˘ˇ˘ˆˆ˙ - spiruharet.ro · aceste valori tradiţional-clujene în capitala româniei şi a...

��

��

��

��

��

��

�� !��"��

#�$� �%��

��

�� !�� !�� "��#�$�� %�� &�� %��

�� #��'��"� �� #��'�� $�"� �� (��)�##��"� �� #��*��+�#��,�� !�� '��-��!�-.��/"� ��"��#��"��$��%��&��#��"� ��&�$�� !��'�&��%��&��'��-��#�!��"� ��"��%&��(�&��%��&��0��-�*�'�� #�1�� )�*�+�',&-&��%+��(��2��#��#��"� ��&�� %��&��,��)�$��"��&��#��(��&��$.��#��"��&��#��(��&��$.��*�#��3��*��"� ��"��/��"� ��"��/��%#��2��"� ��"��/��#�� *��"� ��"��/��'�#��4�� "��/��'�� 0"�.�/�"�&,�1��&�2�� "� ��0�&��%��+�1��%�/�� )�4��"� ��03��&� ��1��$��#��(��"� ��4��2-��$-��' - ��"� ��4��%��'��)�/��%��&��#��&��!��5��"� ��6��(�/��24��"� ��06�&��1��(5��/��'�-��#�� !��5��

��788999��8��&��8��

��,�� !�!�#��$��

:�'�� !��"!��;<<=�%$$�7�>?@A�BC=;�

3

CUPRINS / CONTENTS

STUDII DĂNUŢ PETREA, Prof. univ. dr. doc. Grigore POSEA PROFESSOR HONORIS CAUSA al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca .........................

9

VIRGIL SURDEANU, Laudatio on the occasion of awarding the title of Professor Honoris Causa to professor Grigore Posea, Professor of the University Spiru Haret from Bucharest ......................................................................

13 VIRGIL SURDEANU, Laudatio cu ocazia acordării titlului de Profesor Honoris Causa prof. univ. dr. doc. Grigore Posea de la Universitatea Spiru Haret, Bucureşti......................................................................................................................

17 GRIGORE POSEA, O nouă paradigmă, un nou început pornit din sânul geografiei clujene / A new paradigm, a new beginning starting from the breast of the geography of Cluj..................................................................................................

21 GRIGORE POSEA, Lucian Badea (la 80 de ani) – un pilon al geografiei româneşti / Lucian Badea (at the age of 80) – a pillar of the Romanian geography .......

31

ION ZĂVOIANU, LILIANA GURAN-NICA, DELIA GHEORGHE, Characteristics of extreme hydrometeorological phenomena from Romania in 2005. Case study – Trotuş Basin / Caracteristicile fenomenelor hidrometeorologice extreme din România în 2005. Studiu de caz – bazinul Trotuş ……………………..

35 ANA-IRINA DINCĂ, CAMELIA SURUGIU, DANA MICU, Stakeholders perception on the influence of winter climate variability on tourism activities in the Prahova Valley – Poiana Braşov area / Percepţia stakeholderilor asupra influenţei variabilităţii condiţiilor climatice de iarnă asupra activităţilor turistice în arealul Valea Prahovei – Poiana Braşov .................................................................................

43 RODICA POVARĂ, Climatic favourability degree for a sustainable development of the Romania’s agriculture. Case study: Western Plain / Gradul de favorabilitate climatică pentru o dezvoltare durabilă a agriculturii în România. Studiu de caz: Câmpia de Vest ....................................................................................

49 MARIN CRUCERU, The climate changes and tourism / Schimbările climatice şi turismul .....................................................................................................................

57

ANCA-LUIZA STĂNILĂ, FLORIN VARTOLOMEI, MIHAI PARICHI, Considerations concerning the soil cover of the hill-plain transition area between Olt and Cotmeana / Consideraţii privind învelişul de sol al zonei de tranziţie deal-câmpie între Olt şi Cotmeana......................................................................................

63

MĂDĂLINA-TEODORA ANDREI, Territorial cohesion – considerations regarding Romania / Coeziunea teritorială – consideraţii cu privire la România ......

69

MARILENA TEODORESCU, Some aspects regarding the touristic market of Bucharest / Aspecte cu privire la piaţa turistică a Municipiului Bucureşti.................

75

4

FLORIN VARTOLOMEI, ANCA-LUIZA STĂNILĂ, Natural protected areas in Sibiu County / Arii naturale protejate din judeţul Sibiu .........................................

83

OCTAVIA BOGDAN, I. MARINICĂ, LOREDANA-ELENA MIC, Al doilea maximum pluviometric anual de toamnă în România / The second annual rain maximum in autumn, in Romania................................................................................

91 DACIAN CONSTANTIN TEODORESCU, Particularităţi climatice care influenţează evapotranspiraţia potenţială din spaţiul hidrografic continental dobrogean / Some considerations about the climatic particulars which have an influence to the potential evaporation from the continental hidrographic area in Dobruja …………..

99

DANIELA PLEŞOIANU, ANCA ALBU, PETRU OLARIU, Unele aspecte privind tranzitul de aluviuni din bazinul hidrografic Trotuş şi de pe sectorul inferior al râului Siret în timpul viiturilor excepţionale din anii 1991 şi 2005 / Certains aspects visant le transit d’alluvions du bassin hydrographique Trotuş et du secteur inférieur de la rivière de Siret pendant les augmentations remarquables du débit des rivières pendant les années 1991 et 2005 ........................

107 MIHAI PARICHI, ANCA-LUIZA STĂNILĂ, Contribuţii la cunoaşterea solurilor din padinile situate în Câmpia Burnasului / Contributions to soil knowledge from the padins situated in Burnasului Plain ............................................

115 VALENTIN TEODORESCU, Cercetări asupra erodabilităţii solurilor, modului de utilizare a terenurilor şi denudării reliefului piemontan argeşean / Research into soil erodibility, land use and denudation in the Argeş, Piedmont Hills ...............

121 VASILE GLĂVAN, Turismul – activitate complexă de studiu şi cercetare interdisciplinară / Tourism – a complex study and interdisciplinary research activity .........................................................................................................................

127 IRENA MOCANU, BIANCA DUMITRESCU, Activităţile turistice – o oportunitate în dezvoltarea economică a judeţului Arad / Les activités touristiques – une opportunité pour le développement économique du département d’Arad ............

135 TAMARA SIMON, Capitalele cultural-europene, o formă modernă pentru dezvoltarea turismului cultural / Les capitales culturelles-européennes, une forme moderne pour le développement du tourisme cultural ................................................

141 TAMARA SIMON, CEZAR GHERASIM, Dezvoltarea geo-spaţială a Municipiului Bucureşti în secolul XX şi noile tendinţe pentru secolul XXI / Le développement geo-spatial de la muncipalité de Bucarest pendant le XX-eme siècle et les nouvelles tendances pour le XXI siècle ....................................................

147 SECŢIUNEA MASTERANZI – STUDENŢI LIDIA SĂLĂJAN, Viiturile din bazinul Bâsca Roziliei produse în 1991 şi 2005 / The floods occured in 1991 and 2005 in the Bâsca Roziliei river...............................

155

MARIUS MARIAN SPAHIU, COSTEL CHIŢU, LIDIA SĂLĂJAN, Aspecte ale scurgerii minime şi maxime pe Dunăre între Călăraşi şi Hârşova în perioada 2003-2006 / Aspects regarding the minimum and maximum flow of the Danube between Călăraşi and Hârşova during 2003-2006 .....................................................

161 NARCIZIA TODICĂ ŞTEFAN, Organizarea şi dezvoltarea turismului rural în culoarul Rucăr-Bran. Studiu de caz – localitatea Moeciu / The development and management of rural tourism in Rucăr-Bran Passage. Case study – Moeciu.............

167 DANIEL SAFTA, Harta lui Piri Reis – o enigmă elucidată / The map of Piri Reis – a solved mystery………………………………………………………………….…

173

5

VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ

A noua sesiune anuală de comunicări a Facultăţii de Geografie şi Geografia Turismului din cadrul Universităţii Spiru Haret, 10 mai 2008 (Adrian Cioacă).....

177

Primul Simpozion Internaţional de Geomorfologie din Egipt (Mihaela Dinu, Adrian Cioacă) ............................................................................................................

178

The 31th International Geographical Congress was held in Tunis from August 12th to 15th 2008 (Mădălina-Teodora Andrei) .............................................................

179

TEZE DE DOCTORAT FLORIN VARTOLOMEI (2008), Bazinul Prutului – studiu de hidrologie (Ion Zăvoianu).............................................................................................................

181

RECENZII MIRCEA BUZA, LUCIAN BADEA, ŞERBAN DRAGOMIRESCU (coordonatori) (2008), Dicţionarul geografic al României, vol. I, A-L (Ion Zăvoianu).............................................................................................................

183 MIHAELA FRĂSINEANU (2008), Râurile României (Florin Vartolomei) .............. 184 MARIA DANA MOŢOIU (2008), Avalanşele şi impactul lor asupra mediului. Studii de caz în Carpaţii Meridionali (Adrian Cioacă) ...............................................

185

IULIANA ARMAŞ (2008), Percepţia riscurilor naturale: cutremure, inundaţii, alunecări (Ion Zăvoianu) .............................................................................................

186

OCTAVIA BOGDAN (2008), Carpaţii Meridionali. Clima, hazardele meteoclimatice şi impactul lor asupra turismului (Ion Zăvoianu) ..............................

187

SORIN GEACU (2008), Judeţul Galaţi. Dicţionar de geografie fizică (Ion Zăvoianu).............................................................................................................

188

NICOLAE ION-BORDEI (2008), Fenomene meteoclimatice induse de configuraţia Carpaţilor în Câmpia Română (Rodica Povară) ....................................

189

SORIN BĂNICĂ, IONEL BENEA, GHEORGHE HERIŞANU (2008), Sisteme informaţionale geografice şi prelucrarea datelor geografice (Nicolae Cruceru) .......

190

GLĂVAN VASILE, NICULA VIRGIL (2008), Sistemul informaţional în turism (Marilena Teodorescu) ......................................................................................................

191

FLORIN VARTOLOMEI (2008), Probleme speciale de hidrologie (Mihai Parichi) ...... 192 PETRE GÂŞTESCU, ROMULUS ŞTIUCĂ (2008), Delta Dunării – Rezervaţie a Biosferei (Ion Zăvoianu) .............................................................................................

193

VASILE GLĂVAN, VIRGIL NICULA (2008), Agenţia de turism. Tehnica operaţiunilor de turism (Mădălina-Teodora Andrei) ..................................................

194

MĂDĂLINA-TEODORA ANDREI, FLORIN VARTOLOMEI (2008), Geografia turismului în Uniunea Europeană şi în România (Costin Dumitraşcu) .....

195

COSTIN DUMITRAŞCU (2008), Europa. Geografie fizică, umană şi economică (Cezar Gherasim) ........................................................................................................

196

NICOLAE CRUCERU (2008), Introducere în geografia regională a României (Dan Eremia) ...............................................................................................................

197

7

STUDII

9

Prof. univ. dr. doc. Grigore POSEA PROFESSOR HONORIS CAUSA al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (Cuvânt de deschidere a solemnităţii, al domnului Prof. dr. DĂNUŢ PETREA,

decanul Facultăţii de Geografie, Cluj-Napoca)

Cuvinte-cheie: Grigore Posea, Professor Honoris Causa Key words: Grigore Posea, Professor Honoris Causa In the opening speech to the works of the XXVth National Symposium of Geomorphology is shown that this event was initiated and sustained over time by Professor Grigore Posea, PhD, docent. His remarkable achievements and the whole activity subject to our homage confer the professor a top position in the Hall of Fame of the well known personalities who have brough their contribution to strengthening and developing the Romanian geography and, at the same time, are significant arguments for granting him the honorific diploma of Professor Honoris Causa of the Babeş-Bolyai University in Cluj-Napoca.

Sunt deosebit de bucuros şi onorat să adresez, în numele Facultăţii de Geografie din Cluj-Napoca, distinşilor noştri oaspeţi, reprezentanţi de seamă ai geografiei româneşti, un călduros «Bine aţi venit!» în instituţia noastră în cel de-al 90-lea an de la înfiinţarea învăţământului superior românesc la Cluj, în cadrul Universităţii Daciei Superioare şi, implicit, la împlinirea a tot atâţia ani de la întemeierea şcolii geografice clujene.

Salutul nostru se doreşte unul cu totul special, întrucât ziua de astăzi ne prilejuieşte, dincolo de posibilitatea celebrării unui venerabil şi rodnic parcurs instituţional, şi alte motive de sărbătoare şi satisfacţie.

Unul este acela că Simpozionul Naţional de Geomorfologie, pe care îl deschidem acum, a ajuns, iată, în termenii vârstei umane, la deplina maturitate, împlinindu-se în aceste zile, la Cluj şi Arcalia, cea de-a XXV-a ediţie. Aşadar, o cifră aniversară şi, totodată, un prilej oportun pentru analiza retrospectivă, schimb de opinii, proiecţia căutătorilor de viitor şi, deopotrivă, pentru a ura «La Mulţi Ani cu nenumărate Ediţii»!

Un altul este acela că lucrările Simpozionului Naţional de Geomorfologie, devenit clujean prin această a XXV-a ediţie, reprezintă, fără îndoială, contextul ideal pentru a-l omagia pe acela care l-a întemeiat ca fenomen şi tradiţie ştiinţifică, prin prima sa ediţie desfăşurată la Braşov în anul 1971: acesta este Domnul Profesor Doctor Docent Grigore Posea.

Desigur, omagiul pe care dorim să-l aducem astăzi magistrului Grigore Posea are conotaţii mult mai ample decât iniţierea şi susţinerea fermă a acestui program de cercetare care a câştigat de la bun început numeroşi susţinători de prestigiu ce i-au purtat dăruirea şi competenţa mai departe.

10

Este, înainte de toate, dorinţa de a aduce un omagiu întregii cariere a Domnului Profesor Grigore Posea, marcată de atâtea realizări exemplare ce au întărit considerabil statutul ştiinţific al geografiei româneşti şi au contribuit la renaşterea şi recunoaşterea importanţei învăţământului geografic din ţara noastră la toate nivelurile educaţionale.

Expresia preţuirii, recunoştinţei, admiraţiei şi respectului geografilor clujeni pentru valorile cultivate cu neobosită lucrare, viziune, har şi credinţă de către magistrul, cercetătorul şi omul Grigore Posea va fi, în scurt timp, concretizată (în cea de-a doua parte a acestei ceremonii de deschidere) şi prin conferirea titlului onorific de Professor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai Domniei sale.

Cu această ocazie şi în acest mod dorim să-i mulţumim, măcar simbolic, Domnului Profesor Grigore Posea, atât pentru faptul că, în anii petrecuţi la Cluj, a impregnat cu forţă, hărnicie, eleganţă, dăruire şi pragmatism linia sigură a şcolii clujene, trasată de G. Vâlsan, E. de Martonne, Meruţiu, T. Morariu şi continuatorii lor, cât şi pentru faptul că, prin spiritul şi acţiunile sale ulterioare, a transferat aceste valori tradiţional-clujene în capitala României şi a ajutat implicit la recunoaşterea lor. Simţim nevoia să subliniem aici meritul deosebit ce revine profesorului T. Morariu, nu numai în consolidarea şcolii geografice clujene, ci şi în ceea ce priveşte formarea de discipoli iluştri, între care şi omagiatul nostru de astăzi.

Pe de altă parte, dorim ca, în acest fel, să ne alăturăm celor care l-au sărbătorit şi onorat, după cum se cuvine, la împlinirea vârstei de 80 de ani şi a 56 de ani de activitate academică şi să-i urăm şi cu această ocazie «La Mulţi Ani!», multă sănătate, putere de muncă şi numeroase alte satisfacţii profesionale şi de ordin personal.

Probabil, Domnul Profesor, şi cu siguranţă majoritatea distinşilor noştri oaspeţi, se întreabă cum se prezintă Facultatea de Geografie din Cluj la 90 de ani de la întemeiere. Am putea, foarte pe scurt, să vă spunem că, aflată la o vârstă a senectuţii umane, facultatea noastră posedă cu certitudine înţelepciunea, experienţa şi valorile sigure, specifice acestei vârste, dar, în acelaşi timp, a rămas un exemplu elocvent de tinereţe, vitalitate şi aspiraţie spre înalta performanţă didactică şi ştiinţifică.

Graţie spiritului novator, competenţelor ştiinţifice şi priceperii manageriale ale echipelor de conducere ce i-au decis destinul după anul 1994, când a devenit autonomă, facultatea noastră s-a situat constant printre cele mai dinamice şi performante în Universitatea Babeş-Bolyai, situându-se, în ultimii ani, la majoritatea parametrilor cantitativi şi calitativi, pe locul 2 (după FSEGA) între celelalte facultăţi.

Aşa se face că, la ora actuală, Facultatea noastră operează prin 6 specializări la nivel de licenţă, 4 specializări masterale, Şcoală doctorală, specializări organizate pe trei linii de studiu şi frecventate de cca 3.500 de studenţi, îndrumaţi de 80 de cadre didactice titulare, în condiţii tehnice ce s-au ameliorat considerabil de la an la an.

Sperăm să desăvârşim aceste condiţii în scurtă vreme, prin zidirea noului corp de clădire Geografia XXI, ce va fi amplasat în proximitate şi care va opera în tandem cu actuala clădire, preţioasa noastră moştenire de suflet.

11

Şi mai sperăm că la centenarul facultăţii ne vom situa într-o conjunctură măcar la fel de bună ca cea actuală şi, în sfârşit, nădăjduim să ne vedem sănătoşi cu toţii la celebrare.

Urăm succes deplin lucrărilor celui de-al XXV-lea Simpozion Naţional de Geomorfologie de la Cluj-Napoca – Arcalia.

Doresc să informez onorata asistenţă că, în conformitate cu Regulamentul de acordare a titlurilor onorifice în Universitatea Babeş-Bolyai, conform practicii academice internaţionale, titlul de Professor Honoris Causa se acordă acelor persoane care prin activitatea şi iniţiativele lor aduc beneficii spirituale şi materiale Universităţii Babeş-Bolyai.

Iniţiativa acordării acestei distincţii a aparţinut echipei anterioare de conducere a facultăţii în fruntea căreia s-a aflat fostul decan al facultăţii şi actualul prorector al Universităţii Babeş-Bolyai, domnul Prof. dr. Pompei Cocean. Schimbările organizatorice survenite după alegerile generale din Universitatea Babeş-Bolyai din decembrie 2008 au presupus refacerea procedurilor, astfel încât demersul a fost reluat din iniţiativa catedrei de Geografie Fizică, la recomandarea subsemnatului şi a domnilor profesori Ioan Mac şi Irimuş Ioan Aurel. Dosarul de candidatură a fost retrimis Rectoratului şi a fost avizat favorabil de către colegiul Senatului UBB la 16.01.2009.

13

LAUDATIO

On the occasion of awarding the title of Professor Honoris Causa to professor Grigore Posea, Professor of the University Spiru Haret of Bucharest

Virgil SURDEANU∗

On the eve of the great celebration of the Master, that will mark the

anniversary of 80 years of life and 56 years of academic activity, the Department of Geography from the “Babes-Bolyai” University in Cluj, wishes to award him today the title of PROFESSOR HONORIS CAUSA, as a sign of homage and appreciation. Please, Mr. Professor, consider this title as a sign of respect for everything you have already done and you will further do for Romanian geographical school and, at the same time, as an honour for us that you have returned after 50 years to the place where, in the month of the flowers and of reborn fields, you have been confirmed as DOCTOR IN GEOGRAPHY.

PROFESSOR GRIGORE POSEA PhD, was born in Nehoiaşu commune, Buzău County, in a family of honourable highlanders from whom he has inherited stubbornness, thrift, diligence and what we usually say the word, specific to people living in the mountains. The first steps in knowledge were taken in the local primary school, afterwards being the pupil of the military high-school during a troubled period in Europe – the war. The rigor and the discipline of such an institution made him tidy and marked him for the rest of his life. Then, after the admittance exam passed in 1948, he became a student eager for knowledge of the Geography Faculty at the University of Bucharest, where he attended courses held by great teachers and geographers of Romania: V. Mihailescu, N. Al. Radulescu, Stefan Stoenescu, P. Cotet, John Conea, N. Popp and M. Kandel, of the newcomers. From his masters, Professor Posea has unravelled the mysteries of geography in mehedintial style and has discovered the pleasure of studying even handbooks, which were prohibited at that time. But we appreciate that the most important event has happened in what we call now the research area, to which he was conducted by illustrious teachers, reported today in the Pantheon of Romanian geography. At the graduation from the faculty, professor Kandel advises him to go to Cluj at professor T. Morariu, recognized for exigency, sobriety, capacity for work, who endeavoured to “identify” the talented people through discussions, seminars, scientific sessions, field applications. The young scientist Grigore Posea was remarked. As a proof, after graduating the PhD studies he was kept as professor. During the period spent in Cluj, Professor Posea made friends that lingered over time with professor Gârbacea and professor Berindei, or has prepared the second generation of masters (I. Mac).

∗ University Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

14

The period spent in Cluj made him familiar with the morphological landscape of the hilly and mountainous area of Transylvania, on which he expressed views that are today references in the specialised literature. From here he has got great earnings: a land to which he belongs and where he returns each time with great pleasure and excitement – Lapusului Land – and the heart of a Transylvanian woman who became his wife, upholder and critic at the same time – the distinguished professor Aurora Posea. June 1970 brings him another confirmation of the academic merit – the reader’s title.

Of course, that “surfing” through time and times was not easy, but it was easier for him because his geographical talent was supplemented with those features of character, which he has not abated from.

Returned “home” with ephemeral administrative positions (head of department, deputy dean, dean, director of the Institute of Geography, Director General of the Ministry of Education, pro-rector), Professor Posea undertook the hard work of reorienting the Romanian geography and, much more worthful, of identifying young talents and polishing of these diamonds as to become senior professionals. We can ascertain today, when summing up his achievements, that his efforts were not useless, since a real school has been set up around him.

We have spoken only about his personal qualities, but the professor’s geographical works is also prodigious. In a brief review of his scientific work we should mention over 300 scientific papers, 25 specialized books and treaties, conferences on various national and international scientific events (which he has promoted for the first time in Romania), field applications and so on. Any geographer knows his general geomorphology treaties: The Romanian Relief; The Plains of Romania, but we all focus on the addressed issues, some of them representing new directions: the issue of piedmonts and of glacis – a complete and quite detailed analysis of the mountain area regions, issues related to glacial and peri-glacial ages in Romania (whose debut was during the period spent in Cluj), where his ideas and assumptions have aroused disputes, discussions and feelings of admiration.

Then the pediments of Romania issue was launched as a subject to discussions at a National Symposium on Geomorphology held in Tulcea.

Belonging to a region where the river erosion had great repercussions on the general morphology, Professor Posea has brought a large-scale contribution to unravelling the valleys evolution, the role of case history and captions in defining the mountain trails of transversal rivers as well as these traces over time – rivers with their terraces. He was also familiar with the evolution of the uncertain area between land and water, disaffirming the idea of sea routes and launching the assumption of pediment scraps.

Considering the map as a score for geographers, the distinguished Professor Grigore Posea was concerned about this area as well and he was the first one who produced the first documented mapping system that should become, theoretically, a basic method for geomorphologic research.

He has also approached the processes of mass movement, as it is known that his native places are generous in this regard. He was concerned about the methods

15

of limiting their expression in space and pertinent opinions were expressed for the purpose of “healing the wounds”, which had appeared in the geomorphologic landscape. And we could continue ...

Thanks to accumulations over time, the Professor’s regional approaches have been remarked, this topic being controversial at national and international level, whose debut was done in 1957 with setting up the regions of Lăpuş basin and culminated with the Regional Map of Romania, issued in collaboration with Lucian Badea.

We ask ourselves, retrospectively, which are the issues on which the distinguished professor Posea did not sought answers – geomorphology, regional geography, environment, tourism, academic geography, applied geography. And, as a corollary of the work done, the professor has also reinforced the moral aspect of the science that he serves, participating in researches with practical implementation that occurred as a result of social order.

The scientific personality of Professor Posea was completed by the activities related to the affirmation of Romanian geographical science at various international congresses, symposiums and meetings. For these merits he was elected as President of the Romanian Society of Geography, President of Romanian Geomorphologic Association, in editorial committees of various specialized magazines, etc. and has coordinated the editing of some specialized treaties, among which we are mentioning The Romania’s Geography Treaty, The Romania’s Geographical Encyclopaedia, etc.

Here we are in the presence of a distinguished teacher, a scientist of high academic conduct, a friend and counsellor of young geographers, an organizer and promoter of Romanian science that has dominated the second half of the 20th century and dominates the beginning of the 21st century.

Finally, apart from the our wishes for a long and fruitful life, we also express, from the scientific standpoint, our belief that Mr. Professor Honoris Causa Grigore Posea will remain the same promoter of Romanian geographical science, to the benefit of the Romanian nation.

Professor Ph.D. Virgil Surdeanu

17

LAUDATIO

cu ocazia acordării titlului de Professor Honoris Causa prof. univ. dr. doc. Grigore Posea de la Universitatea Spiru Haret, Bucureşti

Virgil SURDEANU∗

În preajma marii sărbători din viaţa magistrului care va marca împlinirea

a 80 de ani de existenţă şi 56 de ani de activitate academică, Facultatea de Geografie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, în semn de omagiu şi aleasă preţuire, doreşte să îi confere astăzi titlul onorific de PROFESSOR HONORIS CAUSA. Vă rugăm, Domnule Profesor, să consideraţi acest titlu ca un semn de respect pentru tot ce aţi făcut şi, sigur, veţi mai face pentru şcoala geografică românească şi, în acelaşi timp, ca o onoare pentru noi să vă reîntoarceţi după 50 de ani acolo unde în luna florilor şi a câmpurilor renăscute aţi fost confirmat ca DOCTOR ÎN GEOGRAFIE.

Profesorul DOCTOR DOCENT GRIGORE POSEA s-a născut în comuna Nehoiaşu, judeţul Buzău într-o familie de munteni onorabili de la care a moştenit dârzenia, cumpătarea, hărnicia şi ceea ce noi spunem cuvântul, specifice oamenilor de la munte. Primii paşi în cunoaştere îi face la şcoala primară din ţinutul natal ca apoi să fie elevul liceului militar într-o perioadă tulbure a Europei – războiul. Rigoarea şi disciplina dintr-o astfel de instituţie l-au ordonat şi l-au marcat pentru tot restul vieţii. Apoi, după admiterea din 1948, îl regăsim studentul avid de cunoaştere la Facultatea de Geografie din Bucureşti unde audiază cursurile unor mari pedagogi şi geografi români: V. Mihăilescu, N. Al. Rădulescu, Ştefan Stoenescu, P. Coteţ, Ion Conea, N. Popp sau M. Kandel, dintre cei nou veniţi. De la magiştrii Domniei Sale, Profesorul Posea a descifrat tainele geografiei în stil mehedinţian şi a descoperit plăcerea de a studia chiar şi tratate interzise de timp. Dar cel mai important eveniment credem noi că s-a petrecut în ceea ce numim acum cercetarea spaţiului, spre care a fost îndrumat de iluştrii profesori – azi trecuţi în Pantheonul Geografiei Româneşti. La sfârşitul facultăţii, profesorul Kandel îl sfătuieşte să plece la Cluj la profesorul T. Morariu, recunoscut pentru exigenţă, sobrietate, putere de muncă şi care a ştiut să „descopere” pe cei talentaţi în discuţii, seminarii, sesiuni ştiinţifice, aplicaţii de teren. Tânărul cercetător Posea Grigore se face remarcat. Drept dovadă, după susţinerea doctoratului este reţinut cadru didactic. În perioada clujeană, Profesorul Posea leagă prietenii care au dăinuit peste vremuri cu profesorul Gârbacea, profesorul Berindei sau pregăteşte a doua generaţie de magiştri (I. Mac).

Perioada clujeană îl familiarizează cu peisajul morfologic al spaţiului montan şi deluros din Transilvania asupra cărora şi-a exprimat opiniile care astăzi sunt de

∗ Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

18

referinţă în literatura de specialitate. De aici pleacă cu mari câştiguri. O ţară care îi aparţine şi la care revine cu mare plăcere şi emoţie – Ţara Lăpuşului, şi cu inima unei ardelence care i-a devenit soţie, susţinătoare şi critic în acelaşi timp – distinsa profesoară Aurora Posea. Iunie 1970 îi aduce o altă confirmare a meritului academic – DOCENŢA.

Desigur că „navigarea” prin vremi şi vremuri nu i-a fost uşoară, dar totul a fost mai uşor pentru Domnia sa pentru că talentul geografic a fost suplimentat cu acele trăsături de caracter de la care nu a făcut rabat.

Întors „acasă”, pe lângă efemere funcţii administrative (şef de catedră, prodecan, decan, director al Institutului de Geografie, director general al Ministerului Învăţământului, prorector), Profesorul Posea se angajează într-o muncă anevoioasă de reorientare a geografiei româneşti şi, ceea ce este mai de preţ, de descoperire de tineri talentaţi şi de şlefuirea acestor diamante în devenirea lor ca mari specialişti. Putem spune astăzi la ceas de bilanţ că eforturile Domniei Sale nu au fost în zadar, în jurul său formându-se o adevărată şcoală.

Am vorbit doar de calitatea de om în primul rând, dar la fel de prodigioasă este opera geografică a Profesorului. Pentru a face numai o scurtă trecere în revistă a operei ştiinţifice ar trebui să amintim cele peste 300 de lucrări ştiinţifice, 25 de tratate şi cărţi de specialitate, conferinţe la diverse manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale (pe care le-a promovat în premieră în România), aplicaţii de teren şi altele. Nimănui dintre geografi nu-i sunt necunoscute tratatele de Geomorfologie generală; Relieful României; Câmpiile din România; dar toţi ne îndreptăm atenţia spre problemele abordate, unele constituindu-se în adevărate căi deschise: este vorba de problema piemonturilor şi a glacisurilor – o completă analiză foarte detaliată a regiunilor situate în interiorul spaţiului montan, probleme legate de periglaciarul şi glaciarul din România (cu debut în perioada clujeană), unde sunt emise idei şi ipoteze care la timpul lor au stârnit dispute, discuţii şi sentimente de admiraţie.

Apoi, problema pedimentelor din România, lansată spre discuţie la un Simpozion Naţional de Geomorfologie de la Tulcea.

Plecat dintr-o regiune unde eroziunea fluviatilă a avut mari repercusiuni asupra morfologiei generale, Profesorul Posea şi-a adus o amplă contribuţie la descifrarea evoluţiei văilor, la rolul antecedenţelor şi captărilor în definitivarea traseelor montane, ale râurilor transversale sau asupra mărturiilor acestor săgeţi în timp – râurile cu terasele lor. Nu i-a fost străină nici problematica evoluţiei acelei zone a incertului dintre uscat şi apă, infirmând ideea unor trasee marine şi lansând ipoteza unor resturi de pedimente.

Considerând harta ca o partitură pentru geografi, distinsul Profesor Posea Grigore a fost preocupat şi de acest domeniu, stabilindu-şi şi aici poziţia de antemergător, fiind realizatorul unui prim sistem de cartare documentat teoretic ce trebuie să devină o metodă de bază în cercetarea geomorfologică.

Nu i-au fost străine nici procesele de mişcare în masă, ştiut fiind faptul că locurile natale sunt generoase sub acest aspect. A fost preocupat de metodele de limitare a expresiei acestora în spaţiu şi a emis opinii pertinente în scopul „vindecării rănilor” apărute în peisajul geomorfologic. Şi am putea continua…

19

Graţie acumulărilor din timp, Domnul Profesor s-a remarcat prin abordări regionale, problemă controversată pe plan naţional şi internaţional, debutul fiind făcut încă din 1957 cu regionarea bazinului Lăpuş şi a culminat cu Harta regionării României, în colaborare cu Lucian Badea.

Făcând o retrospecţie, ne întrebăm la care dintre aspectele abordate distinsul Profesor Posea nu a căutat răspunsuri – geomorfologie, geografie regională, mediul înconjurător, turism, geografia în şcoală, geografia aplicată.

Şi ca un corolar al activităţii depuse, Profesorul a întărit şi aspectul moral al ştiinţei pe care o deserveşte, participând la realizarea unor cercetări cu aplicare practică survenite în urma unor comenzi sociale.

Personalitatea ştiinţifică a Profesorului Posea a fost întregită şi de activităţi legate de afirmarea ştiinţei geografice româneşti la diverse congrese, simpozioane şi întruniri internaţionale. Pentru aceste merite, Domnia Sa a fost ales ca Preşedinte al Societăţii Române de Geografie, Preşedinte al Asociaţiei Geomorfologilor din România, în comitetele de redacţie ale diverselor reviste de specialitate etc., a coordonat editarea unor tratate de specialitate dintre care este suficient să amintim: Tratatul de Geografie al României, Enciclopedia Geografică a României etc.

Iată-ne în faţa unui distins dascăl, un cercetător de înaltă ţinută academică, un prieten şi sfătuitor al tinerilor geografi, un organizator şi promovator al ştiinţei româneşti care a dominat a doua jumătate a secolului XX şi domină începutul secolului XXI.

În încheiere, pe lângă urările noastre de viaţă lungă şi fructuoasă, sub aspect ştiinţific, ne exprimăm convingerea că Domnul Professor Honoris Causa Grigore Posea va rămâne acelaşi coagulator al ştiinţei geografice româneşti spre binele naţiunii române.

Prof. dr. Surdeanu Virgil

21

O NOUĂ PARADIGMĂ, UN NOU ÎNCEPUT PORNIT DIN SÂNUL GEOGRAFIEI CLUJENE

(Cuvântul de răspuns al profesorului universitar dr. doc. Grigore POSEA∗)

A new paradigm, a new beginning starting from the breast of the geography of Cluj. The response speech highlights the main steps of the scientific pathway covered by the author till being awarded with the valuable distinction granted by Babes-Bolyai University in Cluj. The role of the military school and of the Faculty of Geography of Bucharest in his intellectual and professional training is emphasized. It is stressed, however, dully justified, the role held by Cluj schooling, particularly the role played by Prof. Tiberiu Morariu in ensuring a thorough professional training and in his perfecting as a specialist. The secret of success consisted in a solid and continuous theoretical training, harmoniously completed with lots of field research undertaken in view to finalise his doctoral thesis and not only. After returning to a position of lecturer at the Faculty of Geography of Bucharest, he has acted on several plans for the affirmation and development of Romanian geography. His efforts were devoted to the creation of Romanian geomorphology school and of a PhD school on physical geography. He has permanently been in touch with social practice, accomplishing over 50 contracts with the pre-universiarty education, both as member and president of the Society of Geography and as author of textbooks and university handbooks. The major actions taken entailed the reorganisation of the scientific research, giving it a stronger impetus, he has chaired numerous Symposiums and is a founding member and president of the Association of Geomorphology in Romania (AGR). His academic and social activities, as a whole, as well as the scientific results achieved, materialised in the 30 volumes and over 300 articles, each of them always bringing a scientific and/or methodological novelty or innovation in the geography field and beyond this area.

Păşesc pentru a patra oară, în calitate oarecum de „actor” în această, pentru

mine, sfântă Universitate Babeş-Bolyai. Prima dată a fost acum 55 de ani, intrarea la doctorat cu frecvenţă. A doua oară când am susţinut doctoratul sub preşedinţia rectorului, vestitul profesor C. Daicoviciu, care a ţinut să conducă personal primele doctorate de la Cluj, invitând la susţinere toate cadrele universităţii, în special pe cei mai tineri. Eram împreună cu colegul V. Gârbacea şi îmi amintesc marea emoţie ce m-a cuprins când am văzut sala arhiplină. A treia oară, acelaşi rector a ţinut să

∗ Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului, Bucureşti.

22

înmâneze, festiv, cele două diplome de doctor. Azi, a patra oară, resimt aceeaşi emoţie la invitaţia Universităţii „Babeş-Bolyai”, cea mai prestigioasă, multiculturală şi europeană universitate din România. Fac această apreciere ca unul care am petrecut aproape 10 ani în acest locaş de învăţământ şi ca unul ce am urmărit din interior şi activ, timp de peste aproape 60 de ani, învăţământul românesc.

În viaţa şi pregătirea mea ca cetăţean, profesor şi cercetător, au contribuit, succesiv, pe lângă părinţii mei şi şcoala primară, trei instituţii de bază: liceul militar de tip anterior comunismului, Facultatea de Geografie şi Geologie din Bucureşti şi Universitatea din Cluj prin întregul său mediu academic, dar mai ales prin Catedra de geografie şi prin profesorul Tiberiu Morariu.

• Cei 8 ani de liceu militar mi-au indus un program riguros de muncă şi mai ales de studiu, disciplină sub toate aspectele, dar şi simţul onoarei şi, mai presus de toate, o solidă cultură generală şi dragoste faţă de ţară.

• Facultatea de Geografie din Bucureşti, pe care am urmat-o ca student între 1948 şi 1952, mi-a dat o pregătire solidă şi cu mult substrat geologic. Am trăit, în plus, în timpul studenţiei, şi o experienţă aparte. Au avut loc atunci, cu precădere, la Bucureşti, epurări ale profesorilor cu o înaltă pregătire şi înlocuirea lor cu alţii, mediocri, aduşi din preuniversitar, fără niciun fel de activitate în cercetarea ştiinţifică, fără doctorat, dar cu carnet de partid; aceştia au fost cocoţaţi direct pe posturi de conferenţiar. Seria mea de studenţi a audiat şi pe toţi cei „vechi”, cum se spunea, dar şi pe cei noi, impuşi. Studenţii au putut face cu uşurinţă comparaţii, au putut înţelege ce înseamnă un profesor universitar şi cum predă un neavenit. Amintesc un singur lucru: aproape toţi colegii au luat lucrări de licenţă la profesori „vechi” rămaşi până în 1952, sau solicitau îndrumări, pe furiş, acasă la cei epuraţi. La sfârşitul facultăţii am fost numit preparator (încă din anul IV) şi apoi asistent. În acest timp, am putut observa şi judeca viitorul geografiei bucureştene chiar din interiorul corpului didactic. Discutând situaţia cu un conferenţiar, M. Kandel, venit şi el tot nou, dar mult prea realist pentru acele vremuri, acesta mi-a spus: „Dacă vrei să faci carte pleacă la Cluj, la profesorul Morariu!”

• La Cluj se concentrase doctoratul în geografie pentru întreaga ţară. Ivindu-se două locuri de doctorat cu frecvenţă şi, personal, având un anume „curaj” şi avânt tineresc, m-am prezentat la examenul de admitere, la care se înscriseseră mai mulţi candidaţi. Am reuşit împreună cu colegul V. Gârbacea, după un examen ce a durat circa 10 ore.

După examenul de admitere, în toamna lui 1953, m-am făcut clujean, inclusiv cu buletin. Îmi permit să insist puţin asupra atmosferei academice clujene, deoarece aici am devenit „ardelean”, aici am învăţat meseria de cercetător, aici am ţinut primele cursuri universitare, aici mi-am făcut mulţi prieteni, inclusiv maghiari.

Transferându-mă la Universitatea „Babeş”, am intrat într-un program riguros, impus de prof. Morariu, dar şi în atmosfera academică existentă la catedră, la facultate şi în universitate. Ca unul venit din atmosfera bucureşteană de atunci, am sesizat în scurt timp multe diferenţe şi noutăţi ale atmosferei universitare clujene. Aici persista sobrietatea de tip G. Vâlsan (fost profesor la această universitate, după Marea Unire, şi fost profesor al lui T. Morariu), se observa o seriozitate ardelenească îmbinată cu colegialitate, respect şi condescendenţă între toţi membrii

23

colectivului de catedră şi facultate etc. La geografia clujeană era un singur şef de drept şi de fapt, T. Morariu. Se făceau periodic analize de lecţii, seminarii şi lucrări practice, aveau loc, cu regularitate, sesiuni ştiinţifice împreună cu geografii de la „Bolyai”, cu dezbateri serioase şi uneori aprige. M-a impresionat şi colaborarea între cadrele didactice de la diferite catedre şi facultăţi, sau chiar din alte instituţii. Majoritatea cadrelor didactice universitare din tot Clujul se cunoşteau între ele, se salutau pe stradă, se invitau reciproc la unele sesiuni ştiinţifice. Aşa am cunoscut şi eu pe toţi geologii, biologii, o parte dintre istorici, pedagogi, filologi ş.a. Un exemplu: m-am simţit nu numai onorat, dar şi profund emoţionat când prof. T. Morariu m-a prezentat personal profesorului Emil Pop de la Biologie.

În ce mă priveşte, lucram permanent, cu o pauză de masă, până la orele 2300-2330, când la poarta de ieşire din sediul central, uneori încuiată, ne întâlneam cadre didactice de la diferite facultăţi, discutând între noi şi aşteptând portarul ce făcea rondul de noapte. Printr-o asemenea muncă, impusă şi îndrumată de profesorul T. Morariu, am reuşit să realizez o documentare tot mai organizată şi selectivă, să abordez metode moderne, în special de cercetarea la teren, specifică geografiei, să adopt o nouă paradigmă. Clujul a fost locul unde am păşit de tânăr în rândul cercetătorilor geografi, şi tot la Cluj am înţeles de timpuriu că a cerceta în geografie înseamnă, înainte de toate, a face teren cât mai mult, dar sistematic şi cu metodă. Ucenicia de teren am început-o pe „Cetăţuia” Clujului, sub îndrumarea lui Morariu şi împreună cu alţi colegi, dar mai ales în complicata, dar frumoasa Ţară a Lăpuşului şi în Munţii Vulcanici Oaş-Ţibleş. Aici am învăţat dedesubturile descifrării – prin observaţii, analiză şi cartare – a teraselor fluviatile, a captărilor şi a refacerii evoluţiei reţelei hidrografice, a piemonturilor sau evoluţia reliefului vulcanic etc. Tot aici, în Lăpuş, am învăţat cum o problemă locală, pentru a fi bine elucidată, trebuie urmărită şi în unităţile vecine, până la locul unde soluţia apare clar. Aşa am ajuns din Depresiunea Lăpuşului în cea a Copalnicului, apoi în Depresiunea Baia Mare, sau în Ţara Năsăudului, sau din Ţibleş până în platoul vulcanic Igniş şi în Oaş.

Adesea mergeam şi în terenul lui Gârbacea, la poalele Călimanului, şi el la mine în Lăpuş, dar şi în multe alte părţi din Transilvania şi Carpaţi. Au fost şi alţi colegi clujeni care m-au acompaniat pe teren; amintesc numai trei, care au dispărut: Berindei, Săndulache şi Savu. Cu ei făceam comparaţii între regiunile cercetate şi căutam explicaţii, iar în final prezentam lui Morariu şi comunicam în catedră. Urmărind şi parcurgând cu pasul Ţara Lăpuşului şi împrejurimile sale, mi-am dat seama că am căpătat un nou profesor, alături de Morariu, şi anume relieful şi peisajul complex al României, care îmi puneau întrebări şi îmi solicitau analiză, cartografiere şi explicaţii. Redactarea lucrării de doctorat mi-a pus încă o problemă, nouă pe atunci în geografie, şi anume ordinea sistematizării problemelor şi capitolelor trebuie făcută în aşa fel ca unitatea sau unităţile studiate să rămână un întreg.

Încă din vremea redactării tezei de doctorat şi cu ajutorul permanent al lui Morariu şi al discuţiilor cu colegii, am închegat, pe încetul, o nouă concepţie de cercetare şi refacere a evoluţiei reliefului prin metoda cartării la faţa locului a formelor de relief şi ordonarea lor după vârstă, rezultând în final evoluţia paleogeomorfologică a locurilor respective. Aşa am reuşit, mai apoi, să refac evoluţia paleogeografică a multor regiuni şi, în final, a României în două sinteze

24

voluminoase, Relieful României (1974), lucrare premiată de Academie, şi, mai recent, Geomorfologia României (2002 şi 2005).

• După susţinerea doctoratului am păşit într-o nouă etapă. Problemele abordate şi analizate în Ţara Lăpuşului le-am urmărit, treptat, şi în restul ţării, căutând asemănări, deosebiri, noutăţi, sau un nou mod de a concepe categoriile de relief. Saltul de la câteva unităţi locale la nivel de ţară era mare; îl încercaseră şi alţii. Se impunea altă cuprindere.

Între timp (1960) m-am mutat, prin concurs, pe un post de conferenţiar, la Universitatea din Bucureşti. Aici am înţeles necesitatea formării unui colectiv de tineri, mai ales că, la Bucureşti, cadrele didactice de valoare fuseseră afectate de epurările din 1950-1952. Am închegat şi şcolit acest nou colectiv prin metode riguroase de lucru, învăţate mai ales de la profesorul T. Morariu şi, totodată, m-am autoşcolit împreună cu ei. În această nouă perioadă am făcut şi două stagii mai lungi în străinătate, la Moscova şi Paris, capitale mari şi cu şcoli geografice de prestigiu. Pe parcurs am mai învăţat un lucru: era vremea când geografii se specializau profund pe discipline, uitând uneori total de interrelaţii. Am observat la alţii, dar şi la mine, deficienţele acestei exagerări a pregătirii unilaterale. Ca urmare, m-am aplecat tot mai mult şi către alte discipline; am impus acelaşi lucru şi colaboratorilor mei. Pe această cale m-am lămurit mai bine, urmând ideea lui V. Mihăilescu, S. Mehedinţi şi T. Morariu, că geografia este o ştiinţă complexă, dar unitară. Încununarea acestei etape s-a încheiat, oarecum, prin scrierea, împreună cu colectivul meu, a unui Tratat de geomorfologie şi a unui mare volum Relieful României. Aş sublinia unele aprecieri externe asupra acestui volum, din care rezultă mai ales concepţia nouă şi noutăţile aduse de autor. În acest volum, premiat de Academia Română, a fost tratată, pentru prima oară şi amplu, dezvoltarea reliefului României în mod global, în devenire şi nu pe regiuni, după o scară morfocronologică proprie, preluată apoi de mulţi alţi cercetători. Academicianul V. Mihăilescu, într-o publicaţie din 1977, spunea: „Cred că nu greşim când socotim lucrarea Relieful României cea mai reprezentativă sinteză de geomorfologie genetică a României”. De asemenea, profesorul Claude Bernard (Canada), într-o amplă recenzie publicată în 1978, încheia astfel: „Puţine ţări de talie comparabilă au în prezent o sinteză geomorfologică regională atât de bine elaborată”. Acelaşi autor aprecia şi „extensiunea şi anvergura temelor tratate, dar şi … metodele de a pune problemele şi modul de prezentare …”. Aş mai cita un profesor ieşean, cunoscut prin poziţia sa mereu critică, Sârcu Ion, care, într-o lungă scrisoare de aprecieri şi felicitări pentru premiul Academiei, îmi scria; „… vă mărturisesc cu toată sinceritatea că este bine meritat, că este o răsplată a unei munci neobosite şi de mare şi înaltă calitate. Credeţi-mă că eu, care sunt destul de zgârcit în aprecieri, sunt sincer şi mă bucur pentru această apreciere” (Iaşi, 11 mai 1966)1. În 2007, profesorii Maria şi Nicolae Rădoane, de la Suceava, începeau un articol în felul următor: „Au trecut 30 de ani de la apariţia Reliefului României, moment de seamă în istoria dezvoltării geomorfologiei şi care a însemnat o reevaluare de fond a problemelor reliefului ţării noastre.” Recent, în 2002 şi 2005, am făcut eu însumi o reevaluare, publicând o nouă variantă, inclusiv actualizată, şi anume Geomorfologia României.

1 Scrisoarea este publicată în „Geomorfologia României” în 2005 şi 2005.

25

• Pe parcursul vieţii am ajuns la un număr mare de lucrări, peste 300, din care peste 30 de volume, reprezentând cercetări personale şi în colaborare, articole, monografii, manuale, tratate, o enciclopedie geografică a României (care a primit, de asemenea, premiul Academiei), un dicţionar geografic, hărţi de specialitate ş.a. Vreau să mărturisesc însă un lucru: niciodată nu am avut în vedere numărul de lucrări, niciodată nu m-am înscris la o sesiune ştiinţifică şi nu am publicat vreun articol dacă nu aveam ceva nou de spus. Am fost mereu convins că noutăţile principale în ştiinţă, cel puţin în geografie, sunt aduse prin articole, cărţile sau volumele reprezentând în principal sinteze, simple sau de valoare, din experienţa proprie şi a altora.

• Legătura cu practica socială, prin geografie, am început-o încă din vremea doctoranturii, când, împreună cu un medic, am realizat un contract pe probleme de mediu şi sănătate în arealul Baia Mare. Am condus, apoi, peste 50 de contracte de cercetare, în special privind alunecările de teren, sistematizarea şi organizarea teritoriului sau a unor localităţi, între care mai multe staţiuni balneoclimaterice ş.a.

