i

REALITATEA ILUSTRATĂ

M r. S Ä i , A n u l X V I 12—18 Noewiv. Î 9 4 â

« J

<l/l

<

I M

Û

»S3V»

S»

D _JDţ Q - oa:s o< i rnQ - g ®

— 1?D

Ü

LU ( / )

<

FABRICI iE PRODDSE CHIMICE - DARMSTADTF O N D A T A HM 1 8 2 7

iPesfte to t pe Mirasse %<e vorbeşte de medics*

mente, chimicale şî reactivi, «««elle MERCK

» b u cu ra «Je « p r e ţu ir e d e o s e b i t ă

I.NU SIMŢIM PLĂCEREA

CÂRŢH ?Asta e vorbă veche. A cum o

spune din nou d. Ion P as în Vre_ mea Aşa cetim în z ia ru l Viaţa dela 21 Sept. trecut.

De nnde cunoaştem aceasta ? Din aceea că cetim deavaîm a cărfi de cele m ai m ulte ori îm ­prum uta te , sau, dacă sun t ale noastre, le aruncăm , apoi undeva jn tr 'u n colt SÌ n u le m ai vedem după aceea n iciodată".

Ce în seam nă aceasta? Că ce­tim fără alegere.

N’ar fi nim ic aceasta dacă am lu a tot lucru ri bune, d a r de obi­cei îm prum utăm dela alţii to t ce aii2 fm că este în vorba lum ii. A- poi cetim tot cărtt din acelea care ne izbesc m ai des ochii p rin tu ­tungerii. nn cărţile cu adevăra t de feme. Se nem ereşte şi p rin tre acestea câte o carte cu adevăra t bună, d a r cine ştie de ea ca s ’o cetească?

Când m ă nem cresc în vreo prăvălie de acestea cu ţigări şi ziare, m ă uit şi peste cărţile de nim ic care se vând acolo cu top­tanu l. Ba.u în să şi peste câte u n a care m erită cetită, cum este Cele din urmă zile ale oraşului Pom­pei.

Atunci îl spun negustoru lu i : Uite, as ta e o ca rte bună. Când îfi vine cineva şi cau tă o carte de cetit -pomeneşte-t de ea!

Tot aşa, m ă u it la cei ce vin să-şi aleagă cărţi la an ticarii de pe uliţe. Ii v ăd că nu cau tă ceva m ai ales, ci tot d in tre cărţile de soiul celor din tutungerii.

Atunci nu-i las fă ră a le spuneo vorbă dela m ine şi a-i sfătui ce să cetească. De aceea, o ridecâ. te ori vedem lum e în cău tare de cr.rţi să d o lă săm nu m ai L p u ­terile ei, ci s'o a ju tăm şi cu sfa­ta i nostru. Oamenii n u sun t sfă- U.i|i, nu sun t îndem naţi, şi atunci » 1 au cum să a jugă la c a ite a bună?

Pe zidul gardu lu i dela casa Suţu din p rea jm a sta tu ii B rătia- nu, spre Coltea, se găsesc şi stau necăutate cărţile lui N. D. Popes- cn. despre războiul dela 1877 şi altele de ale lui. Ce scrieri bune sun t a celes t In deobşte, cărţile dr istorie su n t cărţi de m are fo­los. El tot istorie a scris, în chip lesne de cetit, aşa că toa tă lum ea le poate ceti. D ar credeţi că văd w cin 2va pu n ân d m ân a pe «le? Ferească Dum nezeul Ci eu, cum văd tineret că pune m ân a pe că r ­ţile cele ca m ai vai_ de ele. în ­dată îi spun: ta de atei. m ă tine ­re. şi ceteşte, că ai să enişti a . m ănun te de drag din trec k t« I nostru apropiat. Au să -ti nl^că şi ai să ai folos dela ele.

n.MAI RAR AŞA NENOROCIRE !

Din z ia ru l Moldova d?la Iaşi' aflăm de o nenorocire care nu este din cele obişnuite... Un sionar trecea cu că ru ţa pe : rr'’ de scoborîre al aeroplanelor psrasnic a venit u n ae rn -i-a retezat capul.

Nu e voie de trecu t cu căruţ'! ne aşa locuri. Totuşi oam enii nu ascu ltă şi ia tă! B ietul om num ai la aşa ceva nu se va fi gândit!

S un t greşeli cari se plătesc a tâ t de scum p caşi cele cu că lă ­torie pe acoperişurile vagoanelor. Oamenii în să n u înva ţă.

La fel cu m alu rile d ă râm ate la scoaterea lu tu lu i. N eîncetat ce­teşti şi despre el une le şi despre altele

Astfel neîncetat aflăm în ' " noastră despre oameni îng ropa ' d* vil t

Arh im. SCRIB AN

N atura otrăvurilor de bacteriiC unoscutul toxieoiog germ an, prof,

dr. R ich a rd Frigge dela Institu tu l pe(nru te ra p ia experim en tală d>n F rank fu r. a publicat o serte d® slu - d!ii a su p ra n a tu rii o trăvirilor de b ac ­terii.

Există pu ţine dom enii în ca re co_ la b o ra re a d in tre m etodele biologice şi chim ice să fi adus progrese aşa die m ari, ca în ce rce tarea o trăvurilor die bacterii. .

In prim ul loc s tă ce rce tarea tox'_ ne i difterie!. O trava produce la oa^ m eni si an im ale d istrugeri ale ţe su ­tului si vă tăm ări ale nervilor ca re se desvoltă încet, ducând d upă uin tim p re la tiv lung la paralizii c a ra c . teristice. N a tu ra lor depinde num ai de ca n tita te a otrăvii p ă tru n să în organism si de feluă cum se produce efectul.

C ercetarea de labo ra to r a dovedit că toxina difterici este u n co rp uni­ta r album ines, ca re conţine 9% to- rosină. 2,3% h 'stid in , 1,4% tj-ipofan, 5,3% lisin ss 3,8% arginin .

In timD ce efectele bacciluiui dif­terie! sun t Drovocate de o sangură o_ ravă bacilul dezinteriei prezm ta două otrăvuri diferite : o o travă de nervi ap a r ţin â n d gruipei toxinelor, uşor separab ilă de bacterii, despre care n u se cunosc decât foarte "u- ţine date. si o o travă de intestine, a p a r ţin â n d ,endo tox inelo r”, m ai s trân s leea tă de celu la bacteriei

A tât toxinele câ t si o trăvurile in­testina le su n t antigene, ad ică co r­

puri ca re posedă cap ac ita tea să pro voac-e în organism ul bolnav reacţiu_ nile de a p ă ra re caracteristice. Re- ac ti un ea acesta constă în fo rm area unor anti-tooiine ca re se îm bogăţesc în a p a sângelui şi pot face n ev ă tă . m ă tea re o trăvurile Pe lân g ă aces­te o trăvuri există încă si o trăvuri de bacterii care n ’a u efect an tigen evident si care n u pot f, deci recu ­noscute imedäat ca toxine.

E vorba îndeosebi de tuberculina,o su b s ta n ţă eodsten.tă in cu ltu rile èch ide aie bacüului tuberculozei, nevătăim ătoare ch ia r in c a n tită ţi m ari pen tru oam eni si an im ale să ­nă toase La oam enii tuberculos! în să tubercu lina a re efecte foarte erele si c h ia 'r m oriale, fie în can ti­tă ţi c â t de mici. P en tru scopuri me_ divinale poate fi in iec ta tă în corp, f ă r ă u rm ări vătăm ătoare , în să nu ­m ai în doze foarie m ’c1

Un canal subteran Atlantic-Pacific?

Un sa v an t a rgen tin ian José Morell, care s’a ocupat an i de zile cu studiul adâncim ilor mărilor, crede că a des­coperit u n can al su b te ran care lea ­g ă O ceanul A tlantic de O ceanul Pacific. Conform afirm aţie i lui Mo­r d i , aces t ca n a l su b te ra n trece la10 km . sub provincia a rgen tin iană Chubut.

în trebuinţarea fibrelorin industria de lână

C o n tr ib u ţia a d u să de in d u s tr ia au« ta rh ic ă în d o m en iu l lân e i a fo s t îru t r ’a d e v ă r im p u n ă to r d a to r i tă p roducă» to r i lo r d e f ib re a r ti f ic ia le , p reg resu * lu i n e c o n te n it r e a l iz a t de a c e ş tia şi, m ai cu seam ă, c a p a c ită ţ i i de a d a p ta re a in d u s tr ie i lân e i. P r in t r e to a te i<n* d u s tr i i le te x t i le , c ea a lâ n ii în I ta l ia e s te p o a te c ea c a re u i r ’o m ă su ră m ai m are , ş i de m ai m u ltă v re m e în tre s b u in ţe a z ă f ib re d i f e r i te de cea c a ra c s t e r i s t ic ă ei. I n a fa ră d e lâ n ă p u ră , in* d u s tr ia i ta l ia n ă a în tr e b u in ţa t m ereu , p u te m sp u n e , m a ri p ro c e n te de lâ n ă m e c a n ic ă (o b ţ in u tă p r in to a rc e re a sc a m e lo r, p e tic e lo r ) ş i de b u m b ac sau d e şe u r i de b u m b ac , re a liz â n d u n p la n a u to rh ic în a in te c h ia r să se v o rb e a sc ă de a u ta rh ie . I n d u s tr ia e ra d ec i. d in p u n c t de v e d e re te h n ic , p re g ă t i tă pen* t r u v i ito a re le t r a n s fo rm ă r i a le p ro s d u su lu i e i, p e c a re îm p re ju ră r i le le im p u n eau cu o g ra b ă t o t m ai sp o rită . P ro b le m a de te m e lie e r a a c e e a d e a

se izb u ti să se p ă s tre z e p ro d u su lu i ob* ţ in u t p r in în tre b u in ţa re a lâ n e i obţi» n u tă pe ca le c in o ră , şi a a l to r m a te r ii ,o în fă ţ iş a re ş i o c a l i ta te d e s tu l d e a» s e m ă n ă to a re cu p ro d u se le de lâ n ă sau ce l p u ţin a a c e lo ra a a m e s te c u r i lo r de acu m c â tă v a v re m e . în c ă d in 1937 m ai m u lt d e d o u ă t r e im i d in m a te r ii le p r im e e ra u re p re z e n ta te de f ib re dife* r i te de c e le a le lâ n i i : lâ n ă m ec a n ic ă , ra io n cu f i r co n tin u u , f lo co a n e d e ras io n , d e şe u r i de ra io n , la n ita l, can ap a , ra m ie e tc . P ro g re s u l în fă p tu i t p r in în tr e b u in ţa re a f ib re lo r c a ra c te r is tic a u ta rh ic e , a f ib re lo r a r ti f ic ia le a fo s t co n tin u u . P e n tru v a lo r if ic a re a sporu« r i lo r o b ţin u te d u p ă 1934 — an în c a re30.500.000 k g f ib re te x t i le d i f e r i te de lân ă . 23.270.000 e ra u a lc ă tu i te d e fU b re c o m b in a te d e lâ n ă ş i b u m b ac — e s te d e a ju n s să n e g â n d im că a s tă z i to a tă lân a şi b u m b acu l su n t în tre b u in *

ţa ţe în f u r n i tu r i le m il i ta re .

A »

p o * ' M A R I A N

1

- e r e ţ i ia fiecare şi 15 ale lunii

a to ţi chioşcarii depozita rii de

E S T E R E V I S T A C A R E I M P L i i J K T O A T E D O R I N Ţ E L E D - V O A S T R A D t

Frumuseţe,Modă

Gospodărieşi Literatură,

Ensemnătatea aliajelorautarhice uşoare pentru furniturile feroviare

In fu rn itu rile ferov iare aliajele m etalice uşoare au. ocupat, în u ltim a vrem e, u n loc tot m a i în sem nat. D in această p ric ină m erită s ă fie sem ­nalat© in teresan te le m etode de cer­ce tare adop tate de In s titu tu l Experi_ m en ta l a l Com unica tü lc r (Secţia Feroviară) p e n tru an a liza rea m a te ­rialelor. Aceste m etode se în tem eia ­ză pe analizele spectoografiee care. în ceea ce priveşte aliajele uşoare, sun t p referab ile analizelor chim ice Sn vederea unei m al repera execuţii «si a unu i p re ţ m ai mic. Se ştie că în leg ă tu ră cu ră sp â n d irea spectro- anai'ze i a devenit de u n m a re 'inte­res ap licarea m etodelor spectra le în încercările si cercetările analitice a su p ra unu i m are n u m ă r de m a ­teriale diferite, nrecuan si la deter­m in area can tita tiv ă a aliajelor me_ taliee. eu deosebită p riv ire la a lia ­jele cu bază de alum iniu. D a tă fiind în tre b u in ţa re a sporită a acestor a_ lia je au ta rh ice si în construcţiile fe­roviare, această ap licare s’a dovedit a fi cu totul rodnică, p e n tru c ă poate să îngădu iască o m ai m are econo­m isire de tim p si. deci. un p re ţ m ai mic. Este ad e v ă ra t c ă în acest do ­m eniu gingaş de cercetări nu lipsesc greşelile si d ificu ltările p rac tice de ap licare care, în anum ite cazuri, n u sfătuesc u rm area m etode ' spectrale. D ar rezultatele favorab 'le pe baza căro ra , cu o re în n o ită încredere, con tinuă experien ţe ne lâ n g ă sus am in titu l institu t, în z s tra t cu u n utilaj ulltra .m odem , su n t n u m e . roase p en tru a fi convingătoare.

Fotografierea cavită­ţilor stomafiale

P rofesorul germ an, d r. Heinz K alk din B erlin face cunoscut p r in tr ’un re fe ra t că s’a a ju n s d upă în d e lu n ­gate experien ţe la ob ţinerea de fo­tog rafii a le ca v ită ţii som ahale cu aju to ru l asa num itei oglinzi sU>ma_ hale. A paratu l constă d in tr’u n apa_ ra t m inuscul de fo tograf a t şi d in instrum ente le optice necesare. S’a reuşit astfe l ob ţinerea fotografiilor a lb .negre ale interiorului u m a n d upă o perioadă de lum inare de1 (10-1) 25 secunde ş; ch iar foto­g rafii-co lorate . la care con trastu l de culori fiind foarte pu tern ic se uşu­rează diagnosticul m ai ales în ca_ zurile cân d pac ien tu l p rez in tă tu ­m ori sau ulcere stam ahale . Deose- m en i acester fotografii in te rn e li se m ai datereste s ' u şo a ra diagnostica re a bolilor de ficat asu p ra că ro ra razele R oentgen n u au n id o influen_4 ■" C?ea"e m ai treb le n o ta t în aceias timD este fap tu l de carata la im por­tan ţă . că instrum en te lo r necesare a_ -estei opera ţiun i în trupul _ om enesc -mi este deloc prim ejdioasă, d o ar num ai a tâ t că pac 'n tu l _ trebue sa s ç j în u rm ă două zile lin iştit în pa t.

lupta dintre o ^fîvăstuîcă şi un erete

O luptă neobişnuită s ’a desfăşurat r€- •jnt pe un hotar dintre câmpuri in lo- ulitatea Ostfriesland. Un erete puter-

'-c se lăsase fulgerător la păm ânt unde văzuse o nevăstuică, a infăşcat-o, ur-

ind apoi cu ea spre înălţimile văzdu­hului. Cei cari observaseră scena, au ,-utut ajpoi urmări o înverşunată lup- tâ ce se desfăşura in aer, in urma âreia pasărea de pradă a început să adă, având nevăstuică încleştată de ea.

Oe se întâmplase? Nevăstuică rupsese ' lupta lor beregata răpitorului, caie a prăbuşit mort, iar ea, odată ajunsă

:iis a luat-o nevătămată la fugă.

— Grădina noastră de pe vremea când eram copii, zise d. Bergeret, grădina aceea pe care o străbăteam în lung şi în lat din douăzeci de paşi, a fost pentru noi o lume nemărginit de mare, plină de zâmbete şi de spaime.

— Luciene, îţi aduci aminte de Putois? întrebă Zoe surâzând în felul ei, cu buzele strânse şi cu nasul în lucrul et de mână.

— Dacă îmi aduc aminte de Putois !... Din toate chipurile care mi s ’au perindat pe dinaintea ochilor când eram copil, acela al Iui Putois mi-a rămas mai desluşit în a « mintire. Toate trăsăturile obrazului şi ca* racterului său le văd încă limpede în min* te. Avea capul ţuguiat...

— Fruntea îngustă, adăugă d*şoara Zoe. Şi fratele şi sora înşirară unul după altul,

cu voce monotonă, cu o seriozitate cara* ghioasă, o lungă listă de semnalmente:

— Fruntea îngustă.— Ochii ciacâri. H -— Privirea rătăcită.—- O sbârcitură Ia coada ochiului,— Umerii obrajilor ascuţiţi, roşii si iu*

eitori.— Urechile nu erau îndoite la margini.— Trăsăturile feţei lipsite de orice ex*

presie.— Mânile lui, veşnic în mişcare» îi tră*

daujsingure gândirea.— Slab, puţin adus de spate, bicisnic la

înfăţişEre...— ...avea In realitate o putere puţin o*

bişnuită.— îndoia ca uşurinţă o piesă de cinci' lei

între degetele arătător şi cel mare.,»— ...care era enorm.— Vocea îi era tărăgănată.— Şi vorba mieroasă.Deodată d. Bergeret strigă cu vioiciune:— Zoef am uitat „părul galben şi barba

rară”. S’o luăm iar dela început.Paulina, care ascultase cu uimire aceas*

t ă înşirare ciudată. întrebă pe tatăl şi pe mătuşa ei, cum putuseră învăţa pe din a* f ă r ă această bucată de proză, şt pentru*ceo recitau ca pe o litanie.

D. Bergeret răspunse grav:— Paulino, ceea*ce ai auzit e un text

consfinţit, pot zice evanghelic, pentru fo* losinta familiei Bergeret. Se cade să ţi*l trecem şi ţie, pentru ca să nu piară odată cu mătuşa ta şi cu mine. Bunicu*tău, fata mea, bunicu=tău Eloi Bergeret, care nu sta să asculte fierce fleac, ţinea în mare cinste bucata asta, mai ales dîn pricina obârşiei ei. Dânsul o numea: „Anatomia lui Putois**. Şi obişnuia să spună că. în unele privinţe, punea mai mare preţ pe anatomia lui Pu* fois decât’ pe anatomia lui Quaresmepre* nant. „Dacă descrierea făcută de Xenoma* nes, zicea el, e mai savantă şi mai bogată în termeni rari şi preţîoşi, descrierea lui Pu* tois îi dă mult’ înainte în ceea-ce priveşte claritatea ideilor şi limpeziciunea stilului”. El judeca aşa, pentrucă doctorul Ledouble, dn^ Tours, nu tălmăcise încă capitolele treizeci, treizeci si unu şi treizeci şi douï din cartea lui Rabelais.

