-reprezentari sociale-

Univ.”Al.I.Cuza”,Iaşi Reprezentãri Psihologie şi Şt. ale Educaţiei SocialePsihologie Zi,anI

-Reprezentări sociale-

Flament si Rouquette propun un model denumit ”arhitectura globala a gândirii sociale”,structurat pe 4 paliere. La nivelul cel mai inalt se gãsesc ideologiile,ca resurse cognitive generale din care se alimenteazã celelalte paliere.Urmeazã,in ordine descrescãtoare,reprezentãrile sociale,atitudinile şi opiniile. Aceste niveluri ale gândirii sociale sunt puse in legaturã cu alte aspecte,cum ar fi variabilitatea şi stabilitatea. Prin urmare,odatã cu scãderea nivelului de integrare creşte variabilitatea interindividualã (diferenţierea) şi scade stabilitatea( flexibilitatea).

Semnele + şi - din schema indicã sensul creşteriisi,respective,scaderii variabilitaţii şi integrãrii. Sãgeţile dintre niveluri indicã sensul în care creşte stabilitatea.

Opinia publicã: - un fenomen social prin excelenţã,exprimând o “voce colectivã”. Este o manifestare verbalã exprimând relaţia sa faţã de un obiect

determintat. Caracter distributiv-se manifestã cu o mare varietate în societate de

la o extremã la alta,formând in acelaşi timp concentrãri,luãri de poziţie comune pentru anumite grupuri.

Este mai rationalã,mai prelucratã de firul conştiinţei decât alte structuri cognitive;

Mod de exprimare şi manifestare a gândirii sociale,o pozitie a unui grup sau individ în raport cu un obiect social,ce se caracterizeazã printr-o relativã instabilitate şi superficialitate.

Atitudinea:

“stare mintalã de pregãtire care exercitã o influenţã direcţionalã sau dinamicã asupra rãspunsului individului la toate obiectele cu care e în relaţie.” (Gordon Allport)

Se constituie într-o structurã mai complexã şi mai

profundã,capãtând o conotaţie tot mai individualã. Se situeazã la un nivel mai profund,dar mai puţin raţional decât

opiniile. Sunt mai constante,caracterizându-se prin stabilitate şi

permanenţã.

1


Reprezentãrile sociale: Moscovici- reprezentãrile sociale sunt ansambluri dinamice,cu

rol esenţial în producerea şi reglarea comportamentelor ,în stabilirea raporturilor cu mediul înconjurãtor,şi nu simple reacţii la stimuli exteriori.

Sunt diferite de o simplã sumã de opinii,obţinem un model,o explicaţie mult mai completã asupra unui fenomen social.

Moscovici -atitudinile şi opiniile reprezentãrilor sociale. El susţine cã nu poţi avea o atitudine faţã de un obiect fãrã a dispune,în prealabil,de o reprezentare asupra acestuia.

Sunt credinţe larg rãspândite,cu un caracter externalizat şi instituţionalizat( diferitele metode utilizate ilustreazã acest fapt:chestionarul ,interviul,fotografii,carãi ,mass-media etc).

In lucrarea “ La Psychanalyse,son image et son public”,Moscovici aratã cã reprezentãrile socilae sunt entitãţi conceptuale diferite de ideologie.

1. ideologiile au un caracter mai larg, fiind premergãtoare formãrii reprezentãrilor sociale.

2. o reprezentare socialã este o operã colectivã,comunã unei categorii sau unui grup de populaţie,iar ideologia este o creaţie a unui grup restrâns care devine apoi o asumare generalã sau o impunere.

3. funcţie de legitimare(In spatele unei ideologii se aflã cineva) ex: societatea totalitarã.RIVIRE LA GUSTURI

4. IDEOLOGIE= un ansamblu de idei cu privire la gusturi,moralitate,obiceiuri,religie,relaţii sociale şi principii politice,asumat de majoritatea membrilor unei societãţi.

- în sens restrâns, reprezintã un instrument de legitimare a unei puteri politice sau religioase.

Rouquette a propus notiunea de nexus pentru a explica comportamentele colective de mobilizare carora nu li se poate identifica o baza rationala. Nexus-ul este un nod afectiv prelogic comun unor indivizi intr-o perioada anume. Ele organizeaza un set de atitudini printr-un soi de fuziune afectiva,furnizand justificari si repere pentu actiunea publica.Sunt mobilizate de multimi in situatii de criza,odata cu aparitia unor evenimente neobisnuite in viata sociala (conflicte).

