10 cristescu trad. helmut hoping simbolismul credintei

190 Teologie [i Via]\

SIMBOLISMUL {I PRAGMATISMUL CREDIN}EI.

~NSEMN|TATEA LITURGHIEI PENTRU TEOLOGIE

Prof. dr. Helmut HOPING

1. Mister, simbol, ac]iune

Oamenii sunt singurele fiin]e care `[i `nmormânteaz\ mor]ii.

Este vorba despre o ac]iune simbolic\, a[a cum este, `n alt plan, [i

limbajul. Ac]iunea simbolic\ formeaz\ nucleul culturii umane pe

care, din cauza constrângerii ei simbolice de principiu, am c\utat

s\ o `n]elegem cu ajutorul unui concept simbolic general1.

S-a presupus [i se presupune faptul c\ cunoa[terea mor]ii [i ca-

racterul simbolic al limbajului sunt legate una de cel\lalt. Totu[i,

minunea limbajului exist\ `n puterea acestuia de reprezentare [i prin

cea de anticipare a viitorului. Cuno[tin]a despre ceea ce `nseamn\

propria moarte, care lipse[te altor viet\]i [i care include lipsa ex-

perien]ei mor]ii, ne permite s\ `n]elegem de ce omul, spre deose-

bire de animale, este religios2.

Ritualurile religioase tr\iesc din puterea semnelor vizibile, pre-

cum [i a cuvintelor [i ac]iunilor sfinte; ritualurile liturgice, cu simbo-

lismul [i pragmatismul lor sacramental, precum [i cu cuvântul

propov\duirii, nu sunt `n acest caz o excep]ie. Symbolon3 definea

1 * Conferin]\ sus]inut\ la Facultatea de Teologie Ortodox\ „Dumitru

St\niloae” a Universit\]ii „Al. I. Cuza” din Ia[i de Prof. dr. Helmut Hoping de la

Facultatea de Teologie a Universit\]ii „Albert-Ludwig” din Freiburg – Germania.1 E. Cassirer, Philosophie der symbolischen Formen, in drei Bände, Darmstadt,

1964; Idem, Was ist der Mensch? Versuch einer Philosophie der menschlichen

Kultur, Stuttgart, 1960.2 H.G. Gadamer, Gespräche auf Capri. Februar 1994, `n J. Derrida, G. Vattimo,

Die Religion, Frankfurt/Main, 2001, pp. 240-251, aici p. 245 [.u.; G. Steiner, Gram-

matik der Schöpfung, übersetzt aus dem Englischen von Martin Pfeiffer, München-

Wien, 2001, p. 12 [.u.3 Cu privire la simbol, vezi articolul „Symbol”, `n HWP 10 (1998), coll. 710-739;

LThk 9 (32000) coll. 1154-1161.

* Conferin]\ sus]inut\ la Facultatea de Teologie Ortodox\ „Dumitru St\niloae”

a Universit\]ii „Al. I. Cuza” din Ia[i de Prof. dr. Helmut Hoping de la Facultatea de

Teologie a Universit\]ii „Albert-Ludwig” din Freiburg – Germania.

191Traduceri

ini]ial jum\tatea unui obiect, care trebuie s\ fie `mbinat\ cu cea-

lalt\ jum\tate a sa pentru a sluji ca semn de recunoa[tere (tessera),

dar, totodat\, `nsemna [i „simbol”, `n sens general. Aristotel a numit

cuvântul rostit symbolon „semn” al `n]elegerii `n suflet4. El a folosit

cuvântul symbolon ca sinonim al lui semeion, care va da, mai târziu,

numele [tiin]ei semnelor, a semioticii5.

Cu sensul de „cuvânt cheie” sau „solu]ie”, simbolul a intrat `n lim-bajul cultelor mistice [i, prin el, `n limbajul cre[tin uzual. ~n cazul teo-logiei cre[tine, a fost nevoie ca, pe lâng\ `ntrebuin]area termenuluide „simbol”, ca semn al recunoa[terii (tessera), acea deplasare desens – care cu alegoria [i tematica ei a urmat modului de expresiesimbolic\ a textelor – s\ devin\ hot\râtoare: simbolul ca semn pen-tru ceva dincolo de percep]ia noastr\ empiric\. Pentru DionisieAreopagitul, care al\turi de Augustin se num\r\ printre marile au-torit\]i ecleziale ale teologiei apusene, scrierea are, `ntr-adev\r, uncaracter iconografic, simbolic6.

Reprezentarea simbolic\ – `n care, corespunz\tor manifest\rii uni-t\]ii `n diversitate, pe baza unei asem\n\ri cu spiritualul, empiricullas\ s\ apar\ ceea ce este ascuns – este tema unei scrieri a luiDionisie Areopagitul. Este vorba de Teologia simbolic\ (symboliki

theologia)7. Dionisie o deosebe[te de Teologia mistic\, `n care s-astr\duit s\ p\r\seasc\ „toate lucrurile empirice [i con]inuturile gân-dite”8. Deoarece `n mul]imea semnelor perceptibile omului – ca fiin]\simbolic\ pe baza corporalit\]ii sale – i Se deschide numai Dum-nezeu, `nainte de toate `n semnele Scripturii [i ale Liturghiei, acestaare nevoie, pe lâng\ o teologie negativ\ [i afirmativ\, [i de o teo-logie simbolic\, de o hermeneutic\ a simbolurilor biblice [i liturgice.

Dup\ cum limbajul credin]ei, tot a[a [i Tainele liturgice, `naintede toate Botezul (baptisma), Mirungerea (myron) [i Euharistia (eu-

charistia, koinonia), au un caracter simbolic. ~n scrierea Despre

ierarhia bisericeasc\ (De ecclesiastica hierarchia), Dionisie face re-ferire la Sfintele Taine ale ini]ierii, `mpreun\ cu Sfântul [i Marele Mir,cu hirotonia sacramental\ [i Liturghia pentru cei mor]i, fapt pentru care

4 Vezi Aristoteles, De int. I, 16a 3-4.5 Ch. W. Morris, Zeichen, Sprache und Verhalten, Frankfurt/Main-Berlin-Wien,

1981; Idem, Grundlagen der Zeichentheorie. Ästhetik der Zeichentheorie, Frankfurt/

Main 1988.6 Vezi Ps.-Dionysius, De cael., aici. IV, 3, 10/PG 3, 481C.7 Idem, Ep. IX, 1B/PG 3, 1103.8 Idem, De myst. Theol., 1/3, 550-557, `n special PG 3, 550A B.


aceast\ oper\ areopagit\ a fost numit\ „cel mai vechi Liturghier”9.Pentru Dionisie, teologia mistic\ [i liturghia apar]in una alteia10. Via]aspiritual\ a unui cre[tin nu se rezum\ la experien]a pragmatic\ ascufund\rii mistice, ci r\mâne legat\ de experien]a lui Dumnezeu`n Sfintele Taine. Nu `ntâmpl\tor st\ la `nceputul Teologiei mistice

o rug\ciune c\tre Sfânta Treime, pe care Dionisie o identific\ cuUnul suprafiin]ial, `ns\, spre deosebire de Proclos, `l gânde[te caiubire extatic\11. Teologia apofatic\ este spre slava unui singurDumnezeu. De aceea s-a vorbit despre caracterul ei ca despre o„ac]iune verbal\ a imnului de slav\”12. Teologia negativ\, `n senscre[tin, este o form\ a „serviciului divin”13.

~n istoria `nv\]\turii despre tainele cre[tine, un rol central l-a avut,pe lâng\ no]iunea de „simbol”, no]iunea de „semn” (signum). Au-gustin a subordonat Sfintele Taine semnelor perceptibile (signa

sensibilia), `n care se exprim\ un sens spiritual14. Sfintele Taine suntacele semne mântuitoare (signacula mysteriorum15) rezumate, res-pectiv fundamentate, pe taina (sacramentum) ~ntrup\rii DomnuluiIisus Hristos, [i care au fost numite symbola, precum m\rturisirilede credin]\.

