1 proiectul legii privind protecţia mediului mm 2010 legea

1

Proiectul Legii privind protecţia mediului MM 2010

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI

Proiect

2


CUPRINS

PREAMBUL: ........................................................................................................................... 8

CAPITOLUL I DISPOZIŢII GENERALE ........................................................................... 8 Articolul 1. Obiectul de reglementare ........................................................................................ 8 Articolul 2. Noțiuni de bază şi definiții ........................................................................................ 8 Articolul 3. Principiile protecției mediului .................................................................................. 13 Articolul 4. Implementarea principiilor protecției mediului ............................................................ 14 Articolul 5. Garantarea drepturilor de mediu .................................................................................. 15 Articolul 6. Coordonarea activităților în domeniul protecției mediului .......................................... 15 Articolul 7. Implicarea administrației publice centrale şi locale...................................................... 15

CAPITOLUL II REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI ............................................................................................................................ 15 Secțiunea 1. Evaluarea de mediu 15

Articolul 8. Evaluarea de mediu ....................................................................................................... 15 Articolul 9. Stabilirea competențelor ............................................................................................... 16

Secțiunea 2. Evaluarea strategică de mediu 16 Articolul 10. Obiectivul reglementării ............................................................................................ 16 Articolul 11. Scopul şi obiectivele evaluări strategice de mediu .................................................... 16 Articolul 12. Domeniul de aplicare .................................................................................................. 17 Articolul 13. Etapele evaluării strategice de mediu ......................................................................... 17 Articolul 14. Aprobarea strategiei, planului sau programului supus evaluării strategice de mediu ........................................................................................................................................................... 18 Articolul 15 . Responsabilitatea pentru efectuarea evaluării strategice de mediu ........................ 18 Articolul 16. Obligațiile organului central de mediu al administrație publice în efectuarea evaluării strategice de mediu ........................................................................................................... 18 Articolul 17. Avizul Evaluării Stategice de mediu ............................................................................. 19

Secțiunea 3. Evaluarea impactului asupra mediului al anumitor 19 proiecte publice sau private 19

Articolul 18. Obiectul reglementării ................................................................................................ 19 Articolul 19. Obiectivul şi sarcinile evaluării impactului asupra mediului ..................................... 19 Articolul 20. Domeniul de aplicare a EIM ........................................................................................ 20 Articolul 21. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului ............................................... 20 Articolul 22. Acordul de mediu ........................................................................................................ 21

Secțiunea 4. Expertiza de mediu 21 Articolul 23. Scopul şi obiectivele expertizei de mediu ................................................................... 21 Articolul 24. Obligațiile părților ....................................................................................................... 21 Articolul 25. Expertiza de mediu obştească ..................................................................................... 22

Secțiunea 5. Auditul de mediu 22 Articolul 26. Obiectul reglementării ................................................................................................ 22 Articolul 27. Tipurile de audit de mediu şi scopul efectuării acestuia ........................................... 23 Articolul 28. Organizarea auditului de mediu .................................................................................. 23 Articolul 29. Decizia de efectuarea auditului de mediu obligatoriu ............................................... 23 Articolul 30. Caracteristicile efectuării auditului de mediu obligatoriu ......................................... 23 Articolul 31. Cerințe pentru raportul privind auditul de mediu ....................................................... 23 Articolul 32. Ordinea de examinare a raportului privind auditul de mediu obligatoriu ................. 24 Articolul 33. Auditorul de mediu ...................................................................................................... 24 Articolul 34.Certificarea auditorilor ................................................................................................. 24 Articolul 35 Organizarea examenului de certificare ........................................................................ 25 Articolul 36. Eliberarea certificatului de calificare pentru activitățile de evaluare de mediu ...... 25 Articolul 37. Retragerea, suspendarea şi încetarea certificatului de calificare .............................. 26

3


Articolul 38. Reluarea activităților de evaluare de mediu .............................................................. 26 Secțiunea 6. Autorizarea de mediu şi autorizarea integrata de mediu 26

Articolul 39. Obiectul reglementării ................................................................................................. 26 Articolul 40. Tipurile de autorizații ................................................................................................... 27 Articolul 41. Autorizarea integrată de mediu .................................................................................. 27 Articolul 42. Scopul autorizației integrate de mediu ...................................................................... 27 Articolul 43. Autorizarea de mediu .................................................................................................. 27 Articolul 44. Solicitarea autorizației/autorizației integrate de mediu ........................................... 28 Articolul 45 . Plan de acțiune pentru conformare ........................................................................... 28 Articolul 46. Emiterea autorizației integrate de mediu ................................................................... 28 Articolul 47. Eliberarea autorizațiilor integrate de mediu .............................................................. 29 Articolul 48. Posibilitatea de contestare .......................................................................................... 29 Articolul 49. Schimbul de informație ................................................................................................ 29 Articolul 50. Responsabilitatea pentru funcționarea fără autorizație / autorizație integrată de mediu ................................................................................................................................................. 29

Secțiunea 7. Condiții de reglementare 29 Articolul 51. Obligații legate de obținerea actelor de reglementare ............................................. 29 Articolul 52. Valabilitatea actelor de reglementare ...................................................................... 30 Articolul 53. Revizuirea şi suspendarea actelor de reglementare .................................................. 30 Articolul 54. Soluționarea litigiilor .................................................................................................. 31 Articolul 55. Atribuirea costurilor şi a răspunderii .......................................................................... 31

CAPITOLUL III ACCESUL LA INFORMAŢIE, PARTICIPAREA PUBLICULUI ŞI ACCESUL LA JUSTIŢIE ÎN MATERIE DE MEDIU ....................................................... 31

Articolul 56. Atribuțiile organelor publice centrale şi locale în asigurarea accesului la informație, implicarea publicului şi accesului la justiție în materie de mediu ................................................... 31

Secțiunea 1. Accesul la informația de mediu 31 Articolul 57. Informația de mediu .................................................................................................... 31 Articolul 58. Informația de mediu oficială cu acces limitat ............................................................. 32 Articolul 59. Solicitanții şi furnizorii informației de mediu ............................................................. 32 Articolul 60. Obligațiile autorităților naționale competente de mediu privind colectarea, păstrarea, prezentarea şi diseminarea informației de mediu ......................................................... 33 Articolul 61. Garanții suplimentare pentru asigurarea accesului la informația de mediu din partea principalilor furnizori ai informației de mediu ................................................................................. 34

Secțiunea 2. Participarea publicului la luarea deciziilor de mediu 34 Articolul 62. Actele de reglementare supuse participării publicului ............................................... 34 Articolul 63. Principiile participării publicului .................................................................................. 34 Articolul 64. Inițiativa implicării publicului ...................................................................................... 35 Articolul 65. Organele responsabile pentru implicarea publicului .................................................. 35 Articolul 66. Procedurile şi tehnicile de participare a publicului ..................................................... 35 Articolul 67. Procedura de atac şi răspunderea materială. ............................................................. 35

Secțiunea 3. Accesul la justiție în materie de mediu 35 Articolul 68. Asigurarea accesului la justiție .................................................................................... 35

CAPITOLUL IV REGLEMENTARI SPECIALE ............................................................... 36 Secțiunea 1. Regimul substanțelor şi preparatelor chimice 36

Articolul 69. Obiectul reglementării ................................................................................................ 36 Articolul 70. Principiile de bază privind managementul substanțelor şi preparatelor chimice ..... 36 Articolul 71. Evaluarea şi controlul riscului cauzat de substanțe şi preparate chimice asupra mediului şi sănătății umane ............................................................................................................. 37 Articolul 72. Informarea publicului ................................................................................................... 37 Articolul 73. Registrul substanțelor chimice ..................................................................................... 37 Articolul 74. Obiectul acordurilor şi convențiilor internaționale ..................................................... 38 Articolul 75. Competențe .................................................................................................................. 38 Articolul 76. Obligații privind gestionarea substanțelor şi preparatelor chimice periculoase ...... 38

4


Articolul 77. Produse de uz fitosanitar şi fertilizanți ........................................................................ 39 Articolul 78. Formarea inițială ......................................................................................................... 39 Articolul 79. Securitatea muncii ....................................................................................................... 39 Articolul 80. Condițiile de autorizare a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților ................. 39 Articolul 81. Etichetarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților ....................................... 40 Articolul 82. Depozitarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților ...................................... 40 Articolul 83. Obligații legale ale persoanelor fizice şi juridice ......................................................... 40 Articolul 84. Responsabilitățile autorităților publice centrale ........................................................ 41

Secțiunea 2. Reglementarea poluanților organici persistenți 41 Articolul 85 . Obiectul reglementării ................................................................................................ 41 Articolul 86. Responsabilitățile organelor centrale al administrației publice în domeniul poluanților organici persistenți ........................................................................................................ 42

Secțiunea 3. Regimul deşeurilor 42 Articolul 87. Obiectul reglementării ................................................................................................. 42 Articolul 88. Principiile de gestionare a deşeurilor .......................................................................... 42 Articolul 89. Răspunderea extinsă a producătorului ...................................................................... 43 Articolul 90. Responsabilități privind colectarea şi eliminarea deşeurilor ..................................... 43 Articolul 91. Întocmirea programelor de gestionare a deşeurilor ................................................... 43 Articolul 92. Rețeaua națională a instalațiilor de eliminare a deşeurilor ....................................... 43 Articolul 93. Obligații legate de gestionarea deşeurilor .................................................................. 44 Articolul 94. Autorizarea activităților legate de gestionarea deşeurilor ........................................ 44 Articolul 95. Competențe .................................................................................................................. 44

Secțiunea 4. Regimul organismelor modificate genetic obținute prin tehnicile biotehnologiei moderne 45

Articolul 96. Obiectul reglementarii ................................................................................................. 45 Articolul 97. Responsabilitățile Comisiei Naționale pentru Securitate Biologică . ......................... 46 Articolul 98. Condiții de reglementare ............................................................................................. 46 Articolul 99. Obligații ........................................................................................................................ 46 Articolul 100. Informarea şi participarea publicului la deciziile privind introducerea deliberată în mediu şi amplasarea în piață a organismelor modificate genetic .................................................. 47 Articolul 101. Colaborarea cu organul central vamal al administrației publice ............................. 47

CAPITOLUL V DOMENIILE PROTECTIEI MEDIULUI .............................................. 47 Secțiunea 1. Protecția atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental 47

Articolul 102. Obiectul reglementării ............................................................................................... 47 Articolul 103. Principiile protecției aerului ....................................................................................... 48 Articolul 104. Evaluarea calității aerului înconjurător ................................................................... 48 Articolul 105. Responsabilități ale organului central de mediu al administrației publice ............ 48 Articolul 106. Schimbările climatice ................................................................................................. 49 Articolul 107. Protecția stratului de ozon ......................................................................................... 49 Articolul 108. Prevenirea poluării aerului transfontalier ................................................................. 50 Articolul 109. Măsuri de control şi interdicții ................................................................................... 51 Articolul 110. Măsuri de protecție .................................................................................................... 51 Articolul 111. Obligații ...................................................................................................................... 51

Secțiunea 2. Protecția apelor şi a ecosistemelor acvatice 51 Articolul 112. Obiective ..................................................................................................................... 51 Articolul 113. Principiile de bază privind gestionarea resurselor de apă ........................................ 52 Articolul 114. Reglementarea activităților în domeniul protecției şi gestionării apelor ................ 52 Articolul 115. Registrul şi Cadastrul apelor ...................................................................................... 53 Articolul 116. Planificarea realizării obiectivelor ............................................................................. 53 Articolul 117. Monitorizarea stării apelor de suprafață, apelor subterane, şi a zonelor de protecție ............................................................................................................................................ 53 Articolul 118. Responsabilitățile autorităților ................................................................................. 53 Articolul 119. Obligații ...................................................................................................................... 54

Secțiunea 3. Protecția solului şi a subsolului 55 Articolul 120. Obiective ..................................................................................................................... 55

5


Articolul 121. Principiile politicii de gestionare a solurilor ............................................................. 55 Articolul 122. Responsabilități ale autorităților publice .................................................................. 55 Articolul 123. Evaluarea stării solurilor ........................................................................................... 56 Articolul 124. Raportul stării solurilor ............................................................................................. 57 Articolul 125. Remedierea terenurilor contaminate/poluate ......................................................... 57 Articolul 126. Scoaterea terenurilor din circuitul agricol ................................................................ 57 Articolul 127. Obligațiile deținătorilor de terenuri .......................................................................... 57

Secțiunea 4. Conservarea biodiversității, protecția ariilor naturale protejate şi a ecosistemelor terestre 58

Articolul 128. Activități cu specii de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică ...................... 58 Articolul 129. Regimul juridic al păsărilor şi habitatelor acestora 59 Articolul 130. Regimul juridic al ariilor naturale protejate de stat.............................................. 59 Articolul 131. Rețeaua ecologică 60 Articolul 132. Categoriile de terenuir atribuite la fondul forestier şi spațiile verzi ...................... 61 Articolul 133. Obligațiile deținătorilor şi beneficiarilor de terenuri ai fondului forestier ............ 62

Secțiunea 5. Protecția aşezărilor umane 63 Articolul 134. Responsabilități şi obligații ........................................................................................ 63

CAPITOLUL VI MANAGEMENTUL INTEGRAT AL MEDIULUI ............................... 64 Secțiunea 1. Monitoringul integrat al mediului 64

Articolul 135. Obiectul reglementării .............................................................................................. 64 Articolul 136. Monitoringul calității mediului ................................................................................. 64 Articolul 137. Conținutul sistemului de monitoring integrat de mediu ........................................... 65 Articolul 138. Responsabilitățile ....................................................................................................... 65 Articolul 139. Accesul la datele monitoringului integrat de mediu. ............................................... 65 Articolul 140. Indicatorii de mediu ................................................................................................... 65

Secțiunea 2. Sistemul informațional integrat de mediu 66 Articolul 141. Stabilirea modului de funcționare a sistemului informațional integrat de mediu . 66 Articolul 142. Conținutul Sistemului informațional integrat de mediu ........................................... 66 Articolul 143. Cadastrele resurselor naturale .................................................................................. 67 Articolul 144. Ținerea Cadastrelor resurselor naturale ................................................................... 67 Articolul 145. Obligații ...................................................................................................................... 68 Articolul 146. Registrul emisiilor şi transferului de poluanți ....................................................... 68 Articolul 147. Structura registrului de poluanți .............................................................................. 68

Secțiunea 3. Statistica de mediu 69 Articolul 148. Statistica de mediu ..................................................................................................... 69

Secțiunea 4. Planificarea acțiunilor privind protecția mediului în contextul dezvoltării durabile 70 Articolul 149. Obiectul reglementării ............................................................................................... 70 Articolul 150. Condiții generale de planificare ................................................................................. 70 Articolul 151. Strategia de mediu a Republicii Moldov ................................................................... 70 Articolul 152. Programul de protecție a mediului ............................................................................ 71 Articolul 153. Planul de Acțiuni în domeniul protecție a mediului .................................................. 72 Articolul 154. Raportul privind calitatea mediului ........................................................................... 72 Articolul 155. Raportarea ecologică a întreprinderilor (companii, instituțiile) ............................... 73 Articolul 156. Planificarea acțiunilor în domeniul protecției mediului de către persoanele juridice ........................................................................................................................................................... 73 Articolul 157. Obligțiile persoanele fizice şi juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului privind implementarea programului naționald e protecție a mediului ........................... 73

Secțiunea 5. Reglementarea economică a protecției mediului şi folosirii resurselor naturale 74 Articolul 158. Metodele reglementării economice a protecției mediului şi folosirii resurselor naturale ............................................................................................................................................. 74 Articolul 159. Planificarea şi finanțarea activităților privind protecția mediului ........................... 74 Articolul 160. Plățile pentru poluarea mediului .............................................................................. 75 Articolul 161. Achitarea plăților pentru utilizarea resurselor naturale .......................................... 75 Articolul 162. Stimularea economică a protecției mediului ............................................................ 75 Articolul 163. Mecanisme de piață privind gestionarea emisiilor în aerul atmosferic ................... 75

6


Articolul 164. Fondurile Ecologice .................................................................................................... 76 Articolul 165. Administrarea Fondurilor Ecologice .......................................................................... 76 Articolul 166. Beneficiari a Fondurilor Ecologice ............................................................................. 76 Articolul 167. Activitățile ce pot fi susținute din cadrul Fondurilor Ecologice ................................. 76 Articolul 168. Condițiile de finanțare din mijloacele Fondurilor Ecologice .................................... 77 Articolul 169. Asigurarea de mediu .................................................................................................. 77

CAPITOLUL VII ATRIBUŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI .................................................................................................. 78 Secțiunea 1. Guvernul Republicii Moldova, ministerele şi alte autorități ale administrației publice centrale 78

Articolul 170. Competența Guvernului în domeniul protecției mediului ......................................... 78 Secțiunea 2. Organul central de mediu al administrației publice 79

Articolul 171. Rolul organului central de mediu al administrației publice ...................................... 79 Articolul 172. Organizarea organului central de mediu al administrației publice .......................... 79 Articolul 173. Condițiile minime necesare pentru suplinirea funcțiilor de conducere .................. 80 Articolul 174. Funcțiile de baza ale organului central de mediu al administrației publice ............. 80 Articolul 175. Atribuțiile organului central de mediu al administrației publice ............................. 80 Articolul 176. Atribuțiile altor autorități ale administrației public centrale în domeniul protecției mediului ............................................................................................................................................. 82 Articolul 177. Organizarea Agenției pentru Protecție Mediului ...................................................... 83 Articolul 178. Atribuțiile Agenției pentru Protecție Mediului .......................................................... 83 Articolul 179. Organizarea Inspectoratului de mediu ...................................................................... 85 Articolul 180. Atribuțiile Inspectoratului de mediu .......................................................................... 85 Articolul 181. Controlului activităților economice de către inspectorul de mediu .......................... 87 Articolul 182. Colaborarea cu alte organe de control ...................................................................... 87

Secțiunea 3. Atribuții şi răspunderi in domeniul protecției mediului 87 ale autorităților administrației publice locale 87

Articolul 183. Autoritățile administrației publice raioanelor sau municipiilor ....................... 87 Articolul 184. Autoritățile administrației publice a oraşelor şi comunelor ............................ 88 Articolul 185. Atribuții comune ale autorităților administrației publice locale ............................. 89

CAPITOLUL VIII OBLIGAŢII, RĂSPUNDERI ŞI SANCŢIUNI ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI .................................................................................................. 89 Secțiunea 1. Obligațiile şi condițiile de răspundere în domeniul mediului 90

Articolul 186. Obligațiile persoanelor fizice şi juridice ..................................................................... 90 Articolul 187. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor legislației de mediu .......................... 91 Articolul 188. Răspundere contravențională şi penală. .................................................................. 91 Articolul 189. Răspunderea funcționarilor publici ......................................................................... 91 Articolul 190. Garantarea accesului la justiție ................................................................................. 92 Articolul 191. Soluționarea litigiilor ................................................................................................. 92

Secțiunea 2. Prevenirea şi Recuperarea prejudiciului cauzat mediului în urma activităților economice sau de alt gen 92

Articolul 192. Obiectul de reglementare . ....................................................................................... 92 Articolul 193. Acțiunea de prevenire ............................................................................................... 92 Articolul 194. Acțiunea de reparare ................................................................................................ 93 Articolul 195. Determinarea măsurilor de reparare ....................................................................... 94 Articolul 196. Evaluarea economică a daunelor aduse mediului şi a riscului iminent de prejudiciere a mediului ..................................................................................................................... 94 Articolul 197. Costuri de prevenire şi reparare .............................................................................. 95 Articolul 198. Termenul limită pentru recuperarea costurilor ....................................................... 95 Articolul 199. Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului ....................................................... 95

CAPITOLUL IX TERITORIILE ECOLOGIC NEFAVORABILE .................................. 95

7


Articolul 200. Obiectul de reglementare ......................................................................................... 95 Articolul 201. Zonă cu risc de poluare ............................................................................................. 96 Articolul 202. Zonă de criză ecologică ............................................................................................. 96 Articolul 203. Zonă dezastrului ecologic .......................................................................................... 97

CAPITOLUL X ACORDURILE INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI ............................................................................................................................ 97

Articolul 204. Aplicarea acordurilor intenaționale în domeniul mediului ....................................... 97

CAPITOLUL XI DISPOZITII FINALE ŞI TRANZITORII ............................................. 97 Articolul 205. Promovarea legilor speciale ...................................................................................... 97 Articolul 206. Conformarea .............................................................................................................. 98 Articolul 207. Intrarea in vigoare ..................................................................................................... 98 Articolul 208. Acte legislative abrogate ........................................................................................... 98

Anexa Nr. I Lista activităţilor menţionate la Capitolul III 98 Anexa 2 Consideraţii luate în vedere la determinarea celor mai bune tehnici disponibile 102 Anexa 3 Listă orientativă a principalelor substanţe poluante care trebuie avute în vedere dacă au relevanţă pentru stabilirea valorilor-limită de emisie 103 Anexa 4 Modificările incluse la actele legislative în vigoare 104

8


Preambul:

Avînd în vedere necesitatea asigurării unui cadru unitar privind principiile care guvernează activitatea de protecţie a mediului şi care stabilesc direcţiile de reglementare a activităţilor economice şi sociale, respectînd interesele publice şi private, în scopul asigurării dreturilor şi obligaţiilor de mediu ale omului (art. 37 şi 59) în temeiul art.72 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova,

Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul de reglementare (1) Obiectul prezentei legi îl constituie stabilirea cadrului legal pentru

promovarea unui ansamblu de reglementări juridice a relaţiilor economice şi sociale privind protecţia, conservarea şi dezvoltarea mediului, pe baza principiilor şi elementelor strategice pentru realizarea unei dezvoltări durabile a societăţii.

(2) Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi flora, fauna, societatea umană, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile arhiologice şi istorice, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

(3) Prevederile prezentei legi nu reglementează regimul produselor agricole şi industriale, şi substanţelor radioactive, precum, siguranţa şi calitatea produselor alimentare pe lanţul alimentar, acestea fiind stabilite prin norme de drept speciale.

Articolul 2. Noţiuni de bază şi definiţii În sensul prezentei Legi termenii şi expresiile de mai jos au următoarea

semnificaţie: accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute

deversări/ emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie (cu depăşirea concentraţiilor maximale admisibile în mediu ), rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug componentele sau / şi ecosistemele naturale şi antropice;

acte de reglementare de mediu – în sensul prezentei legi sunt: aviz de mediu, acord de mediu, acord de import/export plante şi/sau animale sălbatice non-CITES, permisul/certificatul CITES, autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu, autorizaţia privind activităţile cu organisme modificate genetic, / notificări / acorduri import/export, tranzit a deşeurilor / a substanţelor care distrug stratul de ozon;

acord de mediu – actul tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului/programului de activitati economice si/sau sociale din punctul de vedere al protectiei mediului;

arie/sit - zonă definită geografic exact delimitată; arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru

legal stabilit şi având un regim special de protecţie şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice, arheologice, istorice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;

9


audit de mediu - instrument de management de mediu care presupune o evaluare sistematică, periodică şi obiectivă sub aspectul corespunderii sistemului existent al managementului de mediu, inclusiv cel instituţional, scopurilor şi cerinţelor de mediu, în vederea:

• facilitării controlului managementului practicilor aplicate cu posibil impact asupra mediului;

• evaluării modului de aplicare a politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei;

autorizaţie de mediu - act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi pentru care anterior a fost emis acord de mediu;

autorizaţie integrată de mediu - act tehnico-juridic emis de autorităţile competente, conform legii, care dă dreptul de a exploata în totalitate sau îin parte o instalaţie, în anumite condiţtii care să asigure că instalaţia corespunde cerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Autorizaţia integrată poate fi eliberată pentru una sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament şi care sunt exploatate de acelaşi titular;

autoritatea competentă – structură de stat abilitată prin lege să pună în aplicare dispoziţiile legislaţiei naţionale şi internaţionale referitoare la diferite domenii în contextul reglementării acestora;

avize de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului în baza Evaluării Strategice de Mediu, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării; biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor;

cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său: a) tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în vigoare; b) disponibile se referă la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului; c) cele mai bune - se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său; În determinarea celor mai bune tehnici disponibile trebuie luate în considerare, în special, elementele prevăzute în Anexa 2.

cele mai bune practici de mediu - aplicarea celei mai relevante combinări dintre măsuri legislative şi strategice

controlul de mediu - act de control şi supraveghere efectuat conform legii de către inspectorii de mediu în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale prin care se stabileşte respectarea acestora de către persoanele fizice şi

10


juridice, precum şi depistarea încălcărilor ce contravin legislaţiei din punct de vedere al impactului negativ adus mediului;

conservarea mediului prevede ansamblul măsurilor luate în vederea refacerii mediului degradat, precum şi păstrării integrităţii structurale şi funcţionale a obiectivelor vizate, de rînd cu întregul complex de factori care le asigură şi condiţionează perenitatea, folosirea resurselor într-un mod şi cu o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora, menţinînd potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare

deşeu - orice substanţă, orice obiect de care deţinătorul se debarasează sau are intenţia sau obligaţi de a se debarasa;

deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;

dezvoltare durabilă - dezvoltarea care respectă integritatea naturală, socială şi economică a mediului cu asigurarea perpetuării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare;

echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia;

ecosistem - complex dinamic al asociaţiilor de plante, animale, ciuperci şi microorganisme, precum şi totalitatea factorilor abiotici de mediu, a căror interacţiune constituie o unitate funcţională integrală;

efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injectare, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;

emisie - evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, radiaţii electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol;

eticheta ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţiile necesare cu privire la criteriile ecologice ale produselor oferite pe piaţă;

evaluare de mediu - un proces de analiză sistematică şi evaluare a impactului asupra mediului a activităţilor planificate, programelor şi planurilor strategice, consultarea cu părţile afectate şi interesate, considerarea rezultatelor acestei evaluari şi a opiniei publicului în proiectare şi în planificare, autorizând şi controlînd implementarea activităţii şi/sau a planurilor şi programelor;

evaluarea impactului asupra mediului – procedura identificării impactului activităţilor economice/proiectelor concrete preconizate asupra mediului, pronosticării şi determinării lor şi formulării măsuriloe respective de minimalizare a impactului.

evaluarea riscului – procedură de identificare a probabilităţilor fenomenelor şi situaţiilor excepţionale cu un impact semnificativ asupra sănătăţii populaţiei sau asupra mediului (explozii, evacuări de emisii, deversări de poluanţi ş.a.) şi a măsurilor de prevenire, intervenţie sau remediere;

evaluarea strategica de mediu- procedură a evaluării de mediu a documentelor strategice (strategiilor, programelor dezvoltării economiei naţionale şi a ramurilor ei,

11


planuru, actelor legislative şi normative etc.) care pot avea un impact asupra mediului elaborarea studiului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării strategiilor, planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate;

habitat - loc natural de trai al organismelor şi al populaţiilor de floră, faună, ciuperci şi microorganisme;

hazarde naturale – manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundaţiile, secetele, care au o influenţă directă asupra vieţii fiecărei persoane, asupra economiei, societăţii şi a mediului, în ansamblu;

fond al ariilor protejate - totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi a complexelor naturale protejate de stat;

impact semnificativ asupra mediului - efecte asupra mediului determinate ca fiind importante prin aplicarea criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile proiectului, sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe avându-se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu;

management de mediu - o abordare complexă privind elaborarea, formularea şi realizarea politicii ecologice prin intermediul unui sistem integru care include structura organizatorică respectivă, drepturile şi responsabilităţile colaboratorilor acestei structuri, metodele, procedurile, procesele şi resursele necesare pentru implemenrtarea ei. Se efectuează în baza unora standarde bine definite (cum ar fi Standardul Organizatiei Internaţionale de Standardizare, 14000);

monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun;

monitoringul integrat de mediu - este un sistem complex, prin care statul supraveghează permanent starea mediului, resurselor naturale şi a impactului antropic, bazat pe parametri şi indici cu acoperire spaţială si temporală, care asigură cadrul informaţional necesar pentru elaborarea strategiei şi tacticii de prevenire a consecinţelor activităţii antropice şi a calamităţilor naturale, de elaborare a prognozelor şi exercitare a controlului operativ asupra eficienţei măsurilor de redresare a situaţiei ecologice;

organ central de mediu al administraţiei publice - autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi gestionarea resurselor naturale;

organ din subordinea organului central de mediu al administraţiei publice – autorităţi publice centrale şi cu subdiviziunile teritoriale care au competenţă sectorială în domeniul protecţiei mediului şi gestionării resurselor naturale, managementului de mediu şi se află în subordinea autorităţii centrale de mediu;

organism modificat genetic - orice organism, cu excepţia celui uman, al cărui material genetic a fost modificat altfel decît prin încrucişare şi/sau recombinare naturală;

participarea publicului la elaborarea şi adoptarea deciziilor de mediu - este un act social prin care autorităţile publice şi agenţii economici asigură la timp, la etapa iniţială, accesul la informaţie adecvată privind proiectele activităţilor preconizate, creează condiţii favorabile pentru exprimarea opiniilor cu privire la viitoarele obiective şi activităţi ce pot afecta starea mediului şi sănătatea publică, oferă posibilităţi de delegare reprezentanţilor publicului interesat a unor împuterniciri

12


la şedinţele organelor decizionale ca în decizia respectivă să fie reflectate rezultatele participării publicului;

plan de acţiuni de mediu - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legii referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integrantă de mediu;

plan de acţiune pentru conformare - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu de către titularul activităţii, sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului, în scopul respectării prevederilor legii privind protecţia mediului; programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu;

poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;

poluanţi organici persistenţi – clasa de substanţe chimice clororganice, cu proprietăţi toxice, de bioacumulare şi rezistente la degradare, periculoase pentru mediu şi sănătatea populaţiei, reglementate de privind poluanţii organici persistenţi, 22 mai, 2001;

poluare - introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activitati desfasurate de om, de substanţe, de vibraţii, de caldură şi/sau de zgomot în aer, în apă ori în sol, care pot aduce prejudicii sanatăţii umane sau calităţii mediului, care pot dauna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;

prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre;

produs (substanţă) interzisă - este produs (substanţă) în cadrul unei sau mai multor categorii sau subcategorii, toate utilizările căruia au fost interzise prinr-un act legislativ sau act de reglementare finală pentru a proteja sănătatea umană sau mediul.

protecţia mediului - regim special pentru desfăşurarea activităţilor considerate dăunătoare pentru mediu, stabilirea unor obligaţiuni şi proceduri de autorizare, prevenire şi combatere a poluării, utilizării raţionale a resurselor naturale, reabilitarea arrilor degradate şi aplicarea unei planificări şi gestiuni ecologice globale, cuprinzând reglementări, proceduri şi cooperare intersectorială la nivel naţional şi internaţional.

public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora;

public interesat - publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu; în scopul acestei definiţii asociaţiile obşteşti care promoveaza protecţia mediului şi sunt înregistrate în conformitate cu procedura naţională sunt considerate ca avînd un interes.

raport de amplasament - documentaţie elaborată în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii;

resurse naturale - obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, care contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.;

13


sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;

substanţă - element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul legii speciale, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic;

substanţa periculoasă - orice substanţă / produs care poate avea efecte negative asupra mediului şi/sau sănătăţii populaţiei şi care este determinată ca periculoasă de lege din domeniul chimicalelor;

valori-limită de emisie - masa, exprimată prin anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei anumite emisii, care nu poate fi depăşită pe parcursul unuia sau al mai multor intervale de timp;

zona de catastrofă ecologică - teritoriu anumit, localitate, regiune unde s-au produs schimbări negative ireversibile ale mediului înconjurător, s-a înrăutăţit grav starea sănătăţii populaţiei, a degradat considerabil biodiversitatea, a fost pierdut fondul genetic, s-a dereglat echilibrul ecologic.

Articolul 3. Principiile protecţiei mediului (1) Principiile protecţiei mediului ce stau la baza prezentei legi sunt: a) principiul responsabilităţii („poluatorul plăteşte”) care presupune suportarea

de către poluator, sau beneficiarul resurselor naturale a cheltuielilor legate de măsurile de combatere a poluării sau de utilizarea raţională şi protecţie a resurselor naturale stabilite de autorităţile publice; principiul asigură internalizarea costurilor de mediu la nivelul agenţilor economici;

b) principiul acţiunii preventive – se bazează pe regula „este mai bine să previi de cît să combaţi,; aplicarea principiului presupune că orice decizie de producţie sau ce ţine de noi proiecte de investiţii să se raporteze la impactul de mediu anticipat;

c) principiul precauţiei – presupune că în absenţa unei certitudini cu privire la relaţia cauză-efect între o acţiune şi impactul asupra mediului, dacă o evaluare ştiinţifică oferă suficiente argumente privind un posibil impact negativ asupra mediului sau sănătate, trebuie luate măsuri de siguranţă în scopul prevenirii poluării; în aplicare acestui principiu şi a celui anterior un rol esenţial revine asumării responsabilităţii sociale de către agenţii economici;

d) principiul corecţiei – constă în obligaţia poluatorilor de a lua măsurile necesare pentru înlăturarea efectelor poluării şi/sau degradării mediului;

e) principiul proximităţii – are drept scop încurajarea comunităţilor locale în asumarea responsabilităţilor privind managementul deşeurilor şi poluarea produsă în cadrul unei localităţi concrete; principul promovează responsabilitatea primară a autorităţilor publice locale în luarea deciziilor pentru soluţionarea problemelor menţionate;

f) principiul integrării – presupune că obiectivele politicii de mediu să fie luate în consideraţie în elaborarea şi aplicarea tuturor politicilor ce au impact asupra mediului;

g) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural.

(2) Complementar principiilor specifice politicii de mediu, sunt aplicate o serie de principii generale cu rol important în elaborarea politicilor, precum:

a) principiul eficienţei, conform căruia adoptarea unei legi trebuie subordonată raportului cost –beneficiu, cu luarea în consideraţie a costului de oportunitate;

14


b) principiul transparenţei – presupune dezvoltarea unui sistem eficace de analiză, implicare în luarea deciziilor şi informare de mediu asupra consecinţelor acţiunii diverşilor actori economici şi asupra politicilor adoptate;

c) principiul subsidiarităţii – prevede descentralizarea competenţelor şi responsabilităţilor de mediu, „centrul” nu intervine decît într-o manieră subsidiară, atunci cînd auorităţile publice locale nu pot realiza în măsură suficientă unele acţiuni sau intervenţia „centrului” doar în măsura în care acţiunea la nivel naţional este mai eficientă;

d) principiul „preţul reflectă cheltuielile” – preţurile bunurilor sau serviciilor trebuie să includă toate cheltuielile, inclusiv cele legate de impactul negativ asupra mediului şi al minimalizării lui.

