1 explicati notiunea aquis comunitarAcquis-ul comunitar reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii comune ce leaga toate statele membre in cadrul Uniunii Europene. Se afla intr-o evolutie permanenta si cuprinde: - continutul, principiile si obiectivele politice ale Tratatelor; - legislatia adoptata in aplicarea tratatelor si jurisprudenta Curtii de Justitie; - declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniunii Europene; - masurile adoptate in domeniul politicii externe si de securitate comuna; - masurile adoptate in domeniul justitiei si al afacerilor interne; - acordurile internationale incheiate de catre Comunitate si de catre statele membre intre ele in domeniile de activitate ale Uniunii.

2.legatura dintre judecatorul national si cel de la Luxemburg in cazul actiunii de interpretareEste actiunea care face legatura dintre instantele nationale si instanta de la Luxembourg.            Prin actiunea in interpretare se urmareste clarificare validitatii unui act normativ european sau interpretarea unui text de lege european.Cine poate sa formuleze actiunea in interpretare?Poate fi formulata de catre oricare dintre judecatorii nationali, dar obligatoriu, judecatorul care trebuie sa se pronunte in ultima instanta este cel de la Luxembourg.

            Ca o conditie esentiala a derularii, actiunea in interpretare trebuie sa se inscrie in cadrul unui proces national, sa existe un proces pe rolul unei instante nationale. In cadrul procesului national, daca partile invoca o asemenea chestiune, judecatorul roman va aprecia daca isi insuseste aceasta problema si el este cel care redacteaza actiunea in interpretare, pe care o va adresa judecatorului de la Luxembourg, solicitand sa primeasca raspuns fie sub aspectul validitatii unui text european, fie interpretarea pe care o da Luxembourgul unui text european.            Dupa ce judecatorul roman trimite actiunea in interpretare, dosarul national se suspenda pana la primirea raspunsului de la Luxembourg. Judecatorii de la Luxembourg nu sunt chemati sa transeze pe fond litigiul national, acest lucru ramanand in competenta instantelor nationale.            Hotararea de la Luxembourg are autoritate de lucru judecat cu caracter relativ, numai pentru speta pentru care a fost solicitat acest raspuns.            Cu toate acestea, exista o jurisprudenta formata deja pe anumite materii si care poate fi invocata de judecatorul de la Luxembourg, astfel incat sunt actiuni care se solutioneaza mult mai repede inscriindu-se in practica deja curenta a judecatorului de la Luxembourg.

            Raspunsul dat de judecatorul de la Luxembourg in cadrul actiunii in interpretare este obligatoriu pentru judecatorul national, care trebuie sa il foloseasca ca atare, la solutionarea litigiului de pe rolul acelei instante.

3.izvoarele derivate ale dr U.EIzvoarele derivare/dreptul derivat al UE            Sunt documentele elaborate si adoptate de UE, conform competentelor proprii pe care aceasta le detine; sunt publicate in Buletinul Oficial al UE, fiind traduse in toate limbile oficiale, intrand in vigoare fie la 20 de zile dupa publicare, fie la data inscrisa in actul normativ respectiv, fie dupa comunicarea lor, atunci cand au caracter individual.

Regulamentul (Legea Europeana)

            Pe tot parcursul integrarii europene a fost evitata denumirea de lege europeana, tocmai pentru a nu creea un sentiment de respingere cetatenilor europeni (“eurosceptici”), care nu au vazut si nu vad cu ochi buni ca procedura legislativa.            In prezent, conform Tratatului de la Lisabona, Regulamentul se numeste Lege.            Este un act normativ destinat erga omnes, adica are o trimitere generala, care este obligatoriu in toate elementele sale.            In fapt avem de-a face cu o lege, care se adreseaza de o maniera impersonala si obligatorie.

