K E N N E T H N . W A L T Z

Criticiie pe care le-am adus iiberalilor se aplica tuturor teo-ritlor care se bazeaza pe generalizarea unui t ip de stat i de societate, pentru a aduce pacea in lume.

Statele rele due la rSzboi. Dupa cum am mai spus, acest lucru e adevarat, intr-un sens destui de larg $1 important. Ceea ce implica rasturnarea acestei afirmatii, i anume ca statele bune aduc pacea in lume, este un lucru extrem de indoielnic. Dificultatea. endemica in cazul celei de-a doua imagini a rela^iiior interna|ionale, este de aceea$l natura ca i cca intilnita in cazul primei imagini. Aa se face ca tcoria conform careia oamenii fac societa^ile in care traiesc, inclu-siv societatea internajionala, a fost considerata nu numai greita. dar i incompleta. Trebuie adaugat ca tocmai socie-ta^ile in care traiesc i i transforma pe oameni. La fel stau lucrurile i in relattiie interna^ionale. Actiunile statelor sau, mai precis, ale oamenilor care acjioneaza pentru aceste state alcatuiesc substanja rela^iilor internationale. Dar cadru! poli-tic international are mult de-a face cu modui in care se com-porta statele. Influenza pe care o exercita structura interna a statelor in incercarea de a rezolva ecua^ia razboi pace nu poate f i detenninata pina nu se reconsidera semnificatia cadrului international. Aceasta reconsiderare va f i efectuata in capitolele V I $i V I I . Pina atunci, ne vom indrepta atentia asupra unei incercari serioase de a transpune in practica un program de pace bazat pe cea de-a doua imagine.

128

V Citeva implicafii ale celei de-a doua imagini

SOCIALISMUL INTERNATIONAL $1 DECLANAREA PRIMULUI RAZBOI MONDIAL

De indata ce indvstriUe noastre nu mai izbu-tesc sa-^i gaseasca o piafa de desfi^ere penini produ-sele lor, apare necesitatea unui rd^oi pentru a des-chide noi porfi... In A Treia Zeelandd, am ucis doua Ireimi din locuitori pentru a-i determina pe restul ne cumpere umbrelele ^i scoabele".

Anatole France, Insula Pinguinilor

De-a lungul istoriei, specula^iile cu privire la problemele politice au produs doua concepfii partial contradictorii despre relatia dintre structura statelor i tipurile de razboi in care se implica acestea. Das Primal der Aussenpolitik, o concepjie celebr^ in Germania secolului al XlX- lea prin numSrui adepjilor i vehementa convingerii, este eel pu^in la fel de veche ca i civilizafia greacS. Aristotel, de exemplu, susjinea ca structura politica a statului poate f i in mare masura afectata de organizarea militarS a acestuia i ca tipul de organizare military necesar poate f i determinat, la rindul

: lu i , de factorii extrapolitici, precum situarea geografica.' p p i n i a contrara, ca structura politica interna determina orga-nizarea i utilizarea forjei militare, este la fel de veche ?i a fost considerata tot atit de importanta. Nu este nevoie sa

imenponam decit exemplul lui Platon i al armatelor Revo-lutiei Franceze."' A doua imagine este o reflec^ie mai gene-

' Aristotel. Politics, trad, .lowclt. 1321 a; cf. 1274 a. I.'i04a. ;" Cf. Platon. I.egile: ..Nu poate H un adevflrat om de stat ..- eel care caul5 numai. sau intii de toate. razboiul Jn afarS: nu va 11 un legiuJtor intelept eel

129

MITRUCross-Out

K l i N N l ' T H N, W A L T Z

rala a celer de-a doua opinii , 51 anume ca structura interna a statului determina nu numai forma i utilizarea fortei militare, ci i comportamentul extern, in general. Mulfi au crezut acest luciu, dupa cum am aratat in ultimul capitol. i multi inca mai cred. In vrenie ce Woodrow Wilson ^ i Sir Edward Grey s-au orientat dupa aceasta imagine cind au explicat motivul pentru care Puterile Centrale declan^asera Primul Razboi Mondial, istoricii revizioniti din perioada postbelica s-au folosit de ea pentru a denunja vinovatia ia fel de maie a Frantei, Rusiei, Ma i i i Britanii ^ i Statelor Unite. I>i prin anii 1940 i 1950, revizionitii celui de-al Doilea Razboi Mondial continua sa scrie i sa vorbeasca Tn stilul lui Bentham i Bright. Ca sa folosim limbajul mai familiar al lui Bright in locul celui mai tehnic al lui Washington, politica Statelor Unite era aceea de a se tine ,,departe de compli-catiile europene" dar s-a aruncat in razboi dei nu exista nici un pericol la adresa tarii i nici un beneficiu imaginabil pentru popor, ci doar putere i bogatie pentru interesele din guvern i din afara lui. Astfel, in opinia lui John Flynn. Franklin D. Roosevelt a incercat sa foloseasca participarea Statelor Unite in eel de-al Doilea Razboi Mondial ca pe un pretext pentru a adinci legislatia New Deal, pe plan intern; dupa parerea lui Charles Beard, Roosevelt ne-a implicat mai mult ca niciodata in treburile Internationale din cu totul a!te motive: pentru a scapa de spinoasele probleme politice pe care !e presupunea aplicarea reformelor economice de care mai era inca nevoie in tara."'

Marx i marxi$tii reprezinta cea mai complexa dezvol-tare a celei de-a doua imagini. La prima vedere, conceptia socialista despre razboi i pace ar parea sa se rcduca la urmatoarele: statele capitaliste sint cauza razboiului i pacea va f i instaurata prin schimbarea revotu^ionara a statelor, dis-

ce hot5rate pacea de dragul rSzboiului. iar nu lazboiul de diagul pacii"". Tiaducerea pasajului s-a f5cut dupa ed. engl. Laws. trad. Jowett, p. 628,

Vezi Fiynn. The Roosevelt Myth, passim; Beard, Giddy Minds and Foreign Quarrels, passim, A Foreign i'olicyfor America, cap. V .

130

O m u l , s l a t u i r a z b o i u l ; o a n a l i z S t e o r e l i c S

trugerea capitalismultii i instaurarea sociah'smului. [n plus, s-ar parea cS modul in care s-au comportat diversele paitide socialiste in timpul Primului Razboi Mondial - nu neputinta lor de a prevent razboiul, ci aceea de a se opune razboiului -poate incrimina, intr-un fel sau altui, partidele socialiste ^ i teoriile pe care par sa se bazeze acestea. Din acest sumar simplu lipsesc punctele cele mai interesante. O analiza mai detaliata a modului in care s-au comportat partidele socialiste i a idelogiei socialiste in raport cu razboiul pacea va ilustra intr-un mod extrem de pertinent semnificatia, dificultafile prac-tice i aplicatiile generale ale celei de-a doua imagini.

