wordpress.com1 ceva se-ntâmplã azi cu noi: azi lacrimile sunt gunoi. eu mor pe cruce pentru ea,...

1

Ceva se-ntâmplã azi cu noi:Azi lacrimile sunt gunoi.Eu mor pe cruce pentru ea,Iar lumea hohoteºte rea.Nici nu ºtiu, iatã, în chinul meu,De-am mai trãit!Vesteºte-L, mamã, pe DumnezeuCã am murit!Din pâine iau, sã pot zbura,Cât de pe flori albina ia.Dar tot eu sunt ºi judecatCã, trândãvind, m-am îmbuibat.Nici nu ºtiu, iatã, în chinul meu,De-am mai trãit!Vesteºte-L, mamã, pe DumnezeuCã am murit!Ajuns-am a umbla mereuÎn braþe cu mormântul meu.ªi nu ºtiu unde sã-l mai punSã am un somn mai lin, mai bun.Nici nu ºtiu, iatã, în chinul meu,De-am mai trãit!Vesteºte-L, mamã, pe DumnezeuCã am murit!

Fotografie de OCTAVIAN BLAGACASCADA IADOLINACASCADA IADOLINA

Fotografie de OCTAVIAN BLAGA

în cumpãnã

Serie nouã Anul III (XVI) Numãrul 3 (60) Toamna 2009 40 pagini

Publicaþie trimestrialã de culturã editatã de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor Apare la Oradea

zodiirespice, adspice, prospice!

zodiiîn cumpãnã

respice, adspice, prospice!

Doina Versuri de GRIGORE VIERU

Doina

2Zodii în cumpãnã, toamna 20092

Dimineaþa nimeni nu-i spune evreului:sã-þi fie ruºine de etnia ta fiindcã Troþki ºiAna Pauker sunt evrei! Acelea sunt cazuriizolate, nesemnificative, spun rabinii, aceioameni nu reprezintã poporul evreu, nemer-nicii sunt nemernici de orice naþionalitatear fi.

Dimineaþa nimeni nu-i spune neamþului:“ªede-þi-ar hamburgerul în gât fiindcã Hitlereste neamþ”. Ce are Hitler cu mândria de afi neamþ? Cu ea poporul german a condam-nat nazismul, ºi-a cerut scuze de la poporulevreu ºi a transformat Germania în una dincele mai civilizate ºi luminoase þãri ale lumii.Dar ruºii? Închipuiþi-vã cã ruºilor li se iadreptul de a se mândri cã sunt ruºi fiindcãcomuniºtii au ucis peste 60 milioane deoameni. Închipuiþi-vã numai cã fiecare sutãde grame de vodcã este însoþitã de motivulsumbru al vinei pentru organizarea pro-gromurilor antievreieºti la începutul seco-lului XX!

De ce, aºadar, li se spune zilnic româ-nilor ba cã din vina legionarilor, a lui CVT,ba a corupþilor, a violatorilor din scãrileîntunecoase ale blocurilor ei nu pot fimândri de românitatea lor? De ce mândriade a fi român este asociatã cu zonele obs-cure ale fiinþãrii, caracteristice întreguluineam omenesc, zone pe care nu le putemogoi nici la nivel global, nici la cel naþional?Poate mândria de a fi arab sã justifice geno-cidul contra ºiiþilor din Iraq? Poate ura ro-mânului Voronin contra poporului românsã-i facã pe românii din Basarabia sã seruºineze de faptul cã sunt români, cã vor-besc limba româna ºi cântã doinele ca ºitoþi ceilalþi români?

Evreul, dacã ar fi român, ar spune dimi-neaþa: Mulþumesc lui Dumnezeu cã suntromân, cã mã trag din viþã de Basarabi ºiMuºatini, ca Zalmoxis l-a învaþat pe Socratela Potidea, în 432 BC, arta lecuirii sufletuluiomenesc cu ajutorul “rostirilor frumoase”,cã oalele de la Cucuteni sunt dinaintea pira-midelor ºi-s mai frumoase decât cele de la

Suza ºi Samarra, cã neoliticul timpuriu dela Gura Baciului este una din minunile lumiietc, etc.

Românul, însã, nu spune aceste cuvintefiindcã Noica e de fapt alt Noica, Eliade ealt Eliade, Cioran e alt Cioran ºi toþi trei aufost elevii lui Nae Ionescu, care. Care l-aînvãþat ºi pe Mihail Sebastian.

Dar, oare, uriaºele temple din MunþiiOrãºtiei, care mai stau ºi azi în zloata vremiiºi a muntelui fiindcã strãmoºii românilor le-au construit din andezite tãiate la milimetru,nu pot da amãrâþilor de la Grãdiºtea deMunte mãcar un dram de mândrie naþio-nalã? Oare pictura exterioarã a bisericilordin nordul Moldovei nu are dreptul sãreprezinte poporul român în marea galeriede artã a lumii? Oare minunea arhitectonicãde la Pãtrãuþi, construitã de ªtefan cel Mareîn 1487, nu poate reprezenta omul pestetot în Univers?

Câmpul de unitate al unei naþiuni (ame-rican nation se rosteºte cu mândrie obli-gatorie în SUA) îl constituie mândria de afi anume boºiman, japonez sau francez.Câmpul umanitãþii ar fi o închisoare straº-

nicã dacã nu ar exista diversitatea ei etno-culturalã. Echipa de fotbal a Majestãþii Sale,premiile Nobel pentru fizicã, cosmonautulPrunariu, mersul pe versete de Lao Tzu,cubul sacru de la Mekka, totemurile pig-meilor din Africa ecuatorialã, dar ºi brutelecomunisto-fasciste, politicienii corupþi,violatorii din scara blocului, fetele de rromimãritate la 12 ani - toate, toate sunt aleoamenilor. Tot ce face omul este umanism,spunea Heidegger în vestita scrisoare adre-satã lui Sartre. Dar nici un neam nu înhamãtot omenescul la carul de slavã care îl repre-zintã. Fiindcã nu existã pe lumea asta pãdurefãrã uscãturi.

Întrebarea cu privire la “mândria de a firomân” a fost relansatã zilele trecute de cãtredistinsul intelectual Andrei Pleºu. Cam înacelaºi timp, ºi dl Cornel Nistorescu, edito-rialistul de la “Evenimentul zilei”, se plângeacã România nu are mari personalitãþi alãturide care sã intre mândru în UE.

ªi dl Patapievici declara recent la TVR(la “Maºina de tocat”) cã poporul româneste unul din cele mai dezlânate popoareale lumii. Aºa s-a întâmplat cã aceste idei

au fost mediatizate cu puþin timp înainteaapariþiei amendamentului Oostlander. Fãrãa face vreo legatura între aceste evenimentemediatice ºi lecþiile pe care le are de fãcutguvernul român ca România sã intre ono-rabil în UE, unele întrebãri se iscã, totuºi.Oare italienii nu mai sunt mândri de þara lordin cauza afacerii “Parmalat”? Oare belgieniiîºi reneagã mândria de a fi belgieni ºi statutulde þarã membrã UE din cauza pedofililor,ucigaºi în serie?

De ce nu s-ar mândri tot românul cudnii Pleºu, Nistorescu, Patapievici? Iar dlNistorescu cu mama lui? Iar mama lui dece nu ar intra în UE împreuna cu toaterudele ei de pe Valea Streiului? Cine, ce sunttinerii matematicieni ºi informaticieni ro-mâni premiaþi la atâtea olimpiade interna-þionale? Cine, ce sunt uluitorul actor MarcelIureº, misteriosul pictor Corneliu Baba,magnificul sculptor Ion Irimescu, opera [deinterpretare] enescianã a [dirijorului] IosifConta? Cine, ce sunt þãranii de pe TârsaOrãºtiei care-ºi arã terasele dacice onomato-peizând vânarea de vânt? Dar impresionan-tele construcþii inginereºti de pe Sebeº? Darportul maritim Constanþa? Dar Marea Adu-nare Naþionalã a românilor din Basarabia dela 27 august 1989? Dar cea mai lungã reþeade cãi ferate din Europa? Dar cele 12 stra-tificãri arheologice de la Ripiceni-Izvor,cercetate de arheologul Al. Pãunescu, uni-cate pe tot Pãmântul fiindcã cuprind peste100.000 ani de civilizaþie menþinutã cu în-dârjire sedentarã exact pe acelaºi loc?

Chiar daca mândria de a fi român ºi-arreduce acþiunea numai cât þine o luncã unde-ºi cântã greierii printre frunze de brustur,ºi se fugãresc copiii printre sânziene înflo-rite, ºi sunã înalt clopotul bisericilor din Streisau Butuceni, tot ar trebui sã-i mulþumimDomnului pentru cã ni-a dat ochi sã vedemanume aºa, româneºte, lumea în care trãim.ªi cu stele-faclii, ºi cu mori aduse de furiaapelor când pe firul vertical, când pe celorizontal al acestui strãvechi pamânt.

Putem spune cã aproape de când a fãcutochi pe lumea asta, politica româneascã aavut darul sã provoace ditamai surprizelece pendulau cu regularitate între îngrijorareºi indignare. Pentru asta sã ne amintim deprimul moment cu adevãrat modern ºieuropean din istoria poporului nostru, anu-me cel datorat personalitãþii ºi operei înfãp-tuitã de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.Ajuns pe tronul Principatelor unite prinirezistibilul elan intern combinat cu semna-lele încurajatoare desprinse din politicainternaþionalã, cu deosebire cele venitedinspre Franþa, domnitorul Cuza cel atât deiubit de þãrani s-a dovedit dupã câþiva anide domnie o pradã uºoarã pentru ruºinoasacoaliþie dintre conservatori ºi liberali.

Solidari în apãrarea intereselor lor ame-ninþate de vijelia reformelor, precum ºi înura îndreptatã împotriva domnitorului puspe fapte mari, cercurile conducãtoare dincele douã partide ºi-au întins mâinile pestetranºeele disputelor politice ºi au pus cunãdejde umãrul la rãsturnarea lui Cuza. Erauatât de porniþi împotriva aceluia pe care laînceput îl aclamaserã, încât nu s-au jenatnici de josnicia acþiunii lor, nici de crasa

nerecunoºtinþã cu care au înþeles sã-i rãsplã-teascã memorabilele sale înfãptuiri, situateferm ºi pilduitor dincolo de anumite derapajeîn cârmuire, ci ei au mers cu miºelia pânãla capãt, adicã pânã la abdicarea impusã cugrãbire pe timp de noapte.

Iar Cuza a avut înþelepciunea ºi demni-tatea sã nu protesteze (oricum protestelear fi fost zadarnice), conºtient fiind cã niciun sacrificiu nu este prea mare atunci cândîn joc sunt interesele supreme ale þãrii ºipoporului tãu, interese pe care domnitorula înþeles sã le respecte chiar atunci cândele au fost întruchipate de grupul nedemnal conjuraþilor. ªi astfel, îmbrâncit de laspate de forþele aceluiaºi destin orb ce-ºifãcea mendrele ºi continuã pânã în zilelenoastre sã ºi le facã pe toate meleagurilelocuite de români, Alexandru Ioan Cuza aluat calea fãrã întoarcere a pribegiei, de undei-au fost aduse în þarã doar osemintele, pen-tru a fi îngropate cu o mult prea tardivãcinstire la moºia sa de la Ruginoasa...

Au urmat în istoria zbuciumatã a politiciiromâneºti noi ºi noi episoade, unele demneºi înãlþãtoare, altele îndoielnice ºi ambigue,aºa ca manevrele de culise ale Brãtienilor

pentru subordonarea monarhiei, ori ca gu-vernarea înclinatã spre orice fel de compro-mis a lui Gheorghe Tãtãrescu, pentru caîndatã dupã aceea totul – fapte, oameni ºiþarã – sã se prãbuºeascã în genunea bolºe-vismului...

Din nefericire, nici dupã evenimenteledin Decembrie ’89 lucrurile în politica ro-mâneascã n-au urmat un traseu drept ºi clar,ci unul sinuos ºi incert, fie pentru cã n-aexistat de la început o clasã politicã ºi ovoinþã majoritarã, categoric opusã comunis-mului, fie pentru cã “oamenii de bine” (a seciti foºtii mari mahãri comuniºti ºi securiºti)s-au miºcat cu repeziciune, au umplut dupãpofta inimii vidul de putere iscat tot de ei ºiau creat o reuºitã aparenþã de democraþie.

Iatã de ce strãinii, în speþã apusenii, nuse aratã prea îngrijoraþi de excesele exerci-þiului democratic dâmboviþean. Sã ne amin-tim, totuºi, cã nici floarea cea vestitã apoliticii apusene n-a procedat prea altfel înmomentele cruciale ale istoriei noastre, cade pildã dupã al doilea rãzboi mondial, când– se ºtie prea bine – am fost cedaþi ruºilor!

Sigur, altele sunt condiþiile istorice ºipolitice astãzi, îndeosebi de când România

a aderat la Uniunea europeanã. Însã pentruapuseni ºi ai lor, noi rãmânem în continuareaceeaºi exotici ciudaþi ºi interesanþi atuncicând nu devenim agasanþi în comporta-ment, cu o politicã pe mãsurã, cãci ea nuface decât sã continue peste falia provocatãde comunism, coordonatele echivoce ºi im-precise ale politicii noastre clasice: o politicãîn care un loc de prim rang îl deþin scan-dalurile, acuzaþiile, reclamaþiile, precum ºinelipsitul proces de diabolizare al unorpoliticieni mai vechi ºi mai noi....

De unde interesul tot mai vag al strãini-lor vizavi de România, al oamenilor de afa-ceri în mod special, de unde ºi situaþia foartedelicatã pe care ne-o adjudecãm în cadrulUniunii Europene, mai exact la periferia eieconomicã ºi politicã, loc unde avem toateºansele sã zãcem mult ºi bine.

Cãci cu contraperformanþele noastrepolitico-economice din perioada de aderareºi de-acum, tot mai mulþi dintre oficialiiapuseni încep sã ne vadã aºa cum la vremealui ne vedea Raymond Poincaré: “Ce vreþi,spunea el, suntem aici (la Bucureºti, notamea, G.P.) la porþile Orientului, unde totulse înfãþiºeazã mai puþin grav...”.

Democratia de la portile OrientuluiDemocratia de la portile Orientului GEORGE PETROVAI

Jena de a fi român?Jena de a fi român?ANDREI VARTIC (n. 21 octombrie 1948,Dãnceni, judeþul Chiºinãu - 2 iunie 2009,Chiºinãu) a fost fizician, scriitor, publicist,orator, cercetãtor al vechilor culturi carpato-dunãrene, regizor de teatru ºi film, deputat înprimul parlament al Republicii Moldova 1990-1993, unul din iniþiatorii creãrii MiºcãriiDemocratice din Moldova (27 mai-3 iunie 1988),fondator ºi director al revistelor "Quo Vadis" ºi"Fãrã Machiaj", Fundaþiei Culturale "Basarabia",Teatrului poetic, Institutului Civilizaþiei Dacice,revistei de studii carpato-dunãrene "DavaInternational", autor a peste 20 de cãrþi, uneleaparute samizdat, cât ºi a numeroase studii ºiarticole publicate în reviste ºi ziare atât dinBasarabia ºi România, cât ºi peste hotare.

Prezentare: http://ro.wikipedia.org/Foto: http://victor-roncea.blogspot.com/

Text: http://neamul-romanesc.com/

ANDREI VARTIC

,, ,,

3

Grãdina Maicii Domnului ION COJA

Carul mic ºi Carul marecoborînd pe drumul meude la Ciucea mai la vale,trec pe culmi cu flori astrale,osii cãtre Dumnezeu.

Nici nu ºtiu acei ce poartãbrazi, ori paltini pe la poartã,cã li-i semn din veac în veac

de statornicie-n fire,vrednicã de pomenire,oricât satul de sãrac.

Unde m-am nãscut, se lasãcerul la sãtean pe masã,în ulcior cu vin ºi-n pâine...ªi de-ar fi sã-mi aleg locul,chiar de mi-ar lipsi norocul,

De la Ciucea mai la vale VICTORIA ANA

TAUSAN

România,

Continuare în pagina 4

De la Ciucea mai la vale

România,

tot în sat m-aº naºte mâine -de la Ciucea mai la vale,unde înfloresc pe calestelele lui Dumnezeu.

,

Multe se mai pot spune despre SfântaFecioarã Maria, despre rolul ºi însemnãtateaMaicii Domnului pentru edificarea noastrãsufleteascã, a tuturor creºtinilor. Eu am sãmã opresc asupra unui subiect oarecumbine cunoscut dumneavoastrã, dar asupracãruia, ca ºi mine, nu v-aþi oprit niciodatãsã insistaþi ºi sã-l analizaþi sub toate aspec-tele sale. O vom face acum, împreunã, în-trebându-mã ce poate sã însemne vestitaproorocire potrivit cãreia România vadeveni cândva “grãdina Maicii Domnului”.La aceastã proorocire fãcea trimitere PapaIoan Paul al II-lea atunci când, coborînddin avion la Bucureºti, s-a aplecat ºi a sãrutatpãmântul românesc, explicând cã pe acestpãmânt ºtie Sanctitatea Sa cã se va ridica“grãdina lui Dumnezeu”. Aceastã proorocirea fost fãcutã cu mulþi ani în urmã de unmistic indian. Avem toate motivele sã neaplecãm asupra ei ºi sã o cercetãm cu toatãseriozitatea.

Procedând metodic, va fi sã ne punemcâteva întrebãri ºi sã cãutãm cu bunã cre-dinþã rãspunsul cel mai potrivit, mai adecvat.Prima întrebare care se naºte în minteanoastrã este urmãtoarea: Ce motive aveaMaica Domnului sã ne aleagã pe noi, ro-mânii, pentru aceastã onoare? Ce anume oputea face pe Sfînta Fecioarã sã ne rãs-plãteascã cu atâta generozitate? Meritãmnoi, românii, atâta graþie divinã? Care suntfaptele pãrinþilor ºi strãmoºilor noºtri pentrucare Maica Domnului ne hãrãzeºte undestin aparte? Atât de deosebit?

Vã împãrtãºesc din capul locului pãre-rea, convingerea mea, ca bun cunoscãtoral istoriei Neamului Românesc, cã nu suntpuþine faptele românilor care cu siguranþãau plãcut mult dinaintea Maicii Domnului.Voi enumera numai câteva, cu precizareacã acestea sunt fapte pentru care fiecaredintre noi trebuie sã se simtã mândru ºifericit cã este român, ºi sã mulþumeascãlui Dumnezeu cã s-a nãscut român, pe aces-te meleaguri binecuvîntate. Fac aceastãprecizare deoarece azi, noi, românii, preasuntem din toate pãrþile atacaþi, agresaþi îndemnitatea noastrã de români, asaltaþi deneprieteni preocupaþi a slãbi ºi distrugetemeiurile încrederii noastre în viitorulromânesc, doar-doar ne vom lepãda deromânismul nostru, funciar ºi fãrã de leac!Vã va fi mai uºor sã rezistaþi acestor pre-siuni perfide ºi veþi avea ce sã le rãspundeþiobraznicilor, ºtiind cele ce urmeazã:

Aºadar, voi încerca sã fac un scurtinventar, un pomelnic al câtorva dintrefaptele ºi împrejurãrile prin care noi, ro-mânii, ne-am singularizat în istorie, deo-sebindu-ne de alte neamuri prin gesturi carevor fi atras asupra noastrã atenþia ºi milos-tivenia Fecioarei Maria.

Încep cu Sfîntul Andrei, pentru care,dintre apostoli, e de crezut cã Maica Dom-nului a avut un plus de iubire ºi preþuire,doar a fost primul dintre oameni care a re-cunoscut în Iisus esenþa divinã a fãpturii ºia fãptuirii Sale. Iar în faptul cã apostoluluiAndrei i-a revenit misiunea de a ducecuvîntului Domnului în þinuturile dunãreneam putea vedea un semn, cãci cuvîntul sãua rodit ºi a dat naºtere unuia dintre puþinelepopoare creºtinate încã din acele timpuriapostolice. Nu avem nici un document scris

despre cum a fost primit Apostolul Andreide strãmoºii noºtri daco-geþi, dar avemdocumentul lingvistic, mãrturia limbiiromâne, care a pãstrat amintirea sfîntuluiapostol prin denumirea Indrea sau Ândrea,datã în popor lunii decembrie, luna în careeste prãznuitã naºterea Mântuitorului, adicãÎnceputul! Avem dreptul sã deducem dinacest cuvînt, Ândrea, veritabilã nestematãa limbii române, cã strãmoºii noºtri l-au iubitºi cinstit pe Apostolul Andreas aºa cum secuvenea. Suntem singurul popor creºtin ca-re pãstrãm amintirea creºtinãrii noastre printradiþia vie a graiului strãbun, tradiþie de douãori milenarã! Amintire pãstratã nu prin textescrise, aflate în biblioteci sau sipete, ci princuvîntul viu ºi roditor în sufletul fiecãruipurtãtor al graiului românesc.

Un alt moment de istorie româneascãpe care Maica Domnului negreºit îl cunoaº-te este martiriul Brâncovenilor. Este marepãcat cã acest episod glorios din istoriaromânilor ºi a creºtinãtãþii nu este nici pedeparte atât de binecunoscut cum ar meritasã fie în toate zãrile lumii!

Mai întâi v-aº invita sã încercaþi a vãimagina ce a fost în mintea sultanului care

l-a pus pe Vodã Constantin Brâncoveanusã aleagã între credinþa sa în Iisus ºi viaþasa ºi a celor cinci feciori ai sãi. Acel nevolnicde sultan atotputernic era ferm convins cãBrâncoveanu va ceda, cã voievodul românse va lepãda de credinþa strãbunã ºi va trecela religia musulmanã. Era atât de sigur încâta fãcut un veritabil spectacol din acest mo-ment al renunþãrii la Iisus Hristos ºi i-ainvitat sã asiste la biruinþa Islamului asupraCrucii pe toþi ambasadorii de la Constan-tinopol, majoritatea reprezentanþi ai unorstate europene, creºtine. A convocat, cumam spune noi azi, toatã mass media, toateteleviziunile, pentru un “show” cum nu semai vãzuse. Mai mult, ca batjocura sã fiedeplinã la adresa creºtinãtãþii ºi a Domnuluinostru Iisus, a fost aleasã ca zi a acestuimoment de ruºinare a creºtinãtãþii însãºi ziuade 15 august, adicã ziua Sfintei Marii, aAdormirii Maicii Domnului. Intenþia sulta-nului de a lovi astfel în inima credinþei creº-tine se fãcea ºi mai limpede.

ªtim cu toþii ce a urmat. Constantin VodãBrâncoveanu ºi feciorii sãi domneºti austricat petrecerea pãgânului ºi a invitaþilorsãi, românii de ei nu au abjurat, nu s-au

lepãdat de Iisus Hristos ºi nici de MaicaSa. Au murit pe rând decapitaþi, ultimulpierind Brâncoveanu dupã ce a asistat lauciderea copiilor sãi. O asemenea tragedie,un asemenea martiriu nu se mai cunoaºteîn toatã istoria întregii creºtinãtãþi, a întregiiomeniri, indiferent de religie! Am mai spus-o: din pãcate nu ne arãtãm vrednici sã cin-stim cum se cuvine amintirea ºi pilda acestuimoment de excelenþã româneascã ºi creº-tinã.

Vom înþelege mai bine valoarea mar-tiriului brâncovenesc întrebându-ne ce s-ar fi întâmplat dacã Vodã accepta sã seturceascã, dacã Vodã ar fi cedat, aºa cummizase sultanul, sultan care credea cã îlcunoaºte bine pe Brâncoveanu, cãci Brânco-veanu nu era un ascet, un mistic, un om cuaspiraþii la sfinþenia vieþii sale, ci era un omde lume, era foarte bogat, îi plãceau petre-cerile, hainele scumpe, mâncarea bunã,vinurile alese, bãute mai ales în muzicilãutãreºti vestite în toatã Europa. La curteasa era multã eleganþã ºi rafinament deinfluenþã italianã, florentinã, plãcerile vieþiierau preþuite ºi cultivate. Nici mãcar o clipãsultanul nu se îndoise de scenariul sãumizer!

ªi rãspund la întrebarea pusã: dacãBrâncoveanu s-ar fi lepãdat de credinþa sa,asta ar fi însemnat o patã de ruºine pe obra-zul întregii creºtinãtãþi, dar mai ales peobrazul nostru, al neamului românesc, cãciar fi pus pe noi stigmatul veºnic al laºitãþii,al inconsistenþei ºi superficialitãþii sufleteºtila nivel etnic, ºi ar fi fãcut de ocarã numelede român pentru toþi vecii!

Aceleaºi dureri, ale mamei de la al cãreisîn moartea smulge feciorul cel drag, suntºi lacrimile vãrsate de mãicuþa cea bãtrînã,cu brîul de lînã, care îl cautã pe mândrulciobãnaº mioritic. Îi aud pe mulþi folosindazi anapoda cuvîntul mioritic, prin compor-tament mioritic înþelegând ei, prosteºte, cãar fi vorba de lipsa voinþei de a te apãra, dea rãspunde cu bravurã ºi curaj provocãrilorvieþii. Comportamentul ciobãnaºului are unsens mult mai adânc, dinaintea morþii el vedeºi mai bine cât de frumoasã este lumea decare a avut parte, perspectiva morþii dãvaloare ºi mai mare capacitãþii de a tebucura de viaþã! Comparaþi comportamen-tul ciobãnaºului mioritic, al românului potzice, cu textul evanghelic, textul desprereacþia lui Iisus când aflã cã a sosit ceasultrãdãrii, ceasul când va fi dat morþii nele-giuite.

Zodii în cumpãnã, toamna 2009 3

Fragment din Predica þinutã de dl.profesor ION COJA, candidat la PreºedinþiaRomâniei, în ziua de 15 august, la MânãstireaPãtru Vodã, în faþa a sute de credincioºi.

Desen inedit de PETRE GAVRIª. Biblioteca personalã Constantin Mãlinaº

4

Ce face Iisus? Nu pãrãseºte locul, nuse depãrteazã de cei care îi vor moartea,nu se ascunde, nu fuge, nu încearcã “sãscape”, nu scoate sabia!, ci îºi adunãînvãþãceii ºi le þine ultima ºi cea mai cutre-murãtoare prelegere, predica cea mai lungãºi mai cuprinzãtoare, încununatã printeribila rugãciune a lui Unu, pentru unitateaom-Dumnezeu. Este mare asemãnarea din-tre comportamentul cristic ºi cel mioritic!Sunt convins cã Maica Domnului va fi aflatcu mare mângâiere a sufletului povesteaoiþei nãzdrãvane ºi se va fi înduioºat de su-ferinþa mãicuþei de ciobãnaº, minunându-se ce neam de oameni sunt cei care au fãcutdin aceastã poveste oglinda sufletului lor.Cãci sã nu uitãm cã în Maica Domnuluioamenii, creºtinii, ºi în mod special românii,o vãd nu numai pe mama Domnului, ci în-sãºi esenþa maternitãþii, mama eternã, a fie-cãruia dintre noi.

La aceste cuvinte, gândul mã duce spreMihai Eminescu. ªi nu mi se pare delocîntâmplãtor cã poetul din care noi am fãcuteroul naþional, este autorul unor poeziiînchinate Maicii Domnului deosebit defrumoase. Nu le cunoaºteþi, iubiþi cre-dincioºi, deoarece în ºcoala pe care amfãcut-o sub comuniºti, ca ºi în ºcoala deazi, aceste poezii nu sunt puse la dispoziþiacopiilor noºtri. Dar pentru cunoscãtori estebine ºtiut cã dintre miile de poezii închinateMaicii Domnului în toate limbile pãmântului,în toate marile literaturi ale lumii, poeziilelui Eminescu sunt cele mai frumoase, maimiºcãtoare, mai adânc însufleþite de o înaltãtrãire creºtinã.

Cunoaºteþi în schimb poezia O, mamã,dulce mamã... Tot cuvîntul dulce îi vinepoetului când spune Ce-þi doresc eu þie,dulce Românie?, ceea ce ne îngãduie sãconchidem cã Eminescu pentru mamã-saºi România nutrea un sentiment identic,concluzie care ne îndeamnã sã spunem cãîn mentalitatea româneascã a fi bun românpresupune sã fii ºi bun creºtin. Una fãrãalta nu se poate!

Îngãduiþi-i dascãlului de limba românãcare vã vorbeºte ca în “inventarul marilorperformanþe sufleteºti ale Neamului ro-mânesc” sã introducã un cuvînt, cuvîntulomenie. Azi toatã lumea se strãduie sã înveþeo limbã strãinã sau mai multe. Vã asigur,pe toþi cei de faþã, cã în nici una dintrelimbile pãmântului nu o sã gãsiþi un cuvîntechivalent pentru omenie al nostru! Saupentru verbul a omeni! Cuvîntul om are înlimba românã o familie de derivate ºicompuse mai numeroase ºi mai interesantedecât în orice altã limbã! Ce înseamnã astaaltceva decât o mai mare dragoste ºi unmai mare respect la români pentru fiinþaomului, cea zãmislitã dupã chipul Dom-nului?! Respectul faþã de om fiind nedes-pãrþit de respectul ºi dragostea pentru Dum-nezeu, pentru Fiul Domnului ºi Maica Sapreacinstitã!

S-ar putea scrie o Istorie a Omeniei Ro-mâneºti… Cu numeroase ºi variate capitole.Un astfel de capitol ar fi despre cum s-aupurtat românii ca învingãtori pe câmpul deluptã. Cum s-au purtat cu adversarul în-frânt! Ar fi un capitol vast care ar începecu legendarul Dromichete ºi ar ajunge la alII-lea Rãzboi Mondial, când românii au avutocazia sã demonstreze faþã de prizonieriiruºi sau anglo-americani, faþã de populaþiacivilã din teritoriile ocupate în Est sau înVest, cât de autenticã ºi de activã esteomenia româneascã. Însuºi Stalin, cât erael de insensibil la suferinþa umanã, a simþitnevoia sã se adreseze cu mulþumiri ºi laudearmatei române care, ca armatã de ocupaþie

în Ucraina ºi alte teritorii din Estul UniuniiSovietice, se purta exemplar de omenos,de creºtineºte.

În acest sens, aici, în acest sfînt lãcaººi în aceastã zi sfîntã, vreau sã pomenescºi sã omagiez numele unui mare campional Omeniei româneºti, un nume care, dinpãcate, nu vã spune mult, deoareceguvernanþii noºtri de ieri ºi de azi au mariinterese sã ascundã adevãrul despreprofesorul George Alexianu.

George Alexianu, aºa se numea cel pecare mareºalul Ion Antonescu l-a desemnatsã administreze Transnistria. Trebuie sã ºtiþicã la acea datã teritoriul sovietic ocupat deGermania ºi aliaþii ei a fost împãrþit în 8(opt) guvernãminte. Acestea au fost ad-ministrate care de ucraineni, care de polo-nezi, de germani etc. Printre guvernatori afost ºi un român, George Alexianu, guver-nator al Transnistriei din 1942 pânã în 1944,Transnistria însãºi fiind administratã defuncþionari români, de armata românã. Eibine, la sfârºitul rãzboiului, din dispoziþialui Stalin, toþi guvernatorii acestor teritoriiocupate au fost arestaþi ºi deferiþi tribu-nalului poporului, cu indicaþia ca aceºti gu-vernatori sã primeascã pedeapsa capitalãdacã se va gãsi mãcar un singur abuz, osingurã nedreptate comisã de acel guver-nator împotriva populaþiei civile. Din ceiunsprezece acuzaþi, zece au fost gãsiþi vino-vaþi ºi ridicaþi în ºtreang la sfârºitul proce-sului public. Unul singur a fost gãsit nevino-vat, adicã nu s-a aflat localnicul rus sauucrainean ori evreu care sã depunã mãrturieîmpotriva acelui guvernator, reclamând unabuz sau vreo nelegiuire. Acel guvernatorfãrã patã ºi fãrã de pãcat a fost GeorgeAlexianu, românul care a fãcut atâta onoareneamului românesc ºi de care azi nimeninu pomeneºte aºa cum se cuvine ca despreun mare erou al Istoriei Omeniei Ro-mâneºti!

…Conteazã atât de mult cum îþi trãieºtiviaþa! Cu farmec ºi demnitate! ªi fiecarepopor a dezvoltat un stil de viaþã etnicpropriu, inconfundabil. Dar conteazã ºi cummori! Noi, românii, avem ºi un fel propriude a muri, de a trãi cu demnitate ºi seninãtateclipa despãrþirii de aceastã lume a apa-renþelor înºelãtoare. La Paris, douã ro-mânce, au scris o carte intitulatã Cum semoare în Carpaþi. Una dintre autoare estefiica unui român de mare ispravã, NicolaeBacu, camarad de suferinþã la Aiud alpreacuviosului nostru stareþ Justin Pârvu.La Aiud a fost un loc binecuvîntat deDumnezeu, unde românii care au murit aufãcut din moartea lor un moment de triumfal adevãrului, al valorilor spirituale eterne,ruºinându-i ºi reducându-i la zero, la neantulnefiinþei, pe prigonitorii lor.

La fel au murit în decembrie 1989 sutede tineri români, ieºiþi în stradã fãrã par,fãrã pistoale, numai cu braþele goale sãînfrunte fiara apocalipticã. Cu noi este Dum-nezeu!, au strigat acei copii minunaþi în faþatancurilor ºi în faþa unei Europe uimite ºiminunate de disponibilitatea pentru sacrificiuarãtatã de feciorii noºtri! Nu se poate casacrificiul lor, al celor mai curaþi dintre copiiinoºtri, sã nu fi miºcat sufletul MaiciiPreacurate, confirmându-i cã bunã alegerea fãcut pentru “locaþia” grãdinii Sale…

Precum vedeþi, acestea mai susprezentate, dar ºi altele, sunt motivetemeinice pentru a face veridicã prezicereareferitoare la Grãdina Maicii Domnului. Darvã rog sã reþineþi cã acestea sunt ºi motivede îmbãrbãtare a noastrã, a fiecãrui român,încredinþându-ne cã avem suficiente motivesã fim mândri cã suntem români, sã fim

recunoscãtori lui Dumnezeu cã am avutnorocul sã ne naºtem români! Un norocmai mare nici cã se putea!…

Trec la a doua întrebare pe care o ridicã“ipoteza” misticului indian: Da, aºa o fi!Maica Domnului are de gând sã facã dinRomânia grãdina sa, arãtând astfel cât demult ne iubeºte!… Dar de la intenþie pânãla faptã mai e de aºteptat. Iar deseori, întimp, se pot ivi ºi motive de rãzgândire, derenunþare la proiectul iniþial. Cu alte cuvinte,mã întreb, nu cumva existã, oferite tot denoi, motive pentru ca Maica Domnului sãsufere din pricina noastrã, sã se întristezede rãutãþile ºi fãrãdelegile noastre ºi sã-ºiîntoarcã de la noi privirile îndurerate despectacolul oferit de nevrednicia noastrã?Nu cumva suntem noi, românii, nu numaifãptuitorii unor isprãvi nemaipomenit defrumoase, ci ºi fãptaºii unor crime ºiuriciuni dezgustãtoare, cutremurãtoare?

Din pãcate avem motive serioase sã nepunem ºi aceastã întrebare: prin care fapteale noastre s-ar putea sã pierdem “simpatia”ºi milostivenia cereascã? Iar rãspunsul nepune în faþã un lung inventar de pãcate bineºtiute de noi toþi.

Un asemenea pãcat este legat de tineriipomeniþi mai sus, cei asasinaþi în decembrie1989. Peste o mie! Pentru nici unul dintreei nu a fost pedepsit ucigaºul! Or, se ºtiedin vechime cã sângele vãrsat, mai alessângele nevinovat, cere, sub ameninþareablestemului, gãsirea ºi pedepsirea ucigaºilor.Câtã vreme asasinii nu vor fi pedepsiþi, depe lumea cealaltã sufletele celor morþi nu-ºi pot afla odihna ºi ne þin sub cumplitblestem! Cum sã nu ne meargã rãu în aceas-tã þarã în care criminalii, ucigaºii acelorcopii, sunt bine cunoscuþi de toatã lumea,dar în loc sã-i pedepsim, noi îi rãbdãm sã-i vedem cocoþaþi în fruntea bucatelor?! Ba,o datã la patru ani, le mai dãm ºi votul nos-tru, liber exprimat! Cum sã ne mai iubeascãcineva când aºa de puþin ne pasã de aceicopii minunaþi, de suferinþa pãrinþilor lor?!…

Þara asta româneascã a dat nu numaimartiri ºi eroi, ci a dat ºi mari criminali. Celmai criminal dintre cei ce au fãcut umbrãpãmântului românesc a fost, negreºit, re-gele sperjur ºi infam Carol al II-lea. Dindispoziþia sa au fost uciºi sute de tineri,fruntaºii unei generaþii care a dat omeniriiun Mircea Eliade, un Emil Cioran sau Mir-cea Vulcãnescu. Sute de tineri care au fostsmulºi din familiile lor ºi fãrã nici un fel dejudecatã au fost împuºcaþi ºi lãsaþi sã zacãîn praf ºi noroi la rãscruce de drumuri, casã se ºtie cum se pedepseºte în Româniaiubirea de neam ºi de þarã, iubirea deHristos! Pentru aceste crime scelerate regeleCarol al II-lea a fost rãsplãtit de guvernanþiinoºtri post-decembriºti care s-au îngrijit sã-i repatrieze nevrednicele ciolane ºi sã-l în-mormânteze ca pe un mare voievod laCurtea de Argeº, pângãrind sfîntul lãcaº cutrupul mâncat de pãcatele cele mai greleale celui mai odios personaj din istorianeamului românesc!

Victimele sale au fost sute de tinerilegionari, în frunte cu mândrul lor Cãpitan!Despre ei se spun în continuare minciunileºi acuzaþiile nedrepte cu care Carol aîncercat sã-ºi justifice crimele! Nu neînvrednicim sã acceptãm adevãrul despreviaþa de jertfã pe care au dus-o legionarii!

…Iubiþi credincioºi, asupra acestuisubiect nu insist decât cu acest detaliu, caretrebuie sã-l cunoaºteþi: nu numai Carolsceleratul i-a urît pe legionari! Legionariiau fost urîþi de moarte ºi de însuºi criminalulcriminalilor: Hitler! Care chiar a încercatsã-i asasineze pe legionarii refugiaþi în Ger-

mania în iarna anului 1941. De ce i-a urîtHitler pe legionari? Pentru cã ºtia cã legio-narii, prin patriotismul lor categoric, necon-diþionat, ºi prin creºtinismul autentic în caretrãiau, puteau sã-l împiedice în visul sãudement de a face din România o anexã lamarele imperiu nazist! Sunt convins cãacest detaliu – Hitler i-a urît ºi i-a prigonitpe legionari!, vã va face sã reconsideraþicapitolul acesta din istorie ºi sã nu maivorbiþi cu uºurãtate despre camarazii luiMircea Eliade ºi Petre Þuþea…

Un alt capitol de istorie neplãcut MaiciiDomnului îl constituie crimele comuniste,pe care nu suntem în stare sã le identificãmcorect ºi sã le pedepsim. Acceptãm minciu-na prezidenþialã care amestecã cele bunecu cele rele, minciuna cã regimul comunistcriminal a durat din 1944 pânã în 1989! Cafost membru al Partidului Comunist Român,din care au fãcut parte peste 3 milioane deromâni, vã asigur cã acest partid a avut opoliticã criminalã numai în anii când struc-turile sale au fost dominate de comuniºtiialogeni veniþi de la Moscova. În timp ºi maiales dupã 1964 PCR a început sã se afirmeca un partid al românilor ºi caracterul sãuromânesc s-a întãrit de la an la an! Pentruaceastã politicã, de subordonare a partiduluicomunist faþã de interesele naþionale, pentruaºa zisul sãu naþional-comunism, NicolaeCeauºescu a fost pedepsit de asasinii sãicominterniºti cu o moarte cumplitã. Omoarte ºi ea nedreaptã, criminalã, pe carenicicum nu o legitimau greºelile ºi pãcatelelui Ceauºescu, nu puþine, ce-i drept… Rã-masã ºi aceastã crimã nepedepsitã!

…Am ajuns ºi la a treia întrebare pe careo ridicã premoniþia cã în România va ficândva “grãdina Maicii Domnului”… Textulacestei proorociri este niþel ambiguu. Cãcice este România? Am putea spune cã Ro-mânia este o adresã. O adresã la care azilocuim noi, românii. Dar, mã întreb, vommai locui aici ºi atunci când în România vafi sã fie grãdina Sfintei Fecioare? Nimic dinproorocire nu ne dã asigurarea cã în GrãdinaMaicii Domnului se vor desfãta românii.Facem aceastã remarcã mai ales în mãsuraîn care nu sunt puþini voitorii de bine aiacestei Românii care de ani de zile atragatenþia asupra unui proces declanºat imediatdupã 1990: de-românizarea României! Dilu-area caracterului românesc al României, alvieþii pe care o ducem în România, alpopulaþiei! Sunt câteva milioane bune deromâni care au pãrãsit România, în cãutareaunei slujbe! Nu au nici un motiv sã se întoar-cã, dimpotrivã, în România scade mereuoferta unui loc de muncã, ºansa unui traiîn demnitate!…

Scade cifra demograficã prin avorturi,prin practicarea metodelor anticoncep-þionale, prin descurajarea vieþii de familie.Cu ochii mei am vãzut o emisiune la tele-vizor despre caravanele medicale organizatede Guvern, trimise prin toate satele, cudublul scop de a le învãþa pe mamele þigãncicum sã-ºi îngrijeascã copiii pentru a reducemortalitatea infantilã atât de mare printreþigani, ºi cu scopul de a le învãþa pe femeileromânce felurite tehnici contraceptive, adi-cã sã le înveþe pe românce cum sã nu facãcopii! Aceasta este înalta menire pe careºi-a asumat-o Ministerul Sãnãtãþii dinRomânia!…

Tot în zilele noastre post-decembriste,pentru prima oarã în istorie, în Românianumãrul deceselor este mai mare decât alnaºterilor. Se prevede ca, în aceste condiþii,pe la mijloc de secol populaþia României sãajungã la 15 milioane.

Zodii în cumpãnã, toamna 20094

România, Grãdina Maicii DomnuluiRomânia, Grãdina Maicii Domnului Urmare din pagina 3


5

Din acel an 18 - de când începe IstoriaRomânilor -, Dac cu Dac, Get cu Get,înþelegând Învãþãtura lui Isus, pãrãsesccredinþa lor pãgânã ce avea în urma eitradiþii de cel puþin 15 secole înainte deChristos (Vasile Pârvan), ºi cred în CuvântulLui: “Cine dar se aflã în Christos este ofãpturã nouã. Ce era vechi a trecut, cevanou a luat acum fiinþã” spune SfântulApostol Pavel în a doua scrisoare cãtreCorinteni (II Cor. 5, 17-18). Lãsându-sede henoteism, îmbrãþiºând credinþa în Isus-Dumnezeu, Geþii ºi Dacii au devenit “fãpturinoi,”, “ce era vechi a trecut, ceva nou aluat”, atunci, “fiinþã”: Românii. Aºa dar,istoria Dacilor, din punct de vedere politicºi religios, dupã anul 18, este istoria dacilorpãgâni ºi creºtini, continuitatea acestoraeste, în lumina adevãrului istoric cunoscutazi, indeniabilã. Este ºtiut, Creºtinismul afost prigonit, adepþii lui torturaþi ºi omorâþi,în deosebi în Imperiul roman ºi în toateprovinciile acestuia, deci ºi în Dacia.

În Dacia, o piedicã greu de înlãturat înpãtrunderea Creºtinismului a fost însãºiputerea statalã, aceasta nu era, organi-zatoric -politic ºi militar- deþinutã înexcluzivitate de ºeful statului, ea era împãr-þitã, ca decizii ºi acþiuni, cu Marele Preot,acesta avea sub ascultarea sa întreaga tagmãa preoþilor: astfel statul Dac, în timpulregelui Burebista, avea ca “vice-rege” peMarele Preot Deceneu, unificarea triburilordin zonele carpatice, inter- ºi sub carpatice,Oltenia ºi Câmpia Munteanã, Moldova etc.se datoreazã, în mare parte, accepþiunii ºiacþiunii Marelui Preot Deceneu; dupã supri-marea brutalã a lui Burebista - suprimare,în care mâna instigatoare ºi vicleanã aRomei va fi jucat, în condiþiile acelea în careRoma se temea de Daci, rolul de seamã -,Rege rãmâne Deceneu, cumulând ºi auto-ritatea religioasã de Mare Preot: rex etpontifex; ca ºi urmaºul acestuia, Como-sicus. Se poate afirma, deci, pãtrundereaCreºtinismului în Dacia era supraveghiatãºi cenzuratã de Marele Preot, ajutoarele lui,destul de vigilente, suficiente ºi interesate,o constituiau preoþii, chiar dacã, numeric,aceºtia nu vor fi fost foarte mulþi, ei eraurãspândiþi pe întreg teritoriul dacilor, faptuleste dovedit arheologic, prin prezenþa peacest teritoriu a multelor sanctuare dedicatezeului lor, ca exemplu, cele de la Sarmize-getusa care erau cele mai mari ºi mai multe,comparativ cu cele descoperite la Ocniþa,cari, deºi mai puþine, aveau însã formedeosebite ºi de mare grandoare; despresanctuarele Dacilor -atât de impresionanteºi de deosebite vor fi fost ele- vorbeºte ºipãrintele istoriei, Herodot, care, cãlãtorindîn Dacia, le-a cunoscut ºi le-a descris: eleconstituiau semne ale unei puternicecredinþe, dar ºi ale unei puternice tagmepreoþeºti, bine închegatã ºi bine organizatã.

Totuºi, de la anul 18 ºi pânã în 106,anul sinuciderii lui Decebal, ºi anul cuceririiunor pãrþi din Dacia de cãtre Traian, comu-nitãþile creºtine creºteau ºi se înmulþeau,membrii lor bucurându-se de îngãduinþapreoþilor daci, atunci când aceºtia auconstatat cã noua credinþã, în înþelegerealor (a preoþilor daci,) era puþin diferitã de

cea a lor, ºi de loc rãufãcãtoare acesteia, cidimpotrivã.

Acei Daci ºi Geþi care ºi-au însuºitcredinþa în Christos devenind prin aceastafiecare “o fãpturã nouã” sunt începãtoriilegendari ai poporului român. În aceastãrealitate a transformãrii mistice a firiicomunitãþile de creºtini din Dacia suntcomunitãþi de români: vorbind aici decomunitãþile creºtine ºi de creºtini, seînþelege cã vorbim de comunitãþile româneºi de români.

Prigonirea creºtinilor în Dacia prindeputere ºi mare ameninþare, de vieaþã ºi demoarte, dupã anul 106, în timpul lui Traian.Fire bãnuicioasã ºi prudentã, rãzbunãtoareºi sângeroasã, plinã de cruzime ºi cãu-tãtoare de glorie, acest Traian nu s’a sfiitsã cearã lui Caius Plinius Caecilius Secun-dus sã-l informeze, confidenþal, asupracreºtinilor din Dacia ºi a locurilor unde seaflau, pentru a-i putea distruge.

Pentru istoria creºtinismului, ºi pentruIstoria Românilor, acest fapt are o mare în-semnãtate: nu îþi e teamã de cineva care nuare, ºi nici nu deþine, vreo oarecare putere;de sigur, Traian fusese avertizat cã pentrusiguranþa romanilor instituiþi în paza ºiadministraþia Daciei, un pericol ar putea veniºi din partea comunitãþilor dace creºtine,acestea putând acþiona, la maximã nevoie,din locurile lor tãinuite: acest pericol, ºiaceastã teamã stau la baza faptului cã Traiana cerut tuturor ocupanþilor din Dacia sãfacã referate informative asupra Dacilorcreºtini ºi asupra locurilor unde aceºtia seaflau, în mod deosebit, cerându-i (în scris!)nepotului marelui istoric roman, Plinius celBãtrân, Pliniu cel Tânãr - autorul unuiPanegiric dedicat lui Traian în Septembrie(sau Octombrie) anul 100 (acel Panegiricse va publica însã, din ordin imperial, trei

ani mai târziu, cu adãogiri dictate, cum, clar,o dovedeºte pasajul care se referã la ovictorie a lui Traian împotriva Dacilor); ºidacã spusa lui Eutropius, cã împãratulTraian a dat un decret prin care îngãduiasã vinã în Dacia coloniºti “din toatã lumearomanã”/ex toto Orbe Romano/, cores-punde unui adevãr istoric, ºi cã întradevãraceia au venit (cf. Eutropius, Breviarumab urbe condita), este de admis cã printreei se vor fi gãsit ºi îndestui creºtini, cari,de sigur, vor fi sporit numãrul creºtinilordin comunitãþilor deja existente în Dacia.Departe, deci, acest împãrat Traian, deîmpãratul Marcus Aurelius care în urma“minunei de la Cotinum” a trimis Senatuluio scrisoare prin care cerea încetarea prigo-nirii creºtinilor; de altfel, Traian avea deapãrat în faþa Romei abominabila faptãsãvârºitã de Nero prin învinuirea creºtinilorde a fi dat foc Romei.

Aceste acte ale lui Traian dovedesc cãîncã din acele vremi de început de secol II,Dacii creºtini erau, numeric, mulþi, temeinicorganizaþi în comunitãþi creºtine, consi-derate periculoase pentru Romani; acelecomunitãþi creºtine deveniserã o forþã ame-ninþãtoare pentru Roma, de aceea nevoiade prigonire sistematicã a creºtinilor dintregraniþele Daciei controlate de Roma.

Aceasta reiese clar ºi doveditor din pri-ma scrisoare adresatã lui Traian de Pliniucel Tânãr (nepotul ºi fiul adoptiv al lui Pliniucel Bãtrân): deºi scrisã de un pãgân, aceastãscrisoare este o mãrturie emoþionantã ºi unelogiu de viaþã ºi de dragoste fraternã. Puri-tatea vieþii ºi dragostea de aproapele, au fostgloria primilor creºtini. Aceastã “Scrisoarelui Traian”, cum ºi schimbul de scrisori cei-au urmat acestui caz special de cognitioextra ordinem (Traian) sunt documentepreþioase, mãrturisitoare despre existenþa

creºtinilor în Dacia, respectiv a Creºti-nismului în Dacia, în secolul unu, ele suntºi documente viu grãitoare pentru cunoaº-terea timpului lui Traian (v. Epistolele 96 ºi97, cuprinse în volumul 10, Plinius minorepistulae, editat de Durry; v., în temã, Th.Mayer-Maly, Der rechtsgeschichtlicheGehalt der Christenbriefe, SDH1 22,1956, 311-328; v. ºi L. Vidman, Etude surla correspondance de Pline le Jeuneavec Traian, 1960). Ca fapt important estede menþionat cã scrisorile ºi rãspunsurileau fost dictate de Traian. ªi tot ca faptimportant pentru istoria Creºtinismului înimperiul roman, amintesc, aici, cã Gallienus,împãrat între 253 ºi 268, pãgân ºi el, a avut,faþã de creºtini, oameni care îºi duc vieaþa,în toatã rigurozitatea, conform învãþãtureiLui Isus, o admiraþie care îl scoate din ºirulcomun al împãraþilor: ºi el s’a luptat cu Daciila Dunãre, ºi el, cu armatele lui, a trebuit sãþinã piept, cu greu, în Dacia rãsculatã,împotriva Carpilor (CIL II 22: Dacicusmaximus), dar n’a urmãrit pe creºtini sã-iomoare, sã le distrugã comunitãþile, cum avoit Traian (pentru relaþiile lui Gallienus cucreºtinii, v. Eusebios, hist. eccl. 7, 23).

De reþinut -o spunem în acest loc-,faptul cã vãrul lui Domiþian, T. FlaviusClemens, a fost executat, ºi soþia sa, FlaviaDomitilla exilatã, ambii ca adepþi aicreºtinismului (Cass. Dio. 67, 14, l ºi urm.;v. ºi M. Serdi, La persecuzione diDomitianus, în Riv. Stor., Della chiesa inItalia 14, 1960, 1-26): aceasta era în Italiala începutul anului 95! Noi presupunem cãtrecerea la creºtinism a celor doi: FlaviusClemens ºi Flavia Domitilla, s’a fãcut subinfluenþa bogãtaºului dac, din lumea nobilã,T. F. Abascantus, adus de Domiþian, casclav, la Roma, ºi apoi eliberat; acesta, înanul morþii soþiei sale, Priscilla, petrecutãîn anul 95, i-a ridicat, pe Via Appia, unimpresionant monument funerar, de arhi-tecturã dacã; tot el, a pus sã se constru-iascã, la Roma, o baie publicã -o iniþiativãcreºtineascã- cunoscutã sub numele bali-neum Abascanti, situatã în regiunea I. Dacãeste aºa, concluziile cã în Dacia, Creº-tinismul va fi avut o vechime care coboarãspre prima perioadã a Creºtinismului pri-mitiv (deci, câteva decenii sub anii 95), ºicã, independent de ceea ce noi credem(supra), noua religie se va fi rãspândit ºi înclasa nobiliarã, cã nu va fi fost, cum adesease zice, “o religie excluziv a sãracilor”, ci ocredinþã a sufletelor curate, pure, - în acestsens trebuesc pricepute Cuvintele Domnului:“Fericiþi cei sãraci cu Duhul, cã a lor esteîmpãrãþia cerurilor” (Matei 5, 3), se înve-dereazã de la sine.

Din faptul, aparent fãrã altã importanþãdecât informarea asupra locurilor unde seaflau comunitãþi creºtine, deducem un altul,poate mai important, anume, cã, în Dacia,nu a existat o colonizare organizatã, oricâtde micã ar fi fost acea organizare.


CASIN POPESCU

O privire asupra începuturilor formãrii poporului român

Drumul spreO privire asupra începuturilor formãrii poporului român

“Româniile populare”


,

Des

en in

edit

de P

ETR

E G

AVR

Iª.

Bib

liote

ca p

erso

nalã

Con

stan

tin M

ãlin

aº

6

Într’un timp în care creºtinii erau, înImperiul roman (începând de la Nero),urmãriþi ºi torturaþi, ea ar fi trebuit, fie sãcontroleze ºi sã nu primeascã intrarea înDacia a niciunui creºtin, fie sã-i fi urmãritpânã la locurile lor de aºezare, ºi, acolo,distruºi sau siliþi sã abjure. Lipsa oricãreiorganizãri a colonizãrii aratã, 1: fie cãînstãpânirea romanilor în Dacia nu era înmãsurã sã organizeze, în acea stare de pripã,o substanþialã colonizare dictatã de nece-sitate (v. Eutropius), fie cã Dacii, poporiubitor de libertate ºi de pãmântul lor, nufuseserã, în majoritatea lor, aduºi subascultare, fapt, de altfel, dovedit prin nume-roasele rãzvrãtiri ºi lupte -rãzboaie în toatãregula- izbucnite dupã cucerirea unei pãrþidin Dacia, de cãtre Romani: aceastã dinurmã situaþie explicã lipsa oricãrei organizãria colonizãrii, ºi apelul lui Traian la delatori.De aici decurge o concluzie, de mare im-portanþã istoricã, asupra cãreia nici un isto-ric nu s’a rostit: Dacia a fost cuceritã militar-mente de Traian, dar niciodatã ocupatã deRomani. Traian a permis colonizarea Daciei-urmãrind prin aceasta o glorie personalã-,conºtient fiind cã nu o poate organiza. Els’a bizuit excluziv pe faptul cã bogãþiile Da-ciei fiind cunoscute, pe cât în imperiul ro-man ºi în toatã lumea anticã, vor atragedestui interesaþi sã rãspundã pozitiv decre-tului imperial. Sunt vorbe în vânt, vorbeinspirate de cine ºtie, cine, de cine ºtie ce,vorbele aºternute pe hârtie, în Istoria Ro-mâniei Compendiu: “caracterul organizatºi masiv al colonizãrii, explicã influenþaromanã puternicã asupra populaþiei dace”(p. 50). În aceastã stare de lucruri (lipsaoricãrei organizãri a colonizãrii Daciei) estegreu de spus cât adevãr sau neadevãr con-þine afirmaþia cronicarului polonez Bielski(scrie pe la începutul secolului XVI) refe-ritoare la “coloniºtii veniþi în Dacia” ‘ex totoorbe romano’, cã aceia erau toþi osândiþiiaflaþi în -ºi eliberaþi din- “închisorileromanilor” (cf. P. P. Panaitescu, în AnaleleAcademiei Române. Memoriile SecþiuniiIstorice, Seria III, Tom IV, 1925 /Extras/,p. 36). Nu este însã exclus ca printre acea“multitudine de oameni” - “infinitas copiashominum” (“infinitas”, o exageraregrosolanã, evidentã, ºi ridiculã, a lui Eutro-pius, în op. cit. supra) sã fi fost ºi oamenidin Roma, ºi din Italia, ºi cã unii dintre aceiavor fi fost certaþi cu legea, cãci aceºtia,devin, dupã pedeapsã (pare-se), mai supuºi.Oricum, “Dacia Felix”, este o denumire-gogoriþã ce nu se întâlneºte în nici una dinscrierile niciunui istoric roman care a scrisdespre Dacia acelui timp; de altfel, aceastãprea gogonatã ºi gratuitã sintagmã a fostpãrãsitã, în timpul din urmã, de înseºi autoriiei, istorici români ºi moderni adepþi ai “ro-manizãrii”.

Neocuparea Daciei de cãtre Traian, ºinici de cãtre urmaºii acestuia, e doveditãprin desele reorganizãri ale teritoriuluicucerit (ele sunt cunoscute, nu este cazula le mai pomeni) începute imediat dupãmoartea lui Traian, în anul 117, când Ha-drian, în urma unor revolte locale din faþacãrora se retrage, se vede nevoit sã aban-doneze punctele cucerite de Traian, dinMuntenia, ºi cele din Nordul Dobrogei: aºazisa stãpânire romanã din Sudul Moldovei,de la Bãrboºi, la care se referã istoriciiarheologi Gh. ªtefan, I. Barnea, MariaComºa, Eugen Comºa, în Dinogeþia, I,Aºezarea feudalã timpurie de laBisericuþa-Garvãn, Introducere, segãsea, în acea vreme, în Nordul Dobrogei,nu în Sudul Moldovei; noi am documentatcã “spre sfârºitul mileniului unu înainte de

Christos ºi începutul celui dintâi dupãChristos, Istrul îºi avea albia, dupã Arru-bium, pe un traseu mai scurt, prin BaltaJijiei -pe la capãtul ei-, prin Balta Plosca,ocolind prin stânga Bisericuþa -din aproape-ºi mai la vale, curgând prin Balta-Crapina-Ciulineþul, spre Noviodunum; braþele gârleiLãþimea acoperã o veche albie de Istru; multmai în adânc, sub fundul lor actual, mate-rialul întrebuinþat pentru ridicarea treptatãde la vechea adâncime a patului avut defluviu, ºi pânã la aceea de azi, este -dupãcum s’a constatat prin sondaje geologice-aproape în totalitate de origine geologicãcarpaticã ºi chiar mai îndepãrtatã, dinbazinul vechiului Istru. Iar balta Plosca,acoperã vechea gurã a Siretului, care sevãrsa pe vremea lui Ptolemaeus, la Sud-Vest de Bisericuþa. Aºa dar, Bãrboºi se gãseasituat în sus pe Siret, cam la aceeaºi depãr-tare de vãrsarea Istrului, cum se gãseaDinogeþia (Bisericuþa) de Arrubium, peIstru...” (citatul dupã Caºin Popescu,Podurile peste Istrul din primul mileniuînainte de Christos, Freiburg 1984, nota134, pp.353-354; pentru documentare ºidetalii, v. nota 134, pp. 351-355; v., totacolo, Podurile plutitoare ale lui Alexan-dru, p. 129); acele teritorii ºi puncte erauimposibil de apãrat în faþa insurecþiunilorDacilor, a celor aflaþi în interlocurile necu-cerite, coordonate cu atacurile DacilorLiberi. În împrejurãri similare, amenin-þãtoare pentru teritoriul dac ºi populaþiadacã, Iorga pune punctul pe i ºi rosteºte unadevãr istoric indiscutabil: “Mais à côté, unevie purement rurale se developpait et pou-vait se maintenir” (N. Iorga, La<Romania> danubienne et les barbaresau VIe siècle, în “Revue belge dePhilologie et d’Histoire”, Tome III, no. 1,janvier-mars 1924, Brusseles, p. 47).