. Articolul 4. Implementarea principiilor protecţiei mediului (1) Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sint: a) supravegherea, prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea

celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului;

b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;

c) corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu planificarea de mediu;

d) efectuarea evaluării strategice de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului;

e) evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;

f) introducerea şi utilizarea pîrghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau ;

g) rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;

h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu;

i) stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare; j) crearea şi asigurarea funcţionării eficiente a sistemului naţional de

monitorizare integrată a calităţii mediului; k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea

etichetei ecologice; l) conservarea şi ameliorarea calităţii mediului; m) stabilirea responsabilităţii pentru poluarea anterioară şi reabilitarea zonelor

poluate şi degradate; n) încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu; o) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei

mediului; p) educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în

procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul; q) dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării

favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice naţionale;

r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic;

s) înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează sănătatea oamenilor.

15


Articolul 5. Garantarea drepturilor de mediu (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu neprimejdios

din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate. (2) În scopul statul recunoaşte şi garantează următoparele drepturi:

a) dreptul de acces la informaţia de mediu, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare;

b) dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului; c) dreptul de a fi consultat şi dreptul la opinie în procesul de luare a deciziilor

privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor;

d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;

e) dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale în condiţiile prevăzute de legea specială;

f) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit. Articolul 6. Coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei mediului (1) Administrarea de stat în domeniul protecţiei mediului şi utilizării durabile

a resurselor naturale este efectuată de către Preşedintele Republicii Moldova, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova.

(2) Coordonarea, reglementarea şi implementarea politicii în domeniul protecţiei mediului revin organului central de mediu al administratiei publice şi structurilor din subordine şi cele teritoriale.

Articolul 7. Implicarea administraţiei publice centrale şi locale (1) Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor

administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru realizarea obligaţiilor prevazute in legislaţia de mediu şi in programele de protecţie a mediului şi colaborează cu organul central de mediu al administraţie publice şi cele teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora.

Capitolul II

REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI

Secţiunea 1. Evaluarea de mediu

Articolul 8. Evaluarea de mediu (1) Evaluarea de mediu desemnează întregul proces de identificare a

consecinţelor ecologice posibile la luarea deciziilor de acceptare sau de neacceptare a activităţilor preconizate, a programelor şi proiectelor, şi a procedurii de consultare a publicului, inclusiv la etapa de funcţionare a obiectelor.

(2) Scopul evaluării de mediu este minimalizarea impactului negativ al activităţii umane asupra mediului.

(3) Evaluarea de mediu este de trei forme:

16


- Evaluarea strategică de mediu este aplicată la etapa iniaţială ale planificării activităţilor concrete prin evaluarea documentelor strategice de anteproiect – strategii (politici), programe, planuri.

- Evaluarea impactului asupra mediului – este aplicată la etapa evaluării proiectelor concrete ale activităţii preconizate;

- Auditul de mediu – se impune persoanelor fizice şi juridice cu impact /impact semnificativ asupra mediului ce sunt în funcţiune şi stă la baza eliberării /prelungirii autorizaţiei / autorizaţiei integrate de mediu.

Articolul 9. Stabilirea competenţelor (1) În cadrul evaluării de mediu se evaluează sistematic schimbările

biofizice ale mediului, ale celor social-economice (inclusiv impactul asupra sănătăţii), care se evaluaează în limitele în care acestea au tangenţe cu impactul asupra mediului natural.

(2) În acest context organul central de mediu al administraţiei publice elaborează lista proiectelor obiectelor şi a activităţilor economice concrete ţinînd cont de următoarele criterii:

a) Apartenenţa ramurală în funcţie de domeniul economiei naţionale; b) Modalitatea interconexiune dintre ecosistemele naturale şi cele

tehnico-inginereşti; c) Gravitatea pericolului pe care în prezintă pentru sănătatea publică şi

pentru mediu. (3) Organul central de mediu al administraţiei publice conduce procedurile de

reglementare şi emite, după caz, acte de reglementare, în condiţiile legii. (4) Lista proiectelor obiectelor şi a activităţilor economice concrete şi

procedura este adoptată prin lege specială în domeniul evaluării de mediu. (5) Competenţa emiterii actelor de reglementare se stabileşte prin actele

legislative care promovează fiecare procedură de reglementare.

Secţiunea 2. Evaluarea strategică de mediu

Articolul 10. Obiectivul reglementării (1) Reglementările în domeniul evaluării strategice de mediu au

următoarele obiective: a) asigurarea că în procesul de elaborare a strategiilor, planurilor şi

programelor se ţine cont în întregime de considerentele de mediu, înspecial cele legate de sănătatea publică;

b) contribuţia la luarea in considerare a preocupărilor legate de mediu, inclusiv de sănătate publică, în elaborarea politicilor şi legislaţiei;

c) stabilirea de proceduri clare, transparente şi eficace pentru evaluarea strategică de mediu;

d) asigurarea participarii publicului la evaluarea strategică de mediu; şi e) integrarea prin aceste mijloace a preocupărilor legate de mediu, inclusiv a

celor legate de sănătate, în masuri şi instrumente create pentru promovarea dezvoltării durabile.

Articolul 11. Scopul şi obiectivele evaluări strategice de mediu (1) Scopul efectuării evaluării strategice de mediu constă în diminuarea

impactului negativ asupra mediului a măsurilor propuse în planurile şi programele,

17


creşterea eficacităţii deciziilor luate, promovarea dezvoltării durabile şi asigurarea securităţii ecologice.

(2) Obiectivele evaluării strategice de mediu constau în: a) Identificarea efectelor asupra mediului ale activităţilor preconizate; b) Examinarea alternativelor, inclusiv a celei mai bune opţiuni de mediu; c) Elaborarea măsurilor de minimalizare necesare; şi, d) facilitarea efectuarii evaluarii impactelor de mediu al activităţilor

concrete ale activităţilor umane. (3) Obţinerea avizului de mediu pentru strategii, planurile şi programele care

pot avea efecte semnificative asupra mediului sunt obligatorii. (4) Procedura de evaluare strategică de mediu, structura studiului de mediu şi

condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru strategii, planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin lege specială.

(5) Aprobarea strategiilor, planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.

Articolul 12. Domeniul de aplicare (1) Evaluarea strategică de mediu se efectuează pentru strategiile, planurile şi

programele la care se face referire în aliniatele 2 şi 3 din prezentul articol susceptibile de a avea efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra sănătăţii publice.

(2) Evaluarea strategică de mediu se efectuează pentru strategiile, planurile şi programele elaborate în domeniile: agricol, silvicultura, piscicol, energetic, industrial, transport, dezvoltarea regională, gestionarea deşeurilor, gospodărirea apelor, telecomunicaţiilor, turism, urbanism şi amenajarea teritoriului inclusiv în sectorul rural sau utilizării terenurilor, şi care determină pe viitor baza pentru eliberarea permiselor în scopul realizării proiectelor ce necesită evaluarea influenţei asupra mediului înconjurător în conformitate cu legislaţia naţională.

(3) Evaluarea strategică de mediu se efectuează pentru strategiile, planurile şi programele elaborate în alte domenii prevăzute de aliniatul 2 sau dacă se fac schimbări la planurile şi programele deja adoptate sau care se vor implementa la scară mică dacă este solicită o astfel de evaluare. Domeniului aplicării evaluării strategice de mediu nu se referă la:

a) strategiile, planurile, programele, scopul cărora constă în deservirea necesităţilor, legate de securitatea naţională sau situaţii excepţionale în sfera civilă;

b) strategiile, planurile şi programele financiare şi bugetare. (4) În cazul în care organul central de mediu al administraţie publice va considera că realizarea planului, programului poate fi legat de consecinţe esenţiale de mediu la nivel transfrontaliere, inclusiv legate de sănătatea populaţiei, evaluarea strategică de mediu se efectuează cu luarea în considerare şi a opiniei statelor vecine.

Articolul 13. Etapele evaluării strategice de mediu (1) Evaluarea strategică de mediu este partea componentă a procesului de

planificare şi se aplică până la aprobarea startegiei, planului sau programului (2) Realizarea evaluării strategice de mediu se efectuează în următoarele

etape: a) efectuarea evaluării preventive; b) determinarea obiectivelor şi domeniul ce cuprinde evaluarea

strategică de mediu; c) pregătirea Studiului de mediu;

18


d) coordonarea cu autorităţile competente pentru protecţia mediului şi sănătăţii publice;

e) consultarea publicului; f) luarea deciziilor; g) monitoring-ul.

(3) Decizia privind aprobarea strategiei, planului sau programului se efectuează cu luarea în considerare a concluziilor, cuprinse în studiul de mediu, măsurilor privind preîntâmpinarea, reducerea sau ameliorarea consecinţelor nefavorabile şi observaţiilor, primite din partea autorităţilor competente pentru protecţia mediului, sănătăţii publice şi societăţii civile.

(4) La momentul luării deciziei este necesar de a argumenta cauzele care au contribuit la alegerea unea din versiunile alternative a strategiei, planului sau programe şi, paralel se aprobă programul de minimalizare şi monitorizare asupra posibililor influenţe esenţiale în procesul realizării strategiei, planului sau programului.

Articolul 14. Aprobarea strategiei, planului sau programului supus

evaluării strategice de mediu (1)Autoritatea publica care aproba/adopta o strategie, un plan sau program ce a

fost supus evaluării strategice de mediu are obligaţia de a informa autorităţile consultate pe durata procedurii, publicul şi statele potenţial afectate, după caz, şi de a pune la dispoziţie acestora următoarele:

a) strategia, planul sau programul adoptat; b) o declaraţie privind modul în care consideraţiile privind mediul au fost

integrate în strategie, plan sau în program, modul în care s-au respectat prevederile stabilite în pregătirea studiul de mediu, modul în care opiniile exprimate de public şi de alte autorităţi şi, dacă este cazul, rezultatele consultărilor transfrontiere au fost luate în considerare în aprobarea/adoptarea strategiei, planului sau programului, motivele pentru alegerea alternativei de strategie, plan sau program avizate, în comparaţie cu alte alternative prezentate;

c) măsurile decise privind minimalizarea şi monitorizarea efectelor asupra mediului.

Articolul 15 . Responsabilitatea pentru efectuarea evaluării strategice de

mediu (1) Responsabilitatea pentru efectuarea evaluării strategice de mediu se pune

pe seama iniţiatorului unei strategii, plan sau program. (2) Evaluarea strategică de mediu poate fi efectuată de iniţiatorul unei

strategii, plan, program sau de către unul sau un grup de experţi naţionali sau internaţionali.

(3) Finanţarea evaluării strategice de mediu se efectuează din contul surselor iniţiatorului strategiei, planului, programului sau altor surse atrase de iniţiator.

Articolul 16. Obligaţiile organului central de mediu al administraţie publice

în efectuarea evaluării strategice de mediu (1) Obligaţiile de bază ale organului central de mediu al administraţie

publice centrale în efectuarea evaluării strategice de mediu sunt următoarele: a) identificarea planurilor, programelor, supuse evaluării strategice de

mediu;

19


b) sistematizarea şi difuzarea informaţiei necesare privind evaluarea strategică de mediu;

c) analiza rapoartelor de evaluare strategică de mediu şi eliberarea avizului de mediu pentru aprobarea proiectului, programului;

d) cooperarea cu statele vecine în cazul în cazul în care planul sau programul va avea influenţa esenţială asupra mediului în contextul transfrontalier.

(2) Întru realizarea scopurilor, menţionate în aliniatul (1), în organul central de mediu al administraţie publice este creată o structură cu responsabilităţi directe în domeniul dat.

Articolul 17. Avizul Evaluării Stategice de mediu (1) Organul central de mediu al administraţiei publice ia decizia de emitere

a avizului de mediu în termen de 15 zile calendaristice de la data dezbaterii publice. (2) Organul central de mediu al administraţiei publice aduce la cunoştinţă

titularului, în scris, decizia de emitere a avizului de mediu, care se face publică prin afişare pe pagina oficială web, în termen de 3 zile calendaristice de la luarea ei.

(3) În cazul în care studiul de mediu sau comentariile publicului evidenţiază un potenţial impact negativ semnificativ, organul central de mediu al administraţiei publice dispune motivat, în scris, refacerea proiectului de plan sau de program, în vederea prevenirii, reducerii şi compensării efectelor negative semnificative asupra mediului.

(4) Nerespectarea procedurii de eliberare, informarea titularului despre emiterea avizului de mediu, precum şi dispunerea nemotivată a acestuia poate fi contestată în procedură contencioasă conform legii.

Secţiunea 3. Evaluarea impactului asupra mediului al anumitor

proiecte publice sau private Articolul 18. Obiectul reglementării Proiectele publice sau private care pot avea un impact semnificativ asupra

mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse evaluării impactului asupra mediului (EIM). Lista activităţilor sau obiectelor care pot fi obiectul proiectelor publice sau private supuse EIM este elaborată de către autoritatea centrală de mediu al administraţiei publice şi adoptată prin lege specială în domeniu.

Articolul 19. Obiectivul şi sarcinile evaluării impactului asupra mediului (1) Obiectivul general al efectuării evaluării empactului asupra mediului

constă în asigurarea persoanelor responsabile în luarea deciziilor şi publicului larg cu informaţie despre: consecinţele pentru mediu în urma realizării unor obiecte şi activităţi, măsurilor pentru preîntâmpinarea sau diminuarea influenţei negative asupra mediului şi sănătăţii publice, monitorizarea impactelor de mediu şi a masurilor de minimalizare a lor.

(2) Sarcinile de bază ale EIM sunt: a) determinarea şi pronosticarea caracterului şi volumul influenţei activităţii planificate asupra mediului a variantelor alternativeale activităţilor preconizate; b) elaborarea acţiunilor pentru posibila prevenire maximală, diminuare sau compensarea influenţelor negative asupra mediului;

20


c) consultarea şi evidenţa opiniei autorităţilor implicate şi a publicului referitor la activitatea planificată; d) formularea masutrilor de monitorizare a impactelor de mediu cît şi a eficienţei măsurilor de minimalizare adoptate; e) în cazul influenţei transfrontaliere asupra activităţii planificate – consultarea şi evidenţa opiniei părţilor afectate din ţările vecine.

Articolul 20. Domeniul de aplicare a EIM (1) Domeniul aplicării EIM faţă de activităţile cu impact semnificativ

asupra mediului se determină la etapa de selectarea proiectelor dupa semnificatia impactului asupra mediului şi în baza listei genurilor de activitate, elaborate de organul central de mediu şi integrate în actele legislative speciale.

(2) Obiectele planificate şi genurile de activitate, care au un impact semnificativ asupra mediului sunt supuse EIM în procedură completă cu elaborarea Documentaţiei EIM.

(3) Obiectele planificate şi genurile de activitate care au un impact transfrontalier sunt supuse procedurii de EIM cu implicara părţilor interesate din statele afectate.

(4) Obiectele planificate şi genurile de activitate care nu au un impact semnificativ asupre mediului vor fi supuse procedurii de expertiză de mediu în urma deciziei luate de organul central de mediu în baza creteriilor adoptate prin Hotărîre de guvern

(5) Procedura de efectuare a EIM şi conţinutul Documentaţiei EIM sunt regelementate prin lege specială.

Articolul 21. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului (1) Selectarea: organul central de mediu al administraţie publice decide tipul şi

caracterul EIM care vor fi aplicate în cazul obiectelor preconizate. Decizia se ia în baza cererii depuse de beneficiar în baza descrierii activităţilor preconizate şi/sau a unei evaluări de mediu iniţiale. Rezultatele acestei etape trebui să fie puse la dispoziţia publicului.

(2) Stabilirea scopului docuentaţiei IEM: este procedura prin care se determină conţinutul şi volumul informaţiei privind EIM, care urmează să fie furnizate autorităţii competente pentru a efectua proiectele cu impacte semnificative de mediu şi care necesită studiul deplin al EIM. Scopul etapei date este formularea sarcinilor de bază şi stabilirea metodelor şi procedeelor efectuarii studiului de mediu şi a efectelor semnificative ale impactului asupra mediului asupra cărora se va concentra atenţia studiului dat.

(3) Evaluarea şi pronosticarea impactelor de mediu al activităţilor preconizate- etapa dată necesită următoarele acţiuni: analiza iniţială a stării mediului, determinarea dinamicii stării mediului (fără proiect) şi pronosticarea impactelor asupra mediului.

(4) Formularea acţinilor de evitare sau minimalizare a impactelor – în baza informaţiei acumulate şi analizate în etapele anterioare sunt identificate şi formulate măsurile de minimalizare a impactelor preconizate, sunt selectate alternativele optime pentru implementarea activităţii preconizate, sunt analizate beneficiile sociale şi de mediu, sunt propuse măsuri de evitare completă sau diminuarea impactelor negative şi asigură menţinerea impactelor acceptabile;

(5) Formularea planului de monitorizare.

21


(6) Consultări şi comentarii: în acest stadiu se efectuează consultările cu părţile potenţial afectate de activităţile preconizate, precum şi cu autorităţile competente pentru protecţia mediului şi cu publicul.

(7) Luarea deciziilor: în acest stadiu organul central de mediu al administraţiei publice evaluează Documentaţia EIM de a pune în aplicare activităţile planificate, luând în considerare comentarii de la părţile afectate autorităţile guvernamentale relevante şi de la public.

(8) În cazul în care o activitate propusă poate avea un impact semnificativ asupra mediului în context transfrontalier, se informează părţile afectate din statele vecine potential afectate cu privire la activitatea propusă, au loc consultările se solicită opinia pe marginea Documentaţiei EIM şi în continuare, părţile sunt informate cu privire la decizia finală.

Articolul 22. Acordul de mediu (1) Evaluarea impactului asupra mediului se finalizează prin emiterea

acordului de mediu de către organul central de mediu al administraţie publice. La emiterea acordului de mediu se ţine cont de autorizaţiile emise de alte autorităţi competente, potrivit legii.

(2) Obţinerea acordului de mediu sînt obligatorii pentru toate proiectele publice sau private sau pentru proiecte de modificare ori extindere a activităţilor existente, care pot avea impact sau impact semnificativ asupra mediului, după emiterea deciziei organului central de mediu.

(3) Lista activităţilor care sunt supuse evaluării impactului asupra mediului este elaborată de organul central de mediu al administraţiei publice şi este reglementată prin act legislativ special.

Secţiunea 4.

Expertiza de mediu Articolul 23. Scopul şi obiectivele expertizei de mediu (1) Expertiza de mediu este o activitate de protecţie a mediului efectuată în

scopul prevenirii sau minimalizării unui eventual impact direct, indirect sau cumulativ al noilor proiecte de activităţi şi obiecte economice asupra mediului, componentelor lui, ecosistemelor, sănătăţii publice.

(2) Expertizei de mediu sunt supuse acele noi proiecte de activităţi şi obiecte economice care conform deciziei organului central de mediu al administraţiei publice nu sunt supuse EIM.

(3) Printre obiectivele de bază ale expertizei de mediu sunt: a) Evaluarea calităţii, a relevanţei a documentaţiei de proiect a

conformităţii lui cu standardele şi normativele de mediu în vigoare. b) Luarea în considerare a documentaţiei prezentate, a sugestiilor şi

comentariilor publicului. c) Stabilirea faptului dacă informaţia prezentată este suficientă pentru a

lua decizia finală privind acceptabilitatea/neacceptabilitatea activităţii preconizate d) Identificarea, dacă este necesar, a deficienţelor studiului şi a

documentaţiei de proiect. Articolul 24. Obligaţiile părţilor (1) Beneficiarii prezintă la expertiză documentaţia de proiect şi studiile de

imapct de mediu conform legii însoţite de acordul autorităţilor publice centrale sau

22


locale, a organizaţiilor interesate, privind amplasarea şi asigurarea tehnică a obiectivului precum şi documentele însoţitoare prevăzută de actele normative ce reglementează domeniul dat de activitate.

(2) Expertiza se efectuează de către experţii de mediu din direcţiile şi secţiile abilitate ale organului central de mediu al administraţiei publice şi din organele din subordinea acestuia, care au studii superioare şi experienţă de muncă în specialitate de cel puţin 5 ani.

(3) Experţii de mediu poartă răspundere, conform legii, pentru corectitudinea examinării documentaţiei prezentate spre expertizare, pentru calitatea avizului general, pentru respectarea termenelor de avizare şi a cerinţelor legislaţiei privind protecţia mediului la examinarea documentaţiei.

Articolul 25. Expertiza de mediu obştească

(1) În scopul asigurării dreptului la luarea deciziilor de mediu a publicului larg asociaţiile obşteşti din domeniul mediului oficial au dreptul la efectuarea expertizei de mediu obşteşti.

(2) Expertiza de mediu obştească poate fi efectuată pînă sau în aceaşi perioadă ca şi expertiza de mediu de stat, avizul eliberat avănd un statut de recomandare.

(3) Modul de efectuare a expertizei de mediu obşteşti este reglementat prin lege specială cu referire la expertiza de mediu.

Secţiunea 6.

Auditul de mediu Articolul 26. Obiectul reglementării (1) Subiectul supus auditului de mediu poate fi persoană fizică sau juridică

ce au activitate funcţională cu impact/impact semnificativ asupra mediului, care a încheiat cu auditorul de mediu (evaluatorul de mediu) sau instituţia de audit de mediu un contract pentru desfăşurarea auditului de mediu în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Audit de mediu se desfăşoară prin analiza dărilor de seamă, se efectuează analiza de laborator, studii pe teren a subiectului supus auditului de mediu privind impactul activităţii pe care o desfăşoară asupra mediului.

(3) Obiectivele auditului de mediu constau în: a) verificarea exactităţii datelor impactul asupra mediului; b) evaluarea conformităţii procesului tehnologic cu cerinţele privind

protecţia mediului; c) evaluarea conformităţii monitoringului de mediu cu cerinţele

controlului de mediu; d) evaluarea performanţelor muncitorilor în domeniul protecţieie

mediului: e) în cadrul auditului de mediu se verifică următoarele aspecte în

activitatea întreprinderii, dar nu se limitează la : f) emisiile în aer şi apă; g) evitarea, reciclarea, refolosirea, transportarea şi eliminarea deşeurilor,

în special a celor periculoase; h) exploatarea şi contaminarea terenurilor; i) utilizarea resurselor naturale şi a materiei prime;

23


j) riscul de accidente ecologice, care apar sau pot să apară ca urmare a incidentelor, accidentelor sau situaţiilor de urgenţă potenţiale.

Articolul 27. Tipurile de audit de mediu şi scopul efectuării acestuia (1) Tipurile auditului de mediu sînt auditul mediu obligatoriu şi auditul de

mediu benevol. (2) Efectuarea auditului de mediu obligatoriu se efectuaza în urmatoarele

cazuri: a) sunt cauzate prejudicii mediului sau sanatatii populatiei în rezultatul

activităţii întreprinderii/institutiei, documentate oficial; b) se efectuaza reorganizarea intreprinderii - beneficiarului de resurse

naturale, care efectiuază activităţi periculoase pentru mediu şi sănătate; c) declararea întreprinderii cu impact semnificativ asupra mediului în proces

de faliment. d) solictarea de prelungire a autorizaţiei integrate de mediu. (3) Auditul de mediu benevol se efectuează la iniţiativa proprietarilor de

întreprinderi cu indicarea sarcinilor concrete, a termenilor şi volumul auditului de mediu, stipulate în contractul privind efectuarea auditului mediu.

(4) Beneficiari ai auditului de mediu poate fi persoanele fizice şi/sau juridice interesate, agenţiile de asigurare, banca, investitorii sau organul central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 28. Organizarea auditului de mediu (1) Auditul de mediu se efectuează conform schemei privind efectuarea

auditului ecologic în conformitate cu al. 2 din prezentul articol, coordonat cu beneficiarul şi subiectul supus auditului de mediu.

(2) Etapele efectuării auditului de mediu constituie: a) examinarea prealabilă a documentaţiei întreprinderii supusă auditului

de mediu, b) elaborarea planului privind efectuarea auditului de mediu; c) colectarea informaţiei şi controlul documentelor necesare; d) inspectarea întreprinderii supuse auditului de mediu; e) determinarea riscurilor ecologice; f) elaborarea propunerilor privind eficientizarea nivelului securităţii

ecologice; g) elaborarea raportului privind auditul de mediu care include planul de

actiuni de conformitate ecologica; Articolul 29. Decizia de efectuarea auditului de mediu obligatoriu Decizia privind efectuarea auditului de mediu obligatoriu este luată de către

organul central de mediu al administraţiei publice în decurs de o lună din momentul stabilirii circumstanţelor stipulate în al. 2 din articolul 27 al prezentei Legi şi este emisă sub formă de încheiere a organului central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 30. Caracteristicile efectuării auditului de mediu obligatoriu Auditul de mediu obligatoriu este efectuat în termen ce nu depăşeşte 3 luni din

momentul remiterii subiectului supus auditului de mediu a încheierii despre efectuarea auditului de mediu obligatoriu.

Articolul 31. Cerinţe pentru raportul privind auditul de mediu

24


(1) Auditorii întocmesc un raport de audit în scris. (2) Raportul privind auditul de mediu obligatoriu trebuie să conţină cel puţin

următoarele: a) informaţia care confirmă legitimitatea privind efectuarea auditului de mediu

obligatoriu; b) o informaţie generală privind subiectul supus auditului de mediu; c) planul privind efectuarea audiitului de mediu; d) rezultatul inspectării întreprinderii supuse auditului de mediu; e) evaluarea riscurilor de mediu; f) propuneri privind eficientizarea securităţii ecologice la întreprinderea

inspectată; (3) Raportul privind auditul de mediu benevol se determină în cadrul

contractului privind auditul de mediu şi este confidenţial. Dreptul de dezvăluire a informaţiei din raportul de mediu o are doar subiectul supus auditului de mediu.

Articolul 32. Ordinea de examinare a raportului privind auditul de mediu

obligatoriu (1) Raportul privind auditul de mediu obigatoriu este trimis în acelaşi timp

conducătorului întreprinderii supuse auditului de mediu cît şi organului central de mediu al administraţiei publice.

(2) Rezultatele raportului privind auditul de mediu sînt utilizate de conducerea întreprinderii audiate pentru elaborarea unui plan de măsuri de corecţie privind respectarea legislaţiei de mediu, diminuarea impactului negativ asupa mediului şi prevenirea unui posibil prejudiciul asupra mediului.

(3) Administraţia persoanei juridice supuse auditului de mediu este obligată timp de 3 luni să remedieze încălcările indicate în Raportul de audit de mediu şi să informeze organul central de mediu al administraţiei publice despre acţiunile sale.

Articolul 33. Auditorul de mediu (1) Auditor de mediu poate fi orice persoană fizică, ce are studii superioare în

domeniul auditului şi experienţă de lucru în domeniul protecţiei mediului. (2) Auditorul de mediu trebuie să fie independent, în special faţă de subiectul

supus auditului ecologic, imparţial şi obiectiv în desfăşurarea activităţilor sale. (3) Auditorul de mediu poate presta servicii individual sau în cadrul unei

organizaţii de audit. (4) Organizaţia de audit de mediu este persoană juridică, cu orice forma de

organizare juridica, creata de o persoana fizica (de un grup de persoane fizice) sau de o persoana juridica, inclusiv străină, sau împreună cu ea, care dispune de certificat de calificare, eliberată în conformitate cu legea.

(5) Organizaţiile de audit de mediu străine pot desfăşura activităţi de audit în Republica Moldova doar prin crearea unor structuri asemănătoare în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova - rezidenţi ai Republicii Moldova.

(6) Numărul persoanelor în cadrul unei organizaţii de audit de mediu trebuie să fie mai mare de 3 persoane.

Articolul 34.Certificarea auditorilor (1) Pentru practicarea activităţii de auditor de mediu persoana trebuie să

îndeplinească cerinţele prevăzute de prezenta lege şi reglementările speciale adoptate în conformitate cu prezenta lege.

25


(2) Persoana poate începe activitatea de audit de mediu, după eliberarea de către organului central de mediu al administraţiei publice certificatului de calificare.

(3) Certificatul de calificare este eliberat după susţinerea examenului de calificare. Examenul de calificare este susţint în baza programului elaborat de Comisia de certificare. Activitatea comisiei este reglementată prin ordinul organului central de mediu al administraţiei publice.

(4) Certificatul de calificare este înregistrat în Registru ţinut de organul central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 35 Organizarea examenului de certificare

(1) Examinarea conform art.34, în baza programului elaborat de către organul central de mediu al administraţiei publice, are drept scop verificarea cunoştinţelor în domeniile care reglementează prezenta lege şi alte reglementări speciale elaborate conform acestei legi, reglementări speciale privind componentele de mediu şi obligaţiile de protecţie a mediului, precum şi cunoaşterea prevederilor regelementărilor tehnice din domeniul protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale şi a actelor internaţionale din domeniul mediului. Procedura de examinare este stabilită prin Hotărîre de Guvern. (2) Membrii Comisiei de certificare pot fi numite persoanele din cadrul angajaţilor

profesionali ai organului central de mediu al administraţiei publice, din cadrul academic şi universitar, reprezentanţi ai societăţii civile, persoane notorii. (3) Examenul de calificare se organizează de organul central de mediu al administraţiei publice, iar examinarea se efectuează de Comisia de certificare. În calitate de observatori pot participa reprezentanţi ai societăţii civile şi ai cadrului de afaceri. (4) Persoanele care nu au susţinut examenul de calificare pot fi admişi să repete examenul prima dată - peste 6 luni şi a doua oară - peste un an după încercarea anterioară, cu respectarea termenului limită de pînă la 3 ani, care începe să curgă din ziua în care candidatul a susţinut examenul. (5) Decizia asupra rezultatului examenului de calificare poate fi contestată în Consiliu de administrare în termen de 30 de zile de la data primirii rezultatului. (6) Atribuţiile Consiliului de administrare şi a Comisia de certificare sunt elaborate şi adoptate prin ordinul intern al organului central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 36. Eliberarea certificatului de calificare pentru activităţile de

evaluare de mediu (1) Persoana care a susţinut examenul de calificare primeşte certificat de

calificare.Termenul de valabilitate al certificatului este nelimitat. (2) Certificatul de calificare va cuprinde: a) stema de stat; b) serie şi număr; c) numele şi prenumele titularului; d) denumirea organului emitent; e) numărul şi data deciziei Comisiei de certificare; f) domeniul de calificare; g) semnătura preşedintelui şi a secretarului Comisiei de certificare; h) numărul şi data înregistrării lui; fotografia titularului; i) ştampila organului central de mediu al administraţiei publice. (3) Formularul certificatului de calificare este un document de strictă evidenţă.

26


Articolul 37. Retragerea, suspendarea şi încetarea certificatului de calificare

(1) Certificatul de calificare se retrage de către Consiliu de administrare în cazul în care:

a) certificatul a fost primit la prezentarea unor documente false ori a fost depistată neautenticitatea datelor din documentele prezentate;

b) în privinţa titularului certificatului a fost pronunţată o sentinţă definitivă şi irevocabilă de condamnare pentru infracţiune legată de activitatea profesională.

(2) Decizia de retragere a certificatului de calificare se aduce la cunoştinţa titularului de către Consiliu de administrare în termen de 5 zile de la data emiterii. Decizia este executorie după expirarea a 10 zile de la data comunicării.

(3) Persoana căreia certificatul de calificare i s-a retras: a) în temeiul alin.(1) lit.a), este în drept să susţină examenul de calificare peste

5 ani de la data emiterii deciziei de retragere a certificatului; b) în temeiul alin.(1) lit.b) este în drept să susţină examenul de calificare peste

6 luni după înlăturarea încălcărilor comise sau după executarea sentinţei. (4) Activitatea certificată se suspendă automat în cazul în care acesta deţine o

funcţie publică incompatibilă conform legii. Titularul certificatului de calificare va înştiinţa, în termen de 30 de zile, Consiliu de administrare despre apariţia situaţiei de incompatibilitate. Nerespectarea prevederilor date duce la nulitatea actelor emise în baza certificatului de calificare.

5) Activitatea certificată încetează în caz: a) de radiere a sa, la cerere, din Registrul de stat al deţinătorilor de certificate

de calificare; b) de retragere a certificatului în temeiurile prevăzute la alin.(1); c) de deces al titularului certificatul de calificare. Articolul 38. Reluarea activităţilor de evaluare de mediu (1) Dacă dispar condiţiile care au condus la suspendarea activităţii certificate

conform art. 37 al.4, beneficiarul poate relua activitatea cu condiţia ridicării nivelul de calificare (nu mai puţin de 40 de ore academice) în organizaţiile, instituţiile cu instruire profesională continuă.

(2) În cazul încetării activităţii: a) conform 37 al.5 lit. a), persoana fizică poate relua activitatea cu condiţia

susţinerii repetate a examenului de calificare; b) conform art. 37 al.5 lit. b), persoana fizică poate relua activitatea cu

condiţia respectării prevederilor art. art.34, 35 .

Secţiunea 7.

Autorizarea de mediu şi autorizarea integrata de mediu

Articolul 39. Obiectul reglementării În scopul realizării prevenirii şi controlului integrat al poluării sunt

regelementate activităţile ce sunt realizate în baza autorizaţiei / autorizaţiei integrate de mediu, măsurile destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii emisiilor în aer, apă sau sol care provin din activităţile menţionate anterior, inclusiv măsurile referitoare la deşeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său.

27


Articolul 40. Tipurile de autorizaţii (1) Activităţile cu impact asupra mediului pentru care s-a eliberat un acord

de mediu se pot desfăşura numai în baza unei autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu emise de organului central de mediu al administraţiei publice.

(2) În Republica Moldova se emit următoarele tipuri de autorizaţi de mediu:

a) Autorizaţii integrate de mediu – pentru activităţile care au un impact semnificativ asupra mediului;

b) Autorizaţie de mediu – pentru actvităţile care au un impact asupra mediului.

(3) Procedura de autorizare integrata de mediu se aplica activităţilor ce au un impact semnificativ asupra mediului şi se află sub incidenţa prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării prevăzute de legea specială. Celelalte activităţi cu impact asupra mediului sînt supuse procedurii de autorizare de mediu.

Articolul 41. Autorizarea integrată de mediu (1) Activitatea cu impact semnificativ asupra mediului se poate desfăşura

numai în baza unei autorizaţii integrate de mediu emise de organul central de mediu al administraţiei publice în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a mediului cu respectarea reglementărilor privind calitatea componentelor de mediu.

(2) Lista activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului este elaborată şi coordonată cu organele centrale în domeniul agriculturii, industriei, sănătăţii, transportului ale adminitraţiei publice şi se stabileşte prin lege.