Directiva

            Este acel act normativ elaborat si adoptat de UE, care necesita luarea unor masuri de aplicare de catre statele membre.            La fel ca si Regulamentul, Directiva are o adresare erga-omnes, insa, spre deosebire de Regulament, directiva nu este obligatorie, decat in ceea ce priveste scopul urmarit de lege.            Mijloacele prin care se va ajunge la punerea in aplicare a directivei sunt lasate la latitudinea fiecarui stat membru.            In intervalul de timp fixat prin directiva, statele membre trebuie sa ia masuri pentru punere in aplicare precum si in ceea ce priveste sanctiunile aplicabile.Decizia

            Este un act normativ obligatoriu, spre deosebire de directiva, in toate elementele sale. Ea este considerata a fi un act cu caracter individual.            Individual in aceasta materie nu inseamna ca decizia se adreseaza unui singur individ, ci semnifica o anume bransa de profesionisti, cum ar fi agricultori/mestesugari/transportatori si chiar o delimitare mai precisa transportatori rutieri/crescatori de bovine.

Avizul si recomandarea

            Sunt documente elaborate si adoptate de institutiile europene si care nu au caracter obligatoriu.            Dupa cum le arata si denumirea, recomandarea sau avizul pot sa nu fie urmate de destinatarul acestora, insa, solicitarea si obtinerea lor poate fi uneori obligatorie, facand parte din procedura de adoptare a unui document sau de desfasurare a unei anumite activitati, astfel incat lipsa avizului sau a recomandarii (de ex, din partea Consiliului Economic si social) sa conduca la nulitatea procedurii respective

4.principiul primordialitatii legislatiei europene fata de legislatia nationala .jurisprudenta care l a consacrat.          Principiul primatului legislatiei europene fata de cea nationala din statele membre. In aceasta materie, judecatorul de la Luxembourg s-a pronunta in 1964 in cauza Costa contra ENEL (furnizor de energie electrica). Invatamintele din aceasta hotarare sunt urmatoarele :-         legea europeana este mai puternica decat legislatia nationala a statelor membre-         legea europeana prevaleaza chiar si atunci cand intra in concurenta cu o lege nationala posterioara (statele membre trebuie sa se abtina sa adopte legislatie nationala contrara legislatiei europene existente, iar daca s-ar adopta o lege nationala contrara ea va trebuii sa fie inlaturata in justitie, atata timp cat este in contradictie o lege europeana mai veche chiar, anterioara..)-         legea europeana este mai puternica chiar decat prevederile constitutionale din statele membre, de aceea inainte de aderare multe dintre statele membre actuale au fost nevoite sa-si modifice constitutiile, lucru care s-a intamplat si la noi si astfel de modificari au avut loc si pe parcursul integrarii europene la adoptarea diferitelor documente de care noi am vorbit.

In constitutia noastra a trebuit sa se inscrie posibilitatea pentru cetatenii europeni sa voteze si sa fie alesi la alegerile locale sau la alegerile pentru Parlamentul European. Tot inainte de aderarea Romaniei a trebuit sa inscriem extradarea cetatenilor romani la cererea statelor membre UE.

5.dr conferite de cetatenia europeana

Cetăţenia europeană este relaţia oficială între un individ şi UE, relaţie ce defineşte apartenenţa acestuia/acesteia la Uniune. Ca cetăţeni, indivizii au anumite drepturi, de exemplu pot lua parte la procesul de decizie alegându-şi reprezentanţii. Introducerea unor drepturi comune pentru cetăţenii europeni consolidează identitatea Uniunii şi ideea de solidaritate europeană. Discriminarea pe motive de naţionalitate nu este permisă în UE.

Cetăţenia europeană se adaugă cetăţeniei naţionale şi nu o înlocuieşte pe aceasta. Cetăţenia europeană se dobândeşte automat de toţi cetăţenii statelor membre UE. Aceasta oferă indivizilor anumite drepturi şi privilegii în UE:

dreptul la libera circulaţie în celelalte state membre ale Uniunii

Fiecare cetăţean european are dreptul de a călători şi de a se stabili liber pe teritoriul oricărui stat membru pe o perioadă de maxim trei luni, doar prezentând paşaportul sau cartea de identitate naţională; nu este nevoie de nici o altă formalitate. Măsuri temporare ce se aplică imediat după aderarea unui stat cer ca persoanele care doresc să rămână într-un alt stat membru pe o perioadă care depăşeşte trei luni, pentru a munci, de exemplu, să aibă nevoie de un permis de reşedinţă.

dreptul la vot şi dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul European şi la alegerile locale în statul de rezidenţă

Cetăţenii europeni au dreptul să voteze şi să candideze în alegerile locale în statul de rezidenţă. Deoarece autorităţile locale joacă un rol fundamental în dezvoltarea cetăţeniei europene, fiind cele mai apropiate de cetăţeni, acest lucru este o realizare majoră pentru democraţia europeană. Cetăţenii Uniunii au şi dreptul de a participa la alegerile pentru Parlamentul european în statul de rezidenţă. Fiecare stat membru hotărăşte asupra formulei în care au loc alegerile, dar toate respectă aceleaşi principii democratice de bază (vârsta de votare de 18 ani, egalitatea între sexe, votul secret, mandat de cinci ani reînnoibil etc.).

●dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ de protecţie consulară din partea autorităţilor diplomatice ale unui alt stat membru, în cazul în care statul din care provine nu are reprezentanţă diplomatică sau consulară în statul terţ respectivDacă propriul lor guvern nu are o misiune într-o ţară terţă pe care o vizitează, cetăţenii europeni beneficiază de protecţie din partea consulatului sau ambasadei oricărui alt stat membru UE. Această protecţie constă în ajutor în cazuri de deces, boală sau accident, arest sau detenţie, ajutorarea victimelor delictelor grave etc. Ambasada trebuie să trateze cetăţeanul european ca şi cum ar fi cetăţean al statului pe care îl reprezintă; aceasta acţionează ca un canal de comunicare între cetăţean şi statul său.

dreptul de petiţie în faţa Parlamentului European şi dreptul de a apela la Mediatorul european (European Ombudsman)

Cetăţenii şi rezidenţii UE beneficiază de o modalitate simplă de a contacta instituţiile europene cu o cerere sau plângere: trimiterea unei petiţii la Parlamentul european. O petiţie trebuie să se refere la un subiect din sfera de activitate a Comunităţii Europene şi să privească direct pe autorul ei. Orice locuitor al unui stat membru poate să trimită o plângere la Mediatorul european în caz de „administrare defectuoasă“ din partea instituţiilor şi organismelor comunitare. Spre deosebire de petiţiile trimise Parlamentului european, cetăţeanul nu trebuie să fie neapărat afectat personal de problema ce face subiectul plângerii către Mediator. Cetăţenii europeni mai au dreptul de a scrie instituţiilor europene în oricare din cele 23 de limbi oficiale ale UE şi să i se răspundă în acea limbă.

6.avantajele introdecerii monedei unice europene

Printre avantaje putem enumara urmatoarele:

a)    Reducerea costurilor pentru schimburile valutareb)    Reducerea riscului valutarc)     prevenirea devalorizarilor competitived) Preîntîmpinarea unor atacuri speculativee)O politica monetara coordonata f) Un alt avantaj ar fi ca prin introducerea monedei unice pietele se largesc si devin mai lichide.

7.prezentati diferentele dintre Regulament si celelealte izvoare derivate ale dr U.EIzvoarele derivare/dreptul derivat al UE            Sunt documentele elaborate si adoptate de UE, conform competentelor proprii pe care aceasta le detine; sunt publicate in Buletinul Oficial al UE, fiind traduse in toate limbile oficiale, intrand in vigoare fie la 20 de zile dupa publicare, fie la data inscrisa in actul normativ respectiv, fie dupa comunicarea lor, atunci cand au caracter individual.

Regulamentul (Legea Europeana)

            Pe tot parcursul integrarii europene a fost evitata denumirea de lege europeana, tocmai pentru a nu creea un sentiment de respingere cetatenilor europeni (“eurosceptici”), care nu au vazut si nu vad cu ochi buni ca procedura legislativa.            In prezent, conform Tratatului de la Lisabona, Regulamentul se numeste Lege.            Este un act normativ destinat erga omnes, adica are o trimitere generala, care este obligatoriu in toate elementele sale.            In fapt avem de-a face cu o lege, care se adreseaza de o maniera impersonala si obligatorie.

8.actiune de interpretare            Este actiunea care face legatura dintre instantele nationale si instanta de la Luxembourg.            Prin actiunea in interpretare se urmareste clarificare validitatii unui act normativ european sau interpretarea unui text de lege european.Cine poate sa formuleze actiunea in interpretare?Poate fi formulata de catre oricare dintre judecatorii nationali, dar obligatoriu, judecatorul care trebuie sa se pronunte in ultima instanta este cel de la Luxembourg.