~n teoria sa despre semne, Augustin a scos `n eviden]\ [i dimen-siunea pragmatic\ a semnului16. Totu[i limita `nv\]\turii sale despreSfintele Taine este v\zut\, `n general, `n faptul c\ nu ia suficient `nconsiderare semnul sacramental `n utilizarea sa ca ac]iune simbolic\

9 V. Thalhofer, Handbuch der katholischen Liturgik, Bd. 1, Freiburg, 1883, p. 58.10 P. Rorem, Biblical and Liturgical Symbols within the Pseudo-Dionysian

Synthesis, Toronto, 1984, `n special pp. 79-83; 99-149.11 W. Beierwaltes, Dionysius Areopagites – ein chrislicher Proklos?, `n Idem,

Platonismus im Christentum, Frankfurt/Main, 1998, pp. 44-84, aici pp. 57-62;

pp. 71-74.12 Th. Kobusch, Dionysius Areopagita, `n F. Niewöhner (Hrsg.), Klassiker der Re-

ligionsphilosophie. Von Platon bis Kierkegaard, München, 1995, pp. 84-98, aici p. 89.13 Pentru Jan van Ruysbroek († 1381), denumit „alt Dionisie”, vezi L. Dupré,

From Silence to Speech. Negative Theology and Trinitarian Spirituality, `n „Com-

munio. International Catholic Review”, anul 1984, nr. 9, pp. 28-34; F.J. van Beeck,

Apophaticism, Liturgy and Theology, `n Ecumenical Theology in Worship, Doctrine

and Life. Essays Presented to Geoffrey Wainwright on his Sixtieth Birthday, ed. by

D.S. Cunnigham – R. Del Colle – L. Lamadrid, New York-Oxford, 1999, pp. 33-39.14 Vezi Augustinus, De doctr. Christ. II, 1/CCL 32, p. 28.15 Vezi Idem, Contra Faust. XIX, 16/PL 42, p. 357.16 Cu privire la teoria semnelor elaborat\ de Augustin, vezi R. Simone, Die

Semiotik Augustins, `n R. Volp (Hrsg.), Zeichen. Semiotik in Theologie und Gottes-

dienst, Mainz-München, 1982, pp. 79-113, `n special pp. 95-100 (folosirea semnelor).

193Traduceri

a serviciului divin. Pe cât de pu]in este `ns\ m\rturisirea credin]ei untext, tot a[a un sacrament nu se limiteaz\ la a fi semnul v\zut al uneirealit\]i nev\zute. Ca [i m\rturisirea de credin]\, sacramentele aupragmatismul lor, c\ci credin]a este o realitate vie [i nu o liter\ moart\sau un semn gol.

Sensul cre[tin al sacramentului (sacramentum) este dependentdin punct de vedere semantic [i lingvistic de sensul precre[tin de„mister”, chiar dac\ influen]a cultic\ [i filosofic\ a tradi]iei de misterer\mâne discutabil\17. Misterion, redat `n traducerile latine ale Biblieiprin sacramentum sau prin cuvântul mysterium, complet adaptat,denume[te `n Noul Testament „taina `n]elepciunii ascunse a luiDumnezeu” (I Corinteni 2, 7), Iisus Hristos, R\stignitul ~nviat, a C\ruivenire este a[teptat\. El este acel mysterium fidei, „taina credin-]ei”, pe care `l celebr\m `n Botez [i `n Liturghie.

Simbolismul [i pragmatismul evenimentelor liturgice se rotesc `njurul acestui mister ca `n jurul unui punct de reper. De aceea mis-terul, simbolul [i ac]iunea sunt considerate no]iuni de baz\ `n de-scrierea evenimentului liturgic. ~n centru nu se afl\ `ntâmpl\tor no-]iunea de „simbol”, c\ci evenimentul liturgic este prezen]a misteruluimântuirii `n ac]iuni simbolice, cuvinte, imagini, semne, gesturi,mi[c\ri [i rituri.

Pentru `nv\]\tura de credin]\, no]iunile „mister”, „simbol” [i„ac]iune” sunt centrale, c\ci mysterium fidei este, `n cele din urm\,Dumnezeu ~nsu[i, pe Care ~l recunoa[tem numai `n m\sura `n careiese din ascunzimea Lui [i las\ s\ str\luceasc\ slava Sa (doxa) defi-nitiv pe fa]a unsului S\u (II Corinteni 4, 6), „Chipul DumnezeuluiCel nev\zut” (Coloseni 1, 15)18, `n acel chip iconic care, altfel decâtidolul (eidolon), apare [i nu este pur [i simplu v\zut19. Omul `ns\este legat de la `nceput de Dumnezeu, Care Se reveleaz\ astfel `nac]iunea-limbaj a cuvântului doxologic20, care `n symbolum fidei a

17 Sfântul Justin Martirul [i Filosoful se refer\ pentru prima dat\ la aceast\ tra-di]ie (Cf. Idem, Apol. I, 54/PG 6, pp. 407-412). Cu privire la cuvânt [i la istoriano]iunii, vezi H. v. Soden, Mysterion und sacramentum in den ersten zwei Jahrhun-derten der Kirche, `n „Zeitschrift für die Neutestamentliche Wissenschaft und dieKunde der Älteren Kirche”, Volume 12, Issue 2-3, pp. 188–227.

18 Vezi Augustinus, Ep. 187, 11, 34/PL 33, 846: „Non est enim aliud Deimysterium nisi Christus” (C\ci nu este alt mister al lui Dumnezeu decât Hristos).

19 Vg. J.-L. Marion, Idol und Bild, `n B. Casper (Hrsg.), Phänomenologie desIdols, Freiburg, 1981, pp. 107-137, aici pp. 120-123.

20 R. Shaeffler, Der Lobpresis Gottes und der Aufbau der Glaubensgemeinschaft,

`n Ecumenical Theology, `n „Worship, Doctrine and Life”, Ann. 13, pp. 55-68.


dobândit pentru comuniunea de credin]\ cre[tin\ un chip ce une[te`n mod obligatoriu, de a c\rui hermeneutic\ este `ndatorat\ Dog-matica, `n m\sura `n care are de a face `n mod direct cu repre-zentarea sistematic\ [i explicarea `nv\]\rii de credin]\ cre[tin\ [icu preten]ia legat\ de ea pentru adev\r21.

2. Rug\ciune, liturghie [i teologie

Geoffrey Wainwright a descris `n mod just acea atitudine carac-teristic\ pentru forma „[tiin]ific\” a teologiei ca „stepping back a littleto think about one’s faith”22. Teologul vorbe[te despre Dumnezeu nu„din afar\”, ci dintr-o rela]ie cu Dumnezeu, care este constituit\ princuvântul doxologic. Cuvântul doxologic premerge oric\rei teologii.Structura elementar\, fundamental\, a vorbirii despre Dumnezeunu este cuvântul despre Dumnezeu, ci rug\ciunea. Utilizarea ini]ial\a cuvântului „Dumnezeu”, a[a cum s-a spus, este vocativul, adre-sarea23. Teologia trebuie s\ se `ntoarc\ mereu la cuvântul doxo-logic, dac\ nu vrea s\ r\mân\ acel des citat „joc cu perle de sticl\”,care nu poate mul]umi pe nimeni mult timp24.

Pluralismul societ\]ii moderne dezvoltate a condus teologia spreredescoperirea rug\ciunii ca propria ei origine, care este prezent\

21 H. Hoping, Dogmatik als Gramatik des Glaubens. Cu privire la no]iuneadogmatic\, vezi Ingolf U. Dalferths, `n Cath.(M) 49 (1995), pp. 163-173, aicipp. 171-173; Idem, Orientierungsaufgaben christlicher Theologie in der pluralenÖffentlichkeit, `n E. Arens, H. Hoping, Wieviel Theologie verträg die Offentlichkeit?,QD 183, Freiburg-Basel-Wien, 1999, pp. 148-170; Idem, Systematische Theologie,`n LThK 9 (32002), p. 1220 [.u.

22 G. Wainwright, Lex orandi, lex credendi, `n Dictionary of the EcumenicalMovement, Grand Rapids, 1991, pp. 600-604, aici p. 601.

23 G. Ebeling, Gott und Wort, `n Idem, Wort und Glaube, Bd. 2: „Beiträge zurFundamentaltheologie und zur Lechre von Gott”, Tübingen, 1969, pp. 396-432,aici p. 420.

24 Cu privire la teologie ca doxologie, vezi G. Wainwright, Doxology. The Praiseof God, `n „Worship, Doctrine and Life, A Systematic Theology”, London, 21982;M.-J. Krahe, „Psalmen, Hymnen und Lieder, wie Gott sie eingibt.” Doxologie alsUrsprung und Ziel aller Theologie, `n H. Becker – R. Kaczynski (Hrsg.), Liturgieund Dichtung. Ein interdisziplinäres Kompendium, Bd. 2: „InterdisziplinäreReflexion” (FS W. Dürig), St. Ottilien, 1983, pp. 923-957; A. Kallis, Theologie alsDoxologie. Der Stellenwert der Liturgie in der ortodoxen Kirche und Theologie, `nK. Richter (Hrsg.), Liturgie – ein vergessenes Thema der Theologie? (FS E.J. Len-geling) (QD 107), Freiburg-Basel-Wien, 1986, pp. 42-53; R. Meßner, Was istsystematische Liturgiewissenschaft? Ein Entwurf in sieben Thesen, `n ALW 40 (1998),pp. 257-273, aici pp. 265-267; Idem, Einführung in die Liturgiewissenschaft,Paderborn-München-Wien-Zürich, 2001, p. 28.

195Traduceri

atât la `nceputul „teologiei mistice” a lui Dionisie, cât [i `n Proslo-

gionul lui Anselm25. Nu numai identitatea omului credincios `[i arer\d\cinile `n Acclamatio Nominis Dei, [i prin aceasta `n rug\ciune,ci `ntreaga teologie, chiar dac\ `n chipul ei istoric dezvoltat nupoate fi explicat\ numai prin aceasta, ca Teologie [tiin]ific\; totu[iTeologiei `i apar]ine `n mod constitutiv rug\ciunea [i argumentul26.

