1 curs metodologia cercetarii stiintifice medicale – masterat – © prof.dr. g.i.mihalas...

11Curs Metodologia Cercetarii Stiintifice Medicale – Masterat – © prof.dr. G.I.MihalasCurs Metodologia Cercetarii Stiintifice Medicale – Masterat – © prof.dr. G.I.Mihalas

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “Victor BabeFARMACIE “Victor Babeş”ş” TIMISOARA TIMISOARA

DISCIPLINA DEDISCIPLINA DE INFORMATICA MEDICALAINFORMATICA MEDICALA

www.medinfo.umft.ro/dimwww.medinfo.umft.ro/dim


MCSMCS

METODOLOGIA CERCETARIIMETODOLOGIA CERCETARIISTIINTIFICE MEDICALESTIINTIFICE MEDICALE

Masterat 2011/12Masterat 2011/12


Strucrura Cursului MCSStrucrura Cursului MCS

1.1. Obiectul MCS prin prisma informationalaObiectul MCS prin prisma informationala

2.2. Documentarea. Culegerea datelorDocumentarea. Culegerea datelor

3.3. Prelucrarea datelorPrelucrarea datelor

4.4. Trialuri cliniceTrialuri clinice

5.5. Prezentarea rezultatelorPrezentarea rezultatelor

6.6. Investigarea serviciilor de Investigarea serviciilor de sănătatesănătate

7.7. Metode teoretice de studiuMetode teoretice de studiu


Cursul Cursul 55


Plan Cursul Plan Cursul 55

Prezentarea rezultatelorPrezentarea rezultatelor

1.1. Tipuri de lucrăriTipuri de lucrări

2.2. Alegerea stilului. StructurareAlegerea stilului. Structurare

3.3. PrezentarePrezentare

4.4. BibliografiaBibliografia


1.1. Tipuri de lucrăriTipuri de lucrări

(după prof dr Valeriu Rusu

UMF Iaşi)


∗ EDITORIAL (engl. editorial, fr. éditorial)● solicitat de comitetul de redacţie unui autor consacrat în tema propusă,● opinii asupra unor lucrări publicate, eventual ipoteze noi,● uneori în relaţie cu un articol din revistă,● scurt: 4 - 6 pag. A4.

∗ REFERAT GENERAL sau TRECERE ÎN REVISTĂ (engl. review, fr. revue générale, „mise au point”)

● analiză critică a lucrărilor publicate pe o temă dată, definită precis,● conţine numeroase referinţe bibliografice (uneori sute) selecţionate după

criterii clare şi trebuie să fie exhaustivă,● trebuie analizată metodologia şi validitatea lucrărilor citate,● este de obicei o lucrare colectivă efectuată de mai mulţi experţi (seniori!)

care au obţinut rezultate în domeniu.

TIPURI DE ARTICOLE MEDICALE


∗ ARTICOL ORIGINAL (engl. original article, fr. article original)● articol în care este prezentată o lucrare de cercetare fundamentală, de cercetareclinică sau epidemiologică,● autorii (provenind adesea de la mai multe discipline) prezintă metodele utilizateşi rezultatele obţinute pe care le discută în relaţie cu starea cunoştinţelor actualeasupra subiectului.

∗ NOTĂ, COMUNICARE SCURTĂ (engl. short communication)● lucrare originală scurtă, publicată rapid, când s-au obţinut rezultate certe, pentruconsemnarea unei priorităţi.

∗ CAZ CLINIC, FAPT CLINIC (engl. clinical case, fr. cas clinique, fait clinique)● caz clinic deosebit sau particular, comentat pe scurt.

∗ SCRISOARE CĂTRE EDITOR (engl. letter for editor, fr. lettre à la rédaction)● adresată redactorului şef al revistei,● critici asupra unui articol publicat recent, comentarii, rezultatele preliminare aleunui studiu interesant, un caz clinic scurt.

∗ O SERIE DE REVISTE PUBLICĂ ARTICOLE SPECIFICE PROFILULUI, RECENZII, ARTICOLE DIDACTICE


1. Foarte important deoarece:- este partea din articol citită, cel mai adesea,- este accesibil în baza de date MEDLINE – Index Medicus,- se scrie obligatoriu în engleză, chiar dacă articolul este scris în altă limbă,- se scrie după ce articolul a fost redactat.

