1-15 martie 2003

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 12 • 1-15 martie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiAdrian Aramã ºiLãcrãmioaraAramã-Varvari

PREZENÞÃ ÎN CETATEAcad. Camil MureºanuColaboreazã:I. Maxim DanciuNicolae EdroiuVasile Rus

2 TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003

Cronicile semnate de cãtre criticul MirceaPopa la Octavian Goga - geografie intimã, vo-lumele I, II, III, Cluj-Napoca, Limes,

2001, publicate în revista Caligraf (Mehedinþi,anul II, nr. 12/22 decembrie 2002, p. 4 / Trei cãrþidespre Goga ) ºi în revista Tribuna (anul II, nr. 10/1-15 februarie 2003, p. 20-21 / Cine a fost Privighe-toarea Ardealului?) mi-au trezit, în calitate de autoral trilogiei, mai multe semne de întrebare ºinedumeriri.

Prima întrebare (retoricã, desigur, ca toatecelelalte) pe care mi-am pus-o este de ce un criticpublicã mai multe cronici despre aceeaºi carte,dezbãtând în esenþã aceleaºi probleme, ba, maimult, folosind aceleaºi fraze sau sintagme. Aceas-tã întrebare a fost însoþitã ºi de o nedumerire: n-am înþeles de ce pentru publicul din judeþulMehedinþi, în care apare ziarul Caligraf , croni-carul a recunoscut, în ciuda vãditei tendinþe de apuncta numai aspecte negative (prin exprimãrineargumentate de tipul rezultatul e rizibil sau ceeace i-a devenit un tic verbal exagerãri puerile, o expli-caþie cam puerilã) ºi unele merite ale cãrþilor („Acestcapitol mi se pare cel mai interesant din întreg cuprinsulcãrþii ºi el ar putea fi folosit oricând cu succes ca prefaþãla un ghid al Muzeului memorial Octavian Goga de laCiucea. Autorul realizeazã un istoric util al domeniuluiCiucea...“ sau „Acest capitol meritã citit cu mare atenþie,cãci oferã numeroase date noi privitoare la viaþa poetuluila Ciucea ºi a castelanelor lui“ º.a.) în timp ceatenþiei publicului clujean doreºte sã-i supunãnumai minusuri înverºunat susþinute.

Cea de a doua întrebare este: cum se poate caun critic (cu datoria de a informa corect publiculcititor asupra unei cãrþi) sã uite de respectul faþãde sine ºi faþã de cititori, formulând despre cartedoar acuze ºi imputãri false? De acestea aº puteasã mã apãr redând aici integral cele 700 de paginiale trilogiei. Procedeul prin care Veturia Goga ºi-aînsuºit titlul de Privighetoarea Ardealului, confis-cându-i-l Luciei Cosma, e tocmai cel folosit decãtre Mircea Popa împotriva mea în cele douãarticole: falsul, negarea adevãrului ºi a evidenþei.O primã abatere de la regula unei critici obiective(orice act de acest gen fiind ºi o cercetare ºtiinþi-ficã) se formuleazã astfel de la sine în cazul de fa-þã din înaltul unui orgoliu: domnul Mircea Popaa publicat o carte despre Octavian Goga ºi ca ata-re nu poate admite ideea cã literatura ºi reprezen-tanþii ei sunt un bun al tuturora, sunt ai culturiiunui popor ºi cã oricine are dreptul sã-i iubeascãºi sã-ºi exprime în scris pãrerile, iar un strãnepotal autorului cu atât mai mult, cu cât el este cu-noscãtor (pe baza documentelor de familie) amultor aspecte încã neºtiute ºi scriitor la rându-i.Este riscant pentru Mircea Popa sã acuze pe cine-va de subiectivism când însuºi punctul sãu devedere se aflã la mare distanþã de ceea ce senumeºte obiectivitate.

Cea de a treia întrebare este cum mai poate ficredibil Mircea Popa când tot ceea ce aduce lacunoºtinþa publicului despre autorul trilogiei încele douã articole este fals: 1. Mircea Goga a fost ovreme muzeograf la Ciucea… Nu am fost nicicândmuzeograf la Ciucea ºi nicãieri altundeva. Amcondus prin muzeu vizitatori de-a lungul aniloradolescenþei doar la rugãmintea expresã a VeturieiGoga, când pe ea o reþineau pregãtirile de labucãtãrie ori vreo indispoziþie, iar eu, aflat învacanþe ca membru al familiei Goga, nu aveamaltceva mai bun de fãcut. 2. Deþin arhiva Octa-vian Goga în calitate de membru al familiei Poe-tului ºi nicidecum de fost muzeograf la Ciucea. 3. Lucia Cosma nu a fost pianistã, ci sopranã de

coloraturã. 4. Veturia Goga nu putea fi Privighe-toarea Ardealului de facto ºi de jure: sopranã dra-maticã fiind, numai criticii muzicali improvizaþiprecum T. Codru (pseudonimul lui Octavian C.Tãslãoanu), ºi numai spre a-i face plãcere influ-entei Veturia, puteau comite o asemenea eroare(de unde trilul de privighetoare în partitura uneisoprane dramatice ºi de unde triluri la Santuzzasau la oricare alt rol interpretat de divã?). 5. Tatãlnatural al Geaninei Luca n-a fost grãdinar laCiucea, ci la Predeal etc. etc.

ªi, din nou, un lucru de neînþeles pentru uncritic care cunoaºte (se presupune) atât de binetextul trilogiei, încât doreºte sã-l explice ºi publi-cului. Autorul cronicii scrie cã în Geografia intimãgogianã care s-a desfãºurat între Crãciunelul deSus, Rãºinari ºi Ciucea, eu am considerat doarCrãciunelul de Sus hotãrâtor în formaþia Poetu-lui. Nu am fãcut decât sã-i confer ºi acestei loca-litãþi, mereu omisã în devenirea lui OctavianGoga, locul cuvenit, dar mereu alãturi de Rãºi-nari. Este suficient sã citez titlul unui subcapitol:Educaþia primitã în sânul comunitãþii (în mediul sãtesc,în comunitatea ruralã a Rãºinarilor ºi a Crãciuneluluide Sus). Mãcar titlurile ar fi putut fi citite, dacãlectura capitolelor a fost neglijatã. Nici o clipã,aºadar, aceastã localitate nu ia locul Rãºinarilor ºi altradiþiei cãrturãreºti ºi luptãtoare a familiei Bratu , ci seîmbinã cu tradiþia acesteia din urmã. ªi iarãºiajung sã-mi exprim o nedumerire. Criticul Mir-cea Popa considerã cã eu am declarat ca sursã ex-clusivã a mesianismului lui Octavian Goga întâl-nirile fugitive ºi sporadice cu locuitorii comunei Crãciu-nelul de Sus. Cum rãmâne atunci cu paginile 7-113 din volumul II al trilogiei, în care sunt discu-tate toate sursele mesianismului gogian, inclusivcele pe care sunt acuzat cã le-am trecut cu ved-erea, cea amintitã de cãtre critic fiind doar unadintre ele.

În ce o priveºte pe Veturia Goga, însãºi ideeatrilogiei era ca fiecare sã plãteascã pentru propri-ile-i greºeli. Or, ceea ce i s-a imputat drept gre-ºealã operei politice gogiene a fost tocmai “opera”politicã veturianã. Cititorul trilogiei a fost de alt-fel avertizat: Celor care s-ar grãbi (din aceeaºi tagmãsau de o bunã-credinþã dublatã de admiraþie necondiþio-natã ºi fãrã discernãmînt faþã de nãprasnica VeturiaGoga de odinioarã, devenitã pentru cei ce nu cunoscistoria: “- Sãrmana bãtrînã, oare ce-o fi avînd cu ea?”ori dintr-o reþinere de principiu /”De mortuis nihil nisibene. / Despre morþi numai de bine.”/ sã nu agreezeanumite pagini ale cãrþii care aduc o luminã poate preacrudã, aºa cum este întotdeauna lumina de bisturiu aadevãrului final asupra trupurilor noastre, le atrag curespect atenþia cã, ori de cîte ori vreo calitate cu finalitatepozitivã a Veturiei mi-a îngãduit-o, am relatat (uneorichiar cu efuziune) episodul în care era implicatã...

Dacã totuºi se vor gãsi unii dintre aceºtia,mãrturisesc cã îi voi înþelege ca unul care nu i-asubestimat niciodatã Veturiei infinita putere deseducþie. Dintotdeauna, de altfel, rãul ºi întuner-icul au exercitat o irezistibilã fascinaþie...

De aceea, cînd atîrnã într-un talger al balanþei vreomãrturie partizanã asupra Veturiei, trebuie sã aºezãmaceastã rezervã pe talgerul braþului opus. Personalitatedublã, plinã de distincþie, graþie, rafinament, un minimgest de bunãvoinþã, de luminã venit, din partea ei deîntuneric, era capabil sã nascã în orice persoanã unfanatic admirator... De aceea, sînt convins cã “numaisufletele vinovate vor da o altã interpretare cugetuluimeu”, ca sã folosesc înseºi cuvintele Poetului... À bonentendeur salut!

nMircea Goga

drept la replicãTRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEKMIHAI BÃRBULESCUMIRCEA BORCILÃAUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCUION CRISTOFORCÃLIN FELEZEUMONICA GHEÞION MURESAN

MIRCEA MUTHUIOAN-AUREL POP

ION POPPAVEL PUSCASIOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii, nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

bour

àContinuare în pagina 11

TRIBUNA • nr. 12 • 1-15 martie 2003 3

editorial

Bernard Bertrand, fiul deputatului BertrandBertrand, înºelã aºteptãrile pãrintelui sãu ºideveni jurnalist: avea douãzeci de ani când

crainicul unui post de radio anunþã cã printre celetrei sute de victime ale unei catastrofe aerieneproduse deasupra Atlanticului se numãrã ºaptecopii ºi patru jurnaliºti. În clipa aceea, Bernardhotãrî sã trãdeze ambiþiile politice ale tatãlui,dându-ºi seama cã parlamentarul devenise înzilele noastre, o specie desuetã, un „personajcaraghios“, în vreme ce puberii ºi jurnaliºtiiajunseserã odoare de preþ a cãror pierdere eradeplânsã cu lacrimi de crocodil.

Dupã „iluminare“, fiul ajunse redactorul unuipost de radio parizian, realizatorul unor emisiuniamuzante ºi spirituale. Interviurile luate de elpersonalitãþilor lumii contemporane (artiºti ºipoliticieni) erau inconfortabile, inchizitoriale, aºaîncât un anumit public le urmãrea cu sufletul lagurã. Bernard nu se interesa de originalitatea pro-dusului artistic promovat, de programul sau ide-ologia politicianului, ci de frivolitãþile biografieiacestora, de eventualele bâlbâieli ºi scuze, de ne-gaþiile ºi omisiunile pe care ambii le fãceau, în-cercând cu disperare sã-ºi protejeze viaþa privatã.

Ia aici naºtere ºi se dezvoltã talentul de prãdãtoral redactorului, strategia de a-ºi încolþi victima,fãcând-o în cele din urmã sã-ºi recunoascã „vino-vãþia“ (pudoarea, teama, ateismul, mizantropia,dragostea pentru fiicã sau soþie etc.). Propriilevorbe ale actorului sau ale politicianului vor sec-reta plasa lipicioasã în care se vor prinde, fãrã scã-pare.

Totuºi, ne putem întreba, care sunt armele jur-nalistului ºi unde i se aflã cãlcâiul lui Ahile? Pe cese înalþã teroarea ºi mãreþia profesiei sale? Oricâtde banal va pãrea, puterea lui – realã ori virtualã –constã în „dreptul de a pretinde un rãspuns“. Tri-bunalul inchizitorial, Gestapoul sau Securitatea,realizatorul unui talk-show politic (ºi, prin vocealui, patronii, industria publicitarã, „imagologii“)întreabã ºi pretind un rãspuns. Iar a-i minþi înseamnãa sfida autoritatea. Sunt singurele organe abilitate(în anumite circumstanþe) sã-þi cearã socotealã: cuduioºie ºi amãrãciune, acceptãm astãzi cã „e bineca o poruncã sã fie exercitatã într-un secol în careDecalogul Domnului e aproape uitat“.

Invenþie a romancierului ceh Milan Kundera,Bernard Bertrand este un personaj cu identitatede hârtie (v. Nemurirea, trad. Jean Grosu, Ed.Humanitas, 2002). Prototip al jurnalistului actualde top, el ajunge – în viziunea kunderianã – „mã-garul desãvârºit“: conºtient de mizeria condiþieisale în rarele-i clipe de luciditate ºi meditaþie,încântat de sine în restul timpului, evitând aproa-pe totdeauna disconfortul dialogului interior. Depe panourile publicitare ale capitalei culturale aEuropei, din mijlocul echipei de radiojurnaliºti,Bernard Bertrand ne transmite zâmbetu-i„mãgãresc“, de un alb ireal ºi strãlucitor.

Raportat la presa independentã româneascã, elare, însã, naivitatea ºi gingãºia unei fecioare. Sce-nariile dupã care gazetarii noºtri desfãºoarã, pen-tru ca mai apoi sã împacheteze la loc, cearceafulscandalului politic ori monden îi sunt lui Bernardcu desãvârºire strãine. Jurnalistul kunderian ac-þioneazã cu impudoarea virginei care abia ºi-adescoperit farmecele.

Da, dar, ºi aici un drãcuºor îºi roteºte codiþaîncet, dacã Bernard ar fi un jurnalist culturalvalah? Ar mai fi el visãtor?

Din paginile romanului aflãm cã redactorulemisiunii-radio este, de fapt, un ins frustrat ºiambiþios, care „viseazã, mai curând, sã scrie ºi sãpublice într-un sãptãmânal de vazã editoriale înfaþa cãrora sã tremure toþi confraþii tatãlui sãu.“(s.m.ªt. M.) Îºi clãdeºte, în „vis“, un prestigiu, oautoritate, devine o instanþã dintr-o ordine supe-rioarã. „Visând“, transcende statutul ºi bucuriile,gloria ºi puterea conferite de jurnalismul pop-ulist. Gustã, de pe acum, din gloria specialistului,se apropie de casta, aproape impenetrabilã, a„imagologilor“…

Ajungând sã publice într-un sãptãmânal bucu-reºtean „de vazã“, Bernard Bertrand (de dragulmuzicalitãþii, sã-i pãstrãm numele) îl va ataca pescriitorul X adulat de cititori ºi de criticã, desfi-inþându-l în ceea ce are mai autentic, original:fantasmele ºi reveriile lui, plonjonul nud în gãl-benuºul memoriei, în sertarele pe care adultulobiºnuit nu le va fi deschis niciodatã. Dacã per-sonajul-copil al prozatorului X smulge corniþelemelcilor ºi zdrobeºte furnici de bordura asfaltu-lui, aceasta nu þine de o curiozitate infantilã, ci îldiscrediteazã pe scriitor, îi deconspirã (involuntarºi psihanalitic, fireºte) grave defecte morale.Bernard îºi va sfãtui publicul, cu un spirit ºi oîntristare jucate, sã nu mai deschidã volumeleotrãvitoare ale domnului prozator, sã nu-i maiîntindã mâna pe stradã...

Altãdatã, un Bernard narcisiac, pozând de peacelaºi soclu al Moralei, al decenþei ultragiate, ºidorindu-ºi ca „toþi confraþii tatãlui sãu“ sã-i tremu-re înainte, îºi va chema colegii de generaþie lachef: un chef þinut în paginile ospitaliere ale uneireviste, la umbra nevinovatã a poemelor ºi proze-melor. Bernard stã cocoþat pe catargul alb al pagi-nii întâi: justiþiarul conduce mulþimile literatespre fotoliile cãlduþe ºi Premiul Academiei Ro-mâne. În articole ce nu admit replicã, ticluite cugustul unui librar de cartier, Bernard acuzã nepã-sarea preºedintelui, a guvernului, a generaþieivârstnice ºi prostituþia tinerilor (care, se înþelege,nu-i fac sluj.) Bernard se „viseazã“ gol, într-oîncãpere cu oglinzi, multiplicat la infinit în patru-latere de gheaþã, deasupra cãrora stã scris: IisusHristos, Casandra, Che Guevara, John Lennon,Nostradamus, Coriolan Drãgãnescu º.a.m.d.

În fiecare numãr al „tinereºtii“ reviste seanunþã, orwellian, cum încã un „bãtrân“ a aderatmiºcãrii zeilor insurgenþi. Olimpianul e tãmâiat ºicelebrat asemeni unui Jupiter ºtirb, în timp ce, peverso-ul paginii, Bernard tocmai îl decapiteazã pe„bãtrânul“ consacrat în numãrul precedent.

Ca în orice poveste, Bernard Bertrand îmbãtrâ-neºte, ajungând director de editurã sau gazetã, omde televiziune etc. O parte din lupii sãi au murit înbãtãlii ori i-a înfulecat chiar el în iernile friguroaseºi inospitaliere. Se simte singur, îºi petrece vremeamai mult în bârlog: ar ieºi la atac chiar acum (însuflet e încã „tânãr“), dar l-au lãsat memoria ºivederea, blana nu i-a mai nãpârlit de mult.

Sau, prin procedeul din ce în ce mai popularal clonãrii, o sutã de Bernard Bertranzi ajung sãpublice în cincizeci de reviste culturale: textecompetente, ludice ºi ironice, articole în care vor

fi demascate inactualitatea ºi perversiunea scriito-rului. O sutã de Bernard Bertranzi se vor aplau-da, îºi vor da telefoane de felicitare, vor organizacolocvii ºi conferinþe. Aºa cum cosmonauþii ame-ricani au ieºit pe Lunã, câþiva Bernard Bertranzivor fi trimiºi „pe sticlã“, anunþându-ne, la t.v.,care cãrþi sunt la modã luna asta, sãptãmâna asta,ziua aceasta a sãptãmânii…

Bunãoarã, un Bernard Bertrand ne va reco-manda volumul memorialistic Scrisul ºi cititul, al-tul cartea de memorii Cititul ºi scrisul, în vreme ceun al treilea ne va întreba: cum, noi încã n-amcumpãrat A citi ºi a scrie? (Un volum splendid, to-tuºi, cãzut sub lentilele gãlbui ale d-lor Bertanzi.)

Calculul meschin sau simpla luptã pentru su-pravieþuire creeazã, în ziare, în reviste, culoare fa-vorabile speciei penetrante ºi gãlãgioase, denu-mite de noi – cu o sugestie din Kundera – BernardBertrand. Unii indivizi adoptã, ca pe-o pereche demãnuºi gãsite pe stradã, comportamentul descrismai sus. Alþii sunt Bertranzi numai în tinereþe,pânã îºi fac un rost, o situaþie etc. Unii devinBertranzi când aud numele unui scriitor, al unuicurent literar, al unei instituþii.

Existã, astãzi, reviste culturale normale (inclu-dem aici ºi suplimentele unor cotidiene) undebertrandizarea este descurajatã ºi, o datã cu ea,spectacolul facil, umorile comune. Reviste în careprieteniile literare nu þin locul textelor valoroase,riguroase (fãrã academisme), accesibile (ºi) citi-torului nespecializat (fãrã sã alunece în promis-cuitate). Sunt tipãrite la noi, încã, reviste care îºiasumã un program cultural coerent, dezvoltândpolemici ºi dezbateri de o înaltã þinutã. Anumitepublicaþii privesc, sub microscopul critic, contro-versata generaþie ’27, sau rediscutã avangardaistoricã, sau încearcã o ordonare a operelor post-modernismului românesc, altele îºi fac un motivde glorie din promovarea (dezinteresatã) agrupãrilor literare tinere.

Acest peisaj literar efervescent a apãrut dupãcãderea regimului comunist, dupã dispariþia cen-zurii ºi a politrucilor culturali. (Atâþia câþi maiexistã azi, ei sorb din plin cupa de venin a anoni-matului.) Puþinelor reviste „istorice“, supravieþui-toare lui decembrie ’89 (România literarã, Vatra,Tribuna), li s-au adãugat altele tinereºti ºi am-biþioase (Apostrof, Timpul, Observator cultural, Con-trafort). S-a realizat astfel posibilitatea de expresiea tuturor creatorilor de limbã românã, într-unmediu dinamic ºi promiþãtor. Din fericire, acestae susþinut de entuziasmul ºi de hãrnicia unorcritici literari, poeþi ºi prozatori, neatinºi de mor-bul bertrandizãrii. Bertrand Bertrand se va plictisicu iuþealã de jocurile gratuitãþii ºi va porni înîntâmpinarea unor aventuri glorioase „în faþacãrora sã tremure toþi confraþii tatãlui sãu“.

n

Despre jurnalismul cultural, azin ªtefan Manasia


România Iudaica. O istorie neconvenþionalã a evreilordin România. 2000 de ani de existenþã continuã

Editura Teºu, Bucureºti, 2001

Deºi urmãresc cu atenþie presa culturalã dela noi, n-am remarcat prea multe comen-tarii la adresa cãrþii lui Teºu Solomovici

intitulatã România Iudaica (Editura Teºu, Bucu-reºti, 2001), o apariþie editorialã de excepþie.Dincolo de înfãþiºarea graficã a celor douã volu-me, cartea prezintã un indiscutabil interes docu-mentar. Subintitulatã O istorie neconvenþionalã aevreilor din România. 2000 de ani de existenþã conti-nuã, cartea semnatã de preºedintele CentruluiCultural Israelian-Român din Tel Aviv abundã înnumeroase informaþii referitoare la existenþaminoritãþii evreieºti pe teritoriul României dincele mai vechi timpuri pânã în zilele noastre.Cercetãtorul îºi însoþeºte volumele cu reprodu-cerea, în chip de postfaþã, a eseului lui EmilCioran, Evreii – un popor de solitari, pe care TeºuSolomovici l-a editat nu demult în editura pecare o conduce. Scrisã cu un condei alert, monu-mentala lucrare e, cu adevãrat, o istorie „necon-venþionalã“. Deºi nelipsit de calitãþi ºtiinþifice,stilul cãrþii e departe de a fi unul sec, pur infor-mativ. Autorul þine în mânã un condei vioi, pig-mentându-ºi paginile cu nenumãrate amãnunteanecdotice, cu umor de cea mai bunã calitate. Înplus, volumele sunt prevãzute cu nenumãratefotografii, facsimile, reproducând documentepuþin cunoscute publicului larg.

Dupã cum constatã autorul însuºi, cele douãvolume ale cãrþii sale se alcãtuiesc dintr-o succe-siune de texte ce nu respectã neapãrat o cronolo -gie istoricã strictã. Totuºi, cercetãtorul procedeazãoarecum sistematic, interogând documente vechi,ce atestã o prezenþã a evreilor pe teritoriulRomâniei încã din cele mai vechi timpuri, saucoborând în actualitatea cea mai fierbinte. Înopinia sa, primii evrei se stabilesc la noi odatã cuprimele colonii greceºti întemeiate pe malurile

Mãrii Negre. Prezenþa evreilor elenizanþi în aces-te locuri explicã, în opinia sa, activitatea misio -narã a sfântului Andrei în anticele colonii greceºtide la Pontul Euxin. În anii 50-51 e.n., sfântulapostol Pavel propovãduieºte la Philippolis, ocetate traco-geticã, situatã pe drumul ce uneaoraºul Singidunum de cetatea greceascãByzantion. „Este primul oraº european undePavel fundeazã o comunitate creºtinã“, subliniazãautorul. Evreii vor circula mereu între coloniilegreceºti ºi cele romane de mai târziu. Dupãistoricul Josephus Flavius, evreii refugiaþi în urmadãrâmârii Ierusalimului de cãtre Titus îºi facapariþia ºi în Dacia. „Vârâþi în afacerile minelor deaur ale Daciei, pentru ca sã se rãzbune pe romani,alimentau cu bani rãscoalele“ localnicilor învinºi.Printre veteranii romani se consemneazã de altfelºi diplomele unor soldaþi evrei, iar Legiunea a V-aMacedonica numãrã în rândurile ei soldaþi veniþidin Palestina. Nu mai puþin incitante sunt notelesale referitoare la prezenþa kazarilor în acesteregiuni. Primele semnalãri ale acestora sunt ates-tate dupã secolul al XII-lea, în colonia genovezãde la limanul Nistrului.

Cercetãtorul constatã cã evreii prezenþi în þi-nuturile româneºti sunt un amestec de evrei deorigine palestinianã, proveniþi din zona Occi-dentului, din Rusia sau Polonia, împinºi spre þinuturile româneºti de persecuþiile religioase saude pogromuri sângerose. Amestecaþi ca într-un„adevãrat creuzet de chimie umanã“, comunitãþileevreieºti ajung în preajma celui de-al doilearãzboi mondial sã numere la noi aproape un mi-lion de oameni. Þãrile Române devin de-a lungulmai multor perioade istorice „oaze de salvare aevreimii occidentale“, ca ºi a celei scãpate dinpogromurile ruseºti sau din teribilele incursiunicãzãceºti.

Teºu Solomovici analizeazã succint integrareaevreilor în societatea medievalã românescã, cu unnetãgãduit rol de populare a târgurilor. Ei seimpun prin activitãþi comerciale, medicale ºimeºteºugãreºti, contribuind la impulsionareavieþii economice. „Nu rareori însuºi domnitorul

apela la zaraful evreu ºi cu bani împrumutaþi îºiasigura la Constantinopol – tronul“. Este ºi cazulvoievodului Mihai Viteazul, a cãrui urcare petron a „fost stipendiatã cu bani împrumutaþi ºi dela negustori evrei“. Unele privilegii acordate devoievozi ºi boieri, toleranþa populaþiei româneºtivor favoriza viaþa evreiascã ºi dezvoltarea comer-þului evreiesc. Teºu Solomovici constatã, pe bunãdreptate, cã prezenþa evreilor în Principate vaduce la o mai intensã circulaþie monetarã, iarapariþia primelor instituþii bancare este legatãdirect de existenþa lor. „Banca României“, înfiin-þatã în octombrie 1865, la Bucureºti, numãrãprintre fondatori ºi pe doi bancheri evrei,Adolphe de Hertz ºi Jacques Loebel. Zãrãfia,detestatã de Bisericã ºi de populaþia majoritarã, aavut o indiscutabilã contribuþie la dezvoltareaeconomicã a Þãrilor Române. Dar tocmai aceastãîndeletnicire avea sã le atragã evreilor stigmatul.Demonizarea evreului nu e însã o invenþie aEvului Mediu românesc. Dupã cum aratã repu-tatul Andrei Oiºteanu, citat de cercetãtor, demo-nizarea evreului nu e „un sindrom specific rea-litãþii populare româneºti, ci un fenomen de psi-hologie colectivã“, ce poate fi descoperit încã dinprimele texte creºtine, inclusiv în Evanghelia dupãIoan.

Participarea evreilor la viaþa social-economicãa þãrii de adopþie e prezentatã în numeroase capi-tole ale cãrþii, cum ar fi: Evreii ºi rãzboaielenaþionale ale României, De la social-democraþie lacomunism, via Moscova, Productivi? Neproductivi?Evrei în industrializarea României. Sunt paginimenite sã spulbere nenumãrate prejudecãþi ºistereotipii prezente în gândirea comunã saurãspândite în scrierile unor extremiºti. E indis-cutabil cã statistica contrazice imaginea evreimiica pãturã neproductivã. E o realitate cã una dinmarile intreprinderi de metalurgie ºi construcþiede maºini, cea de la Reºiþa, a fost opera unuievreu, Max Auschnit. Renumita intreprinderemetalurgicã Griviþa a fost înfiinþatã de fraþiiGoldenberg. Prima fabricã de vagoane ºi motoaredin România, „Astra“ de la Arad, e, de asemenea,creaþia unor intreprinzãtori evrei. Dupã cumexploatarea industrialã modernã a petroluluiîncepe la noi cu iniþiativa savantului evreu LazãrEdeleanu. Modernizarea albiei Dâmboviþei, dupãmodel parizian, se datoreazã unor reprezentanþi aiacestei minoritãþi stigmatizate. Dezvoltareatehnicii în industria româneascã s-a fãcut ºi cuparticiparea masivã a unor ingineri ºi specialiºtievrei. În perioada modernã cercetarea ºtiinþificãevreiascã îºi face simþitã prezenþa ºi sub cupolaAcademiei Române. E suficient sã amintim cãîntemeietorul ºcolii matematice româneºti a fostun evreu, David Emmanuel. Acesta a fostdascãlul viitorilor academicieni români:Gheorghe Þiþeica, Traian Lalescu, OctavOnicescu ºi Miron Nicolescu. Cercetãtorul dãnumeroase alte exemple menite sã infirmeprezumþia cã evreii ar fi reprezentat pe pãmântulromânesc o etnie „neproductivã“.