-ex: termenii mobilizatori precum patrie ,justitie,libertare pot fi lansati in situatii de inegalitati sociale accentuate,putand da nastere unor revolutii.

-spre deosebire de reprezentari,nexus-urile au o puternica incarcatura afectiva si nu ofera o interpretare a realitatii.

2


Conceptul de themata a fost preluatde Moscovici din gandirea lui Gerard Holton si introdus in psihologia sociala,desemnand idei-sursa sub forma de imagini cu rol de fundamente in elaborarea reprezentarilor sociale. Potrivit aceluiasi autor,reprezentarile sociale se inscriu mereu intr-un cadru de gandire preexistent. Nasterea unei reprezentari sociale este asadar influentatade existenta acestor structuri supraordonate,organizate sub forma de themata. (Mihai Curelaru)

•Metodologia culegerii datelor reprezentarilor sociale-Jean Claude Abric

Studierea reprezentarilor sociale ridica 2 probleme metodologice redutabile:cea a culegerii elementelor reprezentarii si cea a analizei datelor obtinute. Prima problema cu care cercetatorul se confrunta priveste instrumentele pe care acesta le va alege si pe care le va utilize pentru a-si atinge obiectivul.Alegerea unei metodologii este,bineinteles,determinata de conditii empirice(natura obiectului studiat,tipul de populatie,etc.),dar,si mai important,de sistemul teoretic care sustine si justifica cercetarea.

O reprezentare sociala se defineste prin 2 componente: Continutul (informatii si atitudini )-Moscovici Organizarea sau structura interna(campul reprezentarii)-Moscovici.Nu trebuie cercetat doar continutul, ci si organizarea.Aceasta are la baza o ierarhie intre elemente, determinate de ceea ce se numeste”nucleu central”.De aceea,cercetarea reprezentarii sociale va necesita utilizarea unor metode care vizeaza:

Identificarea si emergenta elementelor constitutive ale reprezentarii

Cunoasterea organizarii acestor elemente Reperarea nucleului central Verificarea centralitatii si a ierarhiei evidentiate(daca este

posibil).

“Analiza structurala a unei reprezentari sociale necesita cautarea celor 3 componente esentiale ale sale:continutul,structura interna si nucleul central.La ora actuala,nici o tehnica nu permite alaturarea celor 3 elemente,ceea ce inseamna ca orice studiu de reprezentare trebuie,in mod necesar,sa se fundamenteze pe o abordare bazata pe mai multe metode,articulate in 3 etape”(Abric,2003).

3


Etapele analizei unei reprezentari sociale:Prima etapa:DELIMITAREA CONTINUTULUI

Cele 3 metode considerate pertinente pt aceasta etapa sunt:o Discutiao “Metoda de evocare libera”(consta in a-i cere intervievatului sa

faca asocieri in mod liber, pornind de la unul sau mai multa cuv. inductoare)

o “Chestionarele de caracterizare” A doua etapa:IDENTIFICAREA NUCLEULUI CENTRAL SI

A ORGANIZARII REPREZENTARIIAsupra continutului obtinut in faza precedenta,se vor aplica instrumente care sa permita reperarea legaturilor,a relatiilor si a ierarhiei dintre elemente.Daca “evocarile” si “chestionarele de caracterizare”permit atingerea acestui obiectiv,alte metode,cum ar fi schemele cognitive de baza(SCB),le pot fi asociate.

A treia etapa:CONTROLUL CENTRALITATII Punerea in evidenta a organizarii reprezentarii permite,cel putin ipotetic,cunoasterea nucleului central.Bineinteles,ramane de verificat daca aceste elemente constituie chiar nucleul,garantand astfel validitatea analizei structurale.Pentru realizarea acestui obiectiv,au fost elaborate mai multe instrumente:tehnica de “punere in discutie”(PID),cea a :scenariului ambiguu”,a”recunoasterii obiectului”,si,de asemenea,”schemele cognitive de baza”. Aceste 3 etape sunt esentiale si de neocolit.Tocmai stricta respectare a acestui demers metodologic garanteaza valoarea rezultatelor si a analizelor Dupa ce au fost stabilite principiile de baza ale demersului,nu ne ramane decat sa vedem exact natura si interesul instrumentelor anuntate anterior.