Argumentul une[te teologia cu filosofia, iar rug\ciunea face tri-mitere la Liturghie. ~ntr-adev\r, rug\ciunea [i Liturghia nu sunt iden-tice, pur [i simplu; totu[i liturghia, `n general, are structura rug\ciunii,nu numai rug\ciunea liturgic\ `n sens restrâns, ci toate semnele li-turgice, precum [i limbajul simbolic. ~ntr-o scriere a Bisericii primaredespre rug\ciune se spune: „Dac\ e[ti teolog, te rogi corect, [i dac\te rogi corect, e[ti teolog”27. Pe de o parte, rug\ciunea, liturghia [iteologia sunt legate una de alta, a[a `ncât o teologie f\r\ rug\ciune[i liturghie `nseamn\ o jum\tate de lucru. Pe de alt\ parte, liturghia[i teologia care decurge din ea, dac\ vrea s\ se `n]eleag\ pe sine,are nevoie de acea reflec]ie a credin]ei, de teologia de gradul doi.

~n cadrul `nv\]\turii teologice despre metod\, rela]ia dintre li-turghie [i teologie este determinat\ de principiul complex denumitlex orandi – lex complex credendi [i de vorbirea despre liturghie calocus teologicus. Pentru Prosper din Aquitania, la care principiul lexorandi – lex credendi trimite `n mod real `napoi, logica rug\ciuniimijlocitoare cerut\ de Apostol (I Tim. 2,1-2) ne `nva]\, `n contro-versa semipelagian\, s\ gândim corect despre ̀ ndurarea lui Dumnezeu[i libertatea omului28. Ideea c\ pe baza originii ei apostolice liturghiareprezint\ o norm\ de credin]\ este `ntâlnit\ deja la Augustin [i poatefi g\sit\ [i la al]i P\rin]i.

25 J. Hoff, Spiritualität und Sprachverlust. Theologie nach Foucault und Derrida,Paderborn-München-Wien-Zürich, 2000; Th. Benner, Gottes Namen anrufen imGebet. Studien zur Acclamatio Nominis Dei und zur Konstituierung religiöserSubjektivität, Paderborn-München-Wien-Zürich, 2001.

26 R. Schaeffler, Das Gebet und das Argument. Zwei Weisen des Sprechens vonGott. Eine Einführrung in die Theorie religiöser Sprache, Düsseldorf, 1989; Idem,Kleine Sprachlehre des Gebets, Einsiedeln-Trier, 1988.

27 Vezi PG 79, 1165-1200, aici 1179. Tratatul este atribuit lui Nil de Ancira,`ns\ autorul lui este, probabil, Evagrie Ponticul.

28 Vezi DH 246 (Indiculus de gratia Dei). Dup\ cum a dovedit M. Cappuyns(L’origine des Capitula pseudo-celestiniens contre le semipéligianisme, `n RBen41 (1929), pp. 156-170), autorul a[a-numitelor „Capitula Coelestini” nu este PapaCelestin I, ci Prosper de Aquitania († dup\ 455). Vezi [i K. Federer, Liturgie undGlaube. „Legem credendi lex statuat supplicandi.” Eine theologiegeschichtlicheUntersuchung, Paradosis IV, Freiburg/Scweiz, 1950.


~n scolastica Evului Mediu, liturghia a jucat mai degrab\ un rolsubordonat [i care a r\mas neschimbat, `n mod esen]ial, pân\ `nepoca neoscolastic\. De aceea, nu ne surprinde faptul c\, `n `nv\]\-tura despre cunoa[tere a lui Melchior Cano, liturghia, care a marcat`n mod hot\rât `n]elegerea metodelor teologiei moderne, nu apareca un locus teologicus propriu29. Abia cu mi[carea liturgic\ litur-ghia a fost redescoprit\ ca cunoa[tere teologic\ autonom\ [i cainstan]\ de argumentare30.

Liturghia apar]ine miezului vie]ii biserice[ti [i este, ca [i `nv\-]\tura cre[tin\, o form\ a Tradi]iei31. ~n analogia dintre `nv\]\turade credin]\ [i liturghie trebuie s\ lu\m `n considerare simbolismul [ipragmatismul proprii evenimentului liturgic, deci „forma proprie [ivaloarea proprie a liturghiei”32. Evenimentul liturgic complex, cusemnele [i simbolurile, cuvintele, mi[c\rile, gesturile [i ritualurilesale, este o expresie de sine st\t\toare a credin]ei33. De[i Liturghiapoate fi luat\ numai `n rela]ie cu tradi]ia de credin]\ autentic\, ne-putând fi revendicat\ ca locus theologicus, totu[i de]ine o anumit\autonomie fa]\ de Teologie.

Pe baza densit\]ii ei pre-no]ionale [i a simbolicii pragmatice,liturghia nu poate fi redus\ la con]inutul teologic al textelor ei sauchiar anulat\ `n gândire. Totodat\, simbolismul [i pragmatismul li-turghiei dau impuls gândirii [i cheam\ la ceea ce s-a numit „liturghieteologic\” (Romano Guardini)34 sau „liturghie gândit\” (Walter Kasper)35,o sarcin\ foarte important\ privitoare la importan]a ce i se atribuieliturghiei pentru identitatea [i capacitatea viitoare a cre[tinismului`n pluralismul universal al societ\]ii noastre moderne dezvoltate.

29 Vezi M. Cano, De locis theologicis, Liber tertius, cap. V: „De variis gene-ribus traditionum Apostolicarum”.

30 Vezi dovezile la K. Lehmann, Gottesdienst als Ausdruck des Glaubens. Plädoyerfür ein neues Gespräch zwischen Liturgiewissenschaft und dogmatischer Theologie,`n LJ 30 (1980), pp. 197-214, aici p. 203.

31 Vezi DV 8.32 W. Haunerland, Die Eucharistie und ihre Wirkungen im Spiegel der Eucho-

logie des Missale Romanum, Münster, 1989, p. 19.33 K. Lehmann, Gottesdienst als Ausdruck des Glaubens…, p. 207: „Liturghia [i

`nv\]\tura de credin]\ sunt forme diferite de `mplinire a vie]ii biserice[ti”. Vezi [iW. Haunerland, Die Eucharistie..., p. 19.

34 R. Guardini, Über die systematische Methode in der Liturgiewissenschaft, `nJLW 1 (1921), pp. 79-108, aici p. 104.

35 Vezi W. Kasper, Die Wissenschaftspraxis der Theologie, `n W. Kern –

H.J. Paottmeyer – M. Seckler (Hrsg.), Handbuch der Fundamentaltheologie,

Bd. 4: „Traktat Theologische Erkenntnislehre”, Freiburg-Basel-Wien, 1988, p. 244.

197Traduceri

Gershom Scholem a afirmat c\ o religie poate fi descris\ autentic`n mod deosebit prin via]a ei spiritual\, a[a cum aceasta se reflect\`n liturghie36. Acest fapt nu este valabil pentru toate religiile, ci `nmod deosebit numai pentru cre[tinism [i iudaism, a[a cum a ar\tatFranz Rosenzweig `n Steaua mântuirii37, opera major\ a „noii salegândiri”. Cu privire la modalitatea acesteia, Scholem vorbe[te despre„metoda metafizico-pragmatic\ de a asculta taina configur\rii litur-gice a realit\]ii religioase”38.

~n cadrul unei analize teologice a serviciului divin de Jom-Kippur,savantul religiilor Jacob Taubes, de origine iudaic\, scrie `n ultima sacarte publicat\ postum: „{tiu cât de dispre]uit\ este disciplina liturghiei`n facult\]ile teologice… ~ntre p\rerea mea [i opinia general\ despreliturgic\ exist\ o mare divergen]\. Eu a[ fi dispus s\ dezvolt teologiadin liturghie, probabil c\ gândesc aceasta catolic. Cred c\ acest fapteste sim]it mai bine de un catolic decât de un protestant”39.

Din partea teologic\, pe lâng\ Romano Guardini au ar\tatimportan]a liturghiei pentru teologie mai `ntâi Odo Casel [iteologul ortodox Alexander Schmemann. Lor le dator\m cele maiimportante studii ale unei cercet\ri sistematice asupra liturghiei.Deoarece la noi o [tiin]\ sistematic\ a liturghiei a r\mas `n modesen]ial un deziderat, ar trebui s\ fie prezentate sau amintitestudiile `n cauz\40.