Un capitol incitant al cãrþii lui TeºuSolomovici se intituleazã Evrei în literatura ºi cul-tura românã. Sunt închinate pagini dense unornume precum: Cilibi Moise (un negustor demãrunþiºuri, vestit pentru înþelepciunea sa),Ronetti-Roman (autorul lui Manasse), C.Dobrogeanu-Gherea, H.Sanielevici ºi alþii. Altepagini descriu „febra pseudonimelor“ lanumeroºii scriitori români de origine evreiascã.

cartea

n Ion Cristofor

O istorie neconvenþionalã


Capitolul dedicat „anarhiºtilor“ literari, reprezen-tanþilor avangardei artistice, se deschide printr-ointroducere de o savoare aparte: „Când a împlinit23 de ani, în plinã dereglare mintalã, un anarhistevreu din Bârlad, Max Goldºtein, a decis cã asosit vremea sã arunce în aer Senatul României.Joi, 9 decembrie 1920, a avut loc explozia.Clãdirea Senatului a rãmas în picioare, dar treioameni ºi-au pierdut viaþa (Episcopul OradieiMari, Ministrul Justiþiei ºi un senator). Nu a fostsingurul evreu, nebun, care cãuta o lume maibunã cu bombe. La începutul secolului XX, mulþitineri scriitori ºi artiºti evrei, preocupaþi sã arunceîn aer formele vechi ale unei literaturi tradiþiona-liste ºi lãcrimoase, au devenit ºi ei anarhiºti.Literari!“

Teºu Solomovici abordeazã în istoria saneconvenþionalã ºi problematica spinoasã a anti-semitismului, o ideologie de import ce prosperãºi la noi mai ales în perioadele de crizã socialã.Cazul Mihail Sebastian, relaþiile regelui Carol alII-lea cu evreii, tragicul episod al deportãrilor înTransnistria sunt câteva din dosarele pe care TeºuSolomovici le alcãtuieºte cu minuþie, cu grija de aînlãtura, pe cât posibil, notele de un subiectivismextrem. Contestata personalitate a mareºaluluiAntonescu e evocatã prin convocarea unor argu-mente pro ºi contra, cu reproducerea anenumãrate documente istorice. Cartea lui TeºuSolomovici e redactatã, fãrã îndoialã, din punctulde vedere al unui sionist, dar al unuia care nucrede cã adevãrul i-ar aparþine în exclusivitate.Cazurile unor evrei asimilaþi, cum ar fi H. Tiktin,Lazãr ªãineanu, Tudor Vianu, Marcel Avramescuetc., sunt analizate cu aceleaºi precauþii, deºicercetãtorul conchide cã asimilismul sau botezulcreºtin „au fost soluþii seducãtoare, dar nu efi-ciente“. Problemele spinoase sunt abordate princonvocarea tuturor faptelor ºi argumentelormenite sã limpezeascã anumite evenimenteistorice, mai ales a celor tulburi. Aºa se întâmplãcu fenomenul „Centralei Evreilor“, instituþie ce

a funcþionat în perioada celui de-al doilea rãzboimondial. În acest caz, Teºu Solomovici citeazã pelarg mãrturiile reputatului gazetar Marius Mircu.Iar argumentele venerabilului reporter ne îndrep-tãþesc sã credem cã formula acestuia („Prin«Legea Centralei» a fost creat în România un stat(evreiesc) în stat, spre a-i menþine evrei, peevrei“) nu e doar o figurã retoricã, ci un adevãr,oricât de paradoxal ar putea sã parã.

La fel de atent sunt analizate raporturileevreilor cu puterea comunistã, utopie în vârtejulcãreia au fost atraºi numeroºi coreligionari ai AneiPauker. Figurile sinistre ale unor politruci pre-cum generalul Alexandru Nicolski sunt surprinseîn cadrul unui veritabil muzeu al figurilor decearã, în care români ºi evrei participã „braþ labraþ în cumplita horã comunistã“. Prudent,

autorul cãrþii se fereºte a da verdicte categoriceasupra epocii la care a fost el însuºi participantdirect. Teºu Solomovici se mulþumeºte sãexpunã, cu o rãcealã clinicã, fapte, statistici, docu-mente. Iar aceastã atitudine detaºatã prezideazã ºipaginile prin care masiva România Iudaica seapropie de actualitate.

E indiscutabil cã reconstituirea civilizaþieievreieºti, ce a dãinuit vreme de douã milenii pepãmânturile româneºti, a gãsit în TeºuSolomovici un cronicar pasionat ºi fidel. Bogãþiade documente a celor douã volume transformãcartea sa într-un veritabil eveniment editorial. Ede mirare doar cã grãbiþii cronicari ai actualitãþiinoastre culturale au trecut-o cu vederea.

n

CLARA LILIANA DRAGOºConexiuni româno-engleze ºi ideea de EuropaCluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2002

Conexiunile pe care autoarea le stabileºte înacest întins eseu sunt, în realitate, mairamificate decât cele indicate în titlu.

Bineînþeles cã acestea din urmã primeazã, ºi nicinu ar putea fi altfel, datã fiind calitatea dneiDragoº de specialistã în limba ºi literaturaenglezã. În ansamblu, ele se extind însã în timp ºiîn spaþiu, dincolo de limitele trasate cu oarecarecircumspecþie, relevând în autoare pe iniþiata nudoar în problematica relaþiilor culturale româno-engleze, cum era de aºteptat, ci ºi în secþiuniimportante ale istoriei, ale gândirii istorice ºipolitice. O aventurã temerarã, traversatã cu suc-ces ºi menþinând în alertã atenþia celui ce ourmãreºte.

Paginile înseºi ale cãrþii pledeazã pentruaprecierile de mai sus, eliminând, sperãm, suspi-ciuni de subiectivism.

Dupã un rezumat în limba englezã, autoareaangajeazã o dezbatere teoreticã a temei sale,susþinând-o printr-o privire retrospectivã asupracontribuþiilor mai de seamã la problematica abor-datã – cu precãdere româneºti, dar ºi strãine.

Ca un pas urmãtor, aceastã problematicã esteintrodusã oarecum neaºteptat, prin apelul la olucrare manuscrisã, din 1820, a lui Ioan Monorai,„ultimul istoric al ªcolii Ardelene”, care, printrestângãciile ei inerente atunci, relevã un primmoment mai semnificativ al integrãrii ideii deEuropa în mentalitatea unui intelectual românardelean de acum aproape douã secole.

În continuarea demersului ei, autoarea semãrturiseºte pe drept cuvânt impresionatã decontribuþiile în materie ale regretatului AlexandruDuþu, unul din cei mai profunzi ºi mai erudiþiistorici ai marilor curente de idei ivite în gândireanoastrã în ultimele decenii, sau rãsfrânte într-însade pe alte orizonturi. Se schiþeazã, în contextulmenþionat, o periodizare a formulelor ºi aetapelor de evoluþie ale ideii europene, din evulmediu creºtin, trecând prin rafinamentul clasi-cizant al Renaºterii ºi prin cel filosofic alLuminilor, pânã la fervoarea revoluþionarã ºiromantic-naþionalã de început de secol XIX.

Din magma acestei din urmã ambianþe spiri-tuale se contureazã proiecte de federalizare euro-peanã sau zonalã, câteva din ele tangente la vizi-unea politicã româneascã; autoarea se orienteazã,în aceste puncte, în mod justificat, dupã o altãvaloroasã lucrare, datoratã lui George Ciorãnescu.În seria lor se detaºeazã contribuþia lui Aurel C.Popovici, notabilã la vremea sa.

O probã de serioase cunoºtinþe de specialitateºi de preocupãri adiacente oferã autoarea în parteaa doua a eseului, în care trece în revistã relaþiileromâno-engleze cu începere cam din anii înfi-inþãrii Companiei Levantului ºi ai prezenþeiprimilor agenþi ai acesteia la Istambul, implicaþi înpolitica Þãrilor Române. Relaþii examinate apoipe rând, în variatele lor modalitãþi de realizare:prin contacte politico-diplomatice, prin cãlãtori(din secolul al XIX-lea în ambele sensuri), prinraporturi pe plan teologic (un aspect mai puþincercetat pânã acum) ºi pe plan livresc (traduceri).

Am face uºoara obiecþie cã, în abundenþadatelor acestui inventar, ideea de federalizareapare, pe alocuri, estompatã. ªi am mai adãuga cãfederalizarea bazinului dunãrean a fost o ideereluatã de britanici, în frunte cu WinstonChurchill, în cadrul planurilor de refacerepoliticã a Europei la sfârºitul celui de-al doilearãzboi mondial. Ca ºi mai înainte, astfel de pla-nuri de federalizare central-europeanã, interesân-du-i ºi pe români (a se vedea paginile lui Aurel C.Popovici...), vizau formarea unui obstacol anti-panslav.

Concluziile, în parte recapitulative, ne-aureþinut atenþia în punctul punerii problemeiratrapajului cultural urmãrit de cultura noastrã ºia popoarelor din jur, printr-o obsedantã raportarela excelenþa lumii occidentale.

Meritelor în sine ale lucrãrii dnei Dragoºadãugãm efortul de a-ºi susþine investigaþiile depe cele aproape 200 de pagini prin apelul la numai puþin de 130 de lucrãri de specialitate, saudin domenii din imediata apropiere a temei.

n

n Acad. Camil Mureºanu

Conexiuni europene


HORIA MUNTENUSDincolo de Brâncuºi

Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2002

Cartea d-lui Horia Muntenus este o încer-care de a decripta ascendenþele esotericeale simbolismului sculpturilor lui

Constantin Brâncuºi. Sunt cãutate rãdãcinileexpresiei artistice brâncuºiene într-un „esoterismvalah“, într-o tradiþie misticã româneascã vãzutãca ancestralã ºi persistentã. Obiecþia principalã pecare dorim sã o ridicãm este cã aceastã tradiþie nuexistã ca atare, ci este confecþionatã prin inter-mediul unor producþii literare integrabile în acestdomeniu ramificat al istoriei esoterice aromânilor. Tradiþia esotericã româneascã estelivrescã, nãscutã în periferia mediilor literare dinRomânia modernã ºi constã dintr-un asamblajnecritic de simboluri ºi idei extrase din folclor ºicultura tradiþionalã þãrãneascã, din heraldicamedievalã, din informaþii vagi, imprecise ºi bizaredespre strãmoºii noºtri antici - traci, geþi ºi daci,toate încãrcate cu semnificaþii pe care nu leconþin în realitate, cel puþin la un nivel generalacceptat de înþelegere. Astfel, printr-o hermeneu-ticã instaurativã, datele (imagini, simboluri, ritu-aluri) sunt încãrcate cu sensuri misterioase ºiabsconse în aceste producþii istorico-esoterice.Simbolurile sunt scoase din contextul lor istoricºi translatate în timp, secole ºi milenii.

Esenþialã pentru abordarea d-lui HoriaMuntenus este viziunea românocentricã, mândriaaparteneþei exaltatã: „Brâncuºi îºi trãieºte neamul,SPIÞÃ VECHE ªI NOBILÃ...“ (p. 15), mândrieorientatã zadarnic spre vechi, spre tradiþie, sprefantasmagoricul „râu de înþelepciune al moºilorstrãmoºilor strãmoºilor moºilor moºilor ideatici“(sic), râu ce curge, imaginar, printr-o tradiþie defapt inexistentã sau ºtearsã cu buretele timpului.Arta româneascã veche se reduce la scrijelituri înlemnul perisabil, iar acest râu metaforic laproverbe. Acest eseu se vrea o biografie ermetic-metafizicã a artei lui Brâncuºi. Arta sa ancoratãîntr-o „Tradiþie Vie“ a Orientului Românesc esteabsorbitã ºi devoratã de un Occident searbãd, deo Europã posesoare a unei „culturi saturate... devaluri de curente reformatoare“, Europã carecrede cã „vechimea e ceva nou“ (p. 16).Enumerarea elementelor acestei tradiþii vechi este

însã dezolantã: „Pentru cã Brâncuºi pleca dinTradiþia Vie care se încrusta în arta olarilor, ameºterilor lemnari, a troiþarilor ºi meºterilorcruceri, în figurinele de lut ale sãtenilor vre-murilor tinereþii sale, în tehnicile þesãtoreselor la«rãzboi», în aforismele, pildele, ghicitorile, bas-mele ºi legendele românilor, în cântecul, în dan-sul popular ºi în obiceiurile ºi ritualurile creºtineºi precreºtine, în versificarea simplã, în tâlcuirilefolclorului românesc“. Elogiu al unui autohto-nism derizoriu, exotic din perspectiva culturiiînalte.

Dl. Horia Muntenus uzeazã de o metodãîntâlnitã la toþi autorii consacraþi ai genului:anume, sesizarea unor asemãnãri lingvistice for-male între cuvinte din limbi diferite, cu sensuridiferite, analogii lingvistice investite cu semnifi-caþii esenþiale criptate cabalistic. De pildã,Brâncuºi - Brancusi - Branchizi. Între un numepropriu românesc, pronunþia lui în limbafrancezã ºi un cuvânt grec s-a stabilit o omologieaparentã ce sugereazã cã numele Brâncuºi ar fi untermen ce desemneazã un mare preot (templul încare oficiau preoþi „branchizi“ pomenit deHerodot). Astfel numele preoþilor antici (a cãrororigine tracicã, dacicã este presupusã de autor) s-atransmis printr-o tradiþie milenarã neatestatã denici un izvor ºi reapare în antroponomasticaurmaºilor, însãºi numele Brâncuºi fiind un omen,o prevestire a statutului de mare sacerdot altradiþiei religiose getice.

Tot capitolul al II-lea, „Etimologia ºi semnifi-caþiile antroponimului (eponimului) Brâncuºi“,este marcat de alunecarea dinspre poetica formeiartistice spre delirul etimologizant. Aici autorulîºi trãdeazã din plin lecturile esoterice ºi uzeazãcopios de metoda pseudo-filologicã (în fond osfidare a oricãror reguli ale fonologiei). Cãutândradicalul bran / brân în limbi diferite (în substan-tive comune, antroponime, toponime etc.)autorul culege o constelaþie de cuvinte operândcu false etimologii ºi apropieri lingvistice fictive.Recunoaºtem lecþiuni aberantissime datorate(poate, pentru cã în acest caz autorul nu îºi divul-gã sursa) lui A. Bucurescu. De pildã comentariiledespre „Pasãrea Fermecatã - AVIE RETIUM“ cuouãle KAVIE „vopsite / pictate / minunate“, por-nesc de la o inscripþie epigraficã de la AlburnusMaior ce atestã un toponim dalmatin - K(astel-lum) Avieretium. Poate, ar spune unii, doar laprimul nivel al înþelegerii, cel comun al ºtiinþeiistorice, care înþelege doar superficial aceste texteantice criptate ºi bogate în semnificaþii ascunse.Aceastã lecturã isopseficã o regãsim ºi în legendailustraþiei de la p. 14. Pe un engolpion bizantin seciteºte, sfidând orice raþiune ºi ordonarea fireascãa literelor în text, O A GISCE ORGIOS, tradusdin nu ºtim ce limbã (dacã?) prin „Cel ce a tãiatbalaurul“. Este, în fapt, o dedicaþie obiºnuitã pen-tru Sfîntul Gheorghe în greaca bizantinã.

Ca ºi ceilalþi autori de istorii ale strãmoºilorpelasgo-hiperboreeni ai românilor ºi dl. HoriaMuntenus opereazã cu aceleaºi fragmente miticeîntâlnite ºi în restul producþiilor de gen. Unmitem important este cel al tradiþiei dinasticesecrete a românilor, casta Sarabilor. Citând pe B.P. Hasdeu care încearcã descifrarea etimologicã anumelui Basarab, ajunge la Octav George Lecca,care nu e decât colportorul unei teorii lovines-ciene despre „tradiþia monarhicã secretã“ adacilor, de la Filip [S]arabul la Basarabi, enu-merându-se aceºti dinaºti: „...Boerebista, Decebal,Ducii Fãgãraºului, Ioan ºi Farcaº (cnezi din Þara

Severinului), Ducele Lyrtioi (Voevodul Vala-hilor), Seneslau (Un Sarab stãpânitor al ÞãriiLytira / a Lotrului / a Loviºtei), Ramung, Duce alSeverinului, Legendarul Banul Mãrãcine, BasarabBan, Radu Basaraba, Negru Vodã, MirceaBasaraba, etc... pânã la Mihai Viteazu ºi dincolode el“. Sunt enumeraþi, în aceastã imaginar-dezolantã tradiþie dinasticã româneascã, împãraþiromani (Filip Arabul originar din Arabia Felix, nudin Tracia), personaje literare ºi legendare(Ramnunc din Cântecul Nibelungilor, BanulMãrãcine) ºi voievozi ºi domni din Evul Mediuromânesc. Lipseºte Statu Palmã Barbã Cot sauPãsãri Lãþi-Lungilã, în care esotericul Creangã adeghizat poate niºte „Moºi - Regi“ de-ai noºtri.

Capitolul III, intitulat „Kion ouranou (AxisMundi – Axis Boreus / Cardines Mundi – PolusGeticus)“ se doreºte o descifrare a simbolismeloransamblului sculptural brâncuºian de la TârguJiu, considerat de autor „o celebrare iniþaticã aCrãciunului“ sau „o restauraþie a monumentuluiuranic de pe muntele Omul“ (p. 102). ColoanaInfinitului este, evident, expresia unui simbolismaxial. Dl. Horia Muntenus reia însã aceleaºiexemple irelevante, aceleaºi pasaje din utopiilegreceºti despre Hiperboreea nord-dunãreanã, alã-turate simbolismului bradului ca arbore al vieþiidin folclorul românesc. Totul ilustreazã ideea cãsimbolismul polar – axial este foarte persistent înacest spaþiu, mai ales datoritã faptului cã teritoriulcarpato-danubian se aflã situat la intersecþiaaxelor Universului, cã am fost ºi suntem situaþi,strãmoºii noºtri pelasgo-daci ºi noi românii, înBuricul Lumii (Ombilicus Mundi). „Osie aLumii, Buric al Pãmântului (Muntele Omul), laintersecþia civilizaþiilor, la întâlnirea Orientului cuOccidentul, Noua Dacie Veche e Axul acesteiBalanþe. Negreºit, în funcþiunea ei, ColoanaInfinitului e axul median imuabil.“ (p. 92)

Aºa cum era de aºteptat acest discurs esotericpe marginea operei lui Constantin Brâncuºi nu seputea încheia decât cu o anume temã, concen-trându-se într-un punct ce constituie chintesenþamistericã a trecutului nostru: Zalmoxis. CapitolulIV – „Cãrarea pierdutã“ ne poartã înapoi în timppe un drum la capãtul cãruia se aflã eternul zeu,dinast ºi preot get, Zal-Moº, Zeul Bãtrân,Saturnus Senex ce domneºte dintotdeauna înDacia Hiperboreeanã. Regãsim aceeaºi temãZalmoxis – Saturnus lansatã de N. Densuºianu ºiaprofundatã de alþi autori ca A. Dumitriu ºi V.Lovinescu (pentru a-i aminti doar pe cei semni-ficativi). Dar Zalmoxis nu domneºte într-o þarãoarecare: „cãrarea pierdutã“ devine „drumulzeilor“ iar þara, Hiperboreea nord-dunãreanã,„Þara Zeilor“, Da.Ksa lui N. Miulescu.

Acest periplu iniþiatic ce îl introduce pe cititorîn tenzenos-ul mitului originar ºi îl plimbã pecoridoarele limbajelor acestuia este o sintezã aîntregi tradiþii livreºti a esoterismului valah.Autorul nu se mulþumeºte cu o temã anume.Enumerã ºi valorizeazã mai multe teme mitice,trecând cu vederea aspectele contradictorii.Viziunea celtizantã a Virginiei Cartianu nu oanuleazã pe cea hiperboreeanã lansatã de N.Densuºianu. Informaþiile istoricilor antici desprepelasgi, hiperboreeni ºi daci converg, în opiniaautorului, cu speculaþiile lingvistice ale lui N.Miulescu care ne aruncã în proto-istoria arienilor.Suntem puºi în faþa unei tradiþii (pelasgã / arianã-hiperboreeanã / getã), confecþionatã livresc, ilus-tratã de din ce în ce mai multe cãrþi ºi broºuri, otradiþie istorico-esotericã despre a cãrei existenþãaveam cunoºtinþã, dar nu bãnuiam faptul cã esteatât de bogatã ºi variatã, cã s-a constituit într-unsistem complex ºi ramificat care are pretenþia cãpoate explica totul.

n

n Sorin Nemeti

Brâncuºi esoteric


I. Maxim Danciu: Domnule academician, vãînscrieþi într-o serie deja lungã de profesori care au fãcutfaimã Universitãþii din Cluj. Ce ne puteþi spune despretradiþia spiritului universitar clujean ºi despre ºcoalaistoricã consolidatã la Cluj, pe care, de altfel, o ºi ilustraþiprin activitatea dvs.?

Acad. Camil Mureºanu: În încercarea de arãspunde la aceastã întrebare, nu e uºor a evadadin convenþional. Deoarece, fie cã ilustrez, fie cãnu spiritul ºi ºcoala pe care le-aþi numit, fac partedin ele ºi, astfel, a le omagia este o datorie deonoare sau mãcar de politeþe. Este însã, pentrumine, ºi o chestiune de convingere, pe care aºdori sã o pot exprima acomodându-mã cât maipuþin tentaþiilor encomiastice.

Faþã de întâiul moment al întrebãrii aº mani-festa o oarecare prudenþã. Fãrã îndoialã cã se poa-te scruta ºi defini specificul „spiritului“ unui anu-me tip de comunitate ºi prin penetrarea directã înarticulaþiile sale. Cred însã cã sunt necesari, încompletare, ºi termeni de comparaþie, cunoscuþicât mai îndeaproape. În sensul acesta, între spirit-ul academic de la Cluj ºi cel – sã spunem – de laBucureºti, s-a conturat, dar numai pânã la untimp, diferenþierea rezultatã din influenþa france-zã ºi, respectiv, cea austro-germanã. În ambele ca-zuri, ca atmosferã, nu ca subordonare sau imita-þie: ceva mai mult pragmatism al cercetãrii, al cu-noaºterii ºi al comunicãrii, seriozitate ºi respectpentru ideea de universalitate , în ambianþa Clujului,mai multã spontaneitate, modernitate, mai multãdisponibilitate pentru asimilarea valorilor ºi a sti-lului european, în sens larg, la Bucureºti. În alter-nativa tradiþie-inovaþie, Clujul îmi apare, retro-spectiv, mai conservator.

Cât priveºte „ºcoala istoricã“ de la Cluj, ea abeneficiat (ºi a suferit) de aceleaºi trãsãturi dis-tinctive emergente din cultivarea unui spirit pre-cumpãnitor tradiþionalist. A servit cu devotamentcauza naþionalã, având adeseori o atitudine pole-micã în raport cu alte istoriografii ºi de autosatis-facþie în raport cu ea însãºi. A avut o largã deschi-dere spre universal în domeniul istoriei vechi, încare era propulsatã ºi de temeinicia tradiþiilor clasi-ciste din ambianþa intelectualã centro-europeanã.

Deºi n-a egalat pe marii istorici medieviºti depeste Carpaþi, reprezentanþii ei s-au apropiat denivelul acestora ºi au pus în circuitul medievisticiiromâneºti cunoºtinþe ºi valori nu îndeajuns debine înþelese de ºcolile de la Iaºi ºi Bucureºti. Dinmomentul abordãrii de cãtre ea a istoriei mod-erne ºi contemporane, a fost însã tot mai strin-gent cantonatã pe teren naþional. Ceea ce s-atradus, în comparaþie cu domeniul antichitãþii ºial medievisticii, într-o mai slabã comunicare cutemele moderne din istoriografia occidentalã; ºi,la fel, într-o reticenþã faþã de interdisciplinaritateaîn câmpul ºtiinþelor despre societate ºi evoluþia ei.

Oricum, dintr-o istoriografie „provincialã“înainte de 1918, ºi câtãva vreme dupã acest an, –crucial nu doar pe plan politic, ci ºi cultural – ,ªcoala de la Cluj a reuºit, în câteva decenii, sã

construiascã un capitol de creaþie integrat deplinistoriografiei naþionale româneºti ºi înregistrând ocotã de notorietate europeanã.

– Traversãm o epocã de schimbãri semnificative,marcatã în primul rând de tranziþia spre o societate caresã fie guvernatã de autentice valori democratice. Caistoric al modernitãþii, cum aþi caracteriza aceastãperioadã de tranziþie din istoria noastrã recentã, nu lip-sitã de convulsii ºi mizerie?

– Bãtrânul Horaþiu a rostit expresia „laudaturtemporic acti“ (proslãvitor al timpului trecut), apli-catã, cu indulgentã ironie, persoanelor în vârstã. Efiresc sã fie aºa. Fiecare înainteazã în viaþã sprijinitpe ceea ce a asimilat în anii formãrii sale, iarteoriile explorate mai recent, ca ºi oamenii acesto-ra, îi sunt mai greu de înþeles.

Am fãcut aceastã introducere pentru a mãexpune, onest, suspiciunilor ºi criticilor aferentelocului meu în acest timp al înnoirilor intempes-tive, al tranziþiei, corelat cu remarcabile deschi-deri cãtre mai promisiuni de viitor, dar ºi cu re-gretabile cãderi materiale ºi morale.

Gândindu-mã cu toatã luciditatea ºi cu toatãexperienþa provenitã din cunoaºterea istoriei,cred cã mi s-ar impune distanþarea faþã de sintag-ma lui Horaþiu.

Celor ce deplâng convulsiile ºi mizeriileactualei tranziþii le-aº rãspunde cã ele sunt preþulplãtit de oricare tranziþie, din istoria oricãreiepoci, a oricãrui popor. Când un echilibru e frânt,reaºezarea în poziþia unei noi normalitãþi apieselor sale e penibilã, necesitând adesea efortula mai mult decât al unei generaþii. În acest eforties, brutal, la ivealã, calitãþi ºi defecte, generatetocmai de carenþa stabilitãþii, de dezorientarea înfaþa situaþiilor inedite. „Eu nu sunt omul nou“ –scria acum vreo opt decenii un mare nefericitpoet. „Eu am rãmas cu un picior în trecut ºi vrând sãpãºesc cu celãlalt în viitor, mã simt cãzând în gol“.

Lucrurile se vor reaºeza ºi explozia, greu con-trolabilã în aceºti ani, de porniri instinctuale alenobililor noºtri semeni se va domestici din nou ºise va sublima într-un alt cod al bunelor manieresociale ºi politice. Fiindcã, pânã la urmã, oameniireuºesc a se plictisi pânã ºi de propria abjecþie.

–Cum vedeþi traseul integrãrii europene pentruRomânia?

– Cred cã mai mult decât împlinirea a 1001 decondiþii, mergând pânã la cartea de identitate ºipaºaportul pentru cornute, imperativul de cãpete-nie pentru noi ar fi acela al schimbãrii mentalitãþii„de masã“ a poporului nostru.

E prea multã dezordine ºi indiferenþã, preamultã lipsã de respect faþã de îndatoririle obºteºtiºi faþã de banul public, prea multã ºi prea multe...etc. Enumerarea ar putea sã continue, obositoareºi dreaptã.

Ne trebuie însuºirea seriozitãþii lucrurilorbine fãcute. În absenþa ei, chiar dacã Uniunea

Europeanã ne-ar sprijini de subþiori (cum secomplac unii a crede, ºi, Doamne, ce rãu se vorînºela) nici atunci nu vom reuºi o aliniere la stilulºi la randamentul de viaþã de activitate alOccidentului.

Traseul integrãrii trece prin noi înºine ºi dacãîn noi nu-l vom gãsi, nu vom ajunge departe.

– Dar integrarea atlanticã?

– Aspectul acesta mi se pare mai simplu. E ochestiune de finanþe, de tehnicã, de instruire ºi decompetenþã a cadrelor militare, de sus ºi pânã jos.

Acest ultim punct e mai realizabil. Valoareaostaºului ºi a ofiþerului român, chiar dacã nu nevom porni sã-i cântãm imnuri de slavã, este certã.Capacitatea sa de adaptare la tactica de luptã ºi lainstumentarul militar modern, de asemenea. Nue un lucru insurmontabil. Mai greu ne vom des-curca cu finanþarea programelor de retehnolo-gizare, fiindcã de arme, slavã Domnului, pãmân-tul duce lipsã de multe, numai de ele nu.

Dar, peste toate acestea, revine laitmotivul dela punctul precedent. Seriozitate în tratarea pro-blemei, la toate nivelurile. A fi integrat în cea maimare ºi mai puternicã alianþã militarã din istorieînseamnã, în primul rând, o rãspundere. Eleviineglijenþi se pot trezi daþi afarã din clasã...

– Aþi þinut mulþi ani ºi un curs de istoria preseimoderne. Cum aþi defini rolul mass-media pentru tim-purile noastre, ce poartã atît de marcant pecetea globali-zãrii?

– Fãrã falsã modestie, orizontul meu în ma-terie este prea restrâns pentru a îndrãzni sã-l atacpe toatã lãrgimea sa, adicã sã mã pronunþ asupravocaþiei presei mondiale, în perspectiva globa-lizãrii. Mã intereseazã însã rolul mass-media înviaþa statului nostru, în aceastã („on revient tou-jours“) perioadã de tranziþie.

M-am întrebat ºi mã întreb: corespunde eacerinþelor momentului istoric? ªi ar trebui sãîncep prin a mã întreba: care sunt aceste cerinþe ºicine e competent a le stabili?

Nu se poate rãspunde decât prin simplificãriale problemelor. Plasate, prin definiþie, într-opoziþie de avangardã, mass-media au practicat cufrenezie, îndatã dupã 21 decembrie 1989, liber-

n Acad. Camil Mureºanu„E prea multã dezordine ºi indiferenþã, prea multãlipsã de respect faþã deîndatoririle obºteºti...“

interviu

à

rezenþã în cetateP


tatea cuvântului rostit ori scris, ºi au instituit,pentru cetãþeanul atâta vreme lipsit de exercitareaei, o pedagogie a mântuirii acestei forþe desprecare un politician britanic spunea cã, lãsatã fiin-du-i ºi numai ea singurã, se simte în stare sãînfrunte pe oricine ºi orice.

Sunt însã de pãrere cã, la fel ca în aplicareapreceptelor pedagogiei propriu-zise, ºi în apli-carea acesteia – apanaj al presei – se mai greºeºte.

Mass-media ar trebui sã colporteze informaþiimai bine verificate. Ea lanseazã numeroase inepþiicare induc în eroare. În faþa a milioane de oamenicare sunt gata sã creadã în tine, nu ai voie sã gre-ºeºti, nici din rea-voinþã, nici din ignoranþã. Profe-sionalitate, aºadar, cu rigoarea cerutã în instituþiileserioase unor profesori ºi unor cursanþi de elitã.