Pe seama acestor insurecþii trebue pusãºi reorganizarea din anul 158 a Daciei, dincele douã pãrþi în câte o grãniþuise ºi orga-nizase Hadrianus, în trei pãrþi /districte/,reorganizare dispusã de acel “T. AureliusFulvius Boionius Arrius Antoninus = imp.Caes. T. Aelius Hasdrianu Antonius Aug.Pius”, (împãrat între 10 Iulie 138 ºi 7 Martie161), din cauza acelor “Dacii rebellantes”(“rebellatus”, part. de la “rebello” = cel cereia ostilitãþile, iar rebellis = “cel ce reînceperãzboiul”; pentru reorganizarea Daciei în treidistricte, a se vedea A. v. Premerstein,Wien. Eranos 1909, pp. 256 ºi urm.);denumirea de “Dacii rebellantes” a fostdatã, drept caracteristicã a dacilor din teri-toriul cucerit de Traian ºi a dacilor din câm-pia Tisei, ea s’a pãstrat ºi în timpul lui Com-modus, împãrat între 17 Martie 180 ºi 31Decembrie 192, (acesta era fiul adoptiv allui Antonius Pius), care duce, ºi el, rãzboaiecu “Dacii rebellantes” din câmpia Tisei ºidin Dacia (184).

Iar dacã acest pericol era mare -ºi, într-adevãr era-, el nu putea veni din partea unorindivizi rãzleþi, neorganizaþi, ci a uneiformaþiuni unitare, bine închegate, puter-nice, dominante, ºi astfel, ameninþãtoare:acestea vor fi fost “comunele”, cãpeteniafiecãrei “comune” fiind, la început, preotul“comunei”: în cazul identificãrii lui, de cãtreprigonitori, el va deveni martirul, pe care îlva fi prins, sau nu, istoria vremei; impor-tanþa istoricã a acestui fapt este mare: prinmartiri se pot cunoaºte cãpeteniile acelorformaþiuni prestatale româneºti creºtine,incipiente, cum ºi locurile centrelor lor, sãle numim reºedinþe de scaun vlãdicesc,reºedinþe de scaun domnesc; iar, dacã acelecomune vor fi fost ameninþate din afarã pre-otul va fi recurs, de sigur, la un personaj

capabil, destoinic ºi recunoscut ca atare,acesta este cãpetenia civilã implicatã deistorie pentru relaþii diplomatice, politice,militare; se poate vorbi, deci, cã acele “Ro-mânii populare” intuite de Iorga se înche-gau, încetul cu încetul, strâns unite, dinîncã începutul secolului II, în secolul urmã-tor, în vremea lui Diocleþian (285-305) aces-tea putând constitui realitãþi prestatale binedefinite, bine organizate -ele trebuiau ºi sãse apere de eventualele pericole ce puteauveni asupra lor, în orice, neaºteptat, mo-ment-, conduse de un episcop, ajutat saunu, de un nobil remarcabil, evident, creºtin.Notãm cã Sidonius Apollinaris, episcop deClermont în Auvergne (în secolul 5), nuface nici o deosebire, ca semnificaþie ºirang, între “preot creºtin, episcop, prelat”(Sidon. Carmina 16, 6): aceste semnificaþiiurmãresc, cu exactitate administrativã ºi deconducere desvoltarea comunitãþii primitivecreºtine, ele figureazã înscrise sub cuvântul“pontif”, în latinã “pontifex” (cf. Le GrandGaffiot, s. v.). Când comunitãþile creºtine,supuse sub cârmuirea unui episcop, s’auînmulþit, episcopul a primit numele -în fondo titulaturã- de vlãdicã, de aici semnificaþiilede “stãpânitor” ºi de “domn”, avute în ve-chime de cuvântul “episcop” = “vlãdicã”;în limba românã au rãmas încã în uzadjectivul “vlãdicesc” cu sensurile: “Destãpânitor; De vlãdicã, episcopal”, ºisubstantivul “Vlãdicie” = “stãpânire, dom-nie” (L-A. Candrea, s. v.); Al. Ciorãnescu,în DER (Bucureºti, 2002, s. v.), dã:“vlãdicie, s. f. (episcopat; înv., boierie);vlãdui, vb. (a stãpâni, a fi stãpân), din sl.vladati; vlãduitor, adj, (înv., de stãpân);vlastã, s. f. (putere), în Trans., din sb. vlast(Candrea)”; ºi tot de la “vlãdicã” adjectivul“vladnic” = “imens, foarte mare”; pentruIorga “un Vlãdicã” este “un dominateur”(op. cit. supra, p. 37). Dacã am vrea sã nepierdem în conjecturi asupra semnificaþieiacestui adjectiv ar însemna sã admitempentru acele formaþiuni prestatale numitede Iorga: “Românii populare” o întindere,comparativ cu comuna, “imensã, foartemare”, - ºi nu am fi departe de adevãr dacãne gândim cã, în Dobrogea, centre caTomis, Durostorum (Silistra), localitateunde, în principal, a propovãduit Dasius(Sfânt), ºi lângã ea, Ozobia, Noviodunum(Isaccea), Aegysus (Tulcea), Axiopolis(Cernavodã), Troesmis (Igliþa), Callatis,Histria, Halmyris, Transmarisca (Trutak,Turtucaia) deveniserã episcopate -Tomis,chiar, centru Mitropolitan-, Dionisopolis(Balcic; v. O. Tafrali, La cité pontique deDobroudja, Paris 1927, pp. 1-43), astfelcã întreg teritoriul Dobrogei poate fi iden-tificat cu prima dintre acele “Româniipopulare”, exterioritatea ei (teritorialã, faþãde centrele romane din Dacia, îndeajungepentru a justifica aceastã primã formaþieprestatalã dintre acele “Românii populare”,de înfãptuire neîndoielnic creºtinã). Altederivate de la “vlãdicã” sunt numele proprii“Vlãduþ(ã)” ºi “Vlad”. În Dicþionarulenciclopedic ilustrat “Cartea Româ-neascã”, Partea I, I.-Aurel Candrea scrie:“Vlad, Vlãdiþ(ã) npr m Tipul prostului,nerodului: dupã ce e prost (sau sânt, sauciupit de vãrsat, etc.) îl mai chiamã ºiVlad...” (op. cit. s. v.). Aceste derivate dautoatã îndreptãþirea lui Mircea Vulcãnescusã afirme, în studiul sãu Despre spiritulromânesc, citez: “Noi înºine ne criticãmgroaznic ºi suntem nemulþumiþi, fãrã însãsã pierdem un anumit sentiment de supe-rioritate, care persistã oricât l-am înnãbuºi”(Text publicat postum în “Caiete de dor”,1952, nr. 6, p. 4); întradevãr, “ne criticãm

groaznic”, dar fãrã sã pierdem respectulfaþã de adevãr.

Vlãdicã este un termen vechi al thracilor,ºi al dacilor pe care strãmoºii slavilor, Neurii,l-au luat de la ei în vremea când au trãit înArdeal, unde Stãpâni ºi Domni erau Thraciiºi Dacii - se crede deci greºit cã Vlãdicãeste slav ºi cã în limba românã a pãtrunsde la Slavi; la fel ca ºi Patria, care estestrãvechi cuvânt thraco-dacic. Latinii l-aupãstrat neschimbat: patria, cu sensul unicde “patrie, þara natalã, sol natal”. Grecii l-au pãstrat ºi ei neschimbat: patria, darcuvântul este femininul de la patriow, careînseamnã: 1. “de la pãrinte” (Sophocles,Oidipus Tyranos, v. 1394), 2. “de la pãrinþi,de la strãmoºi” (Herodot, I, 174), patriaînsemnând 1. “descendenþã, neam”, înparticular “din partea bãrbãteascã”(Herodot, III, 75), 2. “neam, familie” ºi“trib, castã” (Herodot, I, 200) - adicã toateînþelesurile strãmoºeºti moºtenite deRomâni.

Dacã am menþionat, pentru acele vremi(sec. I-III) aºezarea Halmyris (Olymyria)situatã în Sudul depresiunii Nalbant, laNord-Est de Camber, ne-am întemeiat peun fapt istoric -ignorat de istoricii români-anume, cã, împãratul Theodosius cel Marea exilat la Halmyris (pe când avea subascultare “Dioceza Daciei” ºi a “Mace-doniei”), pe Eunomios, vremelnicul episcopde Cyzic, ºtirea se deþine de la Philostorgioscare scrie cãtre sfârºitul secolului IV ºiînceputul secolului V (în Istoria Bise-riceascã X, 6), o operã ereticã împotrivaortodoxiei, astfel se justificã exilarea epis-copului Eunomios printre ortodocºii dinHalmyris, “în Dacia” (unii istorici, în locde Halmyris au trecut “Dakora?”, e.g.Doctorul Theolog, Johannes Wirsching, dinStuttgart, în Der Kleine Pauly, s. v.).Eumenios moare la Halmyris, ca exilat, înanul 394. Theodosius primeºte creºtinesculbotez în toamna anului 380. Cât timp va fiavut Theodosius cuvânt de ascultare în“Dioceza Daciei”, ºi care va fi fost teritoriulacesteia, nu se cunoaºte, se poate bãnui însãcã nu va fi fost decât fâºie îngustã de pã-mânt de-a lungul Dunãrei de graniþã cuMoesia inferioarã, atâta cât flota de pazã aDunãrei sã poatã fi asiguratã; oricum,Halmyris va fi fãcut parte din acea fâºie(pentru situarea aºezãrãrii Halmyris, CaºinPopescu, Podurile peste Istrul din primulmileniu înainte de Christos, Freiburg1984, pp. 59-60, ºi, tot acolo, notele 273 ºi274, pp. 301-306). Dar nu aceasta esteimportant în cadrul temei noastre, ci faptulcã centrele creºtine învecinate litoraluluimarin deþineau o independenþã a cãreiautoritate era respectatã de Bizanþ, prinurmare, nici unul din aceste centre nu ar fiputut primi pe Eumenios, episcopul (eretic)din Cyzic, dacã nu cumva, Halmyris, va fifost indicat Bizanþului de însuºi mitropolituldin Tomis.

Pentru istoria formaþiunilor prestatale,creºtine - “Româniile populare”-, condusede un vlãdicã, (aceasta în sens de“stãpânitor” ºi “domn”) este important sãse ºtie cã acestea, s’au desvoltat, dupãConciliul de la Niceea (20 Mai 325), în toatãlibertatea, acceptatã, oficial, din anul 330,de cãtre împãratul roman Constantin celMare, an în care Bizanþul, nou reconstruit,primeºte numele de Constantinopol ºi estesfinþit Capitalã primã a imperiului roman.Aceastã recunoaºtere se va oglindi nu numaiîn istoria românilor din primele veacuricreºtine /I-IV/, ci, în chiar istoria Imperiuluiroman pânã în anul dispariþiei lui.


Drumul spre “Româniile populare”Drumul spre “Româniile populare” Urmare din pagina 5


7

Regretãm cã în mult importanta lucrarea lui Vasile Pârvan, Contribuþii epigraficela istoria creºtinismului daco-roman,citim în a sa Introducere: “Pentru prima partea cercetãrii am pânã la anul 325, rezultatelelucrãrii lui Harnack, Die Mission undAusbreitung des Christentums, în a douaediþie, din 1906: la materialul strâns de elnu se mai poate adãuga deocamdatã nimic”(op. cit. loc. cit. p. 21). Acest “deocamdatã”-rezerva lui Pârvan- este îmbucurãtoare.Pentru timpul pânã la 325 Harnack observã:‘Rãspândirea Creºtinismului în peninsulabalcanicã a fost foarte variatã. În ‘Europa’(þinutul din faþa Bithyniei asiatice) ºi înThracia trebue sã fi existat multe bisericiînainte de 325. Aceasta ne aratã istoriabisericeascã a Thraciei în secolul al IV-lea.Corintul ºi Thessalonica aveau comunitãþiînfloritoare... Dar cele mai multe pãrþi alepeninsulei nu pot sã fi avut pânã la 325 decâto populaþie creºtinã rarã” (Harnack, op. cit.p. 197). Harnack se înºealã ºi odatã cu elPârvan, dovada ne-o aduc, fãrã a o fi vrut,amândoi, câteva rânduri mai departe:

Pârvan: “Dacã acum considerãm ca unfapt caracteristic, cã în provinciile de cul-turã latinã de la Dunãre, Creºtinismul nuprinde rãdãcini pânã cãtre sfârºitul secoluluial III-lea22...”, ºi Harnack: “22 cfa Harnack,o. c., II, p. 201 “Bisericile din Moesia ºiPannonia erau tinere încã pe vremea luiEusebiu. El scrie (vita Constant., IV, 43),cã la sfinþirea bisericii din Ierusalim, Moesiiºi Pannonii ar fi trimes ta par autoiwandouta Xallh thw tou deouneolaiaw”, în orice caz, actele martirilorîncep a ne da ºtiri despre aceste þinuturide-abia de la Diocleþian înainte”.

Dovada: Vremea lui Eusebios începedupã anii 260-265, daþi ca anii lui de naºtere,oricum, înainte de finele secolului III. Deciînainte de finele acestui secol, “Bisericiledin Moesia ºi Pannonia erau încã tinere”.Tinereþea unei Biserici, ca ani, este, fireºte,diferitã de cea a tinereþii omului; dacã omuleste încã tânãr la 40 de ani, o Bisericã poatefi consideratã tânãrã chiar la mai bine deun secol de la începutul ridicãrii ei. Dacãnu se neglijeazã faptul cã Harnack foloseºtepluralul “Bisericile”, deci o totalitate bineîmplinitã, tot teritoriul “din Moesia ºiPannonia”, provincii îndepãrtate de Galilea,unde însãºi învãþãtura Lui Isus era laînceputul Ei, ne este permis sã conchidemcã “Moesii ºi Pannonii” au trimis la sfinþireabisericii din Ierusalim, nu simpli asistenþi,ci “egali” în credinþa în Dumnezeu, decitineri comparativ cu cei din Ierusalim. Acestfapt evidenþiazã o vieaþã creºtinã temeinicorganizatã, cunoscutã ºi recunoscutã laIerusalim, întrebarea indirectã pusã dePârvan, cu rãspuns imediat, condiþionat:“dacã va fi fost aici (în Dacia) creºtinismori gnosticism înainte de 270, el putea venide-a dreptul de la izvor” (op. cit. p. 45;sublinierea îmi aparþine), poate fi socotitãun adminicul pozitiv pentru venireaCreºtinismului / Învãþãtura Lui Isus / înDacia prin discipolii Thraco-Daci dinDecapoli în chiar timpul Lui Isus. Aºa dar,primelor biserici din Moesia ºi Pannonia lise poate acorda vechime apostolicã. Esteregretabil cã istoricul Vasile Pârvan nu acunoscut “minunea ploii” -minunea de laCotinum- descrisã de Cassius Dio (71, 81-10). Am fi avut, atunci, nu numai o altãperspectivã asupra venirii Creºtinismului înPannonia, respectiv în Dacia, dar ºi opiniaautorizatã a unui istoric-arheolog asupraDacilor Cotini. Pârvan, singur o afirmã, esteistoric ºi arheolog, mai întâi arheolog ºi apoiistoric. Când el scrie: “Jelic crede cã înce-

puturile unora din mausolee”, descoperiteîn cimitirele creºtine de lângã Salonta(Dalmaþia), “pot fi puse chiar în primajumãtate a secolului al II-lea”, (fiind vorbade cimitire creºtine se dovedeºte prin elecã învãþãtura Lui Isus a pãtruns în Dalmaþiadin chiar a doua jumãtate a secolului I), elconstatã o afirmaþie, pe care, nerespingând-o, ºi-o însuºeºte ca atare. ªi tot Pârvanscrie: “Legãturile excepþional de strânse în-tre Dalmaþia ºi Dacia lui Traian sunt preacunoscute, pentru a mai insista aici asupralor” (ibid. p. 45). Aceste legãturi sunt ºi eleo întãrire a adevãrului cuprins în legendamoldo-ucrainianã aºezatã de noi la începutulformãrii poporului român, “un popor nãscutcreºtin”. Logica istoricului îl conduce pePârvan sã afirme apriat, “Cã în Dacia traianãtrebue sã fi fost creºtini ºi înainte de anul270, e o necesitate logic-istoricã” (ibid., p. 93).

Tot în rândul dovezilor de existenþã aCreºtinismului în Dacia din perioada origi-nilor lui, adicã a primelor iniþiative misionareºi a apãrãrii comunitãþilor creºtine împotrivastatului ºi a ereziei, se înscrie ºi inscripþia,menþionatã de Pârvan, descoperitã în plinmediu thracic, în valea Strymonului, citezcele spuse de Pârvan în legãturã cu aceastãinscripþie ºi cu textul ei: “O lungã inscripþiegreacã, gãsitã aici248, ºi care pare sã fi fostsãpatã pe soclul unei mari cruci aºezate înnartexul bisericii, accentueazã tocmai luptadintre ortodoxie ºi arianism - aºa de violentãºi în aceste pãrþi în secolul al IV-lea, - o-prind pe eretici sã calce pragul sfântuluilãcaº ortodox:...”, dupã care urmeazã pre-cizarea: “întrucât arianismul este înnãbuºitîn imperiu încã în secolul IV, inscripþianoastrã trebuie sã aparþinã, pentru caracterulei polemic, numaidecât acestui veac” (LaKalinka, o. c., n. 232; cf. ºi comentariuleditorilor; o. c. = Antike Denkmaler inBulgarien; n. 52 Cf. Kalinka, l. c.). Pârvanobservã însã cã “înfãþiºarea ereticã acreºtinismului pare a fi în Dalmaþia maiveche decât secolul al IV-lea. În adevãr se

ºtie cã Gnosticismul... a înflorit..., cudeosebire în secolul al II-lea ºi al III-lea,decãzând repede în sec. IV” (V. Pârvan,op. cit. p. 41). Logica acestor texte ducela câteva consideraþiuni, expunem douã dincele mai importante pentru cadrul temei: 1.o astfel de luptã “vilentã” nu se poate iscade la sine, ea are o vechime în care ortodoxiaa fost bine consolidatã ºi temeinic însutitã,aceastã vechime nu poate fi de ieri, de alal-tãieri, ea trebuie sã fi purtat în spate celpuþin un numãr de ani care s’o fi coborîtcãtre ultimul deceniu al secolului II, dacãnu ºi mai în jos; 2. Arius trãieºte între anii256-336; doctrina lui a fost condamnatã(pentru prima oarã) în Conciliul de la Niceeaþinut în anul 325, când Arius era în vieaþã, -dar ideile sale, eretice, el le va fi formulatînainte de finele anului 300, când luptaîmpotriva eretismului lor a generat o luptã“violentã” împotriva lor, ºi apoi o condam-nare generalã a acestora: dacã ar fi fost altfel,textul inscripþiei nu ºi-ar mai fi avut rostul,iar faptul trebuia sã fie menþionat în inscrip-þie: logica aceasta spune cã “inscripþianoastrã trebuie sã aparþinã numaidecât”, nusecolului IV, ci sfârºitului de secol III.

În privinþa vechimei Gnosticismului înortodoxie, Pârvan are dreptate. Unde Pâr-van greºeºte grav este în “chestiuneaoriginilor naþiunii noastre”, cãrora el leaºeazã ca temei “romanizarea”, un conceptperimat, la modã cândva, ºi încã, dariluzoriu. Este destul sã citez pe J. P. Mallory,în una din concluziile sale la monumentalalui operã A la recherche des Indo-Euro-péens, Janvier 1997, Edition du Seuil, iatãaceastã fermã ºi irefragabilã concluzie, pusãla locul cuvenit, adicã acolo unde vorbeºtedespre desvoltarea “continuã a comunitãþilorpânã la anul -4000”: “La phase ultime decette évolution doit être cherchée sur lestells de Bulgarie méridionale (qui datent dela periode Karanovo VI), et au nord deceux-ci, dans la culture de Gumelnita, lacivilisation tardive de Vinca (et celles qui

lui sont contemporaines dans le centre etl’ouest des Balkans), ainsi que dans lacivilisation de Cucuteni-Tripolye, située surla frânge occidentale de la region pontique.C’est à cette dernière phase, qui date de4500-4000 avant J.-C., que les archéo-logues font remonter les premières tracesde contacts directs avec des populationspontico-caspiennes. Du reste, au millénairesuivant, les preuves de ces contacts pren-nent une telle ampleur qu’elles ont convaicudes archéologues, tels Vladimir Dumi-trescu, Milutin Garasanin, Frano Prendi ouHenrietta Todorova, que des hommes venusdu Pont avaient gagné massivementl’Europe du sud-est, et qu’ils y avaientintroduit les parlers indo-européens” (J. P.Mallory, op. cit., p. 262; pentru alteîntemeieri ºi detalii, Caºin Popescu, în Cinesunt Etruscii, cap. Introductio sub spe-ciem, pp. 32-67, ºi, de acelaºi, v. Roma-nitatea Românilor - un concept care nucorespunde adevãrului istoric ºi filologic,studiu publicat în “Al cincilea anotimp”,Oradea, vara 2000). Nu ca o atestaþiune, cica un diagnostic pus de un medic dupãîndelungi, atente ºi serioase cercetãri,pentru a-l justifica, amintesc cã DoctorulNicolae Lupu, fãrã sã-ºi fi arogat dreptulde istoric, stabileºte cã limba dacã ºi limbalatinã vulgarã sunt una ºi aceeaºi limbã,Dacii vorbind deci în Dacia latina (vulgarã),cu multe veacuri înainte ca ea sã fi fost“vorbitã la Roma” (cf. Dr. Nicolae Lupu,Originea Românilor, I-II, Bucureºti 1941,1942). “Romanizarea este o idee plusculumquam distorsionatã ce se încearcã de multãvreme a o trece de partea istoriei, vane vani-tãþi verbale - vorbind despre ele, Horatius,ar fi spus, la propriu, sesquipedalia verba,adicã vorbe de un picior ºi jumãtate, mu-tând, din a sa Ars poetica, în Epistulae 2,102, 97, aceastã noþiune. Este regretabil cãmai toþi marii istorici români -speculând,absurd, lipsa de informare exactã a primilorcronicari români: “... Mãcar cã de la Râmne tragem” (Gr. Ur., cca. 1590-cca. 1646),“împãrãþia Râmului... numele sãu trage depe oraºul Roma” (M. Costin, 1633-1691)-vorbesc chiar de o “romanizare a dacilorîncã înainte de cucerirea romanã” (v. Isto-ria României Compendiu, Ediþia a III-arevãzutã ºi adãugitã, sub redacþia: Acad.Prof. Univ. ªtefan Pascu, Bucureºti 1974,p. 39), întãrind-o cu corelativul: “Aºa seexplicã cum, într’un rãstimp relativ scurt,are loc romanizarea populaþiei autohtone:dacii îºi însuºesc cultura, obiceiurile, cre-dinþele ºi limba cuceritorilor” (ibid. p. 50).Iatã-i pe Daci slãvindu-l pe Aurelianus, cazeu al lor, ºi ridicându-i, în Dacia, un templusimilar celui de pe Campus Agripae, în Roma- templu ce încã nu s’a gãsit dar aºteaptãlopata care sã dea peste el... Mai trist esteînsã cã ºi Pãrintele Dumitru Stãniloae sem-neazã pentru “romanitate” ºi afirmã cã “du-pã plecarea armatelor romane din Dacia ºiapoi din Sudul Dunãrii”, Dacii, incluzivThracii ºi Bessii, “rãmân vorbitori ai limbiiromane” (Dumitru Stãniloae, Naþiune ºiCreºtinism, Bucureºti 2003, p. 3).

Adevãrul istoric este altul: “dupã plecareaarmatelor romane din Dacia ºi apoi din SudulDunãrei”, “adicã dupã pãrãsirea Daciei”, petot acel întins cuprins, neamurile de Daci,stãpânitoare, acolo, revin la trãirea în frãþie,o caracteristicã veche, a thracilor. Sã lenumim pe cele mai cunoscute ºi mai impor-tante.


Urmare din pagina 6



Drumul spre “Româniile populare”Drumul spre “Româniile populare”

8

Kostobocii, în CIL III 14214: Cois-stobocensis, aºezaþi în Nordul Transil-vaniei, în Maramureº, ºi în Carpaþii de undeizvorãºte Tisa /aceºtia se gãseau dincolode teritoriul cucerit de Traian) ºi coborau,ca printr’o învãluire (pe lângã acel teritoriu),pânã la Sud de Pecica, pe Mureº, spreBanat; o ramurã a lor se gãsea ºi în þinutulMoldovei ocupând malurile Siretului pânãla Marea Neagrã. Ultima ºtire despre Cois-stoboci o dã Cassius Dio 71, 12, l (anul171/72 p. Chr.)

I-am numit pe aceºtia, întâi, pentru amã grãbi sã validez ca adevãr istoric însem-narea filologului Alexandru Rosetti, din alesale Cãlãtorii ºi portrete (Bucureºti 1977,p. 122), însemnare pe care o transcriu:“Sadoveanu a întreprins el însuºi cercetãrila faþa locului, cutreierând în lung ºi în latîntreg domeniul nord-dunãrean al graiurilorromâneºti” întru cunoaºterea lor. El “aratãcã limba vorbitã în regiunea Criºului Negruprezintã o serie de analogii cu graiurile dinMoldova”: ‘Tot timpul cât am stat pe acelemeleaguri -ne spune maestrul- m’amîndeletnicit sã-mi însemn vorbele specialecu care urechea mea a fost din copilãrieobiºnuitã pe Valea Bistriþei’. Consideraþiunilede mai sus aparþin filologului AlexandruRosetti, de la care am împrumutat citatele,pentru a trece asupra lor autoritatea sa-vantului.

Lângã Coisstobocii din de-a lungulSiretului erau Carpii, ei se întindeau de laizvoarele Prutului, spre Sud, pânã la MareaNeagrã; ºi mai departe, tot spre Sud, pânãdincolo de Hârºova (Carsium) -în apro-pierea cãreia cunoaºtem una din reºedinþelelor importante, Vicus Carporum-, în Do-brogea, unindu-se cu Crobizii, cu Terizii ºicu Astai. La rãsãrit de Prut, Carpii seîntindeau pânã la Nistru, ºi peste (v.Alexandru Boldur, La Grande Thrace,Madrid 1980, p. 155, passim). În legãturãcu Carpii de dincolo de Nistru, Iorga ne dãurmãtoarele informaþii: “A Olbia, on trouvedes noms barbares, thraces aussi, dans unesynthèse compliquée... Là aussi un Sosias,fils de Karpos, rappelle par le nom de sonpère les Carpes des Carpathes...” (în op.cit., Les Synthèses, pp. 226-227).

Între Costoboci ºi Carpi, în Transilvania(judeþul Alba) locuiau Dacii Montani,Albocensi. Aceºtia se aflau în primavechime în Albania caucazianã.

Albocensii sunt una din cele cinci-sprezece populaþii conlocuitoare ale Daciei-în ordine, cea de a zecea-, numite deClaudios Ptolemaios (trãieºte de la anul 100,pânã dupã anul 160) în al sãu Îndreptargeografic (III, 8, 3, prin Izvoare privindistoria României, I, Bucureºti 1964, pp.542-543). “Les Albocensioi prennent leurnom de la localité *Alboca, non encoreattesté”, crede profesorul de istorie de laUniversitatea ‘A. I. Cuza’, din Iaºi, N.Gostar, ºi propune pentru Albocensioi -ethnonym care ar fi fost scris greºit- lecturaNapocensioi, aceºtia din urmã fiind un tribcare ºi-ar fi tras numele de la Napoca,localitate situatã nu departe de locul undeClaudios Ptolemaios îi aºeazã pe Albocensi.Localitatea *Alboca -a cãrei existanþã esteadmisã de N. Gostar- ar trebui cãutatã“quelque part dans la region du Banat”(Nicolae Gostar, La population de la Dacieavant la conquête romaine -Ptolemée,Geogr., III, 8, 3-, în Le monde thrace, leCongres International de Thracologie,Volume sélectif, Ed. Nagard, Paris-Roma-Montreal-Pelham N. Y. 1982, p. 254).

*Alboca este Albac-ul românesc dinMunþii Apuseni (fostul judeþ Turda) -odinioarã, probabil, centrul important alAlbocensilor-, toponim luat dupã numelelor, ci nu invers, cum poate sã creadã pro-fesorul ieºean, în intenþia de a oferi unargument în plus conjecturei sale. Poziþiaacestei aºezãri, care, dincolo de ruinãrile ºispulberãrile a tot ceea ce s’a fost zidit acoloodinioarã, a pãstrat peste veacuri numeleîntemeietorilor ei, corespunde aproape cuexactitate amplasamentului indicat deClaudios Ptolemaios pentru Albocensi(asupra trecerii de la coordonatele luiClaudios Ptolemaios la coordonatelegeografice reale, a se vedea Caºin Popescu,op. cit., p. 342 ºi urm., ºi, tot acolo, HartaXVII Dacia ºi Moesia dupã Ptolemeu, pp.455-456). C. Poghirc considerã Albac “unvilage de nos jours” (citat de N. Gostar,loc. cit., n. 38). Numele celor douã râuriAlbac, din regiunea locuitã de Albocensi,sunt fie trecute sub tãcere, fie necunoscuteprofesorului Cicerone Poghirc; o afirmaþieîn acelaºi sens despre hidronimul Albac arfi fost greu de apãrat. De altfel, în aceeaºimunþi ai Bihorului, la cea. 25 km la Sud deAlbac, pe Muntele Mare, se aflã oraºulAbrud, de la vechiul “Abruttus iarãºi nume


bun getic” cum spunea Vasile Pârvan (Ge-tica, p. 278; un Abrupolis, suveran thrac alSapienilor, cunoscut cãtre 190 a. Chr., ca“socius et amicus” al Romanilor, /acestaavea în stãpânirea lui celebrele mine dinmunþii Pangaion/, fiind alungat din domniede Perseus, /regele Macedoniei între 179-169 a. Chr./ devine, pentru repunerea lui îndrepturi, pricinã de rãzboi pentru Romaîmpotriva Macedoniei /Polybios XXII, 18,2 ºi urm./)-, ºi lângã Abrud, în judeþul Alba,curge râul Abrud. Coincidenþã? Nu! Aºezareºi râu, aflate în locuri apropiate, denumitecu acelaºi nume, sunt un obicei al lumiivechi thrace, slujind orientãrii. Aceste rea-litãþi istorice explicã limpede de ce azi,“studiindu-se comparativ limba românã ºilimba albanezã”, s’au putut determina “une-le particularitãþi în comun din domeniulfoneticii, morfologiei, sintaxei ºi, mai ales,al vocabularului” (Alexandru Rosetti, Scur-te consideraþiuni asupra formãrii limbiiromane, în Apulum, VII/I 1968, p. 465);ele dau cuvenitul suport istoric afirmaþieifilologului român Alexandru Rosetti, care,rostindu-se asupra elementelor comune alelimbilor românã ºi albanezã, care spune cãele “nu provin din una din aceste douã lim-bi... , ci se explicã prin originea comunã aacestor elemente în cele douã limbi” (ibi-dem). În trecãt, amintesc, aici, cã Abrudulera bogat în mine de aur, acolo, în timpullui Traian, s’a instituit un “collegium auro-rum”; afluentul râului Abrud, care trece pelângã oraºul Abrud, are în apa lui fãrâmede aur nativ.

În teritoriul cucerit de Romani, în Tran-silvania, trãiau triburile Dacilor înfrãþite cuCarpii, unele din acestea au rãmas în afarateritoriului cucerit, acestora li se ziceau, înacel timp, “Dacii liberi”.

Pentru teritoriul Daciei, dincolo de Bana-tul în care locuiau Costobocii, între Carpaþiºi Dunãre, în Oltenia ºi Muntenia, pânã laÎntorsura Buzãului, ºi mai departe, spreRãsãrit, pânã la vãrsarea Dunãrei în Pont,ºi pentru teritoriul dintre Dunãre ºi Pont, -în Dobrogea-, prima informaþie o dã Stra-bon, la locul unde vorbeºte despre Danu-bius, citez: “Þinuturile de aci se aflã, în ceamai mare parte în stãpânirea dacilor” - dupãcare se aduce precizarea (implicatã decorecþiunea: “în cea mai mare parte”): “Par-tea inferioarã a fluviului pânã la Pont - de-alungul cãreia trãiesc geþii -, ei o numesc

Urmare din pagina 7

Dar ne întrebãm, dintre aceºtia câþi vormai fi românii? Ne punem aceastã întrebarecãci cu prea mare uºurinþã s-a acordatcetãþenie româneascã la peste un milion destrãini! Iar partea tragicã este cã aceºtistrãini au profitat de aºa zisa privatizare ºis-au fãcut stãpâni pe cele mai frumoase ºimãnoase proprietãþi din România. Cele maiimportante unitãþi de producþie industrialãsunt azi proprietate strãinã. Strãinii au venit,dar nu ca sã construiascã fabrici noi, ci casã ia pe mai nimic fabrici ºi uzine ridicateprin sudoarea ºi truda biet românului.Întinse terenuri agricole sunt azi proprie-tatea unor strãini. Iar faptul cã acesteterenuri sunt lãsate de pârloagã, nelucrate,te duce cu gândul la intenþii dintre cele maiticãloase ce se ascund în mintea acestornoi proprietari! În termeni expliciþi, ne paºteprimejdia ca România sã fie palestinizatã,sã cadã victimã unei politici criminale dediminuare ºi eliminare a elementului etnicromânesc!

Istru. Dacii au aceeaºi limbã ca ºi geþii”(Strabon, prin Izvoare..., VII, 3, 13 /C.304 ºi C. 3057).

Pentru toate triburile de Daci ºi de Geþi,denumirile lor sunt date de ClaudiosPtolemaios, a le reda nu este nevoie, ceti-torul doritor a le cunoaºte le gãseºte înGeographia lui Claudios Ptolemaios, prinIzvoare..., pp. 242-243: Acei Daci ºi Geþicare ºi-au însuºit credinþa în Christos suntPÃRINÞII NEAMULUI ROMÂNESC:Teritoriul avut în averea ºi lucrul lor dinstrãbunicie este PÃMÂNT ROMANESC:întinderea lui este aceea doinitã de Emi-nescu: “De la Nistru pan’ la Tisa”: O partedin acel pãmânt, aflat prin vremi de vitregie,când ºi când, în stãpânire strãinã, a revenitla vatra lui mumã în urma “Rãzboiului deîntregire” 1916-1918, -purtat de Români cuduºmanii lui, cei mai aprigi, aceia dinînvecinarea lui-, un rãzboi încheiat prinpacea de la Versailles, semnatã la 28 Iunie1919, între Franþa, aliaþii ei, ºi Germania:Acea parte de pãmânt românesc adusã prinjertfe lângã Vetrele Pãrinteºti, întregindu-le, a fost numitã, în acel moment de entu-ziasm general: ROMÂNIA MARE: OBINECUVÂNTARE DIVINÃ! “Acolo”, laVersailles, scrie N. Iorga, “s-a proclamat,ca ºi în actele internaþionale contemporanepentru Austria, pentru Ungaria, necesitateaca, în margeni care n-au fost totdeauna traseexact, fiindcã nu se putea altfel, naþiile sãse bucure de dreptul lor cel mai firesc. ªipentru aceasta fie binecuvântat Versailles!”(N. Iorga, Ultimele, “Neamul românesc”,anul XXXIV, nr. 227 din 13 octombrie1939, p. 1). Bun cunoscãtor al Istoriei, aldrepturilor istorice imprescriptibile ºi alrealitãþilor demo-geografice, marele istoricNicolae Iorga, având de partea lui dreptateaºi realitatea, a putut afirma, privind prezentulºi trecutul realitãþilor istorice din jurul Þãriinoastre: “România este o þarã înconjuratãde Români”.

Dupã 1940, bietul PÃMÂNT ROMÂ-NESC avea sã îndure o nouã vitregie avremurilor îngãduite a intra în mâini sata-nice scelerate; acele vremi dureazã încã:acele mâini rãpitoare încã n’au putrezit:peste ele încã nu s’a aºezat praful þãrâneimistuitoare de oameni ºi de vremi ale lor:încã este acoperitã, ocult, lumina dreptãþii.

Am fost senator între anii 1992 ºi 1996.Deseori am avut sentimentul cã pierd vre-mea în Senat ºi mãnânc degeaba salariulplãtit de dumneavoastrã. Dar în final amreuºit sã justific prezenþa mea în Parlamentprin strãdania pe care am depus-o pentru aîmpiedica legiferarea vânzãrii pãmântuluicãtre strãini. Mã laud cu aceastã ispravã!Am fost singur la început, dar nu mi-a fostdeloc greu sã-i dezmeticesc pe ceilalþi colegide partid – eram senator PDAR, sau dinalte partide, ca sã se întruneascã o largãmajoritate care a respins propunerea de ase permite strãinilor sã cumpere terenuri,proprietãþi imobiliare. Din pãcate, primullucru pe care l-a fãcut preºedintele ales în1996 a fost sã repunã în discuþie modifi-carea legii ºi la presiunile sale Parlamentula votat înstrãinarea pâmântului româ-nesc!…

Oameni buni, când Neagoe Basarab aflacã un român ºi-a vândut moºia pãrinteascãunui strãin, scotea bani din vistieria þãrii sau

din propria sa pungã ºi rãscumpãra acelpãmânt! Eu nu-l condamn pe strãinul carejinduieºte la pãmântul nostru, ci îl condamnºi-l blestem pe românaºul nostru, ajunsmare politician, care trãdeazã tot ce are maisfînt un om ºi se face unealta duºmanilornoºtri! Printre cei care ne guverneazã taremulþi s-au fãcut în ultimii ani unelte alestrãinilor! Ale trãdãrii de Neam ºi Þarã! Taremulþi…

O altã þintã agresatã de inamicii noºtrieste statul român. Zilnic statul este atacatºi acuzat cã este un prost gospodar, unproprietar neglijent! Încã un pas ºi guver-nanþii noºtri ar fi gata sã accepte desfiinþareastatului român. Deja statul român ºi-a pier-dut multe din atributele suveranitãþii ºi aleindependenþei, iar toatã suflarea gazetã-reascã se cãzneºte sã demonstreze cã acestaeste un mare câºtig al democraþiei! Oamenibuni, în lume trãiesc câteva sute de popoare,dar marea lor majoritate nu au fost capabilesã-ºi edifice un stat. Statul, statul naþional

îndeosebi, este o mare ispravã a societãþiiomeneºti. Noi, românii, ne-am învrednicitsã ne organizãm în state de sine stãtãtoareîncã din zorii veacului al 14-lea. De atunciºi pânã azi poporul român duce o existenþãstatalã neîntreruptã! State cu o vechimeneîntreruptã cum este statul român nu maigãseºti în Europa decât câteva, le numeripe degetele unei singure mâini. Mai vechedecât statul român este numai Biserica!Biserica a ajutat mult la constituirea statuluiromân ºi amândouã, Bisericã ºi Stat, aufãcut istorie împreunã. Legãtura dintre Statºi Bisericã a slãbit mult în epoca modernã,ca efect, unul din nefericitele efecte aleRevoluþiei Franceze. Cu gândul la viitorulnostru românesc afirm necesitatea urgentãca între statul român ºi Bisericã sã se întindãnoi punþi de conlucrare, pentru a anulaefectele separãrii statului de Bisericã!Aceastã separare este extrem de primej-dioasã atât pentru stat, cât ºi pentru Bisericã!Pentru Neamul românesc!

România, Grãdina Maicii DomnuluiRomânia, Grãdina Maicii Domnului Urmare din pagina 4

Fragment din lucrarea ISTORIAROMÂNILOR, în pregãtire la SCª AdSumus.

Drumul spre “Româniile populare”Drumul spre “Româniile populare”

9

Secolul acesta, al douãzeciºiunulea al erei noastre, care abiaa început, se pare a fi þipãtul sfâºietor al agoniei satului tradiþionalromânesc.

Alãturi, pe drumul asfaltat sau pe uliþa de sat cu noroi ºigropi, mãrginitã de garduri învechite de ploi, trec douã generaþiidistincte, vãzându-le ai zice cã diferenþa este de trei generaþiicel puþin, dar probabil cã în lanþul acesta o verigã lipseºte;mama cu rochie þãrãneascã, zadie, bluzã de pãnurã, poate cizmede gumã, o cârpã închisã la culoare pe cap, ºi fiica în blugi,pantof cu toc cui, coafurã modernã, unghii false; poate mergalãturi, poate fata cu un pas în faþã, mama þinându-se aproape,aplecatã puþin sub greutatea desãgii, ºi nu au timp de povestit,ele merg, limbajul însã le diferenþiazã minim, aproape imper-ceptibil dacã le auzi vorbind, în comparaþie cu vestimentaþia; nuºtiu cu sentimentele cum stau, dar, oricum, cinematografic suntdouã lumi, una care se trece încet ºi sigur ºi o alta embrionarã,cu o fizionomie nici mãcar vag definitã… Nu trebuie sã deznã-dãjduim, nu suntem nostalgici, asistãm doar la o evoluþie în viaþasatului, este o realitate pe care trebuie sã o avem în vedere ºisã i ne supunem. Istoriile sunt fãcute numai din schimbãri. ªide cele mai multe ori schimbãri în bine.

Rolul unor monografii rurale, a unor studii de caz, este cuatât mai mare cu cât preschimbãrile din viaþa sãteanului suntireversibile, iar martorii purtãtori ai unor lumi trecute devin totmai puþini. Arhivele nu pãstreazã sentimente, iar povestea uneiaºezãri prinsã în filele unei cãrþi are valoare doar dacã se plea-cã de la omul locului, de la modul lui de a se hrãni ºi îmbrãca, dela cum se îndrãgosteºte, cum îºi creºte ºi educã pruncii, cum îºiface casa, cum simte sãrbãtorile, cum iubeºte câmpul, ori toateaceste ascunziºuri le putem lumina strãbãtând cu piciorul, caietulºi aparatul de fotografiat cãtunele, hotarul satului, sã simþimrãcoarea nopþii acolo sus în coasta dealului, sã ne bucurãm ºisã ne întristãm odatã cu oamenii aºezãrii. Trebuie sã se facã oarheologie de suprafaþã, sã descoperim încã un costum foarte

vechi, un obiect casnic sã-l salvãm de la pieire, sã punem laadãpost o veche unealtã agricolã, sã le ascultãm geneza ºi são consemnãm.

Prin tot acest ºir de operaþiuni, delicate într-o oarecaremãsurã, vom reuºi sã ne cunoaºtem strãmoºii, sã-i înþelegemºi sã le purtãm respect. Este vremea recuperãrilor etnograficeºi folclorice. Nu se mai pot practica cercetãri pe orizonturilargi, este momentul unor abordãri paradigmatice locale,refuzând excesul de generalitate care conduce la ºubrezireadetaliului. Satul încã mai este “o realitate complexã: istoricã,socialã, economicã, etnograficã ºi edilitarã”(Ion Godea).

Satul secolului al XXI-lea este orientat cãtre o semiurba-nizare (drumuri asfaltate, canalizare, apã de la robinet, bãi mo-derne, chiar piscine, aragaz, maºini de spãlat etc.). Iar generaþiatânãrã care mai trãieºte la þarã se confundã cu cea orãºeneascãîntr-o proporþie semnificativã.

Monografia unui sat nu poate fi o lucrare mecanicã, neutrãdeoarece satul este în primul rând un suflet mare cu dragosteaºi duºmãniile sale.

Satul arhaic românesc de pe vãile Pãdurii Craiului (neaplecãm asupra satelor aparþinãtoare comunei Brtaca) apãstrat comori fundamentale pentru a-i defini personalitatea.Bisericile din lemn, mãrturii de credinþã prin slujitorii lor, preoþiiºi diecii, au tezaurizat vechi manuscrise, cãrþi bisericeºti ºicalendare, icoane pe sticlã ºi lemn. Nu de puþine ori pe filelecãrilor din stranele bisericilor s-au gãsit însemnate crâmpeiede viaþã sãteascã.

Dar arta þãrãneascã se stinge. Peisajul campestru estemereu mai vlãguit de ritmul brazdelor cosite în clacã sau desuccesiunea pitorescã ºi simetricã a cãpiþelor de fân ori acrucilor din snopi de grâu. Toate aceste minunãþii pastorale numai devin metafore pe pânzeturi albe. Ceasul ineditelor ºisurprinzãtoarelor creaþii þãrãneºti s-a oprit definitiv.

Sã-i înregistrãm cu migalã ultimele tic-tac-uri.

IOAN GROZE

Gospodãria taraneascã în timpStudiu de caz: comuna Bratca (Bihor)Studiu de caz: comuna Bratca (Bihor)

,

Satele româneºti au intrat, în mod deo-sebit dupã anul 1989, într-un efervescentproces de modernizare. Cu unele excepþii,desigur. O cauzã este deschiderea totalã aRomâniei spre Europa: pe de o parte oameniicãlãtoresc ºi vãd, preiau modele, iar pe dealta, nu sunt puþini aceia care aduc bani buniîn þarã pe care apoi îi investesc în imobile.Locuinþele noi care se construiesc au alteprioritãþi în comparaþie cu locuinþele tradi-þionale, ºi nu de puþine ori vechile interioarecapãtã aspecte noi, moderne. Dotãrile anului2009 sunt invariabil orientate cãtre citadin.Vechiul este pe cale de dispariþie.

Afirmaþii asemãnãtoare se pot face ºiîn legãturã cu organizarea gospodãriei îngeneral: dispare ºura, trepat dispar graj-durile, curþile sunt pavate etc.

În acest context al devenirii sociale secuvine sã recuperãm cel puþin în scris totce se mai poate reþine din acest galop spredispariþie a unui trecut mai îndepãrtat saumai apropiat.

Numeroasele cercetãri în domeniul etno-grafiei poporului român au confirmat inter-dependenþa dintre fenomenul de culturãpopularã ºi condiþiile vieþii materiale deter-minate ºi de peisajul geografic. În acestmod s-a ajuns la configurarea unor regiunietnografice începând cu spaþiul larg euro-pean ºi mergând pânã la subzonele geo-grafice de micã întindere. În aceste condiþiiRomânia aparþine din punct de vedereetnografic Europei mijlocii marcatã geogra-fic prin ºirul de munþi alpino-carpatic ºi ValeaDunãrii.

O parte din þinutul de vest al þãrii seîncadreazã zonei etnografice a Þãrii Criºu-rilor, cu cele trei Criºuri, râuri principale,localitatea Bratca fãcând parte din subzonaVadu-Criºului (Valer Buturã (1978),Etnografia poporului român. Culturamaterialã, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p.42), de pe cursul mediu al Criºului Repede.

Aºezatã într-o zonã de deal, localitateaBratca a fost un sat pastoral – agricol detip rãsfirat sau disociat. Cele douã cãtune,Poiana ºi Secãturã, reprezintã acelaºi tip deaºezare, cu deosebirea cã ele fac legãturacu satele de munte Ponoarã ºi Damiº. Înprezent însã, datoritã îndesirii caselor delocuit ºi inclusiv a gospodãriilor, Bratca adevenit un tip de sat adunat în care au apãrutstrãzi bine conturate, construcþii amplasatepe baza unor aliniamente ce derivã dintr-oschiþã de sistematizare ruralã. S-a dezvoltatun centru foarte bine marcat în care ºi-augãsit loc cele mai importante instituþii alecomunei: Primãria, Liceul Teoretic, Poºta,Dispensarul medical ºi Dispensarul vete-rinar, Postul de poliþie, Cãminul culturalcomunal, numeroase unitãþi comerciale ºifinanciare (CEC, Cooperativa de credit),apartamente în blocuri sau case familiale.

Reþeaua stradalã este bine organizatã,centrul fiind asfaltat în totalitate, iar pentrucirculaþia pietonalã sunt amenajate trotuarepe ambele margini ale strãzii. Iluminatul pu-blic s-a îmbunãtãþit ºi funcþioneazã atât înzona centralã, cât ºi în cãtune, dar ºi încelelalte cinci sate ale comunei. Buna func-þionare dateazã mai ales din 2006.

La începutul sec. XX satul arãta cutotul altfel. În primul rând noroiul de pe uliþetrecea peste opinca localnicului în vremede ploaie, iar pe timp de secetã nu te vedeaide praf. Casele rare, unele aºezate departe

de drum, case mici acoperite cu paie sauºindrilã.

Vârstnicii Tãtar Ioan de 87 ani, IoaneaLuchii ºi Domocoº Teodor, Toderea Gye-gyi, de 85 de ani în 1979 (în prezent dece-daþi), povesteau despre satul Bratca din aniicopilãriei lor. Unul era nãscut în anul 1892,iar celãlalt în 1894. I-am vizitat ºi le-amascultat istorisirile adevãrate. Prin anii 1890– 1900 “centrul” de astãzi cuprindea clã-direa Primãriei (demolatã dupã 1980) situatãaproximativ pe locul actualei instituþii, iarvis-a-vis era un grajd “cu goz”; alãturi ocasã cu ºindrilã, în apropiere moara Tuº ºitrei case pe uliþa cãtre moarã acoperite cupaie.

Mai existau telefoanele, casa popascã,iar pe locul actualului cafe-bar, unde cevamai târziu a fost vechiul cãmin cultural, seafla un “iºtalãu”. În continuare, spre caleaferatã, se afla o casã cu goz ºi grajd, apoibiserica veche (cam pe unde este casa luiPopa ªtefan), urma cimitirul. Pe locul caseifam. Ördög (actualul magazin al lui LiviuPopa) era o colibã acoperitã cu ºindrilã. Laieºirea spre Lorãu te întâmpina moara MitriCatalinii, apoi douã case în Rãstoacã: aVeselii Paveli ºi a Paveli Onuþu Nisi. De lapodul peste Criº spre Câmpu din Jos erau9 case, iar în Þipleoaia 5 case.

Dupã anii 1900 – 1910 evreii stabiliþi înBratca au început sã construiascã diferiteclãdiri mai mari, necesare amenajãrii despaþii comerciale sau pentru alte activitãþipe care aceºtia le întreprindeau. (Inf. Þepe-lea Gheorghe a Onaii, 66 ani, 2 ian. 1978).

Una din clãdirile vechi care s-au pãstratîn condiþii bune în centrul localitãþii estelocuinþa familiilor Domocoº ºi Fulea, cu ovechime de aproximativ 100 de ani (la nr.154). Proprietarul a fost zidar de meserie.

Satul Bratca, în anul 2009, are o înfã-þiºare modernã. Cei care locuiau aici prinanii 1900 – 1910 nu ºi-ar fi putut imaginaniciodatã aceastã schimbare în bine a loca-litãþii de pe Valea Criºului Repede. De la unan la altul înfãþiºarea satului se schimbã.Un prim pas s-a fãcut în anul 1955 când oparte a satului a fost electrificatã. La înce-put o micã uzinã electricã proprie amplasatãpe Canalul Morii cu o capacitate destul demicã asigura energia necesarã instituþiilorºi unitãþilor economice din sat, precum ºiunor gospodãrii.

În arhiva primãriei comunei Bratca sepoate consulta un studiu de sistematizarea comunei Bratca întocmit în anul 1968(cu nr. 4216) în care sunt propuse obiectivespre a se realiza în toate satele comunei.Pentru centrul de comunã se avea în vedere

modernizarea drumului Borod – Delureni –Bratca – Damiº, construirea unui dispensarmedical uman, a unui complex comercial,o brutãrie, terminarea lucrãrilor la cãminulcultural comunal, construirea unei bãi popu-lare, amenajarea de trotuare (pag. 10).

Schiþa de sistematizare a comuneiBratca din anul 1972, nr. 5541, prevedearealizarea urmãtoarelor obiective de utilitatecomunã pânã în anul 1990: complex pentrupreºcolari – creºã ºi grãdiniþã, ºcoalã cu 8sãli de clasã, salã de gimnasticã (sãli de gim-nasticã fiind prevãzute ºi în satele Damiº,Beznea (Delureni) ºi Ponoarã), internat, ate-lier ºcolar, baie popularã, dispensar cu sca-un stomatologic, brutãrie, magazin, localnou pentru consiliul comunal, centralãtermicã ºi o “casã bihoreanã” cu specificlocal pentru turism (pag. 44).

Primarul de atunci, Ionoi Teodor, a avutiniþiativa bunã de a constitui la nivelul Con-siliului popular o echipã de constructoriformatã din zidari, dulgheri, fierari betoniºti,a dotat-o cu un minim de utilaje (o beto-nierã, o macara “Pionier”, douã tractoare,un IFRON, un excavator), a adus un spe-cialist în construcþii (Marc Ioan din Beznea,cu experienþã pe diferite ºantiere) ºi s-aapucat de construit.

Zodii în cumpãnã, toamna 2009 9Continuare în pagina 10

Coteþ din bârne acoperit cu paie pe runc (1971) Casã din jurul anilor 1750 - 1760 Cuptoriºte

10

Circula o vorbã, chiar ºi în presã, în le-gãturã cu activitatea de construcþii: la Bratcaritmul de construcþii este anul ºi blocul. Maiîn glumã, mai în serios, în anii 1971 – 1989s-au construit urmãtoarele “obiective”: cã-minul cultural (cãrãmida provine din demo-larea unui coº de la fabrica de var din Pro-metheus - Lorãu), dispensarul uman ºiveterinar, blocul de locuinþe cu magazin ali-mentar la parter, clãdirea restaurantului cumagazin textile la etaj, farmacia cu locuinþela cele douã etaje, un bloc de locuinþe cumagazin metalo – chimice la parter, clãdireapostului de poliþie, blocurile de locuinþe culibrãrie ºi cofetãrie la parter (a fost plani-ficat ºi un laborator de cofetãrie), clãdirealiceului teoretic, noul local al Primãriei.

La toate aceste lucrãri au contribuit cumulte ore de muncã cetãþenii tuturor celorºase sate ale comunei prin aºa-zisa “contri-buþie în muncã”, activitate obligatorie pentrufiecare cetãþean.

Introducerea apei potabile ºi canalizareaau sporit gradul de confort al localnicilor.În prezent satul Bratca are o reþea de ali-mentare cu apã potabilã de câþiva km. ºicontinuã sã se extindã asigurând necesarulpentru cea mai mare parte a gospodãriilordin zona centralã. Apa este dirijatã prin pom-pare din Izbucul Brãtcanilor spre un castelde apã cu o capacitate de 100 mc. Instalaþiaa fost datã în folosinþã în anul 1981.

Evacuarea apelor menajere se realizeazãprintr-o reþea de canalizare la care sunt co-nectate toate instituþiile, precum ºi locuinþeledin cele 8 blocuri existente, dar ºi un impor-tant numãr de case familiale particulare.

Revenind la gospodãria þãrãneascã, or-ganizarea ei presupunea alegerea locului po-trivit, orientarea casei ºi anexelor ºi nu înultimul rând posibilitatea materialã a gospo-darului. În amenajarea unei gospodãrii însatul Bratca se distinge un evident progresºi totodatã unele deosebiri între ansam-blurile imobiliare din centrul satului compa-rativ cu cele din cãtunele aparþinãtoare sauchiar cu celelalte sate ale comunei.

Cele mai vechi gospodãrii, dupã cumm-am putut informa pe cale oralã de la locu-itorii vârstnici, se organizau la o oarecaredistanþã de drum. Nu de puþine ori drumulera circulat doar de singura familie spre careducea acel drum, gospodãriile fiind izolateºi în numãr mic.

Este dificil de stabilit cu exactitate unmodel de gospodãrie þãrãneascã existentîntr-un trecut mai îndepãrtat în satul Bratcadin cauza absenþei unor materiale documen-tare vechi, dar putem oferi tipuri de gospo-dãrii bazându-ne pe oarecari similitudini cucele actuale pãstrat dintr-un timp trecut cuunele mici modificãri, perfecþionãri, adap-tãri. Cert este un lucru: locuitorii satuluiBratca nu au folosit niciodatã ca locuinþãbordeiul sãpat în pãmânt.

Cea mai veche gospodãrie nu putea fidecât una simplã care sã rezolve un minimde cerinþe. Putea fi alcãtuitã din casa delocuit, cu o singurã încãpere, grajdul ºi uncoteþ pentru porci ºi unul pentru pãsãri.Curte împrejmuitã. Numãrul de animale dingospodãrii ºi speciile deþinute reprezentaunecesarul pentru hranã ºi îmbrãcãminte,comercializarea lor fiind minimã.

Cu trecerea timpului, gospodãriile sedezvoltã ºi se diversificã apãrând un numãrsporit de construcþii anexe.

Urmãtoarea etapã mai cunoscutã (apro-ximativ la începutul sec. XX) în organizareaunei gospodãrii þãrãneºti este reprezentatãde sporirea numãrului de anexe ºi modificãriîn structura casei familiale: apar ºura, col-niþa, privata, iar sub acelaºi acoperiº cu al

casei vor fi amenajate unele anexe gospo-dãreºti. O gospodãrie care exista încã pânãîn anul 1970. Orientarea casei era nord –est. În colniþã se afla cuptorul pentru pâineºi scara de urcat în pod.

Pe timp de varã colniþa era folositã ºi cabucãtãrie, iarna adãpostind lemnele tãiatepentru foc. Dar nu de puþine ori acest spaþiudevenea un fals-atelier unde gospodarul îºiputea meºteri obiecte necesare familiei (dul-gherie, anumite operaþiuni în tãbãcireapieilor, loc pentru desfãcat porumbul) ºtiutfiind cã în cea mai mare parte îmbrãcã-mintea ºi uneltele erau confecþionate prinmijloace proprii de cãtre fiecare.

Într-un anumit stadiu de evoluþie a gos-podãriei þãrãneºti, cuptorul a fost eliminatdin tinda casei, el fiind amplasat în curte,destul de aproape de locuinþã. De dataaceasta forma i se modificã devenind maisimplu, în schimb se improvizeazã un aco-periº pe patru stâlpi din lemn. Aici suntpãstrate ºi uneltele necesare pregãtirii foculuiºi introducerii pâinii în cuptor: lopata marede lemn, drâgla etc. Gura cuptorului eraastupatã cu o sferie, o bucatã de tablã groa-sã, de cele mai multe ori detaºabilã, alteoriprinsã în balamale.

În cãtunul Poiana Bratca gospodãriilesunt împrejmuite cu gard din leþuri de fag.Curþile sunt foarte mari. Casa de locuit esteîn afara spaþiului îngrãdit, iar grãdina estela 150 – 200 m distanþã.

Sunt gospodãrii în care casa ºi o partedin anexe se aflã poziþionate perpendicularpe direcþia drumului. Grajdul ºi ºura suntdispuse în unghi drept faþã de casã. Curteaeste mare ºi împrejmuitã cu gard de lemn.

Apare afumãtoarea, ca element nou. Deremarcat ºopronul la grajdul oilor prin carese introducea (“bãga”) fânul în pod pentruperioada de iarnã. Pe acelaºi aliniament estesituat ºopronul pentru lemne care este ºiun mic atelier: un banc de lemn, maºinã degãurit, nicovalã etc.

În locurile mai aºezate gospodãria esteorganizatã uneori pe trei linii: casa perpen-dicularã pe direcþia drumului, cu un capãtspre drum, în fundul curþii pe o direcþieperpendicularã pe linia casei se aflã grajdulºi ºura, iar pe cea de a treia laturã, paralelcu casa se aflã bucãtãria de varã, ºura ºiun grajd, acestea fãcând corp comun cucele din fundul curþii. În felul acesta avemde-a face cu un tip de gospodãrie aglo-meratã prin care se realizeazã o închideretotalã a curþii.

Bucãtãriei de varã i se ataºeazã o ºurã ºiun grajd construite din cãrãmidã pe fundaþiede piatrã ºi beton. La o gospodãrie de oa-meni înstãriþi pe care am studiat-o, în pre-zent nelocuitã, gardul curþii construit dinbeton este situat la drum, casa ºi bucãtãriade varã fiind amplasate pe hotarul terenuluiproprietate a familiei. Aceste construcþii suntde datã recentã, aproximativ din anii 1960– 1965. Casa este construitã în vinclu(formã de L).

Amplasamentele recente ale gospo-dãriilor la nivelul satului Bratca, mai ales înzona de centru, sunt lipsite de grajdul pentruanimale mari. A apãrut în schimb garajul ºinu de puþine ori spaþii destinate unor miciateliere necesare gospodãriei sau preocupãrisuplimentare ale gospodarului. Casa cuparter ºi etaj are formã dreptunghiularã,faþada lateralã paralelã cu strada, existândîntre casã ºi stradã un mic spaþiu pentrugrãdina de flori. De-a lungul curþii, în conti-nuarea casei sunt construite sub un singuracoperiº câteva anexe: bucãtãria de varã,lemnãria, atelierul, coteþul pentru porci ºipãsãri, iar în fundul grãdinii se aflã privata.

De cele mai multe ori gospodinele îºiamenajeazã o micã grãdiniþã de flori la stra-dã. Pot fi admirate flori ca: bujorii bogai,stânjeneii (cuitele), fermecãtorii trandafiri,crinii albi elegani, lalele, gladiole, gheorghine,lãcrimioare, cãrãnjele, uneori ºi plãpânziighiocei.