(3) Funcţionarea fără autorizaţie integrată de mediu este interzisă. (4) Autorizaţia integrată de mediu este obligatorie la punerea în funcţiune

a activităţilor, obiectivelor, instalaţiilor noi, care au deja acord de mediu. Articolul 42. Scopul autorizaţiei integrate de mediu (1) Scopul autorizaţiei integrate de mediu constă în asigurarea de către organul

central de mediu al administraţiei publice a luării tuturor măsurilor pentru ca exploatarea instalaţiei autorizate să se realizeze, astfel încît:

a) să prevină poluarea luînd în considerare şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile;

b) să nu producă nici o poluare semnificativă; c) să fie evitată producerea de deşeuri asupra limitelor, potrivit

prevederilor legale în vigoare. În cazul producerii acestora, ele sînt valorificate, iar dacă acest lucru este imposibil tehnic sau economic sînt eliminate, astfel încît să se evite sau să reducă impactul asupra mediului prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile;

d) să fie luate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor şi lichidarea consecinţelor acestora;

e) să fie luate măsurile necesare pentru ca în cazul încetării definitive a activităţii să se evite orice risc de poluare şi să se readucă amplasamentul la o stare satisfăcătoare.

Articolul 43. Autorizarea de mediu

(1) Persoanele fizice şi jurice, care îşi desfăşoară activiatea cu impact asupra mediului sunt obligaţi atât pentru desfăşurarea activităţilor existente, cât şi pentru începerea activităţilor noi pe teritoriul Republicii Moldova să obţină autorizaţie de mediu.

28


(2) Autorizaţia de mediu este eliberată de către organul central de mediu al administraţiei publice

(3) Autorizaţia de mediu se eliberează pentru domeniile ce ţin de folosirea, forarea, extragerea, colectarea, recoltarea, comercializarea resurselor naturale, folosinţa resurselor naturale în scopuri ştiinţifice, culturale, educaţionale, turistice, de ameliorare a sănătăţii, recreative, estetice şi sportive, vînat, pescuit, dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului, folosirea proprietăţilor utile ale animalelor şi a produselor activităţii vitale a acestora, exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, reciclarea deşeurilor, gestionarea substanţelor chimice toxice, înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor industriale, organizarea obiectivelor geologice protejate, deversarea apelor reziduale, pentru emisi, efluenţi, depozitarea deşeurilor şi altele dacă impactul asupra mediului nu este semnificativ.

(4) Lista activităţilor pentru care este necesara autorizatia de mediu este adoptată prin lege specială.

Articolul 44. Solicitarea autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu (1) Pentru obţinerea autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, titularii de

activităţi sunt obligaţi să depună la organul central de mediu al administraţiei publice o solicitare de autorizare însoţita de un raport de amplasament.

(2) Lista actelor necesare solicitării, procedura de obţinerea autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu şi taxele incasate pentru eliberarea autorizaţiei / autorizaţiei integrate de mediu se stabileşte prin lege specială.

(3) În cazul schimbării destinaţiei activităţii, agentul economic sau persoană fizică este obligată să anunţe autoritatea competentă pentru protecţia mediului pentru a prelungirea/ modifica auorizaţia de mediu.

Articolul 45 . Plan de acţiune pentru conformare (1) După primirea deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu titularul

activităţii înaintează organului central de mediu al administraţiei publice un proiect de Plan de acţiuni de conformare, cu termene realizabile, cu responsabilităţi şi cu identificarea costurilor şi a surselor de finanţare necesare realizării măsurilor programului de conformare.

(2) Planul de acţiuni de conformare este necesar pentru orice obiectiv care continuă sau care încetează activitatea şi care aduce prejudicii mediului prin funcţionarea curentă sau anterioară. Evaluarea prejudiciilor se realizează prin bilanţul de mediu, raportând starea mediului şi măsurile necesare de remediere la standardele şi reglementările în vigoare. Programul stabileşte măsurile de conformare, etapele, termenele, costurile şi responsabilităţile necesare realizării acestora.

(3) Îndeplinirea planului de acţiune de conformare la termenele stabilite este obligatorie, cu excepţia situaţiilor în care autoritatea emitenta aproba decalarea acestor termene, la solicitarea motivată a titularului autorizaţiei. Solicitarea decalării unui termen din planul de acţiune pentru realizarea conformării se face cu 45 de zile înainte de expirarea termenului respectiv.

Articolul 46. Emiterea autorizaţiei integrate de mediu (1) Autorizaţia integrată de mediu se emite după obţinerea acordului de

mediu potrivit prevederilor legii speciale. (2) Titularii autorizaţiei integrate de mediu sînt obligaţi să informeze

organul central de mediu al administraţiei publice despre orice modificare a

29


procesului tehnologic în cadrul întreprinderii/organizaţiei în eventualitatea unei reexaminari a condiţiilor de funcţionare stabilite în autorizaţia integrată de mediu.

Articolul 47. Eliberarea autorizaţiilor integrate de mediu (1) Autorizaţia integrată de mediu va specifica cel puţin următoarele: a) problemele de exploatare a instalaţiei; b) reglementări privind calitatea aerului, apei şi solului, în special valorile

limită de emisie pentru poluanţi ca rezultat a funcţionării instalaţiei, concentraţia maximal admisibilă pentru deversări în ape subterane şi de suprafaţă, cît şi

c) programul de perfecţionare a tehnologiilor existente; d) aspectele de monitorizare şi notificare; e) actele privind evidenţa monitorizării calităţii factorilor de mediu; f) plata pentru poluare; g) termenul de valabilitate a autorizaţiei integrate de mediu şi stipulări

privind reînnoirea sau schibarea acesteia. (2) În cazul care organul central de mediu al administraţiei publice constată că

agentul economic nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru eliberarea autorizaţiei integrate refuză eliberarea, prelungirea sau modificarea acesteia.

Articolul 48. Posibilitatea de contestare (1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv solicitantul poate contesta

acordarea sau refuzul acordării autorizaţiei /autorizaţiei integrate de mediu la Comisia de contestare.

(2) Comisia de contestare este creată pe lângă organul central de mediu al administraţiei publice. Comisiei de contestare activează în baza Regulamentului adoptat prin Hotărâre de Guvern.

Articolul 49. Schimbul de informaţie (1) În scopul realizării accesului la informaţie, organul central de mediu al

administraţiei publice va ţine Registrul privind autorizaţiile / autorizaţiile integrate de mediu.

(2) Informaţia din registru, în special solicitarea privind eliberarea autorizaţiei /autorizaţiei integrate de mediu, cît şi cele deja eliberate este publică şi se plasează pe pagina web oficială al organului central de mediu al administraţiei publice.

(3) Nu se publica pe web autorizaţiile care poarta un carcater de secret comercial, confidenţial în conformitate cu legea specială.

Articolul 50. Responsabilitatea pentru funcţionarea fără autorizaţie /

autorizaţie integrată de mediu (1) Funcţionarea fără autorizaţie / autorizaţie integrată de mediu este

interzisă şi constituie o contravenţie şi se sancţionează conform prevederilor Codului Contravenţional.

Secţiunea 8. Condiţii de reglementare

Articolul 51. Obligaţii legate de obţinerea actelor de reglementare (1) Organul central de mediu al administraţie publice în baza legii emit,

revizuiesc, suspendă sau anulează, după caz, actele de reglementare de mediu.

30


(2) Actele de reglementare de mediu se emit numai dacă planurile şi programele, proiectele, respectiv planurile de acţiuni pentru realizarea conformării privind activităţile existente prevăd prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, după caz, a consecinţelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările specifice din legislaţia de mediu.

(3) Titularii activităţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului au obligaţia de a respecta termenele stabilite în baza legii de organul central de mediu al administraţie publice în derularea acestor proceduri.

(4) Nerespectarea termenelor stabilite în baza legii de organul central de mediu al administraţie publice în derularea procedurii de reglementare conduce la încetarea acestei proceduri, solicitarea actului de reglementare fiind anulată.

Articolul 52. Valabilitatea actelor de reglementare (1) Avizul de mediu pentru planuri şi programe are aceeaşi perioadă de

valabilitate ca şi planul sau programul pentru care a fost emis, cu excepţia cazului în care intervin modificări ale respectivului plan sau program.

(2) Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului pentru care s-a eliberat. Acordul de mediu îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiţii pentru care a fost emis nu încep în termen de 2 ani de la data emiterii acestuia, cu excepţia proiectelor cu finanţare externă pentru care acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada desfăşurării acestora, până la finalizarea investiţiei.

(3) Autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu se eliberează pe o perioadă determinată de timp de 5 şi respectiv de 10 ani cu posibilitatea de prelungire. Pentru anumite cazuri de excepţie, prevăzute expres de legea specială, perioada pentru care se eliberează autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu poate fi diferită de cea prevăzută mai sus.

(4) Procedura de eliberare şi prelungures a actelor de reglementare, lista acatelor necesare pentru eliberarea şi prelungire pentru fiecarea categorie de acte de reglementare sunt reglementate de legea specială.

Articolul 53. Revizuirea şi suspendarea actelor de reglementare (1) Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu se revizuiesc

de către organul central de mediu al administraţiei publice, dacă apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii şi identificate în baza monitoringului de mediu. În acest caz, se cere refacerea evaluării impactului asupra mediului sau a raportului de amplasament, după caz.

(2) Autorizaţia integrată de mediu se revizuieşte în condiţiile prevăzute de legea specifică privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.

(3) Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu pot fi suspendate prin hotărîre judecătorească la cererea organului din subordinea organului central de mediu al administraţiei publice, pentru nerespectarea prevederilor acestora sau ale planurilor de acţiuni pentru conformare, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor şi efectelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau activităţii este interzisă.

(4) În cazurile apariţiei unui risc iminent pentru mediu, viaţa şi săsnătatea publică organul din subordinea organului central de mediu al administraţiei publice

31


decide suspendarea actelor de regelementare cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată. Adresarea în instanţa de judecată se face în timp de 3 zile.

(5) În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de

suspendare, organul central de mediu al administraţiei publice dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, după caz.

Articolul 54. Soluţionarea litigiilor Litigiile generate de emiterea şi prelungirea actelor de reglementare se

soluţionează conform procedurii contenciosului administrativ de către instanţele competente.

Articolul 55. Atribuirea costurilor şi a răspunderii (1) Cheltuielile pentru elaborarea evaluării strategice de mediu, evaluării

impactului asupra mediului, raportului de amplasament şi raportului de securitate sunt suportate de titularul planului, programului, proiectului sau al activităţii.

(2) Răspunderea pentru corectitudinea informaţiilor incluse în actele de solicitare a acordurilor, autorizatiilor de mediu revine titularului planului, programului, proiectului sau al activităţii, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revine autorului acestora.

Capitolul III ACCESUL LA INFORMAŢIE, PARTICIPAREA PUBLICULUI ŞI ACCESUL

LA JUSTIŢIE ÎN MATERIE DE MEDIU Articolul 56. Atribuţiile organelor publice centrale şi locale în asigurarea

accesului la informaţie, implicarea publicului şi accesului la justiţie în materie de mediu

Organul central de mediu al administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură informarea şi participarea publicului la adoptarea deciziilor privind activităţile specifice în domeniul mediului şi accesul la justiţie în conformitatea cu Convenţia de la Aarhus din 25 iunie 1998, privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului la care republica Moldova este Parte.

Secţiunea 1.

Accesul la informaţia de mediu Articolul 57. Informaţia de mediu (1) Informaţie de mediu înseamnă orice informaţie scrisă, vizuală, audio,

electronică sau sub orice formă materială, privind: a) starea componentelor de mediu, cum ar fi aerul şi atmosfera, apa, solul,

pămîntul, peisajul şi zonele naturale, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic şi interacţiunea dintre aceste elemente;

b) factori, cum ar fi: substanţele, energia, zgomotul şi radiaţia; c) activităţile ori măsurile, inclusiv măsurile administrative, acordurile de

mediu, politicile, legislaţia, planurile şi programele care afectează sau pot afecta componentele de mediu menţionate în subpunctul a), precum şi privind activitatea,

32


preconizată sau efectuată, de folosire a resurselor naturale şi consecinţele acesteia pentru mediu, inclusiv datele necesare pentru evaluarea acestor consecinţe pentru mediu şi populaţie, în plus – privind măsurile de protecţie şi folosirea raţională a mediului ambiant;

d) condiţiile financiare, economice şi tehnice, argumentările, analizele cost-beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în luarea deciziei de mediu;

e) starea sănătăţii şi siguranţei umane, condiţiile de viaţa umană, zonele culturale şi construcţiile şi modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu ori de factorii, activităţile sau măsurile cuprinse în subpunctele b) şi c);

(2) Informaţie de mediu oficială este definită ca informaţie de mediu, cuprinsă în alin.1 şi se află în posesia furnizorilor de informaţie, întocmită, selectată, prelucrată, sistematizată şi/sau aprobată de autorităţi sau persoane oficiale, ori pusă la dispoziţia acestora de către alţi subiecţi de drept.

(3) Informaţia de mediu oficială poate fi destribuită gratis şi trebuie să fie difuzată liber. Informaţia oficială de mediu este publică şi se pune pe web. Solicitanţii pot solicita numai acea informaţie oficială care nu este pusă pe web sau care nu corespunde formei solicitate.

Articolul 58. Informaţia de mediu oficială cu acces limitat (1) Accesul la informaţia confidenţială din domeniul relaţiilor de afaceri

pusă la dispoziţia instituţiilor publice în calitate de informaţie confidenţială ce se reglementează de legislaţia cu privire la secretul comercial şi se referă la producţie, tehnologie, administrare, finanţe, la altă activitate economică, a cărei divulgare (transmitere, scurgere) poate leza interesele întreprinzătorilor poate avea statut de acces limitat. Nu poate fi limitat accesul la informaţia privind emisiile, efuenţii în mediu şi informaţia privind calitatea produselor alimentare şi de consum.

(2) Solicitarea de informaţie de mediu poate fi refuzată dacă dezvăluirea acesteia poate afecta în mod negativ starea mediului. Categoria de informaţie de mediu cu acces limitat se stabileşte conform legii speciale.

(3) Accesul limitat poate fi atribuit şi la materialele aflate la momentul solicitării la etapa de pregătire a proiectului de decizie care urmeaza a fi înaintat pentru aprobare. La aceste documente nu pot fi atribuite astfel de proiecte de documente cum ar fi: autorizaţiile, acordurile de mediu, avizele de mediu, documentle de politici, programele, planurile şi actele legislative şi normative.

(4) Limitarea informaţie de mediu oficiale se face în baza de act legislativ, luînd în consideraţie interesul publicului în accesibilitatea informaţiei.

(5) Accesul limitat se referă şi la corespondenţa interna a autorităţilor publice ce nu vizează materialele faptice şi reflectă doar părerile personale ale funcţionarilor publici.

Articolul 59. Solicitanţii şi furnizorii informaţiei de mediu (1) În conformitate cu prezenta lege, informaţie de mediu oficială pot solicita

persoane fizice şi juridice ale Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizi, persoane juridice străine.

(2) Furnizori ai informaţiei de mediu sînt autorităţile publice, de a căror competenţă ţin protecţia mediului şi controlul stării lui, ocrotirea sănătăţii populaţiei, protecţia pădurilor, apelor, atmosferei, solului, regnului animal şi vegetal, folosirea resurselor naturale şi resurselor reutilizate, stabilirea de drepturi şi standarde în aceste

33


domenii, dacă gestionează activităţi, politici sau programe ce au impact negativ asupra mediului, precum şi luarea de decizii a căror îndeplinire poate influenţa asupra stării mediului.

(3) Furnizorii de informaţie de mediu şi organele din subordinea lor, antrenate în sistemul de monitorizare ecologică, asigură accesul la registrele de mediu şi la informaţia respectivă.

Articolul 60. Obligaţiile autorităţilor naţionale competente de mediu privind

colectarea, păstrarea, prezentarea şi diseminarea informaţiei de mediu (1) Organul central de mediu al administraţiei publice este principalul

furnizor ai informaţiei de mediu şi autoritate a Guvernului care coordonează executarea prezentei legi în acest domeniu.

(2) Organul central de mediu al administraţiei publice publică şi diseminează raportul naţional privind starea mediului odată la 4 ani şi raportul sumar al stării mediului o dată la 2 ani, inclusiv informaţii privind calitatea mediului şi presiunea asupra mediului.

(3) Organul central de mediu al administraţiei publice ţine registre de mediu informaţionale, registre ale emisiilor şi transferurilor de poluanţi, registre ale organismelor modificate genetic, registrul autorizaţiilor / autorizaţiilor integrate de mediu şi altele după caz şi asigură accesul liber la acestea.

(4) Organul central de mediu al administraţiei publice are în componenţa sa un centru informativ responsabil de prezentarea şi diseminarea informaţiei de mediu.

(5) Organul central de mediu al administraţiei publice menţine şi actualizează regulat pagina Web, care are legătură inversă. Pe pagina Web se plasează în mod obligatoriu următoarele documente:

a) raportul naţional despre starea mediului şi raportul sumar de starea mediului pentru ultima perioadă – nu mai târziu de 1 iunie al anului următor anului de raportare;

b) dări de seamă despre îndeplinirea de către Republica Moldova a obligaţiilor ce decurg din convenţiile internaţionale din domeniul mediului - concomitent cu expedierea raporturilor, comunicărilor, chestionarelor către secretariate;

c) proiecte de legi, hotărâri ale Parlamentului şi Guvernului, de documente interne în sferele ce vizează starea şi protecţia mediului şi ocrotirea sănătăţii publice – la etapa coordonării lor, cu indicarea adresei şi a unui termen de cel puţin 15 de zile lucrătoare, pe parcursul căruia pot fi expediate şi pot ţinea cont de propunerile pentru îmbunătăţirea lor;

d) date despre scopurile, conţinutul, structura şi funcţionarea registrelor de mediu informaţionale şi accesul la acestea;

e) informaţie cu privire la activitatea donatorilor în domeniul mediului şi finanţarea de către acestea a proiectelor realizate în Republica Moldova, cu privire la proiectele de asistentă tehnică;

f) date, obţinute în cadrul activităţii de monitorizare şi informaţii respective colectate de alte instituţii în cadrul activităţii de monitorizare;

g) buletine informative ale organului central de mediu şi altor organe subordonate acestuia.

(6) Organul central de mediu al administraţiei publice întocmeşte şi actualizează lista persoanelor interesate în primirea informaţiei de mediu pe cale electronică şi expediază acestora o astfel de informaţie.

34


(7) Organul central de mediu al administraţiei publice plasează pe pagina web informaţii prezentate de alţi furnizori ai informaţiilor de mediu la solicitarea lor şi cu indicarea sursei de informaţie în cazul cînd această informaţie poartă un caracter oficial.

Articolul 61. Garanţii suplimentare pentru asigurarea accesului la

informaţia de mediu din partea principalilor furnizori ai informaţiei de mediu (1) Principalii furnizori ai informaţiei de mediu au în structura lor

organizatorică subdiviziuni sau unităţi de personal, care se ocupă cu colectarea, înregistrarea, analiza, actualizarea, prezentarea şi diseminarea informaţiei de mediu, inclusiv a informaţiei ce urmează a fi inclusă în registrul de mediu.

(2) Responsabil de colectarea, analiza, păstrarea, actualizarea, prezentarea şi diseminarea informaţiei de mediu, precum şi de ţinerea registrelor de mediu informaţionale conducerea organului central de mediu al administraţiei publice.

Secţiunea 2. Participarea publicului la luarea deciziilor de mediu

Articolul 62. Actele de reglementare supuse participării publicului

(1) Publicul participă la procesul elaborării şi adoptării: a) la nivel local – a deciziilor privind locul amplasării, proiectării şi construirii

obiectivelor cu impact asupra mediului şi sănătăţii; inclusiv şi pentru acele proiecte publice sau private care au impact semnifictativ asupra mediului, programele şi planurile de dezvoltare; privind Planul Local de Acţiuni pentru Protecţia Mediului; privind autorizaţiei /autorizaţiei integrate de mediu, de alte activităţi; acordul de mediu privind evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor economice şi a activităţilor, prevăzute în legislaţia specifică;

b) la nivel naţional – a proiectelor de legi, de alte acte normative, de programe, planuri, a altor proiecte de decizii de mediu elaborate de Guvern, de autorităţile naţionale competente, de organul central de mediu ala dministraţiei publice şi organele din subordineaorganului central de mediu; avizul de mediu privind evaluarea strategică, a proiectelor publice sau private care au impact sau impact semnifictativ asupra mediului, evaluarea planurilor, programelor, strategiilor, politicilor de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova prevăzute în legislaţia specifică;

(2) Publicul va fi implicat în luarea deciziilor legate de orice activităţi propuse pentru procedura de evaluare şi autorizare, enumerate în anexa nr. 1.

(3) Publicul este implicat şi în luarea deciziilor referitoare la activităţle care nu sunt prevazute în anexa nr. 1, dar care pot avea un efect semnificativ asupra mediului.

(4) Prevederile articolului dat pot sa nu fie aplicate la activităţile care au ca scop apararea naţională, dacă se consideră că solicitarea unei astfel de informaţii ar prejudicia acest scop.

Articolul 63. Principiile participării publicului (1) În scopul asigurării transparenţei în procesul luării deciziilor de mediu

publicul trebuie să fie implicat cu respectarea următoarelor principii: a) Implicării publicului de la etapa iniţială de elaborare a proiectului de

decizie; b) Termenul oferit pentru participarea publicului este unul rezonabil;

35


c) Informării efective despre posibilităţile participării la fiecare etapă de luare a deciziilor;

d) În scopul conştiintizării implicării publicului informaţia de bază este pusă la dispoziţie;

e) Informaţia folosită în procesul de luare a deciziei trebuie să fie accesibilă şi pusă la dispoziţia publicului;

f) Asigurarea posibilităţii de-a înainta propuneri, comentarii şi observaţii; g) La luarea deciziei trebuie să se ţină cont de toate propunerile,

comentariile şi observaţiile înaintate; h) Informării publicului despre decizia definitivă şi despre ordinea

anulării ei. Articolul 64. Iniţiativa implicării publicului Iniţiativa implicării publicului la elaborarea şi adoptarea deciziilor privind

actele de reglementare de mediu aparţine, în egală măsură, atît autorităţilor publice, cît şi publicului interesat. Autorităţile publice stimulează publicul interesat să beneficieze de dreptul de participare, asigură acces gratuit la orice informaţie referitoare la procesul de luare a deciziilor disponibilă la momentul iniţierii procedurilor de participare.

Articolul 65. Organele responsabile pentru implicarea publicului Responsabilitatea pentru implicarea publicului la elaborarea şi adoptarea

deciziilor privind actele de reglementare de mediu o poartă: a) la nivel local – autorităţile administraţiei publice locale şi subdiviziunile din

teritoriu ale autorităţii centrale de mediu care asigură respectarea procedurii de consultare a documentelor propuse. Cheltuielile pentru executarea procedurii de consultare sînt suportate de beneficiarii persoane juridice;

b) la nivel naţional – organul central de mediu al administraţiei publice ce determină publicul care poate lua parte la acest proces şi creează condiţiile necesare pentru activităţile în cauză.

Articolul 66. Procedurile şi tehnicile de participare a publicului Procedurile şi tehnicile de participare a publicului la elaborarea şi adoptarea

deciziilor privind actele de reglementare de mediu sînt stipulate în actele normative aprobate de Guvern şi organului central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 67. Procedura de atac şi răspunderea materială. Deciziile privind actele de reglementare de mediu adoptate cu încălcarea

prevederilor prezentei legi pot fi atacate în justiţie. Răspunderea materială survenită în urma anulării deciziilor o poartă autoritatea publică care a emis-o.

Secţiunea 3.

Accesul la justiţie în materie de mediu

Articolul 68. Asigurarea accesului la justiţie (1) Orice persoană este în drept de a se adresa, direct sau prin intermediul unor

asociaţii, autorităţilor administrative sau judecătoreşti în cazul încălcării drepturilor de mediu, prevăzute la art.5 sau în vederea prevenirii ori în situaţia cauzării, direct sau indirect, al unui prejudiciu mediului.

36


(2) În cazul afectării colectivităţii prin încălcarea unui drept legal sau prin cauzarea unui prejudiciu ecologic, fiecare membru al acesteia, oricare ar fi localizarea sa, este în drept să se adreseze în justiţie în scopul repunerii în drepturi sau obţinerii reparării prejudiciului cauzat.

(3) Orice persoană care consideră că solicitarea informaţiei de mediu, a fost ignorată, în mod greşit refuzată, parţial sau în totalitate, ori care consideră că a primit un act cu un răspuns inadecvat, motivele refuzului nu au fost date în scris sau că cererea sa nu a fost luată în considerare poate ataca acţiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de contencios administrativ competentă.

(4) Membrii publicului interesat: care au un interes suficient; sau carora li se afectează un drept, sunt în drept să se adreseze în instanţă judecătorească pentru a contesta, ca fond şi ca procedură, legalitatea oricarei decizii, act, acţiune sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 62.

(5) La acest nivel interesul oricărei asociaţii obşteşti care îndeplineşte cerinţele specificate în noţiunea de public interesat (art.2) este considerat suficient, respectiv fiind considerate că au dreptul sau capacitatea de a acţiona în concordanţă cu prevederile al.(4) al prezentului articol.

(6) În plus, membrii publicului au acces la procedurile administrative şi judecătoreşti pentru a contesta actele, acţiunile sau omisiunile persoanelor private şi autoritatilor publice, care contravin prevederilor legislatiei nationale în domeniul mediu.

Capitolul IV

REGLEMENTARI SPECIALE

Secţiunea 1. Regimul substanţelor şi preparatelor chimice

Articolul 69. Obiectul reglementării (1) Activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea

temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor chimice sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare (licenţiere, autorizare şi/sau notificare), stabilite prin lege speciala.

Articolul 70. Principiile de bază privind managementul substanţelor şi

preparatelor chimice (1) Principiile care stau la baza asigurării unui management durabil al

substanţelor şi preparatelor chimice pe întreg ciclu de viaţă sunt: a) principiul precauţiei în gestionarea substanţelor şi a preparatelor chimice, în

vederea prevenirii pagubelor faţă de sănătatea populaţiei şi de mediu; b) principiul transparenţei, asigurându-se accesul publicului la informaţii

privind efectele negative pe care le pot genera substanţele şi preparatele chimice; c) principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a substanţelor şi

preparatelor chimice; d) principiul „chimiei verzi”de asemenea, numit chimie durabilă, prin

încurajarea proiectării de produse şi procese care reduce sau elimina utilizarea şi generarea de substanţe periculoase.

37


(2) Organul central de mediu al administraţiei publice promovează parteneriate comerciale cu producătorii sau importatorii substanţelor chimice în scopul asigurării necesităţilor financiare în stabilirea managementului durabil al substanţelor chimice, prin stabilirea taxelor de mediu în dependenţă de gradul de toxicitate a substanţelor chimice.

Articolul 71. Evaluarea şi controlul riscului cauzat de substanţe şi preparate

chimice asupra mediului şi sănătăţii umane (1) O substanţă (produs) chimic nou (pentru prima dată fabricat sau importat)

nu poate fi plasat pe piaţă înainte ca producătorul sau importatorul să efectueze testele necesare pentru evaluarea efectelor acestuia asupra sănătăţii publice şi mediului. Testele de evaluare a riscului se efectuează în pofida lipsei unor suspiciuni şi se aplică în continuu chiar dacă substanţele şi preparatele chimice periculoase au fost plasate pe piaţă.

(2) Importatorul va efectua testele asupra substanţei (produsului chimic importat), dacă nu deţine acte de testare eliberate de producător.

(3) Testele experimentale de evaluare a riscului pe care substanţele şi preparatele chimice îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu se efectuează cu respectarea principiilor bunei practici de laborator şi vor include evaluarea caracteristicilor substanţelor chimice în raport cu sănătatea populaţiei şi protecţia mediului, cu specificarea:

a) substanţelor sau organismelor supuse caracteristicilor periculoase ale substanţei testate;

b) originea şi gradul de periculozitate; c) măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii populaţiei şi mediului în

procesul manipularea substanţelor chimice; d) măsuri necesare pentru eliminarea deşeurilor de substanţe chimice. Articolul 72. Informarea publicului (1) Producătorul, importatorul sau distribuitorul substanţelor şi preparatelor

chimice asigură, prin etichetare, furnizarea informaţiei privind protecţia mediului şi sănătăţii umane. Informaţia se oferă prin marcare relevantă sau inclusă în fişa de securitate, alipită la ambalaj.

(2) Producătorul, importatorul sau distribuitorul substanţelor şi preparatelor chimice prezintă organului central de mediu al administraţiei publice şi organelor subordonate acestuia, dupa caz, informaţia menţionată în alineatul (1),

Articolul 73. Registrul substanţelor chimice (1) Substanţele şi preparatele chimice produse, importate şi comercializate pe

piaţa autohtonă sunt supuse înregistrării în Registrul substanţelor chimice. Procedura de înregistrare a substanţelor chimice este stabilită prin legislatia speciala in domeniul substantelor chimice.

(2) Înainte de a introduce substanţele chimice pe piaţă producătorul, importatorul sau persoana responsabila notifică aceste substanţe la autoritatea naţională abilitată, prezentînd următoarele informaţii:

- denumirea substanţei, care permite identificarea sa specifică; - numele şi adresa persoanei responsabile care posedă şi păstrează dosarul cu

informaţii despre substanţă; - ţara de origine a substanţei; - identificare substanţei după IUPAC, numărul după CAS;

38


- eticheta substanţei din ţara de origine şi proiectul etichetei în limba de stat a Republicii Moldova;

raport de evaluare a riscurilor pentru sănătatea publică

Articolul 74. Obiectul acordurilor şi convenţiilor internaţionale (1) Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se realizează conform acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase, la care Republica Moldova este Parte. (2) Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restricţionate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către Republica Moldova se realizează în baza licenţei, autorizaţiei şi/sau notificărilor, în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este Parte.

Articolul 75. Competenţe Organul central de mediu al administraţiei publice şi organele din

subordineaorganului central de mediu al administraţiei publice, precum şi alte autorităţi publice abilitate prin lege specială privind substanţele chimice, după caz, controlează respectarea reglementărilor privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice.

Articolul 76. Obligaţii privind gestionarea substanţelor şi preparatelor

chimice periculoase (1) Producătorii şi importatorii de substanţe şi preparate chimice periculoase

au următoarele obligaţii: a) să identifice şi evalueze caracteristicile periculoase şi riscurile potenţiale

pentru plasarea pe piaţă a substanţelor chimice; b) să furnizeze utilizatorilor şi altor beneficiari rezultatele evaluării privind

riscul şi măsurile de securitate referitor la proprietăţile periculoase ale substanţelor chimice;

c) să înnoiască informaţiile menţionate în litera b) odată cu disponibilitatea rezultatelor noi.

(2) Furnizorii şi distribuitorii substanţelor şi preparatelor chimice periculoase vor asigura:

a) transmiterea către consumători a informaţiei furnizate de producători şi importatori;

b) informarea (3) De rînd cu cele menţionate în alineatele 1) şi 2) producătorii importatorii,

furnizorii şi distribuitorii sunt obligaţi: a) să ţină evidenţă strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare -

a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze informaţiile şi datele cerute de organul administrativ din subordinea organului central de mediu al administraţiei publice conform legislaţiei specifice în vigoare;

b) să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele chimice periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu lege specială;

c) să identifice şi să prevină riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea populaţiei şi să anunţe iminenţa unor

39


accidente organelor administrative de subodinea organului central de mediu al administraţie publice şi de apărare civilă.

Articolul 77. Produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi (1) Produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţii sunt supuse unui regim

special de reglementare stabilit prin lege specială în domeniul substanţelor chimice şi protecţia plantelor.

(2) Regimul special de reglementare a produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţii se aplică activităţilor privind fabricarea, depozitarea, plasarea pe piaţă, utilizarea, eliminarea, precum şi celor care vizează importul şi exportul acestora.

Articolul 78. Formarea iniţială (1) Organul central de mediu al administraţiei publice creeze/coordonează

sisteme de formare iniţială şi de formare suplimentară pentru distribuitori, consilieri şi utilizatorii profesionişti de pesticide, precum şi sisteme de certificare pentru înregistrarea acestor formări, astfel încât cei care folosesc sau vor folosi pesticide să fie perfect conştienţi de riscurile potenţiale pe care le prezintă aceste produse pentru sănătatea umană şi pentru mediu, precum şi de măsurile care trebuie luate pentru reducerea acestor riscuri pe cât posibil.

(2) Activităţile de formare destinate utilizatorilor profesionişti pot fi coordonate cu cele organizate în cadrul diverselor proiecte şi programe de educaţie şi conştientizare în domeniul mediului.

Articolul 79. Securitatea muncii (1) Manipularea pesticidelor, inclusiv depozitarea, diluarea şi amestecul

pesticidelor şi curăţarea echipamentelor de aplicare a pesticidelor după folosire, precum şi recuperarea şi eliminarea amestecurilor din rezervoare, a ambalajelor golite şi a resturilor de pesticide sunt activităţi ce duc la expunerea nedorită a oamenilor şi a mediului. Pentru evitarea acestor riscuri sunt elaborate reglementări care vizeze aceste activităţi.

(2) În măsura în care manipularea şi utilizarea pesticidelor necesită stabilirea exigenţelor minime în materie de sănătate şi securitate la locul de muncă în vederea prevenirii riscurilor asociate expunerii muncitorilor la aceste produse, precum şi a măsurilor de prevenţie generale şi specifice pentru limitarea riscurilor, măsuri sunt elaborate şi acordate fiecărui micitor.

(3) Operatorul este obligat să asigure instruirea continuei a muncitorilor în domeniul manipulării depozitarea, diluarea şi amestecul pesticidelor şi folosirea şi curăţarea echipamentelor de aplicare a pesticidelor după folosire acestuia pentru asigurarea securităţii la locul de muncă şi protecţiei mediului.

Articolul 80. Condiţiile de autorizare a produselor de uz fitosanitar şi a

fertilizanţilor (1) Produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţii trebuie să fie examinate şi

autorizate oficial până a fi comercializate şi utilizate corect pentru a nu cauza riscuri şi pericole pentru oameni, animale şi mediu în general.