Prea multã bârfealã, prea multã scormonire înmãrunþiºuri, prea multã reducere la fapte nesem-nificative, crezându-se cã se clãdeºte astfel unedificiu al istoriei contemporane. Acum aproape100 de ani americanii au creat un termen peiora-tiv: muckrakers – cei care grebleazã prin gunoaie.Nu cred cã pe asemenea gen de muncã produc-tivã se poate aºeza temelia unei opinii publicesãnãtoase.

Este prea palidã prezenþa adevãratului ziar saupost de radio ori televiziune realmente independ-ent, echidistant, imparþial, comunicând numaiinformaþii reale ori mãcar credibile ºi, mai ales,cultivând editorialul de analizã ºi de sintezã demaximã seriozitate, cu judecãþi paradigmaticepentru educaþia politicã a cetãþeanului.

Alãturi de el, n-au decât sã aparã oricâte alteproduse ale mass-media, dar El nu trebuie sãlipseascã din peisaj.

– Observ cã nu-i uitaþi nici pe clasici. Ce mesaj vreþisã transmiteþi reluînd astãzi textele scriitorilor latini?

– Unul singur: sã poposim lângã izvoareleculturii europene, nu capitulând în faþa paseis-mului de care m-am distanþat deja într-un altpunct al acestui dialog, ci din necesitatea de a nepãtrunde de perenitatea unor valori create în timpºi a ne îndruma spiritele spre depãºirea superfi-cialitãþii tentaculare dintr-un segment însemnat al

mentalitãþii contemporane. Sã gândim ºi sãscriem astfel încât opera noastrã sã fie apreciatã,peste alte milenii, aºa cum este admiratã astãziopera unor autori din antichitate.

n

Î n peisajul istoriografiei române din ultima ju-mãtate de secol, Camil Mureºan se înscrieîntre specialiºtii de vârf ai Evului Mediu. Pre-

ocupãrile sale din domeniul istoriei universale auvizat deopotrivã epoca medievalã, dar le gãsim can-tonate apoi ºi în câmpul celei moderne, cu prelun-giri fireºti pânã în perioada contemporanã. Debu-tul ºtiinþific al Istoricului este legat însã de timpulevului de mijloc, de evoluþia voievodatului Transil-vaniei în secolele XIV-XV mai ales. De aici provincontribuþiile esenþiale ºi de duratã ale unuia dintrecei mai iluºtri profesori ai Universitãþii clujene, as-tãzi directorul Institutului de Istorie „George Ba-riþiu“ din Cluj-Napoca al Academiei Române.

Urmare a pregãtirii sale profesionale deosebiteºi capacitãþilor ºtiinþifice demonstrate pe parcur-sul studiilor universitare, s-a produs antrenarea saîn munca de editare a documentelor medievale.Chiar în acei ani, din jurul lui ’50, institutele deistorie din þarã aveau înscrise în programul lor decercetare întocmirea ºi publicarea corpusului deDocumente privind istoria României, al cãrui Serie C.privea Transilvania. Acest contact cu documen-taþia medievalã, cu izvoarele diplomatice emanatede cancelaria voievodalã transilvãneanã sau a celeiregale cu referire la Transilvania avea sã devinãdeosebit de benefic pentru activitatea ulterioarã aIstoricului. Din acest câmp al preocupãrilor saleºtiinþifice provine studiul consistent pe care l-arezumat la Congresul Internaþional de ªtiinþeIstorice þinut la Roma în 1955 referitor la politica

fiscalã a papalitãþii în Transilvania primei jumãtãþia secolului al XIV-lea.

O atenþie deosebitã avea sã acorde profesorulUniversitãþii clujene personalitãþii lui Iancu deHunedoara. Voievodul transilvãnean de origineromânã de la mijlocul aceluiaºi secol al XIV-lea acondus atunci frontul antiotoman constituit dinpopoarele ºi statele creºtine din aceastã parte aEuropei. Dupã cucerirea Constantinopolului în1453, forþele militare otomane încercau, prin Va-lea Dunãrii, sã-ºi deschidã drum spre CentrulEuropei. Din apãrãtor al þãrilor române ºi al linieiDunãrii, voievodul Transilvaniei, devenit întretimp guvernator al Ungariei, conduce coaliþia an-tiotomanã care va reuºi oprirea înaintãrii otomaneca urmare a victoriei creºtine de la Belgrad din1456. Câteva studii pe asemenea problematicãerau publicate la împlinirea a 500 de ani de laacele desfãºurãri politico-militare, precum ºi omonografie tipãritã la Bucureºti în 1957, intitu-latã Ioan de Hunedoara ºi vremea sa. Este mono-grafia istoricã pe care avea sã o prezinte ca tezã dedoctorat, prin care era recunoscutã, în fapt, oactivitate ºtiinþificã deosebitã pentru investigareaºi cunoaºterea istoriei provinciei intracarpatice.

Rezultatele ºtiinþifice ale Profesorului CamilMureºanu se regãsesc comunicate la numeroaselemanifestãri internaþionale (congrese, conferinþe,colocvii) la care a participat, la sesiunile ºtiinþificedin þarã care beneficiau de prezenþa Istoricului.Cursurile propuse studenþilor în istorie de la

Universitatea din Cluj aveau acel fundament ºtiin-þific solid aºezat prin investigarea profundã a feno-menelor istorice, ale cãrei rezultate erau structura-te într-o logicã desãvârºitã ºi expunere impecabilã.Din aceeaºi claritate a prezentãrii a rezultat ºi man-ualul de liceu privind Istoria Evului Mediu, elaboratîn colaborare, care s-a bucurat, numeroºi ani dupã1957, de aprecierea ºtiinþificã ºi didacticã a profeso-rilor ºi elevilor care l-au folosit în pregãtirea lor.

Se cuvine reliefatã, în acest context al aprecie-rilor ce pot fi fãcute asupra unei activitãþi ºtiinþi-fice care se întinde pe rãstimpul ultimei jumãtãþide secol, contribuþia academicianului Camil Mu-reºanu la elaborarea sintezelor de istorie naþiona-lã. A colaborat la tratatul de Istoria României din1962-1964 (la volumele II ºi IV), pentru care aredactat consistente pagini privind istoria Transil-vaniei. Este totodatã coautor la sinteza Din istoriaTransilvaniei apãrutã tot în acei ani în mai multeediþii, la Editura Academiei. Era firesc ca în cola-borarea recentului tratat academic de Istoria româ-nilor academicianul Camil Mureºanu sã-ºi asumeresponsabilitãþi ºtiinþifice deosebite. Astfel, volu-mul IV, apãrut de puþin timp la Editura Enciclo-pedicã din Bucureºti, care restituie ºtiinþific des-fãºurãrile istorice din secolele XIV-XVI, aflate subsemnul trecerii de la universalitatea creºtinã cãtreEuropa „patriilor“, îl are drept coordonator, alãturide acad. ªtefan ªtefãnescu. Capitolele redactate cudeosebire privind istoria Transilvaniei în rãstimpulrespectiv pun în luminã rezultate ale unei investi-gaþii ºtiinþifice de duratã, cãreia autorul i s-a dedi-cat cu o pasiune ºi perseverenþã ieºite din comun.

n

n Nicolae Edroiu

Academicianul Camil Mureºanu – istoric al evului mediu transilvan

Interviu realizat de I. MAXIM DANCIU

à

profil


Favente me tibi, victus es, Laberi, a Syro

Mi-am luat îngãduinþa de a prelua titlulintroducerii pe care Dl. academicianCamil Mureºanu, sãrbãtoritul nostru de

astãzi, a scris-o pentru mãiastra sa traducere amaximelor lui Publilius Syrus 1, rod matur al uneipasiuni pe care ºi-a hrãnit-o constant încã dintinereþe, cea pentru studiile clasice în general ºipentru latinitate în special, ºi am îndrãznit încã sãmã îndepãrtez de conþinutul acesteia nu pentru a-i demonta ºi anula ideile limpezi ºi convingã-toare, izvorâte dintr-o doctã documentaþie, cipentru a scoate în relief, printr-un excursus în isto-ria culturii – pe care voi încerca sã-l fac în celecinci minute pe care le am la dispoziþie – cã la ca-pãtul drumului se aflã un act reparator, aº în-drãzni sã spun, sit venia verbo, de justiþie culturalãdeclanºat de geniul lui Erasmus din Rotterdam,continuat în secolul al XIX-lea de meticuloºiifilologi germani ºi în secolul al XX-lea de ceienglezi ºi italieni, pentru a se desãvârºi astãzi prindarul fãcut cu toatã dragostea de Dl. Camil Mu-reºanu publicului românesc al unei opere demnede o soartã mai bunã în cursul vieþii unui om dinsecolul I ante Christum, care nu lãsase în urma luinici mãcar un nume sigur.

Puþinele lucruri care ne-au fost transmise dinantichitate despre viaþa lui Publilius Syrus nedezvãluie lupta sublimã a unui suflet a cãrui viaþãpâmânteascã i-a fost potrivnicã încã de la început:adus fiind la Roma încã de copil din Siria lui na-talã (era nãscut, probabil, la Antiohia) 2 a devenitsclav dar a reuºit sã obþinã manumiterea atât da-toritã frumuseþii lui fizice cât ºi datoritã talentuluisãu literar, obþinând astfel emanciparea socialã 3.Dar vremurile erau mult prea viforoase ºi tulburica sã-i aducã ºi binemeritata emancipare profe-sionalã, de artist al scenei ca mimograf. Rãzboaiefratricide fãrã sfârºit aruncaserã în hãulArvernului mulþi fii de nãdejde ai Romei precumBrutus, Cassius, Cato din Utica, PompeiusMagnus, iar omul zilei devenise Caesar cel careera practic stãpânul Romei ºi va conferi, dincolode mormânt, titlul simbolic de cezari împãraþilorimperiului universal: erau ultimele clipe, petre-cute în zvârcoliri spasmodice, ale republiciiromane ºi muzele încercau cu greu sã se facãsimþite în ciuda avertismentului exemplar al luiCicero: inter arma silent musae4. Dupã manu-miterea de cãtre Publilia, a doua soþie a lui Cicero(deºi Forcellini indicã numele Publius pentrumimograful nostru – probabil un lapsus calami –iar unele istorii literare pretind, pe baza unorinformaþii sumare provenite din antichitate cã arfi devenit sclavul unui libert 5) a strãbãtut oraºeleitalice compunând mimi ºi jucând el însuºi rolu-rile pricipale. S-a remarcat mai ales prin natu-raleþea cu care improviza pe scenã, lucru delocuºor având în vedere cã «opera» cu rigidele ver-suri iambice ºi cu mai sprinþarii metri trohaici,care totuºi nu puteau sã ajungã la rafinamentultrimetrilor iambici ai poeþilor tragici ºi comicigreci sau sã redea muzicalitatea ºi maiestatea he-xametrilor. Mimul, un arhispectacol de muzicã,dans ºi poezie, care avea la bazã un libret sumar,ce trata subiecte cu iz moralizator dar destul delicenþioase, pe baza cãruia, apoi, se improviza vâr-

tos pe scenã, îºi avea, totuºi locul, între genurileminore, umile, ale artei scenice, mai jos decât co-mediile geniale ale unui Plaut cu vâna lor comicãvirilã ºi optimistã sau decât cele mai rafinate ºimai gingaºe ale unui Terenþiu, mai jos chiar ºidecât rusticile atellane italice ºi mult mai jos decâtausterele ºi maiestuoasele fabulae togatae ale unuiNaevius sau Ennius, pater poetarum, cum îl nu-meºte Horaþiu, care aduceau în scenã mãreþelevirtuþi strãmoºeºti ale aristocraþiei romane. ªi to-tuºi talentul ºi verva acestui tinerel sirian a atrasochii dictatorului asupra lui 6, dar acest lucru nu i-a fost îndestulãtor ca sã-l punã la adãpost decruzimea insolitã a acestuia. Publilius avea unemul artistic, dar rivalul sãu în lumea mimuluiera un personaj atipic: nu era strãin ºi nici decondiþie umilã, precum majoritatea mimografilorºi histrionilor 7, ci era cavaler roman, fapt care îlfãcea mai îndrãzneþ în criticarea tarelor ºi viciilormai ales ale celor puternici ºi, aidoma înaintaºuluisãu Lucilius, nu se sfia sã rosteascã în gura mareºi numele puternicilor zilei dacã aceºtia se fãceauvinovaþi în ochii lui de vicii intolerabile, aºa cã nua scãpat nici Caesar, în care calitãþile excepþionaleale unei mari personalitãþi erau umbrite de vicii ºimai mari. Pe de altã parte era ºi enorm de talen-tat: dupã spusele lui Aulus Gellius, un scriitor dinsecolul al II-lea post Christum, ºi dupã VolcaciusSedigitus8, care îl introduce în canonul celor zecepoeþi dramatici, umplea adesea teatrul cu specta-tori care îl ovaþionau îndelung. Dar în anul 46 avenit clipa confruntãrii decisive: întors într-unsfârºit din lungile campanii militare întinse pe treicontinente, Caesar s-a hotãrât sã fie arbitrul celordoi: se aflau faþã în faþã tinereþea promiþãtoare alui Publilius Syrus ºi gloria deja consacratã a luiDecimus Laberius. Dar Caesar, substituindu-sepentru o clipã destinului, a hotãrât sã-l pedep-seascã pe Laberius pentru insolenþa de a-l fi veº-tejit în public ºi mai puþin sã-l premieze pe Syrus,care în felul acesta a devenit mimograful zilei darnumai pentru cã dictatorul, în cruzimea sa a rostito sentinþã în versuri iambice sugerate de cele alemimografilor: Favente me tibi, victus es, Laberi, aSyro («Deºi te protejez, ai fost învins, Laberius, deSyrus»).

Talentul imens al lui Laberius a lãsat în urmasa peste ºaizeci de titluri de mimi care au strãbã-tut secolele pânã la noi, pe când de la Syrus aurãmas doar fragmente din doi mimi a cãror titlurinu sunt sigure ºi câteva versuri rãzleþe din pieseale cãror titluri ne scapã astãzi 9. Dar destinul lite-rar al lui Syrus se va dezvolta, cu rãdãcini firaveîn ultimii ani ai vieþii lui, ºi din ce în ce mai multde-a lungul secolelor care au urmat. Dar acestdestin îºi va trage seva vitalã doar indirect dinmimi, pentru cã substanþa lor moralizatoare vaoferi ocazia selectãrii unor pilde de înþelepciuneºi a unor nestemate ºlefuite pânã la perfecþiune pebãncile unui ludi magisterºi în cabinetul unuinobil de origine spaniolã hrãnit cu învãþãturilerigidei morale a filosofiei Porticului. Conformunei tradiþii întemeiate cu un veac în urmã deLivius Andronicus, un alt fost sclav de originegreacã din Tarent care va scrie ºi va juca la Romaprimele piese de teatru ºi va traduce în horridus illeSaturnius versus10, cum îl numeºte acelaºi Horaþiu,Odiseea lui Homer, transformând muza care îlcântã pe bãrbatul cu gând iscusit în italica casmena(Virum mihi, Casmena, insece versutum), a fost pen-

tru întâia oarã dascãl iscusit al copiilor patricie-nilor romani11. La fel va face, urmându-i exem-plul, ºi Publilius Syrus, extrãgând din piesele saleversurile proverbiale, care astfel vor constitui pri-ma colecþie de «maxime» folositã ca manual demoralã în ºcoalã12. Publilius avea la îndemânã ºimodelul grec al colecþiei de maxime extrase dinpiesele sale de un celebru reprezentant al come-diei noi, Menandru13. Câteva decenii dupã moar-tea lui Publilius Syrus, care s-a produs dupã toateprobabilitãþile la zece luni dupã ce Caesar cãzuserãpus de pumnalele conjuraþilor în curia senatu-lui, adicã prin luna ianuarie a anului 43, acelaºi încare va cãdea victimã furiei lui Marcus Antoniusºi Marcus Tullius Cicero14, Seneca filosoful vafolosi în ale sale Controversiae , parte în prozã, parteîn versuri, aceastã colecþie, dând versurilor uncaracter ºi mai pregnant de maxime.

Publilius Syrus va ajunge sã fie cunoscut însecolul al doilea mai puþin ca mimograf ºi maimult ca autor de Sententiae, aºa cum îl pomeneºteºi Aulus Gellius15, apoi în secolul al IV-lea postChristum Macrobius în Saturnalia 16, dupã care cor-pus-ul de Sententiae, la a cãrui configurare ºi rãs-pândire o contribuþie esenþialã a avut-o de faptSeneca, a devenit un bun spiritual al Evului Me-diu european, fiind utilizat, fie ºi indirect, ca sur-sã de pilde utile în practicle mistice ale cãlugãrilororientali, care, precum Evagrie Ponticul, erau in-teresaþi sã discearnã spiritele bune, cele venite dela bunul Dumnezeu de cele rele, venite de la«inamicul omului». În al sãu Tractatus practicus elva întocmi un catalog al celor opt gânduri rele sauspirite rele pentru a cãror exemplificare o sursãprincipalã au putut-o constitui maximele publi-liene. Papa Grigore cel Mare le va reduce la ºapteîn a sa Constitutio pastoralis, actul spiritual de înte-meiere a Europei creºtine punând în fruntea listeisuperbia, radix omnium malorum («trufia, rãdãcinatuturor relelor») pe care o descrie cu un condeiapropiat în multe stilului mimografului antic17. Pede altã parte, dacã ar fi sã-i dãm crezare savantu-lui Ulrich von Wilamovitz Möllendorf, o posibilãexplicaþie a supravieþuirii maximelor lui PubliliusSyrus ar putea fi introducerea lor în syllabus-ulºcolar, contribuind-se astfel chiar la sporirea nu-mãrului de maxime prin compoziþii imitative,exerciþii ºcolare, ºi totodatã la înmulþirea corpus-u-rilor publiliene care au ajuns la cinci de-a lungulEvului Mediu, numeroasele manuscise prinzânddin ce în ce mai mult izul particular al latineitimpului datoritã contribuþiilor scribilor deatunci18.

Adevãratul proces de restitutio in integrum amaximelor lui Publilius ºi a introducerii lor înlumea culturii a fost declanºat de gestul luiErasmus din Roterdam, pe numele sãu adevãratGeert Geertz 19, care a realizat editio princeps amaximelor apãrutã la Londra în 1514 20. Dinpãcate, datoritã unor împrejurãri nefavorabile,aceastã foarte îngrijitã ediþie erasmianã a trecutaproape neobservatã. Adevãrata descoperire amaximelor lui Publius Syrus se datoreazã însãfilologilor germani, mai ales celor din jurul edi-turii Teubner, care în mai bine de o jumãtate deveac au realizat trei ediþii remarcabile ºi o lucrareexegeticã de sintezã, care încerca sã explice istoriaconstituirii colecþiilor de maxime publiliene. Laanul 1822 Iohann Caspar Orellius a realizat pri-ma ediþie de Mimi seu Sententiae la care s-a adãu-gat în 1824 un supliment al foartei recente ediþii

n Vasile Rus

Un destin singular: Publilius Syrus ºi maximele sale

à


de la Leipzig cuprinzând maximele lui PubliliusSyrus ºi Decimus Laberius21. Acesteia i-a urmat oediþie cu adevãrat criticã care poartã pecetea cele-brului fondator al revistei Archiv für lateinischenLexicographie und Grammatik, care va pregãti mare-le dicþionar Thesaurus Linguae Latinae: EduardWölfflin, ediþie apãrutã la Leipzig în 186922. Dupãcare, Otto Ribbeck a realizat o nouã ºi remarca-bilã ediþie prin prisma acribiei filologice a maxi-melor lui Syrus în Comicorum Romanorum Frag-menta, care constituie volumul al doilea dinScaenicorum Roomanorum Poesis23. Atât Wölfflin câtºi Ribbeck au fost foarte preocupaþi sã despartãgrâul de neghinã, adicã sã stabileascã, cu armelecriticii de text maximile neaoºe publiliene de celeadãugate de-a lungul timpului, ambii stabilindcâte trei categorii de maxime: La Wölfflin: a) Sententiae Publilii Syri ; b) Sententiae Turicensis; c) Sententiae falso inter Publilianas receptae , pe cândla Ribbeck cele trei clase sunt: a) Sententiae PubliliiSyri ; b) Sententiae Turicensis; c) Appendix Sententia-rum 24. O preocupare exclusivã pentru stabilireacorpus-lui de maxime autentice publiliene a avut-oWilhelm Meyer, care a publica la Leipzig, în1877, celebra sa lucrare Die Sammlungen derSpruchverse des Publilius Syrus 25. În fine, ediþia carea sintetizat parcã eforturile de peste o jumãtate desecol ale filologilor germani este tocmai cea aleasãde Dl. Camil Mureºanu pentru textul latinesc almaximelor. Este vorba de ediþia lui Otto Fried-rich, apãrutã la editura lui Theobald Grieben în188026. Friedrich a fost preocupat ºi de traduceramaximelor dar, ca ºi predecesorii sãi care s-aupierdut adesea în complicate ºi savante conjecturifilologice ºi el a recurs la alambicate perifrazemenite sã dezambiguizeze mesajul adesea foarteconcentrat al unitãþii metrice dar au diminuatforþa naturalã ºi puterea de convingere atât denecesarã unei maxime autentice.

Pe tãrâmul filologiei clasice anglo-americane,maximele antice ºi autorul lor au fost aºezate înrândul poeziei ºi al poeþilor minori. TraducãtoriiJ. Wight Duff ºi A.M. Duff ºi-au vãzut muncadistribuitã în Minor Latin Poets, vol. I, în celebracolecþie Loeb Classical Library27. ªi pentru filologiiitalieni s-a configurat aceeaºi viziune cataloga-toare: maximele publiliene sunt publicate de F. Semi în volumul II din Tragici et Comici Mino-res. Atellana et Mimus apãrut la Veneþia în 196528.

Ajunºi la capãtul drumului, ne simþim obligaþisã vorbim despre calitatea traducerii fãcute de Dl.Camil Mureºanu. Spre deosebire de vaºniciifilologi germani ºi chiar de traducãtorii englezi,domnia sa a încercat sã se þinã cât mai aproape delitera textului dovedind cã în felul acesta se poatereda neºtirbitã forþa remarcabilã a maximelorpubliliene care pot biciui cu aceiaºi necruþareviciile ºi defectele perene ale oamenilor. De aceea,urmându-ºi cu entuziasm un ideal al tinereþii, Dl.Camil Mureºanu a încheiat, am putea spune,actul de justiþie culturalã atât de nobil de redarepeste veacuri a demnitãþii unui om care a luptatdin rãsputeri pentru o dublã emancipare: ceasocialã, de înãlþare din condiþia de sclav ºi ceaprofesionalã, de contribuire prin forþa moraliza-toare a maximelor sale la însãnãtoºirea societãþiiromane atât de sbuciumate. Dacã primul soi deemancipare a fost posibil încã de atunci, cel de-aldoilea nu s-a fãcut simþit încã pe deplin în epocasa dar mesajul lui a rãmas viu ºi mai este valabil ºiastãzi. De aceea, între dezamãgirile prezentului ºicãutarea asiduã a unui sistem solid de valori, maiales la ceasul înserãrii când umbrele apasã ºi necopleºeºte îndoiala, aceastã carte poate fi untovarãº de nãdeje. Laetabere, doctissime lector et vale!

n

NOTE1. PUBLILIUS SYRUS, Maxime. Text original, traducere din

limba latinã de Camil Mureºanu, Editura Cartimpex,Cluj-Napoca, 2002.

2. Cf. PLINIUS MAIOR, Naturalis Historia, 35. 199: PubliliumLochium (i.e. Antiochium auctore Ottone Jahn) mimicaescaene conditorem («pe Publilius din <Anti>ochia – Lochiaeste Antiohia, dupa parererea lui Otto Jahn - întemeietorulgenului scenic al mimului»).

3. Cf. MACROBIUS, Saturnalia, II, 7.6: Publiulius natione Syrus,cum puer ad patronum domini esset adductus, promeruit eum nonminus salibus et ingenio quam forma; … ob haec et alia manumissus et maiore cura euditus («Publiulius, sirian de neam,dupã ce a fost adus de copil la stãpân, s-a remarcat nu maipuþin prin spiritul ºi talentul sãu cât ºi prin frumuseþeafizicã; … datoritã acestor calitãþi a ºi fost, de altfel, manu-mis ºi instruit cu mai mare grijã»).

4. Cf. discursul lui Cicero în apãrarea lui Milo ºi împre-jurãrile grele în care a trebuit sa fie rostit (în mijlocul sol -daþilor lui Pompeius).

5. Cf. Index scriptorum Latinorum, quorum auctoritas adducitur tumin lexico tum in onomastico, în prefata la vol. I al dictionaruluiiniþiat de Egidio Forcellini, Lexicon totius latinitatis, ºi lucrat încea mai mare parte pe baza unor surse manuscrise. Înaceastã situaþie, manuscrisul folosit de discipolul colegiuluipatavin putea conþine un lapsus calami în cazul numelui luiPublilius: Haec Forcellinus noster in Lexico suo sub vocePVBLIVS, quo hic vulgo olim appellabatur («Aceste lucruriForcellini al nostru <le pune> în lexiconul sau sub voceaPUBLIUS, prin care acesta era numit odinioarã în popor»).Informaþia cã ar fi devenit încã de copil sclavul unui libert segãseºte în Geschichte der römischen Literatur bis zum Gesetzge-bundwerkdes Kaisers Justinians von Martin Schanz. Erster Teil.Die römische Literatur in der Zeit der Republik. Vierte, neubear-beitete Auflage von Carl Hosius, C.H. Beck’sche Verlaggs-buchhandlung München MCMXXVII, p. 259: «PublyliusSyrus, in Syrien, vielleeicht in Antiochien geboren, kam alsKnabe nach Rom und gelangte in die Hände eines Freige-lassenen». Pentru ipoteza legata de Publilia cf. Pauly-Wi-ssowa, Realencyclopaedie der Altertumswissenschaft (RE), XXIII, 2(1959), 1920, nr. 28 precum ºi RE XXIII, 2 (1959), 1917 nr.17, despre Publilia ºi fragmentele scrisorilor sale publicatede P. Cugusi în volumul Epistolographi Latini Minori, AugustaTaurinorum, 1970-1979 în IV voll., în colectia CorpusScriptorum Latinorum Paravianum, in Aedibus Paraviae,Augusta Taurinorum (Torino).

6. Cf. SCHANZ-HOSIUS, op. cit., p. 258.7. Istoricul IULIUS CAPITOLINUS , spune despre Verus (Verus

8.7 – în HERMANN PETER, Veterum Romanorum historicorumfragmenta, p. 80 ca acesta aducea histrionii din Siria, fiindfoarte apreciati: quasi reges aliquos ad triumphum adduceret, sichistriones eduxit e Syria .

8. Pomenit ºi comentat în repetate rânduri în Noctes Atticaede acelaºi AULUS GELLIUS.

9. Cf. Bibliotheca Ad Apollinis. Scripta Latina usque ad aetatemKaroli Magni Imp.. Edidit Hadrianus La Regina. Index edi-tionum quae ad usum historicorum maxime adsunt collegeruntet recensuerunt Maria Paula Guidobaldi, FabriciusPesando. Romae in Aedibus Quasarianus 1993, p. 517:«Mimi: a. Murmurco; b. Putatores c. Ex incertis fabulis, apudRibbeck, <Scaenicorum Romanorum poesis, vol. II.Comicorum Romanorum fragmenta, Teubner, Leipzig, p.303>».

10. Cf. HORATIUS, Epistulae, II, 1, vv. 157-158: … sic hor -ridus ille / Defluxit numerus Saturnius … .

11. Cf. SANDER M. GOLDBERG, Saturnian Epic: Livius andNaevius, în A.J. BOYLE, ed., Roman Epic, Routledge,London and New york, 1993, pp. 19-58 ºi H. MIHÃESCU,Istoria literaturii latine, I, Dela origini pîna la Cicero, Atelierelegrafice Al. Þerek, Iaºi, s.a., capitolul «Începuturile litera -turii artistice: Livius Andronicus», pp. 50-68.

12. Cf. FORCELLINI, op. cit., Index ..., sub vocea PUBLILIUSSYRUS: Publilius Syrus, mimographus, Syrus natione [poeta C.Iulio Caesare familiaris, scripsit mimos quosdam sententiis acutis,gravibus et dignis, quae a pueris ediscantur] («Publilius Syrus,mimograf, de origine siriana – poet familiar lui C. IuliusCaesar, a scris anumiþi mimi presãraþi cu maxime ascuþite,sobre ºi pline de demnitate, pe care sã le înveþe copiii -»).

13. MENANDRU cu ale sale Gnômai monóstichoi («Maximemonostihe») a reprezentat cel mai palpabil model culturalpentru mimograful latin.

14. Cf. SENECA, Controversiae , III, 18; GELLIUS, Noctes Atticae ,XVII, 14; MACROBIUS, Saturnalia, II, 7.

15. Cf. GELLIUS, op. cit., XVII, 14.3: huius Publilii sententiae fer-untur pleraeque lepidae et ad communem sermonem usum com-mendatissimae, ex quibus sunt istae singulis versibus circumscrip-tae ... («maximele acestui Publilius sunt considerate înmarea lor majoritate plãcute ºi foarte recomandate pentrufolosul limbajului comun, dintre care sunt ºi acesteaîncadrate în câte un singur vers …»)

16. MACROBIUS , op. cit., II, 7.10, care reia pasajele din AulusGellius.

17. Cf. TOMÁŠ ŠPIDLÍK S.J., L’arte di purificare il cuore, Lipa,Roma, 1999, pp. 43-56.

18. Cf. SCHANZ-HOSIUS, op. cit. pp. 261-262 ºi CAMIL

MURES ANU, op. cit., pp. 16-17. 19. Cf. Enciclopedia del Cristianesimo . Prefazione di Carlo Maria

Martini S.J., Istituto Geografico De Agostini, Novara1997, p. 277, coll. 2-3.