            Ca o conditie esentiala a derularii, actiunea in interpretare trebuie sa se inscrie in cadrul unui proces national, sa existe un proces pe rolul unei

instante nationale. In cadrul procesului national, daca partile invoca o asemenea chestiune, judecatorul roman va aprecia daca isi insuseste aceasta problema si el este cel care redacteaza actiunea in interpretare, pe care o va adresa judecatorului de la Luxembourg, solicitand sa primeasca raspuns fie sub aspectul validitatii unui text european, fie interpretarea pe care o da Luxembourgul unui text european.            Dupa ce judecatorul roman trimite actiunea in interpretare, dosarul national se suspenda pana la primirea raspunsului de la Luxembourg. Judecatorii de la Luxembourg nu sunt chemati sa transeze pe fond litigiul national, acest lucru ramanand in competenta instantelor nationale.            Hotararea de la Luxembourg are autoritate de lucru judecat cu caracter relativ, numai pentru speta pentru care a fost solicitat acest raspuns.            Cu toate acestea, exista o jurisprudenta formata deja pe anumite materii si care poate fi invocata de judecatorul de la Luxembourg, astfel incat sunt actiuni care se solutioneaza mult mai repede inscriindu-se in practica deja curenta a judecatorului de la Luxembourg.

            Raspunsul dat de judecatorul de la Luxembourg in cadrul actiunii in interpretare este obligatoriu pentru judecatorul national, care trebuie sa il foloseasca ca atare, la solutionarea litigiului de pe rolul acelei instante.

9.Comisia Europeana.organizare,functionare,atributii.Institutie revolutionara, aparuta in cadrul celor 3 comunitati si in cadrul careia se urmareste interesul UE mai presus decat interesul fiecarui stat membru.            Ea este formata din cate 1 comisar din fiecare stat membru. Cand UE era formata din 15 state, Comisia era formata din 20 de Comisari, pentru ca erau 5 state considerate mari (FR, GER, IT, GB, SP) care aveau cate 2 comisari, iar celelalte cate 1.            Potrivit Tratatului de la Lisabona, numarul comisarilor trebuie sa scada atunci cand UE va avea 30 sau mai multe state membre, ajungand mai intai la 18 comisari, iar apoi la 15, urmand ca fiecare stat sa aiba prin rotatie la un moment dat cate 1 comisar din partea lui

            Mandatul comisarului european este de 5 ani, iar sediul Comisiei Europene este la Bruxelles.            Procedura actuala prevede ca in cadrul Consiliului European al sefilor de state si de guverne se alege personalitatea care va indeplini functia de presedinte al Comisiei Europene. Aceasta persoana este supusa unui vot formal al Parlamentului European pentru ocuparea acestei funcii de presedinte al Comisiei Europene.            In continuare, cel desemnat si aprobat prin vot, ca sa fie presedinte al Comisiei, va alege de pe listele trimise de guvernele statelor membre cate 1 comisar, alcatuindu-si guvernele.

            Echipa aleasa este supusa din nou unui vot de investitura Parlamentului European, care va vota in Bloc presedintele comisiei si echipa acestuia.

            In cadrul Comisiei, lucrarile au o maniera colegiala, presedintele nu are un vot preponderent, votul sau fiind egal cu al celorlalti comisari.            Activitatea Comisiei se desfasoara pe directii generale si fiecare comisar raspunde de 1 sau mai multe directii.            Comisarii primesc adevarate portofolii privind competenta de activitate care sunt atribuite de catre presedintele Comisiei.