Partile componente ale analizei marxiste sint atit de bine cunoscute incit este de ajuns sa le enumeram doar pe scurt. (1) Modui capitalist de producjie a determinat aparitia a doua clase antagonice, burghezia $i proletariatul. (2) StatuI capitalist reprezinta controlul mainariei guvern amenta I e in interesul uneia dintre aceste clase. burghezia. (3) StatuI .capitalist aduce lupta de clasa sub un oarecare control, fara a-i pune, de fapt, capat. (4) Razboiul este manifestarea externa a luptei interne de clasa. ceea ce face ca probtema razboiului sa fie legata de existenta statelor capitaliste."* (5) Socialismul, pe de alta parte, va aboli pentru totdeauna Tazboiul. A l cincilea punct rezulta, printr-o logica infailibila, din cele precedente. Daca statuI reprezinta dominatia unei clase asupra alteia, socialismul, distrugind toate clasele, ;ajunge sa aboleasca 1 statul. $i daca razboiul este un con-

..Isioria tuturor societ5Jilor de pina azi esle istoria lupleloc de clase". Marx i Engels. Manifestid comunisi. trad, loan Sion, Bucureti. Rd.

Panidului Social Democrat, 1944. p. 28y. Razboaiele 5! pacea dintre state reflecta diferite faze ale acestor lupte de clasa. Acest lucru este scos in

videnia de catre Marx i Engels in diverse comentarii despre istoric. 'ezi. de ex., Capiialul lui Marx. vol. I. cap. X X X I ; Engels. Onginea

ami/iei. a proprielafii private ?i a statului: Marx t Engels. Manifeslul 'omiinist. Aceea^i conceplie 0 imparta^esc i cei care sint. mai mult sau

ai putin. urmaii lui Marx. Cf. Lenin. The Collapse of the Second iternaiional: Laski, ..The Economic Foundations of Peace", in The

'ntelligent Man's H''ay to Prevent War, ed. Woolf. pp. 500-,'iO.'>; Strachey. ' Faith to Fight For. p. 44.

131

K E N N E T H N . W A L T Z

flict armat intre state, atunci abolirea statelor trebuie sa insemne sfiritul razboiului. Problema razboiului i a pacii ar trebui dispara.^

Dei sint intemeiate din punct de vedere logic, aceste afirmatii sint ambigue intr-o privin^a de maxima important pentru mul^i dintre socialitii de mai tirziu. Ambiguitatea apare din neputinja teoriei socialiste - in masura in care este in spiritul invajaturii lui Marx, de a se pronun^a cu privire la intrebarea: pentru a objine pacea trebuie distrus capitalismul sau statele ori ambele, deopotriva? Ce-i drept, pentru cei ce i l . urmeaza pe Marx pina acolo unde acesta intrevede noua epoca sociaista, nu exista nici o ambiguitate in acesta pr i -vin^a. Dat flind ca in aceasta era nu exista nici state, nici capitalism, prea pufin conteaza daca vina fusese de o parte, de cealalta sau de ambele. $i in privinja perioadei premer-gatoare acestei epoci, marxitii sus|in ca dei am putea ana-liza separat elementele, de fapt capitalismul nu se regSse^te niciodata separat de lupta de clasa, de state sau de rSzboi. Pentru un marxist fidel, ambiguitatea lui Marx in privinta pacii i a razboiului este nesemnificativa. Importan^a lui Marx i Engels in acesta privinta nu rezidS In ideea ca sfiritul statelor inseamna i sfiritul razboiului, ci in faptui ca tcoria marxista subordoneaza problema razboiului i a pacii victoriei proletariatului revolutionar, dupa care oamenii nu mai traiesc in state, ci sint uniti printr-o asociere libera, nonpolitica.'' Inainte ca revolujia proletara sa se fi bucurat de un succes universal, in ceea ce privete politica Internationa la, marxitii nu s-au preocupat de eradicarea razboiului, ci de alte doua probleme: men^inerea pacii atit t imp cit pacea servete interesele socialismului international i, acolo unde este necesar, folosirea tactica a razboiului pentru a facilita declanarea cit mai grabnica a revolu|iei.

Statele capitaliste sint cauza razboiului, iar socialismul inseamna pace. Marx este foarte clar in acesta privinja. Dar

in teoiia mai-xisti problema pacii intre statele socialiste nu poate apai-ea decii in perioada dintre revolulie i disparitia statului. iai- pentru acei inta-val. pacea nu a constituit o chesliune de cai-e s i se fi ocupat Mai-\i Engels.

Marx i Engels. Manifeslul commist. trad. Moore, pp. 43-44.

132

O m u l , s l a l u l i r a z b o i u l : o a n a l i z a t e o r e t i c a

o lume a statelor socialiste ar insemna i o lume a pacii? In operele lui Marx 1 Engels nu putem gasi raspunsul la aceasta intrebare; in structura lor teoretica, intrebarea dispare fara urma, impreuna cu statuI, in socialism.

Partidele socialiste in perioada Primului Razboi Mondial

Ce are a face teoria marxista cu modul in care s-au comportat socialitii in Primul Razboi Mondial? Doar atit; ,cea de-a doua Inteniajionala a incercat sa transpuna teoria lui Marx cu privire la interesul unanim al proletariatului intr-un program complex de acpune pentru mentinerea pacii Europei. Acest proces de transpunere a fost intr-adevar d i f i c i l , lucru ce devenea din ce in ce mai clar pe masura ce se apropia fatidicul an 1914. La fiecare din numeroasele conferinte ale celei de a doua Internationale s-a adoptat cite o hotarire de pace i fiecare din ele parea sa demonstreze ca

ocialitii sint uniji in opozitia lor fata de razboi. Ei erau, intr-adevar, uni^i in convingerea ca rSzboiul este nefast, insa iaveau opinii divergente in privinta modului in care trebuiau a reacjioneze socialitii in caz de razboi. Beneficiind de prijinul mullor sociali^ti francezi i britanici, Jean Jaures i 'e ir Hardie au solicitat insistent un program pozitiv, care sa le impiementat de urgenja. SociaIitii, spimeau ei, pot forta ina 5i statele capitaliste sa traiasca in pace. Aceasta se

ate face prin mai multe moduri, culminind cu ameninjarea nei insurec^ii generale impotriva oricaiui guvern care de-laneaza razboiul. Aceasta concepjie era pe deplin reflec-ta de rezolutiile celei de-a doua Internationale.' Aceleai

Stuttgait. 1907 i Copenhaga. 1910: in cazul unui razboi imineni. lasele niuncitoare 1 reprezentanlii lor parlamentari din tarile inleresate au bligatia de a face tot posibilul pentru a preveni declanaiea acesluia. cu prijinul Comltetului Internalional. folosind mijioacele care li se par cele

ai ellcace, dar care trebuie s i varieze. fire^le, in funcjie de aniploarea uptei de clasa i de conditiile politice generale". Citat din Walling. The ocialists and the War, pp, 99-100.