20. Cf. MARIA PAULA GUIDOBALDI, FABRICIUS PESANDO, op. cit.,p. 517: «Sententiae . Ed. princ.: D. Erasmus, Londini 1514».

21. Cf. Index ...: [In huius auctoris locis citandis utimur optime edi-tione Lipsiae anno 1822 in 8o a IO. CASP. ORELLIO curata,qui ibidem anno 1824 in 8o edidit Supplementum editionisLipsiensis novissimae sententiarum Publilii Syri et D. Laberii ...](«În citarea pasajelor din acest autor am folosit ediþia de laLeipzig din 1822 în 8o, îngrijitã în chip optim de cãtreIohann Caspar Orellius, care a publicat tot acolo, în 8o, în anul 1824, Suplimentul ediþiei foarte recente de la Leipzig amaximelor lui Publilius Syrus li Decimus Laberius »).

22. Publilii Syri sententiae ad fidem codicum optimorum primumrecensuit EDUARDUS WÖLFFLIN , Lipsiae, 1869, in 8°.

23. O. RIBBECK, Scaenicorum Romanorum Poesis , II, ComicorumRoManorum fragmenta , pp. 310-359.

24. Cf. Index ..., sub vocea Publilius Syrus.25. Ibidem, sub vocea Publilius Syrus.26. PUBLILII SYRI MIMI SENTENTIAE. Digessit, recen-

suit, illustravit OTTO FRIEDRICH DR., Berolini, inAedibus Theobaldi Griebeni MDCCCLXXX.

27. Minor Latin Poets , Loeb Classical Library, with an Englishtranslation by J. Wight Duff and A.M. Duff, I, London,1935, pp. 14-144.

28. F. SEMI, Tragici et Comici minores, II, în ScriptorumRomanorum quae extant omnia, Venetiis-Pataviis-Pisis, 1965,pp. 33-46.

à


n Heinrich Heine

Laudã mãriiThalassa! Thalassa!Mãrire þie, eternã mare,De mii de ori,Aºa cum te-au slãvit cândva cu chiote voioaseInimi elene, zece mii,Cu dor de þarã înfruntând nãpaste,Semeþe inimi elene.

Era clocot de valuri,Clocot ºi freamãt.Soarele revãrsaJucãuºe lumini trandafirii.Pescãruºi stârniþiVânturau în zbor chemãri.Peste tropot de cai ºi zornet de scuturiUn strigãt de izbândã:„Thalassa! Thalassa!“

Laudã þie, eternã mare!Ca graiul patriei mi-e zvonul apelor tale.Din tãrâmul tãu învolburatVãd nãlucindu-se vise de copil.Icoane vechi mi-amintescDe jocuri de demult,De argintate daruri de Crãciun,De arbori de coral purpuriu,Peºti aurii, perle ºi scoici sidefii,Tainic ascunseÎn abisul palatului tãu de cristal.

O, cât am jelit în pustiu!Inima-mi tânjeaCa o veºtedã floare

Suptã-ntre foi de herbar.Pãrea cã-o lungã iarn-aº fi zãcutîn bolniþã neagrãªi-apoi, dintr-odatã scãpat,M-ar orbi luciul de smaraldAl primãverii trezite la luminã.Flori albe de cais foºnescPrivindu-mã cu ochi parfumaþi.Totul în jur e mireasmã, zumzet ºi zâmbet,În cerul albastru - viers de ciocârlii:

„Thalassa! Thalassa!“Tu, inimã viteazã, te aperi pas cu pas...De câte ori ºi cât de crudTe-au încolþit barbariile Nordului!Din ochi strãpungãtoriÞi-au azvârlit sãgeþi aprinse;Cu vorbe strâmbeS-au nevoit ca pieptul sã-þi strãpungã;Cu slove colþuroase þi-au crestatSãrmana minte tulburatã.Zadarnic scut ridicam împotrivã:Sãgeþi ºuierau, ghioage mã zdrobeauªi barbariile NorduluiMã-mpingeau cãtre mare...

Dar acolo ajuns, adânc respirându-þi briza, te-am slãvitO, mare! – izbãvitoarea mea iubire...„Thalassa! Thalassa!“

n Rainer Maria Rilke

Era o zi...Era o zi-n veºmânt de albe crizanteme...Din neguri de neliniºti, de vraja ei iscate,Icoana ta rãsare, ca sufletu-mi sã-l cheme

Adânc în noapte.

Cutremurat, te simt, uºoarã cum pãºeºti.În vis, te alintam cu gând rostit în ºoapte.Eºti lângã mine-acum... ªi-un cânt ca din poveºti

Rãsunã lin în noapte.n

traduceri

Tãlmãciri de Camil Mureºanu

Mircea Popa îmi reproºeazã cã am denigrat-ope Veturia Goga. Tot ce am afirmat despre ea i-afost favorabil sau extrem de favorabil. Ce e nega-tiv însã reprezintã afirmaþii, schiþe de portret alcã-tuite de cãtre contemporanii ei.

Veturia Goga e catalogatã - scrie Mircea Popa -cu epitete ca Gheonoaia, Haºtora, Vidra sau chiarSinistra, fiind acuzatã de a fi fost inspiratoarea de maitârziu a Mareºalului Ion Antonescu în acþiunea lui deapropiere de Germania, cã ar fi fost chiar o spioanã a luiCarol al II-lea, o “Die Falsche Nonne”, un fel deWalkirie modernã ºi lipsitã de suflet. […] Se insinueazãchiar, la un moment dat, cã ar fi jucat un rol nefast înmoartea Poetului… (Catalogãrile reproºate suntchiar titlurile capitolelor din volumul consacratVeturiei Goga!!!) Oare Mircea Popa n-a citit atentcartea? A frunzãrit-o doar, aºa cum se procedeazãuneori? Adevãrul stã, cum nu se poate maiexplicit, în carte: Gheonoaie o numea însuºiOctavian Goga, care n-a mai iubit-o, Haºtora ºiVidrao porecliserã rãºinãrenii care au urât-o demoarte, Sinistra, inspiratoarea de mai târziu aMareºalului Ion Antonescu, “Die Falsche Nonne”afost comentariul lui Nicolae Petrescu-Comnen,Walkirie o numiserã Mircea Zaciu ºi GeaninaLuca, iar Veturia-spioanã ºi supoziþiile incrimina-toare la adresa Veturiei Goga în împrejurãrile

asasinãrii Poetului îi aparþin lui Ion Varlaam. Mircea Popa mã acuzã cã am denigrat-o pe

Veturia Goga (am cunoscut-o mai bine decâtoricine), lucru pe care tocmai am demonstrat cãnu l-am fãcut. Domnia sa însã nu ezitã sã scriedespre Hortensia Cosma, prima soþie a Poetului,cuvintele ofensatoare, profund nedrepte ºi neade-vãrate: plicticoasa ºi searbãda Tani, fãrã mãcar a o fiîntâlnit vreodatã. Pe Mircea Popa nu l-a miºcatnici una dintre tragediile trãite de cãtre fiecaremembru în parte al familiei Goga în numelePoetului ºi cu atât mai puþin suferinþa Poetului. Pecritic îl preocupã doar destinul triumfãtor alRãului reprezentat de cãtre Veturia Goga.

Ceea ce mã nedumereºte cel mai mult însã laarticolul din Tribuna este abaterea de la tipiculcronicii. De la jumãtate, textul se transformãîntr-un articol elogios despre viaþa artisticã aVeturiei, încheindu-se cu apoteoza cupluluiVeturia-Octavian Goga, într-o totalã ignorare aadevãrului obiectiv. Aceastã deviere de la gen îieste inspiratã criticului de înverºunarea cu care sefixeazã pe poziþia de avocat al apãrãrii în cazulVeturiei Goga, acuzându-mã cã îi contest oricemerit pe plan muzical. Sã fie iarãºi numai o lecturãneglijentã din partea autorului cronicii? Toateepisoadele din viaþa artisticã a Veturiei Goga, evo-cate în Tribuna de cãtre Mircea Popa, se gãsesc

între paginile 37 ºi 72 din cel de-al treilea volumal trilogiei, ilustrate cu fragmente din presavremii, din însemnãrile oamenilor de artã sau dinînsemnãrile personale ale soþiei Poetului. ªi mãmai întreb care este rolul criticului în raportuldintre operã ºi cititor dacã nu acela de mediator,care, semnalând deopotrivã ce e bine ºi ce e rãuprintr-o judecatã obiectivã, sã vinã în întâmpinareacititorilor. E oare cinstit sã le construieºti acestorao opinie falsã despre carte ºi despre autorul cãrþiianulându-le astfel din start orice ºansã?

Temându-se cã va fi ºtirbit prestigiul cãrþii saledespre Octavian Goga, Mircea Popa contestã totceea ce Octavian Goga - geografie intimã a adus nou.Cartea domniei sale reprezintã ceea ce se puteaspune despre Octavian Goga în anul de glorie alcenzurii comuniste 1981. Or, dupã 1989 când sepoate, în sfârºit, spune adevãrul despre Poet, iartrilogia exact asta ºi face, criticul Mircea Popa îlneagã în totalitate. Românii însã au dreptul sã-lcunoascã.

P.S.: Îmi rezerv dreptul de a reveni cu docu-mente inedite, dacã va fi nevoie.

n

à urmare din pagina 2

drept la replicã

rezenþã în cetateP


F aptul cã omul îºi poate reprezenta sinele, îlsitueazã infinit desupra tuturor fiinþelor ca-re trãiesc pe pãmînt. În felul acesta el devi-

ne o persoanã, ºi datoritã unitãþii conºtiinþei de-alungul tuturor transformãrilor care-i pot surveni,acesta este una ºi aceeaºi persoanã, altfel spus ofiinþã total diferitã, conform rangului ºi demnitã-þii sale, de lucruri ca animalele lipsite de raþiune...(Kant, Antropologie din punct de vedere pragmatic , § 1)

Problema identitãþii personale, problemã încãneelucidatã, presupune sau implicã o altã dificul-tate filosoficã, la fel de amplã ºi de importantã,cunoscutã sub denumirea de „raportul corp/spirit“.Acesta este un subiect interdisciplinar dificil,unul dintre cele mai dezbãtute în spaþiul filosoficanglo-american. Câmpul problematic se întindeîntre domenii heterogene tot atît de îndepãrtateunele de altele pe cît sunt de specializate: pe de oparte informatica (inteligenþa artificialã, IA -chestiunea „spiritului din maºinã“), iar pe de altãparte ºtiinþele cognitive ºi neuroºtiinþele (chestiu-nea unitãþii conºtiintei). Vom încerca sã arãtãm cãdezbaterea centratã pe problema de a ºti dacãconºtiinta poate fi divizatã sau este indivizibilã nupoate fi tranºatã în mod ºtiinþific, lãsînd astfel locinterpretãrilor filosofice. Pentru a discuta aceastãdificultate am preferat sã tratãm despre expe-rienþele de bisecþie a creierului.

Cercetari relativ recente în neurofiziologie ºiîn neurochirurgie au reabilitat interesul filosofilorpentru studiul conºtiinþei. Interesul pentru expe-rienþa subiectivã, pentru realitatea eului sau pen-tru unitatea conºtiinþei a fost constant, dar maipuþin popular decât frenezia materialistã care semanifestã în sensul eliminãrii acestor noþiuni.Numeroasele cercetãri ºtiinþifice au îmbogãþitgîndirea filosoficã fãrã însã a o modifica în modfundamental, deoarece problemele de principiu

rãmîn aceleaºi. De exemplu, faptul de a fi divizatcreierul anumitor pacienþi (bolnavi de epilepsie)ºi de ai fi supus unor teste experimentale, nu aînclinat balanþa filosoficã cãtre o anumitã con-cepþie mai degrabã decît spre o alta. De aceea, nise pare dificil de acceptat entuziasmul cercetãriloramericani Patricia ºi Paul Churchland care credcã „problemele de filosofie a spiritului nu suntindependente de rezultatele teoretice ºi experi-mentale ale ºtiinþelor naturii“ ºi cã orice progresîn acest sens ar putea modifica în mod radicalconcepþiile noastre filosofice.

În primul rînd, aceste progrese sunt destul devagi ºi cu mult mai puþin edificatore decît sepretinde, aºa cum afirmã ºi John R. Searle:„Progresele empirice ºi conceptuale înregistrateprin descrierea raportului dintre fenomenelementale ºi creier au fost în mod excepþional lente,contrar numeroaselor declaraþii optimiste“. În aldoilea rînd, sã considerãm experienþa ºtiinþificã decomisurotomie (bisecþie) a creierului cu rezul-tatele respective : a schimbat aceasta ceva funda-mental în felul nostru de a interpreta rezultatele?Faptul cã bisecþia creierului a devenit acum oexperienþã realã, în timp ce înainte nu era decît oexperienþa imaginarã, nu a modificat nicicumconcepþiile noastre despre corp ºi despre spirit, înschimb a redeschis dezbaterea ºi a amplificatargumentele, dînd naºtere unor discuþii mult maisofisticate, între avocaþii mentalismului si opo-nenþii lor materialiºti. De manierã generalã nicinu putea sã se întîmple altfel, pentru cã oriceexperienþã, oricît de „ºtiinþificã“ ar fi aceasta, tre-buie sã fie mai întîi interpretatã. Or interpretarease face întotdeauna în funcþie de aspecte filosoficeºi este mereu discutabilã. De aceea, credem cãexistã motive suficiente pentru a fi mai degrabãsceptic în faþa þipãtului de victorie al materialiº-tilor, dacã þinem cont de limitele impuse de con-cepþia mentalistã, care rezistã destul de bine înfaþa concepþiei materialiste conform cãreia fiinþeleumane nu ar fi nimic altceva decît sisteme purfizice, materiale. Într-adevãr, vom susþine împre-unã cu John C. Eccles cã, pentru fiinþa umanã,cunoaºterea subiectivã a unitãþii sale mentale esteo experienþã universalã ºi constitue fundamentulconceptului de „sine“. Vom discuta mai întîi: 1. „bisecþia creierului“; dupã aceea, 2. „unitateaconºtiinþei“ ºi în fine, 3. Eccles ºi „teoria cuanticãa spiritului“.

1. Bisecþia creieruluiPentru anumiþi filosofi contemporani, ca

Thomas Nagel, lucrãrile ºtiinþifice care trateazãdespre dualitea foncþionalã a cortexului cerebralau aerul de a pune în cauzã concepþia „sinelui“înþeles ca subiect unic de experienþe ºi de actiuni; una din consecinþe fiind cã anumite concepte,ca acela de spirit individual, nu mai sunt aplica-bile fiinþelor umane datoritã faptului cã avem oconcepþie prea simplificatã despre modul în carefuncþioneazã creierele nostre:

O înþelegere mai clarã a noþiunii de spirit indi-vidual ar trebui sã rezulte în cursul discuþiei, dardificultãþile care se opun aplicãrii acesteia în cazulbisecþiei creierului furnizeazã mai multe motivede a emite îndoieli. S-ar putea ca conceptul sã nufie aplicabil fiinþelor umane datoritã explicaþieiprea simple pe care o dã despre maniera în carefuncþionezã fiinþele umane.

Cu ocazia terapiilor folosite pentru tratareaepilepsiei se efectueazã o bisecþie a creierului lanivelul corpului callos (bandã transversalã de fibrenervoase), ceea ce are ca rezultat douã emisferecerebrale putînd funcþiona fiecare de manierãautonomã, chiar ºi în cazul în care una dintre eleest distrusã. Pentru ca separarea sã fie completãtrebuie înlãturate deasemenea legãturile supe-rioare între cele douã emisfere cerebrale. În urmaacestor experienþe, efectuate la început pe pisici,pe maimuþe ºi într-un final pe oameni, o partedin cercetãtori au susþinut idea apariþiei a douãcentre separate de conºtiinþã într-un singur corp.În mod general, conform observaþiilor ºidescrierilor faptelor, emisfera cerebralã stîngãcoordoneazã ºi controleazã partea dreaptã a cor-pului, în timp ce emisfera dreaptã coordoneazã ºicontroleazã partea stîngã. Existã totuºi excepþii caîn cazul capului ºi al gîtului care sunt în relaþie cuambele pãrþi. Astfel, jumãtatea stîngã a fiecãreiretine transmite impulsuri emisferei drepte, întimp ce jumãtatea dreaptã a fiecãrei retine trans-mite impulsuri emisferei stîngi. Dimpotrivã,impulsurile auditive provenind de la urechi sunttransmise celor douã emisfere în acelaºi timp, iarsenzaþiile olfactive sunt transmise ipsilateral : narastîngã la emisfera stîngã ºi nara dreaptã la emis-fera dreaptã. În ceea ce priveºte controlul limba-jului emisfera stîngã este cea care controleazã cupredilecþie de vorbire. În ceea ce priveºte scrierea,lucrurile sunt mai puþin clare; în mod general,controlul motor este controlateral (id est depindede emisfera opusã), dar poate exista uneori uncontrol ipsilateral (de aceeaºi parte) în special încazul emisferei stîngi.

Aceste stãri de lucruri provoacã conflicte întrecele douã emisfere autonome cînd trebuie ana-lizatã informaþia de intrare prin diverse cãi derecepþie (vãz, auz, odorat etc.) care este mai apoi

n Ion Vezeanu

Sinele si unitatea conºtiinþeisau raportul corp/spirit (1)

filosofie


coordonatã cu informaþia de ieºire (vorbirea, scrie-rea, reacþiile etc.). În acest fel semnalele trimise înpartea dreaptã a cîmpului vizual sau senzaþiileresimþite de mîna dreaptã, fãrã a fi observate (ºidepinzînd de emisfera dreaptã), nu pot fi expri-mate verbal (de emisfera stîngã). Deasemenisemnalele trimise jumãtãþii stîngi a cîmpuluivizual ce sunt resimþite de mîna stîngã nu pot fiverbalizate. Cu toate acestea, dacã cuvîntul„palãrie“ este recepþionat în cîmpul vizual stîng ºidacã i se cere pacientului sã apuce cu mîna stîngãceea ce a vãzut, în acest caz mîna stîngã apucã opãlãrie printre obiectele disimulate. În acelaºitimp, informaþia verbalã de ieºire este contradic-torie comportamentului deoarece persoanarespectivã insistã asupra faptului cã nu a vãzutnimic ! Deasemeni, se remarcã conflicte întrerecepþia (intrarea) senzaþiei de odorat ºi rãspunsul(ieºirea) verbalã sau comportamentalã.

Un miros orientat cãtre nara stîngã (care sti-muleazã emisfera dreaptã) va produce o negaþieverbalã din partea subiectului cum cã ar receptaun miros oarecare, dar dacã i se cere sã arate cumîna stîngã în direcþia unui obiect corespunzãtor,acesta va reuºi sã-l apuce, de exemplu, un cãþel deusturoi, protestînd de-a lungul experienþei ºi afir-mînd cã nu simte absolut nimic.

Experienþele sunt numeroase iar cantitateadatelor acumulate este foarte importantã, ceea cene permite sã tragem mai întîi cîteva concluziitehnice. Conform unei scheme a creierului separtprin bisecþie, prezentatã ºi descrisã de JohnEccles, cele douã emisfere par sã posede funcþiignozice independente ºi specifice, de înaltã spe-cializare, chiar dacã emisfera stîngã este cea domi-nantã în timp ce emisfera dreaptã este cea domi-natã. Emisfera dominantã este specializatã în totceea ce priveºte aspectele analitice ºi secvenþiale.Calculul aritmetic, capacitãþile verbale ºi concep-tuale precum ºi relaþia sa cu conºtiinþa îi suntspecifice, în timp ce emisfera minorã este preem-inentã în recunoaºterea formelor, avînd în specialcapacitatea de a desena forme geometrice ºi înperspectivã.

Aceste remarci permit caracterizarea aptitu-dinilor ºi funcþionalitãþilor fiecãrei emisfere (vezitabelul).

În ansamblu emisfera dreaptã este mai bunãpentru testele bazate pe relaþii, însã este aproapeincapabilã sã facã calcule. În schimb este sucepti-bilã de emoþii. De exemplu, dacã fotografia unuinud de femeie este proiectatã în jumãtatea stîngãa cîmpului vizual al pacientului, acesta va emitezgomote guturale ºi probabil va deveni roºu lafaþã, fãrã a fi capabil sã spunã ce i-a fãcut plãcere,chiar dacã poate afirma : „Oh, mi-aþi arãtat acoloo chestie amuzantã“.

Touºi, toate aceste divergenþe ºi contradicþii(sau disfuncþionalitãþi) între cele douã emisferesunt imperceptibile atunci cînd pacientul îºi con-tinuã activitãþile obiºnuite ºi nu pare prea pertur-bat în urma comisurotomiei. Astfel, poate sã cîntela pian, sã înoate, sã plonjeze, sã meargã, sã-ºiîncheie cãmaºa ºi sã realizeze alte activitãþi nece-sitînd coordonarea bilateralã a creierului. În plus,pacienþii nu sunt cu adevãrat conºtienþi de handi-capurile lor psiho-motorii, deoarece bisecþia cor-

pului callos nu afecteazã etajele inferioare alecreierului. Cele douã emisfere reuºesc sã coope-reze uimitor dîndu-ºi consemne periferice,schimbînd informaþii prin mijlocul altor canalesenzoriale care au tendinþa de a compensa rup-tura legãturii comisurale. Acest fapt ne permite sãpropunem o a doua intepretare care se opunecelei precedente : unitatea conºtiinþei.

n

BIBLIOGRAFIE SUMARÃ

ARMSTRONG D.-M., A Materialist Theory of the Mind, London,Routledge, 1993 (1968).

CHURCHLAND M. PAUL , Consciousness. A ContemporanyIntroduction to the Philosophy of Mind, Cambridge, TheMIT Press, 1984 ; tr. fr. par GÉRARD CHAZAL, Matière etconscience , Syssel, Editions Champs Vallon, 1999.

ECCLES C. JOHN, Évolution du cerveau et création de la conscience ,Paris, Flammarion, 1994 (1992, Fayard et 1989, Sir JohnEccles) ; tr. fr. par J.-M. LUCCIONI avec la participationde E. MOTZKIN.

ECCLES C. JOHN et POPPER KARL, The Self and its Brain,Springer International, 1997.

ENGEL PASCAL, Introduction à la philosophie de l’esprit, Paris, Édi-tions la Découverte, 1994.

FERRET STÉPHANE, Le Philosophe et son scalpel , Paris, Minuit,1993.

FREGE GOTTLOB, „La pensée“, in Recherches logiques, tr. fr. parCl. Imbert, Écrits logiques et philosophiques , Paris, Seuil,1971.

GAZZANIGA MICHAEL S., „Consciousness and the CerebralHemispheres“, in M. S. Gazzaniga (ed.), The CognitiveNeurosciences, Cambridge, Massachusetts, The MITPress, A Bradford Book, 1995.

LACOSTE JEAN, La Philosophie au XXe siècle , Paris, Hatier, 1988.LUDWIG PASCAL, „Le corps et l’esprit“, chap. X, in La

Philosophie de sciences au XXe siècle, Paris, Flammarion,2000.

MISSA JEAN-NOËL, „De l’esprit au cerveau“, in J.-F. Dortier(coord.), Le Cerveau et la pensée, Auxerre, ÉditionsSciences Humaines, 1999.

NAGEL THOMAS , „Brain Bissection and the Unity ofConsciousness“, in Perry John (éd.), Personal Identity,University of California Press, Berkeley, 1975, p. 227-245.

-, Mortal Questions, Cambridge University Press, 1979 ;tr. fr. par P. Engel et C. Engel-Tiercelin, Questionsmortelles, Paris, P.U.F., 1983.

OLSON T. ERIC, „There is no Problem of the Self“, Journal ofConsciousness Studies , vol. 5, n° 5-6, 1998.

PARFIT DEREK, „Personal Identity“, in Perry John (éd.),Personal Identity, University of California Press, Berkeley,1975, p. 199-223.-, Reasons and Persons , New York, Oxford UniversityPress, 1987 (1984).

PUTNAM HILARY, Reason, Truth and History, CambridgeUniversity Press, 1981 ; tr. fr. par A. Gerschenfeld,Raison, vérité et histoire, Paris, Minuit, 1984.

RICŒUR PAUL , Soi-même comme un autre, Paris, Seuil, 1992(1990).

RYLE GILBERT , The Concept of Mind, 1949 ; tr. fr. par S. Stern-Gillet, La Notion d’esprit, Paris, Payot, 1978.

SEARLE JOHN ROGERS, „La Conscience et le vivant“, in J.-F.Dortier, Le Cerveau et la pensée , Auxerre, ÉditionsSciences Humaines, 1999, p. 129-134 ; il s’agit de lareprise d’un entretien entre Nicolas Journet et JohnRogers Searle publié dans Sciences Humaines, n°86,août/septembre, 1998.

WILKERSON T. E. , „Natural Kinds and Identity, AHorticultural Inquiry“, Philosophical Studies , vol. 49,1986.

Emisfera dominantã Emisfera minorãrelaþie cu conºtiinþa individualã relaþie cu conºtiinþa de a existaverbalã aproape non verbalãdesemnare lingvisticã muzicalãideaþie sens al imaginii ºi al formeiasemãnãri conceptuale asemãnãri vizualeanalizã pe termen lung sintezã pe termen lunganalizã de detaliu holistã; imaginioperaþii aritmetice; calcule operaþii spaþiale ºi geometrice


Simbolul educaþiei în Educaþia lui Henry Adamseste omniprezent. Referinþã constantã la ide-alul, idealitatea unei tradiþii culturale, la an-

vergura formativã a acesteia ca proces care nu maiîmplineºte aºteptãrile absolute ale individului, edu-caþia reprezintã în confesiunea unuia dintre celemai originale spirite ale modernismului american,momentul crizei în tranziþia modernistã.(Parrington, 1930 : 212-227) Modalitatea aleasã deHenry Adams pentru reprezentarea conflictualã aopþiunilor vieþii sale este cea de a ilustra rupturadintre unitatea unui ideal ºi multiplicitatea expe-rienþelor, într-o autobiografie în care viaþa person-alã se desfãºoarã ca alegorie modernistã acunoaºterii. Cunoaºterea lumii având drept corolarcunoaºterea de sine devine dupã perspectiveleorganicismului romantic ºi ale celui transcenden-talist, o ezperienþã conflictualã, prin aceea cã numai poate oferi o salvare integratoare, unificatoare,personalã. Spre deosebire de etapele antecedenteale triumfului raþiunii iluminste ca autoafirmare ºireprezentare a eului, implicit ale principiilor uneieducaþii prin ºi pentru cunoaºtere, cunoaºterea desine ca ºi cea a lumii în perioada modernismuluiincipient, cunoscutã sub numele de epoca de aur(the gilded age), nu mai conduce la centrarea eului.(Trachtenberg, 1982 : 140-160) În consecinþã, re-flectarea unei episteme construite raþional, prepon-derent optimiste, ce îºi propune o construcþie desine raþionalã ºi unificatoare, deoarece asigurã pelângã compartimentarea procesului de cunoaºterii,o totalizare a acesteia, nu mai este posibilã, datoritãraporturilor conflictuale dintre diferite domenii alecunoaºterii, ori prin absenþa unui discurs integra-tiv. Dizolvarea motivaþiei de a cunoaºte absolutul,odatã ce procesul de secularizare se extinde, substi-tuirea absolutului religios cu cel estetic, recunoaº-terea inutilitãþii cunoaºterii generale într-o lume arevoluþiilor tehnologice, clivajul dintre componen-tele mesajului cognitiv, dintre care cea mai pro-fundã este cea dintre religie ºi ºtiinþã, duce la alte-rarea integralitãþii cunoaºterii ca proiect epistemicgeneral, acesta nemaifiind un plan de „salvare“ alomului universal, replicã a proiectului iluminist.Autobiografia lui Henry Adams este o ilustrare ºiîn acelaºi timp o criticã argumentatã a relativismu-lui epocii, din interiorul unei experienþe creatoarede autoritate, în care simbolurile consensului cul-tural nu mai coincid cu experienþele relativismuluimoral al individului. Succesul educaþiei, în înþele-sul ei de pedagogie superioarã, nu mai depinde deasumarea sarcinilor majore pe care individul pro-mite sã le ducã spre îndeplinire, acceptând sã gã-seascã cãi adecvate, fãrã sã renunþe la marile idea-luri umaniste. În cãutarea unei necesare adecvãri,ce constituie de fapt istoria treptelor educaþiei luiHenry Adams, termenii educaþiei individului ºi adezvoltãrii societãþii nu mai coincid, disjuncþia din-tre idealuri ºi mijloace ducând la golirea de sens aidealurilor vechiului umanism, precum ºi la recu-noaºterea eºecului proiectului educaþiei personale,cel puþin aºa cum a imaginat-o Henry Adams.