(2) Utilizarea produselor de uz fitosanitar se face în baza condiţiilor tehnice de utilizare prevăzute pentru fiecare caz în parte, ţinând seama de principiile unei bune practici fitosanitare şi de lupta integrată împotriva dăunătorilor plantelor;

(3) Autorizarea produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţilor asigură un nivel ridicat de protecţie, pentru evitarea în special autorizarea produselor de uz

40


fitosanitar ale căror riscuri pentru sănătate, pentru apele subterane şi pentru mediu nu au fost cercetate în mod corespunzător, întrucât obiectivul de ameliorare a producţiei de plante nu trebuie să afecteze sănătatea umană, animală şi a mediului;

(4) La momentul autorizării produsele de uz fitosanitar sunt necesare să se asigure că, atunci când sunt utilizate corespunzător şi în conformitate cu scopul urmărit, ele sunt suficient de eficace şi nu au niciun impact negativ asupra plantelor sau produselor vegetale, nici o influenţă negativă asupra mediului în general şi, în special, nici un efect nociv asupra sănătăţii umane sau animale sau asupra apelor subterane;

(5) Autorizarea este limitată la produsele de uz fitosanitar care conţin anumite substanţe pe baza proprietăţilor lor toxicologice şi ecotoxicologice.

(6) Lista cu substanţele active autorizate este elaborată şi revizuită periodică de autorităţile competente ţinându-se cont de evoluţia ştiinţei şi tehnologiei şi de studiile de impact referitoare la utilizarea efectivă a produselor de uz fitosanitar care conţin substanţele în cauză.

(7) Procedura de evaluare a substanţei active pentru înscrierea acesteia în listă este reglementată prin Hotărâre de Guvern.

Articolul 81. Etichetarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor (1) Pentru protecţia utilizatorilor de produse de uz fitosanitar şi a

consumatorilor de plante şi de produse vegetale, pentru protecţia mediului clasificarea, ambalarea şi etichetare a pesticidelor conform cerinţelor naţionale este obligatorie.

(2) Modul de clasificare, ambalare şi etichetare a pesticidelor sunt reglementate de prevederile legii speciale.

Articolul 82. Depozitarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor (1) Depozitarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor se permite în

depozite special amenajate, autorizate în modul stabilit de lege, destinate exclusiv depozitării acestor produse.

(2) Depozitele destinate pentru produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi sunt autorizate în comun acord de către organele central din domeniul mediului, agriculturii, sănătăţii şi construcţiei ale administraţiei publice în baza legii.

(3) Produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţii sunt depozitate în ambalaj şi etichetele aplicate în dependenţă de grupurile de toxicitate. Depozitarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor neambalate este interzisă.

(4) Stocarea produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţilor în locaţii neautorizate, în aer liber şi fără supraveghere a produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţii este interzisă.

(5) Acumularea de produse de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor interzişi sau inutilizabili este interzisă, cu excepţia cazurilor de acumulare pe un termen rezonabil pentru eliminarea ulterioară a acestora. Persoana fizică sau juridică care acumulează produsele de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor interzişi sau inutilizabili se face responsabilă de lichidarea acestora conform legislaţiei în vigoare, recuperarea prejudiciului cauzat mediului şi restabilirea pe cont propriu a calităţii mediului.

Articolul 83. Obligaţii legale ale persoanelor fizice şi juridice (1) Persoanele juridice care produc, depozitează, comercializează şi/sau

utilizează produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi, au următoarele obligaţii:

41


a) să producă, să depoziteze, să comercializeze şi să utilizeze produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi numai cu respectarea legilor speciale;

b) să nu folosească produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie a mediului;

c) să administreze produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităţilor competente pentru mediu, autorităţilor competente în domeniul sanitar şi agricol, pentru baza meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;

d) să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;

e) să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz;

f) să stocheze temporar produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi numai ambalate şi în locuri protejate şi autorizate conform legii.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) - f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii.

Articolul 84. Responsabilităţile autorităţilor publice centrale (1) Autorităţile publice centrale competente, conform legii speciale din

domeniul substanţelor chimice şi protecţia plantelor, în colaborare cu organul central de mediu al administraţiei publice, au următoarele responsabilităţi:

a) să reglementeze regimul produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor; b) să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul

calităţii produse de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor; c) să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de

produse de protecţie a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale.

(2) Organul central de mediu al administraţiei publice, împreună cu organele centrale pentru agricultură, silvicultură, sănătate şi cele din domeniul transporturilor şi serviciile descentralizate ale acestora, după caz, supraveghează şi controlează în condiţiile legii aplicarea reglementărilor privind produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţii astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea.

Secţiunea 2.

Reglementarea poluanţilor organici persistenţi

Articolul 85 . Obiectul reglementării (1) Obiectul prezentei reglementări constituie stabilirea condiţiilor de

gestionare a poluanţilor organici persistenţi în scopul reducerii şi eliminării impactului negativ al acestora asupra componentelor mediului şi sănătăţii populaţiei în plan local, naţional şi global.

(2) Gestionarea poluanţilor organici persistenţi este parte al unui regim special de reglementare, prevăzut de prezenta lege, legislaţia în domeniul deşeurilor şi substanţelor chimice, precum şi conform convenţiilor în domeniu, la care Republica Moldova este parte.

(3) Acţiunile de gestionare a poluanţilor organici persistenţi sunt direcţionate spre eliminarea completă a bifenililor policloruraţi din transformatoare şi

42


condensatoare şi a tuturor substanţelor şi deşeurilor din clasa poluanţilor organici persistenţi, inclusiv utilajul contaminat. Perioada realizării sarcinilor date este indicată expres în Planurile de acţiuni.

Articolul 86. Responsabilităţile organelor centrale al administraţiei publice în domeniul poluanţilor organici persistenţi

(1) Organul central de mediu al administraţiei publice este responsabil de: a) elaborarea, promovarea şi actualizarea politicilor, strategiilor,

programelor, legilor, planurilor de acţiuni şi reglementărilor în domeniul poluanţilor organici persistenţi;

b) coordonarea implementării acordurilor internaţionale de mediu, care prevăd reglementarea poluanţilor organici persistenţi;

c) asigurarea integrării politicilor şi acţiunilor de gestionare a poluanţilor organici persistenţi în strategiile sectoriale.

(2) Organele centrale al administraţiei publice centrale sunt responsabile de:

a) elaborarea, promovarea şi actualizarea politicilor, strategiilor, programelor, planurilor de acţiuni şi reglementărilor în domeniul poluanţilor organici persistenţi din sectorul gestionat;

b) asigurarea integrării politicilor şi acţiunilor de gestionare a poluanţilor organici persistenţi în strategiile sectoriale;

c) coordonarea pe plan naţional aplicarea prevederilor Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi;

d) coordonarea activităţilor de evaluare a modului de folosire, depozitare, eliminare, aplicării măsurilor de reducere şi diminuare a utilizării poluanţilor organici persistenţi;

e) elaborarea măsurilor de reducere şi /sau eliminarea a emisiilor şi evaporărilor de poluanţi organici persistenţi.

Secţiunea 3. Regimul deşeurilor

Articolul 87. Obiectul reglementării (1) Obiectul prezentei reglementări constituie determinarea condiţiilor de

gestionare a deşeurilor în scopul protecţiei sănătăţii publice şi a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, reciclarea şi eliminarea deşeurilor.

Articolul 88. Principiile de gestionare a deşeurilor (1) Prevenirea generării şi gestionărea deşeurilor, se bazează pe următoarele

principii: a) Prevenirea sau reducerea generării deşeurilor, în particular prin acţiuni

asupra procesului de producere şi a distribuirii produselor; b) Organizarea transportării deşeurilor şi limitarea în volum şi în distanţă; c) Recuperarea deşeurilor prin reutilizare şi reciclarea sau alte acţiuni ce au

scopul de a obţine materiale reciclate sau energie din deşeuri; d) Asigurarea implicării publicului şi informării despre efectele asupra

mediului şi sănătăţii publice de la procesul de producere şi eliminare a deşeurilor, prin asigurarea confidenţialităţii conform legislaţiei specifice în domeniul gestionării deşeurilor, la fel şi a măsurilor de prevenire sau compensare a prejudiciului cauzat parvenit de la deşeuri.

43


Articolul 89. Răspunderea extinsă a producătorului (1) Răspunderea extinsă a producătorului vizează luarea măsurilor necesare

pentru asigurarea condiţiilor de recuperare sau eliminare a deşeurilor fără a pune în pericol sănătatea publică şi fără a utiliza procese sau metode care pot aduce prejudicii mediului.

(2) Principiul răspunderii extinse a producătorului se aplică deşeurilor rezultate din utilizarea unor produse sau ambalaje produse, importate şi comercializate în Republica Moldova, inclusiv în scopul reducerii pericolului cauzat mediului de către produsul promovat pe piaţă.

(3) Listele produselor supuse recuperării şi reciclării în baza principiului răspunderii extinse a producătorului sunt aprobate de Guvern la propunerea organului central de mediu al administraţiei public.

(4) Răspunderea extinsă a producătorului include restricţii privind compoziţia, reciclarea şi reutilizarea produselor şi ambalajelor, iar producătorul acestora asigură marcarea şi etichetarea produsului sau ambalajului, furnizînd următoarele informaţii:

a) conţinutul substanţelor şi materialelor utilizate la fabricarea produsului sau ambalajului;

b) potenţiala modalitate de colectare, reciclare sau utilizare a produsului sau ambalajului.

Articolul 90. Responsabilităţi privind colectarea şi eliminarea deşeurilor (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură colectarea şi transportarea

deşeurilor menajere solide, generate în localitatea administrată, către capacităţile de reciclare sau eliminare, în scopul asigurării protecţiei sănătăţii umane, a mediului înconjurător şi garantarea drepturilor private.

(2) La planificarea evacuării deşeurilor autorităţile administraţiei publice locale ţin cont de distanţă la care generatorii şi posesorii deşeurilor depun de sine stătător deşeurile într-un mod acceptabil din punct de vedere al protecţiei mediului şi sănătăţii umane. De asemenea ţin cont că frecvenţa colectării deşeurilor este raportată la necesităţile diferitor condiţii ale construcţiilor.

(3) Regulile de eliminare a deşeurilor sunt stabilite prin lege specială, la propunerea organului central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 91. Întocmirea programelor de gestionare a deşeurilor (1) In scopul asigurării unei gestionări adecvate a deşeurilor, inclusiv

recuperare sau eliminarea acestora fără a pune în pericol sănătatea publică şi fără a utiliza procese sau metode care pot aduce prejudicii mediului organul central de mediu al administraţie publice formulează programe şi planuri de acţiuni în domeniu la nivel naţional de gestionare a deşeurilor.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor trebuie sa întocmească programe de gestionare a deşeurilor la nivel local.

Articolul 92. Reţeaua naţională a instalaţiilor de eliminare a deşeurilor (1) Autorităţile administraţiei publice trebuie sa ia masurile corespunzătoare

pentru stabilirea unei reţele naţionale a instalaţiilor de eliminare a deşeurilor, planificata integrat şi adecvat, cu luarea în considerare a celor mai bune tehnologii care nu antrenează costuri excesive.

44


(2) La planificarea reţeliei naţională a instalaţiilor de eliminare a deşeurilor se conduce de prevederile Planului Naţional de amenajare a teritoriului.

(3) Abandonarea deşeurilor şi depozitarea necontrolata a acestora sau în afara locurilor special amenajate, sînt interzise.

(4) Organul din subordinea organului central de mediu al administraţiei publice şi alte autorităţi avînd competenţe în domeniul gospodăririi deşeurilor, stabilite prin lege specială, asigură luarea măsurilor necesare prevenirii transportarii de deşeuri care nu se conformează cu planurile de gestionare a acestora.

Articolul 93. Obligaţii legate de gestionarea deşeurilor (1) Introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a deşeurilor de orice natură,

în scopul eliminării acestora, este interzisă. (2) Introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a deşeurilor, în scopul

recuperării, se realizează în baza reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului.

(3) Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi autorizate de organele centrale de mediu şi sănătate publică ale administraţiei publice.

(4) Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natură, precum şi transportul internaţional şi tranzitul deşeurilor periculoase sunt realizate în conformitate cu acordurile şi convenţiile internationale la care Republica Moldova este Parte şi cu legislaţia naţională specifică în domeniu.

(5) Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile legii în domeniul deşeurilor.

Articolul 94. Autorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor (1) Organizarea sau desfăşurarea oricărei activităţi care desfăşoară

operaţiuni de recuperare sau eliminare a deşeurilor, conform legii în vigoare, trebuie să se efectueze numai după obţinerea autorizaţiei de mediu sau autorizaţiei integrate de mediu conform criteriilor determinate de lege specială.

(2) Daca metoda propusa de agentul economic pentru eliminarea sau recuperarea deşeurilor nu este acceptabila din punct de vedere al protecţiei mediului, solicitarea de autorizare de mediu se respinge.

(3) La eliberarea autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu pentru orice alta activitate, organul central de mediu al administraţiei de stat trebuie sa se asigure ca orice producător/deţinător de deşeuri:

a) are deşeurile preluate de către o societate publica sau privata, autorizata pentru colectarea deşeurilor, care îndeplineşte operaţiunile menţionate de legea specială, sau

b) efectuează cu mijloace proprii recuperarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace autorizate conform prevederilor prezentei legi şi a legii speciale.

Articolul 95. Competenţe

(1) Controlul gestionării deşeurilor revine organului din subordinea organului central de mediu al administraţiei publice şi celorlalte autorităţi cu competenţe stabilite de legea specială. (2) În scopul asigurării respectării cerinţelor de management a deşeurilor organul central de mediu al administraţiei publice, în comun cu autorităţile naţionale competente:

45


a) elaborează reguli privind clasificarea deşeurilor şi stabilirea listei deşeurilor după categorii; b) elaborează reguli privind stabilirea atribuţiilor şi obligaţiilor producătorului în colectarea, transportarea, reciclarea şi eliminarea deşeurilor; c) propune măsurile corespunzătoare pentru stabilirea unei reţele naţionale a instalaţiilor de eliminare a deşeurilor, planificata integrat şi adecvat, cu luarea în considerare a celor mai bune tehnologii care nu antrenează costuri excesive. (3) Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile prezentei legi şi a celor speciale din domeniul gestionării deşeurilor vizând luarea măsurilor necesare pentru a asigura condiţiile reciclării sau eliminării deşeurilor fără a pune în pericol sănătatea publică şi fără a utiliza procese sau metode care pot aduce prejudicii mediului. (4) În scopul atingerii unui nivel ridicat de protecţie a mediului, pe lângă luarea unor măsuri responsabile pentru a asigura eliminarea şi recuperarea deşeurilor, organul central de mediu al adminstratie publice, în comun cu autorităţile naţionale competente trebuie să ia măsuri pentru a reduce producerea de deşeuri, în special prin promovarea unor tehnologii curate şi a produselor care pot fi reciclate sau reutilizate, conducându-se de oportunităţile existente şi potenţiale ale pieţei pentru deşeuri recuperate.

Secţiunea 4.

Regimul organismelor modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne

Articolul 96. Obiectul reglementarii (1) Activităţile legate de obţinerea, testarea, producerea, utilizarea şi

comercializarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, conform dispoziţiilor prezentei legi, a legislaţiei specifice şi convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este Parte.

(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) includ: a) obţinerea, multiplicarea, testarea şi utilizarea în condiţii izolate, pentru

diferite scopuri, a microorganismelor, a plantelor şi animalelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne;

b) introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, inclusiv a oricărei structuri vii capabile să reproducă un organism, cum sînt seminţele, bulbii, butaşii, polenul, sporii şi altele asemenea;

c) eliberarea neintenţionată în mediu a organismelor modificate genetic; d) introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a produselor

procesate care conţin organisme modificate genetic şi/sau componente nevii din organisme vii modificate genetic în stare neprelucrată sau procesate;

e) toate felurile de cercetări ale organismelor modificate genetic, inclusiv cercetări de laborator, clinice, de cîmp, de experimentare în producţie;

f) operaţiile deliberate de import/export cu organisme modificate genetic şi cu produse rezultate din astfel de organisme;

g) transportul neintenţionat peste frontieră al organismelor modificate genetic;

46


h) depozitarea, înhumarea, nimicirea organismelor modificate genetic şi/sau produselor rezultate din astfel de organisme, folosirea deşeurilor rezultate din utilizarea tehnicilor biotehnologiei moderne.

(3) Activităţile prevăzute la alin. (2) se desfăşoară numai în condiţiile asigurării protecţiei mediului, precum şi a sănătăţii oamenilor şi animalelor, în baza legii speciale.

Articolul 97. Responsabilităţile Comisiei Naţionale pentru Securitate Biologică .

(1) Comisia Naţională pentru Securitate Biologică emite autorizaţiile şi acordurile de import privind activităţile cu organisme modificate genetic prevăzute la art. 96 alin. (2).

(2) În procesul decizional privind activităţile de la art. 96 alin. (2) , Comisia Naţională pentru Securitate Biologică solicită avizele autorităţii centrale abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului, autorităţilor centrale pentru economie, agricultură, sănătate şi autorităţii pentru protecţia drepturilor consumatorului, conform legii speciale, consultă şi asigură informarea şi participarea publicului

Articolul 98. Condiţii de reglementare (1) Autorizaţiile prevăzute la art. 96 alin. (2) privind introducerea deliberată în

mediu se emit persoanelor juridice şi fizice, conform prevederilor legii speciale. (2) Importul pe teritoriul Republicii Moldova şi exportul unui organism

modificat genetic se realizează conform prevederilor legii speciale. (3) Transportul internaţional al organismelor modificate genetic se realizează

conform legislaţiei naţionale, acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional de mărfuri/mărfuri periculoase, după caz, la care Republica Moldova este parte.

Articolul 99. Obligaţii (1) Titularii autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic

au obligaţia să se conformeze cerinţelor legii privind asigurarea trasabilităţii, etichetării, monitorizării şi să raporteze Comisiei Naţionale pentru Securitate Biologică şi altor autorităţi, după caz, rezultatele activităţii, conform legislaţiei specifice în vigoare.

(2) Persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activităţi care implică organisme modificate genetic au următoarele obligaţii: a) să solicite şi să obţină autorizaţia de import /export pentru organisme modificate genetic şi/sau autorizaţiile privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz; b) să respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi/sau ale autorizaţiilor privind activităţile cu organisme modificate genetic, după caz; c) să oprească activitatea sau să schimbe condiţiile de desfăşurare, la solicitarea autorităţii competente, dacă apar informaţii noi, privind riscurile asupra mediului şi sănătăţii umane şi animale; d) să răspundă, potrivit prezentei legi şi a legii speciale, pentru prejudiciile rezultate din aceste activităţi; e) să acopere costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale acestor activităţi;

47


f) să aplice măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme/microorganisme modificate genetic, în conformitate cu prevederile legii.

. Articolul 100. Informarea şi participarea publicului la deciziile privind

introducerea deliberată în mediu şi amplasarea în piaţă a organismelor modificate genetic

(1) Înaintea luării deciziilor privind introducerea deliberată în mediu şi amplasarea pe piaţă a organismelor modificate genetic Comisia Naţională pentru Securitate Biologică va lua măsuri de asigurare efectivă a informării rapide şi exhaustive şi a participării publicului.

(2) Informarea publicului trebuie să fie efectuată fără a prejudicia legislaţia naţională în domeniul confidenţialităţii. În nici un caz nu se va considera informaţie confidenţială:

a) descrierea generală a organismului modificat genetic, sau corespunzător a organismelor modificate genetice în cauză, denumirea şi adresa solicitantului de eliberare a autorizaţie de introducere deliberată în mediu şi amplasare în piaţă a organismelor modificate genetic;

b) metodele şi planurile de monitorizare a organismului modificat genetic, sau corespunzător a organismelor modificate genetice în cauză, şi măsurile de lichidare a situaţiilor excepţionale;

c) evaluarea riscurilor de mediu. Articolul 101. Colaborarea cu organul central vamal al administraţiei

publice Organul central vamal al administraţiei publice permite importul/exportul

organismelor modificate genetic în conformitate cu legea specială.

Capitolul V

DOMENIILE PROTECTIEI MEDIULUI

Secţiunea 1. Protecţia atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului

ambiental Articolul 102. Obiectul reglementării

(1) Obiectul de reglementare în domeniul protecţiei atmosferei, adaptărilor la schimbările climatice şi gestionarea zgomotului sunt:

a) activităţi privind definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite, să prevină sau să reducă efectele dăunătoare asupra sănătăţii publice şi a mediului ca întreg;

b) evaluarea calităţii aerului înconjurător pe baza unor metode şi criterii ştiinţific argumentate;

c) obţinerea de informaţii privind calitatea aerului înconjurător pentru a ajuta la combaterea poluării aerului şi a neplăcerilor cauzate de aceasta şi pentru a monitoriza pe termen lung tendinţele şi îmbunătăţirile care rezultă în urma măsurilor luate la nivel local şi naţional;

d) garantarea faptului că informaţia privind calitatea aerului înconjurător este pusa la dispoziţia publicului;

48


e) menţinerea calităţii aerului acolo unde este corespunzătoare şi îmbunătăţirea acesteia în alte cazuri;

f) promovarea unei cooperări între organele centrale speciale ale administraţiei publice , autorităţi publice locale, agenţi economici şi societatea civilă în vederea reducerii poluării aerului.

Articolul 103. Principiile protecţiei aerului (1) În scopul protecţie sănătăţii publice şi a mediul ca întreg trebuie să fie

combătute la sursă emisiile de poluanţi, prin identificarea şi punere în aplicare a celor mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local şi naţional.

(2) Tendinţele de protecţie a calităţii aerului sunt îndreptate spre evitarea, combaterea sau reducerea emisiilor de poluanţi atmosferici nocivi şi stabilirea obiectivelor corespunzătoare pentru calitatea lui.

(3) Măsurile de protecţie a aerului urmează să aibă o abordare complexă privind vulnerabilitatea mediului ambiant în contextul emisiilor sumare ale poluanţilor precum GES, POPs, MG, etc.

(4) Emisiile de poluanţi atmosferici sunt limitate (stabilite) în baza valorilor limită de emisie pentru anumite grupe, familii sau categorii de substanţe, în special pentru cele menţionate în anexa 3, luîndu-se în consideraţie natura acestora şi potenţialul lor de transfera poluare dintr-un mediu în altul.

(5) Valoare limită de emisie pentru substanţele poluate se determină în punctul în care emisiile părăsesc instalaţia şi la determinarea acestor valori nu se ia în considerare nicio diluarea care intervine înaintea de acest punct.

(6) Organul central de mediu al administraţiei publice stabileşte valori limită de emisie care nu depăşesc nivelurile asociate celor mai bune tehnici disponibile.

Articolul 104. Evaluarea calităţii aerului înconjurător (1) În scopul evaluării calităţii aerului înconjurător întreg teritoriu al

Republicii Moldova se divizează în zone sau aglomerări în dependenţă de dimensiunile populaţiei şi a ecosistemelor expuse poluării aerului.

(2) Evaluării calităţii aerului înconjurător se face în baza datelor monitoringului integrat de mediu conform actelor normative emise în baza prezentei legi şi legilor speciale.

(3) În dependenţă de nivelul concentraţiei unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafeţe într-o perioadă de timp dată se determină următoarele praguri de poluare: valoare-ţintă, prag de alertă, prag de informare, prag superior de poluare, prag inferior de poluare.

Articolul 105. Responsabilităţi ale organului central de mediu al

administraţiei publice (1) În domeniul protecţiei calităţii aerului înconjurător şi gestionării

zgomotului ambiental, organul centrală de mediu al administraţiei publice are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) elaborează politica şi documentele politice naţionale şi coordonează acţiunile la nivel naţional şi local privind protecţia atmosferei, precum şi pentru protecţia populaţiei faţă de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte negative asupra sănătăţii umane, în conformitate cu politicile europene şi internaţionale specifice;

49


b) coordonează activitatea de monitoring privind calitatea aerului în cadrul monitoringului integrat de mediu la nivelul întregii ţări şi la nivel transfrontalier;

c) ţine evidenţa emisilor substanţelor nocive în aerul atmosferic; d) stabileşte, după caz, prin actele de reglementare, progurile de poluare

şi valori limită de emisie mai restrictive şi măsurile necesare în vederea respectării acestora.

Articolul 106. Schimbările climatice (1) Obiectivul general al cadrului legislativ şi politic în domeniul

schimbărilor climatice este de a contribui la stabilizarea, conform dispoziţiilor pertinente ale Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, 5 iunie 1992 şi a legislaţiei naţionale, concentraţiele de gaze cu efect de sera în atmosfera la un nivel care sa împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic.

(2) În domeniul schimbărilor climatice, autoritatea centrală de mediu are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) elaborează, promovează şi actualizează politica, documentele politice naţionale şi actele legislative privind schimbările climatice;

b) asigură şi coordonează integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice în politicile sectoriale;

c) coordonează implementarea mecanismelor prevăzute de Protocolul de la Kyoto şi post Kyoto, Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite cu privire la schimbările climatice, în acest scop este creată Comisia Naţională;

d) efectuează inventarierea gazelor cu efecte de seră, politica şi documentele politice naţionale şi elaborează Comunicarea Naţională privind schimbările climatice;

e) efectuează monitoringul meteorologic operativ; (3) Organul central de mediu al administraţiei publice coordonează

activităţile privind elaborareaşi implementarea documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice.

(4) Orice activitate economică sau de alt gen care poate să aducă sau duc la schimbarea climei, trebuie să fie realizată cu condiţia respectării cerinţelor de protecţie a mediului.

(5) Operatorul ce realizează o activitate economică sau de alt gen, şi emană gaze cu efecte de seră în atmosferă, este obligat să reducă volumul emisiilor de gaze cu efecte de seră şi (sau) substanţe ce contribuie la crearea, acumularea în atmosferă duce la schimbare de climă.

Articolul 107. Protecţia stratului de ozon (1) În scopul protecţie sanatăţii publice şi mediul ambiant împotriva

efectelor adverse rezultate în urma modificărilor stratului de ozon organul central de mediu îşi asumă următoarele reponsabilităţi:

a) cooperarea prin intermediul observaţiilor sistematice, cercetării şi schimbului de informaţii pentru o mai buna inţelegere şi evaluare a efectelor activităţilor umane asupra stratului de ozon şi efectelor asupra sanatăţii publice şi a mediului provenite din modificarea stratului de ozon;

b) elaborarea şi promovarea măsuri legislative şi administrative în domeniu;

50


c) cooperarea în cadrul politicilor adecvate pentru controlul, limitarea, reducerea sau prevenirea activităţilor umane sub jurisdicţia sau controlul său, dacă aceste activităţi au sau pot avea efecte adverse rezultînd din modificarea sau posibilele modificări ale stratului de ozon;

d) cooperarea în formularea măsurilor, procedeelor şi standardelor pentru implementarea cadrului legislativ în domeniul protecţiei stratului de ozon;

e) cooperarea cu organismele internaţionale competente pentru implementarea măsurilor de protecţie a stratului de ozon.

(2) Protecţia stratului de ozon de la modificările ecologice periculoase a stării acestuia se asigură:

a) Organizarea monitorizării, evidenţei şi controlului asupra modificărilor stratului de ozon sub influenţa activităţilor economice sau de alt gen;

b) Limitarea sau interzicerea totală a substanţelor ce destrig stratul de ozon; c) Aplicarea mecanismelor economice de protecţie a stratului de ozon; d) Aplicarea măsurilor de atragere la răspundere pentru nerespectarea legislaţiei

în domeniul protecţie a stratului de ozon; (3) Protecţia stratului de ozon se face în baza legislaţiei naţionale în domeniu dat.

Articolul 108. Prevenirea poluării aerului transfontalier (1) În scopul prevenirii poluării aerului organul central de mediu al

administraţiei publice elaborează strategii şi progrme, inclusiv sisteme de control al calităţii aerului şi, în cadrul acestor sisteme, măsuri de control care să fie compatibile cu o dezvoltare echilibrată, recurgînd în special la cele mai bune tehnologii disponibile şi aplicabile din punct de vedere economic şi la tehnici care produc puţine sau nici un fel de deşeuri.

(2) Organul central de mediu al administraţiei publice în comun cu autorităţile similare din alte state vor face schimb de informaţii şi păreri asupra documentelor de politici, activităţilor ştiinţifice şi măsurilor tehnice care au drept scop combaterea în toată măsura posibilului a dejecţiilor de poluanţi atmosferici care pot avea efecte dăunătoare şi reducerea în acest fel a poluării atmosferice, inclusiv poluarea atmosferică transfrontiere pe distanţe lungi.

(3) În scopul protecţie aerul de poluare înclusiv cea tansfrontalieră pe distanţe lungi Academia de Ştiinţe a Moldovei, potrivit necesităţilor statului, efectuează în baza planurilor de activitate, activităţi concentrate de cercetări şi/sau de dezvoltare în domeniile următoare:

a) tehnici existente şi propuse de reducere a emisiunilor de compuşi sulfuroşi şi a altor poluanţi atmosferici principali, inclusiv al realizarii lor tehnice şi rentabilităţii acestor tehnici şi repercursiunile lor asupra mediului ambiant;

b) tehnici instrumentare şi alte tehnici care permit supravegherea şi măsurarea nivelului emisiunilor şi concentraţiilor ambiante de poluanţi atmosferici;

c) modele îmbunătăţite pentru înţelegerea mai bună a transportului de poluanţi atmosferici transfrontiere pe distanţte lungi;

d) efectele compuşilor sulfuroşi şi ale altor poluanţi atmosferici principali asupra sănătăţii omului şi mediului ambiant, inclusiv agricultură, silvicultură, resursele materiale, ecosistemele acvatice şi altele, vizibilitatea, în vederea stabilirii pe o baza ştiinţifică a determinării relaţiei doză/efect în scopul protecţiei mediului ambiant;

e) evaluarea economică, socială şi ecologică a altor măsuri care sa permită atingerea obiectivelor referitoare la mediul ambiantr, inclusiv reducerea poluării atmosferice transfrontiere pe distante lungi;

51


f) elaborarea de programe de învăţămînt şi de formare privind poluarea mediului ambiant prin compuşi sulfuroşi şi alţi poluanţi atmosferici principali.

Articolul 109. Măsuri de control şi interdicţii (1) Organul central de mediu al administraţiei publice, prin organele din

subordinea sa, supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legii în domeniul protecţiei atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop:

a) dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de acţiuni;

b) solicită aplicarea măsurilor tehnologice, a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi;

c) solicită luarea măsurilor în vederea respectării nivelului maxim admis al zgomotului ambiental.

Articolul 110. Măsuri de protecţie (1) Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri pe care se găsesc perdelele şi

aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii sunt obligaţi să le întreţină pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană.

(2) Organul central vamal al administraţiei publice şi organele din subordineaacestuia au obligaţia să nu permită intrarea/ieşirea din ţară a surselor mobile poluante care nu respectă prevederile legii speciale.

Articolul 111. Obligaţii Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu: a) să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând

măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici; b) să doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu

sisteme de automonitorizare şi să asigure corecta lor funcţionare; c) să asigure personal calificat şi să furnizeze, la cerere sau potrivit

programului pentru conformare, organului central de mediu al administraţiei publice şi organelor subordonate acestuia, datele cu referire la calitatea aerului şi / sau emisiile de poluanţi necesare;

d) să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise prevăzute în legislaţia în vigoare;

e) să asigure, la cererea organului central de mediu al administraţiei publice şi organelor subordonate acestuia, diminuarea, modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare;

f) să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, astfel încât să nu conducă, prin funcţionarea acestora, la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.

Secţiunea 2.

Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice Articolul 112. Obiective Protecţia apelor de suprafaţă interioare, de tranziţie şi subterane, precum şi a

ecosistemelor acvatice, zonelor de protecţie are drept obiective: atingerea stării bune a

52


corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane, asigurarea protecţiei populaţiei de efectele distructive ale apelor; asigurarea conservării cantitative şi calitative a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice prin gestionarea durabilă a resurselor de apă.

Articolul 113. Principiile de bază privind gestionarea resurselor de apă

(1) Gestionarea resurselor de apă se bazează pe următoarele principii: a) participării utilizatorilor de apă, autorităţilor publice centrale şi locale,

societăţii civile şi altor părţi interesate în procesele de planificare şi luare a deciziilor privind folosinţa şi protecţia resurselor de apă;

b) "poluatorul plăteşte”, în sensul că, costurile prevenirii poluării sau depoluării resurselor sunt suportate de către poluator;

c) precauţiei, în sensul că, în cazul în care există riscuri de prejudicii grave sau ireversibile asupra resurselor de apă, lipsa certitudinii ştiinţifice totale nu poate fi folosită ca justificare pentru a evita luarea de măsuri;

d) folosinţei durabile şi raţionale a apei, în sensul că nevoile generaţiilor prezente şi viitoare trebuie să fie luate în considerare în ceea ce priveşte folosinţa şi protecţia apelor; şi

e) valorii economice a apei, în sensul că valoarea economică a resurselor de apă şi gestionarea resurselor de apă trebuie să fie recunoscute prin introducerea de mecanisme de recuperare a costurilor pentru gestionarea resurselor de apă şi introducerea pe etape a taxelor de folosire.

Articolul 114. Reglementarea activităţilor în domeniul protecţiei şi

gestionării apelor (1) Reglementarea activităţilor în domeniul protecţiei şi gestionării apelor şi a

ecosistemelor acvatice se realizează de către organele centrale de mediu şi cel de sănătate publica ale administraţiei publice, şi includ:

a) reglementări tehnice referitoare la protecţia şi utilizarea apelor, precum şi a ecosistemelor acvatice;

b) elaborarea procedurilor de autorizare pentru activităţile de gestionare a apelor (utilizarea în diferite scopuri: consumul uman, consum tehnologic, irigare, producerea energiei hidroelectrice, creşterea organismelor acvatice, navigaţie, evacuarea apelor uzate, de drenaj, organizarea zonelor de recreere, staţiilor balneare);

c) elaborarea metodologii, standardelor de emisie / de deversări, valoare – limită de emisie, concentraţie maxim admisibilă;

d) elaborarea standardelor de calitate şi de control al calităţii apei; e) elaborarea cerinţelor de evacuarea apelor uzate în receptorii naturali,

limitarea evacuărilor. (2) Pentru activităţile de gestionare a apelor se emite autorizaţie de mediu în

conformitate cu prevederile legii din acest domeniu. Pentru activităţile cu impact semnificativ se emite autorizaţia integrată de mediu. Criteriile pentru activităţile de gestionare a apelor cu impact semnificativ de mediu sunt determinate prin legea specială.

(3) Evacuările indirecte de substanţe poluante în apă, se poate lua în considerare efectul unei instalaţii de tratare a apei la determinarea valorilor limită de emisie ale instalaţiei în cauză, cu condiţia să fie asigurat un nivel echivalent de protecţie a mediului în ansamblul său şi cu condiţia ca acest fapt să nu determine niveluri mai ridicate de poluare a mediului.

53


(4) Autorizarea valorilor limită de emisie / de deversări se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a se solicita utilizare unei anumite tehnici sau tehnologii.