— Nu înţeleg o iotă, zise Paulina.— Din pricină că nu cunoşti pe Putois,

fica mea. Trebue să ştii că Putois a fost figura cea mai obişnuită în copilăria mea şi a mătuşei tale Zoe. Tn casa bunicului tău Bergeret se vorbea neîncet st de Putois. Fie* fcare la rândul lui credea că I*a văzut. ^

Paulina întrebă:— Cine era Putois?Tn loc să răspundă, d. Bergeret încenu să

râdă, şi d^şoara Bergeret râse şi ea cu bu* zele strânse.

O aulina îşi iilimbă privirea dela unul la altul. Ea găsea ciudat că mătuşe*

. râdea din toată inima. încă si maiciudat, că râde? în înţelegere si la un cu frate^său. Era ciuda? Ced drent, căci fratele si sora nu se potriveau la firi.

— Tată, spuneam? cine era Putois, Dacă vrei sâ ştiu, spune*ml.

— Putois, fiica, mea, era ??rădinar. Fiu ai unor cultivatori de treabă, se aşezase ca grădinar zarzavagiu la Srint*Omer. Dar n’a ştiut să*şi mulţumească muşterii st de aceea i*au mers prost treburile. Şi-a lăsat deci negoţul şî a început să se tocmească

A M I N T I R IDIN

COPILĂRIE

N U V E L Ă OE

ANATOLE FRANCE

cu ziua. Cei ced în trebu in ţau n 'au avut tot* deauna cuvânt să se laude cu el.

La aceste vorbe, d=şoara Bergeret grăi, râzând m ereu:

— Iţi aduci aminte, Luciene: când tata nu*şi găsea pe biurou căl:m art, condcele, ceara, foarfecele, zicea: „Bănuesc că Putois a trecut pe aci” .

— Ah! zise d. Bergeret, Putois aV.ea nu« me bun.

— Asta i tot? în trebă Paulina.— Nu, fiica mea. nu e tot. Pufo 's avea

C6va deosebit, anum e că ne iera cunoscut, familiar şi că, cu toate sstea...

— ... nu exista, zise Zoe.D. Bergeret privi pe soră sa cu tf căută*

tură dojenitoare:— Ce vorbă. Zoe? Pentru ce să rtipi ast<

fel farm ecul9 Putois nu exista! Indrăsneşti s’o spui. Zoe? Zoe, poţi să susţii aşa ceva? Pentru ca să afirmi că Putois n’a existat, că Putois n ’a fost niciodată, ai cum pănit în deajuns condiţiile de existenţă «1 felul Iul de a fi? Putois exista, soro d-a'tă. Dar e drept că aves. o existenţă ciudată.

— înţeleg din ce în ce mai puţi«, rosti Psu lina descurajată.

— Adevărul o să ţi se desvăluiască lim* pede îndată, fiica mea. Află că Putois s’a născut în floarea vârstei. Eu eram copil încă, mătusă=ta o fetişcană. Locuiam într’af căsuţă, dîntr’o mahala din Saînt-Omer. Pă* nnţii nostri duceau aci o viaţă liniştită şi retrasă, până ce fură descoperiţi de o cu* coana bătrână, numită d*na Cornouiller care trăia în castelul ei din Monplaisir, la c~n ! e ie depărtare de orr *, şi se neineri sa fie un fel de mătuşe ». m.,rr,eţ mele. Dânsa se folosi de dreptul W rudenie, ca

pretindă dela tatăl si de’*1 ^ama noas*tra să se ducă în toate Dnm să prân*“ 1 ' (.»I dll*zească lr Monplaisîr. unde f» msefiseau de moarte. Ea susţinea că oamc”’,or cumse* cade le şade bine să nrânzerscS familie Dumineca şi că numai cei d" r n u se ţineru de acest obicein vec’ '•> 'T'rităl meu plângea de urâf la Monp’ ^Vr r e durea inima săd vezi cât era de duit. Darf^na Cornouiller nu băsa ( ' cearnă. Ea nu baga nimic de seamă. Wann a*■n* mai mult curai. Suferea tot atât cM «=! tatn poate şî mai’ mult. si surfldea.

— Femeile sunt făenfe ca sn ci'fnre rìse Zoe.

— Zoe, tot ce trăieşte pe lume e m enit’ suferinţei. Zadarnic părinţii nostri refnriu acele îngrozitoare invitaţii. Trăsura d>n^ Cornouiller venea săd îa în fiecare Dumi* minecă, după amiază, Trebuian să se duc* la Monplaisîr; era o îndatorire dela care nu ^era chip să se abată. Era o rânduială hotărâtă, pe care numai o răsvrătire putea s '°. n !P^„ ce e ^'n urmă tata se revolts, şi jură să nu mai primească niei*o Invitaţie 'lela d=na Cornouiller, lăsând mamei mele f^'ia de a găsi pretexte cuviincioase şi mo» five felurite, treabă la care, de altfel, nu prea se pricepea. Mama noastră nu ştia să sc r-efacă.

— Z! mei bine, Luciene, că nu voia. Ar fi putut să mintă ca şi ceilalţi.

4— F rtn pt că atunci când avea motive ^ mai bucuroasă, pe acestea de

cât’ să născocească altele. Iţi aduci aminte, surioară, că i s’a întâmplat într’o zi să spună la mică: „Noroc că Zoe are tuse mă* gărească: deacum multă vreme n’o să ne mai ducpţn I« MonplHsir”.

— Adevărat, »lăsui Zoe.— Tu te=ai vindecat. Zoe. Şî d*na Cor*

Rouiller veni într’o zi să spună mamei: „Draga mea. mă bizui că ai să rii Dumine* că cu bărbatul d-tale să prânziţi la Mon* plaisir” . Mama, ţinută cu tot dinadinsul de bărbatul e* să dea d=nei Cornouiller, vreun motiv temeinic de refii7, născoci, la str fi tiv toare, un motiv care nu era adevărat. „Tmî pare rău din suflet scumpă doamnă. Dar ne ie peste putinţă. Duminecă aştept pe gră» dinar”.

„La vorba asta. d=na Cornouiller privt prin fereastra salonului grădiniţa sălba* tecă, în care salba moale si tîlircul păreai» că habar n’au şi nie5 f*au avut vreodată de

(Continuare ** P&«. *-» )

3

«osoraşul grădinarului. „Aş tepţi pe gradi» H£r! P en tru ce? — Pentru ca să lucreze grădina” .

„Şi mama, întorcând fără voie ochii în spre palmacut de burueni şi de plante pe jum ătate sălbatece, pe care îl numise gră* dină, îşi dete seama cu spaimă de nete» meinicia născocirii ei. „Omul tee sta, zise d»na Cornouiller, ar putea veni să lucreze în... grădina datale Luni sau Marti. De altfel aşa s a r căde£\ Nu e bine să lucrezi Dumi* neca. Vezi că toată săptăm âna e ocupat” .

„Am băgat de seamă adesea că motivele cele m ai absurde şi m ai caraghioase găsesc îm potrivirea cea m ai mică : ele încurcă şi fâstâcesc pe potrivnic. D*sa Cornouiller, s tăru i mai pu ţin decât ar fi fost de aşteptat dela o persoană aş£> de pu ţin porn ită să dea înapoi, ca dânsa. Se sculă de pe lololiu şi întrebă: „Cum îi zice, dragă, grădinaru* lui datale? — „Putois”, răspunse mama, fă ră şovăire.

„Putois er& botezat. De acum exista. D*na Cornouiller plecă bodogănind: „Putois! Mi se pare că am auzit eu de el. Putois? Putois !II ştiu prea bine. Dar nu*r£>i aduc aminte... Unde locueşte? — Lucrează cu ziua. Când ai trebuin ţă de el, îi dai de ştire prin unuil ori p rin altul. — Ah! îmi închipuitm eu: un trân to r şi un vagabond.... O haimana Nu te încrede în el, draga :ne»” .

„Putois avea de acum un carac ter” .

In vremea asta, sosind Goubin şi Jean Marteau, d. Berger»! îi puse în curent cu convorbirea.

— Vorbeam de acel» pe care în tr ’o zi mama mea l’a făcut să se nască grădinar la SainLOmer şi i»a zis pe nume. De atunci a tră it.

— Scumpe maestre, vrei să mai repeţi odată? zise d. Goubin, stergându*şi sticla monoclului.

— Bucuros, răspunse d. Berijcret. Nu era niciun grădinar. Grădinarul nu exista. Mama zise : „Aştept pe grăd inar” . îndată

iii grădinarul fu. Si de atunci a tră it şi a lucrat.

— Scumpe maestre, în trebă d. Goubin. cum a lucrat, dacă nu exista.

— Avea totuşi un soi de existenţă, răs* punse d. Bergeret.

— Vrei să spui o existenţă închipuită, replică cu d ispreţ d. Goubin.

— Şi Edică e lucru de nimic o exis* ten ţă închipuită? strigă m aestrul. Oare per* sonagiile mitice, nu sunt ele în stare să Iu* creze asupra oamenilor? Gândeşte*te puţin la mitologie, d4e Goubin, şi vei vedea nu făpturi reale, ci fiinţe închipuite, care în* deplinesc asupra sufletelor înrâurirea cea mai adâncă şi mai durabilă. P retutindeni şi totdeauna fiinţe care n ’au o existenţă mai reală decât Putois, au insuflat popoare* lor u ra şi dragostea, spaima şi nădejdea, le*au îndem nat la crime, au p rim it banii, au făcut moravurile şi legile. D*le Goubin, gândeşte=te la mitologia veşnică. Putois este un personaj mitic, d in tre cei m ai neştiuţi, e drept, şi de teapa cea mai de rând. Satyrul necioplit, care st£> odinioară la masa tăra* nilor noştri dela Nord, a fost socotit vred* nie să apară în tr’un tablou al lui Jordaens şi în t r ’o fabulă a lui La Fontaine. Fiul pa* ros s4 lui Sycorax in tră în lumea sublimă a lui Shakespeare. Putois, mai pu ţin noro* cos, nu va fi niciodată luat în seamă de artişti şi de poeţi. Ii lipseşte m ăreţia şi ciu* dăţenia, stilul şi caracterul. A fost zămislit de sprite cu prea m ultă judecată, p rin tre oamenii care ştiau să citească şi să scrie şi nu aveau acea imaginaţie încântătoare, ce născoceşte fabule. Cred, d*lor, că am spus destul pentru ca să cunoaşteţi pe Putois.

— O înţeleg, zise d. Goubin.Şi d. Bergeret îşi u rm ă povestirea :_ Putois era. Pot să v’o afirm. Era. Bă­

gaţi de seamă, d*lor, şi vă veţi încredinţa că a fi, nu im plică numai decât substanţa şi nu înseamnă că legătura dintre atribut si subiect, nu exprim ă de cât o relaţie.

— F ără îndoială, zise Jean Marteau, dar a fi, fără atribute, înseam nă a nu fi aproape nimic. Nu stru cine a spus odinioară : ,.Eu *unt acela cnre e” . Iertaţi K psrrile memo* riei mele. Nu poţi ţine m inte toate cele. Dar •ecunoscutu l care a vorbit aşa, a rostit o

A M IN T IR IDIN

C O P I L Ă R I E(Urmare din pag. 3-a)

ra ră nesocotinţă. Dând să se înţeleagă, p rin aceste vorbe făTă rost, că era desbrăcat de atribu te şi lipsite de orice legături, el a proclamat că nu există şi s’a suprim at fără judecată pe sine însuşi. Mă prind că nu s’a m ai auzit vorbindu*se de el.

— Ai pierdut, replică d. Bergeret. El a îndreptat efectul rău al acestei vorbe egois* te, aplicându*şi adjective cu duium ul, şi s’a vorbit m ult de el, cel mai adesea fără nici un rost.

— Nu înţeleg, rise d. Goubin.Nu e nevoie să înţelegi, răspunse Jean

Marteau. Şi rugă pe d. Bergeret să vorbeas* că de Putois.

— Eşti foarte amabil că’mi ceri să urmez, zise m aestrul.

„Putois se născu în a doua’ jum ătate a veacului al XIX*lea, la Saint=Omer. Ar fi fost mai bine pentru el să se fi născut cu câteva veacuri m ai înainte, în pădurea Ar» denilor s e u în pădurea Brocelianda. Ar fi fost atunci un duh rău de o dibăcie m inu­nată.

— O ceaşcă de ceai, d-le Goubin, zise Paulina.

— Aşa dar Putois era un duh rău? între* bă Jean Marteau.

— Er£' rău, răspunse d. Bergeret; adică rău în tr ’o privinţă, dar nu în chip absolut. S’a în tâm plat cu el ca şi cu .dracii despre care se zice că sun t foarte răutăcioşi, dar în care descoperi însuşiri bune dacă ai de atface mai' m ult cu ei. Şi mie îmi vine să cred că s ’a făcut o nedreptate lui Putois. D*na Cornouiller, care, porn ită împotriva lui, bănuise num ai decât că e trân to r, be* ţiv şi hoţ, îşi zise că dacă m ama, care nu tois se m ulţum ea cu pu ţin şi se gândi că ar putea' să tragă şi dânsa folos, tocmindu*! să»i lucreze în locul grădinarului ei, care avea num e mai bun, dar şi mai m ulte pre* tenţii. Era tocmai vremea când urm au să se tundă tisele. Ea îşi făcu socoteala că era bogată îi va' da de lucru, se vede că Pu* dacă d=na Eloi Bergeret, care era săracă, nu da mare lucru lui Putois, dânsa care era bogată, îi va da şi m ai pu ţin încă, pentrucă aşa’ e obiceiul, ca cei bogaţi să plătească mai pu ţin de cât cei săraci. Şi ea îşi şi vedea tisele tunse în formă de zid, de ghiu* lele şi de piram ide, fă ră ca s’o coste cine ştie cât. „Am să fiu cu ochii în patru. îşi

zise ea, pentru ca Putois să nu Îmi stea c.u mânile în sân şi să m ă jefuiască. Nu pri* m ejduiesc nimic şi voi fi în câştig. 11 aim a» nalele astea lucrează câte odată cu mai m ultă îndem ânare decât lucrătorii cinstiţi. Ea ho tărî să facă o încercare şi spuse m am ei: „Micuţo, trimite*mi pe Putois. Am sări dau de lucru la Monplaisir” . Mama îi făgădui. Şi s’ar fi ţin u t cu dragă in im ă de făgăduială, dar zău că nu era cu pu tin ţă .

D*na Cornouiller aşteptă pe Putois la Monplaisir, şi*l aşteptă în zadar. Dar ea nu renun ţa cu una cu două, la co

şi*a pus odată în cap şi era stăru itoare în planurile ei. Când se în tâ ln i cu mama, se plânse că n ’are nicio veste despre Putois. „Micuţo, oare nu i*ai spus că*l aşteptam ?— Ba da! dar e un om aşa de sucit, de ciudat... — Oh! îi ştiu eu pe de=alde ăştia. Ţ i’l cunosc pe degete pe Putois al d*tale. Dar nu cred să fie vreun lucră tor aşa de lunatec, ca să nu vrea să lucreze la Mon* plaisir. Casa mea' e cunoscută, socot. Am sări fac eu iute*iute pe Putois să vie la Iu* cru, drăguţă. Spune*mi num ai unde şade: am să m ă duc singură să’l găsesc” . Mama răspunse că nu ştia unde locueşte Putois, că nu i se cunoaşte casa, că era un om fără căpătâi. „Nu I’am mai văzut doamnă. Mi se pare că se ţine ascuns” . Ce alta pu tea să spună?

„D*na Cornouiller cu toate aste£> o ascul* ta cu oare*care neîncredere: bănuia că*l doseşte pe Putois, că=l fereşte de câutătu* rile ei, temându*se să nu*l piardă sau sări facă mai pretenţios. Şi o judecă îndată că e prea' egoistă. Multe din judecăţile prim ite de toată lumea, şi pe care istoria le -a con* sacrat, sunt tot aşa de întemeiate ca şi a* cestea1.

— Foarte adevărat, grăi Paulina.— Ce e adevărat? întrebă Zoe, pe jumă*

tate adormită.— Că judecăţile istorie sunt adesea falşe,

îmi i duc aminte, tată, că ai spus în tr ’o zi: „Doamna Roland s’a arătat foarte naivă când a apelat la posteritatea nepărtem toa5 re şi n’a băgat de seamă că dacă contimpo* rănii ei erau m aim uţe rele, şi u rm aşii lor vor fi tot m aim uţe rele” .

— Paulino, în trebă cu asprime d^şoara Zoe, ce legătură e în tre Istoria Iui Puto :s şi cele ce îndrugi tu?

— Una foarte mare. dragă mătuşe.— Eu n ’o văd.D. Bergeret. care nu era duşm anul aliate

rilor, răspunse fiicei sale:— Dacă toate nedreptăţile ar fâ în cele

din urm ă reparate în lumea asta. nu s ’ar mai fi născocit o altă lume pentru aceste reparaţii. Cum vrei ca urmaşii să judece drept pe toti m orţii? Cum să’i întrebe în um bra în care se afundă? De îndotă ce ani putea fi drepţi fără de ei. îi uităm . Dar putem fi vreodată d rep ţi9 Şi ce e dreptatea?

(Continuare în pag 10-a)

C E C U P R I N D E

A L M A N A H U L M A R I A N E ISute de r e ţe te consacrate fm m n se ţi i fem e-

nine, sfa turi practice pen tru uzul tu tu ror , as­p e c te ined ite ale fem e ii în război, m ulti p iei e preocupări fem eniene, feric irea în cămin, cu­v in te adresa te bărbaţilor, reportag ii, anchete, studii, ia tă o par te doar din vastul cuprins al

ALM ANAHULUI . . ^ A R I A N A ”,care va apare în curând, şi care e s te sinteza a to t ce s ’a scris mai bun şi m ai nou în u ltim a vrem e. Almanahul Mariana” va fi călăuza, în­drum ătorul fem e ii m o d ern e , va f i prie tenu l de to a te zilele , nedespărţit şi cretlincios. JJn mă- nunchiu de scriitoare ta len ta te au colaborat la acest volum , la care s’au adăugat şi o cuprin ­ză toare rubrică de modă, gospodărie , horoscop, în tocm it pentru to t anul. Nu p ie rd e ţi din

v e d e r e :ALM ANAHUL „M A R IA N A ”

prie ten u l fem e ilo r .

t -

I1

,,,

cc1

i

4

ASEDIUL PARISULU I0 PAGiSÂ EVOCATIVĂ OE PE VREMEA RĂZBOIULUI BIN 187t

La 21 Ianuarie 1871, Parisud, constrâns de ger, de foame şi de ieşirile nesocotite pe

care le făcuse, văzând aspectul în* tăritu rilar inexpugnabile, din care , li.şrnanul îl fulgera aproape ne*

pedepsit, ridică în sfârşit, cu un brat înfrigurat şi însângerat pa vi* Monul disperat, care face sem n tunurilor să tacă.

