Transnistria în sistemul geopolitic regional

Problema Transnistriei este o problema fundamentala a securitatii Rusiei, definită explicit printr-o rezoluţie a de Dumei de Stat a Rusiei. Nistrul este linia strategica care desparte cele doua mari spatii geopolitice, spatiul slav de restul lumii europene. In urma cu peste jumatate de mileniu aceasta frontiera naturala era reglementata de Principatul Moldovei care se intindea de la munti pana la tarmul marii. Tighina si Hotin erau principalele vaduri de trecere ale Nistrului, iar Chilia si Cetatea Alba controlau intreg accesul la gurile Dunarii. Controlul Nistrului definea calitatea de mare putere zonala si a devenit obiectiv prioritar al tuturor imperiilor succedate în perimetrul istmului ponto baltic. Pentru Imperiul Otoman, dupa ce il va smulge Moldovei, Nistrul va marca limita de expansiune nord estica pentru aproape 400 de ani. Odata cu scaderea puterii otomane frontiera se muta pe Prut. Prin aparitia Romaniei Mari frontiera revine pe Nistru. Imperiul Sovietic readuce frontiera pe Prut.

Chiar daca frontiera politica intre rusi si restul lumii a oscilat intre Prut si Nistru, frontiera strategica a ramas pe Nistru. Aceeasi linie de fortificatii creata de turci a fost utilizata atat de Imperiul Rus cat si de cel Sovietic. Desprinderea Ucrainei si pierderea Odessei, a Azerbaidjeanului, luat de Turcia si apoi incercarea de smulgere a Moldovei din mainile Rusiei au fost noile provocări adresate strategilor Rusiei pentru care limita slava este conceputa spre inainte, spre Adriatica, iar nu inapoi, spre Moscova. Acum, mai mult ca niciodata, pentru Rusia pastrarea Tiraspolului poarta o semnificatie strategica covarsitoare, ramanand singurul cap de pod catre Europa sud-estica.

Stabilindu-si o strategie de "aparare a independentei castigate in luptele din 1992", autoritatile tiraspolene au intreprins actiuni foarte serioase in vederea instruirii si inchegarii unei armate puternice, stabilite pe suporturile vizibile si mai putin vizibile ale fostei Armate a 14-a. Liderii secesionisti au constituit cu sprijinul militar rusesc o armata impresionanta, dotata cu tehnica militara moderna, formata din tancuri, instalatii de rachete, trupe de geniu si chiar aviatie de lupta, utilizand potentialul industrial al uzinelor din regiune pentru a-si mari arsenalul.

Conducerea Rusiei a sprijinit supravietuirea regimului de la Tiraspol prin ajutoare nerambursabile considerabile, precum si printr-un paienjenis abil de conditii, declaratii si memorandumuri, mediate de reprezentanti ai Kremlinului. Conflictul regional intretinut de Rusia in Moldova a fost un laborator de experimentare a politicilor de manipulare sau chiar de modificare a strategiilor de evolutie independenta a noilor state nationale, aparute in urma prabusirii URSS. Utilizand forta Rusia a incercat sa aplice tehnicile acestui conflict in Georgia, Estonia si Crimea si alte regiuni ale CSI-ului. Realizarea practica a intereselor rusesti s-a dovedit a fi foarte diferita in fiecare caz in parte, variind in functie de textura etnica, de presiunile externe sau de proportiile acestor tari, succesoare ale Uniunii Sovietice. In Transnistria, obiectivul major urmarit de Rusia a fost, de fapt, retinerea Republicii Moldova sub tutela politica a fostului centru decizional post-sovietic, utilizand regiunea nistreana ca pe un fitil amorsat, care poate fi oricand reaprins.

Istoricul problemei Transnistriei.

După Declaratiile de suveranitate a RSSM din iunie 1990 si de independenta a Republicii Moldova (27 August 1991) care au creat fundamentul juridic pentru edificarea noului stat national, in cadrul frontierelor fostei RSSM, reactiunea anti-moldoveneasca si-a gasit expresia structurata institutional

1

in Declaratia privind proclamarea independentei RMN, din septembrie 1990, si referendumul in favoarea pastrarii URSS, care au condus la instaurarea de facto a existentei asa-zisei "statalitati transnistrene".

Proclamandu-si, in iunie 1990, Declaratia de suveranitate, si in August 1991, Declaratia de independenta, Republica Moldova si-a declarat suveranitatea in cadrul URSS, ceea ce coincidea pentru moment cu reflexul centrifug al majoritatii republicilor unionale impotriva Centrului unional. Eforturile conjugate de democratizare şi de afirmare a intereselor nationale, au determinat, la 17 martie 1991, refuzul oficial al Sovietul Suprem al RSSM de participare la referendumul unional, initiat de Moscova, asupra mentinerii Uniunii Sovietice.

Aceasta decizie, insa, nu a fost respectata in raioanele estice si de sud, in care, sub protectia trupelor aeropurtate ale armatei a 14-a, structurile administratiei locale si de partid au trasat o limita interioara pe teritoriul Moldovei, creand enclavele Transnistriei si Gagauziei. Transnistrenii devin model si pentru gagauzii din Comrat care declanseaza simultan o miscare separatista, amenintand Chisinaul cu posibilitatea jonctiunii celor doua zone rebele de la est si de la sud

Tiraspolul "capitala" regiunii separatiste, va deveni cheia regiunii iar partea cea mai dogmatica a miscarii bolsevice ruse se va reface aici. Din 1991 pana in prezent s-au schimbat multe dintre datele politice sociale si economice ale Moldovei, dar esenta problemei geopolitice nu s-a schimbat.

Regiunea secesionista numara 700.000 de locuitori sau aproximativ 16% din populatie, cuprinzind a sasea parte din teritoriul Republicii Moldova. Urbanizarea in Transnistria este de circa 65%, pe cand in Moldova, in ansamblu, acest indice ramane la nivelul de 47%. Aceasta regiune a Moldovei spre sfarsitul anilor optzeci oferea 1/3 din productia industriala si circa 90% din aprovizionarea cu energie electrica.