5) Deversările de poluanţi în apă sunt limitate (stabilite) în baza valorilor limită de emisie / de deversări, concentraţiei maxim admisibile pentru diferite categorii de ape (după folosinţe şi clasificare ecologică) şi anumiţi compuşi sau clase de substanţe, prevăzuţi de legea specială, luîndu-se în consideraţie natura şi potenţialul lor toxic.

(6) Valoare limită de limită de emisie / de deversări pentru substanţele poluante se determină în punctul în care emisiile părăsesc sursa de poluare şi la determinarea acestor valori nu se ia în considerare diluarea care intervine până la punctul de control.

Articolul 115. Registrul şi Cadastrul apelor (1) Pentru înregistrarea informaţiei privind datele din procesul de gestionare şi

supraveghere operativă a apelor din districtul hidrografic şi din corpul de apă se creează Registrul apelor, care serveşte bază la estimarea gradului de folosire cantitativă si calitativă a apelor.

(2) Pentru înscrierea datelor ce ţin de inventarierea, clasificarea, evidenta şi sinteza referitor la resursele de apă, lucrările de gestionare a apelor, prelevări din reţeaua hidrografică şi restituţiile de apă autorizate se creează Cadastrul apelor.

(3) Registrul şi Cadastrul apelor se elaborează conform procedurii stabilite de legislaţia specifică şi este ţinut de organul central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 116. Planificarea realizării obiectivelor Planificarea realizării obiectivelor prevăzute în articolul 112 se efectuează în

baza Plan de gestionare la nivel de bazin hidrografic. În cazul unui bazin hidrografic transfrontalier, Guvernul asigură coordonarea măsurilor din acest plan în scopul elaborării unui plan cu statele vecine de gestionare a districtului hidrografic.

Articolul 117. Monitorizarea stării apelor de suprafaţă, apelor subterane, şi

a zonelor de protecţie (1) Organele centrale de mediu şi sănătăţii publice ale administraţiei

publice asigură elaborarea programelor de monitoring integrat de mediu în scopul stabilirii stării apelor din cadrul fiecărui bazin hidrografic.

(2) Monitoring integrat de mediu, în domeniul resurselor acvatice include informaţia: hidrologică, hidrogeologică şi meterorologică precum şi caracteristicile cantitative şi calitative ale corpurilor de apă, starea ecosistemelor, zonelor de protecţie şi a teritoriilor protejate.

(3) Colectarea datelor se asigură prin reţeaua naţională de monitorizare integrată de mediu, conform procedurilor prevăzute în legea specială.

Articolul 118. Responsabilităţile autorităţilor (1) Organele centrale de mediu şi sănătăţii publice ale administraţiei publice şi

alte organe competente conform legii, organizează şi exercită controlul respectării reglementărilor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice, fiind totodată obligate:

a) să asigure controlul strict a debitelor captate, a procedurii de utilizare şi evacuare a apelor uzate, să obţină reducerea necesarului de apă tehnologică, creşterea gradului de reciclare a acesteia şi respectarea normelor specifice de consum;

54


b) să asigure protecţia resurselor acvatice prin măsuri specifice de reducere progresivă a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritare şi prin stoparea sau prin eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritare cu un grad ridicat de risc;

c) să adopte şi să aplice măsurile necesare pentru a preveni sau a limita evacuarea poluanţilor în apele de suprafaţă şi cele subterane;

d) să exercite controlul asupra respectării normelor de ambalare, transportare şi depozitare a resurselor acvatice, a regulilor de manipulare şi utilizare a acestora pe anumite suprafeţe;

e) să asigure respectarea regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor sanitare, limitrofe cursrilor rîurilor, pîraielor, lacurilor, construcţiilor hidrotehnice şi de acumulare a apei;

f) să indentifice şi să propună, pentru a fi declarate drept zone protejate, conform legii, monumente hidrologice cu apă calitativă, sectoarele acvatice şi terenurile mlăştinoase cu biocenoze reprezentative sau cu populaţii ale unor specii endemice, rare sau periclitate, autohtone sau migratoare.

Articolul 119. Obligaţii (1) Persoanele fizice şi juridice cu activităţi de gestionare a apei au

următoarele obligaţii: a) să solicite şi să obţină acordul şi/sau autorizaţia de mediu pentru a

folosi apa. b) să respecte standardele de emisie/deversări şi de calitate a apelor de

suprafaţă, prevederile din acordul de mediu şi din autorizaţia de mediu şi să pună la dispoziţia laboratoarelor autorizate, in termenele stabilite, probele de apă pentru analiză;

c) să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede, deşeuri de orice fel şi să nu introducă în acestea explozibile, tensiune electrică, narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase;

d) să amenajeze malurile în albiile râurilor şi în zonele umede, în zonele de agrement cu echipament special de colectare a deşeurilor menajere şi deşeuri de orice fel şi să asigure transportarea acestora către locurile de depozitare.

e) să nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje, obiecte, produse, ambalaje sau materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafaţă;

f) să nu deverseze în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, substanţe petroliere, chimice, substanţe prioritare/prioritar periculoase;

g) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute în autorizaţia de mediu, precum şi în autorizaţia integrată de mediu;

h) să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;

i) să amenajeze porturile cu instalaţii specifice necesare pentru prevenirea şi înlăturarea consecinţelor cu deşeuri petroliere sau de altă natură stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;

j) să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri.

(2) Nerespectarea prevederilor date duce la atragerea la răspundere conform legii.

55


Secţiunea 3.

Protecţia solului şi a subsolului

Articolul 120. Obiective (1) Prevederile date stabilesc cadrul pentru protecţia solului şi prezervarea

capacităţii solului de a executa oricare dintre următoarele funcţii economice, sociale, culturale şi de protecţie a mediului:

a) producţie de biomasă, inclusiv în agricultură şi în domeniul silvic; b) depozitare, filtrare şi transformare a nutrienţilor, substanţelor şi apei; c) zone de biodiversitate, cum sunt habitatele, speciile şi altele; d) mediu fizic şi cultural pentru populaţie şi activităţi umane; e) sursă de materii prime; f) sursă de cărbune; g) patrimoniu geologic şi arheologic. (2) Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri

adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este un obiectiv a cărui realizare este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu orice titlu.

Articolul 121. Principiile politicii de gestionare a solurilor (1) Politica în domeniul gestionării solurilor se bazează pe următoarele

principii: a) recunoaşterea faptului că menţinerea resurselor naturale, a

biodiversităţii, a aspectului peisagistic rural, a peisajelor culturale, a straturilor cu vestigii arheologice este la fel de importantă ca şi asigurarea populaţiei cu produse alimentare şi obţinerea de venit din agricultură.

b) promovarea unei agriculturi durabile cu reducerea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, aplicarea tehnologiilor ecologic inofensive, restabilirea şi menţinerea echilibrului ecologic şi geoecosisteme.

(2) În conformitate cu principiile enumerate Republica Moldova stabileşte un cadru juridic de protecţie a solului pe baza condiţiilor conservării funcţiilor solului, prevenirii degradării solului, micşorării efectelor acesteia, restaurării solurilor degradate şi integrarea între celelalte politici sectoriale.

(3) În procesul de elaborare a documentelor de politici în domeniul planificării spaţiale regionale şi urbane, transport, energie, agricultură, dezvoltarea rurală, silvicultură, extracţia de materii prime, comerţ şi industrie, politica industrială, turism, schimbări climatice, mediu, natură şi peisagistică se ţine cont de condiţiile de protecţie şi reducerea degradării solurilor.

Articolul 122. Responsabilităţi ale autorităţilor publice (1) Reglementările privind modalităţile de investigare şi evaluare a

poluării solului şi subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calităţii solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea organului central de mediu al administraţiei publice.

(2) Organul central de mediu al adminisraţiei publice, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calităţii mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia.

56


(3) Organul central de mediu al adminisraţiei publice coordonează activitatea de monitoring privind calitatea solului şi gradul de poluare tehnogenă a lui la nivelul întregii ţări. (4) Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea,

amenajarea şi folosirea rationala a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită organele din subordineaorganului central de mediu al administraţiei publice , precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legii. (5) Guvernul Republicii Moldova în comun cu organele centrale de specialitate al

administraţiei publice din domeniul mediului, economiei, agriculturii, culturii, instituţiile de cercetare şi cu autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate;

a) să propună producătorilor agricol tehnologii nonpoluante de cultivare a plantelor, bazate pe principiile agriculturii ecologice, în măsură să asigure atît producţiile necesare de bună calitate, cît şi protecţia şi ameliorarea calităţii solurilor, să creeze un sistem de asistenţă fitosanitară operativă pentru evaluarea corectă a stării culturilor, pentru aplicarea măsurilor adecvate şi prevenirea utilizării greşite sau abuzive a substanţelor chimice şi să asigure asistenţa tehnică agricolă;

b) să elaboreze şi să implementeze programe anuale de combatere a eroziunii solului, subinundării, îmlăştinirii, salinizării, uscării excesive a terenurilor agricole, de prevenire şi stopare a alunecărilor de teren, de menţinere a potenţialului diferenţiat al terenurilor agricole în funcţie de valorile naturale la nivelul de suportabilitate a geoecosistemelor;

c) să exercite o supraveghere sistematică asupra structurii culturilor agricole, asolamentelor şi rotaţiei lor pentru a se menţine un bilanţ pozitiv de humus şi elemente nutritive în sol şi a se reduce pierderile prin eroziune sub limita restribuirii lui naturale de 5 t/ha pe an;

d) să estimeze terenurile cu regim hidrotehnic secetos, să elaboreze tehnologii de majorare a efectului precipitaţiilor, de folosire raţională a aprei pentru irigaţii;

e) să constituie în perimetre de ameliorare terenuri agricole degradate, care pot fi reamenajate, să supravegheze efectuarea lucrărilor de revalorificare a acestor terenuri;

f) să organizeze un subsistem unic de monitoring al calităţii solurilor şi agroecosistemelor pentru supravegherea calităţii solurilor, evidenţierea la timp şi evaluarea schimbărilor neprevăzute, pentru elaborarea programelor şi luarea măsurilor de corectare a tendinţelor negative;

g) să estimeze terenurile cu patrimoniu arheologic şi să propună măsuri de protecţie şi valorificare ale acestora.

Articolul 123. Evaluarea stării solurilor

(1) În scopul protecţiei, conservării şi restabilirii calităţii solurilor se identifică zonelor de risc la eroziune, degradarea materiei organice, salinizare, compactizare şi alunecări de teren, în baza acestor date sunt stabilite programe naţionale de măsuri. (2) Identificarea zonelor se face din aspect al dinamicii extinderii acestor arii de risc la factorii menţionaţi anterior. Identificarea riscului se se facă pe baza metodologiei elaborate în comun de autoritatea centrală de mediu şi agricultură al administraţiei publice, şi Academia de Ştiinţe a Moldovei. (3) Terenurile contaminate / poluate sunt evaluate şi încluse în inventarul siturilor contaminate. Inventarul siturilor contaminate este folosit ca mecanism pentru

57


finanţarea remedierii siturilor orfane, la întocmirea raportului al stării solului, şi stabilirea unei strategii naţionale de remediere a siturilor contaminate identificate. (4) Starea terenurilor este evaluată odată la 10 ani cu ajustarea datelor din Inventar. Informaţia acumulată în inventar este publică şi păstrată de organul central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 124. Raportul stării solurilor (1) La efectuarea tranzacţiilor funciare unui sector de teren unde,

potenţial sau real, o activitate contaminantă a avut sau are loc, vînzătorul prezintă raportul asupra stării solului.

(2) Raportul despre starea terenului va fi emis de către persoana autorizată. Acesta va include cel puţin următoarele detalii:

a) istoricul sitului, furnizat de înregistrările oficiale; b) analiza chimică ce cuprinde determinări ale concentraţiilor de

substanţe periculoase în sol, limitând acele substanţe care au legătură cu activităţile potenţial poluante pentru situl respectiv;

c) nivelele de concentraţii la care există suficiente motive să se considere că substanţele periculoase implicate prezintă un risc semnificativ pentru populaţie sau mediu.

(3) Metodologia necesară pentru determinarea nivelului concentraţiei la care se referă aliniatul 2(b) este elaborată de organul centzral de mediu în cooperare cu alte autorităţi competente conform legii şi adoptată prin ordinul acestuia.

Articolul 125. Remedierea terenurilor contaminate/poluate (1) Remedierea siturilor contaminate listate în inventar este o condiţie obligatorie în asigurarea dreptului la un mediu sănătrs şi garantarea securităţii ecologice.

(2) Remedierea cuprinde acţiuni asupra solului, în vederea controlului, depistării, îndepărtării sau reducerii contaminanţilor astfel ca situl contaminat, ţinând cont de actuala şi viitoarea sa utilizare, să nu mai prezinte pericol asupra mediului sau sănătăţii publice.

(3) Remedierea terenurilor poate fi efectuată din alte surse decît cele bugetare şi din Fondul Ecologic Naţional în baza mecanismului elaborat pentru care, conform principiului “poluatorul plăteşte”, persoana responsabilă pentru poluare nu poate fi identificată sau nu poate fi făcută răspunzătoare conform legislaţiei naţionale sau comunitare sau nu poate suporta costurile remedierii.

Articolul 126. Scoaterea terenurilor din circuitul agricol (1) În scopul păstrării funcţiilor solului la care se referă articolul 120 al. (1), este limitată

scoaterea din circuitul agricol a terenurilor. În cazul în care scoaterea din circuitul agricol este necesară, trebuie să fie utilizate construcţiile tehnice şi produsele care permit păstrarea acelor funcţii pe cât este posibil.

(2) Scoaterea terenurilor din circuitul agricol pentru realizarea unor obiective economice sau de destinaţie socială se realizează prin procedura adoptată prin lege specială.

(3) La aprobarea deciziei de scoatere terenurilor din circuitul se va asigura decopertarea stratului de sol fertil şi utilizarea lui pentru refacerea terenurilor degradate.

Articolul 127. Obligaţiile deţinătorilor de terenuri

58


(1) Deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren asupra căruia nu deţine un titlu juridic de proprietate, au următoarele obligaţii:

a) să ia măsuri de precauţie pentru a minimiza sau preveni efecte adverse pentru calitatea solului;

b) să prevină, pe baza reglementărilor agrotehnice în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;

c) să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;

d) să respecte recomandările autorităţilor agricole cu privire la organizarea asolamentelor şi rotaţiei lor, respectarea structurii culturilor agricole, fertilizarea fundamentală ştiinţific, ameliorările funciare, menţinerea unui bilanţ pozitiv de humus şi reducerea pierderilor prin eroziune sub limita restituirii lui naturale;

e) să nu admită compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, substanţe periculoase, subinundarea, înmlăştinirea, salinizarea, uscarea excesivă a terenurilor agricole, să întreprindă măsuri de prevenire şi stopare a eroziunii solului, a alunicăriloer de teren;

f) să definitiveze în colaborare cu organele centrale silvice ale administraţiei publice sistemul de perdele forestiere de protecţie să respecte orice alte obligaţii prevăzute de legea specială.

(2) Împrăştierea pe terenuri agricole a unor ape uzate şi a nămolului, provrnite de la unităţile industriale, complexele zootehnice, de la stanţiile de epurare se admite numai cu autorizarea organelor centrale pentru agricultură, pentru mediu şi pentru sănătate.

(3) Este interzisă şi se sancţionează, coform legii, depozitarea şi împrăştierea pe sol, în afara perimetrelor admise şi special amenajate a deşeurilor de producţie şi menajere, a moluzului rezultat din construcţii, a fierului vechi, a ambalajelor de orice fel, a reziduurilor industriale, a substanţelor chimice şi radioactive.

Secţiunea 4.

Conservarea biodiversităţii, protecţia ariilor naturale protejate şi a ecosistemelor terestre

Articolul 128. Activităţi cu specii de plante şi animale din flora şi fauna

sălbatică (1) Importul şi exportul animalelor, părţilor şi derivatelor din ele, colectate

din fauna sălbatică, în stare vie, proaspătă sau semiprelucrată, se admit în baza acordului de import / export, eliberat conform legii de către organul central de mediu al administraţiei publice.

(2) Importul, exportul, reexportul şi tranzitul animalelor, părţilor şi derivatelor din ele, reglementate de Convenţia privind comerţul internaţional cu speciile sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES), se admit în baza permisului/certificatului CITES, eliberat de către organul de gestiune CITES.

(3) Pentru importul, exportul şi reexportul colecţiilor de plante, al unor părţi sau exponate ale colecţiilor este necesară obţinerea permisului/ certificatului CITES sau acordului de import / export

59


(4) Competenţele şi procedura de emitere a acordului de import/export pentru plante şi/sau animale sălbatice non-CITES şi ale permisului CITES sunt stabilite prin Legea regnului animal şi Legea regnului vegetal.

(5) Activităţile de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot organiza şi desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de organul central de mediu al administraţiei publice confom legii speciale.

Articolul 129. Regimul juridic al păsărilor şi habitatelor acestora (1) În scopul fi asigurării supravieţuirii şi reproducerii în aria de răspândire

a anumitor specii de păsări autoritatea centrală de mediu al administraţiei publice locale în comun cu Academia de Ştiinţe a Moldovei iau măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora.

(2) În acest context, se ţine seama de următoarele specii de păsări: a) specii pe cale de dispariţie; b) specii vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului lor; c) specii considerate rare din cauza efectivului redus al populaţiilor sau a

distribuţiei locale limitate; d) alte specii care necesită o atenţie specială din cauza naturii specifice a

habitatului lor. (3) Tendinţele şi variaţiile efectivului populaţiilor sunt luate în considerare

ca bază pentru evaluare. (4) Academia de Ştiinţe a Moldovei clasifică în special cele mai adecvate

teritorii, ca număr şi suprafaţă, ca arii de protecţie specială pentru conservarea acestor specii, ţinând seama de condiţiile de protecţie din zona geografică respectivă.

(5) Măsuri similare sunt aplicate şi pentru speciile migratoare care apar în mod regulat, având în vedere nevoia acestora de protecţie în zona geografică respectivă, în ceea ce priveşte zonele de înmulţire, arealul de schimbarea penelor şi zonele de hibernare a acestor specii, precum şi punctele de popas de-a lungul rutelor lor de migrare. În acest scop, se acordă o atenţie specială protecţiei zonelor umede, în special zonelor umede de importanţă internaţională.

(6) La solicitare, toate informaţiile relevante se vor furniza structurilor europen cu activităţi în domeniul protecţie mediului pentru ca aceastea, după caz, să poată lua iniţiativele corespunzătoare în vederea coordonării necesare a cerinţelor de protecţie pentru acele specii din zonele geografice unite între ele inntr-un tot unitar.

(7) În zonele de protecţie georgrafice se iau măsurile corespunzătoare pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, atâta timp cât acestea au relevanţă în contextul obiectivelor prezentului articol. Autorităţile publice locale în comun cu organele din subordineaorganului central de mediu la nivel teritorial depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor şi în afara zonelor de protecţie.

Articolul 130. Regimul juridic al ariilor naturale protejate de stat (1) În Republica Moldova pentru a atinge obiectivele privind protectia

celor mai reprezentative arii naturale; pastrarea genofondului; conservarea biodiversitatii; pastrarea aspectului natural al peisajului geografic; efectuarea de cercetari stiintifice; monitorizarea ariilor naturale protejate; şi educarea ecologica, culturala, estetica si recrearea cetatenilor este creat fondul ariilor naturale protejate de stat.

60


(2) Terenurile obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate sînt destinate ocrotirii naturii, fac parte din proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate, au un regim determinat de protecţie şi gospodărire conform legislaţiei în vigoare.

(3) Respectarea prevederilor din Regulamentele – cadru şi Planurile de management ale ariilor naturale protejate, aprobate conform prevederilor legale, este obligatorie.

(4) În ariile naturale protejate în dependenţă de statutul de protecţie sunt interzise:

a) retragerea de terenuri din fondul ariilor protejate, cu excepţia cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma calamităţilor naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite confirmat prin datele de evaluare;

b) desfăşurarea programelor, proiectelor şi activităţilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor – cadru ale obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate;

c) schimbarea destinaţiei terenurilor fără aprobarea structurilor de administrare din cadrul ariilor naturale protejate de stat;

d) păşunatul şi amplasarea stânelor; e) lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport

electric, lucrările hidroameliorative şi de altă natură, care conduc la deteriorarea echilibrului ecologic;

f) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepţia celor de importanţă naţională (petrol, gaze naturale) cu condiţia respectării cerinţelor speciale de protecţie a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală de mediu;

g) activităţi comerciale; h) distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare,

construcţiile, împrejmuirile, barierele, plăcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajări aflate în inventarul ariilor naturale protejate;

i) aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în acest scop de către administratorii ariilor naturale protejate;

j) abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare dacă există;

k) administrarea de îngrăşăminte minerale, erbicide, pesticide şi de alte substanţe chimice nocive;

l) accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili pe suprafaţa ariilor naturale protejate, în scopul practicării de sporturi, în afara drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate;

m) păşunatul, vânatul, pescuitul, cositul sau tăieri neautorizate, precum şi distrugerea cuiburilor, vizuinilor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale şi păsări;

Articolul 131. Reţeaua ecologică

(1) În scopul conservării diversităţii naturale genetice a tuturor speciilor de organisme vii incluse în ecosistemele şi complexele naturale, asigurării unor condiţii de viaţă productive şi dezvoltării durabile a teritoriilor adiacente este creată reţeaua ecologică naţională.

(2) În procesul de proiectare şi constituire a reţelei ecologice naţionale se ţine cont de ariile naturale protejate, inclusiv cele planificate, precum şi de alte

61


elemente ale naturii. În lipsa acestora, vor fi create, după caz, coridoare ecologice artificiale.

(3) În Republica Moldova în dependenţă de statutul juridic de protecţie, zonele-nucleu şi coridoarele ecologice reţeau ecologică poate fi : internaţională, naţională şi locală.

(4) Criteriile principale de proiectare, constituire, gestiune şi dezvoltare a reţelei ecologice naţionale sînt:

a) delimitarea spaţială a teritoriilor naturale de sectoarele cu activitate economică intensă pentru asigurarea stabilităţii reciproce şi durabilităţii diversităţii biologice şi peisagistice; reprezentativitatea elementelor şi complexelor naturale;

b) stabilitatea ecologică a elementelor reţelei ecologice naţionale; c) abordarea diferenţiată, care să asigure corespunderea atît a amplasării spaţiale

a terenurilor reţelei ecologice naţionale, cît şi a regimului lor de funcţionare cu specificul natural şi cel social-economic al teritoriului;

d) armonizarea dezvoltării reţelei ecologice naţionale cu dezvoltarea social-economică a unităţilor administrativ-teritoriale;compensarea ecologică (repartizarea terenurilor de schimb în cazul exproprierii sau schimbul benevol) în conformitate cu legislaţia în vigoare. (5) Proiectarea, constituirea, gestiunea şi dezvoltarea reţelei ecologice

naţionale este efactuată în conformitate cu prevederile Legii privind reţeaua ecologică naţională.

Articolul 132. Categoriile de terenuir atribuite la fondul forestier şi spaţiile

verzi (1) Pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate

gospodăriei silvice, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice sau în Cadastrul funciar ca păduri şi/sau plantaţii forestiere, constituie fondul forestier. Fondul forestier cuprinde toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodarire.

(2) Terenurile din fondul forestier cuprind: a) terenuri pentru impadurire: terenuri destinate reimpaduririi; terenuri

destinate impaduririi; b) terenuri afectate gospodariei silvice; c) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de

teren, soloneturi etc. (3) Atribuirea terenurilor la fondul forestier se face pe baza

amenajamentelor silvice sau a Cadastrului funciar în conformitate cu legislatia. (4) Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţa şi destinaţie, servesc la

imbunătăţirea calităţii mediului, menţinerea echilibrului ecologic şi a genofondului autohton, la imbogăţirea asortimentului de plante ornamentale, menţinerea şi protejarea obiectelor naturale preţioase şi la armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale în vederea realizarii unei ambianţe favorabile desfăşurării activitţtilor antropogene.

(5) Spaţiile verzi includ: a) terenuri de folosinţă generală din perimetrul intravilanului şi extravilanului

localităţilor urbane; b) terenuri cu spaţii verzi din localităţile rurale; c) terenuri din zonele turistice şi de agrement;

62


d) terenuri ocupate de reţeaua rutieră a spaţiilor verzi, linii parcelare şi linii de transport de energie electrică, iazuri şi lacuri;

e) pepiniere şi plantaţii de arbori şi arbuşti decorativi; f) terenuri ocupate de construcţii şi instalaţii care aparţin gospodăriei

spaţiilor verzi; g) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte,terenuri afectate

de alunecări, sărături. Articolul 133. Obligaţiile deţinătorilor şi beneficiarilor de terenuri ai

fondului forestier (1) Deţinătorii şi beneficiarii cu orice titlu ai fondului forestier, ai

vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:

a) să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;

b) să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale;

c) valorificarea masei lemnoase numai în limita tăierilor de îngrijire, de igienă, de regenerare şi reconstrucţie ecologică şi conservarea conform amenajamentelor silvice, prin tehnologii ecologic argumentate de recoltare, corhănire şi transportare, care să asigure protecţia solurilor, a florei şi faunei sălbatice, stabilitatea pantelor şi a ecosistemelor silvice;

d) să gestioneze corespunzător deşeurile rezultate din exploatare, în condiţiile prevăzute de lege;

e) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transportarea masei lemnoase, stabilite de lege, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;

f) să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legii în domeniul silviculturii şi protecţiei mediului;

g) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;

h) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;

i) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legii în domeniu;

j) să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legii speciale;

k) să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în conformitate cu planurile de management şi regulamentelor -cadru specifice domeniului ariilor naturale protejate de stat;

l) interzicerea activităţilor economice şi social-obşteşti care pot afecta echilibrul ecologic al ecosistemelor terestre, al pădurilor, al pajiştilor şi fineţelor, al oricăror formaţiuni naturale care conservă diversitatea floristică şi faunistică a zonei;

m) să sesizeze organele din subordineaorganului central de mediu al administraţiei publice despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

63


(2) Se interzice reducerea suprafeţei terenurilor fondului forestier. În cazuri excepţionale, pentru construcţia obiectelor cu destinaţie specială, a drumurilor de importanţă republicană, a liniilor electrice de tensiune înaltă, a magistralelor de petrol şi gaze, reducerea suprafeţei terenurilor fondului forestier se permite în baza deciziei Guvernului doar în urma eloberării acordului de mediu.

(3) Retragerea definitivă a suprafeţelor din terenurile fondului forestier se realizează prin includerea în acesta a unor terenuri utile pentru împădurire şi echivalente ca suprafaţă şi bonitate.

Secţiunea 5. Protecţia aşezărilor umane

Articolul 134. Responsabilităţi şi obligaţii (1) Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei

publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:

a) să elaboreze planurile locale de acţiune în domeniul mediului cu asigurarea finanţării implementării acestora;

b) să prevadă, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al patrimoniului cultural al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate, măsuri de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;

c) să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia starea mediului, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;

d) să îmbunătăţească microclimatul localităţilor, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a bazinelor de apă din interiorul şi din zonele limitrofe acestora, să înfrumuseţeze şi să protejeze peisajul, să creeze şi întreţină zonele verzi şi să menţină curăţenia stradală;

e) să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru sănătatea populaţiei şi mediu;

f) să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;

g) să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă, în conformitate cu planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului;

h) să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;

64


i) să nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel;

j) să adopte măsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea, după caz, a clădirilor, curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;

k) să iniţieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreţinere şi dezvoltare a canalizării.

Capitolul VI

MANAGEMENTUL INTEGRAT AL MEDIULUI

Secţiunea 1. Monitoringul integrat al mediului

Articolul 135. Obiectul reglementării (1) Monitoringului integrat de mediu constă în evaluarea tendinţelor şi

perspectivelor, elaborarea politicilor de mediu, cît şi evaluarea eficienţei şi oportunităţii politicilor de mediu implementate.

(2) Monitoringului integrat de mediu este efectuat de către organul central de mediu al administraţiei publice şi organele din subordinea organului cetral de mediu cu participarea altor autorităţi responsabile de anumite aspecte ale monitoringului asupra resurselor naturale sau a impactului asupra mediului în baza legilor speciale.

(3) Guvernul aprobă odată în patru ani Programul de monitoring. Principiile de bază determină structura sistemului de monitoring, priorităţile şi alocaţiile financiare necesare pentru desfăşuarea monitoringului integrat de mediu.

(4) În baza principiilor directorii aprobate, organul central de mediu al administraţiei publice odată în patru ani aprobă Programul naţional de monitoring integrat de mediu. În Program sînt indicaţi parametri, indicatorii, regularitatea, căt şi metodele utilizate de reţele de monitoring.

Articolul 136. Monitoringul calităţii mediului (1) Supravegherea permanentă la nivel naţional a stării mediului, resurselor

naturale şi a impactului antropic, se realizeaza prin intermediul sistemului de monitoring integrat de mediu, bazat pe parametri şi indici cu acoperire spaţială şi temporală, care asigură cadrul informaţional necesar pentru elaborarea strategiei şi tacticii de prevenire a consecinţelor activităţii antropice şi a hazardelor naturale, de elaborare a prognozelor şi exercitare a controlului operativ asupra efectelor măsurilor de redresare a stării mediului.

(2) Funcţionarea sistemului de monitoring integrat de mediu este asigurată de către organul central de mediu al administraţiei publice cu instituţiile subordonate acestuia, precum şi de către furnizorii şi beneficiarii informaţiei respective.

(3) În cadrul sistemului de monitoring integrat de mediu în calitate de furnizori ai informaţiei de mediu participă organele din subordineaorganului central de mediu, instituţiile de stat gestionare ale resurselor naturale (ministere, agenţii, institutii, concerne, asociaţii), organele abilitate să exercite controlul asupra utilizării lor, instituţiile ştiinţifice şi agenţi economici care folosesc resurse naturale ori desfăşoară activităţi cu impact asupra mediului sau sănătăţii populaţiei.

65


Articolul 137. Conţinutul sistemului de monitoring integrat de mediu (1) Monitoringul integrat de mediu cuprinde următoarele subsisteme: a) monitoringul calităţii componentelor de mediu; b) monitoringul (utilizării şi protecţiei, calităţii, cantităţii) resurselor naturale; (2) Structura şi conţinutul subsistemelor se stabileşte de autorităţile

responsabile de domeniile monitorizate, conţinutul sistemului de monitoring integrat de mediu se stabileşte prin hotărîre de Guvern.

Articolul 138. Responsabilităţile (1) Responsabilitatea pentru monitorizare în condiţiile legii o poartă in

general autorităţile competente persoana fizică şi juridică cu impact/impact semnificativ asupra mediului şi/sau terţii contractaţi.

(2) În dependenţă de procesul producţiei, precum şi de materiile prime şi chimicalele utilizate în instalaţie sunt elaboraţi parametrii / indicatorii de monitorizare. Monitorizarea activităţii poate fi efectuată şi pe concept bazat pe risc. Pentru estimarea riscului trebuie să se cerceteze probabilitatea unei depăşiri a valorilor limită de emisie şi impactul urmărilor.

(3) Persoanele juridice indiferent de formă de proprietate, ale căror activităţi au sau pot avea un impact / impact semnificativ asupra mediului sau asupra componentelor lui, sînt obligate, să efectueze în zonele lor de activitate supravegherea stării mediului şi evidenţa resurselor naturale folosite, prezentînd informaţia respectivă organelor competente conform legii în colectarea datelor de mediu, cît şi să prezinte gratuit organului central de mediu al administraţiei publice şi organelor din subordinea acestuia informaţia solicitată.

Articolul 139. Accesul la datele monitoringului integrat de mediu. (1) Datele din cadrul monitoringului integrat de mediu sunt deţinute de

către organul central de mediu al administraţiei publice. (2) Informaţia generalizată privind monitoringul integrat de mediu este

stocată în baza de date a sistemului informaţional integrat gestionat de organul central de mediu al administraţiei publice

(3) Calitatea de beneficiar al informaţiei de mediu acumulate în rezultatul monitoringului integrat de mediu o poate avea orice instituţie, persoană fizică sau juridică, ce solicită informaţia respectivă. Orice informaţie prelucrată sau neprelucrată, inclusiv cea generalizată sub formă de raport de către organul central de mediu al administraţiei publice se oferă gratis.

Articolul 140. Indicatorii de mediu (1) Indicatorii de mediu sunt acei parametri sau o valoare derivata dintr-

un parametru, care ofera informatie despre o influenţă anumită asupra mediului. (2) În scopul ordonării volumului necesar de informaţie pentru obţinerea

unei imagini precise asupra unei situaţii organul central de mediu al administraţiei publice în comun cu structurile subordonate elaborează şi face public pe pagina web oficială lista indicatorilor de mediu. a) Indicatorii de mediu pot fi grupaţi, după cum urmeaza: b) indicatori de presiune exprima cauzele problemelor de mediu, măsoară impactul asupra mediului ( deprecierea resurselor naturale ca urmare a unei extracţii intense, eliberarea de poluanţti şi deşeuri în mediu prin dezvoltarea industrială etc.

66


c) indicatorii de stare evidenţiază calitatea mediului prin agregarea datelor care privesc calitatea aerului, a apei sau a solului precum şi cele care privesc marimea stocurilor de resurse naturale. d) indicatorii de raspuns cuantifica rezultatele realizării politicilor de mediu aşa cum sunt implementate (la nivelul reglementărilor, al bugetului naţional, al introducerii stimulentelor fiscale etc).

(3) În baza indicatorilor de mediu elaboraţi operatorii şi autorităţile competente elaborează raporte şi dări de seamă privind realizarea activităţilor planificate în Planurile de acţiuni.

(4) Monitorizarea implementării activităţilor se face la fel în baza indicatorilor de mediu elaboraţi pentru fiecare activitate, obiectiv şi document politic.

Secţiunea 2.

Sistemul informaţional integrat de mediu

Articolul 141. Stabilirea modului de funcţionare a sistemului informaţional integrat de mediu

(1) Sistemul informaţional integrat de mediu elaborat în scopul realizării managementului integrat de mediu şi/sau a componentelor de mediu sau de obligaţii, precum şi în scopul elaborării şi monitorizării punerii în aplicare a documentelor de dezvoltare durabilă şi de protecţie a mediului, precum şi alte documente de politici, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

(2) Sistemului informaţional integrat de mediu îi revine sarcina de creare şi administrare a structurii bazelor de date aferente bazelor de date şi informaţiilor de mediu.

(3) Sistemul informaţional integrat de mediu are la bază scopurile şi principiile protecţiei mediului. Sistemul informaţional integrat de mediu include registrele, cadastrele şi bazele de date ţinute de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, cît şi alte instituţii, activitatea cărora este reglementată de acte normative în domeniul protecţiei mediului.