De pe înălţimea unei coline, cancelarul Confederat iunii ger* m anice observa capitala. Zărind pe neaşteptate, prin fum şi prin ceaţa glacială, acest drapel, îm* pinse ou brutalitate unu l întraltul tuburile lunetei sale, şi, adresân* du*se prin ţu lu i de Meclemburg* Schwerin, care se găsea lângă el, îi zise:

— „Dobitocul e m ort ',Trim isul Guvernului Apărării

nationale, Jules Favre, trecuse de avant*posturile prusiene, tra ver* sând liniile de înconjurare în mijlocul strigătelor de m ulţum ire şi ajunsese escortat la cartierul general al armatei germane.

Întrevederea din Castelul de Ferrières, care avusese loc în tr ’o sală p lină de moloz şi

dărâm ături. întrevedere în care el încercase odinioare primele ne* gocieri, nu fusese uitată încă.

De data asta, cei doi manda* tari duşm ani, se r&vedeau în tr’o sala mai saimbră, o sală cu totul regială, în care vântul şi zăpada şuerau, cu toate că focul era aprins.

După întreţinere, Favre, careşedea g ân d ito r la m asă, băgase de seam ă că privea în tăcere pe contele B ism ark=Schoenhausen,

care se rid icase.Statura colosală a cavalerului

Im periului german, în ţinu tă de com andant suprem, îşi proecta um bra pe paroli ortul sălii de* vas tate.

Vârful căscii lui, de otel lus* fcruit şi acoperit cu o resfirată coamă albă, strălucea la repezile flăcări ale căminului, strălucea şi inelul greu de au r pe oare erau săpate armele de şapte ori secu­lare ale vidam ilor episcopatului de Halberstadi, mai târziu baroni — strălucea şi trefla săpată în inel de Bisthums=marc, pe vechea deviză : in trinitate robur.

Pe un scaun era aruncată man* taua de război, ale cărei m ari po= doabe, de culoarea vinului, se re* flectau îm purpurându*i cicatricea de pe fată ou o n u an ţă de sânge, iar pintenii de otel, legati de cis* me cu lăntişoare bine lustruite, făceau să*i sbârnie sabia, pe care o tâ ra cu îngâmfare.

Capul lui acoperit cu păr ro* şiatic, cap de câine puternic ce păzeşte Casa germ ană — şi Pen* tru oare ceruse cheia: Strasbur* gul, vai! — se înalta trimfător.* ~ întreaga fiinţă a om ului acestuia, atât de asemănător iernii, plutea

în deviza mai favorită: ,JJiciodată destul“. Cu degetul rezemat de masă, privea pe fereastră în de* părtare, oa şi cum u itând de pre* zenta am basadorului, nu şi*ar n văzut decât voinţa lui planând în

lividitatea spaţiului, asemenea vulturului negru de pe drapelu* rile lui.

Vorbise... In cuvintele lui, se întrevedeau despăgubiri pentru armată, părăsiri de citadele, ful* gere de răscum părări îngrozitoa* re abandonări de provincii. A* tun cea m inistrul republican m* cercă în numele Umanităţii, sa facă apel la generozitatea învin* gătorului, care sigur că in clipa aceea nu se putea gând | decât ** Ludovic al XIV*lea, trecând Rmv şi înaintând din victorie în vie* torie pe păm ântul german, apoi Ia Napoleon gata să şteargă P » sia de pe harta Europei — la Lu* tzen, la Banau, la Berlinul sgu* duit, la lena!...

Şi sgonfiatele depărtate de ar* tilerie, asemenea ecourilor fulge* nului, acoperiră vocea parlam en­tului,’ oare, p rin tr’o sguduire a spiritului, îşi aminti... că era. am* versarea unei zile, în care, de pe înălţimea eşafodului, Regele F ran

Seara cădea, aprinzând pri* m a stea.Departe, fulgere roşii, u r ­

mate de sgomotul surd al tunu* rilor de asalt şi de pocniturile depărtate ale focurilor de bata* lioane, brăzdau am urgul în fie*oare clipă. .

După schimbarea unui salut în ­gheţat, m inistrul afacerilor stră* ine, răm as singur în această me» morabilă sală, căzu pe gânduri in tim p de câteva clipe... Şi aii unei pe fondul închipuirii lui, se m ăiţă repede o am intire, ale cărei con­cordant© le observase deja în mod nedesluşit, concordante oare dă* dură întinderi extraordinare m* tâm plarii amintite.

Era am intirea unei întâm plări întunecate, a unu i fel de legenda,

pe oare o în tăreau m ărturii şi îm ­prejurării, şi în care el însuşi era amestecat în tr’un mod cu total straniu.

Altădată — ere* m ult de atunci,

Amintirea unei legende a unei întâmplări întunecare, schimbă neaşteptat cursul

evenimentelor

tei voise de asemenea să facă a* pel la generozitatea poporului său, că tocmai ca acum sgomote de tobă îi acoperiră vocea!..

Fără voia lui, Favre tresări la această coincidentă fatală la care, în vârtejul înfrângerii, nimeni nu se gâdise până acum.

Ziua de 21 Ianuarie 1871 tre* buia în tr’adevăr să fie deschide* rea trativelor pentru capitularea Franţei, oare lăsase să=i cadă spada.

Şi ca şi cum destinoli! ar fi vrut să sublinieze ou un fel de ironie

num ăru l acestei date rigicide, cand am basadorul Parisu lu i (întrebă pe interlocutoritì iu i, câte zile de suspensiune de arme îi va îngă* dui, cancellami îi aruncă acest răspuns oficial:

— Douăzeci şi una... şi nici una mai mult...

Atunci a sp r ii vorbitor, cu, fi* gura brăzdată cu num ele de Iu* orător, cu masca severă şi ou im* m a strânsă de străbuna dragoste pentru păm ântul strămoşesc, îşi aplecă fruntea trem urând.

Două lacrimi curate, ca lacri» mile pe care le varsă copii în faţa mamei lor în agonie, se rosto* goliră din ochii lui, îi lunecară dealungul genelor şi se opriră în colturile crispate ale gurii.

Era sigur că în Franta, chiar cei mai sceptici, simţeau pe neaş­teptate cum patria palpită cu in i ' mile lor, fată de înălţimile străine.

cam pe la 1833 — Wn nenorocit, de origină necunoscută, apăru în tr’o zi la Paris, expulzat dm* tr ’un orăşel al Prusiei Saxone.

Aoolo, abia mai vorbindu*şi limba, slăbit, sdruncinat, fără azil şi fără mijloace. îndrăsnise sa spumă oă n u e altul decâi Acela... al cărui cap August căzuse sub secura poporului francez la 21 la* mierie, 1793, în piata Concordiei.

Spunea că dofinul Franţei cu siguranţă scăpase dintre zidurile

Templului, m ulţum ită devotamen* ijului a doi gentilomi şi gratie u* nui act oarecare de deces, un act de o înlocuire obsbeură, evadatul regali... a r fi el.

După mii de necazuri şi greoi* fcăţi venise să*şi dovedească iden* ti ta tea.

Ne găsind în capitala sa decât un pat de pomană, acest om pe care nim eni nu*l acuză de nebu* nie, ci num ai de mincină, vorbea ca moştenitor legitim la tronul Franţei. împovărat însă de convin* gere» generală c’a r fi un amăgi* tor, acest personaj neascultat şi gonit din tară se duse în oraşul Dclft din Olanda, unde, în anul 1845, m uri în mod cât se poate de jalnic.

S’a r fi zis, văzând această fată de mort, că destinul strigase: Pe tine, te voi lovi cu pum nii mei

peste fată, până când chiar m am jj ta nu te va mai recunoaşte".

i iată că, şi mai suprinxător % încă, Statele generale ai*

Olandei, cu înoirea Pari»* mentului şi a regelui W ilhelm ai Iblea acordaseră acestui enigma» tic personaj, cinstea unei ingro* pâri princiare, scriindu*i pe piatra mormântală, urm ătorul epitaf :

„Aici zace Carol*Ludovic de Burbon, duce de Normandia, r*« al regelui Ludovic al X V hlea f i al Măriei*Antoneta de Austria, a l X V IM ea rege al Franţei dupé num e”.

Oare ce însemna aceasta?.. A* cest m orm ânt — desminţire dată lum ii întregi, Istoriei şi chiar ce­lor mai sigure convingeri — ab înnălţa în Olanda, departe, ase* menea unei fantome oare te in** păimântată când te gândeşti la ea,

Această hotărâre neândreptătitS a străinătăţi nu putea decât să mărească neîncrederea legitimă, a cărei neîndreptătire acum o blestemau.

Ceeace însă e sigur, e că aee»l om al misterului, al suferinţei ŞJ al exilului, venise în tr’o zi —- de m ult — să viziteze pe avocatul deja celebru şi care trebuia să fie- astăzi, vai, delegatul Franţei in* vins©. Atunci, p rin tr’un fenomes ciudat, nepăsarea, dacă nu chi aï ostilitatea viitorului tribun, se şterse la întâiul examen ai do oumenteJor supuse aprecierii lui îndată înduioşat, în lănţuit şi con vins, (pe drept sau pe nedrept, m importă) Jules Favre se îndrăgost de această cauză, pe care avea s'* studieze în tim p de treizeci « ani, pentru oa s’o apere în tr’o z cu toată puterea şi cu accente! celei m ai vii credinţe. Şi relaţii* nile Iui ou neliniştitorul sorghi« nit deveniră din an în an ma prieteneşti, până când înte’o * veni să*şi vadă în Anglia extr® ordinarul client care — sim ţii du* se aproape de moarte > dădu (în semn de alianţă şi reci noştintă adâncă) un vechiu m< împodobit cu flori de crin, şi cărui provenienţă originală, Ji Ies Favre o ascunse totdeauna.

Era un inel de aur. In tr u mare opal din mijloc fusese oda* gravat eu ape de rubine blazom Burbonilor: Trei flori de crin c aur pe câmpul, de azur. Dar, pei tru oa republicanul să poată pur fără nici o teamă acel senin (

ubire numai, dăruitorul şterse, l cât îi fusese eu putin ţă — în tru moment de teistă îngăduială armele regale.

De data asta imaginea unei B lone întindea peste arcul fatid săgeata dreptului ei divin şi aşte nea simbolul ei am eninţător pes pajura primordială.

O r acest pretendent insp« mântător era. după bi‘ grafi, un fel de profet m

pirat. Crezându*i, după ei, Dus nezeu îl dăruise cu viziuni re\ latorii, şi natu ra lui era dotată o puternică ascuţire a presim rii. Adesea misticitatea solemnă

(Continuare în pag. ®-am a m m u e iur, iai» uc ------------ ------ -, ___

O magistrala | g ^ de L ISLE A D A *evocare de T ■ “

ASEDIUL PARISULUI(Urmare din pas, 5-a) i

discurilor lui ii comunică în voce profetice accente... Deci, cu una din cele mai s tranii intonări, pierzându-se cu ochii în ochii prietenului său, în acea seara de adio, în care îi dăruise inelul, îi

adaogă şi aceste ciudate cuvinte:— Domnule Favre, în opalul

«cesta, vedeţi, este sculptată, ca0 statue pe o piatră funerară., ,fi* gura Belonei a trecutelor timpuri: Ea traduce ceeace ascunde: In num ele regelui Ludovic al XVI- iea şi al unei rase întregi de regi, a căror moştenire disperată a[i a* păratro, p.-rtafr ncest inel1 Şi fa= că'se ca sni Ir tele lor ultragiate să pătrundă m spiritul lor această piatră] F ne (Use •« talismanul lor să. vă co t^l ii tu ÿt vă fig într’o si, în tr’o ort/ .supremă, M ărturia prezentei lor' .

Favre u cecia:-.it c a r fi atribui! atunci această irază, care=i păru m ult timp fără înţeles, vreunei exaltări pricinuită de o prea grea Înlănţuire de încercări, dar a că rei poruncă, ascultând»o mai mult din respect, purta în inelarul m âinii drepte inelul dăruit.

Din seara aceea, Jules Favre păstrase în tr una inelul acestui „Ludovie al XVII=lea”. la acest lîc/jet al mâinii lui drepte. Un fel de ocultă înrâurire l*a ferit întot* deauna de a=l pierde sau părăsi. Inelul era pentru el ca acele serouri de fier, pe care cavalerii ie altă dată le purtau ţintuite la t>ra{, ca semn al ju răm ântu lu i pe ;are îl închinau apărării unei sauze oarecarr. Cu ce scop ascuns toarta ii impusese aproape obice» ul acestei relicve suspecte şi re* fale?

Trebuise oare, în sfârşit, ca spu» •eie dăruitoruiui meiului să de* rină posbile cu orice pre[, ca acest epublican predestinat să poarte* v ia ß acest semn la mâna lui, ără să ştie unde acest semn îl va luce?

Nu Si pasă de aceasta dar, când nceroau să batjocorească în fata ui numele german al dofinului lort. m urm ura gânditor:„Naundorff Frohsdroff!...”Şi iată că, prin tr’un farmec, că*

ina nu te poti împotrivi, eveni* lentele neaşteptate ridicară pu­tt pe avocatul*cetăţean, până îl icură deodată reprezentantul iia.r al Franţei! A trebuit, pen* u a ajunge aici. ca Germania să ic.i prizonieri peste cinci sute ! mii de oameni să le ia armele, murile şi drapelurile lor împre* na cu mareşalii şi cu Impăra* il — şi acum chiar Capitala!...1 nu era de loc un vis.

Iată pentru ce amintirea celui* lait vis, mai puţin de necrezut la urm a urmei, decât acesta, începu să fluture o clipă în ju ru l lui Ju* Ies Favre, în saia goală în care — in seara aceia — se trataseră con* diţiile păcii, sau mai de grabă ale salvării vieţii concetăţenilor lui.

Sdrobit şi mohorît aruncă fără voe priviri vizionare inelului, care se afla în degetul lui. Şi i se părea "ă vede sub transparenţele opa* ii lui încălzit de lum ini cereşti, 'nun, îm prejurul heraldicei Be» itone, scânteiară răzbunătoarele aii ie ale vechiului blazon, care străluci odinioară în adâncimea veacurilor pe scutul sfântului Lu* dovici...

Opt zile m ai târziu, condiţiile suspensi unii de arme fiind pri* ’uite de colegii Apărării naţio» naie, Favre se duse la Versailles Pentru iscălirea oficială a tratat u* lui, care aducea îngrozitoarea ca* piallare.

Desbaterile se închiseseră. Bis* marck şi Favre, recitindu*şi tra* tatui, îi adăogară ca term inare art. 15, după cum urmează:

— „Art. 15. In care credinţa subsem naţii au investit cu semnă* turile şi peeetiile lor aceste con* venţiuni.

,Jbăcut la Versailles, la 28 ta* nuarie. 1871.

Sem nat: Jules Va,vre*Bism arck”

B ismarck punându»şi pecetia, rugă pe Jules Favre să în* deplmească acelaşi lucru

pentru regularea acestui concept, care se află astăzi depus la Berlin, în arhivele im periului german.

Jules Favre, spunând că a ui* tat în mijlocul grijilor acestei zile să ia pecetia republicei Franceze voia să trim eată să i*o aducă dela Paris.

— Ar fi o întârziere fără folos, răspunse Bismarck: pecetia du* mitale va ajunge.

Şi, ca şi cum ar fi ştiut ce face. Cancelarul de Fier arătă încet, la degetul trim isului francez, inelul dăruit de Necunoscutul acela.

La aceste vorbe neaşteptate, la această repede şi sălbatecă intrare în scenă a Destinului, Jules Favre îngrozit şi aducându*şi aminte de vraja profetică de care era pătruns acest inel suveran, privi cu în* lemnirea unui om prins în mij* locul unui vâiiej, pe neînţelesul lui interlocutor.

Tăcerea în clipa aceea, se făcu aşa de adâncă, încât se auzi în sălile vecine loviturile seci ale electricităţi, care deja telegrafiagaBBBB IKMW»BliroilCTrWPiM'>WBILIlJlR

începând cu Eva — mama no»stră a tuturor femeilor — şi sfârşind cu timpurile de fată, tre­când, prin avalanşa de mătăsuri grele şi somp­tuoasele brocarde, ajungând Iti timpurile de tată, la mătasea artificială şi lâna sintetică, moda u evoluat mereu.

A L M A N A H U L „ M A R I A N A “

Va. ,,fmre *»* curând, se ocupă de nona mo­da de iarnă şi de tendinţele m o d e i viitoare din primăvara anului 1943. O privire vastă o analiză amănunţită « posibilităţilor isvorîte de pe urma războiului, valorificarea celui mai mic rest de stofă, pălăriile, lingeria, tricotajele, broderia, nenumăratele aspecte ale modei fe­minine sunt amplu tratate în capitolul special rezervat eleganţii feminine. Departe de a fi un semn de frivolitate, moda rămâne unul din ex­ponenţii progresului civilizaţiei m o d e r n e , şi constitue una din prtocupărilee prietenei voa­stre „Mariana“,

marea noutate extremităţilor Ger* maniei şi pămânului; se auzi de asemenea şuerătunle locomotive» lor, oare transportau trupe la frontiere...

Favre îşi aruncă privirile spre inel!..

Şi i se păru că prezenţele e* vocate în vechea sală regală, se înălţau îm prejurul lui, şi că aş*

teptau în nevăzut ultim a clipă, clipa Dumnezeiască.

Atunci, ca şi cum s’ar fi simţit trimisul, unui decret răsbunător, venit de sus, conştiinţa lui îi po= runci să nu se împotrivească ce* rerii duşmane.

El nu m ai resistă inelului, care îi atrăgea mâna, către sumbrul tretat.

Grav, se înclină:— Aşa e, zise el.

S i, în josul acestei pagini, care trebuia să coste pe pa‘ trie atâtea noi valuri de

sânge francez, două provincii în* tinse, printre cele mai frumoase surori, incendiul sublimei capi* tale, şi o răscum părare mai grea &a tot num erarul metalic din lume; când, pe ceara purpurie, în care flacăra palpita încă, luminându*i fără voe florile de crin de au r dela m âna iui republbicană, Jules Fa* vre îngălbenbind, im prim ă pe* cetia misterioasă, în care, sub fi* gura potopitoare, uitată şi divină, palpită cu putere sufletul — deo­dată reînălţat în ora lui groza\ ă— al Casei Franţei.