Sunt admirabili arbuºtii de liliac pe caretot mai multe grãdiniþe de flori îi gãzduiescîncât aºezarea ar putea deveni un sat alliliacului, sau panar – cum îi spun localnicii.

În dreptul porþii mari, la câþiva zeci demetri, se aflã garajul. Curþile sunt bine deli-mitate ºi împrejmuite cu gard din plasã desârmã spre partea grãdinii, iar la stradã esteconstruit gard ºi poartã metalice, uneorigardul fiind din panouri de beton. Grãdinilede legume ºi zarzavaturi, de aproximativ 4– 5 ari sunt împrejmuite cu gard din plasãde sârmã pe fundaþie din beton ºi stâlpimetalici din þeavã. Unii gospodari ºi-au ame-najat sere sau solarii pentru producerea ver-deþurilor timpurii.

Locul principal în cadrul gospodãrieieste ocupat de casa familialã. Aceasta devinecasã, dar ºi locuinþã. Sãteanul nu spune “îmiconstruiesc o casã”, ci “îmi fac casã”. Elparticipã alãturi de meºteri la toate opera-þiunile. În timp se poate observa cã nu apardouã case identice, fiecare cãpãtând, haisã zicem, personalitatea celui care „o fã-cea”, dar anumite perioade sunt caracte-rizate prin acelaºi stil al construcþiilor,putând vorbi despre un stil comunitar allocuinþelor, lucru foarte bine conturat încasele din satul Bratca. Dacã într-un trecutmai îndepãrtat casa avea doar rostul deadãpost, de odihnã, toate lucrãrile gospo-darului desfãºurându-se în afara spaþiuluide locuit, în prezent casa a devenit ºi unteritoriu unde omul îºi desfãºoarã o partedin activitãþile sale zilnice.

Dacã în trecut locuinþa tradiþionalãþãrãneascã realiza în mod aproape “natural”o fireascã înscriere în peisajul care o adã-postea atât prin forma ºi dimensiunile exte-rioare (fundaþie, pereþi, acoperiº) cât ºi prinarmonia albului pereþilor cu clar-obscurulcreat de straºina largã ce adãposteºte târ-naþul din faþa casei, în prezent se recurgede multe ori la o arhitecturã oarecum ur-banã ruptã de fenomenul personalizãriirurale, dar ºi de armonia cu spaþiul naturalatât de evidentã în satul nostru tradiþional.

Apar case de locuit cu un design arhi-tectural “nou”, “modern”, fie în construcþie,dispunerea parterului, etajare, mansardare,fie în realizarea finisãrii exterioarelor. Nuar fi rãu dacã s-ar elabora pe plan local unconcept arhitectural care sã sugereze sãte-nilor modalitatea de a perpetua elemente deconstrucþie tradiþionale spre a fi valorificateînlãturând influenþele italiene, belgiene,americane etc.

Una din cele mai vechi case pãstrate înBratca (la nr. 356, anul 1977) a fost a luiGherman Gheorghe, Juºca, cu o vechimede aproximativ 154 ani în 1978. Pro-prietarul, în vârstã de 76 de ani (1977),spunea cã a moºtenit-o de la pãrinþi care ºiei la rândul lor o aveau de la înaintaºi. Înprezent este demolatã. Era aºezatã în mijlo-cul terenului agricol la o distanþã de 50 –60 m de la drum. Casã din lemn construitãîn plan dreptunghiular cu dimensiunile de 8m lungime ºi 5 m lãþime în exterior, cu ocamerã de locuit spaþioasã (5,40 m X 4,70m) ºi tinda de 2,20 m X 4,40 m. Târnaþdeschis. Dimensiunea geamurilor era de 50X 50 cm ºi un rând de sticlã în ochiurilemici ale ferestrei.

La început casa a fost acoperitã cu paie,ulterior i s-a pus þiglã roºie. Proprietarul

povestea cã la construcþia ei s-au folositcuie de fier meºterite de un fierar, precumºi cuie din lemn. Bârnele din fag au fostprelucrate numai cu ajutorul toporului.

Dar au existat ºi locuinþe monocelulareconstruite din lemn ºi acoperite cu ºindrilã,cu o încãpere destul de micã în care seintra dintr-un târnaþ cu o lãrgime de 70 –80 cm. O asemenea casã existã în zona VãiiBrãtcuþa. Într-o asemenea camerã de 16 mptrãia o familie cu 13 copii. Unii se culcauvara în pod pe fân (inf. Lal Gheorghe, 65ani, 15.01.1978).

Cele mai multe case familiale se con-struiau din lemn de fag, gorun sau stejar.Coarnele ºi leþurile (haizaºul) erau din lemnde brad sau mai rar din fag sau mesteacãn,învelitoarea din ºindrilã sau paie, iar maitârziu s-a folosit þigla. Acoperiºurile caselorcu paie erau destul de înalte deoarece apade ploaie ºi zãpada trebuia sã se scurgãrepede ºi în acelaºi timp podurile caselorreprezentau ºi adãpost pentru alimente ºiunele obiecte de uz gospodãresc ºi casnic,deci gazda urca frecvent în pod. Faptul cãaceste case erau înãlþate între dealuri, încoasta unor coline, ele se fãceau vizibile dedeparte ºi nu în ultimul rând am putea vorbiºi despre o încadrare esteticã în mediul na-tural a acestor locuinþe. Toate erau ridicatepe fundaþie (fodoment) din piatrã, uneoricu mortar de var, alteori zidãrie uscatã, fun-daþie în general destul de joasã. Anumitelocuinþe ºi anexe foloseau vaioaga ca ma-terial de construcþie a pereþilor: pãmântamestecat cu nisip ºi pleavã turnat în tiparedreptunghiulare, puþin mai mari decât ocãrãmidã obiºnuitã, puse la uscat, dupã careerau folosite la ridicarea pereþilor. Se realizaulocuinþe destul de durabile.

O casã din lemn, veche, din bârne faso-nate în patru feþe, spre zona valea Brãtcuþei,la nr. 248 (numãr vechi) de formã drept-unghiularã, avea douã camere, iar la mijloctinda în care se afla ºi cuptorul pentru mãlaiºi pâine. Pe faþada principalã, de-a lungulcasei, era târnaþul semiînchis în care segãsea ºi scara la pod, iar într-un capãt altârnaþului era amenajatã cãmara.

Pe fundaþia de piatrã se aºezau mai întâitãlpile în patru feþe, mult mai groase decâtbârnele, din esenþã tare, gorun sau stejar.Legãturile bârnelor la colþul casei se fãceauîn cheotori drepte sau în “coadã de rân-dunicã”. Unele case sunt construite în ºoºi,stâlpi verticali plantaþi în tãlpile casei, darpoziþionaþi uneori ºi în diagonalã, spaþiilelibere astfel create fiind închise cu bârne.Dupã ce se acoperea casa puteau fi montatebârnele între ºoºi. Ultimele grinzi aºezatepe pereþi erau cununile (cusurauãle) pe carese sprijineau coarnele acoperiºului.

Printre puþinele case de locuit vechi carese mai pãstreazã în Bratca menþionãm casafam. Butiri Gheorghe, zis Ghinã Oarbã, dinÞipleoaia, în prezent nelocuitã ºi într-o starede avansatã degradare; singularã ºi în struc-tura planimetricã precum ºi în dotare.

E construitã din bârne de fag pe o fun-daþie de piatrã din zidãrie uscatã. Talpa desub peretele faþadei principale precum ºi ceade la târnaþ în care sunt încastrate ºezãþile(stâlpii) sunt cioplite în patru feþe având di-mensiuni mari (30 X 25 cm). Casa are olungime de 11 m ºi o lãþime de 5,5 m. Are ocamerã, o tindã ºi o încãpere cu un peretedespãrþitor oblic lângã tindã care s-ar puteanumi cuptoriºte pentru cã aici se aflã cup-torul. Fiecare din cele trei praguri de la celetrei uºi are o înãlþime de 26 cm.


Gospodãria taraneascã în timp Urmare din pagina 9Gospodãria tãrãneascã în timp,,


11

Toate pragurile (“pravu uºii”) aveau ace-eaºi înãlþime, destul de mare, ele reprezen-tând ºi un loc de stat jos, de odihnã sauchiar de practicat anumite lucrãri în gos-podãrie: tors, sfãrmat cucuruz, curãþatcartofi etc., gospodina stând pe acest pragbeneficiind ºi de mai multã luminã, uºilefiind larg deschise.

Cele 6 geamuri au dimensiuni mici ºi unsingur rând de sticlã – particularitate spe-cificã tuturor locuinþelor rurale dinainte de1900.

Aceasta s-ar putea sã fie singura casãveche, de peste 100 de ani, din Bratca, încare se mai pãstreazã cuptorul construit întindã. ªi încã nu e totul. Gura cuptoruluiare la partea superioarã un buiandrug subformã de semicerc, probabil din pãmânt ars,decorat prin incizie cu linii curbe ºi drepteîn chenar, frunze ºi un cerc rozetã în centru.În ansamblu, “fruntea cuptorului” devineastfel o construcþie cu implicaþii estetice.

Într-un stadiu mai vechi al construcþiilor,camera de locuit fiind foarte mare, se montasub tavan o grindã foarte groasã pe mijlocpe toatã lungimea camerei numitã grinda –meºter. Aceasta fãcea corp comun cu plan-ºeul având rolul de sporire a rezistenþei po-dului casei. Aceastã grindã uriaºã servea ºipentru a adãposti pe ea, la loc mai ferit,mai ascuns, diferite acte, unele obiecte maimãrunte sau chiar bani.

Tavanul era construit din scândurã debrad pe grinzi aparente. Scândurile erauaºezate “încãlecat”, una sus, una jos, alter-nativ, formând un desen geometric plãcutochiului. Podul era lipit cu pãmânt într-unstrat de 4 – 5 cm grosime. Acest model detavan e cunoscut sub denumirea de “poditcu podea întrietã”.

În situaþia în care acoperiºul era din paieconstrucþia lui se realiza în patru ape. Cândse folosea ºindrila sau þigla acoperiºul seputea face în douã ape, capetele fiind încalcan sau fronton sau acoperiº cu “cionc”.Acest perete vertical sub formã de triunghide la extremitãþile acoperiºului putea firealizat din scândurã, împletituri de nuielelipite cu pãmânt sau chiar din voioagã. Într-un fel acest tip de acoperiº sporea capa-citatea podului.

Frontonul era prevãzut cu douã geamurimici la partea superioarã pentru aerisire, darºi din considerente estetice. La baza fron-tonului este montat un rând de þigle pe toatãlãþime peretelui cu scopul de a protejaexteriorul peretelui casei de apa de ploaie.

De remarcat cã straºina caselor nu aveascocuri pentru colectarea apei de ploaie,acest element al construcþiei fiind introdusprin anii 1955 – 1960.

O componentã importantã a locuinþeisãteºti o reprezintã târnaþul. În evoluþia saputem consemna mai multe momente. Laînceput târnaþul era deschis, fiind mãrginituneori de o talpã pe întreaga lungime acasei. De aici ºi expresia “s-o aºezat pã talpacasi”. Lãþimea târnaþului era de aproximativ1 m, situându-se sub acoperiºul casei. Înfelul acesta partea de acoperiº de deasupratârnaþului se sprijinea pe câþiva stâlpi aºezaþila intervale de 2,5 m distanþã ºi se numescºezãþi. Târnaþul putea fi pe toatã lungimeafaþadei principale sau numai pe o treime saupe o jumãtate a casei.

A urmat târnaþul semiînchis, asemã-nãtor cu cel deschis ca poziþie ºi dimensiuni,doar cã era mãrginit cu un gard de scân-durã având o portiþã numitã roºtyei în drep-tul intrãrii în casã. La unul din capeteletârnaþului era aºezat uneori humbariul (ham-bar) în care se pãstrau cereale. În celãlaltcapãt putea fi cuptorul sau o cãmarã. Nu

de puþine ori scândurile din care era confec-þionat gardul târnaþului aveau traforat unmode floral sau geometric.

La construcþiile mai noi acest târnaþdevine coridor, este închis cu stâlpi dincãrãmidã, între aceºtia, pe spaþii foarte largimontându-se uneori geamuri mari, lumi-noase, cu un singur rând de sticlã.

Dupã cel de-al II-lea Rãzboi Mondiallocuinþele din Bratca au fost construite dincãrãmidã, aceasta fie cã era cumpãratã dela fabricile de profil, fie cã era confecþionatãmanual de þigani. A început construcþiacaselor din tyeglã. Locuitorii au adoptatplanul de construcþie al caselor în formãde L, case în vinclu. Extrem de evoluate încomparaþie cu cele vechi. Cuprind 3 - 4camere, hol, terasã, geamuri mari, bucã-tãrie, mai apoi baie, cãmarã. Fundaþie dinpiatrã sau beton. Prin deceniile VII – VIIIale secolului XX apar tot mai multe contruc-þii cu parter ºi etaj. De data aceasta construc-þiile se realizeazã pe baza unui proiect întoc-mit de oameni de specialitate ºi sunt multmai complexe având în vedere pretenþiilesporite ale locatarilor acestor imobile. Îngeneral fundaþia acestora are o formã drept-unghiularã, iar ca material de construcþiese foloseºte cãrãmida refractarã, blocurileceramice sau betonul celular autoclavizat(BCA - uri). Într-o mare mãsurã se foloseºtebetonul armat. Nu de puþine ori acesteclãdiri sunt mansardate.

Se pune un accent deosebit pe holurilecaselor care pot deveni saloane de primire,camerele sunt spaþioase, zugrãvite preten-þios, bucãtãria bine utilatã, inclusiv hotã,camera copiilor, dormitor, camerã de zi, baieca la oraº, apã caldã, apã rece, canalizare,maºinã de spãlat, cuptor cu microunde,aragazul, faianþa, gresia, încãlzirea centralãsunt câteva din utilãrile pe care ruralul ºi leasumã ºi de foarte multe ori cu bun gust.Dar clãdirile cu etaj nu apar numai în centrulsatului Bratca, ele pot fi vãzute ºi în zonelemãrginaºe; astfel de locuinþe pot fi vãzuteºi în satele Damiº, Lorãu, Beznea.

Pivniþa sub casã a apãrut destul detârziu. Depinde în mare mãsurã ºi de confi-guraþia terenului ºi de stratul freatic. Ele erauconstruite din piatrã sau cãrãmidã, cu boltã.Se amenajau pivniþe ºi la o oarecare depãr-tare de casã ºi acestea erau cu pereþi dinbârne de lemn. Erau acoperite cu pãmânt.În prezent pivniþele sunt construite din be-ton, sunt spaþioase, bine aerisite ºi iluminateelectric.

Cuptoriºtea sau locul cuptorului pentrucopt pâinea. Fiecare gospodãrie din satulBratca avea într-o vreme un cuptor în carese cocea pâinea, mãlaiul, cozonacii sau seuscau poamele pentru iarnã. În zilele noastrecuptorul aproape cã nu mai este folosit.

Referitor la amplasarea cuptorului încadrul gospodãriei am putut constata cãîntr-o perioadã mai veche gura cuptoruluidãdea în soba casei iar cuptorul propriu-zis se afla în tindã. În felul acesta eraîncãlzitã ºi camera ºi tinda. Urmãtoareaetapã situeazã cuptorul în întregime în tindacasei unde ocupã aproape un sfert dinsuprafaþa acestei încãperi. Vom asista înconinuare la un alt mod de amplasare ºianume fie în curtea gospodãriei, fie la unuldin cele douã capete ale târnaþului din faþacasei. Sunt gospodãrii care îºi amenajeazão încãpere în ºirul de dependinþe de lângãcasa familialã destinatã cu deosebireamplasãrii cuptorului; de cele mai multe oricuptorul ca atare este în afara încãperii doargura este în peretele încãperii. Aceastã cup-toriºte este folositã ºi ca bucãtãrie de varã.

Încãlzirea caselor s-a fãcut întotdeaunacu lemne. Soba (candalãul) era construitãla început din piatrã ºi pãmânt ºi era am-plasatã în apropierea gurii cuptorului încazul în care acesta avea gura în casa delocuit. Era foarte joasã, o înãlþime de 2 – 3palme de la pãmânt, uneori nu avea uºã,flacãra fiind lãsatã sã lumineze mai bineîncãperea în lungile seri de toamnã ºi iarnã.Fumul era condus spre coºul cuptorului.În perioade mai îndepãrtate fumul din sobãnu era dirijat prin intermediul burlanelor,

acestea apar dupã anul 1800, micile încã-peri de locuit acumulând o parte din acestfum care nu era eliminat în totalitate prinsistemul natural. În pod, deasupra sobei,era construitã din nuiele împletite, lipite cupãmânt, buboºca, având rolul de a preluascânteile dupã care fumul ieºea în pod, înfelul acesta casa era protejatã de incendii.Avea forma unui clopot, cu o dedchizãturãlateralã prin care fumul era eliberat. Trebuiemenþionat ºi faptul cã în lipsa chibriturilor,care fie cã nu se gãseau, fie cã erau scum-pe, focul se aprindea cu iasca, cremenea ºiamnarul.

Odatã cu evoluþia locuinþelor, sobele deîncãlzit ºi preparat hranã s-au îmbunãtãþit,acestora ataºându-li-se un mic cuptor (leriu)pentru copt pâine sau cozonac. Sobele con-struite în prezent pot avea în interiorul lorun mic bazin, asigurând în acest fel apacaldã la bucãtãrie. Asemenea bazine suntîn sobele de teracotã.

A existat dintotdeauna dorinþa de reali-zare a unei case de locuit frumoase. În pri-mul rând acest lucru se poate observa înechilibrul dimensiunilor caselor vechi. Exis-ta întotdeauna un simþ al proporþiei: pereþii,acoperiºul, lungimea ºi lãþimea casei. Înãl-þimea pereþilor, lungimea casei, înãlþimeaacoperiºului, dispunerea în peisaj deveneauîncântãtoare pentru cel care privea acesteaºezãri; în prezent numãrul lor este nesem-nificativ. Nimic strident, totul este foartearmonios. O proporþionalitate de corpomenesc bine plãmãdit.

ªi exterioarele sunt de o sobrietate deo-sebitã. Vom remarca decoraþiunile de lastâlpii târnaþului la o veche casã, în prezentdemolatã, pernele de pe capetele acestorstâlpi fiind însoþite de decoraþiuni artisticecioplite sau traforate.

Dacã pe la 1880 – 1900 casele din bârneerau lipite cu lut, apoi date cu var alb sauun albastru deschis, ceva mai târziu faþadeleprincipalã ºi cele laterale erau înfrumuseþateprin realizarea la colþurile casei a unor pãtratedin tencuialã în culori gri, în rest peretelefiind alb. Ancadramentul geamurilor era deasemenea gri. Dar într-o perioadã mult maiîndepãrtatã în timp în jurul geamurilor micinu exista nici o decoraþiune, ci doar peretelesimplu. Frontonul dinspre stradã, în cazulacoperiºului în douã ape, era decorat într-un mod original: în dreapta ºi în stânga unuipom stilizat realizat în relief din tencuialã,arborele vieþii, se scria tot în relief anulconstrucþiei din cifre grupate câte douã, iardedesupt apãreau iniþialele numelui pro-prietarului. Culorile exterioarelor au evoluatde la alb, trecându-se la gri, apoi albastrudeschis sau verde.

În anii 1965 – 1970 faþadele erau deco-rate cu tencuieli în care se introducea micãobþinându-se suprafeþe cu irizãri sticloasepeste care se suprapuneau linii drepte albedin tencuialã care încadrau geamurile saudecorau spaþiile dintre geamuri.

Ceva mai târziu, 1974 -1975, noile casede locuit aveau faþadele în stropi mari detencuialã cu patrulatere în jurul geamurilorºi bordurã cu spaþii dreptunghiulare pe toatãlungimea peretelui la câþiva centimetri dea-supra geamurilor.

A existat o încercare prin anii 1980 –1981 de a finisa exteriorul caselor de locuitprin aplicarea unor plãcuþe ceramice smãl-þuite dreptunghiulare în culori diferite. Aufost realizate dupã acest model câteva caseîn Bratca, dar ideea a fost abandonatã.

Gospodãria taraneascã în timp Urmare din pagina 10Gospodãria tãrãneascã în timp,,


Gospodãrie izolatã, Poiana Bratca

Fragment din lucrarea MONOGRAFIACOMUNEI BRATCA.

12

Pe firmamentul culturii ºi spiritualitãþiiardelene, steaua istoricului Titus LiviusRoºu continuã sã strãluceascã ºi sã încãl-zeascã inimile celor care l-au cunoscut ºipreþuit ºi acum la împlinirea a zece ani de laplecarea sa dintre noi.

Personalitate recunoscutã ºi apreciatãîn Bihor ºi nu numai, profesorul Titus L.Roºu a lãsat în urma sa o operã valoroasã,compusã din opt cãrþi ºi peste douã sute destudii ºi articole pe teme istorice, elaborateîn peste cinci decenii de activitate neobositã.

Nãscut la 4 octombrie 1908, în satulButeni, judeþul Arad, din pãrinþi învãþãtori,îºi va petrece copilãria la Beiuº, localitatecãreia îi va dedica peste ani monografiaBeiuºul, centru politic ºi de culturã româ-neascã (1993), alãturi de alte studii. Tot laBeiuº urmeazã cursurile Liceului “SamuilVulcan”, unde l-a avut ca profesor pe Dr.Constantin Pavel, personalitate care îi vatrezi interesul pentru cercetarea trecutuluiromânilor bihoreni. Dupã moartea profe-sorului iubit, Titus L. Roºu îi va redactapentru întâia oarã bibliografia în lucrareaProf. Dr. Constantin Pavel. Omul ºi opera(Beiuº 1942).

Între anii 1927-1931 studiazã la Univer-sitatea Regele Ferdinand din Cluj, Facultateade Litere ºi Filosofie, susþinând teza delicenþã Din trecutul familiei Papp dePoiana Blenchii (1678-1843) cu o scurtãprivire asupra începuturilor de organizarecultural-bisericeascã a românilor ortodocºidin Beiuº, sub îndrumarea reputatului istoricIoan Lupaº.

Dupã efectuarea armatei, în 1933,devine profesor la ªcoala normalã „IosifVulcan” din Oradea, ataºându-se de grupa-rea revistei Familia, unde va publica în aniiurmãtori zeci de studii ºi articole. O altãrevistã la care a colaborat cu numeroasestudii a fost Gazeta de Vest, publicaþie lacare a ºi debutat ca publicist în 1934, totcu un articol despre istoria Beiuºului.

În 1941 publicã primul volum al cãrþiisale celei mai citate ºi mai cunoscute, Însem-nãri ºi inscripþii bihorene, pentru scriereacãreia a strãbãtut în anii grei ai rãzboiului,plin de entuziasm, satele Bihorului ºi Ara-dului, culegând de pe cãrþile vechi de slujbã,zidurile bisericilor, icoanele ºi clopotelor a-cestora însemnãri valoroase despre vre-muri demult apuse, salvându-le astfel de la

uitare ºi distrugere. Cartea va apãrea integral,completatã cu vol. al II-lea, abia în 1999.

Dupã doi ani de profesorat (1936-1938)la liceul “Mihai Eminescu” din Satu Mare,Titus L. Roºu se fixeazã la prestigiosul liceu“Emanuil Gojdu” din Oradea, de unde vaieºi la pensie în 1971. Este intervalul celmai lung ºi prolific din viaþa sa. Ca profesorla Gojdu s-a remarcat îndeosebi prin treiaspecte: înfiinþarea Cercului de istorie alelevilor, desfãºurând activitãþi intense: din1956, sãpãturi arheologice în diverse locaþiiºi colectarea de vestigii pentru muzeul ºco-lii; organizarea Muzeului de istorie al ºcoliicu expoziþie etnograficã permanentã ºi pu-blicarea în revista liceului Þara visurilormele a numeroase studii ºi articole de spe-cialitate.

Toate aceste realizãri, dublate de muncala catedrã propriu-zisã ºi activitatea depublicist au fãcut din profesorul Titus L.Roºu o personalitate cunoscutã ºi recunos-cutã în lumea culturalã bihoreanã. Mai multdecât atât, eforturile sale au fost apreciateºi de cãtre conducerea statului de atunciprin conferirea în 1978 a Ordinului SteauaRomâniei cls.a IV-a.

Deºi aflat în pensie, Titus L. Roºu arãmas acelaºi spirit însetat de cunoaºtereºi dornic de a oferi celorlalþi cunoºtinþelesale acumulate într-o viaþã.

Continuã sã publice în revista liceului“Emanuil Gojdu”, colaboreazã cu ziarulCriºana, elaboreazã noi studii ºi cãrþi pentru

care se va lupta pânã la sfârºitul vieþii pentrua le vedea publicate. În 1992 publicãvolumul Oradea- cetatea Bihor, strãvechevatrã voievodalã din epoca de piatrã lasfârºitul secolului al XIV-lea, în 1993cartea despre Beiuº amintitã mai sus, apoiLegea româneascã- Ortodoxia - Temeliaspiritualã a fiinþei noastre etnice, în 1997,Mãnãstirea ortodoxã de maici din Voievozi-Bihor, în 1998, ºi Însemnãri ºi înscripþiibihorene vol I ºi II, în 1999.

Din toate aceste cãrþi rãzbate dragosteafaþã de înaintaºi ºi faþã de truda lor de a-ºipãstra ºi afirma identitatea na-þionalã ºispiritualã.

Rãmân însã foarte multe manuscrise pecare nu mai apucã sã le vadã publicate,stingându-se din viaþã la 4 iulie 1999, avândvenerabila vârstã de 91 de ani.

Însã peste personalitatea ºi opera sa nus-a aºternut uitarea. Aprecierile asupra con-tribuþiei sale la creºterea prestigiului culturiibihorene s-au înmulþit dupã moartea sa.Dacã încã din timpul vieþii i s-au recunoscutmeritele (decorarea cu Ordinul Steaua Ro-mâniei, decernarea titlului de cetãþean deonoare al Mun. Oradea - 1997), ºi postum,numeroºi oameni de culturã bihoreni, întrecare mulþi ucenici sau prieteni (dr. Constan-tin Mãlinaº, dr. Ioan Godea, Diac. prof. dr.Teodor Savu, dr. Ioan Þepelea ºi mulþi alþii)l-au omagiat în presã, o stradã din Oradeaîi poartã numele, s-a scris o tezã de licenþãdespre persoana ºi opera sa.

Cea mai recentã ºi mai consistentã reve-nire a profesorului Titus L. Roºu în atenþiapublicului o constituie apariþia monografieiNicolae Jiga (1790-1870). Un deschizãtorde drumuri în lupta pentru emanciparearomânilor bihoreni, Ed. Cogito, Oradea,2006, carte la care a þinut enorm, avândadunate documente încã din anii 40 ºi pecare ºi-a dorit nespus sã o vadã tipãritã.Lucrare monumentalã, cartea despre mare-le mecenate român din secolul al XIX-leaapare graþie eforturilor susþinute ale devo-tatului sãu elev ºi colaborator Voicu David,ajutat la rându-i de pãrintele Teodor Cristeade la Biserica cu Lunã ºi alþii, care vor sãscoatã la luminã comorile peste care s-aaºternut nepãsarea.

Cartea profesorului Titus L. Roºu repre-zintã o adevãratã recuperare istoricã a uneipersonalitãþi care s-a ridicat în fruntea luptei

pentru afirmarea spiritului românesc înBihorul secolului al XIX-lea. Nicolae Jiga–Judeu, comerciant român bogat, viceprimaral Oradiei, director al ºcolilor româneºti,prim epitrop al Bisericii cu Lunã ºi cola-borator apropiat al altui mare bihorean,Emanuil Gojdu, s-a remarcat în primul rândoferind ajutoare materiale tinerilor studioºi,nu numai din Oradea, Beiuº sau Bihor, cidin tot Imperiul Habsburgic ºi ulterioraustro-ungar, prin intermediul Fundaþieiºcolare întemeiatã de el. Scopul acesteiaurmãrea “creºterea de oameni de omenie ºicetãþeni cu frica lui Dumnezeu, creºtereade români ºi creºtini care sã lucreze pentrubinele bisericii greco-orientale ºi care sãînainteze luminarea poporului român”Astfel numeroºi învãþãcei din Bihor ºi nunumai au beneficiat de bursele oferite deJiga, îmbunãtãþindu-ºi situaþia la învãþãturã.Cartea prezintã viaþa ºi activitatea lui Jiga,precum ºi listele bursierilor fundaþiei sale ºispiritul creat în rândul tinerimii româneºti.

Monografia despre Nicolae Jiga, pe lân-gã evidenþierea meritelor marelui patriot ro-mân, îºi propune, dupã cum mãrturiseºteîngrijitorul ediþiei, Voicu David, ºi dezmor-þirea spiritualã ºi naþionalã a noastrã, a celorde azi, prin strãmutarea osemintelor familieiJiga într-un loc mai potrivit decât cel deacum ºi lucrul cel mai important, reînfi-inþarea Fundaþiei Nicolae Jiga ºi retroce-darea clãdirilor care i-au aparþinut.

Cu puþin timp înainte de a muri, TitusL. Roºu mãrturisea: “În cãrþile mele nu veigãsi urã, ci doar luptã, luptã pentruaducerea la luminã a adevãrului trãiriinoastre pe aceste locuri.” Aceastã dragostede adevãr a insuflat-o ºi elevilor sãi care aziîncearcã sã-i ducã munca mai departe,tipãrindu-i alte manuscrise preþioase saurepublicându-i cãrþile mai vechi. Titus L.Roºu rãmâne profesorul de excepþie, dãruitpânã la sacrificiu activitãþii de cercetare,credinciosul ºi patriotul luminat, pilda dem-nã de urmat pentru noi cei mai tineri.

Faptele oamenilor mari rezistã probeitimpului. Deºi, la scara istoriei, zece anireprezintã o perioadã scurtã, suntem con-vinºi cã opera istoricului Titus L. Roºu vastrãbate vremurile ºi va sta mãrturie despredragostea unui român faþã de trecutulstrãmoºilor sãi.

Veºnicã sã-i fie pomenirea!

IOAN MOLDOVAN

Titus L. Rosu, la zece ani,

de la învesnicire,

Titus L. Rosu, la zece anide la învesnicire

,

,


În ziua de 19 iulie, fiind cea de-a 6 duminicãde la Rusalii, în localitatea Vârciorog a avutloc sfinþirea noii biserici cu hramul “SfântulIoan Botezãtorul”.

Slujba de sfinþire a fost oficiatã de PreaSfinþia Sa Sofronie Drincec, împreunã cu unsobor de 13 preoþi ºi 4 diaconi.

Soborul a fost întâmpinat de parohul noiibisericii, pãrintele iconom stavrofor Petru Bu-dureanu, de primarul comunei Vârciorog,Vasile Cociuba, de membrii Consiliului local ºide membrii Consiliului parohial, de numeroºicredincioºi, fii ai satului ºi ai comunei, cãrorali s-au alãturat persoane oficiale, invitaþi dinjudeþ ºi din alte pãrþi. Numãrul credincioºilorveniþi la marea sãrbãtoare a fost de ordinulmultor sute.

Noua bisericã cu hramul “Sf. Ioan Bote-zãtorul” se înalþã în acelaºi perimetru centralal localitãþii Vârciorog în care dãinuie de sutede ani, mai precis de la 1703, frumoasa ºi vestita

bisericã din lemn, cu hramul “Sfinþii ArhangheliMihail ºi Gavril”. Acesta este lãcaºul sfânt încare a fost chemat sã slujeascã, în urmã cupeste trei decenii, pãrintele Petru Budureanu.De atunci, prea cucernicul pãrinte ºi-a împãrþitviaþa ºi sfânta îndatorire a slujirii lui Dumnezeuîntre cele douã biserici ºi cele douã parohii,respectiv Vârciorog ºi Fâºca. Dar, în aceastãfilie, Fâºca, a pus bazele ctitoriei unei bisericiide piatrã, care a fost ridicatã ºi sfinþitã în anul1999, ºi încredinþatã apoi unui nou preot. Deatunci, pãrintele Petru Budureanu a fost în-cercat de gândul ºi fapta care nu i-au mai datnici odihnã, nici liniºte ori împãcare: de a ctitoribisericã de piatrã ºi în Vârciorog. Or, iatã cã ºiacestã lucrare îºi aflã acum împlinirea, fiind lavremea sfinþirii sale de cãtre Prea Sfinþitulepiscop Sofronie.

Dupã încheiere slujbei de sfinþire a bisericii,desigur a venit ºi vremea cuvântului preotuluiparoh, Petru Budureanu, ctitorul acestei fru-

moase biserici care este, dupã cum spuneaPrea Sfinþia Sa, mândrã, dotatã ºi împodobitãcu lucrãri sfinte, ca o catedralã. ªi spuneapreotul Petru despre efortul în care au fostcuprinºi cu toþii, de la preot la primar, de laconsilieri la simpli credincioºi, pânã la impor-tanþii sponsori, care au donat bani ºi materiale,datoritã cãrora biserica este astãzi împlinitã:“Oare cum aº putea astãzi sã le mulþumesctuturor celor care ne-au ajutat, dãruindu-neajutorul lor, cu sufletul curat ºi credinþã în

reuºita lucrãrii noastre. Mulþumim lui Dumne-zeu pentru ce am fãcut pânã aici ºi în faþa tutu-ror ºi a Prea Sfinþitului îmi cer iertare dacã amsupãrat pe cineva, cu voie sau fãrã de voie.Aº vrea poate sã fiu la vârsta primului an allucrãrii mele, ca acum 33 de ani, dar, iatã, evârsta care este.”

Încheiem spicuind din cuvântul Prea Sfin-þiei Sale Sofronie: “Slujba de sfinþire a bisericiide astãzi, din Vârciorog, a fost o slujbã mãreaþã,frumoasã ºi bogatã, inspiratã din SfîntaScripturã, inspiratã din clipele sfinte care aufost repetate la toate sfinþirile sfintelor biserici.Mãreþia pe care o are slujba noastrã de sfinþireeste unicã, ne mai aflându-se decât în bisericaortodoxã. Rânduiala de sfinþire, prin invocareaharului Duhului Sfânt, prin stropire cu apãsfinþitã ºi ungere cu sfântul ºi marele mir, atâta interiorului, cât ºi a exteriorului bisericii, cul-mineazã prin sfinþirea sfântului altar, care ocupãcea mai mare parte a slujbei sfinþirii.”

Sfintirea bisericii VârciorogSfintirea bisericii Vârciorog NICOLAE SANDRU,

,,

Foto: http://grigorejucan.wordpress.com/

13Zodii în cumpãnã, toamna 2009 13

ADRIAN IRVIN ROZEI

Luptã, luptã... asta-i viata!

Georges Filip Lefort

Luptã, luptã... asta-i viata!

Aducerile aminte ale unui erou al Frantei nãscut la Oradea

În dimineaþa zilei de 6 septembrie 2008oraºul Villeurbanne era îmbrãcat în straiede sãrbãtoare. Acest oraº de 136 000 locu-itori este lipit de Lyon, celebra capitalã

regionalã din centrul Franþei. Renumit pentrutradiþia lui popularã, Villeurbanne este unoraº de stânga moderatã, care încã din pe-rioada interbelicã a dezvoltat o arhitecturã

ºi o culturã de avangardã. Poate de aceeacentrul oraºului se compune dintr-o largãarterã principalã, strãjuitã de blocuri în stil«art deco», ducând spre primãria impu-nãtoare, mãginitã de o imensã piaþã drept-unghiularã. În aceastã piaþã se gãseºte, alã-turi de teatrul TNP de reputaþie mondialã,înconjuratã de grãdini înflorite, de bazinecu fântâni arteziene ºi pergole multicolore,o statuie impunãtoare reprezentând o femeiepurtând pe cap boneta frigianã ºi care, cuo miºcare decisã a braþelor þinând ferm omitralierã, rupe lanþurile ce o încãtuºeazã.Pe soclul statuii se poate citi inscripþia: «Auxmorts de la Libération».

Tocmai amintirea acestui eveniment,eliberarea oraºului de sub ocupaþia germanã,era sãrbãtorit cu un fast deosebit pe datade 6 septembrie 2008. Pentru cã Villeur-banne, dupã Paris - capitala Franþei, a fostsingurul oraº care s-a autoeliberat de subjugul nazist la sfârºitul celui de-al II-leaRãzboi mondial, mulþumitã unei insurecþiipopulare. Aºa se face cã la data amintitã afost organizatã o ceremonie în care, în pre-zenþa primarului ºi a doi generali, a avut loco paradã militarã urmatã de depunerea unorjerbe de flori la picioarele monumentuluimenþionat. De fapt, acest episod era numaio etapã din cadrul festivitãþilor care au duratdouã zile ºi care s-au compus din alte depu-neri de coroane la diferite monumente ridi-cate în oraº pentru a aminti faptele de rezis-

tenþã, precum ºi din prezentarea unui volumcare recapitula desfãºurarea acestor eveni-mente istorice.

Însã apogeul manifestãrilor a fost mar-cat de ceremonia înmânãrii cravatei de Co-mandor al Legiunii de onoare pentru faptede arme comandantului insurecþiei din 1944care a dus la eliberarea oraºului. Puþini dintrecei prezenþi ºtiau însã cã Georges Filip, alias«Lefort», dupã numele lui din rezistenþã,era nãscut în Oradea, oraº far al Transil-vaniei.

A fi ridicat la rangul de Comandor alLegiunii de onoare pentru fapte de arme esteo cinste deosebitã la care, probabil, nu aajuns nici o altã persoanã nãscutã în Româ-nia. Dacã mai bine de o sutã de mii depersoane se pot mândri cu titlul de Cavaleral Legiunii de onoare, numai vreo zece miiîl poartã pe cel de Ofiþer ºi doar cca. o miepe cel de Comandor. În cazul lui GeorgesFilip Lefort, cele trei trepte i-au fost confe-rite, rând pe rând, de cãtre ultimii trei preºe-dinþi ai Republicii franceze: F. Mitterrand,J. Chirac ºi N. Sarkozy. El se mai poatemândri ºi cu titlul de cetãean de onoare aloraºului Villeurbanne, precum ºi cu diferitealte ordine militare.

Dar sã-l lãsãm pe Georges Filip Lefortsã ne descrie el însuºi traiectoria care l-acondus la aceastã zi de glorie, în ciuda uneimodestii, aº spune, maladive.


Georges Filip, alias Lefort, dupã numele lui din Rezistenþã, comandantul insurecþiei din 1944 care a dus laeliberarea oraºului Villeurbanne (Franþa), dupã primirea cravatei de Comandor al Legiunii de onoare pentrufapte de arme, în septembrie 2008. Foto: ADRIAN IRVIN ROZEI

,,

,

M-am nãscut pe 16 octombrie 1919, laOradea, în România.

Un an înainte de naºterea mea, Oradease gãsea în Austro-Ungaria, în Transilvania,devenitã mai apoi parte din România. Peatunci oraºul avea o sutã de mii de locuitoriºi se afla la mai puþin de zece kilometri defrontiera Ungariei.

Acasã vorbeam ungureºte; mi-am fãcutstudiile în limba românã; limba germanã ovorbeam pentru cã regiunea mea fãcuseparte din Austria ºi aceastã limbã mai pluteaîncã în aerul pe care-l respiram; la vârstade 18 ani eram deja în Franþa, la Sorbona ºivorbeam a patra limbã. Cultura mea a fostformatã în ºcoala de limbã românã, pe cândîn maghiarã nu am fãcut decât sã practiclimba.

Sunt nãscut într-o familie înstãritã: tatãlmeu avea un atelier important de flori arti-ficiale. Noi ne-am simþit dintotdeauna ominoritate în România. Mama mea n-avorbit niciodatã româneºte. Tatãl meu ºtiaromâneºte pentru cã se nãscuse într-un micsãtuleþ, Negreºti, din Þara Oaºului. În Tran-silvania, care a fost ataºatã dupã Tratatulde la Versailles la România, odatã ce Impe-riul Austro-Ungar a fost descompus, existao majoritate de români. Oraºele erau locuiteîn majoritate de unguri, iar satele erau locuitede români. Când cineva sosea dela þarã,plecând la oraº, se maghiariza.

Am profitat de o ambianþã cãlduroasãacasã, o copilãrie fericitã.

Am studiat primii ani, pânã la baca-laureat, într-un liceu particular în care pro-gramul era exact ca cel din Franþa. În liceele

din România programul era copiat dupã celfrancez, exact la fel. Am urmat o viaþã destudiu, eram ceea ce se numeºte «un toci-lar». Pânã ºi în timpul liber mã ocupam desocietãþi de lecturã, sau de conferinþe ºidiscuþii ºtiinþifice... Eram pasionat de mate-maticã, deci fãceam parte dintr-un cerc dematematicieni.

ªcoala avea un nivel foarte ridicat; pro-fesorii erau adevãraþi « misionari », care seocupau de noi chiar ºi în afara orelor decurs. Cadrul cultural era cel al educaþieiaustro-ungare, tip «K. und K.» (Kaiserlichund Königlich- împãrãtesc ºi regesc, termenamintind caracteristica dublei monarhiiaustro-ungare). De exemplu, pãrinþilor neadresam cu «Dvs.», nici nu-mi puteam ima-gina sã le spun «tu». Pãrinþii ne motivau ºine împingeau sã studiem, poate cã ºi dincauza ambianþei care domnea înainte derãzboi. Ei înþelegeau cã era cea mai bunã«armã» pe care o puteau încredinþa unortineri pentru viaþa care-i aºtepta.

De aceea, încã înainte de a împlini 18ani, m-au trimis în Franþa. Vorbeam dejabiniºor limba francezã, pentru cã în Ro-mânia, fiind o þarã latinã, erai obligat sãînveþi latina ºi franceza. Pãrinþii ne repetau:«Nu ºtim care va fi viitorul, dar singurulcapital este ce ai în cap!».

Bacalaureatul a fost foarte, foarte greu,ca ºi în Franþa în acea vreme. La primaîncercare, din clasa mea au reuºit patru dindouãzeci ºi patru. Am prezentat bacala-ureatul de matematicã.

Sosind în Franþa m-am înscris imediatla Sorbona, la secþia «Mathématiques

générales», pe urmã am decis sã urmezInstitutul Politehnic din Grenoble.

În 1937, eram deja în Franþa, deci n-am cunoscut direct atmosfera rãzboiului înRomânia. Totuºi, ºtiu cã situaþia în România,þarã latinã, chiar ºi când era ocupatã denemþi, nu era atât de severã ca în Ungaria.De exemplu, în Ungaria deportãrile erausistematice, pe când în România au fostpuþine pierderi, numai periferice. N-auexistat deportãri organizate în Regat.

Studiile în Franþa au reprezentat un efortmaterial important, pentru cã primeam pu-þini bani dela familie. Duceam o viaþã foartemodestã, nu ca ceilalþi studenþi; îmi consa-cram studiilor esenþialul timpului disponibil.Eram un student disciplinat, care n-a ratatniciodatã vreun examen. Preferam materiileunde dominau matematicile, de exemplurezistenþa materialelor, hidraulica.

În Franþa, pentru prima oarã, am avutsentimentul de a fi perfect egal cu ceilalþi.Am devenit un «Monsieur»!

Institutul Politehnic Grenoble este ceamai veche ºcoalã specializatã în electricitatedin Franþa, ba chiar ºi din Europa. Aicistudiau elevi proveniþi din mai bine de 30þãri. Când am sosit în Franþa aveam intenþiasã-mi termin studiile ºi sã mã întorc. Pentrufamiliile care aveau mijloace, era oarecumautomat sã pleci la studii în strãinãtate. ÎnRomânia, copiii erau trimiºi în Franþa pentrucã trãisem într-o culturã francezã. Când amsosit la Paris, cunoºteam deja toate monu-mentele din cãrþi. Eram ca un locuitor alMarsiliei care vine pentru prima datã laParis.

În 1940, m-am prezentat ca voluntar înarmata francezã, gata sã plec la rãzboi.

La Grenoble, am dat peste un colonelcare s-a uitat lung la mine ºi mi-a spus :

- Pãrinþii Dvs. ºtiu cã vreþi sã vã înrolaþi?- Pãrinþii mei sunt departe.- De câtã vreme mai aveþi nevoie ca sã

vã terminaþi studiile?Eram în februarie ºi am rãspuns :- Pânã în iunie.ªi-a pãrãsit biroul ºi s-a apropiat de

mine, ca sã mã facã sã înþeleg cã nu vorbeade pe o poziþie oficialã, ºi mi-a spus :

- Acesta e dosarul Dvs. Îl pun alãturi decel al fiului meu, care vrea ºi el sã se prezinteca voluntar. Vã felicit, dar terminaþi mai întâistudiile ºi reveniþi la mine în luna iunie.

Câteva zile dupã ce mi-am terminat stu-diile era debandada armatei franceze! Cândam revenit în Franþa, dupã treizeci de ani,l-am cãutat, dar nu l-am mai gãsit. S-a com-portat cu mine ca un tatã! Aplicase aceleaºiprincipii pentru fiul sãu ºi, cum avea oanumitã eticã, în absenþa pãrinþilor a hotãrâtsã se comporte ca ºi cum ar fi fost tatãlmeu.

În tot timpul rãzboiului, am rãmas încontact cu pãrinþii mei prin corespondenþã.Scrisorile fãceau cam douã sãptãmâni pedrum.

Chiar ºi în timpul când trãiam în ile-galitate, în Rezistenþã, pãstrasem adresa lao doamnã, fosta mea proprietarã, care mãautorizase sã utilizez cutia ei poºtalã.


Georges Filip Lefort, un erou al Frantei nãscut la OradeaUrmare din pagina 13

Comandantul Filip-Lefort (cu eºarfa albã), în mijlocul detaºamentului sãu în septembrie 1944

Georges Filip Lefort, un erou al Frantei nãscut la Oradea


,,

Din fericire, casa avea trei intrãri, pedouã strãzi diferite, aºa cã veneam, goleamcutia de scrisori ºi plecam pe altã poartã.

Între timp, fiind în Franþa, din românam devenit ungur, datoritã alipirii Transil-vaniei de nord la Ungaria, însã eu am refuzatsã-mi schimb paºaportul.

Am terminat studiile în iunie, însã, fiindstrãin, nu aveam drept de muncã.

În ciuda diplomei de inginer, am devenitspãlãtor de vase într-un restaurant, ca sãpot supravieþui. Eram plãtit cu mesele deprânz ºi seara.

Asta a durat foarte puþin timp.M-am întâlnit pe stradã cu fostul meu

profesor principal, Dl. Castex, care mi-aspus :

- Unde aþi dispãrut ? Vã caut peste tot !Am nevoie de un asistent ºi m-am gândit laDvs.

Cum nu putea sã mã plãteascã, dãdeamlecþii de matematicã, în special unor portu-ghezi, printre care unul dintre ei, pe care l-am întâlnit dupã mulþi ani la Lisabona, adevenit inginer-ºef la «Philips».

Între timp, începusem studiile pentrudoctorat, la care am renunþat în august1942, când am intrat în Rezistenþã. Atunciam devenit pentru a doua oarã voluntar.Mulþi studenþi strãini din Grenoble s-aurefugiat în Elveþia. Mie nici nu mi-a trecutasta prin gând. Consideram cã datoria meae sã rãmân. Mã identificasem cu Franþa,gãsisem o patrie! Nu mai fãceam partedintr-o minoritate, deci rolul meu era sãrãmân ºi sã fac tot ce pot pentru noua meapatrie.

La F.T.P.-M.O.I. exista «secþia un-garã». De fapt, erau 12 secþii: spaniolã,italianã, ungarã, românã etc. Eu eram launguri, care veneau în majoritate din Spa-nia, unde fãcuserã Rãzboiul civil. Când amintrat în rezistenã, F.T.P. nu exista încã laGrenoble. La Grenoble exista un oarecareGergely, ungur slovac, care a organizatprimul grup din care fãceau parte GastonMarin, Bodnar etc. ºi au început sã ne înveþe«dialectica marxistã». Cu acordul lor, amintrat la gaulliºti (Nagel). Între timp, s-aformat F.T.P.-M.O.I. Aºa se face cã Gre-noble a fost primul loc în Franþa unde aexistat o colaborare între gaulliºti ºi comu-niºti. Sunt unul dintre puþinii care au fãcutrezistenþa, parte la gaulliºti, parte la co-muniºti.

Gaston Marin (ministru, vicepreºedinteal Consiliului de Miniºtri ºi deputat în Ro-mânia comunistã între 1945 ºi 1982, a pu-blicat recent un volum de amintiri cu titlul«În slujba României lui Gheorghiu-Dej»)este singurul care nu a fãcut parte din re-zistenþa armatã F.T.P. El era în M.O.I., decicivil. Mai apoi, M.O.I. l-a trimis ca instruc-tor pentru regiunea Toulouse. La Grenoble,începusem doctoratul, dar, dupã puþinãvreme, am intrat în rezistenþa armatã. Gas-ton, care era de lângã Petroºani, a rãmasîncã un an ca asistent la IPG, pânã la înce-putul lui ’44. Cum era reprezentantul Parti-dului pe lângã Carvalho, care era totuºi unofiþer, Gaston se considera mai presus. Întot cazul, Gaston a fãcut rezistenþa fãrã sãatingã un revolver! E drept cã nici JacquesDuclos nu s-a servit de un revolver în rezis-tenþã, pentru cã F.T.P. depindea de CharlesTillon, care-i raporta însã lui Duclos.

În rezistenþã am fost mai întâi recrutatla «Combat», care fãcea parte din «Armatasecretã» gaullistã, unde luptau mulþi studenþide la IPG. ªeful meu se numea RaymondNagel, care mai apoi a trebuit sã se refugiezela Londra, dupã care a fost paraºutat înFranþa. Am rãmas în contact cu el pânã lamoartea lui.

Între ’42 ºi ’43 acþiunile n-aveau am-ploarea de la sfârºitul rãzboiului : puneamcâteva bombe, atacam miliþia, colabora-þioniºtii etc.

Ca în toate organizaþiile de rezistenþã,exista o branºã civilã ºi una militarã. Eufãceam parte din cea militarã, «Le groupeFranc-combat». Noi eram cei care partici-pau la acþiunile militare. Cei din secþia civilãimprimau manifeste, recrutau, ajutau înviaþa civilã, fabricau tichete de hranã.

De exemplu, noi, cu un cocktail Molo-tov, am aruncat în aer vitrina S.O.L. (ser-viciul de muncã obligatorie creat de guver-nul dela Vichy) din centrul oraºului Gre-noble. Imediat s-a adunat populaþia. Doiofiþeri italieni, care se gãseau acolo, austudiat cioburile sticlei de lapte în carecolegul meu chimist fabricase explozivul,ºi, cu un ton categoric, au declarat : «Bombeinglese!».

Când Nagel a plecat, am pierdut contac-tul cu acest grup ºi am intrat la F.T.P.-M.O.I. (Franc Tireurs Partisans – Maind’œ uvre Immigrée) Aceastã organizaþiefãcea parte din «Frontul naþional», care erao formã deghizatã a Partidului comunist.Aici am început la bazã ºi organizam dejaacþiuni cu mult mai dificile.

Am început sã atacãm cãi ferate, amfãcut sã deraieze convoaie militare caretransportau material de rãzboi, am atacatuzine care lucrau pentru aviaþie, chiar ºi ocoloanã germanã care trecea de fiecare datãprin acelaºi loc, la aceeaºi orã. Cum eramcâþiva ingineri electricieni, cu o comandãla distanþã am fãcut sã explodeze o bombãcare a generat o mulþime de victime.

În practicã, eu trãiam cu acte false,într-o cãmãruþã, fiind în mod oficial paznicde noapte într-o magazie. Dupã câtãvavreme, patronul a remarcat cã nu aveamprofilul unui «paznic de noapte»!

La F.T.P. am urcat toate treptele: amdevenit ºef de echipã (3 combatanþi), ºefde grup (9 combatanþi), ºef de detaºament(3 grupe). Cu aceastã formaþie, transfor-matã în detaºamentul « Liberté » ºi, maiapoi, în batalionul « Liberté », am devenitcomandantul F.T.P. pentru oraºul Grenoble.

Pe urmã, am fost mutat la St. Etienneîn funcþia de comandant regional ºi amterminat comandant interregional F.T.P.-M.O.I. pentru regiunea Rhône-Alpes. Eraunumai opt comandanþi interregionali în toatãFranþa, care raportau la trei comandanþinaþionali, doi în zona Sud ºi unul pe toatãþara. Acesta se numea Ilici ºi, mai târziu, afost primul ambasador al Iugoslaviei lui Titola Paris.

Numele meu în rezistenþã a fostîntotdeauna Georges Lefort. Numele eraudate de ºeful de grup sau de detaºament,nici nu-mi mai amintesc prea bine cum.Depindea mult de actele de identitate pe carele puteau fabrica. Unii dintre noi aveau acte«false adevãrate», ca ºi mine, adicã actecorespunzãtoare unor persoane existente,cum ar fi prizonieri de rãzboi.

În aceastã perioadã locuiam singur înmagazinul în care figuram ca paznic denoapte. Atunci am participat la numeroaseacþiuni, din ce în ce mai spectaculoase.Dupã rãzboi a fost editatã o broºurã carerecapituleazã cele 400 acþiuni omologate:atacuri de cãi ferate, de garaje ale armateigermane, atacuri contra trupelor de ocupaþiesau a colaboraþioniºtilor, ale uzinelor carelucrau pentru Germania, într-un cuvânt,atacam tot ce putea aduce daune ocupan-tului nazist.

Tinerii rezistenþi erau de cele mai multeori studenþi dela IPG, pentru cã ºeful gru-pului era el însuºi un student dela IPG. LaF.T.P.-M.O.I., braþul armat al Partidului co-munist, echipele erau organizate la originepe familii, dupã limba vorbitã. Odatã intratla F.T.P. nu se mai pãstra baza de limbãpentru cã nici nu ne mai cunoºteam decâtdupã numele false. Chiar ºi azi când nevedem, ei mã numesc «Lefort».

În grupul nostru erau o mulþime de evreidin Belleville (cartier parizian locuit pânã azide o populaþie eterogenã) pentru cã nenu-mãraþi parizieni se refugiaserã în sudulFranþei (zonã neocupatã de nemþi pânã în1942). La Lyon, numãrul evreilor era multmai mare decât la Toulouse, de exemplu,unde dominau spaniolii.

La un moment dat, doream sa dezvol-tãm aciunea interregionalei pentru cã acti-vitatea F.T.P.-M.O.I. nu acoperea întreagaFranþã.

În Savoia erau câþiva rezistenþi subconducerea lui Saroglia. Am plecat la Gap,unde aveam o adresã, trebuia sã întâlnescun oarecare «Monsieur Vieux». La Gap,trenul era plin cu vârf ºi îndesat; se opreºteºi nemþii cer celor vreo mie de persoaneactele de identitate ºi reþin trei printre careºi pe mine. Mi-am spus cã sunt prãjit!Printre cei trei era ºi un vietnamez. Aºtep-tam în garã, într-o salã lângã care ofiþeriiSS chefuiau ºi cântau. Dupã câtãva vreme,l-au chemat pe vietnamez. Am rãmas cucelãlalt, care era italian; nu spuneam ovorbã.

Când au venit sã-l ia pe italian, ofiþeriiSS vorbeau între ei nemeºte, siguri cã nuînþelegeam un cuvânt din ce spun. Reieºea

cã italianul era nãscut în nordul Italiei, înTirol. M-am liniºtit un pic, când am auzit :«Er kann Volksdeutch sein!» Am rãmasultimul. I-am auzit spunând «Er ist im Zürichgeboren; er kann Volksdeutch sein!» (“Enãscut la Zürich; ar putea fi de originegermanã”, deci trimis pe front). A chematdoctorul, mi-a mãsurat indicele cefalo-rahidian, a fãcut un calcul ºi a spus: “Es istmöglich!” ªeful SS mi-a cerut hârtiile, pecare era pus un tampon “Kriegshnell”. S-agândit probabil cã era sã facã o prostie ºim-a întrebat la cine mã duc. S-a uitat încartea de telefon ºi a gãsit “Monsieur Vieux”cu strada ºi numãrul. Drept care mi-astrigat: “Herrauss!” N-am mai aºteptat aldoilea ordin ºi aºa am scãpat cu viaþã!

Altã data eram la Novak, care locuieºteacum la Bucureºti, ºi trãia într-o casã dinVieux Lyon cu vreo ºase nivele, cu aparta-mente simetric decalate faþã de scarã, con-strucþie tipicã lyonezã. Eram prieteni încãdin Oradea, el era inginer chimist. Mi-a datcheia apartamentului unde trebuia sã-l întâl-nesc pe Michel Fey, care era comandantregional Rhône. Eram împreunã în aparta-ment când deodatã am auzit în scara imo-bilului lãtratul câinilor ºi zgomotul uneipatrule germane. Avansau încet; verificaucu atenþie actele de identitate ale locuitorilorimobilului. Însã, încet-încet îi auzeam cumse apropie. La un moment dat, Michel mi-a spus : «Ascultã, Lefort! ªtiu ce neaºteaptã! Am revolverul cu mine, ºtiu cãtrebuie sã ne luptãm, dar îi cer ca ultimultãu glonþ sã-l pãstrezi pentru mine.» I-amrãspuns : «ªi eu voi face la fel!».

Am baricadat uºa cu o masã ºi aºteptamcu sufletul la gurã. Se apropiau, se apro-piau… ªi, la un moment dat, am auzitzgomotul venind de sus. Prin ce minune,rataserã un etaj, tocmai al nostru!

Câteva sãptãmâni mai târziu, Michel afost prins de Gestapou. Câþiva colegi dearme erau pe podul de pe Saône, când îltransportau. El i-a recunoscut ºi, uitându-se fix înainte, le-a adresat un salut militar ºia plecat spre moarte.

L-am vãzut dupã rãzboi pe tatãl sãu,profesor de matematicã la Marsilia, ºi pesoþia lui, francezi amândoi, cu care amrãmas în contact. La F.T.P.-M.O.I. erau ºimulþi francezi, pentru cã recrutãrile sefãceau în funcþie de legaturile fiecãruia. Erao absurditate continuarea spiritului BrigãzilorInternaþionale cu aceastã organizaþie sepa-ratã între F.T.P.-M.O.I. ºi F.T.P.-France.

Acþiunea noastrã a culminat prininsurecþia din Villeurbanne.

Întâmplarea a fãcut ca un mare numãrde F.T.P.-France sã cadã în lunile prece-dente. Eram în ultimile zile ale acþiunilornoastre înainte de sosirea armatei deeliberare. Ne repliam cãtre Vénissieux,traversând Villeurbanne, când întreagapopulaþie s-a revoltat, strigând: «Maquis-ul(desemnarea uzualã a miºcarii de rezistenþãfrancezã din timpul rãzboiului) e printrenoi!».

Nimic nu era planificat, cum afirmã ceicare doresc sã recupereze aceastã miºcare.Însã noi am asumat ºi am încadrat populaþia.Astfel, fiecare om de bazã a devenit un ºefde baricadã, unde soseau din edificiilevecine sute de oameni, înarmaþi cu puºtide vânãtoare sau tot felul de arme ascunsetimp de patru ani. Eu mi-am instalat Statulmajor la primãrie, în biroul primarului. Amcreat douã cercuri concentrice de baricadeºi am luptat timp de trei zile rezistând arma-tei germane compusã dintr-a 11-a Divizieblindatã SS.


Urmare din pagina 14


Georges Filip Lefort, un erou al Frantei nãscut la OradeaGeorges Filip Lefort, un erou al Frantei nãscut la Oradea

Sus: Comandantul Filip-Lefort, înconjurat deprimarul oraºului ºi de Adrian Irvin Rozei, la

ceremonia din VilleurbanneJos: Villeurbanne, piaþa principalã a oraºului

Comandantul Filip-Lefort ºi primarul oraºuluidepunând o jerbã la monumentul Eliberãrii

Monumentul din faþa primãriei aminteºteevenimentele legate de eliberarea oraºului în 1944

,,

Am profitat de efectul de surprizã,pentru cã nu aveam acelaºi nivel de înar-mare, cu atât mai mult cu cât armata ger-manã nu era obiºnuitã cu miºcãrile degherilã. Noi nu formam un front organizatºi “dezorganizarea” noastrã i-a suprins ºidezorganizat ºi pe ei. Astãzi, acest procedeueste numit “tacticã asimetricã”.

Dupã trei zile ne-am retras, când amconstatat ca nemþii pregãteau un atacconcentric de amploare, la care nu am fiputut rezista.

Între timp, Radio Geneva anunþase vic-toria insurecþiei din Villeurbanne, condusãde « amiralul Lefort », drept care nume-roase unitãþi de rezistenþã s-au îndreptatspre Lyon, ceea ce a creat nenumãrate fo-care de luptã. De aceea, pe foaia mea dedemobilizare este înscris «comandant alinsurecþiei din Villeurbanne ºi a luptelor deeliberare a Lyonului».