            Parlamentul European, nu numai ca da votul de investitura, dar poate printr-o motiune de cenzura sa raspoarne Comisia Europana (ex in 1999 comisia a demisionat ca urmare a unui raport in care se reliefau aspecte de coruptie, de favoritism si de nepotism, mai inainte de a se fi pronuntat Parlamentul European)

Atributii ale Comisiei Europene (gardianul tratatelor)

-          Urmareste respectarea tratatelor UE-          A detinut monopolul initiativei legislative. Nici Consiliul Ministrilor si nici Parlamentul European nu puteau sa treaca la legiferare intr-un anumit domeniu panca cand nu primeau o solicitare, un proiec initiat de Comisia Europeana. In prezent si Parlamentul sau Cosiliul pot avea initiativa, dar trebuie sa sesizeze Comisia. Exista si posibilitatea initiativei din partea a cel putin 1 milion de cetateni europeni, care sa provina din cel putin 2 state membre si care sa solicite adoptarea unui act normativ, dar care trebuie sa se adreseze tot Comisiei daca va prelua aceasta initiativa.-          Duce negocierile de extindere cu statele candidate prin comisarul desemnat pe probleme de extindere. Dupa Tratatul de la Lisabona, vicepresedintele Comisiei Europene detine in acelasi timp si functia de ministru de externe al UE

10.enumerati care sunt componentele celor 3 piloni/pilieri

Cei 3 piloni ai UE au fost instituiţi prin Tratatul de la Maastrich: I pilon: comunitatea europeana (CEE, CECO şi Euratom.), II pilon: PESC; III pilon: cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI). Primul pilon: CE. Cel mai important şi mai solid pilon rămâne Comunitatea Europeană, ale cărei puteri au fost extinse considerabil prin tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi de la Nisa. Primul pilon acoperă sectoarele, regulile şi procedurile de decizie referitoare la CEE, CECO şi Euratom. Prin Tratatul de la Amsterdam, multe din domeniile aflate sub jurisdicţia JAI au fost transferate dimensiunii comunitare (primul pilon). Al doilea pilon: PESC. Cel de-al doilea pilon, Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) conferă un fundament contractual colaborării interstatale în domeniul politicii externe practicate de la începutul anilor şaptezeci în afara CE — un fundament solid, eminamente interguvernamental, din afara tratatului CE. Odată cu instituirea celui de–al doilea pilon, cooperarea politică dintre SM este ridicată la statutul de politică comună, ceea ce înseamnă includerea ei într-un cadru

instituţional specific. Astfel, prin Tratatul de la Maastricht, UE are o politică comună extinsă la toate sectoarele politicii externe şi de securitate şi se pun bazele unei cooperări sistematice între SM. Această cooperare este caracterizată de derularea unor acţiuni comune, desfăşurate pe de consens12 şi care limitează SM în politica lor externă. PESC este gestionată de aceleaşi instituţii care operează sub primul pilon, dar care au puteri şi proceduri de decizie diferite: astfel, deoarece acest doemniu este de importanţă strategică pentru SM şi este dificil de renunţat la suveranitatea naţională, procedura de decizie aplicată este metoda interguvernamentală (pentru adoptarea deciziilor fiind valabilă regula consensului). Al treilea pilon: JAI. Cel de-al treilea pilon este constituit din cooperarea, de asemenea stabilită în afara tratatului CE, a statelor membre ale UE în domeniul justiţiei şi cel al politicii interne. Prin intermediul unor instituţii comune (Consiliu, Comisie, Parlament European, Curtea de Justiţie Europeană), precum şi al unui catalog extensiv de obiective, aceste părţi distincte ale Uniunii sunt angrenate cel puţin parţial. Tratatul de la Maastricht stabileşte şi o formă sistematică de cooperare între SM, în domeniul justiţiei şi afacerilor interne – cooperare care, până la acest moment, se desfăşura pe bază de acorduri internaţionale ocazionale ( un astfel de exemplu îl constituie Acordul Schengen, semnat în 1995 de numai 5 SM). Procesul de decizie este similar celui din domeniul PCSE (bazat pe regula unanimităţii). Aspectele acoperite de această politică şi reglementate prin Tratatul de la Maastricht sunt: oferirea de azil politic, emigraţia, lupta împotriva fraudei şi dependenţei de droguri, cooperarea judiciară în chestiuni civile şi penale, cooperarea vamală şi a poliţiei pentru prevenirea terorismului, alte tipuri de delicte internaţionale.11.principiile aplicabilitatii directe si a aplicabilitatii imediate a dr european

          Instanta de la Luxembourg s-a pronuntat inca din 1963 prin jurisprudenta care poarta denumirea Van Gent & Loss. Prin aceasta cauza, Luxembourg arata ca legislatia europeana se aplica direct si imediat in statele membre si beneficiaza si particularilor, cetatenilor din statele membre. Aceasta inseamna ca legislatia europeana nu trebuie transpusa in legislatia nationala, adica, parlamentele statelor membre nu trebuie sa adopte o lege nationala prin care legislatia europeana sa-si gaseasca loc in ierarhia legislatiei nationale.          Legislatia europeana isi gaseste loc in ierarhia normativa interna cu un loc propriu conferit de tratatele europene. Aceasta trebuie sa fie avuta in vedere de judecatorul national, iar cetatenii statelor membre pot sa o invoce beneficiind direct de prevederile legsilatiei europene.