4


Tipuri de metode:

I. Metode de culegere a continutului unei reprezentari

A. Metode interogative1. Interviul2. Chestionarul3. Plansele inductoare4. Desene si suporturi grafice5. Abordarea monografica

B. Metode asociative1. Asociatia libera2. Harta asociativa

II. Metode de evidentiere a organizarii si structurii unei reprezentari

A.Metode de reperare a legaturilor dintre elementele reprezentarii

1. Constituirea de cupluri de cuvinte2. Comparatia pe perechi3. Constituirea ansamblului de cuvinte

B.Metode de ierarhizare a itemilor1. Trieri erarhice successive2. Alegerile successive pe blocuri

III. Metode de verificare a centralitatii 1. Tehnica de punere in discutie a

nucleului central(MEC)2. Metoda inductiei prin scenariu

ambiguu(ISA)3. Metoda schemelor cognitive de

baza(SCB)

5


I.Metode de culegere a continutului unei reprezentariI.Metode de culegere a continutului unei reprezentari

A. METODE INTEROGATIVE 1.Interviul1.Interviul

Reprezinta un instrument major de reperare a continutului reprezentarilor, interviul ghidat constituind la ora actuala,o metoda indispensabila in cercetarea acestora.Interviul este, inainte de toate, o tehnica care se defineste prin producerea unui discurs.Acesta din urma este supus unor reguli de enuntare (nerespectarea acestora face dificila o exprimare libera si spontana).Folosirea interviului presupune recurgerea la metode de analiza de continut, ce sunt tributare interpretarilor (nici cele mai noi metode nu reusesc sa se detaseze de subiectivitatea si influenta lecturii analistilor).

2.Chestionarul 2.Chestionarul Chestionarul ramane, intr-o mai mare masura decat interviul, cea mai utilizata tehnica in studierea reprezentarilor sociale.Contrar interviului, metoda esential calitativa, chestionarul permite abordarea aspectelor cantitative fundamentale ale unei reprezentari (scoaterea in evidenta a factorilor explicativi sau discriminanti la o populatie sau intre populatii).Asadar, chestionarul ocupa un loc privilegiat datorita dezvoltarii recente a metodelor de analiza in cercetarea reprezentarilor.Un alt avantaj al chestionarului se refera la standardizarea lui, care reduce in timp riscurile subiective ale culegerii (comportament standardizat al cercetatorului) si variatiile inter-individuale ale exprimarii subiectilor (standardizarea exprimarii celor chestionati: temele abordate, ordinea temelor, modalitati de raspuns).Dar aceasta standardizare determina, de asemenea, limitele si rezervele pe care le putem formula la utilizarea chestionarului in cercetarea reprezentarilor.Contrar interviului, chestionarul limiteaza in mod necesar exprimarea indivizilor la intrebarile care ii sunt propuse si care pot evita interogatiile proprii ale subiectului.Pentru studiul reprezentarilor, chestionarul ar trebui sa fie conceput astfel incat sa permita si sa valorizeze activitatea persoanei interogate.

3.Plansele inductoare3.Plansele inductoareAceasta tehnica de culegere a datelor a fost utilizata, pana in prezent, in studiile pe populatii avand dificultati de adaptare la modalitatile clasice de interogare (interviuri si chestionare):tarani din Camerun(Domo, 1984), functionari creoli din Martinica(cf.Maran, 1988).Principiul este unul simplu: se prezinta subiectilor o serie de desene, elaborate de cercetator, ilustrand temele principale deduse dintr-o pre-ancheta si li se cere sa se exprime liber, plecand de la plansa propusa.Este vorba, asadar, de o varianta a interviului semi-directiv, in care nu se regasesc formulari orale, ci stimulari grafice.

6


Aceasta tehnica presupune o munca si o analiza prealabila din partea cercetatorului(selectia temelor, formularea lor imagistica), fapt care limiteaza posibilitatile, lasand interpretarii termenii cu sens dublu, o parte importanta si dificil de controlat.In sfarsit, analiza raspunsurilor obtinute devine mai complexa prin necesitatea raportarii exprimarii la elementele figurative, adesea deliberat caracterizate prin ambiguitate (pentru a permite procesul de proiectie).