• Experienţa mea în cercetare am împărtăşit-o şi altora, în primul rând doctoranzilor. Şi în această direcţie am urmat un principiu: să nu-i hrănesc cu linguriţa, ci să le arăt calea de urmat, să le observ vocaţia şi înclinările şi să-i stimulez pe fiecare pe un drum propriu. Nu cu toţi am reuşit. Au trecut însă doctoratul sub îndrumarea mea peste 40 de cadre, din care 26 sunt, sau au fost, cadre universitare, 10 conducători de doctorat.

• Ca şef de catedră, prodecan, decan sau director de Institut mi-am îndeplinit sarcinile nu ca un administrator, ci în primul rând ca dascăl de învăţământ superior, cu obligaţii şi responsabilităţi în plus. Am organizat continuu cercetarea ştiinţifică, inclusiv cea pe bază de contract, am stimulat scrierea de cursuri, am accentuat cercetarea de teren, am înfiinţat primele laboratoare şi cabinete la geografia din Bucureşti, am înfiinţat staţiunea de cercetări geografice de la Orşova.

• Pe plan naţional, am fost mereu în rândul acelor colegi care doreau să contribuie la unitatea şi avântul geografiei româneşti. Printre altele, am încercat, sprijinit şi de alţi confraţi, să reunesc într-un forum naţional pe toţi geomorfologii români. Am organizat, în acest sens, începând din 1970, simpozioanele naţionale de geomorfologie. Scopul acestora erau analiza periodică a geomorfologiei româneşti şi prezentarea de comunicări şi propuneri. Anul acesta (2009) are loc al XXV-lea astfel de simpozion. În 1990 am reuşit chiar, împreună cu douăzeci de colegi, să înfiinţăm Asociaţia Geomorfologilor din România (AGR), pe care am prezidat-o mai mulţi ani, în prezent fiind preşedinte de onoare.

• Ca om de învăţământ şi ca membru al Societăţii de Geografie, mulţi ani primvicepreşedinte şi după 1990 preşedinte, iar în prezent preşedinte de onoare, m-am simţit total şi mereu legat de învăţământul preuniversitar. Am fost conştient totdeauna că noi cei din învăţământul superior existăm pentru ei şi nu invers. De aceea, urmând şi pilda înaintaşilor, am considerat ca o primă datorie, în această direcţie, redactarea de manuale pentru acest învăţământ. Am scris manuale şi înainte de 1990 şi mai ales după. În prezent am redactate câte un manual pentru toate clasele VII-XII.

• În încheiere, câteva cuvinte în plus despre şcoala geografică clujeană.

26

După anii 1952-1953, T. Morariu a creat, la Cluj, cea mai puternică şcoală de geografie din România, după cea a lui S. Mehedinţi, dar şi ca o continuare a acesteia şi în concordanţă cu şcolile geografice franco-germane.

Nucleul forte al acestei şcoli, privită în general, a fost şcoala doctorală în geografie. Începutul, scheletul, concepţia şi mecanismul acestei şcoli au căpătat contur odată cu admiterea celor doi primi-doctoranzi, la care apoi s-au adăugat nenumăraţi alţii, la aşa-zisa „fără frecvenţă”, veniţi din toată ţara, în special cadre tinere universitare, sau cercetători ştiinţifici. Mulţi dintre aceştia au ajuns profesori universitari şi conducători de doctorat, la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Institutul de Geografie al Academiei, inoculând în toată ţara concepţia şi metoda şcolii doctorale clujene a lui Morariu, devenind astfel o şcoală naţională. Eu însumi am realizat la Bucureşti o asemenea şcoală.

Amintesc succint programul pe care T. Morariu ni l-a impus nouă, primilor doi doctoranzi. Era vorba de un plan de lucru, relativ scurt, dar precis: titlul şi data referatelor şi examenelor, fişe din materialul bibliografic citit prezentate săptămânal profesorului, asistenţă la orele profesorului, comunicări ştiinţifice, perioade de teren şi, mai ales, discuţii dese cu profesorul. La examene, profesorul cerea carte la nivel înalt, şi nu ideologie. Unele amănunte le-am publicat în „Geographia Napocensis”, nr 1-2, 2007.

Doamnelor şi Domnilor, Socot că distincţia ce mi se acordă azi, la cea mai însemnată universitate a

ţării, este, înainte de toate, meritul excelentei şcolii geografice clujene, înfiinţată de profesorul Morariu, la flacăra căreia m-am pregătit şi eu. De aceea cred că valul de emoţie şi fericire ce mă cuprinde trebuie să se reverse şi peste colegii Facultăţii de Geografie din Cluj, care formează şi în prezent o excelentă şcoală geografică, demnă de întemeietorul ei şi de Universitatea „Babeş-Bolyai”, prima care a înţeles, după 1990, că dezvoltarea durabilă a României trebuie să înceapă cu cadre bine şi diversificat pregătite, cadre care apoi să dezvolte economia, infrastructura, să se preocupe atent de mediul natural pe cale de degradare, dar şi de mediul social.

* * * Adaug şi o altă încheiere. Poate, cel puţin unii geografi îşi vor pune o

întrebare, pe care a pus-o şi în scris fostul prof. univ. Ignatie Berindei, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea2: De ce n-am vrut să intru la Academie? Răspunsul: citiţi-l pe Topârceanu!3 Dar, ca unii colegi să nu facă vreo confuzie dorită, la ce mă refer, amintesc că, dacă în 1990, mai trăiau academicienii V. Mihăilescu, T. Morariu, Gh. Murgeanu şi V. Ianovici, eram acolo cu siguranţă, deoarece toţi cei nominalizaţi îmi cunoşteau activitatea şi erau totdeauna judecători drepţi şi de onoare.

Vă mulţumesc cu cel mai profund respect. Cluj-Napoca, 24.04.2009

2 În Volumul Omagial Grigore Posea, 2003, p. 25, articol reprodus în „Analele

Universităţii Spiru Haret. Seria Geografie”, nr. 11, 2008, p. 99. 3 „Expunere de motive”.

27

Prof. dr. V. Surdeanu, citind Laudatio

Prof. dr. V. Surdeanu, reading Laudatio

Înmânarea diplomei de către decanul Facultăţii de Geografie (Prof. dr. Petrea Dănuţ) The Dean of the Faculty of Geography handing the Diploma (Prof. dr. Petrea Dănuţ)

Noul Professor Honoris Causa, Posea Grigore, rostind cuvântul de răspuns

The new Professor Honoris Causa, Posea Grigore, exposing the response speech

� ��

��

��

��

�� !��

� �� !�� !��!�� !�� "�� #��!�� !�� !�� $ �� #�� !�� !�� !� � �� !�� !��

�� #��!�� #�� !�� %�� &�� &�� '�� !�� $ �� (� � #��$�� )��*��!��+��,�� !��& �� !�� !�� $�� ,�� !�� #�� !�� #�� !�� !��-�� ,�� *�,�)��#�� .�� !�� / #�# �0��

�� !�� !�� /� �� 0� �� !�� *�,�)�� !�� !��

,��1�2�� !�� '�� 3��!�� !��*��*��,��!�� ,�� !��

4�� "��"�#$��$�%��

��,��#��2�� &��

��5�4��6��)�� !��)�� 3��!��

��7

#��&�� 2� �� #� �� !�� !��#�� &�� 8�� ' � ��!�� 8�� %��!�� ,'��!�� ,��!��9��!��!��

2� �� !�� ,��%�� 3��:�� !��*�,�)��!�� 2��3��:�� '�� !�� %�� 2� �� ;�:�� )�� <��#�� 2�� <��#� � !�� 4�<�8�8��8�� !�� #��!�� !�-�!�� -�� !�� :�� !��=�� :�' �� >�� !�� !��

=�� !��!�� .�� !�� !�� *�,�)��

?�� @AB�� 3��:�� 2�� &�� %��:��#�&�� &�� &�� :�� &�� .� �� !�� $ �� $ ��/ ��0�!�� !��

�� #� �� &�� 7�� !�� !�� !�� C�� #��

2� �� !�� #� � &�� !�� *�,�)�� '��D��&�� #� ��!��.�C��(��+��>��,��=��:�' ��<�!��,�� 8�� &��)�� &��C�� :��)#��=��=�� !�� ,� �� &�� *�,�)�� !�� !��!�� !�� '"�$( �)��#��&��,#��!�� #��%�� !�� !�� &��2� ��%��!�� !��!�� !�� !�� E�� !��

� ��

�� &�� #�� !��

�� !�� 2�� !�� ,'��!�� :�� #�&�� %�� !�� %�&#�*� *&�+�"$��$��,&)�� $+�"�� -,&�'#�� .�� <��#��( �� !��'�� +�� <��#�� 3�� !�� !�� !�� !�� .&+��& $��$�*&*��"��"�)��-��+�(�� D��-� �� @@�� #�� !�� #�� #��!��

D�� !�� #��!�� D�� '�� /��0� �� D�� &�� ' � �� $�� !�� 8 �� #��!�� $�� #��!��!�� 2!� �� *�� ,��=��:�' ��8��:�'�� 3��:��!��8 �� *��,�� )'�� C�� E�� #��!�� ;� �� )�� =#�� ,�� =��:�' ��!��

�� !�� /#*)�� &$(��,��!�� 8�� -��,� �� :�� ,�� 2 ��-� � �� -� >� ��!�� 9�� ,'�� ,#� ��:��!�� -�� !��#� �� -�� ,#� ��<��#� -�� 2�� D�� 9�� 2 �� 8 ��!��: � ��8��!��

6�� #�� !��$� �� <��#��!�� .� � �� *�,�)�� !�� *��1�D�� !�� $�� & �� !�� !�� '�� '�� !�� #��

��B

: ��&��2�� #�� *��)�� @B�� #�� #��!�� 2�� **�� )�� )�� #�� #�� !�� !�&�� D�� #�� #�� #��=�� :�' �� (�� *+�� !�� #�� & �� C�� -�� !��.� �� 2�� #� � �� !�� C��2��< �� B��3�� !��#�� C��>��8��!�� !�� !��

�� #�� (�� &�� #�� +� !�� !�� $�� !�� ?�� &�� &��!�� &�� #�� !�� !�� !��.� �� !�� #�� #�� !�� $"�/#$�$��+�/#�'��'#��

,��!�� !�� #�� %��!��& �� #�� !�� !� �� (�� & ��+�� !�� >�� !�� >�� !�� #� ��'�� E��%�� #��!��!��

� ��

��

��

��

�� !��"#"$�$��%��!��&#"$��

�'("�)&%*+&"&�� !�"� �� #��$�� !�� " �� "��# �� $�� "��#�� #�� %�� &�� '� ��())*�� &�� "�� +��"�� "�� ,��

��

�),�-'*)"��

�� !�� "� �� #��!�� $%��!&��'�� ())(*��

�� +�� ,��

��-��-��.� ��.��%��%��

��/�� ,��0��

��1

��! �#�� 2��#�� #�� 3�� 4�� "�� !��5� �� 3�� 6�� #�� 7��8��9��

,�� :�� !�� 4�� 0��4�� #� �� "� �� $��*� �� !�� #��0�� 6�� 4�� #�� #�� $; ��/��<==>*��

"�� #�� #�� #�� 4�� #� ��

&��'�� ?�� 4��,�� 3�� 4��!��()�� #�� 4�� $�� 4�� *�� <=@)!())1� �� 4��

� �@

,�� #�� #�� 4�� ,�� #�� 3�� 4��

��$,)"*'#$,")"&.��/�&0),&1&�+2-,�1&)&�,�#�3"*$#�4+&��1&�$�"��

"�())��@1��<1)��'�� )A�� $/�� ())1*��3��B11�� =� A� �� 1>@� ��

,�� $4�� C�� D�� *� �� 4�� $0��6�� ())@*��.�� 4�� $B)5(()��*� �� ,�� <>!((�� $<()�� E�#*�� 0��0��6�� F��&��F�� 3�� (>� �� ,�� <B� �� )A� �� ,�� ,�� 3�� '��G��:�� 0H�� % �� '�� F��&��%� ��.��F��D��"��

��6��C��C��'�� 6�� F�� "� 6�� D��?� �� "�� "�C�� 6�� H�� C�� "� �� C��$6�� IH��,��*� �� !�� $0�� I�� 0�� 0� �� %�� *�� J��

��C�!,�� !�� ?�� C��<=!<��,��<B!(��

�� 4�� C�� ())�� F��'�� 6��D��I��,�� "�� 0�� 0�� $%H��E��())1*��D��<<��!<1��C�� J�� F��

��B

�� <))� ��2�� 0�� E��K�� 'H��? ��G��?��

��,��())��!��"�� #��<=@��F��?��I��F��? ��?��

,�� 4�� $�� *� ��<�@�>� �� '�� =@��()(� �� 'D&� $<�1))� �� L*�� ,� �� =��=1@� �� 4��<�)1��1�1��=(�� ,�� =�B1<�#��1)�#��(�>11�#��(�1>��#�� =�<<�� ! ��(>�#�� #�� #�� ,��1�)� ��!�� #�� /�� @1� �� $MMM�� ())1*�� I�� $�)@�B>(� ��'D&*��0�� $>1(�((B��'D&*��$>)1�)1=*��F��!?��$�1��(<)*��0�� $��B�1>(*�� $�()�<(�*�� 6�� $(�B�((�*�� D�� $(()�1@(*��%�� $(<>�>@)*�� 0�� $()=�(<�*�� /��:� $()��=@*�� ?�� $()(�)=(*��?��6��$<=��(@@*��$��<*��

�.��<��())��

/�� ())*��

� �=

��#��-%5$(&.�"��)+&��,�)'6��$."�!�7'#2��

�+$,$*)&,".)"*.�$�-�"14$*)�

�� C�� <)!<>�� ())�� 0��#��E��,��<))��+�(�� ())� �+�(� �� !�� J��F�� !�� 4��2��G��?��

�� 0�� $>��=� #�(*� �� J��F�� ?� ��6��F�� #�� !��?�� ?� �� !��

��?� �� 0�� F�� B� �� 1� �� (� �� ))�)))� �� ,�� '�� $<(@� �� +#�(*��6��$()*��)))��

��3�� 2��$(<B�(��+�(*�� $<B�� +�(*�� ?�� $<1(�>� �+�(*�� G�� $<�)�(� �+�(*�� /��$<B>��+�(*�� $��*��!��$�� )��!(A*�� !�� $��,�H�� F�� ,� ��/�� ?� ��*� �� !��<��+��%��?��<)A� �� <�>=)� ��+�� $�H�� D�� ?��*��)��A��(�B>��+��$I�H��?��*��)��!<A��?�� ?�� (�1@)��+�� ?��!��$��(*��

�>)

��

.��(��.��'��())��.��#�� ())*�

�� 0�� $>��)� #�(*��

�� (1� ��+�� !�� 1� �+�� #�(�� 4��()��+��4��@�@��+��#�(��?��!��C��<(!<�� <(��

�� I�� 2��3��(()�>� �+�(��2� �� <==�>�>� �+�(��F��<@�� +�(��G��<>1�(� �+�(�� ,��!�� <��1@� ��+�� F��?��E��'��1(��+��%��6��111��+��C��'H��B@��+��E��'H��? ��4� ��)��!(A��<�>))��+�� 0�� '�� %�� 5' � ��50��#��4�� 0��/��,�� '��$��(=��+��I�H��*��F �� >�)))��+��0��I�H�� :�� ?�� ,�� A�� :�� F �� '�� #��>�)))��+�� K�� ?��4��)))!��))��+��#�� /�� E�� 0H�� 4��>�1�)��+�� +<))��

� ><

?�� ,�� <@!(<�� ())�� !�� C��C��3��())�� 3�� !��

��#�� !�� ?�� I�� 0�� %�� 0� ��<)��<)�B�1��<=��<��)))�� (!>�� $��I��'�� 1))� �� *�$0��6�� ())@*�� <�(>�� $��1�1��L*��I��0��

"� 0�� 4�� <�)�)� �� <�)B)� �� )A�� >�<<>� �� (�><��4��<)�=�<��"��=)��,�� ?��$��*��

��

.��F�� 0�� F��$())�*�� "� ��,�� 0())*1�

��

�>(

��

&��!��'��$. ��!?�� *��,�� '�� @1� ��<�@�>��=��=@1��4��<�)1�� 1�1��=(� �� D�� =� �� 'D&��$MMM��())1*��9��4��

&��3��!�� 4��!��.��!��'��4��@@)��(�)��()))��

2�� !�� :�� ()��N� ��!�� N� �� N��#�� :�� #N� �� #N��3�� :��$�� #�*��

��

0�� D�� 6�� "�� $())@*�� ."�� "�� #��" �� &��J��G��0��?� ��

/�� F��!?�� $())1*��2�� &��J��,��'��H��0��

%H��E��E��"��$())1*��%�� &��"�� #��OOOI�$GI*��

%��G��#��/��$()))*��'�2��'�� -��&��3��&��7%�C��8��)��<�=!<�)��

%��!&�� G�� '�� "�� $())(*�� &�� 4�� 5��- ��"�� -�� ,�� " ��P'��%�� 8��I"""��())<��0��<>>!<�(��

; ��"��/��K��$<==>*��'�� #�� 4?�� 8��OG"��0��=!1��

M�M�M�$())1*��&�� #�� ())*�� 6�� 6�� %�� ,�� F��6��E��?�� -��

� ��

��

��

��

�� !"#��$��

�%&��'"�()"�"*��

�� !�� !��"� �� #��

��

�)"� �++"++!"�'� ,-� ')"� #��.� (#�!�'"� �� ',%��+!� �'� ')"� #"&"#� ,-� /��'"��',%��+!� ��0%+'�1� � � �� $�� %�� &��'� �� ( � ��)� �� )��)� �� )� �� )� �� %*��)�+,,�&��

�� %�� -./)� -0')� ��&� �� %�� )� �� &��

��1�� -��)�2��'��)�3�� 4�� 2� ��.�� )�3��

��

'� ��)� *��5��)� 6�� %��'�� &)�(��)� ��7�*�'�)�'� ��)�4��8��)�7�9��%3:��)�+,,,)�;� � ��)�3:��)�+,,�&��

-��)� �� 5�� ' � �� %�� )� �� )� �� &� �� %�� )�� <��&)�� %9=��)�'��)�>??@&)�� -./)� �� )� �� %3��)� >??AB�3�� )� +,,C&��' �� (��;� ��;��)� �� )� �� D��

�� (E'0�;2�D�(��(��0��F��(�� ;��>)C��G��6/��

�� )�� %�� 3��)� 2�� H��&��2�� /��0��D�/��3��I��

�)"��!2,�'��("�,-�(#�!�'"�&��3�#�'1��0�,-�/��'"��',%��+!�+"(',�� ),&��##"1�� ,��4,&��"��

.��<�� "�� 2��# � �� %3� ��)� +,,A&�� $�� %�� +,,@&��.��>?G><+,,@� � �� )� � �� )� �� (�� J�� <�� )� �� 4'��%H��)�>??G&)�� 2��(�� %��*�� '�� &�%3��.��)�+,,@&��

6�� /��0��D�/��3��I�� C� �� *��)�3�I��)�'5��)�/��)�/��3��I��

��>��<��

� �C

� �� /��(�� C,K�� %��*��)�3�I��'5��G,K&��3��I��/�� 2��)�� '�� C� �� *�� /�� 3��I�� +�GH�� )�� <�� )��

�� %�$� ��)� � ��)� ��&� �� <��

�� /��0��D�/��3��I��)� ��2�� )� �� )� �� )� �� >??,�� )�� )�� +,,,��%�� <�1� �� &� �� )� �� $��

�)"��++"++!"�'�,-�')"�#��.�(#�!�'"��',%��+!�� ),&��##"1�� ,��4,&� �"5�,�� 5 � �� H�� %3:��)�+,,,�� L�� <�� #� �� .:�� M� 3�� >???&)� ��(E'0�;2��N��"��

�� %� �� &��/��3��I�)�/��)�'5��)�3�I��*�� +,�,>� D� >,�,+�+,,A�� >��

��+�;�� >+� �� >C),,,��

*��)�� A)>?,�� O��/��3�� C)+A,�� O��

��G

%>+� �� )� +��&� �� F� �� '�� %�� )� �� &�� %�� &)�� E�� F�P+C�K)�+C<C,�K)� C,<@CK� �� Q@CK�� R� ��

�� )�� /��0��D�/��3��I�� 5��F�

�� GGK�� 5��C,<@CK�� B��

�� )�� %��A,K�� GGK&� �� %.��)� S�� 6��&�� C,K� �� '�� S�� 5�� '�� ,K� �� 4�� %�� 1� �� &)� �� *�� /�� 3��I�)� �� % ��&� ��

�� CK� �� +<�� )��CK�� <C�� )� � ��

�� C�K�� +CK�% �� )�� &)��+@K�� C,<@CK��

�� 2�� C,K� �� ACK� �� 2�� @CK� �� )� ��

� �@

#�� "�� $�� "��F�

�� $�� +,K)� �� CK� �� %�� @CK�� C,<@CK�� )�� &�� )� �� @,# ��

�� %�� &)��?CK��

�� )� G+K� �� )��$��CK�%� �� C,K�� &�� )��*��

�� %��A,K&�� '��$��>CK�� CK��#�� J �� )� �� )� �� )� �� % �� +,,G<+,,@�� &��

�� @,K�� <��

� ��

��$�� /�� 0�� D� /��3��I�� %N�� "&�� % �� /��0��D�/��3��I��&��(��%� �� &��

��A

��

��

3�� )�J��%>??@&)�� !" ��# �� $�� )� !(�� (��" 67)��+A><�,,��

3�� )�J�)�6��9��)�-��)�*�� %+,,�&)�� # �� )�!��'��(��")�89)��>?<�>��

3��)� '�)� -��)� '�)� H��)� S�)� ��)� 2�� %+,,C&� %� �� &��'��%��)�4� ��

3��)� 2�)� .��)� J�� %+,,@&)� �� (��)� 4��3�� )�/��'��1*�1T�� )�6� �� )�C�F��<�A��

3��)�J�)�(��5�)�/�)�*��)��%>??@&)�)��*+�� *�� '��)� �� ?@F>)� � �� E�� /��)�'��)�'� ��

3��)�J�)�%>??A&)�%�(�� ,��-./!��-..!�� 0�� 1�� 2�� %�� )� E��5�� (�� *�� S��5��8 �� I��-�� )�4��

3:��)� 2�� %+,,,&)� )��3�� +�� '��0�� +�� 4�� 4��)� 46� H�� G�� *��-��

3� ��)�'��%+,,A&)��(��)�� )�/��H� �)�6��+>)�3��

(��)� *�)� 3��)J�)� 3��5�)� �� %+,,�&)� %� �� &�� (��)�!'70�<-��")�U�0)��C?<@A��

;� � ��)�H�)�3��)�2��%+,,+&)�� )�!(��2� ��" +,)��+C�<+C@��

9��)�7�)�'��)�3�� %>??@&)� 5�� !S��*� �� "):)�>)��GDCA��

/��)� 4�)� 9��)� ;�)� '��$��)0�� %+,,�&)� �� *�� -.6-78""")�!J�� 8�� ")�;6)�>)��>?<+��

*��)E�)� ;�� )*�)� �#3��)� 9�)� 4V )� E�� 9�� (�(;2��2��+,,�F>+��1�1�1�%+,,>&)��%�5��0��:50��;

%�� (��)�(��7�� /�� )�(��4��W��1� 1� 1� %+,,�&)� �� (��<�=��)� �� )�

��+�� =� &�� >� (��<��)� ��5�� )� ?�� @��>�� (��<�=��)��4(.�)�3��I��

1� 1� 1� %+,,@&)�A��,�� *��# %�� )�2��74T��

�

� ��

��

��

��

��

!"�#�$�%�� !�� "�� "�� #$��

��

� �� !�� !�� "��#�� $��%&��'�( ��)�*+,��

-�� $�� .��/�� $��#��

��0��%��&��.��&��-�� &��1��

2 ��

�3+

�� 4�� %�� 5+++,��

-��1��67��%��)��3,��2 ��"�� /�� 6�� -��6�� 4�� 7�� -��

��&!$'�(�$!%�)$�!%��%�� 8+97��

� �� ,� �� %�++6:++� �� ,� �� -�� )+6;+�<�� < �� )6)+� =�� 6�� 1�� -�� 6�� 4�� 6��

�� -�� "�� '�� >�� (�� >� �� )��

-�� %3++��?��,�� 6 �� 1��%:+6�+@,��-��#�� %)3@,�� < �� 536:3��?��

*�� +� �� #��.�� A+6:+��6��3+6A+@��6��< ��-�� %;++6;3+� �� ,�� (�� #��)+@�� %��)��3� �� *36�+@,�� B��

��)�-�� 5�-�� ;�<� �� 6�)397��<� �� 8+97�� .��)��C��)+��

� 3)

��%��)++��,��%�++63++��,��#��%��;+@,��1��%��),��

�-��)��.��#��%@,��

��,�� -./� ��

�

<�� %��D��-��+�7��.��)�E�C��)+,�

)+)�6�5++� 5+)�6�;++� ;+)�6��++� �+)�6�3++� �3++��

<��

�� <��D�� 5�� ))� 6�=�� :� ;A� �A� )*� 6�C�� ;� ;A� ;;� 53� ;�

<F��D��

A� 5�� ;5� ;3� ;�

-� �G�� 3� 5;� ;+� ;:� 3�1�� 3� 5A� ;5� ;5� 3�(��/� 5� ;5� �+� )3� ))�

%�� HCD�%H��C� ��D��,��

� �� "�� 01�� "�� 21� �� 3�� %D�� <�� ,� �� "� � � � � �� %D��I��,��

4�� "�� ;�A++� ��5++�� E� �� 1�� E� �� < ��

5�� "�� 4�� -�� %)��++6)�A++� �� ,� �� 1�� 7�� 4�� !��< �� J&�� K�� %)�)++6)��++��,��

�� !�� !�� $�� L��-�� %5+6;+��,��1��-� �� %�� 5++*,� �� 7�� 36)+�� < �� -�� )��36)�3�� -�� <��

3�-� �� 8+97��.��H�� A�-� �� 8+9��C��=��:�D� � � �� 8;597��

�35

D�� )��A� %):3�A� �� D��6<�� ,�� =�� )�+��$��)��A��)�*:��)��;��

�

�"�$�� $!%�)$�!%� �� #�� -�� 6�� K�� K*�5�� % ��,��

�-��5��2��#��%@,��<�� 6=��

��,�� -./�� 6� ��

2�� % ,��+� �)6A+� A)6*+� *)6)5+� )5)6)3+� ��)3+�

�<��?�

��

��

��

<��D�� 5)� )3� ))� 53� ))� ):�(�� )�� ):� 5+� :� ;5� )+�

<��I�� 53� 53� *� ;�� 6� *�C�� ;;� ))� ):� )�� )�� A�< �� ):� ;�� 3� 53� �� 3�=�� ):� ):� ):� ;5� 3� )+�M�� 5)� )5� )5� ;+� )5� *�

7��G�� 7��G� ;+� )A� )5� ;+� �� *�C�� 5)� 5)� )5� 5)� );� )5�

<F��D�� ;+� ):� )3� ;+� �� -� �G�� )3� )3� );� ;+� )A� ))�1�� ;5� *� 55� 55� ))� 3�(��/� ):� ):� )5� 5:� )3� )5�

%�� HCD�%H��C� ��D��,��

�� N�� -��.��6D��C��6<�� #��-�� D��I�� I��&�� #��56;��M�� %�� ,��

��*�-��

�� )+@�%M�� ,��

� 3;

-�� /�� -� ��N��%��67 �� %�� ,�� #��%��*+� ,�� 3+@�� < �� 6��1�� %��5,��-�� -�� %5+� �� ,� �� 7�� )�556)��)� �� N�� 896:�9� �� %�� #�� ,��#�� %5+)6;++� ,��5�@��1��< ��3�@��7��

<��%��)3+� ,��#��%;+6;3@,��6�� 1�� %-��6C�� ,�� C �� %�� ;++� ,� �� #��< ��

�-��;��#��%@,��

��,�� -./��

�� % ,��;3+� ;3+6�3+� �3)6A++� A+)6:++� :+)6*++� ��*++�

�<��?�

��

��

��

<��D�� 6� �� +� ;5� ):� :�(�� 6� �� 5:� )�� ;)� )��

<��I��

6� 5)� 53� ;:� *� *�

C�� A� )+� ;*� 5*� )3� ;�- G�� )+� 5*� �� );� )+� 6�< �� 6� )5� 5)� 53� ;+� )5�=�� 5� ;� �)� ;+� )3� ��M�� 6� 6� 53� ;;� 5)� 5)�

7��G��7��G�

6� 3� ;*� ;*� );� 3�

C�� 5� A� 3�� 5)� )+� 5�<F��

D��*� )*� �3� 5+� �� 6�

-� �G�� 6� A� �*� 5�� )A� A�1�� 6� ):� 3+� )�� )A� ;�(��/� 6� 5� 5�� 5�� 5+� 5+�

%�� HCD�%H��C� ��D��,��N��%��6�� %��,��

�� 3++6A++� ��1��7��:++6*++� �� -�� #�� %A+)6:++� ,� ��;+6;*@� �� 7�� < �� -�� %��3+� ,�� #��%)�65*@,��< ��

�3�

�� %�� :++� ,� E� �� %��;,��

�

��(� '��%*)$!� $!%!$+!� �+��(�,(!� *�� -(�.*%�� C�� ;�� ;"�� D��;)��E�)��*��<��D��<�� ;�A6)*��@�� E� ��*+@�� ;�A6��)@�� =�� D�� 5+� %��6��,� �� %)�*6;�*@,�� %�)�*63*�3@,�� %:�:63)�+3,� �� %+6;�A@,�� -�� .�� C�� -�� #�� %�)�:@,� �� C��)+�%��,��1��% ��C��,��D�� )+@� �� I�� 5+��

�

�/$��(�'�*�� 0�+�)$�,�(�*"��!/$!!��0� *&!��!%*!$.��(��.��-�� #�� -�� %��),�� #��

�� <�� 9� �� -� ��D�� 1�� 1�� %B�� ,�� -��"� � � � �� =��1�� #�� %�� ,��%�� ,��O��M� �� $��

�� <<�� =� �� '� ��4�� 1�� -� ��B��1�4��D��7�� D�� !��D�� 7�� #�� .�� %�� M�� 1�� ,�� 6�� 4�� 7�� D�� .��/�� 1��

� 33

%��,� �� 7�� %��,�� C��

��

.��)��C�� 4��

�� <<<�� =� ��(� 1� ��4�� < ��

K��K�%M��<��,��7��I� ��-�� 4�� !��I� �� 4�� #�� !��6��$�� 6��

�� <��"�=��9�E� ��4��7��B�� D�� -�� 6��

�3A

�� ! ��

��.�()%��.%��-��

�� $�� #�� C�� #�� $�� -�� 2 ��"��

��

��

1��=��7�� H��L�� D��D��7��%)�*+,��>"��5�� ?�� KD�� M��K��)65��1��

1��=��L�� D��D��7�� %)�*�,�� PM��K�23��5��1��

&�� 2�� ( �� I�� %)�*+,�� @� �� A�� >�� <<� �� <<<�� 8�� D�=��&��<��4��5A+��

��&�� %)��3,��.�� 8��M��1��

�� 2�� %5+++,�� 4�� L� ��M��5�*��

�� 2�� B �� !�� %5++*,�� 6 �� >�� PC�� 0�� %�� &�� <�� &��K��))��.�� 8��M��1��

��

�

� ��

��

��

��

�� ! �� ! �� "�� #�� $�� %��

��

�� !��"�� #�� $�� #�� $�� %&� ��$��& �� $�� #�� %�'� � �� %� � �� (�� $�� )�� $��

��&�"� �� '�� (�� *��$�� %�$��#�� ++��+��

��,

� �� #�� -$��#�� $��#�� $��#�� #�� #�� )�� *�� )�� *�� *�� )�� +��

�� !��"��#�!�$��%� ��%��&��

.�� #��$��#��#�� $��/�� $�� )�� #�� #�� #�� $��#�� 0�� 0�� #�� #�� 1�� 2�� #�� $�� (� �� #�� $�� #�� 1�� $�� 2�� #��$�� 3��$��#��#�� (�� $��

4�� #�� -�� #�� $��#�� /�� #�� /�� 5�� *�� 6�� 7�$��8�� 1*678� 9� *�� 6�� 7�$�� 8��2�� :4��4 ��3�� )��;��(�� 8��:<�� $�� #�� /�� #��#�� !�� /�� $�� -��(�� /��-��1��-��-��

�� 8�� $�� ,� �� 8��8��%��$��#�� ++��(+��+��=��

<� �� -�� .� �� /��*�0��&�� *��6��7�$��8�� ,��

� �&

�� 2� �� $�� #�� $�� #�� #�� )�� /�� 0�� 1�� #�(�� $��2�� #�� !�� $��#�� #��$�� 1��2�� "�� $��-#��$��.�� $�� $�� (��#��$��

� �� $��#�� /�� $�� /�� #�� ;��%��0�� (�� %�� 0�� $��#�� #�� 4��##��3�� 6��>�� .��!�� 8��

��&�� !��'� ��%� �� !��"��"��"��'!� ��(��

�� $�� 1�� %&,,� �� "�� .��$�� 8�� 4��4 �� $�� 3�� !��"�� *��6��7�$��8��2��#�� $��#��$��

� �� $�� #�� "�� (�� 5��$�� $�� #�� "�� (�� #�� $��#�� #�� #��

�'

�

��

��1��

�� 22,�3��

�45$&�6�+7789

� '%

*�� $�� #��?��$�� +�� #� � �� $��#��

� �� "�� 4!�� $�� %&, ��13��%&,�2�� $��#��(��4��@� )�#��/�� $�� /��$�� 3�� 16�� ?��"�� %&&'�� 8�� 2�� 4��##�� .��1A##�� %&&�2�� 4�� 1�� %&&,2� �� (� A�� 1B��%&&�C� D� �� %2�� )�� /�� $�� $��#��0��##�� #��$��$��#�� .�� 0�� #��#��/��$�� $�� $�� #�� $�� (�� #�� $�� (�� /�� #��

!�� 0�� @� �� #�� $��$�� $�� $�� #�� "�� $�� #�� #�� #��

E�� 0�� #�� #�� $�� #�� $�� $�� $��(�� $�� .�� 0�� $�� #�� #�� $�� 0� ��

��@��8�� *�0��<�� F�/�� ?�� E$�� 3�� 5��

,� �� -�� )��GA��#��7�$��4 ��:��%�+� ��*��$��?#��A��$��#��$��+��+��$� ��-�' ��

�'�

.�� $�� 5�� #�� $��#�� 5��

��

)�)��*�+�

?�� F�/�� 3�� E$�� 5�� 1� �2� �� ,� �� -� �� )�� :A��#�� 7�$�� 4 ��:�� %�+� �� *��$��"� �� ?#�� A�� $��#�� $��+��+��$� ��

8�� $�� ,� �� 8��8��%��$��#�� ++��(+��+��=��

HHH�:�� ;��$��#�� ++��+�HHH� 1� ,2�� -�� .� ��

/��*�0��&�� *��6��7�$��8��

� ��

��

��

��

�� !��

��

"#$�%� &'�� !�� "�� #�� !$"!�$"�� %&'"&()� �� '�''*��+�� %'�,"'�(��-#+�� #�� %*".)+� �� "�� %/��'�*''"'�*01)2��0'"0*��3��00'"0*'��+��

��

�� !��"��!��

��#� �� $#�#�� %�� &� � �� ' ��#��%��#��#��#��'�� #�� ()$)*�&�� #�� +� �� ,��#�� %�� ' � "�� %�� ' � -�#�� %�� ' � )(.� �� !�� )(�� /�� #�� !��%(01��' ��2��%(13��'��

��

��4��5��-�� 4��5�#��+��5�#�� "��

��*

��(# ��&�)#(!�&�

+�� (.6�333� �� #��4��33��#�� 7�� ($)� �� #�� +��7��#��#��#��8��

�#'#� �!� #'��('�

8��

+�� #�� #�� $�� #�� #�� &� �� 9� #� �� : � ��#��(13$)(0��%��#��('��

-��#��!�� #��

+�� 7�� #�� (33 ��663$6�3�� #�� #��

��#��#�� #��&��#��+��#��#��#�� #��(0��

+�� $�� #�� "��!��#�� !��%��#��)'��

+��$��!$"!�$"��!$"!�$"�$"��#��+��!$"!�$"��7��&��6$*3�� ,��,��&$��&��#��&��%(3;<�)=('�� #� �� ,�� $��7�� #��&��

+�� 7�� , � � �� )3$)6� �� %��$��(3;<�6=*�>��#��&��' � �� # � �� #� ��#� �� /��

+�� 7�� #�� #��#��#��%(3;<�6=�'��%(3;<�6=*'��

+��#��.3: �� %0$(3:' � �� #� �� )): � �� %) 3��=�'��

� �6

�

��5�

��

��

�"��

��

��

��

��6��

��

��

��

��

� ��

#��

� ��#

��

��

��7

#�#

��8

��#

��

��7��

��

��

��

��

��

��

��

��

� �.

+�� &� �� %�? �� *$� .' ��%)$*:' � ��#�� #�� %01$16:'� �� #�� %3 )(0$3 )*�:' � �� #� �� 10$()��'� ��%()3$()6��'�%+��( ��#��'��+��(��@��#��$��9�� #��

/��7��A��%��'�

��B3 33)��

!,�:�

C��=��

�?�?��:�

��:�

D��:�

!��

C��

,�� 3$(3� .) �� (* )�� ) 3� � 6(� $� 01 6� 3 )(0� ()� ()3�,�� )($�0� .) �� 0 61� 3 *� � �.� $� 1* *� 3 (3*� )� 03�, �� *3$�3� .) 6� 1 33� 3 *� . (*� $� (33� $� $� $� ��(� 03$(33� .) 0� 0 13� 3 *� . �1� $� $� $� $� $�

��)�()3$(*3�

.� 3� 3 .)� 3 �� 0 3(� $� $� $� $� $�

��(�3$(03�

.� �� $� 3 �� 0 (0� $� $� $� $� $�

�

�

��

��

��

��

��

��

��

� � � ��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

�4�#��!��$��

�� #��

"�� #�� #�� #�� $�� #� �� #��$�� #��

��0

+��#��$�� %�� '�� +��!�� 5�� !�� ,��#� �� #�� #�� #�� E�� /� �,�#�� #��&�� #�� 8�� #�� #��$�� #�� ,� �� $�� #�� F��7��7��#�� #� �� +�� #�� #� �� #�$#��

8�� 5��!�� "+� ��7�� #�� 7��%��#��'��

+�� !�� "�� !�� #�� )� �� #� ��$�� #��#�� #��$�� #��$�� #��$��

�� $�� $�� $�� #��$��#�$��

��*��

(��"��#��/��

)�� +�� #� �� !��"��!��#� ��$�� !�� 7�� +�� &��&��

��

�� +�

�� ,� � 5�� !� � �� !�� %(1.)' � :�� ;�� :�� G ��!��H��,#��I ��JJJ8J �"��

5�� D�� %(1.)' � �� ;�� :��G,��8�� !��,#��I ��JJJ8J ��(61$(.3 �(��#� �� "��

!�� 2� �� 8��%(101' �� ;�� <��#�� #��7� �#�#�� G5�#��I ��JJJ�8 ��.�$03 �(��#��(�� "��

!�� 2�� %)33(' � �� "�� 4�� ;��=��!��#�?�� "��

K� K� K� %(10.' � =�� 8� >� �� H��7�� #�� 8�� !��#�� H��,#�� "��

�

69

TERRITORIAL COHESION – CONSIDERATIONS REGARDING ROMANIA

Mădălina-Teodora ANDREI∗

Key words: territorial cohesion, territorial strategies, development national plan, operational plan. Cuvinte-cheie: coeziune teritorială, strategii teritoriale, plan naţional de dezvoltare, program operaţional. Coeziunea teritorială – consideraţii cu privire la România. Prin coeziune teritorială se înţelege distribuţia echilibrată a activităţilor umane, pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Această sintagmă este complementară coeziunii economice şi sociale. De asemenea, aceasta transferă obiectivul de dezvoltare durabilă şi echilibrată asumat de Uniunea Europeană în termeni teritoriali. Pentru România, obiectivul global al politicii de coeziune teritorială îl constituie reducerea disparităţii teritoriale dintre ţara noastră şi Uniunea Europeană, mai ales în ce priveşte următoarele componente: competitivitate economică, capital uman, infrastructură de bază, capacitatea administrativă.

The term of territorial cohesion is translated as the balanced distribution of

human activities, all over the European territory. This phrase is complementary to the economical and social cohesion. Also, this transfers the durable and balanced development objective assumed by the European Union (through Article 2 of the Maastricht Treaty over the Union) in territorial terms. The territorial cohesion includes the equitable access of the citizens and the economic operators at the General Economic Interest Services (SGEI), regardless of the territory it’s in (Article 16 of the Treaty).

To assure the territorial cohesion, the ministers responsible with the fitting out of the territory (spatial planning) have adopted, in 1999, “The European Perspective of Spatial Development” (PEDS) which includes, between its directing lines, the promotion of a polycentric spatial development.

The cohesion politics is defined as the politics of the European Union which pursues the reduction of social-economic disparities between the state members and between the richer and the poorer regions, through the intervention of the Structural Instruments from the Operational Programs. The cohesion politics is the second major politics field of the European Union, in financial terms.

∗ Faculty of Geography and Tourism Geography, Spiru Haret University, Bucharest.

70

The cohesion politics is regulated by the European Constitution, part 3, 3rd section, with the title ”Economic Social and Territorial Cohesion”, including the articles III-220 and III-224 and beginning with the year 2006, through the European Councils from Lisbon and Götteborg.

The territorial cohesion politics sums up three important objectives, on a national and European level:

• convergence; • competitiveness and labour force; • European territorial cooperation. For Romania, the global objective of the territorial cohesion politics is

represented by the reduction of the territorial disparity between our country and the European Union, especially regarding the following components:

• economic competitiveness; • human capital; • basic infrastructure; • administrative capacity. All these components are included in the competitiveness of the Operational

Plans, technical assistance, environment, territorial cooperation, transportation, regional development.

Romania, as a country that joined the European Union and is in full integration process, has elaborated territorial/spatial programs, on a government level, through politics specific to all the ministries. The biggest involvement belongs to the Development Ministry, Public and Housing Proceedings (which functions based on HG 361/27 April 2007 and which has as main activity fields: national and regional planning and development, trans-frontier, trans-national and interregional cooperation, urbanism and territory fitting out, administration and town-interregional development, including house building, public workings, constructions and housing), especially through the General Direction of the Public Strategies and Politics.

The National Development Strategy represents the foundation of the territorial development programs. The strategic planning and multi-annual financial programming document, approved by the Government and elaborated in a large partnership, will orientate the social-economic development of Romania according to the European Union Cohesion Politics is the National Development Plan 2007-2013.

The National Development Plan is a specific concept of the European politics of economic and social cohesion (Cohesion Policy), destined to offer a coherent and stable conception regarding the development of the European Union state members, expressed in development priorities, programs, projects, according to the structural fund planning principle. In the context of Romania joining the UE, in the year 2007, the National development Plan has the major role of aligning the national politics of development to the development community priorities, by promoting measures considered socio-economic durable development stimuli on a European level.

71

The National Development Plan represents an instrument of prioritizing public investments for development, directed especially towards priorities and objectives compatible with the intervention fields of the Structural and Cohesion Funds. In this context, the specific character of the National Development Plan 2007-2013 is emphasized, which does not substitute a National Economic Development Strategy, but represents one of its main components. The national Development Plan 2007-2013 is grounding, among other things, the priorities and strategic development objectives which will be negotiated with the European Commission to finance from the Structural and Cohesion Funds in 2007-2013.

Judging by the content, the National Development Plan 2007-2013 includes the following main sections: current situation analysis, SWOT analysis, development strategies, financial programs, implementation, partnership.

The National Development Plan 2007-2013 tries to reflect as accurate as possible the acute development priorities of Romania on a national, regional and local level and suggests supporting them through concentrated public investments, allocated on the basis of programs and projects. Also, there is a correlation and an interrelation between the Reference Strategic National Frame, the National Development Plan and the Operational Programs, but also between the National Development Plan and the Territory Fitting Out Plans (on a national, district, local level).

In Romania, the state adopted a territorial cohesion politics, especially after joining the European Union. Romania’s Government is responsible for promoting the territorial cohesion politics, through the afferent ministries and through its authority on a regional and local level.

The Regional Operational Program is one of the Romanian Operational Programs agreed with the European Union and a very important instrument for implementing the national strategy and the regional development politics. It is applicable to all the eight regions of Romania’s development (figure 1).

The general objectives of the Regional Operational Program consist in “supporting and promoting the durable local development, both economically and socially, in Romania’s regions, by improving the infrastructure and business conditions, which support the economic increase”. This means that the Regional Operational Program looks for reducing the economic and social development disparity between the more developed and less developed regions. The Regional Operational Program in Romania is financed through one of the Structural Funds of the European Union – the European Fund of Regional Development (FEDR). This supports the regions of the EU, which have a PIB (gross domestic product) per inhabitant under 75% of the European average.

The distribution of funds is made on the priority axis of the Regional Operational Program. Each priority axis has a certain budget and includes a number of key intervention fields which look for the fulfilling of several development objectives.

72

Source: www.mie.ro

Figure 1. Romania’s development regions Regiunile de dezvoltare ale României

The Management Authority of the Regional Operational Program is made up

within the structures of the Development Ministry, Public Workings and Housing (former European Integration Ministry), through the Government Decision no. 243/2006 published in the Official Monitory no.194/2006.

The activity of fitting out the territory, on a European level is supported by INTERRG and ESPON. These programs exist in Romania as well. On a national level they are the National Strategic Reference Frame 2007-2013 and the National Development Plan 2007-2013. Within these the Operational Programs are unfolding under the direct supervising of the Development Ministry, Public and Housing Workings.

These Operational Programs are: • Transportation Operational Program – Transportation Ministry; • Environment Operational Program – Environment and Durable

Development Ministry; • Regional Operational Program (POR) – Development, Public Workings

and Housing Ministry; • Human Resources Development Operational Program – Labour, Family

and Equal Chance Ministry; • Economic Competitiveness Increase Capacity Operational Program –

Economy and Finance Ministry; • Administrative Development Capacity Operational Program – Internal and

Administrative Reform Ministry;

73

• Technical Assistance Operational Program – Economy and Finance Ministry;

• Territorial Cooperation Operational Program – Development, Public Workings and Housing Ministry.

The application of the operational programs is wanted in certain sector programs, such as:

• economic competitiveness increase; • transportation infrastructure; • environmental infrastructure; • human resources development; • administrative capacity increase; • technical assistance; • agriculture, rural development and fishing. The most important program for the territorial cohesion is the Regional

Operational Program (POR). The main characteristics of the Regional Operational Program, which make it unique compared to the other Operational Programs are:

• it has an obvious local dimension in the approach of social-economic problems locally and the capitalization of resources and local opportunities;

• it gives priority to regions that are relatively delayed and less developed, to assure them a minimum set of growth preconditions, not having, basically, a redistributive purpose;

• the interventions fields of POR are complementary to the intervention fields of other Operational Programs and it’s expected to operate according to these;

• promotes an approach from top to bottom of the economic development; • takes in consideration the low degree of planning capacity and

programming in the country and predicts, generally, priority axis on a national level, such as:

− Axis 1 – Improving the regional and local transportation infrastructure; − Axis 2 – Improving the social infrastructure; − Axis 3 – Regional and local business environment consolidation; − Axis 4 – Regional and local durable development; − Axis 5 – Supporting the durable urban development; − Axis 6 – Technical assistance to support the POR implementation.

All these programs are applied on a national, regional and local level. For transportation and telecommunication there are multinational programs,

which include trans-frontal projects. Since there is a territorial cohesion politics on a national level, the Romanian

Government has to be aligned to the European Union politics regarding this principle and to create programs of making operational programs (the Development, Public Workings and Housing Ministry, Human Resources Ministry), to coordinate structural and cohesion funds (through the Economy and Finance Ministry) and to assure the legislative frame needed for a good functioning of this politics.

74

Thus, through the territorial cohesion politics, the reduction of the territorial disparity is pursued and can be done, a thing that characterizes the economic development in Romania. The realization of a spatial and economic balance brought in the foreground is the problem of the regional development. According to the economic theories, in the regional ground, the resources are better capitalized and they can be restructured more rapidly. In 1997, under the impact of Romania joining the political structures on the European Union, Carta Verde – The regional development politics in Romania, was elaborated, through the PHARE Program. Later on, there have been made legislative and judicial steps to put in function the eight regional development agencies. But, with the occasion of the opening session of “Open Days – The European Week of Regions and Cities”, on the 6th of October 2008, the European Commission launched Carta Verde of the Territorial Cohesion.

These development regions include associations of 5-7 districts (except the Bucharest-Ilfov development region, composed by only Bucharest and Ilfov District) without having their own judicial authority, but a functional one, in the economic ground. At the foundation there is a voluntary partnership based on the realization of several common projects. The regions are remarked by a certain closeness of spatial values and demographic dimension, important aspect to make investments and common fiscal facilities. In conclusion, the territorial cohesion represents the foundation of a harmonious regional development, which contributes, through union economic politics, to the elimination of disparities and offers equal development chances to all regions.