Un prim aspect al schimbãrii statutului edu-caþiei în viziunea lui Henry Adams este caracterulformal constrângãtor ale educaþiei, prin aceea cãidealurile educaþiei nu se mai adecveazã „natural“cu dorinþele individului de a ordona lumea princunoaºtere. Educaþia îºi pierde caracterul ilumi-

nist-elitist, îºi gãseºte anevoie aplicabilitatea. Edu-caþia general umanistã nu se poate confunda cuinstrucþia specificã a unei societãþi industriale.Educaþia devine pentru Henry Adams o operaþiede simbolizare a totalitãþii vieþii, deoarece expe-rienþele divergente ale vieþii, de centralizarea su-biectivitãþii ºi a reprezentãrii acesteia cer o aseme-nea încercarea de integrare, tentativã soldatã cuun eºec. Educaþia este pentru Henry Adams ope-raþia simbolicã de semnificare deficitarã de fapt,pânã în punctul crucial de a recunoaºte criza su-biectului, sub masca dezorientãrii, plictisului(ennui), ori a descompunerii aduse de starea deanarhie socialã în care se gãseºte individul mo-dern. Educaþia ºi-a modificat scopurile într-unmod atât de radical, încât nu mai corespunde tra-seului uniliniar, continuu investit de aºteptãrileunui spirit tradiþional ca Henry Adams. Unicita-tea lumii trecutului nu mai are relevanþã faþã demultiplicitatea modernistã. Traseul tradiþionalprin care educaþia unui om se împlineºte sprebeneficiul cunoaºterii care ilumineazã ºi constru-ieºte o personalitate complexã este definitiv între-rupt. Dramatismul situaþiei autobiografice încear-cã sã punã sub semnul întregitor al experienþeiunei vieþi, stagiile discontinue ale trecerii acesteia.Diferenþa produsã de criza educaþiei pe care osemnaleazã Henry Adams atinge întâi de toatechestiunea timpului care nu mai este perceput caunitate integratoare stabilã. Reflectând dispersiatemporalã, individul se considerã înstrãinat (înmulþimea urbanã), pentru cã reprezentarea sa nueste recognoscibilã. Faþetele educaþiei sunt sub-minate definitiv de dispersia timpului subiectiv,complexitatea fragmentãrii ca proces care nu maipoate fi limitat de nici o altã autoritate, o datã ceareligioasã fiind abolitã, ilustreazã problematicacrizei pe care simbolul educaþiei îl aratã în aceastãautobiografie de o stranie originalitate (PeterConn, 1996: 190-194 )

Formarea sau mai degrabã ilustrarea fazelorformãrii unui nou canon cultural constituie unalt þel al prezenþei simbolului educaþiei în contex-tul profund conflictual între individ ºi societate,individ ºi individ, ori între reprezentãrile aceluiaºiindivid despre trecutul ºi prezentul sãu. Procesulde formare ale unui nou canon cultural nu seconsolideazã definitiv în viziunea personalã, pecare în mod ironic, autorul ei, Henry Adams, onumeºte „educaþie“. Generalitatea interpretãriieste concuratã pe de altã parte de nevoia specificãde a ne referi la multiplele forme de educaþie carepot ori nu sã îºi gãseascã aplicabilitatea. Acestlucru reiese mai cu seamã în tentativa autoruluiEducaþiei de a surclasa obstacolele majore ale tran-ziþiei spre modernism prin profeþia culturalã,pentru a imagina continuitatea cu trecutul, oripentru a diminua efectului ambiguu al noutãþii,ca dislocare culturalã (Art Berman, 1994: 29-37).Aparent, simbolul educaþiei este încã apt de aoferi o necesarã ordonare a prioritãþilor individu-lui, dar la o privire mai atentã, încercarea de com-prehensiune a realitãþii care se codificã în edu-caþie prin presupusa aplicabilitate a unor planuriteoretice la situaþii concrete, nu mai existã. Pentrugãsi ieºirea din situaþia dilematicã a crizei moder-nitãþii, Henry Adams îºi înfãþiºeazã experienþavieþii într-un scenariu epic unitar, care sã susþinã

într-un cadru coeziv divergenþa experienþelormultiplicitãþii faþã de idealul de acum apus alunicitãþii. Personajul Henry Adams, cel vizat deconfesiunea scrisã de realul Henry Adams, nu seregãseºte în situaþiile concrete pe care experienþanemijlocitã a celui real le-a oferit. O „pierdere desine“ ilustreazã clivajul ironic dintre idealitateaabstractã ºi impersonalã a idealurilor ºi circum-stanþialitatea vieþii care se retrage de sub aureolaidealurilor. Autonomia individului aduce cu sinedepãºirea plenitudinii cognitive integratoare pecare un canon cultural ca ºi cel iluminist ori pre-cum cel al organicismului romantic pretindeau cãîl asigurã. Cele douã personaje, cel real ºi cel fic-tiv, care se completeazã în jocul biografic al edu-caþiei lui Henry Adams, dovedesc ambiguitateaabordãrii biografiei, prin combinarea unui plan alexperienþei reale cu cel al unuia fictiv. Impersona-litatea stilului concureazã impersonalitatea vieþiimoderniste ºi este înainte de orice o metodã de arealiza co-existenþa celor doi Henry Adams, într-un fel de motiv al dublului care nu mai urmeazãregula opoziþiilor ci pe cea a complementaritãþii.Autorul demonstreazã astfel cã identitatea nu maieste decât un amalgam de posibilitãþi de identifi-care. Tranziþia culturalã a epocii de aur poate fiprivitã drept experienþã a unor tentative de iden-tificare, nu însã a unor reuºite certe. Realitateaeste perceputã ca strategie interpretativã înschimbare, nu ca esenþa fixã care s-ar putearecunoaºte sub diverse înfãþiºãri izomorfe.

Impersonalitatea este în autobiografie lui HenryAdams consecinþa cea mai subversivã a tranziþieispre modernism, prin dublul ei aspect, ca þel deautoreprezentare al individului, ºi în acelaºi timp,cauzã a eºecului individului de a atinge acest þel.Astfel, coeziunea idealismului tradiþional al repre-zentãrii vieþii, (al proiectului iluminist ºi respectivromantic al educaþiei), ca experienþã cognoscibilã ºirecognoscibilã a unor experienþe exemplare ce sepot învãþa, urma, împãrtãºi, este definitiv divizatã.Reprezentarea strict esteticã (ficþionalã în acest caz)a efortului de ordonare a prioritãþilor individului,este singura cale de a reda consecinþele fragmentãriieducaþiei. Una din expresiile anxietãþii spirituluimodernist prezent în Educaþia lui Henry Adams estesensul unicitãþii experienþei umane care nu îºi maigãseºte recunoaºterea, al faptului cã unicitatea indi-vidului devine marginalã, iar educaþia ca proiect numai semnificã depãºirea experienþelor individualeîntr-o sumã comunã, social integratoare. De fapt, înacest punct nodal se aflã succesul unei asemeneaautobiografii, caracterul ei terapeutic, prin încercareade a suplini absenþa experienþei trans-evaluatoareîntr-o epocã a elanurilor consumatoriste, care res-ping orice încercare de a proclama domnia unuiunic model prevalent. Cele douã proiecte diferite,cel iluminist precumpãnitor raþionalist, descriind orealitate a progresului ºi consensului social univer-salist, iar cel romantic, fiind cel al forþei interioritã-þii subiective în care cosmosul, ordinea, naturacreatoare se oglindesc prin dimensiunea activã afiecãrui individ portretizat titanic, ori în „sufletul“colectivitãþilor, devin pentru eroul lui HenryAdams, caduce. În ambele variante ale unei educaþiide tip integrativ, forþa totalizantã a idealului edu-caþiei exprimã certitudinea în sensul unitar al expe-rienþei umane desfãºuratã ca multiplicitate a unuiprincipiu unic, cum ar fi de pildã natura, sufletul,raþiunea. Transparenþa unui sens depãºeºte circum-stanþialitatea experienþei, devenind un loc al pleni-tudinii. Caracteristica unificatoare a acestei expe-rienþe este negatã de ceea ce Henry Adams exprimãîn scrierea sa autobiograficã despre experienþa per-sonalã în multiplicitatea modernã, care anuleazãsemnificaþia întregului într-o explozie de compo-

meridian

Henry Adams, profet almodernismului americann Marius Jucan


nente secvenþiale discursive ºi antagonice. Nostal-gia unitãþii ºi sentimentul crepuscular al imposibi-litãþii transcenderii experienþelor cotidiene suntpremize care modificã încrederea în idealurileeducaþiei într-o criticã a acesteia, din perspectivaasumatã de un doctrinaire deziluzionat, altfel spus,de un intelectual a cãrui misiune rãmâne cea de aveghea la integritatea reprezentãrii ideilor ºiformelor culturale ale unei epoci.

Educaþia devine în chip accentuat un modelcognitiv prin acþiune, a cãrui unitate nu esteaplicabilã în sfera realitãþii. Mai mult, pe mãsurace etapele educaþiei se succed în diversitatea lor,creºte sentimentul insecurizant cã educaþia per-sonajului din autobiografie nu a construit nimicsolid, cã este mereu nevoie de o nouã educaþie,care sã refacã parcursul acesteia, mai ales ca „oeducaþie a egolui“(Henry Adams, 1983:913). Deaici se observã distincþia pe care autorul o faceîntre educaþia ca secvenþialitate a unor experienþecare înstrãineazã eul, ºi educaþie ca proces derecentrare a acestuia, o perspectivã a disjuncþieimoderniste. Dispersia, fragmentarea ºi relativis-mul epistemic al epocii de aur sunt ilustrativepentru dorinþa de a cãuta eul considerat pierdutdin pricina imposibilitãþii unitãþii idealului edu-caþiei. O unitate utopicã de altfel, pe care HenryAdams urmãreºte sã o instituie prin construcþiaunui discurs profetic, dinãuntrul unei critici cul-turale ce ambiþioneazã sã cuprindã întreg sfârºitulde secol nouãsprezece. „Cariera unui ego“ esteþelul descrierii educaþiei pentru personajul HenryAdams. Un destin uman socotit reprezentativ(orice autobiografie porneºte de la considerentulexemplaritãþii destinului descris), cel al personaju-lui Henry Adams conþine o varietate de posibilitãþicare rãmâne în parte virturale, în parte fiind con-sumate de un hazad existenþial mai curând decâtde rigoarea ordonatoare a unui ideal. Hazarduleste pentru personajul lui Henry Adams un factormai important decât ordinea, dar nu în mãsura încare hazardul ar putea regla întreaga desfãºurareavieþii personajului. Hazardul conteazã doar înmãsura în care eroul autobiografiei recunoaºte cãpierde „drumul spre centru“, ºi cã aceastã rãtãcirenu are nici un sens iniþiatic ascuns. În acest fel seîncheie aproape toate experienþele educaþiei luiHenry Adams : studiul dreptului, cariera univer-sitarã, diplomaþia, presa, cariera de istoric, pre-ocupãrile literare, cãlãtoriile. O lege a accelerãriischimbãrii determinã ca hazardul sã producã con-strângeri noi, discontinuitatea în care înþelegereaconstruitã de trecut dispare, iar individul nu arealtã dispoziþie interpretativã personalã, supunân-du-se în consecinþã unui mod impersonal de în-þelegere, mod care îi afecteazã participarea afecti-vã la propria sa experienþã de viaþã. Hazardul im-personalizeazã la fel de mult ca o ordine tiranicã.În absenþa idealurilor, educaþia nu este decât unproces de (auto)relativizare, istoria (privitã caemblemã a ºtiinþelor umaniste) nu este decât una„de anticariat ºi de anecdotã“, presa un „amvoninferior“ ori un un „internat ieftin“, iar gustulepocii apare drept „o grãdinã englezeascã a dezor-dinii interioare“ (Henry Adams, 1983 : 914-5).

„Cariera unui ego“ este singura care ar meri-ta sã fie urmatã sub zodia modernistã, însã esteprea târziu pentru a mai face vreun demers prac-tic. Ea rãmâne un înlocuitor al marelui ideal aleducaþiei, devreme ce tendinþa narcisistã de aaduce eul în centrul atenþiei devine ultima încer-care de a salva unitatea reprezentãrii individului.Educaþia, observã cu precizie Henry Adams, nuconstruieºte voinþe, ci mai degrabã le mortificã.Menþionarea voinþei ca simbol reunificator aleului, mai cu seamã ca voinþã-de-putere vitalizan-tã ºi centralizatoare, aminteºte de salvarea propusãde filosofia nietzscheeanã, prin care modernitateaeste condamnatã la crizã perpetuã dacã nu reu-ºeºte sã recurgã la crearea unui nou individ. Fãrãsã ajungã la un mesaj de reconstrucþie filosoficã

propriu-zis, autobiografia formãrii lui HenryAdam este mai degrabã un muzeu al etapelor dealcãtuire a unei alter-ego care nu se poate recu-noaºte nici în idealitatea proiectului iniþial, darnici în realitatea cotidianã, un interval ficþionalsuspendat între douã epoci de viteza tranziþieiculturale. „Muzeul“ experienþelor lui HenryAdams ne apare ca o sursã genuinã de exploatarea imaginarul autorului ºi al epocii, în sensul reu-nirii unei multitudini de imagini dispersate carenu îºi gãsesc altfel nici un punct comun. Nevoiade a investiga imaginarul auctorial mai cu seamã,vine din faptul care ni se pare evident cã autobi-ografia lui Henry Adams nu se doreºte o celebra-re a reuºitei (de orice fel ar fi aceasta), ci a gran-dorii eºecului, a ruinãrii graduale a tuturor ide-alurilor pe care educaþia ca experienþã nemijlocitãle-ar fi putut transforma în practicã, într-o cu-noaºtere „negativã“. Deziluzionarea eroului luiHenry Adams nu afirmã inutilitatea idealurilor, cicondiþia lor perisabilã în modernism. „That hemust educate himself again, for objects quite newin an air altogether hostile to his old educations,was the only certainty…“ (Henry Adams,1983 :942) Eºecul apare ca o aproximare a morþii, sim-bolismul acesteia fiind prezent în complementari-tatea forþelor care îl fascineazã pe Henry Adams,cele ale energiei ºi inerþiei. Moartea ca inerþie, re-întoarcere în haosul primordial este constant in-vestigatã de autor. Dihotomia dintre un principiual miºcãrii ºi energiei, al veºnicei transformãri, ºiunul al repaosului etern, nu este antagonicã ca înformulãrile romantice, ci aºa cum sugeram maisus, complementarã. Lumea apare în experienþelelui Henry Adams ca fiind dual ºi complementarorientatã între cele douã forþe. Dacã energia estemai cu seamã reliefatã de entuziasmul cvasi-reli-gios pentru progres, Henry Adams remarcã pre-zenþa forþei inerþiei la nivelul unor culturi naþio-nale, a rasei, sexului. O viziune despre forþa iner-þiei Rusiei în comparaþie cu energia Americii esteelocventã pentru ceea ce Henry Adams doreºte sãconfigureze în polaritatea acestei relaþii duale, celmai probabil un sistem hermeneutic care sãexplice evoluþia societãþii umane prin alternanþã.„Studied in the light if the conservative Christiananarchy, Russia became luminous like the salt ofradium, but with the negative luminosity, asthough she were a substance whose energies hadbeen sucked oput – an inert residuum – withmovement of pure inertia“. (Henry Adams, 1983: 1093). Pe de altã parte, profetul modernist careeste Henry Adams nu are o dovadã mairedutabilã a forþei inerþiei decât uitarea, de aceea

profeþia lui încearcã sã alcãtuiascã un scenariuîmpotriva uitãrii, al revitalizãrii ºi perpetuãriimemoriei prezentului. O memorie activã aprezentului exclude însã memoria trecutului.Din acest unghi, Henry Adams exprimã anxi-etatea autorului modernist privind conservareamemoriei despre prezent, contradicþie vizibilãîntre fluxul ºi secvenþele memoriei, între diacro-nia imaginilor despre eu ºi simultaneitatea lor.Producerea noului înseamnã producerea de noiimagini despre memoria cea mai recentã, dacãputem spune aºa, ºi nu despre trecutul caredevine un prezent „mai îndepãrtat“. Imagineanouã ca secvenþã de sine stãtãtoare este imagineacare reprezintã în sine un mod de a fi al memo-riei „noi“. Imaginea modernistã nu evocã conti-nuitatea, ci dimpotrivã ºocul ºi ruptura, ceea ceexplicã criza ca mod al producere al noutãþiimoderniste. Purtat spre apogeul promis al pro-gresului, intelectualul doreºte sã cuprindã ultimasintezã a cunoaºterii, ultima fiind ºi cea mai nouã.“Like most of his generation. Adams had takenthe word science that the new unit was as good asfound,. It would not be an intelligence – probablynot even a consciuosness - but it would serve.The thought of the final synthesis of science andits ultimate triumph“ (Henry Adams 1983 : 1113).Dacã acceptãm etalarea experienþelor educaþieiîntr-o transparenþã totalã, ceea ce de fapt ar figreu de susþinut, având în vedere selectivitateaautorului, (discreþia despre sinuciderea soþiei esteelocventã), atunci transparenþa convenþionalã a„sinceritãþii“ autobiografice rãmâne un ultimpunct de sprijin, cel mai consistent totuºi, pentrua susþine scenariul narativ al educaþiei. Sceneleeducaþiei lui Henry Adams se lasã citite ca într-unbildungsroman lipsit însã de surpriza beneficã amâinii invizible a destinului. Totul pare dinainteºtiut, urmând un curs al „pierderii de sine“.Experienþa personalã nu este decât parþial avua-bilã, iar de aici se poate desprinde ideea unei stra-tegii folosite pentru a reda coeziunea evenimen-telor unei vieþi. În autobiografia lui HenryAdams, destinul nu mai înfrumuseþeazã naturaumanã, ci dezafecteazã umanismul tradiþional desemnificaþiile sale învechite. Dorinþa de obiecti-vitate a istoricul Henry Adams nu lasã loc vre-unei tendinþe de autoeroizare alta decât cea a dra-matizãrii eºecului. Autoscopia puritanã severãacapareazã orice element care ar putea duce spreun fel de sfârºit decât cel urmãrit cu obstinaþiaunei profeþii minuþios articulate. Într-un veac ca-

à

re se detaºeazã de celelalte prin numãrul mare deprofeþii seculare, de la mesajul filosofiei pozitivis-te la cel al rãsturnãrii marxiste de pildã, profeþiaamericanului Henry Adams este mai cu seamãprivitã ca un fruct al experienþei singulare a insu-lui neadaptat. O profeþie care se desparte de pre-zent, având înaintea sa înaintea sa ideea unui sfâr-ºit, lipsitã de orice continuitate, o secvenþã tem-poralã în ego. În aceastã discontinuitate, crevasãtemporalã, ca într-un loc al pierzaniei, încape tottrecutul devenit deodatã inutil. Profeþia lui HenryAdams nu este despre salvare, ci despre imposi-bilitatea salvãrii într-o societate în care idealuriletranscendente au apus. Tipicã pentru ideea desfârºit modernist, sfârºit al culturii tradiþionale,sfârºit de secol, sfârºit al reprezentãrii unicitãþiiindividului, al transparenþei ºi continuitãþii edu-caþiei, profeþia lui Henry Adams conþine surseleformãrii unui nou consens social ºi cultural.Spectrul anarhiei este invocat adesea ca momentcrespuscular a cãrui agonie nu poate decât poten-þiala decãdere a proiectului educaþiei, a idealurilorcomunitare. „In America all were conservativeChristian anarchists (…).The American neverhad known a complete union with the Church orState or Thought and had never seen any seed forit. The freedom gave him courage to meet anycontradiction and intelligence enough to ignoreit“ (Henry Adams, 1983:1092)

Henry Adams este spectator ºi critic totdeodatãal interioritãþii devoalate în autobiografia sa care numai respectã demersul tradiþional de a oferi unmodel exemplar, ci unul care deplânge imposibili-tatea realizãrii exemplaritãþii prin educaþie.Exemplaritatea vieþii unui individ este discutabilã,devreme ce idealurile sunt schimbate de la o gene-raþie la alta. Educaþia devine instrumentalã, contro-labilã politic ºi economic. Pornind de la premizeleunei tradiþii personale exemplare dar caduce înprezentul modernist, Henry Adams sfârºeºte prin adovedi cã educaþia nu a produs decât dezorientare,dacã nu cumva a distrus ceea ce se constituise capotenþialitate. Autoscopia modernistã reflectã „ero-ismul modernist“, sinceritatea deziluziei de a trãiîntr-un timp pentru care atât eroul nu îºi maigãseºte nici o adecvare. Experienþa de viaþã descrisãde Educaþia lui Henry Adams nu este nici cea a unuititan, dar nici a unui om de rând, ea arãtând limi-tele relative ale persoanei umane, imposibilitateatipizãrii destinului uman, într-un moment cândconþinutul umanistic al educaþiei se dezvãluie a fitot mai ideologizant. Autobiografia abundã în for-mulãri recriminatorii despre erorile educaþiei, lipsade orizont al experienþelor acesteia, aducând mereuînaintea cititorului ºi autorului deopotrivã, vina dea nu fi optat corect, cu toate cã nici o opþiune au-tenticã nu mai este posibilã. Un mod ambivalent,versatil al dualitãþii sfârºitului sub semnul cãruiasfârºitul este temut ca împosibilitate de transcen-dere, în acelaºi timp dorit ca demers de împlinire aunei acþiuni eficiente. Ceea ce este de remarcat înexperienþele personajului Henry Adams este cãsfârºitul intervine lipsit de încãrcãtura lui de sensînãlþãtor, salvator, de limitã care sã distingã o expe-rienþã de cealaltã. Sfârºitul se petrece ca rupturã lip-sitã de semnificaþie, semn al absurdului, al reîn-toarcerii în haos. Educaþia se transformã într-unproces al confruntãrii între cele douã forþe, energieºi inerþie, insul fiind atras de una ori cealaltã dintrepãrþi. Educaþia se transformã într-o relaþie instru-mentalizantã, de putere : „He was for sale. Hewanted to be bought. His price was excessivelycheap, for he did not even ask for an office“(Henry Adams, 1983 : 964). Observând cã indi-vidul este prins în mecanismul evoluþiei sociale, almodificãrii rapide unei epoci sub impulsurile re-voluþiei tehnologice mai cu seamã, experienþaînceteazã de a mai educa tocmai pentru cã dife-renþele ei nu mai oferã nici un proiect comprehen-siv universalist. Profeþia din Educaþie lui Henry

Adams se articuleazã pe câteva simboluri dintre carecel mai important ni se pare a fi simbolul dualitãþiicomplementare.

Prin importanþa acestui simbol, Educaþia luiHenry Adams nu se mai înscrie în perimetrul auto-biografiilor romantice, de vreme ce nu mai consi-derã principiul organicist ca unul de unificator, ºichiar mai mult, desprinzându-se de acesta, prinfaptul cã în opoziþia dintre energie ºi inerþia, celedouã forþe care animã lumea contemporanã luiHenry Adams, nu mai existã o legãturã tensionatãantagonicã, exclusivistã ci una complementarã,inclusivistã. Unele trãsãturi ale principiului organi-cist rãmân încã în vigoare, sub formã vitalismuluiexprimat la nivel social, ori cultural, ca ºi în ceea cepriveºte un esenþialism al individului ori societãþiiamericane, prin ceea ce constituie „caracterul“ indi-vidului, naþiunii, ori grupului etnic. Henry Adamsse distinge de contemporanii prin evaluarea criticã aorganicismului romantic, a pozitivismului, ori re-construcþiei filosofice a pragmatismului, prin ac-centul pe care îl capãtã individualismul intelectualîn acest context, anume prin evidente note liber-tariene ºi chiar anarhiste. Autobiografia lui HenryAdams examineazã în acest mod lipsa de autentici-tate a tuturor posibilitãþilor anunþate ca soluþii ide-ale. Este important sã observãm cã experienþa edu-caþiei lui Henry Adams ca actor al „pierderii eului“,a posibilitãþii de recentrare, este un proces de nega-re, dizolvare a oricãrui model de urmat. Angrenajulexperienþelor moderniste restrânge înþelegerea lu-mii la un determinism strict, care provoacã revoltanihilistã a autorului, refuzul de a lua în seamã va-loarea creatoare a existenþei în sine. Simbolul duali-tãþii complementare duce la o descriere a divizãrii ºiseparãrii lumii în care Henry Adams are rolul unuimartor privilegiat datoritã faptului cã ºi-a pierdutcredinþa într-un eu care ar putea cuceri centralita-tea. De fapt, ceea ce ni se pare semnificativ este toc-mai erodarea constantã a acestui centralitãþi în mul-tiplicitatea ce animã începuturile modernismului,într-un spaþiu-timp care nu mai poate fi coordonatori înþeles ca atare dintr-o singurã perspectivã. Sim-bolul dualitãþii, ori al multiplicitaþii complementareîntrevãzute doar, acþioneazã ca un mod de interpre-tare a complementaritãþii unor centre multiple, carenu se mai supun unei ierarhii stricte. Atitudinea luiHenry Adams în aceastã privinþã este ambivalentã,deoarece într-o erã a determinismelor, libertatea in-dividului se manifestã prin emancipare. Libertateaidealurilor devine libertate a contextelor de punereîn acþiune a idealurilor respective, dar pe de altãparte, gãsirea centralitãþii insului devine astfel rela-tivã, compromisã. Caracterul diviziv ºi în acelaºitimp complementar al experienþelor umane de lasfârºitul secolului îi prilejuieºte lui Henry Adamsdescrierea relaþiei între bãrbatul american ºi femeia

americanã într-o schiþã sumarã dar pãtrunzãtoare atransformãrii spaþiului privat într-o altã dimensiunea activismului emancipãrii. În aceeaºi relaþie dedualitate complementarã, simbolismul morþii mas-cheazã ºi relevã în încercãrile eºuate ale definiriiunui sens al destinului semnificativ, cãutarea noutã-þii care devine un apanaj al mondenitãþii, cu altecuvinte moarte a esenþei, naturalitãþii fiinþei umane.Constatarea dispersiei, imposibilitatea reunificãriisub un ideal a cãrui certitudine sã nu fie în cele dinurmã fragmentatã, îl determinã pe Henry Adams sãvadã în efortul sãu de cunoaºtere ºi identificare ti-pic pentru criza modernismului, limita unei graniþeîntre o lume moartã, familiarã autorului, ºi una vie,strãinã acestuia. „He belonged to the eighteenthcentury, the nineteenth century upset all his plans“(Henry Adams, 1983 : 957) sau „Drifting in thedead-water of the fin-de-siècle where not a breathstirred ther idle air of education…“ (Henry Adams,1983 : 1023) Simbolul maºinii pregnant vizualizat,este urmãrit în interacþiunea sa cu omul ori cu na-tura, redat în detalii care permit recunoaºterea sa caimagine a intruziunii, a forþei care se asociazã cuun nou stil cultural. O imagine care aduce amur-gului lumii romantice la începutul secolului nouã-sprezece, remarcat de Thomas Carlyle ca „veaculmecanic“, moment al tensiunii disruptive dintrecapacitatea de a promova progresul tehnologic ºirezistenþele ideologiei culturale. Prezenþa simbolicãa maºinii întruchipatã de dinamul care stocheazã ºiproduce energie exprimã ambivalenþa atitudinii deadmiraþie temãtoare ºi de venerare a omului ca uncelelãlt înstrãinat, care existã în forma reificatã aunei credinþei religioase în progres. Maºina procla-mã absenþa figurii umane, dezantropomorfizareaimaginarului individual ºi colectiv, sugereazã capa-citatea individului de a reacþiona ca un organismrobotizat. Fascinaþia maºinii rezidã în capacitatea eide a evoca absenþa umanã, poziþionarea paradoxalãa omului ca instrument al propriei sale creaþii. Sim-bolul maºinii semnificã pentru Henry Adams mul-tiplicarea ameþitoare a forþei umane, care se dezu-manizeazã prin specializarea ei strictã, întãrind ra-porturile de putere ºi subordonare deja existente însocietate.

n

NOTE

1. ADAMS HENRY, Novels, Mont Saint-Michel, The Education,The Library of America, New York, 1983.

2. BERMAN, ART, Preface to Modernism, University of IllinoisPress.

3. CONN, PETER, Literatura în America , Univers, 1996.4. PARRINGTON, V ERNON LOUIS, Main Currents of

American Thought, vol III, The University of oklahomaPress, 1930, pp. 212-2.

5. TRACHTENBERG, A LAN, The Incorporation of America. Cultureand Society in the Gilded Age, Hil and Wang, 1982.


à


interviu

Oana Orlea (pseudonimul Mariei-IoanaCantacuzino; în România a semnat: IoanaOrlea), nãscutã în Bucureºti, la 21 aprilie

1936. Studiile, începute la Bucureºti, sunt întrerupte în1952 (e arestatã pînã în 1953), ºi terminate abia în1965, la Liceul „I.L. Caragiale“ din capitalã. Debutea-zã în Cronica (1967). Debut editorial cu volumul deprozã scurtã Calul de Duminicã (1968), dupã carepublicã romane (Pietre la þãrm, 1972; Competiþia,1974¸Cerc de dragoste, 1977; Un bãrbat în rîndullumii, 1980), ºi povestiri (Numele cu care strigi, 1970).În 1980 se stabileºte în Franþa. Aici îi apar romanele:Un sosie en cavale (1986), Le Pourvoyeur (2000) ºipovestirile din închisoare, Les années volées (1991),traduse în acelaºi an sub titlul: Ia-þi boarfele ºi miºcã.

Alina Lupºe: Se poate spune cã existã un parale-lism între destinul Oanei Orlea ºi cel al lui Bujor Ne-delcovici, privind dintr-un unghi istorico-politic, „reedu-care“-muncã necalificatã-debut literar. Are literatura oastfel de forþã de transfigurare a realului crud? E unremediu? Un mijloc de rezistenþã?