36 Vezi G. Scholem, Judaica 4, hrsg. von R. Tiedemann, Frankfurt/Main, 1984,p. 262 [.u. „O religie [i lumea ei deosebit\ pot fi privite din multe puncte de ve-dere. Putem s\ descriem [i s\ analiz\m teologia [i dogma ei, adic\ `nv\]\tura eidespre Dumnezeu [i crea]ie [i despre pozi]ia omului `n acest sistem. Putem s\descriem, de asemenea, ritualul [i ordinea vie]ii ei; `n mod special se poatespune despre liturghie [i via]a care se reflect\ `n ea c\ formeaz\ adesea un joc`ndr\zne] al vie]ii spirituale a unei religii. Câteva dintre cele mai bune opere de-spre iudaism [i cre[tinism au relevat aceste culori deosebite ale vie]ii unor astfelde grupuri, prin faptul c\ au f\cut o cercetare precis\ a liturghiei.”

37 Vezi F. Rosenzweig, Der Stern der Erlösung. Mit einer Einführung von Rein-hold Mayer und einer Gedenkrede von Gershom Scholem, Frankfurt/Main, 1988.

38 G. Scholem, Judaica 1, hrsg. von R. Tiedemann, Frankfurt/Main, 21968, p. 232.39 J. Taubes, Die politische Theologie des Paulus, München, 1993, p. 55. {i Taubes

se gânde[te la F. Rosenzweig când arat\ importan]a liturghiei pentru teologie.Vezi Ibidem, p. 52.

40 Vezi B. Kranemann, Liturgiewissenschaft angesichts der „Zeitenwende”. Die

Entwicklung der theologischen Disziplin zwischen den beiden Vatikanischen

Konzilien, `n H. Wolf (Hrsg.), Die katolisch-theologischen Disziplinen in Deutschland

1870-1972. Ihre Geschichte und ihr Zeitbezug, Paderborn, 1999, pp. 351-375,

aici p. 363; Idem, Grenzgängerin zwischen den theologischen Disziplinen. Die

Entwicklung der deutschsprachigen Liturgiewissenschaft im 19 und 20. Jahrhundert,

`n TThZ 108 (1999), pp. 253-273, aici p. 258.


3. Teologia din spiritul liturghiei

{tiin]a liturgic\, `n sensul propus de Guardini, nu trebuie confun-dat\ cu liturgica, ca parte a teologiei pastorale. Guardini le-a deo-sebit printr-o compara]ie expresiv\: spre deosebire de [tiin]a propriu-zis\ a medicinei, a [tiin]ei liturgice ca disciplin\ sistematico-teo-logic\ pe baza cercet\rii istorice, Liturgica ar trebui comparat\ cuo `nv\]\tur\ practic\ despre s\n\tate41. Pentru Guardini a fost de lasine `n]eles faptul c\ [tiin]a liturghiei nu se poate `n]elege f\r\ cer-cetarea istoric\, pentru c\ baza [tiin]ei liturghiei este tradi]ia liturgic\rezultat\ din diversele ei forme liturgice transmise42. Contribu]ia pro-prie a lui Guardini la [tiin]a liturghiei este `ns\, `n primul rând, deordin filosofico-religios [i sistematico-teologic.

Dac\ practic\m o [tiin]\ a liturghiei, cu un centru de greutatesistematic43, ne afl\m pe linia gândirii lui Guardini. {tiin]a sistema-tic\ a liturghiei consider\ liturghia nu numai un obiect, ci [i un izvoral teologiei. Obiectul ei este credin]a Bisericii, `n simbolismul [i prag-matismul ei liturgic, a[adar credin]a cre[tin\ sub specie celebrandi44.

41 Vezi R. Guardini, Über die systematische Methode in der Liturgiewissenschaft…,

p. 108. {tiin]a liturgic\, `n sensul marcat de Guardini, „are `n vedere, de la `n-

ceput, dualitatea [tiin]ei liturgice istorice [i sistematice (R. Meßner, Was ist syste-

matische Liturgiewissenschaft... Vis-à-vis de o [tiin]\ liturgic\ care este `n]eleas\

ca disciplin\ teologic\ practic\, Meßner `nsu[i pledeaz\ pentru o „direc]ionare

istorico-sistematic\ a Liturghiei” (vezi Einführung in die Liturgiewissenschaft…,

p. 22). ~n manualele de Liturgic\ din sec. al XIX-lea, Liturgica este asociat\ cu

Teologia pastoral\ ca disciplin\ nedeplin\ pe lâng\ Omiletic\, Catehetic\, Hode-

getic\ [.a.). O excep]ie o enun]\ pu]in cunoscutul Jacob Fluck, care, pe bun\

dreptate, o clasific\ nu ca Teologie Practic\, ci Sistematic\. Vezi J. Fluck, Katholische

Liturgik, Bd. 1: „Der sakramentale Kultus”, Regensburg, 1853, p. 8: „De regul\,

ea este v\zut\ `mpreun\ cu literatura didactic\ ca o parte integrant\ a Pastoralei.

Noi nu suntem de acord cu aceast\ p\rere, dimpotriv\ credem c\ ea apar]ine

Teologiei Sistematice”. Dogmatica are de-a face cu „adev\rul divin `n sine”; Li-

turgica, `n calitate de „[tiin]\ a cultului cre[tin”, cu „via]a liturgic\ a Bisericii”, ca

„partea a doua a con]inutului revela]iei” (Ibidem).42 Vezi R. Meßner, Was ist systematische Liturgiewissenschaft?..., pp. 267-270;

Idem, Einführung in die Liturgiewissenschaft…, p. 24 [.u.43 O astfel de stabilire a centrului de greutate este tot atât de legitim\ ca o

stabilire a centrului de greutate istoric. Vezi G. Winkler, R. Meßner, Überlegungen

zu den methodischen und wissenschaftstheoretischen Grundlagen der Liturgie-

wissenschaft, `n ThQ 178, 1998, pp. 229-243, aici p. 238 [.u.44 Vezi A. Grillo, „Intellectus fidei” und „intellectus ritus”. Die überraschende

Konvergenz von Liturgietheologie, Sakramententheologie und Fundamentalt-

heologie, `n LJ 50, 2000, pp. 143-165, aici p. 163. Meßner vorbe[te de „credin]a `n

199Traduceri

Scopul ei ar fi o teologie din „spiritul liturghiei”, despre care Guardinia spus `n opera sa epocal\ Despre spiritul liturghiei45, ceea ce este[i azi valabil46.

Conform acestuia (`n opera lui Guardini, n.n.), caracterul de baz\al liturghiei este rug\ciunea, nu rug\ciunea individual\ ca atare, cirug\ciunea comunit\]ii Bisericii47. De aceea, indiferent sub ce form\,liturghiei `i apar]ine comunitatea cre[tin\ ca purt\toare a ac]iunii li-turgice [i a rug\ciunii48. ~n continuare, Guardini descrie liturghia,pornind de la structura simbolic\ a existen]ei umane, ca ac]iune sim-bolic\”49. ~n final, el vorbe[te cu un „cuvânt `ndr\zne]” (B. Neun-heuser) despre liturghie „ca joc”50; prin aceasta nu poate fi contes-tat\ „seriozitatea Liturghiei”51 sau nu se poate vorbi de cuvântul unuijoc liber sau al unei realit\]i m\runte.

{i pentru Guardini liturghia este un act dramatic, mântuitor, un„joc sfânt”52, care `[i are regulile sale [i `n care se exprim\ clar ceeace se joac\ aici53. Astfel, Guardini poate vorbi despre liturghie cadespre „un proces mistic real”54, `n sensul unei `n]elegeri realiste a

44 mediul realiz\rii sale liturgice” sau de „chipul doxologic al credin]ei” (Idem,

Einführung in die Liturgiewissenschaft…, pp. 21-26). Vezi Idem, Was ist syste-

matische Liturgiewissenschaft?..., p. 260 [.u. Cunoscuta defini]ie a lui R. Guardini

este: „Obiectul cercet\rii sistematice a Liturghiei este Biserica vie, jertfitoare, ru-

g\toare, plin\ de tainele harului `n practicarea real\ a cultului [i `n expresiile ei

legate [i unite cu acestea” (Über die systematische Methode der Liturgie-

wissenschaft…, p. 104). Ca obiect al [tiin]ei liturgice sistematice, Guardini nu-

me[te de asemenea „con]inutul de `nv\]\tur\ al vie]ii cultului”, nu `n sensul unei

„credin]e sau `nv\]\turi morale”, ci „pentru a cuprinde din diferite p\r]i realitatea

vie a Liturghiei biserice[ti” (Ibidem, p. 108).45 R. Guardini, Vom Geist der Liturgie, Freiburg, 1918 (Ecclesia orans, Bd. 1).

Cit\m dup\ edi]iile a XV-a [i a XVI-a, neschimbat\. Vezi A. Schilson, „Vom Geistder Liturgie.” Versuch einer Relecture von Romano Guardinis Jahrhundertschrift,`n LJ 51, 2001, pp. 76-89.

46 Vezi M. Marschall, In Wahrheit leben. Romano Guardini – Denker liturgischerErneuerung, mit einer Einführung von H.-B. Gerl, St. Ottilien, 1986, pp. 51-96.