D I N T O A T Â L U M E AReproşul făcut de Campanella lui Galileu

S I N G U R A R E V I S T A D E S P E C I A L I T A T E

IA P A R E LA 1, 10 şi 20

ALE F I E C Ă R E I LUNI

P r e ţu l Le i

C I N E M A

Fublica iti fiecare număr ultim ele ş tir i cinem atografice ecouri din studiouri, scandaluri şi ex c en tric i­tă ţi ale vedetelor ecranului, precum şi ap recieri a s u p r a program e lo i

p r e z e n t a t e de cinem atografe te ==§ canìtsìf

In tr ’o scrisoare pe care devestitul T omaiso Campanella o adresa lui Gas lileu pentru a lămuri obârşia unor idei ce stau la tem elia vrem urilor mos dem e, aş tem ea aceste rânduri a căror valoare este de prisos s’o mai sem> nalăm :

,,Domnia V oastră să=şi înarmeze stilul cu perfectă matematică şi să lase pentru mai târziu atomii...; şi să scrie dela început că această filosofie este a Italiei, dela F ilo 'au şi Timeu în parte numai; şi că Kopernic a fu, ra tio dela înaintaşii noştri şi dela Francesco Ferrarese, maestrul său, pentru^ că este o mare ruşine să ne învingă intelectul naţiilor pe care din sălbătăcie noi le^am dus la civili« zaţie”.

Această scrisoare revelantă a fost scrisă 1a 8 M artie 1614, dar istoria a presărat peste ea atâta colb, încât abea astăzi el a putut fi dat la o parte.

Higiena vederii şi perdelele de tip raţionai

Ilum inatul raţional al încăperilor, mai ales a acelora hărăzite şcoalelor, spitalelor şi colectivităţilor în genere, este o problem ă de higienă care n’a fost todepuna rezolvată în chip po- tr iv it de arhitecţi.

Buna iluminare naturală depinde, după cum se ştie, de anumite reçu* site ale ferestrelor, de am ploarea în* căperii ca şi de chipul în care este aşezată clădirea şi de raporturile de distanţă şi de poziţie cu celelalte edi= ficii vecine. Ilum inatul cel mai po= fcnvit. scopurilor muncii, se obţine prio tr’o lumină difuzată de *a dreptul

i i a u i R H i u a a M H u m e B m i

din bolta cerească. In aceleaşi eon^ diţii efectul de iluminaţie are cu as tâ t mai mare valoare cu cât mai pu- ţin direcţia razelor luminoase, pe su= prafeţele considerate, se îndepărtează de normală. In vreme ce în tehnica construcţiilor se caută a se lua în seamă to ţi coeficienţii în vederea rea* lizării, în cele mai bune condiţii, unei abundente iluminaţii a încăperilor, nu se ţine destul seama de inconvenient tele care se adeveresc atunci când urmează să fie interceptată puternică pătrundere a razelor solare d i r e c t e , sau să se reducă o luminozitate ex cesivă.

încă din 1933 savantul italian pro» fesorul Gianni Petragnami a conceput şi realizat în noua clădire a Institu tu l lui de Higienă depe lângă Universi* ta tea din Siena, al cărui d irector era pe acea vreme, un tip de fereastră cu „vasistas” în partea de sus şi cu un singur geam fix fără cadrul median în porţiunea rămasă liberă, şi cu o perdea de lamiere care se ridică de jos în sus. P rin acest sistem aerisirea şi iluminatul sunt foarte mult avan* ta ja te ; mai ales acesta din urmă da» ţo rită obloanelor care se închid de jos în sus, poate să fie regulat mult mai bine şi fără a mai fi nevoie de perdele. In ceasurile mai luminoase cu raze normale căzând pe peretele cu ferestre, cu ajutorul obloanelor trase mult în sus, dar care lasă să pă* trundă o rază de lumină mai mult sau mai puţin tangenţială cu tavanul, se poate obţine o bună lumină difuzată de sus. In ceasurile cu lumină mai puţină, sau acolo unde lumina directă dela soare nu ajunge, coborîndusse a» ceste perdele ruiabile se poate c a p ta mai multă lumină decât cu obişnuitele obloane pentrucă ele îngăduesc in? tia res unei mai m ari canităţi de l‘U.- mitiă difuzată dinspre cer.

PftRAŞUTIŞTIIUn scurf şi ms hue tiv istoric al ace: tel

arme moderne:

•

Suocesele aero torp iloare ior ita li« , ne în lupta îm potriva m arinei de război engleze a convoaielor ina­m ice din M td ite ran ă au fost recu . noscut<e s de adversari care nu m ai pu teau ascunde adevărul. Aceste u- n ită ti speciale ale aviaţie» italiene au fet-tuat. dela bazele lor din S ar ­d inia. Sicilia şi Oreta si din Insulkste M ării Egee, a tacu ri rap ide îm po tri­va u n ita ti lor fiotei engkeae d in Me_ d ite ran â procurii s> a navelor t r a n s ­p o rt si a petrolierelor, a tacu ri care au pricinuit o constan tă d im inuare a preţiosului tona j adversar. F ap tu l oă am ira ul dem is o n a r C unn ingham a fost nevoit să adm ită că Anglia a P erdut ctoni rolul în m area Rome» si că av iţa ţia Axei dom ină în S trâm ­toarea S cifiei. ne dovedeşte că s ‘tua_ t ’a. es*« m a. si această situaţie, pe drep t cuvân t. ţ>ot să şi_o revendice ca un succes care le a p a rţin e aero- to rP'!i)aie!«r italiene. Lumea a ră . ma« su rp rin să în fa ta înd răzneţe lo r ac ţiun i ale aeronavelor a ta c a n te i*a_ l*«i«;. Cu to ţii ne am in tim în acelaş tâmp si de a tacurile mijloacelor de asa lt a lf m arinei italiene îm potriva p o rtu rilo r puternic ap ara t» ca Gi braJtarul. A lexandra , Suda s : La V aletta

B a r m a rin a de război ita liană d is ­p une si de o a l tă u n ita te specială. Este vorba de batalioanele mixte ..San M arco“, care s’au n ăscu t d*n fo s 'u l regim ent Venetian „San M ar. co” si d in g rupurile de artilerie ale m arinei Soldata ca re le alcătuesc su n t in fan terişti. geaiişti şi artile- r is !. care în acela« tim p au o instruc ţ*e n av a lă si su n t în treb u in ţa ţi pen . tru operaţiile de debarcare în stil inare. In cursul acestui război ba ta ­lioane’e ,.San M arco” au d a t rezul­ta te cu totul excepţionale.

Aviaţia ita liană a p regătit u n ită , ţile sale de para su* işti Pie tem eiurile unei noi scoale, a uneS noi în ­treb u in ţări. a uno«- noi roluri Avia_ to ru l italian din orice ram u ră a aero nau t:cei trebue să fie înzestra t cu o capac ita te de m anevră care ţine de în a ltă scoală de acrobaţie . Ita lia a câştigat de m ai m ulte ori prem ii m ondiale în ac robaţia aviatică. Pi­loţii italieni în s ta re de a deschide şi susţine dueluri aeriene d in tre oeif. m ai pa lp itan te sun t d in zi în zi m ai num erosi. Acest fa p t trebue să_l punem în legătură cu rasa la tină şi cu tem peram entu l ita lian . Astfel s tând lucrurile nu trebue să ne m ire dacă I ta lia a dovedit un en tuziasm d 'n t r,. cele m ai frum oase şi o com­p rehensiune ©u to tn ’ d “cseW*ă fa ţă de a rm a paraşu tiştiio r încă dela în . cepu si a dat acestei sp tc 'a lită ţi un m a re im puls. Şi in acest dom eniu Ita lia poate să se f«leaşcă cu un p rim at tehnic: prim ul construc to r teoretic a! narasuteü a fos-t I>eonardo d a Vinci care în al său „Codex A tlantjcus" a desenat un fel de „Ga- oent-‘. av ând c ircon fe rin ţa de 12 b ra te si o înă lţim i asem ănătoare . Cu acest ..pavilion“, scrie m arele ţa lia n ,.te poti asvârli dela o m are în ă lţim e fă ră să ti se în tâm p le n i­m ic“. în a in te ca F ra n ta să fi efec. tua t. în epoca u rm ătoare, încercări cu paraşu ta , Fausti deia Veneţia si G u ido 'ti dela Lucea isbutişeră să

*

facă î , . - o i *’i n u r « " ] rfi7i>0 Ui- d<» a t u n c i î n c o a c e .

lui m ondial am avu t două încercări l 'a nd uro si Arrigo B arnaba. care s ’au lansa t în spatele frooitu'ui rna_ mic cu scopui de a în trep rinde o re­cunoaştere . P u tem spune că aceste m cicări înaugurază paraşu tism ul de război.

Din prim ul proiect ita lian a l lu> Ftireri pen tru un „aerod 'scensoare“ a lua t naştere tipu l „Salvator“, î»>_ t rebuilt ta t astăzi d e av'at^a italiană. Inven ta to ru l a p'eirit în t r ’un acc>deai Pe aeroportul dela Montecelio. în Api'lie 1928 In acelas an , ou a ju to ­ra i parasutiştUor a fost a ju ta t echi_ Pa ul d irijab 'iu lu i ..Italia“, ca re a a terizat fo rta t ta Poilui Nord adu­că ndu-se am 'n te . unelte şi doc. torii

Ie,- v reiua războiului spaniol un grup de falangisti. încercuiţi la Ca- beza, a fost a lim en ta t sä sa lv a t de paraşu tiş tii itafieni. In cam pan ia ab sin^ană apa*ate 'e de tran sp o rt au azvârlit cu paraşu tele apă. m uniţii, lăzi si vite pen tru tăiere. în speo’a l capre în nişte recipiente care cân_ tă reau pân ă la 129 kg In felul a- cesta u aitatole de pe poziţiile izo­lat». pu teau să răsp u n d ă p lanu lu i o- perativ. CormiHle de expediţie d'Jti E ri’reea au fost alim entare d in ae r cu ptKte 130 Ione de m ateria le şi alim ente diferite.încercă rile de a pune in valoare pe

p a r a ş u t i ş t j ca un nou m ijloc de lup_ tă datează d 'n anu l 1927. Pe aero_ po r 'u l dela Cin-stillo au coborât hi acelas tim p. com plet echipaţi, nouă soldati ale aviaţiei c reate de M usso, lini, ca re au executat perfect o grea tem ă de luptă. Deci un nou p r i m a t absolut al Italiei. In acelas a n I ta lia a început un curs de instrucţie pen . ru 256 p araşu t's ti. M areşalul Balbo. in u rm a ordinului Ducelui, şi m ân a t de 'deile sale clar văzătoare, a dat un m ari impuls, doved nd o nease . m uitu pasiune* un ită ţii de părăsii.tiştj în aviaţia ita liană. In tim pul m arilo r m anevre din 1937 dela Ge_ fa ra (Libia) au ap ă ru t pen tru prim a oară însem nate fo rm aţii de pairaşu. rişti In cursm manevrelor desfăşu­ra te în Libia în lunile u rm ătoare" a aceluiaş an, KQO de para şu tiş t5. n a ţio n a li şi indigeni. au avut ca temă octipartaa unui m are aeroport. Este in teresan t să consta tăm că chiair în a in te de acest război Libia a servit ca loc de exerciţii pentru p a ra su t:ştji italieni.

A ngaja rea ac est oi arm e speciale a aviaţiei depinde de condiţiile topo, g ra i 'ce ale teatru lu i de război şi de proporţiile operaţiilor. D upă pri­mele m ari ac ţiun i ale parasutiştijor germ ani efectua te în O larda , ReL gia si Norvegia, care au s tâ rn it în I ta lia un viu en tuziasm si o m are adm iraţie , cam arazii italien iau fost an g a ta ţi în tr ’o luptă de paraşultişti pen tru prim a oară în cam pania d 'n Grecia, la 30 Aprilie 1911, cu prile . .iul ocupării insulei Cefalonia Căm­in aceeaşi epocă s’au distins şi ba_ tal oanele navale , Sau Marco” eu prilejul d eb a rcării făcu te prin sur_ prindere în insulele vecine. De arunci parasu tlş 'ii italieni care în acţiunea din M area Ionjcă au depăş't. tehniic şi practic, nădejd iile puse in ei, s '.a u Intensifica instruc ţia în n e n u m ăra . te le acţiuni pe ca re le .au în trep rins

R H E I N

PENTRU d v s . DOAMNASS S^eapariţfa modelelor cu cazacă SS

UN PRECURSOR Al PARAŞUTISMULUI

irtspirarea modelelor de costume. Se poate spune ohiar că ideea a pornit inspirando-se dela cazacă: un co_ stuan deux.pieces are o jac etă care este confecţionată din caUfea, în afară de buzunare. In genul cesta costumele cazacă sunt de faiV cre­iate pentru ocazii.

Astfel sunt rochiţele de după a- miază, sau chiar cele micuţe de sea­ră, care se fac în gen de caza" i : vo­lanul pretenţios care cade este fustă, ca şi în treaga rochie cci’.fec- ţiionate din materii fine, se potri­veşte admirabil pentru orele duio 'se a .le ceaiului, sau chiar pentru seară.

Pe lângă rochiile de dantelă cu ja ­chetele lungi până aproape- de ge_ n unchi, a tâ t de fine şi de fermecă­toare, zărim o rochie de catifea care ia ochii celui care o priveşte: pe narginea cazacei precum şi pe cea a tivului şi, mai îngust, la m âneci,. vedem două rulouri de catifea îm_ pletite, care văzute pe rochie, dau acesteia un aspect foarte modem şi în acelaş timp foarte Te-menin”.

O altă varian tă a cazacei: o ro­chie scurtă bleu deschis, cu mâneci până la oct, având o cazacă în cute apretate care stă departe de corp,

De m ulţi ani num ai auzisem nimic în aşa fel încât formează începutul despre cazacă, deşi apărea aici şi colo unei crinoline. Foile au lărgimea mici variaţiunl ale ei, însă apariţiile obişnuită. Evidenţiere, > durilor, fiind foarte timide, nu atrăgeau nici fie prin cute ap "iciodată aten ţia asupra lor. părţi detaşate, este în siru vfc n in .

Astăzi, însă, după cum am p u tu t spiraţie, şi o varian tă a cazacei.veeda la marile expoziţii de modele de toam nă dela Berlin, cazaca a a_ p ă ru t din nou, evidenţiindu-se de

Altfel cum s’ar putea înţelege un costum de stofă având cazaca din ta f ta şi foile foarte largi şi care prin

d a ta aceas ta fo a rte puternic, cu u n ro tun jim ea şi lărg im ea foilor, la ffelnou e lan şi sub aJţe auspicii în ac_ Ca ia to a te celelalte rochii, avândtu a la m oda de ia rna . aceeaşi provenien ţă ca foile fronsate.

T en d in ţa m ereu crescânda a ge­nu lu i deux_pieces, a ju tă m u lt la (Continuare În pag 12-a)

WBiKISdW1 alftMffftfeWCCţ

HUMORUL A L T O R A H MOARTEA '

S■ tr-M m

Roosevelts €e faci dragă ?ChtorcltilI b Aiata wci»« eăt bolşevicii mor pen- noi o due foarte bine*

Cfrurcfiiti, — 3Pt* eşti fvrieif •Fantts pentrneă ai '4ouă... fronturi.

»B■■e

s»BIIB*nS%a

S :K|ï'* ’ Şlfc • •

8

1 pi!»

— Să tu« m ai apună nim eni că nu ştim să to r pi- ! t&m nmvele inami.ee.

A otoru] Ştipţov, «are juca rolal părinţilor nobili şi proşti, înalt, corpo­lent, renum it nu atât pentru calităţile Joi de

scenă, cât mai ales pentru neo­bişnuita lui putere musculară, s’a certat foarte rău în tim pul re­prezentaţiei cu antreprenorul tea­trului şi, în toiul certei, a sim ţit că parcă i s’a rup t ceva în piept.

Antreprenorul Jucov, de obi= cei term ina orice neânţelegere, p rin tr’un acces de râs isteric ur­m at de leşin; dar Ştipţov de astă* dată nu vru să aştepte un astfel de sfârşit, ci ee grăbit să plece. Cearta şi faptul că a simţit rup

tura în piept, într’atât l»au tur* burat, încât ieşind din teatru, a uitat să-şi spele fata de vopsele, ci num ai şi a zmuls barba.

Ajuns acasă, Ştipţov m ultă vre­me se plimbă de colo până acolo prin odaie; apoi, aşezându*se pe pat, îşi cuprinse capul cu am ândouă mâinile, gândindu*se, fără să se mişte, stătu aşa până a doua zi la orele două, când veni i i dânsul comicul Sigaev.

— De ce n ’ai venit la repetiţie? întrebă dojenitor comicul, ră s ir flând tare şi um plând camera ou miros de vin. Unde ai fost?

Ştiptov nu răspunse nimic; cu ochii tulburi, m ânjiţi de ju r îm­prejur cu vopsea, privea cu jale pe comic.

— De ce nu ţi=ai spălat m utra cel puţin? continuă Sigaev. Ii e ruşine om ului să se uite la tine! A tras vreo beţie, ori poate că eşti bolnav? Şi de ce taci? Eşti bol­nav?

Ş tiptov tăcea. Oricât de mânjită îi era faţa, to= tuş comicul-, după ce-1 privi cu mai m ultă a- tenţie, pu tu să observe

paliditatea obrazului, sudoarea 8“ trem uratul buzelor. Mâinile şi pi5 cioarele de asemenea îi trem urau; iar corpul lui de uriaş părea tur­tit, diformat. Comicul aruncă o privire repede prin cameră, dar nu zări nicio sticluţă, nicio cană, niciun pahai1.

— Ştii ceva Mişo? tu eşti bol­nav! zise el g u oarecare nelinişte. Să mă bată D*zeu, eşti bolnav! Ia priveşte-ţi faţa!

Ştipţov tăcea şi, îngândurat, se uita ţin tă în pod.

— Tu ai răcit?- continuă Sigaev, apucându-1 de m ână Uite, cât de ferbinţi ţi~s mâinile! Ce te doare?

— Vreau... vreau să mă duc, în­gână Ştiptov.

— Bine, dar acum nu eşti a- oasă?

— Vreau să mă duc la Veaz- ma...

