Tema 1:Dreptul fiscal — ramura a dreptului public

1. Obiectul si notiunea2. Izvoarele dreptului fiscal3. Raporturile juridico–fiscale4. Delimitarea dreptului fiscal de alte ramuri de drept

1. Obiectul si notiunea dreptului fiscal.

Politica fiscală joacă un rol important în economia de piaţă prin pârghiile tradiţionale de care dis-pune nu numai în vederea realizării veniturilor statului, dar şi pentru imprimarea sensului şi ritmului de dezvoltare economică şi socială a ţării.

Impozitele şi taxele reprezintă mijloacele ce stau la dispoziţia statului pentru realizarea veniturilor bugetare şi, implicit, pentru asigurarea cheltuielilor generate de nevoile publice.

Problema influenţei impunerii asupra cetăţenilor, precum şi asupra activităţilor umane este extrem de vastă şi are importanţă deosebită pentru întreaga dezvoltare şi transformare a vieţii economice, sociale şi politice. De aceea, pentru guvern astăzi este o adevărată artă, de a şti să asigure veniturile statului, fără ca însuşirea lor să însemne o povară care să zdruncine interesele private şi patrimoniile individuale ale producătorilor contribuabili.

Din punct de vedere etimologic cuvântul „fiscal“ are la origine termenul latin „fiscus“ care înseam-nă „coş“. în Roma antică prin acest termen se numea „casa militară“ unde se păstrau banii pentru a fi eliberaţi militarilor.

Cunoaşterea reglementărilor juridice fiscale din domeniul fiscal nu este însă suficientă pentru în-ţelegerea şi interpretarea corectă a complexelor fenomene fiscale, care presupune, pe lângă o abordare strict juridică, şi analizarea lor atât sub aspect economic, cât şi acela al politicii fiscale.

în acest sens putem afirma că dreptul fiscal este format din totalitatea normelor juridice care re-glementează modalităţile de realizare la buget a veniturilor publice, primordial prin specificul fiscal al impozitelor şi taxelor.

Sub aspecte generale, obiectul dreptului fiscal este determinat prin reglementările cuprinse în Co-dul fiscal nr.l 163– XII din 24.04. 1997 şi Legea nr.1198–ХII din 17.11.1992 „privind bazele sistemului fiscal“. în conformitate cu dispoziţiile acestui act normativ dreptul fiscal are ca obiect de reglementare relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele generale de stat, stabi-lind, de asemenea, principiile generale de determinare şi perceperea impozitelor şi taxelor locale.

Având în vedere însă, că Codul fiscal a fost conceput ca o lege — cadru prin care se stabilesc prin-cipiile fundamentale ale reglementărilor din domeniul fiscal, pe baza reglementărilor generale pe care acesta le cuprinde. Au fost adoptate sau urmează să se adopte o serie de alte acte normative prin care se aduc reglementări concrete diferitelor aspecte (compartimente) ale dreptului fiscal, completându–se astfel, — sau mai exact, precizându–se în detaliu, — obiectul dreptului fiscal. Astfel, privit prin prisma aspectelor sale specifice, obiectul dreptului fiscal cuprinde şi o serie de reglementări concrete referi-toare la administrarea impozitelor pe venit, modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi a altor plăţi neachitate în bugetul de stat, bugetele locale etc.

Deşi are un obiect de reglementare complex, dreptul fiscal se prezintă ca un ansamblu coerent şi unitar de norme juridice, întrucât el vizează nu orice acte sau operaţiuni, ci numai pe acelea care al-cătuiesc ramura dreptului fiscal.

2. Izvoarele dreptului fiscal

Actele normative prin care sunt instituite normele dreptului fiscal, conform practicii legislative ac-tuale, sunt: legile, acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri, hotărârile guvernului, precum şi instrucţiunile Ministerului Finanţelor.

Legile sunt cele mai importante acte normative emise pentru domeniul fiscal de către Parlament pentru a reglementa prin legi „impozitele şi taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bu-getelor judeţene, oraşelor şi satelor“.

Acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri sunt izvor de drept cu condiţia ca Republica Moldova să fie parte la acest acord şi acesta să fie ratificat de Parlament. In acest caz, dacă actele normative au alte prevederi, se aplică acordul (convenţia) internaţională. Aceste acor-duri (convenţii) au ca scop evitarea dublei impuneri şi diminuarea excesivă a impunerii din partea ambelor state.

Hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor şi, deci, sunt acte normative prin care se instituie norme juridice necesare pentru executarea dispoziţiilor generale din Codul fis-cal şi din celelalte legi de specialitate fiscală. Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr.489 din 04.05.1998 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de confirmare a donaţiilor pentru scopuri filan-tropice s–au reglementat condiţiile efectuării donaţiilor filantropice şi aplicarea dispoziţiilor generale din Codul fiscal referitoare la deduceri privind donaţiile în scopuri filantropice.

Instrucţiunile Ministerului Finanţelor sunt acte normative prin care se instituie norme juridice care dezvoltă şi detaliază cuprinsul dispoziţiilor generale din Codul fiscal şi din celelalte legi de specia-litate fiscală. Instrucţiunile Ministerului Finanţelor sunt justificate de necesitatea de a îndruma într–un mod specializat aplicarea unitară a dispoziţiilor generale din legi şi celelalte acte normative prin care se instituie normele dreptului fiscal. De exemplu: pentru aplicarea practică a dispoziţiilor generale din Codul fiscal –titlul I şi II — s–a emis, Instrucţiunea Ministerului Finanţelor „Cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de antreprenori-at“ nr. 1 din 23.10.1998, Instrucţiunea „Cu privire la modul de prezentare de către persoanele fizice a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit“ nr.2 din 23.10.1998 şi alte instrucţiuni cu referire la aceste titluri din Codul fiscal.

