielilor guvernamentale;b) creşterea cheltuielilor guvernamentale;c) creşterea nivelului impozitelor şi taxelor;d) scăderea nivelului impozitelor şi taxelor;e) răspunsurile a şi d de mai sus;f) răspunsurile a şi c de mai sus;g) răspunsurile b şi d de mai sus.

Capitolul 11 273

71. Politicile antiinflaţioniste de stimulare a ofertei se concretizează în:

a) restrângerea influenţei monopolurilor;b) politici de creştere a productivităţii muncii;c) ambele răspunsuri de mai sus;d) nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

72. Politicile antiinflaţioniste au drept efect:

a) producţie scăzută şi şomaj ridicat;b) producţie ridicată şi şomaj ridicat;c) producţie scăzută şi şomaj scăzut;d) producţie ridicată şi şomaj scăzut.

73. Inflaţia poate fi stopată brusc:

a) printr-o recesiune de durată scurtă, dar de dimensiuni substanţiale;b) printr-o recesiune de durată scurtă, dar de dimensiuni moderate;c) printr-o perioadă scurtă de avânt economic de dimensiuni moderate;d) printr-o perioadă scurtă de avânt economic de dimensiuni substanţiale.

74. Inflaţia poate fi stopată gradual:

a) printr-o recesiune de durată lungă, dar de dimensiuni substanţiale;b) printr-o recesiune de durată lungă, dar de dimensiuni moderate;c) printr-o perioadă lungă de avânt economic de dimensiuni moderate;d) printr-o perioadă lungă de avânt economic de dimensiuni substanţiale.

75. Care dintre următoarele nu reprezintă o politică fezabilă de management al cererii agregate, aplicată în urma unei scăderi a ofertei agregate?

a) a nu lua nici o măsură şi a înregistra astfel preţuri mai mari şi producţie mai mică;

b) a încerca să fie evitată reducerea de producţie, dar cu costul suportării unor preţuri mai mari;

c) a încerca să se evite creşterea preţurilor, dar cu costul implicat de o reducere şi mai mare a producţiei;

d) a încerca să se evite atât creşterea preţurilor, cât şi reducerea producţiei, prin aplicarea unor politici fiscale şi monetare adecvate.


76. Care dintre următoarele fenomene nu face parte dintr-un proces de deflaţie?

a) activitate de afaceri redusă;b) producţie în scădere;c) preţuri în creştere;d) şomaj.

77. Dacă fluctuaţiile nivelului de activitate economică sunt determinate de deplasarea curbei cererii agregate, atunci:

a) între rata inflaţiei şi cea a şomajului va exista o corelaţie negativă;b) între nivelul de producţie şi preţuri va exista o corelaţie negativă;c) între rata inflaţiei şi rata şomajului va exista o corelaţie pozitivă;d) statul trebuie să intervină în controlul preţurilor.

78. Dacă fluctuaţiile nivelului de activitate economică sunt determinate de deplasarea curbei ofertei agregate, atunci:

a) între rata inflaţiei şi cea a şomajului va exista o corelaţie negativă;b) între rata inflaţiei şi rata şomajului va exista o corelaţie pozitivă;c) între nivelul de producţie şi preţuri va exista o corelaţie negativă;d) statul trebuie să intervină în controlul preţurilor.

79. Problema principală pe care o pune în evidenţă curba Phillips este aceea că:

a) într-o economie, şomajul tinde să crească proporţional cu rata inflaţiei;b) automatizarea proceselor de producţie poate duce la o creştere a

şomajului;c) un nivel al cererii agregate suficient de înalt pentru a realiza ocuparea

deplină a mâinii de lucru poate, în acelaşi timp, să determine apariţia inflaţiei;

d) pe termen scurt, între şomaj şi inflaţie nu există nici o legătură.

80. Curba Phillips pe termen lung intersectează axa absciselor în punctul unde se găseşte:

a) nivelul actual al inflaţiei;b) nivelul actual al ratei şomajului;c) nivelul ratei naturale a şomajului;d) nivelul inflaţiei anticipate.

Capitolul 11 275

81. Curba Phillips pe termen lung se deplasează spre dreapta dacă:

a) cresc cheltuielile guvernamentale;b) cresc ratele dobânzii;c) creşte şomajul structural;d) cresc preţurile.