— Uite i'.e i a mai trăznit prin cap?.. La Veazma ta nu poţi a- junge nici în trei ani.. Ce? ţi se făcut dor de tătuca şi de măm uca! Ei, sărmanii, cine ştie decând au putrezit şi acum n ’o fi rămas nici urm ă din m orm ântul lor...

— Acolo m ’am nă... născut...— Haide; nu mi te lăsa. Aşa,

frăţioare, n ’o s’o scoatem la ca*

păi— Vindecă te, căci mâine twv bue să Iaci pe „Prinţul de argint”. Altul nu găsim. Să bei un ceai fierbinte şi să iei nişte unt de retină. Ai parale? Ori, stai,., că mă reped eu să cumpăr.

Comicul îşi vârî m âna în buzu* nar, găsi o băncuţă şi se duse fuga 1a farmacie. După un sfert de oră se întoarse.

— Poftim, bea! — zise el, apro­piind de buzele lui Ştipţov o sti= cluţă. Bea, deadreptrd, din sticlă... D intr’odată! Da, aşa... la şi o cui- şoară cum, ca să piară mirosul urât...

Comicul mai rămase puţin lân­gă bolnav, apoi sărutându 1 pe frunte plecă.

Pe înserate veni ia Ştiptov maestrul Brama-Glinschii.

Talentatul artist era încălţat cu pantofi de dril, in m âna stângă ţinea o pereche de mănuşi, iar în ţigară de foi; şi ou toate că miro dreapta o ţigară de foi; şi cu toate că mirosea puţin a heliotrop, totuş Iţi făcea impresia unui călător so* sit In tr’o tară unde n u există nici bae, nici spălătorie, nici croito­rie...

— Tn, după câte am auzit, eşti bolnav? zise Brama-Glinschii, ră- sucindu-se pe câlcâe, Cum îţi este? Pentru D zeu. ce ai?

ANUVELÀ HU

A N T O NUnui din c e i ma i rep

Ştipţov tăcea, fără să se mişto.— De ce taci? Te doare capul?

Ei, taci, n ’am să te mai întreb... taci...Brama-Glinschii (aşa era dân* sul poreclit la teatru; în paşaport, însă, numele lui era Guscov) • sé trase lângă fereastră şi, vârân- du şi mâinile în buzunar, privea spre stradă

P e dinainte-i se întindea sun loc viran foarte mare îngrădit cu câteva scân= duri înegrite de vechime oare de abia se zăriau

printre iulpinele uscate ale burue* nilor din anul trecut. In dosul io= cului viran se zărea o fabrică ye» che părăsită, având ferestrele bine bătute cu scânduri In ju ru l coşu­lui fabricii se învârtea o cioară întârziată. Acest tabiou trist, fără viaţă, începea să piară, învăluin* du=se în întunericul serii.

P ână la Veazma, frăţioare, sunt o mie cinci sute de chilome» tri... zice Brama Clinschiï ciocă­nind în geam. Şi ce vrei să faci la Veazma?

— Acolo vreau să mor...—- Uită-tece i-a mai trăznit prin

cap! Să moară Pentru întâia data se îmbolnăveşte în viaţa lui. şi îşi închipue că moartea a şi so. sit Nn, frate, pe un bou ca tine,

?•[Ain(hur

MOARTE

cleri

nuc

tal arane.

IMBIBI BBBBBBB»BBBB*Ba*BBE«ir<*w^r!rSP':?.S!W*rW*fF»»BR!5*:.S«Sï3e5!?E:3 B1BBE5IJ.«il . an .

ui ACTOR li HUMORUL ALTORAn a 3 doboară. To a:i să

o sută de ani, Und-te

mi mă . doare, dar

nu simţi şi toate astea pricinute de prea m ulta

Puterea clocoteşte în acum- ar trebui sări tragi

oiştii colea... Sncât tot corpul " în mişcare. Beţia re- om... Ţvaduci aminte

odată la Ros* Doamne, parcă mi»e

i mai amintesc! Noi adus cu Saşa un butoi

tu l’ai băut singur, sin» aceea ai mai trimis rom... Te=ai îmbătat

ai scos un feli* rădăcină. Ţ i'aduci a» pe lângă toate celea,

' după jidani sari baţi... a unor astfel de

plăcute, fata lui Ştipţov puţin, iar ochii i se

dar ţi'aduci am inte când antreprenorul Sovoi»el, ridicându^şi ca?

nu e de vorbit! In viata bătut treizeci şi trei de

şi câţi alti mai pre= !... cine sări mai tină

îi oe antreprenori am bă=

ISTICÂ DE

EHOV'vi ai genului

tultw de aceea care nu se 3a* santi nici de vânt! Am mai bîţie doi scriitori şi pe un Pi®«r de ee plângi?- Cherson am ucis un cal

»Mul. La Taganrog m ă în» I»« o ceată de vreo cinci- spi« haimanale. Le=am luat la! căciulile şi au trebuit să o p mult până să 3i. le .toa» P® (Ji'te pozne de astea am I»4;: pentru ce plângi . ca , un

11«:Xoum totul s’a isprăvit... dé;., vreau să mă duc la K t ■

ură. După puţin timp Ştipţov sări d in tr’odâtă şi*şi luă căciula. Privi* rile îi erau rătăcite.

— Adio! Plec la Veaz' h el clătinându*se. i§ir bani de drum ?!§»!.,. Am să m ă duc pe jos. 41 ni înebunit?Tiviră amândoi ţin tă fn

ocfe la amândoi se trecu prin unleaşi gânduri: — câmpii infe păduri nesfârşite, mo» cirl

fsil bine că eşti nebun ! zise # Bri Hiinschii. Uito ce, fră* tioi Mai întâi te culcă, pc

urm ă bea un ceaiu ou ooniac pen­tru ea să asuxi şi se înţelege şi un t de reţină. Dar stai... de unde iau coniac?

Brahm a Hiinschii se gândi, se gândi şi apoi se hoărî să se ducă la negustoreasa Ţitrinicov, oa să înoerce pe datorie: poate, ca fe= meie, se va Înduioşa, şiri va da pe credit. Se duse şi după o ju* inaiate de oră se întoarse cu o sti* clă de coniac şi cu retină. Ştipţov, ca şi înainte, stătea nemişcat în pat, stătea şi privia. Reţină ce i*o prezintă camaradul, o bău auto? maticeşte, fără să*şi dea seama ce face. Ca un automat, şezu după aceea lângă masă, bând ceai cu coniac; maşinaliceşte goli toată sticla şi apoi se lăsa să fie aşezat în pat. Brama*Glinshii îl înveli in plapomă şi cu un palton; îl sfătui să stea aşa până va asuda, apoi plecă.

Se făcu noapte. Ştipţov bau co» niac deajuns, dar nu putu să a» doarmă. Stătea nemişcat sub pia* pomă, privind tavanul întunecat; apoi, zărind luna, care lucea in dreptul ferestrei, părăsi tavanul şi*şi îndreptă privirile spre tova* răşul de drum al păm ântului, stând astf»â au ochii deschişi pâna se făcu ziuă. Dimineaţa, la orele nouă, veni anreprenorul Jucov.

— Ceri asta cu d4a? Ai de gând să zaci! gângavi dânsul, sbârcin* du-şi nasul. Pfuu!... cu sănătatea driaie, e peste putin ţă să fii bol­nav !... E ruşine, ruşine!... Şi eu, ştii, m ă speriasem. Se prea poate, mă gândeam eu, ca convorbirea noastră să fie pricina boţalei? Cred că nu din cauza mea te*ai îmbol* năvit! Aşari că şi d4a... b a drept vorbind, nici nu se poate priete? nie fără gâlceavă. D=ta m ’ai înju* ra t şi... m ’ai şi lovit cu pum nii, pe câtă vremo eu te iubesc! Fă-ma să înţeleg, dragă, de ce te iubesc atâta? Nu-mi eşti nici rudă, nici cuscru, nici nevastă, dar când am aflat că tesai îmbolnăvit, parca mi-a înfipt cineva un cuţin în inimă

J ucov continuă Încă m ultă vreme să*şi arate prin vorbe, dragostea fată de Ştipţov, apoi în*

. cepu sări sărute şi, la urm ă, în tr’atât se pasionă, încât începu să râdă isteric şi era câţ pelaci să leşine; dar amintindu=şi că nu e nici în casă lui şi nici la teatru, amână leşinul pentru altă dată mai potrivită şi plecă.

Curând după aceia veni trage» dianul Adabaşev, om morocănos, miop, gângav... P rivi lung pe Ştipţov, stătu puţin pe gânduri şt, d in tr’odată, ca şi cum ar fi făcut vre=o descoperire, zise:

— Ştii ce, Mifo? — pronunţând pe nas f în loc de ş, în vreme ce

figura îi lua o înfăţişare tainică.—- Ştii ce? Tu ar. trebui să bei un t de reţină!!

Ştipţov tăcea. Tăcu şi mai tâ r ­ziu, când tragedianul îi tu rna în gură băutura potrivnică. După Adabaşev cu două ceasuri mai

(Continoare în pag. 14-a)

Eli!HBl9*BmB!BiBlH

ui ACTOR

Matematică d e r ă s b o i u

Patru torpile italiene pltts un cuirasat american fac 'î‘i mii f one neufundate

. . . ' T o r a r ă ş e S t a l i n ;rrive****-l p e n t r u u l t i ­m a oară până dispare...

/ t< a ' i e - a pttN -la c a r ioane colaci d e: salvare ?

— Pentruca n*i ştiu s« innate... . ■ fiu _ wţSBBKBBBKSîSBBB ^ r a « « CM»«Kg.KK,gggBaBBB£BBRBBgBBCBBag*BBW*tMl

Domina Cornouiller, cel puţin, a fost silită tu cete din urm ă a recunoaşte cä mania nui înşeli şi că Putois nu era de găsit.

Cu toate astea ea nu se lasă de gândul de a,l descoperi. întrebă pe toate ru« defe, |>rietenii, vecinii, servitorii, fur*

nzorii ei, dacă îl cunoşteau pe Putois. Nu aiai doui sau trei răspunseră că n’auziseră iiciod; tă sorbindu se de el. Cei mai mulţi susţineau că l’au văzut. „Ani auzit numele ista, zise bucătăreasa, dar nu ştiu să spun uni arată la faţă Putois! îl ştiu, cum

•ă nu l '-t u, zise cantonierul scărpinându- •e dupa ureche D; r n ’aş şti să spun cine ■’ . Desluşi ile cele mai lăm urite veniră de a Blaise, perceptorul, care m ărturisea că Mutais tăiase lemne la dânsul, dela 19 la '3 Octombrie, în anul Cometei.

„ In tr’o dimineaţă, doam nr Girnouille lădu buzna în cabinetul talii: t /am văzu! >e Putois. — Ah! __ L’am văzut. — Crezi?— Sunt sigură. Se furişa pe lângă zidulI I" Touchant. Pe urm ă a cotit în strada Stf ri-lelo , şi a luaLo iute Ia picior. L’am pierdut din ochi. Să fi fost oare chiar el? — Nu mai încape îndoială. Un om de vreo cinzeci de ani, slab. adus de spate, înfăţişarea unui vagabond, o bluză mur dara E drept, zise tata, că semnalamentele astea i s’ar potrivi lui Pu to is__ Vezi bine! De altfel, Urm strigat. Pam zis pe num e: Puto is!” şi el s’a întors. — Mi ito cui acesta, zise tata. îl întrebuinţează awn ţii Siguranţei, ea să se încredinţeze de Mon- titate- răufăcătorilor ne care îi caută - Dacă ti snun că era e l !... Vezi <-ă tot am ş tiu t s". dau de urma lui P u to is al datale Ri b ine ' are o m utră foarte urâtă. At: fosl nesocotii, d-ta şi femei; d-tale. când i ati dat de lucru în ffrădină. Eu mă ivicen să preţue-e pe oameni dună fată. si deşi nu l’am văzut decât la spate, as ii.ra că e tio|. şi poate chiar ucigaş Urechile nu i sunt tntoţ-rse la margin, şi -«.ftunul ăsta nu în sală niciodată. — Ah! aţi băgat de seamă că urechile nu sunt întorrse la margini? — Nimic nu mi scapă. Dragă drimnnle Ber­geret. dacă nu vrei să fii omorât în tr ’o noapte cu nevrstă şi cu copii cu tot, nu mai deschide uşa lui Putois. Un sfat: schimbă toate broaştele dela uşi” .

~| a t5 că. peste câteva zile, se nimereşte peni din grădină. Hoţul neputând fi să i se fure d=nei Cornouiller trei pe»

leseoperit, ep bănui pe Putois. Se chemară jandsrrnju Ja Monplaisir şi constatările ior în tăriră bănuelile d»nei Cornouiller. Cete întregi de pungaşi pustiau pe vremea aceea gradinile din îm prejurim i. Dar de data asta furtu l părea făptuit de un singur ins şi cu o dibăcie ne mai pomenită. Nicio urm ă de paşi pe păm ântul umed. Hoţul nu putea ti decât Putois. Asta era şi părerea brigadierului, care ştia m ulte despre Putois şi se ju ra că tot o să puie odată m âna pe dumnealui.

„ Ju rn ftu l din Sairt»sOiner’ hărăzi un articol celor trei pepeni ai doamnei Cor» nouilter şi publică, după informaţiile cu lese în oraş, un portret al lui Putois. „Et are. zicea jurnalul, fruntea îngustă, ochii ciacâri, privirea rătăcită, o sbârcitură h coada ochiului, umerii obrajilor ascuţiţi, roşii şi lucioşi. Urechile nu sunt deloc în» dote I i margini. Slab, puţin adus de spate, bicisnic la înfăţişare, are, în realitate, o putere puţin obişnuită: îndoaie cu uşurin» ţă o piesă de cinci în tre degetul arătător si cel m are”.

„Motive temeinice, afirma jurnalul, fac să i se pună în sarcină un lung şir de fur . turi săvârşite cu o dibăcie uimitoare.

„Tot oraşul vorbia de Putois. In tr’o zi se cflă că fusese arestat şi trân tit la închisoa­re. Dur s a băgat curând de seamă că omul rare fusese luat drept el, • :storde calendare num it Rigo;v \n îu i se putu t găs nicio vină, i se dete d umul după patrusprezece luni de închisoare pre» ventivă. Şi Putois era de negăsit Dom ina Cornouiller fu victima unui nou furt, mai îndrăzneţ decât cel dintâi. I se luase din- t r ’un dulap trei linguriţe de argint.

„Ea recunoscu şi aci mâna lui Putois. îşi în tări cu un lanţ uşa odăiţii şi nu mai dormi'.

i

:

D t N

COPILĂRI(U rm are d in pag 4-a)

Către cet şurile zece seara. Paul iu. i ducându»se să se culce, d=şoara lier geret zise fratelui "său:Nu uita să povesteşti, cum a sodus

Putois pe bucătăreasa d»nei Cornouiller.— M’am gândit, surioară, răspunse d.

Bergeret. A ocoli întâm plarea asta ar în semna să pierd partea' cea inai frumoasă a povestirii. Dar toate L rând. Putois fu căutat cu m ultă grijă de justiţie, care nud găsi. Când se ştiu că nu e de găsit, fiecaire vru să aibă m ândria de a»l găsi; oameni isteţi isbutiră. Şi cum erau m ulţi oameni isteţi la Sainl=Omer şi în îm prejurim i, Pu tois fu văzut itf acelaş timp pe străzi, pe câmp şi în pădure. Astfel caracterul lui fu întregit eu încă o trăsă tu ră . I se dete şi darul ubicuităţii, pe care îl au atâţia eroi populari. O fiinţă care e în s trre să stră» b; tă în tr’o clipă depărtări dungi şi se a- arată deodată în locuri în care îl aştepţi mai puţin, te poate înspăim ânta cu drept cuvânt.

..Putois tu spillila oraşului SainPOmer. Doamna Cornouiller, încredinţată că Putois îi furase trei pepeni şi trei linguriţe trăia cuprinsă de groază, baricadată la Monplaisir Zăvoarele, grrtiile şi broaştele n’o făceau să4 vie inima la loc. Pentru dânsa Putois eia un Neghinuţă înspăim ântător, care trece prin toate uşile. O întâm lare veni să4 mărească şi mai mult spaima. Bucătăreasa ei căzând în păcat, dela o vreme nu«şi mai putu ascunde greşala. Dar nu se împotrivi cu îndărătnicie să dea de gol pe seducător.

— O cheim Gudule, spuse dsşoara Zoe.— O chema Gudule şi lumea o credet

ocrotită împotriva prim ejdiilor dragostei p r in tr ’o barbă lungă şi despărţită în fu r ­culiţă, care îi acoperea bărbia. O barbă crescută deodată ocrotise fecioria acelei sfinte fiice de rege (ie care o venerei ză Pra ga. O barbă, care nu mai era tinerică, nu de ajuns ca să apere virtutea Gudulei. D na Cornouiller nu slăbi de loc pe Goudule. ce- râ n d u ri să dea pe faţă pe omul erre, după ce şi=a bătut joc de ea, o lăsa acum în în» curcătură. Gudule se pornea pe plâns, dar nu spune niciun cuvânt. Rugăciunile, a» m eninţă ile, nu izbutiră la nimic Doamna Cornouiller făcu o cercetrre 1 uniră şi nvgă» loasă. întrebă cu dibăcie pe vecin.', pe ve» cine şi pe furnizori, pe grădinar, pe canto­nier. pe jandarm i: nimic nu a puse pe u r ­mele vinovatului. Ea încercă din nou sa smulgă dela Gudule m ărturisiri conplele. „In interesul tău, Gudule, spune-mi cine e” . Gudule răm ânea mută Deodată o Iu mină fulgerător re se făcu în mintea rPnet Cornouiller: ,,E Pu to is!” Bucătăreasa plân­se şi nu răsunse, ,,F Putois! Cum de n ’am

gh ic it m ai c u râ n d ? P u to is e! N en o ro c ito ! n en o ro c i to ' n en o ro c ito !’

C 1 d ;l,a Gornouillei râmase meredin, Putois tăcuse un copii bucă»

taresei ei. Toată lumea dm Saint , e<, ciclu preşedintele tribunalului până h ' c . ic iu » „ , c u m ,5l„

5 ' • co şu le ţu l ei. La ş tire a că P u to is se d u sese pe G u d u le , o ra şu l fu p lin de sur»

s ă r h ă tn e . a U ra t 'e -1 de v esclie- P u to is fuce r .wVi Ca Un " ,are Crai * ca a n u n ţu l

. u n sp rez ec e n u : de fec ioare . D u n ă

p a te rn fta t ea ? PHnea to t în soco tea la lu i p a te rn ita te a e cmc« sau şase a lţi cop ii ve»

cut n', ' T e 10 :<UUl acela «î a r f, fă»c u t m a i b in e sa nu m a i vină. căci n u 4" u î , “ 1'. Ştlc CL‘ Plăceri Şi n u re b u c u r ie

n X .,n u , ,au ,n a m e lo r '« '• Se vorbea in tre a lte le de s lu jn ic a d lui M arécha l, cel Cu p r a va lia „L a în tâ ln ire a p e s c a r i lo r” de o . .u p a r ţ i to a r e de p â in e şi de m ica gneboasă dela P o n t B iquet, care , p e n tru c ă s ’a u d a t m v o rb a cu P u to is , r ă m ă s e s e ră în s ă rc in a te . „ M o n s tru l! s tr ig a u cu m etre le .