2. Structura rezumatului:IMRAD (Introduction, Methods, Results and Discussion) Uneori, în cazul studiilor clinice:

- scop (Objective),- protocol şi metode de lucru (Design),- loc şi condiţii de realizare a studiului (Setting),- descrierea populaţiei şi criterii de selecţie (Patients),- metode de analiză şi principale rezultate (Measurement and Results),- concluzii şi aplicaţii practice (Key - Conclusions).

Rezumatul (I)


3. Conţinutul rezumatului- Scopul formulat într-o singură fraza,- Celelalte părţi până la 3 fraze,- Partea cu rezultate este mai extinsă, conţinând valori numerice şi teste statistice,- Ultima frază reia concluzia principală a articolului,- După normele Vancouver, rezumatul este limitat la 150 de cuvinte, dar numeroase

reviste acceptă 250 până la 300 cuvinte, adică o pagină A4 cu dublu spaţiu.

4. După rezumat urmează CUVINTELE CHEIE (engl. key words, fr. mots clés)De obicei în număr de 3-5, cuvintele cheie servesc la indexarea în baze bibliografice. Aceste cuvinte cheie sunt reluate pe Internet în MESH(Medical Subject Heading) disponibil la nivel internaţional.

5. REMARCĂ:Rezumatele pentru congrese se deosebesc de cele publicate în reviste însoţind

fiecare un articol. Astfel, acestea sunt adesea mai lungi (maxim 500 de cuvinte), este autorizată introducerea de tabele sau figuri şi posedă uneori 1-2 referinţe bibliografice.

Rezumatul (II)


22. . Alegerea stilului. Alegerea stilului. StructurareStructurare

(după prof dr Valeriu Rusu

UMF Iaşi)


■ Trebuie respectate cu cea mai mare rigoare instrucţiunile pentru autori specifice fiecărei reviste, publicate în revistă sau pe site-ul de pe Internet al revistei.

■ Totodată, există un anumit număr de reguli care tind să se generalizeze. Unele dintre aceste reguli nu sunt menţionate în instrucţiunile pentru autori, presupunându-se că aceştia le cunosc.

TITLUL ARTICOLULUI● Foarte important.● Scurt dar şi informativ.● Uneori limitat la 10-15 cuvinte.● Este definitivat când articolul a fost finalizat.● Unele reviste au un „titlu scurt” – din 40 de caractere maximum, care se introduce sus sau

jos în fiecare pagină.

AUTORII● De obicei cu numele şi iniţiala (iniţialele) prenumelui.● Primul autor – cel care a realizat esenţialul (lucru, dirijare, redactare).● Ceilalţi autori, în funcţie de participare la lucru şi la redactare.● Numele şefului de clinică sau laborator se scrie ultimul, el îşi asumă responsabilitatea –

autor corespondent.● Revistele importante solicită semnăturile autorilor.● Adresa de corespondenţă (e-mail).

STRUCTURA unui ARTICOL ORIGINALSTRUCTURA unui ARTICOL ORIGINAL


I. INTRODUCERE

Scopul lucrării.Este adesea alcătuită din trei părţi:- prima, stadiul actual al cunoaşterii subiectului, scurt,- a doua, aspectul particular, abordat în cercetare, ipoteză de lucru,- a treia, obiectivul principal de studiu, cu referire scurtă asupra metodologiei.

ERORI ÎNTÂLNITE ÎN INTRODUCERE● Încercarea de a impresiona prin cunoştinţe şi redactarea unei treceri în

revistă.● Introducere prea scurtă.● Stabilirea diferenţei dintre un fapt stabilit (raportat la prezent) şi unul

menţionat într-un studiu particular (raportat la trecut).● Abuzul de abrevieri sau absenţa definirii acestora.

STRUCTURA TEXTULUISTRUCTURA TEXTULUI


II. MATERIAL ŞI METODĂ

Permite evaluarea rigorii ştiinţifice.

1. Populaţie studiată – pacienţi, animale de experienţă, celule. De obicei un eşantion – criterii. Dacă sunt mai multe populaţii – criterii.Lot martor – caracteristici.

2. Tip de studiu – trebuie definit şi explicat dacă este complex:- ancheta de cohortă, anchetă caz – martor, studiu randomizat pe două grupe

paralele, evaluarea unui examen diagnostic, studiu prognostic,- studiu transversal, studiu retrospectiv, studiu prospectiv.