82. Explicaţia structurală a pantei descrescătoare a curbei Phillips pe termen scurt constă în aceea că:

a) deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate este mai rapidă decât deplasarea spre dreapta a cubei ofertei agregate;

b) pe măsură ce economia se apropie de nivelul ocupării depline, firmele ajung la capacitatea maximă, ceea ce duce la apariţia unor „locuri înguste“ şi la accelerarea ratei de creştere a preţurilor;

c) pe măsură ce producţia creşte şi şomajul scade, sindicatele obţin o putere de negociere din ce în ce mai mare, ceea ce determină o accelerare a ratei de creştere a salariilor şi a preţurilor;

d) nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

83. Explicaţia pantei descrescătoare a curbei Phillips pe termen scurt cu ajutorul relaţiei dintre creşterea cererii agregate şi cea a ofertei agregate este că:

a) deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate este mai rapidă decât deplasarea spre dreapta a cubei ofertei agregate;




84. Explicaţia pantei descrescătoare a curbei Phillips pe termen scurt cu ajutorul „ipotezei negocierii“ este aceea că:

a) deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate este mai rapidă decât deplasarea spre dreapta a curbei ofertei agregate;





85. Dacă toată lumea învaţă să anticipeze inflaţia în mod corect, atunci curba Phillips pe termen lung devine:

a) dreaptă orizontală;b) o dreaptă verticală;c) o curbă în formă de L;d) o curbă în formă de J.

86. Forma curbei Phillips pe termen lung arată că o creştere a ofertei de bani va determina:

a) creşterea preţurilor;b) scăderea preţurilor;c) creşterea şomajului;d) scăderea şomajului.

87. Forma curbei Phillips pe termen scurt şi, respectiv, cea a curbei Phillips pe termen lung sugerează că o politică economică de creştere a cererii, menită a elimina un gap deflaţionist:

a) determină o reducere temporară a şomajului, dar şi o rată a inflaţiei definitiv mai mare;

b) determină o reducere a şomajului mai mare pe termen lung, decât pe termen scurt;

c) determină o reducere definitivă a şomajului, dar şi o rată a inflaţiei temporar mai mare;

d) determină o reducere definitivă a şomajului, dar şi o rată a inflaţiei definitiv mai mare.

88. Atunci când inflaţia curentă este mai mare decât cea anticipată:

a) rata naturală a şomajului va creşte;b) rata şomajului va fi mai mică decât rata naturală;c) rata şomajului va fi mai mare decât rata naturală;d) rata şomajului va fi egală cu rata naturală.

Capitolul 11 277

89. În cazul în care anticipările inflaţioniste vor creşte:

a) curba Phillips pe termen lung se va deplasa spre dreapta;b) curba Phillips pe termen lung se va deplasa spre stânga;c) curba Phillips pe termen scurt se va deplasa spre dreapta;d) curba Phillips pe termen scurt se va deplasa spre stânga.

90. În cazul în care şomajul este menţinut sub nivelul ratei naturale:

a) curba Phillips pe termen scurt se va deplasa spre dreapta sus;b) curba Phillips pe termen scurt se va deplasa spre stânga jos;c) oricare dintre răspunsurile de mai sus;d) curba Phillips pe termen scurt nu se va modifica.

91. Atunci când oferta agregată scade datorită unei creşteri a preţului petrolului:

a) curba Phillips pe termen lung se va deplasa spre dreapta;b) curba Phillips pe termen lung se va deplasa spre stânga;c) curba Phillips pe termen scurt se va deplasa spre dreapta;d) curba Phillips pe termen scurt se va deplasa spre stânga.

92. Indexarea salariilor la nivelul ratei inflaţiei determină:

a) o diminuare a reacţiei pe care salariile reale o au în cazul unor modificări ale ofertei;

b) o accentuare a reacţiei pe care salariile reale o au în cazul unor modificări ale ofertei;

c) ambele răspunsuri de mai sus;d) nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

93. Care dintre următoarele cauze ale inflaţiei sunt generate de cerere şi care de ofertă?

a) scăderea înclinaţiei marginale spre economisire a gospodăriilor casnice;

Cerere/Ofertăb) creşterea cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri şi servicii,

finanţată prin tipărirea de bani;Cerere/Ofertă

c) creşterea preţului materiilor prime;Cerere/Ofertă


d) creşterea salariilor;Cerere/Ofertă

e) creşterea taxei pe valoarea adăugată;Cerere/Ofertă

f) scăderea impozitului pe salarii;Cerere/Ofertă

PROBLEME

94. Un individ dispune de o sumă de bani de 1 milion de lei. Se estimează că inflaţia va fi de 12% pe an. Să se calculeze care va fi valoarea reală a acestei sume peste 4 ani.

95. Care ar trebui să fie rata nominală a dobânzii, dacă inflaţia este 6%, iar rata reală a dobânzii se doreşte a fi 5% ?