Cercul politic de putere de la Tiraspol, apropiatii lui Smirnov, care totodata e si seful guvernului local, include pe ministrul securitatii Vadim Sevtov Antiufeev, ministrul relatiilor externe - "secretar de stat" Valeri Litkai, precum si pe presedintele Sovietului Suprem (ales la 24 decembrie 1995) Grigore Marakuta (ales la 5 ianuarie 1996).

Conducerea Transnistriei – in exclusivitate formata din cetateni rusi

Igor Smirnov si sotia sa Janetta Nicolaievna sunt cetateni ai Federatiei Ruse si poseda pasapoarte ale Federatiei Ruse, acte care le - au fost inmanate de sectia consulara a Ambasadei Federatiei Ruse la Chisinau la 11 si 20 ianuarie 1999; Tiraspolul si - a tiparit rublele/moneda/ sale la Moscova, la fabrica de stat "Goznak"; pana in septembrie 1999 Transnistria avea semnate peste 28 de acorduri cu republici si regiuni din Rusia, precum si cu administratiile oraselor Moscova si Sankt - Peterburg"; regimul de la Tiraspol a fost inarmat de Grupul Operativ de Trupe Ruse dislocat in regiunea transnistreana a Republicii Moldova, primind 150 de unitati de foc si 3000 de tone de materiale militare. Familia Smirnov - asa-numitul presedinte transnistrean Igor Smirnov, cu fiii sai Vladimir si Oleg, sefi ai vamii transnistrene - provin din Habarovsk, in rasaritul indepartat al Siberiei, linga Oceanul Pacific.

Seful aparatului de securitate al Transnistriei, generalul Vadim Sevtov - Antiufeev, provine tot din Siberia, de la Novosibirsk. Antiufeev a fost dat in urmarire de justitia din Letonia si Lituania, fiind acuzat de crime savirsite acolo ca ofiter al trupelor speciale sovietice, in timpul asaltului trupelor

2

OMON asupra Parlamentelor celor doua state baltice. In aceeasi situatie se afla si Vladimir Goncearenko, fost “ministru adjunct” de interne la Tiraspol.

Tot din Novosibirsk provine si Evgeni Sevciuk, unul dintre vicepresedintii Sovietului Suprem al Transnistriei. Alt vicepresedinte al Sovietului Suprem transnistrean, Anatoli Kaminski, provine din Cita, tot din rasaritul Siberiei. Pretinsul ministru al apararii transnistrean, generalul Stanislav Hageiev, a sosit din Celiabinsk din muntii Urali. Cel ce se intituleaza ministru de externe al Transnistriei, Valeri Litkai, este din Tver, nu departe de Moscova. Pretinsul ministru de interne, Aleksandr Korozlov, vine din Briansk in vestul Rusiei. Prim-adjunctul ministrului securitatii, generalul Oleg Gudima, provine din Alma-Ata, Kazahstan. Toti, sunt cetateni ai Rusiei si astazi.

O alta dovada o reprezinta lista aferenta deciziei comune UE-SUA privind introducerea unor restrictii de circulatie liderilor de la Tiraspol. Expertii Uniunii Europene au alcatuit o lista in care sunt incluse 17 persoane din conducerea separatista a autoproclamatei republici transnistrene, al caror acces a fost interzis in Occident: 1. Igor Smirnov, "presedintele Transnistriei". Nascut la 29 noiembrie 1941 in orasul Habarovsk, Rusia. Pasaport rusesc nr. 50 No. 0337530. 2. Vladimir Smirnov, feciorul "presedintelui", "presedinte al comitetului de stat al vamilor". Nascut la 03 aprilie 1961 la Vupiansk, Harkov. Pasaport rusesc nr. 50 No. 00337016. 3. Oleg Smirnov, feciorul "presedintelui", "consilierul comitetului de stat al vamilor". Nascut la 08 august 1967 in Novaia Vacivka, Herson. Pasaport rusesc nr. 60 No. 1907537. 4. Serghei Leontiev, "vicepresedinte". Nascut la 09 februarie 1944 in localitatea Leonovka, regiunea Odesa. Pasaport rusesc nr. 50 No. 0065438. 5. Grigori Marakuta, "presedintele sovietului suprem". Nascut la 15 octombrie 1942 in localitatea Teia, Grigoriopol. Pasaport sovietic nr. 8BM724835. 6. Anatoli Kaminski, "vicepresedintele sovietului suprem". Nascut la 15 martie 1950 in orasul Cita, Rusia. Pasaport sovietic. 7. Evgheni Sevciuk, "vicepresedintele sovietului suprem". Nascut la 21 iunie 1946 in orasul Novosibirsk, Rusia. Pasaport sovietic A25004230. 8. Valeri Litkai, "ministrul afacerilor externe". Nascut la 13 februarie 1949 in Tver, Rusia. Pasaport rusesc. 9. Stanislav Hajeev, "ministrul apararii". Nascut la 28 decembrie 1941 in Celabinsk, Rusia. 10. Vadim Antiufeev (Sevtov), "ministrul securitatii". Nascut in 1951 la Novosibirsk, Rusia. 11. Aleksandr Korozlov, "ministrul afacerilor interne". Nascut in 1951 la Briansk, Rusia. Pasaport rusesc. 12. Viktor Balala, "ministrul justitiei". Nascut in 1961 in Vinnita. 13. Boris Akulov, "reprezentantul Transnistriei in Ucraina". 14. Viktor Zaharov, "oficiul procurorului". Nascut in 1948 in Camenca. 15. Alexei Lipovtev, "vicepresedintele comitetului vamal". 16. Oleg Gudimo, "ministrul adjunct al securitatii". Nascut la 11 septembrie 1944 in Alma-Ata, Kazahstan. Pasaport rusesc nr. 51 NO. 0592094. 17. Eduard Kosovski, "presedintele bancii republicane transnistrene". Nascut la 07 octombrie 1958 in Floresti.