Patru zile mai târziu, nemþii s-au retrasîn debandadã ºi astfel s-a deschis drumul«Armatei franceze libere». Întâmplarea afãcut ca un general lyonez, aflat în frunteaarmatei, sã intre primul în oraº. Acelaºifenomen ca ºi la Paris, «toutes proportionsgardées». Pe noi nu ne-au gãsit însã pebaricade, deºi eu trimisesem un emisar carevorbea engleza pânã la Tour du Pin, undese gãsea colonelul Murphy cu armata ame-ricanã, cerându-i sã intre în oraº, cu atâtmai mult cu cât, între ei ºi noi nu se maigã-seau forþe germane. Ca un bun militar,el ne-a rãspuns cã nu avea ordin în acestsens!

Dacã ar fi fost un francez, pentru careLyon reprezenta un punct important, cândar fi sosit, ne-ar fi gãsit pe baricade! Exactca Leclerc care a gãsit baricadele din Parisºi în acest caz eliberarea ar fi fost totalã.

Am avut un sentiment de frustrare.Dacã americanii sunt atât de aproape, dece nu intrã ? Mai târziu mi-am explicat...În tot cazul, 1-a Armatã francezã liberã aintrat în Lyon fãrã sã tragã un singur glonþ!

Pe de altã parte, trupele Armatei Secreteaveau o altã concepþie. Principiul lor era cãtrebuia sã se pregãteascã pentru a deveniavangarda trupelor regulate, ceea ce nu erafilozofia unei armate de gherilã. Ei n-au intratîn acþiune decât în momentul când armataa ajuns la periferia oraºului. Dacã ar fi intratîn acþiune, am fi trãit repetiþia evenimentelordin Paris! La noi, putem vorbi de o analogie,în cel mai bun caz.

Între timp au ieºit nenumãrate cãrþi, prin-tre care cea a profesorului Collin din Gre-noble, în care e descrisã aceastã insurecþie.

În perioada rezistenþei, am cunoscut-ope soþia mea, ea însãºi rezistentã. Am fostcomandantul ei ºi sper cã am rãmas încontinuare! Numele ei din ilegalitate era«Claude» ºi fiul nostru se numeºte Jean-Claude.

Atunci, dupã insurecþie, am fost pentrua treia oarã voluntar pentru Franþa ºi amintrat în Armata no.1. Eram la Lyon, undemajoritatea celor din F.T.P. au format PrimulRegiment din Rhône; am devenit coman-dant al Batalionului 4. Am fost trimis laªcoala de ofiþeri supeeriori FFI (ForcesFrançaises de l’Interiéur) din Chambaranºi, când am revenit din România, amdescoperit cã gradul meu fusese omologat«comandant de rezervã al Armatei fran-ceze». Am gãsit în dosarul meu «La Croixde guerre». Fusesem demobilizat în lunamartie ’45 ; mi s-a propus sã rãmân cu ace-laºi grad în armata francezã, ceea ce nuera obiectivul meu.

În perioada rezistenþei F.T.P. devenisemcomunist. Tânãr, spãlarea creierului… Nis-a spus : «Trebuie sã vã întoarceþi în þãrile

de origine, unde au nevoie de cadre pentruconstrucþia socialismului.»

Soþia mea a decis sã mã urmeze. Dealtfel, la Bucureºti erau vreo zece cazuriasemãnãtoare : soþii franceze care ºi-auurmat soþul român.

Din Franþa am plecat în mod ilegal. Ilici,care era deja ambasadorul lui Tito în Franþa,ne-a trimis cu acte false, prin Iugoslavia,împreunã cu un grup de prizonieri iugoslaviºi Gh. Vasilichi, fost luptãtor comunist dinSpania, deportat în Germania, mai târziu,membru supleant în Biroul politic al P.M.R.La Belgrad, unul dintre cei trei responsabilinaþionali ai Rezistenþei franceze, VlaicoBegovici, fost comandant politic F.T.P. înzona Sud, care era pe atunci consilierul luiTito ºi redactorul cotidianului «Borba», ne-a recuperat ºi ne-a trimis din oraº în oraº,pânã am ajuns în România.

Aveam un document semnat de JacquesDuclos (unul dintre principalii lideri ai P.C.francez timp de jumãtate de secol) expli-când traectoria noastrã. Îmi era dificil sãpãrãsesc Franþa, însã când devii comunist,intri într-un ordin. Drept care, execuþi ordi-nele! La fel ca într-o sectã! Deºi era dificil,ca un om al datoriei, m-am conformat or-dinelor.

Þinând cont de trecutul meu, de expe-rienþa ºi de diplomele mele, am început cainginer ºi, foarte repede, am devenit directorgeneral în industria electrotehnicã românã,unde lucrau cca. 20 000 muncitori, în vreodouãzeci de fabrici. Soþia mea, care m-aurmat, a învãþat repede limba românã, însãa lucrat, în general, în domenii având olegãturã cu Franþa. Acasã vorbeam franceza,citeam franceza, mâncam bucãtãrie fran-cezã… era o casã francezã. În M.O.I. fuse-sem în secþia ungarã, însã cum «mareleStalin» decisese cã Transilvania redevineromâneascã, am fost trimis în România!

Cum dãdusem bacalaureatul în româ-neºte, eram bilingv, deci asta nu era o pro-blemã.

Din fericire, aveam o diplomã tehnicã,deci am fost utilizat în funcþii foarte înalte,ca director general al industriei electro-tehnice, director al Planului energetic, înComitetul de Stat pentru tehnicã... Aºa erammai puþin politizat. În continuare, am deþinutfuncþia de consilier al lui Alexandu Bârlã-deanu, vicepreºedintele Consiliului deminiºtri pentru colaborarea tehnicã cu þãrilesocialiste, adicã legãtura cu COMECOM-ul, Piaþa comunã a þãrilor de Est.

Am fost de vreo 25 ori la Moscova ºivorbesc puþin ºi limba rusã. Am fost tot devreo 25 ori la Praga. L-am întâlnit pe Titoîn biroul lui, când s-a construit centrala

electricã de la Dunãre. L-am cunoscut pe«sultanul» albanez Endver Hodja, carevorbea curent franceza, pentru cã studiasela Toulouse. Pe Ciu En-Lai l-am cunoscutîn China… Am fost ºi în Mongolia… Amcunoscut þãrile comuniste la nivelul cel maiînalt, însã am reuºit întotdeauna sã rãmânîn domeniul tehnicii.

Dupã patru sau cinci ani ne-am trezitamândoi, eu ºi soþia mea…

Deseori mi se pune întrebarea - o între-bare proastã: «Ce v-a determinat sã vãschimbaþi opinia despre comunism?». Nune-am trezit într-o dimineaþã… A fost oevoluþie lungã. Trebuie sã spun cã acasãvorbeam liber, ca ºi într-un cerc foarte,foarte redus de prieteni. Altfel ne riscamviaþa. Ce ºtiam noi la douãzeci de ani? CãHitler a omorât milioane de oameni ºi cãStalin i-a salvat!

La un moment dat, a venit epoca marilorprocese, cu titismul sau procesul dela Praga,Slansky ºi Rajk. ªi în România au fostaceleaºi curente. Însã românii sunt latini.Totul se petrece ca în Sud! ªi fascismul afost mai relaxat, dupã cum nu-l poþi com-para pe Mussolini cu Hitler, la fel ºi cucomunismul… Toþi cei care luptaserã înFranþa sau în Spania sub steagul roºu eraususpecþi prin definiþie, pentru cã ar fi pututfi recrutaþi de serviciile secrete occidentale.Drept care am trecut prin faþa unor comisiicare au început sã ne interogheze, în 1949.

Am fost verificat de persoane (IosifRanghe, Gizela Vass, Pantiuºa) pe care lecunoºteam ºi care-mi cereau sã le poves-tesc viaþa mea, ca în filmul «L’Aveu» des-pre Arthur London.

Am început spunând ca mi-am datbacalaureatul… «Nu, vorbeºte-ne de buni-cul tãu»! Metoda bolºevicã! Magnetofonulse învârtea ºi trebuia sã povesteºti tot.

A propos, ajungând la Begovici, m-auîntrebat cum îi vãd acum pe toþi cei acuzaþide troþchism. Cum nu voiam sã-l acuz, amspus: «N-aº fi uimit, ºtiindu-l un adevãratcomunist, sã fie acum în puºcãrie, la Tito!»

Nu toþi vechii comuniºti erau condam-naþi. Unii reuºeau sã scape ºi am fost printreaceºtia. Am fost întotdeauna o gurã mare,în cadrul sistemului. Dacã cunoºteai siste-mul, puteai trata pe cineva chiar de «lichea»,afirmând cã nu e un «bun comunist»! Însãsoþia mea îmi atrãgea deseori atenþia la cespun.

De altfel, n-aveam niciun fel de legãturãcu exteriorul, nici mãcar cu Partidul comu-nist francez.

Odatã, Louis Aragon a venit în vizitãoficialã în România. A amintit de mine pentrucã þinuse un discurs înflãcãrat la Villeur-

banne, menþionând Brigãzile Internaþionaledin Spania. Însã asta nu înseamnã «o legã-turã».

Altãdatã, Begovici a sosit cu o delegaþieoficialã iugoslavã ºi a cerut sã mã revadã.Au organizat o seratã la care participau nu-mai cadre de partid. Acolo, ce-l puteamîntreba? «Cum avanseazã construcþia socia-lismului la voi?» Cu o persoanã alãturi decare ai luptat cot la cot în Rezistenþã aisubiecte personale pe care vrei sã le discuþi!Era imposibil!

Mai târziu, l-am întâlnit în Iugoslavia,unde era mult mai liber, ºi mi-a spus: «As-cultã, noi voiam sã facem altfel! Nu ºtiudacã am reuºit. Am cunoscut bucãtãria deacolo (a lui Stalin)! Mai toþi membrii condu-cerii noastre actuale au fãcut puºcãrieacolo!».

În ceea ce priveºte relaþia cu Franþa, nuprimeam decât «L’Humanité». Nomencla-tura putea citi «Le Monde», însã numai labirou. Când soþia mea voia sã-l citeascã,venea la mine la birou. Îmi amintesc câtera de mulþumitã când citea «L’Humanité»ºi dãdea peste descrierea vreunei crime carese petrecea în locurile unde trãise ºi recu-noºtea strada sau cartierul.

Aºa mi-am dat seama cã trãiam un fas-cism deghizat. Nu cred cã aº fi putut supra-vieþui fãrã prezenþa soþiei mele, care a trãitaceleaºi iluzii ºi decepþii. La început visamcã vom construi o lume nouã, pe urmã amvãzut ce înseamnã asta în practicã! Maiîntâi am crezut cã numai în ministerul nostrunu merg lucrurile bine. Pe urmã am crezutcã numai în România merg lucrurile prost…Mai apoi, am început sã ne îndoim de princi-piile ideologice… Stalin, Lenin… ªi maiapoi, Marx!

Asta însã e foarte greu de explicat ºicere mult timp. La fel ca ºi o persoanã cre-dincioasã care, când descoperã adevãrul, emult mai ºocatã decât un individ oarecare.De exemplu, când un bun catolic descoperãcã un cardinal a fãcut o greºealã… Însãcând vrei sã cunoºti o persoanã, nu poþiface abstracþie de contextul în care a trãit.A trebuit sã vãd lucrurile din interior ca sãmã trezesc! Pe de altã parte, preotului îi efoarte greu sã celebreze liturghia când numai crede în Dumnezeu! Însã, în cazulmeu, nu puteam alege. Dacã aº fi fãcut-o,astãzi n-aº mai fi fost aici ca s-o povestesc!

O anecdotã. La câteva luni înainte deplecarea mea din România, a sosit o dele-gaþie ministerialã din China.


În 1968, tatãl meu l-a întâlnit pe Geor-ges Filip Lefort la Paris, într-un cerc deprieteni veniþi din România. A sosit acasã ºimi-a povestit în linii mari aceastã aventurãumanã excepþionalã, care însã, pe atunci,ataca ultimele ei aventuri majore, pentrucã protagonistul nu locuia în Franþa, ca ºinoi de altfel, decât doar de câteva luni. Amfost foarte impresionat de aceastã povestirecare mi-a rãmas întipãritã în minte timp deaproape patruzeci de ani.

În 2003, asistam la o conferinþã a bine-cunoscutului istoric francez StéphaneCourtois, care ne-a descris piedicile care is-au pus în cale de cãtre intelectualitateade stânga dupã publicarea «Cãrþii negre acomunismului», document capital în acþiu-nea de denunþare a acestui sistem ticãlos,tradusã în nenumãrate limbi, printre care ºiîn româneºte.

Unul dintre exemplele citate, care ilustracu prisosinþã operaþia de travestire a adevã-

rului istoric, practicatã de intelectualitateade stânga pânã în zilele noastre, era cel allui Georges Filip Lefort.

Astfel, am aflat cã ziarul «Le Monde»publicase un articol pe 24 aprilie 2001,menþionând decesul celui care dirijase insu-recþia din septembrie 1944 ce a condus laeliberarea oraºului Villeurbanne. Numai cãeroul menþionat era un oarecare Max Bern-stein, «le gros Max», un impostor necu-noscut în lumea Rezistenþei, care oscila întreafabulaþie ºi amnezie, dar care rãmãsesefidel «Partidului».

Tot atunci am descoperit cã adevãratulerou, Georges Filip Lefort, locuia în acelaºicartier cu mine. L-am sunat la telefon ºiam vorbit… o orã ºi jumãtate!

Dupã câtãva vreme ne-am întâlnit ºi amcontinuat sã discutãm ore în ºir. Nu mãmai sãturam ascultând povestirea momen-telor trãite de-a lungul unei vieþi neobiºnuite,mult prea numeroase pentru a fi menþionate

într-un singur articol. Mã interesau în modspecial, spre deosebire de istoricii francezicare se polarizau asupra evenimentelor dinanii Rezistenþei, comentariile privind lumeanomenclaturii comuniste din România dece-niilor cinci ºi ºase ale secolului trecut.

Mai ales, pentru cã ea era descrisã deun actor bine plasat al acelor vremi, darcare a reuºit sã depãºeascã interesele luipersonale, evadând din acea «cuºcã deaur».

Când i-am spus cã toate aceste aventurimeritã sã fie cunoscute, Georges Filip Le-fort s-a uitat mirat la mine ºi mi-a replicat :«Crezi cã vor interesa pe cineva?».

Acum când, dupã multe ezitãri, am reuºitsã-l conving sã le împãrtãºeascã publicului,aºtept cu nerãbdare comentariile celor carele vor citi. ªi visez la scenariul unui filmcare, bine realizat de un regizor de talent,sunt sigur cã ar face înconjurul lumii!

Urmare din pagina 15Georges Filip Lefort, un erou al Frantei nãscut la OradeaGeorges Filip Lefort, un erou al Frantei nãscut la Oradea,,

Mulþimea îi sãrbãtoreºte pe eliberatorii oraºului Villeurbane în 1944


În cadrul programului, ei au cerut sãviziteze ºi o gospodãrie colectivã. ªtiam cumse petrec lucrurile: ca din întâmplare, ma-ºina urma sã aibã o panã drept lângã o«gospodãrie» unde la masã serveau ospãtaridela Athénée Palace, îmbrãcaþi în straieþãrãneºti ºi totul era pregãtit în consecinþã.

În timpul mesei, a venit vorba despreparticiparea comuniºtilor în Rezistenþa fran-cezã. Ministrul chinez a afirmat cã, în Fran-þa, comuniºtii «au trãdat». Nu puteam ac-cepta sã se spunã asta ºi am afirmat con-trariul.

La banchetul de despãrþire, dupã sem-narea tratatului ºi diferitele toasturi de ri-goare, ministrul chinez a afirmat cã în timpulsesiunii aº fi facut «afirmaþii anti-chi-neze».Voia sã ºtie dacã era vorba despre opãrere personalã sau reflecta opinia oficialãa guvernului român. Reprezentantul român,Gogu Rãdulescu, vice-preºedintele Consi-liului de miniºtri, a încercat s-o dreagã,spunând cã ar fi fost o eroare de traducere.Traducãtoarea, care era de faþã, când a auzitastã, a leºinat de spaimã ºi a fost scoasãdin salã pe o targã!

Am fost chemat la ministrul de tutelã ºimi s-a cerut o depoziþie scrisã asupra discu-þiilor avute în timpul întregii sesiuni, cumarginea liberã în aºa fel încât fiecare afir-maþie sã poatã fi contrasemnatã de un mar-tor ocular. ªtiam cã depoziþia trebuia sãmeargã «mai sus», ceea ce, în acest caz,însemna biroul lui Ceauºescu.

Am aflat dupã câtãva vreme cã depoziþiarevenise fãrã niciun comentariu, numai cusemnãtura care atesta cã fusese vãzutã deNicolae Ceauºescu.

Aºteptam cu frica în sân, fãrã sã ºtiuce va urma.

Dupã câteva sãptãmâni, pe drumul deîntoarcere între Sofia ºi Pekin, Ciu-en-Laia fãcut o escalã la Otopeni, unde a fost pri-mit de Nicolae Ceauºescu. Întâlnirea adecurs destul de prost pentru cã cei doilideri nu s-au înþeles. Am auzit, mai apoi,cã Ceauºescu ar fi afirmat cã era rãspunsulchinezilor la «insulta» adusã de mine!

În practicã, pentru a putea reveni înFranþa, a trebuit sã evadez.

O persoanã din fostul meu grup de parti-zani, un belgian, care se ocupa de export,m-a regãsit în România. I-am sugerat ideeade a sãrbãtori a 25-a aniversare a fondãriiinterregiunii noastre. Prevedeam cã voi fiinvitat. În acea perioadã, era interzis uneifamilii întregi sã pãrãseascã þara în acelaºitimp. Chiar ºi când soþia mea, fiind de ori-gine francezã, pleca cu cei doi copii, eu rã-mâneam ca ostatec.

Între timp, PCF începuse sã bombar-deze cu scrisori, spunând cã trebuie sãparticip la aceste manifestaþii. Se crease oasociaþie amicalã a foºtilor luptãtori, dintrecare unii pãrãsiserã deja Partidul comunist.Cei care rãmãseserã în partid, fãceau partedin biroul de conducere ºi mai fac parte ºiastãzi. Ei au fãcut intervenþii, chiar ºi pelângã Partidul comunist din România, ce-rând participarea comandantului Lefort. Cumare greutate, la insistenþa PCF, am fostautorizat sã vin pentru o sãptãmânã înFranþa.

Invitaþia a venit dela conducerea PCF,prin Gizela Vass (membrã de frunte a PCRtimp de zeci de ani, ºeful secþiei externe)care era responsabilã cu relaþiile între «par-tidele surori», dela corespondentul ei fran-cez, Jean Kanapa. Între ei vorbeau ruseºte.De altfel, limba oficialã de lucru era rusa.

De exemplu, când mergeam în Poloniaîntr-o cãlãtorie oficialã, interlocutorul meuera Kutin, pe care-l cunoscusem în Franþaºi care era omologul meu. El îmi vindea

cãrbune ºi eu îi vindeam petrol. Când îmiindica un preþ, fiecare verifica sub masãechivalentul în dolari. Însã cum în Poloniaera mai liber, m-a invitat la el acasã. I-amspus: «Ascultã, dacã nu-mi dai cãrbune, mãdau afarã!».

Acasã la el vorbeam în francezã. Peurmã, Kutin a fost exclus din Partid; a reuºitsã vinã în Franþa ºi ne-am revãzut.

Când aveam întâlniri oficiale, eu vor-beam româneºte, se traducea în rusã, dupãcare în polonezã. Acasã însã vorbeam întrenoi franceza, dar limba de lucru rãmânearusa. La doi-trei ani dupã sosirea mea înOccident, eram în Brazilia, unde o reuniuneasemãnãtoare se þinea în portughezã,germanã ºi englezã.

Restul familiei era deja în Franþa.Am participat la toate festivitãþile din

Villeurbanne; am reaprins flacãra, dupã caream rãmas în Franþa! Au apãrut imediatarticole în toate ziarele din Franþa ºi din Ame-rica anunþând cã un «membru al guvernuluiromân» a ales libertatea. Aveam o funcþieasimilatã cu cea a unui sub-secretar de Stat.

Am început o viaþã nouã, cu doi copii,având numai 300 franci în buzunar ºicostumul de pe mine.

Dupã câtva timp, mã plimbam peChamps-Elysées ºi-mi spuneam, cu soþiamea, cã, chiar dacã voi fi vânzãtor într-unmagazin, tot e mai bine decât ministru într-o þarã comunistã! Deºi fusesem foarte binedin punct de vedere material, ne simþeamîncornoraþi ºi aveam certitudinea cã ni sefuraserã iluziile.

În România aveam un duplex cu ºaptecamere, o maºinã cu un «tovarãº ºofer» ladispoziþie, o «tovarãºã femeie de serviciu»ºi toate privilegiile posibile într-o þarã în caremasele crãpau de foame. Dacã am plecat,era numai datoritã deziluziei privind idealulnostru. A trebuit poate chiar mai mult curajdecât pe baricadele din Villeurbanne. Pentrua face acest gest la 48 ani, cu numai 300franci în buzunar!

Dupã cum v-am spus, Annie era deja înFranþa cu copiii, în teorie, în vacanþã. Cum,dupã legea nescrisã, nimeni nu pleca înstrãinãtate cu familia, eu nu eram cu ei.

Atunci soseºte invitaþia de la PCF. GizelaVass îmi spune: «Ce înseamnã asta, Filip ?Tu nu cunoºti normele noastre?» I-am rãs-puns: «De unde puteam ºti cã voi fi invitat?»Deºi eu organizasem totul!

Dupã ce festivitãþile s-au terminat, eramcu familia în jurul mesei, la Paris, ºi le-amspus copiilor ce am decis. Au sãrit în aerde bucurie! A urmat o discuþie de douã ore,însã n-am avut nevoie sã-i conving. Eraudeja convinºi!

Închipuiþi-vã cã la liceul «Petru Groza»,unde învãþau toþi fiii ºtabilor, cea mai bunãprietenã a fiicei mele, colega ei de clasã,era fata lui Alexandru Drãghici (membru înBiroul politic PCR, ministru de Interne înperioada stalinistã, vice-preºedinte al Consi-liului de miniºtri n.n.), care locuia la numai500 metri de noi. Într-o zi, s-a oprit în faþacasei o maºinã neagrã din care a ieºit uncolonel în uniformã cu o scrisoare pentruJacqueline. Fata lui Drãghici nu ºtia sãrezolve o problemã la matematici! ªi colo-nelul a aºteptat pânã când Jacqueline i-a datsoluþia pe o foaie de hârtie!

Ei bine, erau cu toþii dezamãgiþi de regim!Mare parte din fiii acestor mari ºtabi astãzinu mai sunt în România. Chiar ºi una dintrefiicele lui Rãutu, astãzi locuieºte în America.Deja în ’67, toþi voiau sã plece în vest!

Fiica mea tocmai îºi dãduse bacala-ureatul. Fiul meu, nãscut în Franþa, avea înmod automat naþionalitatea francezã, iarfiica mea, având mama francezã, a obþinut-o în mod automat.

În ceea ce mã priveºte, asociaþia amicalãF.T.P., care a constatat cã «am trãdat idea-lurile socialismului» rãmânând în Franþa, n-a mai vrut sã mã ajute. Au fãcut nenumãratepresiuni asuprã mea (telefoane, scrisori) casã mã intimideze, mergând pâna la amenin-þarea cu o condamnare de cãtre “Tribunalulrezistenþei”, care de altfel nici n-a existat înmod oficial.

Pentru ei, faptul cã «l-am trãdat pe tov.Ceauºescu» a fost un ºoc nemaipomenit!

Am dat peste un prieten la Grenoble,care mi-a procurat o micã slujbã cu 1500F pe lunã. Trãiam în mizerie; fãceam econo-mie chiar ºi la un bilet de autobuz. Soþiamea parcurgea ziarele în cãutarea unui anunþpentru un loc de muncã.

Dupã primul interviu, la Paris, am fostangajat «de probã» ca inginer pentru ºaseluni. Dupã numai patru luni, am fost defini-tivat. Din întâmplare, aceastã societate, «LaCompagnie Electromécanique» C.E.M., erafiliala francezã a grupului internaþionalBrown-Bowery ºi avea multe uzine în toatãlumea.

17

RADU BÃRBULESCUPersonalitatea (stranie) a d-lui Nicolae

Manolescu, deþinãtorul mai multor funcþiiîn peisajul bãlþat (cosmetizat, dar nuschimbat!) al culturii ºi-al istabliºmentuluipolitic româno-dâmboviþene actuale (laaproape 20 de ani de la lichidarea Ceau-ºeºtilor de cãtre foºtii lor tovarãºi de drum),printre care acelea de ambasador al Româ-niei (?!) la Unesco, preºedinte al UniuniiScriitorilor ºi director (de onoare sau habarn-am) al României literare, ne-a reþinutdestul de des atenþia în ultima vreme. Ne-apreocupat, ca apartenenþi ai exilului anti-comunist (fiindcã provocat de comuniºti!),recunoaºtem, mai mult ca o dovadã a conti-nuitãþilor “structurilor” care l-au învins, depildã, pe cel mai de umpluturã preºedinte alRomâniei (nu al românilor!), Emil Constan-tinescu-Þapul, ºi drept probã a pantomimeiexecutate actualmente de vechii sicofanþiºi copãrtaºi ai Puterii comuniste, nepocãiþiºi nici mãcar reciclaþi, de a pãrea dreptvajnici, curaþi ca lacrima, luptãtori pentrudemocraþie. Cã, în afarã de democraþia“popularã” nu le-a rãmas nimic în cap, nuvoi cãuta sã demonstrez aici. Începe însãsã ne preocupe latura mai profundã, anti-româneascã, a acestor personalitãþi demucava ºi cernealã. ªi începe sã ne preocu-pe ca români, dat fiind cã acþiunea acestorslugi ale unor interese absconse, începutã,promovatã ºi dezvoltatã sub comuniºti ºicontinuatã în tranziþia-netranziþie, spre folo-sul osificãrii “structurilor”, se dovedeºte pezi ce trece drept absolut distructivã pentruspiritul românesc.

În ce-l priveºte pe d-l Manolescu ºi a sarecent apãrutã operã magna, am reprodus,de pildã, în cel mai recent numãr alObservator-ului münchenez articolul d-luiIon Murgeanu: “Victoria unei ambiþii”,provocat de apariþia acestei istorii “critice”,precum ºi revoltata, justificatã reacþie a d-lui Costicã Neagu, “Abuzul de autoritate”,privind suficienta apreciere fãcutã de d-lManolescu, critic subþire ºi rafinat, opereilui Simion Mehedinþi. În numere anterioareale revistei noastre am reprodus ºi studiulregretatului Victor Corcheº despre “RevistaFundaþiilor Regale – o publicaþie fascistã?”,pornit de la asemãnãtoare, foarte suficienteafirmaþii ale d-lui Manolescu ºi-ale ciraculuid-sale de la vremea respectivã, DumitruMicu, sau plina de amãrãciune reacþie apoetului Gabriel Stãnescu, “Pentru ce atâtaurã?”, apropos de elucubrantele acuzaþii de“cripto-legionarism” proferate de d-l N. M.întru apãrarea prostiilor comise de d-l H.R.-Patapievici (alt subþire, rãzgâiat inte-lectual post-decembrist) în calitate de pre-ºedinte al Institutului Cultural Român, doarca exemplu, “expoziþia” de gang-art de laICR-New York. În replicã, pe d-l N. Mano-lescu nu-l putem acuza de “cripto-comu-nism”: domnia sa lucreazã în continuare cavechi activist, cu propria sa organizaþie debazã ºi serviciu de cadre, începând cu d-nii Alex. ªtefãnescu, fost scrib de cabinet(toaletã) al sinistrului Mihai Dulea, MirceaMihãeº etc.

Speram, deci, cã pot încheia liniºtitcapitolul N. Manolescu, în speranþa cãoricine are urechi poate sã audã ºi chiarpurtãtorii de ochelari pot citi ºi singuri. Numã aºteptam însã ca “festa” sã-mi fie jucatãde marele, gigantul meu prieten de la Bucu-

reºti, gigant în poezie ºi enorm în sufletromânesc, poetul Gheorghe Istrate, care,probabil îngrijorat de marea mea ignoranþã,mi-a trimis sãptãmâna trecutã cartea ajunsãieri: Gaºca ºi Diavolul. Istoria bolnavã adomnului Manolescu, de Puºi Dinulescu.

O carte care m-a redat nesomnului, ocarte de o noapte. O carte care, în lipsa lu-crãrii înseºi (Istoria criticã a literaturii ro-mâne), dar adãogitã articolelor d-lor IonMurgeanu ºi Costicã Neagu, ca lecturã,deci, la mâna a 2-a, vine sã-mi complecteze,mie, ne-cititorului “sursei”, imaginea despreIstoria criticã a literaturii române. Imaginepe care o rescriu ºi eu la douã mâini – amnevoie de ambele pentru tastatura compu-terului -, pentru a semnala cititorilor aceastãadmirabilã, recentã apariþie în Editura“Minerva”, Gaºca ºi Diavolul. Istoriabolnavã a domnului Manolescu, de PuºiDinulescu. Admirabilã atât prin acribia cucare sunt notate lipsurile opului manoles-cian, cât ºi prin stilul elegant, spumos, tãios,refractar prin care fostul student al criticuluipune în evidenþã aceste lipsuri, le demon-streazã sorgintea gregarã ºi obedienþa faþãde propria-i gaºcã (aº prefera sã-i spun:organizaþie de bazã) a pãrtinitorului isto-riograf. Poate cã reacþia autorului însuºi nueste nepãrtinitoare, dat fiind, cum aflãm dinvolum: “Dar cum veni anul 1968, am pro-fitat de-un post care se ivise-n Bucureºti ºil-am pãrãsit. Prin martie îmi apare ºi prima

carte: Robert Calul, ºi pãrãsesc ºi «Casade culturã a Studenþilor», unde lucramacum. Presa-mi primeºte bine cartea, darabia mai târziu aveam sã aflu cã impactulfusese mult mai serios decât se obosisepresa sã-l consemneze, dar trecusem totuºibine examenul, cu o singurã excepþie. Cinecredeþi? Pãi, Nicolae Manolescu! Maestrulse rãzgândise! [...] ºi de-atunci am mai pu-blicat vreo 12 cãrþi ºi, deºi i le-am dat sau ile-am trimis pe toate, a tãcut ºi tace pânãazi, unde în Istoria criticã... nu sunt gãsitnici mãcar la «file de dicþionar», unde suntînghesuiþi toþi codaºii istoriei, doar cu anulnaºterii ºi, dupã caz, ºi al morþii, deci nusunt pomenit nicãieri, ca ºi când n-aº fi, caºi cum nici n-aº fi fost [...]” (p. 12)? DacãPuºi Dinulescu s-ar fi rezumat la descriereaºi clamarea propriei absenþe din Istoria...d-lui N. Manolescu, am fi fost tentaþi sãafirmãm cã aºa este. Dar Gaºca ºi Diavolul.Istoria bolnavã a domnului Manolescu,este nu doar un pretext de manifestare alunei frustãri personale, cât un excelentdepozeu în favoarea tuturor scriitorilorromâni nedreptãþiþi de suficienþa fostului sãuprofesor ºi, în plus, un Manifest de credinþãîntru Limba Românã, rar de întâlnit lacontemporanii unor publicaþii “de culturã”a la Dilema sau 22. Pentru noi înºine, ceicare ne declarãm de departe, de decenii -fãrã subvenþii grase, ca puii de cuc de la I.C. R., Dilema etc. -, aceeaºi profesiune de

credinþã, aceastã confluenþã în manifestareºi gândire cu un connaþional din þarã esteun motiv de bucurie în plus.

Din cazurile de injustiþie comise deactualul preºedinte al Uniunii Scriitorilor ºiambasador al României (?) la adresa mariiliteraturi române, Puºi Dinulescu începe cuacela al lui Nicolae Filimon: “În 1863, cândFilimon avea 44 de ani ºi mai avea doar doiani de trãit, într-o vreme în care romanulromânesc se cãznea în chinuri groaznicesã se nascã ºi tot nu reuºea. Dar iatã cãFilimon a reuºit! Pânã atunci, autorii nu preareuºeau nici mãcar sã-ºi termine operele.ªi iatã cã apare o capodoperã: Ciocoii vechiºi noi! Atunci, în 1863! E o capodoperãrecunoscutã de toatã lumea ºi care se citeºteºi azi cu mare plãcere, dar lui N. M. nu-iplace! Dar poate cã nu i-o fi plãcut de DinuPãturicã... Nu te enerveazã de multe oriimaginea ta din oglindã? Mie mi se pare chiarcã George Ivaºcu ar avea ºi el ceva din An-dronache Tuzluc... Dincolo de toate, e ocarte semnificativã ºi pentru epocã, ºi pen-tru întreaga literaturã românã. Un simplucântãreþ bisericesc, alteori flautist, func-þionar la Departamentul Credinþei, la Arhi-vele Statului, debutant prin presã abia pe la38 de ani, liber de orice gaºcã ºi grupare,liber de mari studii universitare, NicolaeFilimon deschide o cale de tainã, a celoraleºi, nu de societate, ci doar de propriulspirit, ca mai târziu Mateiu I. Caragiale. Darîn timp ce lui Mateiu îi recunoaºte statutulde «mare scriitor», Nicolae Manolescu îlface harcea-parcea pe bietul ºi bunul NicolaeFilimon, care nici mãcar nu e un capitol,nici mãcar nu are o fotografie, ca alþii careau ºi fotografii ºi-i gãseºti ºi-n tabla dematerii, deºi poate nu au geniul lui Filimon:Dorin Tudoran, Mircea Ciobanu, AdrianAlui Gheorghe, Livius Ciocârlie, Z. Orneasau Marta Petreu” (p. 16-17).

Un “capitol” al nedreptãþirii îl constituie,ºi în cartea lui Puºi Dinulescu, tratamentulpurgatoriu aplicat de N. M. lui Mihai Emi-nescu: “Dar pentru a sfârºi acest capitol sãne ducem la Eminescu. «Sã ne judeceEminescu!» spunea undeva în versurile saleneuitatul Grigore Vieru, uitat de tine, Mano-lescule, tot prins într-o ºuetã care nu semai terminã cu alt mare bãsescian ºi pata-pievovist care e Mircea Mihãeº. Dar sãvedem totuºi cum îºi încheie Manolescucapitolul din istorie despre Eminescu: «Laîntrebarea dacã Eminescu a avut talentepistolar, rãspunsul e simplu, n-a avut!»Da? I-auzi dom-le! Ce spui Franþ? (cap.17, p. 90) «Iubitã femeie», scria Eminescula 28 februarie 1883, dupã ce Veronicafusese-n Bucureºti, consemnând împãcareadupã o furtunoasã despãrþire. «Din toatescrisorile tale aproape respirã nemulþumi-rea, în toate observ, pe de-o parte, imputãride infidelitate, de care nu sunt capabil; dintoate, (pe de altã parte) prezumþiunea cãaº putea veni la Iaºi, cã aº putea sã fiu cutine împreunã ºi cã singura piedicã e cã nuvoi. Bolnav, neavând nici o poziþie socialãsigurã prin care sã-þi pot pregãti un traimodest ºi poate fericit alãturi de mine;sãrac, precum ºtii cã sunt, ºi având zilnicgrija zilei de mâine, tu crezi cã eu aº puteafi atât de nelegiuit sã pot veni lângã tine...

Istoria bolnavã a lui N. Manolescu

Gasca si diavolul, ,

Zodii în cumpãnã, toamna 2009 17Continuare în pagina 18


18

...ºi sã nu vreau sã viu; crezi cã, în stareaîn care mã aflu, îmi abate a-þi face infi-delitãþi, mã crezi în sfârºit de-o sutã de orimai mizerabil de cum sunt în stare a fi. Înmomentele în care-mi simt nefericirea ºislãbiciunea de caracter, în momentele încare vãd cã nu sunt bun de nimic în lumeaaceasta ºi cã în zadar trãiesc, atunci cândsunt descurajat ºi sãtul de viaþã, te-amrugat, femeie dulce ºi fermecãtoare, sã ierþicã am îndrãznit a te iubi, sã ierþi c-amaruncat aceastã umbrã de mizerie asupravieþii tale, care, dupã caracterul tãu, trebuiesã fie veselã ºi luminoasã. Eu nu tãgãduiesccã am fãcut o crimã iubindu-te, o crimã cezilnic o espiez. Nu tãgãduiesc cã, fãgãdu-indu-þi lucruri ce nu le-am þinut, pentru cãn-am fost în stare a le þinea, n-am comiscel mai mare pãcat faþã cu singura fiinþãdin lume care mie, neiubit de nimeni ºiantipatic tuturor muritorilor, mi-a dãruit orazã de fericire ce n-o merit. Toate acesteanu le tãgãduiesc, toate acestea le-ammãrturisit þie ºi te-am rugat sã mã ierþi.[...]”. (cap. 18, p. 91-92) Dar hai sã maivedem ce spui despre Eminescu. Oricum,articolul despre marele poet începe cu odezbatere, de pe poziþii voit senine ºi împã-ciuitoriste cu mãgãria fãcutã de revista Di-lema din 1998, în care Eminescu e fãcutharcea-parcea de niºte derbedei încrezuþicare-ºi permit familiaritãþi cu geniul limbiiºi literaturii române. Manolescu crede însãcã reacþiile împotriva lor au fost isterice,ºovine ºi aºa mai departe, învinovãþind maimult decât pe aceºti derbedei pe contes-tatarii lor. Mai mult, se îndoia ºi de legiti-mitatea de numire a lui Eminescu de «poetnaþional», considerând cã într-o anumeepocã «Biedermeier», în climatul aceleiepoci doar, s-ar putea gãsi o justificare pen-tru sanctificarea de poet naþional a lui Emi-nescu, odatã cu un Hugo, Petöfi, Puºkinsau Miczkiewicz în alte literaturi. [...] Darla noi, în ciuda domnului Cãrtãrescu ºi chiara domnului Horia Roman Patapievici, pânãla Eminescu mai e mult!”(p.93-94) “În cele33 de pagini dedicate în Istorie lui Emi-nescu, poetul nefiind decât pe locul doi,dupã George Cãlinescu (38), iar poezia eanalizatã pe 10 pagini. Sã observãm cãpupila sa, Mircea Cãrtãrescu, are 11 pagini(dar pentru toatã opera). Cred cã domnulCãrtãrescu se simte totuºi foarte nedreptãþitcã ansamblul operei sale e tratat doar într-o treime de pagini faþã de Eminescu, deºiDomnia Sa a trãit deja pânã acum cu vreo13-14 ani mai mult decât fostul purtãtor alînvechitului schelet din debara”. (p. 94-95)[...] “Sã ne-ntoarcem, cum am promis, laanaliza operei poetice a lui Eminescu. Dupãce succint desfiinþeazã poeziile publicateînainte de Venere ºi Madonã, dupã ce ne

citeazã din aceasta, pe care o ºtim cu toþiifoarte bine, se þine scai de George Cãli-nescu, jucându-se ca ºoarecele cu pisicacu marele maestru, punându-i la îndoialãuºor, superficial, uneori, constatãrile, darneîndrãznind sã se avânte în înþelegerea uneipoezii, care prin generozitatea ºi aspiraþiaei stelarã nu prea se lasã prinsã în gheareleunui liliac la pânda pãrtinitoare a nopþii. ªiapropo de noapte, când se hotãrãºte sãspunã ceva mai original face o gafã oribilã:«S-a dat de obicei Luceafãrului mai multãimportanþã decât meritã, poate, din raþiunimai degrabã de ideologie literarã decâtpropriu vorbind poetice.»” (p. 95) “Zãu!M-am plictisit! Dar vai, ca sã încheiem cuaprecierile lui de netot despre Eminescu,nu putem sã nu ne aplecãm asupra unoralte constatãri ºi mai jegoase. Iatã cumîncepe, când se hotãrãºte sã treacã la prozamarelui poet ºi prozator: «Proza lui Emi-nescu este, în general, supraapreciatã.»Dupã asta nu mai încape nimic. DacãCezara, Geniu pustiu, Sãrmanul Dionis ºitoate celelalte sunt supraapreciate, atuncila ce sã ne mai aºteptãm? A! Da! Mi-a venito idee! Scârbã mai sunt! Ia sã vedem cespune despre proza lui Mircea Cãrtãrescu:«Proza lui Mircea Cãrtãrescu nu e cu nimicmai inferioarã poeziei.» Citiþi voi inepþiiledin Orbitor ºi din alte infecþii prozastice,eu, un ruginit, ca mulþi alþii, rãmân cuCezara, cu Dionis, cu Tlà , cu Toma Nourºi cu ceilalþi.” (p. 96)

... Iatã cã, dupã noaptea de nesomn,cadoul prietenului Gigi Istrate m-a cadorisitºi cu o zi la fel de albã, de data asta la com-puter... Nici nu se putea altfel, prea esteinteresant, incitant ºi revelator volumul luiPuºi Dinulescu, prea atractiv stilul cursiv,cu accente de umor de-a dreptul homerice,pentru a nu-i face cuvenitele onoruri! Regã-sim, în el, scrise însã chiar mai bine, repro-ºuri aduse de alþii (ºi de noi!) vechiului edecde la România literarã:

superficialitatea, suficienþa criticã,lipsa de criterii: “Dar lui N. Manolescu nu-i place sã citeascã ºi cu atât mai puþin sãscrie. Practica îndelungã de scriitor sãptã-mânal se face simþitã. ªi prinde câte-unautor ºi-l executã uneori, ca pe Filimon ºiGib. I. Mihãescu, vrând sã-i minimalizeze.Dar totul e fãrã criterii.” (p. 19); “ªi vãdcum domnul Manolescu nu prea dã impor-tanþã poeþilor naþionali, poeþilor emblematicipentru limba ºi naþiunea noastrã. Îi suportã,e drept, dar faþã de preferinþele sale perverseîntr-un Cãrtãrescu ºi alþi indivizi din Cena-clul de Luni sau din zonã sunt puºi în um-brã. Chiar dacã unora li se recunoaºte statu-tul de mare scriitor, ca lui Bacovia sau Pillat,care cu 4 ºi respectiv 6 pagini sunt umbriþide Cãrtãrescu (11). Nici Blaga (10 pagini)

nu stã mai bine ca M. C.! Ce sã mai vorbimde Macedonski (8) sau Minulescu (6)Topîrceanu (3), Coºbuc (6), Goga (4), ªt.O. Iosif (4).” (p. 250)

carierismul: “Iartã-mã, dar pentrudumneata, cel mai important lucru pare a ficariera. Eºti ca o molie d-aia, înþepenitã într-un loc de pândã, din care mai ieºi noaptea,mai sfâºii un pulovãr, mai faci o gaurã-ntr-o hainã ºi stai acolo nevãzut, rezistând eroic,simþit însã de toþi, respectat de cei care maiau speranþã cã o sã-þi intre în graþii ºi-n altefeluri de aþii.” (p. 95);

stilul tern, pedestru: “Când scrii cuopintiri, domnule Manolescu, parcã mergiîntr-o cãruþã cu roþi pãtrate ºi aºa se ºiciteºte. Sigur cã cititorului i se face milã ºimai ales auzind cã de 25 de ani te-ai luptatcu materia. Te-ai luptat doar sã scrii paginimulte ºi chipurile sã prinzi totul, dar câtãplictisealã în asta!” (p. 129) “Dar stilul du-mitale, domnule Manolescu, e încâlcit,mohorât, lipsit de aer ºi apã. E un fel deapã, sigur, dar glodoasã, cum era Dâmboviþape vremuri, cu sãlcii superbe pe margini,aºa, aici, cu scriitorii, pe care îi pui ca sã tedai mare, scriitori recunoscuþi, sub care apata e ca apa aceea, mâloasã ºi plinã de dejec-þiile unei capitale, care-ºi varsã toate pã-catele-n ea.” (p. 87);

spiritul de gaºcã: “Sunt neglijaþi, uniipânã la excluderea din literaturã, de dirijoride taraf de tipul lui Nicolae Manolescu.Poeþi ca Vintilã Ivãnceanu, Mihai Elin,Gheorghe Pituþ, Marius Robescu, Azap ºiprozatori ca ªtefan Stoian, Iulian Neacºu,Sânziana Pop, Pan Izverna sau IolandaMalamen ºi alþii, pe care poate îi pierd dinviteza condeiului, ar putea figura liniºtiþialãturi sau în locul aleºilor lui Manolescu,unii lãfãindu-se în aceastã istorie cu totulnemeritat, de cele mai multe ori conformnegruzzi-enei formule «cu iaurt ºi gogoºele/ te fãcuºi vornic miºele», ori pe consi-derentul de pretenar al în curând septua-genarului învãluit în ceaþã ºi-n zãpadã alu-necoasã Maestru.” (p. 153);

lipsa de caracter: (1) lipsa de grati-tudine - “Dumneata pari un ºarpe, nu unmiliþian, care-ai ieºit din bãlãriile unor autoriambiþioºi de azi ºi fãrã nici un har, un ºarpecrescut de generosul Ivaºcu, pãrãsit ºi elca mulþi alþi tovarãºi de drum.” (p. 88); (2)profitorismul - “Acum, de curând, azi e19 martie 2009, cicã douã tinere ºi-ar fi datdoctoratul cu Manolescu. ªi cum e obiceiulsã se facã o masã acolo cu profesorii dupã,acum domnul Manolescu le-a pus în vederecelor douã sã facã masa la Carul cu Bere.ªi n-a venit singur! ªi-a adus cu el toatãredacþia de la România literarã. Vã daþiseama, bietele fete, sã trebuiascã sã-i saturepe toþi ãºtia, mai ales cã printre ei trebuie

sã fi fost ºi Alex ªtefãnescu, care trage înviu singur cam 120-130 de kilograme.“ (p.217); (3) modul de gestionare al averii Uni-unii Scriitorilor - “ªi când te gândeºti cãUniunea Scriitorilor avea o editurã a ei. Ree-ditarea unor scriitori a cãror operã nu maie de gãsit n-ar fi fost o sarcinã de onoare aei? Printre altele... Nu ºtiu ce s-a întâmplat,dar editura a fost înghiþitã de Polirom, oediturã puternicã de la Iaºi, care are, dinpãcate, un nume mizerabil, de fabricã devopseluri, seamãnã cu Policolor! Treabaasta s-a întâmplat acum, aici, în timpulmandatului lui Manolescu de preºedinte. ªinu ºtiu ce-au câºtigat scriitorii din aceastãtranzacþie, dar scriitorul din fruntea lor separe cã da. La ora actualã, «Cartea Româ-neascã» de la Polirom e condusã de un trioformat din patronul Poliromului, Manolescuºi Mircea Mihãeº. Probabil cã Nicolae Ma-nolescu ºi prietenul sãu de suflet MirceaMihãeº, comilitonul sãu, nu fac «munca»asta pe degeaba.“ (p. 226).

La capãtul unei nopþi ºi-o treime de zi,albe una dupã alta, îl binecuvântez pe prie-tenul George Istrate cã, în locul Istorieicritice... a d-lui Manolescu, Providenþa l-aîndrumat sã-mi trimitã Gaºca ºi Diavolul.Istoria bolnavã a domnului Manolescu dePuºi Dinulescu! Fiindcã este o carte scristãcu talent, fluidã ca un pârâu de munte ºi totatât de nãvalnicã în îndepãrtarea nãmoluluiºi zgurei depuse de N. Manolescu în litera-tura românã cam aºa cum gârla leneºã aColentinei colmateazã treptat-treptat laculMogoºoaiei. De fapt, sã fiu sincer, dupãlectura acestei cãrþi, dupã lectura recenzieifãcute de Ion Murgeanu ºi dupã reacþiaprivind tratamentul aplicat de N. Manolescului Simion Mehedinþi a d-lui Costicã Neagu,mi s-ar pãrea un act de gratuit snobism sã-mi încarc spaþiul din ce în ce mai restrânsal camerei de lucru, cu “cãrãmida“ respec-tivã, care îmi apare acum, prin enormele-ilipsuri ºi treceri sub tãcere (de exemplu PaulGoma, pentru exilaþi un punct de referinþãºi printre disidenþii români un gigant), darºi prin gravele-i exagerãri pe considerentemai degrabã extraliterare, drept coaja uneiroþi de caºcaval elveþian, locuitã de ºoareci.ªi, dacã aº fi chiar atât de snob, aº preluamai degrabã obiceiul la modã pe vremeaCiocoilor noi ai lui Filimon, punând sã mise picteze pe-un perete (mai degrabã latoaletã) cotorul opului manolescian. Reco-mand deci cititorului acestor rânduri lecturacãrþii lui Puºi Dinulescu, iar în ce priveºteIstoria criticã... de N. Manolescu, acelaºi“tratament“.

Ca sã nu închei lãsând cititorului im-presia cã Puºi Dinulescu ar fi unul dintreveleitarii demni de tãcerea monumentalã ad-lui N. Manolescu, voi cita din spaþiul gene-ros oferit scriitorului de cãtre Marian Popa,în a sa Istorie a literaturii române de azi pemâine. 23 august 1944 - 22 decembrie 1989(versiune revizuitã ºi augmentatã, EdituraSemne, Bucureºti 2009, Vol. II, pag. 919 - 921):

“Dumitru/Puºi Dinulescu (27.8.1942Bucureºti -; fiu de inginer; studii de filologieromânã încheiate în 1965; oarecari activitãþiredacþionale; debut în Amfiteatru, în 1966)a publicat prima culegere de prozã cu titlulRobert Calul (1968), care este ºi titlul unui“microroman“; alte proze similare în LindaBelinda (1979) ºi Eu ºi Robert Calul. Prozescurte ºi un roman scurt (1982), Galaxiaburlacilor (1980) dispunând de precizarea“roman“ doar pentru a dovedi lipsa sufluluiromanesc, iar Îngerul contabil (1985) in-existenþa lui. [...] Dinulescu a scris ºi pieseîn care vocaþia prozatorului n-a avut cumsã se manifeste cu aceeaºi vigoare ºi natu-raleþe: O fatã cu suflet (1982), Fericirea(idem), Dresurã de porumbei (1987),Meandrele vieþii (1989).”


Urmare din pagina 17Istoria bolnavã a lui N. Manolescu

Cartea lui Grigore Radu Stãnescu: Rãsãritde lacrimã, Ed. Valman, Rm. Sãrat, 2009 esteun caiet/jurnal, cu candori aproape de farmec,dar ºi cu multe locuri comune. Cartea are 84de pagini; prima parte, pânã la pagina 37,conþine 28 de poeme (care escamoteazã, cumaximã dezinvolturã, orice clasare/plasare învreun curent literar, dar ºi orice constrângerede versificaþie, semãnând, uneori, cu respiraþiacalmã - poate mult prea calmã); a doua parte,intitulatã Poeme Tanka, conþine 44 de poezii,pe care poetul nãzuieºte sã le ordoneze dupãun strãvechi model nipon (din pãcate, reu-ºeºte doar la nivel formal). Departe de a fi o“capodoperã” poeticã, departe de a emitepretenþii de “includere într-o ierarhie” a valo-rilor, cartea lui Grigore Radu Stãnescu dez-voltã, totuºi, prin versurile sale, o naturaleþea spunerii despre mediul rustic (SATUL CAUNIVERS LIBER este “personajul principal”

al volumului, “personaj” despre ale cãrui for-me, încã vii, dã seninã mãrturie), naturaleþefrustã care ne trimite cu gândul la maniera(evident, nu ºi la geniul ºi valoarea artistic-creativã) a pictorului francez, creator de “artãnaivã”, Henri Rousseau: “Ne-ntorceam, ca-ntotdeauna, de la câmp, / noapte era,/ peceruri roiuri de stele” (cf. Crochiu I); “aº fiscris versuri îndelung,/ sãrutând pana uneilebede albe” (cf. Sãrutând pana unei lebedealbe, p. 23).

Titlul Rãsãrit de lacrimã este împrumutatde la finalul poemului/distih Crochiu III: “Înzori, iarba-n cristale - / rãsãrit de lacrimã”.Dar titlul este confirmat prea puþin de cãtrepoemele ciclului. Intenþia de esenþializare adiscursului poetic este evidentã, dar nu totatât de evidente sunt ºi reuºitele sus-numitei“operaþiuni”: “Bunica despre care-þi scriu/nu e aceea care a fost...(...) La fel ca vremea-

i ºi bunica,/ e bunã uneori ºi uneori e rea,/iar alteori e-aºa ºi-aºa.../Ea zice despre minecã-s zurliu/de aceea mã grãbesc, tãticule,sã-þi scriu” (cf. Scrisoare tatei, p. 21). Multprea abandonatã banalitãþii aceastã naivitatesimplistã, desprinsã dintr-un caiet de ºcolar,dar fãrã beneficiul candorii.

Cu toate violentele ei neomogenitãþi va-lorice, chiar dacã talentul poetului n-a fostcultivat cu strãºnicie, chiar dacã diluþia dis-cursului face ca poemele sã eºueze în banal,un merit al discursului poetic nu poate ficontestat: acest discurs este rezultatul uneiviziuni cât se poate de proaspete asupra lumii.Un þãran s-a trezit (prea târziu sau încãdevreme, nu ne hazardãm în aprecieri) ºipriveºte lumea, fãrã sã þinã minte absolutnimic din ce i-au “poruncit”/ordonat oameniiºi societatea, înainte de somnul sãu revi-gorant, purificator al cristalinului din ochi!

Un rãsãrit de lacrimã peste satUn rãsãrit de lacrimã peste sat ADRIAN

BOTEZ



Ce se întâmplã þara mea cu noi?Ce se întâmplã neamul meu cu Tine?Ne-am prãbuºit la pãmânt în noroi,Agonizãm ºi nu ne este bine!

Nimic nu merge-n þara asta tristã,Pluteºte-asupra noastrã un blestemLumina însãºi este otrãvitã,Copii-n pântece se zbat ºi gem!

Ce se întâmplã Þara mea cu noi?Munþii Carpaþi pleznesc adânc ºi crapã,Izvoarele pe gurã scot puroi,ªi þara toatã a devenit o groapã!

Doamne, fie-Þi milã de neamul acesta!Ticãloºit ºi cel mai pãcãtos,El neºtiind acum îºi duce crucea,Cãci rãstignit fi-va ca Hristos!

Ce se întâmplã Þara mea cu noi?Ce se întâmplã neamul meu cu tine?Ne-am prãbuºit la pãmânt în noroi,Agonizãm ºi nu ne este bine!

Ce þarã, Doamne, ca un pahar.ªi ca un strigãt. ªi ce neam trist!Rãstignit pe munþii Carpaþi ca un Christ,Vieþuind pe pãmânt în zadar!

Douã mii de ani de umilinþã adâncã.Degeaba. Degeaba atâtea rãzboaie,S-ajungem un popor de buboaie,Pline de urã ca o speluncã!

Degeaba Eminescu. Degeaba ªtefan.Dacã ne mâncãm între noi ca niºte hiene,Sãraci cã n-avem pe fund nici izmene.Douã mii de ani de istorie-n van!

Ce þarã, Doamne, ca un pahar.ªi ca un strigãt. ªi ce neam trist.Rãstignit pe munþii Carpaþi ca un Christ.Vieþuind pe pãmânt în zadar!

Ai obosit, neamul meu peste mãsurã,Prin istoria asta, numai sânge ºi glod,Toþi te crezurã, neamul meu, nerod,ªi te cãlcarã-n picioare cu urã!

ªi ca sã nu te mai schingiuie, liftele strãine,Sã nu te mai calce ei în picioare,De teamã sã nu te omoare,Începuºi chiar tu sã dai în tine!

Sã-i îmbunezi, sã le faci lor plãcere,Le-ai luat ºi ura, ºi te-ai urât!Cu-o sete fãrã margini. Într-atâtCã ai ajuns un munte de fiere!

Popor sinucigaº ºi mutilat,Tu eºti mai crud cu tine ca duºmanii,Trec veacurile lungi, ºi trec ºi anii,Tu te mãcelãreºti adânc, constant!

Ai obosit, neamul meu, peste mãsurã,Prin istoria asta, numai sânge ºi glod,Toþi te crezurã, neamul meu, nerod,ªi te cãlcarã-n picioare cu urã!

O, þara mea, o, þara mea infirmã,Frumoasã ca un þipãt orbitorMi-e groazã, þara mea, în tine ºi mi-e dor,Pe noi doar deznãdejdea ne animã!

O, þara mea, jelanie adâncã!Mai strãlucind o clipã în neantRãsunã vast tãrâmul celãlalt,Viermii în noi tãcuþi ºi grav mãnâncã!

Doar hoþii ºi lichelele la noi prosperãE-o tragedie sã te naºti valoareTotul în tine, þara mea, mã doare,Mai bine-aº fi trãit în altã erã!

Mã-nchid în cochilia mea ºi plâng!Ferice fie hoþii astei naþiiSe-ntreacã în urale ºi ovaþii,Poet nefericit, popor nãtâng!

O, þara mea, o, þara mea infirmã,Frumoasã ca un þipãt orbitorMi-e groazã, þara mea, în tine ºi mi-e dor,Pe noi doar deznãdejdea ne animã!

La baza veacului acesta,Asemeni unui Dom urcând,Nu vedeþi oasele acelor tineri,Ca niºte furci pe dealul þãrii sfânt!

ªi cum se duc asemeni unor coruri,Printr-o ninsoare mare aiurând,ªi cum luminã ei ninsoarea aceea,Ca o amizã a lumii mai curând!

ªi cum cântarea lor cuprinde lumea,ªi munþii ei înalþi ca un veºmânt,ªi nu mai ºtim de nu-i o nebunie,Ori sãrbãtoarea lumii pe pãmânt!

ªi patriile cum se-nsenineazã,De acele oase galbene pe rând,Ale pãrinþilor care se duc spre moarte,Într-o cântare veºnic delirând!

Doamne, care ne-ai fãcut pe lume, Doamneªtim cã suntem neamul pãcãtosTu ridicã-ne în palma Ta, Iubite,Ca pe fiul Tãu cel sfânt, Hristos

ªi-n oceanul lacrimilor noastreAdunate de la începutTu ne spalã Doamne plin de grijãCa pe pruncul Tãu acum nãscut

ªi ne fã Preabunule curaþiCum este paharul pe colinãParc-ar fi un munte de cristalNumai încântare ºi luminã

ªi ne ia Preabunule la sânCum ai lua un pui de ciocârlieªi ne fã din Neamul Tãu PierdutNeamul Tãu Ales pentru vecie

Ce se întâmplã þara mea cu noi?

Ce þarã, Doamne, ca un pahar

Ai obosit, neamul meu peste mãsurã

Doamne, care ne-ai fãcut pe lume

O, þara mea, o, þara mea infirmã

La baza veacului acesta

ca u

n t

ipã

t o

rbit

or

O t

ara

fru

mo

asã

ST

EF

AN

DU

MIT

RE

SC

U,

Doamne, am strigat ºi am urlatRanã suntem, Doamne, sub VeciePânã ºi lumina care curgeE cuþit ce intrã-n carne vie

ªi Ardealul, Doamne, e o RanãÎmbrãþiºat cu Rana despicatã-n douãCare e Moldova, ochiul nostru scosªi întins ca dar de fricã vouã

Ranã e Valahia cea mutãMarea e o Ranã de cristalSusþinând Ardealul ºi MoldovaSus în vânturi ca un piedestal

Nesfârºitã Ranã ne este trecutulViitorul - o câmpie RanãRanã este Dumnezeul nostruCare ne e Tatã ºi ne este Mamã

Rãni sunt ochii noºtri-nscorburaþiDunãrea ºi Oltul duc puroi la valeLimba ºi Cuvântul meu sunt RãniPovestindu-i Rãnii dumitale.

Doamne, am strigat ºi am urlatRanã suntem, Doamne, sub VeciePânã ºi Lumina care curgeE cuþit ce intrã-n carne vie !

Doamne, am strigat ºi am urlat

O t

ara

fru

mo

asã

19

,,

Desen inedit de PETRE GAVRIª.Biblioteca personalã Constantin Mãlinaº

20

pentru tine, nu pentru ceilalþi din jurul tãu,cã lor nu le dai nici o ºansã sã se anime.Numa tu te animi!

GELU (încearcã rezonabil) Cine seanimã, mãi fatã! Eu încerc numai sã spuncã...

ADI Vã rog frumos sã terminaþi! Nuam venit aici sã ne certãm, da?

GELU Pãi nu mã cert. Nu mã cert cunimeni!

OLIMPIA Extra-ordi-nar domnule!Ieºim si noi împreunã o datã la nu ºtiu-câþi-ani de ziua mea sã ne simþim ºi noi bine ºiºi-atuncea trebe sã comenteze. Eºtiincredibil, o-mu-le, tu înþelegi?