4.Desene si suporturi grafice4.Desene si suporturi graficePreocuparile cercetatorilor care folosesc plansele inductoare sunt comune cu ale celor care utilizeaza productia grafica a subiectilor pentru a ajunge la reprezentarile lor.Acestea faciliteaza exprimarea, folosind un mod de culegere mai potrivit populatiei.Este cazul, in special, a cercetarilor asupra reprezentarilor copiilor cu privire la nebun si nebunie (De Rosa, 1987), la radioactivitate, dupa Cernobil (Galli si Nigro, 1990).

EXEMPLU:Lucrarea lui Milgram si Jodelet(1976) este, in aceasta privinta, un exemplu remarcabil.Studiind reprezentarea sociala a Parisului si constatand ca majoritatea conceptelor pe care subiectii le utilizau erau de ordin non-verbal, acesti autori au pus la punct o metodologie interesanta de culegere a datelor, ale carei rezultate s-au deovedit a fi foarte eficiente pentru descrierea reprezentarii orasului.Este vorba despre desenarea unei serii de harti a Parisului, reprezentand viziunea subiectilor asupra orasului: organizarea sa spatiala, locurile de referinta, popularea, etc.In cele 3 cercetari citate, demersul utilizat este identic si cuprinde 3 faze: producerea unui desen (ori a unei serii de desene), verbalizarea subiectilor plecand de la aceste desene si, in sfarsit, analiza cunatificabila a elementelor care constituie productia grafica.Interesul acestei analize este de a accede mai usor la elementele organizatoare ale productiei, mai precis, la semnificatia centrala a reprezentarii produse.Intr-adevar, in majoritatea cazurilor, desenele nu sunt o juxtapunere a elementelor ci sunt deja un ansamblu structurat in jurul unor elemente.Ele permit reperarea continutului si formularea ipotezelor privind elementele centrale ale repr.

5.Abordarea monografica5.Abordarea monograficaMult mai ambitios,mai lung si mai dificil de pus in practica decat metodele precedente,demersul monographic,atunci cand este posibil, reprezinta calea regala a studierii reprezentarii.Inspirata direct din antropologie, aceasta metoda permite extragerea continutului reprezentarii , referirea directa la context sau studiul relatiilor sale cu practicile sociale realizate de catre grup.

7


EXEMPLU:Lucrarea lui D.Jodelet(1989)asupra reprezentarii bolii mintale intr-o comunitate terapeutica constituie dupa Jean-Claude Abric una dintre cele mai mari reusite si cea mai buna ilustrare a acestui tip de demers stiintific.Cercetarea,derulata pe o perioada de 4 ani, a implicat utilizarea si intersectarea unor tehnici diferite, cu mai multe niveluri de analiza.Tehnici etnografice – penetrarea progresiva a mediului cu ajutorul observatiei anticipative, stabilirea si folosirea unei retele de informatori.Anchete sociologice – cunoasterea statistica a populatiei, repartitia sa dupa parametrii studiati.Analize istorice – analiza continutului povestirilor despre istoria comunitatii, analiza traditiilor populare locale.Tehnici psiho-sociologice – interviuri aprofundate, observatii directe ale comportamentelor si interactiunilor. Conduita interviului realizat de Jodelet este diferita de cea utilizata, in general, in interviurile non-directive sau in cele ghidate. In loc de a porni de la o formulare foarte larga a temei, ea merge, dimpotriva, de la particular la general.Se pleaca, de exemplu, de la descrierile bolnavilor,de la elementele vietii cotidiene,de la obiceiuri observate, cu scopul de a facilita exprimarea subiectilor si pentru a permite, astfel, aducerea la lumina a reprezentarilor cu sanse reale de a fi ocultate intr-un interviu clasic.

B. METODE ASOCIATIVE

1.Asociatia libera 1.Asociatia libera Desi fundamentata si ea pe o productie verbala,metoda asociatiilor libere permite reduceresa dificultatii sau a limitelor exprimarii discursive.Ea consta in a-i cere unui subiect ca, plecand de la un cuvant inductor(o serie de cuvinte), sa produca toate cuvintele sau expresiile care ii vin in minte.Caracterul spontan,deci mai putin controlat, ar trebui sa permita accesul mult mai usor si mai rapid decat intr-un interviu , la elementele care constituie universal semantic al termenului sau obiectului studiat.Se poate considera ca asociatia libera este o tehnica majora de culegere a elementelor constitutive ale continutului reprezentarii, lucru care explica succesul sau actual si folosirea sistematica in foarte multe lucrari.(Di Giacomo,1981;Le Boudec,1984;Monteil si Mailhot,1988,etc.).