Constitutia "RMN" adoptata la 24 decembrie 1995 defineste "RMN" drept un "stat de drept, suveran, independent, democratic", bazat pe un sistem prezidential in baza de alegeri. Legislatia obliga Sovietul Suprem, alcatuit din 32 de membri, o "camera legislativa" si o "camera a

3

reprezentantilor" sa desfasoare sedinte zilnice, la care cele 5 raioane si 2 orase transnistrene trimit cate 5 reprezentanti. Presedintele are drepturi nelimitate privind emiterea decretelor.

Instrumentele de mentinere a puterii

Transnistria este scufundata intr-un climat de frica, caracterizat prin intimidari deschise si expulzari brutale ale adversarilor regimului. In prezent, teroarea dezlantuita impotriva adversarilor separarii regiunii nu poate fi supusa unei statistici minutioase si continua sa fie mentinuta de aparatul securitatii de stat (MGB) si de diverse formatiuni paramilitare, jucind rolul decisiv in pastrarea puterii de catre regimul Smirnov.

Primarul orasului Moscova Iuri Lujcov, prezent recent la Chisinau, si Duma de Stat a Rusiei sunt printre sprijinitorii semnificativi ai Tiraspolului. Lujkov in urma cu cinci ani a insarcinat banca moscovita "Stolicinyj" cu stabilizarea rublei-cupon a Tiraspolului.

In pofida tuturor simpatiilor pentru regimul de la Tiraspol guvernul rusesc ramane si in cadrul CSI angajat principiului de respectare formala a frontierelor existente. Guvernul rusesc este preocupat in prezent de intemeierea legala a unei baze militare in regiunea nistreana.

Nu doar guvernul rus, dar si cea mai mare parte a intelectualitatii si Biserica rusa sustin autoritatile de la Tiraspol si politica lor antiromaneasca. Patriarhia Moscovei, incepand cu anul 1992, a stabilit "relatii directe, privilegiate si speciale" cu regimul separatist de la Tiraspol. La 1 septembrie 1995, de exemplu, Moscova a hirotonisit un episcop special pentru raioanele din stanga Nistrului. Acest episcop (Victor Ovcinikov), contrar prevederilor Legii Republicii Moldova despre cultele religioase din anul 1992, nu are cetatenia Republicii Moldova si nu are asentimentul autoritatilor moldovenesti pentru desfaturarea de activitate religioasa in cuprinsul RM, fiind cetatean al Federatiei Ruse.

In mai 1996, Patriarhia Moscovei l-a decorat pe Igor Smirnov, liderul pretinsei Republici Moldovenesti Nistrene cu un ou pascal de aur si cu o gramota patriarhala, iar ca raspuns, Igor Smirnov l-a decorat pe episcopul Iustinian (Ovcinikov) cu ordinul "RMN".

Biserica Ortodoxa Rusa coopereaza nu numai cu autoritatile de la Tiraspol, dar si cu cele de la Chisinau, mai ales atunci cand acestea isi manifesta antiromanismul. Exemplul cel mai la indemana in acest sens este atitudinea luata de Biserica Ortodoxa Rusa in conflictul dintre Guvernul Republicii Moldova si Mitropoliei Basarabiei.

La inceputul lunii decembrie 2001, Aleksei al II, Patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii, a adresat o scrisoare Guvernului Republicii Moldova in care se arata ca Patriarhia Moscovei si a Intregii Rusii "impartaseste pozitia Guvernului Republicii Moldova in legatura cu problema Mitropoliei Basarabiei". Patriarhia Moscovei si a Intregii Rusii, se arata printre altele in scrisoare, va depune "toate eforturile pentru a activiza procesul de negocieri intre Patriarhia Moscovei si Biserica Ortodoxa Romana, in vederea rezolvarii litigiului existent intre mitropoliile Moldovei si a Basarabiei". "In legatura cu plingerea depusa la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de catre sustinatorii Mitropoliei Basarabiei pentru legalizarea activitatii acesteia, noi am adresat o scrisoare Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, Teoctist, in care mentionam ca "exercitarea jurisdictiei Patriarhiei Romaniei pe teritoriul Moldovei este o problema bisericeasca si trebuie rezolvata in cadrul consultatiilor bilaterale intre patriarhiile Rusiei si a Romaniei, conform canoanelor bisericesti", se sublinia mai departe in scrisoarea lui Alexcsei al II lea.

4

La sfarsitul lunii decembrie s-a aflat ca Biserica Ortodoxa Romana, prin Mitropolitul Daniel l-a invitat pe Alecsei al II lea la Bucuresti ceea ce a produs consternare in randul organizatiilor pro-romanesti de la Chisinau, in randul romanilor crestini care s-au luptat ani de zile cu Patriarhia Moscovei. Vizita lui Alecsei ar urma sa fie corelata cu asteptata vizita a lui Putin in Romnaia care era programata in luna Martie 2004.