BIBLIOGRAPHY

Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltare regională, Presa Universitară Clujeană Publishing House, Cluj-Napoca.

Constantin, Luminiţa Daniela (1998), Economie regională, Oscar Print Publishing House, Bucharest.

Ilieş, Al. (2004), România. Euroregiuni, Editura Universităţii din Oradea, Oradea. Sǎgeatǎ, R. (2008), Regiunile Europei – metodologie de analiză regională, Fundaţia

România de Mâine Publishing House, Bucharest. *** (1997), Carta Verde – politica de dezvoltare regională în România, The Romanian

Government and the PHARE Program, Bucharest. *** (2008), Inforegio Panorama, no. 28/December 2008, European Union, Regional

Policy, Office of the Official Publications of the European Communities, L-2985, Luxembourg.

*** http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.htm *** www.mie.ro *** www.mldpl.ro

75

SOME ASPECTS REGARDING TOURISTIC MARKET OF BUCHAREST

Marilena TEODORESCU∗

Key words: Bucharest, hotel market, present characteristics. Cuvinte-cheie: Bucureşti, piaţă hotelieră, caracteristici actuale. Aspecte cu privire la piaţa turistică a Municipiului Bucureşti. În prezent, piaţa turistică a Bucureştiului este caracterizată de o mare varietate de oferte (atât hoteluri complexe integrate in mari lanţuri hoteliere, cât şi unităţi de mici dimensiuni – hoteluri luxoase de tip „butique”, hosteluri, pensiuni, apartamente de închiriat). Conform statisticilor, capacitatea de cazare turistică în funcţiune a Bucureştiului se ridica în anul 2006 la 3.945.231 locuri-zile. Structura capacităţii de cazare evidenţiază predominanţa unităţilor de categorie superioară (de 3, 4 şi 5 stele) care însumează aproximativ 87%.

Nowadays, Bucharest’s touristic market is characterized by a large variety of offers, various accommodation possibilities are made available to tourists, from small units (of numerous categories – luxurious hotels “boutique” type, hostels, pensions, renting apartments, which have different prices and services) to complex hotels, integrated into large hotel chains.

The political and socio-economical changes which followed the 1989 Revolution, but also the more recent ones (Romania being part of N.A.T.O. and of the European Union) determined significant mutations on the hotel market level. Initially, they consisted in privatizing the pre-existent hotels and naturally, in renovating and modernizing them. Later, in a second stage, an increasing rate of apparition on the market of new accommodation units has been recorded, able to keep up with the touristic request. An increased interest of Romanian investors for the hotel units remained from the communism period is recorded, while foreigners are more interested in new projects.

Numeric evolution of accommodation units

At the level of the year 1989, statistics showed the running of 42 accommodation units in Bucharest (of which 41 were hotels) with a total of 10,580 spots. The modifications produced by the 1989 Revolution were felt in the

* Spiru Haret University, Faculty of Geography and Tourism Geography, Bucharest.

76

tourism field, the Bucharest hotel market passing through a significant reorganization at the beginning of the 90’s. Accommodation units begun being privatized, many hotels have been closed for modernization, the material foundation of tourism needing, in that time, significant work to be able to correlate with the similar infrastructure of other European countries. In these conditions, in 1995, 46 accommodation units (of which 33 hotels) were working, which offered 7,324 spots.

After a period in which statistics recorded a stagnation (with some oscillations) of the number of hotel units and the average number of places offered to tourists, in the last years an obvious positive tendency is noticeable. Therefore, in the last period, a significant increase of the accommodation offer has been recorded, concretized by the apparition of numerous hotels through the diversification of the touristic reception network (with new accommodation units – hotels for youth, hostels, villas, pensions).

In July 2007, the accommodation unit network in Bucharest was composed, according to statistics, of 114 units, with a total of 12,215 spots. Among these, the greatest importance belonged to the 80 hotels (with different comfort levels, from 1 to 5 star), followed by 24 pensions (of 2, 3, 4 star), 4 hostels (of 1, 2, 3 star), 2 touristic villa. The number of spots offered to tourists in July, in 2007, was of 12,215 spots, among which 11,894 in hotels (97.4%), 239 in pensions, 62 in hostels, 20 in touristic villas.

The touristic accommodation capacity in function of Bucharest increased in 2006 to 3,945,231 spots-days. The biggest part belonged to hotel units (3,832,807 spots-days), followed by urban pensions (73,542 spots-days) and hostels (16,908 spots-days). The structure of the accommodation capacity emphasizes the predominance of high quality units (of 3, 4 and 5 star), which sum up to approximately 87%. Although referring to the accommodation capacity they have a low percentage (only 13%), we have to notice the importance which inferior category units (hotels, pensions and hostels of 1 and 2 star) have for the fulfillment of the touristic reception offer (these practice lower prices and address to Romanian customers).

0

500000

1000000

1500000

spo

ts-d

ays

2002 2003 2004 2005 2006

5 star units

4 star units

3 star units

2 star units

1 star units

Fig. 1. The evolution of the accommodation capacity in function, on types of units Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune din Municipiul Bucureşti, pe categorii de unităţi

77

The evolution of the accommodation capacity in function, during 2002-2006 illustrates significant increases of this indicator for accommodation units of 3 star, moderate for the 2, 4 and 5 star and decreases for the 1 star units.

Characteristics of touristic arrivals in Bucharest

Following the way in which the number of arrivals in the accommodation units in Bucharest evolved, we can notice the positive trajectory the capital had in the last years. Compared to the year 2000, when the number of arrivals was of approximately 482,000 individuals, nowadays the doubling of the tourists’ number was recorded. In 2006, 815,784 arrivals were recorded, representing 13.1% of the total number of tourists on Romania’s level. In their structure we notice a higher percentage of foreign tourists, which hold 59% of the total, compared to Romanian tourists. Is remarkable the fact that foreign tourists from Bucharest represent approximately 35% of the total of foreigners’ arrivals at the level of the whole country, which proves the importance of Bucharest, as a touristic center, receiving international touristic tides.

Referring to the repartition of tourists regarding the category of accommodation units we notice that the majority, regardless of nationality, preferred hotel units in an overwhelming percentage of approximately 98%. This aspect is explained by the fact that hotels are the main offer, regarding the touristic accommodation, excelling as quantity, as well as quality.

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

mii

Total arrivals Romanians Foreigners

Fig. 2. The evolution of touristic arrivals in the accommodation units Evoluţia numărului de turişti români şi străini în Municipiul Bucureşti

78

Present characteristics of the Bucharest touristic market

The city of Bucharest developed its hotel industry rather atypically. Here we find a large number of hotels of 3, 4 and even 5 star, the problem remaining the ‘economic’ sector, poorly represented by the 1 and 2 star hotels, hostels and pensions.

Nowadays, the local market is dominated by 3 and 4 star hotels. In the luxury segment the competition is harsh (nowadays 9 units of this kind existing, with approximately 3,800 rooms available, but projects show a significant increasing in investments). At the opposite pole are the accommodation units with lower prices (about 20-30 euro/night) which are still very few. The short-term renting apartments’ market has developed pretty much in the last years.

The luxury hotel market in Romania offers two accommodation options – big hotel units (representatives of famous hotel chains) and the so-called luxury boutiques. The difference consists in the degree of services’ personalization.

The main famous hotel chains in the whole world are present in Bucharest as well. Among these we can mention: Mariott International, Hilton, Accor (with brands like Sofitel, Ibis, Novotel), Confort (Rin Otopeni, Grand Rin, Confort Traian), Golden Tulip, BEA Hotels (Radisson SAS), Best Western, Wyndham (Cendant), which owns the two big brands Howard Johnson and Ramada, NH Hotels (Hotel Opera, Venezia, Central, Hotel Palas, from 2009), K&K Hotels, Perla Majestic (Hotel Phoenicia), etc.

These international brands appeared, with a single exception (Novotel), through management or franchise. Basically, the belonging to an international hotel chain, of which brand is know and recognized worldwide are made under a management contract (the international chain assures the administration exclusively, while the owner takes the risks of the investment), or under a franchise contract, in which the management stays native and the owner pays a certain sum of money for the right to use the name of the international chain. The affiliation to a prestigious hotel chain offers, theoretically, numerous advantages.

A special category is represented by the boutique type of hotels. These are accommodation units of lower dimensions which don’t aspire to accommodate more tourists simultaneously or to organize conferences or extensive seminaries. They are businessmen’s favorite ones, especially for the intimacy sensation and attention which they offer. The hotel market in Romania will develop, according to the specialists, simultaneously to the implementation of a tourism strategy.

The increasing interest which the international hotel chains show in Bucharest represents a proof that the market is extremely attractive for foreign investors. In the future it’s thought that other hotel chains will enter on the Bucharest touristic market. Significant increases will be recorded as well in the apart-hotel segments (extended staying) and the low budget ones; on the local market the future modifications in the demand structure are anticipated.

Furthermore, in the real estate developing projects in Bucharest, appeared, as a new concept, the integration of hotel accommodation units (of which capacity

79

varies from 250 to 400 places) in vast assemblies in which we can find residential spaces and commercial centers as well.

Nowadays1, on the Bucharest touristic market, 9 hotel units2 are activating, which sum up to 3,800 spots. Taking into account the moment in which they started functioning and their evolution in time, 5 star hotels are divided into more categories: hotels, which had continuity during time, being active even before the 1989 Revolution, some partially or totally changing their name due to modernizations (Intercontinental Hotel, Athenée Palace-Hilton Hotel, Howard Johnson Grand Plaza Hotel, Radisson SAS Hotel), hotels with tradition, which were rebuilt after a longer period of interruption (Capşa Hotel), hotels recently built (Grand Hotel J.W. Marriott, Carol Parc Hotel, Persepolis).

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

spo

ts

Rin G

rand

Radiss

on SAS

JW M

ario

ttPhoen

icia

Howard Jo

hnson G

rand

Plaza

Inte

rcontin

enta

l

Athen

ee P

alace

-Hilt

on

Ibis

Gar

a de N

ord

Centre

Vill

e

Best W

este

rn P

arc

Novote

l

Fig. 3. The biggest hotels from Bucharest (number of places) Cele mai mari hoteluri din Bucureşti după numărul de locuri

The number of 4 star hotel units increased very much in the last years,

nowadays having 32 hotels which are active on the Bucharest touristic market3. Regarding the number of offered rooms, we find at least 2 categories: small units (under 100 rooms, many of those being placed in the center of the city and functioning in old buildings which were reconsolidated and modernized) and large units (over 100 rooms, many representing new accommodation units in Bucharest).

The most significant apparition, on the 4 star touristic hotel market is the one of the Rin Grand Hotel, the biggest accommodation unit of this category in Europe. A recent investment is the one of Ramada Plaza Hotel, rated at a plus 4 star category. Thus, the number of rooms in the 4 star units is, in present time, of approximately 4,500 with a total of 8,400 spots.

1 2008. 2 The statistics presented in this section includes also temporarily closed hotels. 3 Including the temporarily closed hotels.

80

Fig.

4. H

otel

s in

Buc

hare

st (c

entra

l are

a –

nord

ic p

art)

81

Fig.

4. H

otel

s in

Buc

hare

st (c

entra

l are

a –

sout

h pa

rt)

FIV

E S

TA

R H

OT

EL

S: 1

. Ath

enée

Pal

ace

- Hilt

on; 2

. Rad

isson

SA

S; 3

. J.W

. Mar

riott;

4. I

nter

cont

inen

tal;

5. H

owar

d Jo

hnso

n G

rand

Pla

za; 6

. Capşa

; 7. C

arol

Par

c; 8

. Cro

wne

Pla

za F

lora

, 9. P

erse

polis

. FO

UR

ST

AR

HO

TE

LS:

10.

Ram

ada

Plaz

a.;

11.

Sofit

el (

actu

al P

ullm

an);

12.

Cen

tre V

ille

App

art;

13.

Phoe

nici

a; 1

4. B

est

Wes

tern

Par

c; 1

5. N

ovot

el; 1

6. R

amad

a N

ord;

17.

Lid

o; 1

8. R

amad

a M

ajes

tic;

19. M

iner

va;

20.

Gol

den

Tul

ip;

21.

K+K

Elis

abet

a; 2

2. C

rysta

l Pa

lace

; 23

. G

olde

n T

ulip

Tim

es;

24.

Cla

ss;

25.

Mon

te N

elly

; 26

. D

iplo

mat

; 27

. Iris

a; 2

8. A

rmon

ia;

29.

Res

iden

ce C

erisi

ers;

30.

Mar

shal

; 31

. Prin

ce R

esid

ence

; 32

. Stil

;

33

. Buc

hare

st Su

ites;

34. M

oxa;

35.

Rel

ax C

omfo

rt Su

ites;

36. P

arlia

men

t; 37

. Uni

que;

38.

Vol

o Su

ites;

39. E

l Gre

co; 4

0. C

aro

Gol

f; 41

. Gra

nd R

in;.

TH

RE

E S

TA

R H

OT

EL

S: 4

2. I

bis

Gar

a de

Nor

d; 4

3. A

mba

sado

r; 44

. Ibi

s Pa

rlam

ent;

45. C

aro

Parc

; 46.

Cap

itol;

47. C

onfo

rt T

raia

n; 4

8. T

ulip

Inn

; 49.

NH

Buc

hare

st; 5

0. E

rbas

; 51.

Est;

52.

Cen

tral;

53. E

lizeu

; 54.

And

y;

55

. Jo

hann

Stra

uss;

56.

Ven

ezia

; 57

. Si

qua;

58.

Duk

e; 5

9. C

itade

lla;

60.

Ope

ra;

61.

Tem

po;

62.

Cris

s; 63

. L

ev O

r; 64

. E

uro

Triu

mf;

65.

Hel

veţia

; 66

. R

esid

ence

; 67

. H

erăs

trău;

68.

Sun

set;

69. T

riano

n; 7

0. E

uro

Poliz

u;

71. A

gnes

; 72

. You

rhot

els

Cas

a B

ucur

; 73

. Sam

aa; 7

4. A

parta

men

t Cas

a L

ocat

o; 7

5. T

iny

Clu

b; 7

6. D

alin

; 77.

Cas

a V

icto

r; 78

. Pic

colo

Mon

do; 7

9. Y

ourh

otel

s K

ogăln

icea

nu; 8

0. A

mph

itryo

n; 8

1. G

reen

For

um B

ussin

es;

82. H

elio

s; 83

. Mic

hela

ngel

o; 8

4. R

embr

andt

; 85.

Dan

; 86.

Hor

osco

p; 8

7. T

ania

; 88.

Blis

s Con

fort;

89.

Bris

tol;

90. I

mpe

rial;

91. S

uter

Inn;

92.

Pas

sion

Clu

b; 9

3. C

asa

Fior

i; 94

. Gra

ffiti;

95.

Fla

nder

s; 96

. Flo

reta

de

Aur

. T

WO

ST

AR

HO

TE

LS:

97

. A

storia

; 98

. Sp

ort;

99.

Car

o H

oros

cop;

100

. Si

r O

rhid

eea;

101

. Si

r L

ujer

ului

; 10

2. S

ir C

olen

tina;

103

. T

rium

f; 10

4. N

eliss

e; 1

05. C

amel

iei;

106.

Dac

ia; 1

07. B

anat

; 108

. Han

ul l

ui M

anuc

;

109.

Dom

ino;

110

. Ten

is C

lub

2000

; 111

. Sui

sse

. O

NE

STA

R H

OTE

LS A

ND

HO

TELS

IN R

ECO

NST

RU

CTI

ON

: 112

. Mun

tenia;

113

. Cer

na; 1

14. C

arpaţi;

115.

Mar

na; 1

16. R

ubin

; 117

. Ster

e; 11

8. R

oyal;

119

. Pala

s; 12

0. C

ontin

ental

; 121

. Bul

evar

d; 1

22. G

rivita

; 123

. Oxy

.

82

We notice the concentration of 4 star hotels in the central area, but also some in the northern part of the city (the area of the Expositional Complex, the lake area of Herăstrău, Floreasca, etc.). A unique position is held by Rin Grand Hotel, in the S-E of the capital. The prices of 4 star hotels are high, offering clearly superior facilities compared to the 3 star hotels (access to pool, sauna, sports field, conference room, etc.). The customer segment is represented by businessmen, the majority of them being foreign, who came through traveling agencies, casino players, tourists who came via agencies with high incomes.

On the 3 star hotel market, 54 units of this type are present, which sum up to 2,300 rooms (4,300 spots). The majority are units of small dimensions, under 100 places. The biggest ones are represented by the Ibis Hotels – Gara de Nord, Ibis Parlament, Ambasador, Confort Traian, Capitol. 3 stars hotels are very different regarding the aspect of the building. There are 2 opposite poles: on one side, hotels which function in old buildings without any architectural value, usually with a cubic aspect, and on the other side, units which develop their activities in monumental buildings, recently restored.

Three star hotels are placed more evenly than other categories. Through the prices they have (clearly inferior to those of 5 and 4 star hotels) they address to a larger segment of tourists, their customer segment is formed by representatives of different Romanian and foreign companies and by foreign and Romanian tourists, with average and above average incomes.

There’s a tendency of apparition of 3 star hotel units, usually of small dimensions in other areas than in the center of the town (Agnes Hotel, Domino Hotel, City Hotel, etc.).

The capital has a relatively small offer of 2 star hotels, in Bucharest there are only 15 units of this kind, which sum up to approximately 1,350 spots. Generally, they are small dimension units and there are only 4 hotels with over 100 spots: Astoria (the biggest, 317 spots), Sport, Sir Colentina, Triumf. We notice a large number of hotels recently built (the hotels Sir, Dacia, Cameliei, Domino, etc.).

The city’s poorest offer is the one of 1 star hotels, in Bucharest there are 6 of these units, which sum up to 680 spots. They are generally old units, which need to improve the material conditions and services. One of the capital’s needs is linked to the lack of the accommodation units, cheaper ones, which can offer better conditions of living for the ones that wish to visit Bucharest.

In conclusion, we can sustain that Bucharest recorded significant progress in hotel activity in the last years, optimistic forecasts in this field constituting hopes for the capital’s touristic development in the future.

BIBLIOGRAPHY

* * * (2007), Ghidul Hotelier, Autoritatea Naţională pentru Turism, Bucureşti * * * (2004), Studiu privind piaţa hotelieră a Municipiului Bucureşti, I.N.C.D.T., Bucureşti * * * (2007), Sosiri şi înnoptări în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare

turistică în anul 2006, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti. * * * Bucureşti – Anuare statistice 1980, 1985, 1990, 1995, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004,

2005, 2006, 2007, Direcţia Generală de Statistică – Bucureşti.

83

NATURAL PROTECTED AREAS IN SIBIU COUNTY

Florin VARTOLOMEI∗, Anca-Luiza STĂNILĂ∗ Key words: Sibiu, natural protected area, natural reservation, natural park. Cuvinte-cheie: Sibiu, arie naturală protejată, rezervaţie naturală, parc natural. Arii naturale protejate din judeţul Sibiu. În prezent sunt ameninţate cu dispariţia 495 de specii de plante (21,1% din flora judeţului) datorită degradării şi distrugerii ecosistemelor în care trăiesc. Din cele 495 de specii de plante, 91 specii (3,9% din totalul speciilor de plante din judeţul Sibiu) au dispărut din flora judeţului, 152 specii (6,5%) sunt pe cale de dispariţie, 110 specii (4,7%) sunt puternic ameninţate cu dispariţia, 67 specii (2,8%) sunt ameninţate cu dispariţia şi 75 specii (3,2%) sunt potenţial ameninţate cu dispariţia. Actualmente beneficiază de statut legal de protecţie un număr de 21 arii protejate (3 parcuri naturale, 7 rezervaţii naturale şi 11 monumente ale naturii) a căror suprafaţă însumată reprezintă 3,6% din suprafaţa totală a judeţului.

Overview

The flora of Sibiu county is counting over than 5,500 species of plants. A number of over 40 species are endemical for Carpathians, among which we mention: Achillea schurii (romaniţa de munte), Aquilegia transsilvanica (căldăruşa), Cerastium transsilvanicum (cornutul), Erysinum transsilvanicum (mixandrele), etc. Other species are extremely rare in Romania: Plantago maxima (pătlagina uriaşă), Polygala sibirica (amăreala siberiană), Angelica palustris (angelica de baltă), Calla palustris (coada zmeului), Osonis repens (osul iepurelui), Apium nodiflorum (ţelina sălbatică), etc. (ECOTUR Sibiu, 1996, p. 8-10).

The fauna of Sibiu county is rich and different, because of various types of aquatical and terrestrial echosystems. In Sibiu couty’s fauna we can see almost half of the total fauna species in all the country, which belong to mammal species and 54% of those to avifaunistical species (ECOTUR Sibiu, 1996, p.11).

In the present, there are threatened with extinction over 495 species of plants (21,1% of county’s flora) because of the degradation and extermination of own life echosystems.

* Spiru Haret University, Faculty of Geography and Tourism Geography, Bucharest.

84

According to Cormophyites’s Red list in Sibiu county we can observe that from all 495 species of plants, 91 species (3,9% from all species of plants in Sibiu County) have already disappeared from the county’s flora, 152 species (6,5%) have almost disappeared, 110 species (4,7%) are strongly threatened by extinction, 67 species (2,8%) are threaten by extinction and 75 species (3,2%) are potential threaten by extinction (fig. 1) (Drăgulescu C., 2003).

At this moment are under legal status1 of protection a total number of 21 natural areas (3 Natural Parks, 7 Natural reservations and 11 Natural monuments), with the total surface representing only 3,6% of Sibiu County’s total surface (fig. 2 and 3).

15%

14%

22%31%

18%

potential threaten by extinctionthreaten by extinctionstrongly threaten by extinction almost disappeareddisappeared

17856,1

22,91610,8

Natural Parks Natural reservation Natural monuments

Fig. 1. Present situation of plants species threatened by extinction in Sibiu County

Situaţia actuală a speciilor de plante ameninţate cu dispariţia din judeţul Sibiu

Fig. 2. Surface distribution of Natural Protected Area in Sibiu County (hectares) Distribuţia suprafeţelor Ariilor Naturale

Protejate din judeţul Sibiu

Natural monuments

Cretacious limestones from Cisnădioara. Having a surface of 0,9 ha in Cisnădioara extravillan, this reservation is under administration of Cisnădie Local Council. Lithologically, this rock is composed of pinky with white stain limestone, with crystaline schists intrusions. The limestones with Hippurites was developed as a reef with organical deposits accumulated inside, which indicate thas it was made near the new-Cretacic Sea coast (table 1).

Besides oyster (Ostrea) and hippurites (Hippurites), there were identified in Cretacic deposits some echinodermas (hedgehogfish and starfish) such as amonits (Mantelliceras) and belemnits (Belemnites).

Moddy volcanos from Hăşag. Situated on a land on the right side of the road no DJ 106B, between Loamneş and Hăşag villages, they are under administration of the Local Council of Slimnic commune (protected area – 1 ha surface). The mod accumulated has build its cone that still emerges water, inside of which is bubbling methane gas. At the present, there are still visible some volcanos cone, some of them are still active, but other are fossil, which have finished already their activity.

1H.G. no. 2.151/2004, published in M. Of. of Romania, First Part, no. 38/12.I.2005;

Law no. 5 from 6 March 2000, published in M. Of. of Romania, First Part, no. 152 din 04.12. 2000; O.G. no. 236 from 24 November 2000; Law no. 462 from 18 July 2001.

85

Fig.

3. D

istr

ibut

ion

of N

atur

al P

rote

cted

Are

a in

Sib

iu C

ount

y

Dis

trib

uţia

spaţia

lă a

Ari

ilor

Nat

ural

e P

rote

jate

din

judeţu

l Sib

iu

Y

86

Mihăileni Canyon. It is located on the left bank of Calva brook, having

a 15 ha surface, at 1 km before the entrance in Mihăileni commune. It is under the administration of the Local Council of Mihăileni commune. This canyon is a ravine resulted from the sandy deposits with Pliocen age. It has 0,5-0,6 km length and the height of lateral wall between 6-20 m.

Table 1. Natural monuments in Sibiu County (the 3th category, I.U.C.N.) Monumente ale Naturii din judeţul Sibiu (categoria III, cf. I.U.C.N.)

No.

Name Act of

declaration Position

Year of declaration

Area (ha)

1 Cretacious limestones

from Cisnădioara H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Extravillan of Cisnădioara

1954 0,9

2 Moddy volcanos from

Hăşag H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Settlements Loamneş/Hăşag

1994 1,0

3 Mihăileni Canyon H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Extravillan of Mihăileni

1994 15,0

4 Jew’s table (“Masa

Jidovului”) H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Extravillan of com. Jina

1969 2,0

5 „To the necks” («La

Grumaji») H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994


1994 2,0

6 Peaks from Jinei’

Coast H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994


1994 2,0

7 The oak (Quercus robur)

from Zoo -

Intravillan of mun. Sibiu

- -

8 8 numbers of Taxus

bacata -

Intravillan of mun. Sibiu

- -

9 Exotic forestry species

from „Under Arini Park”

- Intravillan of mun. Sibiu

-

-

10 Associations of Larix decidua var. polonica

- Arpaş Forest

District - -

11

Associations of Pinus mugo

- Alpine zone of Sibiu county

- -

Jew’s table (“Masa Jidovului”) and „To the necks” («La Grumaji»). It

was considered for each natural protected area a 2 ha surface polygon. Situated on the administration territory of Jina commune and because they are on forestry domain, they are under the administration of Sibiu Forest Direction. „Jew’s table” and „To the necks” represent some isolated stones, made by crystalline schists, above the steep wall of rocky bank of Sebeş Valley (ECOTUR Sibiu, 1996, p. 64).

87

Natural reservations

Iezerele Cindrelului. This is a mixed reservation, having a surface of 609.6 ha, situated on the north part of Frumoasei Plateau, near the Cindrel peak. The reservation includes two glacier valleys called Big Iezer and Small Iezer, at 1,999 m and 1,946 m altitude. The reservation is under the administration of the Local Council of Gura Râului commune. From all the floristical rarities we can mention: the Aulacomnium turgidum moss, the Cladonia spumosa lichen, Pinus cembra (zâmbrul), Aquilegia vulgaris (căldăruşa), Trollius europaeus (bulbucii), Angelica archangelica (angelica), Laserpitium krapfii (zmeoaia), Rhododendrum kotschyi (bujorul de munte), Gentiana kochiana and G. punctata (genţienele), Sweria punctata (volovaticul), Veronica bellidioides and V. baumgartenii (şopârliţele), Campanula transsilvanica and C. cochlearifolia (clopoţeii), Leontodon croceus (capul călugărului), etc. (Drăgulescu C., 1990, p. 39-43).

Zakel Hill. Having a surface of 5 ha, this reservation of steppe is situated on the right side of Sarba Valley, exactly on the right side of DN 14 road, between Şura Mare and Slimnic villages. In this reservation we can meet approximately 400 species of insects that belong to some different orders: Orthoptera, Coleoptera, Lepidoptera, Hymenoptera, xerophytes and termophytes characteristical for steppe. Important from the biogeographical and ecological point of view are some lepidopteras: Colias chrysotheme, Lycaena bavius, Satyrus briseis, some coleopteras: Gymnopleurus mopsus, Perotis lugubris and the ortopteras Saga pedo.

Eocen limestones from Porceşti-Turnu Roşu. Having a surface of 60 ha, this reservation occupies the south-south-est part of Turnu Roşu commune and it’s divided by Satului Village. Eocen limestones from Porceşti-Turnu Roşu represent a small patch of limestone deposited since 60 mil. years before on north-west side of Făgăraşului Mountain crystalline, so being the only patch of Eocen age in the south part of Transylvania (table 2) (ECOTUR Sibiu, 1996, p. 47-50).

„Bottomless Lake” from Ocna Sibiului. Is part of the 52 salt lakes complex, which is situated in the famous balneo-climatic resort Ocna Sibiului, on the south-west part of Transylvania basin. This lake is actually situated on former Francis Grube salt works, in a hilly area, as a diapirical fold area, caused by collapse of its ceiling in 1775 (Maxim I., 1991, p. 151).

Arpăşel Reservation. Having a total surface of 736 ha, the Arpăşel reservation is located on the north mountainside of Făgăraş, including the alpine, prealpine and the upper mountain zone, from 2,500 m altitude down to 1,000 m. In the glacier circus of Arpăşel there are 219 species of Cormophytes, grouped in 20 floristical associations. From all of these we can mention: Callianthemum coriandrifolium (zânişoara), Draba kotschyi (flămânzica), Gentiana punctata (ghinţura), Pedicularis oederi, P. exaltata (vârtejul pământului), Saxifraga adscendens, S. moschata, S. luteo-viridis (ochii şoricelului), Scrophularia laciniata (iarba neagră), Symphyandra wanneri (clopoţei). In Arpăşel faunistical reservation are living approximately 80% of black goat (Rupicapra rupicapra) in Făgăraş

88

Mountain, besides we can find 40 marmots (Marmota marmota) and bears (Ursus arctos) (Gh. Mohan, A. Ardelean, M. Georgescu, 1993).

«Şuvara Saşilor» – Tălmaciu. Botanic reservation in total surface of 20 ha, located on the terrace of Sadu river, between Sadu and Tălmaciu villages, at 430 m altitude (Drăgulescu, C., 1995).

Bâlea Lake and Alpine Zone. Having a surface of 120.45 ha this reservation includes the land surrounding on the south part by the following peaks: Buteanu’s Hunting (2.508m), Capra (2.450m) and Big Paltinu (2.480), on the west side by Buteanu Ridge and Bâlea Ridge on the east side. This reservation includes in the Bâlea glacier circus, the glacier lake with the same name, located on 2,034 m altitude, with a total surface of 46,508 m2 and 11,35 m depth, the Bâlea Lake being the biggest glacier lake in Făgăraş Mountain (ECOTUR Sibiu, 1996, p. 31-36). Table 2. Natural reservation in Sibiu County (the 4th category acording to I.U.C.N.) Rezervaţii Naturale din judeţul Sibiu (categoria IV, cf. I.U.C.N.)

No

Name Act of

declaration Position

Year of declaration

Area (ha)

1 Iezerele

Cindrelului H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Cindrelului Mountains

1961 609,6

2 Bâlea Lake and

Alpine Zone H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Făgăraş Mountains

1932 180,0

3 Eocen limestones

from Porceşti H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Extravillan of com. Turnu Rosu

1954 60,0

4 Zackel Hill H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Settlements Şura Mare/Slimnic

1967/1994 5,0

5 „Şuvara Saşilor” H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Extravillan of Tălmaciu

1994 20,0

6 „Arpăşel” H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Arpăşel Valley 1961 736,0

7 „Bottomless Lake” H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Intravillan of Ocna Sibiului

1954 0,2

Natural parks

Cindrel Cindrel Mountains are made of crystaline schists with micaschists and

paragnais, amfibolits, migmatits and pegmatits. The lanscape of the natural park is obvious because of discordant view towards mountains in the area (which are generally slowly, with conical landforms), by glacier phenomena also, on all those three peaks mentioned before: glacier depressions, glacier lakes, morenas and glacier valley. The Natural Park includes the springs of Cibin river, two glacier lakes (Big Iezer and Small Iezer), located in the valley with the same name (Drăgulescu, C., 1995).

Făgăraş Alpine Zone The Făgăraş Alpine Zone located between Suru Peak (2,283 m) and Podragu

Peak (2,462 m) is geologically defined by the large expansion of crystaline schists

89

(prevailing grey-green schists) and first of all, the micaschists with muscuvite (white mica) and biotite (black mica), after that the amphybolic schists and gnaise. In the isolated places appear crystaline limestones and dolomites (Jheabul Văros from Lady’s Valley). The landscape and the relief is spectacular, thanks to the highest peaks that have over 2,000 m altitude (Suru, Budislavu, Ciortea, Scara, Şerbota, Negoiu, Laiţa, Paltinu, Bunteanu’s Hunting, Podragu, etc.), and to the glacier depressions, most of them with glacier lakes (Avrigului Lake, Lady’s Lake, Buteanu’s Lake, Bâlea Lake, Podrăgel Lake, Paodragului Lakes). In this area we can find the biggest density of hidrographical network from all the Carpathian Mountains (0,8 km/km2) and also, very big value of relief energy, about 1400m-1850m/10 km2. As we mention before, we can see a lot of glacier lakes. In the Natural Park were identify over 400 plants species, most of them cormophytes, lichens and moss (table 3) (ECOTUR Sibiu, 1996, p. 29-30). Table 3. Natural Parks in Sibiu county (the 5th category acording to I.U.C.N.) Parcuri Naturale din judeţul Sibiu (categoria V, cf. I.U.C.N.)

No

Name Act of declaration Position Year of

declaration Area (ha)

1 Cindrel H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Cindrelului Mountains

1994 9873,9

2 Făgăraş

alpine zone H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Făgăraş Mountains

(Podragu–Suru) 1994 6989,2

3 Sibiu

Dumbrava H.C.J. Sibiu, no. 12/28.09.1994

Extravillan of Sibiu

1994 993,0

Sibiu Dumbrava

The geological substratum is made by Quaternary deposits including gravel and sandy clay. Sibiu Dumbrava Natural Park is cross by Trinbach brook that presents on its course three lakes with anptropic origins: one near the People’s Technical Museum and two in the Sibiu Zoo. Dumbrava forest represents a terrace oak forest, with Quercus and Carpinetum, composed of various species of oak (Quercus robur), hornbeam (Carpinus betulus), wild cherry tree (Prunus avium), elm tree (Ulmus minor), common maple (Acer campestre) and linden tree (Tilia platyphyllos). Sporadically appears the common oak (Quercus petraea) and also, ash tree (Fraxinus excelsior), maple trees (Acer platanoides, A. pseudoplatanus) and service tree (Sorbus aucuparia) (ECOTUR Sibiu, 1996, p. 26-28).

CONCLUSIONS

Considering that all the studies available for the moment about Natural Protected Areas in the county (those who already exists) are too old for the actual situation, the reality from nature has suffereded some modifications regarding the flora and fauna, so it is strongly recommended the scientific approach of this subject.

Some problems about Natural Protected Areas management and biodiversity protection refer to: bad involvement of the Local Council in Natural Protected

90

Areas management from its own administration; grazing inside Natural Protected Areas; poaching; unecological tourism (in all the Natural Protected Areas), fossil row material collecting (in Eocen limestones reservation from Turnu Roşu); disturbing activities (Tyr Polygon from Cârţişoara, because of the noise, is a stress factor to Arpăşel faunistical reservation); non-observance of the limitations of Order no. 410/2008, concerning the collection, the capture, the acquisition and marketing of plants and wild animals protected by law.

BIBLIOGRAPHY

Gh. Mohan, A. Ardelean, M. Georgescu, (1993), Reservations and Natural Monuments in Romania, „Scaiul” Market and Publishing House, Bucharest.

Drăgulescu, C. (1990), Vegetation of Iezerele Cindrelului Natural Reservations, “Nature Preservation”, 34, 1-2, Bucharest.

Drăgulescu, C. (1995), Vegetation and Flora from Sadu Valley Basin, CONSTANT Publishing House, Sibiu.

Drăgulescu, C., (2003), Sibiu County’s Cormoflora, Pelecanus Publishing House, Braşov. Maxim, I. (1991), Bottomless Lake Reservation, “Nature Preservation”, no. 3, Bucharest. * * * Natural Protected Areas in Sibiu County, (1996), ECOTUR Sibiu, CONSTANT

Publishing House, Sibiu.

91

AL DOILEA MAXIMUM PLUVIOMETRIC ANUAL DE TOAMNĂ ÎN ROMÂNIA

Octavia BOGDAN*, I. MARINICĂ**, Loredana-Elena MIC***

Cuvinte-cheie: precipitaţii atmosferice, al doilea maxim pluviometric anual, România. Key words: atmospheric precipitation, second annual maximum rain, Romania. The second annual rain maximum in autumn, in Romania. A temperate-continental country, precipitation values in Romania vary widely from 350 mm/year on the Black Sea coast to 1, 500 mm/year on the western slopes of the Apuseni Mountains. Precipitation values depend largely on the geographical position of the study region. Atmospheric precipitation reach a main annual maximum in June (occasionaly in May) and a secondary one by late autumn and early winter (November-December). The latter is characteristic of climate areas falling under Submediteraneean and Oceanic influences. Climate warming over the past few years has intensified atmospheric circulation processes at the end of the year, so that the June main maximum has shifted to November-December. This paper discusses just these aspects.

Introducere

Producerea precipitaţiilor pe teritoriul României este determinată de activitatea Ciclonilor Oceanici şi Mediteraneeni, de fronturile atmosferice şi condiţiile geografice locale, între care barajul orografic (altitudinea acestuia, precum şi depresiunile şi culoarele de vale) deţin cel mai mare rol. Astfel, barajul orografic deviază masele de aer sau le obligă la escaladarea lor. În aceste condiţii, pe versanţii cu expunere favorabilă advecţiei maselor de aer umed sau convecţiei termice intense au loc procese pluviogenetice, în timp ce, pe versanţii de sub vânt, precipitaţiile se reduc simţitor, ca urmare a formării foehnului (Clima R.P.R., I, 1962; Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983).

* Facultatea de Geografia Turismului, Universitatea „Creştină Dimitrie Cantemir”,

Sibiu. ** Centrul Meteorologic Regional Craiova, Craiova. *** Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti.

92

În România, repartiţia cantităţilor de precipitaţii este foarte neuniformă. Acest lucru este determinat, pe de o parte, de poziţia centrală a Carpaţilor cu rol de baraj orografic pentru diferitele tipuri de advecţie a maselor de aer, precum şi de marea varietate a reliefului, dispus concentric şi în amfiteatru, cu deschidere largă, de la centru spre periferiile de vest, sud şi est.

Cele mai mari influenţe asupra precipitaţiilor din România le au influenţele vestice, respectiv ciclonii oceanici care se dezvoltă la periferia Anticiclonului Azoric. Acestea străbat o lungă distanţă peste Europa şi traversează numeroase bariere orografice, încât îşi pierd treptat din umezeală. Ca urmare, pe teritoriul României, precipitaţiile scad de la vest (>600 mm în regiunile de câmpie), spre est (sub 350 mm în regiunile de litoral) şi cresc concomitent cu creşterea altitudinii dinspre sud (500-550 mm) spre nord (până la peste 1.000 mm, pe crestele carpatice cele mai înalte, de >1.800-2.000 m altitudine) (Atlas R.S. România, 1972-1979).

Local, formele negative de relief (depresiunile şi culoarele de vale) introduc o discontinuitate pluviometrică, ca urmare a descendenţei aerului, datorită inversiunilor de temperatură, fenomen caracteristic acestora care destramă sistemele noroase.

Pe de altă parte, expunerea versanţilor, în special spre vest, favorabilă maselor de aer umed, determină creşterea locală a precipitaţiilor (cazul versanţilor vestici ai Munţilor Apuseni, unde cantitatea medie anuală de precipitaţii căzute depăşeşte 1.500 mm la Stâna de Vale) (Geografia României, I, Geografia Fizică, 1983), în timp ce, pe versanţii opuşi, acestea se reduc la circa 600 mm.

În cursul anului, precipitaţiile atmosferice înregistrează un maxim principal în luna iunie, uneori în mai şi un al doilea maxim secundar, spre sfârşitul toamnei şi începutul iernii, în lunile noiembrie sau decembrie. Primul maxim anual de precipitaţii este determinat de activitatea ciclonilor de pe Oceanul Atlantic care se deplasează dinspre vest spre est, reducându-şi treptat cantitatea de apă, dar păstrând suficient de multă pentru a determina acest maxim anual principal pe teritoriul României. Barajul orografic al Carpaţilor Româneşti limitează aceste influenţe, astfel că, la est de România, cantităţile respective se diminuează foarte mult. Al doilea maxim anual de precipitaţii este caracteristic în special pentru sectoarele cu influenţe submediteraneene (Clima R.P.R., I, 1962).

Metoda de lucru

Cercetările întreprinse de noi ne-au permis să punem în evidenţă faptul că acest maxim de precipitaţii secundar este specific şi teritoriilor cu influenţe oceanice, pontice şi chiar regiunilor montane înalte de peste 1.800-2.000 m altitudine.

Pentru a demonstra acest fapt s-au întocmit histogramele variaţiei cantităţilor de precipitaţii din cursul anului pentru 70 de staţii meteorologice de pe teritoriul României, amplasate în diferite condiţii locale, pe perioada 1901-2000, din care au fost selectate, pentru exemplificare, cele mai reprezentative.

De asemenea, pentru a putea sesiza care este modul de evoluţie a maximului pluviometric secundar din lunile noiembrie sau decembrie, s-au întocmit grafice privind variabilitatea neperiodică a acestora şi tendinţa lineară şi polinomială de gradul 6 pentru perioada 1961-2000, timp în care procesul de încălzire globală a fost într-o continuă creştere.

93

Rezultatele analizei

Urmărind graficele de variaţie a cantităţilor de precipitaţii din cursul anului pentru diferite condiţii locale şi influenţe climatice, se pot trage câteva concluzii:

• Astfel, pentru depresiunile intramontane din nord-vestul României (ex. Depresiunea Maramureşului), al doilea maxim de precipitaţii se produce în noiembrie (fig. 1), la fel ca şi pe culmile Munţilor Apuseni (fig. 2); în schimb, în Câmpia Crişurilor (fig. 3 şi 4), în depresiunile submontane şi culoarele de vale din nord-vestul României (fig. 5 şi 6), pe versanţii Munţilor Apuseni, cu expoziţie vestică şi sudică (fig. 7 şi fig. 8), precum şi în culoarele largi de vale din vestul României (fig. 9-10), acest al doilea maxim anual de precipitaţii se produce în decembrie.

Maximul anual de precipitaţii din noiembrie şi decembrie este determinat de activitatea ciclonilor de iarnă de pe Oceanul Atlantic, respectiv faza negativă a lui NAO, când Depresiunea Islandeză se dezvoltă foarte mult peste Europa de Nord-Vest şi Centrală, ajungând până în vestul şi nord-vestul României, unde aerul umed rămâne blocat de barajul orografic al Carpaţilor.

• Pentru Câmpia Banatului (fig. 11 şi fig. 12), precum şi în Defileul Dunării amunte de Berzeasca (fig. 13 şi fig. 14), acesta se produce în decembrie, în schimb pentru Defileul Dunării avale de Berzeasca (fig. 15 şi 16) şi mai departe pe Valea Dunării (fig. 17 şi 18), ca şi în Piemontul Getic (fig. 19) şi Câmpia Română (fig. 20, 21 şi 22), cel de-al doilea maxim anual de precipitaţii se produce în noiembrie. În acest caz, pentru Câmpia Banatului, Defileul şi Valea Dunării până la Turnu Măgurele, Piemontul Getic şi Câmpia Olteniei, cel de-al doilea maxim anual de precipitaţii este dat atât de influenţele Ciclonilor Oceanici, care se deplasează dinspre vest, dar mai ales ale Ciclonilor Mediteraneeni cu evoluţie normală, cu direcţie sud-vest spre nord-est, care traversează Alpii Dinarici şi nord-vestul Bulgariei, masele de aer umed infiltrându-se prin Defileul Dunării şi Valea Timokului (Ecaterina Ion-Bordei, 1983).

• Regiunile din centrul Câmpiei Române au o poziţie de tranziţie de la influenţele oceanice şi submediteraneene din vest şi sud-vest, la cele continental excesive din est. Aici, cel de-al doilea maxim anual de precipitaţii este generat de Ciclonii Oceanici şi Mediteraneeni cu evoluţie normală, a căror influenţă se estompează spre est, în Câmpia Bărăganului, unde un rol important îl au Ciclonii Mediteraneeni cu evoluţie retrogradă. De asemenea, pentru regiunile limitrofe (fig. 23), pentru Podişul Dobrogei (fig. 24), pentru Curbură (fig. 25 şi 26) şi Podişul Moldovei (fig. 27, 28) acest maxim se produce tot în noiembrie, fiind generat de Ciclonii Mediteraneeni şi Pontici cu evoluţie retrogradă. Aceste regiuni din estul şi sud-estul României, precum şi versanţii estici şi sud-estici ai Carpaţilor sunt cele mai expuse Ciclonilor Pontici şi Mediteraneeni cu evoluţie retrogradă care se reactivează la sfârşitul toamnei şi începutul iernii.

• Pentru regiunile muntoase înalte de > 1.800-2.000 m este caracteristică circulaţia de vest, care predomină tot anul. Şi aici, intensificarea Ciclonilor Oceanici de pe Atlantic în lunile de iarnă, dependent de activitatea Oscilaţiei Nord Atlantice, provoacă cel de-al doilea maxim anual de precipitaţii în decembrie (fig. 29 şi 30).

94

Fig. 1-10. Variaţia în cursul anului a cantităţilor lunare de precipitaţii Changes during the monthly amounts of precipitation

Fig. 1. Sighetu Marmaţiei (XI)

43.1 41.1 39

56.4

79.4

102.7

89 87.4 87.1

49.4 54.5 54.2

0

20

40

60

80

100

120

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII lunile

mmFig. 2. Vlădeasa (XI)

84.574.8 70

80

127.9

151.3133.3

85.4

64.583 82.5

188

0

20

40

60

80

100

120

140

160180

200


mm

Fig. 4. Oradea (XII)

37.532.2

36.7

47.5

66.0

84.3

61.956.4

45.6 43.448.5 51.0

0

20

40

60

80

100


mmFig. 3. Satu Mare (XII)

40.735.8 36.4

44.3

63.169.7

64.1

43.7 45.2 47.952.1

82.4

0

20

40

60

80

100


mm

Fig. 5. Negreşti-Oaş (XII)

61.753.7 54.4

67.4

94101.8 104.5

95.8

66 65.5 69.875.4

0

20

40

60

80

100

120

1 lunile

mm

Fig. 6. Baia Mare (XII)

68.459.4 56.2

72

89.2 93.286.8

63.269.1

75.983.5

108.3

0

20

40

60

80

100

120

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIlunile

mm

Fig. 7. Stâna de Vale (XII)

104.2 101 96.4

124.9

170.8 166.6149.4

114.4 112.8122.9 124.6

216

020406080

100120140160180200220240


mmFig. 8 Moneasa (XII)

76.167.9 72.9

81.3

109.3

96.383.6

67.979.1 82

88.3

129.8

0

20

40

60

80

100

120

140


mm

Fig. 10. Arad (XII)

34.9 33.9 35.2

47.3

62.257.5

47.643.2 41.6

46.1 46.2

75.9

0

10

20

30

40

50

60

70

80


mmFig. 9. Vărădia de Mureş (XII)

46.741 41.5

53.9

74.967.1

58.250.8 50.6 51

56.9

90.3

0

20

40

60

80

100


mm

95


Fig. 14. Berzeasca (XII)

45.2 43.247.8

57.5

80.1 80.5

59.153.6

41.8

51.4 48.556.2

0

20

40

60

80

100


mm

Fig. 12. Timişoara (XII)

40.2 38.6 37.6

49.8

64.6

81.1

57.750.9

42.949.5 51.4 48.9

0

20

40

60

80

100


mm

Fig. 13. Moldova Nouă (XII)

48.3 45.4 44.7

59.6

81.785.9

67.5 63.9

51.8 54.7 51.8 54.7

0

20

40

60

80

100


mm

Fig. 15. Orşova (XI)

51.1 48.555 53.2

76

61.456

41.8

56.4

71.966.2

81.3

0

20

40

60

80

100


mmFig. 16. Drobeta-Turnu Severin (XI)

51.447.9 49.3

57.2

80.7

72.5

49.3

38.245.1

66.471.5

61.2

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90


mm

Fig. 11. Sânnicolau Mare (XII)

30.4 30.7 32.5

41.9

60

51.448.5

38.9 37.4

45.141.5

75.4

0

20

40

60

80


mm

Fig. 17. Calafat (XI)

40.4 38 38.1

47.9

60.865.6

45.6

35.638.7

48.954.2

45.5

0

20

40

60

80


mm

Fig. 19. Polovragi (XI)

48.9 48.4 50.9

70.3

103.9

88.9

76.5

61.768.6

78.7

56.1

112.3

0

20

40

60

80

100

120


mmFig. 20. Caracal (XI)

37.1 34.5 35.7

45.3

61.4

53.8

39.935.1

39.8

48.5

39.5

73.7

0

20

40

60

80


mm

Fig. 18. Turnu Măgurele (XI)

37.432.5 35

42.2

56.9

67.1

50.8

38.7 37.341.4

46.241.3

0

20

40

60

80


mm

96


Fig. 27. Iaşi (XI)

30.5 27.2 27.4

44

55.8

82.8

68.6

55.9

43

31.337.4

29.5

0

20

40

60

80

100


mmFig. 28. Huşi (XI)

29 3125.4

41.4

52.5

61.7

46.639.2

35.940.8

32

75.2

0

20

40

60

80


mm

Fig. 23. Sulina - dig (XI)

23.9 22.6

17.9

24.3

30.627.7 29.1

26.7 27.8 27.1

35.9 36.9

0

10

20

30

40


mm

Fig. 24. Adamclisi (XI)

33.627 28.6

34.241.5

61.4

45

31.5 33.636.6

42.5

34.9

0

10

20

30

40

50

60

70


mm

Fig. 21. Bucureşti Filaret (XI)

40.634 37.4

44.4

68.1

86

57.851.2

39.1 41.148.5

41.1

0

20

40

60

80

100


mm Fig. 22. Griviţa (XI)

34.6 32.426.6

38.5

59.7

68.4

56.7

47

31.3 31.6

4237.8

0

20

40

60

80


mm

Fig. 25. Buzău (XI)

27.3 27.122.8

40.5

63.6

79.6

61.2

50.5

37 34.7 37.733.1

0

20

40

60

80

100


mm

Fig. 26. Râmnicu Sărat (XI)

3328.3 27.1

41.7

62.4

77.6

58.5

43.3 40.432.8

43.835

0

20

40

60

80

100


mm

Fig. 29. Vf. Omu (XII)

75.884 78.3

88.7

109.9

142.4

125.5

105.6

65.3 60.5 56.8

70.9

0

20

40

60

80

100

120

140

160


mmFig. 30. Ţarcu (XII)

60.350.5 54.5

69.3

108.1

147.8

132.1

85.1

62.6 66.4 67.5

167

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180


mm

97

Fig. 31. Variaţia neperiodică a celui de al doilea maxim pluviometric (secundar) de toamnă din luna noiembrie, precum şi tendinţa lineară şi polinomială de gradul 6 de evoluţie

Changes in non-scheduled the second maximum pluviometric (secondary) fall in November, and the linear trend and 6 degree polynomial trend

Fig. 32. Variaţia neperiodică a celui de al doilea maxim pluviometric (secundar) de toamnă din luna decembrie, precum şi tendinţa lineară şi polinomială de gradul 6 de evoluţie

Changes in non-scheduled the second maximum pluviometric (secondary) fall in December, and the linear trend and 6 degree polynomial trend

CONCLUZII

Din cele prezentate rezultă că cel de-al doilea maxim anual secundar de precipitaţii de toamnă, din noiembrie-decembrie, este cel mai bine exprimat în arealul cu influenţe submediteraneene, care se suprapun peste cele oceanice din sud-vestul României. Aici, în luna noiembrie, se remarcă o creştere apreciabilă a precipitaţiilor faţă de celelalte luni de toamnă, septembrie sau octombrie. Cu toate acestea, variabilitatea neperiodică a precipitaţiilor a scos în evidenţă faptul că şi în această lună sunt posibile cantităţi deficitare de precipitaţii mai mici de 10 l m2, care au o frecvenţă de circa 2,1% la Apa Neagră, 10,4% la Craiova, 6,3% la Bechet etc.