96. Un individ dispune de o sumă de bani de 1 milion de lei. El a depus această sumă la bancă, fapt pentru care primeşte o dobândă anuală de 80000 de lei. Conducerea Băncii Naţionale a previzionat că, în anul respectiv, nivelul general al preţurilor va creşte cu 5%. Să se calculeze:

a) rata nominală a dobânzii;b) rata reală a dobânzii.

97. Să presupunem că, într-o perioadă de trei ani, rata dobânzii a crescut de la 8 la 10%, în vreme ce inflaţia s-a majorat de la 3 la 5%. Ce s-a întâmplat cu rata reală a dobânzii?

98. Un individ (A) îl împrumută pe prietenul său (B) cu 40 milioane de lei pentru ca acesta să-şi cumpere o maşină. După un an, B îi returnează lui A 42 de milioane de lei. În această perioadă, indicele preţurilor de consum a crescut cu 5%. Să se calculeze:

a) rata nominală a dobânzii;b) rata reală a dobânzii.

99. Un individ (A) îl împrumută pe prietenul său (B) cu 5 milioane de lei, cu o dobândă nominală de 3%. Să presupunem că inflaţia este zero, iar impozitul pe câştigurile din dobânzi este de 30%.

Capitolul 11 279

a) Să se calculeze suma brută pe care (A) o încasează ca dobândă.

b) Să se calculeze suma pe care (A) o plăteşte drept impozit.

c) Să se calculeze suma netă pe care (A) o încasează drept dobândă, precum şi rentabilitatea reală a împrumutului.

Să presupunem acum că rata inflaţiei este de 10%, iar rata nominală a dobânzii a crescut la 13%.

d) Să se calculeze suma brută pe care o încasează (A) ca dobândă, precum şi suma pe care o plăteşte drept dobândă.

e) Să se calculeze suma netă pe care o încasează (A), precum şi rentabilitatea reală a împrumutului.

100. Utilizând ecuaţia cantitativă a banilor (analizată, în detaliu, în ultimul capitol), să se calculeze rata inflaţiei într-o economie în care se cunosc următoarele date:

Anul 1 Anul 2

Oferta nominală de bani 3000 4000

Producţia 6000 8000

Viteza de circulaţie a banilor este constantă şi egală cu 3.

101. P.I.B. real creşte cu 3% anual, iar oferta de bani creşte cu 10% anual. Să se calculeze care va fi rata inflaţiei pe termen lung, ştiind că elasticitatea în funcţie de venit a cererii de bani este 0,7.

102. Figura de mai jos prezintă două curbe Phillips pe termen scurt (P0 şi, respectiv, P1). Curba P0 corespunde situaţiei în care inflaţia anticipată este zero.


a) Care este nivelul ratei naturale a şomajului?b) Care este nivelul anticipat al ratei inflaţiei, în cazul curbei P1?c) Să presupunem acum că – deşi economia se afla în echilibru pe termen

lung, cu o rată zero a inflaţiei – totuşi, guvernul adoptă o politică de creştere constantă a ofertei de bani, din dorinţa de a reduce şomajul sub nivelul actual. Ce efecte are această politică, pe termen scurt, asupra inflaţiei şi şomajului? Explicaţi de ce această nouă poziţie în care se găseşte economia nu este sustenabilă pe termen lung. Care va fi poziţia de echilibru pe termen lung spre care va tinde economia?

d) Să presupunem acum că guvernul vrea să se întoarcă la o rată a inflaţiei egală cu zero şi, pentru aceasta, păstrează constantă masa monetară. Ce efecte are această politică, pe termen scurt, asupra inflaţiei şi şomajului? Care este poziţia de echilibru pe termen lung? În ce condiţii va fi atins echilibrul pe termen lung?

e) Care dintre următoarele cauze a determinat, probabil, deplasarea curbei din poziţia P0 în poziţia P1:

1) scăderea ratei naturale a şomajului;2) anticipări cu privire la creşterea ratei şomajului;3) anticipări cu privire la creşterea ratei inflaţiei;4) creşterea salariilor;5) creşterea ofertei de mână de lucru.

D

Inflaţie

Rata şomajuluiO A B C

P0 P1

Capitolul 11 281

DEZBATERE

103. Toată lumea este de acord că o inflaţie constantă produce efecte mai puţin neplăcute decât una care fluctuează. Unii specialişti chiar susţin că nu contează cât de mare este rata inflaţiei atâta vreme cât ea nu se modifică. Aceasta deoarece, în situaţia unei inflaţii constante, toată lumea – producători, consumatori, debitori, creditori etc. – va anticipa corect nivelul acesteia şi o va include în deciziile pe care le ia. Din această perspectivă, politicile economice trebuie să se focalizeze pe stabilizarea ratei inflaţiei şi mai puţin pe rata medie a inflaţiei. Pe de altă parte însă, sunt şi opinii conform cărora nu este posibil de a stabiliza rata inflaţiei, atunci când aceasta înregistrează valori ridicate, susţinând că valorile ridicate sunt asociate implicit şi cu niveluri ridicate de variabilitate. Realizaţi un grafic în care pe abscisă să se găsească rata inflaţiei în România în perioada 1991 – 1999, iar pe ordonată abaterea standard a inflaţiei în aceeaşi perioadă de timp. Care sunt concluziile care se pot desprinde din acest grafic, referitoare la legătura dintre rata inflaţiei şi variabilitatea acesteia?