12.prezentati diferentele dintre decizii si celelalte izvoare derivate Decizia

            Este un act normativ obligatoriu, spre deosebire de directiva, in toate elementele sale. Ea este considerata a fi un act cu caracter individual.            Individual in aceasta materie nu inseamna ca decizia se adreseaza unui singur individ, ci semnifica o anume bransa de profesionisti, cum ar fi agricultori/mestesugari/transportatori si chiar o delimitare mai precisa transportatori rutieri/crescatori de bovine.

13.actiunea in carenta

                      Este o actiune care urmareste sa sanctioneze institutiile europene, care nu-si indeplinesc atributiile, potrivit competentelor lor sis a le determine sa elaboreze sis a adopte un anumit act normativ.            Este o actiune care are 2 parti:-          O parte prealabila, necontencioasa, care echivaleaa cu o punere in intarziere, astfel, institutia respective este somata, i se cere sa elaboreze sis a adopte un document. Institutia are termen de 2 luni sa se pronunte. Daca acest lucru nu se intampla, reclamantul are inca un termen de 2 luni in care sa se adreseze instantelor de la Luxembourg.-          Astfel se trece la partea a 2-a, iar judecatorul poate, prin hotararea pe care o pronunta, sa oblige institutia europeana respectiva sa emita actul normativ in cauza si totodata sa aplice si o sanctiune pecuniara acelei institutii.

In timpul fazei 1, necontencioase, daca institutia reactioneaza, procedura in carenta nu mia poate continua. Insa, atunci cand actul adoptat va fi neconform legislatiei europene, el va putea fi atacat pe baza actiunii in anulare. 14.comitetul economic si social si comitetul regiunilorPrimul astfel de organism este Comitetul Economic si Social al UE format din 344 membri desemnati printr-un mandat de 4 ani si care conform caruia membrii acestora isi aleg un presedinte pe o perioade de 2 ani, perioada ce poate fi reinnoita.          Este format din reprezentanti din toate domeniile vietii economic-sociale : transportatori, agricultori, liber-profesionisti, artizani, etc.          Atributiile sale sunt acelea de a elibera avize care desi nu au un caracter obligatoriu, solicitarea lor este prevazuta din punct de vedere procedural astfel incat in lipsa unui asemenea aviz, anumite acte normative europene pot sa fie lovite de nulitate. Aceasta inseamna ca institutiile europene sunt obligate sa ceara un astfel de aviz, dar nu sunt obligate sa tina seama de continutul lui.Un alt organism auxiliar este Comitetul Regiunilor format din 344 membri. Acestia sunt reprezentanti ai diferitelor formatiuni adminsitrativ-teritoriale care trebuie sa detina un post, o functie in cadrul acestora pentru a putea sa faca parte din comitetul regiunilor.Ca atributii, acest comitet trebuie sa fie consultat de institutiile europene si sa emita un aviz prealabil luarii anumitor hotarari legate de dezvoltare unor zone geografice din UE.

15.care sunt institutiile europene care participa la adoptarea legislatiei europene prin procedura de codeciziesConsiliul are putere legislativă, pe care o împarte cu Parlamentul European prin „procedura de codecizie” . În plus, Consiliul şi Parlamentul sunt responsabili în egală măsură de adoptarea bugetului Uniunii. Consiliul încheie, de asemenea, acordurile internaţionale negociate în prealabil de către Comisie.

Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992, a introdus procedura de „codecizie” , care plasează Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul în ceea ce priveşte legiferarea în domenii importante, inclusiv libera circulaţie a lucrătorilor, piaţa internă, educaţie, cercetare, mediu, reţele transeuropene, sănătate, cultură, protecţia consumatorului etc