(4) Informaţiile conexe privind calitatea factorilor de mediu sunt remise şi deţinute de către organul central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 142. Conţinutul Sistemului informaţional integrat de mediu (1) Elaborarea şi actualizarea sistemului informaţional integrat de mediu este

asigurată de către autoritatea centrală de mediu, în conformitate cu prevederile actelor normative elaborate în domeniu.

(2) Sitemul informaţional integrat de mediu conţine date şi informaţii privind starea mediului, nivelul de poluare şi, impactul asupra mediului şi răspunsuri pentru societate, în special:

a) date privind starea mediului şi a componentelor de mediu colectate şi prelucrate în conformitate cu prezenta lege şi reglementările speciale, precum şi listele naţionale de indicatori;

- date privind emisiile de poluanţi în mediu din Registrul poluanţilor; - informatii despre caracteristicile naturale şi amenajări teritoriale; - informaţii despre fenomenele naturale; - date privind hazardele naturale; - date privind riscurile naturale; - date privind resursele naturale şi utilizarea resurselor naturale; - date privind zonele care sunt desemnate ca arii natural protejate de stat;

67


- date privind zonele cu patrimoniu cultural; - date privind diversitatea biologic; - date privind efectele poluării mediului asupra sănătăţii umane; - informaţii privind gestionarea deşeurilor ; - informaţii privind substanţele periculoase; - date privind accidentele industriale şi de mediu; - date privind poluanţii de mediu; - datele care sunt importante pentru evaluarea dezvoltării durabile; - date socio-economice, - metodologia, documentele de date, - date spaţiale; - date tehnice şi ştiinţifice ale instituţiilor naţionale şi internaţionale; - măsuri documentelor de politici, planuri şi programe de protecţie a

mediului; b) În sistemul informaţional integrat de mediu se include cel puţin următoarea

informaţie: - actele legislative şi normative naţionale în domeniul protecţiei

mediului înconjurător, Convenţiile Internaţionale, actele normative în domeniul protecţiei mediului ale Uniunii Europene;

- planuri, programe, politici, strategii în care sînt incluse acţiuni în domeniul protecţiei mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale;

- informaţii privind implementarea acţiunilor incluse în planuri, politici, strategii;

- informaţii privind starea factorilor de mediu, nivelul de poluare, factorii de poluare, indicatori de monitorizare şi de performanţă;

- autorizările eliberate în baza actelor legislativ-normative în vigoare; - informaţia privind exercitarea controlului ecologic de stat; - informaţia privind potenţialii poluatori - programe, planuri şi rezultatele monitorizării factorilor de mediu; - cercetări în domeniul şi evaluarea riscurilor asupra factorilor de

mediu. Articolul 143. Cadastrele resurselor naturale (1) Cadastrele resurselor naturale al Republicii Moldova sunt create cu scopul

asigurării unei evidenţe complexe a componentelor de mediu şi evaluarea potenţialului acestora.

(2) Cadastrele resurselor naturale sunt parte componentă a Sistemului Informaţional integrat de mediu şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează stabilirea, înregistrarea, descrierea şi marcarea pe hărţi şi planuri topografice a tuturor resurselor naturale de pe teritoriul republicii, indiferent de destinaţia, modul de folosire şi de tipul de proprietate.

Articolul 144. Ţinerea Cadastrelor resurselor naturale (1) Cadastrele resurselor naturale ce conţin totalitatea informaţiei ( de ordin

ecologic, economic, juridic) întocmite în baza înformaţiei furnizate de către deţinătorii informaţiei poate fi creat din mai multe registre.

(2) Ţinerea Cadastrelor resurselor naturale este efectuată de autorităţile comapetente împuternicite cu funcţia dată în baza prezentei legi. Controlul asupra modului de ţinere a cadastrului este efectuat de către organul central de mediu al administraţiei publice

68


(3) Informaţia cadastrală este publică dacă prin ordinul organului central de mediu al administraţiei publice emis în baza legilor speciale nu sunt prevăzute anumite restricţii.

Articolul 145. Obligaţii (1) Autorităţile publice centrale şi locale, agenţii economici cu activităţi cu

impact / impact semnificativ asupra mediului sunt obligaţi să furnizeze informaţia privind modul de folosire, calitatea, cantitatea resurselor naturale către organul central de mediu al administraţiei publice în termenii stabiliţi de lege.

(2) În cazul modificării datelor din registru, furnizorul datelor registrului este obligat să informeze despre aceasta deţinătorul registrului în modul stabilit de deţinător.

(3) Furnizorul datelor registrului este obligat să asigure corectitudinea şi autenticitatea datelor prezentate pentru a fi introduse în registru şi actualizarea acestora în modul stabilit de lege.

(4) Ţinerea registrelor se efectuează în strictă conformitate cu regulile de ţinere a registrelor, stipulate în regulamentul cu privire la modul de ţinere a registrului adoptt prin Hotărîre de Guvern.

(5) Posesorul oricărui registru informaţional privind mediul înconjurător sau unei baze de date este obligat să asigure corectitudinea şi autenticitatea datelor prezentate pentru a fi introduse în sistemul informaţional de mediu integrat şi actualizarea acestora.

Articolul 146. Registrul emisiilor şi transferului de poluanţi (1) Registru este un instrument rentabil pentru a încuraja îmbunătăţiri

în performanţa în ceea ce priveşte mediul, pentru a asigura accesul publicului la informaţii privind emisiile de poluanţi şi transferurile în afara amplasamentului ale poluanţilor şi deşeurilor şi pentru a ajuta la determinarea tendinţelor, evidenţierea progresului în reducerea poluării, monitorizarea respectării anumitor acorduri internaţionale, stabilirea priorităţilor şi evaluarea progreselor obţinute prin politicile şi programele comunitare şi naţionale de mediu.

(2) Registrul emisiilor şi transferului de poluanţi (registru poluanţilor) include informaţii specifice cu privire la emisiile de poluanţi în aer, apă şi sol şi transferurile de deşeuri şi poluanţi din apele reziduale în afara amplasamentului, raportate de către operatorii complexelor industriale care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţi incluse în sistemul dat; şi pragul/pragurile de emisii şi volumul deşeurilor inclusiv celor periculoase.

(3) Datele raportate trebuie să corespundă criteriilor: înaltă calitate, în special în ceea ce priveşte exhaustivitatea, consecvenţa şi credibilitatea.

(4) Crearea şi centralizarea registru poluanţilor şi informaţii suplimentare, precum şi elaborarea rapoartelor preliminare la nivel naţional şi transmiterea lor către organul central de mediu al administraţiei publice sunt asigurate de organul în subordinea organului central de mediu.

Articolul 147. Structura registrului de poluanţi

(1) Organul central de mediu al administraţiei publice publică registru poluanţilor prezentând datele, atât în forme agregate, cât şi neagregate, astfel încât emisiile şi transferurile să poată fi căutate şi identificate după: a) unitate, inclusiv societatea mamă, după caz şi amplasamentul său

geografic, inclusiv bazinul hidrografic;

69


b) activitate; c) frecvenţa la nivel de stat sau pe plan european; d) poluant sau deşeu, după caz; e) fiecare mediu (aer, apă, sol) în care este evacuat poluantul; f) transferurile în afara amplasamentului ale deşeurilor şi destinaţia lor, după

caz; g) transferurile în afara amplasamentului ale poluanţilor în apele reziduale; h) surse difuze; i) proprietar sau operator de unitate.

(2) Conţinutul, sistemul de acumulare a informaţiei, categoria de date supuse acumulării şi raportării, procedurile de raportare, asigurarea şi evaluarea calităţii, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului, confidenţialitatea, şi alte elemente necesare pentru funcţionarea corectă a registrului de poluanţi este prevăzută în hotărîrea de Guvern.

Secţiunea 3. Statistica de mediu

Articolul 148. Statistica de mediu (1) Elaborarea informaţiei statistice (statistica de stat) în domeniul mediului se

efectuează în scopul acumulării şi analizei datelor statistice despre mediu, argumentării formulării politicii de mediu, documentelor strategice, deciziilor organelor publice centrale şi agenţilor economici, informarea societăţii civile, şi întru transmiterea datelor statistice privind mediul organizaţiilor internaţionale şi altor categorii de utilizatori.

(2) Elaborarea informaţiei statistice se efectuează de către organele oficiale de statistică şi organul central de mediu al administraţiei publice şi alte organe centrale adminstrative, în competenţa cărora intră gestionarea resurselor naturale.

(3) Organul central de statistică stabilesc în comun cu organul central de mediu al administraţiei publice metodologia unică de elaborare a formularelor statistice în domeniul protecţiei mediului, ce corespunde practicii internaţionale.

(4) Metoda de colectare a formularelor statistice de mediu de la agenţii economici se stabileşte de către organul central de mediu al administraţiei publice în comun cu organul cetral de statistică.

(5) Persoanele fizice şi juridice cu activităţi de impact / impact semnificativ asupra mediului sunt obligte să prezinte la organele oficiale ale statisticii şi la organul din subordinea organului central de mediu al administraţiei publice şi structurilor subordanate teritoriale ale acestora informaţia statistică după formularele de raportare statistică stabilite de lege în termenii stabiliţi de lege.

(6) Listele persoanelor fizice şi juridice, care sunt obligaţi să prezinte rapoarte statistice sunt elaborate de organele teritoriale de protecţie a mediului şi se prezintă în organele teritoriale ale statisticii.

(7) Se consideră încălcarea legislaţie neprezentarea la timp a rapoartele statistice în domeniul mediului sau comunicarea datelor incomplete sau eronate .

(8) Obiectul evidenţei statistice ale mediului înconjurător sunt emisii ale polunaţilor în mediul înconjurător, formarea, utilizarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv toxice, substanţe chimice, utilizarea resurselor naturale (apa, păduri, biodiversitate etc.), consumuri pentru protecţia mediului, efectuarea lucrărilor de expoatare geologice, protecţia aerului atmoferic; producerea, consumul, importul/

70


exportul de substanţe de distrug startul de ozon, regelementate prin Protocolul de la Montreal.

Secţiunea 4.

Planificarea acţiunilor privind protecţia mediului în contextul dezvoltării durabile

Articolul 149. Obiectul reglementării (1) Activităţile din domeniul protecţiei mediului şi asigurării securităţii

ecologice în Republica Moldova se realizează prin elaborarea, adoptarea şi implementarea documentelor de politici şi legislaţiei de mediu.

(2) Documentele de politici în domeniul protecţiei mediului şi asigurării securităţii ecologice sunt:

a) Strategia de mediu a Republicii Moldova; b) Programele de protecţie a mediului; c) Planul de Acţiuni în domeniul protecţie mediului; d) Raportul privind calitatea mediului. Articolul 150. Condiţii generale de planificare (1) În scopul planificării, elaborării şi realizării acţiunilor în domeniul

protecţiei mediului şi asigurării securităţii ecologice se elaborează documente de politici de mediu la nivel naţional, regional şi local şi pe diferite ramuri ale economiei naţionale ce au impact asupra mediului.

(2) Documentele de politici în domeniul protecţiei mediului şi asigurării securităţii ecologice se elaborează, finanţează şi realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, cu respectarea principiilor de informare şi implicarea publicului în luarea deciziilor de mediu.

(3) Documentele de politici în domeniul protecţiei mediului şi asigurării securităţii ecologice fără acoperire financiară, mecanism de monitorizare şi raportare nu sunt adoptate.

(4) Planificarea şi elaborarea acţiunilor în domeniul protecţiei mediului şi asigurării securităţii ecologice a statului se efectuează în baza: indicilor de monitorizare, prognozelor de stat privind dezvoltarea social-economică şi starea factorilor de mediu, cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi practice.

(5) Documentele de politici adoptate în conformitate cu prezenta lege şi cele elaborate în baza reglementărilor speciale privind componentele de mediu sau în conformitate cu angajamentele asumate de Republica Moldova în baza actelor internaţionale din domeniu, în mod corespunzător sunt parte integrată a documentelor de politici de protecţie a mediului şi asigurării securităţii ecologice.

Articolul 151. Strategia de mediu a Republicii Moldov (1) Strategia de mediu a Republicii Moldova direcţionează pe termen mediu

sau lung direcţiile orientative în domeniul protecţie a mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale, avînd drept scop identificarea modalităţilor şi mecanismului de organizare a realizării obiectivelor pe problematică adordată.

(2) Strategia de mediu include: a) analiza componentelor de mediu; b) principiile şi criteriile de stabilire a obiectivelor şi priorităţilor de

protecţie a mediului şi folosirii durabile a mediului a Republicii Moldova; c) principiile dezvoltării durabile;

71


d) obiectivele de bază şi măsuri în domeniul protecţiei mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale;

e) cadrul instituţional implicat în implementarea strategiei; f) metodele de implementare şi responsabilitatea implementarea

strategiei; g) monitorizarea implementării Strategiei de mediu în baza setului de

indicatori; (3) Strategia este elaborată de către organul central de mediu al administraţiei

publice în cooperare cu autorităţile centrale administrative responsabile pe domeniile: economie, sănătate şi asistenţă socială, agricultură, silvicultură, ştiinţă, educaţie, turism, transport şi dezvoltare regională şi locală. Activităţile de elaborare sunt coordonate de către organul central de mediu al administraţiei publice

(4) Strategia, la propunerea Guvernului, este adoptată de Parlamentul Republicii Moldova.

(5) Modificările şi/sau amendamentele sau noile strategii sunt făcute o dată la zece ani, sau mai devreme, la propunerea organul central de mediu al administraţiei publice

(6) Documentele de politici în diferite domenii şi activităţi ale economiei naţionale nu pot fi în contradicţie cu Strategia de mediu a Republicii Moldova.

Articolul 152. Programul de protecţie a mediului (1) Programul de protecţie a mediului (în continuare Programul), stabileşte

direcţiile concrete, care servesc drept instrument de implementare a politicilor, conţinînd obiective clar definite în domeniu protecţiei mediului şi folosirii durabile a resurselor, programul trebuie să se bazeze pe Strategia de mediu a Republicii Moldova.

(2) Programul trebuie să includă: a) identificarea problemelor de mediu; b) obiectivele specifice ale programului; c) acţiunile ce urmează a fi întreprinse; d) etapele şi termenele de implementare; e) responsabilii pentru implementare; f) estimarea generală a costurilor; g) rezultatele scontate; h) indicatorii de progres şi performanţă; i) procedurile de raportare şi evaluare.

(3) Programul se adoptă pentru o perioadă de 5 ani. (4) Programul este elaborat de organul central de mediu al administraţiei

publice în cooperare cu celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi este adoptat prin Hotărîre de Guvern.

(5) Supravegherea implementării şi raportarea este pusa în sarcina organul central de mediu al administraţiei publice. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile publice locale sunt obligate să furnizeze informaţia despre modul şi rezultatele implementării Programul către organul central de mediu al administraţiei publice

(6) Modificările şi/sau amendamentele sau un Program nou, poate fi adoptat pînă la finisarea celui în vigoare, pe baza analizei eficienţei măsurilor puse în aplicare, precum şi conform Raportului privind calitatea mediului pentru perioada respectivă, şi dacă este necesar argumentarea ştiinţifică asupra măsurilor aplicate.

72


Articolul 153. Planul de Acţiuni în domeniul protecţie a mediului (1) Planul de Acţiune în domeniul protecţiei mediului (în continuare Planul),

prevede sarcini concrete pe termen scurt în domeniul protecţie mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale. Planul este elaborat la nivel local,municipal şi regional ţinând cont de particularităţile locale şi caracteristicile zonei.

(2) Planul include în special: a) condiţiile şi măsurile de protecţie a mediului, măsurile prioritare de

protecţie a mediului, a componentelor de mediu, anumitor arii şi zonelor din cadrul acestora;

b) entităţile şi autorităţile care sunt responsabili de implementare a măsurile de protecţie a mediului stabilite în plan;

c) monitorizarea stării mediului şi evaluarea necesităţilor de a crea reţeaua de monitorizare continuă a condiţiilor de mediu în aria unde planul va fi implementat;

d) acţiunile ce trebuie întreprinse în situaţiile de urgenţă în cazuri de poluare în urma accidentelor tehnice sau calamităţi naturale în aria unde planul va fi implementat;

e) termenele limită pentru realizarea măsurilor stabilite de plan; f) sursele de finanţare şi costurile pentru implementarea măsurilor

definite şi evaluarea resurselor necesare pentru realizarea prevederilor din plan; g) indicatorii de progres; h) procedurile de raportare şi evaluare a modului de implementare a

Planului (3) Planul este elaborat cu respectarea principiilor de informare şi implicarea

publicului în luarea deciziilor de mediu şi este adoptat de autorităţile publice locale / municipale sau regionale prin consultarea prealabilă cu organul central de mediu al administraţiei publice locale.

(4) Planul se elaborează şi adoptă timp de 6 luni de la intrarea în vigoare a Programului de protecţie a mediului, pentru o perioadă de 5 ani.

(5) Planul la nivel raional, municipal şi local trebuie să fie armonizat cu programul naţional de protecţie a mediului. Adoptarea acestuia se face numai după avizarea de către organul central de mediu al administraţiei publice.

(6) Autorităţile publice locale la nivel raional şi municipal în termen de o lună de la data adoptării Planului sunt obligate să-l prezinte Agenţiei de Protecţie a mediului.

(7) Modificările şi/sau amendamentele sau un nou Plan pot fi făcut pînă la finisarea celui adoptat, pe baza analizei eficienţei măsurilor puse în aplicare, precum şi a precum şi conform Raportului privind starea mediului pentru perioada respectivă, şi dacă este necesar argumentarea ştiinţifică asupra măsurilor aplicate.

Articolul 154. Raportul privind calitatea mediului (1) În scopul monitorizarii realizării obiectivelor prevăzute în documentelor

de politici privind protecţia mediului şi asigurarea securităţii ecologice prevăzute de prezenta Lege, precum şi starea componentelor de mediu organul central de mediu al administraţiei publice prezintă Raportul privind calitatea mediului pentru perioada de 4 ani în faţa Guvernului Republicii Moldova, care îl şi aprobă.

(2) Raport privind starea mediului conţine în special: evaluarea documentelor de politici şi atingerea obiectivelor realizării acestora, informaţii despre starea mediului în diferite zone, date cu privire la impactul anumitor activităţi asupra mediului, analiza indicatorilor de mediu în dinamică, evaluarea eficienţei măsurilor

73


puse în aplicare, informaţii cu privire la monitorizarea componentelor de mediu şi a cadrului instituţional de management al mediu şi de utilizare a resurselor financiare pentru protecţia mediului, evaluarea necesităţilor noi sau propunerea modificărilor la documentele existente şi altă informaţie de importanţă pentru promovarea dezvoltarii durabile, protecţia mediului şi asigurarea securităţii ecologice.

(3) Raportul privind starea mediului se elaborează o dată la 4 ani. O dată la doi ani organul central de mediu al administraţiei publice prezintă Raportul sumar privind calitatea mediului pentru perioada respectivă. Raportul privind calitatea mediului se editează cu un an înaintea elaborării Programului de protecţie a mediului, conform prevederilor art. 152 al prezentei Legi.

(4) Raportul sumar privind calitatea mediului, este întocmit în baza listei de indicatori recomandaţi de CEE ONU şi altor informaţii relevante ştiinţific argumentate. Raportul sumar privind calitatea mediului stă la baza elaborării Raportului privind calitatea mediului.

(5) Organul central de mediu al administraţiei publice poartă răspunderea pentru prezentarea rapoartelor adecvate şi în termenii stabiliţi privind îndeplinirea cerinţelor Actelor internaţionale în domeniul mediului, partea a cărora este Republica Moldova.

(7) La nivel raional şi municipal se întocmeşte Raportul privind calitatea mediului la nivel local elaborat de organul adminisrativ din subordinea organului central de mediu. Conţinutul Raportului privind calitatea mediului la nivel local include datele şi categoriile de informaţii relevante prevăzute de aliniatul (2) al prezentului articol. Raportul privind calitatea mediului la nivel local se depune către organul central de mediu al administraţiei publice cel tîrziu cu 6 luni înainte de data prezentării Raportului privind calitatea mediului în faţa Guvernului.

Articolul 155. Raportarea ecologică a întreprinderilor (companii, instituţiile) (1) Întreprinderile (companiile, instituţiile) indiferent de forma lor de

proprietate, care prezintă în mod obligatoriu rapoarte ecologice/statistice sunt în drept, voluntar, să fortifice activitatea sa prin dările de seamă corporative pe marginea calităţii mediului în conformitate cu iniţiativele internaţionale recunoscute în scopul creşterii rezultatelor activităţii ecologice corporative şi responsabilităţii sociale.

(2) Regulile de întocmire a dărilor de seamă se stabilesc de organul central de mediu al administraţiei publice în conformitate cu cerinţele internaţionale şi sunt reglementate prin ordinul acestuia.

Articolul 156. Planificarea acţiunilor în domeniul protecţiei mediului de

către persoanele juridice Persoanele fizice şi juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului

şi/sau afectează sănătatea publică şi care poate să aducă prejudiciu mediului şi să creeze pericol pentru securitate ecologică, sunt obligaţi să planifice, elaboreze şi implementeze măsuri legate de folosirea durabilă a resurselor naturale, protecţia mediului şi asigurarea securităţii ecologice ale activităţii lor în modul stabilit prin lege.

Articolul 157. Obligţiile persoanele fizice şi juridice cu impact / impact

semnificativ asupra mediului privind implementarea programului naţionald e protecţie a mediului

(1) Persoanele fizice şi juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului este obligată să elaboreze un plan de adaptare a întreprinderii la standardele

74


tehnice de protecţie a mediului în conformitate cu prezenta lege, precum şi să aplice măsurile prevăzute de tratatele internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este Parte.

(2) Persoanele fizice şi juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului este obligată să se conformeze Programului de protecţie a mediului să adapteze activitatea de întreprinzător la cerinţele legislative, reglementărilor tehnice şi standardelor în domeniu.

(3) Persoanele fizice şi juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului vor elabora Planuri privind protecţia mediului cu indicarea metodei de raportare şi schimb de informaţie cu organul subordonat al organului central de mediu al administraţiei publice.

(4) Persoanele fizice şi juridice pot deţine pentru propriile scopuri de planificare şi documente de planificare a protecţiei mediului şi să se conducă de acestea.

Secţiunea 5. Reglementarea economică a protecţiei mediului şi folosirii resurselor

naturale Articolul 158. Metodele reglementării economice a protecţiei mediului şi

folosirii resurselor naturale Metodele de reglementări economice în domeniul protecţiei mediului sunt: a) planificarea şi finanţarea activităţilor privind protecţia mediului şi a

componentelor de mediu; b) plata pentru poluarea mediului; c) taxele pentru resurse naturale; d) subvenţii pentru activităţile de protecţiei a mediului ambiant; e) mecanisme de piaţă şi comercializare a cotelor la eliminarea

poluanţilor în mediu sau autilizării resurselor naturale; f) Fondul Ecologic Naţional; g) asigurarea de mediu; h) sistemul "depozit"; i) etichitarea ecologică Articolul 159. Planificarea şi finanţarea activităţilor privind protecţia

mediului (1) Planificarea şi finanţarea activităţilor privind protecţia mediului şi a

componentelor de mediu se efectuează ţinînd cont de: a) prognozelor de stat în domeniul mediului şi folosirii raţionale a

resurselor naturale, ce sunt parte componentă a prognozei privind dezvoltarea social-economică a ţării;

b) programelor pe termen mediu în domeniul mediului, ce trebuie să fie integrate în procesul de planificare a cheltuielilor bugetare pe termen mediu şi coordonate cu direcţiile strategice de dezvoltare a ţării;

c) elaborării şi executării strategiilor, planurilor, programelor la nivel naţional, regional/local şi sectorial;

d) altor metode de planificare şi finanţare, stabilite în acte legislative şi normative.

(2) Modul de elaborare, finanţare şi realizare a strategiilor, programelor, planurilor, în domeniul protecţiei mediului se reglementează prin prezenta lege şi alte acte normative ale Republicii Moldova.

75


(3) Persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzător cu activităţi care influenţează negativ asupra mediului , sunt obligate să planifice, elaboreze şi realizeze acţiuni privind protecţia şi asanarea mediului.

Articolul 160. Plăţile pentru poluarea mediului (1) Poluarea mediului în rezultatul efectuării activităţii de

întreprinzător sau unui alt gen de activitate este supusă plăţilor pentru poluarea mediului.

(2) La plăţile pentru poluarea mediului se atribuie: a) plata pentru emisiile de poluanţi în aerul atmosferic; b) plata a pentru deversările de poluanţi ; c) plata pentru depozitarea deşeurilor de producţie; d) plata pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează

poluarea mediului; e) alte tipuri de plăţi, stabilite prin lege. (3) Modul de calculare şi achitare a plăţilor pentru poluarea mediului

se reglementează prin acte normative speciale. (4) Achitarea plăţilor, stipulate în aliniatul (2) al prezentului articol, nu

scuteşte persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzător sau cu un alt gen de activitate de la efectuarea activităţilor privind protecţia mediului şi recuperarea prejudiciului cauzat mediului.

Articolul 161. Achitarea plăţilor pentru utilizarea resurselor naturale Utilizarea resurselor naturale se efectuează contra plată. Plăţile pentru

utilizarea resurselor naturale sunt percepute în formă de taxe de la persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, în conformitate cu Codului Fiscal al Republicii Moldova şi alte acte legislative ce reglementează domeniul dat.

Articolul 162. Stimularea economică a protecţiei mediului Stimularea economică a protecţiei mediului se efectuează prin intermediul

oferirii subvenţiilor, înlesnirilor fiscale şi altor scutiri şi beneficii, stabilite prin legislaţia naţională, la aplicarea în activităţile de întreprinzător sau altui gen de activitate a celor mai disponibile tehnologii a energiei alternative, prin utilizarea resurselor reciclabile şi prelucrarea deşeurilor, şi la aplicarea altor măsuri eficiente privind protecţia mediului stabilite de legele din domeniul dat.

Articolul 163. Mecanisme de piaţă privind gestionarea emisiilor în aerul

atmosferic (1) În scopul reglementării emisiilor în aerul atmosferic, Guvernul Republicii

Moldova este în drept să aplice mecanisme de piaţă prin stabilirea limitelor şi cotelor privind cantitatea emisiilor în mediu şi să aprobe modul de vânzare a cotelor şi obligaţiunilor privind diminuarea cantităţii de emisii în mediu.

(2) În cazul stabilirii cotelor de emisii în mediu, beneficiarul de resurse naturale este în drept să obţină o cotă anuală.

(3) În cazul în care acordurile internaţionale, ratificate de Republica Moldova, prevăd participarea Republicii Moldova în comerţul cu cote privind diminuarea emisiilor în mediu, beneficiarii de resurse naturale sunt în drept să semneze contracte respective cu persoane fizice şi/sau juridice nerezidente ale Republicii Moldova în modul stabilit de Guvernul Republicii Moldova.

76


(4) Contractul de vînzare - cumpărare a cotei, semnat de rezidentul Republici Moldova cu persoana fizică sau juridică nerezidentă a Republicii Moldova, urmează a fi înregistrat la organul competent determinat de Guvernul Republicii Moldova.

Articolul 164. Fondurile Ecologice (1) Fondul Ecologic Naţional şi fondurile ecologice locale sunt create şi

funcţionează în cadrul organului central de mediu al administraţiei publice şi structurilor teritoriale ale acesteia, în scopul colectării de resurse financiare pentru protecţia mediului şi reconstrucţia ecosistemelor. Fondul Ecologic Naţional şi fondurile ecologice locale sunt create şi funcţionează în baza Hotărîrii de Guvern.

(2) Sursele de formare a Fondului Ecologic Naţional şi a fondurilor ecologice locale sunt: a) plăţile pentru emisiile de poluanţi în aerul atmosferic; b) plăţile pentru deversările de poluanţi cu ape reziduale în obiective acvatice şi sisteme de canalizare; c) plăţile pentru depozitarea deşeurilor de producţie şi cele menajere ; d) plăţile pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului; e) plăţi incasate pentru recuperarea prejudiciului cauzat mediului cu excepţia fondului forestier; f) valoarea amenzilor incasate în urma aplicării pedepselor administrative sau penale de la persoane fizice sau juridice care au fost recunoscute vinovate pentru încălcarea legislaţiei de mediu; g) sursele incasate în urma realizării bunurilor confiscate, obţinute prin utilizarea ilegală a resurselor naturale; h) încasări filantropice a persoanelor juridice şi fizice, donaţii ale cetăţenilor, granturile organizaţiilor internaţionale şi locale; i) alte tipuri de plăţi, stabilite de lege.

Articolul 165. Administrarea Fondurilor Ecologice

(1) Administrarea Fondului Ecologic Naţional şi a Fondurilor Ecologice Locale este efectuată de către Consiliul de Administrare al Fondului creat pentru fiecare fond în parte. Consiliul de Administrare al Fondului este creat din cel puţin 5 membri, inclusiv şi reprezentanţi ai societăţii civile şi al sectorului economic. (2) Consiliile de Administrare al Fondurilor Ecologice prezintă trimestrial organului central de mediu al administraţiei publice dări de seamă privind sumele acumulate, alocate şi rezultatele evaluării şi monitorizării proiectelor susţinute financiar din cadrul Fondurilor.

Articolul 166. Beneficiari a Fondurilor Ecologice (1) Sursele acumulate la Fondul Ecologic Naţional sau la Fondurile

Ecologice Locale sunt utilizate de către autorităţi publice centrale şi locale, agenţi economici şi organizaţii neguvernamentale în baza proiectelor depuse.

(2) În vederea evaluării stării actuale a resurselor naturale şi a prevenirii poluării mediului, un loc aparte le revin proiectelor pentru cercetare ştiinţifică.

(3) Procedura de selectare, finanţare, evaluare şi monitorizare a proiectelor depuse se determină prin Regulamentul elaborat şi aprobat de către organul central de mediu al administraţiei publice.

Articolul 167. Activităţile ce pot fi susţinute din cadrul Fondurilor Ecologice

77


Mijloacele fondurilor ecologice sunt folosite pentru implemtarea proiectelor în domeniul protecţie mediului, folosirii durabile a resurselor naturale, la prevenirea şi combaterea poluării mediului, la restabilirea stării lui şi lichidarea consecinţelor poluării, la elaborarea şi implementarea programelor locale şi nationale de protecţie a mediului şi a biodiversităţii, de remediere, restabilire a calităţii solului, amenajare a fondului forestier, de reconstrucţie ecologică a landşafturilor şi a bazinelor de apă, afectate prin intervenţii antropice; construirea, reconstruirea şi reutilarea obiectivelor de protecţie a mediului; procurarea de mijloace tehnice, utilaje, echipament, instalaţii, reactive pentru laboratoarele mediu centrale şi teritoriale; efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul protecţiei mediului; reinstruirea şi reciclarea cadrelor în domeniul protecţiei mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale; promovarea educaţiei ecologice şi pentru dezvoltare durabilă, a cunoştinţelor şi abilităţilor în domeniul protecţie mediului şi managementului integrat a componentelor de mediu; crearea şi menţinerea colaborării internaţionale în domeniul protecţiei mediului; promovarea şi aplicarea a măsurilor de adaptare la schimbări climatice, folosire energiei regenerabile şi alternative, celei mai bune tehnici disponibile şi a celei mai bune practici de mediu; stimularea prin diferite forme legale a comunităţilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de forma organizatorico juridică şi genul de activitate, pentru aportul real adus în protecţia mediului şi alte proiecte reieşind din priorităţile determinate pentru protecţia mediului.

Articolul 168. Condiţiile de finanţare din mijloacele Fondurilor Ecologice (1) Sumele încasate în baza art. 164 al.2 sunt divizate în următoarea proporţie:

30% sunt vărsate la Fondul Ecologic Local din teritoriul căruia s-a făcut încasarea şi 70% sunt vărsate la Fondul Ecologic Naţional.

(2) Nu mai puţin de 70% din mijloacele fondurilor se utilizează la prevenirea şi combaterea poluării mediului, la restabilirea stării lui şi lichidarea consecinţelor poluării sau degradării mediului.

(3) Nu mai puţin de 50 % din sursele fondului sunt utilizate pentru finanţarea parţială a proiectelor investiţionale în domeniul protecţiei mediului.

(4) Sumele pentru premiere în baza concursurilor nu vor depăşi 5 % din mijloacele fondurilor ecologice.

Articolul 169. Asigurarea de mediu (1) Asigurarea de mediu este raportul îndreptat spre protecţia intereselor

patrimoniale a persoanelor fizice şi juridice în legătură cu apariţia unor consecinţe de mediu adverse din contul fondurilor financiare create de către asigurat.

(2) Scopul asigurării de mediu constă în garantarea protecţiei asigurate a vieţii, sănătăţii şi intereselor patrimoniale persoanelor fizice şi juridice în formă de compensare parţială sau deplină, cauzată de poluarea avariată a mediului, garantarea stimulării economice pentru aplicarea măsurilor de prevenire a poluării mediului. Asigurarea de mediu este reglementată de lege specială.

(3) Asigurarea de mediu este de două feluri: benevolă şi obligatorie pentru întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, la fel şi a cetăţenilor cu privire la bunurile aflate în proprietate şi a veniturilor pentru apariţia dezastrelor ecologice şi calamităţi naturale, accidentelor şi catastrofelor cu impact semnificativ asupra mediului.

(4) Persoanele fizice şi juridice cu impact / impact semnificativ asupra mdiului sunt obligaţi să încheie contracte de asigurare de mediu. Lista genurilor de

78


activitate, obiectelor care cad sub incidenţa obligaţie de asigurare de mediu este aprobată prin lege.

(5) Obiectul asigurării de mediu reprezintă interesele patrimoniale legate de responsabilitatea civilă a întreprinderilor cu riscul înalt de pericol, cu luarea în considerare a prejudiciului adus vieţii şi sănătăţii oamenilor, patrimoniului persoanelor terţe, inclusiv mediului în cazul poluării aerului, apei şi solului în urma a dezastrelor ecologice şi calamităţi naturale, accidentelor şi catastrofelor cu impact semnificativ asupra mediului.

(6) Asiguratorii, ce efectuează asigurarea de mediu obligatorie, sunt persoane juridice, indiferent de forma de proprietate, ce deţin în baza legislaţie licenţa pentru genul dat de activitate pe teritoriul Republicii Moldova.

Capitolul VII

ATRIBUŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI

Secţiunea 1.