47 Vezi R. Guardini, Vom Geist der Liturgie…, pp. 1-21.48 Ibidem, pp. 22-30.49 Ibidem, pp. 43-51.50 Ibidem, pp. 52-65.51 Ibidem, pp. 66-79.52 Ibidem, p. 64.53 De aceea critica f\cut\ de Cardinalul Ratzinger caracteriz\rii liturghiei ca

„joc” nu-l prive[te pe Guardini. Vezi J. Kardinal Ratzinger, Der Geist der Liturgie.Eine Einführung, Freiburg-Basel-Wien, 2000, pp. 11-19.

54 Vezi R. Guardini, Über die systematische Methode in der Liturgiewissen-

schaft…, p. 100.

mediul realiz\rii sale liturgice” sau de „chipul doxologic al credin]ei” (Idem,

Einführung in die Liturgiewissenschaft…, pp. 21-26). Vezi Idem, Was ist syste-

matische Liturgiewissenschaft?..., p. 260 [.u. Cunoscuta defini]ie a lui R. Guardini

este: „Obiectul cercet\rii sistematice a Liturghiei este Biserica vie, jertfitoare, ru-

g\toare, plin\ de tainele harului `n practicarea real\ a cultului [i `n expresiile ei

legate [i unite cu acestea” (Über die systematische Methode der Liturgie-

wissenschaft…, p. 104). Ca obiect al [tiin]ei liturgice sistematice, Guardini nu-

me[te de asemenea „con]inutul de `nv\]\tur\ al vie]ii cultului”, nu `n sensul unei

„credin]e sau `nv\]\turi morale”, ci „pentru a cuprinde din diferite p\r]i realitatea

vie a Liturghiei biserice[ti” (Ibidem, p. 108).


cultului cre[tin. Totu[i la Guardini st\ `n prim-plan caracterul es-tetic al Liturghiei, analogia ei cu arta, mai pu]in dimensiunea ei dra-matico-mântuitoare55.

Cu totul altfel este `n teologia tainelor la Odo Casel56, `n care este

vorba de cel mai important principiu teologico-liturgic al ultimului

secol. S-a vorbit mult despre analogia f\cut\ de Casel `ntre cre[tinism

[i religiile de mistere antice57. Chiar dac\ la Casel nu este vorba de

`n]elegerea cre[tinismului `n religiile de mistere antice, totu[i pentru

el miezul [i fiin]a cre[tinismului rezult\ din taina cultului.

Ca „religie a misterelor sui generis”, cre[tinismul este v\zut de

Casel ca determinat de un triplu mister: misterul unui singur Dum-

nezeu, misterul pascal `n via]a, moartea [i `nvierea lui Iisus [i mis-

terul cultic liturgic, `n care misterul pascal este reactualizat prin sa-

crament58. A[adar, `n planul schi]at de Casel referitor la o [tiin]\ a

liturghiei este vorba mai ̀ ntâi de ceea ce el nume[te „miezul liturghiei”:

no]iunea de cult [i liturghie, fiin]\ [i form\ a misterului, teologia [i

liturghia sacramentelor [i a anului bisericesc59.

Ca nici un alt teolog catolic din secolul XX, Odo Casel a con-

dus `mplinirea vie dintre liturghie [i sacrament `n mijlocul `n]ele-

gerii credin]ei cre[tine sistematice, fapt care are consecin]e mari pentru

55 Vezi Idem, Vom Geist der Liturgie…, p. 63: „A practica un joc `n fa]a lui

Dumnezeu, nu a crea o oper\ de art\, ci a fi, aceasta este fiin]a Liturghiei”.56 Vezi O. Casel, Die Liturgie als Mysterienfeier, Freiburg, 1922; Idem, Das

christliche Kultmysterium, Regensburg, 1932 (41960); Idem, Glaube, Gnosis und

Mysterium, `n JLW 15, 1941, pp. 155-305; Idem, Mysterientheologie. Ansatz und

Gestalt, hrsg. vom Abt-Herwegen-Institut der Abtei Maria Laach, ausgew. und

eingel. von A. Schilson, Regensburg, 1986. Cu privire la Casel, Vezi A. Schilson,

Theologie als Sakramententheologie. Die Mysterientheologie Odo Casels,

Tübingen, 21987; Idem, Die Gegenwart des Ursprungs. Überlegungen zur

bleibenden Aktualität der Mysterientheologie Odo Casels, `n LJ 43, 1993, pp. 6-29;

Idem, Mysterientheologie, `n LThK 7, 31998, p. 575 [.u.; M.J. Krahe, Der Herr ist

Geist. Studien zur Theologie Odo Casels, zwei Bände, St. Ottilien, 1986.57 Vezi G. Söhngen, Symbol und Wirklichkeit im Kultmysterium, Bonn,

21940; Th. Filthaut, Die Kontroverse über die Mysterienlehre, Warendorf, 1947; B.

Neunheuser, Der Beitrag Odo Casels zum Verständnis der Gegenwart Christi und

seiner Heilstat in der liturgischen Feier, `n Praesentia Christi. FS für J. Betz,

Düsseldorf, 1984, pp. 278-292.58 O. Casel, Mysterientheologie…, p. 575.59 Temele acestea trebuie s\ cuprind\ o prim\ parte, a doua parte pe lâng\

rug\ciune, liturghia orelor [i arhitectura [i o „liturgic\ pastoral\”. Vezi O. Casel,

Rezension: L. Eisenhofer, Katholische Liturgik (Freiburg, 1924), `n ThRv 24, 1925,

pp. 24-27.

201Traduceri

teologie. Ea poate fi `ntemeiat\ pe propria ei realitate, pe misterul

lui Dumnezeu `n Hristos [i pe Biserica Sa numai dac\ sluje[te unei

`n]elegeri a credin]ei `n care rug\ciunea [i argumentul, via]a spiritual\

[i reflec]ia asupra credin]ei formeaz\ o unitate, adic\ o teologie mista-

gogic\. Numai `n m\sura `n care, a[a cum scrie Casel, teologia li-

turgic\ este `ntemeiat\ pe misiunea ei mistagogic\ [i „caut\ s\ cu-

prind\ motivele interioare ale cultului cre[tin, ea devine din nou

teologie, ceea ce era la `nceput: theologia, vorbire plin\ de fapt\ des-

pre Dumnezeu din Dumnezeu”60.

Direc]ia `ntemeiat\ de Alexander Schmemann, numit\ „teologialiturgic\” (liturgical theology)61, care nu a avut pân\ acum decât omic\ rezonan]\ `n spa]iul de limb\ german\62, `[i are originea `n iz-vorul [i caracterul doxologic al teologiei. }elul ei este ca teologia`nscris\ `n liturghie, descris\ de Schmemann ca „prima teologie”, s\fie expus\ sistematic63. A face teologie independent de via]a liturgic\a Bisericii a fost pentru teologul ortodox Schmemann de neimaginat64.

Delimitându-se de o `n]elegere a [tiin]ei Liturghiei ca simpl\ dis-ciplin\ istoric\ sau ca liturgic\ pastoral\, Schmemann `i repartizeaz\teologiei liturgice dou\ func]ii: pe de o parte, aflându-se cu totul pelinia lui Guardini [i a lui Casel, descrierea structurii de baz\ a eveni-mentului liturgic, a formei sale (shape), a[a cum spune Schmemann`mpreun\ cu teologul anglican Gregory Dix; pe de alt\ parte, determi-narea „semnifica]iei teologice” (theological meaning)65 a propriilor

60 O. Casel, Glaube, Gnosis und Mysterium…, p. 194 [.u. Vezi M.J. Krahe,

Psalmen, Hynmen und Lieder…, pp. 943-956.61 A. Schmemann, Introduction to Liturgical Theology, transl. by A.E. Moorhouse,

New York, 1986; Liturgy and Tradition. Theological Reflections of Alexander

Schmemann, ed. by Th. Fisch, Crestwood, 1990. Cei mai `nsemna]i reprezentan]i

catolici ai „teologiei liturgice” (Liturgical Theology) sunt: A. Kavanagh, On Liturgical

Theology, New York, 1984; D.W. Fagerberg, What ist Liturgical Theologie? A Study

in Methodology, Collegeville, 1992; K.W. Irwin, Context and Text. Method in Li-

turgical Theology, Collegevile, 1994. Vezi Primary Sources of Liturgical Theology.

A Reader, ed. by D.W. Vogel, Collegeville, 2000.62 O excep]ie face R. Meßner, Sakramentalien, `n TRE 29, 1998, pp. 548-663,

aici pp. 657-662, care dezvolt\ `n acest loc o schi]\ problematic\ a „teologiei

liturgice”. Din partea evanghelic\, solicitarea insistent\ a unei „teologii liturgice”

a fost preluat\ mai `nainte de E. Griese. ~n rest a r\mas `ns\ neluat\ `n seam\. Vezi

E. Griese, Perspektiven einer liturgischen Theologie, `n US 24, 1969, pp. 102-113.63 Cu privire la liturghie ca theologia prima, vezi [i R. Meßner, Was ist systema-

tische Liturgiewissenschaft?..., p. 266 [.u.64 A. Schmemann, Introduction to Liturgical Theology…, pp. 9-32.65 G. Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945.


ac]iuni liturgice simbolice66. Schmemann vede `n Teologia liturgic\o disciplin\ care are o leg\tur\ deosebit\ cu Dogmatica, pentru c\are de a face cu credin]a Bisericii celebrat\ `n Liturghie.

