LECTURA EXPLICATIVĂ ŞI LECTURA INTERPRETATIVĂ- METODE COMPLEMENTARE ÎN CITIREA TEXTELOR

LITERARE

În citirea textelor literare simpla exersare a actului cititului nu poate asigura însuşirea capacităţii elevilor de a se orienta într-un text, dacă nu se are în vedere, în acelaşi timp, înţelegerea mesajului unei creaţii literare, ştiinţifice sau de altă natură, înţelegere realizată pe baza analizei multiple a textului.

Destul de frecvent, conţinutul esenţial al unui text este asimilat de elevi fie prin reproducerea lui de către învăţător, fie prin memorarea mecanică a acestuia. În asemenea cazuri, elevii rămân deseori doar la ,,litera” textului şi nu sunt stimulaţi să analizeze, să interpreteze, să exprime opinii, impresii personale cu privire la mesajul lucrării citite.

Lectura explicativă, modalitate de lucru folosită în studierea literaturii mai ales la clasele mari, a început să constituie şi pentru şcolarii mici un mijloc de a-i pune în contact direct cu cartea, de a-i învăţa să descopere şi chiar să aprecieze valenţele multiple ale expresiei tipărite. Ea a devenit o metodă specifică utilizată la lecţiile de citire la clasele I-IV şi prin însăşi denumirea ei, atrage atenţia asupra faptului că reprezintă lectura însoţită de explicaţiile de rigoare, care permit dezvăluirea mesajului transmis de text. Nu este vorba doar de simple explicaţii date de învăţător, ci de angajarea efortului intelectual al elevilor în acest proces. Lectura explicativă nu e doar un scop în sine; ea constituie, în primul rând o modalitate de lucru utilizată de învăţător pentru a-i ajuta pe elevi să recepteze mesajul unui text. Din acest punct de vedere, lectura explicativă reprezintă un instrument de lucru la îndemâna învăţătorului, folosit la lecţiile de citire. Lectura explicativă trebuie să devină însă şi un instrument de lucru pentru elevi, un mijloc de familiarizare a acestora cu valorile informative, formativ-educative, artistice ale unui text, precum şi instrumente ale muncii cu cartea.

Şi totuşi, în ultima perioadă lectura explicativă a devenit un mijloc ineficient în analiza textelor literare mai ales ţinând cont de complexitatea acestora în manualele recent apărute.

1.De aceea, este necesar a fi utilizată şi lectura

interpretativă care nu vine să îi ia locul ci doar să o completeze, să ajute la o mai bună înţelegere a textului citit, pentru că ea poate fi definită astfel:

,, …a înţelege şi a aprecia. Ea presupune un act de gândire şi de educaţie.”

Lectura interpretativă urmăreşte în egală măsură analiza fondului unui text (idei, sentimente) şi a formei acestuia. Aceste două laturi ale ei sunt inseparabile. Analiza formei nu poate fi un scop în sine, ci este subordonată înţelegerii mesajului textului. Prin studierea mijloacelor de expresie, deci a formei, se asigură o mai bună înţelegere a semnificaţiei conţinutului. La aceasta mai trebuie adăugat faptul că interpretarea unui text mai este determinată şi de particularităţile individuale ale celui care îl analizează, de capacitatea acestuia de a se orienta în textul citit.

Lectura explicativă şi lectura interpretativă sunt două metode viabile, prima specifică mai ales orelor de citire, a doua orelor de lectură, metode care pot fi utilizate separat dar şi amândouă, completându-se reciproc.

Manualul de limba română de clasa a II-a conţine texte de o mare varietate şi cu un grad ridicat de dificultate, învăţătorul urmând să recurgă la diferite mijloace pentru a-i ajuta pe elevi în înţelegerea şi apoi interpretarea lecţiilor de citire.

Programa prevede pentru aceste lecţii 1-2 ore în care elevii trebuie să se familiarizeze cu textul respectiv şi apoi, prin diferite exerciţii să pătrundă în esenţa lui. Însă, pentru textele lirice, cele tip descriere sau naraţiuni mai lungi sunt insuficiente două ore pentru ca elevii să poată ajunge la interpretarea corectă a mesajului artistic. Pentru aceste texte este bine să recurgem la amândouă metodele: lectura explicativă şi cea interpretativă. Se pot folosi noţiuni de teorie literară accesibile copiilor având în vedere că la această vârstă procesul de memorare permite înmagazinarea unui volum imens de cunoştinţe. Elevii pot opera cu noţiuni ca ,,vers,”, ,,rimă”, ,,tablou din natură” încă din clasele I-II.

Modalitatea în care este tratat textul literar la clasă constituie punctul de plecare în procesul de educare a lecturii. Dacă elevii simt, înţeleg, recepţionează în mod corect textul literar, ei se vor orienta spre o lectură de toate genurile, pe care o vor asimila corect, cu toate consecinţele ce decurg din acestea: completarea informaţiei, perfecţionarea exprimării,

dezvoltarea capacităţii intelectuale, educarea simţului, emoţiei şi sentimentelor estetice.

Lectura explicativă şi lectura interpretativă urmăresc, în egală măsură, atât explicarea textului cât şi analiza fondului acestuia.

2. ,, Nu este suficient să ştii să citeşti textul ci să şi

înţelegi ceea ce citeşti”- aceasta ar trebui să fie premisa pentru care lectura explicativă şi cea interpretativă au o importanţă covârşitoare.

Etapele de folosire a celor două metode în orele de citire ar putea fi următoarele:

CONŢINUTURI DE ÎNVĂŢARE

LECTURA EXPLICATIVĂ LECTURA INTERPRETATIVĂ1. Citire lecţiei

- citire model (în gând)

- citire în lanţ- citire selectivă- citire pe roluri- citire integrală

2. Identificarea cuvintelor noi

3. Explicarea cuvintelor noi4. Integrarea cuvintelor noi

în enunţuri proprii5. Selectarea expresiilor

artistice6. Comentarea expresiilor

artistice7. Alcătuirea de enunţuri

originale cu aceste expresii artistice

8. Delimitarea lecturii în fragmente (sau tablouri)

9. Analizarea fragmentelor sau comentarea tablourilor

10. Elaborarea ideilor principale

11. Alcătuirea planului de

1. Reproducerea unor date din viaţa unui scriitor

2. Enumerarea unor lecturi din tematica operei scriitorului

3. Integrarea lecturii genului literar şi speciei corespunzătoare

4. Deducerea structurii compoziţionale

5. Identificarea momentelor naraţiunii şi a tablourilor descrierii

6. Caracterizarea unor personaje

7. Povestirea lecturii8. Comentarea limbajului

artistic şi a stilului9. Analizarea elementelor

prozodice10. Desprinderea mesajului

lecturii literare

idei12. Povestirea lecturii după

plan 13. Desprinderea mesajului lecturii

3. Nu este nevoie să fie folosite toate componentele unei metode ci, mult mai eficient ar fi dacă învăţătorul ar recurge doar la acelea care ar conduce la înţelegerea deplină a mesajului. Prin întrepătrunderea unor componente ale lecturii explicative cu cele ale lecturii interpretative acesta va asigura însuşirea de către elevi a valorilor multiple ale mesajului unui text, precum şi capacitatea acestora de a se orienta cu uşurinţă în textul citit.

Numai astfel o lecţie de citire se va înscrie pe traiectoria unui învăţământ modern, solicitând efortul intelectual al elevilor, prin căutări şi interpretări, acestea fiind unele din ,,caracteristicile modului uman de a fi”.

4.