8


Cu toate acestea,productia obtinuta prin asociatia libera este greu de interpretat apriori.Le Bouedec,reluandu-l pe Aristotel , aminteste ca,in acest sens sunt posibile din partea sibiectilor 3 forme de asociatie:prin asociatieprin contrastprin contiguitate(apropiere/cuvinte unele langa celelalte,de ex)Daca asocierile vehiculeaza o semnificatie,acestea nu cuprind in mod evident intreaga sfera a semnificatiei,ci sunt doar o forma a ei,si anume”semnificatia asociativa”.Asadar,prelucrarea materialului cules are o deosebita importanta pentru a distinge,in cadrul asociatiilor reproduce,pe cele care au un character prototypic de cele care sunt centrale,si,in consecinta,organizatoare ale reprezentarii.Grize,Verges si Silem au propus si validat in 1987 un demers care s-a dovedit a fi foarte interesant in analiza asociatiilor libere.Se pot utilize 3 indicatori:frecventa itemului intalnit in cadrul populatieirangul sau de aparitie in asociatie(definit prin rangul mediu calculat pe ansamblul populatiei)importanta itemului pentru subiecti(obtinut prin solicitarea a 2 termeni pentru fiecare subiect,cei mai importanti pt el).Astfel, frecventa si rangul constituie un indicator al centralitatii elementului.Intr-un articol mai recent,Verges propune o completare a acestei analize.Trebuie sa se verifice daca cuvintele cele mai frecvente permit crearea unor ansambluri de categorii organizate in jurul acestor termini,confirmandu-se astfel presupunerile asupra rolului lor organizator in cadrul reprezentarii.Campul semantic poate fi analizat intr-o maniera descriptiva sau comparative,prin compararea campurilor semantice produse de 2 populatii diferite sau produse de aceeasi populatie in momente diferite,de exemplu inainte si dupa o informare sau formare.(cf.Jacobi,1988).

Aceste demersuri din analiza unei productii de asociere libera se refera la rezultatele brute.Aceste pot constitui suportul unei analize mai aprofundate,precum metoda comparatiilor pe perechi.

2.Harta asociativa 2.Harta asociativa

Una dintre dificultatile ascociatiei libere,care necesita utilizarea tehnicilor complementare,se refera la interpretarea termenilor furnizati de subiect.Chiar daca stim ca termenul produs este un element al reprezentarii, totusi semnificatia sa nu ne este clara in afara contextului semantic.Prezenta unui acelasi termen poate deci avea semnificatii radical diferite pentru subiect.Tocmai pentru a remedia aceasta dificultate a inceput sa se foloseasca o noua metoda a asociatiei libere,inspirata din tehnica hartii mentale a lui H.Jaoui(1979).Aceasta metoda se numeste”harta asociativa”.Principiile acesteia sunt

9


simple.In prima faza,pornindu-se de la un cuvant inductor , sunt produse asociatiile libere.In urma acestei culegeri clasice de asociatii,se cere subiectului sa produca o a doua serie de asociatii,dar plecand ,de aceasta data ,de la o pereche de cuvinte continand atat cuvantul inductor, cat si fiecare dintre cuvintele associate de subiect in prima faza.Exemplu:Postul de infirmiera-Indatorire-Repartizare-DelegarePostul de infirmiera-Ascultare-Formare-Incapabil

II. Metode de evidentiere a organizarii si structurii unei reprezentari

Evidentierea nucelului central al reprezentarii pare mult mai usor de realizat printr-un

ansamblu de tehnici a caror utilizare este recenta si care se sprijina pe acelasi principiu:solicitarea subiectului insusi de a efectua asupra propriei productii un travaliu de analiza cognitive,un studio de comparare,de ierarhizare.

A. Metode de reperare a legaturilor dintre elementele reprezentarii

1.Constituirea de cupluri de cuvinte: -se solicita subiectuluica,plecand de la un corpus

realizat chiar de acesta ,sa alcatuiasca un ansamblu de cuvinte care i se pare ca merg impreuna;

- analiza fiecarui cuplu permite precizarea sensului termenilor utilizati de catre subiecti.