133

K E N N E T H N . W A L ' J / .

rezolutii oglindjeau, insa, i o alta convingere la fel de puter-nica. Uni i sociali^ti francezi 51 mai cu seama germani susti-neau ca statele capitaliste sint, prin natura lor, logodite cu razboiul; in consecinja, sperantele in pacea lumii depind de prabuirea cit mai grabnica a acestora.

Cu toate ca reconcilierea divergeiUelor de opinie a fost superficiala, sociali^tii au incepul sa manifeste convingerea ca social-democra^ia ar f i o arma eficace impotriva razbo-iului. Nu a fost a^a. Partidul german^ eel mai mare dintre toate partidele socialiste, nu numai ca nu s-a opus razboiului care a inceput in august 1914, dar pe data de 4 a aceleiai luni a sustinut in unanimitate acordarea unor credite de raz-boi guvemului burghez din Germania, in ciuda disensiunilor care existasera la intrunirile comitetulul. Partidele socialiste din celelalte state care s-au implicat in razboi i-au sprijinit i ele guvernele. Ar putea sa ne suiprinda, in funcpe de con-ceptiile pe care le avem, fie eecul laboriosului program de pace al Internaponalei, fie durabilitatea unei sinteze ce pare instabila. S-a explicat de multe ori cum a reu^it acesta sinteza sa supraviejuiasca atitor controverse in perioada antebelica. Uni i aii scos in evidenta maiestria cu care Jaures a conciliat diferitele puncte de vedere prezente in fiecare conclav international, pentru a da impresia de unitate acoio unde existau deosebiri mai semnificative; altii au reliefat apelul umanitar al unui program de pace care era in stare sa depa?easca o sumedenie de deosebiri. La modul mai general se poate arata ca cei aflaji in opozitie pot da cu uurinta impresia de unitate pina i acolo unde exista 0 serie de con-vingeri confllctuale. A?a cum SPD parea a fi unit atita timp cit nu s-a pus problema sa actioneze. tot aa ?! cea de-a doua

^ StuUgail: ..Razboaiele, ajadar, fac parte integrants din natuia capilaliN-imiilui: ele voilnceta numai aiunei cind sislcmul capitalist se va fi pi'Sbuijii sau cind sacrificiile umane ?i Unanciare vor ti devenil atTt de mari uimaic a iniensrficarii inarmarii. incii oamenii se razvraiesc impotriva acestora 1 mSiura capitalismul". fbic/p. ^8.

' Paiiidul Social-Democrat German (Sozialdemokralische Parte! Deutschlands). Ia care ne referim prin sigia SPD.

134

O m u l . S t a t u I r f l z b u i u l : o a n a l i z a i c o r e l i c a

Internationala a ramas unitara sau aproape unitara cita vre-me nu a fost chemata sa dea dovada pozitiei sale antirazboi-nice. i pentiu a ilustra acest principiu in lermeni casnici. sotul $i sotia vor f i fiind ei de acoid ca dormitorul este tape-tat intr-o culoare neplaciita, dar ar trebui sa-i puna intre-barea daca nu cumva. dincolo de acest coasens apaient, el crede ca e o culoare prea inchisa, iar ea. ca e prea deschisa.

Odata cu izbucnirea razboiului, armoniei superficiale realizate prin rezolutiile de pace ale celei de-a doua Inteina-

; tionale i-au luat locul conflictele de interese $i de intentie care existau dincolo de suprafata. Conflictul intre actiunile diversclor pailide socialiste ar fi putut fi explicat prin referirea la divizarea taberei socialiste, in functie de anuniite chcstiuni teoretice, a^a cum reiese din dezbaterile din cadrul conferinlelor Internationalei. Explicatia a luat. insa. o alia turnura. hitrucit se stabilise ca socialitii i ^ i pot sprijini tara. tara mustiaii de con^tiinta. intr-un razboi de apaiare. a apa-rut intrebarea obsesiva: pentru care tari poate fi considerat defensiv acest razboi? In Angiia, Franta 51 Gemiania, 0 laiga majoritate din fiecare paitid s-a grabit sa afimie rSspicat". pentru tara noastra este un razboi de aparare. De pilda, in Franta, convingerea ca razboiul era defensiv ^ i ca, in ciuda guvernului sau capitalist, tara nu ar putea intra in nici un alt fel de razboi. reiese din declaratia i^cuta de Jaures exact inainte de declanarea acestuia: Datoria noastia ca socia-liti francezi este simpla; nu trebuie sa-i impunem guver-nului nostra 0 politica de pace, caci aceasta este deja pol i-tica sa. Nu m-am ferit niciodata sa atrag asupra-mi ura ovi-nitilor no^tri ... Am dreptui sa spun ca acum guveinul francez dore?te pacea i ia masuri pentru a o menline".'"

Conform acestei conceptii oarecum subiective asupra poli-ticii franceze, e limpede ca Franca nu putea intra in razboi decIt daca i-ar fi fost imptis prin forta. Dar nu era tot un razboi de

Raspunsul catre Haasc la ijcdiula CcmiitcUilui Socialist Inieiiiulionnt lie pe 28 iulie 1914. de la Bruxelles. Cital din La Chesnais. Ac Oroii/K' Socia/ixle

K E N N E T H N . W A L T Z

aparare pentru Germania, aa cum era pentru Franfa? SociaIitii germani credeau ca da, 3 5 3 cum reiese din declara(ia prin care SPD ii explica pozijia cu privire la rSzboi:

Smtem amenintali de teroarea unei invazii strSine. Problema cu care ne confruntam acuni nu este relativa oportunitate a razbo-iului sau a pacii, ci necesitatea de a ne gindi ce m5suri ar trebui sa luSm pentru a ne apSra lara ... In ceea ce prive t^e poporul nostru i independenta lui, un triumf al despotismului rusesc, care ravae5te deja singeie celor mai nobili dintre propriii sSi fii, ar pune multe lucruri fn pericol. daca nu totul. Depinde de noi, a$adar, sa inlatu-ram acest pericol, s i ocrotim civilizatia i^ independenta ^arii noastre natale. Deci trebuie sa dovedim acum ceea ce am spus dintotdeauna. In aceste vremuri de restrijte. Germania se poale bizui pe noi. LuSm atitudine in sprijinul doctrinei ce sta ia baza mi^carii muncitore t^i internationale, care a recunoscut intotdeauna dreptul fiecarui popor la independenta nationala $i apSrarea nationala 51 condamnam, totodata, orice razboaie de cucerire"."

i aceasta, in ciuda faptului ca, eel pu|in pe 31 iulie, Vorwcirts, organul semloficial al SPD, continuase sS con-damne toate razboaiele, i mai ales pe eel care era pe punctui de a se declanja, ca fiind de inspirajie capitalista, atragind atenjia ca socialitii de buna-credin{a de pretutin-deni trebuie sa i se opunS. Conform declara^iilor tranante pubiicate zilnic Tn presa socialista a Germaniei, muncitorii germani nu aveau sa lupte pentru capitalijtii aceleia^i |an, chiar daca Rusia avea sa intre in razboi.