Oana Orlea : Comparaþiile ºi paralelismele mãînspãimîntã în general ºi mai ales vãzute dintr-ununghi istorico-politic. E un risc de încadrare „cutot dinadinsul“. Istoria parcheazã oamenii în þar-curi, de tot soiul, dar în fiecare þarc, fiecare indi-vid evolueazã, involueazã, se zbate sau se lasãmoale, luptã sau se lasã strivit, cîntã sau urlã, trã-deazã complet, pe jumãtate, pe sfert, zece la sutã,unu la sutã, deloc. Aparatul economico-socialo-politic exercitã asupra lui o presiune constantã,mai mult sau mai puþin intolerabilã, ºi el cedeazãcînd îi e fricã, cînd îi e foame, cînd îl doare saucînd imagineazã durerea, ca sã-ºi salveze copiii, casã se salveze pe sine, ca sã cîºtige un ban, ca sãobþinã o brumã de putere. Sau nu cedeazã, nici elnu ºtie de ce. Sau cedeazã atît cît crede el cã emoral sã cedeze, ºi asta cere un exerciþiu subtil,pe marginea groapei de gunoi. Deci jos paralelis-mul, cu riscul necesitãþii unui mult mai îndelun-gat studiu la microscopul trecutului individual.

În primii ani ai contactului meu cu lumeaeditorialã din Franþa, am fost ºocatã de viziuneaasta a „literaturii-remediu“. Despre Un sosie encavale, mi se spunea „trebuie sã fii fericitã cã te-aiexprimat“. Mi se pãrea o aberaþie. Deºi de atunciam auzit nenumãraþi scriitori care spun cã scriupentru a evita ºedinþele de psihanalizã, menþin:din punctul meu de vedere a scrie nu este totunacu a se slobozi de toate fantasmele, spaimele,urile, literatura nu este sau n-ar trebui sã fie doarun remediu pentru scriitor. Din pãcate, în ciudacelor ce le credeam cînd am scris Calul de Dumi-nicã, sau Pietre la þãrm, ea nu este un remediu nicipentru cititor, chiar dacã acesta se simte uneoriatins de ceva nedefinit, suflul unei pene în cãdere– în secunda urmãtoare, totul s-a dus. Asta dacãvorbim literaturã. Dacã însã ne aplecãm asupramaculaturii publicate, mai ales a aceleia care vehi-culeazã violenþã ºi oroare, cred cã ea poate înnegriceva mai mult sufletele întunecate.

Literatura nu are o forþã în sine, are forþa pecare i-o dã scriitorul. Ea poate transfigura reali-tatea, chiar trebuie, altfel ficþiunea ar fi moartã,asta se ºi întîmplã acum, cînd fiecare chemat ºi

nechemat scrie despre sine ºi numai despre sine,etalîndu-se în confesiuni intime prizate de public.Vorbeºti de transfigurarea „realitãþii crude“. Nucred cã poate fi vorba de transfigurare, ci mai cu-rînd de recompunere. Sã faci sã explodeze reali-tatea, asta este cel mai greu, sã ai curajul acesteiimplozii care sfãrâmã amintirea trãirii cu corte-giul ei de sentimente, care fãrîmiþeazã trecutul ºite lasã golit de propria ta substanþã pentru ca apois-o recompui, altfel decît a fost cu adevãrat, ºi to-tuºi asemenea. Într-un fel, e un sacrificiu de sine.

Dacã literatura poate fi un mijloc de rezisten-þã? Pentru cine, pentru scriitor sau pentru cititor?Pentru amîndoi, cred; îmi amintesc bine de cãr-þile pe care le citeam în doi sau în trei, noaptea,pentru cã nu le aveam decît pentru 24 de ore. Îmiamintesc ºi de emoþia puternicã pe care ne-o pri-cinuiau. Din punct de vedere al scriitorului, tre-cerea bruscã de sub o dictaturã în care era obiº-nuit sã scrie în „stare de rezistenþã“ într-o þarã cuun regim mai clement poate fi una din capcanelecare îl pîndesc cînd se exileazã. Lipsit de acest su-port, i se poate întîmpla sã orbecãie o vreme pînãîºi gãseºte noi repere. Din nefericire, unii nu leregãsesc niciodatã ºi renunþã la scris. De fapt esteo neînþelegere, cãci „starea de rezistenþã“ este ne-cesarã scriitorul oriunde pentru a continua sã scrie.Doar natura lucrului la care trebuie sã reziste seschimbã ºi totul constã în a descoperi, la timp, lace trebuie sã reziºti.

– Mai cunoaºteþi ºi alþi scriitori care au debutat ast-fel? Ce are particular acest tip de debut? Cum se pregã-teºte el? Cum aþi început sã scrieþi? Existã influenþe li -terare?

– Nu prea înþeleg întrebarea cu „debutul par-ticular“ ºi pregãtirea lui. Singurul mod în care „l-am pregãtit“, dacã se poate numi astfel, este cãscriam. De multã vreme, fãrã nici o speranþã depublicare, dar scriam. Destul de prost, de altfel.Restul a fost hazard. Într-o iarnã i-am cunoscutîntîmplãtor, într-un jeep care ne ducea pe mine ºipe soþul meu la cota 1500, pe Tudor Ursu ºiRodica Iulian. Ne-am împrietenit. Ei mergeau laCenaclul Labiº ºi ne-au invitat. Ursu susþinea cãam talent ºi, în ciuda neîncrederii mele în posi-bilitãþile de publicare, avînd în vedere anteceden-tele politice ºi mai ales numele meu, era foarteoptimist ºi îmi spunea mereu: dacã ai într-adevãrchemare ºi talent ºi munceºti, pînã la urmã ai sãpublici. ªi miracolul s-a întîmplat în ’67, cîndCorneliu Sturzu, de la Iaºi, m-a publicat la Cro-nica . Dupã aceea lucrurile s-au înlãnþuit ºi ampublicat primul volum: Calul de Duminicã , laCartea Româneascã.

De fapt, revenind la prima întrebare, nu mãgîndisem niciodatã, la un „debut particular“ înliteraturã. În viaþã, poate, prin intrarea, devremeºi foarte brutalã într-un univers ostil, scufundareaîntr-un fel de concentrat de ceea ce în condiþii,„normale“ înveþi de-a lungul unei vieþi întregi sauchiar nici nu înveþi vreodatã. Dar nu m-aº încu-meta sã spun cã a avut o influenþã asupra formãriimele ca scriitor, nici cît sau cum. Probabil cã aavut în mãsura în care fiecare experienþã de viaþãîºi lasã amprenta asupra celui care a trãit-o. ªi, înfond, cînd vorbim de un debut „particular“ în

viaþã luãm ca punct de referinþã un model clasicde copilãrie ºi adolescenþã mai mult sau maipuþin protejatã de adulþi, familie sau ºcoalã, într-oarmonie idealã. Armonie din ce în ce mai defi-cientã, astfel cã pe lîngã nenumãraþii adolescenþidin cale-afarã de giugiuliþi ºi protejaþi existã ºiceilalþi, cei care cad de-a început în infern ºi numai pot sau nu mai vor sã iasã.

Nu, nu pot cita influenþe literare anume. Nuam avut ºi nu mi-am ales un model sau un maes-tru. Influenþele le-am absorbit din mers, din ceciteam, eram mai mulþi care ne zbãteam sã citim ºiautori strãini, ºi apoi... „tot ce miºcã“ ºi tot ce vor-beºte îºi aduce contribuþia la formarea scriitorului,cu condiþia ca el sã ºtie sã vadã ºi sã audã.

– Au existat antecedente de dosar politic în familiadvs.?

– Sunt tentatã sã spun cã habar n-am, pentrucã familia care fãcea parte din viaþa mea era ex-trem de redusã, dar ar fi nedrept. La vremea res-pectivã cred cã cea mai mare parte a Cantacuzi-nilor care mai erau în þarã aveau dosar politic ºicum sã nu aibã cînd sute de mii de oameniaveau? Familii întregi de þãrani, comercianþi mã-runþi, avocaþi sau profesori aveau dosare politice.Dar cine nu avea? Toatã lumea avea dosar politic,doar nu se putea intra nicãieri, nici în facultate,nici la serviciu, oricît de modest ar fi fost (ca mi-ne, cînd am fost taxatoare pe IRTA). Atît cã dosa-rul politic putea fi bunicel, prost, foarte prost,dezastruos.

– Aþi þinut un jurnal?

– N-am avut niciodatã tentaþia sã þin un jurnal.ªi acum parcã mi-ar pãrea rãu, dar aceastã con-fruntare permanentã cu sine nu mã atrãgea. Nuaveam la vremea respectivã o viziune destul delargã, a ceea ce poate fi un bun jurnal, adicã acelacare reflectã ºi o epocã, ºi nu numai pe cel sau pecea care l þine. Aº spune cã nu aveam tehnica.

– Cum aþi reuºit sã plecaþi din þarã?

–Povestea cu plecatul din þarã e lungã ºi com-plicatã. Voi încerca s-o rezum fãrã s-o fac sã ex-plodeze! Prima oarã am plecat la Paris cu soþulmeu în 1965. Era rar ca un cuplu sã poatã cãlãtoriîmpreunã, în principiu unul din doi trebuia sãrãmânã ostatec. Mãtuºa mea Alice Cantacuzène-Loupoyer lucra pe vream aceea la Quai d’Orsay ºiea ne-a obþinut ieºirea. Am stat ºase luni, refu-zând sã cer azilul politic. Nu mã puteam hotãrî sãfac demersurile, pentru cã nu eram hotãrîtã sãrãmân. Publicarea Calului de Duminicã era maimult sau mai puþin în curs ºi mi se pãrea cã aºrata o ºansã unicã. Oricum, la Paris nici pome-nealã de scris, urma sã mã calific în marketing.Pînã la urmã, soþul meu a rãmas ºi eu m-amîntors, destul de mulþumitã de alegerea fãcutã. Încele ºase luni refuzasem cu încãpãþînare oricedeschidere spre francezi, de altfel aveam contactnumai cu exilul românesc, care mi se pãrea pre-tenþios ºi defazat. M-am întors, tixitã de apriori-uri bombãnind împotriva francezilor pe care nu îicunoscusem, aºa cum nu cunoscusem de fapt niciFranþa, convinsã cã nu voi putea niciodatã trãialtundeva decît în România. Cãci doar aici, spu-neam eu, sunt munþii cei mai munþi cu ciobani ºiturme de oi – eram o pasionatã de munþi ºi amhãlãduit cam prin toþi cu rucsacul ºi cortul – doaraici sate minunate, în multe aveam prieteni, mare

n Oana Orlea„Literatura nu are forþã în sine, are forþa pe care i-o dã scriitorul“

à


ca Marea neagrã, doar aici spiritualitate intensã!De atunci, am mai fost plecatã de cîteva ori ºi defiecare datã mã întorceam cu inima mai strînsã.În ’80, adicã dupã 15 ani de ezitare, supravegheatãdin scurt de Securitate, am plecat definitiv.

Printre lucrurile practice care trebuiau rezol-vate era „curãþirea“ sertarelor. A nu lãsa nimicscris în urmã. Corespondenþa a pus probleme.Nu-mi puteam permite s-o ard în cazanul blocu-lui ºi nici sã înfund WC-ul cu amintiri. În conse-cinþã, am pus scrisorile la înmuiat, în cazanul defiert rufe, ºi încetul cu încetul am scurs pasta ob-þinutã, cînd în closet, cînd o aruncam la gunoi,cînd pe ici ºi cînd pe colo, pe apa Dîmboviþei...Apoi am încãrcat maºina – un Renault 16, cu caremã întorsesem din Franþa dupã ultima mea cãlã-torie – cu strictul necesar: rucsaci, cort, saci dedormit, bicicletele (de curse), schiurile, plus de-ale sufletului: un vechi fier de cãlcat cu cãr-buni, niºte farfurii de ceramicã, un ceaun ºi cãþea-ua. O cãþeluºã vagaboandã pe care o cãlcase maºi-na în faþa casei ºi pe care o salvasem. Cînd am ie-ºit din garaj, a trebuit ca mama ºi o prietenã, sin-gurele douã persoane care ºtiau cã nu mã mai în-torc, sã se urce pe scara maºinii ca amortizoarelesã se lase ºi sã putem ieºi la... larg. Prietenuluimeu de atunci nu-i spusesem nimic, îmi era tea-mã cã s-ar putea da de gol. Toate acestea suntdoar rare jaloane ale unui itinerar, dar ele nu dauseama de toate firele ºi legãturile sufleteºti rupteºi reþesute altunde, de lungul ºi laboriosul procesde transformare, un fel de reducere a individuluiadult la faza de crisalidã pentru a putea reîncepeparcursul care îl va duce din nou la maturitate.

– Aþi publicat intens în România pînã în ajunulplecãrii. Cum a fost posibil? Care au fost raporturile cucenzura (interioarã, editorialã)?

– Cu publicarea am avut un noroc teribil. Amprins momentele de destindere editorialã. Fiecarepublicare era un parcurs al combatantului, demulte ori o tocmealã – scot fraza asta, dar o lãsãmpe cealaltã – o permanentã tensiune: trece sau nutrece, iese sau nu iese.

Pretindeam pe vremea aceea cã „scriu liber“,cã oriunde aº fi în lume aº scrie la fel. Eram înmod evident foarte bine adaptatã la viaþa româ-neascã de atunci. Trãiam din plin ºi, culmea, nicinu mai eram conºtientã de autocenzurã. Sau chiardacã eram, mi se pãrea cã se limiteazã la niºtefleacuri, ici-colo. De ani de zile, îmi promit sã-mirecitesc cãrþile ºi nu am fãcut-o. ªtiu cã nu are dece sã-mi fie ruºine de ele, pot fi bune sau maipuþin bune, dar nu cred cã sunt scîrboase. Certeste cã era un gen de literaturã codatã, care însãmie nu-mi displace. Aceasta este o altã capcanã.Ea pîndeºte pe scriitorul care scapã de cenzurã.Dupã ce ani de zile a scris codat, învãluitor, mas-cat, folosind metaforã peste metaforã, se pome-neºte deodatã liber sã spunã ce îi vine la panã.Adevãrul! Numai cã, din pãcate, adevãrul nu faceîntotdeauna o literaturã bunã. Revenim la proble-ma relatãrii realitãþii în care adevãrul e la loc decinste ºi la cea a ficþiunii unde adevãrul poate luaorice formã ºi deci nu mai este adevãrul.

Am scris, da: Les années vollées. Este o carte demãrturie ºi atît. Am regretat, de altfel, alegereaEditurii Seuil s-o publice dupã Un sosie en cavale,mai ales cã aveau un alt manuscris al meu, unroman. M-am simþit frustratã de ficþiune. Caanecdotã meritã consemnat faptul cã mulþi cititoriau gãsit-o mai plãcutã ºi mai uºoarã de citit decîtSosia. „C’est terrifiant, mais c’est facile a laire.“

– V-aþi gîndit sã scrieþi Un sosie en cavale în þarã, înRomânia, la vremea respectivã?

– Da, ideea sosiei m-a bîntuit din România.Citisem prin Paris Match despre sosia reginei An-

gliei ºi mã obsedase aceastã dedublare de persona-litate. De fapt, mã întrebam dacã existã o dedubla-re sau dacã sosia chiar devine modelul sãu. Dacã înintimitate se dezbarã de pielea modelului ºi este cutotul altcineva sau dacã se chiar ia drept reginã pînãºi cînd se aflã în cada de baie. Cum aº fi scrisaceastã carte în România? Dacã aº fi scris-o acolo ºiapoi aº fi uitat cã am scris-o ºi aº fi reînceput aici,am fi avut douã cãrþi diferite despre acelaºi subiect,foarte potrivite pentru un studiu comparativ. Cucenzurã ºi fãrã cenzurã. Ceva în genul pozelorpentru curele de întinerire: înainte ºi dupã.

– Cum v-aþi integrat în cultura francezã ºi în reali-tãþile franceze?

– Cînd am venit în 1980, m-am aruncat dedata aceasta în societatea francezã, fãrã sã mai pãs-trez vreo urmã de idee preconceputã. Am venitconºtientã cã am multe de învãþat, chiar dacã larîndul meu puteam aduce noilor mele cunoºtinþeceva interesant, ceva diferit. Am descoperit cît deprietenoºi pot fi francezii, cu condiþia sã faci tu,noul venit, primul pas. Lucrurile au mers repede,m-am dãruit trup ºi suflet adaptãrii. Mi-am fãcutprietenii care s-au dovedit a fi trainice, am hãlã-duit din nou prin munþi ºi m-a uimit frumuseþea,varietatea ºi dimensiunile lor, mi-am fãcut pri-eteni prin sate, am cunoscut oameni de tot felul.Cînd m-am mutat la þarã, cu prima ocazie – carea fost tãierea unui copac uscat de pe cîmpul veci-nului, în apropierea grãdinii mele – i-am invitatla o „viºinatã“ de porumbe. Acum avem 19 ani deprietenie!

A trãi într-o þarã care nu este þara ta de baºtinãeste un exerciþiu delicat. Ca orice convieþuire, ce-re atenþie permanentã, îngãduinþã reciprocã, sin-ceritate, afecþiune, modestie ºi dãruire. Parcã aºcam pontifica, dar asta vine din faptul cã proble-ma adaptãrii ºi a neadaptãrii mã pasioneazã. De ceunii reuºesc ºi alþii nu? În tot mozaicul de nea-muri ce se deverseazã acum asupra Occidentului,rari sunt cei care se adapteazã cu adevãrat. Ca sãte adaptezi trebuie sã-ºi dai osteneala sã fii la cu-rent cu ceea ce se întîmplã în þara respectivã, cuviaþa politicã, cu problemele sociale ºi economice,despre culturã ce sã mai vorbim!

Cît despre integrarea în cultura francezã, astaeste o altã poveste. Depinde ce înþelegem prin in-tegrare. Dacã este vorba de poziþia mea faþã decultura francezã, asta este foarte simplu, integra-rea s-a fãcut în mod absolut firesc, adicã eu amintegrat-o. Problema este cã nu ºtiu deloc dacã eam-a integrat. De fapt, cultura francezã la ora ac-tualã se aflã într-un echilibru incert, se autolami-

neazã – cultura întregii Europe e în aceeaºi situ-aþie – ºi nu prea mai ºtie pe ce lume este.

– E dificil pentru un scriitor venit dintr-o altã cul-turã ºi dintr-un regim politic opresiv sã publice înFranþa? Care este politica editorialã faþã de operele lor?

– Avantajul ºi dezavantajul unui scriitor carevine dintr-un regim opresiv este cã editurileaºteaptã din partea lui, în mãsura în care el poatepãtrunde pînã la un redactor interesat ºi… intere-sant, mãrturii sau ficþiuni pasionante pentru pu-blic, dure, vandabile. Avantajul este cã dacã el îºiprezintã cartea într-un moment cînd þara lui sausubiectul pe care îl trateazã este la modã sau seprefigureazã a fi la modã în actualitatea politico-culturalã are ºanse (asta s-a întîmplat cu Sosia,deºi cartea a apãrut înainte de cãderea lui Ceau-ºescu). Dezavantajul derivã din avantaj: dupã ceinteresul se stinge, ºansele de a publica scad. Mairãu: dacã scriitorul vrea sã iasã din universul o-presiv ce îl bîntuie, pentru a respira, pentru a-ºilãrgi orizontul scriiturii aºa cum ºi-a lãrgit ori-zontul cunoaºterii prin evadarea din acest universºi este atras de alte subiecte, este readus la reali-tate ºi i se spune, în mare, cã trebuie sã rãmînã,cu scriitura, de unde a venit, cã asta este menirealui. Dacã cedeazã ºi o face, dupã o vreme i se vareplica: bine, dar acuma toate acestea se ºtiu, numai intereseazã pe nimeni. Analiza mea este puþincaricaturalã, dar foarte aproape de adevãr.

ªi încã, toate acestea erau valabile acum 10-15ani. Acum situaþia editorialã s-a degradat într-atîtîncît chiar ºi scriitori francezi, buni, dar nemedia-tizaþi, nu mai pot publica. Domnia audimat-uluise întinde la literaturã prin numãrul de vînzãri.Cercul vicios este dramatic pentru culturã: unuiscriitor care vinde – fie cã este bun, dar „facile àlire“, fie cã e prost ºi entuziasmeazã masa citito-rilor, fie cã scrie bine, dar subiectele lui sunt plic-ticoase (relaþiile cu mama, cu tata, cu sora, cu...eul profund) ºi banale, dar face parte din camarilaliterarã parizianã, i se face publicitate ºi deci vin-de. Cu cît vinde, cu atît i se face publicitate, decivinde din ce în ce mai mult. Celorlalþi nu li se fa-ce publicitate, cãci nu meritã investit, devreme cenu vînd destul. Înainte vînzarea a 2.500, 5.000 deexemplare, pentru un scriitor încã necunoscut demarele public, era consideratã suficientã pentruca editura sã-l pãstreze în „herghelia“ ei. Vînzareaa 10.000 de exemplare era o reuºitã importantã,care nu se obþinea, de altfel, decît trecînd într-oemisiune televizatã, ca a lui Bernard Pivot, de pil-dã. Acum se cer „performanþe“ din ce în ce maimari; ca în sport, numai cã pentru a le obþine serecurge la dopaj... Titlurile se dopeazã, cu publi-citãþi de tot soiul.

– Care sunt raporturile dvs. cu scriitorii francezi ºicu cei români din Franþa ºi din þarã?

– Eu am trãit întotdeauna în marginea breslei.În România aveam cîþiva prieteni scriitori: DanaDumitriu, Florenþa Albu, Nicolae Manolescu,Rodica Iulian, Tudor Ursu, Alexandra Tîrziu. Pealþii îi vedeam din cînd în cînd, ca de pildã peNichita Stãnescu, Dan Laurenþiu, Nina Cassian,Grigore Hagiu, Laurenþiu Ulici, Dan Cristea,Breban, mai rar etc., însã majoritatea prietenilormei, care fãceau permanent parte din viaþa mea,nu erau scriitori. Vacanþele nu mi le petreceam încasele de creaþie ºi nu frecventam decît foarte rarrestaurantul de la Casa Scriitorilor din Bucureºti,unde atmosfera mi se pãrea cam sufocantã ºi arti-ficialã. Lumea scriitorilor îmi apãrea ºi mai îmiapare ºi azi, chiar aici, în Franþa, închisã asupra eiînºiºi, cu privirea aþintitã asupra propriului buric,luat drept centru al lumii, ºi prin aceasta, într-ooarecare mãsurã, ruptã de realitate. Bineînþeles cãtrebuie sã ne ferim de generalizare, dar zumzetulgintei scriitoriceºti mã obosea. Departe de mine

à


gîndul cã aº fi fost mai grozavã. nu, poate doarmai independentã. Da, cred cã despre asta estevorba. Cam acelaºi lucru, dar cu parametri, desi-gur, diferiþi s-a întîmplat ºi aici. Am cunoscutfoarte puþin lumea scriitoriceascã din Franþa, ceade la Paris care face legea, dar atît cît am cunos-cut-o mi s-a pãrut a regãsi ceva, la alt nivel poate,din atmosfera pe care o cunoºteam. Am schiþat oapropiere care mi-a cerut un mare efort, apoi m-am dus. Am doi prieteni scriitori francezi buniºi prezenþa lor îmi este absolut suficientã.

Scriitori români din Franþa cunosc cîþiva, uniiîmi sunt destul de apropiaþi, ca Mircea Iorgulescu,Matei Viºniec, Sanda Stolojan, dar viaþa aici efoarte rapidã ºi ne lasã puþin timp pentru întîlniri,fãcîndu-le astfel ºi mai preþioase cînd au loc. Nupot sã nu-i citez pe Monica Lovinescu ºi pe VirgilIerunca, prieteni dragi cu un statut aparte în inimamea. Mai demult, treceau pe acasã Alexandru Pa-pilian, Paul Goma, Maria Mailat. Iar cei din þarã...Dana ºi Florenþa nu mai sunt ºi îmi lipsesc teri-bil. Pe alþi cîþiva îi întîlneam pe la colocvii sau sa-loane ale cãrþii, pe vremea cînd mã mai duceam.

– Aþi fost în România dupã 1989?

– Am fost, în ’90, dar nu la Bucureºti, ci la Da-ia, în judeþul Mureº, cu un convoi umanitar. Unsat de aici, de pe lîngã mine, luase satul Daia subaripa lui, creînd o asociaþie „Mureº-Libertate“ sauaºa ceva... Aveau nevoie de traducãtor ºi am plecatcu ei. Bugetul era mic, obþinut prin donaþiile fiecã-ruia, oameni cu salarii mici. Aveam douã camione-te ºi un camping-car. Camionul în care eram euavea o uºã care nu se închidea bine. Era luna ia-nuarie, în timpul nopþii, cãci dormean în camioa-ne, nu aveam bani de cheltuit la hotel, am fãcut unînceput de degerãturã la degetul mare de la picior,în ciuda botoºeilor pe care îi aveam. La Daia a fostgreu, oamenii se certau între ei, preotul era unºmecher profitor, prieten cu un, sã zicem, fost se-curist, þiganii, care intraserã în casele saºilor plecaþiºi le transformaserã în ruine, ne înjurau, sãtenii îiblestemau, francezii care nu erau pregãtiþi pentrubalamucul care se pornise se plîngeau cã româniisunt rasiºti ºi încercau sã explice tuturor ce în-seamnã democraþia. Am muncit în draci, cãrînd ºifãcînd pachete, sub privirea ironicã a popii ºi cuajutorul saºilor (cei cîþiva rãmaºi, care apoi au ple-cat), organizaþi ºi calmi, totul a fost împãrþit ºi s-aorganizat cina de adio, într-o atmosferã de aparentãbunã înþelegere. Moment emoþionant: conducã-torul saºilor a înmînat primarului satului francezsteagul românesc fãrã stema republicii ºi deci fãrãgaurã, þinut ascuns pînã atunci. Zic aparentã, pen-tru cã francezii ºi-au continuat munca de asociaþietimp de zece ani ºi... anul trecut au renunþat pen-tru totul a fost inutil, din pricina disensiunilor cesfîºie satul ºi nu s-a realizat nimic din toate proiec-tele, în ciuda cheltuielilor. În naivitatea lor, aucumpãrat un tractor, unicul din sat, care urma sãfie folosit de toþi membrii asociaþiei din Daia. Afost doar o sursã de certuri ºi de beneficii pentruunii în detrimentul altora. Eu nu am participat de-cît la început de tot la aceastã aventurã. Apoi nu ammai fost în România. ªi o iau înaintea unei posibileîntrebãri: de ce? spunînd: nu a fost de s-a legat.

– Ce impact au avut asupra publicului francezcãrþile dvs.?

– E greu de spus. Un sosie ... a fost iniþial luatãca o ficþiune cu caracter absurd, chiar fantastic.Cineva m-a comparat cu Kafka ºi mãrturisesc cãam fost destul de tristã, nu pentru cã nu mi-arplãcea Kafka, acest mare scriitor, dar pentruorbirea realã sau factice a scriitorului care fãceaaceastã comparaþie. În mod ridicol, cartea a fostreluatã de mulþi sub un nou unghi, dupã ’89. Lesannées... a fost mult cititã de tineri. lectura nefiindprea dificilã, am avut nenumãrate întîlniri înprovincie, cu publicul foarte receptiv, în ºcoli.

Dar trebuie ºtiut cã atenþia pe care o acordãacest public unei cãrþi este extrem de efemerã, caºi eventuala „glorie“ a scriitorului. Oferta esteenormã, subiectele de actualitate pasioneazã, ºi a-ctualitatea azi ºi nu ieri sau mîine. Totul mergefoarte repede.

– De ce nu au fost traduse în limba românã acestecãrþi?

– Un sosie en cavale a apãrut în româneºte într-otraducere execrabilã, sub titlul Perimetrul zero (cutrei cronici cred), iar Les années volées, sub titlulIa-þi boarfele ºi miºcã (în formã de interviu, aºa cuma fost conceputã iniþial). Cred cã versiuneafrancezã este mai bunã, mai fluentã.

– Cum vã explicaþi faptul cã anumiþi scriitori stabi-liþi în Occident sunt puþin cunoscuþi în þarã, iar cei caresunt mediatizaþi sunt prezentaþi mai mult prin prismabiografiei ºi mai puþin prin opera lor?

– Existã un raport ciudat între scriitorii stabi-liþi în occident ºi editurile româneºti, un fel de„vino’ncoace, du-te’ncolo“, cu circulaþie în ambe-le sensuri. Pe de o parte, editurile româneºti nuse prea grãbesc pentru traducerea ºi publicareaacestor scriitori, în afarã de cîteva cazuri precise.Scriitorul trebuie sã facã demersuri susþinutepentru a fi publicat, se ivesc complicaþii pentrutraduceri, traducãtorii propuºi sunt uneori nepre-gãtiþi (am avut aceastã problemã cu Perimetrul ze-ro), se fixeazã date de publicare ce nu se respectã,este publicat, dar nu este bine difuzat. Mai trebu-ie amintit ºi faptul cã s-a luat obiceiul de a consi-dera cã scriitorul (este valabil ºi pentru cei din þa-rã) nu trebuie remunerat sau cã trebuie sã semulþumeascã cu foarte puþin, el fiind rãsplãtitprin faptul însuºi cã este publicat. Pe de altã parte,scriitorii care se plîng de aceastã stare de lucrurinu pot rezista tentaþiei de a regãsi, în sfîrºit, citi-tori pe care îi sperã mai atenþi decît cei din Occi-dent ºi deci suportã totul pentru a fi publicaþi. Întreacãt fie spus, deseori aceºti cititori, dintr-unmotiv sau dintr-altul, nu sunt foarte interesaþi deceea ce scriu ei. Existã douã poziþii: dacã subiecte-le se situeazã în anii de dictaturã, nu numai ceau-ºistã, ci ºi cea de dinainte, dictatura proletariatuluide sub Gh. Gheorghiu-Dej, unii cititori ridicãochii la cer: tot aia ºi tot aia, toate astea le ºtim pe derost, vrem altceva; dacã subiectele sunt complet di-ferite de „realitatea româneascã“, unii cititoripufnesc: ce ne împuie capul cu aiurelile astea, noi avemaici probleme serioase, domnule. Este vorba de o anu-me stare de spirit, realã, chiar dacã exprimatã ast-fel ea poate pãrea caricaturalã, caricaturã pentrucare îmi cer scuze, dar pe care o menþin. Sigur cãîn aceastã luminã intervin acum ºi parametri eco-nomici, de marketing. O editurã nesubvenþionatãde stat trebuie sã vîndã. Cert este cã o publicitateinteligentã ar putea face mai uºor cunoscuþi scrii-torii în Occident, dar concurenþã în þarã existã,cum existã peste tot. Ca ºi în sport, orice nou-in-trat în cursã poate dezechilibra clasamentul sta-bilit. Am auzit acel faimos: ce mai vin ºi ãºtia sã pu-blice la noi, sã stea acolo unde s-au dus. Este un punctde vedere cam primar, dar care se poate susþine.Biografiile sunt la modã în lumea întreagã. Într-obiografie este ceva de „reality show“ ºi asta excitãpublicul. Apoi trebuie recunoscut cã multe dinbiografii restituie ceva din memoria pierdutã. Fic-þiunea pierde teren peste tot. Motivele cred cãsunt multiple.