Un exemplu elocvent al atitudinii intelectualitatii ruse este si pozitia scriitorilor rusi fata de Transnistria. In zilele de 23 - 25 octombrie 2000, Uniunea Sriitorilor din Federatia Rusa a desfasurat la Tiraspol un "plen in deplasare". La plenara au participat scriitori din peste 70 de regiuni ale Federatiei Ruse. Venind la Tiraspol, ei au adresat un apel "catre poporul transnistrean" in care au elogiat conducerea pretinsei RMN pentru ca "a reusit sa opuna rezistenta extremistilor proromani, care doresc sa subjuge poporul transnistrean iubitor de libertate". Nu raman in urma scriitorilor nici oamenii de stiinta rusi cu care in noiembrie 2000, responsabilii pentru invatamant din pretinsa RMN au incheiat la Moscova un acord privind integrarea sistemelor de invatamint primar cu Academia de Invatamant Profesional din Federatia Rusa, mediu si profesional din regiunea transnistreana in Asociatia institutiilor de invatamant profesional din Federatia Rusa. Tot atunci s-a negociat "posibilitatea procurarii la preturi reduse a hartiei pentru tiparirea manualelor in limba romana pe baza grafiei chirilice"

La putin timp dupa aparitia (incepind cu 24 iulie) in librariile de la Chisinau a tratatului de "Istorie a Moldovei", semnat de ex - deputatul comunist, cel mai inversunat adept al ideii moldovenismului, Vasile Stati, a avut loc ceremonia de inminare a unui set de copii a cca 200 de documente din arhiva Ministerului rus de Externe, cu privire la relatiile moldo - ruse din sec. XVII pina in prezent transmise Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova de Ambasadorul Federatiei Ruse la Chisinau, Pavel Petrovski. Conform afirmatiilor ambasadorului Petrovski, cel mai vechi document din setul transmis dateaza din 15 martie 1656 si "este vorba despre scrisoarea domnitorului Moldovei Gheorghe Stefan adresata tarului Alexei Mihailovici in care comunica despre plecarea in Rusia a sotiei sale impreuna cu Mitropolitul Sucevei Ghedeon pentru a purta tratative in vederea trecerii tarii in supusenie rusa".

Alte doua documente mentionate de ambasador in cadrul ceremoniei de inminare a documentelor se refera la activitatea poetului rus Aleksandr Puskin in Basarabia. Actele "dezmint mitul despre exilul in Basarabia" a poetului "care in realitate indeplinea o misiune diplomatica”. Potrivit unuia din documente Puskin era angajat al Ministerului rus de Externe, iar celalalt document certifica faptul ca poetul a primit o suma de bani pentru a pleca in misiune in Basarabia, in baza unui ucaz emis de Tarul Nikolai I.

Transmiterea documentelor MAE - ului de la Chisinau dar nu celui de la Bucuresti, cum ar fi fost firesc se inscrie in politica rusa de sustinere a ideei moldoveniste a autoritatilor comuniste din Republica Moldova. Gestul ambasadorului Petrovski are drept scop legitimarea fortelor moldoveniste care incearca sa prezinte Republica Moldova drept o succesoare a statului medieval moldovenesc.

Domnitorul Moldovei Gheorghe Stefan, amintit de ambasadorul Petrovski, si-a scris scrisoarea catre tarul Alexei Mihailovici la Suceava, nu la Chisinau. Astfel Moldova la care se refera documentele a disparut odata cu constituirea statului roman la 1859, si nu au nimic de a face cu RM, copilul din flori al pactului Molotov - Ribbentrop.

5

Un aspect interesant legat de documentele inminate de ambasadorul rus Petrovski Ministrului de externe al Moldovei N. Dudau, este ridicarea valului ce acoperea pretinsul exil – in realitate misiunea operativa a lui Puskin in Basarabia care a prezentat regiunea drept un tinut al "pustietatii" locuit de populatie tiganeasca, tema propagandistica “terra deserta” pe care o gasim si la istoriografia maghiara, in alta forma, „preludiu" al politicii sovietice de moldovenizare. In perioada sovietica, in dorinta de a demonstra ca romanii din Basarabia sunt un popor deosebit de cel roman autoritatile sovietice incercau sa acrediteze ideea ca moldovenii ar fi tigani, si ca in acest scop colectivurile de dansatori din RSSM erau obligate sa danseze tiganeste, in filmele despre RSSM erau incluse neaparat secvente cu tigani ( ne aducem aminte de penibilul “Satra” realizat de Emil Loteanu probabil la indicatiile KGB).

Numarul cetatenilor rusi ce locuiesc in este in continua crestere. In 1999 in regiunea transnistreana locuiau aproximativ 56 de mii de cetateni ai Federatiei Ruse, in iunie 2000 detineau cetatenia rusa peste 65 mii de locuitori iar in noiembrie 2001 erau, oficial, 70 - 80 mii de cetateni ai Federatiei Ruse. De atunci se semnaleaza o continua crestere a numarului de detinatori ai cetateniei ruse estimarea de la sfarsitul anului 2003 fiind de aproximativ 120 000 de rusi. In urmatorii cinci ani proportia minoritatilor din regiunea estica a Moldovei se va inversa, daca rusii vor sosi in continuare in Transnitria ca si pana acum, conform unor opinii ale unor sociologi de la Chisinau, populatia de origine si etnie romaneasca urmand a deveni minoritara. Cea mai mare parte a rusilor care se stabilesc in Transnitria sunt insa foste cadre militare, ceea ce ridica un interesant semn de intrebare cu privire la adevaratul nivel al fortelor militare din zona in caz de mobilizare.

Miza militara si strategica

Unul dintre motivele pentru care Rusia si-a afirmat cu atata tarie controlul asupra acestei zone il constituie faptul ca in aceasta regiune se afla cel mai important complex militar-industrial de pe teritoriul Basarabiei. Practic, restul Moldovei nu dispune de o baza industriala comparabila. In zona se afla o uzina de producere a componentelor armamentelor nucleare, un centru de anvergura pentru controlul comunicatiilor. Nu trebuie neglijata nici locatia Armatei a 14 a, care chiar daca este mult diminuata, dispune de o logistica impresionanta. Este formata dintr-o divizie de infanterie motorizata, incartiruita la Tiraspol, doua regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, doua regimente de genisti si pontonieri, un regiment de rachete si o escadrila de elicoptere.