ADI (strigat) TER-MI-NAÞI! Terminaþiodatã sau mã dau jos din maºinã ºi mã ducpe jos! Gata!

GELU No! Am terminat. Io nu mai zicnimic. Ziceþi voi ce vreþi sã nu ziceþi cã v-am întrerupt. Discuþie plãcutã!

(Tãcere. ADI se uitã pe geamul dindreapta. Dupã un timp, obosit, se freacãcu degetele pe ochi. GELU continuã sãconducã neschimbat. Mai trece o maºinãdin faþã în mod asemãnãtor. OLIMPIA,frustratã, se uitã ºi ea pe geamul ei. Tãcere.ADI repetã un zâmbet în retrovizor ca înculise ºi se uitã din nou pe parbriz. Tocmaise intrã într-o nouã localitate.)

ADI (ca ºi cum nu s-ar fi întâmplatnimic) Ãsta-i sat unguresc?

(Tãcere îndelungatã. Într-un târziu:)OLIMPIA (nesigurã dar calmã) Da... (o

pauzã, dupã ce urmãreºte câteva obiectivepe geam, deodatã interesatã) Ãsta pare a fisatu lu Gyuri. (O pauzã, acelaºi joc) Da,da. (Tot mai convinsã) Uite, magazinusatului. Îi satu lui Gyuri!

(Tãcere îndelungatã.)GELU Nu-i satu lui Gyuri.(ADI închide preventiv ochii. OLIMPIA

aruncã o privire involuntarã în direcþiaºoferului, dar tace. Dimpotrivã, dupã unmoment, îºi fixeazã privirea pe alte obiectivece trec pe geam, pe care le studiazã cu uninteres forþat. Tãcere îndelungatã.)

Ne aflãm undeva pe o ºosea îngustã dinTransilvania, peisaj de coline. O liniºteoarecum tensionatã în maºinã. Ne dãmseama dupã privirea aproape nervoasã a luiADI - fiul, trezeci ºi ceva de ani - fixatãanxios asupra carosabilului. La volan,GELU, tatãl, ºaizeci ºi, cãrunt. O priviremai relaxatã, mai “ardeleneascã” ºi maiîmpãcatã. O umbrã de zâmbet înþeleptaproape cã stã agãþatã în colþul gurii. Iar înspate, pe partea ºoferului, OLIMPIA, desi-gur mama, aceeaºi vârstã. ªi ea poartã unzâmbet rãzleþ, dar la o a doua privire se potvedea urmele unei vieþi neîmplinite ºi aburiiunor vise care o duc altundeva. Deodatã,ca de nicãieri, la o curbã din faþã apare omaºinã de marcã ce pare a se îndrepta directspre bordul nostru, dar în ultimul minutvireazã brusc ºi se înscrie pe propria-ibandã. Dupã care claxoneazã.

ADI (aproape îºi acoperã ochii) Ai grijã!Ai de capu meu, vezi? Vezi ce vorbesc?Pfoai, înnebuneºti, nu alta...

GELU Lasã, lasã, cã nu-i chiar aºa.Merge ºi ea lumea cum poate.

ADI (revolat) Asta-i cum poate? Astanu-i cum poate! Asta îi cum vrea!

GELU Eh, cum vrea atunci. Ce vrei?Sã meargã ca-n America? (o pauzã) Nu maifii ºi tu aºa de înbufnat. Aºa-i lumea pe lanoi. N-ai ce-i face. (cãtre OLIMPIA) Olim-pia, tu uitã-te dupã loc de grãtare, tu.

OLIMPIA (nebulos) Mã uit...(O nouã turã de tãcere apãsatã. Toþi se

uitã pe geam.)GELU (dupã un timp, sã uºureze at-

mosfera) Lasã-i tu pe ãºtia. Mai zi de pe-acolo de prin America, cã vii ºi tu o datã-npaºti ºi taci de zici cã þi s-or înnecat co-rãbiile. Mai zi - ce-i pe-acolo?

ADI Nu zic. Nu zic, pentru cã dacã zic,vã apucaþi ori sã mã întrerupeþi, ori sã mãcontraziceþi. Nu mai zic nimic.

GELU (bon-vivant) No bine, mã, Adi,mã, pãi vorbim ºi noi cum se vorbeºte, ce?Unu zice o treabã, altu alta, vorbim cã doaraºa-i fain. Acuma ce vrei? Sã aºteptãm sãne dai cuvântu la tribunã?

(Nu-i rãspunde nimeni. OLIMPIA, dinspate, îi aruncã priviri încruntate pe careGELU nu le vede.)

GELU (continuã) Sã-i vezi pe politicieniiãºtia cum vorbesc. Aºa ar trebui ºi tu. (ADIîºi dã ochii peste cap) Orice subiect, cevrei. Pac-pac, una-douã. Nu stau... ºi segândesc... aºa molâi... Aºa trebe... (pauzã,nimeni nu intervine) Chiar ieri o fost latelevizor discuþie. Despre autostradã, ºtii.Mãi ce-o fost acolo. Ãsta, Badea, cã el nucrede cã o sã vedem un metru de auto-stradã... ãlã, nebunu ãla, cum îl cheamã,Danciu, cã...

OLIMPIA (agasatã de soþ) Pãi lasã-l ºitu sã vorbeascã, nu mai te tot bãga atâta.Doaaamne, cã parcã numa pe tine vrei sãte-auzi!

GELU (enervat de aceastã intervenþie)Pãi eu nu asta spun? Asta am zis, dragã! Sãvorbeascã cât vrea cã noi îl ascultãm. Ionu asta am zis?

OLIMPIA Tu numa zici, asta faci. Aredreptate Adi. Tu numa zici ºi apoi cândîncepe cineva sã povesteascã, sari!

GELU (sãrind) Cine sare dragã? Cinesare? Eu sunt foarte calm. Eu nu sar. Eudiscut! Asta se numeºte o discuþie animatã!

ADI (rãspicat) Terminaþi, vã rog?OLIMPIA (ridicã tonul) Pãi da! Animatã

ADI Da vãd cã o pus ãºtia plãci înambele limbi.

GELU Da demult. (pauzã) Ce, tu nuºtiai?

ADI Pãi n-am remarcat...GELU Da sigur... Pãi dacã vii aºa de

rar... Nici nu mai remarci progresul carese face în România. Vezi? (camaraderesc)Facem ºi noi progrese, bãi! Intrãm ºi noiîn Europa...

ADI Foarte bine!GELU (din nou serios) Numa cã... or

fost mari probleme din cauza asta...ADI Ce probleme?GELU Pãi cã di ce s-or pus semne

bilingve.ADI Da di ce? Cine-o comentat?GELU Vadim ºi aºtia...ADI Cine? Naþionalistu ãla?GELU De ãla-i auzit ºi tu ah? (amuzat)

Ha, ha. Auzi Olimpia? La Vadim i s-o dusfaima ºi pânã-n America.

ADI Pãi vãd cã numa ce-i mai rãu selipeºte de lume...

GELU Da di ce ce-i mai rãu? Fiecarecu opiniile lui... Aºa-i în democraþie. Fiecarecu dreptu la replicã. Unii vor aºa. Alþii voraltfel...

ADI ªi dupã aia îºi dau unu la altu-ncap.

GELU (tot mai amuzat) Pãi nu? Asta-idemocraþia! Ce, la voi acolo îi altcumva?

ADI Pãi la noi ACOLO nu se ia nimenide sistemu de transport în comun cã peauto-buze sunt instrucþiuni în spaniolãpentru hispanici. (o pauzã) De exemplu.

GELU No, foarte bine. Sã fie. (o pauzã,îl amuzã un gând) Dacã ar pune primarunostru de-alea cum zici tu în ungureºte petrolebuze aici ar fi revoluþie! Ha, ha!

ADI (dezgustat) Incredibil! Ce discri-minare!

(OLIMPIA se preface cã nu ascultã, dare vizibil afectatã de conversaþie. Totuºi, nuintervine.)

GELU (dintr-o datã foarte aþâþat) Cediscriminare, mã? Ce vorbeºti prostii? Ce

discriminare? (cãtre OLIMPIA) Auzi ºi laãsta! Se duce câþiva ani în America ºi vinecu idei din astea. Cicã acuma îi discriminãmnoi pe unguri. No auzi! Zi ºi tu.

(OLIMPIA nu zice.)ADI (filosof, se ridicã deasupra) Îmi

pare rãu cã aºa vezi lucrurile...GELU Pãi cum vãd lucrurile, domnule?

Cum le vãd? Le vãd ca tot omu. Normal.Aºa le vãd. Ce-am zis? Cã aici ar fi problemedacã s-ar împinge pânã acolo lucrurile.Doar nu mã compar io cu ce-i în America.Cã aia or avut timp sã-ºi soluþionezeproblemele între ei. Aici aºa stau lucrurile.Asta-i tot.

ADI Pãi aºa stau. Clar. Pentru cã suntemun popor discriminator.

GELU No auzi? Da de ce mã copile?De ce suntem un popor discriminator?

ADI Pentru cã de când suntem n-amfãcut altceva decât sã le dãm în cap la alþii.

GELU La cine alþii? La unguri? Pãi ºinormal. Pentru cã ºi ei ne-or dat nouã.

ADI Sigur. Hai sã ne scoatem ochii unula altu pânã rãmânem toþi orbi.

GELU Dacã trebe - ni-i scoatem.ADI ªi tu te consideri intelectual. Ce sã

zic...GELU No ºtii ce... te rog frumos. Sã n-

o luãm cu de-astea c-apãi... (o pauzã) Amieºit frumos, de ziua mamei, aºa cã hai s-oþinem mai pe panta cu sãrbãtoare...

(Se aºterne din nou tensionata dar salva-toarea tãcere. Toþi se uitã pe geam, în afarãde GELU, care parcã tot ar mai vrea sãzicã ceva.)

OLIMPIA (cât poate de neutrã) Atunceaal cui o fost satu dacã nu a lui Gyuri?

GELU No bine tu Olimpie tu. D-apãiacuma asta conteazã?

OLIMPIA (ia ea ofensiva) Am vrut sãºtiu ºi io. Ce! Nu-i voie? Nu pot sã întreb?

GELU No întreabã atuncea. Întreabã!OLIMPIA Pãi întreb omule, nu auzi cã

tocmai am întrebat al cui sat o fost?GELU (strigã) Nu ºtiu! No! Îi bine? Nu

ºtiu al cui sat o fost. Satu lu peºte! (o pauzã,se calmeazã) O fost un sat oarecare.

OLIMPIA (speriatã puþin, reconcilia-toare) Da atunci satu lui Gyuri pe unde-i?

GELU Nu-i pe-aici. (pauzã) Ãla-i pelângã Huedin. (pauzã) Asta-i zona lui Hã-dãrean ãla de pe Mehedinþi.

OLIMPIA (sincer miratã) Da...?GELU (mulþumit cã cel puþin a împãcat

pe toatã lumea) Da.(O nouã tãcere lungã. Se urmãreºte

peisajul. Câmpuri necultivate, case maisãrãcite pe ici pe colo. Din când în cândcâte un semn de viaþã industrialã modestã.)

ADI ªi nu numai la unguri le-am dat noiîn cap...

(Ambii pãrinþi se uitã sãgetãtor, aproapeinvoluntar la ADI pentru foarte puþin timp,apoi îºi reiau privitul pe fereastrã. Tãcere.)

GELU Da la mai cine?ADI La evrei de exemplu?GELU Bine, Adi, începe acuma cu

evreii...ADI La þigani...(La aceastã replicã, oricât s-ar arãta de

binevoitoare ºi “de partea” fiului, OLIMPIAnu-ºi poate stãpâni o rãbufnire ca de glumãbunã, dar cam nepermisã, dupã care sepreface cã n-a auzit.)

GELU (deja ironic) Da? ªi pe þigani i-am discriminat?

ADI Da.


LUCIAN TION

De ziua meaDe ziua mea,


21

GELU Pãi pe toþi mã, ce mai! Bine cãnu ne-am dat în cap ºi nouã înºine!

ADI (îl ignorã) ªi asta nu la nivel depus tãblii prin sate. Da vorbesc de aºa ziºiimari gânditori ai þãrii.

GELU (la fel) Da? ªi ãia au discriminat?Aºa ziºii, auzi!

ADI Mai ales ãia.GELU Da? Cine?ADI Cuza. De exemplu. Al cãrui nume

se aflã pe jumãtate din strãzile din România.GELU (sarcastic) ªi în programa de

ºcolarã pe care o predau eu.ADI Eh, vezi?OLIMPIA (pentru prima datã în semn

de disociere cu ADI) ªi Cuza cu ce-o dis-criminat?

ADI O fost rasist.GELU (pufneºte în râs) Hai mã nu mã

fã, cã fac accident aicea! Auzi mã!ADI Da mã, aºa e. Poþi sã citeºti ºi pe

wikipedia. Scrisã de români. Rasist ºiantisemit.

GELU Da? ªi cã o fãcut reformã agrarãdupã nu ºtiu câte secole de feudalism, astanu scrie în wikipedia ta?

OLIMPIA ªi o unit þara, mãi!ADI Nu zic cã nu. Da o fost rasist!GELU No bine, Adi. Hai cã ne-o ajuns.

Mersi de edificare.ADI ªi Eminescu...OLIMPIA (a atins o coardã sensibilã)

No da cu Eminescu ce-i?ADI Antisemit. Convins. Scria împotriva

evreilor în ziare de n-avea tainã!GELU No ºtii ce Adi? Gata!OLIMPIA No dã-o dracului da nici chiar

aºa.GELU Pãi mã copile, mã. Da e poetu

naþional! ªi de el trebe sã te legi?ADI Dacã ãsta este adevãru io ce sã

fac?OLIMPIA Da când ai recitat tu Scri-

soarea treia pe scenã la serbarea de sfârºitde an în clasa a opta nu te-o împiedicat cão fost antisemit?

ADI Pãi da am ºtiut io atuncea?GELU A, deci noi ar trebui sã-l scoatem

pe Eminescu din manuale pe considerenteletale ºi-l bãgãm pe... Whitman, asta vrei?

ADI Io n-am nimic cu el, da alþii n-o sãfie de acord. Whitman o fost homosexual.

Reacþie complexã în maºinã: “no du-telasã-mã-n pace”, “no treminã cu prostiile”,etc. E o combinaþie de serios ºi profundcomic. Dureazã o bunã bucatã de timp. ADIe oarecum satisfãcut cã a creat o oarecarecomoþie.

ADI Ãsta-i adevãrul.GELU No ºtii ce? Gata. Uitaþi-vã dupã

loc de foc. Auzi mã ce lecþie ne-o fãcut!OLIMPIA Da nici chiar aºa. Da asta-i

prea de tot!GELU Hai, gata cu gãlãgia cã ajungem

în Ungaria ºi nu gãsim loc unde sã ne frigemºi noi grãtarele. ªi dacã Adi dã de unguripe-acolo, sã face trãdãtor de þarã ºi nu maivine înapoi. (amuzat de propria-i glumã) Ha,ha. Aºa-i mã, americanule? Am dreptate?

ADI dã din cap a “n-ai ce discuta cuãºtia” ºi nu rãspunde. GELU observãreacþia.

GELU Ce dai din cap, mã. Nu mai dadin cap. Hai cã glumim. Nu le mai lua aºaîn serios pe toate. (cordial ardelenesc) No,Olimpie. Gãsita-i loc?

Nici OLIMPIA nu rãspunde.GELU Mã da taciturni aþi devenit toþi.

ADI Acuma nu cã vreau sã mã dauamerican, da cum vrei tu sã faci foc pemarginea drumului?

GELU Cu lemne.ADI ªi-i voie?OLIMPIA (i-o ia înainte) Da cum sã nu

fie voie, mãi. Da tu chiar nu mai ºtii deunde vii? Ce-i cu tine? Stai trei ani înAmerica ºi devii altu? Pãi trezeºte-te mãi!

ADI (de ajuns) Gata! Am înþeles. Gata.Am crezut cã acuma astea-s terenuri privateºi nu mai iese lumea la foc de unu mai...

GELU Pãi s-or mai cumpãrat din ele.Da tot gãsim noi un locºor undeva. Nu-þiface griji.

Din nou tãcere. Toþi se uitã pe geam.GELU Pe unde era locu ãla unde am

stat cu Radu de ziua lui?OLIMPIA (nesigurã)Pãi—nu pe-aici pe undeva era?GELU Acuma nu mai ºtiu... Da parcã...Din nou se merge în tãcere. Pãrinþii se

uitã concentraþi pe geam în cãutarea locului.ADI se uitã la pãrinþi.

OLIMPIA (dintr-o datã, aspirat) Hiii!GELU Ce-i tu?OLIMPIA Am uitat apa.GELU No bine, bravo!OLIMPIA Vai ce proastã-s! (pauzã)

No—trebe sã gãsim un loc cu izvor.GELU (sarcastic) Sigur! Nu-i deajuns

cã nici nu-mi amintesc unde-i locu, acumaîþi trebe ºi izvor. Las cã ne-om descurcanoi...

OLIMPIA (nu poate concepe) Cum sãne descurcãm fãrã apã, omule? Gãseºti loccu izvor, ºi gata!

GELU (întãrâtat) ªi dacã nu gãsesc!No!

OLIMPIA Pãi cum sã nu gãseºti pentrunumele lui Dumnezeu. Cum vrei sã facmujdeiu fãrã apã?

GELU Mâncãm fãrã mujdei.OLIMPIA Tu ai bolunzit? Cum sã

mâncãm fãrã mujdei? No auzi domnule! Datu nu eºti în stare sã gãseºti un izvor?

GELU (lovit în onoarea masculinã) Cumnu-s în stare tu femeie tu? Pãi nu-i vorbacã nu-s în stare, da dacã nu gãsesc, pur ºisimplu?

OLIMPIA (se bate cu palma pestepicior) Incredibil. No poftim—ãsta bãrbat.Aºa face întotdeauna!

GELU Cum fac mãi aºa întodeauna, cevorbeºti iarã prostii, mãi?

OLIMPIA Uite-aºa. Aºa faci. Când sãfacem ºi noi o treabã ca lumea, mã bazez ºiio pe tine odatã, ºi tu... (fluier-a pagubã)Nu ºtii sã finalizezi.

GELU Cum nu ºtiu sã finalizez? Te rogsã încetezi ºi tu cu prostiile cã nu mã maiduc nicãieri.

OLIMPIA Aºa, aºa... Dã-i acuma cuplaca ta preferatã, incre- ...

ADI (calm) Voi numa aºa ºtiþi sã vorbiþitot timpu? Certându-vã non-stop?

OLIMPIA ºi GELU Da cine se ceartãmã copile? Tu ai picat în cap? Nu-nceteziodatã cu criticile?

În mijlocul iritãrii, GELU îºi dã seamacã tocmai trec pe lângã “loc”.

GELU Mããã, uite locu, mã!Face un viraj brusc, de ultim moment,

peste sensul opus în faþa unei maºini carevine spre ei ºi deviazã sã nu-i loveascã.Claxoane.

ADI Ai grijããã! (îºi pune capul în mâini)OLIMPIA Vai de mine mã omule! Tu

vrei sã ne omori?GELU Ce vorbeºti iarã, tu? Ce sã fac

dacã voi zbieraþi aicea!OLIMPIA Io zbier? Io zbier? Uite cine

vorbeºte! Pãi da cap ai tu omule?Vacarm general. Toþi zbiarã unul la altul,

inclusiv fiul.Locul e o patã de pãmânt lângã drum,

ce are nu departe lângã el o pantã împã-duritã.

Pãsãrile cântã, toamna e în floare. Dincând în când pe ºosea mai trece câte omaºinã.

GELU stã cu mâinile în ºolduri ºi admirãpãdurea. OLIMPIA dereticã printre sacoºilescoase din portbagajul deschis.

ADI îºi trage în picioare niºte adidaºi.El ºi OLIMPIA sunt încordaþi. GELU rupeo plantã oarecare ºi o miroase.

GELU (o descoperire demnã de-un ex-plorator) Iasomie, Olimpia! Noteazã! Aicicreºte iasomia...

O maºinã trece în furtunã pe lângã eicu difuzoarele bubuinde.

GELU (se apropie de ADI zâmbind) No.Ce zici, Adi? Nu-i fain? Uite, mã. Iasomie,fii atent! (îi întinde planta)

ADI (preocupat de adidaºi) Aha...Dar nu ridicã privirea. GELU îi bagã

planta sub nas.GELU Uite ce frumos miroase!ADI (conformându-se) Fain...


GELU (mirosind profund) Ce miros...No uite ce fain îi aici mã! Pãsãrelele cântã...cerul e albastru... (observã) Da tu ce faci?

ADI Mã duc la jogging.GELU (n-a înþeles bine) Jo-gging?ADI Da.OLIMPIA aruncã ºi ea o privire.GELU Unde sã te duci la jogging mã?

Ce jogging?ADI Uite aici mã. (indicã drumul înainte)OLIMPIA (prefãcându-se cã nu ascul-

tã) Adi, hai sã mergem dupã lemne.ADI (a terminat cu ºireturile, acum iºi

întinde tendoanele) Dupã jogging.GELU Lasã mãi joggingu cã trebe sã

facem foc. Hai. Uite cã se-noureazã ºi numai frigem grãtarele.

ADI Las cã vã descurcaþi voi.GELU ªi cât stai?ADI Vreo orã.GELU (contrariat) O orã?OLIMPIA Nu se poate. Trebe sã facem

foc. ªi nu-i bine pentru picioare sã fugiatâta.

ADI Da? Da tu de unde ºtii? ªi tu facijogging?

OLIMPIA ªtiu cã nu-i bine. Hai, lasãfilozofia ºi sã mergem dupã lemne cã teîncãlzeºti mai repede aºa.

GELU Hai, hai. Treci.ADI Ne vedem.ADI începe sã fugã lent pe ºosea sub

privirile neputincioase, ºocate chiar, alecelor doi.

Mai târziu, ADI, obosit, se târãºte maimult - pe drum înainte. Brusc, în spatelelui - un claxon. La volan, zâmbind, GELU.Din mers, coborând geamul:

GELU Hai cã-i destul! Hai. Hai sãmergem dupã lemne.

ADI (dã ochii peste cap) Mã laºi te rogsã îmi termin timpul?

GELU Ce timp mã? Hai lasã, cã nu eºtijucãtor de fotbal. Hai sã luãm lemne cã vineploaia. Hai!

ADI continuã sã fugã. Dupã o pauzã,remarcând cã GELU nu se lasã cu una, cudouã.

ADI Mergeþi voi dupã lemne, cã apoivã ajut eu la foc. Revin în douãzeci deminute. Numa încã trei kilometri ºi gata.Bine? (pauzã, GELU nu zice nimic) Hai mãomule cã nu mã urc în maºinã pânã nutermin, nu înþelegi? (GELU zâmbeºte)

În secvenþa urmãtoare, GELU conducezâmbind mulþumit. Lângã el, îmbufnat,ADI. Se uitã pe geam în tãcere. Maºinareintrã pe peticul de pãmânt de lângã drum.OLIMPIA, tocmai ieºitã din pãdure cu unmãnunchi de vreascuri, zâmbeºte plinã debucurie ºi face semne:”U-uu-uuu-u!” Ceidoi coboarã din maºinã.

GELU vine ºi îl ia pe ADI de dupã umeri.GELU No, ce zici? Uite ce foc o fãcut

mama?ADI se uitã la grãmada de gunoaie

îngrãmãdite. În ea sunt ambalaje de diferiteproduse, sticle de plastic, hârtii murdare.ADI nu rãspunde, începe sã-ºi dea josadidaºii.

GELU (continuã) Uite cã aduce ºi niºtelemne. No, ce zici? Facem foc de tabãrã?

ADI Din gunoaie?GELU (ºucãrit) Pãi dacã nu ai fost sã o

ajuþi pe mama la lemne. Io o trebuit sã mãduc dupã tine... O pus ºi ea ce-o putut.

facem grãtare!facem grãtare!




ADI îºi dã jos adidaºii ºi pentru primadatã parcã se uitã în jur ºi examineazã atentzona. Dupã o secundã.

ADI Nu-i ilegal de aruncat gunoiu?Din punctul de vedere al lui ADI vedem

în câteva locuri cum apar printre buruienideja crescute, urmele depozitãrii de faianþãspartã, ºi alte materiale indezirabile.

GELU Pãi o mai aruncat lumea pe unde-o putut.

ADI (se pune guguli lângã locul de foc,ca pentru el) Bine am ajuns. Facem picnicîn groapa de gunoi.

GELU (nu aude) Ce zici?OLIMPIA (tocmai ajunge, entuzias-

matã) Uite bãieþii! Hai sã vedeþi ce lemneam adus!

OLIMPIA descarcã lemnele aproapedirect în spatele lui ADI. Acesta sare dinpoziþia lui cu o privire urâtã la adresaOlimpiei. Aceasta nu observã.

OLIMPIA Hai Gelu sã aprinzi!ADI se pune pe examinat lent “lemnele”

descãrcate din braþele Olimpiei. Sunt maimult vreascuri. Nu e încântat.

ADI Voi din astea vreþi sã faceþi foc?OLIMPIA (sare) Pãi a cui datorie o fost

sã aducã lemne? A mea? Nu bãrbaþii trebesã facã treaba asta?

ADI Io v-am spus cã trebuie sã mã ducla jogging. De acasã v-am spus!

GELU No, du-te tu dupã înc-o turã. Haicã trebe.

Un tunet puternic scuturã cerul. Se uitãtoþi în sus.

GELU Ptiu. No fii atent cã nu maiprindem.

OLIMPIA Ce sã nu prindem? Ce? C-otunat odatã?

GELU Pãi tu Olimpia, da în zece minutevine ploaia.

OLIMPIA (se ridicã sã i se adresezedirect) Asta nu-i problema mea. Voi v-aþi

dus la jogging, e vina voastrã. E ziua mea.Io de ziua mea fac grãtare. E clar?

GELU ridicã din umeri nedorind sã con-tinue discuþia. ADI continuã sã examinezeºi sã rupã vreascurile în bucãþi mai mici.

OLIMPIA Aprinde-odatã focu. Nu-nþelegi? Hai cã grãtarele-s gata.

OLIMPIA se apleacã sã descopere pe oplasã de plastic decoloratã de timp câtevabucãþi de carne. Tot aºa, aranjeazã lângãele mai apoi roºii tãiate felii, o pungã desare, pâine feliatã, etc. ADI o priveºte dincolþul ochiului cu neliniºte. GELU, cu o cutiede chibrite încearcã sã aprindã hârtia mur-darã care se tot stinge.

GELU Ei drãcia dracului.GELU se pune în patru labe ºi începe

sã sufle. OLIMPIA taie înverºunatã carnea.OLIMPIA Hai mã odatã, ce faci?GELU (printre suflãri) Nu vezi ce fac?

Încerc sã aprind focu! Ce fac... Mã relaxezîn naturã.

În cele din urmã o bucatã de hârtie iapânã la urmã foc. Se aprinde de la ea ºi osticlã de plastic.

OLIMPIA No aºa. Bine.ªi ia o bucatã de carne pe care o þine pe

o furculiþa lungã ºi începe sã o þinãdeasupra flãcãrii.

ADI se bate cu palma pe frunte. Dejasituaþia devine comicã ºi pentru el. Începesã picure.

GELU (þinând ostentativ palmele sãsimtã ploaia) Picurã...

OLIMPIA (neafectatã) Nu mã-ntere-seazã. (pauzã, îi vine o idee) Pune niºtemuzicã. Sã sãrbãtorim.

GELU Ce sã sãrbãtorim, tu, Olimpia, tunu vezi cã vine ploaia? În câteva minutetrebe sã plecãm.

OLIMPIA (printre dinþi) Pune muzicãcând zic. Îi ziua mea, bine? Mãcar odatã pean faci ºi tu cum zic io! Pune muzicã.

GELU se conformã bombãnind pe submusteþi, resemnându-se ca ºi cum în celedin urmã n-ar fi problema lui.

GELU (tare, resemnat) Bine dragã. Pun.(pentru el) Vine ploaia ºi ei îi trebe muzicã.Mã, ce idei poate sã-i treacã prin cap cevaextraordinar!

GELU se îndreaptã spre maºinã. Începesã cotrobãie prin uºa deschisã spre bord.Dupã câteva încercãri porneºte radioul.

GELU No, îi bine?OLIMPIA Dã-l mai tare cã nu aud

nimica.GELU Îl dau dragã. Îl dau. (îl dã) Îi bine?OLIMPIA stã ºi ascultã pentru câtva

timp ca un judecãtor înaintea sentinþei cedepinde doar de el.

OLIMPIA Da ceva mai de dans nu este?ADI, care între timp se ridicase de la

foc sã mai culeagã vreascuri în lipsã de ocu-paþie, urmãrind ciondãnelile cuplului se punepe râs.

OLIMPIA (observându-l cã râde) No,vezi ce ramolit îi taicã-tu? Nici sã gãseascão muzicã de dans nu-i în stare... Pãi nu?(râde ºi ea, pentru motivele ei)

GELU (sarcastic) M-am ramolit, cumsã nu! Îs deja pe jumãtate mort. Numai tuai rãmas neschimbatã ºi la fel de frumoasãca acum douãzeci de ani! (în final gãseºteun post mai sãltãreþ, ceva disco anii 70-80)No, îi bine?

OLIMPIA (impresionatã) Haaa... Însfârºit, mã!

GELU No vezi cã pot sã fac ºi io cevabine din când în când?

Dar Olimpia nu-l mai ascultã, e prinsãîn ritmul melodiei. Începe sã fredoneze cuvoce tare, dând puþin tinereºte din umeri,în timp ce bucãþica fragedã de carne con-tinuã sã nu se gãteascã la flacãra micã. Dejaplouã. Un nou tunet, mai puternic. OLIM-PIA e complet în altã lume, nici nu remarcã.

GELU tresare speriat, apoi face bãºcãude propria sa fricã. Cu picurii deja vizibilipe faþã se apropie de ADI care râde încontinuare.

GELU (strigând peste muzicã ºi ploaie)Bã copii bãi, vedeþi cã nie fulgierã aicea,bã! Nie omoarã boii! (se apropie de ADI ºiîl ia de umeri) No ce zici mã? Zi de naºtereîn ploaie! Aºa ceva n-ai mai fãcut nici înAmerica, aºa?

OLIMPIA fredoneazã din ce în ce maiputernic melodia. Verificã bucata de carnede pe focul aproape stins, suflã de douã oripeste el, o lasã cumva în cumpãnã dea-supra ºi se ridicã în ritmul melodiei.

GELU (obsevând, strigând de peste foc)No, te laºi de grãtare?

OLIMPIA (strigã ºi ea) Le-am lãsat pejar.

GELU (confidenþial cãtre ADI) Ce jar,cã nu este nici un jar. De-abia o fost flacãrã.

OLIMPIA are ochii închiºi. Ploaia i sescurge ºuvoi pe obraji ºi prin pãrul încã-runþit. Începe sã danseze între foc ºi maºinãcu furculiþa de grãtare în mânã.

ADI Pãi dacã-i zi de naºtere, nu trebeun La Mulþi Ani?

GELU No dã-i!De pe partea opusã, cu focul între cei

doi ºi OLIMPIA, tatãl ºi fiul încep în vocibaritonale sã cânte La Mulþi Ani acoperindmuzica. Olimpiei îi place, zâmbeºte. Seapropie de cei doi dansând, ºi fãrã nici unpreambul îl trage pe ADI “la dans”. GELUse îndreaptã spre maºinã ºi dã mai taremuzica.

Ploaia cade gârlã. Focul s-a stins, carneaa cãzut pe sticla de plastic.

ªuvoaie de apã ies de peste tot, înno-roind toatã pajiºtea. Basul boxelor dinmaºina bubuie.

GELU se întoarce la cei doi ºi danseazãtoþi trei în ploaie.

Am trecut de curând prin Iaºi ºi acestapãrea neschimbat. Câtã liniºte, câtã candoare,câtã bucurie, câtã frumuseþe. Aceeaºi pacepatriarhalã te înconjoarã. M-aº fi dus ºi acumala biblioteca de la filosofie sã citesc de dimi-neaþã pânã seara. Îmi amintesc de starea aceeacând citeam câte o carte la o zi sau douã, cândmistuiam paginã cu paginã fãrã sã mã maiintereseze altceva decât ceea ce scria acolo,lumea aceea care se deschidea în mintea meaera totul pentru mine. Citeam filosofie ºi lite-raturã, teologie ºi istorie, nu conta, dar maitare mã interesa tot ce era legat de reflecþie, degândire, de meditaþie. În cei nouã ani defacultate, cinci de matematicã ºi patru defilosofie, nu îmi amintesc sã fi fãcut altcevadecât preocuparea aceea nebunã, de a citi ºi ascrie pe cont propriu tot ceea ce gândeam ºisimþeam cã este în mine bun sau rãu. Înperioada aceea am reuºit sã adun în jur de osutã de manuscrise pe care nu le-am maideschis niciodatã, dar le am. Habar nu am ceam scris în ele. Nu am publicat nimic în niciunziar, în nicio revistã literarã pentru cã pentrumine era important sã scriu, nu sã public, darurmãream cu fervoare ºi cu cea mai mare atenþietot ceea ce se scria. Citeam cu un nesaþ extra-ordinar când apucam câte o revistã, tot cescriau alþii. Printre preferate erau Timpul,Echinox , Dialog, Gazeta studenþeascã.

Eram foarte fericitã când vedeam cã ceicare scriu sunt la fel ca ºi mine, au aceleaºisentimente, îi dor aceleaºi probleme, cã plângla fel, se revoltã la fel, ca poezia lor e legatã deaceleaºi sentimente ºi trãiri ca ale mele.

Gaºca de studenþi care avea aceastã am-biþie sã scrie într-o formã originalã ºi propriem-a format în spiritul ei, chiar dacã eu stãteam

aºa mai retrasã, la distanþã, mã izolam. Erauzile în care nu vorbeam cu nimeni nici mãcarun cuvânt. Anii grei de la matematicã erau aºa.Spiritul celor care scriau în reviste îmi dãdeaîncrederea în mine ºi tupeul cã aºa trebuie sãfac ºi eu, ca ei, sã fiu liberã ºi sã gândesc cupropria minte, sã nu mã iau dupã nimeni. ªipictura o fãceam la fel, din puterea acesteilibertãþi, pictam pe holuri în cãmin dupã acelaºiprincipiu al libertãþii. Cu spiritul acesta am rã-mas ºi acuma, dacã alþii au libertatea toatalã îna se exprima, aceeaºi libertate o am ºi eu înideile mele ºi în felul meu de a fi.

Eram atât de ahtiatã sã citesc ºi atât decuprinsã de filosofia lui Immanuel Kant pe careo studiam cu un creion în mânã ºi cu dicþio-narul în cealaltã, lângã mine, încât eram în staresã stau acolo în bibliotecã, de dimineaþã pânãseara, fãrã sã mã ridic nici mãcar sã mã duc sãbeau apã sau alte nevoi, de a lua aer ºi a respirapuþinã pauzã, mi se fãcea alb în faþa ochilor,dar nu mã lãsam, Kant era ca teoria cea maicomplicatã de la matematicã ºi eu trebuia sãbiruiesc. Nu plecam sã mai iau aer, încreme-neam acolo pe carte, pentru cã îmi fugeau ideileºi le pierdeam, mã enervam cã trebuia sã o iaude la capãt ºi mai bine stãteam acolo.

Într-o zi m-am proþãpit în sala biblioteciide dimineaþã de la ora opt. Am fost foarte re-voltatã când am vãzut cã biblotecara întârzie,ºi tot trece, ºi tot trece, ba un sfert de orã, baun alt sfert de orã pânã în sfârºit a venit la optºi treizeci ºi cinci. Mi-am luat cartea cu filosofulmeu preferat ºi m-am aºezat acolo fãrã sã mãmai ridic.

Am fãcut doar câteva pauze întreaga zi ºispre searã, aproape de ora opt am ignorat faptulcã cea care statea la ghiºeu dãdu strigarea de

plecare, nu am fost atentã la cele ce se petre-ceau în jur ºi cum în bibliotecã totul rãmâneacu lumina aprinsã m-am trezit pe la ora nouãseara cã sunt încuiatã înãuntru ºi nu mai potsã ies.

Am rãms acolo cu Immanuel Kant sub nas.Brusc mi s-a fãcut foame, ce sã mãnâc, nuaveam ce, de ieºit nu puteam, cã erau gratii, labaie sã mã duc, am rãsuflat uºuratã când amvãzut cã e deschisã ºi am bãut niºte apã ca sãmi se mai potoleascã foamea. Am gãsit uncovrig uscat prin rucsac ºi l-am ronþãit. Mãsãturasem de citit, tot confortul mi-a dispãrutbrusc ºi nu mai aveam nici un chef sã citesc, lagândul cã o sã stau o noapte întreagã sã dormîn bibliotecã. Era varã, cald, prin mai, la sfârºit,dar totuºi, sã dorm acolo pe bãncile acelea descândurã nu prea îmi dãdea mâna. Am începutsã mã plimb de colo, colo ca un leu într-o cuºcã.Când îmi arunc ochii pe un ziar, ce vãd, o revistãuitatã de un student sau aruncatã, sau poatelãsatã acolo cu bunã intenþie, era Echinox. Ocitise ºi o aruncase. Aºa cã am luat-o, parcãeram un deþinut în celulã care pune mâna peun elixir. Era îndoitã de la mijloc, aºa cã amaºezat-o de la început ca sã o pot citi. Cândmã uit, pe prima paginã ce vãd. O figurã a unuiindivid, slab, deformat, cu niºte ochelari negripe nas de îi acoperea toþi ochii, cu rama neagrãºi latã aºa cum se purtau pe-atunci ca sã arãþicã eºti rasat, în spatele unor gratii de geam, nude puºcãrie, cu o gramadã mare de cãrþi carese rãsturnau peste el, iar dedesubt era scrismare cu negru sub ochii holbaþi ai individului:“trãind în cercul vostru strâmt, vã credeþigenii”.

Când am vãzut o asemenea arãtare, am în-ceput sã râd de mã þineam cu mâna de burtã.

- Bã, eu semãn cu ãsta, ha ha ha ha!Era imaginea mea în oglindã, o imagine care

se uita batjocoritor la mine. Tipul care pozaseera nespus de frumos de dupã ochelari, dar cufigurile bicicletelor mari, negre ºi urâte care seuitau strâmbându-se la mine, avea o figurã aºade pocitã ºi de haioasã, de strâmbatã, de îþivenea sã râzi la fiecare cinci minute.

Am aruncat ziarul cât colo, râdeam ºi iarmã uitam la el. M-am dus la baie, m-am spãlatpe faþã ca sã îmi treacã somnul ºi enervarea,plus cã aveam o uºoarã senzaþie de nãduºealãcã nu mai erau geamurile ºi uºile deschise,parcã nu aveam aer ºi trebuia sã mã duc sã mãrãcoresc. M-am mai învârtit pe ici pe colo, m-am mai uitat pe geam la oamenii care treceaugrãbiþi, la troleibuzele care mergeau aºa de linagãþate de sârme, la tramvaiele care huruiaude se cutremura pãmântul, mã uitam aºa latoate care treceau pe sub ochii mei, eu careeram cocoþatã aºa de sus pe geam, vedeamtotul de la distanþã fãrã sã fiu vãzutã.

Dupã care mi-am zis în gând: Deci aºadom’le, “trãind în cercul vostru strâmt, vãcredeþi genii”, ha ha ha ha!, nostimã treabã!

Uitându-mã la ziarul acela mi-a venit dinnou pofta de Kant, mã calmasem, am mai citito bucatã de timp, dupã care m-am întins pemasa de lemn, mi-am pus niºte scaune ºi m-amculcat. A doua zi m-am sculat devreme, dormi-sem destul de rãu pe scândurile acelea, ampândit când a venit bibliotecara, de data astanu a întârziat, m-am ascuns la baie cu cãrþi cutot, sã nu mã dibuiascã, am ieºit tiptil de acolo,ºi m-am dus în cãmin, unde am tras un pui desomn ca la mama acasã, la þarã, în satul meu,vara, cu ferestrele deschise, ºi cu miros decopac, grãdinã ºi iarbã intrându-mi pe geam.

De ziua mea facem grãtare!De ziua mea facem grãtare!Urmare din pagina 21

“Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeti genii!” VICTORITA DUTU, “Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeti genii!”,

,,

23

Mãruca îºi inspectã umflatura micã ºiumflãtura mare din partea din spate a gâ-tului, care, acum de mãrimea unui bob demazãre ºi a unui bob de fasole, continuausã se lupte pentru mai mult spaþiu pe mã-surã ce câºtigau în volum. Mãruca deschisedicþionarul medical de familie care informadespre anatomia ºi fiziologia corpului ome-nesc, precum ºi despre diverse alte maladii,într-o manierã simplificatã, mai uºor deînþeles pentru cei neºcoliþi pe la înalte ºcolimedicale. Aºtepta încordatã rezultatul ana-lizei sângelui. Medicul de familie se arãtasebuimacitã atunci când Mãruca vizitaseclinica marþea din sãptãmâna trecutã.

Medicul de familie tot repeta “Nu ºtiuce sã spun... Poate-i o infecþie sau altceva.Trebuie neapãrat sã faci o analizã a sân-gelui ºi apoi trebuie sã te vãd din nou pesteo sãptãmânã. Nu vãd sã fie vreo întârzierecu rezultatele...”

În sãptãmâna care urmã, Mãruca cerurelaþii în detaliu prin telefon ºi i se sugerãsã viziteze urgent medicul de familie, deºiacesta nu cunoºtea cauza umflaturii mici ºia umflaturii mari ºtampilate pe partea dinspate a gâtului ei. La vizita a doua, mediculde familie a trimis-o pe Mãruca urgent laun specialist de nas, gât ºi urechi de la spi-talul universitar din municipiul comitatului,care-i sugera extinse analize de sânge. Înaceastã fazã, Mãruca deveni încordatã caºi coardele guitarei electrice ale fiului ei,cumpãratã de mezin din proprie iniþiativãpe Internet, înainte de sãrbatorile hibernaleºi pe care practicase de atunci zi de zi cuamplificatorul la maxim.

Prima vizita la spitalul universitar fuseseurmatã de o alta, când, în absenþa specia-listului, un internist cu chip agitat ºi pãr dearici îi spusese Marucãi: “Trebuie sã mãconsult cu un alt specialist...”, ºi o aban-donase pe Mãruca în sala de consultaþiiuitându-se fix la tavanul vopsit în alb ima-culat. Internistul reveni mai agitat, ca ºi cums-ar fi pregatit pentru o primã întâlnire ro-manticã, fãrã însã a comunica Marucãirezultatul discuþiei cu celãlat coleg. Îi fixãimediat o altã vizitã cu specialistul. Mãrucareveni acasã zãpãcitã ºi confuzã. Un pachetcu nervi. Nu mai ºtia ce sã creadã. Eracumva atinsã de maladia de care fiecare esteîngrozit? Mãruca atinse umflãtura micã ºiumflãtura mare din partea din spate a gâ-tului. Erau cuminþi, nemiºcate acolo, as-cunse în pãrul flamboiant vopsit în nuanþenaturale de nucã.

În dimineaþa urmãtoare, Mãruca tresãrila sunetul telefonului. Era secretara specia-listului: “Domnul Bath vã aºteaptã dupã-prânz la spital”. Punând rãul înainte, Mãru-ca, albã ca varul din hol, ceru soþului sã oînsoþeascã. Îl lãsã zãlog la parcarea cu platãpentru cã bancomatele nu funcþionau.

Mãruca îºi fãcu drum la recepþie. O sorãmedicalã o conduse ºi o pãrãsi în sala deconsultaþie. Specialistul îºi încurcase oraruldin cauza unei operaþii care durase mai multdecât era anticipat în cãrþile medicale. Mã-ruca spera sã i se spunã cã este bine ºi cãnu avea vreun motiv de îngrijorare. Celpuþin Mãruca spera cã specialistul va ajungela concluzia cã o intervenþie chirurgicalã nuera neapãrat necesarã.

Specialistul intrã în sala de consultaþie.Era mult mai înalt decât pãruse la primavizitã a Marucãi. Mãruca ºedea pe un fotoliurotativ, fãrã gânduri pasagere în minte.Specialistul pãºi spre spatele Mãrucãi sã-i

examineze umflatura micã ºi umflãturamare din partea din spate a gâtului.Dãdu la o parte parul ei cu firul grosºi rebel ºi atinse cu degete de panãceea ce rãmãsese din umflaturamicã ºi din umflatura mare. Înmintea Marucãi negura seîntindea ca o maree. Specia-listul se retrase pe fotoliul luirotativ. Se aºezã fãrã zgomot,îºi puse ochelarii de citit, ºi mutãniºte hârtii dintr-un loc în altul albiroului. Dintre hârtiile de pe birou,alese douã ºi le plasã în faþa Mãru-cãi. “Trebuie sã le citeºti ºi sã lesemnezi”, spuse cu vocea ºoptitã.

Ochii Marucãi erau fixaþi pe ochiisãi ca luna, încercând sã înþeleagã cevoia sã-i spunã. “Ce înseamnã asta?”spuse ea cu o voce nesigurã. Auzi caprin vis: “Trebuie sã extirp umflãturamare în urmãtoarele douã sãptãmâni.Secretara mea îþi va trimite o scrisoare”

“Dar umflãtura micã? Ce se vaîntâmpla cu umflãtura micã?”bolborosi Mãruca.

“Nu-i necesar acum. Ai întrebãri?”,continuã cu o voce egalã specialistul.În momentul acela, Mãruca nu se puteagândi la nimic. Era paralizatã de groazã.Încercã sã citeascã ºi sã înþeleagã fãrã sãpoatã sensul cuvintelor de pe hârtie. Lemãsurã de cateva ori. În ochii ei paginileerau albe. Incapabilã sã-ºi adune gândurile,semnã hârtiile toate. Specialistul o privi peMãruca fãrã expresie ºi o întrebã cublândeþe: “Te simþi bine?Mai vrei sã ºtiidetalii?”

Mãruca nu se putea gândi la vreo între-bare anume. Era amorþitã de teamã. Mãrucanu rãspunse. Mãruca se ridicã ºi pãrãsi salade consultaþie cu gâtul uscat. Pe când paºeade-a lungul coridorului, auzi o voce strigân-du-i numele, dar Mãruca nu se opri sãrãspundã; merse în vitezã spre parcarea cuplatã unde soþul o aºtepta; el porni maºinafãrã vreo vorbã.

Din ziua vizitei la spital, Mãruca se în-necã într-o stare sucitã, fãrã culoare. Emo-þiile îi copleºeau spiritul alarmat. Gândul dea se întoarce la spital o mãcina orã de orã.Mãruca atingea într-una umflãtura micã ºiumflãtura mare din partea din spate agâtului. Erau acolo, încãpãþânate, împingân-du-i pãrul sârmos, gata-gata s-o ia la sãnã-toasa din gâtul Marucãi.

În ziua urmãtoare, secretara specialis-tului o sunã din nou pe Mãruca ca sã-i sta-bileascã data operaþiei. Mãruca controlã dataoperaþiei pe calendarul Grec-Ortodox atâr-nat cuminte pe uºa biroului ei. Data cores-pundea cu Sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci- un semn?...

Copleºitã de panicã, Mãruca încercã sãpunã întrebari ignorante, în speranþa uneipãsuiri de ultim moment. Spera cã specialis-tul se va rãzgândi, cã va abandona ideeaoperaþiei, ca va afla alte metode ne-invada-toare care sã-i trateze umflatura cea maredin partea din spate a gâtului.

De cealalta parte a telefonului, Mãrucaauzi vocea egalã a secretarei “Este deciziata, dacã vrei sau nu sã fii operatã”.

Mãruca nu era în stare sã hotãrascã.Nu avea cunoºtinþe medicale. Simþea ca tre-buie sã evite operaþia cu orice preþ. Se sim-þea fugãrita ca de o vulpe imaginarã, într-un vis copleºit de ceaþã ºi vânt.

Mãruca merse la spital în aceeaºi seara.

Secretara îi ceruse sã soseascã la orele16.00 ºi apoi telefonul sunã din nou sã-icearã sã fie prezentã la orele 14.00. Mãrucareplicã cum cã: “Ora 17.00 ar fi maipotrivitã”. Amânã cât putu sã porneascãde-acasã ºi sosi la spital pe la orele 18.00trecute. De pe coridor, vãzu pacienþi întinºipe pânza din in, apretatã; unii sorbeau dinceºti pline cu ceai; alþii erau conectaþi laperfuzii, ace ºi drene. Fu condusã ºiabandonatã într-o rezervã, de-o sorã medi-calã. Încãperea era ca o criptã. Avea un patmecanic cu tehnologie de ultima orã, cuaripi de înger, care putea fi ridicat ºi coborâtca un lift.

Gâtul Marucãi deveni electric; nu ºtiace-ar fi trebuit sã facã; sã se schimbe încãmaºa de noapte sau sã rãmânã în haineleîn care venise la spital. Aºteptã pânã lamiezul nopþii, când o altã sorã medicalã venicu dosarul ce cuprindea detaliile operaþiei.Îi ceru Marucãi sã-ºi punã semnatura pedocumentele din mapã. Mãruca-i explicã cale semnase cu cateva zile înainte, dar cãdin cauza anxietãþii nu putuse sã citeascãdetaliile la timpul respectiv. Mãruca luahârtiile ºi începu sã le citeascã cu atenþie.Era clar cã specialistul ar fi trebuit sã fiparcurs fiecare paragraf la vizita prece-dentã. Mãruca se învârti fãrã somn în patulde împrumut.

Când se trezi, Mãruca încã mai speraîntr-un miracol. Poate cã operaþia sã fieamânatã din cauza unei greve a autobuzelor- de care auzise cu câteva zile în urmã.

Punctual, specialistul veni însoþit deinternist, cu mapa cu documente ºi cu uncreion permanent. Într-o ultimã încercarede a evita operaþia, Mãruca îi spuse specia-listului ca nu-i erau clare unele puncte dinformular. Specialistul se încruntã în sferelecunoºtintelor sale înalte, dar nu replicã.Mãruca înnota acum pentru draga ei viaþãºi simþea cã se înneacã în negura minþii:“Parcã nu mai simt umflãtura.... Cred cãa dispãrut...” ªopti tremurând în zgomotde nisip crãnþãnit.

Cu rãbare nelimitatã, specialistul îºi puseamprenta degetelor din nou pe partea dinspate a gâtului Mãrucai. Degetele lungi pã-rurã fluturarea unei molii în întuneric: “Într-adevãr nu le mai simt, dar voi continua cuinvestigaþia chirurgicalã, ca sã fiu departea prudenþei.” spuse el cu o voce egalã.Scrise apoi pe una din foile ascunse în mapace se odihnea pe pervazul ferestrei.

“Nu-mi sunt clare un numãr de punctede pe formular” Mãruca aruncã, ca zarurinebune, cuvinte din gâtul uscat, într-oultimã încercare de a îndeparta pericolulacum iminent.

Specialistul se încruntã din nou ºi citifiecare propoziþie din formular cu voce tare,semnând ºi contrasemnând fiecare punctla care Mãruca refuzase sã-ºi dea permi-siunea.

Dupã care specialistul pãrãsi rezerva cuinternistul. Imediat anestezistul îºi fãcuapariþia. Mãruca se simþea poate la fel ca ºinefericita Ann Boleyn în noaptea dinainteaexecuþiei prin sabie. Mãruca-i spuse anes-tezistului cã avea presimþiri nefaste privitorla anestezia generalã. Îi ceru sã facã oanestezie localã, dar el îi replicã cã proce-dura necesita o anestezie totalã. Mãrucasimþea cã se scufundã, cã se înneacã înpropria teamã. Mãruca se vãzu deodatãpunându-ºi hainele de oraº ºi luând-o lasãnãtoasa dincolo de spitalul - acvariu. Sesimþea fugãritã ca o vulpe peste câmpuri,peste tufiºuri, peste ºanþuri lacustre.

O sorã medicalã urmã anestezistului casã facã alte analize a sângelui ºi o ecografie.Mãruca se simþi tulburatã ºi copleºitã defantoma aparatului de lângã dânsa. Totulpãrea normal. Apoi, o altã sorã medicalãapãru, cu camaºã chirurgicalã, ca sã opregãteascã pe Mãruca pentru operaþie. Caun animal sãlbatec închis într-o cuºcã,Mãruca simþi cã nu mai avea cale de întoar-cere.

Doi însoþitori împinserã patul în care seafla Mãruca, de-a lungul unor coridoare,peste podul de deasupra restaurantului spi-talului, pânã se oprirã în faþa unui lift. Cândajunserã în faþa camerei de anestezie, Mãru-ca fu plasatã pe o masã lungã ºi neagrã, înfaþa unui perete pe care atârna un ceas cato tavã. Masa nu avea temperaturã ºi Mãru-ca fu înfofolitã în instrumente din plastic.Înainte ca Mãruca sã fie conectatã la per-fuzii, ace ºi drene, anestezistul încerca sã-i afle o venã, iar asistentele lui încercau sãdistragã atenþia Marucãi cu întrebãri despreexcursii ºi alte conversaþii rebele, dar Mã-ruca era mai alertã ca niciodatã ºi nu selãsã înºelatã. Întrebãrile o loveau pe Mãrucaca o ploaie de gheaþã ºi îngrijorarea eiîncepu sã se prelingã ca petrolul dintr-unpetrolier eºuat dupã furtunã. O teamã ce-þoasã ºi densã îi susþinea podul dintre vegheºi somnul etern.

Mãruca privea plafonul acelei camerealbastre care era divizatã în pãtrate de di-mensiuni egale.

Formau diverse modele pentru gãurilede ventilaþie. Pereþii albi apãreau ca oacumulare de dulapuri cu materialechirurgicale.

Când anestezistul reuºi în cele din urmãsã pãtrundã cu acul vena Mãrucai, îi cerucu blândeþe sã se concentreze asupra unor“gânduri fericite” ºi sã respire lung ºiregulat dintr-o mascã roz pe care o plasasepeste gura întredeschisã a Marucãi.

Noaptea fãrã vise copleºi încãperea.

MARIANA ZAVATI GARDNER

Problemele Mãrucãi


Desen inedit dePETRE GAVRIª.

Biblioteca personalãConstantin Mãlinaº


Interior. O rezervã de spital, cu un patºi un scaun, un cuier, alte obiecte tipice.Pe un perete - o chiuvetã, deasupra - ooglindã. Un tânãr de 20-25 de ani stã întinsîn pat, cu perfuzii. Eventualele aparatesunt ataºate patului, pentru ca acesta sãpoatã fi mutat. Patul are rotile ºi va puteafi mutat, mai aproape de spectatori,perpendicular pe scenã sau paralel, dupãsituaþie. Bãiatul e inconºtient. MAMA seaºazã pe marginea patului, îl priveºte pebãiat, îi aranjazã gulerul pijamalei, pãrulºi îl sãrutã pe frunte.

MAMA: Puiule, dragule… parcã dormi.(îl ia de mânã. zâmbeºte; amintindu-ºi).Când erai mic numai aºa adormeai, dacã teþineam de mânuþã. Erai aºa de dulce! Eu îþitot vorbeam, încet, încet, ºi tu gângureai,pânã adormeai. Zâmbeai în somn ºi eu mãuitam cum dormi, ore în ºir. Ce-mi maiplãcea! ªi ce cuminte erai! Te trezeai numaicând îþi era foame. Sugeai puþin ºi apoiadormeai la loc. (Zâmbeºte amintirii. pauzã)Când ai mai crescut, adormeai numai culumina aprinsã ºi cu muzicã în surdinã.Veneam tiptil, dupã ce adormeai ºi-þi stin-geam becul. Noapte de noapte. Am fost oproastã cã te-am lãsat sã pleci de-acasã.Nu se-ntâmpla nenorocirea asta. Dacã eraiacasã aº fi avut eu grijã de tine. Nu trebuiasã-l ascult pe taicã-tãu. “Lasã-l, cã n-o sãstea toatã viaþa lipit de fusta maicã-si!”. Aºazicea. “Lasã-l sã-ºi trãiascã viaþa, sã vadãcum e!” Avea ºi el dreptate, dar, uite! uiteunde am ajuns. Mi s-a rupt sufletul cândne-ai spus cã pleci de-acasã, cã vrei sã lo-cuieºti singur, cu fata aia. Taicã-tãu a ridicatdin umeri ºi a zis cã-i treaba ta, dar eu amcrezut cã mor. Mã apãsa ceva, aveam eu opresimþire! Aº fi fãcut orice sã rãmâi. Mãgândeam cã am sã te pierd, dar nu în felulãsta. ªi te-am întrebat, când ai venit peacasã de ziua mea: “Puiule, cum eºti? Sunttoate în regulã? Cum te descurci?” Ai ziscã e ok. Uite ce ok au fost! Dar mãcar dacãaº ºti de ce ai fãcut-o. Eu nu vãd nici unmotiv. Ne-am mai ciondãnit noi cu tine, maiales taicã-tãu, dar n-a fost nimic serios ºinoi te iubim.

Se lumineazã. Patul e în acelaºi loc,peralel cu scena, dar pe marginea lui, cufaþa spre spectatori, stã acum TATÃL. Decealaltã parte, cu spatele la el ºi la salã, înumbrã, ºade MAMA. La fiecare monolog,MAMA ºi TATÃL vor schimba locul.

TATÃL: Când ai mai crescut s-au maischimbat lucrurile. ªtii cum îmi zicea maicã-ta? Îmi spunea cã sunt un tatã denaturat,cã nu te iubesc, cã nu-mi pasã de tine. Numã înþelegea ºi mi-e teamã cã n-ai înþelesnici tu. Aº fi vrut sã-þi spun… dar n-amprea apucat sã vorbim despre chestii dintr-astea. Dupã ce te-ai nãscut tu, am începutsã vãd viaþa cu alþi ochi. Mã frãmântã gân-duri care nu-mi dau pace... Credem cã sun-tem liberi sã alegem, dar de fapt, viaþa noas-trã e programatã, mai rãu ca la computer.Venim pe lume pentru cã pãrinþii noºtri vorun copil. Ne îmbracã dupã gustul lor, nedau sã mâncãm ceea ce cred ei. Ne aleggrãdiniþa, ne aleg ºcoala, ne fac programul,ne cern prietenii. Mai târziu ne aleg cariera,dupã visele lor. Tot ei decid care fatã meritãsã ne fie iubitã, pe care ar fi bine sã o luãmde nevastã. Ce ne trebuie ca sã fim fericiþi.Cã, doar, ei ºtiu mai bine! Cât trãiesc îºidau cu pãrerea ºi îþi repetã cã tu, ºi la 30 deani, eºti tot copilul lor. Mai târziu, cânddispar de pe lume, sau nu se mai amestecãîn viaþa ta, e prea târziu. Deja, eºti gatamodelat, dupã chipul ºi idealurile lor. Alege-

rile tale sunt pecetluite, ºi te trezeºti cã aiajuns sã gândeºti ca ºi ei. Eºti pãrinte, ºidecizi pentru copilul tãu, aºa cum fãceau ºiei. Într-o bunã zi, cu un ceas înaintea morþii,priveºti înapoi ºi îþi cântãreºti viaþa. Dacãai noroc, toate-þi par la locul lor ºi poþi muriîmpãcat: ai trãit, s-a terminat ºi gata. Dardacã te-ai trezit din visul ãsta de plastic,semipreparat, atunci e dureros! Îþi dai seamacã, de fapt, nu þi-ai trãit viaþa, cu adevãrat.La fiecare rãscruce þi se deschideau zeci,sute de drumuri, dar tu ai ales singura vari-antã pentru care ai fost programat. Ai fiputut fi pictor, dar ai ajuns zugrav; ai fi pututfi actor, dar ai ajuns inginer. Ai fi putut sã-þi legi viaþa de o femeie, dar te-ai cãsãtoritºi ai îmbãtrânit cu alta. Ai 50 sau 60 de aniºi nu vei afla niciodatã cum e sã alergi lamaraton, cum e sã escaladezi Everestul, sausã traversezi Pacificul pe un vas cu pânze.Dintre toate vieþile care þi se ofereau, ai alesuna singurã ºi nu vei ºti niciodatã cum ar fifost, dacã la o rãscruce ai fi spus “da” înloc de “nu”. Jocurile au fost fãcute ºi numai poþi schimba nimic, nu te mai poþiîntoarce. Ar fi atâtea lucruri de trãit, deînvãþat, dar viaþa þi-e pe terminate. Nu maiai timp nici mãcar sã înveþi chitarã sau is-landeza. Te trezeºti cã ai sã mori peste o zisau peste cinci ani ºi-þi vor rãmâne atâteavieþi, trãiri ºi gesturi ne-ncercate. Chiar dinalea simple. N-ai cãlãrit, n-ai fumat pipã saunu te-ai bãrbierit cu briciul. Pe mine, toateastea mã seacã. Aºa pãþeºti dacã n-ai noro-cul sã trãieºti ca un animal de povarã, fãrãpretenþii, fericit ºi împãcat. Ca mãgarul ãlape care îl pãcãleºti sã meargã înainte, cuun morcov spânzurat în faþa nasului. Aºane prosteºte viaþa ºi pe noi, dragul tatii, totdrumul. Cu mici dorinþe, cu mici repere pecare ni le fluturã în faþã. Te chinui sã-þiîndeplineºti o dorinþã ºi pac! Rãsare altaceva mai încolo, ºi, iar porneºti la drum.Dacã ai noroc, mori ignorant ºi împãcat cãte-ai “realizat”, cã ai avut o nevastã, unapartament cu douã camere, o maºinã se-cond hand, un copil care sã-þi poarte numeleºi sã-þi facã nepoþi. De asta am fost un tatãdenaturat! Le spuneam prietenilor cã nu-mi pasã ce vei face în viaþã. Cã n-aº vreasã mã amestec. Cã voi fi la fel de mulþumitdacã ajungi ministru sau muncitor cu ziua.Cã din partea mea, poþi divorþa de cinºpeori ºi poþi avea 20 de copii nelegitimi. Cã n-ai decât sã mori, ca ultimul beþivan, într-unºanþ. Important e ca, în clipa morþii, cândpriveºti înapoi, sã mori împãcat. Împãcat,pentru cã ai câºtigat sau þi-ai ratat viaþa, pemâna ta. Bine, prost, n-are importanþã.Crede-mã, în ultima clipã, doar asta contea-zã: sã nu ai ce regreta, sã n-ai cui reproºa.Asta am vrut sã-þi dau, libertatea alegerii.Eu doar þi-am dat viaþa, dar tu trebuie sãhotãrãºti ce faci cu ea. ªi uite ce ai ales,dragul tatii! Nu ºtiu, zãu, cine are dreptate...