Socialitii tuturor Jarilor beligeranle s-au trezit prin^i intr-o re^ea a politicii Internationale, aa cum s-a intimplat in toate paitidele. Sociali^tii francezi se temeau ca, in caz de razboi, socialitii germani aveau sa constituie 0 ingradire ineficienta pentru militarismul german.''DacS sociali^tii din Germania nu puteau impiedica guvernul sa intre in razboi. sociali$tii francezi aveau sa puna umarul la apararea Franfei. Cei germani, pe de alta parte, se temeau ca Tn cazul In care

" Reeditatin Walling, The Socialists and the iVar. pp. 143-144. Vezi mai ales cuvintaiea lui Jaur^s de la Amsterdam, din 1904. citata in

Lair, Javres et I'Atlemagne, pp. 91-93.

136

O m u l , s l a t u l %\; o a n a l i z a t e o r c t i c a

ei ar constitui o ingradire eflcienta pentru militarismul ger-man, sa nu se ajunga la cucerirea Germaniei de catre Rusia!'"^ Pentru a impiedica acest lucru, socialitii germani trebuiau sa coopereze pentru apararea Germaniei. Pentru majoritatea englezilor, fie ei socialiti sau nu, calitatea de-fensiva a razboiului era stabilila de invazia Germaniei asupra Belgiei; pentru majoritatea gcrmanilor, sociali^ti sau nu, invadarea Belgiei era o tactica ofensiva, dictata de o strategic defensiva.

Rezolufiile de pace de dinaintea razboiului permisesera participarea socialitilor la rSzboaiele de apSrare. i acum se

ovedea ca era un razboi defensiv pentru toata lumea! ceasta diftcultate fusese anticipata. La insistenja lui ugust Bebel asupra faptului ca 0 excepfie in cazul unui

azboi de aparare nu ar duce la nici 0 ambiguitate, Karl .autsky a raspuns in 1907 ca pina i cei mai sofistica^i din unct de vedere politic ar putea avea opinii diferite, mai ales upa izbucnirea unui razboi, cu privire la (ara care l-a

^'eclanat. Kautsky a propus un alt test, poate mai pujin ubiectiv. Fie ca proletariatul participa sau nu Tntr-un razboi, 1 trebuie sa fie hotarit sa ac^ioneze conform intereselor le.'^ Reanalizind controversa din perspectiva verii anului

914, Kautsky nu putea ajunge decit la o singura concluzie: ici unui dintre criterii nu ofera 0 perspectiva obiectiva. artidele din Franfa i Germania au luat in considerare

bele probleme - cine poarta vina decianarii razboiului i

^ Cf. deciaratiei (Scute de Guesde. un membru al minorita(ii franccze, la ongresul Socialist Francez. care a avut ioc cu clleva sSptamini inainte de cclararea rSzboiului. ..Greva generala". arata el. ..ar constitui un real

ricol pentm socialismul tarilor mai progresiste. i cum ar putea Biroul temationai sS asigure aceasta grevS simultana? i chiar daca ar putea. nu i-amlne diferenlele de puterc intre diferite organizatii muncitorejti? Tara a mai bine organizata ar fi zdrobita. 1 aceasta inscamna tnalta tradare polriva socialismului". Citat din Walling, The Socialists and the War.

. 60. O declaratie similara fScuse $i Bebel inca din 1891. Vezi .loll. The cond International, p. 73. TestuI lui Kaulsky este mai I'idel lalS de linia marxista. Cf. celor de mai s, pp. 146-147.

137

K E N N E T H N . W A L T Z

ce curs de actiune ar servi eel mai bine interesele proleta-riatului - i au ajuns la concluzii opuse. Acest lucru pare sa arate ca unitatea internationala a intereselor proletariatului este 0 flctiune, eel putin pe timp de razboi. i aceasta este concluzia pe care o accepta Kautsky, atunci cind propune un al treilea criteriu.'^ Ar putea exista divergence m privinta raspunsului la intrebarea cine este agresorul?" sau daca proletariatul este amenintat mai mult de o victorie a Germa-niei impotriva Frantei sau de o victorie a Rusiei impotriva Germaniei, Tnsa un lucru este cert: Orice popor i proleta-riatul sau are Tn primul rTnd interesul de a nu lasa du^manul sa-i Tncalce frontierele i sa aduca cu sine oroarea unui razboi devastator". Dat fiind ca nimeni nu poale spune sigur cine este agresorul i care este, pe plan international, inte-resul proletariatului, fiecare Jara trebuie sa-5i salveze pielea cTt mai bine cu putinta". Aadar eel de-al treilea criteriu cere ca razboiul sa fie condus ca unui de aparare. Stipulatia ca proletariatul nu poate sprijlni decTt un efort defensiv pre-supune participarea acestuia Tntr-un razboi numai Tn cazul Tn care este vorba despre apararea efectiva a {arii.'^Nu este nevoie sa comentam daca acest punct de vedere ofera sau lut un criteriu mai util. Eforturile pentru cautarea minutioasa a unui criteriu vorbesc de la sine.

Dupa cum am aratat, prin hotaririle celei de-a doua Internationale nu se interzice participarea proletariatului la razboaiele defensive. Ele reflecta, Tnsa. convingerea ca un razboi european ar constitui pentru toate partidele socialiste o chemare la o mi^care internationala Tmpotriva razbolului-i nu un indemn ca fiecare din ele sa se repeada sa-ji apere propria tara. La urma urmelor, ce interes puteau avea socia-litii sa contribuie la apararea propriilor state burgheze? In

Cf. Kautsky. ..Die Internationalitat und dcr Krieg", Die Neue Zett. anu 3."^ . 1 (27 noiembrie 1914), 248: Internationala ..nu este o aima eflcienta ii caz de r5zboi; este. in csenia. un instrument pe timp de pace".

Kautsky. ..Die So7ialdemokralie im Kriege". Die Neue Zeil, anul 3.^ -(2 oclombrie. 1914). 4,7-8.