Armata a 14 a este proiectata ca un esalon de interventie rapida, avand rolul de a aplica prima lovitura Occidentului. Schema ei de organizare permite ca in timp scurt sa cuprinda un numar mult mai mare de efective decat are acum (nimeni nu a avut de fapt posibilitatea sa verifice cati militari rusi sunt de fapt in Transnistria). O alta problema o constituie pensionarii Armatei Rosii. Majoritatea se afla in acest teritoriu, dar ei sunt raspanditi pe tot cuprinsul republicii Moldova. Dupa unele aprecieri numarul acestora s-ar ridica la aproape 400.000. Prezenta fostelor cadre militare si ale KGB, raportata la mia de locuitori este de cinci ori mai mare la Tiraspol fata de media pe republica. Ei sunt si principala osatura a mafiilor si brigazilor paramilitare care isi fac de cap pe tot teritoriul Moldovei.

Rusia a mentinut o tensiune constanta in zona de demarcatie a Nistrului prin livrarile deschise de tehnica militara, arme si munitii regimului secesionist, participarea directa a Armatei a 14-a de partea rebeliunii tiraspolene, trimiterea de mercenari si "voluntari"- cazaci.

6

In plus, pe langa factorul militar, Rusia a depus actiuni metodice in vederea vasalizarii economice a Republici Moldova, a extinderii dependentei energetice prin manipularea preturilor la carburanti si gaze, achizitionarea in contul datoriilor pentru energie a celor mai prospere intreprinderi din Transnistria si Moldova, manipularea accizelor si tarifelor vamale pentru a limita exporturile Republicii Moldova in Rusia.

"Solutia" federalizarii Moldovei

Rusia a prezentat, in cursul anului 2000, prin "Nezavisimaia Gazeta", un plan de federalizare a Moldovei ca solutie pentru conflictul transnistrean. In realitate planul era un mijloc de presiune si reprezentand nimic altceva decat amenintarea cu procesul de iugoslavizare, in cazul in care Basarabia s-ar indrepta in mod real catre sistemul valorilor de tip occidental.

Fara sa explice mai mult, expunerea KGB din "Nezavisimaia Gazeta" punea punctul pe i: "Moldova, in pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie in CSI." Fara indoiala ca rusii stiu la ce se refera si vor cauta sa nu piarda cheia din mana cu nici un chip.

Doctrina de Securitate a Rusiei arata ca Federatia Rusa examineaza cu ingrijorare concentrarea la flancul sudic al C.S.I. a unor state care sunt pe cale de a deveni baze NATO, si ar putea detine in viitor arme de distrugere in masa. Moscova nu va permite cu nici un pret dezintegrarea Federatiei Ruse si va continua procesul de revenire, pe diferite cai, la vechile frontiere ale U.R.S.S.

Moldova, aflata in flancul sudic si considerata zona tampon deopotriva de NATO si de Rusia se va afla vrand nevrand comprimata intre doua puternice campuri de forta, cu putine sanse de a-si gasi o cale de iesire mai ales in contextul politic de acum, cand guvernarea comunista, obedienta Moscovei, a indepartat Moldova atat de Bruxelles, cat si de Bucuresti.

Schimbare de macaz a politicii SUA la sfarsitul anului 2003

La sfarsitul anului 2003 la Chisinau a avut loc pentru prima oara in ultimul deceniu o modificare vizibila a situatiei geopolitice in cadrul planului strategic de proiectare a influentei ruse. Americanii au folosit pentru prima oara mecanismul de reglementare, metodologia, utilizate de rusi – respectiv argumentul fortei, exprimat desigur cu mijloace diplomatice. Evenimentele din ultima perioadă au dovedit-o, Rusia nu mai este singurul jucător important în Moldova şi împrejurimi. Presiunea americană şi occidentală în general au determinat eşecul debutului campaniei electorale a lui Putin, care ne amintim, urma să aterizeze în data de 24 noiembrie 2003 la Chişinău pentru a forţa semnarea “Memorandumului Kozac” ce ar fi consfinţit, la reuniunea de la Maastricht din 1-2 Decembrie 2003, anexarea Moldovei de către Transnitria, respectiv de către Rusia. Este cel mai important fapt de politică petrecut în preajma graniţelor româneşti în ultimul deceniu care caracterizează circumstanţele perspectivei politice în această zonă. Putin a fost umilit şi jocul rusesc a fost de-jucat într-o manieră fără precedent în întreagă carieră, de succes din păcate, până acum, a primului kaghebist al Rusiei.

Rusia nu a putut aplica niciodata o politica soft pentru cresterea influentei sale pentru ca nu dispune decat de argumentul fortei, respectiv al prezentei militare. Ii lipsesc alte argumente - model social, cultural, economic - propuneri de proiect atractive. De aceea, istoric, Rusia s-a expandat totdeauna prin violenta, avansand in planurile sale prin mijloacele de forta, unice la dispozitie.

7

Rusia parea la inceput de ‘90 ca a pierdut totul; acum se dovedeste ca revine in forta si recupereaza cat mai mult; desigur contextul de acum este diferit: UE e preocupata sa asimileze propria extindere, e preocupata sa preia controlul in Balcani, e preocupata sa depaseasca propria criza economica, sa isi creeze o Constitutie, deci atentia prioritara e in alta parte. Rusia este in retragere - a plecat din Balcani si din Orientul Mijlociu, China a preluat intiativa in ce priveste Corea de Nord iar UE intiativa in negocierile cu Iranul. Americanii nu se grabesc sa plece din Asia Mijlocie si Caucaz iar ultimele incercari disperate ale rusilor sa se impuna in Moldova au demonstrat ca acestia nu mai au o influenta serioasa de partea dreapta a Nistrului. In timp ce Occidentul le ofera membrilor CSI alternative economice viabile si solutii reale, Moscova recidiveaza in reluarea presiunilor militare - a creat o baza militara in Kirgizstan, a devenit mai activa in sustinerea separatsmului in Georgia, refuza sa se retraga de pe teritoriile ocupate. Rusii isi consolideaza pozitia acolo unde sunt lasati, oriunde pot, in asa - zisul "spatiu vid"; de aici si "succesele" lui Putin pe plan extern. Succese pana recent cand in Moldova America a strecurat piciorul in pragul “spatiului vid”.