Se lumineazã, MAMA a schimbat loculcu TATÃL sau patul a fost rotit, la alegere.

MAMA: N-ai fãcut-o ca sã te rãzbunipe noi, nu-i aºa? Habar n-ai cât te iubeºte ºitaicã-tãu, deºi… (izbucneºte în plâns). Sãºtii cã el, fãrã sã-ºi dea seama, are dreptate.E numai vina mea cã ai ajuns aici. E pe-deapsa mea, datã de Dumnezeu. Nici nuºtie câtã dreptate are! Chiar dacã nu mãauzi, mi-e greu sã vorbesc. Este ceva cenu ºtie nimeni. Doar eu ºi Dumnezeu. Nuþi-am spus, deºi aº fi vrut. Mi-am zis cãam sã-þi povestesc într-o bunã zi, când osã fii mare ºi o sã poþi înþelege. Chiar amvrut, dar mi-a fost greu, ºi am tot amânat.De ani de zile mã frãmânt, dacã sã-þi spun

sau nu. Mã gândeam cã poate nu-þi va folosila nimic, cã îþi va face rãu, dar odatã ºi-odatã trebuia sã afli adevãrul. Ai dreptul sãºtii. Îmi era ºi teamã. Oare ce vei crede?Nu o sã-þi spui cã eu, mama ta, am fost ostricatã, o nemernicã? Mã apasã de preamult timp… mã sufocã. Mai ales acum,când stai pe patul ãsta, între viaþã ºi moarte,îmi vine sã crãp, îmi vine sã urlu ºi sã-mismulg carnea de pe mine. Puiule, trebuiesã afli! Tu nu eºti copilul lui taicã-tãu. Elnu ºtie ºi n-am sã-i pot spune vreodatã. Nuºtie nimeni... ºi cât aº vrea sã pot spunecuiva! Sã treacã odatã, sã se termine ºi sãscap de greutatea asta din piept. Atât detare mi-aº dori sã fie cineva care sã mãasculte ºi apoi sã-mi spunã cã nu are nici olegãturã cu tine, cã nu tu trebuie sã plãteºtipentru greºeala mea. Înainte de a mã cãsãtoricu taicã-tãu, cunoscusem un alt bãrbat. Îlchema Iuliu. Tocmai terminase ºcoala deofiþeri, era frumos, elegant, plãcut. Eu, oprostuþã care abia terminase liceul. Pe vre-murile alea, eram fatã de mãritat ºi ne iu-beam. Ai mei l-au cunoscut ºi le-a plãcut.Ei ºi-l vedeau deja ginere. Numai cã, dupãpatru luni, el a plecat, cu unitatea. Ne-amluat rãmas bun, el mi-a spus cã s-a terminat,eu am plâns ºi a dispãrut pentru totdeauna.Ai mei sperau cã se va întoarce ºi mã între-bau, în fiecare zi, ce face, când vine, dacãîmi scrie. Le spuneam cã am vorbit la tele-fon, cã nu-l lasã sã vinã în permisie, ºi ei sepriveau în tãcere, dar nu-mi spuneau nimic.Când eram singurã, plângeam dupã el, ca oproastã. Dupã trei sãptãmâni, l-am cunoscutpe taicã-tãu ºi mi-a plãcut. Dupã cinci întâl-niri m-a cerut de soþie, iar pãrinþii mei n-austat pe gânduri, aºa cã totul a mers repede.Cu o zi înainte de a mã cere taicã-tãu, desco-perisem cã eram însãrcinatã, dar n-am spusnimãnui, nici mamei. Mi-am zis cã lucrurilese potrivesc singure. Am spus “DA”, amfãcut nunta într-o sãptãmânã ºi aºa ai venittu pe lume. Toatã lumea era mulþumitã.Taicã-tãu a fost aºa de fericit, mai ales cãerai bãiat ºi asta îºi dorise. Numai eu, dedouãzeci de ani, mã tot macin, în tãcere.De câte ori se lãuda cu tine ºi spunea cã îisemeni leit, mi se tãiau genunchii ºi mãsãgeta prin inimã. În fiecare zi mã rog luiDumnezeu sã mã ierte pentru minciuna asta.Aº fi vrut sã-i spun, cã poate m-ar fi iertat,dar n-am putut. Mi-am zis cã e pãcatul vieþiimele, ºi am sã-l port cu mine pânã înmormânt. Habar n-ai de câte ori îmi veneasã-i arunc lui taicã-tãu adevãrul în faþã,atunci când ne certam. Sã-l rãnesc ºi sã-ispun cã nu are nici un drept asupra ta. ªide fiecare datã mã opream ºi îmi aminteamcã el nu are nici o vinã, cã e pãcatul meu,cã trebuie sã înghit ºi sã îndur, singurã, tot,ca pe-o pedeapsã de la Dumnezeu. Daracum e prea mult. Pedeapsa asta e preamare. Nu o pot duce. (O îneacã plânsul.pauzã. Îi vine un gând) Cine ºtie? Poate astavrea Dumnezeu. Sã mã facã sã mãrturisescºi, atunci, tu scapi. Dar nu pot, nu pot...Taicã-tãu ar înnebuni. Lumea lui s-ar nãruiîntr-o clipã. Cum sã-i pot spune cã toateamintirile lui, toate clipele fericite s-au clãditpe o minciunã. I-am distrus viaþa. I-am iro-sit-o. Asta am fãcut! Cu fiecare zi în caream tãcut, l-am dus pe un drum fãrã întoar-cere. Pentru el, era mai bine sã nu mã ficunoscut. Ah, durerea asta, apãsarea asta.(Se chirceºte de durere.)

Lumina creºte treptat. Pe margineapatului, acum stã TATÃL.

TATÃL: Nu þi-am povestit... Odatã, întinereþe, m-am rãtãcit pe munte. ªtiam bine

drumul, dar se însera. Pe coamã, printrecopaci, abia se zãreau câteva poteci. Culanterna nu vedeam la mai mult de zece paºi.Puteam porni pe o potecã, o puteam urmafãrã sã o pierd, dar nu ºtiam unde mã vaduce. Se putea sã merg toatã noaptea ºi,abia dimineaþa, sã vãd cã am ales greºitpoteca. M-am oprit din drum ºi am aºteptatsã se lumineze. Atunci m-am prins cã aºastau lucrurile ºi în viaþã. Vedem doar jaloa-nele apropiate, dar nu ºtim unde ne duc.Viaþa ni le presarã pe drum, ca sã ne þinãocupaþi ºi noi le urmãm ºi aºteptãm sã aparãurmãtorul. Ne naºtem, mergem la ºcoalã,aºteptãm sãrbãtorile, vacanþele, terminareazilei de muncã, aºteptãm sã ni se nascãpruncii, sã înveþe sã vorbeascã, sã meargãla ºcoalã, sã se cãsãtoreascã, sã-i vedemla casa lor, sã ne dãruiascã nepoþi, pe careîi aºteptãm sã meargã, sã creascã, ºi totaºa. De fapt, aºteptãm... pânã la ultimanoastrã suflare. Asta facem toatã viaþa:aºteptãm sã treacã ceva, sã vinã ceva, sãse facã o anumitã orã, sã treacã ziua, anul,sã vinã pensia. Aºteptãm sã fim, sã deve-nim, sã avem... Ne închipuim cã ºtim ceaºteptãm. De fapt, aºteptãm sã ne treacãviaþa. Dacã, numai o clipã, am privi, deta-ºaþi, senini ºi limpezi, am vedea cum nemomeºte viaþa, din aproape în aproape.Cum foloseºte dorinþele noastre ca sã nefacã sã o trãim pânã la capãt. Atunci poatecã nu am mai strãbate tot drumul ãsta lung,greu ºi întortocheat, ca sã descoperim cãla capãtul lui nu ne aºteaptã nimic. Of,dragul tatii! Oare tu ai vãzut capãtul drumuluiºi te-ai hotãrât cã nu meritã sã-l strãbaþi?

Salonul se lumineazã treptat. E acelaºidecor. Se aude o bãtaie în uºã. IUBITA îºivârã capul pe uºã, priveºte puþin, apoiintrã. E o fatã în jur de 20 de ani, modernã.Îl studiazã puþin pe bãiat. Se apropie ºi-ºitrânteºte sacoºa pe pat.

IUBITA: Ei! (îl scuturã pe bãiat de umãr)Tu te faci sau chiar… Eºti culmea! Pleciîmbufnat, tot tu! Dispari, nu mai dai untelefon. Þi-am dat vreo cinci bip-uri, iar tu,nimic. Ca sã aflu de la Angela cã eºti înspital, în comã. Ce-þi veni? Nu puteamdiscuta normal, ca doi adulþi? Nici n-aº fiaflat… dacã nu se întâlnea Angela cu nuºtiu cine, ºi apoi ne-am uitat în ziar ºi te-am recunoscut dupã iniþiale. Trebuia sã vin,sã vãd cu ochii mei. Am crezut cã-i vreopoantã de-a ta, ca sã faci miºto de mine.Cã n-ar fi prima datã! Mã auzi? Te-au sedatãºtia, sau chiar eºti în comã? În mod sigur,mã auzi tu, chiar dacã nu poþi rãspunde. Osã-þi aminteºti când te trezeºti. Dacã nu, osã-þi mai spun o datã, ca sã pricepi. Nu amde gând sã mã mãrit. Mã întâlnesc cuAngela, pe la ºase, când plec de la tine. Aºaam vorbit cã mã duce ea la un cabinet,pentru avort. Asta îþi place, cã vine ea cumine, în loc sã vii tu? Nu ºtiu ce te-ai ofticataºa! Daa, am înþeles, era ºi aia o variantã,sã ne cãsãtorim, dar era ultima. ªi nu ceamai bunã. Mai am multe de fãcut, am ºi ioplanurile mele. Crede-mã, acuma, numa’ uncopil nu-mi lipseºte! Mai am doi ani defacultate. Vreau sã mã distrez, vreau sã-mitrãiesc viaþa. Altele se distreazã, ºi eu sãstau închisã-n casã, sã-i dau sã sugã ºi sãplimb cãruciorul prin parcuri? Sau sã-l lassã-l creascã maicã-mea cu taicã-meu, aºa,ca alþii? Nu se poate – au, ºi ei, viaþa lor.Nu-s fraieri sã se înhame la aºa ceva. ªiºtii? N-am nici un chef sã mã deformez,deja, ºi sã mã plafonez...

MIRCEA JACAN

Sinuciderea

Fragment din piesaDESPRE DISTANÞE.

25

Acribia vânãtorului de cuvinte


Exersat în proza declatat fictivã ca ºi înconsemnarea non fiction de tip jurnalier,Alexandru Vlad anuleazã dezinvolt deli-mitãrile rigide dintre genuri ºi registrenarative, reuºind de cele mai multe ori sã-ºi înscrie demersul în zona de interesmanifestatã de critica literarã pentruelaborãri prozastice de substanþã. Este ºicazul volumului Curcubeul dublu apãrut laPolirom în 2008. Nici nu mai conteazã încazul sãu dacã, de pildã, subiectul plonjeazãdirect în imaginarul stârnit de fantasmelerãzboiului ca în Frigul iernii sau îºi extrageesenþa din experienþe trãite într-un spaþiuturistic sau cultural precum în Atena,Atena. Ceea ce conteazã ºi dã mãsura talen-tului sãu este scriitura, chiar dacã aceastadezamãgeºte pe cititorul devorator deacþiune, cãci divagaþiile formeazã de multeori fondul invesitigãrii realului.

Melanjul dintre fictiv ºi nonfictiv, dintretratarea eseistico-informativo-enciclopedicãa unor teme adunate sub aparenþã de mozaicºi demararea în incipituri narative cutipologii sau conflicte specifice face dinCurcubeul dublu o carte dificil de înseriatîn sturctura unor canoane atinse de ruginauzurii terminologice. Roman e prea mult.“O adunãturã de foiletoane” e mult preapuþin, deoarece cartea câºtigã treptat înomogenitate, cu toate cã, iniþial, fragmenteleau fost concepute ºi publicate ca structuriseparate, apropiate de tablete. Dacã epiculîmpuþinat ne îndepãrteazã de coerenþa ºiamploarea romanului, putem apreciacalitatea de virtuoz al tabletei. Alexandru Vladeste într-adevãr un exelent autor de tableteºi editoriale, încã de pe vremea Tribunei luiD.R. Popescu. În paginile revistei clujenedin acea perioadã, Alexandru Vlad publicanote meºteºugit aranjate despre fluturi, flori,jocuri, etc. Sub aparenþa lor inofensivã,acestea au atras atenþia redactorilor iar ºefulTribunei a simþit numaidecât tãiºul ironieiatunci când acesta a scris despre ºah, cãciîn redacþie, în loc sã se transpire intelectualpentru scris, dupã cum transpira fizic ºi

exempar mãreaþa clasã mucitoare, scriitoriise întindeau la nesfârºite partide de ºah cuDRP în frunte. Pentru Alexandru Vlad a fostun simplu subiect de tratat aºa cum îºicautã subiecte orice editorialist sau autorde rubricã. Totuºi, el a devenit uºor inco-mod. Pe linia acestor micro-dezbateri seinsereazã, motivat de data asta în carte,fragmentele despre albine, pãsãri, cai ºi totce cuprinde descrierea vieþii de la þarã.Acribia acestor descrieri contureazã profilulunui autentic vânãtor de cuvinte care nu selasã pânã nu epuizeazã o temã, îmbogãþind-o cu informaþii ce merg pânã la literadicþionarului, în timp ce inspirate metaforeo coloreazã stilistic.

Naratorul se substituie de cele mai multeori unui obsevator atent, sever, îmblânzitde duhul contemplativ al celui ce ia înstãpânire intimã, afectivã lumea satuluipentru a o descrie sau pentru a-i comentamãruntele întâmplãri. E limpede cã autorulnu face eforturi pentru a contura profilulunui ipotetic narator cocoþat omniscientdeasupra mersului vieþii de la þarã. Dimpo-trivã, el înainteazã emoþional subiectiv prinpraful întâmpãrilor cotidiene la care devinepãrtaº, martor ocular vag implicat în viaþacomunitãþii, interpretând totul din perspec-tiva omului ce s-a retras din vacarmuloraºului în satul copilãriei pentru a se regãsipe sine sau numai pentru a gãsi liniºteanecesarã practicãrii meseriei de scriitor.

Tabletele sudate prin liftinguri adãugateulterior, devenite episoade în carte, sesucced în ritm lent, zigzagat, ca ritmul vieþiide la þarã tulburat doar de maºinile ce trecîn vitezã pe ºoseaua ºerpuitoare. Ca ºiautorul de editoriale (despre care facereferire la un moment dat) vãzut ca vânãtorde subiecte, prozatorul pândeºte faptulpetrecut în mod incidental pentru a-ltransforma în subiect. Nu scapã observaþieisale acide manifestãrile noilor îmbogãþiþi,turnaþi în bunãstare ºi ostentaþie, discuþiilepurtate la crâºmã de beþivi care pun þara lacale, furtiºagurile practicate de vecini,

muzica deranjantã a iubitorilor de manele,dupã cum nu sunt ocolite temele prezentuluidezbãtute în media româneascã despre“dezastrul naþional vãzut din liniºtea de laþarã”. Ar merita consemnate subtilele ironiilegate de intrarea gadgeturilor în lumeasatului sau despre “ajutoarele” primite dinOccident, precum pubelele de gunoi adusede olandez, cãrora o localnicã inventivã,Rujiþa, se gândeºte sã le dea o altã între-buinþare. Ea considerã cã acele cutii dinplastic pentru gunoi sunt “prea faine”. Aºacã ea va depozita acolo carnea sãratã deCrãciun, slãnina ºi cârnaþii. Pentru gunoi“trebuie gãsit ceva mai vechi, o gioarsãmâncatã de ruginã, o pungã spartã, ocãldare scoasã din uz, fãrã capac ºi fãrãtoarte”. Ironia sancþioneazã comportamenteanacronice, înþepenite într-un statu quomedieval, neconfruntat cu poluarea ºiecologizarea. Satul “depopulat” seîmbogãþeºte cu cetãþeni veniþi din afarã,purtãtori ai unor ascunºi viruºi urbani.

Acribia vânãtorului de cuvinte ADRIAN TION

“Artistul” Ludovic, venit din Ungaria, alucrat într-un salon de tatuaje, iar profesorulIoan Horotan a predat filozofia la un liceudin oraº. “Satele nu sunt obiºnuite cu exilaþi”spune autorul, deºi recunoaºte cã într-ooarecare mãsurã ºi el face parte din aceastãcategorie. Cu deosebirea cã el a copilãrit însat, apoi a lipsit un timp din el. ProfesorulHorotan a ales satul acesta la întâmplare,pentru simplul motiv cã a vãzut pe cer,deasupra caselor sale, dupã o ploaie de varã,un curcubeu dublu care l-a fascinat, atuncicând cãuta o casã unde sã se retragã îm-preunã cu mama lui. Dupã ce ºi-a gãsit locullinºtit într-o casã veche, a început lucrãrilede reconstrucþie. Înainte ca sã ajungã a sebucura pe deplin de casa achiziþionatã ºireamenajatã, profesorul intrus în peisajmoare subit, iar mama lui, o bãtrânã de peste80 de ani, este violatã ºi jefuitã. Episodulînscrie satul în circuitul de orori ale lumiiromâneºti aflate într-o perpetuã cãutare avalorilor pierdute. Cu toate cã era considerat“o viniturã”, þãranii l-au petrecut pe profe-sorul mort la cimitir ca pe unul de-al lor, cupãlãriile în mânã, “din reflex - spune autorul- respectând rutina drumului spre cimitir.Ceea ce respectau ei era mai degrabã însãºiMoartea.”

Ceea ce-i reuºeºte lui Alexandru Vladcel mai bine, indiferent cât la sutã e invenþieliterarã ºi cît material brut luat din realitateºi turnat în cuvine, este acest ataºamentspecial pentru lumea satului transilvan,înþeleasã profund ºi empatic, analizatã dininterior ºi structuratã original cu mijloaceleprozatorului stãpân pe înzestrarea sa ºi peresponsabilitatea folosirii cuvântului scris.Curcubeul dublu mi se pare din acest punctde vedere cã întinde peste timp ºi volume(fãrã a închide, cãci procesul e în continuãderulare) un arc simbolic, început destulde hotãrât cu Aripa grifonului, mai exactcu piesa intitulatã Transilvania din acestvolum, ce dezvãluie o spaþialitate livrescãexpresivã tematic, inconfundabilã înansamblu.

,

Pentru George Roca, poezia nu e o pro-fesiune, ci un hobby, o evadare, un refu-giu. Autorul volumului “Evadare din spaþiulvirtual” mizeazã pe impetuozitate, vioiciune,promptitudine. Versurile sale, deºi rimeazãuneori în stil clasic, nu sunt clasice. Deºicuprind termeni ca “nostalgie”, “tristeþe”,“singurãtate”, “lacrimi”, nu sunt romantice.Deºi insereazã o simbolisticã a culorilor,existând o predilecþie pentru epitete cro-matice, pentru culorile: alb, negru, roºu,albastru, verde, galben, nu aparþin curen-tului simbolist. Lipsite de fior poetic, com-poziþiile sale se apropie, mai degraba, depoezia de notaþie a lui Camil Petrescu.Detaliul semnificativ, amãnuntul nud, învãl-mãºeala de fapte sunt caracteristice acestuitip de versuri, dar amintesc ºi de poemulpostmodernist a lui Cristian Popescu.

Pierzând lirismul, poezia de notaþiecâºtigã prospeþimea trãirilor, veridicitateasenzaþiilor, verosimilitatea stãrilor interioare.Fiecare vers împãrtãºeºte o mare se-ninãtate, luminozitate, mulþumire sufle-teascã, aceea de a exista, de a respira, de asimþi palpitul vieþii. Iatã o odã închinatãeuforiei debordante: “În fiecare dimineaþã/când mã trezesc, mã bucur/ mã bucur cã esoare/ mã bucur cã e înnorat/ mã bucur cã

CARMEN CÃTUNESCU

trãiesc...” (“Mã bucur”). Îndemnul poetuluieste ca lectorii lui sa procedeze la fel, con-cluzionând: “veþi trãi în armonie/ cu Uni-versul”. Altãdatã, George Roca viseazã oinsulã a deconectãrii, a seninãtãþii, într-o îmbinare, concordantã deplinã cu uni-versul: “Încercãm cu toþii sã supravieþuim/în secolul acesta al turbulenþei/ creându-neîn imaginaþie/ mici insule/ unde evadãmatunci când/ nu mai putem face faþã/ ura-ganelor ºi cutremurelor/ care ne încon-joarã”. E clar ca autorul se referã în specialla cataclismele de naturã socialã, econo-micã, politicã. Locul visat se închipuie ase-meni unui paradis: “Acolo,/ pe insula fericiriinoastre/ este veºnic primãvarã.// Acolosuntem veºnic tineri/ ºi sãnãtoºi/ ºi veseli/ºi buni” (“Insula fericirii”). În general,George Roca se gândeºte la o “simbiozã/care vindecã sufletul/ de toate relele pãmân-tului/ fãcându-te sã gândeºti curat/ atuncicând te reîntorci la realitate.” Fãcând orugãciune în genul aceleia a lui OctavianGoga, poetul dovedeºte modestie, evlavie,cumpãtare: “O, Doamne, dã-mi mãcar/ doarcâþiva ani în dar!”; “... aratã-mi calea bunã/ce duce acolo-n cer...”; “Nu îþi cer nemu-rirea,/ dar nici n-aº vrea sã pier...”.

Ca orice artist, autorul îi cere lui Dum-

nezeu sã-i dea putere sã creeze: “... sã-mipot permite/ (....)/ necunoscutul sã-l dezvã-lui...”. Temperamental, coleric, poetulsuferã de sentimentalism (ºi când afirmacest lucru nu ma gândesc la înþelesulpeiorativ, ci la o impetuozitate a sentimen-telor, la un entuziasm captivant, la o aglo-merare de stãri, percepþii ºi simþãminte),ca ºi de românism, decurgând din primulsau constituindu-se ca o laturã a lui: “Totu-mi pare feeric/ În dulcea Românie...”. Însufletul lui George Roca se zbat douã laturi,douã civilizaþii, douã aspecte: modernismulºi tradiþionalismul, erudiþia ºi candoareacopilãriei, rafinamentul ºi elementarul. Înpoeziile sale eul liric tânjeºte dupã o viaþãsimplã, naturalã, dupa renunþarea la tehniciînaintate, avansate: “Mi-e dor de slanã ºide pitã,/ De stânã, de un deal,/ De maicuþamea iubitã,/ De o vorbã din Ardeal./ O la-crimã-mi se prelinge/ Din colþul ochiuluistâng,/ Nostalgia mã învinge/ ªi tãcut începsã plâng./ Simt în pieptu-mi un fior/ ªi bãtãide zeci ciocane,/ Fiindcã inimii i-e dor/Dupã plaiuri transilvane.” (“Transilvania”).Tot ce e necomplicat, nepervertit se leagãde copilarie ºi þinuturile ei. Autorul revineobsesiv, profund impresionat la descriereasentimentului faþã de þara în care s-a nãscut:

“Inima-mi plânge/ Dupa sfânta Românie...”(“Ardeal”). Câteodatã nu-ºi doreºte decât:“Sã ascult frunza cum creºte/ ªi o vorbã-nromâneºte...” (“Nostalgie”).

Afirmam pe bunã dreptate cã poezialui George Roca nu poate capta melancoliculdecât episodic, cãci singurãtatea eului liric(comparata cu a lui Robinson Crusoe, dupãcum declarã eul liric, la un moment dat, cudezinvolturã: “Mi-am însuºit tehnica luiCrusoe!”) nu e de duratã: “Am alungat poº-taºul,/ am încuiat uºa cu trei lãcate,/ amscos din prizã telefonul/ ºi televizorul,/ mi-am bãgat vatã în urechi/ ºi încet, încet,/am tras obloanele peste ochi”. Presimþirease adevereºte, iar persoana iubitã se în-toarce cât de curând, readucând seninãtateaeului liric.

Volumul grupeazã versurile tematic,fiecare grup, subcapitol purtând un titlu:“Evadarea din spaþiul virtual”, “Antipozi”,“Cromaticã australianã”, “Amintiri”,“Dedicaþii”, “De iubire”, “Fabule ºi parodii”.Aparutã la Editura Anamarol din Bucureºti,în 2009, cartea se constituie ca o originalãinvitaþie de a pãºi într-o lume invadatã deavalanºa de sentimente aparþinând unui autorcaracterizat prin impetuozitate, curaj, gân-duri înãlþãtoare.

Evadare din spatiul virtualEvadare din spatiul virtual,,


26

Acum patru ani, în oraºul lui Bacoviase nãºtea, discret, fãrã scâncete, ci, maicurând cu vizionarism senin ºi bãtãios, orevistã: Plumb.

Dupã titlu, s-ar fi zis cã va re-produce(poate chiar calchia) nevroze ºi melancoliiºi cã va “trage” (precum metalul evocat defrontispiciul revuistic) în/spre jos...

Ei bine, NU! Precum noi semnalam/pro-roceam (în revista Contraatac, din Adjud),încã de la primul numãr, titlul nu era decâtun gest de reverenþã faþã de un importantclasic al literelor româneºti, iar nu ºi o devi-zã, sau, mai rãu, expresia unui destin fa-talist, de urmat/asumat! Nu! Ca forþãexpresivã de Duh, revista Plumb sugera(ºi se “perfecþioneazã” continuu întru aceas-tã... “sugestie”!) contrariul titlului: ambiþiade a sui spre culmi, de a depãºi zãrilefacilului sau vetustului. Aceastã ambiþienu exclude, ci presupune, ca fundamentspiritual al revistei cu pricina, pãstrarea,cu pioºenie, în “tronuri”, a zestrei celeineºtirbite a înaintaºilor.

ªi atuuri pentru afirmare existau, încãde atunci: directorul ei, scriitorul ºi editorulIoan Prãjiºteanu, ca ºi redactorul-ºef alrevistei, scriitorul ºi jurnalistul Petre Scu-telnicu, ei înºiºi relativ tineri, ºi-au strânsîn jur un grup “dur”, format din “tineri...cuexperienþã”! Nu doar bãcãuani, ci pânã ºidin Satu Mare ori Haþeg, dar cu drag pentruscris ºi pentru chipurile expresive ale Duhu-lui. Adicã, oameni care, chiar dacã (îngenere) nu depãºeau 50 de ani, erau “do-taþi”, prin har divin, cu avânturi ºi agerimispirituale de 25 de primãveri...

Fãrã prejudecãþi, dar cu simþul bunei-mãsuri. Bravi ºi bãtãioºi, dar între limitelebunului-simþ, al civilitãþii ºi, mai mult ºi cutotul osebit: înarmaþi ºi antrenaþi cu/întru oautenticã educaþie esteticã ºi culturalã.Cãrturari de valoare: unii recunoscuþi/con-sacraþi, deja, în acest peisaj atât de atomizatal culturii româneºti contemporane (Theo-dor Codreanu, Calistrat Costin, GheorgheIzbãºescu, sãtmãrenii Aurel Pop ºi FelicianPop, fraþii hunedoreni Eugen Evu ºi IoanEvu, Doru Kalmuski, Doru Ciucescu, VirgilMocanu, Romulus Dan Busnea, CornelGalben, Angela Monica Jucan, AuroraBarcaru, Valeria Manta-Tãicuþu, SergiuAdam, Victor Mitocaru, Ion Tudor Iovian,ªtefan Munteanu, Gheorghe Iorga, Du-

mitru Zaharia, Viorel Dinescu, Ion Hurjui,Ionel Necula, Dan Sandu, Nicolae Mihai,Adrian Botez etc. etc.), alþii cu forþesuficient de bine controlate ºi conºtientizate,pentru a spera nu doar sã se consacre (azi,unii tineri se consacrã chiar mai degrabãdecât ar fi necesar ºi salubru, pentru o cul-turã care se vrea profundã, responsabilã,respectabilã), ci, mult mai mult ºi important,de a se confirma ca valori autentice, toc-mai în focul bãtãliilor culturale/cultuale (ºi,deci, înainte de toate - cu sine!), de pe“frontul” acestei reviste (cu subintitulareajustificatã: “revistã de culturã ºi atitudine”):Dan Perºa, Petre Flueraºu (el însuºi condu-cãtor de revistã), Paul Blaj, Lidia Sabãu º.a.

Dar, cu toate aceste atuuri, “competiþia”contemporanã, de cele mai multe dãþi,neloialã, presãratã cu faulturi “de roºu”, darnesancþionate din “prietenie tovãrãºeascã”,aºa-zisa, deci, “competiþie” (care, de multeori, se transformã în masacru absurd, re-voltãtor ºi imund, care aruncã Cetateaînapoi, în barbarie ºi în caverne) rezultatãnu din confruntarea cavalereascã a valorilorautentice, ci drept consecinþã a “lucrãrilor/lucrãturilor” din bezna cabalelor ºi “aran-jamentelor” de clan ºi gaºcã, putea (ba chiar“logica” ºi “logicienii” vremii se pregãteausã pronunþe verdicte definitive ºi irevo-cabile) s-o asasineze, cu seninãtate cinicã.

Nu mulþi îi dãdeau viaþã lungã, în acestcontext de junglã, al culturii (chipurile...)“capitaliste”, printre adversari culturali cufaimã îndelungã, forjatã de timp, prejudecãþiºi memorie rigidizat-sclerozatã. ªi, totuºi,revista nu “a fãcut paºi” din peisajul revu-istic românesc. Dimpotrivã: iatã cã revistaPlumb a ajuns (oþelitã întru Duh), în iulie2009, printr-o apariþie constantã, la nr. 27!

Ceea ce trebuie sã ne întrebãm este nucui i se datoreazã, oare, rezistenþa revistei(rãspunsul ar fi, pe bunã dreptate: spirituluide echipã al artiºtilor bãcãuani!), ci cãreimistici interne, a paginii de revistã?!

Ce anume a interesat, în ceea ce s-ascris la revista Plumb?!

Rubricile, marcând o mare diversitateideaticã, de la editorialele incisive ale luiRomulus Dan Busnea, trecând prin ana-lizele foarte aplicate, asupra fenomenuluicultural (fãcute de Victor Mitocaru sauSergiu Adam), prin incursiunile istorice alelui Ion Lupu ºi ajungând la poezia ºi proza,

de bunã calitate, ale unor: Dan-BogdanHanu, Ion Tudor Iovian, Valeria Manta-Tãicuþu, Aurora Barcaru, Silvia Miler,Gheorghe Truþã, Madaleine Davidsohn,Paul Blaj, Adalbert Gyuris, Dan Perºa(poezie/prozã mature sau în curs dematurizare... - dublate, cu generozitate - înpaginã dedicatã special! - de încercãrilecurajoase, întru zbor iniþiatic, ale elevilordin liceele judeþului Bacãu: Aura ªova,Loredana Cucu, Adela Iacobov, Diana Agopetc.) – ori la recenziile echilibrate, cu tentãapãsat hermeneuticã, ale lui Grigore Co-drescu, Aurel Pop, Gheorghe Mocanu,Constantin Stancu... – la eseurile,surprinzãtor de acribioase (pentru aceastãspecie...) ale lui Ion Necula, OzanaKalmuski-Zarea - sau la savantele “incizii”în zona plasticii sau muzicii, adevãrateexegeze, ale Luciei Filimon sau ale luiCristian Nae.

Plus rubricile neuitãrii “in memoriam”,dar ºi “ghidurile” stabilitãþii/stabilizãriimemoriei: paginile speciale, hãrãzite bio-bibliografiei membrilor filialei U.S.R.-Bacãu,dar ºi a celor din Uniunea Artiºtilor Plastici(toþi aceºtia fixaþi, pentru memoria cititorilor- în imagini semnificativ-reprezentative,întru personalizare).

Fireºte cã ºi oamenii decid, în oarecare

mãsurã, prin calitãþile lor individuale,cultivate constant – SOARTA ºi REZIS-TENÞA. Noi, însã, privind “lucrurile” dintr-un unghi spiritualist cu “panoramare”, avemo opinie oarecum nuanþatã, vis-à -vis decapacitatea de rezistenþã a revistei Plumb.ªi anume: aceastã revistã, de la început, s-a situat sub auspicii bune, ca Atmosferã deDuh. Prin însuºi faptul cã ºi-a propusNUMAI o existenþã onestã. NUMAI luãride poziþie spiritualã nepartizane, non-violente ori gâlcevitoare întru dezbinare,zadar ºi pustiu – ºi, în niciun caz, vin-dicative (drept la replicã – oricând! - darNU polemicã, de aceea “cu parul”, ori “cala uºa cortului”, întru dezmãþul greþos alplebei josnice/înjosite de circul cotidian al“soitarilor” de meserie) - ci corecte, prin-cipiale, constructive. ªi-a propus sã res-taureze, înainte de a-ºi propune sã in-staureze – VALORILE CETÃÞII. Spiritulde FRATERNITATE, ÎNTRU DUH ªIBUNÃ-VOIRE/BUNÃ FÃPTUIRE!

ªi-a dat sieºi, ca lege primordialã defiinþare, pioºenia autenticã faþã de Duh ºide lucrãrile Lui. ªi, când veni-va timpul (ºiel, timpul, vine mereu!) de a promova“noul”, acesta sã fie, de fapt, o structurãde continuitate, iar nu de fracturã!

Deci, revista Plumb, dupã opinia noas-trã, prin conduita ei profund ºi chiar pro-gramatic moral-spiritualã, ºi-a adus departea ei ºi în sprijinul fiinþãrii ei, în primulrând, pe Stãpânul ºi Izvorul Fiinþei, pe Celcare CU ADEVÃRAT CONSTRUIEªTE,iar pe falºii “zidari”, pe “Marii Iluzioniºti”,îi identificã spre a-i ostraciza, a-i situaînafara Zidurilor Cetãþii de “Pâine a Vieþii”.

Revista Plumb este ºi sperãm a con-tinua sã fie, pânã la “plinirea lucrãrii ei” pePãmânt, unul din Zidurile de Apãrare aleCetãþii Lui. ªi cel ce îºi pune viaþa ºi lu-crarea vieþii lui, drept chezaºi pentru lecuirearãnilor deconstrucþiei, pentru a corecta,discret, dar ferm, greºelile de discon-tinuitate, cu consecinþe disolutive, pentrumediul Cetãþii – Bun ºi Drept este, în faþaLui ºi a Lumii Lui. Deci, REZISTENT !

Aceastã funcþie restaurator-tauma-turgicã (ºi, pe cale de consecinþã, onoma-turgicã!) este singura constructivã ºi, deci,singura creatoare de Realitate Vie. Deci -DIVINÃ. Aºa sã fie!

...ªi PLUMBUL (pre)face-se-va AUR!

Comentarii de ADRIAN BOTEZ Revista Plumb:între “greutatea bacovianã” si competitia contemporanã

Revista Plumb:, ,

Poet, om de culturã, editorul cel mai harnicdin judeþul Buzãu, CONSTANTIN MARAFETîºi lanseazã al optulea volum de poezie: dupãsurprinzãtoarea poemã din poeme, Eu ºi soramea, umilinþa, Editura Rafet, Râmnicu Sãrat,2008 – Constantin Marafet îºi consolideazã,prin noul sãu volum, RÃDÃCINÃ ÎNSTE-LATÃ (Ed. Mesagerul, Chiºinãu, 2009) carac-teristica de Duh, pe care i-o remarcam ºi sem-nalam în precedentul: franciscanismul de tipmioritic, adicã adaptat la vãzduhul ºi mitologiatãinuitã, încã nedezgropatã complet, aRâmnicului Luminat. Râmnicul Sãrat a devenit,în viziunea Poetului Marafet, din simplu toposlaic ºi “vatrã” a Focului Vieþii (“desprinsavatrã: Râmnicul Sãrat” - cf. Alean) - topossacru ºi simbol al Iazul Iluminãrii, Iazul Ascunsîn Cer, al Fiinþei/Fiinþãrii Autentice (“mi-e sorãluna, soarele mi-e frate/ ºi Râmnicu e basmulînecat”; “oh ºi ah lumânãresc/ Doamne, mãRâmniceresc” cf. Ravac). Un fel de “mã grã-

niceresc”, “mã fac vecin, prin hotarul ini-þierii, cu Lumina Lui Dumnezeu”.

Autorul fiind adept fervent al „muziciisferelor” platoniciene” ºi al orfismului, poezialui C. Marafet îºi alterneazã, firesc, pe isoncând de doinã, când de blestem popular, dieziiºi bemolii: jalea lunarã, pricinuitã de dege-nerarea istorico-mundanã, “vântuitã” (“cazicuvânt/planând în vânt”), numãrând rãvã-ºirile încremenite în cearã ale Solului TimpuluiIstoric, Moartea: “câte morþi trec morþii-ncearã?” – cf. Înserare); precum ºi dragosteasolarã faþã de Creaþie – ºi, din Creaþia LuiDumnezeu, se trag douã veºnicii vrednice,alternativ, de cântec de mustrare ºi de adoraþie:Grãdina Paradisiacã ºi Femeia Selenar-Acvaticã, amintind de jocul iniþiatic al ºtimelor,cu muritorii: “moartea în secundul rol/(...)cãzând nopþii trist bemol” – sau: „cheia solîþi mai visezi/ cu bemoli ºi cu diezi” – toatãcântarea baladescã fiind una închinatã, la mo-

dul trubaduresco-balcanic, depãºind pãgâ-nismul renascentist (“iubito/rafaelito” – cf.Cumpãna), pentru smerirea de icoanãbizantinã, creºtin-ortodoxã, cu reminiscenþegalileene: “pe sub pleoape arse/cade luna/cât laguna//nu-i femeia?/ speriatã de fur-tuna/prafului din Galileea”; “cine o aprinde/floarea ca ghiocul/spovedind norocul/mirului fierbinte//grea înmiresmarea/laînfluturare” – cf. Floare de înfluturare.

Femeia “speriatã de praful din Galileea”este, de fapt, Femeia Restauratã, FemeiaMarianicã, extrasã din istoria-paf-prãfuiresatanicã, pentru a pregãtii lumii, în ceruri, Mân-tuirea Luminãtoare ºi Des-Prãfuitor-Puri-ficatoare.

Din pãcate, istoria nu-i dã voie Femeii sãtranscendã definitiv decât prin Poezie. Istoriao þine prizoniera “hingherilor” ºi “pãpu-ºarilor”: “te-mbeþi cu-agheasma milei/la unteatru de pãpuºi” (cf. Palimpsest).

Sugestia Poetului este cã soarta Lumii estelegatã de soarta Femeii: o lume în care Eva nupoate transcende definitiv, mântuitor, în ipos-taza marianicã, este o lume ca “pantomimã deseisme” spirituale (cf. Betealã). O lume care-ºi reneagã esenþele ºi-ºi cultivã, cu maximãiresponsabilitate, “betelile” aparenþelor.

Avertismentul acestui volum: cine nu sestrãduieºte pentru a primi, din transcendenþã,Revelaþia Grãdinii, cine nu râvneºte sã fixeze,întru Grãdinã, Mireasma, acela va fi con-damnat sã rãmânã, fiinþial, în zona derizoriului,a terorii/obsesiei formelor/poliþienescului anti-stelar, a fluviului formelor-mulaje ºi aZAÞULUI, ca ultimã umbrã a formei, rest fiinþialautodezintegrator, urmãrit, ca de un bocetcosmic, de starea, zãdãrnicitã de rost trans-cendent, a aleanului: “sclipãt/ radar/înse-rare/mulaje/mireasmã/zaþ//(...)//negurossporeºte zaþul...(...)... alean/târât cuvânt” –cf. Corolar.

O scurtã epopee a dragostei: Rãdãcina înstelatãO scurtã epopee a dragostei: Rãdãcina înstelatã



27

ANAMARIA CÂMPAN Vã consideraþio scriitoare românã sau mai degrabã ame-ricanã?

CARMEN FIRAN Sunt o scriitoareromânã care trãieºte în America. Considerasta un statut privilegiat. În America ºi-augãsit refugiul - ºi locul - scriitori din toatãlumea, care, pe de o parte, îmbogãþescliteratura americanã, iar pe de alta dauvizibilitate culturii din care vin. Aceºticreatori, îºi pãstreazã identitatea culturalã,chiar dacã scrisul lor în America se poateschimba, dobândind influenþe din spaþiul deadopþie.

ANAMARIA CÂMPAN Nuanþez: ca ºiprozatoare, de pildã, vã identificaþi cucultura americanã sau cu cea românã?

CARMEN FIRAN Aºa formulatã,întrebarea, mã face sã rezist tentaþiei de amã identifica imediat cu cultura românã.Practic, în afarã de romanul de tinereþe, Totmai Aproape, am început sã scriu prozã ºi,într—un fel, pot spune cã m-am format caprozatoare dupã ce m-am stabilit la NewYork. De altfel, subiectul tuturor nuvelelorse plaseazã în America, la fel ºi cel alromanului la care scriu acum. Nu pot spuneînsã cã mã identific ca prozatoare cu culturaamericanã, deºi îmi e clar cã voi scrietotdeauna prozã legatã de spaþiul ºiexperienþa americanã. De aici însã pânã laidentificare e un drum lung. Ar fi cel puþinprovocator, dacã nu total straniu, sã admiþila un moment dat cã eºti, de exemplu, înacelaºi timp poet roman ºi prozatoramerican. Dar sunã interesant. Poate cãodatã cu globalizarea valorilor vom ajungeºi la o astfel de dualitate…

ANAMARIA CÂMPAN Cum aþicaracteriza romanul Tot mai aproape?

CARMEN FIRAN O scriere de tinereþe,la graniþa dintre poematic-oniric-postmodernism, fãrã sã fi fost atunciconºtientã de niciuna din astea. Cel carem-a încurajat mult atunci a fost MirceaNedelciu, cãruia i-a plãcut cartea… Eraprima mea prozã ºi pãrerea lui a contat.Romanul încerca sã fie o prozã biograficã,întreruptã de fantastic, ceea ce am continuatmai târziu în nuvela Farsa ºi în povestiriledin Caloriferistul....

ANAMARIA CÂMPAN Care esteformula literarã pe care o preferaþi, nuvelasau romanul? ªi de ce?

CARMEN FIRAN Sunt atrasã mai multde nuvele ºi povestiri scurte. Am o mintemai degrabã sinteticã, dar sunt nerãbdãtoarepe de altã parte. Proza scurtã se potriveºtecel mai bine temperamentului meu, dar ºiunor vechi preferinþe literare, de la Cehovºi Babel, la Saroyan si Salinger. Scriu însãacum un roman ºi descopãr disciplina ºiamploarea ca pe niºte exerciþii de voinþã…

ANAMARIA CÂMPAN În ce fel ºi-apus experienþa americanã amprenta asupraliteraturii pe care o scrieþi?

CARMEN FIRAN În poezie m-adezinhibat, mi-a eliberat discursul de balastºi metaforã, de încifrãri inutile, de o anumecerebralitate a rostirii, mi-a adus un plus deemoþie ºi de prospeþime, cred. Am învãþatmulte de când m-am stabilit la New York,mi-am schimbat oarecum mentalitatea ºiasta se reflectã implicit ºi în scris. Am fostºi norocoasã sã pot publica în volum, înantologii, în reviste, sã fac lecturi de poezie

ºi prozã în cluburi literare. Într-un fel amsenzaþia cã, paradoxal sunt mai recunoscutãaici decât în þarã. Sunt bucuroasã cã edituraSheep Meadow Press îmi publicã înoctombrie un volum antologic, poeme alese,scrise de când am emigrat. Experienþaamericanã se reflectã însã mult mai mult înprozele mele. Aici mi s-a dezvoltat plãcereade a scrie prozã ºi cred cã am trecut unexamen dificil, acela de a capta interesulcititorului cu povestiri despre realitateaamericanã vãzutã prin ochiul unui esteuropean.

ANAMARIA CÂMPAN Ce relaþii aveþicu ceilalþi scriitori români care creeazã înAmerica?

CARMEN FIRAN Am mulþi prieteniscriitori români pe care îi admir ºi unoradintre ei le sunt recunoscãtoare pentruajutorul pe care mi l-au oferit când m-amstabilit în America. Nu cred în cliºeul eterneidezbinãri ºi invidii care i-ar caracteriza peromânii din emigraþie. Personal am avut ocu totul altã experienþã. Am mulþi prieteniºi multe preferinþe, de la Andrei Codrescu,Nina Cassian, Norman Manea, DumitruRadu Popa, Virgil Nemoianu, MateiCãlinescu (dispãrut, din pãcate, lunatrecutã…), la mai tinerii Paul Doru Mugurºi Adina Dabija.

ANAMARIA CÂMPAN Cum v-ainfluenþat scrisul experienþa comunistã ?

CARMEN FIRAN Abia la câþiva ani dupã1989 ºi mai ales dupã ce am ajuns la NewYork am început sã mã întreb dacã viaþa încomunism mi-a influenþat scrisul. Probabilcã da, darnu în sensul de a facecompromisuri, ci de a recurge la subîn-þelesuri ºi metaforã. Nu eram conºtientã deasta în anii 80 când am debutat ca poetã,scriam ce voiam, cum voiam, dacã reu-ºeam sã public, dacã nu... bine, eram tânãrãºi a scrie în sine conta mai mult decât pre-siunea de a publica. Exista Cenaclul de luni,unde confruntarea cu alþi poeþi tineri ºitocmai sentimental cã nu eram înregimentaþireprezentau un mare motiv de satisfacþie.A scrie nu este un act politic, este oexperienþã personalã cãrora alþii îi pot gãsiînsã conotaþii politice. Cenzura din timpulcomunismului cu asta se ocupa, de a depistareferinþe ºi a interpreta politic actul decreaþie. La New York scrisul meu s-a schim-

bat, nu ºtiu dacã în bine, dar discursul lirics-a simplificat, a ajuns eliberat de subcon-ºtienta grijã de a evita, ori, dimpotrivã, de aatinge subînþelesuri ºi subiecte greu deformulat în totalitarism. Romanul Tot maiaproape, pe care nu am reuºit sã-l public lavremea lui, în 1985, fiind respins de cenzurãsub motivul cã ar prezenta intelectualiincomozi ºi dezabuzaþi, ºi care a apãrut doarîn 1990, este exemplul cel mai bun desprecum mi-a influenþat comunismul scrisul.Eram propriul meu personaj.

ANAMARIA CÂMPAN Consideraþi cãactivitatea dvs. literarã este suficient decunoscutã în þara natalã?

CARMEN FIRAN Nu-mi dau seama.Probabil sunt cunoscutã cu moderaþie, aºspune. Mã preocupã acum mai mult cumsunt perceputã ºi sã-mi consolidez loculaici. Sunt conºtientã cã în România nu estesuficient sã scrii bine sau interesant ca sãatragi atenþia, mai ales dacã nu trãieºti acoloºi nu faci parte din cercurile la modã saude influenþã din lumea literarã. Într-un fel,mi se pare normal.

ANAMARIA CÂMPAN Cum apreciaþicã este receptatã în þarã literatura românãscrisã în exil?

CARMEN FIRAN Dupã 1989 a existato preocupare clarã de recuperare a literaturiiexilului, scriitori români din strãinãtate auînceput sã colaboreze frecvent la revisteledin þarã, le-au apãrut cãrþi ºi au fostrecenzate, unele edituri au creat chiarcolecþii speciale dedicate literaturii exilului.Unii sunt rãsfãþaþi de critica literarã, alþii maipuþin, uneori primeazã farmecul uneipersoane înaintea importanþei operei, ori oanumitã orientare politicã sau esteticã,simpatizatã sau nu de anumite cercuri la unmoment dat. Criteriile de receptare suntfluide ºi nu-mi propun sã aprofundez. Credcã existã însã curiozitate pentru scriitoriiromâni din exil. Unii sunt talentaþi, alþiiimportanþi, ºi fiecare dintre ei contribuieîntr-un fel la rotunjirea literaturii române cuo voce proaspãtã, care meritã sã se facãauzitã ºi în þara natalã. Am exemple descriitori care sunt supraevaluaþi în România,deºi impactul lor în þãrile de adopþie estepalid, dar existã ºi reversul, o receptareredusã în România a unor scriitori foartebine percepuþi în spaþiul în care au emigrat.

Interviu realizat de ANAMARIA CÂMPAN

Dialog cu CARMEN FIRAN despre experienta exilului literar american

care i-ar caracteriza pe românii din emigratieNu cred în cliseul eternei dezbinãri si invidiiNu cred în cliseul eternei dezbinãri si invidii

Originarã din Craiova, Carmen Firan s-a nãscut în anul 1958. Poetã, prozatoare,ziaristã, autoare de piese de teatru ºiscenarii de film, stabilitã la New York dinanul 2002, este membrã a UniuniiScriitorilor din România, a SocietãþiiPoeþilor Americani, a PEN AmericanCenter; este co-editor al revisteiInterpoezia din New York ºi face parte dinconsiliul editorial al revistei LettreInternationale (editia românã). Se bucurãde o largã apreciere în Statele Unite aleAmericii ºi nu numai, opera sa apãrând întraducere în reviste, antologii sau învolum în SUA, Franþa, Anglia, Irlanda,Polonia, Israel, Canada, Germania, Suedia.

Biografia autoarei este una atipicãpentru un om de litere. ªi-ar fi dorit ca înlocul Facultãþii de Matematicã, sãstudieze franceza sau sã urmeze regia deteatru.

A fost redactor doi ani (pânã în 1989)la Editura Tehnicã, apoi redactor ºef-adjunct la cotidianul “Dimineaþa”,secretar executiv la Fundaþia CulturalãRomânã (pe vremea lui Augustin Buzura),director adjunct la Centrul Cultural Romândin New York (pânã în 2002), dar ºimembrã a PEN Club-ului new-yorkez,

Volumele publicate în România: poezie( Iluzii pe cont propriu, Ed. ScrisulRomânesc, 1981; Paradis pentru ziua deluni, Ed. Albatros, 1983; Îmblânzitor devieþi furate, Ed.Albatros, l984; Trepte submare, Ed, Cartea Româneascã, 1990;Negru pur, Ed. Albatros, Bucureºti, 1995;Locuri de trãit singur, Ed. CarteaRomâneascã,1997; Candori pedepsite,Ed.Univers Enciclopedic, 2000; Vise clarecu oameni, Ed. AXA 2000, Colecþia “LaSteaua”, Botoºani, 2000; Voci pe muchiede cuþit, Ed. Scrisul Românesc, 2003;Cuceriri disperate, ediþie bilingvãromâno-englezã, Editura ICR, 2004;Cuvinte locuite, Ed. Scrisul Românesc,2006), prozã (Tot mai aproape, roman,Ed. Albatros, Bucureºti, 1991; Farsa,nuvele ºi povestiri, Ed. UniversEnciclopedic, 2002; Caloriferistul ºinevasta hermeneutului, Ed. Polirom,2005), eseuri ( Puterea cuvintelor, eseuri,Ed. Scrisul Românesc, 2007; Miracolemici ºi mijlocii, eseuri, Ed. Curtea Veche,2009), cãrþi pentru copii (Nopþi seninepentru tine, Ed. Ion Creangã, 1985; Altenopþi, aceleaºi vise, Ed. Ion Creangã,1989; Vino Doamne mai aproape, Ed.Literatorul, 1990; Poþi sã fugi în papucide turte dulci, Ed. Macedonski, 1990). Deasemenea a scris piese de teatru ºiscenarii de film.

În America a publicat: Dupã-amiazacu înger, poeme, în Pamphlet Series,Poetry New York, 2000; Prima secundã dedupã moarte, poeme, Writers Club Press,New York, 2000; Desãvârºirea erorii,poeme, Spuyten Duyvil Press, New York,2001, În cea mai frumoasã viaþã, poeme,Umbrage Editions, New York, 2002 ,Farsa, roman, Spuyten Duyvil Press,New York, 2002; A doua viaþã, nuvele,Columbia University Press, 2005; Wordsand Flesh, Selected Works of Prose, 2008,Talisman Publishers.

Fire deschisã ºi comunicativã,scriitoarea nu ezitã sã vorbeascã desprepropria viaþã ºi operã, rãspunzâd cu multãamabilitate curiozitãþilor cititorilor ei,dovadã ºi dialogul urmãtor pe care l-ampurtat, prin intermediul poºtei electronice.



CARMEN FIRAN.http://www.carmenfiran.com/

,

, ,

,


Prof. univ. dr. Florentin Smarandacheeste un polivalent – el este autorul, co-autorul, editorul ºi co-editorul a 139 de cãrþiºi a peste 175 lucrãri ºtiinþifice.

Pe 10 decembrie 2009 el împlineºte 55de ani.

De fapt dumnealui este un om alrenaºterii pentru cã a publicat în foartemulte domenii: matematicã (teoria nume-relor, statisticã, geometrie non-Euclidianã),computere (inteligenþã artificialã, fuziuneainformaþiei), fizicã (fizica cuanticã, fizicaparticulelor), economie (economie cultu-ralã, teoria poly-emporium), filosofie(neutrosofie – o generalizare a dialecticii,logica neutrosoficã – o generalizare a logiciifuzzy intuiþioniste), literaturã (poezie,prozã, roman, eseuri, nuvele, drame, teatrupentru copii, traduceri), artã (desene expe-rimentale, colaje, picturã de avangardã).

Cãrþile sale pot fi gãsite în: Amazon.com,Amazon Kindle, Google Book Search,Library of Congress (Washington D. C.),ºi în multe biblioteci din lume.

În baza internaþionalã de date ºtiintificemenþinutã de Universitatea Cornell, ar-Xiv.org, domnia sa are circa 140 de lucrãriºtiinþifice.

Dr. Smarandache este creatorul teorieiDezert-Smarandache în Fuziunea Infor-maþiei (matematicã aplicatã) împreunã cuDr. J. Dezert din Franþa. Aceastã teorie estecunoscutã pe plan internaþional ºi estefolositã în roboticã, medicinã, armatã,ciberneticã. În fiecare an, începând din2003, el a fost invitat ca sã prezinte confe-rinþe ºi lucrãri ºtiinþifice despre acest subiectla Conferinþe Internaþionale de Fuziune aInformatiei {Australia – 2003; Suedia –2004; SUA – 2005, 2009; Italia – 2006;Canada -2007; Germania – 2008; sau laSeminarele de Apãrare Militarã “MarcusEvans” (Spania – 2006; Belgia – 2007), saula alte Universitãþi (Indonezia – 2006)}.

Dr. Smarandache a fost invitat ca lector,fiind sponsorizat de NASA în 2004 ºi deNATO în 2005.

Multe teze de doctorat au fost susþinutela universitãþi din Franþa, Canada, Italia, ºio tezã de Masterat la Universitatea din Tehe-ran, Iran.

Vezi situl DSmT conceput ºi menþinutde dumnealui la http://fs.gallup.unm.edu//DSmT.htm.

În Structurile Algebrice Smarandache,precum monoid, semigrup, spatiu vectorial,algebrã linearã, etc., studenþi de la IIT(Institutul Indian de Tehnologie) din Chen-nai, Tamil Nadu, India, au susþinut ºi conti-nuã sã susþinã teze de doctorat sub condu-cerea Dr. W. B. Vasantha Kandasamy, careeste una dintre colaboratorii sãi în acestdomeniu (vezi http://fs.gallup.unm.edu//algebra.htm).

Noþiunile Smarandache în TeoriaNumerelor sunt cunoscute pe plan inter-naþional: ºirurile Smarandache, funcþiileSmarandache, constantele Smarandache(care sunt incluse în prestigioasa “CRCEncyclopedia of Mathematics” de E.Weinstein, publicatã de CRC Press înFlorida, SUA, 1998; vezi http://math-world.wolfram.com/).

Noþiunile de funcþii Smarandache suntincluse si în “Handbook of Number Theory”de Jozsef Sandor, Springer-Verlag, 2006.Iar numere Smarandache-Wellin ºi numereprime Smarandache-Wellin sunt deasemenea tratate în cartea lui R. Crandall ºiC. Pomerance (foarte cunoscuþi în teorianumerelor) intitulatã “Prime Numbers. AComputational Perspective”, ediþia a doua,New York: Springer-Verlag, 2005.

În Teoria Numerelor a avut loc în 1997o Conferinþã Internaþionalã despre NoþiunileSmarandache în Teoria Numerelor, þinutãde Universitatea din Craiova, România(unde dumnealui a absolvit ca ºef de pro-moþie în 1979), ºi organizatã de Dr. C.

Dumitrescu ºi Dr. V. Seleacu (vezi: http://fs.gallup.unm.edu/ProgramConf1SmNot.pdf). Aceastã conferinþã este menþionatã înprestigiosul jurnal “Notices of the AmericanMathematical Society”, Providence, NJ,USA, Vol. 48, No. 8, p. 903, 2001.

În China au fost organizate patru “Inter-national Conferences on Number Theoryand Smarandache Problems” în 2005, 2006,2007, ºi în 2008.

Dr. Zhang Wenpeng ºi studenþii sãi de laUniversitatea de Nordvest din Xi’an, China,au editat un jurnal internaþional numit“Scientia Magna” în care au fost publicatemai multe lucrãri despre noþiunileSmarandache din teoria numerelor. Anunturidespre acestea au fost incluse în jurnalul“Notices of the American MathematicalSociety”.

Vezi, de exemplu, desfãºurareaconferinþei internaþionale din 2008 pe situl:http://fs.gallup.unm.edu//ScientiaMagna4no1.pdf.

Alte lucrãri ale Prof. univ. dr. FlorentinSmarandache în teoria numerelor ºi combi-natoricã precum problemele deschise ºiconjuncturile sale formeazã subiectele unorlucrãri de cercetare publicate de Univer-sitatea Xi’an din China în jurnalul lor inter-naþional “Scientia Magna” (vezi numãrul depe situl: http://fs.gallup.unm.edu//ScientiaMagna4no3.pdf) ºi de Academia de StiinþeChinezã din Beijing în “International Journalof Mathematical Combinatorics” (vezinumãrul de pe situl: http://fs.gallup.unm.edu//IJMC-3-2008.pdf).

Logica/Mulþimea/Probabilitatea neutro-soficã sunt generalizãri ale logicii fuzzy (înspecial a logicii fuzzy intuiþionistice), mulþi-mii fuzzy (în special a mulþimii fuzzy intui-þionistice), ºi respectiv a probabilitãþii im-precisã. Cu aceste noþiuni au fost susþinute

douã teze de doctorat: una la Universitateade Stat din Georgia, Atlanta, SUA, ºi una laUniversitatea Queensland din Australia (vezihttp://fs.gallup.unm.edu//neutrosophy.htm). Dr. Florentin Smarandache a fostinvitat sã vorbeascã despre logica ºi mulþi-mea neutrosofica la Universitatea din Berk-ley în decembrie 2003, în India (2004),Indonezia (2006), Egipt (2007).