3. Raporturile juridice fiscale.

In ansamblul raporturilor juridice fiscale se recunosc trei elemente fundamentale ale acestor ra-porturi:

1) subiectele participante;2) conţinutul;3) obiectul.Subiectele participante în raporturi juridice fiscale sunt, în primul rând, organele de control fiscal

iar ca al doilea subiect participant pot fi întreprinderile de stat, persoanele fizice şi juridice care desfă-şoară activităţi de antreprenoriat etc. şi cărora le revin drepturi şi obligaţii prevăzute de dreptul fiscal.

In cadrul raporturilor juridice din domeniul fiscal subiectele participante au o poziţie juridică dife-rită, chiar şi în ipoteza în care ambele subiecte participante sunt organe de stat, întreprinderi de stat.

Organele administrativ fiscale de stat, participând la aceste raporturi în exercitarea atribuţiilor autoritare cu care sunt investite, au o poziţie juridică de reprezentant al intereselor financiar–fiscale de stat sau publice. Astfel, aceste organe de stat au competenţa de a pretinde celuilalt subiect participant respectarea legislaţiei fiscale în vigoare.

Poziţia autoritară de reprezentant al intereselor financiar–fiscale de stat a primului subiect partici-pant este o expresie a regimului de drept public al raporturilor juridice ce se stabilesc în temeiul şi în aplicarea normelor fiscale.

Conţinutul raporturilor juridice fiscale îl constituie drepturile şi obligaţiile privind plata şi încasa-rea impozitelor şi taxelor.

Aceste drepturi şi obligaţii în conţinutul raporturilor juridice de natură fiscală sunt inconfundabile cu alte raporturi juridice şi sunt reglementate de Codul fiscal (vezi art.8 — Drepturile şi obligaţiile contribuabilului şi art. 10 –Drepturile, obligaţiile şi răspunderile organelor fiscale).

Obiectul raporturilor juridice se stabileşte în temeiul şi în aplicarea normelor dreptului fiscal. Acesta se identifică potrivit concepţiei din teoria generală a dreptului care susţine că obiectul rapor-turilor juridice este acţiunea, bunul material sau valorile vizate de drepturile şi obligaţiile subiectelor participante.

Din acest punct de vedere obiectul celor mai multe dintre raporturile juridice din domeniul fiscal îl reprezintă suinele de bani ce se individualizează şi se încasează ca impozite şi taxe. Alăturat acestora, obiectul raporturilor juridice fiscale îl reprezintă acţiunile sau operaţiunile de executare silită şi altele.

4. Delimitarea dreptului fiscal de alte ramuri de drept.

Dreptul pozitiv cuprinzând ansamblul normelor juridice în vigoare, la un moment dat este privit, în fiecare stat — în teoria generală a dreptului — ca „sistem al dreptului “ în structura căruia normele de conduită instituite de către stat sunt grupate în „instituţii juridice şi ramuri de drept.

Dintre ramificările dreptului este cunoscut ca primă apariţie opinia jurisconsultului Ulpian din statul antic roman care a conceput şi introdus diviziunea dreptului în drept public şi drept privat.

Aceasta diviziune a fost reluată în teoria contemporană a dreptului, specificându–se ca ramuri ale dreptului public: dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul financiar şi ca ramuri ale drep-tului privat: dreptul civil, dreptul comercial etc.

Relaţia dreptului fiscal cu dreptul constituţional este determinată prin prisma importanţei dreptu-lui constituţional în oricare dintre sistemele de drept din statele moderne şi, derivat, datorită statuării constituţionale a unor concepte fundamentale pentru domeniul dreptului fiscal. Astfel, în contextul importanţei noţiunii şi dispoziţiei constituţionale privind principiile generale

de organizare şi conducere statală, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, autorită-ţilor publice etc.

Constituţia Republicii Moldova statuează, că: „cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“.

Cu dreptul administrativ, dreptul fiscal se află într–o relaţie foarte strânsă, cuprinzând normele referitoare la organizarea şi funcţionarea tuturor organelor puterii executive, precum şi norme privind conducerea, organizarea şi funcţionarea organelor de control fiscal care fac parte din administraţia de stat.

Dintre celelalte ramuri ale dreptului, dreptul fiscal are relaţii şi cu dreptul penal, în virtutea dispo-ziţiilor referitoare la constatarea infracţiunilor în domeniul fiscal de către organele de control fiscal .

Cu dreptul muncii dreptul fiscal are legătură în virtutea răspunderii juridice de natură materială sau disciplinară pe care o pot aplica persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul organelor de con-trol fiscal.

Relaţia dreptului fiscal cu dreptul internaţional public este evidenţiată prin existenţa convenţiilor interstatale determinate de necesitatea evitării dublei impuneri a veniturilor care se obţin pe teritoriul Republicii Moldova şi se transmit în alte state ori invers. Sub aspecte generale aceste convenţii dove-desc existenţa unor raporturi financiar–fiscale între state.