138

O m u l , s l a l u l r a z b o i u l : o a n a l i z S teoreticrt

ciuda divergentelor care surveneau mereu tn cursul dezbate-rilor desfaurate cu ocazia Tntrunirilor politice, muiti socia-list! parusera sa fi Tnteles ca raspunsul la aceasta Tnlvebare trebuie sa fie nici unuT'.'^ Deci nu este de ajuns sa spui ca odata ce a izbucnit razboiul. socialitii s-au implicat Tntr-o continua Tncercare de a distinge razboaiele de agresiune de cele defensive. Pentru a expUca de ce era important pentru ei sa-i apere tara, trebuie sa tinem cont atit de politica interna cTt i de cea externa ^i de speran^ele sociali^tilor, dar 1 de dragostea de patrie.'" O victorie germano-austriaca Tn Est ar fi periclitat, poate ireparabil, securitatea Frantei. Pentru ca o astfel de victorie sa nu devina posibila, Franta trebuie sa intervina. 5' TntrucTt sociali^tii francezi eraii, totodata, i patrioti, erau nevoiti. asemeni burghezilor, sa accepte aceasta concluzie. Dat fiind ca erau adeptii lui Jaures, socialitii francezi erau i patrioti francezi, caci acesta lansase teza conform careia socialismul ^i suverani-tatea nationals nu numai ca nu sTnt incompatibile, ci sTnt componente necesare ale unui viitor socialist fericit. Daca socialismul trebuie faurit Tntr-o tara, atunci tara respective trebuie aparata. Problema era mai dificila pentru sociali$tii germani, caci teoria lor ramasese, eel putin la nivel decla-rativ, mai fidela doctrinei marxiste. Pe de alia parte, partidul german ajunsese pTna intr-acolo incTt la alegerile de dinaintea razboiului, obtinuse peste patru milioane de voturi $i aproape o treime din membrii Reichstagului. Daca Ger-mania avea sa repurteze o victorie militara fulgeratoare, eventualitate care Tn vara anului 1914 nu parea deloc ilu-zorie, SPD nu ar fi suferit o pierdere ireparabila in politica

C T Kautsky: ..Dat Hind ca am coiidamnal cu tolii razboiul i am ^tiut ca asiazi. el ]i gasejte sursa de baza in lendinjele imperialiste, ne-a fosi u^or sa concluzionam ca am ajuns. prin Internaiionala. la o unitate deplina in privinta tuturor problemelor legale dc rSzboi". ..Die Internationalitat und der Krieg". Die Neue 7.eit. anul 33. I (27 noiembrie. 1914), 240.

Refcritor la aceste chesliuni. vezi mai ales Cole, A History of Socialist Thought. I I I . 60. 84. 91-96. 947-948: Schorske. German Social Democracy, cap. X I .

139

K E N N E T H N . W A L T Z

interna, prin neparticipare, avind in vedere ca meritui vic-toriei !e-ar fi revenit, integral, partidelor burgheze? i daca Germania avea sa piarda, SPD nu ar fi fost acuzat ca a facut infringerea inevitabi la, destramTnd sol idaritatea statu lui exact Tntr-un moment de criza? In ambele cazuri, opozipa impotriva razboiului ar fi putut Tnsemna o sinucidere politica i atunci ce anse ar mai fi avut instaurarea socialismului Tn Germania, gigantul industrial din inima Europei, al carui viitor fusese considerat atit de important pentru toji socia-litii, fie ei germani sau de alta nationalitate. In timp ce socialitii germani, confruntaji cu realitatea razboiului, s-au gindit mai bine i au ajuns la concluzia ca o victorie a Rusiei asupra Germaniei nu ar insemna numai o infringere a apara-tului capitalist al statului german, ci i a aspira^iilor socia-liste din toata Europa Centrala, tot aa i socialitii englezi au decis ca fara o interven^ie engleza in favoarea partene-rilor din Antanta, Germania ar avea ?anse sa citige - 5i victoria ei ar insemna sfTr^itul democrafiei in Europa". Raspunsuri contradictorii la astfel de presiuni intTlnim chiar i cazul celor mai devota^i socialiti. Politica puterii, atTt cea interna cit i cea externa, a dat peste cap eforturile socia-lijtilor de a implementa unitatea la care se straduisera atit de mult sa ajunga in anii premergatori razboiului.

Modul in care s-au comportat muncitorii in Primul Razboi Mondial a demonstrat ca nu exista un proletariat international, ci numai partide socialiste na^ionale, ale caror acjiuni sint determinate de propria viziune asupra intereselor lor particulare. O comuniune spontana de interese in rindul diverselor partide proletare najionale ar fi, aadar, tot atit de greu de explicat ca i o reala armonie de interese intre guvernele burgheze!"" Pentru a Tn^elege cTt de greu se poate

Declaratie semnata de 25 de parlamentari ai Partidului Laburist; citata in Humphrey. International Socialism and the War, pp. 112-113.

Cea de-a doua posibilitate a fost analizata de cttiva sociali^ti. incepTnd cu Marx insu^i: Kautsky, de pilda. se intreba de ce capitalitii mai vizionari nu ar adopta sloganul .,Capitaliti din toate (Srile, uniti-va!

140

O m u L statui i r a z b o i u l : o a n a l i z a t e o r e t i c a

ajunge la un acord spontan Tntre partidele socialiste najio-nale, adica la ceea ce pretindeau rezolutiile socialiste ca s-a realizat, e suficient sa ne gindim ca pentru o astfel de armo-nie este necesar consensul atit in ceea ce privete scopul, cit i tactica. Aspira^ia comuna a tuturor sociali^tilor, daca Tntr-adevar era comuna, nu mai asigura o unitate suficienta. Nu mai era posibila doar o opozifie verbala faja de politica statelor capitaliste; partidele socialiste trebuiau ori sa se opuna in mod activ, ori sa nu se mai opuna deloc. Acesta este punctui Tn care a cedat presupusa armonie spontana, ceea ce era inevitabil.

Daca mobilurile pentru care partidele socialiste au pus umarul la sus^inerea guvenielor lor erau conventionale, ca de pilda apararea tarii 1 dorinja de ajuta partidele sa-$i pas-treze puterea in competitia politica interna, cum ramlnea cu acea conceptie marxista conform careia interesele proleta-riatului Tn ceea ce prive?te revolutia socialista sint mai

' presus de orice alte interese, pe care le poate arunca la coul de gunoi al ideilor depaite? Kautsky a recunoscut sincer ca doclrina comuniunii de interese a dat gre Tn practica. Daca e^ ca obiectivele socialiste sa ramTna aparent practice, a men-

jjine aceasta doctrina este un sacrificiu prea mare pentru ide-^ologia socialista. Pentru a fi salvata, ideologia trebuie adap-:tata rapid i inteligent la noile conditii. Lenin a Jinut cont de ele i a fScut ajustarile teorelice care i s-au parut cele mai

iadecvate. La el ne vom referi Tn urmatorul subcapitol.