Tehnic, in contextul situatiei politice de la Chisinau americanii au preluat, pe terenul Rusiei, atat mijloacele cat si tipologia modului de actiune tipic rusesc, ceea ce constituie o surpriza pentru toata lumea, si probabil mai ales pentru rusi. Presiunea exercitata de americani (mai exact de simpatica doamna Hodges, noua ambasadoare americana ) asupra lui Voronin pentru a-l determina sa nu semneze memorandumul Kozak n-a fost altceva decat avanpremiera noii politici occidentale in spatiul postsovietic. In noile circumstante internationale Rusia este amenintata cu o izolare dubla atat din partea SUA, cat si din partea UE iar acum pentru prima oara in ultimul deceniu Washingtonul si aliatii lui vest - europeni merg pe o politica de forta silind Kievul, Chisinaul si Tbilisi sa faca o alegere clara intre Rusia si lumea civilizata.

La inceputul lunii Noiembrie 2003, se pare ca americanii erau deja preveniti de “surpinzatorul” plan Kozak, aparut in data de 15 noiembrie – urmeaza apoi anuntul vizitei lui Putin la Chisinau, in data de 24 niembrie, contramandarea aterizarii acestuia si respingerea “Memorandumului” – a planului Kozak – si insfarsit, reuniunea de la Maastricht, din data de 1-2 decembrie care trebuia sa fie o victorie pentru Rusia, transformata intr-un esec rasunator, atat pentru Rusia cat si pentru OSCE.

Marti, 25 noiembrie dimineata, se astepta ca Presedintele Federatiei Ruse Vladimir Putin sa aterizeze la Chisina. Luni la ora 13 Serviciul de presa al presedintelui Republicii Moldova a anuntat ca vizita de lucru a presedintelui Federatiei Ruse, Vladimir Putin, la Chisinau, programata pentru marti, 25 noiembrie, nu va avea loc. Este cea mai penibila imprejurare prin care a trecut Putin, care pregatise deja un cadou care era pe drum, pentru Voronin, un avion de linie (probabil pentru a avea Voronin cu ce sa se ” retraga strategic” la o adica). Cadoul s-a intors la hangar, Putin la Kremlin, Voronin a avut o noapte alba, restul lumii a jubilat.

Miza demonstratiilor desfasurate la Chisinau a fost conferinta de sfirsit de an a OSCE de la Maastricht, in Olanda din zilele de 1 si 2 Decembrie. Cea de - a 11 - a reuniuni a Consiliului Ministerial al OSCE care urma a se desfasoara la Maastricht era deosebit de importanta prezentand o incarcatura politica si geostrategica mult mai ampla decat in anii precedenti fiind vorba de Caucaz – Georgia - si de flancul sudic al NATO - Moldova.

In 2004 Moldova va deveni frontiera a blocului euro - atlantic. Cum tot in 2004 in Ucraina vor avea loc alegeri prezidentiale si se asteapta ca acestea sa fie castigate de liderul democrat Victor

8

Iusenko, armatele imperiale ale Rusiei, prin urmare si principala parghie de influenta politico - militara asupra Republicii Moldova vor trebui sa se retraga dincolo de teritoriul Ucrainei. Analistul politic rus M. Leontiev, sustinator cunoscut al lui Putin a afirmat recent: "Noi din Transnistria si Abhazia nu vom pleca niciodata" iar acesta afirmatie a fost repetata de catre Ministrul rus al Apararii, S. Ivanov in cadrul reuniunii Rusia NATO, desfasurate la sfarsitul anului 2003 la Munhen. Si mai recent, Ivanov a afirmat public ca Rusia va reconsidera datele acordului de la Istanbul, mai exact Rusia se gandeste sa se rasgandeasca in privinta regragerii armamantlui din Transnistria.

"Planul Kozak" a fost o incercare de razboi - fulger, care trebuia sa se finalizeze la Maastricht, unde Rusia trebuia sa apara ca pacificator, cu un document semnat in mod oficial de catre Voronin si Smirnov in prezenta lui Putin, aterizat pe nepusa masa la Chisinau, cu exact o saptamana inainte de Maastricht. Potrivit lui Kozak, in urma realizarii proiectului de federalizare propus, "Transnistria va capata statut de stat si prerogativele corespunzatoare in cadrul statului reintregit". "In cazul in care se vor incalca esential drepturile transnistrenilor si drepturile Transnistriei ca formatiune de stat, precum si in cazul infaptuirii in Moldova a unei lovituri de stat anticonstitutionale sau a altor actiuni de acest fel, Transnistria va obtine dreptul, absolut legitim, de a capata statutul de stat suveran si independent", a afirmat Kozak. Kozak nu este un diletant pe scena politica rusa, este un jucator foarte dur, si foarte apreciat, dar si apropiat de Putin originar din acelasi oras cu presedintele rus.

Conform planului Kozak Rusia urma a schimba Constitutia, Parlamentul, Presedintia, anuland Fortele Militare, impunand rusa ca limba de stat si pregatind terenul pentru separarea Transnistriei si a Gagauziei, cu doua minoritati dictand majoritatii.

In document lipsesc chestiunile legate de prezenta unei misiuni de garantare militara pe teritoriul Republicii Moldova. Federatia Rusa vede viitoarea Moldova in calitate de stat neutru si demilitarizat.

