Grigore Vieru

( 1935- 2009)

Grigore Vieru

(n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău)

a fost un poet român basarabean. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

S-a născut în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia

Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează şcoala medie din orăşelul Lipcani, şcoală pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară.

În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”.

La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de română şi latină, născută Nacu şi se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost in repetate rânduri oaspete al „Căsuţei Poeziei” din Satul Cociulia, raionul Cantemir. Aici scrie celebra carte pentru preşcolari „Albinuţa”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefaţă de Ion Druţă.

Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană.

Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo

Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec.

Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi.

Mai târziu poetul făcea următoarea mărturisire: ,,Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.’’

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul îi dă curs: vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăşi la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.

La 5 decembrie 2005, poetul Grigore Vieru a suferit un accident suspect ce i-ar fi putut curma viaţa. Poetul s-a declarat convins că nu a fost vorba de o situaţie întâmplătoare şi banală.

Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău.

Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică : politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului şi a plămânilor, contuzia organelor abdominale, având şanse minime de supravieţuire.

Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chişinău–Hînceşti–Cimişlia–Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova şi director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chişinău, în urma accidentului acesta s-a aflat într-o stare mai uşoară.

Poetul Grigore Vieru a încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie 2009, la exact două zile după accident, în Spitalul de Urgenţă din Chişinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem la data de 20 ianuarie 2oo9, fiindu-i conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Opera

1957 - Alarma (versuri pentru copii)

1958 - Muzicuţe (versuri pentru copii) 1961 - Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească” 1963 - Mulţumim pentru pace" (versuri) şi Făguraşi' (versuri, povestiri şi cântece). 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche

Mihai Eminescu. 1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druţă pentru care i se

acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).

1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”) 1967 - Bărbaţii Moldovei cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae Testimiţeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă. 1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult

îndrăgită de preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii. 1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor

Vieru) 1970 - Trei iezi 1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Cârmu) 1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru) 1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează

Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978). 1991 - Metafore albastre (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecţia Globus poetic,

traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.

A căzut cerul din ochii tăi

A căzut cerul din ochii tăiŞi s-a fărâmiţat.

A căzut de pe faţa ta soareleŞi-a îngheţat.

Încremenit e vîntul cel răcorosFără harnicele tale mâini.

Căutându-te pe tine, S-au tăinuit izvoarele-n ţărâni.

Ca un pom doborâtÎnsuşi graiul

Parcă se aude căzând.Doamne, atât de singur,

Atât de singurN-am fost nicicând!

Ars poetica

Merg eu dimineaţa, în frunte, Cu spicele albe în braţe

Ale părului mamei.Mergi tu după mine, iubito, Cu spicul fierbinte la piept

Al lacrimii tale.Vine moartea din urmăCu spicele roşii în braţe

Ale sângelui meu -Ea care nimic niciodată

Nu înapoiază.Şi toţi suntem luminaţi

De-o bucurie neînţeleasă.

Acasă

Toamnă târziela noi la Lipcani,

rece ca sfecla de zahăr.

Mă trezesc dimineaţacu toate lăicerele casei pe mine,

ostenit de greul lor colorat.„Mă temeam să nu-ţi fie frig“,

zice mama.Vin rudele să mă vadă, vorbesc în şoaptă afară

ca la priveghi, să nu-mi tulbure somnul

şi tistuiesc pe cei micisă fie cuminţi.

Mă aplec să le sărut mâna, ele şi-o smulg îndărăt:

„Nu trebuie…“ruşinându-se de pământul

de sub unghii şi dincrăpăturile palmelor.

O, neamule, tu, adunat grămăjoară,

ai putea să încapiîntr-o singură icoană.

Cântec Basarabean

Lui Nicolae Furdui IancuNu-i pe lume om frumos

Ca românul ruşinos!Măi române, măi frătane,

Ce ai tu de la ruşine?!

Că păgânul tot mai rău, Mai rău urcă -n capul tău!

Nu-i pe lume om blajinCa românul cel creştin!

Măi române şi măi frate, Ce câştigi din bunatate?!Cine-a vrut, cine-a poftit

Zilele ţi-a otrăvit!Cât ii lumea DomnuluiRăbdator ca tine nu-i!Măi române, frăţioare, Din răbdare ce ai oare?!

Numai lanţul vechi pe os, Numai timpul scorburos!

Cât ii lumea-n lung şi-n latOm mai paşnic n-am aflat! Măi române, mai creştine,

Că esti paşnic este bine!Dar tu mori şi eu tot mor,

Ce-avem noi din pacea lor?!

Făptura Mamei

Uşoară, maică, uşoară, C-ai putea să mergi călcând

Pe seminţele ce zboarăIntre ceruri şi pământ.