Adaptarea teoriei la realitate: Lenin

In perioada Primului Razboi Mondial, fiecare partid socialist i-a dat seama ca este legat de statui sau national prin interese afective $1 materiale; interesele muncitorilor

.,Der Imperialismus". Die Neue Zeit. anul 32. II ( I I septembrie. 1914). 920. Hobson vede. de asemcnea. infiintarea unei internationale capitaliste ;Ca peo posibilitate or ib i i a . / *raWemo/aAcw H^or/rf. pp. 182-186.

141

K E N N E T H N . W A L T Z

organizati In partide socialiste, la scara na|ionala, nu coinci-deau perfect in practica, aa cum ar fi trebuit, in teorie. Aceasta descoperire i-a surprins pe multi sociaiiti. Lui Lenin, de exemplu, nu-i venea la inceput sa creada ca social-democratii s-au hotarit sa sprijine eforturile guvernului ger-man in directia razboiului, dovedind astfel ca aproba, eel pujin intrucitva, razboiul. Cind i s-a adus la cunotinta acest lucru, nu i l-a putut explica decit ca pe un complot al presei capitaliste, menit sa ofere, intr-un mod vadit tendentios, o ima-gine greita asupra pozipei adoptate de socialitii germani.

Dindu-i seama ca prima lui explicatie fusese incorecta, Lenin s-a apucat, cu sirg, sa nascoceasca o alta, absolut ne-cesara daca voia sa salveze teoria socialista. Conform teoriei lui Marx, proletariatul are un singur interes. FaptuI ca par-tidele na^ionale nu reueau sa actioneze in spiritul acestei concep^ii inseamna, daca nu vrem sa respingem conceptia, ori ca partidele socialiste existente nu erau totuna cu pro-letariatul, ori ca cei aflati in fruntea lor interpretasera gre^it adevaratul interes al proletariatului ?i nu fusesera destui de hotari^i i de capabili sa actioneze in consecinia - sau ca ambele explicajii sint corecte. Mai existau i alte dificultati. Cind dezacordul predomina acolo unde ar trebui sa tie una-nimitate, unitatea se poate restabili intotdeauna indepartin-du-i pe disiden^i ?i lasindu-i sa-i formeze propria secta. Aceasta duce, insa, la discu^ii interminabile referitoare la care din cele doua (sau mai multe) parti reprezinta cu fide-litate crezul originar. Lenin putea spune i chiar a spus ca unii dintre aa-ziii proletari nu erau deloc adevara^i prole-tari, ci fusesera cumpara^i cu o parte din avantajele ne-cinstite ale imperialismului. Acest grup constituia un exemplu negativ pentru masa proletarilor de buna credinta. facindu-i sa se aga e^ de maruntele citiguri pe care le oferea acum capitalismul, in loc sa-i puna speran^ele in promisiu-nile de viitor - deci i probiematice - ale socialismului."

-' ..Opoilunismul inseamna desconsiderarea intereselor de baza maselor in favoarea intereselor temporare ale unei mici minoritati dc

142

O m u l , s ta tu i 51 r a z b o i u l : o a n a l i z a t e o r e t i c a

Incercarea de recreare a unui cadru propice consesului una-nim prin definirea fundamentelor socialismului Tn termeni mai precii avea avantajui considerabil de a pastra un pu-ternic element de factura materiala. Avea, Tnsa, ^i un mare dezavantaj, prin faptui cS punea Tn discu^ie o Tntrebare incomoda. Daca proletariatul poate fi atit de uor sedus, cum ramine cu solidaritatea necesara pentru revolutia socialista? Cu alte cuvinte, cum se putea preveni Tnmultirea nesfirita a grupuriior care, sustineau ca sTnt, fiecare Tn parte, fidele crezului originar?

Problema existase 1 pentru Marx i Engels, Tnsa nu Tntr-o forma atTt de grava. Ei prezisesera o Tmpar i^re data a societajii Tn doua clase, prin care proletariatul avea sa ^evina o masa monolitica, atit de nediferen^iata TncTt aveau a apara nemultumiri. lar la obiectia ca ar putea aparea iferen^ieri Tn cadrul acestei mase, replica a fost urmatoarea: Organizarea proletariatului in clasa i deci Tn partid politic, ste mereu zadarnicita de concurenta ce i-o fac muncitorii tre [ei]. Dar ea remi^te totdeama. mai puternica, mai lida mai formidabila"P IntrucTt erau convin^i de 'evarul acestui lucru, ei vedeau micarea proletara ca fiind

micarea autonoma a imensei majoritati Tn folosul iinensei ajoritati." Dat fiind ca este o micare contienta de sine 1

on?tienta din punct de vedere politic, nu exista nici un zid tre conducatori 1 cei condu^i; comuni5tii sTnt ... fracti-"ea cea mai hotarTta i mai Tnaintata a partidelor muncito-ti din fiecare tara". Ei expriina mai clar interesele pe care area masa le intelege deja, chiar daca imperfect."^

Evolutia condi^iilor economice da natere unei armonii ndamentalc dc interese intre muncitori; liderii sociaIiti au

uncitori sau, cu alte cuvinic. inseamna unirea unei par^i a muncitorilor , burghezia, in opozitie cu masa proletariatului", Lenin, The Collapse of ie Second International, trad. Sirnis. p. 47. Cf. mai ales operei sale, perialism, passim. Marx i Engels. ManifestuI comunisl. trad. Sion. p, 37. S-au adaugat

ctere cursive. Jbid. pp. 38-40.

143

K E N N E T H N . W A L T Z

Tndatorirea de a traduce aceste interese in formule concrete. Teoretic, este vorba despre o anumita relajie Intre conduca-tori i cei condui, insa teoria era greu de pus in practica. Acest din urma aspect depindea de masura Tn care exista o armonie reala de interese intre muncitori. In 1915, trei socia-liti de stTnga, Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg 1 Franz Mehring ii aminteau, cu nostalgic, estimariie optimiste pe care socialitii le facusera de atTtea ori. PTna acum", scriau ei, am nutrit credin|a ca interesele de clasa ale proleta-riatului sTnt un tot unitar, ca ele sTnt identice i ca nu pot intra Tn conflict. Acesta era temeiul^ teoriei i practicii noastre, miezul framTntarilor noastre"." Daca in rTndurile proletariatului ar fi predominat armonia, funcfia conducerii socialiste ar fi fost, pur i simplu, aceea de a educa i a Tncu-raja. Experien^a Primului Razboi Mondial a demonstrat cTt de mult s-au amagit socialitii. Era evident ca interesele muncitorilor, eel pu i^n cele care Ti determinau sa actioneze. nu erau atit de unitare pe cTt ti f^cuse teoria sa creada. Des-coperirea in sine nu era fatala pentru marxism. Se putea spune de exemplu. ca muncitorii nu manifestasera o solidari-tate internationala deoarece condi^iile economice nu ajunse-sera la maturitatea necesarS pentru a genera un interes una-nim. Confruntati cu experienja deceplionanta a Primului Raz-boi Mondial, socialitii trebuiau sa dea dovada, a^adar, de mai multa rabdare. Aceasta reacjie presupunea ca relajia ce trebuia sa existe intre conducatori $i condui sa fie cea corecta.