Tendinţa de evoluţie (liniară şi polinomială de gradul 6 a cantităţilor de precipitaţii din lunile maximului pluviometric de toamnă, noiembrie (fig. 31) şi decembrie (fig. 32), indică o diminuare a cantităţilor de precipitaţii, mai estompată în noiembrie şi mai pronunţată în decembrie. Cu toate acestea, în ultimul timp

Drobeta-Turnu Severin (1883-2005)

357.9

0

50

100

150

200

250

300

350

400

1883

18891895

1901

1907

191319

1919

2519

3119

3719

4319

4919

5519

6119

6719

7319

7919

851991

1997

2003

mm Calafat (1961-2005)

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

19

61

19

63

19

65

19

67

19

69

19

71

19

73

19

75

19

77

19

79

19

81

19

83

19

85

19

87

19

89

19

91

19

93

19

95

19

97

19

99

20

01

20

03

20

05

mm

Caransebeş (1961-2002)

0

20

40

60

80

100

120

140

160

1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999

2001

mmOraviţa (1958-2003)

149.9

0

20

40

60

80

100

120

140

160

1958

1960

1962

1964

1966

1968

1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2002

mm

98

(2006-2007), pe fondul încălzirii climei, se observă o creştere a cantităţilor de precipitaţii de toamnă în arealul cu cele mai intense influenţe submediteraneene şi o inversare a maximelor pluviometrice anuale. Astfel, de exemplu, în toamna anului 2007, cantităţile de apă căzută în noiembrie 2007, în Oltenia, unde influenţele submediteraneene sunt mai pronunţate, au fost cu 125-235% mai mari decât media multianuală, ceea ce a făcut din această lună, conform criteriului Hellmann, o lună excesiv de ploioasă. În aceste condiţii, al doilea maxim pluviometric anual a fost mai mare decât primul. Această situaţie a fost caracteristică întregii perioade de toamnă, în Oltenia, când abaterile procentuale pentru lunile IX, X, XI au fost cu 50-160% mai mari decât mediile lor multianuale. În consecinţă, inundaţiile produse au determinat pierderi totale de 9.493. 470 RON, ceea ce a însemnat foarte mult pentru o economie aflată în perioada de tranziţie.

BIBLIOGRAFIE

Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul de Geografie, Bucureşti.

Bogdan, Octavia, Marinică, I. (2007), Hazardele meteo-climatice din zona temperată. Geneză şi vulnerabilitate cu aplicaţii la România, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu.

Bordei-Ion, Ecaterina (1983), Rolul lanţului alpino-carpatic în evoluţia Ciclonilor Mediteraneeni, Editura Academiei, Bucureşti.

Marinică, I. (2005), Clima şi riscurile climatice din Oltenia, Editura M.J.M., Craiova. *** (1983), Geografia României, I, Geografia fizică, Editura Academiei, Bucureşti. *** (1962, 1966), Clima R.P.R./R.S.R., I, II, CSA, IM, Bucureşti. *** (1972-1979), Atlas R.S. România, Editura Academiei, Bucureşti.

99

PARTICULARITĂŢI CLIMATICE CARE INFLUENŢEAZĂ EVAPOTRANSPIRAŢIA POTENŢIALĂ DIN SPAŢIUL

HIDROGRAFIC CONTINENTAL DOBROGEAN

Dacian Constantin TEODORESCU*

Concepte-cheie: Dobrogea, evapotranspiraţie potenţială, deficit de saturaţie. Key words: Dobruja, potential evaporation, saturation deficit. Some considerations about the climatic particulars which have an influence to the potential evaporation from continental hidrographic area in Dobruja. Case study: corelation between directly measurement outcames which are obtain from different evaporation stations with the calculated values from meteorological stations. For this type of analysis, we needed to adapt and use the mathematical model from Cranfield Univesity. The model uses measurement outcames such as: maximum and minimum monthly multiannual values of air, relative humidity in percentages, shine times of the sun in hours and the wind speed at 2 meters high level in km/day. Through the simultaneous corelation of the outcames which are obtained in four different methods such as: Penman-Monteith, FAO, modificated from Penman, Penman and Pennman at surface open water. Le Turc method was used additionally for comparison (even it is not so accurate). In different graphics are presented through comparison between the precipitations quantity and outcomes obtained with Penman method at surface open water.

Suprafaţa activă a Dobrogei se caracterizează printr-o accentuată neunifor-mitate şi varietate.

Cantitatea medie anuală de precipitaţii scade neuniform dinspre vest spre est şi odată cu altitudinea. Repartiţia cantităţilor de precipitaţii atmosferice din spaţiul hidrografic Dobrogea se distinge printr-o variabilitate accentuată, în perioada caldă a anului, mai ales pentru lunile aprilie-octombrie.

Distribuţia spaţială neuniformă a temperaturii în spaţiul hidrografic dobrogean se datorează diferenţelor altitudinale. Temperatura medie anuală a aerului scade odată cu creşterea altitudinii, de la 11,0 ºC la staţiile meteorologice Jurilovca, Medgidia şi Hârşova, la 10,9 ºC la staţia meteorologică Adamclisi şi 9,9 ºC la staţia meteorologică Corugea în perioada studiată 1961-2005.

* Direcţia Apelor Dobogea – Litoral.

100

Fig.

1.

Clim

ogra

me

tip P

egùy

după

date

le î

nreg

istra

te l

a st

aţiile

met

eoro

logi

ce, î

n pe

rioad

a 19

61-2

005:

T. t

empe

ratu

ra m

edie

anua

lă; P

p. c

antit

atea

med

ie a

nuală d

e pr

ecip

itaţii

(Pre

lucr

area

dat

elor

din

arh

iva

AN

M)

The

Peg

ùy t

ype

clim

ateg

raph

ics

afte

r da

ta r

egis

tere

d at

the

met

eoro

logi

cal

stat

ions

bet

wee

n 19

61-2

005:

T.

annu

al a

vera

g ete

mpe

ratu

re; P

p. p

reci

pita

tions

ann

ual a

vera

ge q

uant

ities

(Nat

iona

l Met

eoro

logi

cal A

dmin

istr

atio

n ar

chiv

es d

ata

pro

cess

ing)

101

Fig.

2.

Clim

ogra

me

tip W

alte

r-L

ieth

în

perio

ada

1961

-200

5 du

pă d

atel

e în

regi

stra

te l

a st

aţiile

met

eoro

logi

ce:

1) p

erio

ade

de s

ecetă;

2) p

erio

ade

de u

scăc

iune

; 3)

per

ioad

e um

ede;

4)

luni

cu

tem

pera

tură

min

imă

nega

tivă;

5)

luni

cu

tem

pera

tură

med

ie n

egat

ivă;

6) te

mpe

ratu

ra m

edie

mul

tianu

ală;

7) d

urat

a in

terv

alul

ui fă

ră în

gheţ;

8) c

urba

pre

cipi

taţii

lor

în s

cara

1/2

; 9) c

urba

pre

cipi

taţii

lor

în s

cara

1/3;

10)

cur

ba t

empe

ratu

rii;

Tm

ed –

tem

pera

tura

med

ie m

ultia

nuală;

Tm

ax –

tem

pera

tura

max

imă

abso

lută

; T

min –

tem

pera

tura

min

imă

abso

lută

; P m

ed –

can

titat

ea m

edie

mul

tianu

ală

de p

reci

pitaţii

; P 2

4h –

can

titat

ea m

aximă

de p

reci

pitaţii

pro

dusă

în

24 o

re î

n pe

rioa

daan

aliz

ată;

H –

alti

tudi

nea

staţ

iei m

eteo

rolo

gice

(Pre

lucr

area

dat

elor

din

arh

iva

AN

M)

The

Wal

ter-

Liet

h ty

pe c

limat

egra

phic

s bet

wee

n 19

61-2

005

base

d on

the

data

reg

iste

red

at th

e m

eteo

rolo

gica

l sta

tions

: 1) d

reyn

ess p

erio

ds;

2) d

ryin

g pe

riod

s; 3

) m

oist

per

iods

; 4)

mon

ths

with

neg

ativ

e m

inim

um t

empe

ratu

re;

5) m

onth

s w

ith n

egat

ive

aver

age

tem

pera

ture

;6)

mul

tiann

ual

aver

age

tem

pera

ture

; 7)

per

iode

with

out

fros

t; 8)

pre

cipi

tatio

ns c

urve

at

1/2

scal

e; 9

) pr

ecip

itatio

ns c

urve

at 1

/3 s

cale

;10

) te

mpe

ratu

re c

urve

; T

med

–

aver

age

mul

tiann

ual

tem

pera

ture

; T

max

– a

bsol

ute

max

imum

tem

pera

ture

; T

min –

abs

olut

e m

inim

umte

mpe

ratu

re; P

med

– a

vera

ge m

ultia

nnua

l pre

cipi

tatio

ns q

uant

ity; P

24h –

max

imum

pre

cipi

tatio

ns q

uant

ity w

hich

are

reg

istr

ed in

24

hour

s in

the

proc

essi

ng p

erio

d; H

– m

eteo

rolo

gica

l sta

tion

elev

atio

n (N

atio

nal M

eteo

rolo

gica

l Adm

inis

trat

ion

arch

ives

dat

a pr

oces

sing

)

102

Aceste diferenţieri termice se produc datorită regimului anual de tip temperat-continental, cu minima în luna ianuarie şi maxima în iulie, dar şi bilanţului caloric diferit al celor două componente majore ale suprafeţei active ce se întâlnesc aici: apa şi suprafaţa terestră.

Analiza climogramelor de tip Pegùy şi Walter-Lieth evidenţiază că în Dobrogea, într-un an mediu, se produc consecutiv de la 4 la 6 luni de uscăciune, crescând treptat de la vest spre est şi de la nord spre sud şi de la 2 la 3 luni consecutive de secetă (fig. 1 şi 2). Aceste fenomene în zona litorală sunt mai accentuate (mai mult de 6 luni uscăciune şi peste 3 luni secetă). Astfel, mai mult de 9 luni dintr-un an predomină aceste fenomene, fiind necesară dezvoltarea sistemelor de irigaţii pentru a diminua efectele acestora. Pe litoral, se evidenţiază o persistenţă a timpului stabil, a inversiunilor de temperatură de pe suprafaţa mării, care împiedică producerea precipitaţiilor, toate acestea generând o frecvenţă mai mare a perioadelor de secetă, perioade mult mai compacte în timp (în zona de influenţă maximă a brizelor) (Geografia României, vol.V, 2005).

Prezentăm alăturat valorile corelate prin diverse metode, şi anume: Penman-Monteith, FAO (Organizaţia Mondială pentru Alimentaţie şi Agricultură) modificată după Penman, Penman şi Penman la suprafaţa de apă liberă (fig. 3). Astfel, prin corelarea datelor obţinute din măsurători directe la diferite staţii evaporimetrice cu cele calculate la staţiile meteorologice s-au obţinut grafice cu privire la potenţialul fenomenului de evaporaţie prin folosirea şi adaptarea modelului matematic de calcul al Universităţii Cranfield. La staţiile meteorologice Corugea, Hârşova, Medgidia şi Adamclisi datele obţinute cu ajutorul modelului matematic s-au comparat cu cele obţinute prin măsurători directe la staţia evaporimetrică Nicolae Bălcescu; la staţia meteorologică Jurilovca corelaţia datelor obţinute din modelare s-a făcut cu datele obţinute prin măsurarea directă la staţia evaporimetrică Jurilovca. Metoda Le Turc s-a folosit ca studiu comparativ suplimentar, deşi nu este foarte precisă.

Din analiza datelor putem concluziona faptul că în timp ce metoda Le Turc subestimează valorile, metoda FAO le supraestimează (circa ±15 mm pentru ambele metode). Pentru celelalte metode valorile obţinute prin modelare se aproprie de valorile măsurate direct (circa ±10 mm), neconcordanţele datorându-se aparaturii din dotare (depăşită fizic şi moral, peste 50 ani de folosire), a influenţelor antropice din perimetrele staţiilor etc.

Din analiza graficelor deficitului de saturaţie remarcăm că întregul spaţiu hidrografic are un deficit de umiditate prin valoarea ridicată a evaporaţiei în defavoarea cantităţilor de precipitaţii înregistrate astfel: maximele se înregistrează în luna iulie cu valori ale deficitului de 30 mm pentru staţia meteorologică Adamclisi, circa 90 mm pentru staţiile meteorologice Hârşova, Corugea şi Medgidia, cea mai mare înregistrându-se pentru situaţiile studiate la staţia meteorologică Jurilovca 110 mm (fig. 4). Remarcăm că pentru toate staţiile analizate în luna noiembrie se înregistrează un exces de umiditate provenit din cantităţile de precipitaţii astfel: pentru staţia meteorologică Adamclisi valoarea este de 30 mm, iar pentru staţiile meteorologice Hârşova, Corugea, Medgidia şi Jurilovca de circa 20 mm.

103

Fig

. 3. G

rafi

cele

var

iaţie

i eva

poraţie

i la

staţ

iile

met

eoro

logi

ce în

per

ioad

a 19

62-2

005

(Pre

lucr

area

da

telo

r di

n ar

hiva

AN

M)

The

eva

pora

tion

var

iati

on g

raph

ics

betw

een

1961

-200

5 at

the

met

eoro

logi

cal s

tati

ons

(Nat

iona

l M

eteo

rolo

gica

l Adm

inis

trat

ion

arch

ives

dat

a pr

oces

sing

)

104

Fig

. 4. G

rafi

cele

var

iaţie

i def

icitu

lui d

e sa

turaţie

la s

taţii

le m

eteo

rolo

gice

în p

erio

ada

1962

-20

05 (

Prel

ucra

rea

date

lor

din

arhi

va A

NM

)

The

sat

urat

ion

defi

cit v

aria

tion

gra

phic

s be

twee

n 19

61-2

005

at th

e m

eteo

rolo

gica

l sta

tion

s (N

atio

nal M

eteo

rolo

gica

l Adm

inis

trat

ion

arch

ives

dat

a pr

oces

sing

)

105

Valorile indicelui Emm de Martonne cresc odată cu altitudinea şi de la est spre vest, şi de la 18÷19 pentru zonele joase, la 20÷26 pentru zone înalte (tabelul 1). Din interpretarea valorilor acestui indice putem afla informaţii asupra structurii dominante a covorului vegetal şi asupra caracteristicilor reţelei hidrografice.

Vântul este alt element al potenţialului climatic care participă la producerea fenomenlor de uscăciune şi secetă. El este dependent de caracteristicile circulaţiei generale a atmosferei, ca şi de influenţa exercitată de regiunile continentale şi maritime limitrofe (rolul orografiei şi morfologiei reliefului) (Geografia României, vol. V, 2005).

Tabelul 1. Variaţia indicelui de ariditate mediu lunar multianual şi valoarea medie

multianuală înregistrată la staţiile meteorologice în perioada 1961-2005 (Prelucrarea datelor din arhiva ANM) The dryness index of monthly average multiannual and the manyyear average value registered between 1961-2005 at the meteorological stations (National Meteorological Administration archives data processing)

Statia meteo

perioada

Iar I

Iar II

Iar III

Iar IV

Iar V

Iar VI

Iar VII

Iar VIII

Iar IX

Iar X

Iar XI

Iar XII

Iar med

multian altitudinea

(m)

Corugea 1961-2005 45 44 21 18 24 23 20 17 20 16 26 36 26 219,20

Jurilovca 1961-2005 41 35 21 17 18 15 12 12 17 14 27 36 22 37,65

Harsova 1961-2005 45 30 22 17 20 20 18 15 15 14 26 36 23 37,51

Medgidia 1961-2005 36 31 22 19 22 21 21 17 19 16 26 36 24 69,54

Adamclisi 1961-2005 39 31 29 22 22 24 17 16 19 20 31 40 26 158,00

La staţia meteorologică Adamclisi predomină circulaţia dinspre nord-vest,

vest, sud şi sud-est (fig. 5). La staţia meteorologică Hârşova predomină circulaţia dinspre nord, sud-est, sud şi sud-vest. Pentru staţia meteorologică Medgidia predomină circulaţia dinspre nord-vest, vest şi sud-est. La staţia meteorologică Corugea predomină circulaţia dinspre nord, nord-vest şi vest, dar şi dinspre nord-est, est şi sud-est; iar la staţia meteorologică Jurilovca predomină circulaţia dinspre nord, nord-vest şi sud, sud-est. Calmul reprezentând aproape 23 % la staţia meteorologică Adamclisi. La staţia meteorologică Jurilovca calmul reprezintă 18 %. Pentru staţia meteorologică Corugea calmul reprezintă 17 %. De asemenea, calmul reprezintă 28 % la staţia meteorologică Medgidia şi 8 % la staţia meteorologică Hârşova. Vitezele medii ale vântului sunt cuprinse între 0-5 m/s pentru perioadele studiate.

În concluzie, se poate aprecia că bazinele hidrografice din spaţiul hidrografic dobrogean dispun de un potenţial climatic complex şi diversificat, ale cărui particularităţi sunt reflectate într-o măsură mai mare sau mai mică de regimul de evoluţie al tuturor proceselor şi fenomenelor hidrologice de pe teritoriul lor.

106

Fig. 5. Diagramele frecvenţei şi vitezei vântului pe direcţii înregistrate la staţiile meteorologice în diferite perioade de timp (Prelucrarea datelor din arhiva ANM)

The wind speed and frequency diagrams for registered directions at the meteorological stations în different periods (National Meteorological Administration archives data

processing)

BIBLIOGRAFIE

Plătineanu, Cr., Mihăilescu, I.Fl., Seceleanu, I. (2000), Dobrogea – condiţiile pedoclimatice, consumul şi necesarul apei de irigaţie pentru principalele culturi agricole, Editura Ex Ponto, Constanţa.

Ujvari, I. (1959), Hidrografia R.P.R., Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Zăvoianu, I. (1999), Hidrologie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti. ***(2005), Geografia României V, Editura Academiei, Bucureşti. ***Date din Arhiva A.N.M. Bucureşti. ***Date din Arhiva I.N.H.G.A. Bucureşti. ***Date din Arhiva D. A. Dobrogea-Litoral.

107

UNELE ASPECTE PRIVIND TRANZITUL DE ALUVIUNI DIN BAZINUL HIDROGRAFIC TROTUŞ ŞI DE PE SECTORUL INFERIOR AL RÂULUI SIRET ÎN TIMPUL VIITURILOR

EXCEPŢIONALE DIN ANII 1991 ŞI 2005

Daniela PLEŞOIANU∗, Anca ALBU∗, Petru OLARIU∗∗

Cuvinte-cheie: debite solide, eroziune, tranzit, colmatare. Mots-clés: débits solides, érosion, transit, colmatage. Certains aspects visant le transit d’alluvions du bassin hydrographique Trotuş et du secteur inférieur de la rivière de Siret pendant les augmentations remarquables du débit des rivières pendant les années 1991 et 2005. Le problème du transit des alluvions aux cours d’eau a une grande importance. Dans le bassin hydrographique Siret les conditions de formation et de transit des alluvions sont très complexes et sont liées à la grande variété du cadre naturel et aux nombreux composants de l’impact anthropique. Sur ce fond géographique, les grandes augmentations des eaux constituent donc de vrais moteurs morphogénétiques. L’objet de ce travail est de montrer les principales aspects concernant la diversité des débits d’alluvions en suspension pendant les augmentations des eaux durant les années 1991 et 2005 aux cours inférieurs d’eau de quelques rivières qui ont eu des valeurs très grandes: Tazlău, la Trotuş inférieur, Putna, Milcov, la Siret inférieur.

Problema tranzitului de aluviuni pe cursurile de apă prezintă o importanţă

teoretică şi practică deosebită. Scurgerea aluviunilor reprezintă un efect al acţiunii erozive a apelor curgătoare şi reflectă potenţialul erozional al reţelei hidrografice, cu efecte directe asupra evoluţiei generale a formelor de relief, a peisajului geografic, dar şi a resurselor balastiere atât de necesare. Pornind de la faptul că viiturile reprezintă principalul fenomen care transportă spre aval produsele rezultate din eroziunea areolară sau torenţială, provocată de acţiunea ploilor abundente, în cele ce urmează vom face unele referiri la tranzitul solid în timpul viiturilor din anii 1991 şi 2005 în zonele cele mai afectate din bazinul hidrografic Trotuş şi sectorul inferior al râului Siret.

∗ Universitatea Ovidius Constanţa.

∗∗ Direcţia Apelor Bacău.

108

Condiţiile de formare a scurgerii solide în zonele de referinţă

Factorii genetici ai scurgerii solide sunt mai numeroşi şi mai complecşi decât cei ai scurgerii lichide. Prezintă importanţă deosebită cantităţile şi regimul precipitaţiilor căzute în ariile-surse, regimul termic, structura şi alcătuirea geologică (în special duritatea şi coeziunea rocilor), altitudinea, masivitatea, orientarea şi fragmentarea reliefului, gradul de acoperire cu vegetaţie, în special forestieră, modul de utilizare al terenurilor, existenţa lacurilor (naturale şi antropice), intensitatea exploatării resurselor balastiere.

Rolul factorului climatic în formarea şi regimul scurgerii apei şi a aluviunilor este deosebit de pregnant, dar acesta se exercită (mai ales în cazul transportului solid) numai în interconexiune cu celelalte elemente ale cadrului natural. În regiunea de studiu se impun câteva tipuri climatice distincte: climatul de munte, de deal şi de câmpie, fiecare dintre ele cu implicaţii specifice în condiţionarea precipitaţiilor ca volum, intensitate şi repartiţie teritorială. Astfel, temperaturile se încadrează într-un interval cuprins între -0,5°C şi 11°C, iar precipitaţiile între 400 l/m2 şi 1200 l/m2.

Rolul vegetaţiei şi al solurilor în procesele scurgerii solide, este, de asemenea, definitoriu. Asociaţiile floristice de pe teritoriul bazinului hidrografic Siret sunt deosebit de variate. Vegetaţia se prezintă sub formă de zone, fiind dependentă de altitudine. Astfel, în zona montană înaltă predomină masive păduroase întinse de conifere în amestec, mai consistente în jumătatea nordică a bazinului hidrografic. Pe substrat, areale întinse ocupă cambisolurile cu numeroase spodosoluri şi, pe alocuri, stâncării.

În zona munţilor mai puţin înalţi, în dealuri şi podişuri, în covorul vegetal, se întâlnesc păduri de foioase, dispuse în subetaje, în funcţie de scăderea altitudinii. Aici solurile sunt de tip argiloiluvial, pseudorendzine şi aluvial.

La extremitatea sudică a teritoriului vegetaţia trece în formaţiuni de tip silvostepă şi stepă, iar solurile devin cernoziomoide. În lungul cursurilor de apă apare vegetaţia higrofilă şi solurile aluviale.

Pentru tranzitul de aluviuni, o importanţă deosebit de mare o prezintă extensia mare a terenurilor arabile precum şi defrişările practicate de-a lungul timpului, dar intensificate în ultimii ani.

Particularităţile regimului scurgerii medii a aluviunilor în zonele cercetate

Hidrometria aluviunilor a început sistematic, după anul 1950. În prezent, în bazinul hidrografic Siret funcţionează un număr de 178 staţii hidrometrice, dintre care 86 monitorizează şi aluviunile în suspensie.

În ultimul timp, odată cu obligativitatea întocmirii unor studii zonale privind impactul balastierelor asupra evoluţiei albiilor râurilor, necesitatea cunoaşterii debitelor şi volumelor de aluviuni târâte a devenit stringentă. Până în prezent, pe baza literaturii de specialitate se fac numai aprecieri privind ponderea procentuală a aluviunilor târâte faţă de cele în suspensie (Diaconu şi Şerban, 1994, Olariu, 1997).

Prin prelucrarea statistică a debitelor de apă şi de aluviuni în suspensie de la un

109

număr reprezentativ de staţii hidrometrice, P. Olariu prezintă un tabel complex privind caracteristicile scurgerii medii lichide şi solide în bazinul hidrografic Siret (1997).

Tabelul 1. Elemente de bază ale scurgerii lichide şi solide în spaţiul hidrografic Siret. Valori medii multianuale în perioada 1991-1997 Les éléments fondamentaux de l’écoulement liquide et solide dans l’espace hydrographiques Siret. Moyenne pluriannuelle au cours de 1991-1997

Nr. crt.

Râul Staţia

hidrometrică S baz

F (kmp)

Alt. med

H (m)

Qmed multian (mc/s)

Qmax mc/s

Qmed lunar minim anual mc/s

Coef. torenţiali-

tate

Rmed multian.

Kg/s

Vol. anual 106t

Procent debite târâte

Vol. total anual 106t

Prod. aluv.

ro t(ha/an)

Debit specific

q l/s/Km2

1 Siret Siret 1.659 570 12,8 1.193 0,698 1.709 9,06 0,286 25 0,358 2,16 7,86 2 Siret Huţani 2.030 517 14,2 866 0,700 1.237 14,2 0,448 20 0,538 2,65 7,00 3 Siret Lespezi 5.921 513 35,2 1.133 3,40 333 50,8 1,60 15 1,84 3,11 5,94 4 Siret Drăgeşti 11.811 538 74,1 1.900 5,04 377 123 3,88 10 4,27 3,61 6,27 5 Siret Răcătău

Adjudu Vechi 20.219 647 138 2.320 22,3 104 114 3,60 10 3,96 1,96 6,83

6 Siret Lungoci 36.083 539 197 3.270 32,7 100 275 8,68 10 9,55 2,65 5,46 7 Suceava Itcani 2.330 616 16,0 1.354 1,30 1.042 13,4 0,423 25 0,529 2,27 6,87 8 Moldova Prisaca

Dornei 663 1.027 7,10 304 1,01 301 2,29 0,072 30 0,094 1,42 10,7

9 Moldova Tupilaţi 4.028 703 32,1 1.210 2,86 423 36,8 1,16 20 1,39 3,46 7,97 10 Moldoviţa Dragoşa 475 934 4,95 440 0,345 1.275 1,80 0,057 35 0,077 1,62 10,4 11 Bistriţa D. Giumalău 740 1.255 11,9 310 1,45 214 1,62 0,051 30 0,066 0,89 16,1 12 Bistriţa Dorna Arini 1.656 1.206 24,4 580 2,60 223 3,44 0,109 25 0,136 0,82 14,7 13 Bistriţa Frumosu 2.816 1.172 34,8 772 4,50 172 6,65 0,210 20 0,252 0,89 12,4 14 Dorna D. Candreni 566 1.138 7,19 180 0,450 400 0,880 0,028 25 0,035 0,62 12,7 15 Bistricioara Bistricioara 762 1.048 5,69 85,0 0,600 142 1,76 0,056 25 0,070 0,92 7,47 16 Trotuş Goioasa 765 1.052 6,41 196 0,850 231 3,24 0,102 25 0,128 1,67 8,38 17 Trotuş Tg. Ocna 2.084 924 17,2 678 1,40 484 14,0 0,442 20 0,530 2,54 8,25 18 Trotuş Vrânceni 4.077 734 34,1 5.590 2,45 2.282∗ 34,4 1,09 15 1,25 3,51 8,36 19 Uz Cremenea 160 1.074 1,89 196 0,300 653 0,206 0,006 40 0,008 0,50 11,8 20 Tazlău Helegiu 984 520 6,92 1.550 0,500 3.100 13,0 0,410 25 0,512 5,20 7,03 21 Putna Botârlău 2.518 554 15,9 1.250 2,38 525 98,3 3,10 25 3,88 15,4 6,31 22 Rm. Sărat Tătaru 992 320 2,80 282 0,010 28.200 34,3 1,08 30 1,40 14,1 2,82 23 Bârlad Tecuci 6.778 220 10,4 20,4 0,644 15 0,741 1,09 1,53 24 Buzău Racoviţă 5.240 530 28,1 129 4,07 20 4,88 9,31 5,36

Tabelul de mai sus reprezintă însă numai o sinteză a scurgerii lichide şi solide în

perioada 1991-1997. Cu ocazia prelucrărilor şi analizelor de amănunt efectuate asupra şirurilor de valori au reieşit câteva aspecte caracteristice pe care le menţionăm mai jos:

a) pe durata monitorizării tranzitului de aluviuni, în mod nemijlocit, se constată mari variaţii în timp şi spaţiu, determinate de regimul scurgerii apei şi de dimensiunile impactului antropic;

b) în cazul râului Siret, amenajat prin lacuri de acumulare, impactul acestor lucrări se pune foarte bine în evidenţă atât pe durata executării lucrărilor, cât şi după punerea lor în funcţiune.

Alte cercetări scot în evidenţă impactul acestor acumulări asupra debitelor de aluviuni în suspensie din aval (Olariu, Vamanu, 2001). Astfel, la staţia hidrometrică Huţani, situată la 20 km în aval de barajul acumulării Bucecea, debitul mediu de aluviuni înregistrat după anul 1970 reprezintă 59% din valoarea perioadei anterioare.

∗ Valoare influenţată prin ruperea barajului Belci.

110

Pe parcurs, la staţiile hidrometrice Lespezi şi Drăgeşti, debitele de aluviuni se refac prin intensificarea eroziunii în aval de baraje: debitele de aluviuni înregistrate după anul 1970 reprezintă 106% (la Lespezi) şi 111% la Drăgeşti, faţă de perioada de dinainte, deci nu se mai resimt influenţele acumulărilor. În aval de complexul lacustru Galbeni-Răcăciuni-Bereşti, la staţia hidrometrică Adjudu Vechi, situată la numai 1 km în aval de barajul Bereşti, debitul de aluviuni în suspensie calculat pe valorile de după anul 1983 reprezintă numai 13% din valorile de dinainte. Spre aval, debitul de aluviuni se reface parţial, astfel că, la staţia hidrometrică Lungoci, acesta reprezintă doar 44% din valoarea naturală.

c. În cazul râurilor mari, care drenează zone geografice diferite şi pe cursurile cărora au fost amplasate balastiere importante, elementele impactului antropic se fac resimţite, în sensul că, în perioadele în care s-au exploatat cantităţi importante de balast, turbidităţile au fost mai mari (râurile Dunărea, Moldova, Trotuş, Putna etc., pe sectoarele lor extramontane).

d. În zona montană înaltă, care nu a fost afectată prea mult de intervenţiile antropice, nu s-au semnalat, în timp, modificări semnificative ale transportului solid.

e. O situaţie aparte o reprezintă zona de curbură a Carpaţilor Orientali şi a Subcarpaţilor, respectiv bazinele hidrografice Putna, Râmnicul Sărat şi Buzău unde, după anul 1970, se constată o tendinţă generală de scădere a turbidităţii apei, pe fondul căreia există unele variaţii.

f. Amenajarea complexă a bazinului hidrografic Bârlad a condus, de asemenea, la o diminuare treptată a tranzitului solid.

Regimul aluviunilor în timpul marilor viituri din anii 1991 şi 2005

Viiturile reprezintă faze ale regimului hidrologic profund discontinuu, caracteristic bazinului hidrografic Siret. Pe durata marilor viituri, debitele de aluviuni cresc exponenţial. Din această cauză, raporturile dintre debitele de aluviuni şi cele de apă nu prezintă corelaţii liniare, ci curbe cu largi evazări spre dreapta.

Factorii de control ai scurgerii de aluviuni sunt foarte numeroşi şi toţi acţionează într-o continuă interdependenţă. Este evident că scurgerea lichidă este elementul principal şi indispensabil al formării regimului scurgerii solide.

Analiza condiţionării debitelor de aluviuni în suspensie porneşte de la realitatea că, la acelaşi debit de apă, într-un profil dat, debitele de aluviuni în suspensie sunt foarte diferite la diferite momente, acoperind un ecart larg (Diaconu, Şerban, 1994). Acelaşi lucru se poate spune şi despre debitele de aluviuni târâte care depind direct de volumul suspensiilor.

În timpul marilor viituri, complexitatea acestor raporturi este şi mai mare. De regulă, pe faza de creştere a viiturilor se măresc mult pantele şi vitezele de scurgere, deci capacitatea de eroziune şi transport, iar, pe scădere, pantele şi vitezele scad şi odată cu acestea se reduce competenţa râului şi se intensifică procesele de aluvionare.

Viitura din anul 1991 s-a produs în perioada 28.VII-5.VIII. În principiu, perioada a fost relativ ploioasă şi local s-au produs viituri care au provocat inundaţii pe cursuri de apă din bazinele hidrografice Bistriţa, Putna Vrânceană şi pe unii afluenţi

111

mai mici ai Siretului: Soci, Polocin. În perioada 28-29.VII.1991, în timp scurt, au căzut precipitaţii deosebit de bogate. Acestea au provocat inundaţii pe majoritatea cursurilor de apă din spaţiul pericarpatic, dar intensitatea cea mai mare a acestor fenomene a avut loc în bazinul hidrografic Tazlău (cu propagare pe Trotuş şi pe Siret) şi în zona Răcăciuni – Orbeni. În timpul acestei viituri a fost distrus bazinul lacului de acumulare Belci de pe râul Tazlău. Această acumulare, dată în exploatare în anul 1962 cu un volum de 12,5 x 106 m3, mai dispunea în anul 1991 de un volum de numai 2 x 106 m3.

Debitul maxim înregistrat la staţia hidrometrică Helegiu, situată imediat în amonte de lac, a fost de 1.550 m3/s. Prin ruperea barajului, în aval la staţia hidrometrică Slobozia, debitul maxim a fost apreciat la 3.290 m3/s. Viitura s-a propagat pe râul Trotuş. Pe acest râu viitura din amonte nu a avut debite maxime de excepţie (1.290 m3/s la Oneşti). După confluenţa cu râul Tazlău, la staţia hidrometrică Vrânceni, debitul maxim a fost de 3.720 m3/s. Unda de viitură s-a resimţit până pe cursul inferior al râului Siret (3.270 m3/s la staţia hidrometrică Lungoci).

În ceea ce priveşte debitele de aluviuni, datele de care dispunem sunt destul de sumare. Fenomenele extreme care s-au produs în zona barajului Belci au determinat întreruperea măsurătorilor asupra aluviunilor. Pe baza unor relaţii mai generale adaptate la zona respectivă, debitele de aluviuni în suspensie de pe culminaţia viiturii au fost reconstituite. În cazul secţiunii Lungoci de pe râul Siret, debitele de aluviuni au fost monitorizate. În tabelul 2 se prezintă variaţia debitelor lichide şi de aluviuni în suspensie la staţiile hidrometrice reprezentative pentru această viitură.

Tabelul 2. Viitura din perioada 28.VII-4.VIII.1991 de pe râurile Tazlău, Trotuş şi Siret L’augmentation des eaux de 28.07-4.08 sur les rivières Tazlau, Trotus et Siret

Helegiu - Tazlău Vrânceni - Trotuş Lungoci - Siret Zile

Q m3/s R/Kg/s Q m3/s R/Kg/s Q m3/s R/Kg/s

25.VII 8,88 0,85 51,9 26,4 283 136 26 9,35 1,16 37,4 31,5 246 108 27 18,7 1,43 53,6 160 160 150 28 26,5 7,15 32,2 450 333 180 29 348 1.600 1.880 32.000 1.300 14.000 30 224 740 786 9.500 2.464 22.300 31 80,8 86,0 280 240 3.110 36.100

1.VIII 96,0 115 292 260 2.560 24.600 2 39,4 43,5 204 180 2.190 11.700 3 37,2 11,6 265 210 1.772 5.990 4 27,8 7,30 210 190 1.712 3.130

Maxima data

1.550/29.VII 10.100/29.VII 3.720/29.VII 100.000/29.VII 3.270/31.VII 37.900/31.VII

Viitura din anul 2005 a fost catastrofală pentru bazinul hidrografic mijlociu şi

inferior al Trotuşului, pentru râul Siret, sectorul din aval de confluenţa cu râul Trotuş, pe râurile Vrâncene (Şuşiţa, Putna, Milcov, Râmna, Rm. Sărat) şi Buzău. În bazinul hidrografic Bârlad nu s-au produs viituri semnificative.

112

Precipitaţiile care au dus la formarea şi regimul acestei viituri au depăşit în foarte multe cazuri 150 l/m2. Viitura de pe râul Trotuş (2.845 m3/s), combinată, la confluenţă, cu debitele destul de mari de pe râul Siret (2.300 m3/s) au determinat depăşirea posibilităţilor normale de tranzitare prin lacul de acumulare Călimăneşti, fapt ce a impus deversarea unor debite de 4.300 m3/s care, împreună cu debitele afluente pe sectoarele din aval, au provocat breşe în digurile de apărare şi inundaţii deosebit de grave (Pleşoianu şi colab., 2007) (fig. 1).

Fig. 1 Viitura catastrofală din bazinul hidrografic Trotuş din anul 2005 Des eaux extraordinaires dans le basin hydrographique de Trotus, pendant l'annee 2005

113

Debitele de aluviuni în suspensie care s-au produs în timpul acestei viituri, în diferite secţiuni de pe râul Trotuş, Siret Inferior, Putna şi altele au fost deosebit de mari (tabelul 3). Tabelul 3. Debitele de apă şi de aluviuni produse în timpul viiturii din 11-15 VII.2005

Les débits des eaux et les alluvions produites pendant l’augmentation des eaux de 11-15.07.2005

Adjudu Vechi Vrânceni Botârlău Goleşti Lungoci Zile

Q m3/s R/Kg/s Q

m3/s R/Kg/s

Q m3/s

R/Kg/s Q

m3/s R/Kg/s Q m3/s R/Kg/s

11 174 6,78 62,5 21,5 11,7 9,00 1,56 1,73 242 76,8 12 327 44,0 1.468 20.300 268 11.100 287 27.300 373 120 13 1.385 549 2.359 14.000 1.419 33.600 339 32.800 2.476 3.500 14 1.275 460 568 7.840 918 11.100 36,2 1.320 4.273 9.700 15 692 145 276 425 337 6.430 20,9 435 3.009 4.680 16 532 97,0 244 295 128 1.930 11,6 127 2.053 2.610 17 478 82,0 206 180 73,9 1.040 6,74 45,0 1.687 1.830 18 524 94,0 187 147 70,2 965 5,29 26,5 1.500 1.470 19 506 87,0 136 69,0 65,6 890 4,34 16,8 1.598 1.670 20 445 71,0 133 65,0 62,3 830 3,39 8,50 1.270 1.050

Max. 2.300 800 2.845 52.500 1.598 51.000 696 94.000 4.650 13.600 Data 13 13 13 13 13 13 13 13 14 14

Volume (to)

141.331 6.077.

592 5866042

3.240.910

2.307.

468 Aluviuni

(m3) 88.888

3.822.385

3689334 2.038.

308

1.451. 237

Din tabelul de mai sus se pot desprinde următoarele concluzii: a. Pe râul Siret, în amonte de confluenţa cu râul Trotuş, complexul lacustru

Galbeni-Răcăciuni-Bereşti, împreună cu aluviunile de pe râul Bistriţa, reduc tranzitul de aluviuni, astfel că, la staţia hidrometrică Adjudu Vechi, valoarea maximă din timpul viiturii a fost de numai 800 kg/s, la un debit lichid de peste 1.500 m3/s (turbiditate cca 0,5gr/l).

b. Pe râul Trotuş, la staţia hidrometrică de închidere Vrânceni, debitul maxim de aluviuni în suspensie a ajuns la valoarea de 52.500 kg/s (turbiditate cca 18,5gr/l) ca urmare a precipitaţiilor căzute pe un teren cu multe defrişări recente şi suprafeţe arabile.

c. Debitele de aluviuni în suspensie de pe râurile din zona Vrancea sunt şi mai mari, cu turbidităţi pe măsură, de exemplu: Goleşti Rmax = 94.000 kg/s şi turbiditate 135gr/l.

d. Existenţa mai multor secţiuni succesive de monitorizare a aluviunilor în suspensie pe râul Putna permite urmărirea tranzitului din amonte spre aval. De exemplu secţiunea Tulnici Rmax = 1.100 kg/s şi turbiditate 2,92gr/l, secţiunea Colacu Rmax = 91.500 kg/s şi turbiditate 50gr/l, secţiunea Mirceşti Rmax = 52.000 kg/s şi turbiditate 41,0gr/l şi secţiunea Botârlău Rmax = 51.000 kg/s şi turbiditate 31,9gr/l.

Scăderea turbidităţii pe unele sectoare ale multor cursuri de apă reflectă

114

intensificarea proceselor de aluvionare. Mai ales în sectoarele mijlocii şi inferioare ale râurilor montane care, odată cu reducerea pantelor pierd o mare parte din aluviunile târâte şi în suspensie.

În bazinul hidrografic al râului Siret, situat într-o zonă în care procesele de aridizare climatică se accentuează, regimul scurgerii apei şi al aluviunilor devine tot mai torenţial, reprezentând adesea factori majori de risc. Viiturile excepţionale din 1991, 2004, 2005, precum şi alte viituri de mare amploare reprezintă dovezi certe în acest sens. În ceea ce priveşte aluviunile târâte, sursa principală de formare a resurselor balastiere, tot mai solicitate, este necesară reluarea monitorizării prin mijloace moderne, deoarece se constată că încă sunt multe deficienţe în cunoaşterea regimului acestora.

BIBLIOGRAFIE

Diaconu, C., Şerban, P. (1994), Sinteze şi regionalizări hidrologice, Editura Tehnică, Bucureşti.

Olariu, P. (1990), Controlul producţiei de aluviuni în bazinul hidrografic Bistriţa, Lucrările celui de-al II-lea simpozion „Provenienţa şi efluenţa aluviunilor”, Piatra Neamţ.

Olariu, P. (1997), Gospodărirea tranzitului de aluviuni în spaţiul hidrografic Siret, vol. „Măsuri non-structurale în gospodărirea apelor”, Editura H.G.A., Bucureşti.

Olariu, P., Gheorghe, Delia (1998), The Effectts of Human Activity on Land Erosion and Suspended Sediment Transport in the Siret Hydrographic Basin, în vol. „Vegetation Land Use and Erosion Processes”, Bucureşti.

Olariu, P., Vatamanu, E. (2001), La surveillance du transit des alluvions de l’espace hydrographique Siret, Lucrările Seminarului Geografic „D. Cantemir”, nr. 19-20, Iaşi.

Pleşoianu, Daniela, Albu, Anca, Olariu, P. (2007), Aspecte privind condiţiile hidroclimatice din spaţiul hidrografic Siret. Tendinţe de evoluţie, „Analele Universităţii Ştefan cel Mare Suceava, Secţiunea Geografie”, Anul XVI, 2007, Editura Universităţii Suceava, p. 185-193.

115

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA SOLURILOR DIN PADINILE SITUATE ÎN CÂMPIA BURNASULUI

Mihai PARICHI∗, Anca-Luiza STĂNILĂ∗

Cuvinte-cheie: Câmpia Burnasului, luvosoluri, însuşiri fizice şi chimice. Key words: Burnasului Plain, luvosoils, chemic and physical characteristics. Contributions to soil knowledge from the padins situated in Burnasului Plain. Burnas Plain was formed as a fluvio-lacustruous unit, strongly connected to the Prebalcanic Plateau, starting from the end of the late inferior Levantine. The last phase of sedimentation ends with loess deposits with a thickness of over 10 m. In the plain surface, among a series of crov type excavations, there are contoured a series of big morphologic dishevelment’s that go a lot over the dimensions of padins, they frequently go over 5 m depth and surfaces of 500-600 hectares. The characteristic soil cover for this padins is mostly made out of stagnic planic luvosoils, very distinctive from the arzic cernosioms predominant in the Burnasului Plain.

Teritoriul cuprins între Dunăre-Vedea-Câlniştea şi Argeş, aflat în plină zonă

de silvostepă, a intrat de mult în literatura de specialitate sub denumirea de Câmpia Burnasului. Se presupune că această unitate de relief s-a format ca o câmpie fluviolacustră, strâns legată de Podişul Prebalcanic, începând cu sfârşitul Romanianului, în urma diferitelor faze lacustre şi fluviatile (P. Coteţ, 1966). Acoperit cu apele lacului romanian, care s-au retras apoi spre nord, teritoriul a trecut în villafranchian printr-o fază de sedimentare deltaică supraacvatică, sub acţiunea reţelei hidrografice din vest (între care a fost probabil şi Paleo-Dunărea) şi a celei din sud, din Podişul Prebalcanic, când s-au acumulat cunoscutele pietrişuri de Frăteşti. A urmat o uşoară transgresiune, când peste pietrişurile menţionate s-a depus un strat de nisipuri urmat de intercalaţii subţiri de argile, marne, calcare de apă dulce şi de argilă cafeniu roşcată (terra rossa). Conţinutul bogat în calcar, cât şi culoarea roşcată a materialului, marchează rezultatul transportului deluvial destul de intens din sud, din Podişul Prebalcanic. A urmat depunerea loessului, în grosime de peste 10 m, a cărui textură este lutoargiloasă (33% argilă sub 0,002 mm, 28-31% praf şi 32-35% nisip).

∗ Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului,

Bucureşti.

116

Sub raport morfologic, în prezent, Câmpia Burnasului prezintă un aspect

cvasiorizontal uşor înclinată spre nord, ca o dovadă sigură a apartenenţei sale la Podişul Prebalcanic, separarea nu poate fi pusă decât pe seama eroziunii verticale ulterioare a Dunării, când albia a trecut în faza de stabilizare printr-o adâncire treptată (P. Coteţ, 1966).

Pe lângă o serie de microdepresiuni formate prin sufoziune de tip crov, în regiune se mai conturează câteva denivelări morfologice de amploare care depăşesc cu mult dimensiunile crovurilor, cunoscute la noi în ţară sub numele de padini. Suprafaţa acestora poate să atingă sute de hectare. Sunt bine conturate, au fundul plat, situat cu 4-5 m sub nivelul de referinţă al câmpiei şi se prezintă total lipsite de drenaj. Periodic chiar se acoperă cu apa din precipitaţii pentru perioade mari de timp (2-3 luni pe an).

Una dintre acestea şi cea mai extinsă este cunoscută sub denumirea de Padina Şerpătească. Suprafaţa sa ajunge să depăşească 600 de ha (fig. 1).