– Cum pot fi integraþi literaturii române scriitoriiexilaþi mai ales în deceniul ceauºist? Dupã ce criterii?Morale? Estetice? Politice?

– Unii vor fi integraþi, alþii nu, lucrurile se vorface de la sine, cu timpul sau nu se vor face pen-tru un motiv sau altul. Spun cu timpul, cînd sim-patiile ºi antipatiile se vor fi stins prin stingerea

combatanþilor, cînd ranchiunele se vor fi trans-format în uitare, cînd bisericuþele ºi clanurilecontemporane nu vor mai fi decît înºiruiri denume pe hîrtie. Cînd critici literari oneºti lipsiþide interese ºi orgolii îºi vor da seama cã literaturaromânã, în ciuda celor ce le-am crezut sau vremcu tot dinadinsul sã credem, este încã foarte cru-dã, deseori tributarã diverselor curente occiden-tale ºi lipsitã de o dimensiune universalã ºi vorînþelege cã din diversitatea ei va rãsãri, poate, maitîrziu o nouã dimensiune. Da, am spus diversi-tate, dar cu condiþia sã rãmînã în domeniul litera-turii ºi sã nu ia în seamã maculatura. Cît desprecriterii... sã nu cãdem în boala dosarelor. Întîi sãjudecãm opera (Giono, Céline, huliþi, acuzaþi decolaborare, s-au întors în sînul literaturii france-ze), cãci prin operã poate un scriitor sã facã partesau sã nu facã parte din literatura unei þãri. Astanu ne împiedicã cu nimic sã restituim adevãrulbiografic ºi sã judecãm omul. Criteriile morale ºipolitice sunt greu de stabilit. Poate mai uºor ºimai periculos, pentru cã fãrã drept de apel, la ieºi-rea dintr-un regim totalitar sau la ieºirea de sub oocupaþie strãinã (cum s-a fãcut la liberarea Franþeide sub nemþi). Dar într-o viaþã, sã zicem, „nor-malã“, totul este mult mai nuanþat. Îi port picã luiSartre pentru cã a susþinut comunismul prinminciunã, cãci ºtia ce se întîmplã în realitate, îlacuz deci ºi din punct de vedere politic, ºi dinpunct de vedere moral, cãci a minþit o generaþieîntreagã. Dar nu pot sã port picã altora care aucrezut în comunism ºi au deschis ochii de îndatãce a avut informaþii: care în 1956, la Revoluþia dinUngaria, care la intrarea ruºilor în Afganistan. Iardespre morala în viaþa privatã, consider cã fiecareeste propriul sãu stãpîn ºi poartã singur rãspunde-rea felului în care îºi duce viaþa, atît timp cît nuface rãul cu bunã ºtiinþã ºi cu tot dinadinsul. Înconcluzie, da, criteriul intrãrii în literaturã esteestetic, restul revine biografilor.

– Se poate vorbi de douã literaturi alternative care(nu) comunicã?

– Cred cã existã o lipsã de comunicare, un felde neînþelegere, o mefienþã, o privire de pestedrum. Rãmîn întotdeauna surprinsã de lipsa deinteres pe care de multe ori o manifestã unii faþãde alþii, scriitorii din ambele þãri. Se citesc rar,fãrã tandreþe, critic, uneori dispreþuitor. Ba chiarºi scriitorii din þarã cu cei din þarã ºi cei din Occi-dent cu cei din Occident. N-aº vorbi de douã lit-eraturi alternative. Toþi aceºti scriitori, în marealor majoritate, mai ales cei din perioada cauºistã,s-au format, pînã la o vîrstã adultã, în þarã, undeau respirat acelaºi aer, chiar dacã l-au distilat dife-rit. Aº pleda mai degrabã, cum spuneam mai sus,pentru o aceeaºi literaturã diversificatã. Cu atît maimult cã acceptarea diversificãrii este un exerciþiude toleranþã. De ce douã literaturi cu respiraþiescurtã, ºi nu una singurã cu o respiraþie mai am-plã? Dar, toate acestea se vor alege probabil înviitor. Sau nu se va alege nimic ºi vor rãmîneîntr-adevãr douã literaturi. Ce absurd!

– Eroina din Les années vollées poate fi un idealadolescentin? Memoriile din închisoare ar trebui studiateîn ºcoli?

– Nu. ªi nu numai pentru cã nu mi-ar treceprin minte sã mã dau ca exemplu nici unui ficus,necum unui copil, ºi cã responsabilitatea pe careaº purta-o ar fi insuportabilã, dar ºi pentru cãeroina evolueazã într-o lume foarte precisã, extre-mã, dar ºi simplistã, durã, cu reguli relativ puþineºi uºor de învãþat, care nu au nimic de a face cucomplicaþiile vieþii afarã, în libertate, cu pericoleleºi bucuriile ei multiple, deseori înºelãtoare.

n

Interviu realizat de ALINA LUPSE


(urmare din nr. trecut)

Oleg Garaz: Filosofia ne vorbeºte despre Fiinþã ºiExistenþã, despre Limbaj ºi Nume, pe când Muzica neplaseazã la modul nemijlocit în fiinþarea existenþei, din-colo de ineficienþa unor reprezentãri afectivizante ºi cate-gorial-estetizante. Poate cã Muzica este acel model denon-gândire metaindividualã, precum ºi metalingvisticã?Poate cã ceea ce Hanslick numea „dinamism al arabes-curilor sonore“ este o posibilitate de a modela în primulrând „indiferenþa“ iraþionalã a obiectelor ºi relaþiilor ce sestabilesc între acestea în politropia Realului? Poate doarprin Muzicã putem depãºi aceastã obsesie umanã de ainterveni în realitate în loc de a se contopi cu aceasta?

Aurel Codoban: Distincþia cea mare pe carem-am obiºnuit s-o fac este cea dintre gest ºi cu-vânt, dintre operare ºi semnificare, dintre demersºi discurs. Ca toate artele, ca întreaga gândirepoeticã, muzica aparþine discursului. Desigur, veþispune cã ºi ºtiinþa este discurs. Dar ºtiinþa estediscursul unui demers. ªtiinþa este un discurs ca-re trimite la un demers: ºtiinþa vorbeºte pentru a-þi da ceva de fãcut. Pentru cã esenþa ei este teh-nica, cu discursul ºtiinþei ajungem sã producemobiecte. Discursul artei se dã pe sine ca obiect.Comparaþia explicitatoare este urmãtoarea: dis-cursul ºtiinþei este ca un geam de cristal foartetransparent – calitatea teoriei ºtiinþifice e legatã degradul de transparenþã al geamului – care ne lasãsã privim în curtea noastrã ca sã vedem ce este defãcut. Discursul artei, în schimb, seamãnã cu unvitraliu: el foloseºte lumina acestei lumi, dar nudeschide o priveliºte asupra lumii, ci se dã pe sineca lume. Tehnica produce obiectele care alcãtu-iesc mediul adaptativ, arta „produce“ lumea noas-trã. Distincþia aici este între stimuli ºi semnale, încazul mediului, ºi semne, cu semnificaþiile lor, încazul lumii. Muzica este una din formele lumiinoastre, nu una din manierele adaptãrii noastre lamediu.

Privilegiul ºi prestigiul ei deosebit are nevoiede o dublã explicitare: mai întâi, aºa cum spu-neam mai sus, ca sunet care decoleazã de pe sem-nificaþie, ea ne îngãduie cea mai largã dezmãrgini-re pe care ne-o poate îngãdui calitatea noastrã defiinþe de limbaj. Apoi, intervine distincþia, dragã„ontologiei umanului“, spaþiul-construct al per-cepþiei noastre ºi timpul-construct al memorieinoastre. Marea trecere de la clasicitate la moder-nitate, operatã o datã cu cãlãtoriile Renaºterii, estetrecerea de la spaþiu la timp. Pentru cei vechi,spaþiul era misterios; pentru moderni, timpul estemisterios. Pentru noi, orizontul fiinþei este tim-pul. Ei bine, muzica are prestigiul unui discurscare se deruleazã în timp, care curge o datã cuviaþa noastrã. Cu aceste corelaþii am putea vedeaîn muzicã cel mai larg permis dialog cu Fiinþa:operele muzicale sunt memoriile existenþiale aleposibilelor fiinduri care ne-ar fi îngãduit Fiinþa sãfim. Sau ca în legendele indiene reluate în proze-le sale de Mircea Eliade, în care un discipol îºitrãieºte o posibilã viaþã alternativã în timpul cât seapleacã sã ia apã dintr-un izvor: posibile existenþeîntregi, care se scurg în intervale limitate de timppentru a ne da un sens al existenþei noastre.

– Omul este singurul produs al naturii care nu i s-a putut adapta. Omul ºi-a declarat incapacitatea de atrãi ºi de a-ºi trãi natura prin crearea unui habitus arti-ficial, aºa-zisa a doua naturã, care este civilizaþia. Vor-bim despre un substitut funcþional al naturii, despre otautologie a acesteia, un paliativ menit sã asigure supra-vieþuirea fiinþei umane, sã-i compenseze lipsa trãsãturi-lor ºi facultãþilor competitive în lupta pentru existenþã. Înloc sã ne angajãm în aceastã luptã, ne distrugem pe noiînºine. În cazul unei posibilitãþi de asimilare a realuluinatural, n-ar fi existat civilizaþie. Înaintãm pe calea deaprofundare a dizarmoniei, augmentând propria in-adaptabilitate. Atunci, filosofãm pentru a compensa sem-nalele de pericol venite din subconºtient? ªi, dacã totînaintãm înspre Apocalipsã, la ce-ar mai fi bunãfilosofia?

– Antropologii germani ai primei jumãtãþi asecolului nostru au spus, într-o formulã pe care o gãsesc amuzantã, cã omul este un fetus de pri-mate nãscut prematur. Adicã fãrã o garniturã deinstincte atât de elaborate încât sã-i îngãduie sãtrãiascã îndatã dupã ce se naºte, aºa cum se în-tâmplã de regulã cu alte animale. În schimb, elînceteazã sã fie dresabil, devenind educabil.Omul este deci inadaptabil la „naturã“ pentru cãeste o fiinþã culturalã. La om semnificaþiile ºi sen-surile se aflã pe poziþia unor ordonatori ai com-portamentului, aºa cum în cazul animalelor seaflã instinctele. Mai întâi religia, apoi filosofiachiar asta fac: suplinesc, asistã aceastã carenþã fiin-þialã a omului, a lipsei de maturitate a instinctelor.Întreaga culturã suplineºte prin ceva de ordinulsemnificaþiilor, al sensurilor, aceastã carenþã afiinþei umane. Formele de culturã nu sunt cevagratuit: ele asigurã existenþa acestui precar primatca om. Nu înþelegem îndeajuns în ce mãsurãomul nu este un fiind, ca toate celelalte din aceas-tã lume, ci un proiect. Omul existã mai degrabãca proiect, legat de opþiuni ºi disponibilitãþi, maidegrabã decât o realitate. Apocalipsa pentru noi arînsemna cã aceastã fiinþã, care este încã într-unstadiu de proiect, sã eºueze… Filosofia se aflã departea acestui proiect. Ea funcþioneazã ca esteticaunei arte superioare, a artei de a trãi, a artei de atransforma viaþa noastrã într-o existenþã. Sau maibine ca o astrologie – arta integrãrii noastre onto-logice în cosmos – sau alchimie – arta transmu-tãrii individului care suntem într-o persoanã, artaasumãrii unui rol existenþial în temeiul rãspunsu-lui autentic la întrebarea: cine sunt eu?

– Existenþa reprezintã un fenomen care în cel maiinfantil sens al cuvântului eliminã ideea dispariþiei, ne-antului, pulverizãrii, a rãului catastrofal ºi apocaliptic,dar ºi a rãului luciferic. Se pare cã ideea infantilitãþii arputea reprezenta una din acele posibilitãþi de conservarea realitãþii prin copilãrie, deci prin neîngrãdire de nici oconvenþie, din moment ce pentru un copil o convenþieeste practic inexistentã. La modul inconºtient, un copilrealizeazã ipostaza unui organizator ºi operator al reali-tãþii. Ne amintim aici de Huizinga, cu al sãu „Homoludens“, dar ºi de H.G. Gadamer, cu eseul „Actualita-tea frumosului“. Se pare cã un copil deþine un set deproceduri de organizare a unei realitãþi fericite, fãcând-o,dupã cum ne aratã Gadamer, prin joc dezinteresat, si-

milar unei continue sãrbãtori. Se pare cã un copil apareca un exponent al unei realitãþi transpersonale, pe care opopuleazã cu propriul produs mental materializat.Chiar mai mult, toatã aceastã realitate infantilã a unuicopil este una beneficã pânã în profunzimea consistenþeiei interioare. Ce ar putea prelua de aici filosofia? ªiîntr-un alt sens, oare starea „filosoficã“ a raþiunii nusemnificã oare un abandon voit (sau poate necesar) alcopilãriei, dar ºi al fericirii?

– Întrebarea deschide aproape o rozã a vântu-rilor pentru rãspunsuri. Adicã, ceea ce este copi-lul, ceea ce este copilãria are aproape nesfârºitedimensiuni, consecinþe, implicaþii filosofice. Pri-ma observaþie pe care aº face-o este cã nici copi-lul, nici copilãria nu se aflã în interesul efectiv alvechii filosofii. Copilul pare atunci o figurã divi-nã, una din ipostazele divinitãþii. El devine intere-sant pentru filosofia occidentalã îndatã dupã pra-gul modernitãþii. Atunci când sunt recuperaþi ex-cluºii care fuseserã sãlbaticul, femeia, copilul.Modernitatea este cea care se intereseazã foartemult de copilãrie, deci ºi sensul acestui intereseste, la urma urmei, teribil de vast. Sub sugestiauneia dintre formulele întrebãrii pe care aþi pus-o, aº putea sã-l amintesc pe Piaget, care ca psiho-log deduce ceea ce este intelectul sau inteligenþanoastrã din motricitatea copilului, adicã face sãnascã practic mecanismele care ne structureazãinteligenþa din jocul copilului. Tot aºa, dacãamintim compartimentul etic al filosofiei, copilulapare drept amoral. Copilul este, asta vrea sã spu-nã, dinaintea legii morale, adicã dinaintea cenzu-rilor sociale care definesc rãul, nemaisocotind cãam putea recupera copilul într-o filosofie maiapropiatã de noi, dinspre temele majore cu marerezonanþã, adicã ale jocului ºi sãrbãtorii pe careiarãºi le-aþi citat. Pur ºi simplu, asta vroiam sãspun, cã rãspunsuri se pot da aproape în toate di-recþiile pe care o busolã sau un giroscop al proble-maticii teoretice le poate indica. Dar, sã revenim,existã câteva repere care mã intereseazã mult aici ºiprimul ar fi calitatea de persoanã a copilului, deºiceea ce spun este aproape un oximoron, aproape ocontradicþie în termeni. Am putea defini cel maibine persoana ca un rãspuns configurat într-un rolesenþialmente moral la întrebarea: cine sunt eu?Or, aici apare paradoxul: copilul nu-ºi pune aceastãîntrebare sau, dacã o face, o face nu pentru a obþineun rãspuns configurat printr-un rol moral, copiluleste amoral, am spus-o deja. Dar, în acelaºi timp,copilul are întregul apanaj al persoanei, are com-pletitudinea pe care doar persoana o dã. Adicã esteo fiinþã integrã, o entitate, nu este individul ca per-soanã ºtirbitã a cotidianului nostru. Ceea ce pare sãîi asigure aceastã completitudine este jocul ºi aicidin nou problemele care se deschid par sã fie foarteample ºi sã dea chiar în dilemele sau problemelefilosofiei strict actuale, pentru cã jocul este moral-mente în afara finalitãþii. El este tot aºa cum spuse-se Kant despre viaþã ºi despre artã – o finalitate fãrãscop, dar jocul pare sã invadeze lumea postmoder-nã a scopurilor noastre, adicã vreau sã spun cã înlumea noastrã postmodernã nici o iniþiere nu arecurs efectiv ºi cã singura formulã posibilã a iniþieriia devenit jocul. De fapt, nu mai existã mari con-ducãtori ai jocului ritualic al iniþierii, nu mai existãiniþiaþi ºi novici sau neofiþi care se iniþiazã. Jocul ºi-a asumat sarcina iniþierii ºi este singura formã carene-a rãmas din ceea ce altãdatã era inþierea. Deaceea copilul pare sã ºtie, fiind înaintea cunoaºteriinoastre intelectuale, tot aºa cum este ºi înaintea le-gilor noastre morale. Asta ar fi o dimensiune oare-

n Aurel Codoban„Adevãrata uitare nu este atât uitarea Fiinþei,cât uitarea Rãului”

interviu


cum sacrã a jocului. Existã multe alte dimensiuni.Jocurile sunt ºi cele de cunoaºtere, ºi cele de inter-pretare, ºi cele de asumare a unor semnificaþii. Poa-te cã una din definiþiile care circumscriu bine jocu-rile copiilor formulatã grav ar putea suna aºa: expe-rimentarea unei explicitãri hermeneutice. Iatã câtde complicat ºi grav putem spune cu cuvintelenoastre de adulþi ceea ce copiii fac cu nonºalanþã ºifãrã sã oboseascã. ªi apropo de asta, jocul nu numaicã are calitatea stupefiantã pe care noi o pretindemcelei mai înalte moralitãþi, aceea de a-ºi gãsi rãsplataîn sine, dar totodatã jocul are aparenþa unui perpe-tuum mobile. Pare sã nu consume realmente ener-gia copiilor implicaþi în joc. Ca sã fiu foarte clar, artrebui sã compar ceea ce fac copiii jucându-se cuceea ce noi, maturii, facem cu o seriozitate aplicatã.Reuºim cel mai adesea cu eforturile noastre sã obo-sim foarte repede, sã ne plictisim foarte repede, sãresimþim din plin latura mecanicã a activitãþii noas-tre ºi sã ne vedem la sfârºitul ei obosiþi, fãrã vlagã,cu energia consumatã. În ceea ce-i priveºte pecopii, ei au secretul prin joc al unei existenþe foartediferite de a noastrã, care nu-i deprimã ºi nu-i obo-seºte. Noi am pierdut, ca adulþi, învãþãtura secretã,care îngãduie ca lucrurile sã se facã oarecum de lasine. Este principiul lui „a lãsa sã fie“. Ajunge sãcreezi oarecum condiþiile, sã deschizi locul pentruceva ce trebuie sã fie pentru ca el, dacã trebuie într-adevãr sã fie, sã ºi aparã acolo. Copiii ºtiu asta. Cuconºtiinþa lor nededublatã, reuºesc efectiv sã fie ast-fel, în vreme ce noi ne pierdem în inhibiþii, frus-trãri ºi opinteli care fac un chin din activitatea noas-trã ºi îi diminueazã plãcerea. Dacã revenim la ve-chea formulã a copilului etern, a copilului divin,trebuie sã spunem cã pânã ºi asta ajunge la noi înmodernitatea târzie. Paradisul a încetat sã existe. Si-gur, Raiul nu se aflã nici în ceruri, nici pe pãmânt,dar singurul Eden, singurul Paradis, pe care-l pu-tem accepta ºi-l acceptãm fãrã scepticisme de altfel,este copilãria. Copilãria este de fapt pentru noi nos-talgia Paradisului. Trãim din amintirile ei. De câteori în serile de toamnã nu se hrãneºte sufletul nos-tru cu amintirea copilului care eram ºi care plecasau revenea de la ºcoalã simþind savoarea intactã aunui anotimp pe care noi nu-l putem percepeacum cel mai adesea decât prin nostalgia copilãriei.Ca sã pot sã arãt în ce mãsurã copilul este o figurãdestinatã meditaþiei modernitãþii noastre recente ºitârzii, ar trebui sã spun cã analiza tranzacþionalã apsihologiei americane admite cã suntem constituiþidin trei instanþe fundamentale: copilul, adultul ºipãrintele. Foarte multe dintre relaþiile sociale, inter-individuale mai degrabã, sunt explicate astfel deanaliza tranzacþionalã prin aceea cã pãrintele se ad-reseazã copilului din noi, bunãoarã, sau cã cel careeste copilul din noi reacþioneazã la copilul din celã-lalt. Ca sã rezum, esenþial este aici cã atunci cânddoi oameni stau de vorbã, într-adevãr ºase voci seaud în acest dialog ºi cã douã dintre ele aparþincopilului din noi, copilului care nu numai cã amfost, dar ºi mai suntem încã.

O relaþie importantã este ºi cea care priveºtelimbajul. „Infans“ în latinã înseamnã cel care nuvorbeºte. Dacã dãm o astfel de definiþie copilului,trebuie sã avem în vedere cã ceea ce lipseºte estecomunicarea. Copilul este capabil sã semnifice.Mai mult chiar, este capabil sã semnifice chiar ºilucruri pe care nu le cunoaºte ºi nu le înþelege.Splendidele întrebãri ale copiilor, cele care m-aufãcut sã mã gândesc cu interes cu câþiva ani în ur-mã la filosofia pentru copii. Aceste întrebãri suntlegate de aceastã capacitate de semnificare a copii-lor. Am putea discerne aºa foarte bine între adultºi copil. Un copil aparþine unei semiotici (semi-ologii) a semnificãrii, nu a comunicãrii. Adicã, lael relaþia cu limbajul este relaþia nu cu un sistemde comunicare instrumentalizat, ci cu un sistemde semne destinat semnificãrii. Cazul copiluluieste similar cu acel al poetului în raport cu limba-

jul. Copilul semnificã dând un nume. Este ceeace face ºi poetul. Asta observa Heidegger dupãHölderlin: poetul numeºte. Aceastã capacitate dea da nume se pierde atunci când suntem angajaþiîn comunicare. Eficienþa relaþiilor interindividua-le ºi a celor sociale presupune o restrângere asemnificãrii în favoarea comunicãrii. De fapt, caadulþi, folosim limba aºa cum facem cu tot restul,cu semenii noºtri, cu lucrurile, cu ceea ce aparþi-ne lumii. Adicã, instrumentalizãm, facem sã fieustensilã. Cuvintele noastre ºi lumea noastrã sunto lume de mijloace. Cuvintele copilului ºi lumealui sunt o lume de scopuri. Asta rezolvã ºi între-barea de mai sus: copilul nu oboseºte, copilul seinstaleazã de la început în scop, el nu are de urcatuna sau mai multe trepte spre scop. Aºa se întâm-plã ca adultul, ºi aceasta este celãlalt aspect, seblocheazã la nivelul mijloacelor, fãrã a mai atingescopul, pe când copilul se instaleazã de la începutîn scopuri. De aceea ºi obþine satisfacþia în jocullui. El obþine scopul aparent fãrã intermediereaobositoare ºi oarecum coborâtoare a mijloacelor,de care nici nu este conºtient.

În ceea ce priveºte relaþia între copil ºi copilã-ria lui, cu jocurile ei cu tot, pe de o parte, ºi raþiu-nea care este tot mai mult intelect, în modernita-tea noastrã obositã, trebuie sã spunem cã aici sevãdeºte cel mai mult aceastã raþionalitate ca fiindcastratoare. Adicã, ajungem sã pierdem ceva atuncicând ne angajãm pe drumul unei raþiuni intelec-tualizante. Calitatea acestei raþiuni operaþionalemoderne este constrângerea dictatorialã pe care oexercitã asupra a tot ceea ce nu este logicã. Mo-dernitatea a situat în locul Dumnezeului mortsubiectul cu gândirea sa conceptualã ºi strict logicãºi a exclus de la început variantele alternativeilogice ale imaginaþiei, ale senzorialitãþii, a exclusfigurile dorinþei ºi gratuitatea jocului. Cred cã ve-dem revenind acum toatã aceastã aurã a copilãrieiîn pluralitatea care se instaleazã în modernitate.Noþiunile logicii sunt concurate nu numai deimagini, ci ºi de mirosuri ºi silogismele logiciisunt concurate nu numai de figurile paralele alemetaforei ºi metonimiei pe post de figuri ale gân-dirii, dar ºi de o combinatoricã ce aparþine joculuiºi care cred cã este foarte prezentã în muzica sauîn plastica ce opteazã pentru happening. Ceea cene învaþã lecþia de sfârºit al modernitãþii este sã necopilãrim. Singura obiecþie pe care simt nevoie sãi-o aduc este cã ne învaþã oarecum prea ºcolãreºtesã ne copilãrim, pentru cã asta mi se pare cã este,ca sã invoc acuma „Postmodernismul pe înþelesulcopiilor“, sensul efectiv al spiritualitãþii de sfârºitde secol: o ºcoalã prin care adulþii sunt învãþaþi sãredevinã copii. Este lecþia pe care ne-o propuncalculatoarele. Nu poþi sã te descurci bine cu uncalculator decât dacã renunþi la gândirea cuazalãcare a fost apanajul modernitãþii noastre clasice ºirecurgi la copilãreasca învãþare prin încercare ºieroare sau reuºitã. Calculatoarele, care sunt ins-trumentele emblematice ale sfârºitului de secol, se aflã într-o relaþie mai bunã cu copiii decât cuadulþii. Îmi place foarte mult observaþia luiMichael Crichton, care susþine cã dacã militarii aufãcut jumãtate din succesul de astãzi al compute-relor, jocurile pe calculator destinate copiilor saucopiilor din noi, adulþii, au fãcut cealaltã jumãtate.Dar mult mai multe imbolduri spre spontaneitateºi joc vin ºi din alte direcþii ale modernitãþii târzii.Cât de importantã este publicitatea ºi cât de copi-lãreascã este aceasta în construcþia ei se vede prinînsãºi faptul cã este destinatã minþii noastre decopil sau copilului din noi, deoarece numai uncopil poate fi motivat în acest fel, în timp ce adul-tul este prin definiþie cel care ºi-a extirpat dorinþe-le neeficiente sau neeconomicoase. ªi toatã artaspectacolului, cât de departe este contemplaþia pecare ne-o recomandã estetica clasicã! Sã rãmânemsobri ºi plini de consideraþie în faþa spectacolului,

în faþa valorii estetice! Pe când cât de interactivã ºide participativã este relaþia noilor generaþii, a ado-lescenþilor, care, practic, sunt niºte copii. Ei nusunt un public pasiv care este þinta artistului. Eisunt niºte actori care participã la spectacol, con-struindu-l.

– Gândirea ne izoleazã de fiinþare. Falsitatea ºiinoperabilitatea dictonului cartezian au devenit o certitu-dine. Gândirea se claustreazã prin limbaj, adoptândgradele de libertate pe care acestea i le impun, încetinindmult procesul de expansiune cognitivã a conºtiinþei.Filosofia, precum ºi filosofarea au devenit instrumente decultivare a iluzoriului, care ne fereºte de sinucidere prinreprezentãrile gândirii în termeni de putere. Putem citanumeroase pagini din Hegel. Dincolo de fricã ºi nepu-tinþã a mai rãmas însã încã o posibilitate prin care filo-sofia ºi-ar putea gãsi rostul. Domnule profesor AurelCodoban, vorbiþi-ne despre iubire.

– Polii situaþiei antropologice sunt gestul ºicuvântul. Antropologia poate defini omul ºi uma-nul situându-le între operaþionalitate ºi semnifi-caþie. Polii situaþiei filosofice a omului sunt moar-tea ºi iubirea. Moartea care ridicã viaþa la aventuraexistenþei, care face din om o fiinþã de aventurãcare-ºi poate risca ºi pierde viaþa, dupã cum opoate risca ºi-ºi câºtigã existenþa, ºi iubirea care nevindecã de spaima acelei Fiinþe care pentru noinu poate ieºi decât din neantul Fiinþei, respectivdin nimicnicia fiindului care suntem. Numai iu-birea ridicatã la puritatea existenþialã a morþii tepoate salva de angoasa pe care Fiinþa, ieºind din„spumele“ neantului – tot astfel cum Venus/Afro-dita (Botticelli) iese în celebrul tablou din spumelemãrii – o produce inevitabil. Iubirea pare sã existeprovidenþial pentru a ne vindeca de anxietatea pecare intima relaþie dintre Fiinþã ºi neant o poateproduce, de spaima ce te poate cuprinde atuncicând descoperi cã fiinþa este dispersatã în neant cao pulbere aurie pe negrul unui vid absolut.