Lenin nu era chiar aa sigur de acest lucru. In trecut, el subliniase nevoia unci conduceri forte, dar stabilise, tot-odata, 0 retatie intre func^ionarea acesteia i receptivitatea din ce in ce mai mare a maselor. Un grup receptiv de adept! i 0 conducere informata 1 viguroasa: nimic nu contravine aici conceptiei democralice traditionale despre procesele politice.-^ Confruntindu-se, insa, cu dificultatile Tntimpinate

-'' Liebknecht. Luxemburg ?! Mehring. The Crisis in ihe Social-Democracy. p .2L

Cf. Lenin. What Is to Be Donel. ed. rom. Ce-i dejacul?, Bucurc?ti. Kd P.C.R. . 1946. trad, nespecificat: ..Spontaneitatea maselor cere de la noi

144

O m u L s tatu i i r a z b o i u l : o a n a l i z a t e o r e t i c a

de mi$carea revolu^ionara socialista, Lenin a Tnceput sa insiste din ce Tn ce mai mult asupra necesitatii unei condu-ceri autoritare i sa critice masele pentru faptui ca nu au Tnteles ca era in interesul lor sa urmeze aceasta conducere -sau, mai exact, - pe acei lideri marxiti pe care Lenin Ti con-sidera membri autentici ai avangardei revolutionare. Aceasta avangarda a partidelor avea puterea de a compensa neputinja muncitorilor de a acfiona in mod unitar. Lectia Tnvatata din Primul Razboi Mondial nu consta Tn aceea ca nu exista un interes comup care sa-i anime pe toti muncitorii din lume, ci Tn faptui ca masele nu puteau fi determinate sa actioneze conform adevaratelor lor interese i destinului lor revolu-tionar decTt sub presiunea unei conduceri autoritare. C a sa folosim cuvintelc lui Lenin, sarcina imediata cu care se confrunta avangarda contienta a micarii muncitoreti inter-nationale, adica partidele comuniste, gruparile $1 curentele de aceasta factura, este aceea de a conduce masele largi (care sTnt acum, Tn cea mai mare parte, amortite, apatice, lipsite de orizont, inerte i inactive) catre noua lor pozitie"."^

Schimbarea centrului de greutate Tn teoria marxista Ti permite lui Lenin sa revina la teza originara a lui Marx cu privire la razboi: proletariatul nu poate avea nimic de ci-tigat din razboaiele pe care le genereaza capitalismul, Tn afara de faptui ca se poate folosi de ele pentru a Tncuraja revolutia comunista. Acestea ii permit, de asemenea, sa sus-(ina cu vehementS ca proletariatul de pretutindeni este ani-mat de un singur interes constant. Caci ceea ce a facut Lenin a fost sa explice motivul pentru care acest interes comun era mai greu de perceput decit ar fi fost de ateptat 1 de aici sa raga concluzia ca pentru a impune o disciplina de fier, onducerea partidelor trebuie sa aiba o vointa de fier.

Teoretic, conceptiile lui Lenin seamana cu vechea viziune larxista, Tnsa nu i din perspectiva procedurii ce trebuie plicata. Marx a prevazut necesitatea revolutiei, dar hu ^i

cial-democratii, o adinca con^tiinta de clasa" (pp. 94-95). Autorul scria cest lucru in 1902.

Lenin. ..Left-Wing" Communism: An Infantile Disorder, p. 73.

145

K H N N E T H N . W A L T Z

faptui ca socialitii trebuie sa adopte metodele lui Lenin, pentru a o traduce in practica. Lenin are dreptate, intr-un anumit sens. Daca programul socialist presupune ca loti membrii proletariatului sa actioneze ca ^i cum ar avea un singur interes constant, atunci singurul mod prin care se poate instaura socialismul este e.xercitarea unei mari for^e. chiar i in cadrul micarii muncitoreti.'^

Adaptarea teoriei la faptc: revizioni^tii

..Proletariatul ia puterea de slat .>/ transforma mijlou-cele de productie mai intii in proprietafe de stat. Dar prin aceasta, el se desfiinfeaza pe sine Tnsu i^ ca proletariat ... ^i prin aceasta desfiinteaza ^i slatul ca stat ... Guvernarea asupra persoanelor este inlocuita cu administrarea lucrurilor i conducerea proceselor de productie. Statui nu este desfiintat, ci dispare treptat",'

Marxitii traditionali interpretasera literal predicfia lui Engels cu privire la schimbarea formei, intelegind ca revo-lutia proletara da natere statului socialist, care dispare, la rindu-i. lasTnd in urma o lume a pacii i prosperitatii. La sfir^jtul secolului al XlX-Iea, un numar din ce in ce mai mare de revi2ioniti" care se declarau impotriva altor tezc ale marxismului au inceput sa respinga ^i aceasta conceptie, Eduard Bernstein, care se afla in fruntea revizionitiloi germani, a adus obiecfii impotriva accentuarii ^elului supreni i implicit a tacticii prin care ar putea fi atins. El considera ca trebuie insistat pe imbunatatirea treptata a condipei munci-torilor, atit din punct de vedere economic, cit \^. Voia

TciTTienul ..daca'' este impoitant. Se poate respinge teza ainioniei spontanc fSra a se cSdea in cealalta extrema. a unei contbnnari rigide, care nu eslc nicidccum posibila lara exercilarea unei mai-i foile. in vreo forma sau alta.

EngeJs- Herr Eugen Diihringa's Revolution in Science /Anli-Diihnnili trad. Burns; ed. rom, Anti-Diihi ing. Domnul Eugen DUhring revo/uiur nenza sliinin. cd. a l l l-a. Bucuresti. Ed- de Stal pentru Literatura Potitii,^ '-'! 195.'i, trad, nespecificat, pp. 310-.111.