Fig. 1. Poziţia geografică a Padinei Şerpătească

Geographical position of Serpateasca padin

Învelişul de sol al acestei padini este alcătuit din luvosoluri stagnice planice, formate pe seama unor sedimente cu textură argiloasă (tabelul 1), net deosebite de loessul pe care s-a dezvoltat restul solurilor din regiune (cernoziomuri cambice, faeoziomuri argice, preluvosoluri roşcate). Sub adâncimea de 150-160 cm se trece treptat spre un material mai puţin fin, lut nisipos fin (raportul Nf/Ng=20), gălbui cenuşiu şi foarte sărac în CaCO3 (fig. 2).

117

Tabelul 1. Date fizice şi hidrofizice privind luvosolul stagnic planic Physical data and hydro-physical concerning the stagnic planic luvosoil

Compoziţia granulometrică

Oriz. Adânc. (cm)

0,002 mm

0,002-0,02 mm

0,02-0,2 mm

0,2-2,0 mm

DA g/cm3

PA %

CO %

CC %

CU %

K mm/h

Ao 0-16 29,5 39,4 31,1 0,0 1,26 25 -7,3 22 17,7 2,4

El 17-29 26,4 39,1 34,5 0,0 1,37 23 6,4 19 17,6 0,3

EB 29-40 34,0 36,8 29,2 0,0 1,53 17 9,4 17 13,6 0,4

Btwy 45-65 51,8 29,9 18,3 0,0 1,46 12 18,3 23 6,7 0,3

Btw1 72-85 54,1 27,6 18,3 0,0 1,46 12 19,6 23 5,4 0,3

Btw2 85-95 51,9 31,3 16,8 0,0 1,54 9 18,9 22 6,1 0

Btw3 100-120 48,5 31,4 20,1 0,0 1,60 8 16,9 20 7,1 0,2

Btw4 140-160 49,8 29,8 20,4 0,0 1,61 9 16,8 19 7,2 1,3

Cn 180-200 11,7 32,0 56,3 0,0 1,24 11 16,5 19 7,5 2,1

Fig. 2. Profil transversal în perimetrul Padinei Şerpătească (Câmpia Burnasului)

Crossover profile for Şerpătească area (Burnas Plain)

Luvosolurile stagnice planice se caracterizează printr-un profil de tip Ao-El-EB-Btwy-Btw-Bt-Cn, puternic diferenţiat textural (Idt=1,8). Astfel, conţinutul de argilă de 29,5% în Ao creşte la 34% în EB, ajungând să depăşească deja 54% sub 72 cm adâncime (tabelul 1, fig. 3).

Începând de sub orizontul EB până în orizontul C, materialul este puternic afectat de pseudogleizare, prin formarea unor zone ferice-argiloase, în special către interiorul elementelor structurale şi a unor zone decolorate, sărăcite în fier, rezultând astfel un aspect marmorat. Tot ca efect al pseudogleizării apar (începând din orizonturile El, EB şi Btwy) o serie de concreţiuni şi noduli ferici.

Conţinutul de humus al acestor soluri este mic (2,1-2,3%). Au o reacţie slab-moderat acidă şi se încadrează în categoria solurilor mezobazice având V% între 70-80% (tabelul 2, fig. 4).

118

0

10

20

30

40

50

60

0-16 17-29 29-40 45-65 72-85 85-95 100-120

140-160

180-200

Ao El EB Btwy Btw1 Btw2 Btw3 Btw4 Cn

0,002 mm

0,002-0,02 mm

0,02-0,2 mm

0,2-2,0 mm

Fig. 3. Compoziţia granulometrică a luvosolului stagnic planic Grainmetric composition of the stagnic planic luvosoil

Aprovizionarea cu substanţe nutritive este necorespunzătoare. Astfel, conţi-

nutul de azot nu depăşeşte 0,125%, fosforul reprezintă în jur de 7 ppm, iar potasiul este cuprins între 115-121 ppm.

Ca principale cerinţe ameliorative se recomandă îmbunătăţirea regimului aerohidric prin metode agrotehnice, cum ar fi creşterea adâncimii arăturii şi fertilizare organominerală radicală.

Tabelul 2. Date chimice privind luvosolul stagnic planic Chemical data concerning the stagnic planic luvosoil

Orizont Adânc.

(cm) pH Humus

% Nt %

P ppm

K ppm

CaCO3

Ao 0-16 6,1 2,3 0,125 7 121 -

El 17-29 5,8 2,1 0,116 7 115 -

EB 29-40 6,7 0,8 0,061 1 113 -

Btwy 45-65 7,0 1,0 - - - -

Btw1 72-85 7,0 - - - - -

Btw2 85-95 7,3 - - - - -

Btw3 100-120 7,5 - - - - -

Btw4 140-160 - - - - - -

Cn 180-200 8,5 - - - - -

119

0

20

40

60

80

100

120

140

0-16 17-29 29-40 45-65 72-85 85-95 100-120 140-160 180-200

Ao El EB Btwy Btw1 Btw2 Btw3 Btw4 Cn

pH

Hum us %

Nt %

P ppm

K ppm

Fig. 4. Date chimice privind luvosolul stagnic planic

Chemical data concerning the stagnic planic luvosoil

CONCLUZII

Extinderea padinei (600 ha), denivelarea ei cu 5 m sub nivelul de referinţă al câmpiei, la care se adaugă argilozitatea mare a materialului parental care sub 150-160 cm trece într-un lut nisipos-nisip lutos, ne determină să credem că este vorba mai degrabă de o chiuvetă lacustră, rezultată în urma fenomenului de refulare a apei Dunării când fluviul căuta să-şi fixeze albia.

Învelişul de sol al acestei padini este reprezentat prin luvisoluri, tipul luvosol subtipul stagnic-planic, soluri puternic diferenţiate textural ale căror însuşiri fizice, hidrofizice şi chimice evidenţiază un nivel de fertilitate foarte scăzut. În cazul folosirii lor în scopuri mai importante se impun o serie de măsuri printre care mai importante sunt îmbunătăţirea regimului aerohidric şi fertilizare radicală.

BIBLIOGRAFIE

Bârsan A., 1950, Probleme de morfogeneză în câmpia dintre Vedea şi Argeş, Lucrările Inst. de Cercet. Geograf. al R.P.R., Bucureşti.

Coteţ P., 1966, Probleme de paleogeomorfologie în sectorul dunărean dintre Turnu Măgurele şi Hârşova, „Studii şi cercetări de geologie, geofizică, geografie, seria geografie”, Tom XIII, nr. 2, Bucureşti.

120

Enciu P., 2000, „Stratele de Frăteşti: evoluţia cunoaşterii geologiei celei mai extinse formaţiuni acvifere din Bazinul Dacic”, vol. Un secol de cercetare hidrogeologică modernă în România, Asociaţia Hidrologilor din România, Bucureşti.

Florea N., Munteanu I., 2003, Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS), Inst. Cerct. Pedol. Agrochimie, Bucureşti.

Paraschiv D., 1961, Asupra cursului actual al Dunării în avale de Turnu Severin, „Natura”, seria Geografie-Geologie, nr. 6, Bucureşti.

Parichi M., Stănilă Anca-Luiza, 2001, Cu privire la cernoziomurile cambice din Câmpia Burnasului, „Comunicări de geografie”, vol. V, Universitatea Bucureşti.

*** Harta solurilor R.S. România, scara 1:200.000, Foaia Neajlov, Inst. Geol., Bucureşti. *** Ghidul excursiilor celei de-a XV-a Conferinţe Naţionale pentru Ştiinţa Solului,

Bucureşti, 26-30 august, 1997.

121

CERCETĂRI ASUPRA ERODABILITĂŢII SOLURILOR, MODULUI DE UTILIZARE A TERENURILOR ŞI DENUDĂRII

RELIEFULUI PIEMONTAN ARGEŞEAN

Valentin TEODORESCU*

Cuvinte-cheie: morfolitologie, eroziune, protecţie antierozională, dealuri piemontane argeşene. Key words: morpholithology, erosion, protection against erosion, piedmont hills, Argeş County. Research into soil erodibility, land use and denudation in the Argeş, Piedmont Hills. These piedmont hills represent a Quaternary monocline unit, subjected to marked denudation of the steep slopes of torrents – affected basins built up of low-cohesive rocks, and with a strongly and very strongly eroded soil cover. A major role in enhancing erosional processes and mass movements, which intensify fragmentation of relief, have massive deforestations and agricultural works. Since no protection measures against erosion are in place, changes have been recorded in the overflow regime on slope. The paper presents the measures and works liable to striking an ecological balance by depleting slope degradation processes and sediment discharge into the Argeş piedmont basins.

Caracteristicile morfolitologice

Dealurile piemontane argeşene reprezentate prin culmi prelungite între văile Argeş, Vâlsan, Râul Doamnei, Râul Târgului şi Argeşel, prezintă în partea de nord o cuestă cu altitudini de cca 650 m ce scade spre sud la 300 m. Dealurile piemontane sau gruiurile argeşene cum mai sunt denumite au orientare nord-sud şi reprezintă martori ai vechiului piemont cu lăţimi de zeci de metri la est de râul Bratia (Dragoş 1953). Energia reliefului piemontan, având valori între 90 m şi 150 m în partea de nord şi de cca 50 m în sud, contribuie alături de constituţia geologică (depozite fluvio-lacustre, pliocen-cuaternare ce acoperă formaţiuni mio-pliocene) la o evoluţie accentuată a versanţilor, afectaţi de procese de eroziune şi deplasări în masă. O mare parte din suprafaţa versanţilor din dealurile piemontane au pante cu valori medii de 15,0-25,0%, dar întâlnim frecvent şi pante de peste 35,0%.

* Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului,

Bucureşti.

122

Gruiurile argeşene sunt un rezultat al fragmentării suprafeţei piemontane iniţiale de către reţeaua hidrografică cu un caracter consecvent cu văi reprezentând adevărate culoare ce au un rol important în posibilităţile de circulaţie, aşezare de localităţi şi asupra modului de utilizare a terenurilor. În Muscele, cuestele şi suprafeţele structurale, deşi mult fragmentate, formează esenţialul trăsăturilor majore ale reliefului, datorită structurii monoclinale dispunerea lor este foarte diversă, dar în general frontul cuestelor este orientat spre munte iar suprafeţele structurale se lasă către piemont şi apar des cueste unghiulare (Posea et al., 1974). Luncile şi terasele aluviale cele mai întinse se găsesc de-a lungul Argeşului şi Râului Doamnei unde depăşesc în unele locuri 2,0-3,0 km lăţime. De-a lungul Bratiei şi Vâlsanului sunt ceva mai înguste, de 0,5-1,0 km. În general, lăţimea mare a teraselor se întâlneşte în partea de sud şi în sectoarele de confluenţă.

Erodabilitatea Solurilor şi Utilizarea Terenurilor

În bazinul piemontan al Argeşului, pe terasele superioare şi pe martorii vechiului piemont, solurile sunt formate pe depozite argiloase ce acoperă un strat de pietriş a cărui grosime oscilează între 2-6 m, având un conţinut scăzut în carbonaţi.

Pe versanţii principalelor văi afluente Argeşului se pot deosebi două sectoare: – unul superior, cu pante ce depăşesc 20,0-25,0% unde solurile sunt formate

pe pietrişuri şi nisipuri supuse eroziunii, caracteristice fiind erodisolurile; – un sector în partea inferioară a versantului cu pantă mai mică de

cca 15,0%, vălurit, în cuprinsul căruia solurile sunt formate pe un amestec rezultat din argile marnoase, cu nisipuri şi pietrişuri provenite în urma proceselor de deplasare în masă.

În condiţiile apariţiei depozitelor de argilă pe versanţii cu pantă mai mică şi a unui climat umed, predominante sunt luvosolurile şi eutricambosolurile (Stănilă, 2005).

Dealurile piemontane argeşene alcătuite din „Strate de Cândeşti”, nisipuri şi pietrişuri la baza cărora se găsesc alternanţe de argile şi nisipuri cu o înclinare spre sud, apar alunecările favorizate de infiltrarea apei la baza solurilor. În consecinţă, versanţii prezintă un aspect neuniform, vălurit, abrupt şi relativ convex în partea superioară (câţiva martori din vechiul piemont constituie culmile dealurilor) şi relativ concav în partea inferioară, în dreptul unor sedimente argiloase amestecate cu pietrişuri. În partea superioară a dealurilor piemontane predomină districambosolurile şi luvosolurile aflate în diferite etape de eroziune.

Pe văile şi terasele de luncă ale afluenţilor Argeşului, în sectorul dealurilor piemontane, predominante sunt aluviosolurile.

În determinarea pierderilor de sol prin eroziune, un rol important îl au: agresivitatea pluvială, erodabilitatea solului şi modul de folosire a terenului, astfel obţinerea factorului S – erodabilitatea solului, care intră în ecuaţia de calcul a eroziunii în suprafaţă, constituie o preocupare importantă pentru cercetători în precizarea intensităţii fenomenului de eroziune (Teodorescu, et al.1987).

Cercetările efectuate asupra solurilor din dealurile argeşene au condus la înscrierea lor în 5 clase de erodabilitate (fig. 1). Dintre componentele reliefului

123

piemontan se constată o acţiune deosebit de agresivă a eroziunii asupra versanţilor despăduriţi, acoperiţi cu păşuni şi fâneţe degradate.

Sub aspectul modului de utilizare a terenurilor agricole şi a riscului de eroziune în adâncime putem distinge:

– păşunile situate de-a lungul văilor secundare, rezultate ca urmare a defrişărilor, cu o vegetaţie degradată unde scurgerea lichidă creează rigole şi ogaşe ce vor evolua spre stadiul de ravenă;

– fâneţele situate în partea superioară a versanţilor pe care nu se aplică măsurile agrotehnice corespunzătoare şi unde, sub acţiunea unor procese complexe de denudare, se instalează ravene foarte active;

– livezile extensive exploatate fără măsuri antierozionale situate în partea inferioară şi mijlocie a versanţilor, unde se practică în mod obişnuit şi păşunatul, favorizează apariţia formelor de eroziune în adâncime;

– terenurile arabile acoperă luncile şi prima terasă a principalelor văi afluente Argeşului, dar care în ultimii 15 ani s-au extins în partea mijlocie şi superioară a versanţilor, fiind afectate de procese de eroziune a cărei evoluţie poate determina apariţia de ogaşe şi ravene.

Fig. 1. Harta erodabilităţii solurilor din Piemontul Argeşului

The map of soil erodability of Argeş Piedmont

124

Procesele de Denudare

În dealurile piemontane, profilul longitudinal al văilor torenţiale este mai evoluat în comparaţie cu cel din dealurile subcarpatice, procesele de eroziune sunt intense în apropierea obârşiilor, în condiţiile predominanţei depozitelor de nisipuri şi pietrişuri aparţinând „Stratelor de Cândeşti” (Bălteanu et al., 1976).

În condiţiile bazinului torenţial Valea Nandrii (140 ha), afluent al Râului Doamnei, prevăzut cu 4 baraje de aterisare pe Valea Nandrii şi 2 baraje de aterisare pe Valea Mică, valoarea medie a efluenţei aluvionare este de 4,8 t.ha.an-1 (Teodorescu, 2001).

Determinările efectuate şi ridicările topografice în cadrul fiecărui ciclu erozional anual între anii 1977-1985 au evidenţiat un indice mediu de aterisare a aluviunilor de 40,0 t.ha.an-1 pentru întregul bazin torenţial Valea Nandrii (tabelul 1).

Tabelul 1. Volume de aluviuni în bazinul hidrografic Valea Nandrii

Alluvial deposits in Valea Nandrii drainage basin

Volume de aluviuni aterisate între anii 1977-1985

Valea Volum total de aluviuni

(m3)

Volum mediu de aluviuni (m3.an-1)

Suprafaţa de colectare a

barajelor (ha)

Indice mediu anual de aterisare

(m3.ha-1an-1)

Valea Nandrii 26846 2982,8 98,0 30,44 Valea Mică 21767 2418,5 37,0 65,36 Bazin hidrografic 48613 5401,4 135,0 40,01

Valoarea efluenţei aluvionare de 4,8, t.ha.an-1 a bazinului torenţial Valea Nandrii, amenajată cu lucrări transversale (baraje), este redusă în privinţa aportului de aluviuni în Râul Doamnei.

Fig. 2. Corelaţie între suprafaţa bazinelor torenţiale şi densitatea ravenării din bazinele hidrografice aferente Argeşelului (a) şi Vâlsanului (b) Correlation between torrential basins area and gullying density of Argeş and Vâlsan drainage basin

y = -0,22x + 2,2599

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

0 2 4 6 8 10

F (kmp)

Dre

(km

/km

p)

y = -0,6065x + 2,0648

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

0,00 0,50 1,00 1,50 2,00 2,50 3,00

F (kmp)

Dre

(km

/km

p)

b

125

Corelaţia dintre suprafaţa bazinelor torenţiale şi densitatea ravenării în bazinele torenţiale aferente Argeşelului şi Vâlsanului ne indică diferenţieri privind densitatea de ravenare – Dre (km/kmp) (fig. 2 a, b) Se constată o scădere a densităţii de ravenare pe bazinele torenţialecu suprafaţa mai mare (peste 2,5 km2), care au o evoluţie mai lentă a proceselor de denudare în raport cu cele situate între 1,0 km2 şi 1,5 km2, în condiţiile morfolitologice ale bazinelor torenţiale aferente Vâlsanului.

Analiza corelaţiei dintre volumul scurgerii lichide (m3.ha-1) şi eroziunea specifică (t.ha.an-1) pe bazinele torenţiale evidenţiază în Bazinul Vâlsanului valori foarte mari ale eroziunii în condiţiile unei scurgeri mult mai reduse în sectoarele piemontane în raport de valorile determinate pe bazinele torenţiale din sectorul subcarpatic (fig. 3). În acest sens, analiza condiţiilor pedolitologice şi de relief favorizează în dealurile piemontane o acţiune mai agresivă a proceselor de eroziune.

Fig. 3. Corelaţii între volumul scurgerii lichide şi eroziunea specifică cu asigurarea de 10% în bazinele hidrografice cu suprafaţa de 51-100 ha aferente Vâlsanului Correlation between discharges values and specific erosion, 10% insurance of Vâlsan drainage area (51-100 ha)

CONCLUZII

Cercetările efectuate în bazinele piemontane argeşene urmăresc reducerea proceselor de denudare:

– prin reducerea defrişărilor să se micşoreze riscul de degradare a versanţilor şi să se asigure o bună utilizare a terenurilor agricole;

– prin utilizarea unor măsuri pedoameliorative pe suprafeţele cu păşuni şi fâneţe se asigură creşterea fertilităţii solurilor şi o protecţie antierozională;

126

– prin scăderea efluenţei aluvionare din bazinele torenţiale se reduce viteza de colmatare a lacurilor de acumulare situate pe principalele văi din dealurile piemontane argeşene.

BIBLIOGRAFIE

Bălteanu, D., Taloescu, Iuliana, Dinu, Mihaela, Sandu, Maria (1976), Efectele morfologice ale precipitaţiilor din iulie 1975 în unele bazine hidrografice mici aferente Vâlsanului, „SCGGG”, Seria Geografie, XXIII, p. 19-35, Bucureşti.

Dragoş, V. (1953), Asupra structurii geologice a regiunii dintre Râul Doamnei şi Râul Târgului, D. S. Com. Geol. XXXVIII (1950-1951), Bucureşti.

Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M. (1974), Relieful României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

Stănilă, Anca Luiza (2005), O nouă clasificare a solurilor din România, „Analele Universităţii Spiru Haret”, nr. 8, p. 109-114, Bucureşti.

Teodorescu, V., Ioniţă, I., Lidia, Bădescu, Popescu, N. (1987), Caracterizarea intensităţii de eroziune şi a erodabilităţii solului stabilită cu ajutorul determinărilor efectuate pe parcelele de scurgere, „Analele ICPA”, XLVIII, p. 167-174, Bucureşti.

Teodorescu, V. (2001), Morfodinamica versanţilor din bazinele hidrografice mici, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

127

TURISMUL – ACTIVITATE COMPLEXĂ DE STUDIU ŞI CERCETARE INTERDISCIPLINARĂ

Vasile GLĂVAN∗∗

Cuvinte-cheie: turism, activitate complexă, heterogen, interdisciplinaritate, consecinţă. Key words: tourism, complex activity, heterogeneous, interdisciplinary consequence. Tourism – a complex study and interdisciplinary research activity. Tourism, by its nature, represents the object of several research and multidisciplinary studies due to: diversity of resources and touristic attractions (natural, technical-economic, cultural-historic and socio-demographic); hetorogeneousness of specific touristic and non-touristic activities and the variety of connections, which are established between tourism in its development and other activity domains or between tourism and the surrounding environment and human society. Tourism as an economical activity of great complexity, which assumes touristic fitting outs and equipping, management and marketing, information and commercialization, professional training etc., is a research and study domain, also prior, economical, social technical and informational. Tourism as a spatial, temporary and structural activity is studied and researched especially by geography, ecology and economy. Tourism is also a social activity and a mass phenomenon, which usually represents the object of social sciences’ research. Tourism as a complex activity integrates a variety of information sources, analysis and research methods and that’s why it’s suitable for an interdisciplinary study. This step requires the cooperation of various disciplines from the economical, natural and social ones to the technical and informational ones, each one focusing on some specific aspects of their research domain, contributing, eventually, to an incorporated and correlative vision, to analysis, knowing and developing tourism as a whole, a complex system, functional in a territorial assembly.

Turismul, prin natura sa, face obiectul uneori cercetări şi studii pluridisciplinare determinate fiind: de diversitatea de resurse şi atracţii turistice (naturale, tehnico-economice, cultural-istorice şi sociodemografice); eterogenitatea

∗ Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului,

Bucureşti.

128

de atractivităţi turistice specifice şi neturistice, varietatea de conexiuni ce se stabilesc între turism în dezvoltarea sa şi alte domenii de activitate sau între turism şi mediul înconjurător şi societatea umană.

Turismul este o activitate economică de mare complexitate Turismul, ca parte integrantă a economiei naţionale, face parte din sectorul

terţiar al economiei – sectorul de servicii – prin factorii săi de producţie: capital, resurse turistice şi forţă de muncă.

Turismul, prin conţinutul şi trăsăturile sale, reprezintă o ramură distinctă în economia unei ţări, iar prin valorificarea superioară a resurselor turistice, aportul valutar, ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrul balanţei de plăţi, efectul de antrenare, de stimulare a producţiei în alte domenii, ocuparea forţei de muncă etc. se constituie ca o activitate prioritară, de interes naţional în multe ţări de pe mapamond.

Aşadar, turismul are efecte asupra strategiei globale de dezvoltare econo-mico-socială a ţării, dar şi la nivel de ramură.

În contextul implicaţiilor economice se înscrie şi contribuţia turismului la dezvoltarea unor arii mai puţin bogate în resurse pentru prelucrarea industrială, dar cu resurse turistice naturale sau create de om, care, valorificate, pot să devină atracţii turistice şi să determine dezvoltarea localităţilor existente ca staţiuni turistice sau chiar crearea unor staţiuni noi, ca cele balneoclimatice din Carpaţii Orientali, devenite ulterior oraşe-staţiuni (Borsec, Borşa, Băile Tuşnad).

Prin turism sunt valorificate, de asemenea, unele regiuni cu resurse turistice cultural-istorice cu mare forţă de atracţie turistică, dar mai sărace în alte resurse, precum judeţele Suceava, Maramureş, Satu mare, Iaşi etc. Practica a demonstrat că astfel de regiuni se pot dezvolta şi intra în circuitul economic cu investiţii minime pentru amenajarea pensiunilor turistice rurale sau a unor centre artizanale, fie complexe de agro-producţie destinate, inclusiv, agroturismului şi turismului rural. Turismul este considerat, astfel, o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, intraregionale sau locale şi, pe lângă atragerea în circuitul de valori a unor areale turistice, are consecinţe şi asupra dezvoltării în profil teritorial, construcţiile de locuinţe, amenajări de drumuri, dezvoltarea serviciilor publice, a întreprinderilor mici şi mijlocii etc.

În tot acest demers de dinamizare a dezvoltării locale şi regionale, de ridicare economică şi emancipare culturală şi socială a unor areale, localităţi, turismul are şi vocaţia ecologică, deoarece strategia de planificare şi dezvoltare este coroborată cu aceea de protejare a mediului înconjurător, a valorilor spirituale şi economice ale comunităţilor locale, de valorificare optimă a resurselor într-o viziune durabilă.

Dar, turismul este şi o activitate economică deosebit de complexă şi eterogenă, deoarece conţinutul prestaţiei turistice încorporează pe lângă serviciile specifice şi unele corespunzătoare altor domenii economice, conferindu-i turismului caracterul unei ramuri de interferenţă şi sinteză, de unde şi amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turism şi alte componente ale economiei. Unele dintre aceste ramuri economice, precum cele textilă, construcţii, agricultură şi industria alimentară etc., sunt ramuri furnizoare, ale căror furnituri se înglobează în

129

baza materială a turismului sau în producţia culinară a restaurantelor. Altele, ca de exemplu transporturile, circulaţia mărfurilor, comunicaţiile, cultura, asistenţa medicală, gospodăria comunală etc., concură independent la satisfacerea diverselor componente ale cererii turiştilor.

Turismul, în desfăşurarea lui, presupune, deci, o cerere crescândă de bunuri şi servicii, cu repercusiuni pozitive în sferele de producţie a acestora, stimulând-le în dezvoltarea lor.

De aceea, turismul are, totodată, şi un important efect de antrenare, de stimulare a producţiei în alte domenii economice, iar nevoia de adaptare la cerinţele turiştilor conduce la apariţia unor ramuri cu destinaţie specială pentru turism (transportul pe cablu, cateringul, decoraţiunile interioare, agrementul, artizanatul etc.), turismul devenind şi un mijloc de diversificare a economiei, a ramurilor tradiţionale.

Aşadar, turismul acţionează ca un factor stimulator al sistemului economic global, are o mare importanţă în structura mecanismului economic şi un rol activ în procesul de dezvoltare şi modernizare a economiei unei ţări.

În priorităţile politicii în domeniul turismului din ţările Uniunii Europene, pe lângă cele instituţionale şi a relaţiilor cu sectorul privat (coordonarea interministerială a turismului, colaborarea cu autorităţile locale, funcţionarea organismelor de consultare din industria turistică şi administraţia publică la nivel central şi local, promovarea parteneriatului financiar etc.) se regăseşte şi calitatea mediului şi planificarea dezvoltării.

În acest sens se pune accent pe transformarea turismului într-o activitate durabilă, protejarea ecosistemelor vulnerabile, protejarea valorilor culturale, toate aceste priorităţi încadrându-se în conceptul general de dezvoltare durabilă a economiei, în general, şi a turismului în special.

În Programul de Acţiune 21 al Agendei 21 (OMT, WTTC şi Consiliul Terrei, 1992, Rio de Janeiro) se stipulează, de asemenea, rolul specific pe care turismul şi călătoriile îl pot juca în dezvoltarea durabilă a turismului şi protejarea mediului natural, economic, sociocultural şi a resurselor turistice ale acestuia.

Dezvoltarea durabilă constituie o preocupare actuală a ţării noastre, iar obiectivele şi acţiunile majore de dezvoltare durabilă a economiei şi a turismului românesc se integrează în strategia de integrare a acesteia în structurile europene.

Această latură economică a activităţii de turism este studiată de ştiinţele economice şi informatice dar şi de cele tehnice (arhitectură, urbanism, de mediu etc.) şi parţial de cele sociale.

Turismul este o activitate spaţială, temporală şi structurală Pornind de la definiţia recomandată de Organizaţia Mondială a Turismului –

Recomandations on Tourism Statistics, ONU, New York, 1994 – „… Turismul include activităţile desfăşurate de persoane în decursul călătoriilor şi sejururilor, în locurile situate în afara mediului lor obişnuit, pentru o perioadă care nu depăşeşte un an, în scopuri de recreere (loisir), de afaceri sau din alte motive ….”, rezultă că orice călătorie turistică în afara mediului obişnuit al turistului se desfăşoară în

130

limitele geografice ale unui spaţiu turistic determinat de trei coordonate: locul de plecare (reşedinţa turistului), locul de destinaţie turistică (sau destinaţii) cu revenirea la rezidenţa turistului, adică de unde a plecat.

De aici rezultă tridimensionalitatea oricărei călătorii turistice cu precădere eco-nomică şi socială, dar şi geografică prin spaţialitatea şi temporalitatea fenomenului:

• Caracterul spaţial al turismului (călătoriei turistice) în limitele fizice ale spaţiului (arealului) în care are loc acţiunea turistică, respectiv deplasarea şi destinaţiile parcurse pe o rută convenită pentru a ajunge la destinaţia de sejur şi revenirea, după terminarea sejurului, pe aceeaşi rută sau pe o alta, la reşedinţa permanentă a turistului. Spre exemplu: un circuit în Croaţia se poate realiza din România, astfel: Bucureşti – Timişoara – Stamora Moraviţa (Serbia) – Beograd – Bajakova (Croaţia) – Zagreb (sejur) – Dubrovnik (sejur) – Rijeka (sejur) – Zagreb (sejur) – Barcs (Ungaria) – Pecs – Szeged – Nădlac (România) – Arad – Bucureşti.

Caracterul de spaţialitate al turismului se referă şi la repartiţia şi poziţia în teritoriu a fluxurilor turistice, deci a dispersiei în spaţiu ale acestora ca şi la o pronunţată concentrare în anumite destinaţii în dauna altora, respectiv o repartiţie inegală în raport cu activitatea turistică a arealului, calitatea serviciilor sau alţi factori de influenţă.

Ca spaţialitate se remarcă şi repartiţia în spaţiu naţional, regional sau mondial a ariilor emitente de turişti (trimiţătoare sau generatoare) şi a ariilor receptoare (primitoare sau de destinaţie), ca şi poziţionarea geografică a oricărei componente a activităţii de turism sau a obiectivelor turistice faţă de principalele repere convenţionale, naturale sau materiale: coordonate geografice, căi de comunicaţii şi alte elemente de infrastructură, elemente ale cadrului natural, aşezări umane, puncte cardinale etc.

• Caracterul temporal al călătoriei turistice legat de perioada timpului liber afectată petrecerii sejurului la destinaţia convenită, inclusiv secvenţele de timp consumate pentru deplasarea în cele două sensuri ale călătoriei, respectiv de la reşedinţă la destinaţie şi invers.

Temporalitatea fenomenului turistic derivă şi din momentele diferite când se manifestă cererea turistică (sezonalitate anuală şi lunară, week-end etc.), deci o concentrare a fluxurilor turistice în anumite perioade dintr-un an calendaristic sau, dimpotrivă, o diminuare a acestora.

Spaţialitatea turismului ca şi temporalitatea acestuia intră cu precădere în sfera cercetărilor geografice.

• Caracterul structural al călătoriei turistice (turismului) rezidă din diversitatea ofertelor de servicii – tangibile şi intangibile – la care apelează turistul în timpul şi la destinaţia călătoriei, respectiv transport, cazare, alimentaţie, agrement-divertisment şi alte servicii solicitate ocazional, aspect studiat cu precădere de disciplinele economice.

Turismul ca activitate spaţială, temporală şi structurală este studiat şi cercetat, cu precădere, de geografie dar şi de economie şi ecologie.

131

Turismul este o activitate socială şi un fenomen de masă Ca activitate socială, turismul, pe de o parte, sprijină unele pături

determinate de populaţie (categorii de populaţie cu venituri modeste, pensionari, handicapaţi, bolnavi, persoane de vârsta a III-a, tineri) ale căror călătorii în scopuri turistice (pentru odihnă, tratament balnear, instructiv-educative etc.) sunt finanţate parţial sau uneori chiar integral de sindicate, de casele de asigurări sociale, fundaţii, prin măsuri sociale. Pe de altă parte, turismul contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, refacerea forţei de muncă, utilizarea mai bună a forţei de muncă şi asigurarea unui venit individual etc.

În cadrul activităţii (funcţiei) sociale se încadrează şi funcţia culturală a turismului, cognitivă, educativă şi instructivă dar şi de evidenţiere a identităţii culturale şi etnice a popoarelor, de revitalizare a tradiţiilor etnoculturale ale lor şi de păstrare a acestor moşteniri.

Turismul devine şi un mesager al păcii, al toleranţei culturale şi politice, al îmbunătăţirii şi strângerii relaţiilor dintre state şi popoare.

Turismul ca fenomen de masă cuprinde toate categoriile socioprofesionale ale populaţiei şi a apărut, după anii ’60 ai secolului XX, odată cu creşterea veniturilor, democratizarea şi liberalizarea turismului, paralel cu dezvoltarea, în mod intensiv, a bazei tehnico-materiale a turismului, modernizarea mijloacelor de transport şi dezvoltarea căilor de comunicaţie.

Aceste aspecte ale activităţii de turism constituie obiectul ştiinţelor sociale şi parţial al celor economice.

Turismul este un obiect de studiu şi cercetare interdisciplinară În valorificarea şi amenajarea turistică a unui teritoriu sunt necesare cercetări

interdisciplinare legate de analiza potenţialului turistic, variat ca structură şi natură, cât şi la posibilităţile de punere în valoare şi de echipare turistică. Aceste cercetări sunt complexe fiindcă vizează atât nivelul de echipare şi dotare a teritoriului (dezvoltare economică, socială, infrastructură generală, servicii, cerere turistică etc.), cât şi cadrul legislativ care poate să fie stimulativ sau restrictiv în valorificarea şi amenajarea turistică sau dezvoltarea turismului în general.

Turismul ca activitate complexă integrează o varietate de surse informatice, modalităţi de analiză şi cercetare şi de aceea se pretează la un studiu interdis-ciplinar. Acest demers necesită cooperarea mai multor discipline de la cele eco-nomice, ale naturii şi sociale până la cele tehnice şi informatice, fiecare dintre acestea concentrându-se asupra unor aspecte specifice domeniului lor de cercetare, contribuind, în final, într-o viziune integratorie, corelativă, la analiza, cunoaşterea şi dezvoltarea turismului ca un întreg, un sistem complex, funcţional într-un ansamblu teritorial.

În acest sens, specialiştii sunt unanimi şi nepărtinitori în a aprecia obiectiv contribuţia fiecărei ştiinţe sau discipline la studierea şi dezvoltarea turismului.

Disciplinele economice cercetează turismul la nivel macro şi micro-eco-nomic (contribuţia la dezvoltarea economică naţională şi locală, cererea şi oferta turistică, balanţă de plăţi, piaţa forţei de muncă etc.), dar şi aplicativ (managementul şi marketingul turistic).

132

Disciplinele sociale studiază, de regulă, aspectele practice ale activităţii de turism precum: stratificarea socială a cererii şi nevoilor, comportamentul social şi interacţiunea de grup, folosirea turismului şi recreerii împotriva criminalităţii, abuzului de droguri şi alcoolismului, evaluarea şi planificarea timpului liber şi a comportamentului uman în folosirea acestuia, inclusiv prin turism, ca şi efectele sociale şi culturale ale turismului, turismul cultural-social şi etnic, protejarea moş-tenirii cultural-istorice etc. (disciplinele sociologice şi ale culturii); organizarea şi segmentarea pieţei, cercetări motivaţionale, implicarea psihologică a persoanelor în călătoriile turistice etc. (psihologia); stabilirea tendinţelor în istoria dezvoltării economice şi a turismului (istoria); investigarea libertăţii de mişcare a turiştilor în contextul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948, organizarea şi supravegherea industriei turistice, protejarea şi securitatea turiştilor (dreptul); stu-dierea climatului politic în care se desfăşoară turismul, a impactului politic al turis-mului, a rolului turismului în intensificarea legăturilor directe atât între oameni, pe plan intern şi internaţional (mai ales), cât şi între naţiuni (ştiinţele politice).

Şi alte discipline sau domenii de activitate au implicaţii în cercetarea şi dez-voltarea turismului ca: balneologia, silvicultura, arhitectura şi arhitectura peisagistică, urbanismul, ştiinţele educaţionale, informatica şi tehnologia infor-maţiilor, teologia şi confesiunile religioase etc.

Ştiinţele naturii au un rol important în studierea şi dezvoltarea activităţii de turism. Între acestea se impun geografia (şi geografia turismului), ecologia, climatologia ş.a.

Geografia studiază turismul ca fenomen spaţial şi temporal, care se desfăşoară în mediul înconjurător, în interacţiune cu factorii de mediu şi societate, dar şi ca o activitate care are un impact evident în mediul înconjurător.

Cercetarea geografică are o contribuţie esenţială la analiza potenţialului turistic şi la identificarea destinaţiilor turistice, iar evaluările calitative şi cantitative asupra resurselor turistice, economice, tehnice şi demografice stau la baza deciziilor de valorificare, dezvoltare şi amenajare turistică a arealelor respective.

Nivelul de planificare şi dezvoltare a structurilor turistice, a infrastructurii generale şi ale fluxurilor turistice sunt determinate prin cercetări geografice, ecologice şi sociale, care stabilesc „capacitatea optimă de primire” a teritoriului supus amenajării turistice (suportul fizic, ecologic şi socioperceptiv al mediului înconjurător la destinaţia turistică).

Analiza şi cunoaşterea ariilor emitente de turişti şi a celor receptoare, a relaţiilor ce se stabilesc între acestea, volumul fluxurilor turistice, direcţia şi rit-murile lor de dezvoltare sunt, de asemenea, componente ale cercetărilor geografice.

Cercetările geografice se constituie ca bază de date pentru celelalte discipline, care abordează turismul în toată complexitatea sa şi, totodată, prin cuprinderea şi caracterul lor prospectiv, fac parte integrantă din studiile de oportunitate şi prefezabilitate necesare în amenajarea şi dezvoltarea turistică a unei destinaţii, sau în realizarea unor structuri de primire turistică, fie în acţiunea de promovare şi publicitate pe piaţa turistică. Această modalitate de cercetare geografică reprezintă „o valoare particulară mare pentru domeniul interdisciplinar

133

al turismului”, după părerea profesorului Mieczkowski Zbigniew∗, care precizează, mai departe, că: „geografii, economiştii şi ecologii au o acoperire aproape unică în ambele grupe de ştiinţe (economice şi naturale, n.a.), sunt cei mai calificaţi şi avizaţi ca sintetizatori în domeniul ştiinţific al turismului, care îmbină, de asemenea, şi ştiinţele sociale. Geografii, mai ales, datorită pregătirii lor, au cel mai bun potenţial să aprecieze şi să coordoneze diferitele puncte de vedere”.

Contribuţia geografiei şi, cu precădere, a geografiei turismului la cercetarea activităţii de turism atât prin cercetări proprii, cât şi în cadrul cercetărilor interdisciplinare se poate evidenţia, printre altele, prin următoarele:

• asigură o bază documentar-informativă asupra componentelor naturale, socio-economice şi culturale ale mediului geografic şi potenţialului turistic al lor. Aceste date rezultă în urma unor cercetări tematice sub aspectul componentelor cadrului natural şi socio-economic, a gradului de atractivitate turistică, accesi-bilităţii în teren, posibilităţilor de valorificare turistică etc.;

• cercetările tematice complexe care conduc la evaluarea ştiinţifică sub aspect calitativ, cantitativ şi spaţial a resurselor şi atracţiilor turistice naturale şi antropice existente într-un teritoriu, în scopul introducerii acestora în circuitul turistic, al amenajării şi echipării turistice în profil teritorial. Această evaluare are la bază studierea, selecţionarea, descrierea şi explicarea ştiinţifică a tuturor com-ponentelor de potenţial turistic ale teritoriului, a pretabilităţii acestora pentru turism, a ponderii lor în determinarea formelor şi activităţilor turistice. Aceste demersuri stau la baza elaborării unor soluţii convenabile şi eficiente de valo-rificare, amenajare şi dotare tehnică pentru turism. Studiile, de regulă interdis-ciplinare, se pot realiza de la nivel local sau regional până la scara ţării sau a întregului glob, şi pot fi parţiale sau complexe, necesare unor amenajări turistice de ansamblu;

• studierea prin metode proprii a cererii turistice potenţiale şi a necesităţilor de odihnă, recreere, tratament balnear etc. ale populaţiei, la nivel local, regional sau naţional, precum şi posibilităţile de soluţionare a acestora;

• cercetarea distribuţiei în timp şi spaţiu a fluxurilor turistice (volum, intensitate, ritm şi direcţie), în corelaţie cu potenţialul turistic, baza tehnico-materială şi factorii permisivi la acestea (căile de comunicaţie);

• analiza relaţiei dintre potenţialul turistic (resurse turistice) al unui teritoriu şi turist, ca element consumator al produselor turistice (sau potenţial consumator) şi ca element dinamic în acest sistem turistic (relaţia potenţial – flux turistic);

• studierea, alături de alte discipline şi ştiinţe, a impactului activităţii de turism asupra mediului înconjurător, a resurselor şi atracţiile turistice, stabilind anumiţi indicatori sintetici referitori la gradul de amenajare, echipare şi dotare, de exploatare a resurselor etc. şi care să reflecte capacitatea optimă de primire a unui peisaj, teritoriu sau ecosistem dat, peste care se produc dezechilibre cu consecinţe ecologice dar şi economice şi sociale;

• contribuţia la promovarea produselor turistice (balneare, culturale, odihnă

∗ M. Zbigniew, World Trend in Tourism and Recreation (1990), New York.

134

etc.), a obiectivelor, atracţiilor şi traseelor turistice, la informarea şi orientarea interesului turistic prin realizarea unor materiale de publicitate, precum hărţi, pliante şi ghiduri turistice, CD-uri etc.;

• în cadrul studiilor teoretice, pornind de la obiectul şi metodele proprii de cercetare, stabileşte anumite tipologii în turism, care să fie utile practicii în acest domeniu de activitate;

• contribuţia la formarea şi instruirea cadrelor de specialitate în domeniu (ghizi, touroperatori, manageri etc.) şi la procesul de educaţie, de sădire a dragostei pentru natură şi cultură, de stimulare a interesului elevilor şi a tinerei generaţii pentru practicarea turismului.

Numeroase studii cu caracter turistic şi lucrări de amenajare turistică a unor teritorii sau hărţi şi ghiduri turistice realizate de specialiştii geografi arată cu claritate disponibilităţile pe care le are geografia turismului, care, prin obiectul său de cercetare teoretică şi practică, se alătură organic dezvoltării activităţii de turism.

Turismul, prin vocaţia sa, este o activitate economică şi socială de consecinţă (de interferenţă) la a cărei dezvoltare contribuie întreaga viaţă economică şi socială a unei societăţi şi incumbă cercetări şi studii complexe şi interdisciplinare.

135

ACTIVITĂŢILE TURISTICE – O OPORTUNITATE ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

A JUDEŢULUI ARAD

Irena MOCANU*, Bianca DUMITRESCU*

Cuvinte-cheie: activităţi turistice, dezvoltare economică, Judeţul Arad. Mots-clés: les activités touristiques, le développement économique, Département d’Arad. Les activités touristiques – une opportunité pour le développement économique du département d’Arad. Le développement des activités touristiques est modelé par des facteurs restrictifs et favorables, qui sont analysés par leurs différenciations géographiques. Les relations du potentiel touristique naturel avec le potentiel touristique anthropique, avec la manière de concentration territoriale des autres activités économiques, culturelles, avec autres éléments favorables pour les activités touristiques indiquent les suivantes types du tourisme: balnéoclimatique, rural, des affaires, de fin de la semaine, de transition et le tourisme active. Les disparités géographiques des agents économiques et des effectives des salariés dans les activités touristiques mettent en évidence une concentration des plus hautes valeurs dans les villes, dans les communes rurales situées dans le voisinage de la Municipalité d’Arad et de la frontière d’ouest avec Hongrie, dans les établissements rurales situées dans les dépressions montagneuses. Dans l’étude, on identifier les possibles directions de développement territorial et des activités touristiques valables pour chaque zone touristique.

Din perspectiva activităţilor turistice, spaţiul geografic prezintă o serie de caracteristici care se constituie în factori restrictivi şi favorabili. Aceştia condiţionează practicarea anumitor tipuri de turism şi modelează dinamica activităţilor turistice. Atributele turistice ale teritoriului conturează arealele turistice şi contribuie la iden-tificarea oportunităţilor de extindere teritorială a acestui tip de activitate economică.

Elemente care condiţionează dezvoltarea activităţilor turistice – potenţialul turistic natural al judeţului Arad se concretizează prin existenţa

unui relief variat, printr-un climat temperat-continental cu influenţe oceanice şi numeroase areale cu topoclimat de adăpost, prin extensiunea apreciabilă a suprafeţelor forestiere, prin prezenţa unor rezervaţii naturale, prin existenţa unor izvoare minerale etc. În conformitate cu studiile de fundamentare pentru Planul de Amenjare a Teritoriului Naţional (PATN), secţiunea privitoare la zonele turistice,

* Academia Română, Institutul de Geografie, Bucureşti.

136

potenţialul turistic natural al judeţului Arad (evaluat pe baza cadrului natural, a ariilor protejate şi a factorilor naturali terapeutici) este mai important pentru dezvoltarea activităţilor turistice în unităţile admnistrativ-teritoriale situate în Culoarul Mureşului, în depresiunile montane şi la poalele Munţilor Zărand;

– potenţialul turistic antropic este reprezentat de obiectivele istorice (cetăţile de piatră, peste 20 de castele, mănăstiri, monumente istorice şi arhitecturale, biserici), etnografice (centre de producere a ceramicii, port popular, obiceiuri folclorice tradiţionale) şi economie rurală (mori de apă, infrastructură edilitară, vestigii industriale (tren clasic, locomotive cu aburi etc.). Evaluarea realizată pentru fundamentarea secţiunii Zone turistice a PATN pune în evidenţă un potenţial turistic antropic important în localităţile din Munţii Zărandului, de la poalele acestora, din depresiunile montane şi în Municipiul Arad;

– poziţia geografică în partea vestică a ţării, prezenţa celor 4 puncte de trecere a frontierei, existenţa unei reţele dense de căi rutiere (E68, E671, DN7A), de căi ferate naţionale şi europene, a Aeroportului Internaţional Arad fac din judeţ principala poartă de intrare a fluxurilor turistice din Europa şi favorizează circulaţia turistică de tranzit şi de afaceri;

– infrastructura de acces este deficitară şi se remarcă numeroase disfuncţionalităţi: insuficienţa drumurilor modernizate, lipsa traseelor de mare viteză, sisteme intermodale de transport slab dezvoltate, insuficienţa podurilor peste Mureş. Evaluarea gradului de dotare şi de acces al/la infrastructura tehnică conţinută în PATN, Secţiunea a VI-a, evidenţiază printr-un punctaj mediu localităţile situate de-a lungul celor două culoare de vale traversale, dublate de două magistrale feroviare şi printr-un punctaj mare centrele urbane şi unele localităţi rurale din vestul şi sud-vestul judeţului;

– structura de primire turistică cu funcţie de cazare cea mai complexă se regăseşte în Municipiul Arad, Lipova şi Moneasa, dar şi în Şiria, Pâncota, Covăsinţi, Ghioroc, Săvârşin, Târnova şi Nădlac. Structura de cazare turistică din mediul rural este mai puţin diversificată (exceptând Moneasa): pensiuni, unităţile agro-turistice, tabere şcolare (fig. 1).

Tipurile de turism Turismul balneo-climatic reprezintă o formă de turism cu tradiţie în judeţul

Arad şi dispune de un potenţial natural semnificativ. Localizarea izvoarelor de ape minerale a modelat repartiţia spaţială a staţiunilor balneoclimatice: Moneasa, la poalele M-ţilor Codru Moma şi Lipova, situată în Dealurile Lipovei.

Prin practicarea turismului rural se valorifică o parte a potenţialului antropic specific judeţului Arad şi, parţial, potenţialul natural. Agro-turismul este forma turismului rural care a luat amploare în ultima perioadă în Conop, Săvârşin, Tăuţ, Moneasa etc.

Turismul activ pentru sporturi extreme poate lua diferite forme, cele mai adaptate fiind alpinismul şi mountain bike-ul, o mare parte a spaţiului montan pretându-se la acest tip de activităţi turistice. Oferta este diversificată, la toate nivelele de dificultate, de la trasee uşoare, pe drumuri pentru automobile, forestiere, până la trasee lungi, pe poteci accidentate, pe creste.

137

Fig.

1. S

truc

tura

de

prim

ire

turi

stică

cu f

uncţ

ie d

e ca

zare

şi d

irecţii

teri

tori

ale

de e

xtin

dere

a a

real

elor

turi

stic

e şi

de

dezv

olta

re a

act

ivităţil

or tu

rist

ice

L’in

fras

truc

ture

tour

istiq

ue e

t les

dir

ectio

ns te

rrito

rial

es d

e dé

velo

ppem

ent d

es z

ones

et d

es a

ctiv

ités

tour

istiq

ues

138

Turismul de afaceri se poate constitui într-o alternativă de dezvoltare turistică a centrelor urbane, precum şi a comunelor din apropierea oraşelor. Municipiul Arad este cel mai însemnat centru al turismului de afaceri, datorită infrastructurii de care dispune şi a obiectivelor turistice.