104. Comentaţi următorul fragment de articol:

„COSTUL INFLAŢIEI. Economiştii au depus multe eforturi pentru a măsura efectul pe care îl are inflaţia asupra creşterii economice. Multe guverne ar fi recunoscătoare celor care le-ar aduce dovezi clare care să arate că inflaţia încetineşte creşterea în mod substanţial: aceasta le-ar permite să justifice cu mai multă uşurinţă politicile dureroase pe care le implementează, în scopul reducerii inflaţiei. Dar, până în prezent, dovezile nu sunt deloc clare. Teoria economică este încrezătoare în sine însăşi atunci când afirmă că inflaţia (în special cea neanticipată) afectează creşterea economică. Ea cauzează incertitudine în legătură cu nivelurile viitoare ale preţurilor, ceea ce influenţează deciziile privind cheltuielile, economiile şi investiţiile, şi determină astfel o alocare neeficientă a resurselor. Inflaţia mai are şi alte costuri. Ea poate produce o redistribuire substanţială a veniturilor şi avuţiei – în special de la cei care economisesc către cei care iau împrumuturi. Şi dacă şi în acest fel afectează economisirea, atunci investiţiile şi creşterea vor fi afectate şi mai mult.

Cu toate acestea, dovezile statistice sunt mai puţin evidente. Un grafic ce ar reprezenta pe axa ordonatelor inflaţia şi pe axa absciselor creşterea economică (PIB/locuitor) din mai multe ţări nu ar putea aduce o lumină clarificatoare asupra legăturii dintre cei doi indicatori: în funcţie de perioada aleasă, panta dreptei ar fi fie descrescătoare (sugerând că o inflaţie înaltă influenţează negativ creşterea


economică), fie crescătoare (indicând o corelaţie pozitivă). Cifrele seci despre inflaţie şi creştere nu indică o legătură clară între cele două. Ceea ce ridică întrebarea dacă nu cumva guvernele şi pieţele financiare iau inflaţia cam prea în serios. […] Să spunem totuşi că analiza izolată doar a datelor referitoare la inflaţie şi creştere nu este deloc folositoare. Şi aceasta deoarece ignoră mulţi alţi factori care le influenţează atât pe una, cât şi pe cealaltă. [Studii recente] arată că o creştere a inflaţiei cu 1 punct procentual reduce rata de creştere economică cu 0,02-0,03 puncte procentuale anual. Nu este de neglijat, dar nici nu înseamnă o catastrofă. Potrivit acestei estimări, o ţară care are o rată a inflaţiei de 100% pe an îşi sacrifică între 2 şi 3 puncte procentuale din creşterea sa economică: imens. Dar o ţară care îşi reduce inflaţia de la, să zicem, 7% la 2% va avea un spor al creşterii economice cu puţin mai mult de o zecime de punct procentual. Cum reducerea inflaţiei este în sine o operaţiune care implică anumite costuri – scăderea (temporară) a producţiei şi a numărului de locuri de muncă – guvernele care ar lua aceste cifre în serios ar putea să găsească înţelegere atunci când şi-ar pune întrebarea dacă preţul care trebuie plătit pentru reducerea inflaţiei nu este cumva prea mare. Cu toate acestea, susţin specialiştii, deşi cifrele nu sunt prea mari, totuşi, pe termen lung, modificări aparent nesemnificative ale ratei de creştere economică pot avea efecte dramatice asupra nivelului de trai. Fie şi numai acest lucru justifică interesul guvernanţilor în a menţine stabilitatea preţurilor. În plus, mandatul acordat guvernelor de a lupta împotriva inflaţiei nu vine din partea unui mănunchi de economişti, ci din partea electoratului. Inflaţia este un fenomen nepopular. Şi aceasta nu pentru că cei care votează consideră că ea afectează creşterea economică. Inflaţia este nepopulară în sine. De aceea, nici un politician nu se aşteaptă să câştige voturi promiţând că va avea o abordare delicată în ceea ce o priveşte.“ (The Economist, 13 mai 1995)

11.inflatia

Documents