„Şi P u to is , s a t i r nev ăzu t, a m e n in ţă cu

,n c a re - d u p a s p u s a b ă t râ n i lo r , de ca n d p u te a u ei să-şi ad u c ă am in te fetele lu se se ra to td e a u n a la locu l lor.

„A stfel r ă s p â n d i t p re tu t in d e n i , in o re s Şi in îm p re ju r im i, el ră m â n e a legat de ca sa n o a s tră p r in o m ie de leg ă tu ri nevă» zu te . I recea i>e d in a in te a p o r ţii şi c red că sa re a d in ca n d în c â n d zidu l g ră d in ii In ra ţa n u d vazu.se în c ă n im en i. D ar la to t P fs u l „ rec u n o ştea m u m b ra , vocea, u rm a p aş ilo r . In m ai m u lte r â n d u r i ni s ’a p ă r u t ca=i vedem sp a te le în r n iu rg . la co lţu l une i s tra z i. F a ţă cu m in e şi cu sora m e a îsi sc lu m b ă p u ţin firea . E ra to t p r im e jd io s şi r a u d a c a to r , d a r c rn i c o p ilă ro s şi fo a rté

- naiv . Se făcea m a i p u ţ in rea l dar, în d ră z ­nesc s ’o sp u n m ai p o e tic . In tra în c ic lu l nev inovat al tr a d i ţ i i lo r c o p ilă re ş ti, se p res^ ch im ba î n t r ’u n fel de g o goriţă , e r f ,. in o şu ” şi n eg u s to ru l ne n is ip ca re în c h id e , seara ochii c o p ila ş ilo r . Nu e ra sp ir id u şu l ca re sèI u rişază n o a p te a in g r a jd şi în c u rc ă cozile m anzi lor. Mai p u ţ in d in to p o r şi nu.i p u ţ in iei m e că to r , d a r to t aşa de d ră c o s si de ne» v inova t, el făcea m u s tă ţ i d e c e rn e a lă păpu* ş ilo r s u r o r i lo r m ele . In p a t, p ă n ă să ador* m im , il a s c u lta m : p lân g ea pe c o p e r işu r i cu p isic ile , la tra cu câ in ii, u m p lea de g em ete coşu l m orii şi im ita pe s trăz i câ n te c e le be» ţiv ilo r în tâ rz ia ţi

Ceeace ne făcea s ă ’I vedem p e s te to t pe P u to is şi să ne fie aşa de fa m ilia r , ceeace n e in te re sa la ei, era că Einin»

tire a lui se îm p re u n a cu to a te lu c ru r i le ce ne în c o n ju ra u . P ă p u ş ile Zoei, c a e te le m ele 'le şco la r , ale c ă r o r pagini le m âzgă lise şi le m u r d ă r is e de r tâ t e a o ri, zidu l g ră d in ii d e a su p ra c ă ru ia văzusem s t r ă lu c in d în iun» b r ă ochii roşii, oala de p ă m â n t a lb a s t ră , ne care o c r ă p t s e î n t r ’o n o ap te de ia rn ă d acă n ’o fi p le sn it c u m v a de a e r ; a rb o r ii , s t r ă ­zile, b ăn c ile , to tu l ne făcea să ne ad u c em a m in te de P u to is , de P u to is al n o s tru de P u to is al co p iilo r , f i in ţă locală s; m y tic ă . F | nu aiunffea în g ra ţie şi în poezie pe fau«

'Continuare în pag 12-a)

BVMnBiHHiB«H«ai«aH!avniSHiBa»anwfla,feW!s«!s:i

V R E I l S A A V E I i ?* *. . .m â i n i m o i ş i a l b e r-n p e t a l e l e f i e r r i t t ?. . . t in t r u p n t l ă d i n s d e c ă ( t r i n n r ă ?. . . p i c i o a r e u ş t t t r e le n b ia f i t i i u j â n d p ă w t â n f n l ?. . . u n f f â t d e l e b ă d ă ?. . . a u r a c a c i r e a d a ?. . . v r e f i s ă f i ţ i u n „ c o c k t a i l ” d e f r t t m u s e ţ e . Hă a f lr t* ' » i n&e a l e c o « m <■ f » r i m o ­d e r n e ? D o c t o r u l A t r e l V o i n ă c o n f e r e n ţ i a r u n i v e r s i t a r ş i s p e c i a l i s t in c o s m e t i c f t , c a r e e s t e ş i u n p r i e t e n a l f e m e i l o r . v a p u b l i c a

A L M A N A H V I ,, M A K I A N A “o s e r i e d e a r t i c o l e c o t s s a c r a t e f r u m u s e ţ i i f e m e n i n e . C u r i o z i t a t e a d r s . , e s t e l e ţ f i f i t n ă D o a m ­n e l o r . I n e ă *-ăUdnr*> s i e a »•#» f i s a t i*

EN*;«,!

«:»HMmm

*■*

10

LUPTĂ CRÂNCENĂi FRONTUL DE EST

în sectari«! cea Vorcrsej FaStalingrad

k a i r u i u i l u p t adela V oron ejsovietice, s trân se în nxuş.

a lcă tu it de ofensiva caută zadarn ic sâ iasă din

cunoscute notele ca rac - marelui eşichier pe care

lupta. Pe p a n ta su p e . frontului, caxe se în tinde

la S talingrad , est« al- stepă f ră m â n ta tă ,

curge Donul şi con tro lează

ca re alim en tează nord, bolşevicii au in . posibilităţile p e n tru a

c o n tra -a ta c â n d zo_ -«nord, ei ş i .a u făc u t iluzia ţ â spaţiul şi a ju to ru l necesar

J operând în sectorul dela .cuprins fiind şi Caucazul.

■Italiene. în linie cu aliaţii ..|i germani le .a reven it un » t de interesant, în t r ’un #e constitue un p u n c t n e ­l l dispozitivului rusesc, in J din prima decadă a lunii pişe vicii au fost groaznic

prinderea n u le .a reunit, Oritatea num erică şi ele-

rairasate n ’au folosit la n i. lintrebuinţarea a şa n u m ite ­

l e istovire, cu a lte cuvinte ţie oameni trim işi în a in te

de a s trăp u n g e şi de a arce. Faptul apoi că ruşii

şarjă la sc u rt in terval }cât de p recară este situa

uşii coborau in m a să p e podurile K pendate deasu p ra apei, la n sân d i iureş n eb u n grenade, tră g â n d cu

j r a n a iunie şi Cu arm ele au tom ate e diferite calibre, în tre b u in ţâ n d a i ncă toare ie de flăcări I ta lien ii î n '

>a, a;u fast prezenţi. U nită ţile rapide ?i Căm ăşile Negre, s ’au im pus p rin îan . R uşii au în cerca t s ă lă rgească apua de pod, azvârlind în In p ţă so i.

daţi de to a te culorile şi de ..-a te ra_ •âele. L u p ta s ’a d a t uneori şi pe iu l m ă ta te a fu n d a ţi în apă, in treb n in ţan d u .se a rm a a lb ă şi grenadele,

•om eni de şoc italieni a u izbutit să >eze gela tina p â n ă sub şenilele ncurilo r ruseşti. Bolşevicii au în - rc a t u n u ltim e fo r t co n tin u ân d să

itm ea tă în tăriri. Ia un m om en t d a t allenii a u a ju n s să se lup te în pro

>orţie de unu l c o n tra zece.In tim pul crâncenei lup te u n ber-

saglier, d ân d u .ş i seam a c ă din p ri- eina unei explozii i-a u să rit penele dela cască, s ’a ap lec a t s ă le cau te şi le .a pus înapoi şi a p o rn it la asa lt. U n m itra lior, grav r ă n i t la u n um ăr con tinua să tr a g ă în d ră c it în in a ­mic. Şi cum războiul a re adese ori la tu ri comice, prizonierii ruşi au în . tr e b a t câ ţi kilom etri m ai s u n t p ân ă la Berlin. P e n tru c ă politrucii le sp u ­seseră că Berlinul este la o bătaie de puşcă, după cum răsp ân d ise ră şi svonua că so ida ţii Axei ucid pe to ţi prizonierii. P a r n a iv ita tea bolşevici. *lo r este cunoscu tă aşa că n u m ai in* ____________________ ___ ^ ,sistăm , şi trecem la povestirea isp ră . aces te i cam panii, şi u n a din cele m a i încercau să im nierìw . vilor cavaleriei italiene. s trălucite œ n t i u a rm « ,v»- r „ o„„r* unpaetìjee d esfă şu ra rea

In vrem e ce în prim ele zile de ac ­ţiune ciocnirile au con tinuat, m ai cu seam ă în tre con tingen te de in fa n . ten e , sprijin ite câte od a tă de un ită ţi specializate, m a i tâ rz iu a lte fo rţe au lu a t p a r te la bătălie. In fa n te r iş t i ­lor italieni li s ’au alipit bersaglieri*,aceiaşi care la 11 Iulie tre c u t au “ >->c u « ju cu u n e m resp ins pe ruşi dincolo de poziţiile de m en te ie de cavalerie, de a se im ^arnă, aceeaşi care, cdafă trecu tă piedeca fap tu l ca glorioasele loa t r a - U craina şi s tep a Donului, au lu p ta t diţii d in veacul tre c u t să se irosească

-- iui«. vu« ucit; mmstialucite pentì u armi5, lor. In acest război cavaleria şi-a găsit întrebuin. ţarea cea mai potrivită, desmin ţinti Uuziile teoreticianiior care propovă. duiau dispariţia cavaleriei în urma motorizării. Experienţa concretă ne-a dovedit şi continuă să ne dove, dească cât de înţeleaptă a fost mă. sura de a se menţine în viaţă regi-

kuita tactică(prinderii, întregul dispozi.f reaction s t în să prom pt.

au insista t

de cu rân d cu o n e în tre c u tă înd răz n ea lă în celebra bătă lie a tan cu rilo r p e n tru a nimici capul de pod din cotul ră să ri te a n al • ‘.ului S ’au alipit con tingen te de Negre, uneipărţi, d in tre ca re a fost în c re d in ţa t la b an u m u l Legiunii care în cursul faim oasei B ătălii de C răc iun a câş­tig a t a lte titlu ri de glorie. S ’au al nit, în sfârşit, specialităţile a rm a te lo r «nonuea. c ă lă ri ita liene d e la lă ’icieri la n r; i îerie.

In ziua de 21 A ugust cavaleri iii diviziei „R ap idă" ita lian ă au scris una din cele m aj frum oase pag in i ale

#ri g e r m a n e i n a i l i t î i i i iu (j w iw ì* r * u i i t o t e « lincentrul Staiincyradufui

şi de a se înlesni ca in ju ru l d rap e ­lului lor să se ad u n e noui energii. D upă douăzeci de an i de severă instruc ţie cam pan ia din Rusia a o. fe rit cavaleriei italiene posibilităţi nebănuite , co n junctu ri din care ea a eşit în chip stră lucito r. M ărturii s ta u biruinţele de la Nipru, Uspe- noca, S talm o, K rivoitoreţ, P an te le .

Gorlovsa. Ricovo, Diaţe- petovca, Ivanovca.

M ărturii su n t num eroasele ac. ţiun i din rec en ta în a in ta re , cu pri­lejul căreia u n regim ent, la n sâ n . du-se in lup tă , a deschis pe o m are linie, p e n tru el si p en tru ceilalţi, drum ul, nim icind, singur, 350 de m ine care făceau te renu l prim ej pios. Acestui viteaz reg im en t îi re ­vine cel m ai m are m erit, în ceeace priveşte ac ţiunea dela 24 August, care s ’a înche ia t cu o b iru in ţă de. săvârşită a italienilor, ce au izbutit să pricinuiască grele p ierderi in a ­micului.

E scadroanele sale au cucerit în se m n a te poziţii pe care le deţineau forţe le inamice. Ciocnirea a fost fo a rte violentă şi n im icitoare p en ­tru bolşevici. Acţiunii a două b a ta lioane d > bolşevici cavaleriştii i ta ­lieni au răsp u n s p rom pt p r in tr ’o şa rjă , spectaculoasă, m ă re a ţă d a to , r ita im petuozită ţii şi opo rtun ită ţii ei. în d răz n ea la că lă re ţilo r italieni şi n ă v a la cailor porn iţi ia galop au în fă şu ra t ca în t r ’un val nim icitor un ită ţile a im atei com uniste luân- d u .le pcsiîita tea oricărei reveniri, u rm ărind pe suprave ţu ito rii ca re în z a d a r că u ta u să scape, nim icind nucleeSe de rez is ten ţă care în van.

acţiunii p â n ă la capăt. Altş un ita ti de cavalerie ita liană a u a tac a t, des- caiecaţi, pe bolşevicii închişi în for- tă re ţe şi, în cercând să reziste, pre cuan şi pe aceia din sistem ele de tranşee, năvălind a su p ra lor ou ba. '-oneta, pum nalu l si grenade. In ziua de 24 A ugust cavaleria ita lian ă a lu p ta t biruitor, a ta c â n d necon ten it p rin şa rjă , prin pedestraşi şi cu a rm a albă.

Această strălucită acţiune a cava­leriei italiene nu este singura din aceste zile de crâncenă bătălie. Ea încununează numeroasele fapte de arme înfăptuite de bersaglierii in. fanteriştii, artileriştii şi cămăşile negre italieni, fiecare în sectorul sau Datorită acestor fapte dispozi tivul italian nu a .suferit nici o cltoă oscilaţii

Ettore DoiioCorespondent de război pe

frontul de răsărit

f e u t c m o b ii p f u t î f o r

A utom obilu l p o p u lar e ste recunoscu t în u n a n im ita te ca o m aş in ă p ra c tică şi p u ţin costisitoare, oare acum , în aceste tim p u ri de războ iu îş i găseşte în tre ­b u in ţa re a p e o în tin să s c a ră c a m ijloc de locom oţie, c h ia r in a p ro p ie rea tea ­tre lo r de lu p tă . In să in v en ta to ru l său, prof. dr. F e rd in an d P o rsch e n u s ’a m u lţu m it n u m a i cu a ce s t succes. El a c e rc e ta t m ai d e p a rte în c â t re c e n t «■ a ju n s la c o n stru irea unu i nou m odel de au tom obil com binat, c a re pe lân g ă că s tră b a te c h ia r cele mod anevoioase d ru m u ri de u sca t p o a te în a ce laş tim p să ş i p lu tească . A stfe l viteza pe care ,a u to m o b ilu l p lu ti to r” o p oate a tin g e pe u sc a t e ste de 85 km . pe o ră , ia r pe a p ă de 10-12 km . Noua. in v en ţie ger­m ană , pe lân g ă că face dovada spiri" tu lu l in v en tiv ge rm a» , m î i în a c e la ţ tim p şi u n p re ţio s au x ilia r a l trupeloff operative, fa c ilitâ n d u -ie înain tarea , in n en o ed e îe î s p rim ă v a ra « to em n ă . <*> ga te în ploi.

.,» ;iâ hì ì ìIì HM«!IHì ìHJWÌ«HUHHH«IMÌHhììjì<<hh iI(ì i!ì

O « n a t e c a i e t e r a t ó î r a n s -

b a l c a n i c ă

Construirea căii ferate D uiazzo— Florina va face ca să fie legat, prin., t r ’u n parcurs mai rapid şi mai comod, Apusul european cu Răsăritul, îndrep» Sându se spre peninsula italică cea mai mare part© a traficului spre Istambul, Parcursul Elveţia, Roma B ari. Durazzo, Florina, Salonic, Is ta n b u l pentru a fi realizat trebue să fie com pletat de calea ferată care dela Durazzo duce la F lorina unde ar urma să se lege cu cea spre Salo­nic.

Porţiunea de mare Bari—Durazzo (118 mile) va fi parcurs pe nave de transit pentru acostajul cărora portul Bart, spre deosebire de oricare alt port din Adriatica de jos, este singu ra l indicat având o însemnată des« voltare de banchine, instalaţii fer ov­viare moderne oe se pot adapta ori* cărei mişcări de trenuri, şi un oraş care oferă cea mai comodă anticame ră unei ItalH moderne şi străbătută în lung şi în kA de reţele de trafic. Por. ttî Durazzo, pe celalalt ţărm al A* driaticei. prin poziţia sa geografică şi datorită apropierei de capitala T irana este cel mai indicat, mai mult decât Valona, şi are posibilitatea de a adă? posti navele de transit ca şi aceea de a oferi un teren propice construirii unei reţele de drumuri care să-l lege cu bogatele regiuni miniere albaneze, care în curând vor căpăta o mare des» voltare. Foloasele pe care porţiunea de cale ferată Durazzo—Florina pe care le va aduce economiei italiene şi albameze vor fi considerabile.

Secretul hibernăriiEste cunoscut fap ul că o parte

d in tre an im alele sălbatece se re_ ■rag în tim pul iern ii m vizuina lor satt în tr ’un Ioc ’» t r i viţ ş ’ apoi pe­trec perioada de frig în h ibe rnare . Ursutl Carpatilo«: si în că m u lle ami- m ale procedează la f d . H ibernarea poate fi co n sidera tă ap roape c a o în tre ru p e re tem p o rară a vieţii, de­oarece în acest tim p fu n es ta rn e o r . ganelor s? încetinesc foarte m ult. La a lu n a r s’a ctoss-ryat asţfe i c ă el resp iră în această perioadă d oar o- d a tă la 27 n rrn ite .Aceste consta tă ri au făcu t ca sa­

van ţii să se în trebe care a r fi cau ­te le h ibernării an im alelor. Şi cum so lu ţionarea unor problem e _ cere cercetări, aces-ea au si foisţ, în tre ­prinse. S ’a observat astfel c ă în a- cest tim p n u num ai c ă în sângele a . nimaledor se petre?, o a r ocări m odifi­cări, d a r c h ia r si fuinctitiMüe g lan ­d u la re sun t schim bate, cea m ai im­p o rta n tă de relevat fiind com plecta ab sen tă a sucurilor chim ice d in g lan d a tiroidă.