Turismul de tranzit este favorizat de poziţia judeţului Arad la graniţa vestică a ţării şi de prezenţa a 4 localităţi-puncte de trecere a frontierei, judeţul reprezentând o arie tradiţională pentru acest tip de turism.

Dinamica structurilor turistice, a agenţilor economici şi a forţei de muncă salariate implicate în activităţi turistice

Dinamica unităţilor de cazare indică faptul că acestea au înregistrat o diversificare a tipurilor, alături de hoteluri, moteluri, hanuri şi vile turistice, adăugându-se mai recent şi pensiunile turistice.

Fig. 3. a) Dinamica salariaţilor din turism (2000-2006) La dynamique des salariées en tourisme (2000-2006)

Fig. 3. b) Dinamica agenţilor economici din turism (2000-2006) La dynamique des agents économiques de tourisme (2000-2006)

139

Tabelul 1. Areale turistice din judeţul Arad Les aréales touristiques du département d’Arad

Areal turistic

Localităţi componente

Caracteristici ale infrastructurii turistice

Oportunităţi de extindere

teritorială şi a activităţilor

1. Arad Arad – 36% din totalul unităţilor de primire a turiştilor, 52% din totalul locurilor de cazare; 100% dintre locurile în hoteluri de 4 stele, 74% dintre locurile din hotelurile de 3 stele, 100% dintre locurile în vile turistice de 3 stele, 79% dintre locurile din pensiuni turistice cu dotări de 3 stele;

– Felnac, Vinga, Şagu, Fântânele, Şofronea pentru turismul cultural, religios şi balnear;

2. Codru Moma

Moneasa, Igneşti, Dezna

– staţiunea balneo-climatică Moneasa reprezintă principalul obiectiv de atracţie turistică, deţinând 15% din totalul unităţilor de cazare din judeţul Arad şi 16,6% din locurile de cazare (685 locuri);

– Sebiş, Bârsa, Buteni pentru agro-turism, turism balneo-climatic, cultural, religios;

3. Valea Mureşului

Lipova, Ususău, Conop, Bata, Bârzava, Vărădia de Mureş, Săvârşin, Birchiş, Petriş

– se practică turismul balneo-climateric (Lipova cu 5 unităţi de cazare cu 162 locuri), turismul rural, turismul cultural;

4. Podgoria Aradului

Păuliş, Ghioroc, Şiria, Pâncota, Târnova, Seleuş

– dispune de ~190 de locuri de cazare, localizate în pensiuni turistice (o pensiune de 1 stea în Pâncota, cu 10 locuri, în Şiria 2 pensiuni de 3 stele şi 1 stea, care însumează 20 de locuri), în unităţi agro-turistice (3 în Păuliş, de 3 şi 2 margarete, cu 41 de locuri) şi în tabere şcolare (Păuliş, cu 127 locuri);

5. Gurahonţ - Hălmagiu

Gurahonţ, Brazii, Pleşcuţa, Vârfurile, Hălmagiu, Hălmăgel

– cea mai importantă localitate turistică din această zonă este Hălmagiu, în care funcţionează o pensiune de 2 stele, cu 19 locuri şi o unitate agro-turistică de 2 stele cu 8 locuri;

Areale turistice noi, delimitate prin analiza repartiţiei geografice a structurilor de cazare turistică şi a potenţialului şi obiectivelor turistice. 6. Nădlac Nădlac – 5 unităţi de cazare (2 hoteluri de 3 stele şi

1 stea, 3 pensiuni de 2 stele şi 1 stea) cu 129 de locuri;

– pentru turismul de tranzit, cultural şi religios;

7. Curtici-Pilu

Curtici, Macea, Grăniceri, Pilu

– 3 unităţi de cazare (o unitate agro-turistică şi 2 pensiuni, de 3 şi 2 stele) cu 34 de locuri;

– pentru turismul de tranzit, balnear, cultural şi religios.

Numărul de locuri de cazare a rămas relativ constant în cazul hotelurilor,

hanurilor, motelurilor şi vilelor turistice şi a crescut semnificativ în cazul pensiunilor. Deşi taberele pentru elevi şi-au menţinut numărul (7 tabere), capacitatea lor de a primi elevi s-a diminuat în mod simţitor (-35%), din cauza

140

degradării unora dintre structurile de primire, în unele cazuri transformării lor în alte tipuri de dotări turistice ori din cauza problemelor privind proprietatea asupra structurilor de cazare. Gradul de ocupare total anual a avut o evoluţie ascendentă, marcată însă de o diminuare a gradului de ocupare în cazul structurilor de cazare de tipul campingurilor, hanurilor şi motelurilor. Situaţia acestora s-a redresat, astfel că tot ele au susţinut şi creşterea gradului de ocupare total anual în anii următori; gradul de ocupare a hotelurilor s-a menţinut relativ constant şi cel mai ridicat. Turismul de tranzit, care a luat o amploare semnificativă odată cu intensificarea migraţiei pentru muncă în străinătate, a influenţat pozitiv gradul de ocupare a structurile de cazare de tip han şi motel, precum şi cele de tip camping. Tendinţa populaţiei urbane şi nevoia acesteia de a petrece timpul liber de la sfârşitul săptămânii cât mai aprope de natură au transformat unităţile de cazare de tip vilă şi pensiune în preferatele orăşenilor.

Analiza crono-spaţială (între anii 2000 şi 2006, la nivel de unităţi administrativ-teritoriale) a numărului de agenţi economici şi de salariaţi din turism conturează acele spaţii în care turismul are o importanţă economică semnificativă, în fapt zonele/arealele turistice arădene. Se remarcă faptul că cei mai numeroşi salariaţi în turism sunt concentraţi în Municipiul Arad, precum şi în alte centre urbane (situate mai ales în partea vestică a judeţului, precum şi în Sebiş), dar şi în unele localităţi rurale din lungul Culoarului Mureşului, din depresiunile montane sau de la poalele Munţilor Zărand. Tot aceste localităţi au înregistrat şi dinamici pozitive ale efectivelor de salariaţi din turism, pe parcursul intervalului analizat (fig. 3 (a)). O explozie a numărului de agenţi economici din turism a fost înregistrată în oraşul Sebiş, dinamici pozitive şi cu valori semnificative fiind remarcate în majoritatea localităţilor urbane şi rurale din partea vestică a judeţului, la care se adaugă unele localităţi rurale din depresiunile montane, din lungul Culoarului Mureşului (fig. 3 (b)) (sursa datelor statistice: baza de date pusă la dispoziţie de Consiliul Judeţean Arad).

Arealele turistice Pe teritoriul judeţului Arad se pot distinge mai multe areale turistice,

diferenţiate între ele în funcţie de specificul potenţialului natural şi antropic, de tipurile şi gruparea obiectivelor turistice, de modalităţile de valorificare turistică a potenţialului deţinut, de posibilităţile şi calitatea infrastructurii de acces (tabelul 1).

BIBLIOGRAFIE

* * * Strategia de dezvoltare a judeţului Arad. 2007-2013, Consiliul Judeţean Arad, 2006. * * * Strategia de dezvoltare a turismului în judeţul Arad. 2007-2013, Consiliul Judeţean

Arad, 2006. * * * Studii de fundamentare pentru PATN. Secţiunea a VI-a, Zone turistice, Ministerul

Dezvoltării, Lucrărilor publice şi Locuinţelor.

141

CAPITALELE CULTURAL-EUROPENE, O FORMĂ MODERNĂ PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI CULTURAL

Tamara SIMON∗

Cuvinte-cheie: capitale europene, bunuri culturale, turism urban. Mots-clés: capitales européennes, biens culturels, tourisme urbain.

Les capitales culturelles-européennes, une forme moderne pour le développement du tourisme cultural. Au niveau européen, le degré d'urbanisation est un de plus important phénomène en comparaison avec les autres aspects. La civilisation et la culture urbaine est apparue et a été consolidé dans toutes les périodes historiques. Il existe beaucoup de pays en Europe, connus par leur valeur architecturale et historique. Plusieurs monuments sont devenus des importantes attractions touristiques. Dans ces conditions a été développée la fonction touristique et les villes, ayant le statut des capitales sont devenues très rapidement des images représentatives pour le tourisme culturel. Pour soutenir les activités touristiques, l’Union Européenne a demaré le programme culturel „Les Capitales culturelles d’Europe” pour ajouter par plusieurs programmes touristiques et manifestations culturelles toutes les actions de protéger et de mettre en valeur les villes considérées très importantes pour leurs bien culturel.

Introducere

În ultimele patru decenii se constată o atenţie tot mai mare acordată dezvoltării turismului prin valorificarea economică a bunurilor culturale; în acest sens se remarcă o serie de iniţiative pentru a sprijini în mod deosebit turismul cultural. Tendinţa pentru marile oraşe cu statut de capitală este aceea de a limita la maximum activităţile industriale şi de a pune un accent tot mai mare pe susţinerea diversificării serviciilor publice şi private. Creşterea libertăţii circulaţiei persoanelor a condus treptat la orientarea turiştilor către turismul cultural, fapt ce se vede mai ales la nivelul aşezărilor urbane. Astfel, în perioada 2000-2005, vânzările de pachete turistice axate pe programe culturale a crescut cu peste 50%. În acest sens se evidenţiază în mod deosebit Franţa, Italia, Grecia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Olanda etc.

Metodologia de abordare În cadrul evaluării fenomenului de dezvoltare a turismului urban sunt puse în

ecuaţie aspecte istorice, culturale, estetice care determină dezvoltarea funcţiei turistice în aşezările urbane cu un bogat patrimoniu istoric. Prezentarea


142

principalelor caracteristici ale acestui fenomen de dezvoltare a turismului are la bază metoda cadrului logic, axată pe determinarea relaţiilor dintre mai multe componente care definesc la ora actuală cultura şi civilizaţia urbană. Această metodă (logical framework) are rolul de a evidenţia care sunt dimensiunile reale ale turismului urban axat pe oraşe, devenite capitale culturale. Documentaţia utilizată depăşeşte cadrul strict geografic şi pune accent pe date şi informaţii din domeniul artelor şi a istoriei artelor. În acest fel se poate demonstra că turismul urban constituie o componentă valoroasă a turismului cultural în toate ţările ce deţin valori de patrimoniu deosebite sub aspect istoric, arhitectural şi artistic.

Caracteristicile europene ale turismului urban Demararea acestui proces de dezvoltare a turismului urban are deja o

experienţă acumulată de aproape două decenii. În acest context, la nivel european a fost creat în Europa, din 1990, un Institut European pentru Itinerarii Culturale care pune în ecuaţie directă turismul cu toate componentele de cultură. Din anul 1999 a fost demarat prin Consiliul Europei şi programul „Europa – un patrimoniu comun”.

Acest proiect de capitală cultural-europeană a fost demarat pentru a oferi oraşelor importante din multe ţări europene şansa de a-şi pune în valoare propria identitate istorică, arhitecturală şi culturală. Astfel, în 13 iunie 1985, la propunerea ministrului grec de atunci al culturii, Melina Mercouri, oraşul Atena a devenit prima aşezare urbană europeană care s-a pregătit pentru susţinerea practică a acestei idei. De asemenea, în anul 1996 organizatorii din primele 10 oraşe europene care s-au bucurat de noul statut au constituit asociaţia Network of European Cultural Capitals and Months, cu sediul la Luxemburg, care a stabilit criterii de selecţie unitare şi a cuantificat toate rezultatele obţinute şi s-a trecut la finanţare europeană.

În acest context, orice dosar de candidatură trebuie să reflecte următoarele cerinţe esenţiale:

– existenţa unor influenţe culturale europene din partea oraşului-candidat; – organizarea unui bogat calendar de evenimente culturale şi artistice; – reabilitarea unui număr important de edificii valoroase în scop cultural; – promovarea artelor creative şi a artiştilor cu proiecte deosebite; – asigurarea accesului generaţiei tinere la actul de cultură, ca mod de educaţie; – atragerea unor largi categorii de populaţie la activităţi culturale; – promovarea schimburilor culturale dintre ţările europene; – dezvoltarea turismului prin valorificarea bunurilor şi evenimentelor culturale; – dezvoltarea pe termen mediu şi lung a oraşului şi regiunii învecinate; – păstrarea în timp şi spaţiu a propriei identităţi culturale. Accentul a fost pus pe puternica interacţiune dintre cultură şi turism, ca

mecanism important pentru asigurarea de resurse financiare, locuri de muncă permanente şi sezoniere, pentru conservarea şi restaurarea monumentelor şi zonelor istorice şi pentru realizarea de evenimente artistice deosebite. Din 1999, setul de criterii a fost simplificat prin Decizia nr. 1419 a CEE, în sensul că accentul este pus pe valorificarea monumentelor istorice prin evenimente artistice şi printr-o mai puternică promovare, pentru ca oraşul respectiv să poată să continue activităţile culturale şi turistice demarate şi în următorii ani.

143

Din anul 2000, competiţia a devenit tot mai puternică şi dosarele depuse pentru participare au fost tot mai detaliate, necesitând pentru elaborare perioade de 1-2 ani. Astfel, în anul 2008 au fost depuse circa 14 candidaturi din care au câştigat doar două oraşe europene. În ultimii ani a fost acceptată şi aplicată ideea de a selecta câte două oraşe pentru a se realiza proiecte culturale cu teme comune (ex. Luxemburg - Sibiu).

În plus, există asupra populaţiei locale şi a turiştilor influenţe pozitive prin faptul că se dezvoltă atitudinea de toleranţă şi de înţelegere mai profundă a diferenţelor culturale dintre ţări şi naţiuni, dintre grupurile minoritare. De altfel cei mai mulţi participanţi se înscriu între grupele de vârstă 20-24 de ani (10-26%), 25-29 ani (9-19%) şi 30-39 de ani (19-24%), conform datelor oferite prin studiul Atlas, 2005.

Contribuţia instituţiilor publice şi private este diferenţiată, astfel circa 70-80% provin din fonduri publice guvernamentale, regionale, municipale, 10-15% din domeniul privat, 9% din unele sponsorizări şi din alte surse financiare. La baza fiecărui program de capitală europeană culturală există un set de obiective principale şi secundare ce împreună asigură dezvoltarea aşezării urbane în plan turistic şi cultural. Toate aceste obiective au meritul de a susţine programe multiculturale din domeniul artelor plastice, artelor teatrale, muzicale, arhitecturale, artelor cinematografice, artelor tradiţionale, artelor de design şi media.

Obiectivele principale sunt reprezentate prin următoarele cerinţe: – restaurarea şi conservarea întregului patrimoniu arhitectural-istoric ca

expresie a unei identităţi culturale proprii şi pentru creşterea imaginii turistice; – dezvoltarea şi promovarea tuturor subformelor de turism cultural şi

atragerea unui mare număr de turişti (religios, etnografic, muzeal, artistic etc.); – asigurarea unor noi oportunităţi de dezvoltare economică şi socială prin

dezvoltarea de servicii publice şi private, în majoritate axate pe domeniul turismului şi al culturii;

– completarea şi modernizarea infrastructurii generale şi turistice pentru a susţine toate activităţile propuse;

– formarea şi consolidarea sentimentului de apartenenţă a populaţiei locale faţă de oraş şi nivelul său de cultură şi civilizaţie, de mândrie regională şi locală.

Obiectivele secundare sunt axate pe susţinerea unor repere de marketing cultural şi turistic:

– promovarea artiştilor şi a artizanilor locali, susţinerea schimburilor de experienţă între aceştia;

– promovarea inovaţiei, creativităţii culturale, prin produse şi programe noi; – dezvoltarea de parteneriate între oraşe europene pentru realizarea de

proiecte culturale comune; – formarea şi consolidarea unei atitudini pozitive în rândul populaţiei locale

şi a turiştilor pentru păstrarea şi transmiterea generaţiilor viitoare a bunurilor mobile şi imobile existente;

– susţinerea unei coeziuni sociale şi culturale, toleranţei şi a generozităţii umane pe baza derulării unor dialoguri culturale.

144

Toate aceste obiective se sprijină pe utilizarea celor mai performante mijloace tehnice, pornind de la materialele tipărite, spectacole de sunet şi lumină pe bază de raze laser, internet etc. În plus, au fost realizate centre de informare, cu prezentarea datelor principale, a programelor culturale în mai multe limbi de circulaţie internaţională.

Etapele de evoluţie a turismului urban axat pe capitale culturale Analiza efectuată pe baza datelor existente la nivelul Uniunii Europene a

arătat cum s-au derulat programele de capitale culturale europene şi care sunt etapele parcurse în desfăşurarea acestor programe culturale de anvergură:

– etapa 1985-1999, când pe baza primului set de criterii au fost selectate următoarele oraşe – Atena, Florenţa, Amsterdam, Berlin, Paris, Glasgow, Dublin, Madrid, Anvers, Lisabona, Luxemburg, Copenhaga, Stockholm, Weimar, practic câte un oraş pentru fiecare an;

– etapa 2000-2011, când se produce schimbarea şi simplificare criteriilor, astfel că în anul 2000 au fost acceptate 9 oraşe – Avignon, Bergen, Bologna, Bruxelles, Cracovia, Helsinki, Praga, Reykjavik, Santiago de Compostella. În anii următorii au fost propuse doar câte două oraşe, Rotterdam şi Porto, Brugges şi Salamanca, Genova şi Lille, Cork (Irlanda) şi Patras (Grecia), Luxemburg şi Sibiu, Stavanger (Norvegia) şi Liverpool, Linz (Austria) şi Vilnius (Lituania), excepţie de trei oraşe – Essen (Germania), Pecs (Ungaria) şi Istanbul (Turcia) în 2010, Turku (Finlanda) şi Tallin (Estonia) în 2011;

– etapa 2012-2019 va propune cele mai valoroase oraşe, pe baza dosarelor de candidatură din Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Italia, Franţa, Letonia, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia.

Toate aceste localităţi urbane deţin bunuri culturale importante şi prin derularea de evenimente culturale au condus la o mai bună dezvoltare urbană, la creşterea calităţii habitatului urban şi la o mai amplă promovare turistică. Sumele mari investite s-au recuperat în bună parte din atragerea de investitori ce au plătit taxe şi impozite pentru propriile afaceri şi din încasările turistice.

Aspecte esenţiale ale turismului urban prin conceptul de capitală culturală în România

În România, ultimele secole, XIX şi XX au constituit perioadele cele mai favorabile de acumulări de bunuri culturale. Astfel instituţiile guvernamentale şi cele private au fost interesate să realizeze obiective publice şi private care să demonstreze modernizarea ţării. În timp şi spaţiu, multe din edificiile ridicate au devenit bunuri culturale de patrimoniu. Acestea s-au adăugat altora, puţine la număr, ce datează din perioada medievală.

Pe baza propunerii înaintate încă din anul 2004 şi a dosarului depus în acelaşi an, Consiliul de Miniştrii ai Culturii din cadrul UE au acceptate dosarele depuse de oraşele Luxemburg şi Sibiu, prin prisma ideii de colaborare între oraşe din vestul şi estul european. Pe data de 26 mai 2004, cu prilejul deschiderii Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a fost făcut anunţul oficial de derulare a programului Sibiu – capitală cultural-europeană. Deviza aleasă a fost Sibiu „City of culture, city of cultures”.

145

Potrivit documentelor depuse la dosarul de candidatură, oraşul Sibiu şi-a

propus să ofere o şansă restaurării centrului istoric şi să deruleze un calendar foarte bogat de evenimente artistice pe toată durata anului 2007. În acest context, finanţarea totală a fost de 42,7 milioane RON suportate de Guvern şi Ministerul Culturii, Consiliul Judeţean, Primărie, Autoritatea Naţională pentru Turism, Banca Naţională, Asociaţia Culturală Sibiu, la care se mai adaugă şi Comisia Europeană cu 1,4 milioane euro. În spatele devizei alese, Sibiul a desfăşurat 337 de proiecte cu 2.062 de evenimente pentru teatru, pictură, sculptură, muzică clasică şi modernă, muzică militară şi medievală, film, dans, fotografie, arhitectură, artă populară, gastronomie, expoziţii diverse şi a reabilitat 40 de străzi din Centrul istoric.

Prin colaborarea cu Ducatul şi oraşul Luxemburg s-au desfăşurat 40 de proiecte culturale comune prin expoziţii şi manifestări artistice în domeniul istoriei şi arhitecturii şi al artelor vizuale. Toate proiectele au fost susţinute de 320 de instituţii publice şi private, asociaţii profesionale, organizaţii nonguvernamentale, persoane fizice. În plus, campania de promovare şi comunicare a fost demarată pe data de 7 octombrie 2006 sub deviza „Normal Sibiu” şi a utilizat circa 3,8 milioane RON cu TVA. Programul Sibiu 2007 a fost oferit ca destinaţie turistică unor tour-operatori renumiţi precum: Rueffa, Blaguss, Raiffesein-Reisen, Dr. Maiers, Verkehburo, din Austria, Germania, Luxemburg.

CONCLUZII

Acest proiect cultural a constituit cel mai valoros program turistic din România ultimelor două decenii de schimbări economice şi sociale. Impactul acestuia s-a manifestat în mod deosebit în susţinerea activităţilor turistice, multiplicarea acţiunilor culturale, promovarea unei imagini mai pozitive despre ţara noastră. În final, au petrecut o vacanţă sau un scurt sejur circa 800.000 de turişti iar alte câteva mii au fost în tranzit. Efectele turismului pe termen scurt şi mediu asupra oraşului dar şi asupra zonelor învecinate s-au tradus prin:

– dezvoltarea în domeniul turismului a unor multiple parteneriate: public-privat, privat-privat pentru acumularea resurselor logistice şi financiare în derularea programului şi continuarea activităţilor turistice post-program;

– consolidarea şi restaurarea a circa 33 de imobile vechi, a 2 turnuri vechi cu zidul de apărare, a principalelor edificii religioase, civile, culturale şi muzeale situate în zona istorică, concentrate de-a lungul a 7 străzi;

– reamenajarea şi iluminarea modernă a sălilor şi a exponatelor din cele 7 muzee şi a unor case memoriale integrate în program;

– realizarea unei semnalizări corespunzătoarea monumentelor istorice, mo-dernizarea aeroportului, a iluminatului public al spaţiilor verzi existente, construirea unui nou centru cultural cu o bibliotecă municipală;

– promovarea activă în media internaţională prin canalele Euronews, Travel Channel, National Geographic, BBC, apoi prin conferinţe internaţionale pe teme religioase şi culturale etc.;

146

– includerea în programele turistice derulate şi promovarea unor localităţi urbane şi rurale din imediata apropiere a Sibiului – oraşul Avrig, staţiunile balneare Bazna şi Ocna Sibiului, comuna Biertan, sate din Mărginimea Sibiului;

– reluarea demersurilor oficiale şi completarea documentaţiilor necesare pentru includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO a oraşului Sibiu;

– realizarea unor importante lucrări de modernizare a celor 31 de unităţi de cazare în regim hotelier, a celorlalte de tip motel, pensiuni urbane şi rurale, construirea a încă patru hoteluri de capacitate medie, oferind în final circa 2.000 de locuri de cazare turistică.

În urma programului, în 2008, prima iniţiativă a constat în includerea oraşului Sibiu într-o asociaţie europeană a oraşelor axate pe turism cultural, demarată de primarul oraşului italian cu prilejul Carnavalului de la Veneţia. Prin această analiză se evidenţiază faptul că şi alte oraşe din România cu valoros patrimoniu istoric şi arhitectural pot urma exemplul iniţiat de municipiul Sibiu.

În întreg ansamblul său, acest program cultural european a demonstrat încă odată contribuţia turismului urban la asimilarea de noi date istorice şi culturale despre o anume aşezare urbană, adăugarea de noi valori culturale şi spirituale în formarea personalităţii fiecărui individ în parte. Această formă de turism devine o componentă majoră în turismul cultural şi sprijină dezvoltarea şi consolidarea funcţiei turistice.

Pe termen lung, prin multiplicarea parteneriatelor economice, sociale şi culturale se pot realiza strategii care să pună în valoare întregul patrimoniu turistic natural şi antropic şi să asigure diminuarea aspectelor negative legate de dezvoltarea urbanistică şi de infrastructură. În România există şi alte oraşe ce pot deveni capitale cultural-europene – Cluj, Braşov, Suceava, Arad, Oradea. Important este se găsească acele formule de-a realiza investiţii directe majore pentru punerea în valoare a tuturor bunurilor culturale existente şi de a se diversifica aria manifestărilor artistice.

BIBLIOGAFIE

Amirou, Rachid (2000), Imaginaire du tourisme culturel, Editure de Presses Universitaire, Paris, France, p. 12-13.

Oblet, T. (2008), Guvernarea oraşului, colecţia Academica, Institutul European, Iaşi, p. 78-81. Olsen, J. D. (1986), The City as Work of Art-London, Paris, Vienna, Yale University Press, p. 3-5. Richards, G. (2007), Cultural Tourism-Global and Locales Perspectives, Haworth Press,

London, England. Simon, Tamara, Cândea, Melinda, Bogan, Elena, Tătaru, Alexandra (2009), Turismul

urban, Editura Transversal, Bucureşti, p. 60-62. Vlad, L. (2008), Imagini ale identităţii naţionale, Editura Meridiane, Bucureşti, p. 115-117. *** Comission of the Communities Cultures (2004) Report of European Cities and Capitals

of Culture, Bruxelles, p. 10-21 and p. 65-80. *** Revue National Geographic, nr. 12, 2006, Bucureşti, p. 43-45. *** World Travel and Tourism Council (2006), The Romanian Report – The Impact of

Travel and Tourism on the Jobs and the General Economy, p. 34-42. *** Consiliul Judeţean (2005), Strategia de dezvoltare a judeţului Sibiu pentru perioada

anilor 2006-2016, secţiunea turism.

147

DEZVOLTAREA GEO-SPAŢIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ÎN SECOLUL XX ŞI NOILE TENDINŢE PENTRU SECOLUL XXI

Tamara SIMON∗, Cezar GHERASIM∗

Cuvinte-cheie: dezvoltare urbană, zonă metropolitană. Mots-clés: developpement urbain, zone metropolitaine. Le développement geo-spatial de la muncipalité de Bucarest pendant le XX-eme siècle et les nouvelles tendences pour le XXI siècle. Après les eveniments politiques, militaires, administratifs, et socio-économiques déterminés par l' Unification des années 1859 et 1918, le statut de capitale de Bucarest a devenu permanent. Dans ces conditions par l’analyse des documents cartographique s on voit la manière de l’extension territoriale de la ville, jusqu’ à la surface actuelle. Les changements multiples produits après l' année 1990 a determiné des nouvelles conditions pour le développement socio-economique. On remarque la tendance d’augmentation de la ville vers ses zones péripheriques. La présentation de cette évolution en surface pendant les dérniéres décennies nous montre des aspects positifs et négatifs.

Introducere

În contextul istoriei şi civilizaţiei europene, de-a lungul timpului au apărut şi dezvoltat importante aşezări urbane care ulterior au căpătat funcţii economice complexe, devenind capitale reprezentative. Cu fiecare etapă istorică parcursă, aceste oraşe şi-au extins teritoriile şi şi-au multiplicat activităţile economice, sociale şi culturale. Secolul XX s-a dovedit decisiv în modernizarea oraşului Bucureşti şi în conturarea noilor sale perspective de dezvoltare.

Consideraţii istorice generale

Oraşul Bucureşti deţine dovezi de locuire încă din perioada paleoliticului mijlociu, găsite în urma unor cercetări arheologice în cartierele Colentina, Herăstrău, Militari, Radu-Vodă, Pantelimon, Uranus. Primul document oficial ce atestă existenţa sa la nivelul Ţării Româneşti datează din 20 septembrie 1459, iar calitatea de oraş este recunoscută din 3 iunie 1533 când devine şi capitala acestei provincii istorice. Cu fiecare etapă istorică parcursă, oraşul a cunoscut o continuă evoluţie socială, economică, urbanistică şi culturală. Aşezarea sa la interferenţa


148

multor drumuri comerciale a făcut ca acesta să fie cunoscut mai ales pentru activităţile comerciale şi meşteşugăreşti.

După evenimentele istorice date de Unirea din anul 1859 a celor două principate – Moldova şi Ţara Românească – şi de Marea Unire din 1918 cu Transilvania, Bucureştiul îşi consolidează statutul de capitală şi deţine cele mai mari şanse de dezvoltare socio-economică şi urbanistică.

Noul statut aduce cu sine multe schimbări în aspectul urbanistic şi arhitectural, oraşul dorind să devină un oraş modern, cu multiple funcţiuni economice. Prin intermediul figurii 1. sunt redate aspecte legate de dezvoltarea spaţială a oraşului în raport cu trecutul său istoric. Cea mai evidentă dezvoltare se remarcă între secolele XIX-XX, când aşezarea cunoaşte cele mai importante transformări urbanistice şi arhitecturale.

De-a lungul întregii sale evoluţii istorice, această aşezare urbană a fost serios afectată de incendii, cutremure care au diminuat numeric din clădirile valoroase cu valoare istorică şi arhitecturală. Perioada contemporană, raportată la toată durata secolului XX, este cea mai importantă, deoarece reflectă stadiul la care se găseşte oraşul sub aspect economic, demografic, urbanistic şi care sunt noile cerinţe pentru a deveni un modern oraş european.

Etapele de evoluţie istorică din secolul XX

Fiecare secol include perioade de avânt, stagnare sau de regres în plan economic pentru fiecare aşezare umană în parte. Componenta economică a determinat prin resursele deţinute evoluţia spaţială şi urbanistică. La o analiză atentă a evoluţiei sale pe toată durata acestui secol, s-au putut determina câteva etape cu semnificaţie importantă în extinderea sa spaţială:

– etapa 1900-1914, când oraşul rămâne în vechile sale limite administrative, existente încă din 1866, dar se remarcă demolarea unor vechi case boiereşti cu grădini, hanuri, ateliere meşteşugăreşti pentru rectificarea cursurilor râurilor Colentina şi Dâmboviţa, asanarea zonelor mlăştinoase, rectificarea unor străzi pentru realizarea de noi bulevarde, construirea Pieţii Universităţii, a unor noi instituţii administrative, economice şi financiare etc.;

– etapa 1914-1948, care semnifică o extinderea a oraşului către zona rurală învecinată, ce vor deveni treptat noi cartiere, realizarea unui bulevard de circulaţie pe axa nord-sud, construirea de noi edificii publice – financiar-bancare, spitale, şcoli şi licee, hoteluri, magazine, parcuri şi grădini;

– etapa 1949-1989, care aduce în prin plan fenomenul de naţionalizare, desfiinţarea proprietăţii private, cu dinamizarea acţiunilor de demolare, sistematizare, transformare urbanistică radicală a unor vechi cartiere şi realizarea de platforme industriale; în această perioadă se produce fenomenul ce mai activ de extindere spaţială pentru realizarea unor mari ansambluri rezidenţiale;

– etapa 1990 – prezent arată care sunt noile direcţii de dezvoltare economică şi urbanistică a oraşului; în plus se remarcă caracterul haotic de dezvoltare arhitecturală, tendinţa de a se pierde memoria culturală şi istorică prin demolarea

149

vechilor clădiri publice şi private, a celor industriale în favoarea unor edificii moderne.

Toate aceste transformări istorice şi spaţiale sunt foarte bine puse în evidenţă prin intermediul documentelor cartografice şi a documentelor scrise ce le însoţesc cu informaţii istorice, economice şi demografice.

Analiza documentelor cartografice

Din întreaga documentaţie cartografică existentă, se pot menţiona doar câteva materiale care reflectă cel mai bine situaţia spaţială a oraşului:

– planul oraşului din anul 1911, scara 1:10.000, unde se vede extinderea urbei până în dreptul actualelor cartiere Militari, Grozăveşti, Grădina Botanică, Filaret, Văcăreşti, Şerban Vodă, Titulescu, Griviţa, Moşilor-Colentina;

– planul oraşului din 1914, tipărit la Editura Socec, axat pe planurile armatei din 1899, scara 1: 10.000. Spaţiul oraşului se extinde către zonele Griviţa, Floreasca, Vitan, Ferentari, Rahova, Moşilor, Titulescu, unde apar importante zone rezidenţiale;

– planul din 1921, scara 1:15.000, realizat de Marele Stat Major al Armatei, prin contribuţia directă adusă de căpitanul Mihail C. Pântea; se poate vedea extindere rezidenţială a oraşului către zonele Tei, Floreasca-Herăstrău, Cotroceni, Tineretului, Rahova, Ghencea, Iancului, Colentina;

– planul din anul 1929 a fost realizat în urma noii împărţiri administrative din 5 august şi oferă mai multe detalii ale noilor limite administrative, dar fără alte amănunte importante din punct de vedere geografic, economic şi arată aceiaşi extindere teritorială ca în anul 1921;

– planul din 1940 realizat de generalul C. Teodorescu, ajutat de serviciile de specialitate din Primărie, care ne oferă detalii mai ales pentru partea centrală a oraşului şi mai puţin pentru zonele periferice;

– planul oraşului, anexat Ghidului Bucureştiului, din 1940, scara 1:20.000, redactat în limba germană, cu evidenţierea sectoarelor componente şi care arată noua extindere spaţială către Băneasa, Ghica Tei-Plumbuita, Giuleşti, Ghencea, Văcăreşti, Bucureştii-Noi şi Străuleşti, Colentina-Fundeni, Dudeşti-Cioplea;

– planul din 1962, după ridicările topografice realizate între 1948-1958, anexat unui ghid al Bucureştilor, scara 1:20.000, prin colaborarea unor istorici şi geografi – Dan Berindei, Mihai Iancu, Athena Herbst-Rădoi, cu amănunte privind extinderea reală a noilor cartiere; acest plan va fi reeditat în 1973 şi 1983; – planurile realizate după anul 1989 de Direcţia Topografică Militară, care stau la baza celor mai multe materiale cartografice detaliate, publicate de diferite edituri şi care oferă date şi despre comunele şi satele limitrofe oraşului, ce fac parte din actualul judeţ Ilfov.

Toate aceste planuri demonstrează în mod concret modul cum au fost incluse treptat micile aşezări rurale din jurul oraşului în noi cartiere şi zone industriale, de transport şi comerciale. Alături de aceste planuri există sub aspect statistic, o serie de date ce arată care sunt valorile reale ale extinderii spaţiale (tabelul 1).

150

Tabelul 1. Evoluţia spaţială a oraşului Bucureşti între anii 1500-2005 L’evolution spacial de la ville de Bucarest entre les annees 1500-2005

Anul 1500 1600 1700 1800 1900 1940 1965 2005 Suprafaţa administrativă – ha

98 190 414 1701 5549 6700 14300 24410

Suprafaţa construită – ha

98 190 414 1701 4140 5772 12438 17014

Sursa: Gherasim, C. (2007), Bucureştiul reflectat în documente cartografice, Editura Universitară, p. 151.

Schimbările ce au avut loc după anul 1989 au avut importante influenţe

asupra oraşului Bucureşti. Capitala a avut rolul de adevărat magnet în atragerea de noi investiţii, în reconfigurarea activităţilor economice, dezvoltarea serviciilor, construirea de noi spaţii rezidenţiale, multiplicarea traficului urban. Noile cerinţe de dezvoltare vor impune o dezvoltare a relaţiilor cu zonele învecinate şi crearea unei zone metropolitane.

Perspective de dezvoltare spaţială şi urbanistică

În România, din anul 1998, pentru a rezolva noile cerinţe de dezvoltare demografică şi economică, urbanistică s-a pus problema realizării unei zone metropolitane – ZMB şi a unei legi speciale a Capitalei. Studiul de fezabilitate a fost finalizat din anul 2003. De-a lungul ultimilor 10 ani au fost concepute mai multe variante, astfel s-a propus o primă variantă cu circa 90 de localităţi incluse, cu 5.000 kmp, apoi altă variantă cu doar 62 de localităţi suburbane, cu circa 3.000 kmp şi aproximativ 2,4 milioane de locuitori.

Zona metropolitană propusă va cuprinde întreg teritoriul actual al judeţului Ilfov, precum şi câteva localităţi rurale din judeţele Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova. Varianta actuală, realizată la finele anului 2007 (Primar general Al. Videanu), cuprinde 4 oraşe şi 58 de comune, situate la distanţe între 40-50 km de oraş, selectarea comunelor s-a bazat pe relaţiile economice – sedii de firme şi societăţi, numărul de navetişti, înnoirea edilitară, aportul de produse agroalimentare pentru municipiu, resurse turistice şi de agrement, calcularea izocronelor pentru durate de 60 de minute deplasare.

În cadrul Consiliului General al Primăriei Bucureşti, pentru perioada 2008-2009, pe marginea acestei ultime variante au fost făcut şi alte propuneri, dar care nu au întrunit voturile favorabile ale membrilor. Astfel, vor rămâne valabile propunerile stabilite prin proiectul anterior elaborat. Ulterior, pentru a se vedea dacă alte soluţii pot fi puse în aplicare, fiind mai eficiente decât cele existente, a fost solicitat un studiu de fezabilitate instituţiei publice, axată pe probleme de urbanism din cadrul primăriei.

Acest proiect de dezvoltare ce pare coerent şi fezabil în proiect are nevoie de acordarea de facilităţi fiscale pentru a se putea investi masiv în cerinţele imediate de infrastructură. Prin realizarea ZMB se încearcă o dezvoltare socio-economică

151

echilibrată a municipiului şi realizarea unui control asupra fenomenului de urbanizare. Efectele pozitive în realizarea zonei metropolitane sunt date de:

– realizarea unor relaţii socio-economice cu zonele limitrofe în mod coerent şi continuu, cu o viziune unitară;

– repartiţia echilibrată a zonelor rezidenţiale pentru a evita tendinţa de supra-aglomerare a zonelor existente în nord, nord-est, nord-vest şi sud;

– evitarea conflictelor de interese economice ce pot apare între strategiile de dezvoltarea din oraşele şi comunele limitrofe şi cea a municipiului Bucureşti;

– asigurarea necesarului de infrastructură generală şi edilitară în concordanţă cu prognoza unei creşteri demografice de până la 4 milioane de locuitori, realizată de Banca Mondială.

Fig. 1. Evoluţia spaţiului construit al Bucureştiului între anii 1900-2008 L'évolution spatiale de la ville de Bucarest entre les années 1900-2008

(materiale cartografice prelucrate prin suprapunere digitală, C. Gherasim) Ideea constructivă pentru care se susţine realizarea ZMB este aceea de a

pune în practică relaţii socio-economice echilibrate între Bucureşti şi localităţile apropiate, care să fie directe, permanente, variate şi funcţionale. De asemenea, se doreşte o dezvoltare durabilă şi integrată care să valorifice potenţialul material şi uman din întreaga zonă. Această nouă structură corespunde noilor tendinţe urbanistice existente pe plan mondial şi european şi are meritul de a reduce dezechilibrele economice şi sociale datorate exploatării resurselor şi ameliorarea infrastructurii, repartiţia echilibrată a investiţiilor.

152

CONCLUZII

La nivel european există circa 119 zone metropolitane, ca fază importantă în dezvoltarea urbană a marilor aglomerări. Această problemă a fost demarată în ţările dezvoltate europene din deceniul 9 al secolului trecut pentru a realiza o dezvoltare socio-economică omogenă şi flexibilă.

Există, de asemenea, o Reţea a Regiunilor şi Zonelor Metropolitane –METREX care realizează schimburi de experienţă şi de informaţii legate de realizarea acestor zone funcţionale, între ţările membre ale Uniunii Europene. De asemenea, s-au dezvoltate multiple parteneriate între oraşe înfrăţite prin protocoale de colaborare economică şi culturală.

În ultimul deceniu se constată tendinţa de extindere spaţială a oraşului Bucureşti, prin proiecte imobiliare de anvergură, axate pe construcţii rezidenţiale, comerciale, problema fiind aceea a decretării oficiale şi a realizării unei zone metropolitane care să evite dezvoltarea haotică şi necontrolată a oraşului.

În cadrul ultimei variante de dezvoltare metropolitană au fost acceptate să facă parte circa 6 parcuri regionale, ca nuclee de dezvoltare socio-economică, respectiv Snagov, Grădiştea, Brăneşti, Budeşti, Comana, Buftea, Bolintin. Treptat, o parte din teritoriile acestor localităţi cu profil urban şi rural vor deveni parte componentă a municipiului.

Zona metropolitană propusă va fi condusă de un guvernator şi va fi gestionată din punct de vedere administrativ prin intermediul unui Consiliu General, cu statut de mini-parlament şi va include consilierii oraşului principal şi din localităţile urbane şi rurale afiliate.

Întreg spaţiul metropolitan propus, la momentul actual, se confruntă cu multe probleme de infrastructură generală şi în special tehnico-edilitară – reţea de transport urban, telecomunicaţii, alimentare cu energie electrică, energie termică, apă, canalizare, colectare şi reciclare deşeuri, epurare ape uzate, parcări publice şi private.

BIBLIOGRAFIE

Chelcea, L. (2008), Bucureştiul postindustrial – memorie, dezindustrializare, regenerare urbană, Editura Polirom, Iaşi.

Gherasim, C. (2007), Bucureştiul reflectat în documente cartografice, Editura Universitară, p. 105-120.

Vasilescu, L. (2008), Povestea Bucureştiului – un oraş al viitorului, Editat de Siemens Powered, Bucureşti, p. 40-45.

*** Primăria Municipiului Bucureşti (1998), Direcţia de Urbanism, Strategia de dezvoltare a zonei metropolitane (coordonator Vasile Gherasim).

*** Primăria Municipiului Bucureşti – Centrul de Cercetări urbane (2005), Planul de urbanism general al municipiului Bucureşti.

*** Primăria Municipiului Bucureşti, Centrul de Cercetări urbane (2008), Studiu de fezabilitate pentru completări urbanistice asupra planul de urbanism general al Municipiului Bucureşti.

153

SECŢIUNEA MASTERANZI – STUDENŢI

155

VIITURILE DIN BAZINUL BÂSCA ROZILIEI PRODUSE ÎN 1991 ŞI 2005

Lidia SĂLĂJAN∗

Cuvinte-cheie: inundaţii, Bâsca Roziliei. Key words: floods, Basca Roziliei. The floods occurred in 1991 and 2005 in the Basca Roziliei river basin. Everything that mankind could not conquer or explain has been put on hazard. The main morphometric characteristics of the Basca Mica river basin are also analysed. The precipitation amounts, the maximum flow are presented in order to analyse the river flow, with a special emphasis on the main characteristics of the floods occurred in 1991 and 2005 in the Basca Roziliei basin, at the Varlaam hydrometric station. The evaluation of the negative effects as well as the actions to be taken in order to diminish the damages caused by floods are analyzed in the second part of the paper.

Tot ce nu a putut cuprinde omul şi tot ce l-a surprins a ţinut de întâmplare. Întâmplarea cuprinde la rândul ei două componente majore, una ţinând seama de ciclicitatea unui fenomen, de cauzele care ajung să-l determine şi alta care este pur aleatorie şi nu are nicio legătură cu trecutul. Această componentă dă starea de histerezis a sistemului studiat.

Caracteristicile morfometrice ale bazinului hidrografic Bâsca Roziliei

Bâsca Roziliei (Bâsca Mare şi Bâsca Mică), afluent pe stânga al Buzăului, are o lungime de 71,4 km şi o suprafaţă bazinală de 776 Km2. Bâsca Mare şi Bâsca Mică îşi au obârşia – prima la nord de Lăcăuţi la o altitudine de (1776 m) în Munţii Vrancei şi a doua sub acest vârf, de unde se deplasează spre sud (fig. 1). Relieful, structura geologică şi clima condiţionează aspectul natural al reţelei hidrografice cu un regim de scurgere permanent.

În cuprinsul zonei montane, a flişului intern şi a celui extern ce cuprinde bazinul hidrografic Bâsca Roziliei, rocile predominante sunt conglomeratele şi gresiile, care favorizează scurgerea superficială. Excepţie fac rocile calcaroase din zona flişului care se caracterizează prin prezenţa unor cursuri cu regim de scurgere semipermanent, cu secare odată la 2-3 ani (Diaconu, 1971).

_________________

∗ Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului, masterand.

156

Fig. 1. Bâsca Roziliei din bazinul Buzău Basca Roziliei river from the Buzau river basin

Precipitaţii înregistrate în bazinul Bâsca Roziliei în anul 2005

Precipitaţiile maxime produse în bazinul hidrografic Bâsca Roziliei, în anul ploios 2005, au fost înregistrate în perioada mai-septembrie, la staţia meteorologică Lăcăuţi (120-220 mm/m2) şi la staţia meteorologică Penteleu (150-280 mm/m2). Comparând valorile precipitaţiilor lunare înregistrate în 2005 la staţia meteorologică Lăcăuţi, cu media lunară multianuală pe perioada 1961-2000 se constată că valorile minime sunt prezente în ianuarie-aprilie şi octombrie-decembrie şi au valori sub 50 mm, iar valorile maxime în perioada mai-septembrie. În lunile iunie-septembrie cantităţile de precipitaţii au depăşit cu mult media lunară multianuală (fig. 2).

Comparând valorile procentuale ale precipitaţiilor lunare din 2005, cu mediile lunare multianuale (m.m.l) se observă că în lunile ianuarie, februarie şi iulie-octombrie au fost depăşite cu 50-100% media anuală din anii precedenţi, de unde reiese că anul 2005 a fost un an deosebit de ploios.

Scurgerea maximă în bazinul Bâsca Roziliei

Anul 2005 s-a caracterizat prin două perioade de viituri, de câte 4-5 zile, în perioada aprilie-mai şi în luna iulie când au fost afectate subbazinele Bâsca Roziliei şi Slănicului (fig. 3).

157

0

50

100

150

200

250

prec

ipita

tiile

(mm

)

luna

m.m.l 34 36 39 50 97 127 108 106 65 39 38 39

pp lunare 2005 56 49 34 52 118 162 217 178 140 67 37 42

jan feb mar apr mai jun jul aug sep oct nov dec

Fig. 2. Variaţia precipitaţiilor lunare (ppl) din 2005, faţă de anul mediu (m.m.l) la staţia meteorologică Lăcăuţi

The fluctuation in 2005 of the monthly rainfall compared to an average year (multiannual mean monthly rainfall) at the Lacauti meteorological station

Viiturile şi inundaţiile produse au fost generate de caracterul torenţial al

ploilor şi favorizate de lucrările reduse executate în trecut, ca cele de apărare împotriva inundaţiilor şi de consolidare a malurilor. În plus, în acest bazin torenţii şi ogaşele sunt frecvente alături de alunecările de teren şi torenţii noroioşi.

Fig. 3. Distribuţia precipitaţiilor în bazinul Buzăului în intervalul 12-15 iulie 2005 The rainfall distribution in the Buzau during 12-13 of July, 2005

158

Analizând viiturile din luna iulie a anilor 1991 şi 2005, pentru ploi medii pe bazinul Bâsca cu valori cuprinse între 120-180 mm rezultă că pe Bâsca Mică, la staţia hidrometrică Varlaam, timpul de creştere al viiturii este 12 ore, cel de descreştere – 18-33 ore, durata totală a viituri – 23, respectiv 33 ore, coeficientul de formă – 0,39-0,43, coeficientul de scurgere – 0,38-0,47. Ploile torenţiale menţionate au format viituri de vară singulare, de formă triunghiulară.