Potrivit planului, presedintele federatiei trebuie sa fie ales prin vot universal si direct. Noul parlament urma fi compus din doua camere - Camera reprezentantilor (71 de deputati) si Senatul (26 de membri). Senatul, la rindul sau, va fi compus din: 9 reprezentanti ai Transnistriei, patru - ai Gagauziei si 13 ai Moldovei. (Gagauzia + Transnistria = restul R. Moldova)

Potrivit planului, limba de stat va fi moldoveneasca. Limbii ruse i se va acorda statut de limba oficiala pe intreg teritoriul viitoarei federatii. Oficial, tara se va numi "Republica Federativa Moldova". Documentul mai stipuleaza ca Republica Federativa Moldova este un stat unitar, independent, suveran, neutru si demilitarizat. Planul presupune o demilitarizare treptata ce va fi efectuata pe intreg teritoriul Moldovei.

Republica Moldoveneasca Nistreana aloca la bugetul federal cotizatia anuala echivalenta cu 1/6 din cheltuielile bugetului federal pentru intretinerea organelor federale ale puterii. .

9. a) Organul legislativ federal al puterii de stat este Parlamentul Federal, care consta din doua camere Senatul si Camera Reprezentantilor. b) Senatul consta din 26 de senatori, alesi pe 5 ani, dintre care 4 sint alesi de Adunarea Populara a Autonomiei teritoriale Gagauzia, 9 de Sovietul Suprem al Republicii Moldovenesti Nistrene, 13 de Camera Reprezentantilor a Parlamentului federal. b) Camera Reprezentantilor consta din 71 de deputati, alesi pe 4 ani in conformitate cu

9

legea federala organica in baza dreptului electoral general, direct, egal prin vot secret in district electoral unic, conform sistemului electoral proportional. . . .

13. 2. Curtea Constitutionala Federala consta din 11 judecatori, 6 dintre care sint numiti de Camera Reprezentantilor, 1 de Adunarea Populara a formatiunii autonome - teritoriale a Gagauziei, 4 de Sovietul Suprem al Republicii Moldovenesti Nistrene. Componenta Curtii Constitutionale Federale este aprobata de Senat. In efect, intrucat Transnistria contine 16, 5% din populatie, si Gagauzia 4%, Transnistria va avea o reprezentare mai numeroasa decat Basarabia minus Gagauzia.

Pe de alta parte, legislatia pentru teritoriul federal (Basarabia minus Gagauzia) se va face de catre toata Camera Reprezentantilor, fara excluderea transnistrienilor si a celor din Gagauzia (de unde o tenta pro-limba rusa, anti-istoria romanilor, etc. ). Este de asemenea interesant ca numele camere a legislaturii sunt Camera Reprezentantilor si Senatul, ca si in Statele Unite, si ca membrii cabinetului sunt, ca si in constitutia Moldovei federale, confirmati de Senat. Se pot vedea si similaritati cu constitutia Rusiei.

Transnistria, o entitate care plateste 1/6 din bugetul comun va avea garantat un numar de 9 senatori din 26 si 4 judecatori numiti direct in Curtea Constitutionala. In plus ei ar putea sa aiba si senatori si judecatori numiti de catre Camera Reprezentantilor si pot refuza sa aprobe componenta Curtii daca nu le convine (avand impreuna cu gagauzii jumatate din voturile din Senat si probabil si ceva voturi comuniste din partea moldovenilor). Gagauzi au o singura optiune - datoria lor este sa-i sustina pe rusi. Fara transnistreni (sau moldoveni) ei sunt nimic. Din 26 de senatori gagauzii au 4, iar judectori in CC au "tocmai" unul (din 11)

Cresterea rolului Ucrainei in ecuatia controlului zonei transnistrene

Analizand perspectivele de dezvoltare ale zonei transnistrene, daca va creste, cum se asteapta, influenta Ucrainei, ea ar putea juca in Transnistria rolul care-i revine actualmente Rusiei. Cresterea rolului Ucrainei ca mediator activ in procesul de solutionare a conflictului transnistrean, ar putea fi determinat printre altele si de faptul ca majoritatea locuitorilor Transnistriei sint ucraineni de origine.

Dupa admiterea Romaniei in 2004 in NATO, iar in 2007 in Uniunea Europeana, Ucraina va trebui sa initieze intre anii 2005 - 2010, in momentul cind va fi obtinut deja progrese remarcabile in promovarea reformelor interne si - si va fi limpezit viziunea asupra locului si rolului sau in Europa Centrala, negocierile cu Uniunea Europeana, si cu NATO.

Cresterea rolului Ucrainei va avea o influenta favorabila asupra situatiei elitelor ucrainene, care intentioneaza sa conduca tara pe calea integrarii euroatlantice si nu aproba aderarea ei la asemenea structuri ca "uniunea celor patru", din componenta careia mai fac parte Rusia, Belarus si Kazahstan.

Ucraina ar putea deveni un centru geopolitic in care s-ar intersecta principalele axe ale carcasei securitatii euroatlantice, iar regiunii basarabeano - transnistrene i-ar reveni rolul de cheie de bolta a acestei constructii. In urma separarii Ucrainei Rusia si - a pierdut dominatia in Marea Neagra, unde Odesa era un port vital pentru comertul cu tarile din bazinul Marii Negre si din restul lumii.

10

Ucraina e un partener foarte important al Transnistriei sub aspect economic. Tranzitul de marfuri din Transnistria spre tarile CSI se face prin Ucraina. Uzina de Ribnita achizitioneaza anual din Ucraina materie prima iar produsul finit al uzinei metalurgice este expediat beneficiarilor de asemenea prin Ucraina, care are porturi maritime.

Rolul Romaniei de "punte" spre Europa este foarte important in contextul integrarii europene nu doar pentru regiunea basarabeano - transnistreana, ci si pentru Ucraina. Interesul Romaniei pentru Ucraina si cel al Ucrainei pentru Romania a fost determinat intotdeauna in mare masura de situarea lor una fata de alta din punct de vedere strategico - militar. Iar rolul - cheie in aceasta relatie l-a jucat intotdeauna regiunea basarabeano - transnistreana.