D acă în să an im alelo r ce dorin li se fac iivecţii cu ex tra c t de tiro idă ele se trezesc n eap ăra t, or icari a r fi oondiţiunile clim aterice de afa ră , oricât de frig ai: fi. D m,potrivă dacă aceloraşi an im ale li se adm in istrează ohiair în tim pul verii in jecţii ou un ex trac t al g landelor stom acale, ele cad f ă ră excepţie în î r tm som » a- dânc, h ibernează. De aici se deduce deci că asocia ţia de -dei „h iberna , ţie Sl ia rn ă “ n u este în d irec tă le­g ă tu ră c u te m p era tu ra şi c ă e a nu es 'e un ac t vo lun tar. E doar o lege a natu rii, pro tectoare a speciilor ce

trăesc Pe p ăm ân t

Ploaia...p o a t e fi a d e s e o r i o pri-

é J j m e jd ie pentru săn ă- Æ & / tate , d a c ă d e e x e m p lu

a p a p ă tr u n d e prin în- / ^ că ită minte . Prin urmare:

ZÈ }HiU Htt cămin fald

A SP IRI N

AMINTIRI DIN COPILA»^(Urmare din pas. 10 a)

nul cel mai grosolsu din Sicilia sau Tesa li a, dar tot era un semizeu.

„P entru tata, avea cu to tu l alt caracter: era emblematic şi filozofic. Tatăl era foar» te îngăduitor faţă de oameni, fii nu-i ere- dea prea cu judecată; greşelile lor, când nu era preţ.- crude, îl înveseleau şi-l făceau să surâdă. Credinţa în Putois îl atrăgea ca un rezumat, ca o prescurtare a tu lu lo r credin- ţilor omeneşti. Cum era ironic şi-i plăcea să-şi bată joc, vorbea de Putois, ca de o fiinţă reală. Vorbia câte odată cu atâta s tăru in ţă şi descria îm prejurările cu atâta exactitate, că m am a era cu totul u im ită ş:»i zicea în nevinovăţia ei: „S’ar zice că vor» beşti serios, amicu! meu: ştii bine cu toateastea ...” „ „ . , _ ,

„El răspundea grav: „Tot Stm i-O meruì crede în existenţa lui Putois. Aş li eu oare bun cetăţean, dacă aş tăgădui*o? Trebue să deschizi ochii b ine şi să te uiţi de doua ori înainte de a suprim a un articol dincredinţa obştească” . .

.N um ai un spirit cu desăvârşire cinslit are asemenea scrupule. In fond, tata era gassendist. El căuta să-şi potrivească sen,ii mentii! lui cu sentiment ul public eie- zând, ca toţi din juru-i. in existenţe- lui "B’ tois dar neadm iţând amestecul lui direc în furtul pepenilor şi seducerea hueatare- selor. In sfârşit, m ărturisea cred in ţa m existenta lut Putois, pentru ca sa fie bun concetăţean; dar se lipsea de Putois cand era vorba să explice în tâm plările ce se pe­treceau în oraş. Aşa că, şi în îm prejurarea asta, ca şi în ori-care alta, se ferata om bine crescut şi plin de duh.

C ât despre mama, ea se cam învinuia de naşterea lui Putois şi nu fără cu» vânt. Căci, la u rm a urm elor, Putois

se născuse d in tr’o m inciună a mamei ca şi Caliban din m inciuna poetului. F ără în* doială, vina nu era de o potrivă de m ere şi m am a era mai nevinovată de cat Shakes» peare. Cu toate astea trăia cu inima strânsa şi se simţea încurcată văzând cum minciu- na ei neînsemnată creştea peste m ăsură şi cum uşoara ei înşelătorie dobândea un siu ces asa de straşnic, care nu se mai oprea, care se întindea asupra unui oraş şi am e­ninţa să se întindă asupra lumii întregi. Ba chiar în tr’o zi păli, crezând că e r a sa-Şi vadă m inciuna ridicându=i»se m ţaţa. m ziua acea, o slujnică venită de curând in casă si în oraş, veni să-i spună ca un om doria s ’o vadă. Omul spunea ca trebue ne­greşit să vorbească cu doamna. „Ce tel d om e? — Un om în bluză. Are infaţişaiea unuia dela ţară . Şi-a spus mumele Da doamnă. - Ei bine, cum n zice. - P u ­tois, __A spus că se n u m eşte ...._ •da d-nă. — E aci? — Da, doamna. Aşteapta în bucătărie. — T.’ai văzut? Ce vrea. 1mi-a spus. Nu vrea sa spună decjt doam nei. — Du-te de-1 întreaba

Când servitoare se întoarse în bucă» tărie, Putois nu se mai afla acolo, în tâln irea asta a servitoare, străine

cu Putois, nu s ’a lăm urit niciodată^. Dar ced că din ziua aceea m am a începu să crea» dă că s’ar pplea m ai bine cr Putois să e» xiste şi că s’ar putea iarăş ca dânsa să nu fi m in tit” .

Pentru CâVS.

do( l irm a re din pae,

şi care, îm preună cu ba punguliţâ, a trag privirile

Unul dintre aceste hm se pare că a plăcut mal prezintă astfel: De jar-in m ătasea lucioasă neagră şi tă ca o rochie de după linii pure, aproape spa a garnisită ou două rânduit d epărta ţi unul de altul; îngust susţine talia, apd nesc m inunate fronsauri şoldurilor, term inând ap buzunăraşe.punguliţă.

Acest model împrumut! i m ultă distincţie şi far aceleia ce o poartă.

O arm ă ter(Urmare din pa?,

aitate toa te mijloacele «j ; ne. U na din aceste canj in ta t câţiva chilometri1 a făcu t pustiu în fata com panie a întâmpinat rez isten tă şi atacând a în acelaş timp, prizcnieii m u lte p o s to li britani«», dezt, indieni şi londonezi C aracteristica acsstei aci în a in ta re a sub focul an m ate, ev itându-se elwW tea neriOTloasei instruct# vorb it m a t sus. Pierderi» j cu acest p rile j au fosti însem nate. D ar cel® ale W ( în în treg im ea lor, în scinti < «le acestei acţiuni nu sul şi diferente, ga.

,,La v a a pochi*’,.L.a v a a pocni • pla putin i) spune motto.il! v lui, scris pe stindardul t A fi ..guastatore" este mi T1 «lori«® meşteşug. #11

Car (o FeHaraiwŞ

TRIENNElU P O V E S T E A F A N T O M E L O R V I I

" » i ,

BOUOUÎTsfârşisem de prânzit la

Sunt şi eu de părere, aboullée, că ţoale ~ces»

la privire la o stare încă |ită a organismului, ve=

sugestie la distanţă, cari se rdeveresc, nu

.atate adesea în tr’un chip riguros pen tru a mul- i cerinţile criticei ştiin- se întemeiază, aproape

mărturisiri cari, chiar ! sincere, tesă să plu^ liguranta asupra naturii ui. Aceste fapte sunt definite: m ă învoesc. putin{a lor nu înă mai e când am constatat eu nul. P rin tr’o întâm plare nai fericite mi=a fost dat un toate elementele de

Pofi să m ă crezi când am procedat cu meto*

fvut gri je să îndepărtez înă de greşală. această frază, tân ă ru l

uflee izbia cu amâ.i= m iile piepturi slăbănog

1"cu broşuri, şi întindea e, pe deasupra -nesei, ii agresiv si nleşuv. drtgul meu, adaogă el, ntâmplare rară , unul din tomene, orânduite de Podmore sub denumirea imele celor ’i i ”, s ’a des»

toate fazele lui sub à om de ştiinţă. Am con ­ni notat totul.Jt.

Ilde, reluă Laboulìée, s’au tin vara anului 91. Prie-’

'Olfii Paul Buquet, de care ..») ţrbit adeseE, locuia pe a- Ufo căsuţă din strada

®Bpeste drum de fântână.

toată, şi Paul era m ăgulit vă= zând»o totdeauna aşe' de gătită şi cu fuste elegante. Dar cele ce=ţi spun acum n ’au nicio însem nă­tate.

— Ba m ă interesează foarte m ult, dragă LEboullée.

— Ori şi cum, flecăreala asta ne depărtează de scop. Eram, după cum ştii, coleg de iiceu cu Paul Buquet. Ne cunoscusem în clasa doua la „Ludovic ccl TI. re”, şi n u încetasem de a ne vizita când, la douăzeci şi sase de ani, fără stare, luă pe Adrienne din dragoste, şi, cum se zice, num ci cu cămaşa pe ea. Căsătoria nu tu rb u ră de Ioc prietenia noastră. Adriene îmi arăta destulă simpa* tie şi prânziam adesea Ia tân ă ra căsnicie.

După cum ştii, sunt doctorul actorului Laroche; cunosc m ulţi artişti cari îmi dau din când în când bilete. Adrienne si bărbatu* său se dădeau în vânt după tea»

lui Géraud. „Copii mei, strigai, am0 loje la Comedia Franceză! se joacă „D enisa!” — Să ne ducem, zise Buquet; să m âncăm repede supa, ca să nu scăpăm actul în tâ i”.

Servitoarea aduse la im să . Adrienne părea îngrija tă şi se vedea că îngrijarea ei

creştea cu fiecare lingură de supă. Buquet înghiţea cu zgomot ti» deEua prinzând cu limba firele ce1 se acăţau de m ustăţi. „Tare du* date’s femeile stigă el. Inchlpu- eşte=ţi, Laboulìée, Adrienne e în» g rija tă că de ce n ’o fi veuit Ge= raud la masă astă seară. îşi face fel de fel de păreri. Spune»i '.u că e o nerozie. G értud o fi fost îm ­piedicat de cine ştie ce. Are şi el afacerile sale de flăcău ; nu are să dea nim ănui socoteală de timpul lui. Ceea=ce m ă m iră e, dimpotri» vă, tocmai faptul că ne jertfeşte aproape torte serile -ui. Foarte drăguţ din parted , E drept să-i

— Aici, fise ea, a r ă t nd cf-uknul

cu ©ghindă, alei l-rm văzut» Pe când

ami încheiam corsajjul, ï-t?m văzut în

ofiiînd i. y sam întors crezând ca e Ies

spatele smeu. Dar nevazând pe nimeni,

am înţeles si am leşinat.

bnoscut pe H u p u e t?'Jele . _i ÿj văzut de doua sau detprtjlto băiat ’egat, c i barba estai) ochi. Femeia lui ere aslpalidă, faţa prelungă şi

L-tiveai cenuşii.1 /Ja^ r aşa : temperament in tesi

[ lestul de line echilibrat, jajpee erre trăeşte ia Paris

>oi î! toate ademenirile şi nu «socoteală Ie limic.

a> ^ Wâlnit'O în tr ’o seară in c ‘rii. Se oprise cu bărba-__ jgaUntarul unui giuvaer»

Jigvea cu ochii aprinşi sa^ |*|[|tmee nostimă, si îespus v u # pentru ioţia unui biet

Jtufundat :n subsolurile “ tădustriale. Nu prea sta gBitt!=său. nu=i aşa? ei. şet lucra de inr-i ani la0 gsb, care 'inde, pe hule» nMlaţenta, produse si apa»■ W i e . Se aştepta din

1 paji fie făcut tovarăş. Fără trai cu miile, starea 'u i nu

rea. Avea -iilo r. UnI1® 1fcnn om simpfu, un mun»

făcut să -euşeascs cu {„„Până una alte, uevasta bat# povară. Ca adevărată trhwe era, ştia să focă rost unf găsia, când voia. ..oca»

u-'e-si

tru . Când aveam o loje, in tr ’o sesră m ă duceam să iau masa la ei şi»i duceam apoi la Comedia Franceză. Eram totdeauna sigur că găsesc la tim pul mesei pe Buquet, care se întorcea dela fo» brică regulat la ceasurile sase şi jum ătate, pe femeia lui şi pe p rie ' tenul Géraud.

— Géraud, întrebai ou, pe Met» cel Géraud, care avea o s lu jbă la o bancă şi purta cravr.te aşt- de frumoase?

— Chiar el; era .ui obişnuit al casei. Cum era holtei si comesean plăcut, prânzea la ei n toate zi­lele. Aducea homari, pateuri, şi tot felul de trufanda1 Era poli­ticos, plăcut şi vorbii puţin, Bu= quet nu se putea îipsi de el. şi’I luam şi pe dânsul Ia eatru.

— Ce vârstă aveE ?— Géraud? Nu ştiu. Intre trei»

zeci şi patruzeci de ani... Aşa dar în tr’o zi, când Laroche îmi dă» duse o loje, mă dusei ca de obicei, în strada Grenelle, Ia amicii Bu* quet. IntârzÎEsem puţin şi, când ajunsei, m asa era pusă. Paul mu* ria de foame; dar Adrienne nu se hotărî să se aşeze Ia ’u;.să ?n lipsa

lăsăm puţină linertale. Eu, am un principiu, să nu mă sinchisesc de ce fac prietenii mei. Dar fe­meile nu zic to t aşa”. Doamna Buquet răspunse cu o voce schim» bată: „Eu nu sunt lin iştită; m ă tem să nu i se fi în tâm plat ceva ddui GérEud” .

„Cu toate astea Buquet da zor cu mast'. Striga mereu servitoa» rei: „Sofio! rasolul, salata! Sofia, brânza! cafeaua!” Băgai de seEmă că d=na Buquet nu mâncase ni­mic. „Haide, îi zise bărbatu»său du»te de te îm bracă. Vezi, nu ne face să pierdem actu! întâi. O piesă de D u n u s nu e ca operetele acelea, la cari e deajuns să apuci o arie ori două. E un şir firesc de deducţii din cari nu trebue să pierzi nimic. Du=te, dragă. Cât despre mine, doar să»mi îmbrac redingota”. E e se sculă şi trecu în odaia ei, mergând încet şi aproape fără voie.

JBărbatu=său şi cu mine lua» răm cafeaua fum ând ţigări. „Ori şi cum, îmi zise Pau!, tot îmi pare rău că n ’a venit şi bunul Géraud astă seară. I=ar fi t'ăcut plăcere să vadă pe ..Denisa” . Dar ce zici de

Adrienne, care îşi face atât sânge rău de lipsa lui? Pot să»i spun m ult şi bine că o fi având şi bă ia tu l E'facerile lui, pe care nu ni Ie împărtăşeşte, mai ştiu şi eu, poate afaceri de femei. Ea nu în* ţetege. Dă»mi o ţigare” .

„In m om entul 111 care li în lin sei tabacherea auzirăm ieşind din odcia vecină un 'ung strigăt de spaimă, urm at de zgomotul unui corp greu şi moale. „Adrienne!” strigă Buquet. Şi dădu buzna în odaia de culcare. II urmai. Găsi« răm pe Adrienne întinsă, cât era de lungă, pe podele, cu faţE albă, cu ochii holbaţi, nemişcată. Cor» pul nu prezenta niciun simtom El unei stări epileptice sau epi» leptiforme. Nu avea spume Ia gu­ră. Membrele erau întinse, fără rigiditate. Pulsul neegal şi scurt.

A jute i pe bărbatu»său să o aşeze în tr ’un fotoliu. Aproa pe num ai decât circulaţia

se restabili, obrazul, de obicei alb şi fără luciu, fu cuprins de roşea» tă. „Aci, zise ea, arătând dulapul cu oglindă e ci ! Fam văzut. Pe când îmi încheiam corsajul, l’am văzut în oglindă. M’am întors' crezând că e Ia spatele meu. Dar nevăzând pe nimeni, am înţeles şt am căzut” .

„Cu toate astea căutEi să văd dacă în cădere nu=şi făcuse vreo rană şi nu găsii nimic. Buquet o făcea să înghită apă de melisa cu zahăr. „Haide, draga m er, îi zise el, vină»ţi în fire. Ce dracu ai vă» zut? ce vrei să zici?” Ea păl> din nou. „Oh! l’am văzut pe el, pe Marcel.

— A văzut pe Géraud ! ciudat lucru! strigă Buquet.

— D e , l’am văzut, re luă ea cu gravitate; m ’a privit fără să zică ceva; iacă aşa” . Şi ea îşi făcu o faţă speriată.

Buquet mă întrebă din ochi. „Nu te îngriji, răspunsei eu ; tul­burări de astea nu sun t gr; ve: proate că vin d in tr’o tu rb in are a stom acului. Avem tim p să stu diem cazul în toată voia. P ână una»alta, nu foce să ne m ai batem capul. Am cunoscut Ia spitalul Charité un bolnav gastragic, care vedea pisici pe sub toEte mobi­lele*.

„Peste câteva minute, doamna Buquet venindu-şi bine în fire, bărbatu=său scoase ceasul şi înn spuse: „Dacă crezi, Laboulìée, că teatrul n ’o să»i facă rău, e vreint de plecat. Am să spun Sofiei sa aducă repede o tră su ră ’ . Adrienne îşi puse în grabă pălăria. „Pau! ' Paul! doctore! ascultaţi: să tre» ceni întâi pe la d. Géraud. Sunt neliniştită, sunt mai neliniştită decât pot să spun. Eşti nebună! strigă Buquet. Ce crezi că i s’a în tâm plat Iui Géraud? L’cm văzul eri sănătos tu n ” .

Ea îm i aruncă o privire rugă= toare, a căreia lum ină arzătoare Imi pătrunse în inimă. „Laboulìée amicul meu, să trecem pe la d. GérEud numai decât, vrei?” Ii făgăduii. Mi»o ceruse aşa de fru» mosţ Paul bombănea; voia să vază actul întâi. Ii zisei: „Hai să tre» cem pe la Géraud, nu e prea m are ocol” . T ră su ra ne aştepta. Strigai b irja ru lu i: „strada Luvrului No.5. Mână iu te” .

(Continuare în pag, 14-a)

iui pomenite 1 j l jânzeturi, rochi, dantele. gUjtaea în uimire o e bă '-- n Sşfin arta ci de a se im» #:Anat de bine cu nimica

a S

U N A 0 ! N CE L E M A I B U N E H U V E L s ALE LU

A IU I0LE FRANCI13

ft m î n i

D f i l l Û i i t TBilUSlütl ZIARUL COPULO}

(Urmare din pas, 13-a)

Géra ud locuia în strada Luvru lui No. 5, nu departe de banca lui, într’un apartament alcătuit din trei odăi pul ine cu cravate. Cravatele erau tot luxul acestui băiat de ispravă.

 bia ne oprirăm în laţa casei lui, că Buquet sări jos din trăsură şi, vârându=şi capul

în odăiţa portarului, întrebă: „Cum se află d. Gèraud?” Porta­rul îi răspunse: „D. Géraud s’a întors ia ceasurile cinci şi şi=£> luat scrisorile. De atunci nu s’a mai dat jos. Dacă vreţi să=l vedeţi, scara din fund, catul al patrules', ia dreapta”. Dar Buquet şi ajun« sese la uşa trăsurii şi strigă: „Ge­rì ud e acasă. Vezi bine, dragă, că ti făceai păreri degeaba. Birjar, la Comedia Franceză!” Atunci Adrienne se smuci şi era gata să sară din trăsură. „Paul, te con* jur urcă-te până le’ dânsul. Ve» zid. Vezi*!, tebuie! — Să urc patru caturi! zise el, înălţând din umeri. Adrienne, ai să ne faci să pier* dem teatrul. In sfârşit, când unei femei îi intră ceva în cap...”