{i `n domeniul Dogmaticii este recunoscut\, din ce `n ce maimult, `nsemn\tatea pe care Liturghia o are pentru teologie. Pe lâng\importantele contribu]ii liturgico-teologice [i liturgico-estetice ale luiJosef Wohlmuth67 (Bonn), sunt men]ionate aici mai multe volume dinDogmatica poetic\ a lui Alex Stock68, nefinalizat\ `nc\. Dogmatica

poetic\ este definit\ de Stock ca expunere a `nv\]\turii de credin]\cre[tine prin intermediul imaginilor, textelor critice, poeziilor [i sim-bolurilor din cadrul Liturghiei [i din via]a spiritual\, `n care „energiapoetic\” a credin]ei se exprim\ `n acela[i fel ca puterea de imagi-na]ie religioas\. Modelul Dogmaticii poetice este Liturghia, pentru c\`n ea adev\rul [i frumuse]ea nu pot fi desp\r]ite una de alta. Dog-

matica poetic\ nu se datoreaz\ perfec]iunii expunerii [i explica]iei[tiin]ifice, ci unui chip pregnant [i plastic al credin]ei, a[a cum a fostdat `n eviden]a liturgic\ a s\rb\torii69.

Aici am putea g\si, `n acela[i timp, o limit\ a Poeticii dogma-

tice. Liturghia [i `nv\]\tura de credin]\ reprezint\ diferite forme de`mplinire a tradi]iei [i a vie]ii Bisericii, c\rora le sunt atribuite dou\discipline teologice. Prin aceasta nu trebuie fixat\ desp\r]irea `ntrecult [i teologie, care a ac]ionat negativ `n primul rând asupra Dog-maticii, pentru dep\[irea c\reia Opus magnus a lui Stock are o con-tribu]ie ce poate fi evaluat\ cu greu. Provocarea deosebit\ pe careDogmatica poetic\ a lui Stock o reprezint\ `nainte de toate pentrudialogul dintre Dogmatic\ [i [tiin]a liturghiei const\ `n faptul c\, princaracterul ei deosebit ca „teologie poetic\”, respectiv „teologie aartei”, nu poate fi subordonat\ pur [i simplu disciplinelor teologice

66 O. Casel `l apreciaz\ pe Schmemann ca fiind cel mai `nsemnat reprezen-

tant al unei „teologii liturgice”. El se ridic\ `ns\ `mpotriva faptului de a defini

natura Liturghiei cre[tine pornind de la no]iunea de mister [i de a relativiza

diferen]a dintre celebrarea sacramentelor (tainelor) [i a celorlalte slujbe divine.67 J. Wohlmuth, Überlegungen zu einer theologischen Ästhetik der Sakramente,

`n Weisheit Gottes – Weisheit der Welt, Bd. 2, hrsg. von W. Baier u.a., FS für Kar-

dinal J. Ratzinger, St. Ottilien, pp. 1109-1128; Idem, Jesu Weg – unser Weg. Kleine

mystagogische Christologie, Würzburg, 1992.68 A. Stock, Poetische Dogmatik. Christologie, Bd. 1: „Namen”, Paderborn-

München-Wien-Zürich, 1995; Bd. 2: „Schrift und Gesicht”, 1996; Bd. 3: „Leib und

Leben”, 1998; Bd. 4: „Figuren”, 2001.69 Idem, Über die Idee einer poetischen Dogmatik, `n G. Larcher, Gott – Bild.

Gebrochen durch die Moderne?, Graz, 1997, pp. 118-128.

203Traduceri

instituite. Dogmatica va avea de-a face [i `n viitor cu `nv\]\tura decredin]\; prin aceasta, ea se deosebe[te de Liturgic\, al c\rei obiecteste credin]a sub specie celebrandi. ~n ce const\ atunci veriga deleg\tur\ dintre Teologia Dogmatic\ [i cea Liturgic\ [i ce sarcini co-mune pot fi formulate?

4. Teologia simbolic\ [i mistagogic\

~n lucrarea Spiritul liturghiei70, Cardinalul Joseph Ratzinger carac-

terizeaz\ teologia liturghiei ca „Teologie simbolic\”. „Teologia litur-

ghiei este `n mod deosebit «teologie simbolic\», teologie a sim-

bolului, care ne une[te cu ascunsul prezent”71. Deoarece credin]a [i

m\rturisirea nu cunosc alt limbaj decât cel al simbolului, fie `n sen-

sul unei imagini, al semnului de recunoa[tere sau al tainelor litur-

gice72, Dogmatica poate s\ revendice pentru ea `ns\[i numele de

„teologie simbolic\”, care aminte[te de Dionisie Areopagitul. Punctul

de referin]\ al hermeneuticii ei despre credin]\ este simbolum fidei,

`n care credin]a [i rug\ciunea, m\rturisirea [i liturghia nu pot fi

desp\r]ite.

~n expunerea [i explicarea simbolismului [i pragmatismului cre-

din]ei s-ar putea vedea leg\tura Liturgicii cu Dogmatica. Ambele

au de a face cu credin]a cre[tin\, Dogmatica cu `nv\]\tura de cre-

din]\, Liturgica cu credin]a s\rb\torit\ [i tr\it\ `n Liturghie. A `n]e-

lege Dogmatica [i Liturgica drept „teologie simbolic\” este posibil

numai dac\ nu reducem „teologia simbolic\” la ceea ce a fost de-

numit de la Reform\ `ncoace ca „Simbolic\”, respectiv „Teologie

simbolic\” (B. v. Sanden). Dimpotriv\, ar trebui ca aici s\ plec\m de

la „simbolic\” `n sensul primar al cuvântului, ca explicare a m\rtu-

risirii de credin]\ (symbolum fidei)73 [i a simbolurilor liturgice.

70 Vezi, `n primul rând, discu]iile dintre A. Gerhards (HerKorr 54, 2000, pp. 263-

268), Kl. Richter (ThRv 96, 2000, pp. 324-326) [i A. Schilson, Vom Geist der Li-

turgie, p. 88 [.u. O discu]ie am\nun]it\ a c\r]ii cardinalului Joseph Ratzinger va

fi publicat\ de Schilson `n „Arhiva liturgic\”.71 J. Kardinal Ratzinger, Der Geist der Liturgie…, p. 53.72 Semnifica]ia extins\ a no]iunii de simbol pentru teologie, `n primul rând, [i

liturgica tainelor a ar\tat-o K. Rahner `n contribu]ia sa clasic\ Teologia simbolului.

Vezi Schriften zur Theologie, V, 51967, pp. 275-311.73 W. Thönissen, Dogmatik als Symbolik? Eine theologisch-philosophische Skizze

zur Frage nach ihrem Selbstverstverständnis, `n Cath. (M) 51, 1997, pp. 201-228.


Este cunoscut faptul c\ Euharistia nu este men]ionat\ `n m\r-

turisirea de credin]\. Datorit\ acestui fapt, symbolum fidei nu este

incomplet, el este `ns\ de la `nceput parte a ini]ierii sacramentale

constând din Botez, Mirungere [i Euharistia de dup\ Botez, care

ordine a sacramentelor de ini]iere74, `n Bisericile ortodoxe [i la ini-

]ierea celor adul]i din Biserica Romano-Catolic\, p\strat\ `n Bise-

rica primar\, arat\ `n chip clar ceea ce leag\ Liturgica de Dogmatic\:

simbolismul [i pragmatismul credin]ei `n m\rturisire [i sacrament.

Unitatea lor ne `ndrept\]e[te s\ numim Dogmatica [i Liturgica dou\

„discipline surori”75.

Pentru a putea motiva caracterul ei de teologie simbolic\, Li-

turgica are nevoie, având ca baz\ o antropologie a ceea ce se nume[te

animal symbolicum sau homo festivus76, de o fenomenologie a ru-

g\ciunii, cultului, s\rb\torii [i a Liturghiei, la care ar trebui luate `n

considerare [i metodele [i afirma]iile teoriilor mai noi referitoare

la [tiin]a religiei [i culturii (cum ar fi ritual studies, teoria memo-

riei culturale)77. Pe lâng\ cercetarea liturgico-istoric\, precum [i cea

a unei teologii liturgice, trebuie luat\ `n considerare `n câmpul mi-

siunii liturgice [i estetica teologic\ a Liturghiei. Istoria `nv\]\turii

74 Cu privire la descompunerea extins\ a unit\]ii sacramentelor de ini]iere `n

Biserica Romano-Catolic\, vezi R. Meßner, Einführung in die Liturgiewissenschaft…,

pp. 61-64; 142-149.75 Ibidem, p. 262.76 ~n cadrul unei Liturgici generale la care trebuie s\ ]inem strâns, spre deo-

sebire de R. Meßner, ar putea fi luat\ `n considerare solicitarea simbolico-teolo-

gic\ `ndrept\]it\ a unei `nv\]\turi generale despre sacramente. Privitor la semni-

fica]ia unei fenomenologii a s\rb\torii, s\rb\toririi [i cultului pentru Liturgic\, vezi

A.A. Häußling, Die kritische Funktion der Liturgiewissenschaft…, pp. 297-301.