Prin orasele Tiraspol si Bender trece calea ferata care uneste Ucraina cu Romania. Cine detine controlul asupra Tiraspolului si Benderului controleaza de fapt coridorul Focsani, fisia de pamint romanesc ce desparte Carpatii de Dunare. Iar care detine controlul asupra coridorului Focsani , are asigurat accesul la delta Dunarii si Galitia si, implicit, avantajul de a tine sub control strimtorile Bosfor si Dardanele, plus perspectiva de a controla Marea Mediterana.

Incercarea Rusiei de a promova “independenta” Transnistriei este de fapt efortul de a lua sub control Ucrainei de catre Rusia, iar federalizarea este instrumentul prin care se poate determina controlul Moldovei si chiar al Romaniei de catre Rusia. Desigur presa de limba rusa a exaltat modelele europene - Elvetia, Finlanda, Spania, Belgia, etc unde federalizarea a avut succes, (cam in acelasi mod in care presa maghiara din Romania exalta exact aceleasi modele de federalizare, cu referire insa la Covasna - Harghita – Mures. Nu poate fi vorba de o federalizare cind pe teritoriul tarii se afla inca trupele straine ruse de ocupatie. In cazul unei federalizari, Moldova va ramane o tara adanc divizata, fara o identitate comuna, ceea ce va duce la un sigur esec al federalizarii si al statului. Orice comparatie a proiectelor de federalizare a Molodvei cu tarile europene organizate federativ este absolut deplasata, conditiile, societatea, economia, istoria Moldovei fiind totalmente diferite iar toate aceste federatii (cu exceptia Finlandei, care nici nu este o federatie) nici nu pot fi comparate cu federatia propusa de Kozak, din punctul de vedere al drepturilor si libertatilor ale subiectelor federatiei.

Schimbarea de politica la Casa Alba si cresterea interesului fata de regiune la Washington s-a tradus intr-o atentie sporita fata de calitatea informatiilor si evaluarilor si aducerea in prim plan a unor experti mai importanti care sa se aplece asupra regiunii. Urmarea a fost schimbarea reprezentantilor SUA – Hyde Smith a fost retrasa de la Chisinau – si lumea asteapta cu nerabdare si retragerea lui Hill. Occidentul s-a opus semnarii memorandumului Kozak si se presupune ca si de acum incolo SUA si aliatii lor vest-europeni nu vor permite o reglementare a diferendului care ar conduce la transnistrizarea Moldovei. Chisinaul pare sa devine astazi o miza importanta in operatiunea Vestului de "incercuire a Kremlinului". Chestiunea transnistreana incepe sa joace un rol semnificativ in conturarea viitoarei configuratii geopolitice a continentului astfel ca americanii par sa se fi decis sa nu mai lase la cheremul OSCE rezolvarea problemei.

Nu pare a fi o simpla coincidenta incordarea raporturilor dintre Bucuresti si Chisinau in ultimele doua luni, ale anului 2003, daca avem in vedere contextul scandalului dintre Kiev si Moscova. Amenintata pe aliniamentul Ucraina – Georgia de jocul american Moscova raspunde in flancul sudic, pe linia Crimeea - Nistru.

Indiferent de extinderea NATO spre est, Moscova nu - si va retrage trupele stationate in statele C. S. I. , fiind interesata sa mentina aliniamentul de protectie a Federatiei pe traseul

11

Kaliningrad - Tiraspol - Simferopol (Crimeea). Interesul Moscovei este concentrat asupra statelor din zona caucaziana, iar una dintre masurile luate de Rusia este utilizarea armei demografice prin consolidarea prezentei elementului rusesc (favorizarea dislocarilor persoanelor de origine rusa in zonele extreme de interes ale Rusiei, inclusiv in Transnistria). Cresterea ritmului de implantarea a cetatenilor rusi, dintre care multi sunt cadre militare in rezerva dovedeste ca autoritatile de la Kremlin urmaresc sa - si consolideze prezenta in statele limitrofe Federatiei, cu scopul asigurarii unei zone tampon la eventuala falie de fractura intre frontiera estica a NATO si granitele vestice.

Lumea civilizata stie ca Rusia nu a facut nimic pentru solutionarea conflictului transnistrean. Dimpotriva. Rusia nu a retras nici un soldatii din armata sa de ocupatie stationata in Transnistria ci au fost transferati in cadrul organizatiei paramilitare a lui Smirnov. Cit despre evacuarea armamentului, se stie ca au fost expediate in Rusia citeva garnituri de tren, multe incarcate cu nimicuri (izmene murdare, cisme rupte, armament vechi ruginit etc). Rusia isi motiveaza refuzul de a onora angajamentele luate in privinta retragerii armatei sale de ocupatie si a evacuarii armamentului din Transnistria plangandu - se ca iarna este prea frig pentru a se retrage iar vara este prea cald.

In timpul primaverii sau al toamnei retragerea nu-i posibila fiindca nu vrea Smirnov. Un oficial al ministerului rus de Externe sugera recent rusilor transnistreni sa indoaie sinele de cale ferata pentru a oferi Rusiei un nou motiv pentru taraganarea evacuarii armatei si munitiilor sale.

Varianta unei federalizari a Moldovei ar insemna de facto disparitia ei ca stat de pe harta politica a lumii si anihilarea celui de al doilea stat romanesc, aducand aminte de divizarea Poloniei de catre marile puteri in secolul XVIII ce a dus la adjudecarea de catre imperiul tarist a unei mari parti a statului polonez impreuna cu Prusia si Austria.

Anexa

Situatia militara a efectivelor si tehnicii concentrate in Transnistria

Sinteza documentara cu privire la cadrul actual al situatiei geopolitice din flancul sudic al NATO realizata de IntelMedia grup de studii si analiza focalizat asupra Basarabiei.

12