„Rămăsei singur în trăsură cu doamna Buquet, ai cărei ochi în* dreptăţi spre poartr casei, stră* luceau în umbră. După o vreme Paul se arătă. „Pe legea mea, zise el am sxinat de trei ori. Nu mi*a răspuns. La urma urmelor, drEga mea, avea şi el motivele lui ca să nu fie turburat. Poate că e vrc-o femee. Ce*ar fi de mirare în asta?”

Privirest Adriennei luă atunci o expresie aşa d e tragică, în cât simţii şi eu un sentiment de ne* linişte. Şiaapoi judecând bine, nu* mi părea deloc firesc ca Géraud, care, nu prânzia niciodată acasă, să rămână în odE'ia lui d e la cea* şurile cinci seara până la şapte şi jumătate. „Aşteptaţi*mă aci, zisei eu domnului şi doamnei Buquet; mă duc să vorbesc cu portărea* sa”.

Femeia aste» găsea şi ea că e ciudat ca Géraud să nu fi eşit pen* tru a se duce la masă ca de obicei. Ea vedea de gospodăria chirirşu* lui de la al patrulea, aşa că avea cheia locuinţei. Luă chete din ras* tel şi*mi propuse să se urce cu mine. Ajunşi amândoi în capul

scării, ea deschise uşa şi, diu an* ticaineră, strigă de trei sau de patru ori: „Domnule Géraud!” Neprimind nici un răspuns, se în* cumetă să intre în încăperea ur* mătoare, ce sluju drept odaie de dormit. Strigă iar: „Domnule Gé* raud! Domnule Géraud!” Nimerii nu răspunse. Tăcere şi întuneric pretutindeni.

N’avem chibrituri.„Trebuie să fie o cutiuţă pe

masa de noapte” , îmi spuse fe» meea, care începuse să tremure şv nu putea face un ps s.

Sncepui să bâjbâi pe masă şi simţii că mi se prinseră de* getele în ceva lipicios.

„Cunosc asta. îmi zisei, e sân* ge”.

„Când, în sfârşit, aprinserăm o lumânare, văzurăm pe Géraud în» tins pe pat, cu ţeasta sfărâmi tă. Braţul îi atârna până pe covor, unde căzuse si revolveru. O seri* soare pătată de sânge era deschisă pe masă. Scrisă de mâna lui, a* dresEtă d*lui şl d*nei Buquet şi începea astfel*. „Scumpii mei prie» teni, voi aţi fost bucuria şi farme­cul vieţii mele” . El le împărtăşia în urmă hoiărîrea pe care o luase de a muri, fără să le destăinuia» scă limpede pricinile. Dar lăst; să se înţeleagă că încurcături bă* neşti îi îndemnaseră la sinucidere^. Recunoscui1 că moartea trebuia să fi venit de aproape un cias; aşa drr se împuşcase chiar în momen» tul când d*na Buquet îl văzuse în oglindă.

„Nu e acesta cum îţi spuneam, dragul meu, UD caz constatat p e

deplin de vedere dublă sau, ca să vorbesc mai exact, o pildă despre rcele ciudate synchronisme psyhi* ce pe care ştiinţa le studiază as* tăzi cu mei multă sârguinţă de cât succes?

— Poate că e altceva la miloc, răspunsei eu. Eşti sigur că nu era nimic între Marcel Gérsxid şi d*na Buquet?

_ De... n’am observat niciodatănimic. Şi apoi ce*are aface?...

CONSILIUL m PÂTiOwjy, CRUCEA roşie Idouă reportagi» in te re sa n te p e care le va publica

 lm a n cn tr i „ M a r i a n a "

înţelegând noile comandamente aie tim­purilor de fufă. femeia româna a dut dovadă dela începutul răsboinlui de nn mare spirit de devotament, fte n neobosită putere de mutică,^ de o deosebită pricepere.

Ştiind prea bine că într’o societate se im pu ne o organizaţie, ea s’a grupat în două mari nu- elee, de unde resfrange întocmai unor raze bi­nele, Consiliul de Patronaj. Crucea Tloşie, iată} cele două nuclee oficiale care colaborează cot. la cot cu armata pentru o victorie cât mai de săvârşită Consiliu! de Patronaj, Crucea Jloşie vor forma subiectele a doua reportagii ilu strate.

Al „M A R I A N A "

#

care va apare în curând va publica portagii interesante şi actuale.

aceste re‘

16 PAGINI L E i 10

cea mai plăcută revistă pentru copii şi tineret ca publică săpfăttiâiial numeroase povestiri distri

live, schite, fabule, umor, desenurî şi versur dela cititori

i i i i a i im Aim ii iw <ni ni m

M O A R T E

U N U I

ACTORf j (Unnare (tin pa ff, 9-a)

târziu, venî Evlampie, bărbierul teatrului, căruia actorii îi mai zi* ce: tu, cine ştie de ce, Rigoleto.Acesta, tocmai ca şi tragedianul, privi lung pe Ştipţov, răsuflă ca o locomotivă, apoi începu să des* facă legătura ce o adusese. In* trînsa avea ca la douăzeci de ven* tuze şi câteva sticluţe.

— Dacă m ’ati fi chemat, eu de m ult v’aşi fi pus ventuzele—zicea el cu m ândrie, în vreme ce des» poia pieptul lui Ştipţov. Nu e greu om ului să se îmbolnăvească, dacă nu se caută.

D upă asta Rigoleto netezi cu m âna pieptul larg al „nobilului tată“ şi peste puţin îl acoperi cu ven*

tuze.— Dacă... zise el în vreme ce*şi

strângea, în urma acestei operaţii, instrum entele pătate cu sângele lui Ştipţov, — dacă m ’ati fi che* mat, aşi fi venit... La bani nici nu m ă gândesc..» Cu regret, dar eu...Şi la urmă, de unde săn luaţi dacă dracul cela nu vrea să plă* tească? Acum să mai luaţi şi din picăturile astea. Sunt foarte plă* cutei Să beti şi din untul acesta.Cel mai bun u n t de reţină! Iaca aşa! Acum, adio şi să ne vedem sănătoşi !

Rigoleto îşi luă legătura şi mul»(urnit că şi*a aju tat aproapele, plecă.

A doua zi 3e dimineaţă, comi“ cui Sigaev, ducându*se la Ştipţov, îl găsi în tr’o stare desperată. Era acoperit cu paltonul, răsufla greu şi privirea îi rătăcea pe tavan. In braţe strângea nervos plapomai mototolită.

— La Veazmaf — şopti dânsul când văzu pe comici. La VeazmaI

— Ei, frate, asta nu*mi mai place I îngână comicul.... Asta... asta... asta. frătioare nu e bine! Să mă erti, dar... e coplăresc...

— La Veazma. pentru D»zeu, la Veazma!

— Nu... la asta nif mă aşteptam din partea ta!... zise comicul. La' naiba, ce mi temi lăbărţat aşat

Ah... ah... ah.„ rău, rău de în toată firea şi plânge. Oi poate ca un actor să plângă!

— N’am nici nevastă, nie pii, — şopti Ştiptov. Dacă 11 făceam actor, acum eram la Veazma! Mi s’a scurs vi$» zadar. Semen! Ah, vreau duc la Veazma!

— Vorbeşti copilării, nelCând se mai linişti şi câi

mai veni în fire, Sigaev înce îmbuneze pe ’Ştiptov, minţi că tovarăşii lui au hoărît m ită pe cheltuiala lor în Gri dar el nu voia să audă de aş şi mereu cerea să se ducă Ia ma... Mai pe urm ă comicul, împace pe bolnav, singuri să vorbească de Veazma.

— Frum os oraş! — zicea sul. Oraş încântător: e rei, pentru dulceţurile sale. Dui clasice, dar — răm âne vorbi noi — puţin cam... După mânoat, o săptăm ână înl m ’a... Cei mai buni din ora negustorii ! Ştii, adevăraţi tori. Te ospătează, ştii. cum»

C omicul povestea, Ştipţov asculta' cap afirmativ.Spre seară actorul

O ISTORIE

CRESTINEASCiCu cele două volume care

re în cursul acestei luni şi în brie (la editura Oglio) va fi vârşită „Istoria Cretşinismuli care Bonaiuti a în tocm ite în unor îndelungi ani de sudii cercetări. Această operă reprer izbutită încercare de a da asiip ţiunii desfăşurate de Cretşinia tim p de două milenii, în cadru! lizaţiei mediteraneene,, o ampli cum cntată dare de seamă istoric să fie în acelaş timp un I lori fi care si o preamărire în 1« cu nevoile spirituale care se festă şi care frăm ântă epoci moderne.

„Isto ria Creştinismului” esfc părţită în tre i părţi, bine distil actele unei vaste drame în J rarea gi în desnodământul că» te rv ia valorile însăşi ale s?!'1 tă ţiî. Volumul care a văzut k lunile trecute este închinat şi b iru in ţe lor propagande! A cestui volum închinat Evului se va adăuga celelalte două care am vorb it mal su», „Evului Mediu* şl „Epocel

M

înainte de 1897 n u exista în ţară o fab rica ţiu n e sistem atică a conservelor a lim en ta re . T otu l so reducea la p re p a ra re a càrnei, a pescăriilor a fu m ate şi să ra te şi la cele m a i p rim itive p roce- deuri de con se rv are a legum elor şi fructelor.

Convins de m a re a im p o rtan ţă a acestei industrii, m ai ales în ­tr’o ţa ră ag rico lă ca a noastră , Domnul M ihail Ş tefănescu a a- vut deosebitul m erit de a în tre ­vedea v iito ru l şi a începe în tâ iu l in ţară fab rica ţi unea sis tem atică a conservelo r a lim en tare . Cu trecerea tim pulu i, afacerile au luat o ex tin d ere v er tig in o asă şi progresivă, ca re as ig u ră locul de frunte in d u strie i a lim en tare româneşti, a lă tu r i de orice co n ­curenţă s tră in ă .

Fabrica a fost in s ta la tă în 1897 Într’un m odest local în o raşu l Râmnicul-Sărat. P ersona lu l se mărginea la câ ţiv a lu c ră to ri, ia r

f Domnul M ihail Ş te fănescu lu- [ era cu to a tă d rag o stea a tâ t în

partea tech n ieă cât şi cea com er.\ cială a afacerei.

încercarea a fost în c u n u n a tă de succes, căci dela ap a r i ţ ia p ri- melor cutii de conserve şi a n u ­me a acelo r de peşte, una d in specialităţile fabricei „GRIVI- ŢA”, publicul le-a ap rec ia t în deosebi. P rin p re p a ra ţia lo r în ­grijită şi gustoasă, aceste p ro d u ­se au p u tu t r iv a liza cu p ro d u -

f sele sim ilare stră ine .In cu rân d a face rile lu ân d

I extindere m ai m are , D om nul I Mihail Ş tefănescu tra n s fe ră f a ­

brica cu toate instalaţiile , în B u­cureşti, Calea G riviţei No. 260.

I In a m in tirea loca lită ţe i istori- ! ce „GRIVIŢA” şi a c a r tie ru lu iI purtând acelaş num e, unde era ! instalată fa b ric a , tâ n ă ra in d u -I strie îşi ia ca d e n u m ire de m ar- ! că şi cu vân tu l „G RIV IŢA ” , ca re

de acum în a in te devine g a ra n ţiaI produselor sale, a lă tu r i de n u ­

mele D om nulu i M ihail Ştefănes-l cu.! Luând o d esv o lta re din ce înI ce mai m a re şi ne m a i fiindu -i

în d es tu lă to r localul ei, fa b rica „G R IV IŢ A ” se in sta lează în a- nul 1914, în Str. L ân ă rie i 93/97, in tr’o c lăd ire ad e cu a tă desfăşu ­r ă r i i şi desvoltării ei, înzestrân- du-se cu m aş in ă r ii le cele m ai p e rfec ţio n a te , g ra ţie c ă ro ra s’a p u t.it obţine o p ro d u c ţiu n e şi un ra n d am e n t superior.

T erenu l o cu p a t astăz i de fa ­b ric ile „M. ŞTEFĂ N ESCU -G RI- V IŢ A ” din str. L ân ă rie i 93/97 şi 90/92, este de 9943 m 2., din ca re c lăd irile s ingure o cupă 6702 m. p. Personalu l se com pune din peste 600 lu c ră to ri şi lu c ră to a re cari lu c rează în cele 10 secţiuni de spec ia lita te , d in tre ca ri cele m ai im p o rtan te su n t: FABR1- C ATI UNEA CO N SERV ELO R A. LIM EN TA RE D E LEGUME, COM POTURI, P E S T E A MUŞ- TA RU LU I, F A B R I CAT IU N E A BULIONULUI PASTĂ, A CON­SERV ELO R PEN TR U ARMA­TĂ. p r p : p a r a r e a f r u c t e ­l o r SI LEGU M ELOR USCATE P R IN SISTEM U L ETUVĂ RII. FA BRIOATIUN EA CIO CO LA ­T E I, CACAO, BONBOANELOR D E CIOCOLATĂ SI CARAME- LAJ.

C utiile de tab lă ca ri servesc d re p t a m b a la j conservelor, sun t confecţionate în uzina p rop rie , cu m aşinj speciale, dela începu t şi p â n ă la sfârşit, p e rm iţâ n d astfel a rea liza o econom ie în ­sem nată , de ca re se b u c u ră în p rim u l râ n d p ub licd l co n su m a­tor.

U zina cu p rin d e două m o toare „Diesel” de 260 HP. ca ri fu rn i ­zează energ ia necesară m aşin i­lo r şi i lu m in a tu lu i, p re cu m şi d ouă cazane cari p ro d u c a b u r ii necesari p e n tru f ie rbere şi în că l­zire.

C ap ac ita tea de p roduc ţie este de 200() tone anua l, conserve d in toate fe lurile , instala ţiu nile p e r ­m iţâ n d a face fa ţă o r ic ă ro r ce ­rin ţe .

In 1923 D om nul M ihail Ş te fă ­nescu tran s fo rm ă în tre p r in d e r i ­le D -sale în societa te an o n im ă, luân d u -ş i în co lab o ra re p en tru v iito r, a lă tu r i de câ teva p erso a ­ne de în c re d e re din fabică, pe cei t re i fii ai săi, D om nii D an , A- le x a n d ru şi M ihail M. Ş te fănes­cu.

S ocie ta tea an o n im ă „M. ŞTE- FĂ N ESCU -G R IV IŢA ” are un cap ita l de Lei 75.000.000, îm p ă r ­ţit în 150.000 ac ţiun i. P ersona lu l de co n d u cere al în tre p r in d e r i lo r se com pune d in : D om nii M ihail Ştefănescu, tn calitate de Preşe-

G o s p o d i n a in t e l i g e n t ă

îşi f a c e î n t o t d e a u n a

loc fn b u getu l mena-

juluî ei pen tru c u m p ă ­

r a r e a c o n s e r v e l o r

„Grivifa'*, c a r e îi sunt

in d i s p e n sa b i l e . Temp o-

ul v ie ţ i i m o de r n e c e r e

e c o n m i e de t imp şi de

nervi , nu i r o s i r e a lor

z a d a r n i c ă la b u c ă t ă ­

rie . D e a c e i a , o r i c e bu­

na g o s p o d i n a se f o l o ­

s e ş t e cu d r a g de c o n ­

s e r v e l e , ,G r iv i fa " .

dinte al C onsiliu lu i de A dm in i­s traţie, D an şi A lexandru M. Şte­fan eseu, Leon R ădulescu şi Ma­tei losefache. A d m in is tra to ri de­legaţi.

Cu p rice p e rea desăv ârş ită a m ae ştr ilo r specialişti, legum ele, peştele, fructe le , sun t conservate în cele m ai în g rij i te condiţiun i. în a in te de ex p ed ie rea conserve ­lor din fabrică , fiecare cutie este r ig u ro s v er if ica tă şi clientela nu riscă n ic io d a tă a c u m p ă ra conserve a ltera te .

Conservele „G R IV IŢA ” sunt în to td e a u n a p ro asp e te şi de b u ­n ă calita te .

C e t a t e a - Â ^ b â

P en tru ca peştele să fie p re lu ­c ra t în s tare de p rospe ţim e a b ­solută şi a se da cât m ai m ultă savoare conservelor, s’a av izat a su p ra în f iin ţă r i i unei su cu rsa le de fa b rica ţiu n e în t r ’ui. cen tru im portari't al vân a tu lu i de peşte.

C etalea-A lbă, p r in poziţiunea sa convenab ilă acestu i scop, la M area N eagră şi L im an u l N i­stru lui, a fost a leasă in anu l 1935, p e n tru în fiin ţa re a su c u r ­salei d estina tă special fa b rica - ţiunei conservelor de peşte.

înzestra tă cu u tila ju l m o d e rn necesar, su cu rsa la a re o cap aci­ta te de p ro d u c ţie de 2.000.000 cutii anua l şi în treb u in ţe a z ă p e rm a n en t 300 de lucră to ri.

In cele zece secţiuni de spec ia ­lita te, fab ric ile ,,G riviţa” p ro d u c :

— CO N SERV E D É LEGU M E— FRU CTE— CARNE— BULION IN PASTĂ

p re cu m şi re n u m itu lMUŞTAR „G RIV IŢA ” .Apoi delicioasele conserve de

peşte p re p a ra te c h ia r la m a re Ia C etatea Albă, în fo rm ă des Zacuscă. M arina tă , M acrouri în un tde lem n şi sos de tom ate, T hon. Chefal, etc.

M. ŞTEFĂNESCU-GUIVIŢII S. A.

FABRICA DE CONSERVE DE PEŞlfc CETATEA ALBĂ

P r o g r e s p r i n :

M U NCĂ, CO N ŞTIIN C IO ZITA TE, METODĂI S T O R I C U L Î N T R E P R I N D E R I I

M . Ş T E F Ă N E S C U - G R I V I Ţ A S . A.

t*RlNS IN

ACTUALITATE