Viitura din 1991 are coeficienţii de scurgere mai mici decât ai viiturii din 2005, iar timpii de creştere şi descreştere ai viiturii din 2005 sunt mai mici decât cei din 1991 (fig. 4,5). Această situaţie s-ar putea explica şi prin despăduririle necontrolate produse în bazin, care favorizează scurtarea timpului de scurgere de pe versant şi eroziunea în suprafaţă şi în adâncime

12.514.51618

20283650

6885

110

152

210

269

322

352

4.92

97.67

190.42

283.17

0

50

100

150

200

250

300

350

400

17/7/91 12:00

18/7/91 0:00

18/7/91 12:00

19/7/91 0:00

19/7/91 12:00

20/7/91 0:00

20/7/91 12:00

timp (zile &ore)

debi

t (m

c/s)

Fig. 4. Viitura produsă pe râul Bâsca Mică la s.h. Varlaam – iulie 1991 The flood occurred in July 1991 at the Varlaam hydrometric gauge in the Basca Mica riven basin

Evaluarea efectelor, măsuri, acţiuni şi planuri de intervenţie înainte,

în timpul şi după producerea inundaţiilor

Efectele negative, uneori foarte severe ale inundaţiilor, se răsfrâng asupra funcţionalităţii normale a societăţii şi a ecosistemelor din cadrul bazinului Bâsca Roziliei. Evaluarea vulnerabilităţii aşezărilor este necesară pentru luarea unor decizii bine fundamentate referitoare la acţiunile de pregătire a populaţiei, cum să acţioneze înainte, în timpul şi după producerea unor eventuale dezastre provocate de inundaţii. Minimizarea efectelor negative impune conştientizarea factorului uman, asupra gravităţii efectelor negative ale inundaţiilor, a rolului avertizărilor sosite de la nivel central, mass-media sau local şi crearea de programe socioşcolare de instruire. În acelaşi timp se impun:

Durata viiturii 45 ore Timpul de creştere 12 ore Timpul de descreştere 33 ore

Debitul maxim 352 mc/s Volumul viiturii 24 mil mc

Coef. de formă 0,43 Supraf. bazin 235 kmp Coef. scurgere 0,38 Debit specific 1497 l/s&kmp Debit de bază 16 mc/s

159

4.5 7.2

38.5

99.5

128

10499.5

62.5

36.5

14.57

0

20

40

60

80

100

120

140

7/11/2005 15:00

7/11/2005 18:00

7/11/2005 21:00

7/12/2005 0:00

7/12/2005 3:00

7/12/2005 6:00

7/12/2005 9:00

7/12/2005 12:00

7/12/2005 15:00

7/12/2005 18:00

7/12/2005 21:00

7/13/2005 0:00

7/13/2005 3:00

tmp (ore & zi)

debi

t (m

c/s)

Fig. 5. Viitura produsă pe râul Bâsca Mică la s.h. Varlaam – iulie 2005 The flood occurred in July 2005 at the Varlaam hydrometric gauge in the

Basca Mica river basin

măsuri de prevenire, protecţie şi de pregătire pentru intervenţie, concre-tizate în prognozarea, avertizarea şi alarmarea factorilor interesaţi, care se fac prin intermediul fluxului informaţional decizional. Aceste acţiuni sunt menite să prevină sau să micşoreze pagubele potenţiale generate de inundaţii;

apărarea împotriva inundaţiilor care se face prin asigurarea stocului de materiale şi mijloace specifice acţiunilor de urgenţă care se întreprind în caz de inundaţii;

lucrări de amenajarea bazinelor hidrografice şi de gospodărire a apelor, în special în zone extrem de vulnerabile care cuprind planurile de gestionare a riscului la inundaţii, realizate atât la nivel de bazin hidrografic, cât şi la nivel judeţean;

măsuri operative urgente de intervenţie care se desfăşoară la nivelul comunităţilor locale, după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări grave (în cazul prognozării atingerii pragurilor critice);

măsuri de intervenţie ulterioară, post-dezastru, pentru recuperare şi reabilitare (după trecerea perioadelor de inundaţii, a fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice, poluări accidentale sau de altă natură).

Durata viiturii 30 ore Timp creştere 12 ore

Timp descreştere

18 ore

Debit max. 128 mc/s Vol. viitură 5,5 mil mcCoef. formă 0,39

Ploaie căzută 48 l/mp Coef scurgere 0,47 Debit specific 545 l/s&kmDebit de bază 4,59 mc/s

160

BIBILOGRAFIE

Bălteanu, D. (2004), Hazarde naturale şi dezvoltarea durabilă, Editura Tehnică, Bucureşti. Bogdan, Octavia (2002), Riscurile pluviale de la Curbura Carpaţilor şi Subcarpaţilor,

„Revista geografică” Seria nouă, VIII. Diaconu, C. (1971), Râurile României-monografie hidrologică, Editura Institutul de

Meteorologie şi Hidrologie, Bucureşti. Frăsineanu, Mihaela (2000), Relaţii geografice între condiţiile climatice şi reţeaua

hidrografică din Carpaţii de Curbură, „Analele Universităţii Spiru Haret, Seria Geografie”, 1999-2

Ielenicz, M. (1984), Munţii Ciucaş – Buzău, Studiu geomorfologic, Editura Academiei Române, Bucureşti.

Posea, Gr. (2002), Geomorfologia României. Relief – tipuri, geneză, evoluţie, regionare, Editura Fundaţiei României de Mâine, Bucureşti.

Posea, Gr., Ielenicz, M. (1971), Judeţul Buzău, Institutul de Geografie, Editura Academiei Rebublicii Socialiste Romania.

Zăvoianu, I. Dragomirescu, Ş., 1994, Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme, „Studii şi Cercetării de Geografie”, tom XI, I Bucureşti.

161

ASPECTE ALE SCURGERII MINIME ŞI MAXIME PE DUNĂRE ÎNTRE CĂLĂRAŞI ŞI HÂRŞOVA ÎN PERIOADA 2003-2006

Marius Marian SPAHIU, Costel CHIŢU, Lidia SĂLĂJAN

Cuvinte-cheie: privaluri, fenomene extreme, pagube, Balta Ialomiţa. Key words: privaluri, extreme phenomena, damages, Balta Ialomitei. Aspects regarding the minimum and maximum flow of the Danube between Calaraşi and Hârşova during 2003-2006. The Calarasi – Harsova sector is an area where the Danube river (having two branches, Borcea and Old Danube) put huge cuantities of silts, making a water meadows, with lakes and streams spreaded like a circle starting with Calarasi up to Vadul Oii. In the mentioned period two historical events have happened and they disturbed the socio-economical activity in the river area. Hidrologically, 2003 represents the year with the lowest levels and flows (since 1840); so that the circulation of ships had been heavily disturbed and the Nuclear Power Station at Cernavoda had been closed for almost a month. On the other hand, 2006 brings water flows, having the highest levels in the past 100 years, affecting economy and population in the area.

Sectorul Călăraşi-Hârşova este o zona în care fluviul Dunărea, bifurcat în două braţe Borcea şi respectiv Dunărea Veche, a depus mari cantităţi de aluviuni, formând o luncă inundabilă, cu lacuri şi gârle, desfăşurată ca un arc de cerc, din dreptul municipiului Călăraşi şi până la Vadul Oii. Acest sector are o lungime de 98 km, el constituind lunca internă, cunoscută sub denumirea de Balta Borcei, având lăţimea maximă în dreptul localităţii Vlădeni. De la ramificarea braţului Borcea şi până la braţul Râul, care desparte lunca interioară de cea exterioară – lăţimea luncii se menţine constantă (5-6 km), crescând apoi până la 15 km între localităţile Feteşti-Cernavodă, după care se îngustează din nou (fig. 1).

Cu ani în urmă, în Balta Borcei exista un relief complex, însă datorită intervenţiei omului, prin lucrări de îndiguire, desecare şi irigaţii s-a pregătit terenul pentru cultivarea plantelor agricole. Lunca externă, cu o suprafaţă mult mai redusă, este situată pe partea stângă a braţului Borcea şi se prelungeşte, pe sub fruntea câmpiei şi a primei terase, până la Gura Ialomiţei. Spaţiul este caracterizat prin grinduri de 2-3 m lăţime şi privaluri (căi de pătrundere a apelor în interiorul bălţilor) (fig. 2).

162

Fig. 1. Partea de sud-vest a Bălţii Ialomiţei, înainte de executarea lucrărilor

de îndiguire-desecare din incinta Borcea de Sus The South-West part of the Ialomita puddle, before the accomplishment of

the embankment-draining works within Southern Borcea

Fig. 2. Partea de nord-est a Bălţii Ialomiţei înainte de executarea lucrărilor de

îndiguire-desecare din incinta Călăraşi The Noth-East of the Ialomita puddle before the accomplishment of the

embankment-draining works within Calarasi River

Situaţia din anul 2003 Scurgerea minimă din anul 2003 s-a remarcat prin cele mai scăzute debite

din ultimii 100 de ani, pe fondul unei secete prelungite care s-a datorat staţionării deasupra Europei a unei mase de aer de origine africană, cu temperaturi frecvente de peste 35°C şi lipsa precipitaţiilor pe o perioadă foarte îndelungată.

163

Secetele sunt determinate de scăderea cantităţilor de precipitaţii faţă de normala climatologică în cadrul variaţiilor climatice neperiodice, punând în evidenţă cele mai secetoase luni. Seceta hidrologică se datorează absenţei precipitaţiilor şi temperaturilor ridicate care duc la o evaporare accentuată a apei din râuri şi din lacuri şi la scăderea nivelului apelor freatice.

Ca urmare a acestor fenomene care au afectat cea mai mare parte a bazinului Dunării, pe cursul inferior al fluviului s-au înregistrat niveluri şi debite minime absolute. Valorile extrem de scăzute care s-au înregistrat în lunile iulie-septembrie 2003 (nivelul apei fiind sub cota de -187 cm) au determinat oprirea funcţionării Reactorul Unităţii 1 al Centralei Nuclear-Electrice de la Cernavodă, între 23.08.2003 şi 16.09.2003 ca urmare a scăderii nivelului apelor Dunării (fig. 3). Oprirea centralei a cauzat Societăţii Naţionale Nuclearelectrice pierderi de peste 270 miliarde lei (7,2 mil euro).

Pe 24 august 2003, debitul Dunării a atins un minim de 1640 m3/s, cifră care se apropie de 10% din valoarea debitelor maxime înregistrate şi care nu a mai fost atinsă, în luna august, de la începerea înregistrărilor oficiale ale debitelor în România (în anul 1840).

Urmărind evoluţia nivelurilor caracteristice în decursul anului se constată că, în 2003, lipseşte din regimul de scurgere viitura din perioada de primăvară-vară, nivelurile având o scădere continuă de la începutul anului până în luna septembrie când s-au înregistrat cele mai mici niveluri de debite (fig. 3).

Dunare s.h. Calarasi - 2003 - (niveluri lunare)

-200-100

0100200300400500

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

timp (luni)

nive

luri

(cm

)

minime maxime medii

0100020003000400050006000700080009000

10000

debit (mc/s)


timp (luni)

minime medii maxime

Fig. 3. Variaţia nivelurilor (a) şi a debitelor medii lunare caracteristice (b) în anul 2003 pe Dunăre la staţia hidrometrică Călăraşi

The levels of variation (a) and of the characteristic monthly average discharges (b) in the year 2003 on the Danube at the hydrometric station Calarasi

a

b

164

Scăderea nivelurilor apei în acest sector sub cota etiajului navigabil, la Călăraşi H = (-1 cm), Cernavoda H = (-39 cm) şi la Hârşova H = (+19 cm), au condus la întreruperea navigaţiei pe Dunăre, aceasta făcându-se pe traseul Cernavodă-Hârşova-Feteşti-braţul Râul-Călăraşi (fig. 4).

Fig. 4. Navigaţia pe braţul Râul – Călăraşi

The sailling on the River branch – Calarasi

(Foto: C. Chiţu)

Cetatea bizantină situată pe ostrovul Pacuiul lui Soare, în zona de sud-vest a Dobrogei, între localităţile Ostrov şi Dervent, aşezare denumită Vicina, datând încă din anul 971 d.H., şi-a descoperit noi taine acoperite până atunci de apele Dunării.

Din cauza secetei excesive, apele fluviului Dunărea au scăzut foarte mult, scoţând la iveală, odată cu porţiuni din zidul cetăţii, necunoscute până atunci arheologilor, şi un fragment de construcţie din lemn.

Situaţia din anul 2006 Inundaţiile pe Dunăre din 2006 s-au datorat situaţiei meteorologice şi

hidrologice din bazinul hidrografic în lunile anterioare (februarie, martie), dar şi topirii bruşte a stratului de zăpadă din bazinul superior şi mijlociu al Dunării, începând cu ultima decadă a lunii martie. Acesta suprapusă cu precipitaţiile lichide semnificative şi pe arii extinse, la nivelul întregului bazin hidrografic în luna aprilie, a generat debite importante la intrarea în ţară (secţiunea Baziaş) şi pe sectorul din aval de Porţile de Fier şi la depăşirea Cotelor de apărare, debitul maxim înregistrat în luna aprilie fiind de 16.000 m3/s. Din analiza nivelurilor şi a debitelor caracteristice lunare se constată că acestea conturează foarte bine viitura din perioada primăvara-vară cu maxime în luna aprilie (fig. 5 a, b).

Inundaţiile pe Dunărea inferioară din 2006 din perioada martie-iunie au fost generate de cel mai mare debit înregistrat în perioada de observaţii (1840-2006). Durata viiturii este cea mai mare din istoria înregistrărilor, având o probabilitatea de depăşire odată la peste 100 ani.

Pentru a evita inundarea oraşelor din aval (Cernavodă, Feteşti, Galaţi, Brăila) s-au realizat breşe controlate. Astfel, pe sectorul Dunărea inferioară (Călăraşi-Hârşova) s-au desfăşurat următoarele acţiuni:

– în ziua de 15.04.2006 ora 1900 s-a realizat o breşă controlată pentru atenuarea undei de viitură în secţiunea Făcăeni pe Braţul Borcea;

– s-a realizat o breşă controlată pentru atenuare în secţiunea Călăraşi-Râul în data de 17.04.2006 ora 1800;

– în secţiunea Oltina pe Dunărea Veche a apărut o breşă prin cedare în ziua de 22.04.2006 ora 1700.

165

-1000

100

200300400500

600700800

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

timp (luni)n

ivel

uri

(cm

)

minime maxime medii

0

5000

10000

15000

20000


timp (luni)

deb

ite

(mc/

s)

minime medii maxime

Fig. 5. Variaţia nivelurilor (a) şi a debitelor medii lunare caracteristice (b) în anul 2006 pe Dunăre la staţia hidrometrică Călăraşi

The levels variation (a) and of the characteristic monthly average discharges (b) in the year 2006 on the Danube at the hydromeric

station Calarasi

Ca urmare a debitelor excepţionale pe cursul Dunării inferioare din România prin cedarea digurilor urmată de revărsarea în zone neamenajate a determinat la evacuarea a 15.834 persoane, afectarea a 154 localităţi, inundarea a 1.774 case din care 443 distruse şi 134 în pericol de prăbuşire. Au mai fost afectate peste 4.700 anexe gospodăreşti, 64.350 ha teren arabil, 6,8 km drumuri naţionale şi 593 km drumuri judeţene şi comunale.

Pe sectorul Călăraşi-Hârşova, consecinţele apelor mari ale Dunării, conform unui comunicat al IGSU1, au provocat următoarele pagube materiale:

– în judeţul Călăraşi au fost inundate 1.625 ha de terenuri agricole, fâneţe şi islaz, 154 anexe gospodăreşti, 4 case au fost avariate şi 6 persoane evacuate de pe raza a 8 localităţi;

– în municipiul Feteşti, Dunărea a deversat peste primul şi al doilea dig de apărare din zona Buliga şi în zona Parcul Trandafirilor. Prima linie de apărare s-a deteriorat din cauza valurilor puternice, făcând posibilă deversarea apei peste coronamentul digului. Au fost inundate 500 ha de islaz şi 80 ha de teren arabil, din care 30 hectare de livadă (fig. 6);

– în comuna Giurgeni, la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, s-a menţinut fenomenul de remuu, şi împreună cu existenţa excesului de umiditate provenit din _________________

1 IGSU – Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

a

b

166

infiltraţii (125 ha în extravilan), 33 gospodării au fost afectate de infiltraţii şi apa a băltit pe o suprafaţă de 6.000 m2;

– în comuna Stelnica au fost inundate 30 hectare islaz între dig şi mal, 15 gospodării şi o suprafaţă de 1,8 ha teren agricol;

– în comuna Vlădeni a fost inundată o suprafaţă de 420 ha islaz pe malul drept al râului Ialomiţa;

– în judeţul Constanţa au fost avariate 151 case, inundate 324 anexe gospodăreşti, 3.500 ha teren arabil, 2.320 ha fâneţe, activitatea a opt agenţi economici a fost perturbată şi 159 de persoane au fost evacuate din 12 localităţi (fig. 7).

Fig. 6. Consecinţele revărsării apelor în localitatea Feteşti

The consequences of the waters over flow in the Fetesti locality

(Foto: M. Spahiu)

Fig. 7. Areale pomicole afectate de viitură Fruit-growing areas affected by flood

(Foto: M. Spahiu)

Cele mai grave probleme s-au înregistrat la Ostrov, unde au fost avariate 52 de case şi 125 de gospodării, 3 fântâni au devenit neutilizabile, două sedii ale unor instituţii şi agenţii economici au devenit nefuncţionale, iar 60 de localnici au fost evacuaţi. La Oltina, 127 de persoane şi-au părăsit locuinţele. În cele 12 localităţi, 25,5 km de drumuri, 1,5 km de cale ferată, 9 poduri şi podeţe au fost afectate de inundaţii.

BIBLIOGRAFIE

Gâştescu, P., Zăvoianu, I., Bogdan, O., Driga, B., Breier, A. (1974), Excesul de umiditate în Câmpia Română de Nord-Est, Editura Academiei, Bucureşti.

Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. Zăvoianu, I. (1999), Hidrologie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti. *** (1969), Geografia Văii Dunării Româneşti, Editura Academiei, Bucureşti. *** (1971), Râurile României, monografie hidrologică, M.H., Bucureşti. *** Raportul Primăriei Municipiului Feteşti.

167

ORGANIZAREA ŞI DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL ÎN CULOARUL RUCĂR-BRAN.

STUDIU DE CAZ – LOCALITATEA MOECIU

Narcizia TODICĂ ŞTEFAN*

Cuvinte-cheie: turism rural, agroturism. Key words: rural tourism, agro-tourism. The development and management of rural tourism in Rucăr-Bran Passage. Case study – Moeciu. Situated between Bucegi and Piatra Craiului Mountains the Rucar-Bran Corridor is recognized as a very a picturesquely place an and ethnical treasure, representative for Romania. It is easily to access the corridor by the historical and commercial road (Ardeal – Tara Romaneasca), today called 73 DN (from Drum National – National Road). From these reasons the Rucar Bran Corridor became, in ’70s, a part of the touristic circle. The Moeciu locality (Upper Moeciu and Lower Moeciu) is one of the natural mountain landscape with a very rich ethnic dowry like traditional manufactures, folklore, rural architecture, etc. There are also many touristic attractions surrounding the village: calcareous mountains, natural and national parks, historically and art monuments. Some rustic households are fully equipped but others are în course of arrangement to become rural guesthouses. In order to organize, develop and promote the rural tourism and the agro-tourism it is necessary to do a series of surveys and also technical endowments and arrangements of public interest. All of these issues we’ll be underlined in this paper.

Consideraţii geografice generale

Atât în practica turistică internaţională, cât şi în literatura de specialitate, se constată o îndreptare a populaţiei oraşelor spre recreere către mediul rural. În acelaşi timp se remarcă faptul că formele de turism organizate în mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide, monotone, cu deplasări dintr-un mediu aglomerat în altul (adeseori mai aglomerat şi mai trepidant) nu mai satisfac aspiraţiile, motivaţiile, opţiunile turiştilor, ale unei însemnate părţi din rândul populaţiei urbane, ca urmare căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului şi, în ultimii ani, şi în România.

*Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului,

Bucureşti, masterand.

168

Treptat însă, turismul rural a început să fie privit ca o posibilitate concretă de dezvoltare a perimetrelor rurale. Aceasta s-a dovedit a fi o şansă reală pentru zonele rurale defavorizate, dar şi pentru toate regiunile rurale: valorificarea unui bogat potenţial natural şi cultural, descongestionarea zonelor turistice aglomerate, îmbună-tăţirea nivelului de trai al populaţiei acestor perimetre, stabilizarea forţei de muncă locală prin crearea de noi locuri de muncă în domeniul serviciilor, construcţiilor, creş-terea rapidă a echipamentelor de cazare datorită cheltuielilor mici necesare dotării lor, accesul unor categorii sociale defavorizate la aceste oferte de petrecere a concediilor etc.

Aşezare şi căi de comunicaţie Localitatea Moeciu este situată în centrul ţării, la extremitatea sudică a

judeţului Braşov, între masivele Piatra Craiului şi Bucegi, în culoarul Rucăr-Bran, aflată la o altitudine cuprinsă între 800 şi 1.200 m şi ocupă o suprafaţă de 103,4 km2. Situată în partea sud-estică a judeţului Braşov, localitatea Moeciu se învecinează în S cu judeţul Dâmboviţa, în E cu teritoriul localităţii Bran, în N-NV cu teritoriul oraşului Zărneşti, iar în V-SV cu localitatea Fundata. Localitatea este compusă din Moeciu de Jos, Moeciu de Sus, care împreună cu satele Cheia, Drumul Carului, Măgura şi Peştera formează comuna Moeciu.

Localitatea Moeciu se află pe una din cele mai vechi căi de acces între cele două provincii româneşti care leagă Ardealul de Ţara Românească prin culoarul Bran-Rucăr. Localitatea este situată, pe DN 73, accesul dinspre Bucureşti se face de pe drumul european E 60-Bucureşti-Braşov-Oradea, sau dinspre Pârâul Rece, pe DN 73A. Distanţa până la Braşov este de 30 km, iar până la Bucureşti este de 182 km (fig. 1).

Fig. 1. Poziţia geografică în judeţul Braşov a localităţii Moeciu

Geographic position of Moeciu in Brasov county sursa: http://harta-bran.execom.ro/harta-bran.html

169

Cadrul natural Sub aspect morfologic în cadrul localităţii Moeciu se disting două mari

unităţi de relief: de munte şi de culoar depresionar. Aria montană cuprinde masive bine individualizate şi puternic denivelate

care domină cu aproape 1.000 m aria depresionară de la poalele lor. Pe latura nord-vestică a localităţii se desfăşoară Piatra Craiului, care apare ca o creastă calcaroasă principală – între vârfurile La Om (2.238 m) şi Turnu (1.923 m), iar pe latura sud-estică se desfăşoară masivul Bucegi (2.505 m).

Aria de culoar în care este amplasată localitatea Moeciu, respectiv culoarul Rucăr-Bran, este alcătuită din suprafaţa de nivelare de +1.000 m, pe care predomină relieful calcaros.

Clima din zona Moeciu este temperată de depresiune intramontană, caracterizată prin veri răcoroase şi ierni reci. Temperatura medie anuală este de 5oC iar vara poate ajunge la 25-27oC, în timp ce iarna temperatura variază între –10oC şi -15oC. Deschiderea depresiunii către capete condiţionează permanenta mişcare a maselor de aer, iar vânturile au o viteză de 3-5 m/s. Din analiza factorilor climatici reiese amplitudinea termică redusă, strat de zăpadă bogat şi îndelungat, insolaţie ridicată cu valenţe terapeutice deosebite.

Reţeaua hidrografică este bogată, caracterizată în general de prezenţa cursurilor de apă temporare, întreg teritoriu încadrându-se în bazinul hidrografic al pâraielor Moeciu şi Turcu, afluenţi ai râului Bârsa.

Vegetaţia, specifică ariei montane, încadrează localitatea Moeciu în zona pădurilor de fag, care la limita inferioară se află în amestec cu gorunul, iar la limita superioară în amestec cu coniferele. Pe culmile înalte predomină păşunile montane şi alpine, iar în culoar păşuni şi fâneţe, valorificate de localnici prin dezvoltarea sectorului zootehnic.

Fauna este reprezentată de capra neagră, urs şi râs la munte, iar mai jos, în culoar, mistreţul, căpriorul, lupul şi vulpea.

Consideraţii economice şi sociodemografice Localitatea Moeciu face parte din unitatea geografică a localităţilor brănene

şi avea la nivelul anului 2002 o populaţie de 3.086 locuitori, cu o densitate medie de 54,7 loc./km2. Ocupaţia de bază a locuitorilor din Moeciu o reprezintă agricultura, în special zootehnia – vestiţii crescători ai ovinelor şi bovinelor, ce şi-au câştigat un bun renume cu produsele lactate, fabricate după reţete străvechi, iar o bună parte dintre ei lucrează, mai nou, în sfera serviciilor comerciale, culturale, de asistenţă medicală sau bancare.

Potenţialul turistic al localităţii şi împrejurimi

Potenţialul natural Situată într-un cadru natural deosebit de pitoresc, localitatea Moeciu a

devenit în ultimii ani o importantă destinaţie de vacanţă pentru turiştii din ţară şi din străinătate. Cadrul natural prezintă particularităţi deosebite, datorită îmbinării armonioase a diferitelor forme de relief (munte înalt, platou, forma vălurită de-a lungul râurilor şi văilor ce străbat terenul modelat de o reţea hidrografică bogată).

170

Forme de relief carstic: chei, sohodoale, doline, polii, peşteri. Cele mai importante elemente naturale care fac zona atrăgătoare sunt: cheile şi cascadele Moeciu, Peştera Liliecilor, prăpăstiile Măgurei, domeniu schiabil, climă blândă (aer ozonat, calm atmosferic, elemente benefice pentru turism), râuri adânci şi repezi, păduri şi pajişti.

Potenţial antropic Potenţialul cultural-istoric este reprezentativ zonei etno-folclorice brănene şi

se constituie din arhitectura populară, port şi folclor, alături de alte monumente istorice şi de artă, biserici.

Arhitectura populară este reprezentată de porţile şi casele brănene, artizanat, ţesut covoare, tricotat, meşteşuguri: încondeierea ouălor de Paşte, sculptura în lemn, măşti şi păpuşi, icoane pe sticlă, manifestări religioase şi folclorice, târguri etc., care atrag turişti tot timpul anului. Amintim aici instalaţiile tradiţionale pentru prelucrarea lânii, o pivă, un joagăr, o moară, acestea numărându-se printre puţinele piese originale rămase în România.

Alături de acestea se mai pot vizita Biserica Ortodoxă Română „Sf. Nicolae”, din secolul al XVIII-lea, şi Biserica „din lână” în „Adormirea Maicii Domnului”– monument de arhitectură românească, ridicat în 1800 şi pictat în 1836.

În împrejurimi se află şi alte monumente istorice şi de artă precum: Castelul Bran (3 km), atestat documentar din 19 noiembrie 1377, Cetatea Râşnov (secolul al XIV-lea), Muzeul Satului Brănean, Muzeul Vămii, dar şi Parcul Naţional „Piatra Craiului”.

Stadiul actual de valorificare

Baza de cazare Potenţialul turistic al zonei se pretează la dezvoltarea turismului rural şi

agroturismului, pentru care s-au amenajat, în ultimii 3 ani, 383 de pensiuni turistice rurale şi case de vacanţă, cu un număr de 1.286 de locuri de cazare (SC Bran-Imex SRL). Dintre formele de turism practicate în cadrul spaţiului rural amintim: turismul de sejur pentru odihnă, turismul de sfârşit de săptămână, turismul de tranzit, drumeţia practicată mai ales vara, spre Bucegi şi Piatra Craiului.

Fig. 2. Structura pe categorii de confort a pensiunilor turistice rurale

Structure by comfort category of rural tourist boarding houses

Fig. 3. Structura pe categorii de confort a numărului de locuri de cazare în

pensiunile turistice Structure by comfort category of the

number of places in rural tourist boarding houses

4 MARG 3 MARG 2 MARG 4 MARG 3 MARG 2 MARG

171

În localitatea Moeciu au fost amenajate în anul 2006, un număr de 25 de pensiuni turistice rurale omologate, cu 311 locuri de cazare („Ghidul pensiunilor turistice” editat de M.T.C.T. – Autoritatea Naţională Pentru Turism, 2006).

Dintre acestea, în categoria 4**** sunt 3 pensiuni (50 locuri), în categoria 3*** sunt 8 pensiuni (121 locuri), iar în categoria 2** sunt 14 pensiuni (140 locuri), (fig. 2-3).

Propuneri cu privire la organizarea şi dezvoltarea turismului rural

şi agroturismului

Pentru îmbunătăţirea activităţii turistice în această zonă propunem: • Crearea structurilor organizatorice, adică Asociaţia Sătească de Turism

Rural, la nivelul localităţii Moeciu. • Identificarea altor gospodării ţărăneşti locuite sau independente – cu dotări

necesare pentru a fi introduse în circuitul turistic –, conform criteriilor de clasificare. Am identificat astfel încă 15 pensiuni turistice rurale care se pot moderniza pentru a fi omologate pentru categoria de 3 margarete.

• Organizarea sistemului de informare a turiştilor privind activitatea turistică din localitate, ceea ce presupune:

− Înfiinţarea unui Birou de informare turistică şi rezervare pentru turism în incinta primăriei, dotat cu calculatoare, cataloage, cu oferta turistică, pensiunile turistice şi categoria de confort.

− Realizarea pliantului localităţii cu atracţiile turistice şi dotările pentru agre-ment şi harta turistică a localităţii şi împrejurimilor pe o distanţă de cca 30 de km.

− Pentru informarea mai corecta şi mai clară a turiştilor este necesară instalarea unor panouri cu harta localităţii, cu atracţiile turistice şi dispersia stradală a pensiunilor turistice rurale şi săgeţile indicatoare pentru orientarea turiştilor spre pensiuni.

− Aplicarea de plăcuţe indicatoare pe clădirea pensiunii cu pictograme ce evidenţiază simbolul de pensiune, categoria de confort, oferta turistică.

− Instalarea la intrarea în localitate de panouri cu simbolul de agrotu-rism/turism rural ce reprezintă cazarea în pensiuni turistice rurale.

• Semnalizarea atracţiilor turistice naturale, a monumentelor istorice şi de artă, muzee, instituţii culturale, a dotărilor sportive şi de agrement prin table, panouri şi săgeţi.

• Asigurarea serviciului de ghid în zonă. • Amenajarea de poteci turistice, marcate. • Realizarea unor excursii la Cetatea Râşnov, Braşov, Poiana Braşov, aflate

la circa 30 km. • Organizarea unor întâlniri, în incinta Castelului Bran, cu Contele Dracula

(legenda care a adus atât de mulţi turişti la Bran, mai ales străini). • Realizarea unor dotări de agrement şi sport: terenuri de sport

polifuncţionale (tenis, volei, fotbal etc.), drumuri forestiere pentru mountain-bike, parc de distracţii de dimensiuni medii în apropierea Castelului Bran; centru de

172

echitaţie, turiştii urmând să înveţe să călărească şi totodată având posibilitatea realizării unor plimbări în împrejurimi; o pârtie de schi etc.

BIBLIOGRAFIE

Glavan, V. (2004), Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti.

Nistoreanu, P. (2003), Turism rural, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. www.antrec.ro www.turismrural.ro

173

HARTA LUI PIRI REIS – O ENIGMĂ ELUCIDATĂ

Daniel SAFTA∗

Cuvinte-cheie: hartă, Piri Reis, Antarctica, Amercia de Sud. Key words: map, Piri Reis, Antarctica, South America. The map of Piri Reis – a solved mystery. The first map of the world by Piri Reis, produced 495 years ago, has created a aura of mystery around her especially regarding the possible drawing of the northern coasts of Antarctica, in the knowledge that “the white kid” was found barely 300 years later. Despite the various theories of map sources that were extremely varied starting here from lost civilizations to aliens, we consider that everything has started from a misinterpretation of the map. It is not something extraordinary, we know that the two coasts of the Americas were “visited” by vikings approximately 300 years before Columbus, through the testimonies in the writings of Snorri Sturlesson. The claim that we bring shows the most plausible variant on the technological advance and geographical knowledge of the time.

Introducere

Prima hartă a lumii realizată de către Piri Reis în anul 1513, între 9 martie şi 7 aprilie a fost inclusă pe lista enigmelor neelucidate încă din anul 1929, când a fost redescoperită de către istoricul turc Halil Eren Eldem. Din harta originală mai avem astăzi doar un fragment, care reprezintă coasta de vest a Africii, vestul Europei sudice (Portugalia şi Spania) şi cele două Americi. Celebritatea hărţii nu vine doar din valoarea sa istorico-geografică, ci şi din greşita interpretare a acesteia. Unii savanţi au văzut în teritoriul din partea sudică a hărţii Antarctica şi au concluzionat că la vremea realizării ei continentul nu era acoperit cu gheaţă. Constatare care se va dovedi falsă.

Date utilizate şi metodologia de lucru

Pentru a elucida semnul de întrebare ce plana asupra hărţii şi pentru a dovedi ipoteza s-au folosit hărţi din secolul al XVI-lea, în special prima hartă a lumii a lui Piri Reis. Printre celelalte hărţi s-au folosit Mappa Mundi a lui Juan de la Cosa (1500), prima hartă a lumii a lui Cantino (1502), imagini din satelit ale Terrei. S-au

∗ Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului, student.

174

folosit cronicile lui Snorri Sturlesson, ale lui Arif Molla şi ale lui Evliya Celebi, cât şi biografii ale tuturor personajelor implicate în cercetare pentru a putea stabili valoarea de adevăr a textelor scrise pe hartă, cât şi modalităţile prin care Piri Reis a intrat în posesia hărţilor ce conţineau teritoriile Americilor.

Principala modalitate de lucru a fost compararea hărţii lui Piri Reis cu hărţi din prezent şi cu imagini satelitare asupra teritoriilor cheie, pentru a vedea corespondenţe privind forma reliefului în detaliu.

Prin folosirea hărţilor din secolul al XVI-lea s-a putut dovedi posibilitatea realizării acestei hărţi cu date (cunoştinţe) geografice din acea vreme.

Analiza datelor

O practică la modă pentru hărţile din acea perioadă era întoarcerea sau îndoirea unor teritorii. Lucru care se întâmplă şi în harta lui Piri Reis. El folosind această modalitate la întoarcerea cu aproape 90° a Cubei îndoind şi America de Sud, punctul de îndoire fiind graniţa (din prezent) dintre Uruguay şi Argentina. Această tehnică folosită pentru hărţile lumii delimita clar lumea cunoscută. Un exemplu mult mai clar îl avem în harta lumii a lui Henricus Martellus din 1489, o hartă completă în care vedem Africa îndoită cu aproape 45°. Aceasta fiind numai o singură dovadă din cele câteva zeci care atestă apartenenţa teritoriului considerat Antarctica a fi pur şi simplu coasta de est a Americii de Sud.

Dovezi principale

Ediţia a doua a „Kitab-i Bahriye” înfăptuită de Piri Reis între 1524-1525 era alcătuită din 434 de pagini şi cuprindea 290 de hărţi. Conţine şi o secţiune specială în care sunt recunoscute marile descoperiri geografice ale vremii. Printre ele regăsim descoperirea Lumii Noi de către Cristofor Columb, călătoriile lui Vasco da Gama şi descoperirile celorlalţi marinari portughezi în călătoriile lor spre India şi restul Asiei, dar nici urmă de descoperirea unui nou teritoriu sudic, pe care astăzi îl numim Antarctica. Cu siguranţă o asemenea descoperire n-ar fi fost trecută cu vederea.

Pe fragmentul rămas din prima hartă a lumii a lui Piri Reis găsim un număr de 24 de texte, unele descriau locurile, altele modalităţile de realizare a hărţii. Din cele 24 am selectat cinci care sunt de maximă importanţă în confirmarea ipotezei.

Primul text: „Teritoriul acesta este o risipă. Totul se află în ruină şi se spune că mari şerpi se află aici. Din acest motiv portughezii nu au acostat pe aceste ţărmuri, mai spunându-se că este foarte cald.”

Datele despre faună şi temperatură exclud din start Antarctica. Al doilea text: „în acest teritoriu se pare că se află monştrii cu blana albă de

forma aceasta şi bovine cu şase coarne. Aşa au scris portughezii în hărţile lor…”. Al treilea text: „…ei au văzut că locurile astea sunt bune pentru ancorat. Ei

au coborât ancora şi s-au dus la ţărm cu bărcile. Au văzut oameni mergând, toţi erau goi. Dar au tras cu săgeţi, tipul acela făcut din oase de peşte. Au stat acolo opt nopţi. Au făcut negoţ cu aceşti oameni prin semne…”

„…au văzut oameni mergând şi toţi erau goi…” ne arată încă o dată imposibilitatea ca acest teritoriu să fie Antarctica.

Al patrulea text: „…dar ziua este foarte cald şi în timpul nopţii este multă rouă…”

175

Toate elementele descrise până acum ne trimit la fauna şi la condiţiile meteo din America de Sud.

Al cincilea text: „…mâna acestui om sărman a desenat şi acum este construită. Din aproape 20 de hărţi şi Mappa Mundi… – arabii numesc aceste hărţi Jaferiyes –, din opt Jaferiyes de acel fel şi o hartă arabă a Hind-ului, şi din hărţile abia desenate de patru portughezi care arată teritoriile Hind-ului, Sind-ului şi ale Chinei desenate geometric, şi asemenea dintr-o hartă desenată de Columb asupra regiunilor de vest, din care eu am extras.”

Exceptând Mappa Mundi, alte hărţi care conţineau informaţii privind teritoriile Americii au venit din partea unchiului său Kemal Reis, comandantul flotei otomane, care în 1501 a jefuit şapte vase spaniole – în largul coastelor Valenciei – la bordul cărora se afla un marinar care a făcut parte din echipajul lui Cristofor Columb, în expediţiile acestuia spre Lumea Nouă. Acesta deţinea hărţi pe care le furase chiar de la Columb, dovezi asupra acestei afirmaţii le găsim în „Kitab-i Bahriye”.

Conturul teritoriului considerat a fi Antarctica seamănă însă izbitor cu cel al Americii de Sud (imaginea 1), începând de la Rio de la Plata şi până la insulele Falkland, teritoriul problemă descrie doar conturul ţărmului estic al Americii de Sud, mai exact al Argentinei.

Fig. 1. Imaginea ţărmului Antarcticii (sus), imaginea ţărmului Americii de Sud (jos)

Image of the Antarctic coast (above), image of the South America’s coast (below)

176

CONCLUZII

Harta lui Piri Reis reprezintă doar conturul Europei, al Africii şi al Americilor, dovezile privind teritoriul considerat Antarctica ca fiind America de Sud sunt incontestabile şi reprezintă cea mai plauzibilă ipoteză în cunoştinţele actuale.

BIBLIOGRAFIE

İnan, A. (1975), Life and Works of Pirî Reis: The Oldest Map of America, Ankara, Cronicile scrise de Snorri Sturlesson, Arif Molla, Evliya Celebi.

www.sacred-texts.com. Google Earth ©2008. Kahle, P. (1933), Die verschollene Kolumbuskarte von 1498 in einer türkischen Weltkarte

von 1513, Berlin/Leipzig. McIntosh, Gregory C. (2000), The Piri Reis Map of 1513, Athens, Georgia, University of

George Press.

177

VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ

♦ A noua sesiune anuală de comunicări ştiinţifice a Facultăţii de Geografie şi Geografia Turismului din cadrul Universităţii Spiru Haret, 10 mai 2008

Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului din Universitatea Spiru

Haret a organizat la 10 mai 2009, la sediul său din Bd. Timişoara, nr. 58, cea de a 9-a sesiune anuală de comunicări ştiinţifice. În cadrul Comitetului de Organizare al acestei deja tradiţionale manifestări ştiinţifice anuale au făcut parte prof. univ. dr. doc. Grigore Posea, prof. univ. dr. Adrian Cioacă, prof. univ. dr. Ion Zăvoianu, prof. univ. dr. Ion Iordan, conf. univ. dr. Cornelia Marin, conf. univ. dr. Mădălina Andrei, lector univ. dr. Anca Luiza Stănilă, asist. univ. drd. Marilena Dragomir, Raluca Popa şi Ana Doina Baralia.

Sub titulatura Mediu – Turism, Sesiunea ştiinţifică anuală a fost structurată în patru secţiuni: Geomorfologie-Pedologie-Mediu (16 comunicări), Climatologie-Hidrologie (17 comunicări), Geografie Umană şi Economică, Turism (17 comunicări), la care s-a adăugat şi o nouă secţiune faţă de sesiunile anterioare: studii masterale şi ale studenţilor membri ai cercurilor ştiinţifice studenţeşti (11 comunicări).

Ca şi în anii anteriori, sesiunea facultăţii noastre s-a bucurat de o largă participare din rândul cadrelor didactice de la universităţile: Spiru Haret, Bucureşti, Româno-Americană, „Hyperion”, Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, „Ovidius” din Constanţa şi din învăţământul preuniversitar: Colegiul „Traian” din Bucureşti, Liceul Teoretic „Ion Ghica” din Răcari; a specialiştilor din institutele de cercetare ale Academiei Române: IGAR, Speologie „Emil Racoviţă”, Geodinamică „Sabba S. Ştefănescu”, din institutele: A.N.M., I.N.H. şi G.A. Bucureşti, A.N.A.R., D.A. Dobrogea-Litoral, A.P.I.A. şi O.S.P.A., din Constanţa. La aceştia se adaugă masteranzii ce-şi desfăşoară activitatea nu numai în învăţământul preuniversitar şi în instituţii cu profil ambiental, economic şi turistic, ca şi studenţi din facultatea noastră.

Din simpla lecturare a titlurilor şi a autorilor înscrişi în program, ne putem da seama de marea diversitate de probleme abordate şi mai ales de tendinţa de cercetare-aplicativă pe care am întâlnit-o la cele mai multe dintre comunicări. Spiritul constructiv al dezbaterilor pe marginea subiectelor abordate a permis ca deja un număr apreciabil de comunicări să vadă deja oglinda tiparului în numărul din acest an al revistei noastre. De asemenea, comunicările masteranzilor au reprezentat capitole sau părţi din lucrările de dizertaţie ale autorilor. Ne propunem, în acest sens, ca în numărul din anul viitor al „Analelor Universităţii Spiru Haret, Seria Geografie” să deschidem o secţiune destinată contribuţiilor ştiinţifice ale studenţilor ce participă la sesiune.

Prof. univ. dr. Adrian CIOACĂ

178

♦ Primul Simpozion Internaţional de Geomorfologie din Egipt

Pentru a înţelege scurtul istoric al participării geografilor din Universitatea Spiru Haret la Primul Simpozion Internaţional de Geomorfologie din Egipt, trebuie să revenim la tradiţionalul workshop de geomorfologie italo-român (devenit de câţiva ani Belgiano-Franco-Italo-Român). Astfel, cu prilejul celei de a 12-a sa ediţii ce a avut loc la Savona (septembrie 2007) cu o largă participare internaţională de pe 4 continente, a permis şi contactul între geomorfologii români şi cei egipteni. Cu acest prilej, prof. Magdy Torab şi mai tânăra sa colaboratoare Mena El Assal au adresat invitaţia prof. Adrian Cioacă de a face parte din boardul academic al Primului Simpozion Egiptean de Geomorfologie, cu caracter internaţional. Tot atunci a fost lansată propunerea din partea egipteană pentru o mai strânsă colaborare între geografii români şi cei egipteni. În acest context, la începutul lunii octombrie 2008, prof. Magdy Torab de la Universitatea din Damanhour, lângă Alexandria, a participat la Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice din catedra de geografie a facultăţii de istorie-filosofie-geografie de la Universitatea din Craiova, iar la înapoierea spre Egipt, răspunzând invitaţiei prof. Mihaela Dinu, a efectuat o vizită la Universitatea Româno-Americană, apoi la sediul central al Universităţii Spiru Haret.

Desfăşurat sub patronajul IAG, Primul Simpozion Egiptean de Geomorfologie în organizarea Universităţii din Alexandria a avut loc la sfârşitul lunii noiembrie 2008 la Universitatea din Cairo sub titulatura Living with Landscapes. Numărul mare de participanţi din România (19) a lăsat chiar impresia unui simpozion egipteano-român.

Simpozionul s-a desfăşurat în cadrul a 9 sesiuni tematice la care au fost programate între 4 şi 6 comunicări orale. Astfel, în secţiunea Impactul activităţii umane asupra peisajului a fost prezentată şi comunicarea noastră: Geomorphic Criteria for Degraded Ecosystem Assessment. Case Study in Subcarpathians (Mihaela Dinu, Adrian Cioacă). Secţiunea postere a cuprins un număr de 21 postere, dintre care 19 au avut autori din România (11 din Universitatea Bucureşti, 4 din Universitatea Craiova şi 4 din Universitatea Spiru Haret).

Participarea geografilor din Universitatea Spiru Haret a fost remarcabilă şi trebuie să menţionez că la rugămintea organizatorilor, cele patru postere originale apreciate de participanţi au fost donate laboratoarelor Facultăţii de Geografie din Damanhour.

Aplicaţia de teren a urmat trasee în spaţiul arid şi semiarid din sudul Peninsulei Sinai şi ne-a prilejuit cunoaşterea nemijlocită a diversităţii reliefului regiunii semiaride: abrupturi structurale, canioane seci (White Canyon), glacisuri piemontane grosiere, hamade, sebkah, oaze (Ain Hodra), erguri cu dune mobile ş.a. Am cunoscut însă şi viaţa aspră a comunităţilor beduine din interiorul peninsulei, tradiţiile lor, dar şi patrimoniul cultural deosebit de atractiv (Templul de la Serabit el-Khadim, Mănăstirea Sf. Ecaterina). Un interes aparte l-au stârnit parcurile naţionale Protectoratul St. Katherine şi Ras Mohamed, dar şi valorificarea turistică a potenţialului natural al ţărmurilor Sinaiului. De altfel, în acest cadru, la Sharm el Sheik a avut loc festivitatea de închidere a lucrărilor simpozionului.

Prof. dr. Mihaela DINU, prof. univ. dr. Adrian CIOACĂ

179

♦ The 31st International Geographical Congress was held in Tunis from August 12th to 15th 2008

Building together our territories was the major theme of the Congress. Three major issues have been discussed: the territory; the operational orientation of geography; and the role of the players.

The 2008 Tunis Congress hosted 36 IGU committees and 4 working groups whose activities have been integrated in the Congress general agenda. It also offered the possibility of convening meetings for the different IGU regional networks (the Commonwealth network, Latin America network, South-East Asia network, Australia and the Pacific network) or for other nascent networks (Mediterranean, Africa, the Arab world, etc.). The 2008 Tunis Congress was thus a collective undertaking, aiming mainly at building and contributing to the renewal of geography.

Romania was represented by some delegation from: Spiru Haret University – Bucharest, University of Bucharest, Al.I. Cuza University – Iasi, Babes-Bolyai University – Cluj-Napoca, Valahia University – Targoviste, Romanian Academy – The Institut of Geography, The Bucharest Academy of Economic Studies and others.

Poster of Romanian participants from the Faculty of Geography and Tourism Geography,

„Spiru Haret” University, Bucharest

Assoc. prof. Mădălina-Teodora ANDREI, PhD Faculty of Geography and Tourism Geography

Spiru Haret University, Bucharest

181

TEZE DE DOCTORAT

♦ FLORIN VARTOLOMEI (2008), Bazinul Prutului – studiu de hidrologie, susţinută în şedinţă publică pe 18 iulie 2008, Amf. G. Vâlsan, la Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti.

Lucrarea de doctorat Bazinul Prutului – studiu de hidrologie a fost elaborată sub

conducerea ştiinţifică a domnului prof. univ. dr. Ion Pişota şi, după regretatul deces al acestuia, finalizată sub îndrumarea prof. univ. dr. doc. Grigore Posea. Lucrarea a fost analizată de o comisie alcătuită din hidrologi recunoscuţi, formată din prof. univ. dr. doc. Petre Gâştescu, prof. univ. dr. Ion Zăvoianu şi prof. univ. dr. Liliana Zaharia, toate referatele întocmite apreciind prin calificativul foarte bine contribuţiile autorului.

Lucrarea se extinde pe 392 pagini, din care 28 pagini de anexe (tabele, grafice, curbe de asigurare), 139 de figuri, 138 de tabele, 17 planşe ilustrative şi 129 de titluri bibliografice. Teza este structurată în trei părţi cu 18 capitole la care se mai adaugă introducerea şi concluziile. În realizarea lucrării s-a folosit o paletă mare de metode şi procedee specifice hidrologiei şi nu numai acesteia. De asemenea, pentru tratarea acestui bazin hidrografic autorul a utilizat şi surse digitale cartografice, imagini satelitare, numeroase fotografii executate în teren, hărţi tematice ş.a. Tehnicile moderne de tip G.I.S. şi de analize şi prelucrări de date au stat la baza măsurătorilor şi calculelor majorităţii parametrilor hidrologici şi morfometrici ai bazinelor şi cuvetelor lacustre.

În partea întâi, după prezentarea coordonatelor de poziţionare geografică, se enumeră procedeele realizării hărţilor din partea a doua prin G.I.S. şi CORINE-LANDCOVER (hipsometrie, relief – densitatea fragmentării, adâncimea fragmentării, expoziţia versanţilor, pantele, vegetaţia, sol). Hărţile referitoare la parametrii morfometrici în scara 1:1.000.000 asupra întregului bazin hidrografic, oferă o imagine concludentă şi necesară a bazinului. Sub aspect geopolitic, bazinul Prutului se desfăşoară pe teritoriul a trei state: Ucraina 30%, Republica Moldova 30% şi România 40% din cei 27.450 km2 ai întregului bazin hidrografic.

În partea a doua se analizează factorii fizico-geografici plecând de la substratul litologic şi încheind cu învelişul de sol, cu detalii în analiza condiţiilor climatice.

Partea a treia, dedicată analizei Resurselor de apă din bazinul Prutului, este extinsă pe 258 de pagini. Scurgerea lichidă, unul din capitolele esenţiale ale lucrării, este analizată sub toate aspectele – bilanţ, surse de alimentare, fazele, cu sublinierea aspectului secării. Calitatea apelor este monitorizată prin cele 19 secţiuni din partea românească. Lucrarea cuprinde şi capitole referitoare la: amenajări antropice, utilizarea apelor, măsuri de protecţie a mediului, amenajarea unor zone umede.

Lucrarea, prin conţinut, bogăţia informaţiilor şi concluziilor, va constitui nu numai o realizare geografică necesară dar şi o sursă de documentare în elaborarea diferitelor tipuri de proiecte. Comisia, la finalul şedinţei publice, a hotărât în unanimitate acordarea titlului de doctor în geografie domnului Florin Vartolomei, cu calificativul foarte bine şi distincţia cum laude.

