Câmpul gravitaţional

În fizica modernă gravitaţia este descrisă de teoria relativităţii generalizate, dar în cele mai multe situaţii practice (la scara macroscopică) se poate aplica cu mare exactitate şi legea atracţiei universale a lui Sir Isaac Newton, din mecanica clasică. Aceasta spune că oricare două corpuri acţionează unul asupra celuilalt cu o forţă de atracţie, numită forţa gravitaţională, direct proporţională cu masele celor două corpuri şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele.

În viaţa de zi cu zi fenomenul este observat pretutindeni ca forţa de atracţie exercitată de Pământ asupra tuturor corpurilor, forţă numită greutate. Valoarea greutăţii unui corp este direct proporţională cu masa lui şi este orientată spre centrul Pământului. Coeficientul de proporţionalitate se numeşte acceleraţie gravitaţională şi este egal cu acceleraţia unui corp care cade liber în cîmpul gravitaţional al Pământului.

La nivel astronomic gravitaţia este responsabilă, de exemplu, pentru faptul că Luna se roteşte în jurul Pământului şi că sistemul Pământ-Lună se roteşte în jurul Soarelui. De asemenea gravitaţia este forţa care a dus la apariţia tuturor planetelor şi sateliţilor naturali ai acestora, prin atracţia reciprocă dintre particulele de materie care se roteau în jurul Soarelui. În cadrul unei galaxii, diferitele stele şi 1

sisteme stelare sunt menţinute împreună tot prin fenomenul gravitaţiei, iar evoluţia întregului univers (de exemplu modul în care acesta se dilată în timp) este la rîndul ei dictată de forţele de gravitaţie dintre toate particulele de materie existente.

Una dintre dovezile existenţei forţei gravitaţionale exercitată de Luna asupra Pământului este fenomenul mareelor. În timp de aproximativ şase ore , nivelul apei mărilor şi oceanelor creşte(flux) şi apoi în următoarele şase ore scade(reflux). Înălţimea mareelor poate fi influenţată şi de forţa de atracţie exercitată de Soare asupra Pământului (în funcţie de poziţia lui).

Interacţiunea gravitaţională este produsă (generată) de întâlnirea (interferenţa) câmpurilor gravitaţionale ale corpurilor (ale maselor) cosmice. Câmpul gravific este generat de particulele care compun substanţa corpului şi este evidenţiat de existenţa câmpului de acceleraţie normală la suprafaţa corpului (măsurată direct la suprafaţa Pământului şi a Lunii). Câmpul gravific este forma de interacţiune a substanţei cu spaţiul şi este dovada mişcării complexe din adâncul substanţei.

2

Forţa gravitaţională

Forţa care acţionează între două corpuri cu greutate. Este întotdeauna o forţă de atractie. G este constanta gravitaţională. Valoarea sa atât de mică indica faptul că forţa gravitaţională este remarcabilă când unul din corpuri este foarte mare(de exemplu o planetă).

Masa m1 produce în spatiul înconjurător un câmp gravitaţional.Asupra unei alte mese introduse în orice punct al câmpului gravitaţional(de

exemplu P) al lui m1 acţionează o forţă gravitaţională .Deci o masă produce un cămp gravitaţional prin care acţionează cu o forţă

gravitaţională .Sensul câmpului gravitaţional într-un punct P este sensul forţei asupra mesei

plasate în punctual P .Pentru a măsura intensitatea câmpului g al câmpului gravitaţional dat de

masa m1 într-un punct P, se plasează în P un corp de proba m, asupra lui acţionând o forţă gravitaţională F.

Liniile câmpului sunt determinate întotdeauna de o masă.Diferenta de potenţial gravitaţional dintre doua puncte situate într-un câmp

gravitaţional este lucrul mecanic efectuat împotriva forţelor câmpului în deplasarea unei unităţi de masă între puncte.

Potenţialul gravitaţional scade daca punctul se mişcă de-a lungul liniei de câmp, în sensul câmpului.

Potenţialul gravitaţional este mai mare in P1 decat in P2.

Bibliografie:3

1. www.scribd.com2. http://ginux.univpm.it/didattica/dispense/bavestrello/zoologia/pagine/1_2_2.htm

4