10 Tema: Tehnica extracţiei dentare cu cleştii şi elevatoarele.

1. Indicaţii pentru utilizarea cleştelor în extracţia dentară şi radiculară.

Indicatii: Cind distructia coronara nu este intinsa si este posibila aplicarea clestelui.

2. Indicaţii pentru utilizarea elevatoarelor în extracţia dentară şi radiculară.

Indicatii: Când distrucţia coronară este întinsă şi nu este posibilă aplicarea cleştelui; Când rădăcinele sunt unite prin podeaua camerei pulpare şi nu pot fi extrase în bloc deoarece ori

sunt prea divergente, ori sunt convergente, cu vârfurile aproape unite, având între ele un sept gros, rezistent, care se opune extracţiei ;

Metodă ajutătoare în vederea extracţiei molarilor temporari superiori şi inferiori, cu rizaliză incompletă pentru evitarea avulsiei germenului dintelui definitiv.

Extractia resturilor radiculare

3. Principii generale de tehnică în extracţia dentară: etapele de bază şi auxiliare.

Etapele de baza pt extractia dentara sunt:1. Sectionarea ligamentului circular (sindesmotomiei)2. Insinuarea si fixarea clestelui3. Dilatarea osului alveolar si luxatia dintelui4. Extractia propriu-zisa.

Etape auxiliare: Anestezia Sindesmotomia Hemostaza (chiuretajul)

4. Tehnica efectuării etapelor auxiliare în extracţia dentară.

Sidesmotomia: consta in sectionarea lig circular al dintelui, numita si sindesmotomie, care este efectuata cu un dublu scop:- Ne asigura ca am abtinut o anestezie profunda ceea ce ofera lineste operatorie si confort pacientului.- Permite clestelui sau elevatorului o insinuare cit mai profunda subgingivala fara a atraumatiza

gingivo-mucoasa alveolara.

Chiuretajul alveolei - este indicat atunci când la controlul alveolei se descoperă ţesut de granulaţie sal resturi de membrană chistică, fragmente mici de dinte, așchii de os sau când pereţii alveolari sunt osteitici, în parodontitele apicale sau marginale cronice.

Tehnica: - cu chiurete se raclează dinspre fundul alveolei spre gura alveolei, curăţind de pe os toate ţesuturile

patologice moi;- dacă pereţii osoşi sunt osteitici, înmuiaţi, se va continua raclajul până când se ajunge la osul rezistent,

înlăturându-se de obicei şi septurile inter- radiculare şi interdentare;- când se lucrează în vecinătatea cavităţii sinusale sau a canalului mandibular chiuretajul se va efectua

cu grijă deosebită, deoarece pereţii osoşi care separă alveolele de aceste formaţiuni anatomice sunt adesea subţiri, erodaţi;

- chiuretajul trebuie să fie complet, pentru că rămânerea ţesuturilor patologice în alveolă duce la apariţia diferitor complicaţii supurative postextracţionale.

Se consideră chiuretajul finisat atunci când: percepem cu chiureta senzaţia de os rezistent, sănătos şi sângerarea diminuă mult dar se opreşte uşor prin tamponament.

1

5. Tehnica efectuării etapelor de bază în extracţia dentară.

I etapa: consta in sectionarea lig circular al dintelui, numita si sindesmotomie, care este efectuata cu un dublu scop:- Ne asigura ca am abtinut o anestezie profunda ceea ce ofera lineste operatorie si confort pacientului.- Permite clestelui sau elevatorului o insinuare cit mai profunda subgingivala fara a atraumatiza

gingivo-mucoasa alveolara.

II etapa: Insinuarea si fixarea clestelui.Aplicarea clestelui de extractie se face intotdeauna in axul dintelui. Falcile clestelui vor trebui sa se

adapteze anatomic la suprafata radiculara. De obicei se asaza mai intit falca dinspre oral si apoi cea vestibulara.

In cazul extractiei dintilor pluriradiculari vom urmari ca pintenii falcilor sa fie insinuati interradicular corect, asigurindu-se o priza cit mai buna. Falcile clestelui vor fi mentinute paralel cu azul lung al dintelui pt ca fortele de presiune exercitate pe minerele clestelui sa fie eliberate de-a lungul axului lung al dintelui pt o eficienta maxima in dilatarea si expansiunea osului alveolar. Cind falcile nu sunt paralele cu axul lung al dintelui creste probabilitatea fracturii radacinii.

III etapa: Dilatarea osului alveolar si luxarea dinteluiExpansiunea si dilatarea osului alveolar se realizeaza progresib prin ruperea lig.alveolo-dentare si

mobilizarea sau luxarea dintelui. Daca pt luxare folosim elevatorul, acesta este inserat in spatiul intermediar perpendicular pe dinte si

rotat apoi spre dintele de extras producind in acelasi moment si o expansiune a osului alveolar. In mod frecvent, insa, folosim pt luxarea dintelui clestii de extractie. Fortele celel mai importante sunt orientate spre osul cel mai subtire si mai fragil, lxatia realizindu-se prin miscari de basculare in sens vestibulo-oral. Pe masura ce osul alveolar se dilata, cleste este reaplicat mai apical, aceasta ducind la o dilatare suplimentara a osului.

In cazul molarilor inferior cir si a primului molar superior, luxarea prin basculare vestibulo-orala va avea o amplitudine mai mare spre oral avind in vedere prezenta crestei zigomato-alveolare maxilare si grosimea corticalei vestibulare dublata inferior de prezenta linei oblice extrene, la nivelul mandibulei posterioare. Alaturi de miscarile de basculare, in luxarea dintelui putem uneori asocia si miscari de rotatie efectuate in axul dintelui. Acest tip de miscari sunt indicate numai monoradicularilor cu radacini drepte de forma conica si folosite indeosebi in cazul incisivilor centrali, incisivilor laterali superiori si uneori a primului premolar inferior.

IV etapa: extractia proprio-zisa.Odata ce osul alveolar a fost dilatat suficient iar dintele a fost luxat, acesta capatind un joc liber in

alveola, se face extractia proprio-zisa, indepartind dintele din alveola printr-o tractiune in ax. Miscarea de tractiune va fi lent-progresiva combinata cu miscari de basculare si eventual de rotatie insistind in sens un care osul cedeaza mai usor. Dintele nu va fi tras din alveola ci ridicat usor in timp ce procesul alveolar a fost dilatat suficient.

2