8/16/2019 1.1 Hegel- Estetica e Filosofia Artelor Frumoase

1/2

1.Hegel , Estetica este flosofa artei 

Aceste prelegeri sunt dedicate esteticii; obiectul ei este întinsa impărăţie a  frumosului;

mai exact: domeniul ei este arta, şi anume artele frumoase.

Bineînţeles, numele de estetică la drept vorbind nu se potriveşte întocmai acestui obiect.

Deoarece ,,estetică înseamnă mai precis ştiinţa simţurilor , a perceperii; cu acest înţeles a

luat naştere ea ca ştiinţă nouă ! sau, mai cur"nd, ca ceva ce urma abia să devină o

disciplină filo#ofică ! în şcoala lui $olf, pe timpul c"nd în %ermania obiectele de artă

erau privite ţin"ndu!se seama de sentimentele pe care ele trebuiau să le tre#ească, ca, de

exemplu, sentimentul agreabilului, al admiraţiei, al fricii, al milei  etc. Dată fiind

nepotrivirea sau, mai propriu, caracterul superficial al acestui nume, unii au încercat să

făurească alte nume, de exemplu numele de calistică. &u toate acestea, şi termenul acesta

se dovedeşte a fi nesatisfăcător, căci ştiinţa care se înţelege prin el nu tratea#ă desprefrumos în general, ci numai despre frumosul artistic. Din acest motiv, noi voim să

răm"nem la numele de ,,estetică, deoarece ca simplu nume ne este indiferent, şi!n afară

de aceasta el a pătruns între timp at"t de mult în limba'ul curent, înc"t ca nume el poate fi

 păstrat. (otuşi, adevărata expresie care poate servi de nume ştiinţei noastre este:

,, filozofia artei şi, mai exact, ,, filozofia artelor frumoase".

)rin aceşti termeni însă, noi excludem de îndată din ştiinţa frumosului artistic, frumosul 

din natură. * astfel de limitare a obiectului nostru poate apărea, pe de o parte, ca fiind o

determinare arbitrară, după cum, pe de altă parte, orice ştiinţă are dreptul să!şi delimite#edupă voie cuprinsul său. +imitarea esteticii la frumosul artistic nu trebuie însă luată în

înţelesul acesta. ără îndoială, în viaţa de toate #ilele suntem obişnuiţi să vorbim de

culoare frumoasă, de un cer frumos, de un fluviu frumos, despre flori frumoase, animale

 frumoase şi, mai mult însă, despre oameni frumoşi, totuşi ! deşi nu vrem să ne anga'ăm în

de#baterea privitoare la întrebarea în ce măsură este voie să fie atribuită cu bună dreptate

calitatea de frumuseţe unor astfel de obiecte şi, în general în felul acesta frumosul din

natură să fie aşe#at alăturea de frumosul artei ! împotriva acestui fapt se poate de'a afirma

că frumosul artei stă mai sus dec"t natura.

Deoarece frumuseţea artistică e frumuseţea născută şi renăscută din spirit  şi cu c"t

spiritul şi producţiile lui sunt superioare naturii şi fenomenelor ei, tot pe at"t este şi

frumosul artei superior frumuseţii naturii.  Da- formal considerat, un prost capriciu !

dintre acelea care, desigur, îi trec prin cap omului ! e superior unui produs oarecare al

naturii, căci într!un astfel de capriciu spiritualitatea şi libertatea sunt totdeauna pre#ente.

8/16/2019 1.1 Hegel- Estetica e Filosofia Artelor Frumoase

2/2

vident, după conţinut, soarele, de exemplu, se înfăţişea#ă ca un moment absolut necesar,

în timp ce o toană stranie dispare ea fiind înt"mplătoare şi trecătoare. Dar, considerată

 pentru sine, o existenţă a naturii, cum este soarele, este indiferentă, nu e liberă în sine şi

conştientă de sine, iar consider"nd!o în legătura sa necesară cu altceva n!o privim pentru

sine, şi deci n!o considerăm ca fiind frumoasă.Dar, spun"nd că spiritul în general şi frumosul lui artistic sunt superioare frumosului din

natură, fără îndoială n!am stabilit încă nimic, deoarece superior este un termen cu totul

neprecis, care situea#ă încă frumosul din natură şi frumosul artei unul l"ngă altul în

domeniul repre#entării, indic"nd numai o diferenţă cantitativă şi, prin aceasta, exterioară.

/uperioritatea spiritului şi a frumosului său artistic faţă de natură nu e însă numai

relativă, ci numai spiritul este ceea ce e veritabil, ceea ce cuprinde totul în sine, înc"t

orice frumos nu este cu adevărat frumos dec"t întruc"t participă la acest ce superior şi e

generat prin acesta. 0n sensul acesta, frumosul din natură apare numai ca un reflex alfrumosului aparţinător spiritului, ca un mod imperfect, necomplet, un mod de!a fi care,

după substanţa sa, este conţinut în însuşi spiritul.

0n afară de aceasta, limitarea la artele frumoase ne va apărea foarte naturală, deoarece,

oric"t s!ar vorbi de frumuseţile naturii ! la antici s!a vorbit mai puţin dec"t la noi ! încă

nimănui nu i!a venit ideea de a dega'a criteriul  frumuseţii lucrurilor naturale şi de a

elabora o ştiinţă, o expunere sistematică a acestor frumuseţi. A fost reţinut, fără îndoială,

criteriul utilităţii, şi a fost elaborată o ştiinţă a lucrurilor naturale utili#abile contra bolilor,

o materia medica, o descriere a mineralelor, a produselor c1imice, a plantelor şi a

animalelor folositoare pentru vindecarea bolilor, dar, din punctul de vedere al frumuseţii,

tăr"mul naturii n!a fost încă examinat şi apreciat. &"nd e vorba despre frumuseţea naturii,

 prea ne simţim poposind în nedefinit şi lipsit de criteriu şi, din această cau#ă, o astfel de

cercetare ar pre#enta prea puţin interes. 2...3

Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Prelegeri de estetică, vol. I, Ed.

Academiei,Bucureşti, 1966 (traducere de D. D. oşca!, "". #$9.