2. Comparatia pe perechi: asemanatoare celei precedente.

3.Constituirea ansamblului de cuvinte: -subiectului I se cere sa regrupeze ,in pachete,itemii

produsi sau sugerati lui.

B. Metode de ierarhizare a itemilor

1. Trieri ierarhice successive: se propune calcularea rangului pornind de la o activitate de ierarhizare a elementelor realizata de catre subiectulinsusi.

10


2. Alegerile successive pe blocuri: indicele de distanta permite studiul relatiilor de antagonism sau de excludere.

III.Metode de verificare a centralitatii

-printr-o verificare a rezultatelor obtinute, cautam o confirmare a ipotezei centralitatii.

a) Tehnica de punere in discutie a nucleului central (MEC)

Moliner propune aceasta metoda ,sarcina subiectului fiind recunoasterea elementelor constitutive ale reprezentarii printr-un studiu in prealabil.

b) Metoda inductiei prin scenario ambiguu (ISA)

Subiectului I se propune o descriere ambigua a obiectului reprezentarii studiate/

Studiul lui Moliner despre reprezentarea intreprinderii la studenti.

c) Metoda schemelor cognitive de baza ( SCB)

Elaborata de catre Guimelli si Rouquetee: analiza reprezentarii infirmierelor.

Ofera avantajul de a face usor o comparative intre doua reprezentari,dupa tipurile de relatii

11


si schemele pe care acestea le mobilizeaza.

♦ Necesitatea unei abordari pluri-metodologice Analiza unei reprezentari sociale –ansamblu de informatii,opinii si credinte organizate in jurul unei semnificatii sociale-necesita cunoasterea componentelor sale.

Prima etapa presupune culegerea continutului reprezentarii pentru care utilizarea interviului pare a fi inevitabila.Completarea interviului cu o metoda asociativa este necesara.

Etapa a doua se refera la cercetarea structurii si a nucleului central.

Etapa a treia presupune verificarea centralitatii ,in masura in care situatia o permite.

In etapa a patra se face analiza argumentarii. Este faza esentiala a lucrarii si va permite reeevaluarea reprezentarii,descoperita in contextual sau,sesizarea legaturilor dintre aceasta reprezentare

si ansamblul factorilor psihologici,cognitive si sociali care au determinat-o.

♦ Un exemplu de studiu pluri-metodologic R

ealizata de catre o echipa de pr

12


ofesori ai Institutului National de Cercetare Pedagogica ,cercetarea are drept scop studiere

13


ea reprezentarii intreprinderii la elevii din diferite clase gimnaziale din Franta.

Elevul treb

14


uie sa produca de la 6 la 10 cuvinte sau expresii pe care cuvantul “intreprindere” I le evoca,ap

15


oi sa le sublinieze pe cele mai importante sis a indice 3 reprezentative.

In faza a doua,li se cere

16


efectuarea unei alegeri,apoi a unei ierarhizari a itemilor dintr-o lista de 18 cuvinte.

Demersul

17


cuprinde:

-productia,selectia si ierarhizarea elementelor continutului;-alegerea si clasamentul ,plecand de la un corpus dat;-relationarea termenilor prin constituirea de cupluri si familii de

18


cuvinte;-explicitarea productiei si argumentarea subiectilor asupra alegerilor facute.

♦ Concluzii Am abordat aici problema culegerii datelor reprezentarilor. Din momentul in care exista interesul privitor la relatiile dintre reprezentari si practici sociale,apare o alta problema: cea a culegerii de informatii despre practici. In majoritatea cazurilor , practicile sociale ale actorilor sunt inferate plecand de la discursul lor. Dezvoltarea cercetarilor pe aceasta tema implica elaborarea progresiva si aplicarea unei metodologii de culegere a practicilor efectuate ,al carei fundament essential ar fi “observatia armata” sau participative,elaborarea de indicatori pertinenti si cuantificabili.

Lucrarea lui Jodelet arata ca aceasta culegere este posibilia si ca este fundamantala pentru intelegerea relatiilor reprezentari-practici. Dar elaborarea unei metodologii generalizabile si empiric realizabile ramane sa se implineasca.

(Traducere de Mihai Stoica)

19


20

-reprezentari sociale-

Documents