146

O m u l , s l a t u l si r a z b o i u l : o a n a l i z a tcoret icf i

sa inlocuiasca revolutia cu evolutia. i aceasta era, fire^te. o prezenta simpta efectiv.^ '^ Idei asemanatoare ?i-au gasit expresia i fn Franta. prin Jaurcs. 51 Tn Aiiglia, prin Fabieni.'*'

Ceea ce ne inteieseaza acum este ca Tn vreme ce mai-xi^tii pusescra accentui pc solidaritatea internationala ?n detrimentui independentei nationale, ievizionitii accepta tatui ca Tntruchipare a unitatii nationale ^i ca instrument al rogresului proletariatului national. Ace^tia T^ i indreapta

"tentia asupra ptezentului 5! Tncadreaza ,,dispantia statului" n categoria chestiunilor academice. Daca marxi^tii nguio$i oncepusera instaurarea pacii odata cu disparitia tiiluror atelor. noii socialist! se a^teapta la na^terea treptata a unei

'poci a pacii, iar aceasta epoca trebuie sa se bazeze, Tn vizi-Viea (or, pe dezvoltarea progresiva a fiecarui stat in parte, bcialismul este, totu^i. singurul care poate eradica razboiul. sa el nu mai Tnseamna revolutie i cu siguranta nu mai seamna disparitia statelor. Astfel, .laurcs, dTnd, ca de obi-i, o expresie vaga unor sperante care se vor a fi sincere, rie ca numai socialismul... va rezolva antagonismul cla-lor i}i va face din fiecare natiune care sa-i gaseasca, Tn

jr?it pacea interna, o particica a umanitatii".'' Ceea ce ne frapeaza imediat este o dubla asemanare. Pe

o parte, noiil ideal socialist este legat de evenimcnleie rice ce-i au radacinile mai cu seama Tn doctrina seco-

ui al XVtll-lea cu privire la nationatitate i In general. In

.Pentru mine, ceea ce este denumit. Indeob^tc. telul suprein al sociiilis-'ui nu inseamna nimic; mijcaiea este totul". Bernstein. Evolutioiuirv -'alism. trad. Harvey, p. 202: c f pp. X l - X I I I . , evizioni^tii germani l-au acccptat pc Marx ca Hind baza ideologici lor. inzind apoi ca 11 modcrnizeaza. Pentru socialiijiii britanici 51 fiancc/j.

rx a rcprezental doar una dm numeroasele surse ale ideilor Inr "enul ..revizionist" poale II aplicat. in sens rcstrins, numai celor care

cadveaza in prima categoric Aic i ne conviiie sa fo losim lermL-nu! in . ,mai larg. pentru a cuprindc un mare numSr de socialijii care, dcji au idei divergcnte in legalurS cu politica interns, mnnifeslau un sens general nu numai in privinta tauzcloE razboiului. ci -^i a oacclorde instaurare a pacii. air, Jaurcs el I'Allemagne. p. 84,

147

K E N N E T H N . W A L T Z

liberalismui secolului al XlX-lea; pe de altS parte, el are o legatura cu aspira^iile socialiste tipice perioadei anterioare. Prima dintre aceste doua influence, initial exprimata prin idealurile na^ional-culturale ale lui Herder 51 ale altor con-temporani de-ai sai, i j i gasise o expresie politica elaborata prin vocea lui Mazzini. Daca fiecare na^ionalitate ar fi o natiune separata, sustin adeptii acestei teorii, atunci fiecare natiune s-ar muljumi cu ceea ce are i razboaiele ar inceta odata pentru totdeauna. Ideea de autodeterminare nationals ca fiind calea cStre pace a persistat, in ciuda infJrmarii ei de catre evenimente. Aceasta a fost, intr-adevSr, formulata pe fondul unor contradictii, caci statui francez, de indata ce a ajuns la o contiinta cu adevarat nationala, a devenit una din cele mai impresionante nebunii din istorie. In numele prin-cipiului nationalitatii s-au facut atunci cuceriri $i maceluri ia 0 scara nemaiintilnita. Ca sa folosim formularea fericita a lui Cobban, se pare ca autodeterminarea nationala duce, inerent, la autodeterminism national, un lucru pe care l-a dovedit istoria majoritatii nafiunilor, fara a exclude Statele Unite.

Credinta in principiul nationalitafii ca baza a pacii este extrem de persistenta. Daca autodeterminarea nationala nu aduce pacea, atunci nationalitatea plus democratia trebuie sa o faca. Mazzini pornise de la ideea ca un stat care se bucura de autodeterminare este i unui democratic, iar Woodrow Wilson stabile^te in mod explicit ca aceasta este o premisa a instaurarii pacii in lume. i totu^i, modul Tn care istoria atesta aceasta doctrina lasS de dorit.^ " E a ar trebui, ajadar. respinsa sau contestata pe ici pe colo, pentru a 0 face mai utila? Revizioni^tii au ales a doua alternativa. Democratia politica fusese 0 acoperire pentru anumite interese egoiste. argumentau ei, 1 Tn virtutea acestor interese au intrat statele in razboi, contrar intenfiilor pe care le-ar fi avut poponil daca i s~or fi permis sa cunoasca realitatea internationalci-Socialismul va elimina influenta intereselor" i va face ca

Vezi cap. IV .

148

O m u L statui i r a z b o i u l : o a n a U z a t e o r e t i c a

vocea poporului sa se faca auzita in toatS puritatea ei. Aceasta va Tnsemna pace.

Revizioni^tii erau legati de fllonul principal al gindirii liberate Tn ceea ce prive5te problemele politice interna-tionale, insa erau deopotriva legafi $i de gindirea marxista tradifionaia a epocii. Convingerea lor ca statele socialiste vor trai intotdeauna tn acela^i mod chestiunea esentiaia a pacii $i razboiului reprezinta, intr-o alta forma, ce-i drept, ~na din teoriile ce stateau la baza rezolutiiior de pace ale ^elei de-a doua Internationale. Cei care susfin ca acfiunlle

re sint Tn conformitate cu interesele oricarui partid socia-ist national sint intr-o armonie perfecta cu actiunile tuturor

lorlalte partide care au 0 motivajie similara pot susfine. in acela^i proces mental, ca natiunile socialiste vor trai in lafii de pace, in mod automat $i pentru totdeauna. Pentru a jtea trage, insa, concluzii mai generale, trebuie sa analizam ai amanuntit pozifia adoptata de revizioniti.

John Hobson a pus bazele imediate ale principalelor opi-"\n cadrul acestei coli cu privire la politica intema-nala. Analizind razboiul anglo-bur, acesta a ajuns la con-zia ca la baza lui a stat o mica confederatie de finanti^ti

temationali, care s-au folosit de presa aservita". Ce urma-u? Sa creeze. dintr-o singura lovitura, o sursa de forta de

unca ieftina pentru viitor $i de profituri rapide pentru zent." Hobson avea sa gencralizcze in curind aceasta licatie, aplicind-o tuturor razboaielor modeme; mai mult

atit, el a oferit, pe linga aceasta explicate a unui fenomen 'orit, i 0 solutie pentru eradicarea lui. In ceea ce prive^te ;ctut explicativ, rationamentui sau este atit de bine cu-:ut, Tncit poate fi sintetizat intr-o singura fraza: producfia italista necontrolata duce la surplusuri industriale; incer-a de a comercializa acest excedent genereaza o lupta lafionala pentru acapararea pietei; razboiul pornete,

;t sau indirect, din aceasta lupta pentru pietet.

bson, The War in South Africa, p. 229.

149

MITRUCross-Out