Dr. Smarandache este editor asociat aljurnalului internaþional “Progress in Phy-sics”, care este tipãrit ºi editat de UNM-Gallup, cu contribuþii ºi sponsorizãri inter-naþionale de la diferite institute de cercetarenuclearã din toatã lumea. Vezi de pildã ediþiadin situl: http://fs.gallup.unm.edu//PP-03-2008.pdf.

În fizicã el a creat noþiunea de “ne-materie” (unmatter), a descoperit câtevaparadoxuri cuantice Sorites, a folosit logicaneutrosoficã (care este o logica multi-valentã) ca sã extindã spaþiile fizice.Împreunã cu V. Christianto a extins ecuaþiilelor differenþiale de la forma de cuaternionla forma de bicuaternion, vezi “Sma-randache-Christianto potential” (http://fs.gallup.unm.edu//physics.htm).

În economie a scris împreunã cu V.Christianto despre economia culturalã ca oalternativã pentru þãrile subdezvoltate, ºi apropus o teorie poly-emporium (http://fs.gallup.unm.edu//economics.htm).

În filosofie a fãcut o sintezã a multipleloridei ºi ºcoli de gândiri filosofice contra-dictorii, extinzând dialectica lui Hegel laneutrosofie, care înseamnã analiza nu nu-mai a opozitelor, ci ºi a neutralitãþilor careinteracþioneazã cu ele (http://fs.gallup.unm.edu//neutrosophy.htm).

În domeniul umanistic, Dr. Smaran-dache, este considerat pãrintele “parado-xismului” în literaturã, care este o miºcare

de avangarda bazatã pe utilizarea extensivãîn creaþii a antitezelor, oximoronilor, contra-dicþiilor, paradoxurilor. El a publicat cinciAntologii Paradoxiste Internaþionale la careau contribuit sute de autori din intreagalumea (http://fs.gallup.unm.edu//a/Para-doxism.htm).

El a scris drama anti-dictatorialã “Patriade Animale” – o dramã fãrã cuvinte! Ea afost jucatã la Festivalul Internaþional alStudenþilor de Teatru, la Casablanca (Ma-roc), 1-21 septembrie, 1995. A fost pusãîn scenã de teatrul Thespis (regizor fiindDiogene V. Bihoi), ºi jucatã de trei ori, primitpremiul special al juriului. A fost pusã înscenã de asemenea în Karlsruhe (Germania)la 29 Septembrie 1995.

Piesa lui de teatru pentru copii “Pãcalã,Ursul ºi Balaurul” a fost pusã în scenã laTeatrul Naþional Dramatic “I. D. Sârbu” dinPetroºani, România, în septembrie 1997 deregizorul Dumitru Velea; (http://fs.gallup.unm.edu//a/theatre.htm).

Dr. Smarandache a fãcut ºi artã elec-tronicã (folosind programe pe calcu-latoare), artã experimentalã [aut-artã (outer-art)] ºi a pledat pentru unificarea teoriilorîn artã (http://fs.gallup.unm.edu//a/oUTER-aRT.htm).

Universitatea de Stat din Arizona, LibrãriaHayden, în Tempe, Arizona, SUA, gãz-duieºte o colecþie specialã numitã “TheFlorentin Smarandache Papers” care seîntinde pe o lungime de peste 30 m.l., cucãrþi, jurnale, manuscrise, documente, CD-uri, DVD-uri ale sale, sau despre lucrãrilesale.

O altã collecþie specialã “The FlorentinSmarandache Papers” se aflã la Univer-sitatea Texas din Austin la Arhivele Mate-maticii Americane (în cadrul Centrului deIstorie Americanã).

Popularitatea D-lui Smarandache în jurullumii a crescut foarte mult ºi datoritã fap-tului cã situl sãu profesional http://fs.gallup.unm.edu// are aproximativ un sfert demillion de vizitatori pe lunã din peste 110þãri, conform statisticilor oficiale aleuniversitãþii. Acesta este cel mai mare ºi celmai vizitat site la UNM-Gallup.

În acest site se aflã Biblioteca sa Digitalãde Artã ºi Literaturã (“Digital Library ofArts & Letters”, http://fs.gallup.unm.edu//eBooksLiterature.htm), care conþine multecãrþi de literaturã, cãrþi de artã ºi albume,sau carti despre creaþiile sale literare ºi ar-tistice, este vizitatã de peste 100 de vizitatoripe zi.

Iar Biblioteca sa Digitalã de ªtiinþe(“Digital Library of Science”, http://fs.gallup.unm.edu//eBooks-otherformats.htm), unde se gasesc publicate cãrþile saleºtiinþifice ºi de asemenea cãrþi ºi jurnale alealtor autori despre creaþia sa ºtiinþificã,înregistreazã peste 1.000 de vizitatori pe zi.

Florentin Smarandache la 55 de ani AUGUSTIN MARINA

Florentin Smarandache la 55 de ani

Florentin Smarandache în Alaska (august 2009)

Douã localitãþi din vestul þãrii, Diosig ºiSãcuieni, ºi-au sãrbãtorit zilele localitãþiiîntr-un frumos apus de varã cu complexemanifestãri cultural-sportive ºi chiarculinare. Astfel, la Diosig, în 29 ºi 30august, dupã deschiderea oficialã, a urmato emoþionantã decernare a Diplomelorcuplurilor ce au depãºit “nunta de aur”, caapoi, scena sã fie “invadatã” de soliºti ºidansatori locali ºi din judeþul Bihor, ca ºide invitaþi din Ungaria, cu Emilia Negrean,Mohacsi Brigitta, grupurile Szomorce,Taban, Bakator ºi Szandi în prim-plan. S-au acordat diplome ºi celor care auconcurat la Festivalul internaþional alCeaunelor. A doua zi a fost rândul premiilor

oferite pentru atelaje, pentru ca finalul sãaparþinã din nou cântecului ºi dansului, cuansamblul artistic Criºana, Toth Vera de la

Budapesta ºi Anda Adam de la Bucureºti caprotagoniºti.

La Sãcuieni, sãrbãtoarea s-a desfãºuratpe trei zile (4-6 septembrie), cu o varietatede evenimente culturale: expoziþii de artãplasticã, prezentare de carte (Soki Bela,Kantor Anita, Keri Gaspar), paradã de modã,alãturi de întreceri sportive, concurs culinar,mergând pânã la spectacole de dans ºicântece moderne.

Nu trebuie omis aparatul organizatoric:dl. primar Bacso Laszlo ºi colectivul Primã-riei Diosig ºi dl. primar Beres Csaba, alãturide colectivul Primãriei Sãcuieni, cu o men-þiune specialã domniºoarei Fekete Ecaterina,directorul Casei de Culturã Sãcuieni.

Sãrbãtoare la Diosig si Sãcuieni CORNELIU BUCIUMAN

,

29

Interviu realizat de THEODOR DOMOCOS,

Dialog cu ALEXANDRU BÃLÃNESCU

are poezia în sângePoporul românPoporul român

Artist, componist ºi violonist, AlexandruBãlãnescu se naºte în 1954 la Bucureºti. Lavârsta de 7 ani urmeazã Scoala Specialã deMuzicã din Bucureºti, ca în 1969 sã emigrezeîmpreunã cu familia sa în Israel unde îºi vacontinua educaþia muzicalã în cadrul renumiteiRubin Academy din Ierusalim. La vârsta de 16ani pleacã la Londra, unde mai târziu sestabileºte definitiv cu întreaga familie. Acolo-ºiva continua studiile muzicale la ColegiulTrinity, finalizându-le apoi în anul 1979 laJulliard School în New York. În 1987, punebazele renumitului Bãlãnescu Quartet, cu caredevine celebru pe plan internaþional, atât caviolonist, cât ºi ca ºi componist. Dintre cele maiimportante colaborãri muzicale le amintim pecele cu John Lurie, Pet Shop Boys, MichaelNyman, Andy Shepperd, Carla Bley, GavinBryars, Ada Milea ºi cu jazzistul român HarryTavitian. Din discografia maestrului amintimalbumele: Bãlãnescu Quartet – Maria T (CD2005), Lume Lume (CD 2001), East meets East(CD 1997), Luminitza (CD 1994).

În pofida alurei sale de vedetã internaþionalã, Alexandru Bãlãnescu m-a copleºit cuprietenoasa-i voce ºi modestia cu care m-a întâmpinat pe coridorul teatrului Jugendstil dinViena, scurtã vreme înaintea concertului sãu. Poftindu-mã în garderoba improvizatã într-oodaie micã, îngrãmãditã cu mobilier de stil “art nouveau”, ºi gãsindu-ne fiecare locul,începem, dupã o scurtã tãcere, urmatã de un zâmbet paºnic al maestrului, interviul nostru:



THEODOR DOMOCOª Britanicul-român sau românul-britanic AlexandruBãlãnescu se aflã azi în concert la Viena.Care ar fi exprimarea corectã?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU (dupã opauzã lungã de gândire ºi cu un zâmbetsatisfãcut) Românul-Român, nu prea mãvãd eu ca fiind Britanic. Deºi din punct devedere al limbajului gândesc mult mai multîn englezã, pentru cã engleza este o limbãfoarte plasticã care înghite alte limbi. Însãsufleteºte ºi chiar aº spune ºi intelectual nupot sã spun cã sunt Britanic, adicã foartepe puþin. Ca artist, în orice caz, cu cât mãmaturizez mai mult, ca sã spun mai elegantcã îmbãtrânesc, rãdãcinile îmi sunt din ceîn ce mai importante. Sunt foarte surprinscât de real este acest sentiment. Adicã sur-sele mele de inspiraþie muzicalã se trag dince în ce mai mult din tradiþia româneascãpentru cã privirea mi se îndreaptã acumînspre România, ºi înspre muzica ºi celelalteinfluenþe cu care-am crescut în copilãrie.

THEODOR DOMOCOª Dacã-mi estepermis sã mã exprim aºa, îndepãrtareaDumneavoastrã de þara de baºtinã, deRomânia s-a fãcut brusc ºi foarte de vreme,încã din copilãrie.

ALEXANDRU BÃLÃNESCU DaTHEODOR DOMOCOª Pe de altã

parte, nu se poate vorbi numai de o în-strãinare, ci ºi de o ºansã pe care soarta v-a hãrãzit-o de a cãpãta o educaþie muzicalãla un nivel internaþional cu toate experienþelecare-au urmat. Aºadar, aþi trãit în Israel ºila vârstã relativ tânãrã, la 16 ani, aþi plecatla Londra pentru studii, unde mai apoi v-aþiºi stabilit. Aceasta a fost o perioadã în carenu aþi putut sã reveniþi în þara în care v-aþinãscut ºi din care aþi plecat.

ALEXANDRU BÃLÃNESCU Da, ceeace descrieþi aici a fost o prãpastie sufle-teascã pe care-am trãit-o. Adica 22 de anin-am putut sã merg în România, deci din1969 pânã în 1992, cam aºa. Însã a fost oexperienþã foarte specialã când m-am reîn-tors, ca ºi cum aceºti 22 de ani nu ar fiexistat, pentru cã am avut familie ºi prietenifoarte buni în România cu care m-am revã-zut ºi cu care în tot acest timp n-am avutnici un fel de contacte, pentru cã n-ar fifost bine pentru ei în anii de dictaturã dacãam fi avut contacte. Ce-a fost uluitor estecã aceste legãturi au rãmas la fel de strânse,ca ºi cum ar fi fost ieri ziua în care-am ple-cat, sau ºi mai strânse. Deci de la acestã

experienþã începe viata mea din nou,pot sãspun c-am trait atunci o renaºtere. În 1992am fost invitat cu Quartetul Bãlãnescu laBucureºti la un festival de muzicã contem-poranã organizat de Uniunea Compozi-torilor, ºi am stat doar 5 zile în þarã. Pe câtde scurtã a fost aceastã vizitã, ea mi-aschimbat complet viaþa. De la aceastã expe-rientã a rezultat ºi discul “Luminiþa” (scrisLuninitza). Adicã atunci am decis pentruprima oarã în mod conºtient sã mã inspirdin muzica tradiþionalã româneascã. Începu-sem chiar sã studiez din nou muzica tradi-þionalã. Eram deja influenþat de tradiþiaromâneascã ºi dinainte, dar nu într-un modconºtient. Atunci am vrut pentru prima oarãsã mã reconectez la cultura româneascã.

THEODOR DOMOCOª În aceastãperioadã, pânã ce aþi revenit în România,s-au întâmplat foarte multe. Numele Alexan-dru Bãlãnescu a devenit cunoscut în întreagalume, aþi dat megaconcerte pe stadionulWimbledon, aþi fãcut compoziþii muzicalepentru diferite filme, cum este filmul Îngerisau Insecte realizat de regizorul Philip Haas.

ALEXANDRU BÃLÃNESCU Da, decifilmul a fost realizat în Anglia, regizorul însã

este american, cu care am avut recent dinnou ocazia sã colaborez.

THEODOR DOMOCOª Cum s-arealizat aceastã uluitoare carierã?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU Eu amfost educat ca ºi violonist de muzicã cla-sicã, înspre a deveni apoi un solist demuzicã clasicã. În 1975, când am ajuns laJulliard School în New York, unde am stato perioadã de 5 ani, s-a petrecut o schimbareîn atitudinea mea. Julliard School mi s-aparut a fi o fabricã de preparat muzicieni,funcþionând ca ºi o uzinã extraordinarã încare erau adunaþi tineri talentaþi din toatãlumea. Observasem cã toþi cântau la fel,având cam aceleaºi repertorii. ªi mi-am datseama cã nu voi fi fericit realizând o astfelde carierã, gândindu-mã cã dacã va fi sãajung ºi eu cândva un muzician de profesievoi fi în acest mod foarte limitat. Dar NewYork-ul care, dupã cum ºtiþi, este un locfoarte interesant, oferã mult mai mult. Aºaam început sã mã miºc ºi prin alte cercurimuzicale, prin diferite cluburi din “down-town”, sã mã interesez de muzica nouã, demuzica contemporanã, ºi de Jazz, care secânta la New York la fiecare colþ de stradã.

Preþioasele momente de conversaþie cu virtuosul violonist Alexandru Bãlãnescu mi-au fost oferite înainte de concertul organizat pe scena teatrului Jugendstil din Viena, cusprijinul Societãþii Austro-Române, d-l. Lukas M. Vosicky. În imagini: Bãlãnescu Quartetpe scena teatrului Jugendstil din Viena

30

Astfel am cunoscut muzicieni ca ºi:Laurie Anderson, Steve Reich, sau JohnCage, cu unii dintre ei am ramas prieten.Aºa cã am început ºi eu sã scriu muzicãmodernã, sã compun lucruri noi. Când m-am întors din nou în Anglia, am început sãlucrez exclusiv în muzica contemporanã,fãcând din 1983 parte din ansamblul AridittiQuartet, pe atunci unul dintre cele mai inte-resante quartete din Anglia. Trei ani maitârziu, am înfiinþat propriul meu quartet -Bãlãnescu Quartet, pentru cã doream sãcreez un repertoriu muzical care sã cumu-nice cu publicul într-un mod mai direct -mult mai emoþional, mult mai ritmic. Aºacã am început sã lucrez cu muzicieni dinlumea Jazzului, ºi cu cei din scena de muzicãPop. Deci aceasta a fost evoluþia mea, ºibaza reîntoarcerii mele în România.

THEODOR DOMOCOª Quartetul Bã-lãnescu, înfiinþat în 1987 ºi care are foartemulte interferenþe muzicale ºi cu Jazz-ul,este considerat pe Wikipedia ca fiind un“avant-garde string quartet”. Sunteþi deacord cu aceastã definiþie?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU Da, ce-mi place la aceastã definiþie, este ideea deavangardã, care implicã un aspect progresivexperimental în muzica pe care-o fac, aceastare de a face permanent ceva nou. Acestaeste ºi principalul scop al Quartetului Bãlã-nescu, sã facem ceva nou, sã experimentãmaspecte noi în muzicã. ªi astã searã vomcânta ceva nou – chiar ºi pentru noi.

THEODOR DOMOCOª Pentru Dum-neavoastrã ca formaþie de quartet sau pentrupublicul de la Viena?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU Da, într-un fel ce cântãm astã searã ne exalteazã ºipe noi ca ºi interpreþi. Cântãm în premierãquartet numãrul doi de George Enescu într-un aranjament nou, pentru noi este cevafoarte deosebit ºi nou. Sperãm ca ºi publiculsã fie pozitiv surprins, asta când ne gândimcã muzica lui Enescu nu este aºa de binecunoscutã la Viena. Compoziþiile pentruquartete ale lui Enescu nu sunt foarte descântate, ºi eu înþeleg de ce – pentru cã suntfoarte greu de interpretat, dar sunt foarteexaltante. Deci aceastã dorinþã de a facelucruri noi merge în multe direcþii, carecâteodatã sunt surprinzãtoare. Deci ºi înspretrecut, înspre un Enescu, spre un Schubert,

spre Bach, dar aspectul de avangardã rã-mâne totuºi valabil. Cu fiecare disc realizat,definim una din aceste direcþii noi, pe carenoi le parcurgem.

THEODOR DOMOCOª Astãzi la Vienavom auzi deci o compoziþie de George E-nescu interpretatã de Bãlãnescu Quartet în-tr-o formã modernã, aceasta fãcând partedin strãduinþa Dumneavoastrã de a face maicunoscutã cultura româneascã prin muzicã.Cum gãsiþi cã este receptatã cultura româ-neascã pe unde ajungeþi sã daþi concerte?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU Eugãsesc cã s-a fãcut un oarecare progres înultimii doi ani, cel puþin în Anglia. Odatã ceRomânia a devenit parte integrantã a Comu-nitãþii Europene, presa de bulevard din Lon-dra s-a exprimat foarte negativ faþã de Ro-mânia. Acesta a fost un sentiment foarte“nasol”, ca sã mã exprim aºa. Dar InstitutulCultural Român de la Londra, care în aceºtiani ºi-a intensificat activitãþile culturale, areuºit sã schimbe un pic aceastã atitudinenegativã, apelând la percepþia publicã ºireuºind s-o sensibilizeze, însã mai este foar-te mult de fãcut.

THEODOR DOMOCOª Care estepercepþia în lumea intelectualã, ce expe-rienþe aþi avut Dumneavoastrã în acest sens?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU În lumeaintelectualã n-au existat niciodatã probleme,adicã artiºtii români, ca ºi cultura româ-neascã, este în general foarte apreciatã. Deexemplu în Austria eu lucrez cu un marecoreograf, Johen Ulrich, care este ºi direc-torul teatrului de balet din Linz. Împreunãam realizat anul trecut o partiturã orches-tralã pentru dans, ºi cu care m-am întâlnitdin nou în urmã cu câteva zile discutânddespre un nou proiect pe care vrem sã-lrealizãm plecând de la o carte intitulatãRomânul (“The Romanian”) scrisã de BruceSpanderson, care prinde foarte bine spiritulromânesc, ºi pe care noi vrem sã-l trans-punem în muzicã ºi dans. Deci, contribuþiibazate pe cultura ºi artele româneºti suntdestul de multe. Sper ca ºi eu sã fi contribuitprin proiectele mele, într-o modestã mãsurãbinenþeles, la aceastã atitudine pozitivã.Amintesc doar proiectul Maria Tãnase cucare-am fãcut foarte multe turnee în în-treaga Europã, ºi cu care sper sã fi fãcutpe oameni sã fie curioºi de muzica ºi cul-

tura româneascã, dar totuºi este loc pentrumult mai mult.

THEODOR DOMOCOª Aþi amintitproiectul Maria Tanase, din care a rezultatºi-un album intitulat Maria T., pe care l-aþidedicat Mariei Tãnase, ºi despre care spu-neaþi la un moment dat cã a reuºit sã rede-fineascã prin viaþa ºi prin vocea ei fru-moasele contradicþii ale sufletului româ-nesc. Care sunt aceste contradicþii?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU (din noudupã o pauzã lungã de gândire) Sã descriiaceasta este foarte greu, pentru cã poporulRomân este un popor foarte poetic, credeu. Existã la români o anumitã, sã zicem,“transpoziþie” între ceva pozitiv ºi ceva ne-gativ, aceste douã elemente oponente influ-enþându-l. Este ceva în caracterul românuluitragic-negativ ºi care este foarte atractiv.Dacã ne gândim la celebrul poem Mioriþa,care descrie de fapt un omor în care cioba-nul se supune destinului sãu, observãm unfel de fatalism ºi care pe undeva este foarteatractiv. În muzicã, aceasta se traduce într-o tristeþe, într-o melancolie care la un mo-ment dat se transformã într-o foarte marefericire. Deci sunt aceste contraste la careeu m-am referit. Aceastã opoziþie între omare pasiune ºi în acelaºi timp o fatalãsupunere. Românul nu este un popor orga-nizat cum sunt nemþii sau austriecii saupopoarele mai nordice în Europa. Mi s-apãrut, când am fost recent în Irlanda, cãromânii sunt mai apropiati ca ºi caracter depoporul irlandez. Acest caracter pe care euam încercat sã-l descriu se oglindeºte înpoezie ºi muzicã, ca ºi la irlandezi. Da, decieste aceastã opoziþie de negativitate ºipozitivitate.

THEODOR DOMOCOª Dacã analizezceea ce se aude în muzica Dumneavoastrã,pare-se a fie ceea ce aþi descris aici. Adicãse simte o bazã melancolicã cu nuanþe so-nore romantice, încãrcatã de foarte multeexplozii sentimentale. Pe de altã parte, aþispus mai la început cã influenþe culturaleromâneºti au existat dintotdeauna chiar dacãîn subconºtient. Este acest fatalism pe carel-aþi descris mai înainte ceva care se reflectãºi în muzica pe care-o faceþi?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU Cred cãda. Nu este ceva care pot sã controlez sausã exploatez în mod conºtient. Însã credcã muzica pe care eu o compun este într-adevar o combinaþie de contraste româneºticâteodatã foarte lirice, dar ºi foarte ritmice. Copyright text&fotografii:

Theodor Domocos, Viena 2009

Când mi-a venit idea nebuneascã sã lucrãmcu grupul Kraftwerk din Germania, aran-jamentele au ieºit mult mai ritmice, deºi eifolosesc elemente percusive. Însã rezultatelenoastre melodice au fost mult mai ritmice,mult mai piperate.

THEODOR DOMOCOª Compuneþimuzicã pentru film. Dupã revenirea Dum-neavoastrã în România, se pare cã aþiredescoperit ºi filmul românesc. Mã referla filmul realizat de Cãtãlin Mitulescu, “Cummi-am petrecut sfârºitul lumii”, pentru careaþi realizat coloana sonorã. Este aceastãactivitate în cadrul filmului o compensaþievis à vis de concertele date cu QuartetulBãlãnescu? Cum a funcþionat aceasta încazul realizãrii filmului amintit?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU Îmi placesã colaborez cu alte discipline artistice, deexemplu în teatru, dans ºi coreografie saufilm. Bineînþeles cã mai cunoscute sunt într-adevar compoziþiile pentru film, filmulavând o distribuþie mai largã. ªi este ºi multmai uºor sã faci compoziþii pentru film, pen-tru cã ai imaginile la dispoziþie, ai o sursãdirectã de inspiratie. Munca cu CãtãlinMitulescu a fost ceva grozav. Sã fac muzicapentru acest film a fost pentru mine o deo-sebitã experienþã, ea izvorând pur ºi simpludin calitatea imaginilor, din culori, din dina-mica acestora. Filmul a luat de-altfel ºi Pre-miul Gopo pentru muzicã, pe lângã multealte premii.

THEODOR DOMOCOª Din 1992veniþi periodic în România, printre altele cuprograme de concert la Teatrul Naþional dinBucureºti. Aveþi ºi alte colaborãri cumuzicieni români?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU Da, ca ºisolist amintesc colaborarea cu Ada Milea lao piesã intitulatã Insula, dupã Gelu Naum.A fost grozav sã lucrez la acest proiect, amînvaþat aºa de multe lucruri de la Ada Milea.Sau mai am colaborãri cu Jazzistul constãn-þean Harry Tavitian, cu care cânt impro-vizaþii. Harry este un pianist grozav.

THEODOR DOMOCOª Cât de des vãgasiþi pe an în România?

ALEXANDRU BÃLÃNESCU De câtevaori pe an... mã strãduiesc sã fiu. Aº dori sãfiu mai des, dar cu aceastã crizã financiarãpare-se cã este mai greu de organizat turneeºi concerte. Cânt relativ des la gale, undesunt des invitat, aºa cã vin cu orice “scuzã”în România, pentru cã mi-e dor de þarã!


La început, am avut dificultãþi enorme, pentrucã nu învãþasem electronica, nici marketingul, chiarºi motoarele sau transformatorii se schimbaserã înaproape 30 ani. Am reluat cãrþile ºi, pânã la 2noaptea, mi-am «refãcut Politehnica».

Toatã viaþa mea a fost un zig-zag! Am foststudent ºi am devenit asistent; am aban-donat totulpentru a pleca în rezistenþã; am devenit comandantºi iar am abandonat totul ca sã mã întorc în România;acolo am urcat treptele ºi iar am abandonat totulpentru cã din punct de vedere moral am descoperitcã n-avea nicio legãturã cu ceea ce crezusem; aiciam reînceput sã urc treptele, am parcurs cele nouãnivele tehnice din marile întreprinderi ºi am ter-minat cariera ca inginer-ºef la C.E.M.

Brown-Bowery m-a trimis în Brazilia, undeuna dintre cele mai importante uzine ale grupuluiera pe cale de a fi închisã din cauza pierderilorenorme. Am fãcut diagnosticul tehnico-economicîn acea uzinã cu 6500 muncitori ºi, odatã aplicatesoluþiile propuse de mine, ea a fost salvatã. În conti-nuare, am devenit adjunctul directorului tehnic,dupã care, într-altã uzinã, în care se construiauturbine pentru centrale nucleare, mulþumitãeconomiilor obþinute, am fost numit inginer-ºef.

Aceste eforturi profesionale intense erau du-blate de lupta împotriva Partidului comunistfrancez, care mã torpila, prin inter-mediul amicaleifoºtilor luptãtori anti-fasciºti ANACR (AssociationNationale des Anciens Combattants et Résistants),l’Amicale Carmagnole-Liberté. Sunt un exemplu

unic în istorie pentru cã e singurul caz în care oamicalã a exclus din rândurile ei pe propriul sãuºef! La început au încercat chiar sã nege cã aº fiexistat.

ANACR este o organizaþie creatã de Par-tidulcomunist pentru foºtii F.T.P. care au luat parte laeliberare. Însã ei nu ºtiau cã eu aveam acte autentice!Deci au trebuit sã batã în retragere. Deja, fusesemcitat în broºura menþionând cele 400 de acþiuniomologate. Încet-încet, amicala a devenit o carcasãgoalã; în schimb, e plinã de persoane care n-au fostniciodatã la noi ºi de câþiva indivizi care au rãmascomuniºti sau «tovarãºi de drum» ai partidului.Mare parte s-au îndepãrtat de ea.

Când se sãrbãtorea eliberarea oraºului Ville-urbanne în anii ’80, ºi primarul era Charles Hernu,ministrul Apãrãrii Naþionale în guvernul Mitterrand,eu nici nu eram invitat. La un moment dat, Ch.Hernu m-a chemat la Parlament, unde era deputat.Am fost miºcat, pentru cã mi-a spus: «Am greºit!Mi-a trebuit mult timp ca sã descopãr realitatea.»M-a ascultat, a notat ceva pe o foaie de hârtie ºimi-a spus cã mã va propune pentru a fi promovatca ofiþer în Legiunea de onoare. Numai cã, dupãpatru zile, a murit de o crizã cardiacã.

La început, mai toþi foºtii mei colegi de luptãerau încã «înrolaþi», aºa cã nu aveam legãturipersonale decât numai cu câþiva dintre ei. Cu timpul,am reluat relaþiile cu mulþi alþii, însã biroul a rãmascu mentalitatea de atunci. Din pãcate, când cinevacerceteazã istoria grupului nostru, se adreseazã mai

întâi amicalei. Pe urmã redescoperã adevãrul, chiardacã sunt de stânga, însã au o cinste intelectualã.

Au venit sã mã vadã jurnaliºti dela «Le Monde»,chiar ºi dela ziarul Partidului socialist. Au publicatun articol cu ocazia aniversãrii insurecþiei delaVilleurbanne, intitulat «Les oubliés de Carmagnoleet Liberté», în care eram citat alãturi de RenéTavernier. ªi el fusese exclus din istorie pentru cãde-venise preºedintele PEN-Club-ului care susþineascriitorii sovietici dizidenþi. Deºi trãiam într-o þarãliberã, erau atât de bine organizaþi încât îþi interziceausã te exprimi! A trebuit sã-mi refac singur toate ac-tele de rezistent, deºi, în mod normal, hârtiile se facprintr-o asociaþie.

Aceastã punere la index de cãtre foºtii tãi«soldaþi» era groaznicã.

Se spune cã «il n’y a pas de pire sourd quecelui qui ne veut pas entendre»! Cu timpul, oameniise trezesc, însã depinde de cantitatea de anestezicce le-a fost administratã. M-am trezit cu douãzecide ani înaintea altora, nu pentru cã am fost maideºtept, ci pentru cã una e sã te uiþi la un film care-þi aratã cã ninge în Siberia, ºi alta e sã îngheþi de frigla faþa locului! Aº putea povesti multe lucruri, însãnu sunt un Soljeniþîn!

Am fost peste tot ºi am vãzut cum se petreceaulucrurile.

Când citeam cãrþile unui François Furet sauasistam la conferinþele dela Institutul Suvarin,regãseam numai foºti comuniºti precum Jean-François Revel, Annie Kriegel, Alain Besançon etc.

Când ai cunoscut lucrurile dinãuntru le poþi analizamult mai bine. N-am fost singurul care a cãzut înaceastã cursã; crema intelectualitãþii seco-lului XXa cãzut în ea. Dupã cum în alte pãrþi au cãzut încapcana fascismului. De altfel, experienþa de-monstreazã cã uniunea între extrema stângã ºiextrema dreaptã nu s-a manifestat numai prin pactulHitler-Stalin, ci mai târziu chiar ºi în Germania deEst, unde nenumãraþi ofiþeri din Gestapou au devenitofiþeri la STASI. Poate de aceea am o aversiunepentru orice fel de reuniune, nu numai politicã, bachiar ºi cele ale colocatarilor !

Din pãcate, copiii nu vor sã asculte ex-perienþele pãrinþilor ºi fiecare generaþie le reia dinnou. În ceea ce mã priveºte, singurul sfat pe care-lpot da tinerilor este sã munceascã ºi sã munceascã!Mi-am pierdut o mare parte din tinereþe muncind,dar nu regret niciuna din luptele pe care le-ampurtat! Mã consider francez. Pânã ºi ofiþerii carem-au primit de nenumãrate ori, considerând cã amfost de trei ori voluntar pentru apãrarea Franþei,spuneau cã dacã toþi francezii s-ar fi comportat lafel…

Aceasta a fost viaþa mea: o viaþã în care amrãspuns la chemarea datoriei, pentru cã asta mi-afost educaþia! Regret doar cã n-am avut timp sã facdestul sport, ceea ce se plãteºte la o anumitã vârstã.ªi am avut prea puþinã vreme ca sã mã amuz cuprieteni, fete ºi bãieþi.

Aº putea spune cã n-am prea avut o adevãratãtinereþe!

Poporul român are poezia în sângeUrmare din pagina 31

Urmare din pagina 16Georges Filip Lefort, un erou al Frantei nãscut la OradeaGeorges Filip Lefort, un erou al Frantei nãscut la Oradea,

31

Texte culese de MARIA COLTEA CUCEU (1962-1970)

Folclor literar din NimãieºtiMaterial din arhiva Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor

,Cin’e m-o dat doruluiAibã casa cuculuiªi hodina vântului,Cã nici cucu n-are casã,Nici vântu þarã aleasã.

Ajungã-te, baïe ajungã,Doru mereu ºi-o cale lungãSã •e-ajungã Dumn’ezãuSã zaci tu ïi dorul mn’eu,În pãtuþu ïi nuieleD’inain•è cãºii mele,Sã •e-ntoarcã cu perina,Sã-þi deie cu lingura.Cînd a fi lingura plinãSã suspini ïi la irimãCând a fi la jumãta•eSã suspin’i, suspin ïi moar•eCând îi credé cã eºti bin’e,Nouã doctori lângã tin’e,Sã nu •e poþi tãmãdiNici pã altele-a iubiªi sã-þi fie dragã fatã;Leac, o sapã ºi-o lopatã,Sã aud, bãdiþã eu,Popi cântând la capu tãu,Sã-þi vãd iarba pã mormânt,Cum sã leagãnã ïi vânt.

Inf. Rif Ana, 49 ani

Cin’e stricã dragostele,Mânce-i grâu pãsãrile,Ovãsu, piþiguºiiMin•è din cap greluºiiSã n-aibã pitã pã masã,Nici sãnãtatè-n casã.Fie-i jugu fãrã boiªi stauru fãrã oi.N-aibã prapori la-ngropare,Nici popã la comândare.Sã n-aibã nici lemn d’i cruce,Nici la groapã cin’i-l duce.N-aibã cuie-n gropiºeuNici un loc în temeteu.

Inf. Mihale Ioan, 68 ani

Pãrãuþ cu apã rece,Pã la uºè badii trece;Dare-ar Dumn’ezãu sã sèce,Sã-i rãmâie sãc izvoru,Cum am rãmas eu cu doru.

Ardã-•e focu, mãi BinºD’i trei ori cu lemn’e verzi,Numai-odatã cu usca•e,Sã ardã cãºile toa•e,Numai una sã rãmâieCare mi-i mai dragã mie,ªi-aceea s-o pârjoleascãNumai baïe sã trãiascã.

Mãtrãgunã-ntrã jirezi,Baïe ca a mneu nu vezi.Pã el îi cãmeºe albã,La laibãr floare de nalbã.Gura lui îi dulce fragã,Pã ïin sus ïe guriºoarã,Cununã ïe mustãcioarã.Ochii lui muruþã n’eagrã,Muruþã ïipã rug verïe,Rãu mã tem cã mi l-oi pierïe,Cã l-am mai pierdut odatã,ªi l-am aflat dus ïe-o fatã.

Am cotat ºi l-am aflat,La curþile doruluiInïi stau curþile-nchisã,Mândrile pã tablã scrisãPrinïe doru a mã întreba,Dacã cot pã cin’eva?- Cot pã cel cu panã latã,Dumn’ezãu din cer sã-l batã.Cã m-o-nvãþat a iubiªi m-o lãsat a dori,ªi m-o-nvãþat sãrutatãªi m-o lãsat supãratã.

Inf. Brie Mariþa, 31 ani

Tu, bãïiþã-aºè-i gânïitCã io-s floare ïipã rât,Þâi bunã ïi ciufulit.Nu-i bai baïe, n’imicaC-a vin’i dumin’icaªi io mâdru m-oi gãtaD’i þi-a sãca inima.

Ajungã-•e, baïe-ajungã,Doru mneu ºi-o cale lungã.Ajungã-•e doru mn’euLa blidu tãtân’e-tãu,Sã pui lingura pã masã,Sã •e plimbi, baïe prin casã,

BlestemeSã pui lingura pã blidSã ieºi afarã plângând.

Casa baïi-i, roatã-n drum,N-o feri, doamn’e ïi tren,Dac-a fi sã fie-a mèFereºte-o, doamne, ïe-acè.

Bade, când þi-a fi mai biné,Steie popa lângã tine,Sã trimiþi ºi dupã min’eChiºbiraiele sã vie,Birãu sã-nceapã a scrie,Chiºbiraiele vorbeascã,Birãu sã iscãleascã,C-am fost, bade, doi iubiþiCa ºi doi pomi înfloriþi,Amu sun•em doi lãsaþiCa ºi doi pomi scuturaþi.

Zis-o baïea c-a vin’iDupã ieºitu lunii,Da o minþât, mânce-l cânii.Du-•e, baïe, duci-te-ai,Inïi stã apa sã stai,Altã drãguþã sã n-ai.Cã drãguþã þi-am fost eu,Drãguþã pã direpta•e,D’i doi ani ºi jumãta•e.

Iubeºte, bade, iubeºte.D’i min’e •e pãrãseºte,Pãrãsascã-•e •ihnaªi •e iubascã boala.D’i când, bade, m-ai lãsat,Io pã altu mi-am cotat,Mai mândru, mai cu iubire,Nu ca tine-un scos din fire.

Inf. Mihale Eva, 24 ani

Io, mândrã, •e-am vrut lua,Numai nu •e-o dat mã-ta.N-aibã mã-ta lemn ïi cruce,Nici la groapã cin’e-o duce,Nici cuie ïi gropiºeu,Nici n-o ier•e Dumnezeu,Nici în cer, nici pã pãmânt,Cã mi-o fãcut ïi urât.

Inf. Rif Gavril, 48 ani

Du-•e, baïe, aducã-•eDor ïi min’e-ajungã-•eSara descãlþându-•e,La masã punându-•e,Niciodatã sã nu mânci,Dor ïi mi’e sã-þi aduci.Þi-am fost dragoste curatãCum nu þi-o fost altã.

Inf. Tomele Silvia, 24 ani

Ajungã-•e, mândrã-ajungã,Ajungã-•e-un dor ºi-un drag,Sã stai tatã ziua-n prag,Cu firu bãgat în ace,Sã nu poþi, mândruþã-mpungePânã-i suspina ºi-i plânje.

Ba•e cân’ii la ºezatã,Nu vin’e baïe, suratã,Nu vie, vin’erea-l batã.Batã-•e, bãïiþã, batã,Cele douã zile grèleCare-i sâmbãta-ntrã ele.Batã-te, bãdiþã, batã,Creïinþa mè cè curatãCearcãnu ïi lângã lunãªi credinþa mè cè bunã.Inf. ªandor Florica, 49 ani

Ajungã-•e, nanã-ajungã,Doru mn’eu pã valè lungã.Nu •e-ajungã cum s-ajunge,Cu acu sã nu poþi împunge,Sã sã uite cusãtura,Sã ºtii cã-i blãstãm cu gura.ªi-i blãstãm ïi la bãrbatPã care l-ai înºelat.

Inf. Rif Catiþa, 41 ani

din dragoste

Des

en in

edit

de P

ETR

E G

AVR

Iª. B

iblio

teca

per

sona

lã C

onst

antin

Mãl

inaº


,

32

Spun ce am auzit de la alþii. Nuspun cã a fost întocmai aºa, darcred cã ar fi putut fi. Chiar mi-arplãcea ca asta sã fie explicaþiagândului care a transformat un omobiºnuit de acum multe sute deveacuri în primul brutar din istorieomenirii. Zice povestea aºa: într-o zi, pe când puricele se potcoveacu nouã ocale de fier ºi tot sãreade un stânjen, pe când uriaºiicutreierau Pãmântul în cãutareauriaºelor (erau destul de rare dincâte s-a auzit pânã la noi), un om,un biet om sucit ºi înþeles de preapuþini din tribul sãu, stãtea la focºi ronþãia boabe de grâu. Mormãiaoarece vorbe care dacã n-ar fifost în barbã, ar fi fost de bunãseamã articulate. Nu-i plãceauprea tare boabele astea, sespãrgeau destul de greu între dinþi,nu erau ca acelea de floareasoarelui, nici mãcar nu erau preagustoase dar dacã le-au adusculegãtorii, de ceva or fi bune. ªimesteca, ºi mesteca ºi gura i seumplea de o pastã pe care-i veneagreu sã o înghitã (în plus aveaproaspãtã în minte experienþa

deloc plãcutã ce a urmat dupã cea înghiþit ciupercile aduse deculegãtori ultima datã ºi-ºipropusese sã nu mai înghitã chiarorice). A fãcut cum fãcea maimereu, a scuipat în vatrã tot ceavea în gurã. Focul nu mai erachiar foc, era mai mult tãciune ºi,pe ici pe colo câte un ochi roºude jar. Omul nostru a aþipit, bachiar a adormit de-a dreptul.Dimineaþa s-a trezit ºi a vãzut învatrã un soi de nu ºtiu ce pe carenoi l-am numi cu indulgenþã...turtã. Curiozitatea l-a fãcut sãducã la gurã turta (nu vã miraþi,doar nu era sã înveþe norme deigienã ºi bune maniere de la uriaºiori de la rarele uriaºe) ºi sã muºtedin ea. A vãzut cã era bunã. Sigur,avea ºi gust de cãrbune, ºi defum, dar se putea mesteca maibine decât seminþele acelea cucare se ostenise toatã searatrecutã. De aici ºi pânã la zdrobireaseminþelor între douã pietre,amestecarea pulberii cu apã ºiaruncarea aluatului pe vatrã nu amai trecut multã vreme. Cel multdouã-trei veacuri.

Povestea de mai sus eimaginaþie, ºi nici mãcar nu-i amea, am auzit-o cândva, încopilãrie, nu mai ºtiu unde ºi înce împrejurare. Trecând în lumearealã, pâinea e în sine un universvast ºi fascinant, se face în atâtde multe feluri, se mãnâncã în atâtde multe feluri ºi se povesteºte deºi în atât de multe limbi, încât nu

Crescutã într-un mediu în caremuzica popularã a fost mereuveneratã, Romina-Evelina Nemeº(n. 13 iunie 1986, Oradea) poartãsunetul muzicii în sânge, dar ºi obunã pregãtire muzicalã, ea fiind, dealtfel, studentã la Facultatea deMuzicã (vioarã) din Oradea, înultimul an. În mai puþin de un dece-niu, tânãra absolventã ºi a unei altefacultãþi (de Mediu, unde acum estela masterat) a cucerit circa 30 depremii, la diferite festivaluri ºi con-cursuri naþionale ºi regionale demuzicã popularã, fapt ce a atrasdeopotrivã atenþia specialiºtilor ºi ateleviziunilor asupra talentului ºi aoriginalitãþii pe care le etaleazã.Consecinþa: a fost invitatã sã cola-boreze cu TVR1, TVR2, “Favorit”,“Romantica”, “Etno”, “Naþional”,“Europa Nova”, “Axa”, TVRM etc.,iar, împreunã cu ansamblurile fol-clorice “Bihorul”, “Nuntaºii Biho-rului”, “Auºana” etc. a efectuatnumeroase turnee în þarã ºi în strãi-nãtate (Cehia, Croaþia, Grecia, Un-garia, Germania, Olanda).

Laureat de la Moneasa, Beiuº ºiOradea pânã la Mamaia, Braºov ºiTimiºoara, Romina Nemeº a fostonoratã ºi cu trofeul “Panã de Pãun”(Bistriþa), premiul I “De la debut lasucces” (Topliþa), premiul “MariaLãtãreþu” (Târgu-Jiu), premiul spe-cial “Topalu”, premiul ”Elena Roi-zen”(Mamaia) sau “Premiul specialpentru promovarea stilului tradi-þional” (Sibiu) etc., ceea ce ne dove-deºte cã ne aflãm în prezenþa uneivoci ºi a unui repertoriu cu puternicevalenþe de autenticitate ºi origi-nalitate. De altfel, Romina Nemeº se

revendicã dintr-o subzonã folcloricãcu numeroase particularitãþi – Vaº-cãu, încadrându-se ca stil de inter-pretare, în liniile Florica Duma ºiMaria Sidea, poate cele maiapropiate de “rãdãcinile”, de formaoriginarã a cântecului bihorean dinþinutul Luncii Vaºcãului. Cã încearcasã respecte în literã ºi în spiritmelosul tradiþional bihorean staumãrturie cele douã CD-uri cu cântecepopulare, pricesne ºi colinzi, în carestilistica ºi aranjamentul orchestralsunt reduse la maximum, tocmaipentru a reliefa valoarea exemplarãa autenticitãþii. Aceeaºi viziuneartisticã asupra in-terpretãriicântecului românesc stã sã o afirmeºi un al treilea CD, aflat în faza depregãtire.

Dintre melodiile care-i conferãpersonalitate interpretativã, dezvã-luindu-i ºi valenþele vocale, sã amin-tim: Io-s fatã de la Criºtior, Mamã,bunã voie-mi fac, Ieºi, Ioane, la uliþã,Colo-n deal lângã-o fântânã, Aºe mi-i gura fãcutã, Bãdiþa-n lume s-o dus,Dorule, de unde vii etc. Acestecântece de dor ºi de dragoste, dejoc ºi de nuntã pun în relief un uni-vers de emoþii ºi de sentimentediverse, care respirã un optimismrobust, tineresc, deºi sunt împânzite

ADRIAN HÃDEAN

O poveste desprefacerea pâinii

BUCATE POVESTITE

O poveste desprefacerea pâinii

când de o ironie finã, când de impre-caþii ºi blesteme, toate alinate însãde speranþã ºi credinþã, de împãcareacãutatã ºi gãsitã, în cele din urmã.Plinã de sentimentul atât de plenarºi contradictoriu al dorului, doinelecântate de Romina Nemeº pun în evi-denþã atât comuniunea omului cu na-tura, cât ºi factorul moderator almuncii, ilustrând un cadru existenþialdramatic - nostalgii ºi melancolii,despãrþiri forþate, regrete ºi tristeþi,revolte ºi dezlãnþuiri furtunoase aleneîncrederii într-o divinitate impa-sibilã etc., etc.

De relevat legãtura organicã alimbii cu muzica, a ideii ºi mesajuluicu linia melodicã, într-o unitateindisolubilã.

Valorificând materiale puse ladispoziþie de specialiºti, RominaNemeº refuzã, deocamdatã, feno-menul muzical cult, în stil popular,care a invadat universul muziciinoastre populare, având menirea dea satisface pretenþiile culturale aleunui public iubitor de folclor carenu mai are nici un fel de criterii deorientare ºi selecþie. Ea nu coboarã,aºadar, la producþii de o calitateîndoielnicã. Prin formaþie ºi gust,Romina Nemeº respectã tradiþiapopularã autenticã, etern nouã ºiplinã de surprize, deasupra modelorºi modelelor, sublimã ºi nemuritoare.

Cântecul popular autentic esteun dar dumnezeiesc. De el nu se potapropia decât cei condamnaþi cu harºi cu dragoste de neam. De aceastãpedeapsã divinã este atinsã ºiRomina Nemeº, un ulcior pri-mãvãratec din care curg cu îmbel-ºugare ºi rost cântecele neamului.

Melosul popular bihorean înre-gistreazã încã o certitudine: Ana-maria Gal, o voce plãcut timbratã,cizelatã ºi prelucratã, capabilã deperformanþe deosebite, rod al uneipasiuni aparte, al unui talent deexcepþie ºi nu mai puþin, poate, alunui deceniu de studiu sistematic ºiasiduu.

Nãscutã în Oradea, la 27 iulie1986, Anamaria Gal începe ciclulprimar la Liceul “Lucian Blaga”,pentru a trece în urmãtoarele douã(gimnazial ºi liceal) la Liceul de Artã,secþia Muzicã, unde va studiaclarinetul (8 ani), pianul (10 ani) ºicanto popular (5 ani), dupã care vaurma secþia Pedagogie muzicalã aFacultãþii de Muzicã orãdene, absol-vitã în 2008.

În prezent este profesor supli-nitor la Cercul de canto-pian-muzicãuºoarã al Palatului Copiilor ºiElevilor din Oradea.

În timpul studiilor a colaborat cuAnsamblul folcloric “FlorileBihorului” (2007-2008), în calitate desolist vocal ºi dansatoare, iar între2005 ºi 2008, face parte din Grupulvocal “Crisia” al Facultãþii de Muzicãdin Oradea. Fascinatã de scenã, vaface primele deplasãri cu spectacolela Bucureºti, Deva ºi-n Ungaria(1994-1995), ca membrã a grupei dedansatori ai Liceului “Lucian Bla-ga”, pentru ca, începând din 1997,sã concerteze aproape în toatã þaraºi în þãrile din jur, pânã în Italia, cuformaþiile cu care colaboreazã, prile-juri cu care presa îi remarcã deose-bitele calitãþi interpretative, numind-o “o tânãrã speranþã a muzicii popu-lare româneºti”.

Din anul 2000, pânã-n 2008,participã la circa 20 de festivaluri-concurs de muzicã popularã ºi u-ºoarã, dobândind tot atâtea premii.Laurii cei mai de preþ, dupã premiileII la festivalurile “Flori bãnãþene”

(Timiºoara, 2000) ºi “Floare de lotus”(Oradea, 2002) sunt: trofeul Festi-valului internaþional “Aºa-i jocu pela noi” (Arad, 2003), premiul deexcelenþã (la ªtei, 2004) ºi la “Florialese de pe Criºuri” (Oradea, 2004),premiul presei la Festivalul euro-regional (Debreþin, Ungaria, 2006),premiul I la “Mândru-i cântecu-nBihor” ºi “Tinere talente” (Oradea,2006), apoi la “Cântã, cântã, gurãscumpã” (Beiuº, 2007), marele pre-miu la “Mândre-s cântecele noas-tre” (Bucureºti, 2007), premiul depopularitate la “Cununiþa de aur”(Sântana, Arad, 2007), premiul spe-cial al juriului la “Eu mi-ss mândrã-nsat” (Bucureºti, 2005) ºi premiul I la“Tezaur folcloric-Moºtenitorii”(2008) etc. etc.

Începând cu 2003, Anamaria Galeste prezentã pe posturile naþionalede televiziune (TVR1, TVR2,“Favorit”, TV Romantica, Naþional),dar ºi pe cele locale din Oradea, Giur-giu, Beiuº, Arad etc., sau din Ungaria(DunaTV), ca ºi la posturile de radiodin Oradea, Timiºoara, Zalãu etc.,dovadã cã muzica pe care o cultivãare prizã la public ºi place. Plac,deopotrivã, cristalinul vocii, vibraþiainterioarã, distincþia prezenþei sce-nice, lumina lãuntricã din ochi ºi depe chipul interpretei, frumuseþea ei,dar ºi liniile melodice unduitoare ºimãtãsoase ale trãgãnatelor ºi cânte-celor propriu-zise, simplitatea ºiîncãrcãtura ideaticã ºi emoþionalã aversurilor, încât ai impresia cãmelosul Anamariei Gal prinde fiinþã

ºi împânzeºte vãzduhul cu sonuricereºti. Adevãrul este cã Anamariacântã cu toatã fiinþa, vrãjindu-ºiascultãtorii, care-ºi redescoperã, încântecele de dragoste sau în nostal-giile doinelor tinerei ºi fermecãtoareiinterprete, parte din trãirile ºi sen-timentele lor mai apropiate sau de-pãrtate în timp. Hai, maicã, de mãpetrece, D’aici pân’ la bãdiþa, Cecoþi, bade, zâua-ntreagã, Fire-ai,bade, râs în lume etc. sunt melodiicomplexe, de o extraordinarã încãr-cãturã sufleteascã, pe care AnamariaGal le interpeteazã cu rafinament ºimiere paradisiascã în glas, transfor-mându-le în adevãrate bijuterii lirice.Este, aici, ºi rezultatul anilor de stu-diu, dar, mai ales, este rezultanta ha-rului, talentului, a vocaþiei ºi pasiuniipe care Anamaria Gal le pune înslujba cântecului nostru popular.Indiferent cã doineºte (tragãnã) sauîmbie la joc ºi voie bunã, AnamariaGal dã glas vieþii sufleteºti a þãra-nului român în consonanþã cu mu-zica sublimã a spiritului în care acestatrãieºte, creionându-l la masa Divi-nitãþii - plin de înþelepciune, fru-museþe, dragoste ºi de un soi ciudatde ºãgãlnicie, care-l face extrem deplãcut ºi iubit Domnului.

Este greu de prevãzut drumul,cariera artisticã a Anamariei Gal.Dascãlul de vocaþie, cu rezultate maimult decât notabile dupã un timpdestul de scurt, s-ar putea sã pre-valeze în faþa artistului. Ar fi pãcat,atât pentru vocea ºi ºtiinþa inter-pretativã a Anamariei, cât mai alespentru pesiajul muzicii populare dinBihor, care ar pierde un mesager deprimã mãrime. Ne place sã credem cãtânãra artistã va ºti ºi va avea putereasã lupte pentru talentul ei, dar ºi cãinstituþii ºi persoane abilitate vordeschide la timp “porþile” spreîmplinirea fireascã a acestei inter-prete cu har ºi alese virtuþi.

MIRON BLAGA

Anamaria Gal – har si vocatie

“Pedeapsa” Rominei Nemes

TINERE TALENTE

,

, ,

mi-ar ajunge numerele pe care lecunosc pentru a numãra toatefelurile pâinii. Arabii au pâinea lorminunatã, evreii au pâinile lor numai puþin strãlucitoare, indienii autot atîtea pâini câte triburi ºi limbi,europenii fac fiecare alt soi depâine (fiecare naþie, vreau sãspun), Americile vãd, simt ºimestecã altfel de pâine ºi nu-i unsoi din care sã nu vreau sã gust înviaþa asta (ºtiu sigur cã nu o sãapuc, dar barem pot nãdãjdui).Mi-e dragã pâinea în orice fel ºiîmi place sã o fac. Îmi place sãfrãmânt, sã amestec pe unele cualtele ºi apoi sã stau cuc lângãcuptor, sã vãd ce iese, deºi ºtiubine ce va ieºi. Aºa ºi acum, cândscriu aceste rânduri. Stau lângãcuptor ºi aºtept sã iasã ce amfrãmântat acum un ceas ºi maibine, din fãinã de grâu, apã, sare,ulei ºi neapãrat drojdie. E cea maisimplã pâine pe care o cunosc, eaºa cum o fãcea bunica încuptiorul de pãmânt din curte.Sigur, nu-mi iese întocmai dinmotive ce þin de ºtiinþa facerii(bunica a fãcut pâinea asta zeci

de ani), de felul cuptorului ºi defãinã. În vremurile vechi fãina eraneatinsã de atâta tehnologiemodernã, era mai aproape demaica noastrã Terra, maisãnãtoasã. Azi nu mai e chiar aºadar plãcerea de a mânca o pâinefãcutã de mâinile mele ori de alecuiva drag rãmâne neºtirbitã.

Dacã vreþi sã încercaþi ºi voi,puteþi face aºa: puneþi o nucã dedrojdie la înflorit într-o ceaºcã delapte, cu puþin zahãr. Pe vremuri,când aerul era curat ºi viu, drojdiape care o ºtim noi nu era necesarã,se gãseau în atmosferã destuiagenþi care abia aºteptau sãdospeascã aluatul. Dupã ce sedesface drojdia puteþi trece lafrãmântat. La un kilogram de fãinãmerge o jumãtate de litru de apã.Apoi mai e sarea, o linguriþã (pecare nu-i bine sã o puneþi pestedrojdie cã o omoarã ºi pâinea numai creºte. Frãmântaþi temeinicmãcar un sfert de ceas, puneþi olingurã de ulei peste aluat ºifrãmântaþi încã ºase-ºapte minute.Lãsaþi aluatul sã creascã sub unºtergar curat, nu mult, cam unceas. Modelaþi-l apoi cum vreþi,crestaþi-l sã aibã unde creºte ºipuneþi viitoarele pâini în cuptor. Opâine cumsecade se coace într-un ceas, dacã iese prea iute ori efocul prea tare ori e ea prea micã.Important e sã nu o grãbiþi, sã olãsaþi sã creascã în ritmul ei, sã oînþelegeþi ºi sã-i daþi rãgaz. Vã varãsplãti însutit.


33

O personalitate accentuatã a muziciinoastre populare, dar extrem de discretã înpeisajul cu viespi ºi fluturi al acestuidomeniu, este Maria Sidea, depozitara unuiadevãrat tezaur de cântece din zonaBeiuºului ºi Vaºcãului, una dintre vocileinconfundabile, de antologie ale Bihorului.

Nãscutã în Sitani – Pomezeu, într-unGustar superb (20 august 1954), MariaSidea îºi face o intrare furtunoasã înuniversul cântecului popular pe la mijloculdeceniului 7 al veacului trecut (1975- Radio,1977 – cîºtigãtoarea trofeului „Floarea dingrãdinã”), fiind imediat asociatã valorilordeja consolidate – Florica Bradu, FloricaUngur, Florica Duma, Maria Haiduc, VioricaFlinataºu -, alãturi de care apare ºistrãluceºte în concerte, la radio ºi TV.Tânãra interpretã de atunci impresiona prinprezenþã scenicã ºi distincþie, prin aticismulinterpretãrii, dar, mai ales, prin ineditul ºiautenticitatea pe care cântecele promovatede ea le respirau. Ea venea cu graiul ºi cucântecul de acasã, de la hora din bãtãturã,de la seceriº sau de la întorsul fânului, dinsingurãtãþile sau ºezãtorile în care spiritulse interiorizeazã sau se revarsã într-oexplozie de voie-bunã ºi ºagã. Cu cânteculMariei Sidea veneau în preajma noastrãpãrinþii ºi satul, feciorii ºi fetele din sat,întreg universul de trãiri al acestora, seteade viaþã, viaþa însãºi! Cântecul doinit,cântecul propriu-zis sau cel de joc, cultivatecu precãdere de Maria Sidea, aveau cevadin dulceaþa, din mierea aurie a amurgului,ceva din inefabilul existenþei multimilenarea unui neam cu toate rãdãcinile trainicînfipte în pãmântul munþilor ºi dealurilorcarpatine, plin de înþelepciune ºi îngãduinþã,grav ºi ºãgalnic în acelaºi timp. Sã notãm,la întâmplare, câteva melodii, care suntexplicitãri a ceea ce-am enunþat mai sus ºitot atâtea bijuterii muzicale: Pasãre dã pãcâmpie, Io-s fatã dã pã Vida, Þângalãudã pã laslãu, Dã, Doamne, la lume bine,Crâºmãriþã d’îngã drum, La fântâna

pãdurii, Ia-þi, mireasã, zâua bunã, Dãcând îs, tãt am tãcut, Bihoreanã-s, bine-mi pare etc.

Cântecul Mariei Sidea vine din înde-pãrtate entelehii ºi se pierde în eternitateapersonanþelor neamului. Sub aparentasimplitate a cuvintelor se ascunde, însã, oadâncã ºi negrãitã duioºie, o prospeþimegenuinã, un puternic simþ coloristic ºiportretistic, o naturaleþe ºi o suavitate carecatifeleazã duritatea ºi incisivitatea realitãþiiexterioare, reliefând un stil de viaþã tempe-ramental, dar cumpãnit al omului de la þarã.

o pasãre mãiastrã a melosului românesc din BihorMaria Sidea,


Rupte din viaþã, versurile cântecelor MarieiSidea scot în evidenþã o puternicã sete de atrãi, un hedonism accentuat, totuºi, com-bustia aceasta este cenzuratã tot de viaþã,de traiul ºi grijile imediate, cotidiene. Rodal trãirilor intense, manifestând cel mai ade-sea optimism ºi robusteþe sufleteascã, cân-tecele Mariei Sidea pun în relief, aºadar,mobilitatea sufleteascã ºi neastâmpãrultemperamental care sfideazã moartea ºi celesfinte, afirmând setea de a trãi intens ºiimediat. “Boala de iubit” arde mocnit saucu pãlãlaie, fiind când o mãrturisire a pa-

timei agresive sau furiºe, când un prilej deiscodire ºi clevetire. Ironia, poanta spi-ritualã nu lipsesc nici aici, ca în cânteculde muncã, social, sau ca în strigãturile dejoc, de altfel, prezente ºi ele, cu îmbel-ºugare, în repertoriul Mariei Sidea.

Culegãtoare de folclor împãtimitã, MariaSidea are zeci de înregistrãri la radio ºiteleviziuni, în fonoteca de aur, iar altegrãmezi de materiale stau în arhivapersonalã, aºteptând momentul prielnicieºirii în lume. Fiindcã, asemeni interpretei,folclorista Maria Sidea este extrem deseverã, atât cu materialele culese, cât ºi cusine, ea nepermiþându-ºi sã facã rabatautenticitãþii folclorice ºi personalitãþii saleinterpretative, la care þine „ca la ochii dincap”. Este, poate, explicaþia pentru cele doardouã discuri Electrecord, cinci casete ºicinci CD-uri pe care le-a lansat, o exigenþãexageratã, dar care i-a creionat perso-nalitatea, verticalitatea þinutei intelectuale ºimorale, care-o situeazã alãturi de “FloricileBihorului” ºi de Elvira Lerinþiu, poate celemai importante ºi serioase culegãtoare ºipromotoare ale cântecului autentic populardin Bihor în epoca actualã. Din aceastãbogatã “ladã de zestre”, Maria Sideaîmparte, cu generozitate, “daruri” – punândumãrul la consacrarea unor Ioana Urs sauRomina Nemeº.

În urmã cu ceva mai mult de o lunã,Maria Sidea a aniversat unsprezece luºtride viaþã, dintre care peste ºapte dedicaþicântecului popular. Ca ºi în cazul FloricãiUngur, ne-am fi aºteptat ca oficialitãþilelocale, mãcar cele cu atribuþii în domeniulculturii, sã marcheze evenimentul, aflându-ne în faþa unor personalitãþui care aucontribuit masiv la cunoaºterea Bihorului,atât în þarã, cât ºi în strãinãtate. Dar n-afost sã fie!...