Desigur, iubirea ajunge sã funcþioneze rareori,numai în situaþii-limitã ori în contexte mistice,având acest rol de nivel energetic înalt. Dar chiar ºiîn banalitatea existenþei noastre cotidiene, unde ar-derile sunt mai domoale, ea funcþioneazã similar.Alteritatea pe care avem ocazia sã o întâlnim estecea a prezenþei Celuilalt. Hegel ne spune în Feno-menologia spiritului cã regula acestei întâlniri estelupta pentru recunoaºtere ºi cã iubirea nu este decâto asimilare a celeilalte conºtiinþe. Cred, dimpotrivã,cã iubirea pãstreazã în relaþia cu celãlalt ceea ce înraport cu Fiinþa face diferenþa dintre aceasta ºi fiind:adversa reciprocitate. Pe Celãlalt îl putem asimilaoarecum alimentar, canibalic, îl putem face „una cunoi“. Sau îl putem anula, îi putem ºterge alteritateatransformându-l în obiect, îi putem anula alterita-tea, cum face Cain cu Abel, ucigându-l. Or, iubireapãstreazã în acelaºi timp misterul alteritãþii, al ne-identitãþii celuilalt cu mine, dar ºi þine deschisãcomunicarea cu el, face ca potrivirea semnificaþiilornoastre sã schiþeze un sens. Tot astfel cu Fiinþa: noinu ne putem identifica nici cu ea, nici cu neantul.De aceea iubirea este, în contextul existenþei uma-ne, inversul figurii destinate a morþii, adicã formapozitivã a ceea ce în negativ este moartea: o trans-cendere a realitãþii „aici ºi acum“ a vieþii, printr-unjoc care rãmâne în domeniul vieþii, al lumii de aici.Iubirea este forma domesticitã religios sau culturala autenticului nostru imbold cãtre fiinþã, care estedorinþa. Ca dovadã, ea produce în cenuºa de pasãrephoenix a sfârºitului ei ceea ce orice hermeneuticãfilosoficã existenþialã este þinutã sã producã: o înþe-legere superioarã, cum este cea reclamatã deSpinoza. Sau, comparând-o cu ataraxia sau apatiamai vechilor curente filosofice, ea poate produce osuperioarã tandrã indiferenþã.

nInterviu realizat de

OLEG GARAZ


Aki Kaurismäki (n. 4 aprilie 1957, Orimat-tila), scenarist, regizor, monteur ºi pro-ducãtor finlandez, împreunã cu fratele sãu

mai mare, Mika, a contribuit la dezvoltarea ºcoliinaþionale cinematografice finlandeze, atât prinpropria operã, cât ºi prin fondarea societãþii deproducþie Villealfa, a societãþii distribuitoare SensoFilm ºi a cooperativei cinematografice Filmtotal. Adebutat cu film de ficþiune de lung-metraj în1981, împreunã cu fratele sãu. Pânã în prezent es-te autorul a 16 filme din categoria amintitã, dintrecare unul pentru TV. A mai realizat un episodpentru un film de scheciuri, trei scurt-metraje ºiun documentar de lung-metraj. Este un consec-vent investigator al mediilor suburbane, un lucid,un ironist, un sarcastic, adicã un spirit critic care,temperat de convingãtoare idealuri umaniste, nueste câtuºi de puþin îngãduitor. Filmografia sa acontribuit la iniþierea unei noi direcþii în cinema-tografia finlandezã, filmul stilizat . De notorietateeste filmul din 1998, Yuha, un virtuos exerciþiu deesteticã a filmului mut. În general, el aparþinerealismului simbolic, având ºi unele ecouri post-moderniste. Aki Kaurismaki este creatorul unuicinematograf de aleasã vibraþie intelectualã.

Primele fotograme ale filmului Omul fãrã trecut- Premiul Palme d’Or ºi Premiul pentru cea mai bunãinterpretare femininã (Kati Outinen), Cannes, 2002 -sunt importante pentru însãºi structura acestuia,înfãþiºatã sub forma unei metafore; o metaforãdespre suferinþã ºi solidaritate, despre pierderea ºiregãsirea identitãþii, despre înþelegerea sensurilorprofunde ale naturii, condiþiei ºi existenþei umane,despre asumarea locului ºi rostul omului în lume.Pe fundalul zgomotului ritmic al roþilor de tren,semnificând eterna scurgere a timpului, un bãrbatmatur, numit convenþional M (Markku Pettola),fapt care sugereazã starea de Maturitate în genere,a omului, a umanitãþii, se rãsuceºte ºi îºi aprinde oþigarã. Este un cãlãtor oarecare, ca mulþi alþii, dupãtoate aparenþele un provincial de condiþie medie,care plecat din localitatea de reºedinþã, se îndreaptãspre Capitalã, având, probabil un scop, deºi privi-rea lui exprimã mai curând o oarecare neliniºte, ouºoarã dezorientare ºi nehotãrâre. Bine individua-lizat, deºi este un anonim deocamdatã, surprinsîntr-un anume moment ºi o anumitã împrejurare,el pare sã dea seamã de Om, în general, de arheti-pul uman surprins în eterna lui devenire, dar ºi înipostaza pietrificatã, emblematicã. Doar contro-lorul, cu vocea lui monotonã, politicos-autoritarã,îl readuce în istorie pe acela a cãrui privire pare sãscruteze dincolo de determinãrile spaþio-tempo-rale. Prin fereastra compartimentului, aparatul deluat vederi surprinde panorama Metropolei, iluzieºi spaþiu al dezamãgirilor, loc în care substanþele sesubþiazã („Voi, orãºenii, sunteþi copiii momentu-lui“). Profilul îndepãrtat al caselor, al vilelor, alblocurilor, al strãzilor ºi bulevardelor este accen-tuat de pulsaþia miilor de lumini. Pierdut în masaanonimã a cãlãtorilor, necunoscutul se îndreaptãgrãbit spre ieºire. Caracterul criptic al identitãþiisale este accentuat de fluxul uman, constituit dinmici grupuri, care îl mistuie parcã în masa luiomogenã. Masa ca personaj, noaptea ºi Metropolasunt trei elemente care, prin tradiþie, sugereazãdorinþa individului de a deveni ºi a rãmâne unnecunoscut printre ceilalþi. Este vorba, pe de oparte, despre fireasca tendinþã de pãstrare a uneiintimitãþi decente, iar, pe de altã parte, despre non-implicarea care genereazã o oarecare siguranþã, dar

ºi despre dorinþa individului de a se comportadupã voie, fãrã teama cã cineva l-ar putea recu-noaºte. Aºezat pe o bancã în faþa gãrii, anonimulbãrbat este acostat, agresat ºi jefuit de cãtre trei de-lincvenþi care îi aruncã actele de identitate la gu-noi. Pierzându-ºi cunoºtinþa, ajunge la spital. Aflatla reanimare, intrã în moarte clinicã, dupã care i sedeclarã moartea biologicã. Îºi revine însã, ºi fuge.Dimineaþa, este gãsit în nesimþire, pe malul mãrii,cu faþa ºi capul bandajate. Dupã ce un bãtrân îifurã cizmele, punându-i, în schimb, în picioare,niºte teniºi jerpeliþi, este gãsit de doi copii, unbãieþel ºi o fetiþã, ºi este adãpostit în baraca meta-licã a mamei acestora care, printr-o atentã îngrijire,îl readuce la viaþã. Jefuirea, traumatismul craniansuferit, lucru care i-a provocat amnezia, aruncareaactelor de identitate, faptul cã a fost declarat mort,toate au semnificaþia eliberãrii sale de povara unuinume, a unui statut social („Din pãcate nu ºtiucum mã cheamã… Eu nu am un nume“) ºi, înfond, a întregului sãu trecut. Gãsirea ºi salvarea luide cãtre doi copii aflaþi la vârsta inocenþei, a nevi-novãþiei, a graþiei, ºi îngrijirile date de o femeiesimplã, sãracã, generoasã, semnificã revenirea lavârsta primordialã, anterioarã cãderii în pãcat, lacondiþia de tabula rasa . Valurile limpezi ale mãriiprelingându-se domol peste mal, spãlându-l,desãvârºesc ritualul purificãrii anonimului. Aflat lapunctul „de unde am greºit“, eliberat, purificatprin suferinþã, recãpãtându-ºi adevãrata identitate,de om, bãrbatul anonim începe sã-ºi construiascã onouã existenþã, sã-ºi afle o nouã condiþie. S-arputea spune cã amnezia lui nu trebuie înþeleasã caatare, ea semnificând o atitudine deliberatã, con-ºtientã. M trebuia sã uite tot ceea ce se dovedise afi inutil ºi precar. Greºitã era tocmai civilizaþiaumanã, expresia unei alegeri inadecvate, trãdareaunor idealuri. Din mizerul container, ocupat, ante-rior, de un beþiv cãruia îi lipsea puterea de a înþe-lege, pe care îl curãþã de gunoaie, el face o locuinþãplãcutã, odihnitoare, transmiþând fiecãrui lucru,întregii încãperi ºi spaþiului din jur câte ceva dinvibraþia lumii lui interioare. Dupã zicala popularã,„omul sfinþeºte locul“. Altfel spus, identitatea unuiom nu rezidã în numele care i s-a dat ºi pe careacesta îl poartã, în statutul sãu social, ci în calitãþilemorale, sufleteºti, spirituale, în puterea ºi voinþa dea înfãptui ceva, de a deveni un reper în memoriacelorlalþi, a neamului. Sãrãcãciosul container apareaici în chip de centrum mundi , iar anonimul - ca undemiurg care reia drumul civilizaþiei umane, drumcare s-a dovedit a fi fost greºit, pornind de la altepremise. Un loc important printre acestea din ur-mã îl deþine tradiþia ºi, de aici, experienþele trãite,valorile constituite, continuitatea („Înapoi sprevremile trecute, / Înapoi cãtre trecut, / La poveºtilede odinioarã“). Astfel, un obiºnuit cadru fizic,printr-o revigorantã încãrcãturã sufleteascã, spiri-tualã, capãtã o dimensiune metafizicã. În fine, oîmbrãcãminte nouã, pe mãsurã, obþinutã de la osocietate filantropicã, îi dã înfãþiºarea de om cum-secade, de treabã, cãci „haina face pe om“. Faptulcã îºi identificã, prin „a alege ºi a fi ales“, parteneraidealã („Eºti prima mea iubire“), Irma (Kati Outi-nen), conferã anonimului adevãrata identitate, prinregãsirea sinelui, actul unei renaºteri, împlinireaunui destin. Momentul mãrturisirii iubirii reci-proce emoþioneazã prin simplitate („Ia uite!“; „Ce este?“; „Ai ceva în ochi. O sã intre dedesubt“;„Mi-ai furat un sãrut“; „Ne vedem mâine“; „Cate-goric“; „Noapte bunã!“). În acest sens, finalul fil-

mului se refuzã interpretãrii care-l considerã unbanal happy-end, el fiind o veritabilã ascensiune lamit, prin atingerea armoniei originare, a androgi-nului. Inevitabilele contacte cu instituþiile statuluiºi cu diverse organisme ale societãþii civile nu ausemnificaþia reintegrãrii lui în civilizaþie ci, princontrast, sublinierea naturii vicioase ºi nocive aacesteia. Astfel, poliþistul duce o viaþã dublã, dereprezentant al puterii executive ºi de implicat înafaceri murdare; lumea finanþelor nu poate existaîn afara corupþiei; justiþia a eºuat într-o birocraþieparalizantã (este remarcabilã secvenþa acuzãrii ºiapãrãrii anonimului, o strãlucitã paginã de grotescelegant, de umor al absurdului); biserica ºi societã-þile de binefacere sunt sufocate de ipocrizie. Atitu-dinea criticã a regizorului nu se rezumã la sistemulsocio-politic local, ci vizeazã, în general, valorilelumii occidentale, ale societãþii postindustriale, deconsum, cãpãtând, prin aceasta, o largã perspectivã,conturându-se ca o concepþie, ca o viziune. El nuvede, de pildã, nici o incompatibilitate între homoreligiosus ºi homo ludens, ci, dimpotrivã, îºi îndreaptãîn mod egal interesul spre textele religioase ºi laicedeopotrivã. Cu condiþia, care þine de simþul co-mun, ca fiecare dintre ele sã fie folosit în împreju-rãri potrivite („Izvorul Domnului nu seacã nicio-datã; / E plin de apa vieþii“; „Sunt vânat de diavol /Dar nu-mi stã în spate, / Îmi bate la uºã“ ). Recu-noaºtem aici ideea complementaritãþii bine-rãu, astimulãrii lor reciproce. ªi celelalte personaje, prinexpresivitate, au o dublã înfãþiºare: fiecare este bineindividualizat în categoria socialã din care faceparte, în acelaºi timp exprimând ºi o ipostazã a ar-hetipului uman: Omul rãu, Copilul, Mama bine-fãcãtoare, Poliþistul, Prietenul („Ce fericire! Amdescoperit un prieten“), Funcþionarul, Bogatul,Sãracul. De asemenea, locurile ºi spaþiile ne aparcu o încãrcãturã semanticã ambivalentã: gara ca locde trecere, dar ºi ca spaþiu deschis; lãzile ºi contai-nerele de gunoi ca atare, dar ºi simbol al unei con-diþii umane precare; instituþiile statului, printr-omentalitate retrogradã, prin pietrificarea lor în pre-judecãþi, prin eºuarea lor în automatisme, sunt totatâtea spaþii închise; drumul pe care se înscrie cu-plul M-Irma semnificã aspiraþia spre un înalt ideal.

Prin ultimul sãu film, Aki Kaurismäki prop-une o poveste foarte bine condusã, plasatã într-oambianþã care îi este proprie, aceea a suburbiilor,ºi care, printr-o evidentã capacitate de esenþiali-zare, devine un reper artistic pentru frãmântãrileºi cãutãrile omului contemporan. Se cuvine onuanþare: cartierul, mahalaua, suburbia, în con-cepþia regizorului, sunt locuri în care valoriletradiþionale se pot destrãma, dar ºi prin care ele sepot conserva, având un rol activ de autoapãrare,de repere fundamentale. Unele dintre personajelefilmului, aºa cum se petrec lucrurile ºi în reali-tate, provin din micile oraºe de provincie sau dinmediul rural. O parte din acestea se realizeazã în-tr-un fel sau altul; o alta, eºuând, se aneantizeazã;în fine, o a treia categorie este formatã din aceiacare, eºuând, se înrãiesc, devenind pepinierã pen-tru rãufãcãtori sau masã de manevrã pentru pu-tere. Cei trei bãtãuºi, ºi chiar poliþistul corupt, facparte din aceastã ultimã grupare. Oricum, la ma-joritatea se observã o oarecare labilitate, cauzafiind desprinderea de un anumit sistem de valori.De reþinut dialogul, îndeosebi replicile persona-jului M ºi ale prietenului sãu, care au, uneori, în-cãrcãtura unor maxime sentenþioase. În ceea cepriveºte umorul regizorului, dar ºi al personaje-lor, mai curând se poate vorbi despre acea supe-rioarã înþelegere a lumii, a oamenilor, propriemoraliºtilor, înþelepþilor.

n

f ilm

n Mircea Dumitrescu

Omul fãrã trecut


Absolvent mai întâi de filologie, apoi alsecþiei de regie de teatru de la Facultatea deLitere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din

Cluj, Radu Afrim înseamnã, deja, în mod neîn-doielnic, o voce distinctã în ansamblul, delocomogen, dar deosebit de promiþãtor, al tinerilordirectori de scenã. Nu m-am numãrat printreadmiratorii sãi necondiþionaþi. Ne-am aflat adeseaîn raporturi de contrarietate, în festivaluri oricolocvii având frecvent opinii diferite despreesenþa însãºi a spectacolului teatral. Totul însã înlimitele fireºti ale unor discuþii civilizate, ale unorschimburi de idei pe care le-am considerat utile.Deºi sunt un adept al experimentului în teatru,nu cred cã el trebuie ovaþionat necondiþionat,numai pentru simplul fapt cã se reclamã ca atare.Existã experimente cu adevãrat productive ºiexperimente care... „experimenteazã“. De aceeaam acceptat doar acele experimente semnate deRadu Afrim care au fost fundamentate pe puter-nice argumente estetice ºi ideatice. Dupã OceanCafé , spectacol demn de toatã stima, înfãptuit laTeatrul Tineretului din Piatra Neamþ, RaduAfrim izbuteºte din nou sã mã convingã prinfelul în care a retranscris scenic piesa lui FedericoGarcía Lorca, Casa Bernardei Alba, într-un specta-col modern ºi insurgent realizat la Teatrul„Andrei Mureºanu“ din Sfântu Gheorghe.

Deºi în anii din urmã au existat câteva mon-tãri ce au avut la bazã textul marelui dramaturgspaniol, cea mai semnificativã fiind cea de laNaþionalul bucureºtean, realizatã de regizorulFelix Alexa –, e evident cã pentru tinerii de azipovestea unei mame ce-ºi condamnã fetele laabstinenþã sexualã devine puþin credibilã ºiaproape deloc ofertantã. Tocmai de aceea Radu

Afrim a realizat alge sau Bernarda’s House Remix ,termenul remix exprimând cel mai bine tratamen-tul la care e supusã materia dramaturgicã. Aºacum vechile ºlagãre reintrã în circulaþie graþiereaºezãrii pe noi ritmuri, recâºtigând astfel piaþamuzicalã, tot la fel istoria tragicã expusã de Lorcaîn formula teatrului poetic e repusã în paginã cumare inventivitate, dar ºi cu autenticã intuiþie cul-turalã de Radu Afrim. Parodia, utilizarea unorprocedee specific groteºti (cel mai percutant fiindfelul în care e siluetatã scenic Maria Josefa defoarte tânãra actriþã Elena Popa), inserþiile muzi-cal-dansante, cu un mini ºlagãr compus de mereuimprevizibila Ada Milea, o miºcare scenicã sur-prinzãtoare, jocul cu obiectele (dulapul în care serefugiazã Augustias ori genþile caracterizante pen-tru adevãratul fel de a fi al Bernardei) par a trimi-te piesa în zona comediei. Dar pentru cã înspatele oricãrei comedii se aflã o tragedie, specta-colul Teatrului „Andrei Mureºanu“ din SfântuGheorghe are meritul de a transmite nealteratmesajul lui Lorca ºi de a reconstitui atmosferasufocantã din casa Bernardei. Prin felul în care ointerpreteazã pe mama-tiran, Ioana Gajdo ne facesã înþelegem cã însãºi Bernarda este o refulatãpradã unor mistuitoare obsesii sexuale. Iar dacãElena Popa dã expresie sexualitãþii ruinate, IoanaGajdo celei refulate ºi reprimate, iar MirelaBucur-Pal, Inna Andriucã, Nadia Sãmãrghiþan,Camelia Paraschiv ºi Valeria Olar celei interzise,replicile vin din partea lui Florin Vidanski, unPepe Romano macho care stârneºte pasiuni devo-ratoare, a lui David Kosma, interpretul unuiBunic decrepit, cu o masculinitate de mult anu-latã, ºi a lui Daniel Rizea, „Omul cu dantele“,semnificând sexul de vânzare.

Alge demonstreazã cã se poate vorbi despre oproblemã serioasã cum e cea a sexualitãþiideopotrivã cu umor ºi cu seriozitate, dar mai alescu decenþã. Aºa încât spectacolul de la SfântuGheorghe meritã vãzut nu doar de iubitorii deteatru, ci ºi de aºa-ziºii moderatori de talk-show-uri „sincere“ pe teme intime care prea adeseaeºueazã în prost-gust ºi vulgaritate agresivã.

n

n Mircea Morariu

Lorca în ritm de Bossanova(ALGE, dupã Federico García Lorca, la Teatrul „Andrei Mureºanu“ din Sfântu Gheorghe)

Ministerul Justiþiei a propus o lege care sãapere „valorile esenþiale“ ale þãrii – carear fi ele în optica legiuitorilor?! – de de-

riziune ori defãimarea presei – care o fi acea presãvestitã pentru defãimarea tuturor în afara „valo-rilor“ esenþiale despre care nu ne spune, însã,mare lucru ? (Luaþi întrebãrile drept ghicitoarepentru copii: „Ciupercã’ntr’un picior, ghici…bombãatomicã, ce e?“ Cãci avem mai peste tot în „satulplanetar“, gata de pornire, „mãnãstiri“ în „ceruri“!)Subiectul a fost dezbãtut la diverse emisiuni, jur-naliºti cu experienþã ºi solidã ºtiinþã a mecanis-melor democraþiei – mã gîndesc la Stelian Tãnase,bunãoarã - au semnalat glisajele totalitare ale uneieventuale cerbicii în aplicarea sus-amintitei legi.Ar fi fost vorba, cu alte cuvinte, de deschiderea„cutiei Pandorei“. La una din deja trecutele emi-siuni realizate de Stelian Tãnase la Realitatea TV,10 ºi un sfert , unde o avea invitatã pe avocata spe-

cializatã în drepturile omului, dna MonicaMacovei, au încercat amîndoi sã comenteze cualtã doamnã, reprezentînd oficialitãþile, articoleleºi noima legii în devenire. Persoana în cauzã oþinea sus ºi tare cu „valorile esenþiale“ lãmurindu-ne „buºtean“, lãsîndu-ne la fel de inocenþi privind„chestiunea“ pe cît am intrat la deschiderea tele-vizorului. La scurt timp, iatã, lui Stelian Tãnase ise suspendã talk-show-ul! Pe locul lui intrînd ojunã complet strãinã de blindajul intelectual alpredecesorului ei. Sã fie vorba de o scamatorie a„Vectorului C“ (directorul postului), sau de o„coincidenþã“ spre luarea aminte a tuturor amato-rilor sportului primejdios care este „fluieratul înbisericã“?

Tare ne mai supãrã gurile rele ce ne clasificãruºinos în lumea infracþiunii, handicapaþilor, acopiilor abandonaþi, cu ºi fãrã Sida, a violenþeiinterfamiliale etc. Dar, zãu cã nu e nevoie de per-

fidia „duºmanilor“ pentru a spulbera imaginea„valorilor esenþiale“, atîta vreme cît searã de searã,ºtirile posturilor naþionale ºi particulare (excepþieface, totuºi, Realitatea TV), se întrec în raportareacrimelor, violurilor, pãruielii dintre vecini ºi rude,sau altor vast sordide evenimente. Ce sã înþeleagãun ipotetic extra-terestru dintr-o asemenea „bol-gie“ a tulburatelor comportamente, aîntunecatelor minþi ºi inimi care aspirã, precumultragravitaþia cosmicelor gãuri negre, tot ce amclãdit drept „valori esenþiale“?

„Satul planetar“ dã în clocot peste polii Nordºi Sud, popoarele lumii se întreabã ce le va aduceziua de mîine, numeroºi diplomaþi, fac eforturi sãþinã lumea sub control, bîlbîind adeziuni contra-dictorii, iar locul României, ca de obicei, nu estecel mai moale ºi pufos… Puþini politicieni orianaliºti au tãria sã-ºi menþinã capul limpede atîtavreme cît le mai stã pe umeri. Toate acestea, însã,au rol secund pe lîngã „baba ºtirilor“ TV, care „sepiaptãnã“ masochist, searã de searã, în faþacamerelor de luat vederi, nereuºind sã-ºinetezeascã o „cãrare“ prin claia tot mai cîlþoasã avieþii plinã de promisiuni informaþional-geneticeºi frustrãri existenþiale.

n

teledependenþa

teatru

„Satul planetar" ºi "baba ºtirilor" noastren Monica Gheþ


drept la replicã

Mircea Goga • 2

editorial

ªtefan Manasia: Despre jurnalismul cultural, azi • 3

cartea

Ion Cristofor: O istorie neconvenþionalã • 4Acad. Camil Mureºanu: Conexiuni europene • 5Sorin Nemeti: Brâncuºi esoteric• 6

P R E Z E N Þ Ã Î N C E T A T E

A C A D . C A M I L M U R E º A N U

interviu

Camil Mureºanu • 7

profil

Nicolae Edroiu: Academicianul Camil Mureºanu – istoric alevului mediu transilvan • 8Vasile Rus: Un destin singular: Publilius Syrus ºi maximelesale • 9

traduceri

Tãlmãciri de Camil Mureºanu • 11

filosofie

Ion Vezeanu: Sinele si unitatea conºtiinþei sau raportulcorp/spirit (1) • 12

meridian

Marius Jucan: Henry Adams, profet al modernismului american • 14

interviu

Oana Orlea• 17Aurel Codoban • 20

filmMircea Dumitrescu: Omul fãrã trecut • 22

teatru

Mircea Morariu: Lorca în ritm de Bossanova • 23

teledependenþa

Monica Gheþ: „Satul planetar“ ºi „baba ºtirilor“ noastre • 23

arte

Ovidiu Petca: Laboratorul Aramã • 24

arteSUMAR

Pentru lumea artisticã dar ºi pentru lumeamondenã clujeanã expoziþiile anuale orga-nizate de soþii Adrian ºi Lãcrãmioara Aramã

sunt evenimente spectaculoase, receptate cu realinteres. Spectaculozitatea acestor vernisaje nu re-zultã dintr-un act teatral gratuit sau o manifestarealternativã, complementarã, efemerã. Mai degrabãeste vorba de o demonstraþie de forþã a munciisusþinute pe o perioadã determinatã, relativ scur-tã, care înglobeazã o varietate mare de forme deexpresie plasticã. Totodatã, soþii Aramã sunt prin-tre puþinii artiºti care permit publicului o incursi-une în munca zilnicã, a laboratorului, a unor in-teresante investigaþii care la alte expoziþii rãmânascunse. Aceastã sinceritate este un atribut esenþi-al care focalizeazã interesul receptorului, printr-oparticipare activã ºi afectivã din partea acestuia.

Expoziþiile, uneori supraîncãrcate, epuizante,dau impresia de spectacol total cu premize ºi sin-teze, oferã soluþii ºi suficiente motive de medi-taþie dupã pãrãsirea incintei. O asistenþã atât denumeroasã la un vernisaj lasã loc ºi unei aseme-nea interpretãri, nu doar din perspectiva opereiexpuse ci ºi a atitudinii receptorului.

Ajunºi la perioada maturitãþii artistice, înumbra unei modestii asumate, soþii Aramã oferão valoroasã alternativã la arta academicã clujeanã,bine mediatizatã.

Temele abordate (marea, satul) sunt generale,subiecte perene, des abordate ºi de alþi artiºti, însãîn cazul soþilor Aramã actul artistic se împleteºtecu viaþa cotidianã, activitatea artisticã fiind onecesitate, asemenea plimbãrilor zilnice la locultemei alese, a contactului implicit cu mediulînconjurãtor. Aceastã activitate de cercetare, decreaþie, de meditaþie se desfãºoarã, de ani de zile,în incinta Muzeului Satului. Complexul în aerliber, aparþinând Muzeului Etnografic al Transil-vaniei, este un binecuvântat loc de studiu pentruun arhitect ca Adrian Aramã, oferind posibilitateade a studia remarcabile structuri rurale, iar multi-tudinea de detalii, obiecte de uz cotidian din juroferã subiecte incitante de investigaþie plasticãpentru Lãcrãmioara Aramã. Probabil cã iniþialcercetãrile lor au pornit de pe aceastã platformãlogicã, însã pe parcurs, munca în comun, dezba-terile, miile de planºe, schiþe ºi crochiuri au adãu-gat ºi o dimensiune filosoficã cercetãrii lor. Astfel,

ultima expoziþie de la Muzeul Naþional de Artã,în toamna lui 2002, ne dezvãluie, pe mai multenivele, rezultatele muncii lor, de la sinceritateaunor banale exerciþii de pensulaþie la complicatelehaºuri, de la jucãuºele acuarele poantiliste la dis-crete ºi grave armonii coloristice. Soþii Aramãabordeazã lejer, spontan, cu multã vigoare sau de-licateþe atât pictura cât ºi artele grafice. Specia-litatea lor rãmâne însã refacerea ambientului, alocului de unde provin aceste lucrãri. Fãrã a uti-liza elemente explicative extra-artistice ei reuºescsã creeze un interesant parcurs iniþiatic, oferind otehnicã numai de ei ºtiutã de a capacita, a relaxa,într-un cuvânt, de a doza interesul spectatorului.Poate cã aceastã încorsetare furã din personali-tatea unor lucrãri, care scoase din acest context artrãi iluzia unor capodopere. Ei refuzã sã ofere oasemenea strãlucire individualã, efemerã, uneorimeritatã, pieselor de rezistenþã. Expoziþiile soþilorAramã seamãnã mai degrabã cu o catedralã sau cuun ansamblu monahal, unde întâlnim doar obiec-te de cult, utile spiritului, indiferent de valoarealor materialã.

O altã particularitate a creaþiei lor este o stareosmoticã, o întrepãtrundere stilisticã tot mai pro-nunþatã. În prezent, în prim-plan se situeazã mun-ca comunã de cercetare, laboratorul, expoziþia,opera comunã. Faptul cã au dispãrut etichetele ºicã doar minusculele ºi atât de apropiatele mono-grame mai oferã posibilitatea identificãrii, repre-zintã aspiraþia soþilor cãtre o sinceritate sublimã pecare au descoperit-o în anonima artã popularã.

Din pãcate, organizatorii ultimei expoziþii nune-au oferit textul critic promis. Având în vedereimportanþa expoziþiei, am decis sã consemnãm,chiar dacã cu o oarecare întârziere, acest eveni-ment, oferind un inedit grupaj de imagini, cedatde autori pentru publicare. Este vorba de un caietde impresii care a fost martorul trudei lor de zicu zi, martorul muncii lor pe o perioadã mailungã de timp. S-ar putea astfel, ca unele soluþiioferite de expoziþie sã aparã doar ca premize înreproducerile din Tribuna. Totuºi, noi credem cãfarmecul ineditului oferit cu atâta generozitate nusuportã nici o replicã.

n

Laboratorul Aramãn Ovidiu Petca

ªi pe aceastã cale mulþumim Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca care, prin Hotãrârea

nr. 152/2 martie 2000 scuteºte revista Tribunade plata chiriei ºi a întreþinerii sediului.

1-15 martie 2003

Documents