3. Schema experimentului, protocol de lucru – se descrie cu precizie, etapă cu etapă.

4. Date culese:- definirea variabilelor,- modalităţi de măsurare,- modalităţi de culegere a datelor.


5. Analiza statistică- uneori reprezintă un capitol separat, când se precizează în Instrucţiunile pentru autori;- cele mai cunoscute modalităţi:

- teste statistice utilizate pentru compararea variabilelor sau legăturii dintre acestea: testul t Student, testul Chi2-Pearson, compararea a două curbe de supravieţuire (Kaplan-Meїer);

- pragul de semnificaţie p = 0,05;- metodologie de analiză multifactorială sau multivariată;- numărul de cazuri incluse sau necesare;- o analiză statistică incorectă este cauza respingerii unor articole.

ERORI LA SECŢIUNEA METODE● Nu se dau suficiente detalii pentru a garanta calitatea metodelor.● Se prezintă cu detalii o tehnică foarte cunoscută (standard) în loc de o simplă

referinţă bibliografică.● Sunt prezentate rezultate amestecate cu metodele.● Se definesc subiecţii incluşi dar nu şi modul de selecţie al acestora.● Se prezintă modalităţile de selecţie, dar nu şi definiţiile subiecţilor incluşi.● Se prezintă studiul la prezent.


III. REZULTATE

Partea cea mai importantă, care dă credibilitate articolului.Rezultatele sunt prezentate sub formă de:- text,- figuri,- tabele.Pentru figuri şi tabele există reguli precise, unele prezentate în Instrucţiunile pentru

autori.

ERORI ÎN UTILIZAREA TABELELOR ŞI FIGURILOR● Titluri neadecvate studiului.● Repetarea conţinutului lor în text.● Figuri şi tabele cu acelaşi conţinut.● Absenţa menţiunii în text.● Grav: copierea (scanare, xerox) figurilor din alte surse!

(Uneori se observă la lucrări în limba română figuri copiate ca atare din lucrări în engleză sau franceză, în care se menţin notaţiile în limba respectivă!).

● Figuri neclare, ilizibile.● Nerespectarea regulilor de prezentare.


ERORI COMISE LA SECŢIUNEA REZULTATE

● Amestecarea rezultatelor cu adevărat importante cu rezultate lipsite de interes.

● Să nu se raporteze rezultatele selecţiei subiecţilor.● Absenţa rezultatelor cantitative.● Încercarea de a influenţa cititorul prin formule emoţionale sau

empatice.● Repetarea metodelor la fiecare rezultat.● Absenţa sau utilizarea greşită a figurilor şi tabelelor.● Descrierea studiului la timpul prezent.


IV. DISCUŢII – 3 obiective:- dacă scopul lucrării (menţionat în introducere) a fost îndeplinit,- analiza critică asupra calităţii şi validităţii rezultatelor;- compararea rezultatelor cu cele ale altor autori.

ERORI LA SECŢIUNEA DISCUŢII● Repetarea rezultatelor de la secţiunea REZULTATE.● Repetarea validităţii metodelor deja prezentată la secţiunea METODE.● Citarea cu multe detalii a unor studii sau rezultate fără importanţă.● Transformarea discuţiilor într-un catalog de erori.● Nu se ţine seama de publicaţiile cele mai recente pentru punerea în

perspectivă a rezultatelor.

V. CONCLUZII – uneori este ultimul paragraf de la Discuţii;- text scurt cu menţionarea altor căi de cercetare în viitor, sau consecinţele

practice ale rezultatelor obţinute.


33. . PrezentarePrezentare

= expunere orală =

= poster =


- uzual, expunerea orală face apel la mijloace vizuale de prezentare: diapozitive, folii- planul de prezentare este organizat asemănător cu planul unei lucrări scrise- timpul limitat (7-15 minute) impune o restricţie de dimensiuni a textului- concentrare pe două-trei idei fundamentale, fără a se încerca expunerea cât mai multor informaţii,

într-o manieră accelerată- organizare:

- introducerea – explică scopul cercetării, fiind adaptată la nivelul de cunoştinţe alauditoriului- material şi metodă – limitare la elementele esenţiale- rezultate – partea cea mai importantă, i se alocă durata cea mai mare din timpul expunerii;se prezintă rezultatele cele mai valoroase prin noutate sau prin perspectivele pe care leoferă, ca aplicabilitate- comentariile – două-trei puncte care subliniază elementele de originalitate aduse şi/saudirecţiile de cercetare deschise