Cu privire la noile dezvolt\ri ale `nv\]\turii generale despre sacramente, vezi

A. Schilson, Sakramententheologie zwischen Bestandsaufnahme und Spurensuche.

Eine Umschau, `n LJ 47, 1997, pp. 99-113.77 R. Meßner vorbe[te de orientarea spiritual\ [i cultural\ [tiin]ific\ a Litur-

ghiei ca disciplin\ istorico-sistematic\. Vezi Idem, Einführung in die Liturgiewissen-

schaft…, pp. 33, 30 [.u. Cu privire la semnifica]ia metodelor [i a estim\rilor

teoriilor culturale [i [tiin]ifico-religioase pentru Liturgic\, vezi H. auf der Maur, Das

Verhältnis einer zukünftigen Liturgiewissenschaft zur Religionswissenschaft, `n

ALW 10, 1968, pp. 327-343; M.D. Stringer, Liturgy and Anthropology. The History

of a Relationship, `n Worship 63, 1989, pp. 503-521; G. Brüske, Die Liturgie als

Ort des kulturellen Gedächtnisses. Anregungen für ein Gesprach zwischen Kultur-

wissenschaften und Liturgiewissenschaft, `n LJ 51, 2001, pp. 151-171.

205Traduceri

despre Sfânta Euharistie arat\ c\ o astfel de estetic\ teologic\ nu se

poate `n]elege f\r\ explicarea problemei despre adev\r [i, de aceea,

este necesar\ o cooperare strâns\ cu Dogmatica78.

Centrul credin]ei Bisericii m\rturisite liturgic `l formeaz\ celebra-

rea sacramentelor. Deoarece f\r\ ele nu exist\ o teologie a sacra-

mentelor, aceasta ar trebui dezvoltat\ plecând de la Liturghia sacra-

mentelor [i a calit\]ii ei simbolico-pragmatice. Numai `ntr-o teologie

a sacramentelor orientat\ concret spre o Liturghie a sacramentelor,

`n care este luat `n considera]ie chipul credin]ei liturgice [i dogma-

tice, poate fi dep\[it\ disocierea descris\ dintre cult [i teologie79.

Liturgica [i Dogmatica au de-a face cu taina mântuirii divine, a[a

cum o m\rturisim `n simbolum fidei [i cum o celebr\m `n ac]iu-

nile simbolice ale Liturghiei. De aceea lor le revine `n primul rând

o misiune mistagogic\. A-i da teologiei o func]ie mistagogic\ nu

este ceva nou. Pe lâng\ Odo Casel au f\cut acest lucru [i Romano

Guardini, Alexander Schmemann, precum [i Karl Rahner [i dup\

el [i al]ii. Chiar dac\ `n teologia lui Karl Rahner Liturghia nu st\ chiar

`n centrul teologiei, ar fi o imagine fals\ a „noii sale mistagogii”

dac\ am vedea `n ea o introducere `ntr-o scufundare mistic\ elibe-

rat\ de lume; chiar [i mistagogia lui Rahner este `n]eleas\ ca o in-

troducere `n misterul divin al mântuirii, iar acest lucru `l arat\ `n

primul rând opera sa spiritual\.

Probabil c\ o leg\tur\ mai strâns\ dintre Dogmatic\ [i Liturgic\

ar putea contribui la dep\[irea divergen]ei, regretat\ adesea de la

Conciliu `ncoace, dintre reflectarea credin]ei [i spiritualitate, dintre

78 Vezi J. Wohlmuth, Überlegungen zu einer theologischen Ästhetik der Sakra-

mente…79 Vezi W. Haunerland, Die Eucharistie…, p. 17: „Ceea ce regret\m pentru

timpul de dinainte ast\zi este `nc\ un deziderat, o orientare mai puternic\ a teo-

logiei sacramentelor c\tre o Liturghie sacramental\ concret\”. Teologia mai nou\

a sacramentelor a luat `n serios calitatea simbolico-pragmatic\ a sacramentelor;

astfel a fost scos `n eviden]\ [i reflectat caracterul sacramentelor ca „ac]iuni” mai

cuprinz\toare [i „mai comunicative” (vezi contribu]ia programatic\ a lui P. Hüner-

mann, Sakramente – Figur des Lebens, `n Idem, R. Schaeffler, Ankunft Gottes und

Handeln des Menschen. Thesen über Kult und Sakrament, [QD 77], Freiburg-

Basel-Wien, 1977, pp. 51-87). Totu[i teologia sacramentelor, luate `n parte, este

`nc\ prea pu]in orientat\ spre Liturghia lor concret\. Primele evalu\ri pozitive cu

privire la aceasta se g\sesc la H. Vorgrimler, Sakramententheologie, Leitfaden

Theologie, 17), Düsseldorf, 21992; E. Kunz, Eucharistie – Ursprung von Kommu-

nikation und Gemeinschaft, `n ThPh 58, 1983, pp. 321-345.


teologia [tiin]ific\ [i spiritualitate80. ~n orice caz, o mistagogie a cre-

din]ei cere o via]\ spiritual\, precum [i o practic\ liturgic\ corespun-

z\toare. Nu este de ajuns s\ cunoa[tem `ntr-o anumit\ m\sur\

Scriptura [i M\rturisirea de credin]\, trebuie s\ „st\pânim” tot atât

de bine [i „limbajul credin]ei” din Liturghie. Pentru a o `n]elege este

necesar s\ mergem la „[coala liturghiei”81.

Nu f\r\ motiv a fost numit\ Liturghia „catehez\ a laicilor” (R. Guar-

dini) sau „Didascalia Bisericii” (Pius XII); cu toate acestea, Biserica

`[i celebreaz\ prin ea credin]a. Desigur, Liturghia se opune oric\rei

func]ionaliz\ri catehetice sau de alt\ natur\. Aici este valabil\ afir-

ma]ia lui Guardini: „Liturghia nu are nici un «scop» […]. Ea nu este

mijlocul folosit pentru a ajunge la un anumit efect, ci – cel pu]in

pân\ `ntr-un anumit grad – este scop `n sine”82. ~n sensul de par-

ticipatio actuosa83 cerut de ultimul conciliu, la Liturghie poate parti-

cipa numai cel care este familiarizat cu simbolismul [i pragmatismul

ei. Dogmatica [i Liturgica depind de aceasta; trebuie `ns\, la rân-

dul lor, s\ poarte `mpreun\ de grij\ ca liturghia Bisericii s\ fie

tr\it\ ca o realitate vie a credin]ei.

~n leg\tur\ cu Dogmatica, Liturgica are, totodat\, o func]ie de

orientare vis-à-vis de via]a liturgic\ a Bisericii. Sarcina Liturgicii nu

este formarea practicii liturgice (Liturgica pastoral\ ca `nv\]\tur\

aplicat\), ci [i dezvoltarea principiilor [i criteriilor liturgico-teologice

pentru configurarea real\ a Liturghiei. Aici Liturgica devine prac-

tic\, `n sensul de corect `n]eleas\84.

80 Declarat\ prima dat\ de H.U. von Balthasar, `n Der Geist der Theologie, `n

Idem, Verbum Caro, Einsiedeln, 1960, pp. 159-171; Idem, Theologie und Hei-

ligkeit, `n Ibidem, pp. 195-225. Cu privire la aceast\ problem\, vezi G. Greshake,

Dogmatik und Spiritualität, `n E. Schockenhoff, P. Walter (Hrsg.), Dogma und

Glaube. Bausteine für eine theologische Erkenntnislehre. FS für Bischof W.