Oricum, din partea milioanelor de iubitoriai melosului popular, sãrutãm dreapta,Doamnã a Cântecului, Maria Sidea!

MIRON BLAGA Maria Sidea,o pasãre mãiastrã a melosului românesc din Bihor

Augusztus 21-én a NagyváradiPolgármesteri Hivatal, a Bihar MegyeiKulturális Hagyományõrzõ és NépszerûsítõKözpont, a Bihar Megyei Tanács, DebrecenMegyei Jogú Város és Hajdú-Bihar Megyeönkormányzata közös lebonyolításában azidén is megszervezték a Nyitott ablak Európáraelnevezésû rendezvényt. A rendezvényleglátványosabb része az immár ötödikalkalommal megtekinthetõ virágkarnevál volt.Az allegorikus virág autók nagy részedebreceni készítésû, de volt nagyváradi,illetve közösen elkészített virágkompozicio is.A mulandó mestermûvek különbözõ témákatelevenítettek meg. A határokat átívelõ

programot hírdetõ Debrecen s Nagyváradáltal közösen készített virágkompozició kétnemzeti viseletbe öltözött táncospártmintázott. Az autót elöl és hátul magyar, illetveromán néptáncosok, s zenészek kísérték, akikvidám nótaszóval s táncal mulatták végig ahosszú díszmenetet, mely a Dacia sugárútipanelektõl a Kossuth utcai parkolóig tartott.

Az azt követõ auto a magyar mondavilágkét legismertebb alakját elevenítette meg,Hunort és Magyart, amint a csodaszarvastüldözik. Az allegorikus autónak asztrológiaivonatkozása is volt, hiszen egy íját feszítõalak jelképezte a Nyilas jegyet, mely az Ikrekenkeresztül a Tejútra mutatott, mely a magyar

mondavilágban a Hadak Útja, melyrõl Csabakirályfi fog ismét eljönni népéhez. A menetelõtt látványos történelmi élõkép bontakozottki a Pusztai Farkasok Hagyományörzõ Íjásze-gyesület tagjainak jóvoltából, akik elsõ alkalo-mmal idézték fel a magyar honfoglaláskoriharcosok egykor fényesen ragyogó alakjait.

Az íjászok korhû ruházatban, eredeti anyago-kból készûlt fegyverekkel és korabeli történel-mi lobogókkal kísérték végig a menetet, nagyfeltünést keltve a nézõk közt. A felvonulásvégén a virágkompoziciók leparkoltak aKossuth utcai parkolóban, ahol a kíváncsis-kodók még készíthettek pár fényképet atörténelem ködébõl elõtünt harcosokkal.

A virágkarnevál évrõl évre egyre látványo-sabb, egyre nagyobb számban jelennek megvirágalkotások és a nézõk száma is egyrenagyobb. Ebben nagy szerep jutott idén azíjászoknak, akik történelmi élõképeikkel nö-velték a látványosságát az amúgy is színesfelvonulásnak.

TANK ERSZEBET

Nyitott ablak Európára


“Mândru-iÎn fiecare an, de 16 ani încoace, de Sfântul Ilie, la

Oradea este mare sãrbãtoare. Meºterii populari dinMaramureº, Banat, Bucovina, Oltenia, Moldova, Criºana,Transilvania, Muntenia ºi Ungaria îºi prezintã spre vânzareprodusele meºteºugãreºti tradiþionale. O expoziþie în aerliber ce cuprinde þesãturi, împletituri, icoane ºi picturãnaivã, instrumente ºi costume populare, ouã încondeiate,turtã dulce, obiecte din lemn ºi metal, cojoace ºi ceramicãde toate felurile.

Demonstraþiile “pe viu” ale meºterilor populari sporescîncrederea vizitatorilor ºi-i apropie pe aceºtia de valorileculturale de artã tradiþionalã româneascã ºi nu numai.Timp de trei zile, între 17 ºi 19 iulie, aceastã mare de cu-loare ºi frumuseþe a fost în atenþia ºi la discreþia orãdenilor.

Organizat ireproºabil, ca de fiecare datã, de MuzeulÞãrii Criºurilor, de colectivul acestui important complexcultural, în funte cu ini-mosul director prod. univ. dr. AurelChiriac, evenimentul a fost o mare reuºitã.

Trecem în revistã câþiva meº-teri populari, nume cunoscute peplan naþional pentru mãiestria ºistatornica demersului artistic.

Familia de olari Bocºe Criºanºi Raul, unchi ºi nepot din Lehe-ceni, un exemplu de transmitere ameºteºugului de la o generaþie laalta, Bocºe senior declarând larândul lui cã ºi el a moºtenit de lapãrinþi arta olãritului, iar Raul,licenþiat în arte plastice, ocu-pându-se de domeniu.

Familia Haºaº Petru ºi Maria,tatã ºi fiicã. Petru a preluat meº-teºugul olãritului cu specific deVadu Criºului de la tatãl lui ºi vreasã-l transmitã mai departe fiicei,în prezent studentã la Pedagogie,pentru ca ea sã-i poatã învãþa maiapoi pe elevii ei.

Familia Dumitraº Maria ºiEmil, soº ºi soþie, din Oradea, ºiCsosz Bela din Salonta se ocupãde ani mulþi cu împletiturile dinnuiele, din mâinile lor priceputeieºind obiecte de mobilier deo-sebite, exponate de uz casnic etc.

Familia Hamza Dorina ºi Anadin Drãgoteni, þesãtoare de-a lun-gul mai multor generaþii, s-audiversificat ºi pe podoabe feme-ieºti din mãrgele (zgãrdiþe), ouãîncondeiate ºi altele.

Familia Radu Târnoveanu ºiMihaela Tãtulescu din Oradea,

artiºti plastici amândoi, apariþiiproaspete la târg, au ales sã-ºiexprime talentul în creaþii de sor-ginte folcloricã - crucifixuri, obi-ecte de decor ºi accesorii ves-timentare, îndrãgostiþi fiind de artapopularã.

Lãdarul Ioan Oancea din Bu-dureasa, devenit aproape o legendãla cei 85 de ani ai sãi, un adevãratexemplu de viaþã închinatã meº-teºugului popular, cu lãzi de zestreîmprãºtiate prin toatã Europa.

Egyed Francisc din Oradeaeste pasionat de instrumente tra-diþionale, fãuritor de tulnice, tobe,drâmbe, coarne, instrumente desuflat etc.

Codoban Teodor, zis “Mu-zicantu”, din Lazuri de Roºia, esterenumit pentru viorile cu goarnãpe care le construieºte, instru-mentul fiind specific zonei ºi de osonoritate aparte, cãutat ºi cum-pãrat de mulþi strãini dornice deexcentritãþi muzicale.

Urmeazã iconarii bihoreni ca-re, deºi în stiluri diferite, pe lemnºi sticlã, sunt uniþi de calitatealucrãrilor executate cu mânã si-gurã, de experienþa îndelungatã îndomeniu.

Îi amintim pe Sergiu Savin, cuicoane pe lemn de o sobrietate bi-zantinã minunatã, Ileana Vlad, cã-reia pictura pe sticlã i-a salvat su-fletul în ceasuri grele de cumpãnã,Gheorghe Costea, mentor de viitoriiconari la Palatul Copiilor ºi Ele-vilor din Oradea, Petru Sallay, cufrumoase lucrãri în foiþã etc.

Bihorenii Toth Beata, din Ora-dea, Simai Ecaterina din Beiuº, cupodoabe femeieºti, familia StanAlexandru ºi Catiþa din Remetea,cu miniaturi (case ºi biserici) dinlemn sunt tot atâtea exemple deoameni dedicaþi meºteºugului po-pular, ce, datoritã lor, devine artã.

A consemnat: ANCA POPESCU RATIU,


Instituþia noastrã, Centrul Ju-deþean pentru Conservarea ºi Pro-movarea Culturii Tradiþionale Bi-hor, s-a implicat în mod deosebitîn realizarea programelor artisticepe parcursul zilelor de sãrbãtoare.

În prima zi, dupã deschidereaoficialã, scena i-a aparþinut An-samblului folcloric “Cununa Cri-ºurilor” al instituþiei noastre, an-samblu condus cu mãiestrie dedirijorul Aurel Moþ, cel care a reu-ºit în timp record sã punã în scenãun spectacol deosebit, pe placulpublicului spectator.

Tinerii soliºti vocali SergiliaPopa, Ioana Urs, Mircea Tuº,Romina Nemeº, Anamaria Gal,Ciprian Mocan ºi Ciprian Zopotavin repede sã-ºi ocupe locurile îngala tinerelor talente, “ameninþând”serios pe soliºtii consacraþi. Deasemenea, orchestra ºi soliºtiiinstrumentiºti Ionuþ Criºan, LucaDorin, Marcel ªilinca au primit cuprisosinþã aprecierile publiculuiprezent la Târg.

Cunoscuta ºi apreciata solistãMaria Sidea, cu un repertoriu re-marcabil, cu o voce aparte, cu þi-nutã scenicã, dar ºi cu cãldurã su-fleteascã transmisã publicului, aîncheiat cu succes evoluþia an-samblului.

Spectacolul de sâmbãtã i-aavut ca protagoniºti pe meºteriipopulari, constructori ºi interpreþidin Bihor.

Dorel Codoban, din Lazuri deRoºia, la vioarã cu goarnã, Ladis-lau Bocoº din Oradea, vioarã ºibraci, Eged Francisc din Finiº, latulnic ºi drâmbã, Gheorghe David,din Roºia, la fluier ºi tobã, s-auconstituit într-un mic taraf cu unrepertoriu de melodii româneºti ºimaghiare, fiind bine primiþi deauditoriu.

Doi dintre soliºtii grupuluivocal-folcloric “Feciorii Bihorului”ºi anume Aurel Ionoi ºi CiprianMocan au reuºit sã transmitã emo-þii artistice celor prezenþi, fiind soli-citaþi de mai multe ori la scenãdeschisã.

În partea a doua a spec-tacolului au urcat pe scenã invitaþiispeciali Andrei ºi ªtefan Petreuºdin Maramureº. Cetera lui ªtefanºi zongora lui Andrei, repertoriulaparte - unele dintre cântecele lorfiind adevãrate ºlagãre -, modestiaºi omenia transmise parcã prinprezenþa monumentalã mai ales alui ªtefan, te poartã în vremuri dedemult, în vremea voievozilorBogdan sau Dragoº, descãlecãtoride þarã.

ªi a venit ziua a treia...Târgul meºterilor populari a

creat un cadru de desfãºurare unuiadevãrat festival al cântecului,portului ºi jocului popular biho-renesc.

Ansamblul “Mioriþa” ºi An-samblul “Toldi” ale Casei de Cul-turã din Salonta, conduse dedoamna dirijor Carmen Laza audeschis parada ºi spectacolulfolcloric.

Soliºtii vocali Cristina Precup,Ana Purec, Amalia Baba, AndradaTulvan, dar ºi duetul Mãdãlin ºi

Târgu’ din Orade...”

Mãriuþa, alãturi de dansatorii an-samblurilor salontane a încplzitsufletele celor prezenþi.

Grupul vocal-folcloric dinTileagd, grupul de horitoare de laTilecuº, dar ºi nunta din acelaºisat au creat o atmosferã de sãr-bãtoare, fiecare spectator parti-cipând sufleteºte la alaiul mirelui,la iertãciunea miresei, la cinstireamirilor ºi la alte momente deosebitedin “Nunta de la Tilecuº”. Ca defiecare datã, doamna profesor Ma-ria Ardelean a fost cea care acondus “ostilitãþile”, ajutatã dedoamna Monica Codrean ºi cusprijinul dlui primar Adrian Co-drean din Tileagd.

Un copilaº de numai zece anidin Beiuº, Raul Leuca, a fost osurprizã plãcutã în sepctacolulnostru. Raul nu este la primeleapariþii pe scene, el având un pal-mares deosebit, cucerind dejamulte diplome ºi aprecieri. Inter-pret vocal, dar ºi la vioarã cu goar-nã, Raul promite, de la aceastãvârstã, cã va ajunge mare.

Ansamblul folcloric “FlorileBihorului” al Palatului Copiilor ºiElevilor din Oradea, condus dedoamna Florica Negrãu, core-graful ansamblului, a confirmat,încã o datã, prin repertoriul mu-

zical-coregrafic prezentat, seri-ozitate ºi dãrnicie, dar ºi multãexuberanþã.

Un buchet frumos de solistece au reprezentat Ansamblul “Au-ºana”, condus de dl dirijor SilviuBotiº, dãruit ascultãtorilor pre-zenþiîn numãr mare melodii de joc dinmai multe subzone ale Bihorului:Claudia Cacuci, Paula Lezeu, Elenaªerb ºi, din nou, Ioana Urs ºi Ro-mina Nemeº.

Ansamblul “Dumbrava” dinBãlnaca, un ansamblu de referinþãîn peisajul muzical-coregrafic bi-horean, condus de inimosul îndru-mãtor Ioan Gavrilaº, a prezentatpubli-cului un repertoriu deosebitde pe Valea Criºului Repede. Atâtjocurile populare, cât ºi cânteceleinterpretate de Bianca Ianc, IonelCãlin Ban ºi Roxana Ilisie au þinutaproape de scenã sute de admi-ratori ai culturii tradiþionale.

Au fost trei zile frumoase, pli-ne de evenimente culturale. Colec-tivul instituþiei noastre, conduse deprof. univ. dr. Gheorghe David, afost implicat ºi a reuºit pe deplinsã antreneze în Târgul MeºterilorPopulari, cu acest festival de cân-tec, port ºi joc popular, sute deartiºti amatori pe care-i cinstim ºi-i apreciem.

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor

respice, adspice, prospice!

Redactor responsabil:OCTAVIAN BLAGA

Fondator: CASIN POPESCU(Durbach, Germania, 1992)

O publicaþie editatã trimestrial de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bihor, în colaborare cu Societateacultural-ºtiinþificã AdSumus, cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor.

Urmãtorul numãr al ZODIILOR (iarna 2009) va apare la 15 decembrie a.c.Contribuþiile pentru aceastã ediþie sunt aºteptate pânã la 1 decembrie, fie pe adresa

de e-mail: [email protected], fie pe adresa poºtalã a instituþiei editoare.

410068 Oradea, Pþa 1 Decembrie nr. 12Telefon/Fax 0259413922, 0359197499

Manager-director general: prof. dr. GHEORGHE DAVID

Consultanþi artistici: Miron Blaga, Corneliu Buciuman, Florea Criºu,Aurel-Gavril Moþ, Anca Popescu-Raþiu, Tank Erszebet

Tehnic: Fandly Monika (contabil), Florica Raita (referent), Balogh Timea (referent),Constantin Bailef (maistru audio-video), Teodor Bochiº (conducãtor auto)

E-mail: [email protected]: cumpana.wordpress.com

,

în cumpãnãzodii

t o a m n a2009

A consemnat: FLOREA CRISU,


Din initiaþiva Consiliului Judeþean Bihor, Primariei municipale Oradea ºiAsociaþiei bihorenilor stabiliþii la Bucureºti, s-a organizat în capitala þãrii, o“Searã bihoreanã”, eveniment la care au participat aproximativ 300 depersoane, reprezentanþi ai unor firme mari de consultanþã, avocaturã, fonduride investiþii, tour-operatori naþionali ºi instituþii financiare alãturi de diplomaþiºi consilieri economici ai misiunilor diplomatice. Scopul acestei seri a fostatragerea investiþiilor în Judeþul Bihor ºi impulsionarea dezvoltãrii judeþuluiprintr-un program de acþiuni concrete. La “Seara Bihoreanã” a participatprintre alþii domnul Vasile Blaga, Ministrul Dezvoltãrii Regionale ºi Locuinþei,ambasadori, consuli, ataºaþi comerciali ºi economici.

Evenimentul a avut loc sub forma unei cine oficialã cu specific bihorean,decoraþiuni folclorice, program artistic cu cântece bihorene, prezentare detradiþii, obiceiuri ºi imagini din judeþul Bihor. S-au purtat discuþii despreoportunitãþile de afaceri din judeþ ºi despre avantajele pe care acesta leoferã investitorilor.

Cu acest prilej s-au subliniat prioritãþile de dezvoltare ale Bihoruluipentru acest mandat: reabilitarea ºi dezvoltarea aeroportului, infrastructurade drumuri ale judeþului ºi utilitãþile. Aceste þinte precise de acþiune voravea ca efect atragerea investiþiilor în judeþ, deoarece infrastructura estevector de interes pentru oricine îºi doreºte sã investeascã într-o zonã.

S-a considerat cã este prioritar ca Aeroportul Oradea trebuie dezvoltatºi reabilitat, deoarece nu a beneficiat de niciun fel de fonduri în ultimii ani.Aeroportul este pe lista de 11 de aeroporturi prioritare din România, ºitrebuie sã beneficieze de reabilitare, fiind un punct important al dezvoltãriiregiunii. De asemenea, Bihorul are aproape 1000 de km drumuri judeþene. Înultimii 19 ani s-au efectuat numai plombãri ºi întreþinere, nu reparaþii capitaleºi nici drumuri noi. Consiliul Judeþean Bihor a fãcut anul trecut 80 km dedrumuri noi. În prezent, se realizeazã drumul Padiº, cu finanþare europeanãde 20 de milioane de euro, zonã cu potenþial turistic important. Mai mult s-a relizat un masterplan de sute de milioane de euro care sã asigurealimentarea cu apã în tot judeþul.

Anii trecuþi s-au construit doar supermarketuri în Bihor. Trebuie sã fieatraºi oameni care sã investeascã în producþie. Se sperã cã toate acesteavor scoate judeþul Bihor de pe ultimele locuri în ceea ce priveºte venitulpopulaþiei. În aceste vremuri de crizã se cautã sã se gãseascã o cale cât maieficace de a dezvolta judeþul. Atragerea de fonduri ºi investitori, promovareaafacerilor bihorene ºi potenþialului turistic sunt câteva din direcþiile deacþiune propuse de cãtre conducerea Consiliul Judeþean Bihor.

Unul din domeniile pe care Consiliul Judeþean Bihor doreºte sã ledezvolte în urmãtorii ani este turismul. Datoritã potenþialului turistic alBihorului, ape termale, peisaje montane, râuri de munte, relief carsticspectaculos, existã oportunitatea de a dezvolta pe termen lung un domeniude activitate care conþine în mare mãsurã servicii cu valoare adãugatã. Încondiþiile actualei crize economice, dezvoltarea economicã nu se mai poateaxa pe industrie ºi comerþ, iar serviciile rãmân ca motor de dezvoltare.Aºezarea geograficã a judeþului face ca turiºtii sã aibã un acces facil lapunctele turistice.

Acest program va continua ºi cu o activitate de lobby la reprezentanþelecomerciale ºi diplomatice ale statelor cu potenþial investiþional pentru aprezenta oportunitãþile de afaceri pe care le are Bihorul ºi de a promovainteresele oamenilor de afaceri din Bihor. Bihorul va fi reprezentat în viitorºi de un brand turistic puternic. Turismul va fi unul dintre vectori importanþide dezvoltare a judeþului. În acest scop se va avea în vedere ca politica dedezvoltare ºi modernizare a infrastructurii sã þinã cont de acest lucru.

Dezvoltarea durabilã a turismului se va face pe douã direcþii mari deacþiune: dezvoltarea ºi modernizarea infrastructurii de turism ºi promovareaatracþiilor ºi serviciilor turistice. Prima direcþie de acþiune va însemna înspecial investiþii în infrastructura rutierã din zonele turistice ºi amenajãri alepunctelor de interes turistic. A doua direcþie va însemna dezvoltarea unuibrand turistic propriu al judeþului Bihor ºi promovarea intensã a acestuiaîmpreunã cu serviciile turistice. În tot acest proces de dezvoltare se vaurmãri ca toate mãsurile sã aibã un impact minim asupra mediului ºi activitãþilepromovate sã nu afecteze peisajele ºi punctele de atracþie.

Acest program a fost gândit în douã etape: prima, la nivel naþional, încare se vor contacta cât mai mulþi potenþiali investitori, iar cea de-a doua, lanivel european, unde împreunã cu mai multe judeþe din jurul Bihorului, seva organiza un eveniment la care sã se invite jucãtori majori din mediuleconomic internaþional. Cea de-a doua etapã este planificatã sã sedesfãºoare la mijlocul acestei toamne cel mai probabil la Bruxelles sauStrasbourg.

Sunt de admirat ºi de lãudatbunele relaþii care s-au statornicitde ani ºi ani între pãrintele preotdr. Origen Sabãu - parohul ParohieiOrtodoxe Române din Apateu(Ungaria) ºi Ioan Blaga – preºe-dintele Autoguvernãrii MinoritareRomâne din Apateu.

Relaþiile lor frãþeºti întemeiatepe acþiuni cultural-artistice comu-ne urmãresc acelaºi scop ºi ace-leaºi obiective, având ca prioritatepãstrarea identitãþii naþionale aromânilor din Apateu, prin culti-varea limbii române, pãstrarea ºipromovarea tradiþiilor, obiceiurilorºi valorilor culturale locale, cu-noaºterea moºtenirii culturale ºiafimarea artiºtilor în cadrul Euro-regiunii Bihor – Hajdu-Bihar.

O asemenea acþiune s-a des-fãºurat ºi duminicã, 5 iulie 2009,la Cãminul Cultural din Apateu, încadrul celei de-a doua ediþii a ma-nifestãrii intitulate "Tradiþii ºi valoriculturale în Euroregiunea Bihor –Hajdu-Bihar, trecut ºi viitor", or-ganizate în parteneriat cu Asociaþiapentru Culturã, Spiritualitate ºiDezvoltare a Relaþiilor Trans-frontaliere din Oradea, Primãriadin Apateu ºi Primãria municipiuluiOradea.

Ca ºi la prima ediþie, pe scenadin Apateu au evoluat în deplinãarmonie în cadrul dialogului cul-tural artiºti ºi formaþii din Apateu,Debreþin, Oradea ºi Beiuº.

În salã, în primele rânduri, auluat loc primarul din Apateu,Tarsoly Attila, împreunã cu soþia,invitaþi din Oradea (Ligia Miriºan– directorul Bibliotecii Judeþene"Gheorghe ªincai" din Oradea –Bihor, preot dr. Ioan Codoreanu,consilier social în cadrul Epis-copiei Ortodoxe Române din Ora-dea, inst. Lavinia Sabãu, de laªcoala cu clasele I-VIII "AndreiMureºanu" din Oradea), precumºi preoþii ortodocºi români AurelBecan – protopop al Szegedinului,Florin Olteanu, pãrintele preot dinChitighaz ºi Ioan Bun, pãrintelepreot din Micherechi, repre-zentanþi ai presei române ºi ma-ghiare din Oradea, Gyula ºi Szeged(între care Anca Butar, redactorla "Foaia româneascã" din Gyula,omniprezentã la tot ce înfãptuiescromânii din Apateu ºi Oradea, încadrul conlucrãrii lor frãþeºti).

Cunoscutul ºi îndrãgitul An-samblu coral "Armonia" din Apa-teu (îndrumat ºi dirijat de mai bine

de peste 10 ani de prof. dr. Gheor-ghe David, director al CentruluiJudeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii TradiþionaleBihor) a fost mandatat sã deschi-dã manifestarea cu o suitã de piesecorale tradiþionale româneºti ºimaghiare. De subliniat profesio-nalismul ºi sensibilitatea artisticãa unor amatori care au trecut binede a doua tinereþe, dar care au însânge ºi în inimã simþirea româ-neascã. În dialog cu coriºtii dinApateu au intrat dansatorii ºi inter-pretul Ansamblului de dansuri po-pulare maghiare din Debreþin ºisoliºtii orãdeni Anca Bãlaie ºi DaniPojar, absolvenþi ai Facultãþii deMuzicã din Oradea, douã vocicalde, cultivate ºi sensibile, careau impresionat ºi cucerit inimilespectatorilor de la prima lor evo-luþie pe scena Cãminului Culturaldin Apateu. Anca ºi Dani cântãîmpreunã de doi ani ºi cu multsucces pe nenumãrate scene dinOradea ºi judeþul Bihor, iar lasfârºitul anului intenþioneazã sã-ºilanseze primul CD, ei figurânddeocamdatã cu trei piese pe un CDcompilaþie, alãturi de Puiu Co-dreanu ºi alþi interpreþi bãnãþeni.

Ajungând cu o micã întârzieredin pricina transportului ºi orien-tãrii dificile din cauza vremii nefa-vorabile, membrii Ansamblului"Muguri ºi mlãdiþe de tezaur" al

DUMITRU CRÃCIUN VIITORUL LA TIMPUL PREZENT

Lobby bihoreanla BucurestiLobby bihoreanla Bucuresti

Casei de Culturã "Ioan Ciordaº"din Beiuº, îndrumaþi de AncaBanda, directorul instituþiei, auevoluat în partea a doua a mani-festãrii pe "scena" sãlii de sport.Dansatorii ºi soliºtii beiuºeni: Flo-rina Morar, Mãdãlina Ille, RobertTau, Anca Pirtea ºi Anca Bandaau fost acompaniaþi de Ioan Popa(din Teleac) - la tobã ºi NicolaeGaºpar (Culiþa din Albeºti) – lavioarã cu goarnã.

"Dumnezeu ne-a ajutat sã fimdin nou împreunã, români dinApateu, Gyula, Debreþin, Szeged,Micherechi, Oradea ºi Beiuº, încadrul unei manifestãri pe care ne-o dorim tradiþionalã, de pãstrareºi promovare a tradiþiilor ºi va-lorilor culturale în EuroregiuneaBihor – Hajdu-Bihar, aºa dupã cumspune ºi numele proiectului nostrucultural. Mulþumim tuturor invita-þilor ºi artiºtilor, organizatorilor ºipartenerilor noºtri, bunului Dum-nezeu cã ne-a sprijinit sã ducemla bun sfârºit ºi aceastã lucrare deculturã ºi spiritualitate româ-neascã, aºa dupã cum s-a întâm-plat ºi în urmã cu douã sãptãmâni,când am fost prezenþi la Oradea,la o reuniune frãþeascã alãturi decredincioºii Bisericii OrtodoxeRomâne cu hramul Sfântului MareMucenic Gheorghe", þine sã nedeclare dr. Origen Sabãu, laîncheierea manifestãrii.

în Euroregiunea Bihor – Hajdu-BiharTraditii si valori culturaleTraditii si valori culturale

OVIDIU DAN

, ,

,


Târgul fermierilor bihoreniTârgul fermierilor bihoreni


Dupã ce Aleºdul a rãmas în urmã, con-tinuãm traseul spre Pãdurea Neagrã încãcirca 11 kilometri pe drumul asfaltat ºimodelat în serpentine pânã la rãscrucea careapare din pãdure, unde vegheazã un Cristrãstignit. În stânga troiþei – La Jendaru –se desprinde drumul forestier (destul dedegradat) care urcã spre vârful munteluiRez (Plopiº). Parcurgem umbroasele pãduriîn care anevoie îºi fac loc câteva firicele deluminã prin desiºul frunzelor de fag.

Chiar de la început ne întâmpinã aromede rãºinã ºi flori de câmp ce strãbat printreramurile bãtrânilor arbori dinspre PoianaFlorilor. La câþiva paºi, acolo unde superbapoianã se lãrgeºte într-o pajiºte plinã cu flori,apare castelul, clãdire ce adãposteºte aziSchitul de maici ortodoxe aparþinãtoare deMãnãstirea Sfintei Cruci din Oradea.

Nu-i chiar uºor sã ajungi în PoianaFlorilor, mai ales cã drumul, în lungime de8 kilometri de la ºosea, este, din pãcate,prea puþin prietenos, plin cu gropi ºi ogaºeformate de roþile tractoarelor ce lucreazã laexploatãri forestiere. Trebuie sã iubeºti cuadevãrat admirabilele împrejurimi ale acestormeleaguri, sã doreºti cu ardoare o evadaredin lumea dezlãnþuitã ºi stresantã a loca-litãþilor urbane. Numai aºa te vei putea bu-cura din plin de încântãtorul decor oferitcu generozitate de aceºti munþi (nu preaînalþi) din partea vesticã a Masivului Plopiº.

Minunata Poianã este, perimetral, încon-juratã - ca o insulã - de pãduri înalte ºi bineconformate de Duglas, specie arborescentãexoticã de rãºinoase din continentul nord-american, care s-a adaptat foarte bine lamicroclimatul din Poiana Florilor. Pãdurilede aici au fost create prin anii 1960 prinplantare cu puieþi produºi în pepiniera dela Poiana. Iar altele mai vechi, datând dinsecolul XVIII au fost izbutite prin grijavechilor proprietari - familia Zychi. Puþineleexemplare din acestea au mai rãmas pânãîn zilele noastre ca mãrturie vie a preocu-pãrilor silvicultorilor de odinioarã, care nuau fost cu nimic mai prejos ca pretinsele«tehnici moderne» ale epocii noastre. Arbo-rii masivi ºi maiestuoºi aratã ca niºte veteraniai naturii care veghezã de veacuri acestemeleaguri, uimindu-ne prin bogãþia ºi splen-doarea coronamentelor, prin neîntrecuta loraromã dãtãtoare de energii vindecãtoare derãni sufleteºti.

Renumitã pentru frumuseþea peisajelorpline de atracþii turistice ºi pentru legendelecare o înconjoarã, Poiana Florilor, cunos-cutã ºi în strãinãtate, este una din zonelemult apreciate ºi foarte cãutatã de cãtreturiºtii de pretutindeni. Castelul a fostconstruit, conform unor documente auten-tice, între anii 1891-1894, pe creasta Mun-þilor Rez-Plopiºului de cãtre grof Zychi ºiVasonkeci grof Zychi Jeno pe locul uneivechi case de vânãtoare arse într-un incen-diu. Zbuciumata istorie a acestei reºedinþenobiliare cu împrejurimile ei pãduroasestrãbate în decursul timpurilor numeroaseºi potrivnice transformãri. Astfel, clãdireacare devine încã din timpurile grofului Zychicastel de vânãtoare, este construitã dinpiatrã trainicã cu un interior monumental,datând de peste 118 ani. În anul 1928 - dupãPrimul Rãzboi Mondial - familia Zychi vinde

castelul firmei La Roche-Darvaº, societatede exploatare ºi prelucrarea lemnului, cuactivitate în Bihor. Aceasta având profil deproducþie forestierã ºi interesatã mai multde profituri economice (imediate), nu in-vesteºte consistent în menþinerea somptuo-zitãþii castelului. Degradãrile încep sã aparã,accentuîndu-se în timpul rãzboiului.

În 1948, castelul este naþionalizat odatãcu instaurarea regimului comunist în Ro-mânia dupã cel de-al doilea Rãzboi Mondial.Momentul marcheazã, dupã cum vom ve-dea, începutul declinului. Întreg fondulforestier de la Poiana Florilor intrã (ca întoatã þara) în proprietatea Statului, fiindadministrat de Direcþia Pãdurilor prin ocolulsilvic Aleºd. Fostele anexe gospodãreºtiaflate în prelungirea castelului sunt ocupatede locuinþa pãdurarului care fãcea pazaacestor pãduri, dar castelul suferã nume-roase stricãciuni. Din anul 1972, clãdireaeste preluatã de Cooperaþia din Aleºd, careîl transformã în hotel-restaurant, fiindrenovat complet ºi încãperile recomparti-mentate. Oc.S.Aleºd cedeazã, tot coope-raþiei, ºi încãperile pe care le folosise. Înacelaºi timp construieºte o rusticã cabanãdestinatã ca locuinþã cantonalã, dar ºi curol de ospitalierã ºi confortabilã gazdã pentruturiºti.

Dupã o perioadã de prosperã funcþio-nare, pentru cã nu era profitabil ca punctturistic, castelul a intrat în stãpânirea Ar-matei. În 1989 era aproape abandonat dincauza întreþinerilor costisitoare, iar dupã1990 a fost chiar devastat cam în acelaºimod cum fusese prãduit ºi imediat dupãrãzboi. Sala de bal a scãpat fãrã prea multeurme. Au rãmas întregi scãrile ºi ºemineul.Camerele poartã urmele tuturor vremurilorcare s-au scurs fãrã blândeþe prin el. Lasfârºitul secolului al XVIII-lea, aici erau sãlide bal ºi iatacuri luxoase destinate petre-cerilor ce se încingeau dupã partidele devânãtoare.

Groful Zychi Jeno, care ar fi ridicat cas-telul sã-i facã o surprizã consoartei, avea365 de ferestre - câte zile are un an, 52 deuºi - numãrul sãptãmânilor dintr-un an. Unuldintre cele 12 turnuri - numãrul lunilor din-tr-un an - era atât de înalt încât se puteavedea pânã în Ungaria. Medievalul edificiucu o înfãþiºare monumentalã era o clãdireindependentã de formã patratã cu douãetaje, terminate cu turnuleþe piramidale. Pefrontispiciu era montatã o placã din marmu-rã cu urmãtoarea inscripþie, în lmba ma-ghiarã : »Ez a vadaszkastely epult a mi

Kegyelmes Urunk Zychi es VasonkeoliZychi Ieno grof O Nagymeltosaga ohajta-sabol az Urrnak 1891.ik esztendeben aleegett vadaszlak helyen. » (“Acest castels-a construit sub ocrotirea domnilor Zychiºi Vasenkeo Zychi Jeno grof ºi dorinþanoastrã, în anul 1891 în locul unei case devânãtoare arse”; traducerea în limba românãaparþine bunului meu prieten, ing. MarianFrancisc).

Spatele clãdirii se prelungeºte printr-uncoridor ce duce la anexele gospodãreºti(numai acestea au fost folosite de admi-nistraþia silvicã în perioada 1950-1972).Arhitectura ferestrelor, cu arcade semiro-tunde, precum ºi turnuleþele, imprimã între-gului edificiu un aspect monumental. Faþadaintrãrii principale are un portic la care seajunge urcând câteva trepte, iar arcadelese sprijinã pe patru stâlpi dreptunghiulari.Faþada din stânga, o uºã mare din lemn întrei canate, face accesul spre sala mare(centralã) de unde se poate ajunge în toateîncãperile de la parter ºi etaj.

Clãdirea, cu rezonanþã istoricã, a deve-nit castel de vânãtoare ºi prin faptul cã soþiagrofului, nemulþumitã de condiþiile (maiaspre) din mijlocul pãdurii, a refuzat sãlocuiascã (conform legendelor) aici ºi s-aîntors în Ungaria, iar groful - pasionat vâ-nãtor - a fãcut din cadoul pregãtit nevesteiun castel de vânãtoare devenit cunoscut ºiapreciat. Bogãþia sãlbãticiunilor din pãdurileînconjurãtoare, în care mistreþii, cerbii ºicãpriorii ocupau primul loc printre efectivelede vânat, a constituit un alt important factorca edificiul sã devinã ºi sã se menþinã multãvreme un cunoscut centru cinegetic gospo-dãrit ºi folosit de nobilii stãpâni în apanajulcãrora erau toate pãdurile din Muntele Rez.

O vie ºi continuã nostalgie faþã de acestemeleaguri în care am petrecut, ca silvi-cultor, o lungã perioadã de timp, m-a în-demnat ca, împreunã cu alþi doi artizanisilvicultori, ing. Bradacs Iuliu ºi brigadierulZaharia Tanc, atinºi ºi ei de morbul amin-tirilor, sã ne îndreptãm paºii noºtri de pen-sionari spre locurile unde cu ani în urmãactivaserãm. Am nimerit o zi splendidã devarã când la Mãnãstire se sãrbãtorea hramulbisericuþei de lemn - Sfântul Ilie - în prezenþanumeroºilor credincioºi sosiþi aici de prinsatele înconjurãtoare. Ne-am plimbat prinminunata Poianã admirând cu nesaþ întregulpeisaj natural, cât ºi modificãrile ce s-aupetrecut în ultimul timp. Am aflat cã bise-ricuþa de lemn a fost adusã aici din satulSubpiatrã, clãdirea castelului a fost preluatã

de stãreþia de pe lângã Mãnãstirea SfinteiCruci din Oradea, care a amenajat la etajcâteva chilii pentru mãicuþele ce vin aici curândul. În fiecare Duminicã ºi în sãrbãtori(vara) se oficiazã slujbe religioase sãvârºitede preoþii din satale apropiate. Sunt ame-najate câteva spaþii destinate activitãþilorgospodãreºti ºi artã popularã ºi religioasã.La castel s-au efectuat reparaþii privindzugrãvelile exterioare ºi acoperiºul. Toateacestea ºi multe altele sunt realizate cusprijinul Episcopiei ortodoxe a Oradiei ºi cueforturile maicii stareþe Mina Bãdilã sicalugariþelor de aici.

Aceastã oazã duhovniceascã a reuºitîntr-un timp relativ scurt sã atragã numeroºicredincioºi, ale cãror pelerinaje duc laascensiunea turismului cultural ºi rural înzona Aleºdului.

Un gust amar ne-a lãsat «priveliºtea»fostei pepiniere silvice, care ne-a întristsatpânã la lacrimi, dupã cum zicea brigadierulZaharia Tanc. Vechea pepinierã, odinioarãfermecãtoare ºi înfloritoare grãdinã de plan-tule forestiere destinate reîmpãduririlor, adevenit azi, sub zodia privatizãrilor greºitînþelese ºi rãu aplicate, o tristã ruinã pãrãsitãºi neîntreþinutã în care au crescut rugi ºiburuieni de-a valma, iar aspectul este de-adreptul tragic pentru noi cei care am lucratcu ani în urmã pe aceste meleaguri fores-tiere.

Companionul nostru Gyula Bradacs cu-noaºte multe despre castel ºi minunatelepãduri de la Poiana Florilor, pãduri pe carele-a slujit cu credinþã. Fire optimistã ºibinedispus, pus pe glume tot timpul, nepovesteºte o legendã hazlie pe care o aflasede la Balog Bacsi prin anii 1953-54, careavea atunci 85 de ani ºi fusese administratoral castelului pe timpul grofului Zychi, decicontemporan cu acesta. Dupã o petrecere«vânãtoreascã» de câteva zile ºi câteva nop-þi (cum se fãceau atunci), grofului nu-ipicase prea bine ospãþul ºi-l trimite pe Balogsã-i caute leacuri vindecãtoare. Acesta plea-cã, puþin cam speriat ºi îngândurat de misi-unea ce o primise de la nobilul sãu stãpân.Pe drum gãseºte câteva excremente (cãcã-reze) de cãprior -kecskebogyo-, le înveleºteîn niºte foiþe de þigarã ºi le încredinþeazãgrofului, dupã care starea sãnãtãþii acestuia,surprinzãtor, se îmbunãtãþeºte!

Desigur, nu hapurile lui Balog îl vin-decaserã. Iar dupã o perioadã de timp, Balogprimeºte o scrisoare expediatã din Buda-pesta de cãtre soþia grofului, care îl roagape acesta sã-i mai trimita din “miraculoaselemedicamente”, cãci groful era iaraºi su-ferind…

Dupã o zi plãcutã petrecutã la PoinaFlorilor ne întoarcem spre casã, parcurgândpe jos potecile dinspre Loranta (pe care lecunoºteam foarte bine încã din tinereþe) ºiajungem la Lugaºu de Sus, unde poposim,dupã vechiul obicei, la primitoarea casã alui Zaharia în care, din nefericire, nu ne maiîntâmpinã, ca altãdatã, regretata lui soþie,care s-a prãpãdit nu demult.

Am povestit aceste câteva însemnãri cusperanþa cã veþi deveni, poate, viitori vizi-tatori a minunatei zone turistice de la PoinaFlorilor.

Vã asigurãm cã meritã.

Poiana Florilor: Mãnãstirea din castel ALEXANDRU TEORAN

Poiana Florilor: Mãnãstirea din castel


Vedem cã nu mai sunt cenacluri literare,ca altãdatã! ªi care au fost, s-au pierdut!Din mai multe cauze, poate în primul rândpentru cã acum toatã România ºi toatãEuropa au devenit un cenaclu neîncetat,care dã spectacole de opinii divergente înfiecare zi. Poate ºi pentru cã a dispãrutgenerozitatea, tot mai rarã între scriitori,poate ºi pentru cã s-au ajuns cei care fãceaualtãdatã cenacluri! Mai vedem cã în celeºase volume ale recentului “Dicþionar ge-neral al literaturii române” nu se aflãun rând mãcar despre cenaclurile literaredin Bihor, deºi au existat, deºi despre altele,mai puþin longevive, s-a scris acolo. E olipsã, chiar eroare, chiar o oroare, care secere îndreptatã la ediþia urmãtoare a Dic-þionarului, dacã va exista.

Iatã numai douã temeiuri, dar le socotimdestule, ca sã dorim monografia Cenacluluiliterar “Iosif Vulcan” de la Oradea, înfiinþatde prin anul 1948 ºi în funcþiune, în variateformule, pânã prin anul 2000, ca cei de laDicþionar sã aibã ce ºi de unde prelua. Dupãcum socotim demne de Dicþionar ºi altecenacluri din Bihor, cu activitate îndelungatãºi notorie, precum “Miron Pompiliu” dela ªtei, “Zori” de la Aleºd, “Luceafãrul”de la Marghita, “Horenii” de la Casaarmatei din Oradea, sau “Nicolae Labiº”al studenþilor. Poate, ºi altele! Dar, pe undese mai aflã arhivele acestor cenacluri?

Aºadar, pornim transcrierea ce urmea-zã, dupã notele luate cândva la ºedinþeleCenaclului literar “Iosif Vulcan” din perioada1971-1978, când a funcþionat în Casa deculturã a sindicatelor din Oradea, în veci-nãtate ºi în frãþietate, am putea spune, cuCenaclul literar maghiar “Ady Endre”, cucare chiar avea anual vreo douã ºedinþe

comune, pentru traduceri reciproce. Por-nim, catalizaþi de iniþiativele recuperatorii alerevistei “Zodii în cumpãnã”, binevenite ºifoarte necesare; revista preia ºi face bineceea ce a abandonat ºi nu mai face delocrevista nouã “Familia”, pe linia gândiriiastriste a întemeietorului Iosif Vulcan, dincare aceia se hrãnesc, dar, dupã StelianVasilescu, fãrã a-i mai cultiva valorile, me-moria, adresabilitatea de public ºi tradiþia.Pornim aceste note, catalizaþi punctual depreocuparea revistei “Zodii în cumpãnã”de a restitui opera graficã ºi literarã a neui-tatului Petre GAVRIª (1952 - 1982), la acãrui recuperare contribuim acum printr-ocoincidenþã potrivitã ºi consubstanþialã, carea fost uitatã. La prima ºedinþã a Cenaclului“Iosif Vulcan”, þinutã în Casa de culturã asindicatelor din Oradea, la data de 7 decem-brie 1971, adicã înainte de deschidereaoficialã a noii instituþii, care s-a fãcut cuspectacol în ziua de Crãciun la 25 decem-brie, a fost programat ca sã citeascã poeziitocmai tânãrul Petre GAVRIª, atunci de 19ani, sfios ºi timid ca o fatã mare din vremuriapuse… Publicãm acum acele cinci poeziiintimiste, contrare direcþiei poetice oficiale,precum ºi comentariile, ce le-au însoþit încenaclu, fãcând extras dupã notele mele dincele ºapte mape mari albastre, de peste douãmii de pagini, cu lucrãrile cenaclului dintreanii 1971-78, depuse recent de mine laDomnul consilier judeþean Crãciun Parasca,pentru arhivare ºi studiu.

Participanþii la acea ºedinþã au fost:Poetul Gheorghe Moldovan, ca metodistresponsabil de cenacluri la Casa creaþieipopulare a judeþului Bihor, Cornel Dana,prietenul cel mai bun ºi mentorul pitorescal lui Petre Gavriº, metodist cu cenaclurile

înaintea lui Ghiþã Moldovan, Ioan Golban,de la Comitetul judeþean de partid, poetulVasile Dan, Alexandru Balogh, Gelu Prenþiu,Alexandru P.Covaci, Ioan Trip, Marin Che-lu, Ionel Pantea, George Alexandru, Alexan-dru Silaghi, Virgil Þepelea, Constantin Mãli-naº, Constantin Modârjac, Geo Praja, Fa-bian Imre, Teodor Criºan, Vasile Lobonþiu,Maria Buhaº ºi alþii, pânã la 26 persoane,români ºi maghiari.

În deschidere, Gheorghe Moldovananunþã înþelegerea fãcutã cu directorul Caseide culturã a sindicatelor, ca cele douã ce-nacluri importante din Oradea, adicã “IosifVulcan” ºi “Ady Endre” sã primeaascã deacum loc în noua instituþie ºi sã-ºi þinãºedinþele aici, încetând astfel nesiguranþa,care plutea asupra lor, deoarece nu aveauun loc stabil, erau navetiste prin Oradea.Ca gazdã, am confirmat înþelegerea, aºa cãîn anii care au urmat aceasta s-a respectat,Cenaclul român se þinea marþea, iar celmaghiar se þinea vinerea, de la orele 18,primul în Casa Tehnicii, celãlalt, având deregulã mai mulþi participanþi, în sala micãde spectacole. Acestea fiind stabilite, IoanGolban s-a scuzat, cã are alte treburi, ºi aplecat. Am rãmas noi de noi ºi au mai urmatdiscuþii de organizare, în care Ghiþã Mol-dovan s-a supãrat de mai multe ori, cã i sespunea “ºefu”, dar tot de atâtea ori i-atrecut, fiind o fire foarte amicalã, dar preamiºcatã psihic. Apoi s-a trecut la primalecturã ºi Petre Gavriº a citit cele cincipoezii, care, ca norocul, le-am pãstrat ºi lepot da acum la lumina tiparului. Ele suntscrise cuneiform, cu baiþ galben de tâmplar,parcã trase subþire din unghie ºi subliniatecu peniþã groasã, sunt scrise plastic, parcãsunt gravate. Asemãnãtoare unei cãlãtorii

grafice pe câmpul hârtiei…. Dupã lecturã,liniºte!… Nu vorbea nimeni, surpriza a fosttotalã! Ne aºteptam la ceva poezie departid! Da nici vorbã, nu era!… Treptat, s-au miºcat, mai întâi Al. P. Covaci, Trip,Mãlinaº, Vasile Dan, cu opinii scurte, emo-þionale. La un moment dat s-au amestecatvocile, ca la Turnul Babylon. Iar liniºte. Înfine, vorbeºte Gelu Prenþiu, frumos, cere-monios, cu exclamaþii ºi adverbe multe.Apoi se mai aºeazã pãrerile, l-au afirmat ºil-au contestat ca poet. – Departe de poezie!,zice Vasile Dan. La care lumea fãcea vo-calize: aaaa, ããã, âââ, neºtiind dacã sunt deacord, sau nu. Dupã ºedinþã, Vasile Dan,autor de poezie finã, dar tãios în opinii, casã punã mai bine ºtampila sa, vine cu mânaîntinsã spre Petre Gavriº ºi: - Mããã, nu tesupãra, scuzã-mã, da nu merge, nu merge!- Da hamiº mai eºti!, îi rãspunde de dincoloGhiþã Moldovan.

Alte opinii. Mãlinaº: - Poetul existã, aregravitate, are materie, citeazã din text ºiseparã motivul femeii, complexul construc-þiilor temporale, al convenþiilor ce ne apasã,ameninþarea esenþei, Pygmalion, Bacovia,Eminescu sunt pe acolo, ruperea de inerþie,ca intenþie, prin cinism sãnãtos. E o poeziesãnãtoasã! Ioan Trip tot repeta cã P. Gavriºeste poet, este poet, dar revelator, nu esteplastic. Nu are tensiune! Vasile Dan revine:- Gândire rudimentarã, poezia trebuie luatãintegral, existã, sau nu existã, e, sau nu e!Aici - nu e! Mãlinaº: - Vasile Dan vorbeºteca un poet, este egoist, nu-ºi adapteazãsculele la obiectul analizat, respinge diver-sitatea de poezie la altul. Se refuzã analizei!Trip:- Este poezie ºcolãreascã, are mesajclar! - ªi ce, asta este rãu? Mãlinaº spunecã a judecat pe text în mod concret. DanVasile nu este de acord, dar cu ce? Prenþiuºi Moldovan sunt de acord, dar cu ce!Pentru cã în ºedinþa trecutã, de la Casacreaþiei populare, scriitorul Stelian Vasilescu,care asigura legãtura cu revista “Familia” areproºat cã se vorbeºte ca la carte, dar nula obiect!

În fine, cineva atrage atenþia cã PetreGavriº este de fapt grafician, este sculptor,în formare, ca aspiraþie, sã fie judecat înlegãturã. Dan Vasile ºi Trip refuzã utilitateajudecãþii în legãturã, pe relaþia grafician –poet. S-a mai discutat mult pe tema aceasta,dacã sã fie judecatã strict poezia lui, sauîmpreunã cu grafica, sã-l judecãm ca perso-nalitate artisticã, pe el, sau pe oricine! Îlluau în relaþie ºi ansamblu, pânã la urmã,Gelu Prenþiu, Moldovan, Mãlinaº, un tipmaghiar, care nu ºi-a spus numele. PetreGavriº nu a vorbit în final, decât o scurtãmulþumire. ªedinþa se încheie cu anunþareaîntâlnirii urmãtoare, în ianuarie, urãri de AnulNou. Dupã, se continuã la bere, chiar cumai multã înþelepciune!...

Citind aceste note de tinereþe, dupã 38de ani, mã surprind, ca fiind din altã lume,a altora, din altã vârstã, de la alþi oameni,de pe altã planetã, din alt mileniu! Iar citindpoeziile, acum îmi par ºi mai bune, multmai împlinite, încãrcate de înþeles ºi emo-þional ºi existenþial. Aºa este poezia ade-vãratã, creºte în timp.

Ea nu se grãbeºte, aºteaptã, ca niºtelumini de poziþie, care nu se sting, iartemerile existenþiale din ea s-au împlinit!Poezia creºte ca ºi femeia! Dar poeziaadevãratã, precum a lui Petre Gavriº, e chiarmai mult decât femeia, deoarece nuistoveºte niciodatã! Cu acest gând le dãmacum tiparului, ca sã se ºtie mai bine cine afost autorul ºi ce moºtenire dureros de finãºi delicatã ne-a lãsat!

Petre Gavris la cenaclul “Iosif Vulcan”Petre Gavris la cenaclul “Iosif Vulcan”,, CONSTANTIN MALINAS,

Cântec de despãrþirePriveºte-mã un ceas, copiloªi eu sã te privesc un ceasApoi sã fii venerã-n Milloªi sã ghiceºti cu ce-am rãmas…

Poem îngenuncheatLasã-mã un ceasMãcar un ceas la rãscruceaPrezentului meuAfarã e iarnãÎn mine e toamnãªi-n toamnã vibrezi tu, femeie –Clepsidrã intratã în sine la marginea vremiiCariatidã în flãcãriSub templul blestemului meu, femeieM-ai învãþat sã urãsc prin iubireªi nu ºtiu dacã ura înseamnã o jertfãªi nu ºtiu dacã jertfa înseamnã împãcareDar totuºi mã voi ruga pentru tine, femeieMã voi ruga penduleiCe-o sã anunþe sfârºitul toamneiDin mine…

Poem întru risipãZadarnic mi-e gândulPrieten cuvântului tãuCând limba frãmântã aceleaºi preparateSonoreDureros de ºtiuteLa marginea privirilor meleªi pustieºte în fiecare secundãCâte-un CanaanDeasupra oricãrui cuvântSe ofileºte o floareCu fiecare pas acoperim o-nãlþare

ªi totuºi nepricepuþiJertfim cuvântul pe altarul sfârºitului.

Cântec amarEu zãbovesc într-un colþ al trecutului meuTu – într-un turn al viitorului tãuEºti semn de pedeapsã – imens curcubeuªi ne topim strãlucirea cu o luminã de sãu.

ElegieDomol privesc oraºul curgând spre cimitirCu tot ce are toamna mai trist în haina saªi flori de crizanteme în pãrul tãu resfirGândindu-mã la ceasul ce nu ne va cruþa.

Mã-ntrebi cu glas de neguri dacã mã tem de moarteªi ochii tãi se plimbã umbrind pe fruntea meaCa douã pãsãri negre, venite de departeÎntru vestirea stelei ce mâine va cãdea…

Aºtepþi în van rãspunsul ºi tu o ºtii prea bineCând negurile toamnei ne-abat înspre mistereCând corbii, grei de negru coboarã înspre mineSã-mi spulbere cuvântul ºi frica de tãcere.

Mulþimea zãboveºte prea mult în cimitirªi toamna o zideºte în frunze-mpãrtãºite ;O pasãre cãzutã ºi-o cruce în delirMai bate rar din aripi, clipite cu clipite…

ªi parcã din adâncuri, se aude freamãt receIar inimile slabe se-mpiedicã-n bãtãi,De parcã însuºi mortul sãrbãtorit, ar treceTãcut, în haine negre, printre iubiþii sãi!

Petre GavrisPetre Gavris,(1952 - 1982)

Versuri inedite (1971)

Des

en in

edit

de P

ETR

E G

AVR

Iª. B

iblio

teca

per

sona

lã C

onst

antin

Mãl

inaº


Sunt bolnav prieteni ºi sunt singurSunt bolnav de boala lumiiCui îi pasã de singurãtatea mea?ªi de boalã nici atât: e pretutindeni.Toþi suntem bolnavi mai mult sau mai puþinÎntr-o lume disperatã ºi confuzã.Dar puþini dispuºi sã ne mãrturisim.

Oh, risipa ºi alcoolul,Lipsa de mãsurã,Vinul dupã bereBerea dupã vin, tot butoiul plin,Sau aceste sticle colorateConsumate dupã primelePuþin câte puþin.

Nota noastrã pentru libertateDupã ce-am scãpatDin puºcãriile totalitareAvem alte puºcãrii: whiskyFalsa lor mâncare – nume de-ngropare...Consumate dupã primele ºi-amin;Consumate dupã primele ºi-aminRar ºi de se poate ºi cât de puþin.

Trebuie la timp sã-mi fac programulIncluzând ºi tevatura de poetDimineþi surori ºi dimineþi de toamnãParfumãri suave ºi ploi puhaveÎnaintea rãsãritului ºi pânã-n zoriCând lumina ºi-ntunericul se-ngeamãneazãDimineþi surori ºi dimineþi de toamnãParfumãri suave ºi ploi puhave...

Aerul cât timp e pur ºi coerentCred cã de acestea toateAveam nevoieFãrã râvna recunoaºterii de drept.De mireasma aerului pur aveam nevoieªi de râvnna recunoaºterii de drept.

Mi se prãbuºise viaþa o luase raznaO iubire nãzãritã am trãit-o teoretic numaA venit ºi a plecat ca de la balamuc nebunaEa ca mine mai vãzuse-n filme

Însã viu ºi actual ca mine n-a vãzut.Ea ca mine mai vãzuse-n filme.

Oh, risipa ºi alcoolul...Dacã apãrea un vin pe-o stradãCumpãram cu vinul toatã stradaªi cu vânzãtoarele grãmadãNe fãceam ocheade - cam ºtiau nãravulSecta noastrã nu-ncepea cu mineNe fãceam cu ochiul se lipea moravul.Se înfunda în mine ºi mai rãu nãravul.

Egoismul e ca pirul la beþieNu te mai gândeºti la altcevaNici nu ai avea la ceTe ia-n braþe totul – toateGeneroase ºi ca deobicei blondeBlondele sunt bune generoase.Nu vorbim de brune cã ar fi geloaseBlondele sunt bune generoase.

Cu atât mai bine eram singurDimineþile ºi briza totul sigurSau portretul ce mi se picta pe cer.Nu l-am întâlnit pe omul negruOmul întâlnit de mine era blond ºi el.Blând – ºi bunãtatea-ntruchipatãNu ºtiu ce gãsea la mineSau de ce m-am însoþit cu el.

Era omul ce cuprinde lumeaÎngerul trimis sã mã însoþeascãÎl visam ºi dânsul mã visa la felLumea devenea tot mai scârboasãÎmi e greu sã o descriu anume:Înjosit de lume ºi scuipat de lumeSã fi fost oare la mijloc mila?Nu am înþeles ce mã lega el.

Eu butoiul de borhot el pura brizãÎnsoþirea noastrã tot mai desFãrã sã-mi ia sticla de la gurãFãrã sã-i fi arãtat vre-un interes.Alungând borhotul lansând brizaSã mã simt curat la fel ca el.

Alungând borhotul lãsând brizaSã mã simt din ce în ce altfel.

De vãzut nu l-am vãzut la faþãDecât în Biserica AntimÎntr-un vis în care stam deoparteIar el a venit sã-mi spunã Pace ºi Amin.Nu mai ºtiu atunci ce îndrugasemEl mã cunoºtea dupã lecturi ºi poezii;Nu mai ºtiu atunci ce îndrugasemEl mã cunoºtea dupã lecturi ºi poezii.

ªi a fost în fine mai târziuCumpãrasem iar un vin ºi-o stradãL-am beut pre tot ºi-am adormitÎntr-un parc trezindu-mã grãmadãGol ºi desculþat cum pe lume am venitÎntr-un parc sub bancã la grãmadãGol ºi desculþat cum pe lume am venit.

Cred cã-ºi întorsese faþa de la mineNici n-ar fi avut ce mai vedeaGol pe o ºosea de maºini plineNimenea nimic nu mã-ntreba:ªi veni la mine cineva ºi cu ruºineDacã am un nume ºi o casã undeva;Deci veni la mine cineva ºi cu ruºineDacã am un nume ºi o casã mã-ntreba.

Ãsta a fost primul plan al morþii.Dar ce ºtim de moarte noi ºi planul ei?Alte vedre vin de soiuri alb ºi roºuÎnsã n-am simþit nici disperare nici dispreþCãtre rãul cel mai rãu mã îndreptam;Însã nu simþeam nici disperare nici dispreþCãtre rãul cel mai rãu mã îndreptam.

Dipsoman. Beþiv ar fi alintulUnui om ce bea pe la ocaziiÎmi fãceam de baftã camaraziiVechi amici acum mã ºuºoteau.Obiceiul devenise boalãCu ciºeaua beam vin nu cu oala.Când îmi aminteam de tine îngere al meuÎncercam sã-l caut disperat pe dumnezeu.

,,ÎNCHINARE:

Vinurile albe – sece!Sã rãmâie pentru-mpãrtãºire

Vinul roº în vase de argint ºi pâineaTrupului tãu sfânt din care

ospãteazã lumea.Vinul roº în vase de argint ºi pâinea

Trupului tãu sfânt din carese hrãneºte lumea!

Spovedania unui betivSpovedania unui betiv ION MURGEANU

Rãul dupã repetatele bãuteDe amestecuri de etichete sluteMã þinea trei zile nu mai multCam atât cât intrã omul în mormânt.Aº fi vrut orice numai sã scapDe cumplit de nedescrisul handicap.Pe la popi nu mai umblam vorbeam cu Tineªi-mi pãrea cã ne-nþelegem bine.Pe la popi nu mai umblam vorbeam cu Tineªi credeam cã ne-nþelegem bine.

Oh, ºtiam cã va veni secunda.Rugãciunea ta mã obseda ºi Ghetsimanii:Nu cum aº vrea eu sã scap tãticuleCi cum Tu vei socoti cã se cuvineCare am crezut cã nimeni nu mai ºtieDe blestemul ruºinos ºi de boala mea;Care am crezut cã nu vede nimeni nu ºtieDe blestemul ruºinos ºi de boala mea.

Deodatã te-ai întors spre mineTe-am simþit din nou ca la-nceput:Dar ce trebuia sã fãptuieºti se fãptuiseªi din ce fusesemÎn altceva mã transformasem:Nu-mi ºtiam nici numeleCuvintele-mi secaserãNu ºtiam sã numãr de la doi la ºase.Dar mi-ai dat credinþã ºi rãbdareªi-n trei zile eram din nou în picioare.

Nu ºtiu planul Tãu ºi-al Tatãlui din cerCine poate ºti acestea decât Dumnezeu?!.Suferinþã lungã nu voiesc.Dar fãrã suferinþãCa sã trec la Tatãl ar fi o necuviinþã.

Domnul Meu ºi Dumnezeul Meu!Aº dori sã ard din mine sã rãmânãAlbã o cenuºã cât þii într-o mânãS-o adie vântul peste-o apã mareOri în cer sub talpa lui Matale!S-o adie vântul peste-o apã mareOri în cer sun talpa lui Matale!

30 septembrie - 1 octombrie 2009

Colaj foto: THEODOR DOMOCOS,

wordpress.com1 ceva se-ntâmplã azi cu noi: azi lacrimile sunt gunoi. eu mor pe cruce pentru ea,...

Documents