- modalitatea de prezentare depinde de personalitatea şi experienţa comunicatorului- se recomandă:

- vorbirea liberă, privind auditoriul- câteva note scrise, ca suport pentru expozeul liber- un ritm lent, o tonalitate coborâtă la începutul fiecărei fraze (pentru că vocea are tendinţa să

urce)- o atitudine calmă- utilizarea indicatorului luminos atunci când este necesar- repetiţii (pentru formarea unui stil şi verificarea încadrării în timp)- prevederea posibilelor întrebări, pentru a putea formula răspunsurile rapid, clar şi precis

PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂEXPUNERE ORALĂ


- “comunicări afişate”- formă de prezentare cu utilizare din ce în ce mai largă pentru

congrese – la ora actuală marile reuniuni ştiinţifice internaţionale organizează susţinerea lucrărilor originale sub formă de postere

- avantaje:- posibilitatea de contact direct cu persoanele interesate de conţinutul posterului- posibilitatea de discutare a rezultatelor, fără limită de timp, cu alţi cercetători

care lucrează la aceeaşi temă- mijloc de comunicare vizuală, punând în valoare figurile, ilustraţiile şi tabelele- materialul afişat poate fi consultat fără limită de timp, chiar în lipsa autorului

- dezavantaje:- participarea publicului nu este implicită, ca într-o sală de conferinţe- spaţiul de prezentare este limitat- timpul de pregătire şi preţul sunt mai mari, comparativ cu diapozitivele

PREGĂTIREA PREGĂTIREA UNEI UNEI LUCRĂRI POSTERLUCRĂRI POSTER (I) (I)


Reguli de realizare/prezentare- cunoaşterea instrucţiunilor pentru autori, specifice manifestării ştiinţifice respective: mărimea şi

formatul posterului, locul (indicat prin număr) şi ora de instalare, perioada în care autorii trebuie să fie prezenţi lângă poster

- iniţial se realizează o machetă ce permite stabilirea echilibrului între text şi ilustraţii, pornind de la informaţiile pe care intenţionăm să le prezentăm (se selecţionează un număr limitat de informaţii relevante)

- textul trebuie să fie lizibil de la o distanţă de aproximativ 1 metru – litere de un centimetru, bold, majuscule pentru titlul secţiunilor

- utilizarea culorilor adecvate pentru creşterea atractivităţii

- indicaţii pentru ordinea de citire a panourilor (numerotare, săgeţi)

- facilităţile oferite de utilizarea calculatorului permit realizarea posterelor folosind programe speciale, cu listare separată a fiecărui panou – fapt ce simplifică transportul şi asamblarea

- titlul – litere suficient de mari, informativ dar concis (pentru a nu descuraja vizitatorii), provocator, eventual interogativ (pentru a atrage vizitatorii)

- autorii, afilierile – subiacent titlului, litere mai mici

- conţinutul – organizat pe multiple panouri, corespunzătoare diferitelor secţiuni: Introducere,Material şi metodă, Rezultate, Concluzii; modalitatea de aşezare a panourilor este în funcţie de forma şi mărimea posterului: distincte, independente sau asamblate pe un singur carton

- Introducere, Concluzii – fraze scurte, clare, sub formă de afirmaţii succesive, individualizate

- elementele grafice – rol capital, asigură atractivitatea posterului; utilizate pentru descrierea materialului şi metodei şi, mai ales, pentru prezentarea sintetică a rezultatelor; titlu scurt, informaţii concise, rezumând semnificaţia figurii/graficului/tabelului


44. . BibliografiaBibliografia


- scop: justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate – principiu fundamental într-un demers ştiinţific

- permit trimiterea cititorului la: articole, tratate, monografii, documente oficiale, baze de date, alte forme de publicaţii

- excesul nu reflectă întotdeauna multitudinea de cunoştinţe, ci, mai degrabă, absenţa spiritului critic; unele reviste limitează numărul referinţelor bibliografice pentru toate tipurile de articole, exceptând trecerile în revistă

- se citează numai documente publicate, citite şi alese pentru valoarea lor- citarea unei referinţe poate fi repetată de mai multe ori într-un articol- localizare în text:

- după enunţarea faptului/informaţiei respective – în interiorul sau la sfârşitul unei fraze- în capitolele Introducere, Material şi metodă, Discuţii- în tabele, grafice, figuri- în titluri şi subtituluri paragrafelor – pentru articole tip actualităţi

- alegerea referinţelor:- din bibliografia asupra subiectului (ansamblul articolelor şi cărţilor scrise despre un subiect

precis)- autorul selecţionează şi reţine acele documente pe care le consideră cele mai pertinente şi mai

accesibile pentru cititor- toate referinţele citate sunt prezentate, sub formă de listă, la sfârşitul articolului

Referinţe bibliograficeReferinţe bibliografice


- erori posibile:- greşeli în transcrierea referinţei – dificultăţi în găsirea articolului- greşeli în citarea conţinutului referinţei – inadvertenţă între faptul enunţat şi

articolul citat

- se evită a face referiri la:- articole greu accesibile- teze de doctorat- rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, publicate în periodice- scrisori către redacţie- articole acceptate pentru publicare (in press, to appear)

- nu se fac referiri la:- rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, nepublicate în periodice- articole trimise pentru publicare (submitted)- comunicări orale

- sistemul de referinţe:a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvardb) sistemul numeric secvenţial – Vancouverc) sistemul alfabetic numeric


a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – HarvardÎn text

- în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv ambii autori, şi anul de publicaţie

- mai mult de doi autori – se citează primul autor, urmat de “et coll.” sau “et al”

În lista de referinţe- clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a numelui

primului autor al articolului- mai multe referinţe ale aceluiaşi prim autor – clasificate după ordinea

alfabetică a primei litere a celui de-al doilea autor, etc.- mai multe referinţe ale aceloraşi autori – clasificate după anul de publicaţie,

începând cu data cea mai îndepărtată- mai multe referinţe ale aceloraşi autori, cu acelaşi an de publicaţie – se adaugă

“a, b, c, d,…” după anul de publicaţie şi se clasează în această ordine (la citarea în text, se includ “a, b, c, d,…”)

- numele ultimului autor este precedat de “and”, “et” sau “şi”- îngreunează citirea textului- facil pentru autor, care poate introduce uşor o referinţă nouă


b) sistemul numeric secvenţial

În text- referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea apariţiei, în paranteze

- dacă o referinţă este citată de mai multe ori, se păstrează numărul atribuit prima dată

- într-o paranteză, referinţele sunt clasificate în ordine crescătoare şi separate prin virgule

În lista de referinţe- clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător în text, fără

criteriu alfabetic

- facilitează lectura, neîncărcând articolul cu nume de autori

- dificil pentru autor, care dacă introduce o nouă referinţă trebuie să renumeroteze toate referinţele următoare, existând riscul de eroare


c) sistemul alfabetic numeric

În text- referinţele sunt citate printr-un număr de ordine, indicat în paranteze, care

are corespondent în lista de referinţe (ordonată alfabetic, şi nu în ordinea citării)

În lista de referinţe- clasificarea se face alfabetic, de la prima literă a numelui primului autor

- fiecare referire din lista rezultată primeşte un numărul de ordine în secvenţa naturală, număr care se citează în text

- obligatoriu, se respectă indicaţiile de redactare ale revistei


5.5. FRAUDELE ÎN CERCETAREA FRAUDELE ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂŞTIINŢIFICĂ

(SCIENTIFIC MISCONDUCT)(SCIENTIFIC MISCONDUCT)(după prof dr Valeriu Rusu

UMF Iaşi)


I. Definiţii

II. Cauze - motivaţie

III. Tipuri - forme

IV. Responsabilitatea autorilor şi coautorilor

V. Foto-manipularea

VI. Suprimarea - nepublicarea unor date

VII. Consecinţele pentru ştiinţă

VIII. Consecinţele pentru cei care se expun

IX. Expunerea datelor falsificate


I) Definiţii (SUA - cu cea mai extensivă şi lungă experienţă.)Definiţie

restrânsă - fabricarea, falsificarea şi plagiarismul în propunerea, realizarea şi raportarea cercetării

largă - în care sunt cuprinse şi consecinţele

Definiţia suedeză: Distorsiunea intenţionată a procesului de cercetare prin fabricarea de date, texte, ipoteze sau metode provenind din manuscrisele sau publicaţiile altor cercetători; sau distorsiunea procesului de cercetare pe alte căi.