Kasper, Mainz, 1993, pp. 235-252.81 A. Jungmann, Liturgie als Schule des Glaubens, `n KatBl 82, 1957, pp. 551-559.82 R. Guardini, Vom Geist der Liturgie…, p. 58.83 Vezi SC 14.84 ~n loc de Liturgica practic\, R. Meßner vorbe[te de „Liturgica critic\” (Vezi

Was ist systematische Liturgiewissenschaft?..., p. 262 [.u.) ~n tot cazul, denumirea

propus\, „liturgic\ estetic\”, mi se pare pu]in fericit\, deoarece „estetica” este mai

mult decât „`nv\]\tura despre `n]elegere”. Cu privire la func]ia critic\ a Liturgicii,

vezi contribu]ia cu acela[i nume a lui A.A. Häußling, `n M. Klöckener, B. Krane-

mann, M.B. Merz, Christliche Identität aus der Liturgie. Theologische und histo-

rische Studien zum Gottesdienst der Kirche, Münster, 1997, pp. 284-301. O func]ie

critic\ a Liturgicii a pretins A. Wintersig, desigur sub titlul gre[it `n]eles de „Liturgic\

207Traduceri

Printre misiunile de orientare a Liturgicii este [i critica formelor

gre[ite ale aplic\rii practice [i a dezvolt\rilor gre[ite `n `n]elegerea

sacramentelor, când din celebrarea Liturghiei Euharistiei se face o ce-

lebrare a pâinii [i a vinului, `n amintirea lui Iisus din Nazaret, deoa-

rece se `nl\tur\ realismul lor din cuvintele lui Hristos [i se aduce la

acela[i nivel cu simbolismul natural al mânc\rii [i b\uturii comune,

prin aceasta `ns\ confundându-se semnul natural cu semnul sacra-

mental; sau când Botezul este `n]eles din ce `n ce mai mult doar ca

celebrare a binecuvânt\rii rituale `n loc de na[tere a unui copil85.

Cu toate acestea, Liturghia „`nseamn\ nu numai ritualul exte-

rior, ci [i con]inutul interior care este legat indestructibil de cre-

din]a Bisericii”86. De aceea, Liturghia Bisericii are sens numai ca

`mplinire a credin]ei, [i nu ca num\r ritual pentru eliberarea do-

rin]elor sim]uale subiective sau colective87. Cre[te tot mai mult

suspiciunea ([i aceasta este `nt\rit\ de cercet\rile pastoral-socio-

logice) c\ cererea sacramentelor Bisericii, `n primul rând a celor

de ini]iere, corespunde din ce `n ce mai pu]in realit\]ii declarate

de Biserica `ns\[i `n aceste ritualuri.

Sacramentele ini]ierii nu sunt mai `ntâi ritualuri religioase pen-tru interpretarea religioas\ a punctelor de schimbare natural\ avie]ii, ci „semne (sacramenta) ale credin]ei”88 [i ale leg\turii noastre

84 pastoral\” (vezi A. Wintersig, Pastoralliturgik. Ein Versuch über Wesen, Weg,

Einteilung und Abgrenzung einer seelsorgwissenschaftlichen Behandlung der

Liturgie, `n JLW 4, 1924, pp. 153-167). Cu privire la conceptul lui Wintersig de

Liturgic\ pastoral\, Vezi B. Jeggle-Merz, Erneuerung aus dem Geist der Liturgie.

Der Pastoralliturgiker Athanasius Wintersig, Münster, 1998. Cu privire la discu]ia

actual\ pentru orientarea istoric\, sistematic\ [i practic\ a Liturgicii, compar\ [i:

A. Gerhards, O. Odenthal, Auf dem Weg zu einer Liturgiewissenschaft im Dialog.

Thesen zur wissenschaftlichen Liturgie und Wissenschaft? Versuch einer Standort-

bestimmung im Kontext des Gesprächs zwischen Liturgiewissenschaft und Sys-

tematischer Theologie, `n LJ 51, 2001, pp. 90-118.85 R. Meßner g\se[te `n mod clar cuvinte critice la `n]elegerea Botezului ca

s\rb\toare ritual\ de binecuvântare `n cadrul unei „religiozit\]i a familiei” (vezi

Einführung in die Liturgiewissenschaft…, p. 145 [.u.).86 W. Haunerland, Die Sehnsucht nach Ritualen und der Anspruch der Li-

turgie, `n LS 50, 1999, pp. 282-287, aici p. 285.87 Ibidem, p. 286.88 Vezi Tertullian, De an., 1,4/CCL 2, 782, p. 28 [.u. Denumirea Botezului ca

„sacrament al credin]ei” a fost folosit\ de Ambrozie [i Augustin, pân\ la scolas-

tica latin\ (Vezi Toma de Aquino, STh II, q.66, a.1, ad1) [i a fost luat\ `n consi-

derare de decretul de la Trient.

pastoral\” (vezi A. Wintersig, Pastoralliturgik. Ein Versuch über Wesen, Weg,

Einteilung und Abgrenzung einer seelsorgwissenschaftlichen Behandlung der

Liturgie, `n JLW 4, 1924, pp. 153-167). Cu privire la conceptul lui Wintersig de

Liturgic\ pastoral\, vezi B. Jeggle-Merz, Erneuerung aus dem Geist der Liturgie.

Der Pastoralliturgiker Athanasius Wintersig, Münster, 1998. Cu privire la discu]ia

actual\ pentru orientarea istoric\, sistematic\ [i practic\ a Liturgicii, compar\ [i:

A. Gerhards, O. Odenthal, Auf dem Weg zu einer Liturgiewissenschaft im Dialog.

Thesen zur wissenschaftlichen Liturgie und Wissenschaft? Versuch einer Standort-

bestimmung im Kontext des Gesprächs zwischen Liturgiewissenschaft und Sys-

tematischer Theologie, `n LJ 51, 2001, pp. 90-118.


cu Hristos89. Ini]ierea adul]ilor face clar faptul c\ la Botez este vorbade baza sacramental\ a identit\]ii cre[tine. Ca rena[tere spiritual\(regeneratio spiritualis), Botezul fundamenteaz\ continuitatea uneivie]i noi90. Astfel, ini]ierea `n misterul pascal are ca scop o via]\ `n„spiritul credin]ei” (II Cor. 4, 14), care este marcat\ de acea dragosteextatic\ `ntrupat\ ce ne este d\ruit\ prin sacrificiul cel mai mare allui Hristos. O astfel de mistic\ `n profunzime, o spiritualitate pen-tru unirea cu Dumnezeu, cu liturghia [i cu diaconia nu sunt anta-gonisme, ci `[i au miezul vie]ii acolo unde `l are [i Biserica lui Hristossau, cel pu]in, ar trebui s\-l aib\.

5. ~ncheiere

Misterelor liturgice le revine o `nsemn\tate central\ `n calitatea lorsimbolico-pragmatic\, nu numai pentru Dogmatic\, ci [i pentru `n-treaga teologie. Liturghia ap\r\ teologia de reducerea `n]elegeriicredin]ei cre[tine, pe care Odo Casel a numit-o „`ngustare `n par-tea ra]ional\ a m\rturisirii de credin]\”91. Liturghia aminte[te teologieide originea ei doxologic\92. ~n acela[i timp, evenimentul liturgiccomplex arat\ c\ adev\rul [i frumuse]ea credin]ei dep\[esc, `n celedin urm\, orice `n]elegere uman\ [i de aceea `n]elegerii credin]ei `iapar]ine, pe lâng\ realitatea simbolic\, [i aspectul teologiei negative,al unei teologii negative nu numai `n cuvântarea ra]ional\ despreDumnezeu, ci [i `n cadrul tuturor semnelor, imaginilor, al limba-jului simbolic din Scriptur\, m\rturisire, Liturghie [i `nv\]\tur\93.

traducere din limba german\ de Conf. dr. Vasile CRISTESCU

89 Deoarece Botezul cre[tin este legat de o schimbare radical\ a statutului,putem vedea `n acesta un ritual de trecere (rite de passage), dar nu al na[terii [icopil\riei, ci al ini]ierii religioase. Cu privire la deosebire, vezi A. van Gennep,Übergangsriten (rite de passage), Frankfurt/Main - New York, 1999, pp. 56-113.

90 W. Pannenberg, Systematische Theologie, Bd. 3, Göttingen 1993, p. 272 [.u.91 O. Casel, Glaube, Gnosis und Mysterium…, p. 271.92 A. Gerthards, B. Osterholt-Kootz, Kommentar zur „Standortbestimmung der

Liturgiewissenschaft”, `n LJ 42, 1992, pp. 122-138.93 J. Hochstaffl, Negative Theologie. Ein Versuch zur Vermittlung eines patris-

tischen Begriffs, München, 1976; Idem, Die „negative Theologie” des Dionysiusvom Areopag und die „wissende Unwissenheit” des Nikolaus von Kues. Zur Grund-legung einer „Theo-Logik”, `n A. Schilson (Hrsg.), Gottes Weisheit im Mysterium.Vergessene Wege der Spiritualität, Mainz, 1989, pp. 117-141; Idem, ApophatischeTheologie, `n LThK 1, 31993, p. 847; Idem, Negative Theologie, `n LThK 7, 31998,pp. 723-725; H.U. von Balthasar, Theologik, Bd. 2: „Wahrheit Gottes”, Einsiedeln, 1985,pp. 80-113; A. Schilson, Negative Theologie der Liturgie? Über die liturgischeErfahrung der Verborgenheit des nahen Gottes, `n LJ 50, 2000, pp. 235-250; Idem,Über das „Geheimnis” des lebendigen Gottes in der Liturgie, `n LJ 51, 2001, pp. 8-17.

10 cristescu trad. helmut hoping simbolismul credintei

Documents