Prof. univ. dr. Ion ZĂVOIANU

183

RECENZII

♦ MIRCEA BUZA, LUCIAN BADEA, ŞERBAN DRAGOMIRESCU, (coordonatori) (2008), Dicţionarul geografic al României, vol. I, A-L, Editura Academiei Române, Bucureşti, 662 p.

Institutul de Geografie al Academiei Române, singurul institut de specialitate din ţară, are ca obligaţie printre altele şi cunoaşterea şi inventarierea fondului toponimic existent atât pe unităţi teritoriale şi administrative, cât şi la nivel naţional. Tocmai acest obiectiv este avut în vedere de prezentul volum, care prin modul cum este realizat, întregeşte zestrea de aur a fondului toponimic românesc. Era de mult aşteptat deoarece au trecut peste 100 de ani de la monumentala lucrare în cinci volume, publicată între 1898-1902 de către Societatea Geografică Română sub denumirea de Marele Dicţionar Geografic al României. Conceput în două volume, noul Dicţionar însumează peste 10 ani de eforturi ale colectivului de autori, de căutări în literatură şi în fondul cartografic, de documentare la birou şi pe teren. Elaborat în concordanţă cu recomandările Conferinţelor Naţiunilor Unite pentru Standardizarea denumirilor geografice, cu normativele interne şi cu legislaţia română în vigoare, dicţionarul însumează circa 40.000 de termeni. Dintre aceştia circa 14.000 sunt oiconime (denumiri de judeţe, provincii istorice, municipii, oraşe, comune, sate, mănăstiri ş.a.), 5.000 de hidronime (ape curgătoare, lacuri), 1.000 denumiri ale unităţilor şi subunităţilor de relief, 1.000 de fitotoponime, 1.000 denumiri ale arealelor naturale protejate, 1.800 oronime şi multe alte denumiri geografice.

La descrierea lor sunt indicate datele de recunoaştere, şi anume: categoria geografică de care aparţine, elementele de relief (oronimele) raportate la localităţi şi unităţi geografice, oiconimele la apartenenţa administrativă, toate denumirile având localizată poziţia prin altitudine, latitudine şi longitudine. Fiind un dicţionar selectiv, termenii prezentaţi au fost aleşi după importanţa geografică, după gradul de pătrundere în conştiinţa poporului român, informaţiile pentru fiecare termen fiind actualizate în raport cu normele naţionale şi internaţionale. Standardizarea denumirilor geografice s-a efectuat în concordanţă cu reglementările Gramaticii limbii române, cu Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române şi respectând pentru scrierea toponimelor o serie de criterii menţionate în introducerea volumului.

Prin modul cum a fost conceput şi realizat, prezentul Dicţionar geografic reprezintă şi contribuţia României la solicitarea Naţiunilor Unite privind Standardizarea denumirilor geografice, mărind în felul acesta numărul celor peste 50 de asemenea lucrări elaborate de alte state la nivel naţional şi regional.

În forma prezentată şi prin volumul informaţional pe care-l conţine, prezenta lucrare este un instrument de lucru foarte util fiecărui geograf, specialiştilor care se ocupă cu cercetarea şi protecţia mediului, cu organizarea, amenajarea şi sistematizarea teritoriului şi a tuturor celor interesaţi de cunoaşterea şi localizarea spaţială a termenilor geografici.


184

♦ MIHAELA FRASINEANU (2008), Râurile României, Editura Fundaţiei România de Mâine, 187 p., 44 tabele, 32 figuri, 31 de referinţe bibliografice

Lucrarea îşi propune analiza problematicii legate de reţeaua hidrografică a

României şi se adresează studenţilor geografi din ultimul an de studii de la toate formele de învăţământ.

Obiectivul principal al cursului constă în prezentarea aspectelor legate de resursele de apă ale României existente sub forma apelor curgătoare, cu detalieri asupra fazelor scurgerii râurilor, tipurilor de regim, menţionându-se diferenţierile pe grupe de râuri. Cursul este structurat pe 13 capitole, cuprinzând tematica totală a disciplinei predate studenţilor din anul III. Capitolul 1 abordează aspectele teoretice şi metodologice ale cercetării apelor României, menţionându-se, după o structură foarte ordonată, etapele dezvoltării teoretice şi aplicative a hidrologiei râurilor din România. În Capitolele 2-4 sunt prezentate caracterele generale ale scurgerii râurilor din România, cu o privire specială asupra factorilor care determină şi influenţează scurgerea. De asemenea, sunt analizate succint şi trăsăturile generale ale resurselor de apă ale României. Se remarcă atenţia deosebită acordată activităţii antropice ca factor care influenţează scurgerea lichidă (prin baraje şi lacuri de acumulare, derivaţii, îndiguiri, regularizări de albii, sisteme de alimentare cu apă a localităţilor şi diverse alte folosinţe), dar şi variaţiei anotimpuale a scurgerii râurilor, evidenţiindu-se şi rolul poziţiei Carpaţilor asupra scurgerii râurilor.

În Capitolele 5-7 sunt analizate fazele scurgerii lichide (medie, maximă şi apoi minimă). În această secţiune foarte importantă a lucrării sunt prezentate cu multe exemple aspectele legate de viituri şi inundaţii pe râurile din România, făcându-se în prealabil şi o introducere asupra modului de analiză a viiturilor. Exemplele de viituri luate în studiu sunt cele de pe Siret din perioada iunie-august 1991 şi din bazinul Buzăului din vara anului 2005, unele dintre cele mai devastatoare din istoria hidrologică a României. Scurgerea de aluviuni este tratată sintetic în Capitolul 8, urmată de prezentarea detaliată a tipurilor de regim hidrologic, ordonate după cele trei mari categorii: tipuri carpatice (cu 5 subtipuri), pericarpatice (cu 5 subtipuri) şi cele ponto-danubiene (cu două subtipuri). Partea regională a hidrografiei României este tratată în Capitolele 10 şi 11, primul dedicat exclusiv fluviului Dunărea, în care sunt prezentate particularităţile grupelor de râuri (fiecare grupă este prezentată după o structură unică: reţeaua hidrografică şi caracteristicile hidrologice). În Capitolul 12 este prezentat special un model de studiu al unui bazin hidrografic, axat pe râurile din zona de curbură a Carpaţilor – un spaţiu deosebit de interesant şi complex în acelaşi timp. Lucrarea se încheie cu atingerea unor aspecte legate de dezvoltarea durabilă şi diminuarea riscurilor hidrologice, noţiuni abordate în sensul lansat de World Conservation Strategy. Prin modul de tratare a întregii problematici legate de Râurile României, cursul reprezintă un important suport, atât pentru informarea generală, dar mai ales pentru pregătirea studenţilor.

Lector univ. dr. Florin VARTOLOMEI

185

♦ MARIA DANA MOŢOIU (2008), Avalanşele şi impactul lor asupra mediului. Studii de caz în Carpaţii Meridionali, Editura Proxima, Bucureşti, 280 p., 205 figuri (hărţi, grafice, schiţe, fotografii), 34 tabele

Dacă în paginile revistei noastre au fost prezentate cu precădere rezultatele unor cercetări asupra factorilor de mediu şi mai ales a impactului lor spaţial, de această dată ne aflăm în faţa unui studiu punctual, ce a făcut obiectul unei teze de doctorat asupra hazardelor naturale specifice spaţiului alpin, şi anume avalanşele. Cum autoarea era legată nu numai sentimental dar, în adevăratul sens geografic al unui spaţiu aparte în peisajul Carpatic, şi teritorial, ne facem o datorie de onoare de a vă prezenta rezultatele acestei cercetări. Menţionăm că această lucrare a apărut postum, prin grija familiei, care a reunit atât manuscrisul formei finale a tezei, cât şi referatele elaborate în timpul stagiului de doctorat, comunicările şi articolele prin care a valorificat în bună parte temeinicile cercetări.

Lucrarea este structurată în 8 capitole, o listă bibliografică cu 157 titluri de lucrări consultate şi invocate în text, 159 figuri, 30 tabele. În primele două capitole, după un scurt istoric (1), sunt incluse atât probleme teoretice abordate în teză cât şi fragmente din referatele susţinute. Pentru studenţii geografi dar şi pentru geografii care activează în învăţământ, această abordare documentată, un veritabil dialog între specialiştii de diverse formaţii, se înscrie în geografia educaţională-instructivă.

Diferenţierea dintre hazardele naturale şi dezastrele naturale, dar şi relaţionarea lor cu sistemele actuale de folosinţă umană (p. 26) pot fi considerate reuşite sinteze ale autoarei în consens cu modalitatea de abordare a geografilor din IGAR. Pentru a ilustra aceasta, în cunoştinţă de cauză, amintesc că în 1999 la Bucureşti, Braşov şi Bran, a avut loc Science and implementation, Third international workshop DOMODIS (ICSU SC/IDNDR Project on Mountain Disaster), proiect la care autoarea se referă pe larg.

Capitolele 4 (zăpada) şi 5 (avalanşele), în cadrul cărora sunt dezvoltate cu precădere procesele mecanice ale stratului de zăpadă şi factorii generatori ai avalanşelor, evidenţiază cunoştinţele dobândite în cadrul stagiilor de specializare în Franţa, Elveţia şi Austria. Structurarea subcapitolelor, apreciem că are şi un caracter didactic, se caracterizează printr-o documentare diversificată la care se alătură mai multe contribuţii originale ale autoarei. Astfel, în volum sunt incluse numeroase evaluări practice ale stabilităţii stratului de zăpadă, cartări detaliate ale culoarelor de avalanşă din Carpaţii Meridionali.

Capitolele 6, 7 şi 8 întrunesc elementele originale ale tezei elaborate de Maria Dana Moţoiu, căci ele sunt rezultatul cercetărilor personale întreprinse pentru aplicare metodologiei Cemagref-IGN, a programului de simulare CROCUS-MEPRA şi a hărţilor de risc. Fără îndoială că „piesele de rezistenţă” ale acestei lucrări le reprezintă cercetarea avalanşelor de pe abruptul prahovean al Bucegilor (cap. 7) şi a avalanşelor din Carpaţii Meridionali surprinse în câtorva studii de caz. Pe lângă bogatul material cartografic şi fotografic, graficele structurii zăpezii – metoda programului Geliniv, pot fi un îndrumar pentru studiile de nivologie de la noi.

Prof. univ. dr. Adrian CIOACĂ

186

♦ IULIANA ARMAŞ (2008), Percepţia riscurilor naturale: cutremure, inundaţii, alunecări, Editura Universităţii din Bucureşti, 226 p., 21 tabele, 29 figuri.

Ca deschizătoare de drumuri în studierea percepţiei riscurilor naturale, autoarea propune cititorului o problematică inedită şi de larg interes nu numai pentru cercetarea geografică dar şi pentru cea psihologică, contribuind la o mai bună înţelegere a mecanismelor psihologice individuale şi colective în confruntarea cu dezastrele provocate de cutremure, inundaţii şi alunecări de teren. După o introducere în care se prezintă importanţa dimensiunii socio-umane în analiza riscului natural, statistica dezastrelor naturale şi ameninţarea schimbărilor globale, lucrarea este structurată în două părţi.

Prima parte conţine o serie de precizări teoretico-metodologice asupra dimensiunii psiho-sociale a vulnerabilităţii, asupra percepţiei riscului natural şi a disonanţei cognitive. Apelând la literatura de vârf în domeniu şi la experienţa personală, lămureşte conceptul de vulnerabilitate şi rezilienţă şi pe cel al riscului şi al percepţiei acestuia. Prezintă apoi problemele abordării metodologice în percepţia riscului şi o serie de consideraţii asupra particularităţilor culturale ale comunităţilor umane afectate. Disonanţa cognitivă sau neconcordanţa dintre atitudini, emoţii, credinţe sau valori individuale şi un sistem mai larg de valori este analizată pe tipuri, modalităţi de reducere şi completată cu abordări moderne ale acestei teorii.

Partea a doua a lucrării are în vedere aplicarea conceptelor prezentate, la studiul concret al unor studii de caz privind cutremurele, inundaţiile şi alunecările. În cazul cutremurelor analizează percepţia riscului seismic în centrul istoric Lipscani din Bucureşti, după o prezentare a surselor seismice şi efectele cutremurelor vrâncene. Pentru o mai bună înţelegere a modului de abordare prezintă într-un stil clar şi concis metodologia, ipotezele de lucru şi rezultatele obţinute pe baza chestionarelor şi a anchetelor psihosociale efectuate. Pe acelaşi eşantion spaţial studiază vulnerabilitatea psihosocială sau capacitatea unei comunităţi de a rezista, de a face faţă şi de a-şi reveni după un dezastru. Vulnerabilitatea socială a fost analizată ca un indice care include rata de sărăcie şi rata vulnerabilităţii sociale în funcţie de vârstă, sex şi nivelul de educaţie. Percepţia riscului seismic a avut în vedere modul în care seturile evaluative folosite caracterizează diferite categorii de subiecţi intervievaţi. În cazul inundaţiilor se urmăreşte ca studiu de caz Delta Dunării, unde vulnerabilitatea mediului antropic este mare. Pentru aplicarea metodologiei în cazul alunecărilor de teren se analizează comparativ două locaţii din subcarpaţii Prahovei, oraşul Breaza şi satul Pietriceaua. Lucrarea se încheie cu un rezumat în limba engleză, bibliografie şi anexe cu exemple de chestionare folosite în cercetările de teren întreprinse.

Prin problematica abordată pentru cele trei tipuri de dezastre, cu cele mai reprezentative locaţii luate ca studii de caz, lucrarea este deosebit de interesantă, inedită, punând bazele unei noi direcţii de cercetare a efectelor psihologice ale dezastrelor naturale fiind utilă nu numai studenţilor dar şi specialiştilor care studiază riscul şi vulnerabilitatea comunităţilor umane la diferite tipuri de hazarde.


187

♦ OCTAVIA BOGDAN (2008), Carpaţii Meridionali. Clima, hazardele meteoclimatice şi impactul lor asupra turismului, Editura Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, 324 p., 127 figuri, 45 tabele

Prezenta lucrare realizată de un colectiv de autori din Institutul de Geografie

al Academiei Române vine în sprijinul dorinţei de a da un impuls activităţilor turistice din arealul montan, oferind o imagine cuprinzătoare asupra principalelor elemente climatice, a hazardelor, a etajelor morfo-climatice şi a elementelor de climatologie turistică din Carpaţii Meridionali.

După un scurt istoric, sunt prezentaţi factorii genetici ai climei ca radiaţia solară, circulaţia generală a atmosferei şi caracteristicile suprafeţei active. La elementele şi riscurile climatice analizează temperatura aerului, hazardele termice de iarnă şi de vară, hazardele hidrice, pluviale şi orajoase, nebulozitatea şi precipitaţiile atmosferice, hazardele nivale şi eoliene, gestionarea resurselor nivale în interes economic, fiecare aspect fiind amplu dezbătut. De exemplu, în cazul hazardelor termice de iarnă analizează şi argumentează grafic şi tabelar valurile de frig, singularităţile termice negative, inversiunile de temperatură în general şi în contextul iernilor calde în special.

La tipurile de climat trece în revistă complexul de factori care determină caracteristicile tipurilor de climat din spaţiul depresionar, din cel montan propriu-zis şi din cel alpin. Etajele morfo-climatice montan inferior (sub 1.500 m), mediu (între 1.000 şi 1.500 m) şi superior (de la 1.500 la 2.500 m) sunt individualizate prin caracteristicile elementelor climatice care le definesc. Pentru a pune în evidenţă caracteristicile bioclimatice analizează complexul factorilor termo-hidrici care acţionează asupra organismului uman, clasele de vreme şi caracterizează bioclimatic etajele munţilor înalţi, mijlocii şi mici, încheind cu o serie de recomandări de terapie montană.

Capitolul de climatologie turistică are în vedere clima ca resursă turistică, caracteristicile climato-turistice ale sezonului estival şi hibernal, influenţa hazar-delor meteo-climatice asupra organismului şi etajarea hazardelor. Sunt foarte bine puse în evidenţă caracteristicile climato-turistice din cele două sezoane pentru a avea o imagine clară asupra efectelor pozitive şi negative ale acestora. De interes este şi etajarea riscurilor meteo-climatice posibile la care se pot expune turiştii în etajele montan inferior, mediu şi superior.

Lucrarea se încheie cu o listă bibliografică foarte voluminoasă (425 titluri), care împreună cu grafica şi datele tabelare întregesc imaginea unei lucrări realizată cu profesionalism de autori şi în special de editor. Toate aspectele abordate sunt bine argumentate într-un stil clar şi concis, făcând de fiecare dată apel la date înregistrate pe perioada de observaţii a staţiilor meteorologice. Prin modul cum a fost realizat, prezentul studiu este un model şi un foarte bun exemplu de abordare, venind în sprijinul studenţilor, masteranzilor, al cadrelor didactice şi al celor ce iubesc muntele şi doresc un plus de informaţie asupra caracteristicilor climatice din Carpaţii Meridionali


188

♦ SORIN GEACU (2008), Judeţul Galaţi. Dicţionar de geografie fizică, Editura CD PRESS, Bucureşti, 303 p.

Geografia ca ştiinţă a mediului fizic şi socio-uman are ca sarcină şi evaluarea fondului toponimic al unităţilor geografice sau administrative pentru cunoaşterea şi conservarea tezaurului de denumiri geografice. Tocmai acestei sarcini de onoare îi răspunde şi prezenta lucrare, rod al acumulărilor de date din cei 15 ani de cercetări minuţioase de teren, de anchete şi informaţii de la organele locale şi din explorarea fondului bibliografic şi cartografic. În ampla acţiune de documentare şi de inventariere a fondului toponimic a beneficiat de sprijinul organelor judeţene precum: Direcţia Silvică, Direcţia de Statistică, Oficiul de Pedologie-Agrochimie, Sucursala de Îmbunătăţiri Funciare ş.a.

În dicţionar sunt înserate peste 2.600 de denumiri geografice ca oronime, hidronime, fitotoponime ş.a. cu localizarea spaţială în cadrul diferitelor comune sau oraşe şi cu principalele caracteristici care le individualizează. În plus, sunt avute în vedere ariile naturale protejate, situaţia fondului cinegetic şi chiar şi arborii naturali declaraţi monumente ale naturii. Pădurile beneficiază de date referitoare la poziţia geografică, speciile predominante şi vârsta acestora. Chiar dacă se vrea a fi un dicţionar de geografie fizică, are în atenţie şi aşezările umane cu datele de geografie fizică, dar şi cu numărul de locuitori pe baza recensământului din anul 2002. Pentru caracterizarea comunelor şi oraşelor sunt înserate date referitoare la hipsometrie, densitatea fragmentării şi energia reliefului, date climatice pentru localităţile care dispun de staţii meteorologice, date hidrografice, pedologice şi geologice. În plus, la fiecare localitate se specifică modul de utilizare a terenurilor, unitatea geomorfologică, hidroclimatică, geobotanică, zoogeografică sau pedogeografică în care se încadrează teritoriul administrativ analizat. Judeţul Galaţi beneficiază de o caracterizare fizico-geografică sintetică dar foarte cuprinzătoare, pe 10 pagini, în care se dau date referitoare la limite, vecini, resurse naturale, geomorfologie, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, soluri, ariile naturale protejate, modul de utilizare a terenurilor şi unităţile fizico-geografice.

Stilul de redactare este clar şi concis, specific unei astfel lucrării, cu date concrete care dovedesc prezenţa, la autor, a conştiinţei lucrului bine făcut, o foarte bună documentare, cunoaşterea realităţii terenului şi capacitatea de a sintetiza trăsăturile specifice fiecărei denumiri geografice. Prin modul cum a fost conceput şi realizat, prin volumul mare de informaţii, prezentul dicţionar se dovedeşte a fi de un real folos organelor locale, şcolilor, celor care se ocupă cu protecţia mediului, cu organizarea, amenajarea şi sistematizarea teritoriului şi tuturor celor interesaţi de cunoaşterea denumirilor din acest spaţiu geografic.


189

♦ NICOLAE ION-BORDEI (2008), Fenomene meteoclimatice induse de configuraţia Carpaţilor în Câmpia Română, Editura Academiei Române, 223 p.

Prin contribuţiile lor ştiinţifice, cercetătorii geografi au avut un rol deosebit de important în dezvoltarea Meteorologiei şi Climatologiei în România, şi nu numai, fapt reconfirmat prin apariţia volumului de faţă, ce reprezintă ediţia a II-a revăzută şi îngrijită de dr. Ecaterina Ion-Bordei, apărută prin sprijinul Administraţiei Naţionale de Meteorologie, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la prima ediţie. Dr. Nicolae Ion-Bordei, ca şi dr. Ecaterina Ion-Bordei sunt cunoscuţi ca meteorologi previzionişti de marcă ce au activat, cu ceva ani în urmă, în cadrul Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie din Bucureşti, unde am fost colegi.

Volumul recenzat, care reprezintă de fapt teza de doctorat a autorului, tratează un factor natural major în formarea climei României, în general, şi în apariţia unor trăsături şi aspecte meteoclimatice ale Câmpiei Române, în particular, şi anume lanţul Munţilor Carpaţi. Se cunoaşte din literatura de specialitate că formele majore de relief, în special munţii, au un rol generator dar şi modificator al climei prin inducerea unor trăsături specifice spaţiului propriu-zis, dar şi regiunilor adiacente. De cele mai multe ori lanţurile muntoase, la nivel global şi regional, devin bariere climatice pentru spaţii vaste, ducând la apariţia unor tipuri geografice de climat complet diferite pe versanţii opuşi, datorită efectului de baraj orografic în circulaţia maselor de aer cu origini diferite. Este şi cazul Carpaţilor Româneşti.

Conform autorului, rolul principal al Carpaţilor, prin poziţia şi configuraţia lor, în formarea climei Câmpiei Române constă în devierea, torsionarea şi redirecţionarea fluxului circulator de aer în regiunea exterioară a ,,Marii Curburi” şi apariţia unor linii de discontinuitate meteoclimatică. Consecinţele acestui mecanism sunt multiple: formarea foehnului ce duce la perioade de secetă în Bărăgan; interferenţa circulaţiilor vestice şi estice în zona centrală a câmpiei, cu precipitaţii medii anuale mai mari comparativ cu partea estică şi fenomene adiacente; cantităţi excepţionale de precipitaţii în cazul impactului circulaţiei sudice cu rama muntoasă în sectorul sud-estic al câmpiei; instabilitatea atmosferică puternică şi crearea unor contraste termice şi pluviometrice severe; pătruderea aerului rece iarna din Anticiclonul Eurasiatic şi a viscolului, dar şi a valurilor de caniculă aduse prin circulaţia mediteraneană în sud-vestul şi sudul câmpiei etc.

Valoarea volumului recent apărut este deosebită. În afara lucrării ştiinţifice propriu-zise, de excepţie, cartea oferă specialiştilor şi publicului larg, mărturii ale creşterii valorice în timp a demersului ştiinţific al autorului, aprecieri asupra întregii sale activităţi din partea unor personalităţii geografice româneşti, după dispariţia sa prematură în anul 1991, dar şi aspecte inedite din viaţa şi cariera dr. Nicolae Ion-Bordei, dezvăluite cu multă sensibilitate de către soţia sa.

Cartea reprezintă un model de dăruire profesională şi un exemplu de urmat pentru toţi: studenţi, cercetători, profesori, specialişti din diferite domenii.

Conf. univ. dr. Rodica POVARĂ

190

♦ SORIN BĂNICĂ, IONEL BENEA, GHEORGHE HERIŞANU (2008), Sisteme informaţionale geografice şi prelucrarea datelor geografice, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2008, 140 p., 42 figuri, 5 tabele şi 24 surse bibliografice

Geografia ca ştiinţă avansează prin numeroase descoperiri realizate cu

ajutorul noilor principii şi metode ştiinţifice, didactice dar mai ales practice. De aceea o direcţie prioritară este acordată Sistemelor Informaţionale Geografice (SIG) prin care cercetarea clasică de birou, teren şi laborator a devenit mai lesnicioasă şi mai exactă.

Primul capitol clarifică cele trei aspecte pe care le îmbracă GIS-ul: instrumente (clase particulare de programe pentru diferite aplicaţii, asociate unor platforme hardware, ca şi datele geografice digitale), instrumente perfectibile (uşurinţa folosirii programelor în diverse aplicaţii) şi ştiinţă (analiza fundamentală a unor fenomene şi procese existente). Al doilea capitol, apariţia, dezvoltarea şi utilizarea Sistemelor Informaţionale Geografice, prezintă apariţia primelor hărţi şi suprapunerea acestora pentru a realiza informaţi legate de modificări ale unor procese şi fenomene. Sunt punctate şi primele apariţii SIG/GIS operaţionale (începând cu anii 1960 în SUA şi Canada), dar şi denumirile vechi utilizate (LIS, EIS, SDHS ş.a.). Capitolul trei clarifică SIG-ul printr-un număr însemnat de definiţii, concepte şi noţiuni specifice. Succint se regăseşte şi răspunsul la necesitatea utilizării informaţiei numerice în geografie şi spaţiul în care se operează GIS-ul (euclidian, cartezian, fractal, peanian, teseral, topologic). Al patrulea capitol, este pur teoretic, dar necesar înţelegerii funcţionării acestui sistem. Aici sunt prezentate componentele de bază precum: cele fizice (hard) şi programele (soft). Începând cu capitolul cinci, denumit Modelul şi structura datelor se pătrunde în regulile şi instrucţiunile necesare pentru a converti lumea reală (formată din entităţi) în obiecte (caracterizate prin geometrie şi atribute) reprezentate spaţial şi logic. Capitolul şase prezintă puntea de legătură între ceea ce a fost descris anterior şi geografie, prin noţiunile geodezice de referinţă, sisteme de proiecţie şi la final se regăseşte o clasificare a receptoarelor. Capitolul şapte, Prelucrarea datelor geografice prin intermediul SIG – analiza spaţială, ne sugerează scopul principal al implementării SIG-ului în analiza geografică şi totodată sunt prezentaţi paşii ce trebuiesc urmaţi dar şi rezultatele obţinute (bază de date, hărţi, imagini 3D ş.a.) în cadrul unei analize cu ajutorul SIG-ului.

Lucrarea se încheie cu o anexă care conţine circa 30 de formate (abrevieri) frecvente utilizate în SIG şi adrese utile unde se por regăsi şi alte detalii asupra SIG-ului.

Prin apariţia acestei lucrări se creează o importantă deschidere a viitorului în cercetarea geografică modernă încă de pe băncile facultăţii, care ridică standardele pregătirii studenţilor geografi, indiferent de specialitatea urmată.

Lector univ. drd. Nicolae CRUCERU

191

♦ GLĂVAN VASILE, NICULA VIRGIL (2008), Sistemul informaţional în turism, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 159 p.

Lucrarea Sistemul informaţional în turism reprezintă un manual universitar destinat studenţilor de la facultăţile de geografie şi turism, masteranzilor din domeniu şi tuturor celor interesaţi de informaţii mai ample cu privire la această activitate importantă pentru economia României.

Lucrarea este concepută pe două mari părţi, primele trei capitole ilustrând şi argumentând importanţa sistemului informaţional în turism (reglementări şi obiective, organizare şi managementul firmei), iar ultimele explică amănunţit ce înseamnă sistemul informatic şi informaţional din turism.

Capitolul I intitulat Reglementări în organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România abordează aspecte precum cadrul general de organizare şi coordonare a activităţii turistice în ţara noastră, autorizarea şi clasificarea unor activităţi de turism, comercializarea serviciilor turistice.

Capitolul al II-lea face o analiză amănunţită a întreprinderii de turism şi a agenţilor economici din turism prin prezentarea definiţiilor şi a caracteristicilor firmelor de servicii în general (şi a celor de turism în special), a modului în care se înfiinţează şi se organizează o firmă de turism şi servicii, a principalelor categorii de agenţi economici şi caracteristicile acestora.

Obiectivele, funcţiile şi organizarea unei firme de turism şi servicii sunt expuse detaliat în cadrul capitolului III, fiind realizate studii de caz distincte pentru agenţia de turism (pe de-o parte), pentru unitatea hotelieră, pe de altă parte.

Capitolul al IV-lea prezintă conducerea (managementul) unei firme de turism şi servicii scoţând în evidenţă componentele sistemului de conducere, funcţiile managementului, metodele de conducere.

Sistemul informaţional în turism este detaliat în cadrul capitolului V prin ilustrarea şi caracterizarea componentelor acestuia. De asemenea, sunt prezentate aspecte legate de informatizarea activităţii de turism, sistemul informaţional, fluxul circuitului informaţional, sistemul informaţional de management, aplicaţii ale sistemului informaţional în turism (pentru agenţia de turism şi hoteluri).

Ultimul capitol, cu valoare practică, este dedicat unui element de bază în sistemul informaţional în turism, banca de date. Sunt prezentate mai multe scheme referitoare la structura potenţialului turistic, tabele sugestive legate de structurile de primire turistică, indicatori economici de evaluare cantitativă şi calitativă a activităţii de turism, un plan de realizare a unei bănci de date pentru sistemul informaţional în turism (ce se constituie într-o aplicaţie pentru studenţi şi masteranzi).

Lucrarea este încheiată de anexe, structurate pe trei mari părţi – primele două prezentând acte normative din turism, ultima fiind axată pe expunerea documentelor necesare sistemului informaţional la nivelul hotelului.

Lucrarea, concepută într-un stil clar şi concis, este bine structurată, are valoare practică şi este realizată cu profesionalism, ceea ce o recomandă tuturor celor interesaţi de înţelegerea activităţii turistice.

Lector univ. dr. Marilena TEODORESCU

192

♦ FLORIN VARTOLOMEI (2008), Probleme speciale de hidrologie, Editura Fundaţiei România de Mâine, 108 p., 2 tabele, 31 figuri, 32 de referinţe bibliografice

Cursul se adresează studenţilor geografi din ultimul an de studii de la toate

formele de învăţământ şi îşi propune reluarea şi fixarea celor mai importante subiecte referitoare la ramurile Ştiinţei Apei studiate de-a lungul anilor de facultate.

Astfel, baza didactico-informativă este constituită din materia disciplinelor studiate în anii anteriori. Obiectivul principal al cursului constă în deprinderea studenţilor cu sensul noţiunilor hidrologice cu implicaţii practice şi cunoaşterea problemelor din materiile legate de ştiinţa apelor care prezintă importanţă specială pentru viaţa omului. Cursul este structurat pe trei module (oceanografie, hidrologie generală şi limnologie), fiecare modul fiind împărţit în mai multe teme de studiu.

Modulul I – oceanografie include 5 teme de studiu: Schimbările de nivel ale mării, Curenţii oceanici, Mareele, Valurile şi Resursele Oceanului Planetar. În acest modul, la tema referitoare la Curenţii oceanici, se acordă o privire specială într-un subcapitol asupra fenomenului El-Niño (subcapitolul 1.2.6., p. 32-34), explicându-se procesul de formare şi consecinţele acestuia.

Modulul II – hidrologie generală cuprinde 3 teme de studiu: Scurgerea medie, Scurgerea maximă şi Scurgerea minimă a apei râurilor. Temele sunt ilustrate sugestiv, urmărindu-se fixarea cunoştinţelor legate de fenomenul viiturilor şi inundaţiilor, dar şi cea a etiajului.

Modulul III – limnologie este structurat pe 2 teme: Clasificarea lacurilor după geneza cuvetelor şi Elementele morfometrice ale lacurilor. Trebuie subliniată modalitatea originală de grupare a elementelor morfometrice lacustre pe criteriul geometric, în elemente de tip liniar (lungimea medie, lungimea maximă, perimetrul, mediana, adâncimea etc.), apoi elemente de tip areal (suprafaţa) şi elemente de tip tridimensional (volumul).

La finalul fiecărei teme de studiu este prezentat un set de întrebări recapitulative, a căror rezolvare urmăreşte fixarea celor mai importante noţiuni din tema respectivă. De asemenea, la fiecare temă se recomandă şi rezolvarea unei lucrări practice, utilizând mijloacele indicate şi bibliografia menţionată. Din aceste două aspecte rezultă caracterul interactiv al acestui curs, urmărind atât fundamentarea teoretică a noţiunilor hidrologice, cât şi înţelegerea de către studenţi a importanţei practice a acestor cunoştinţe prin aplicaţii punctuale pe probleme speciale. Pretutindeni în interiorul cursului se observă grija acordată structurării logice a materialului informativ prezentat pentru a bună înţelegere şi fixare în scopul pregătirii studenţilor geografi, cei mai importanţi termeni fiind extraşi imediat sub titlul fiecărei teme, într-un paragraf special de „cuvinte-cheie”.

Conf. univ. dr. Mihai PARICHI

193

♦ PETRE GÂŞTESCU, ROMULUS ŞTIUCĂ (2008), Delta Dunării – Rezervaţie a Biosferei, Editura CD PRESS, Bucureşti, 399 p.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, extinsă la gurile fluviului, pe o suprafaţă

de 5.800 km2, este inclusă pe Lista Patrimoniului Natural Mondial – UNESCO din anul 1991. Cercetările întreprinse de atunci de specialiştii Institutului de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării, ai Institutului de Geografie al Academiei Române şi ai altor unităţi de cercetare sunt sintetizate în prezenta lucrare care conturează o frumoasă imagine a celei mai tinere unităţi de relief din România.

După poziţionare, limitele şi coordonatele Deltei situată pe locul 20 între cele mai semnificative delte de pe Terra, se trece în revistă imaginea ei din Antichitate până în prezent, apoi ipotezele formării, tectonica, stratigrafia şi litologia. Relieful, deşi cu mici diferenţe altitudinale, conturează mai multe unităţi morfohidrografice de uscat şi acvatice cu un mare grad de complexitate. După condiţiile climatice, se au în vedere apele de suprafaţă cu caracteristicile unităţilor acvatice, cu bilanţul hidric şi inundabilitatea. De o atenţie sporită se bucură flora cu cele 1.831 de specii, iar fauna cu 3.856 specii completează imaginea biodiversităţii Deltei. Din totalul speciilor de faună 2.244 sunt de insecte, 91 de moluşte, 135 de peşti, 8 de broaşte, 320 de păsări şi 44 de mamifere. Caracterizarea fizico-geo-grafică se încheie cu o scurtă prezentare a solurilor şi a modificărilor antropice produse atât la hidrografie cât şi la peisajul deltaic.

În cea de a doua parte se prezintă populaţia, cel mai important capital al unui spaţiu geografic, cu dinamica, vitalitatea şi cu aşezările umane rurale şi urbane, cu dotările de învăţământ, cultură, sănătate şi sport. O pondere importantă din lucrare este rezervată resurselor naturale şi activităţilor economice. Sunt foarte bine aprofundate resursele de subsol şi energetice, cele piscicole, plantele melifere, stuful şi fondul forestier. La activităţile economice se au în vedere potenţialul turistic şi valorificarea lui, agricultura, pajiştile naturale şi creşterea animalelor, activităţile industriale, transportul fluvial şi maritim. Sinteza aspectelor prezentate se concretizează prin caracterizarea ecosistemelor Rezervaţiei.

Protecţia mediului este o componentă de bază a Rezervaţiei, avându-se în vedere atât principiile cât şi cadrul legislativ, sistemul de monitoring şi cel de supraveghere şi control. Lucrarea se încheie cu prezentarea obiectivelor şi a atribuţiilor managementului Rezervaţiei.

Ca anexe la lucrare se prezintă lista celor 135 de specii de peşti cu denumirea latină şi populară, a celor 320 de specii de păsări şi 44 specii de mamifere. Lucrarea, redactată într-un stil atractiv, clar şi concis, este editată şi tipărită în condiţii grafice deosebite cu foarte multe hărţi color, care redau sugestiv fenomenele oglindite pe 17 planşe şi o hartă color.

Prin modul cum a fost realizată, prin problematica abordată, prezenta lucrare este de referinţă în domeniu şi merită să facă parte din biblioteca tuturor celor care îndrăgesc acest ţinut mirific, cu faimă la nivel naţional şi internaţional.


194

♦ VASILE GLĂVAN, VIRGIL NICULA (2008), Agenţia de turism. Tehnica operaţiunilor de turism, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 248 p.

Înfiinţarea unei noi specializări, în cadrul facultăţii noastre, şi anume specializarea de geografia turismului, a determinat lărgirea disciplinelor de studiu, mai ales în domeniul turismului. „Agenţia de turism. Tehnica operaţiunilor de turism” este un nou curs care se adresează tuturor studenţilor şi masteranzilor interesaţi, dar, în mod special, studenţilor anului al treilea, specializarea geografie, modulul geografie umană, economică şi turism.

Lucrarea este complexă ca structură şi informaţie, analizând agenţia de turism ca unitatea care organizează, oferă şi vinde pachete turistice sau componente turistice, ca mediator între consumatori (turişti) şi prestatorii de servicii turistice, dar şi metodele şi tehnicile operaţiunilor de turism.

Cursul este structurat pe nouă capitole, în care oferă date generale, conceptuale şi practice privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea agenţiilor de turism, precum şi activităţile lor principale, actorii principali ai unei agenţii de turism, experienţa naţională şi internaţională. Denumirea şi conţinutul capitolelor sunt următoarele: Organizarea activităţii de turism. Consideraţii generale (reglementarea activităţii de turism, firma de turism, agenţii economici de turism), Organizarea şi funcţionarea agenţiei de turism (definiţii şi tipologii, înfiinţarea agenţiilor de turism, asigurarea turiştilor, organizarea agenţiei de truism, activităţile agenţiei de turism, asociaţii profesionale de turism), Tour-operatorii pe piaţa turistică (funcţiile şi riscurile tour-operatorului, categorii de tour-operatori, strategii pentru vânzarea călătoriilor turistice, firme tour-operatoare în turismul mondial, tour-operatorii din România), Actorii principali ai agenţiei de turism (directorul agenţiei de turism, agentul de turism, ghidul de turism), Comercializarea pachetelor de servicii turistice (cadrul juridic, definiţii, programe turistice şi aranjamente turistice forfetare, comercializarea pachetelor de servicii turistice, promovarea şi comercializarea produselor turistice), Contracte în sfera comercializării produsului turistic (contracte de: comercializare a pachetelor de servicii turistice, prestări servicii turistice, ticketing, turism internaţional, prestaţii hoteliere, de colaborare dintre agenţiile de turism etc.), Instrumente de plată utilizate în turism (cecul, ordinul de plată, cărţile de plată, bancnota), Documente specifice activităţii de turism (voucherul, documente specifice vacanţelor în staţiuni de odihnă şi tratament, documente necesare pentru derularea unei excursii interne, brevetul de turism, licenţa de turism, certificatul de înmatriculare), Aplicaţii practice (întocmirea şi analiza de preţ a unui bilet de odihnă – cură balneară sau de odihnă-recreere, programe turistice – concept şi analiza de preţ, analiza de preţ a unei excursii de turism intern, contractarea serviciilor de către o agenţie de turism şi prestatorii de servicii – documente şi analiză de preţ). Lucrarea se încheie cu o bogată şi actuală bibliografie. Trebuie menţionate „Anexele”, care completează şi îmbunătăţesc valoarea lucrării, cuprinzând legislaţia din domeniul activităţii de turism – principalele acte normative.

Conf. univ. dr. Mădălina-Teodora ANDREI

195

♦ MĂDĂLINA-TEODORA ANDREI, FLORIN VARTOLOMEI (2008), Geografia turismului în Uniunea Europeană şi în România, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 147 p., 33 fig., 2 tabele

Prezentul curs se adresează studenţilor facultăţilor de geografie, dar este util şi masteranzilor în domeniul turistic, managerilor din turism şi tuturor celor interesaţi să cunoască fenomenul turistic în ansamblul său, fluxurile turistice, principalele destinaţii turistice şi oferta turistică din ţările Uniunii Europene şi din România.

Structurată în cinci capitole, lucrarea reprezintă o contribuţie la analiza potenţialului turistic, la identificarea destinaţiilor turistice dar şi a infrastructurii şi circulaţiei turistice la nivelul Uniunii Europene şi a României.

În primul capitol Istoricul valorificării turistice a potenţialului turistic în Uniunea Europeană şi în România autorii identifică şi analizează cinci perioade majore de evoluţie a fenomenului turistic.

Cel de-al doilea capitol Regiuni turistice din Uniunea Europeană este dedicat analizei elementelor naturale şi antropice ale potenţialului turistic din statele membre UE. Pe baza particularităţilor regionale şi locale ale cadrului natural şi socio-economic, ale evoluţiei istoriei, culturii şi civilizaţiei, sunt identificate patru regiuni turistice majore: Europa Nordică, Europa Vestică, Europa Sudică şi Europa Centrală, divizate la rândul lor în subregiuni care se circumscriu în general în graniţele ţărilor componente.

Regionarea turistică a României este realizată în capitolul trei, Regiuni turistice în România, şi are la bază componentele naturale, definitorii în structura peisagistică şi a resurselor turistice. Cele patru unităţi majore de relief ale României – Carpaţii, dealurile şi podişurile, dealurile joase, câmpia şi litoralul românesc al Mării Negre – sunt analizate în detaliu, punându-se în evidenţă atât potenţialul lor turistic, dar şi formele de turism practicate şi destinaţiile turistice reprezentative.

Dezvoltarea activităţii turistice nu se poate realiza fără existenţa unei baze materiale turistice şi a unei infrastructuri tehnice şi sociale adecvate, menite să pună în valoare resursele turistice, naturale şi antropice de care dispune un teritoriu. Autorii prezintă în capitolul patru Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare din Uniunea Europeană şi România, cazarea fiind considerată principala componentă a bazei materiale a turismului în funcţie de care se dezvoltă circulaţia turistică şi volumul activităţii turistice. Pe baza datelor statistice la nivelul anului 2005 este creată o imagine sugestivă asupra capacităţii de cazare din statele UE, o atenţie deosebită acordându-se României.

Lucrarea se încheie cu prezentarea caracteristicilor fluxurilor turistice interne şi internaţionale, în capitolul Circulaţia turistică în Uniunea Europeană şi România.

Ilustrată cu numeroase hărţi şi fotografii, realizată pe baza unor date statistice recente şi unitare, a unor surse bibliografice pertinente, corect citate, lucrarea poate direcţiona studenţii în studiul acestei discipline.

Lector univ. dr. Costin DUMITRAŞCU

196

♦ COSTIN DUMITRAŞCU (2008), Europa. Geografie fizică, umană şi economică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 168 p., 113 figuri

Volumul intitulat „Europa. Geografie fizică, umană şi economică” se adresează studenţilor, profesorilor şi tuturor celor iniţiaţi în geografie, cu deosebire în geografia regională, constituindu-se ca un îndreptar, dar şi model de analiză în acest domeniu.

Ţările şi regiunile prezentate reuşesc să surprindă specificul geografic, dar şi diferenţierile care apar în cadrul Bătrânului continent. Se insistă asupra regiunilor cu o funcţionalitate majoră şi complexă, care reprezintă şi unităţi de referinţă în peisajul geografic regional al unor ţări.

Structura de abordare poate să difere de la o ţară la alta, de la o regiune la alta, în funcţie de conţinut, dinamica actuală, dar mai ales cea de perspectivă sub aspect economic. Lucrarea constituie şi un instrument operativ al modalităţilor prin care se face o analiză regională, adică selecţia şi prioritatea în abordare.

Volumul, care totalizează 168 de pagini, este structurat în şapte capitole şi cuprinde 113 figuri (hărţi, schiţe, tabele şi fotografii).

Primul capitol, introductiv, ne prezintă aspectul general al continentului, poziţia geografică, limitele, ţărmurile, mările şi sistemul de insule şi peninsule. Capitolele următoare fac o analiză geografică clasică a geografiei continentului.

Capitolul al doilea prezintă geologia (structura geologică, cu unităţile de platformă sau orogen) şi relieful (Europa continentală, Europa peninsulară, regiuni şi unităţi reprezentative). Capitolul trei completează cu elementele biopedoclimatice (clima, vegetaţia, solurile şi zonarea acestora); capitolul patru analizează hidrografia (reţeaua de râuri şi lacuri). Capitolul cinci analizează fenomenele geografice legate de populaţie (evoluţia numerică, mişcarea naturală, structura) iar capitolul şase aşezările umane (rurale şi urbane). Capitolul şapte, cel mai consistent, tratează problematica geografică a economiei. Sunt prezentate la început trăsăturile generale ale celor două mari blocuri economice (blocul vestic, unul din polii economiei mondiale, relativ sărac în resurse, dar aflat în vârful ierarhiei tehnologice şi blocul estic plus spaţiul ex-sovietic, foarte bogat în resurse dar mai puţin dezvoltat), apoi agricultura, cu structura terenurilor agricole, resursele agroalimentare vegetale, creşterea animalelor şi regiunile agrogeografice ale Europei. Un subcapitol generos este cel al industriei, unde sunt prezentate resursele de care dispune continentul şi principalele ramuri industriale. Reţeaua de transport europeană este caracterizată prin transporturile feroviare, rutiere, navale, aeriene şi cele speciale (transportul urban, prin conducte, telecomunicaţiile şi comunicaţiile speciale). Sunt prezentate şi cele mai importante noduri de comunicaţii de pe continent.

O ramură economică importantă, turismul, este abordată aparte. Sunt analizate potenţialul turistic, numărul turiştilor internaţionali, încasările din turismul internaţional, formele de turism şi marile regiuni turistice.

Ultima parte cuprinde o serie de tabele cu date statistice, foarte utile în analiza unor factori naturali, dar mai ales a fenomenelor economice.

Pe lângă utilitatea generală a acestei lucrări, volumul poate fi utilizat şi pentru pregătirea examenelor de licenţă a studenţilor geografi.

Lector univ. dr. Cezar GHERASIM

197

♦ NICOLAE CRUCERU (2008), Introducere în geografia regională a României, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 355 pagini, 112 figuri (hărţi, schiţe, fotografii)

Geografia regională surprinde foarte bine interrelaţiile dintre elementele

cadrului geografic, legătura intrinsecă dintre om şi natură, posibilităţile de dezvoltare din interiorul spaţiului regional bazate pe potenţialul existent, dar şi posibilităţile de integrare într-un spaţiu mai mare.

Lucrarea Introducere în geografia regională a României, realizată de lectorul Nicolae Cruceru, surprinde sintetic, dar şi analitic, unde este cazul, complexul geografic din fiecare regiune geografică a României.

Cele şase capitole, care constituie lucrarea analizată, pot reprezenta un model de analiză a geografiei regionale, ele fiind intim legate unele de altele.

Capitolul întâi este dedicat clarificării terminologiei specifice, aici fiind expuse definiţiile, principiile regionării, metodologia de analiză a unei regiuni, tipurile de regionări.

Capitolul al doilea surprinde, pe scurt, contextul geografic larg de la care porneşte regionarea geografică a României, respectiv Domeniul Carpato-danubiano-pontic.

Capitolul al treilea este dedicat tratării sintetice a regiunilor fizico-geografice ale României. Autorul urmează firul clasic de abordare a spaţiului regional. Se insistă, fondat, pe diviziunile fiecărei regiuni analizate, acestea fiind subsisteme şi mai bine individualizate ale regiunii.

În contextul integrării într-un spaţiu geografic mai larg, cum este Uniunea Europeană, este foarte necesar să se surprindă posibilităţile de dezvoltare din diferite regiuni geografice ale României şi adaptarea acestora la un sistem economic vast. Regiunile de dezvoltare ale României (în număr de 8) sunt redate succint în capitolul al patrulea unde se păstrează acelaşi algoritm de prezentare ca şi la capitolul anterior, dar scoate în evidenţă punctele forte ale acestor regiuni. Ca o urmare firească a capitolului al patrulea, în capitolul cinci este specificată apartenenţa României la alte organisme europene sau mondiale, rolul ţării noastre ca entitate geografică, şi nu numai, în cadrul acestora.

Ultimul capitol este dedicat unei probleme actuale: dezoltarea durabilă. Autorul se orientează spre a descrie premisele dezvoltării durabile în România şi indică eficient care este rolul geografiei în elaborarea unei strategii de dezvoltare durabilă.

Prin conţinutul informaţional bogat, dar bine sistematizat, prin reprezentările grafice şi fotografiile sugestive, prin bibliografia bogată, lucrarea se adaptează cu succes cerinţelor unui curs adresat studenţilor anului întâi de studiu, dar se recomandă cu uşurinţă şi studenţilor din alţi ani de pregătire, specialiştilor geografi şi celor pentru care geografia este o pasiune ce trebuie cultivată.

Lector univ. drd. Dan EREMIA

199

Redactor: Mihaela ŞTEFAN Tehnoredactare: Marcela OLARU

Coperta: Cornelia PRODAN

Bun de tipar: 7.12.2009; Coli tipar: 12,5 Format: 16/70×100

Editura Fundaţiei România de Mâine

Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro

e-mail: [email protected]

˘ˇ˘ˆˆ˙ - spiruharet.ro · aceste valori tradiţional-clujene în capitala româniei şi a...

Documents