Definiţia daneză: Neglijenţa intenţionată sau mare care conduce la fabricarea (născocirea) mesajului ştiinţific sau la merite ori aprecieri false pe care le obţine un cercetător.


II) Cauze – motivaţie

1. Presiunea carierei de cercetător sau universitar: “publish or perish”.

2. Convingerea unora că sunt singurii care cunosc răspunsul adevărat.

3. În unele domenii ştiinţifice rezultatele sunt foarte greu de obţinut cu acurateţe, din cauza unor dificultăţi tehnice depind de zgomotul de fond, artefacte, date străine.


III) Tipuri - forme

Două mari tendinţe:

- fabricarea datelor prin manipulare sau prin omiterea rezultatelor discutabile

- fabricarea de date cu intenţia publicării


1. Publicaţii redundante (24 %).2. Afectarea calităţii modelelor animale (16 %).3. Publicaţii în duplicat (15 %).4. Dispute între autori (14 %).5. Fabricarea de date (8 %).6. Alterări ale calităţilor umane (8 %).7. Plagiat sau plagiarism (7 %).8. Conflicte de interese (5 %).9. Alte cauze (peer review, nereguli de publicare) (3 %).

Tipuri, în ordinea frecvenţei, după APS (American Physiological Society)


IV) Responsabilitatea autorilor şi coautorilor

Autorii şi coautorii au multiple responsabilităţi:- trimiterea simultană a unui articol la mai multe publicaţii - comportament

necorespunzător,- autorul invitat (guest authorship în absenţa implicării, denumit şi gift

authorship) şi autorul din umbră (ghost authorship) care este autorul real, dar poate să nu apară printre autori sunt deopotrivă responsabili,

- coautorii sunt responsabili de verificarea datelor,- relaţiile cu sponsorii comerciali (inclusiv autorii secundari),- autorii trebuie să păstreze toate datele, pentru o eventuală examinare după

publicare,

- autorii sunt obligaţi să prezinte aspectele etice, îndeosebi când sunt implicaţi subiecţi umani, au fost utilizate animale sau material biologic,

- autorii trebuie să reziste presiunii universităţilor şi să fie prudenţi în colaborarea cu companiile de biotehnologie.


V) Foto – manipularea

Sunt interzise:- prezentarea împreună a unor imagini din experimente diferite,- schimbrea luminozităţii sau contrastului a oricărei părţi din

imagine,- orice modificare care ascunde informaţia reală:• modificarea luminozităţii - contrastului pentru a obţine un

semnal mai intens,• utilizarea unor instrumente care ascund informaţia,

- utilizarea unei părţi foarte reduse dintr-o fotografie, prin eliminarea părţii în care informaţia nu este vizibilă.


VI) Suprimarea - nepublicarea unor date

Suprimarea deliberată a unor date sau selectarea acestora este considerată conduită necorespunzătoare (misconduct) dacă rezultatele finale sunt modificate.

Suprimarea unor date din interese comerciale, politice sau alte interese ale sponsorilor.

Conceptele de bad science, junk science sau pseudoscience.

VII) Consecinţele pentru ştiinţă

Consecinţele depind de gravitatea fraudei, nivelul publicaţiei şi de lungimea perioadei de timp în care frauda a rămas nedescoperită.

O fraudă « credibilă » poate determina consecinţe dintre cele mai diferite.


VIII) Consecinţele pentru cei care se expunDepind de instituţia în care lucrează falsificatorii. În cazul unor

acuzaţii grave cariera acestora poate fi distrusă. Probleme: cei are au un prestigiu dobândit anterior.

Unele reviste, îndeosebi Nature şi Science, semnalează universităţilor pe cei în culpă.

IX) Expunerea datelor falsificateExtinderea Internetului a deschis posibilitatea detectării fraudelor

din literatura biomedicală.

Cea mai cunoscută iniţiativă: site-ul Déja Vu, realizat în 2006 de Dr. Harold Garner şi laboratorul său la University of Texas – Southwestern Medical Center Dallas.


~ ~ SfârsitSfârsit ~ ~

1 curs metodologia cercetarii stiintifice medicale – masterat – © prof.dr. g.i.mihalas...

Documents