Guvernul Republicii Moldova, ministerele şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale

Articolul 170. Competenţa Guvernului în domeniul protecţiei mediului (1) În competenţa Guvernului în domeniul mediului se atribuie: a) elaborarea, promovarea şi realizarea politicii naţionale în domeniul

protecţiei mediului şi asigură folosirea durabilă a resurselor naturale şi integrarea aspectelor politicii de mediu în politicile sectoriale;

b) elaborează şi adoptă măsurilor privind prevenirea şi diminuarea impactului negativ asupra mediului, vieţii şi sănătăţii publice în scopul asigurării securităţii ecologice în stat;

c) elaborarea şi implementarea actelor legislative şi normative în domeniul protecţiei mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securităţii ecologice a statului, şi asigurarea controlului asupra modului de implementare a acestora;

d) elaborarea, aprobarea şi asigurarea realizării documentelor de politici de mediu (strategii, programe, planuri) şi monitorizarea implementării lor;

e) stabilirea ordinii de monitorizare a stării mediului şi a sistemei de supraveghere a condiţiilor hidrometeorologice;

f) stabilirea ordinii controlului de stat în domeniul protecţiei mediului; g) determină cerinţele în domeniul protecţie mediului, elaborarea şi

aprobarea standardelor şi reglementărilor tehnice în domeniu h) stabileşte plăţi pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea

deşeurilor; i) determină şi stabileşte cotele de folosire a resurselor naturale; j) organizează şi implementează managmentul substanţelor chimice pe

tot ciclul de viata a acestora şi a produselor chimice periculoase; k) organizează şi susţine activitatea de educaţie ecologică, creează

sistemul de instruire ecologică la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, asigură pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei mediului;

l) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu organismele internaţionale în domeniul protecţiei mediului;

79


m) asigurarea finanţării activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a organului central de mediu al administraţiei publice şi a subdiviziunilor acestuia, finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de protecţie a mediului şi folosire durabilă a resurselor naturale;

n) declararea situaţiilor excepţionale în caz de calamitate naturală sau accident tehnic ce au impact asupra mediului, vieţii şi sănătăţii publice şi asigură întreprinderea tuturor măsurilor pentru restabilirea prejudiciului cauzat;

o) ţinerea evidenţie ariilor naturale protejate de stat şi a resurselor naturale;

p) ţinerea evidenţei asupra modului de folosire a subsolului şi determinarea ordinii de efectuare a controlului asupra modului de folosire şi conservare a zăcămintelor minerale utile;

Secţiunea 2.

Organul central de mediu al administraţiei publice Articolul 171. Rolul organului central de mediu al administraţiei publice (1) Organul central de mediu al administraţiei publice centrale este

autoritatea publică centrală aflată în subordonarea Guvernului, cu domenii de activitate prioritare în problemele de protecţie a mediului şi de folosire durabilă a resurselor naturale.

Articolul 172. Organizarea organului central de mediu al administraţiei

publice (1) Organul central de mediu al administraţiei publice este persoană

juridică, are ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea acestuia şi dispune de conturi, inclusiv valutare. Bugetul Organul central de mediu al administraţiei publice şi al organelor din subordinea acesteia se aprobă de Guvern.

(2) Organul central de mediu al administraţiei publice este condusă de un ministru, conform Legii cu privire la Guvern. Pe lînga organul central de mediu al administraţiei publice funcţionează Consiliu consultativ creat din 7 membri nominalizaţi prin Hotărâre de Guvern.

(3) Organul central de mediu al administraţiei publice îşi realizează obiectivele, funcţiile şi sarcinile direct sau prin intermediul direcţiilor şi secţiilor sale şi organelor în subordinea sa.

(4) Organelor în subordinea organului central de mediu al administraţiei publice sînt:

a) Agenţia pentru protecţia mediului cu subdiviziunile teritoriale (regionale);

b) Inspectoratul de mediu cu subdiviziunile teritoriale (regionale); c) Serviciul Hidrometeorologic de Stat cu subdiviziunile teritoriale; d) Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale; e) Serviciul de Stat pentru Silvicultură cu subdiviziunile teritoriale; f) Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi

Radiologice; g) Agenţia „Apele Moldovei”; h) Institutul de Ecologie şi Geografie; i) Serviciul pescicol;

80


care în calitatea lor de persoane juridice deţin ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea acestora, dispun de conturi, inclusiv valutare.

(5) Structura, obiectivele, funcţiile şi sarcinile a fiecărui organ în subordinea organului central de mediu al administraţiei publice sunt prevăzute în prezenta lege şi regulamentelor de organizare şi funcţionare adoptate prin Hotărîre de Guvern în baza legii.

(6) Deciziile organului centrale de mediu al administraţiei publice, adoptate în limitele competenţelor legale, sînt executorii pentru toate ministerele şi subdiviziunile acestora, autorităţile administraţiei publice locale, pentru persoanele fizice şi juridice.

Articolul 173. Condiţiile minime necesare pentru suplinirea funcţiilor de

conducere (1) Cunoştinţele în domeniul protecţiei mediului şi folosirii durabile

a resurselor naturale constituie o condiţie calificativă obligatorie pentru suplinirea funcţiilor de conducere în organul central de mediu al administraţiei publice şi în organele în subordinea acestuia. Angajarea în funcţiile date se face în bază de concurs.

Articolul 174. Funcţiile de baza ale organului central de mediu al

administraţiei publice (1) Pentru realizarea obiectivelor din domeniile de activitate, organul

central de mediu al administraţiei publice exercită următoarele funcţii: a) de strategie, prin care se elaborează, în conformitate cu politica

Guvernului, Strategii, politici, programe naţionale de protecţie a mediului, de folosire durabilă a resurselor naturale şi de management integrat a componentelor de mediu şi asigurarea ecologică;

b) de reglementare, prin care se asigură dezvoltarea cadrului legislativ, normativ şi a celui instituţional pentru realizarea obiectivelor din domeniile de activitate;

c) de administrare, prin care se asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil, în domeniile de activitate;

d) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului Republica Moldova sau al Guvernului, reprezentarea pe plan intern şi extern, în domeniile de activitate;

e) de autoritate de stat, prin care se asigură aplicarea şi respectarea reglementărilor legale şi normative privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea şi în coordonarea sa;

f) de coordonare a utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordate Republicii Moldova de către structurile internaţionale şi europene în domeniul mediului;

Articolul 175. Atribuţiile organului central de mediu al administraţiei

publice (1) În exercitarea funcţiilor sale organul central de mediu al

administraţiei publice are următoarele atribuţii principale: a) elaborează, promovează şi coordonează realizarea politicii de stat şi a

documentelor de politici în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a

81


resurselor naturale, managementului deşeurilor, hidroamelioraţiei, gospodăririi resurselor de apă, aprovizionării cu apă şi canalizare, reglementării activităţilor nucleare şi radiologice, controlului ecologic de stat, de protecţie a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic, hidrometeorologiei şi monitoringului calităţii mediului şi altele după competenţă;

b) elaborează cadrul legislativ şi normativ necesare pentru realizarea obiectivelor în domeniile sale de activitate, asigurînd compatibilitatea acestora cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu legislaţia comunitară;

c) stabileşte direcţiile prioritare de activitate în domeniul protecţiei mediului în baza unor evaluări a situaţiei şi identificării problemelor, riscurilor în domeniul vizat;

d) asigură procesul de integrare a cerinţelor de protecţie a mediului în procesele reformei economice şi în politica sectorială, în scopul asigurării dezvoltării durabile şi promovării tehnologiilor energoeficiente şi nonpoluante;

e) coordonează ţinerea registrului naţional al substanţelor chimice potenţial toxice, amplasarea platformelor specializate pentru neutralizarea şi înhumarea deşeurilor de producţie şi menajere;

f) participă la planificarea şi realizarea măsurilor de evitare a apariţiei situaţiilor excepţionale, de reducere a proporţiilor consecinţelor lor;

g) coordonează monitoringul integrat de mediu şi asigură efectuarea monitoringului poluării mediului în comun cu alte organe publice abilitate, observaţiilor meteorologice, hidrologice, agrometeorologice, în scopul asigurării populaţiei, economiei, apărării naţionale, precum şi a autorităţilor publice cu informaţie hidrometeorologică;

h) participă la coordonarea cercetărilor ştiinţifice în domeniile protecţiei mediului;

i) asigură studierea, evaluarea, reglementarea, evidenţa şi controlul, j) protecţia şi realizarea politicii tehnico-ştiinţifice în domeniul utilizării

raţionale a resurselor naturale (sol, subsol, ape, păduri, floră şi faună); k) gestionează Fondul Ecologic Naţional şi coordonează activitatea

fondurilor ecologice locale; l) cooperează cu organizaţiile internaţionale şi cu organele similare ale

altor ţări, promovează semnarea, aderarea şi ratificarea tratatelor internaţionale; m) coordonează activităţile de realizare a prevederilor tratatelor

internaţionale în domeniu, la care Republica Moldova este parte; n) coordonează activitatea organelor subordonate; o) asigură procesul de creare şi gestionare a sistemelor informaţionale

integrat de mediu şi a bazelor de date în domeniile de competenţă; p) ţine evidenţa a regimului resurselor apelor de suprafaţă şi a calităţii lor,

evidenţa utilizării şi evacuării apelor, evidenţa fondului apelor şi a celui ameliorativ, în scopul asigurării ţinerii Cadastrului de Stat al Apelor;

q) contribuie la informarea populaţiei privind beneficiile politicii de mediu, ridicarea nivelului de conştientizare şi educaţie ecologică prin intermediul strategiei de comunicare;

r) colaborează cu societatea civilă în domeniul protecţiei mediului; s) coordonează şi participă, conform competenţelor, la elaborarea

pronosticurilor, documentelor de politici naţionale şi sectoriale ce ţin de dezvoltarea social-economică a ţării;

82


t) determină nomenclatorul datelor aferente informaţiei privind mediul, lista indicatorilor de mediu şi în comun cu alte organe ale administraţiei publice centrale aprobă sistemul de colectare, procesare şi diseminarea a ei.

u) exercită alte funcţii în domeniul său de activitate, stabilite prin actele legislative şi normative în vigoare.

(2) Organul central de mediu al administraţiei publice îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de legile în vigoare.

(3) În exercitarea atribuţiilor sale, organul central de mediu al administraţiei publice colaborează cu celelalte autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale.

Articolul 176. Atribuţiile altor autorităţi ale administraţiei public centrale în

domeniul protecţiei mediului (1) Atribuţiile organelor centrale în domeniul sănătăţii: a) Evaluarea, cuantificarea şi comunicarea riscului pentru sănătate

publică, condiţionat de expunerea la factori nocivi de mediu; b) Asigură supravegherea stării de sănătatea a populaţiei în relaţie cu

calitatea mediului; c) Exercită controlul calităţii apei, produselor alimentare, aerului interior,

materialelor de contrucţie, a aerului înconjurător privind nivelul de zgomot, vibraţie şi radiaţii neionizante, al nivelului radiaţiilor ionizante în toate elementele mediului;

d) Elaborează norme sanitare privind valorile şi nivelele admise de substanţe şi factori biologici, chimici şi fizici în elementele de mediu şi stabileşte metodologia de control asupra respectării acestora;

e) Colaborează cu organul central de mediu al administraţiei publice în stabilirea şi aplicarea măsurilor privind ameliorarea calităţii vieţii.

(2) Atribuţiile organelor centrale în domeniul agriculturii: a) elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul dezvoltării pieţelor de

produse agroalimentare, inclusiv de producţie ecologică, sporirea siguranţei alimentare, inclusiv efectuarea analizelor de impact al politicilor;

b) asigurarea respectării restricţiilor de ordin ecologic în sectorul agrar şi cel agroindustrial, inclusiv prin efectuarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi a controlului asupra exploatării raţionale a resurselor funciare ale ţării;

c) Colaborează cu organul central de mediu al administraţiei publice în stabilirea şi aplicarea măsurilor privind îmbunătăţirea calităţii mediului în sectorul agrar şi alimentar;

d) Promovează tehnologiile non poluante, cele mai bune tehnici disponibele şi cele mai bune practici de mediu în domeniul agrar, funciar, de irigare şi alimentar;

(3) Atribuţiile organelor centrale în domeniul construcţiei a) coordonează procesul de implementare a principiilor de dezvoltare

durabilă în proiectarea urbanistică; b) avizează planurile urbanistice generale şi zonale, susţine şi

supraveghează realizarea acţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului, inclusiv proiectele construcţiilor amplasate în zonele centrale ale municipiilor şi oraşelor, sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, zonelor de agrement de importanţă republicană, precum şi proiectele-pilot în domeniul dezvoltării şi amenajării teritoriului;

c) coordonează şi monitorizează reconstrucţia, restaurarea şi restabilirea monumentelor de arhitectură, istorie şi cultură, care formează aspectul urbanistic al

83


zonelor istorice pe teritoriul raioanelor, municipiilor, oraşelor, satelor şi comunelor, precum şi al complexelor arhitectonice;

Articolul 177. Organizarea Agenţiei pentru Protecţie Mediului (1) Agenţia pentru Protecţia Mediului este organ subordonat organului

central de mediu al administraţiei publice, cu personalitate juridică, cu competenţe în implementarea legislaţiei şi politicilor statului în domeniul protecţiei mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securităţii ecologice.

(2) Agenţia pentru Protecţia Mediului exercită, în condiţiile legii, atribuţii privind implementarea legislaţiei şi politicilor de mediu la nivel naţional, regional şi local, planificarea strategică, monitorizarea factorilor de mediu, autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului stabilite de către organul central de mediu al administraţiei publice prin regulamentele de organizare şi funcţionare. Agenţia pentru protecţia mediului are rolul de a asigura funcţionarea laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri, substanţe chimice, apă.

(3) Agenţia pentru protecţia mediului deţine reprezentanţă la nivel regional (Centru, Nord, Sud şi Autonomia Găgăuză).

(4) Organizarea, funcţiile, competenţa, răspunderea funcţionarilor Agenţiei pentru protecţia mediului şi structurilor teritoriale ale acesteia sunt reglementate prin prezenta lege şi Regulamentul adoptat prin Hotărîre de Guvern în limitele prezentei legi.

Articolul 178. Atribuţiile Agenţiei pentru Protecţie Mediului (1) Agenţia pentru Protecţia Mediului, ca organ de execuţie şi

implementare are următoarele funcţii: a) de implementare a legislaţiei din domeniul protectiei mediului; b) de suport tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter legislativ-

normativ, a documentelor de politici sectoriale de mediu armonizate cu acquis-ul comunitar şi bazate pe conceptul de dezvoltare durabila;

c) de coordonare a activităţilor de implementare a documentelor de politici de mediu la nivel national, regional şi local;

d) de reprezentare în domeniul protecţiei mediului în relaţiile interne şi externe, conform mandatului acordat de către organul central de mediu al administraţiei publice;

e) de autorizare a activităţilor cu impact / impact semnificativ asupra mediului şi asigurarea conformării cu prevederile legii.

(2) În exercitarea funcţiilor sale Agenţia pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii principale:

a) Efectuează verificarea documentelor evaluării de mediu şi eliberează actele de reglementare necesare, la fel şi după caz efectuează expertizei de mediu a documentaţiei de proiect pentru construcţia, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea, reprofilarea, conservarea, demolarea şi lichidarea obiectelor în corespundere cu legea;

b) autorizează activităţile cu impact asupra mediului, în conformitate cu competenţele stabilite în lege, şi coordonează acest proces la nivel naţional, regional şi local;

c) constată neconformităţile cu actele de autorizare emise şi informează organul de control de mediu (Inspectoratul de mediu)asupra acestora;

d) adoptă măsurile legale în cazul neconformităţilor cu actele de regelementare;

84


e) asigură suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor şi politicilor în domeniul protecţiei mediului;

f) coordonează realizarea planurilor de acţiune sectoriale şi a planului naţional de acţiune pentru protecţia mediului;

g) colaborează şi asigură suportul tehnic pentru elaborarea proiectelor actelor de reglementare specifice promovate de către organul central de mediu al administraţiei publice;

h) asigura funcţionarea laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri, zgomot şi vibraţii, precum şi pentru radioactivitate;

i) monitorizează stadiul îndeplinirii angajamentelor în domeniul protecţiei mediului, asumate prin planurile de implementare a actelor internaţionale si întocmeşte periodic rapoarte de evaluare pentru informarea organului central de mediu al administraţiei publice;

j) colaborează cu agenţii naţionale sau federale similare şi desfăşoară acţiuni de cooperare internaţionala cu avizul organului central de mediu al administraţiei publice;

k) elaborează rapoarte sumare privind calitatea mediului şi monitorizează procesul de conformare a operatorilor economici la cerinţele legislaţiei de mediu;

l) monitorizează activitatea de administrare a ariilor naturale protejate şi de protecţie a monumentelor naturii;

m) colaborează la derularea activităţilor rezultate din angajamentele internaţionale ale republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului;

n) participa la programe şi proiecte internaţionale şi la parteneriate în proiecte de interes public;

o) facilitează accesul specialiştilor la informaţia tehnică de mediu şi încurajează activitatea de cercetare în domeniul mediului;

p) susţine şi se implică în iniţiativele societăţii civile în domeniul protecţiei mediului;

q) realizează pregătirea de specialitate a personalului aparţinând autorităţilor publice regionale şi locale pentru protecţia mediului şi Inspectoratului de mediu, pe baza programului anual aprobat de organul central de mediu al administraţiei publice;

r) fundamentează tehnic integrarea cerinţelor de mediu în politicile sectoriale şi participă la lucrările comisiile interministeriale de pe lângă organul central de mediu al administraţiei publice; Agenţia pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează Sistemul informaţional integrat de mediu şi Sistemul de monitorizare integrată a mediului. Centralizează şi crează baze de date şi informaţii suplimentare, precum şi elaborează rapoartele preliminare la nivel naţional şi le transmite către organul central de mediu al administraţiei publice

(3) Agenţia pentru Protecţia Mediului se implică în procesul de educaţie în domeniul protecţiei mediului şi editează materiale cu caracter informativ.

(4) Agenţia pentru Protecţia Mediului furnizează, la cerere, informaţii sau date de mediu, în conformitate cu prevederile legii.

(5) Agenţia pentru Protecţia Mediului organizează cursuri de perfecţionare a personalului autorităţilor competente pentru protecţia mediului, conform prevederilor legale, în scopul instruirii personalului, constituie, în condiţiile legii, centre de perfecţionare în domeniul protecţiei mediului.

85


(6) Agenţia pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează secretariatele tehnice sau comisiile constituite la solicitarea organului central de mediu al administraţiei publice

(7) Agenţia pentru Protecţia Mediului îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin lege.

(8) Agenţii economici, autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să comunice Agenţiei pentru Protecţia Mediului informaţiile de mediu solicitate, în termenul stabilit conform legii, şi să coopereze pentru furnizarea unor informaţii noi, în condiţiile legii

Articolul 179. Organizarea Inspectoratului de mediu (1) Inspectoratul de mediu are funcţia de exercitarea controlului de stat

asupra respectării legislaţiei în vigoare în problemele protecţiei mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale.

(2) Inspectoratul de mediu este organ din subordinea organului central de mediu al administraţiei publice şi deţine reprezentanţă la nivel regional (Centru, Nord, Sud şi Autonomia Găgăuză) şi la nivel raional.

(3) Inspectorii de mediu poartă în exercitarea funcţiilor lor uniforma de serviciu, dispun de ştampilă de metal şi de plombator de modelul stabilit.

(4) Inspectorii de mediu care exercită controlul asupra pădurilor şi bazinelor acvatice, li se permite purtarea, păstrarea şi aplicarea armelor de vînătoare şi a armelor de serviciu, avînd dreptul de a folosi şi aplica arma de foc pentru a se apăra în exercitarea funcţiilor lor. Inspectorii de mediu sînt supuşi asigurării de stat obligatorii; în caz de prejudiciu adus averii, sănătăţii lor, precum şi în caz de moarte a inspectorului de mediu în exerciţiul funcţiei prejudiciul va fi recuperat totalmente de către persoanele fizice şi juridice responsabile de prejudiciul cauzat.

(5) Organizarea, funcţiile, competenţa, răspunderea Inspectorilor de mediu este reglementat prin prezenta lege şi Regulamentul adoptat prin Hotărîre de Guvern în limitele acesteia.

Articolul 180. Atribuţiile Inspectoratului de mediu (1) În exercitarea funcţiilor sale Inspectoratul de mediu are următoarele

atribuţii a) exercită controlul de stat şi supraveghează respectarea actelor

legislative şi normative în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale, de către agenţii economici cu orice formă de proprietate şi apartenenţă departamentală şi persoanele fizice, inclusiv străine;

b) supraveghează respectarea normativelor şi cerinţelor ecologice, a instrucţiunilor, recomandărilor, normelor de folosire a resurselor naturale a normelor de utilizare a produselor şi substanţelor nocive, a deşeurilor;

c) exercită controlul privind respectarea şi aplicarea normelor de protecţie a mediului la amplasarea, proiectarea şi construcţia obiectelor, valorificarea noilor tehnologii, instalarea utilajelor noi, precum şi asupra modului de utilizare de către agenţii economici a mijloacelor financiare destinate protecţiei mediului;

d) exercită controlul realizării programelor de extindere a fondului silvic şi lucrărilor de regenerare şi exploatare a pădurilor precum şi de creare a fîşiilor forestiere de protecţie a zonelor şi fîşiilor de protecţie a apelor;

e) exercită controlul privind respectarea normelor ecologice, efectuarea măsurilor de menţinere şi conservare a biodiversităţii şi de utilizare a faunei cinegetice;

86


f) exercită controlul privind efectuarea de către agenţii economici a măsurilor de protecţie a mediului, achitarea taxelor şi plăţilor pentru poluarea mediului;

g) exercită controlul de stat privind respectarea legilor şi actelor normative ce ţin de protecţia mediului înconjurător în procesul de fabricare, depozitare, transportare, utilizare, neutralizare şi înhumare a produselor şi substanţelor nocive şi a deşeurilor rezultate din acestea;

h) exercită controlul de stat privind respectarea de către agenţii economici a limitelor de utilizare a resurselor naturale, a normelor deversărilor şi degajărilor de substanţe nocive în mediul ambiant, precum şi a limitelor de depozitare a deşeurilor industriale, menajere, toxice şi de altă provenienţă, stabilite în actele legislative şi normative;

i) suspendă activitatea agenţilor economici în cazul nerespectării cerinţelor legislaţiei de mediu şi normelor ecologice conform art. 53 din prezenta lege;

j) supraveghează folosirea resurselor acvatice, respectarea normelor speciale de consum, regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor de protecţie sanitară a resurselor de apă;

k) exercită supravegherea asupra respectării legislaţiei în domeniul protecţiei mediului în timpul extragerii substanţelor utile, precum şi asupra terenurilor recultivate după epuizarea substanţelor utile;

l) participă la aprobarea limitelor de folosire a resurselor naturale, normelor de emisii şi deversări nocive în mediu, normelor-limită de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere la compartimentul protecţia mediului înconjurător;

m) participă la elaborarea normelor anuale admisibile de emisii nocive în atmosferă din surse fixe şi mobile, supraveghează respectarea regimului de emisii-limită şi normelor stabilite;

n) exercită controlul privind importul/exportul produselor şi substanţelor nocive conform anexei nr.8 la Legea nr.1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului;

o) exercită controlul ecologic instrumental de stat al autovehiculelor neînmatriculate în ţară;

p) întreprinde măsuri pentru combaterea exportului ilicit din ţară a resurselor regnului animal, inclusiv a celor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova;

q) exercită controlul şi percepe plăţile pentru importul produselor petroliere, precum şi al mărfurilor conform anexei nr.8 la Legea nr.1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului;

r) monitorizează importul/exportul deşeurilor, substanţelor periculoase şi toxice, precum şi a emisiilor de substanţe nocive de la transportul auto şi alte surse;

s) ţine evidenţa şi efectuează inventarierea la întreprinderi şi organizaţii a surselor de poluare a aerului atmosferic, bazinelor acvatice şi solului;

t) controlează efectuarea pescuitului industrial şi recreativ-sportiv, stabileşte măsurile necesare pentru creşterea potenţialului biologic al resurselor piscicole, popularea bazinelor piscicole cu specii noi, prevenirea şi combaterea epizootiilor, dăunătorilor şi influenţei negative de orice provenienţă asupra resurselor piscicole;

u) efectuează expertiza ihtiologo-piscicolă a lucrărilor executate în bazinele piscicole sau în zonele de protecţie.

v) cercetează cazurile de avarii şi situaţiile ecologice excepţionale;

87


w) întocmeşte şi înaintează organelor competente materialele privind cazurile de încălcare a legislaţiei ecologice, înaintează organelor de drept materiale pentru pornirea cauzelor penale şi tragerea la răspundere penală a infractorilor;

x) înaintează în instanţele judecătoreşti acţiuni civile de recuperare a daunelor cauzate mediului;

y) efectuează prin intermediul serviciilor (posturilor) sale de control ecologic testarea şi controlul ecologic instrumental al surselor mobile de poluare;

z) efectuează controlul geologic de stat asupra studierii, folosirii şi protecţiei subsolului.

(2) Inspectoratul de mediu îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de legile în vigoare.

Articolul 181. Controlului activităţilor economice de către inspectorul de

mediu (1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin, inspectorii de mediu au acces, în

condiţiile legii, oricând şi în orice incintă unde se desfăşoară o activitate generatoare de impact asupra mediului.

(2) Persoana fizică sau juridică prejudiciată ca urmare a exercitării atribuţiilor de verificare şi control poate depune plângere organelor competente în termen de 15zile de la constatarea prejudiciului.

(3) În obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională controlul se realizează in prezenta personalului specializat din cadrul organelor centrale de specialitate al administraţiei publice şi structurilor de resort.

Articolul 182. Colaborarea cu alte organe de control

Poliţia, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, Ministerul Sănătăţii, Inspectoratul fiscal, împreuna cu unităţile subordonate acestora, vor colabora la solicitarea reprezentanţilor organului central de mediu al administraţiei publice şi organelor subordoneate acestuia în exercitarea atribuţiilor lor.

Secţiunea 3. Atribuţii şi răspunderi in domeniul protecţiei mediului

ale autorităţilor administraţiei publice locale Articolul 183. Autorităţile administraţiei publice raioanelor sau

municipiilor (1) Autorităţile administraţiei publice raioanale şi municipale creează servicii

specializate pentru protecţia mediului, prin intermediul cărora în colaborare cu autorităţile teritoriale pentru mediului şi pentru sănătate:

a) asigură respectarea legislaţiei de protecţie a mediului; b) aprobă de comun acord cu organul central de mediu aladministraţiei

publice limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă naţională, limitele zonelor de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;

c) supraveghează şi coordonează activitatea primăriilor în domeniul depozitării şi prelucrării deşeurilor de producţie şi menajere, construcţiei şi funcţionării instalaţiilor de epurare a apelor reziduale, instalării utilajelor şi dispozitivelor de reţinere şi neutralizare a

88


noxelor, prevenirii şi combaterii alunecărilor de teren, eroziunii, salinizării, compactării şi poluării solurilor cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, folosirii raţionale a pajiştilor, repartizării de terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, creării perdelelor forestiere de protecţie şi a spaţiilor verzi;

d) organizează elaborarea şi realizarea programelor de mediu raionale, municipale, asigură efectuarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi de restabilire a echilibrului ecologic în zonele afectate prin activitatea antropică;

e) propune a fi incluse în categoria ariilor naturale protejate anumite spatii naturale din teritoriu, care urmeaza sa fie incluse in documentatiile urbanistice şi de amenajare a acestuia;

f) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor privind starea mediului în raion, municipiu;

g) contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în aspectele protecţiei mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale.

Articolul 184. Autorităţile administraţiei publice a oraşelor şi

comunelor (1) Autorităţile administraţiei publice prin intermediul organelor de mediu

teritoriale, raionale şi municipale: a) asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos şi folosirea

raţională a resurselor naturale, exercită un control permanent asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului;

b) elaborează şi implementează în viaţă Planul Local de Acţiuni din domeniul Mediului cu finanţarea din bugetul local şi alte surse de finanţare prevăzute de legislaţia în vigoare;

c) aprobă anual de comun cu autorităţile pentru mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă raională; limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, cu excepţia celor ce depăşesc teritoriul comunei (satului), oraşului; limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;

d) stabilesc perimetrele pentru depozitarea deşeurilor de producţie şi menajere, a molozului rezultat din construcţii, fierului vechi, organizează inactivarea/neutralizarea şi utilizarea acestora, stabilesc locurile pentru cimitirele de animale, pentru acumularea, prelucrarea, utilizarea precum şi pentru neutralizarea reziduurilor ce nu pot fi prelucrate;

e) asigură construirea şi funcţionarea instalaţiilor de epurare în conformitate cu standardele stabilite pentru apele reziduale, supraveghează echipamentele şi dispozitivele de preepurare a apelor reziduale, de reţinere a noxelor;

f) organizează refacerea peisajelor şi reconstrucţia zonelor afectate profund sub aspect peisagistic şi al echilibrului ecologic cum sînt: terenurile de exploatări miniere la suprafaţă, haldele de cenuşă, fosfoghips, depozitele de şlamuri industriale din contul agenţilor economici care au produs afectarea;

g) să gestioneze raţional, să contribuie la menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii ecosistemelor terenurilor destinate păşunilor, să nu admită diminuarea calităţii lor şi dispariţia acestora;

h) restabilesc şi menţin raportul ştiinţific argumentat în cadrul zonei între terenurile arabile, pentru păşunat, păduri şi ape pentru a păstra echilibrul natural în ecosisteme, delimitează terenurile pentru păşunat, luînd în considerare

89


încărcarea lor cu animale, potenţialul de producţie şi cerinţele de protecţie a solului şi vegetaţiei;

i) asigură realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren, eroziuni, salinizării, compactării şi poluării solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide;

j) repartizarea de terenuri pentru noi obiective, plantaţii multianuale, masive de irigare care sînt admise numai în baza autorizaţiei serviciului geologic;

k) repartizează terenuri pentru asigurarea gradului necesar de impădurire, îndeosebi în zonele cu deficit de păduri, organizează împădurirea terenurilor agricole impracticabile, sădirea şi întreţinerea perdelelor forestiere de protecţie, aliniamentelor de arbori şi arbuşti, spaţiilor verzi, parcurilor şi grădinelor vii;

l) acordă priorităţi şi înlesniri întreprinderilor ce desfăşoară activităţi economice nepoluante şi sistemelor de producţie cu circuit închis, sistează planificarea, construirea şi lucrările pentru efectuarea cărora s-a obţinut autorizaţia autorităţilor pentru mediu.

Articolul 185. Atribuţii comune ale autorităţilor administraţiei publice

locale (1) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii şi

răspunderi: a) aplică prevederile din Planul Local de Acţiuni în domeniul Mediului,

planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor prezentei legi;

b) urmăresc respectarea legislaţiei de protecţia mediului de către operatorii economici care prestează servicii publice de gospodărie comunală;

c) adoptă programe şi proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localităţilor, cu respectarea prevederilor prezentei legi;

d) promovează o atitudine corespunzătoare a comunităţilor locale în legătură cu importanţa protecţiei mediului;

e) asigură, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, luarea măsurilor de salubrizare a localităţilor, de întreţinere şi gospodărire a spaţiilor verzi, a pieţelor şi a parcurilor publice;

f) conservă şi protejează spaţiile verzi urbane şi/sau rurale, astfel încât să se asigure suprafaţa optimă stabilită de reglementările în vigoare. În localităţile în care nu există posibilitatea asigurării acesteia, conservarea spaţiilor verzi existente este prioritară;

g) supraveghează operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile.

(2) În scopul realizării funcţiilor enunţate şi pentru asigurarea respectării drepturilor omului autoritătea administraţiei publice locale poate avea în numărul de state personal specializat pentru protecţia mediului şi să colaboreze în acest scop cu autorităţile pentru protecţia mediului.

Capitolul VIII

OBLIGAŢII, RĂSPUNDERI ŞI SANCŢIUNI ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI

90


Secţiunea 1. Obligaţiile şi condiţiile de răspundere în domeniul mediului Articolul 186. Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice (1) Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi

juridice, de aceea acestea din urmă: a) solicită şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei

legi şi a legilor speciale; b) respectă condiţiile din actele de reglementare obţinute; c) să nu pună în exploatare instalaţii ale căror emisii depăşesc valori-

limită de emisie stabilite prin actele de reglementare; d) persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ

asupra mediului organizează structuri proprii specializate pentru protecţia mediului; e) asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi

control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;

f) asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora;

g) realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare şi control;

h) se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii; i) suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările

produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plăteşte";

j) asigură sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea emisiilor poluante;

k) asigură evidenţa rezultatelor şi raportează organelor în subordinea organului central de mediu al administraţiei publice rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;

l) informează autorităţile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident major;

m) depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;

n) nu ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă; o) aplică măsurile de conservare stabilite de organul central de mediu al

administraţiei publice pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;

p) nu folosesc momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare; q) asigură condiţii optime de viaţă, în conformitate cu prevederile legale,

animalelor sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme; r) asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor deţinute cu orice

titlu, neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi a fîşiilor riverane de protecţie;

s) se legitimează la solicitarea expresă a colaboratorilor organului subordonat organului central de mediu al administraţiei publice ce exercită controlul sau constată o încălcare în baza legii.

91


(2) Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele solului şi subsolului au următoarele obligaţii:

a) să efectueze remedierea, restabilirea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;

b) să anunţe autorităţile de mediu sau, după caz, celelalte autorităţi competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi să acţioneze pentru refacerea acestuia

c) şi altele ce reiasă din prezenta lege şi alte acte legislative şi normative din domeniul protecţiei mediului.

Articolul 187. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor legislaţiei de

mediu (1) Încălcarea prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei mediului,

folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securităţii ecologice a statului atrage după sine răspunderea, după caz, civilă, contravenţională sau penală, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Încălcarea sau neexecutarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securităţii ecologice a statului atrage după sine sistarea, limitarea, interzicerea în condiţiile legii a activităţilor persoanelor fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate.

(3) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate a recupera daunele şi prejudiciile produse prin încălcarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securităţii ecologice a statului în modul şi mărimile stabilite de actele legislative speciale.

Articolul 188. Răspundere contravenţională şi penală. (1) Pentru încălcarea legislaţiei în domeniul mediului persoanele fizice şi

juridice pot fi atrase la răspundere contravenţională conform Codului Contravenţional al Republicii Moldova.

(2) Persoanele fizice şi juridice care comit infracţiuni ecologice, vor purta răspundere în conformitate cu Codul Penal al Republicii Moldova

(3) Nerespectarea prevederilor prezentei legi constituie contravenţie dacă sunt refelectate în Codul Contravenţional al Republicii Moldova şi sancţionează conform acestuia.

(4) Constatarea încălcării legislaţiei şi a contravenţiilor de mediu se face de către inspectorii de mediu din cadrul Inspectoratului de mediu şi structurilor teritoriale ale acestuia.