In priviri c-un fel de teamă, Fericită totuşi eşti

Iarba ştie cum te cheamă,

Steaua ştie ce gândeşti.

Eminescu

La zidirea Soarelui, se ştie, Cerul a muncit o veşnicie,

Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu.Domnul cel de pasăre maiastră,

Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu.

Suntem în cuvânt şi-n toate, Floare de latinitate

Sub un cer cu stele sudice!De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate,

Eminescu să ne judece.

Mi-l fură, Doamne, adineauriPe înaltul domn cu tot cu lauri.

Mă uscam de dor, în piept cu plânsul, Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,

Nu ştiam că doina mi-o furarăCu străvechea şi frumoasa Ţară- Eminescu.

Acum am şi eu pe lume parte:Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,

Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte, Acum nimeni nu mă poate minte.

Bine ai venit în casa noastră, Neamule, tu, floare mea albastră -Eminescu.

Suntem în cuvânt şi-n toateFloare de latinitate,

Sub un cer cu stele sudice!De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate,

Eminescu să ne judece!

Grigore Vieru a plecat puţin

"Grigore Vieru a fost poetul numarul unu“

Moartea lui Grigore Vieru a intristat intreaga lume literara romaneasca si o buna parte din cea basarabeana. Cunoscutul poet moldovean avea mai multi prieteni decat poate stia. Mass-media au fost inundate de mesaje in care persoane importante din politica si din literatura romana si de peste Prut si-au exprimat regretul fata de disparitia lui Grigore Vieru.

» Traian Basescu, presedintele Romaniei: "Am primit cu adanca tristete vestea disparitiei dintre noi a poetului basarabean Grigore Vieru. Voce a constiintei romanesti, Grigore Vieru va ramane in memoria noastra prin dragostea sa pentru limba si istoria romanilor de pe ambele maluri ale Prutului, prin idealurile pe care le-a slujit neobosit".

» Anatol Codru, poet: "Grigore Vieru a fost un exemplu pentru toti colegii de breasla, pentru ca el a fost curat la suflet".

» Nicolae Dabija, scriitor: "Grigore Vieru a murit din cauza unui atac de cord, al treilea la numar. Primul a fost in 2007, in urma unui articol din ziarul «Flux», in care presedintele Partidului Popular Crestin Democrat, Iurie Rosca, l-a invinuit ca ar fi vrut sa-l asasineze. Al doilea, in 2008, din cauza unui articol aparut in «Moldova Suverana», unde era invinuit, printre altele, ca ar fi fost spion roman si acuzat de tradare a Republicii Moldova. Daca nu erau aceste doua atacuri de cord, ar fi supravietuit acum. A fost asasinat".

» Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova: "Grigore Vieru a fost poetul numarul unu. Personalitatea lui este una axiala, nu doar in literatura, dar si in viata publica".

» Arcadie Suceveanu, scriitor: "Vieru a fost un simbol al renasterii si constiintei nationale. A avut o adevarata glorie si succesul lui literar a starnit si anumite invidii si nemultumiri, dar cele mai multe le-a starnit atitudinea civica".

» Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane: "Plecarea lui dintre noi este o pierdere pentru literatura romaneasca in general. Este o pierdere pe care o va resimti cultura romaneasca de dincolo si de dincoace de Prut".

» Radu F. Alexandru, scriitor: "Fara indoiala, moartea lui Grigore Vieru inseamna o pierdere uriasa pentru literatura romana, pentru literatura in limba romana".

» Razvan Theodorescu, membru al Academiei Romane: "Prin moartea lui, Romania pierde unul dintre putinii sai reprezentanti care credeau cu tarie in unitatea acestui popor. A fost unul dintre cei mai desavarsiti romani pe care i-am cunoscut".

» Adrian Paunescu, poet: "In mod normal, in Romania ar trebui sa fie doliu national. Pentru ca nu moare oricine. Moare nu numai sufletul Basarabiei, ci o parte importanta din sufletul Romaniei".

» Ion Iliescu, fost presedinte al Romaniei: "Grigore Vieru va ramane pentru romani un simbol al miscarii de renastere nationala. Valoarea poeziei sale ne-a impresionat pe toti, ca si bunatatea lui. Nu stia sa suduie, era un om de o bunatate extraordinara".

» Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania: "Grigore Vieru a fost un poet bun, cu multa originalitate, iar inainte de 1989 a jucat un rol important in poezia din Basarabia".

Grigore Vieru... a ales florile şi iarba Sau poate nu el, ci El.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Material realizat de elevii

Stanciu Alexandru(clasa a X a B) şi Stanciu Cosmin (clasa a VI a A)

de la Colegiului Naţional de Arte ,,Regina Maria’’ - Constanţa

Coordonator, profesor istorie

Stanciu Gigi