Articolul 189. Răspunderea funcţionarilor publici (1) Reprezentanţii autorităţilor competente de mediu poartă

răspundere personală, conform legislaţiei în vigoare, pentru asigurarea aplicării legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securităţii ecologice a statului.

(2) Persoanele fizice şi juridice, în caz de dezacord cu deciziile reprezentanţilor autorităţilor competente de mediu, au dreptul de a se adresa instanţelor superioare de mediu pentru examinarea şi soluţionarea cazului, iar în caz de dezacord cu decizia lor, au dreptul de a se adresa în instanţele judecătoreşti.

(3) În cazul cînd, prin incompetenţă sau prin abuz de putere, decizia autorităţilor compertente de mediu a adus pagube sau prejudicii persoanelor

92


fizice sau juridice aceste daune şi prejudicii se recuperează de persoana care a luat decizia în modul şi măsura stabilită prin lege.

Articolul 190. Garantarea accesului la justiţie (1) Orice persoană fizică sau juridică este în drept de a se adresa, direct sau

prin intermediul unor asociaţii, autorităţilor administrative sau judecătoreşti în cazul încălcării drepturilor de mediu prevăzute de art.5 sau în vederea prevenirii sau în cazul cauzării, direct sau indirect, al unui prejudiciu mediului.

(2) În cazul afectării colectivităţii prin încălcarea unui drept legal sau prin cauzarea unui prejudiciu ecologic, fiecare membru al acesteia, oricare ar fi localizarea sa, este în drept să se adreseze în justiţie în scopul repunerii în drepturi sau obţinerii reparării prejudiciului cauzat.

Articolul 191. Soluţionarea litigiilor (1) Litigiile în domeniul protecţiei mediului, care nu pot fi rezolvate pe

calae amiabilă între părţile interesate, sînt supuse spre soluţionare instanţelor judecătoreşti competente conform legii.

(2) Actele administrative prin care se lezează drepturile sau interesele legitime prevăzute de legislaţia în domeniul protecţiei mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securităţii ecologice a statului pot fi atacate în instanţa de contencios administrativ conform Legii contenciosului administrativ.

Secţiunea 2.

Prevenirea şi Recuperarea prejudiciului cauzat mediului în urma activităţilor economice sau de alt gen

Articolul 192. Obiectul de reglementare . (1) Prezenta secţiune din legea dată se aplică: a) daunelor aduse mediului, prin exercitarea uneia dintre activităţile

profesionale, şi oricărei ameninţări iminente de producere a unor asemenea daune care este determinată de una dintre aceste activităţi;

b) daunelor aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate prin exercitarea uneia dintre activităţile profesionale, şi oricărei ameninţări iminente de producere a unor asemenea daune determinate de una dintre aceste activităţi, în cazul în care operatorul a comis o eroare sau o neglijenţă.

(2) Prezenta secţiune din lege nu se aplică daunelor aduse mediului sau unei ameninţări iminente de producere a unei astfel de daune cauzate de:

a) un conflict armat, ostilităţi, un război civil sau o insurecţie; b) un fenomen natural cu caracter excepţional, inevitabil şi irezistibil. Articolul 193. Acţiunea de prevenire (1) În cazul în care nu a survenit încă o daună asupra mediului, dar există

o ameninţare iminentă de producere a unei asemenea daune, persoana fizică sau juridica cu impact / impact semnificativ asupra mediului ia, fără întârziere, măsurile de prevenire necesare.

(2) În cazul în care nu a survenit încă o daună asupra mediului, dar există o ameninţare iminentă de producere a unei asemenea daune, persoana fizică sau juridica cu impact / impact semnificativ asupra mediului are obligaţia să informeze în cel mai scurt timp autoritatea competent (Agenţia de protecţie a mediului) cu privire la toate aspectele relevante ale situaţiei respective.

93


(3) Autoritatea competentă poate, în orice moment: a) să solicite persoanei fizice sau juridice cu impact / impact semnificativ

asupra mediului să furnizeze informaţii relevante de fiecare dată când apare o ameninţare iminentă de producere a unei daune asupra mediului sau în cazul în care se suspectează o asemenea ameninţare iminentă;

b) să solicite persoanei fizice sau juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului să ia măsurile preventive necesare;

c) să-i dea persoanei fizice sau juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului instrucţiunile de urmat în ceea ce priveşte măsurile de prevenire care trebuie adoptate sau,

d) să ia ea însă şi măsurile de prevenire necesare. (4) În cazul în care persoana fizică sau juridică cu impact / impact

semnificativ asupra mediului nu-şi îndeplineşte obligaţiile menţionate la alineatul (1) sau la alineatul (3) litera (b) sau (c), nu poate fi identificat sau nu este obligat să suporte costurile în temeiul prezentei legi, autoritatea competentă poate lua ea însăşi aceste măsuri.

Articolul 194. Acţiunea de reparare (1) În cazul producerii unei daune asupra mediului, persoana fizică sau

juridică cu impact / impact semnificativ asupra mediului informează, fără întârziere, autoritatea competentă cu privire la toate aspectele relevante ale situaţiei şi ia: toate măsurile practice pentru a controla, a limita, elimina sau gestiona imediat contaminanţii relevanţi şi/sau orice alţi factori dăunători, pentru a limita sau a preveni producerea unor noi daune aduse mediului şi a efectelor negative asupra sănătăţii publice sau deteriorarea ulterioară a serviciilor şi măsurile de reparare necesare în conformitate cu articolul 195.

(2) Autoritatea competentă poate, în orice moment: a) să solicite persoanei fizice sau juridice cu impact / impact semnificativ

asupra mediului să furnizeze informaţii suplimentare privind producerea unei daune; b) să ia toate măsurile practice, să solicite persoanei fizice sau juridice cu

impact / impact semnificativ asupra mediului să ia măsuri practice sau să dea instrucţiuni persoanei fizice sau juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului cu privire la toate măsurile practice cu scopul de a controla, a limita, a elimina sau a gestiona imediat contaminanţii relevanţi şi /sau orice alţi factori dăunători, pentru a limita sau a preveni noi daune aduse mediului şi efectele negative asupra sănătăţii publice sau deteriorarea ulterioară a serviciilor;

c) să solicite persoanei fizice sau juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului să ia măsurile de reparare necesare;

d) să furnizeze persoanei fizice sau juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului instrucţiunile care trebuie urmate în ceea ce priveşte măsurile de reparare care trebuie luate sau

e) să ia ea însăşi măsurile de reparare necesare. (3) În cazul în care persoana fizică sau juridică cu impact / impact

semnificativ asupra mediului nu-şi îndeplineşte obligaţiile sale, prevăzute la alineatul (1) sau (2) litera (b), (c) sau (d), nu poate fi identificat sau nu este obligat să suporte costurile în temeiul prezentei Legi, autoritatea competentă poate lua ea însăşi, în ultimă instanţă, aceste măsuri.

94


Articolul 195. Determinarea măsurilor de reparare (1) Posibile măsuri de reparare sunt elaborate în baza cercetărilor

ştiinţifice şi aplicării principiului cele mai bune practici de mediu şi sunt aprobate prin Hotărîre de Guvern.

(2) Persoana fizică sau juridică cu impact / impact semnificativ asupra mediului determină, în conformitate cu lista măsurile de reparare, măsurile de reparare posibile şi le prezintă autorităţii competente pentru aprobare, cu excepţia cazului în care aceasta a luat măsuri în temeiul articolului 194 alineatul (2) litera (e) şi alineatul (3).

(3) Autoritatea competentă decide măsurile de reparare care trebuie puse în aplicare în conformitate cu lista măsurile de reparare, după caz în colaborare cu persoana fizică sau juridică cu impact / impact semnificativ asupra mediului respectiv.

(4) În cazul în care s-au produs mai multe daune asupra mediului, iar autoritatea competentă nu poate asigura luarea măsurilor de reparare necesare în mod simultan, aceasta este abilitată să decidă care dintre daunele aduse mediului trebuie reparată în primul rând.

(5) Autoritatea competentă ia această decizie ţinând seama, inter alia, de natura, amploarea şi gravitatea respectivelor daune aduse mediului şi de posibilitatea de regenerare naturală şi nu în ultimul rînd, riscurile pentru sănătatea publică.

(6) Autoritatea competentă face publică decizi privind aplicare măsurilor de reparare a daunei cauzate mediului.

Articolul 196. Evaluarea economică a daunelor aduse mediului şi a riscului

iminent de prejudiciere a mediului (1) Evaluarea economică a daunelor aduse mediului şi ameninţării

iminente de prejudiciere a mediului reprezintă valoarea costurilor, necesare pentru repararea mediului şi a capacităţilor de consum a resurselor naturale.

(2) Persoana fizică sau juridică cu impact / impact semnificativ asupra mediului, care a adus daune mediului şi au provocat ameninţări iminente de prejudiciere a mediului recuperează această daună totalmente conform legii.

(3) În cazul în care mai multe persoane sunt declarate vinovate pentru daunelor aduse mediului şi ameninţării iminente de prejudiciere a mediului acestea sunt obligate să recupereze solidar prejudiciul cauzat.

(4) Pentru daunele aduse mediului şi a ameninţării iminent de prejudiciere a mediului cauzat de activităţi periculoase sau ne periculoase efectuate la întreprinderea care nu mai funcţionează, responsabil va fi operatorul care a activat ultima în întreprinderea dată.

(5) Recuperarea daunei cauzate mediului înconjurător se efectuează benevol sau ca urmare a deciziei judecătoreşti în corespundere cu taxele şi metodele de calculare a daunei stabilite de lege, iar în lipsa acestora – urmare costurilor de facto suportate pentru restabilirea mediului.

(6) Sumele privind recuperarea daunei cauzate mediului sunt încasate în Fondurile Ecologice Naţional sau local în modul stabilit.

(7) Recuperarea daunei nu scuteşte partea recunoscută vinovată de la achitarea amenzilor pentru încălcarea legislaţiei privind protecţia mediului, conform prevederilor Codul Contravenţional al Republicii Moldova.

(8) Datele privind aplicarea măsurilor de recuperarea daunele aduse mediului, precum şi informaţia despre alte fraude de mediu sunt supuse raportării şi sunt puse la dispoziţia publicului.

95


Articolul 197. Costuri de prevenire şi reparare (1) Persoana fizică sau juridică cu impact / impact semnificativ asupra

mediului suportă costurile acţiunilor de prevenire şi de reparare întreprinse în temeiul prezentei legi.

(2) Persoana fizică sau juridică cu impact / impact semnificativ asupra mediului nu este obligat să suporte costul acţiunilor de prevenire sau de reparare întreprinse în temeiul prezentei legi, în cazul în care poate demonstra că dauna adusă mediului sau ameninţarea iminentă de producere a acesteia:

a) a fost cauzată de un terţ, în pofida aplicării măsurilor de securitate corespunzătoare sau

b) a rezultat din respectarea unui ordin sau a unei instrucţiuni provenind de la o autoritate publică, altul (alta) decât un ordin sau o instrucţiune dat (ă) ca urmare a unei emisii sau a unui incident cauzat de activităţile proprii ale persoanei fizice sau juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului.

(3) În astfel de cazuri dacă persoana fizică sau juridică cu impact / impact semnificativ asupra mediului a suportat pe cont propriu anumite cheltuieli de prevenire sau reparare autoritatea competentă recuperează costurile în termenul prevăzute de lege. .

Articolul 198. Termenul limită pentru recuperarea costurilor (1) Autoritatea competentă este abilitată să iniţieze împotriva unei

persoane fizice sau juridice cu impact / impact semnificativ asupra mediului sau, după caz, împotriva unui terţ care a cauzat o daună sau o ameninţare iminentă de producere a unei daune proceduri de recuperare a costurilor legate de orice măsuri luate în temeiul prezentei legi, în termen de cinci ani de la data la care aceste măsuri au încetat sau de la data la care persoana fizică sau juridică cu impact / impact semnificativ asupra mediului răspunzător sau terţul a fost identificat, fiind reţinută data cea mai recentă.

Articolul 199. Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului (1) Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv,

independent de forma de vinovăţie. În cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.

(2) În mod excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale, conform legii.

(3) Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează conform prevederilor prezentei legi şi altor legi speciale.

Capitolul IX

TERITORIILE ECOLOGIC NEFAVORABILE Articolul 200. Obiectul de reglementare (1) În sensul prezentei legi, sunt considerate hazarduri naturale pierderile

cantitative şi calitative de ecositeme, calitatea mediului, habitatelor, peirea animalelor şi/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare distructivă a unor fenomene naturale şi a bolilor, pe areale extinse.

(2) Fenomenele naturale şi bolile care generează hazarde naturale sunt: seceta excesivă, persistentă în timp şi care afectează habitatele, ecosistemele, inundaţiile din revarsări de rauri sau de alte ape curgatoare şi ruperi de baraje, ploile abundente şi de durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de

96


rezistenţă a plantelor, stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal şi animal, topirea bruscă a zăpezilor care provoacă inundaţii, revarsări de răuri şi bălţiri, uraganul, cutremurul de pămînt, precum şi alte dezastre şi catastrofe produse pe areale extinse.

(3) Nominalizarea şi încadrarea în categoria bolilor care generează hazarde naturale la plante şi animale se realizeaza de Serviciul de Stat pentru Silvicultură şi Academia de Ştiinţe.

(4) În dependenţă de volumul impactului cauzat prin activitate economică sau de alt gen sau în urma unui hazard natural, organului central de mediu al administraţiei publice declara, propune Guvernul, în dependenţă de caz, declararea unui anumit areal zonă cu risc de poluare, zonă de criză ecologică sau zonă dezastrului ecologic.

(5) Constatarea pagubelor se face de către o comisie creată de către organul central de mediu din funcţionarii organelor subordonate acestuia şi reprezentanţii autorităţilor locale şi Ministerului Finanţelor.

Articolul 201. Zonă cu risc de poluare (1) Suprafeţe separate de terenuri din teritorilu Republicii Moldova, pe

care în urma activităţilor economice sau de alt gen sau în urma unui hazard natural s-a creat o stare ecologică nefavorabilă, au început să se pronunţe schimbăr persistente a strării mediului, ce provoacă risc pentru securitatea vieţii şi sănătăţii publice, componentelor de mediu şi ecosistemelor de mediu, sunt declarate ca zone cu risc de poluare.

(2) În zonele cu risc de poluare se întreprind măsuri menite să evite producerea unui dezastru ecologic şi restabilirea calităţii mediului.

(3) În situaţii speciale, constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, organul central de mediu al administraţiei publice are împuternicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zonă cu risc de poluare în anumite regiuni ale ţării şi obligaţia de a elabora, împreună cu alte autorităţi competente centrale şi autorităţile locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stării mediului, zona respectivă este declarată reintrată în normalitate

(4) Costurile financiare pentru remedierea zonelor cu risc de poluare sunt achitate în primul rând de către persoana fizică sau juridică cu impact / impact semnificativ asupra mediului care prin activitate economică sau de alt gen a provocat acest impact asupra mediului şi a adus apariţia zonei cu risc de poluare, condiţii prevăzute de art. 197, sau din contul bugetului de stat sau locale sau din alte surse prevăzute de legislaţie.

Articolul 202. Zonă de criză ecologică (1) Suprafeţe separate de terenuri din teritorilu Republicii Moldova, pe

care în urma activităţilor economice sau de alt gen, accidente, catastrofe, hazard natural sau în urma unor situaţii excepţionale s-au creat schimbări persistente în starea mediului ambiant cu provocarea riscului pentru securitatea vieţii şi sănătăţii publice, componentelor de mediu şi ecosistemelor de mediu, sunt declarate ca zone de criză ecologică.

(2) Declararea zonei de criză ecologică se face cu o evaluare prealabilă din partea organului central de mediu al administraţiei publice.

97


(3) Evaluarea este prezentată Guvernului care printr-o decizie declară zone de criză ecologică şi perioada de timp.

(4) În zona de criză ecologică pentru perioada declarată de Guvern pot fi: a) sistate activităţile operatorilor care prin activitatea sa cauzează un

impact asupra mediului; b) limitate folosirile anumitor categorii de resurse naturale; c) reorganizate sau reprofilate anumite activităţi economice şi obiecte ce

au un impact negativ asupra mediului; d) aplicate măsurile de restabilire, remediere a mediului ambiant; (5) Costurile de restabilirea şi remedierea calităţii mediului ambiant în

zona de criză ecologică se face în baza art. 197.

Articolul 203. Zonă dezastrului ecologic (1) Suprafeţe separate de terenuri din teritorilu Republicii Moldova, pe care în

urma activităţilor economice sau de alt gen, s-au creat schimbări ireversibile în starea mediului ambiant cu provocarea riscului pentru securitatea vieţii şi sănătăţii publice, şi care duc la distrugerea balanţei ecologice, distrugerea ecosistemelor naturale, degradarea componentelor de mediu şi ecosistemelor de mediu, sunt declarate ca zona dezastrului ecologic.

(2) Declararea zonei dezastrului ecologic seface la propuerea Guvernului şi adoptarea în acest sens a legii de către Parlamentul RM.

(3) În zona dezastrului ecologic pot fi: a) Întreruperea pentru perioada prevăzută de legea specială, a tuturor activităţilor

şi obiectelor din zonă, cu excepţia obiectelor ce deservesc poluţaşi ace locuieşte în zona dată;

b) Interzicerea construirii reconstrucţia şi darea în explooatare a edificiciilor, instalaţiilor etc, cu excepţia celor ce sunt necesare a pentru lichidare consecinţelor dezastrului ecologic;

c) Aplicares măsurilor opertstive pentru restabilirea mediului ambiant; (4) Costurile de restabilirea şi remedierea calităţii mediului ambiant în zona de

criză ecologică se face în baza art. 197.

Capitolul X

ACORDURILE INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI

Articolul 204. Aplicarea acordurilor intenaţionale în domeniul mediului În cazul cînd un acord internaţional, la care Republica Moldova este parte,

conţine alte prevederi, decît cele prevăzute de legislaţia cu privire la protecţia mediului în Republica Moldova, se vor aplica prevederile acordului internaţional.

Capitolul XI DISPOZITII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 205. Promovarea legilor speciale În scopul aplicării eficiente a măsurilor de protecţie a mediului, domeniile şi

dispoziţiile generale din prezenta lege se vor reglementa prin legi (şi acte normative) speciale.

98


Articolul 206. Conformarea (1) În termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, titularii de

activităţi aflaţi în derularea procedurii de reglementare au obligaţia să depună la organul central de mediu al administraţiei publice documentaţia completă, conform legii la data solicitării actului de reglementare.

(2) Până la adoptarea noilor proceduri de reglementare din punctul de vedere al protecţiei mediului, emiterea actelor de reglementare se realizează conform actelor normative existente la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Articolul 207. Intrarea in vigoare (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni din momentul

publicării în Monitorul Oficial, cu excepţia următoarelor prevederi: (2) Capitolul II, secţiuniunea 3 şi secţiunea 7 vor intra în vigoare după 2

ani de la momentul publicării. (3) Art. 177-178 (Agenţia protecţie mediului) intră în vigoare după un an

de la data publicării în Monitorul Oficial. Articolul 208. Acte legislative abrogate (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr. 1515-XVII din 16. 06. 1993 privind protecţia mediului înconjurător ( Monitorul Parlamentului RM, 1993, nr.10 art.283), cu modificările şi completările ulterioare; b) orice dispoziţii contrare conţinute în alte acte legislative.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, intră şi modificările incluse la alctele legislative conform anexei 4 (3) Guvernul:

a) va prezenta parlamentului propuneri referitor la aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege; b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege

Anexa Nr. I Lista activităţilor supuse procedurii de evaluare şi autorizare pentru care este

necesar imălicarea publicului 1. Sectorul energetic:

- rafinarii de uleiuri minerale si benzina; - instalatii de gazeificare si lichefiere; - centrale termice si alte instalatii cu combustie, cu un aport de caldura de 50

MW sau mai mult; - cuptoare de cocs; - centrale nucleare si alte reactoare nucleare, inclusiv demontarea sau

dezafectarea acestor centrale sau reactoare 1/ (cu exceptia statiilor de cercetare pentru producerea si conversia materialelor fisionabile si fertile, a caror putere maxima nu depaseste 1 MW de incercare termica permanenta);

- instalatii pentru reprelucrarea combustibilului nuclear, radioactiv;

99


- instalatii proiectate pentru: (i) producerea sau imbogatirea combustibilului nuclear; (ii) prelucrarea combustibilului nuclear radioactiv sau a deseurilor cu radioactivitate ridicata; (iii) depozitarea finala a deseurilor radioactive;

- instalatii exclusiv pentru depozitarea finala a deseurilor radioactive; - instalatii exclusiv pentru depozitarea (planificata pentru mai mult de 10 ani)

combustibililor nucleari radioactivi sau a deseurilor radioactive intr-un alt loc decat cel de productie.

2. Obtinerea si prelucrarea metalelor: - instalatii de prajire sau de prajire prin aglomerare a minereurilor de metale

(inclusiv minereuri sulfidice); - instalatii pentru producerea fontei brute sau a otelului (fuziune primara sau

secundara), inclusiv turnare continua cu o capacitate de peste 2,5 t/ora; - instalatii pentru prelucrarea metalelor feroase:

(i) instalatii de laminare la cald, cu o capacitate de peste 20 t otel brut/ora;

(ii) forjerii cu ciocane a caror energie depaseste 50 kJ pe ciocan, iar puterea calorica folosita depaseste 20 MW;

(iii) aplicarea de acoperiri metalice topite de protectie, cu un aport mai mare de 2 t otel brut/ora; - topitorii de metale feroase, cu o capacitate de productie de peste 20 t/zi;

- instalatii pentru: (i) obtinerea de metale brute neferoase din minereuri,

concentrate sau materii prime secundare, prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice;

(ii) topire, inclusiv pentru realizarea de aliaje ale metalelor neferoase, de produse recuperate (rafinare, turnare etc.), cu o capacitate de topire de peste 4 t/zi la plumb si cadmiu sau 20 t/zi la alte metale;

- instalatii pentru tratarea suprafetei metalelor si a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice, volumul bailor de tratare depasind 30 mƒ.

3. Industria de minerale: - instalatii pentru producerea clincherului de ciment in cuptoare rotative

cu o capacitate de productie de peste 500 t/zi sau a varului in cuptoare rotative cu o capacitate de productie de peste 50 t/zi ori in alte cuptoare cu o capacitate de productie de peste 50 t/zi;

- instalatii de producere a azbestului si de fabricare a produselor pe baza de azbest;

- instalatii de fabricare a sticlei, inclusiv a fibrei de sticla, cu o capacitate de topire de peste 20 t/zi;

- instalatii pentru topirea substantelor minerale si producerea fibrelor minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 t/zi;

- instalatii pentru fabricarea produselor ceramice prin aprindere, in special a tiglei pentru acoperis, caramizilor refractare, tiglei, gresiei ceramice sau a portelanului, cu o capacitate de productie de peste 75 t/zi si/sau cu o capacitate a cuptorului de peste 4 mƒ si cu o densitate de depunere/cuptor de peste 300 kg/mƒ.

4. Industria chimica: productia, intelegand prin aceasta acele categorii de activitati cuprinse in acest paragraf, la scara industriala, prin prelucrarea chimica a urmatoarelor substante sau grupe de substante:

100


a) instalatii chimice pentru producerea substantelor chimice organice de baza, cum ar fi:

(i) hidrocarburi simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);

(ii) hidrocarburi cu continut de oxigen, ca de exemplu: alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici, esteri, acetati, eteri, peroxizi, rasini epoxidice;

(iii) hidrocarburi sulfuroase; (iv) hidrocarburi azotoase, precum: amine, amide, compusi nitrici,

nitroderivati sau nitrati, nitrili, cianati, izocianati; (v) hidrocarburi cu continut de fosfor; (vi) hidrocarburi halogenate; (vii) compusi organometalici; (viii) materiale plastice de baza (polimeri, fibre sintetice si fibre pe baza

de celuloza); (ix) cauciucuri sintetice; (x) vopsele si pigmenti; (xi) agenti activi de suprafata si surfactanti;

b) instalatii chimice pentru obtinerea substantelor chimice anorganice de baza, cum ar fi:

(i) gaze: amoniac, clor sau acid clorhidric gazos, fluor sau acid fluorhidric, oxizi de carbon, compusi cu sulf, oxizi de azot, hidrogen, dioxid de sulf, fosgen;

(ii) acizi: acid cromic, acid fluorhidric, acid fosforic, acid azotic, acid clorhidric, acid sulfuric oleum, acizi sulfurosi;

(iii) baze: hidroxid de amoniu, hidroxid de potasiu, hidroxid de sodiu; (iv) saruri: clorura de amoniu, clorat de potasiu, carbonat de potasiu,

carbonat de sodiu, perborat si nitrat de argint; (v) metaloizi, oxizi metalici sau alti compusi anorganici, cum ar fi

carbura de calciu, carbura de siliciu; c) instalatii chimice pentru producerea de ingrasaminte pe baza de fosfor, azot

sau potasiu (ingrasaminte simple sau compuse); d) instalatii chimice pentru obtinerea produselor curative pe baza de plante si a

biocidelor; e) instalatii care utilizeaza un proces chimic sau biologic pentru obtinerea

produselor farmaceutice de baza; f) instalatii chimice pentru producerea explozivilor; g) instalatii chimice in care se foloseste tratarea chimica sau biologica pentru

obtinerea aditivilor alimentari cu proteine, a fermentilor sau a altor substante proteice.

5. Gospodarirea deseurilor: - instalatii pentru incinerarea, recuperarea, tratarea chimica sau

depozitarea controlata a deseurilor; - instalatii pentru incinerarea deseurilor orasenesti, cu o capacitate de

peste 3 t/ora; - instalatii pentru depozitarea deseurilor nepericuloase, cu o capacitate

de peste 50 t/zi; - depozite controlate, care primesc mai mult de 10 t/zi, sau cu o

capacitate totala de peste 25.000 t, cu exceptia haldelor pentru deseuri inerte.

101


6. Statii de epurare a apelor uzate, pentru o populatie de peste 150.000 de locuitori 7. Instalatii industriale pentru: a) obtinerea de celuloza din lemn sau din alte materiale fibroase similare; b) obtinerea de hartie si carton, cu o capacitate de productie de peste 20 t/zi. 8.

a) construirea de linii de cale ferata pe distante mari si de aeroporturi cu o lungime medie de rulare de 2.100 m sau chiar mai mult;

b) construirea de autostrazi si drumuri pentru circulatie rapida; c) construirea unui drum nou cu 4 sau mai multe benzi ori reamenajarea si/sau

largirea unui drum existent cu doua benzi ori cu o banda pentru a asigura 4 sau mai multe benzi acolo unde un astfel de drum nou sau sectiunea reamenajata si/sau largita de drum ar putea avea o lungime continua de 10 sau mai multi kilometri;

9. a) apele interioare si porturile pentru transportul pe apele interioare care permit

trecerea unor vase de peste 1.350 t; b) porturile comerciale, danele pentru incarcari si descarcari ce sunt legate de

uscat si porturi exterioare (exclusiv danele pentru feribot), care pot primi vase de peste 1.350 t.

10. Scheme de extractie a apei subterane sau reincarcare artificiala a apei subterane, unde volumul anual de apa extrasa sau reincarcata este echivalent cu sau depaseste 10 milioane mƒ. 11.

a) lucrari pentru transferul resurselor de apa intre bazinele riverane, in cazul in care acest transfer are ca scop prevenirea deficitului de apa si in care cantitatea de apa transferata depaseste 100 milioane mƒ/an;

b) in toate celelalte cazuri, lucrari pentru transferul resurselor de apa intre bazine riverane in care debitul mediu multianual al bazinului de extractie depaseste 2.000 milioane mƒ/an si unde cantitatea de apa transferata depaseste 5% din acest debit. In ambele cazuri sunt excluse transferurile de apa potabila prin conducte.

12. Extractia petrolului si a gazelor naturale in scopuri comerciale, acolo unde cantitatea extrasa depaseste 500 t/zi in cazul petrolului si 500.000 mƒ/zi in cazul gazelor. 13. Baraje sau alte instalatii proiectate pentru retinerea sau acumularea permanenta a apei, acolo unde cantitatea noua sau suplimentarea de apa retinuta ori acumulata depaseste 10 milioane mƒ. 14. Conducte pentru transportul gazelor, titeiului sau al substantelor chimice, cu un diametru mai mare de 800 mm si cu o lungime mai mare de 40 km 15. Instalatii pentru cresterea intensiva a pasarilor si porcilor, cu mai mult de:

a) 40.000 locuri pentru pasari; b) 2.000 locuri pentru cresterea porcilor (peste 30 kg); sau c) 750 locuri pentru scroafe.

16. Cariere si exploatari miniere in cariera, acolo unde suprafata amplasamentului depaseste 25 ha, sau extractia turbei, acolo unde suprafata amplasamentului depaseste 150 ha 17. Construirea liniilor electrice suspendate avand o tensiune de 220 kV sau mai mult si o lungime mai mare de 15 km

102


18. Instalatii pentru depozitarea produselor petroliere, petrochimice sau chimice, cu o capacitate de 200.000 t sau mai mult 19. Alte activitati: - instalatii pentru pretratarea (operatiuni cum ar fi: spalare, albire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor ori a textilelor, acolo unde capacitatea de tratare depaseste 10 t/zi; - instalatii pentru tabacirea pieilor brute si crude, acolo unde capacitatea de tratare depaseste 12 t de produse finisate/zi:

a) abatoare cu o capacitate de producere a carcaselor mai mare de 50 t/zi; b) tratarea si prelucrarea axata pe obtinerea produselor alimentare din:

(i) materii prime animaliere (altele decat laptele), cu o capacitate de productie a produselor finite mai mare de 75 t/zi;

(ii) materii prime vegetale, cu o capacitate de productie a produselor finite mai mare de 300 t/zi (valoarea medie trimestriala);

c) tratarea si prelucrarea laptelui, cantitatea de lapte primita fiind mai mare de 200 t/zi (valoarea medie trimestriala);

- instalatii pentru depozitarea si reciclarea carcaselor de animale si a deseurilor animaliere, cu o capacitate mai mare de 10 t/zi;

- instalatii pentru tratarea suprafetelor substantelor, obiectelor sau produselor cu solventi organici, in special pentru prelucrare, tiparire, captusire, degresare, impermeabilizare, calibrare, vopsire, curatare sau impregnare, cu o capacitate de consum mai mare de 150 kg/ora sau mai mult de 200 t/an;

- instalatii pentru producerea de carbon (carbune care arde greu) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare

20. Orice activitate care nu este specificata in paragrafele 1-19, la care participarea publicului este asigurata printr-o procedura de evaluare a impactului asupra mediului, in conformitate cu legislatia nationala 21. Prevederile art. 6 pct. 1a) nu se aplica nici unui proiect de mai sus, initiat in mod exclusiv sau in principal pentru cercetarea, dezvoltarea sau testarea unor metode ori produse noi pentru o perioada mai mica de 2 ani, daca ele ar putea determina unele efecte negative semnificative asupra mediului si sanatatii. 22. Orice modificare sau extindere a activitatilor, acolo unde o astfel de modificare sau extindere satisface criteriile/limitele stabilite prin prezenta anexa, se va supune prevederilor art. 6 pct. 1a). Orice alta modificare sau extindere a activitatilor se va supune prevederilor art. 6 pct. 1b).

Anexa 2 Consideraţii luate în vedere la determinarea celor

mai bune tehnici disponibile Consideraţiile luate în calcul, în general sau în situaţii specifice la

determinarea celor mai bune tehnici disponibile, aşa cum sunt definite în art. 2 ţinându-se seama de costurile şi beneficiile fiecărei măsuri şi principiile precauţiei şi prevenirii, sunt următoarele:

1. utilizarea unei tehnologii care produce mai puţine deşeuri; 2. utilizarea substanţelor mai puţin periculoase; 3. promovarea valorificării şi reciclării substanţelor generate şi utilizate în

proces, precum şi a deşeurilor, acolo unde este cazul; 4. procese, instalaţii şi metode comparabile de exploatare care au fost

testate cu succes la scară industrială;

103


5. tehnologii avansate şi schimburi de informaţie şi cunoaştere ştiinţifică; 6. natura, efectele şi volumul emisiilor avute în vedere; 7. date confirmate şi autorizate pentru instalaţiile noi sau existente; 8. perioada necesară pentru introducerea celor mai bune tehnici

disponibile; 9. consumul şi natura materiilor prime (inclusiv apa) utilizate în proces şi

eficienţa energetică a acestora; 10. necesitatea prevenirii sau reducerii la minimum a unui impact global al

emisiilor asupra mediului şi riscurile implicate de acesta; 11. necesitatea prevenirii accidentelor şi minimizarea consecinţelor

acestora pentru mediu; 12. informaţia publicată de organizaţiile internaţionale.

Anexa 3 Listă orientativă a principalelor substanţe poluante care trebuie avute în vedere

dacă au relevanţă pentru stabilirea valorilor-limită de emisie Aer 1. Dioxid de sulf şi alţi compuşi ai sulfului 2. Oxizi de azot şi alţi compuşi ai azotului 3. Monoxid de carbon 4. Compuşi organici volatili 5. Metale şi compuşi ai metalelor 6. Pulberi 7. Azbest (particule în suspensie, fibre) 8. Clor şi compuşi ai clorului 9. Fluor şi compuşi ai fluorului 10. Arsen şi compuşi ai arsenului 11. Cianuri 12. Substanţe şi preparate la care s-a dovedit prezenţa proprietăţilor cancerigene sau mutagene sau a proprietăţilor care pot afecta reproducerea prin aer 13. Policlorodibenzodioxine şi policlorodibenzofurani Apă 1. Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma astfel de compuşi în mediul acvatic 2. Compuşi organofosforici 3. Compuşi organostanici 4. Substanţe şi preparate cu privire la care s-a dovedit prezenţa proprietăţilor cancerigene sau mutagene sau a proprietăţilor care pot afecta reproducerea în sau prin mediul acvatic 5. Hidrocarburi persistente şi substanţe organice toxice persistente şi bioacumulabile 6. Cianuri 7. Metale şi compuşi ai metalelor 8. Arsen şi compuşi ai arsenului 9. Substanţe biocide şi produse fitosanitare 10. Particule în suspensie 11. Substanţe care contribuie la eutrofizare (în special nitraţi şi fosfaţi) 12. Substanţe cu o influenţă nefavorabilă asupra balanţei de oxigen (şi care pot fi măsurate cu ajutorul parametrilor CBO, CCO etc.)

104


Anexa 4 Modificările incluse la actele legislative în vigoare

1. Legea cu privire la regnula animal; 2. Legea cu privire la regnul vegital; 3.

1 proiectul legii privind protecţia mediului mm 2010 legea

Documents