- DADDY -

DANIELLE STEEL

DADDY

Daddy by Danielle Steel 1989 Traducere de Anca Nistor

2

- DANIELLE STEELE -

Tată

Celui mai bun tatăPe care-l cunosc…

Tat l lor…ăTat l nostru…ăTat l meu!!ă

Din toat inima mea,ăCu toat dragostea mea,ă

Lui Popeye din nou,de data aceasta, îns , din parteaă

Noastr , a tuturor,ădin toat inima meaă

şi sufletul meu,cu toat dragosteaă

de laOlive.

3

- DADDY -

Tată

Prima iubire,primul fiu,sau poate

o nepre uit fiic ,ţ ă ărâsul lorcristalinşi dulce,

mâna lui atât de sigur ,ăiubirea lui atât de pur ,ă

loialitatea luifa de ei,ţăuluitoare,

r bdarea luiăimens ,ă

şi inima luimai largă

decât cerurile,influen aţasupra

vie ilor lor,ţsoarele str lucitorăde pe cerurile lor,

cel c ruia eiăi se adreseaz ,ă

omul pentru careei aprind,

flac raăiubirii

atât de orbitoare,în elepciunea luiţ

întotdeauna corect ,ămâna lui

atât de puternic ,ă

4

- DANIELLE STEELE -

atât de rargreşind,

atât de dulce,atât de aproape,

atât de drag,atât de mult sprijinul

tuturor,şi odată

atât de înalt,iubirea lui pentru ei

niciodat p lind,ă ămereu amuzant,

frumos,senza ional,ţpov uind,ăţ

dorind s ajungă ăla stele,

conducând maşini nostime,mân şi inim iubitoareă ă

pentru fiecare fetiţăşi b ie el,ă ţ

un om iubit,etern prieten,

cât de norocoşisunte i,ţ

scumpi copii,s -l ave iă ţca tat .ă

5

- DADDY -

Capitolul 1

Fulgi de nea mari şi albi c deau ca într-o povesteă desenat , exact ca în c r ile din care Sarah obişnuia s leă ă ţ ă citeasc seara copiilor. St tea în fa a maşinii de scris,ă ă ţ uitându-se pe fereastr , privind cum z pada acopereaă ă peluza, c zând peste ramurile copacilor ca o dantel , şi uită ă ă complet de subiectul la care se gândise înc de diminea .ă ţă Era atât de pitoresc. Atât de frumos. Totul era frumos acolo. O via de poveste într-un oraş de poveste, iarţă oamenii din jur p reau nişte oameni de poveste. Erau exactă ceea ce ea nu voise s devin niciodat şi, acum era ca ei,ă ă ă de mul i ani chiar. Şi probabil c avea s fie întotdeauna.ţ ă ă Sarah MacCormick, rebela, editor adjunct la Crimson, fata care absolvise Radcliffe în 1969 prima din clas şi care ştiaă c este deosebit , devenise una dintre ei. Peste noapte.ă ă Aproape. De fapt, durase aproape dou zeci de ani. Şi acumă era Sarah Watson. Doamna Oliver Wendell Watson. Tr ia înă Purchase, New York, într-o cas frumoas , ai c reiă ă ă proprietari aproape c erau, dup paisprezece ani de luptă ă ă cu ipoteca. Avea trei copii, un câine, iar ultimul hamster murise, în sfârşit, cu un an în urm . Şi mai avea un so peă ţ care îl iubea. Scumpul Ollie. A absolvit Şcoala Comercială de la Harvard când ea a terminat Radcliffe şi se iubeau încă din anul doi. Îns el era tot ce nu era ea. Era conservator, înă timp ce ea era nonconformist , el crezuse în ceea ceă încercaser s fac în Vietnam şi, un timp, ea îl urâseă ă ă pentru asta. Au şi încetat s se mai vad dup absolvire,ă ă ă fiindc ea insistase c sunt prea diferi i. Ea se dusese să ă ţ ă locuiasc în Soho, în New York, şi încercase s scrie, ceeaă ă ce a reuşit chiar foarte bine. Lucr rile ei fuseser publicateă ă de dou ori în ă The Atlantic Monthly şi o dat … Dumnezeuleă mare, în The New Yorker. Era bun şi ştia asta. Oliver locuiaă la periferia oraşului, într-un apartament pe care îl împ r eaă ţ cu doi prieteni şi cu diploma lui, pe East 79th Street, şi

6

- DANIELLE STEELE -

avea o slujb foarte bun în cadrul unei agen ii publicitareă ă ţ de pe Madison Avenue. Ar fi vrut s -l urasc pentru asta, ară ă fi vrut s -l urasc pentru faptul c se conforma, dar nu oă ă ă f cea. Chiar şi atunci ştia cât de mult îl iubea.ă

Vorbea despre lucruri ca a tr i la ar , a avea setteriă ţ ă irlandezi, a vrea patru copii şi o so ie care s nu lucreze, iarţ ă ea râdea de el din acest motiv. El îns , îi arunca acelă zâmbet incredibil de copil resc, care îi f cea inima s bată ă ă ă cu putere chiar şi atunci… când pretindea în sinea ei c ară fi dorit un b rbat cu p rul mai lung decât al ei… un artist…ă ă un sculptor… un scriitor… un b rbat „creator”. Oliver eraă „creator” şi era şi inteligent. Absolvise Harvard cu notele cele mai bune, iar curentele anilor şaizeci nu îl atinseser .ă Când ea a demonstrat pe str zi, el a scos-o din închisoareă şi, când se certa cu el, jignindu-l chiar, el îi explica, încet şi chibzuit, care îl era p rerea. Şi era atât de cumsecade şi deă bun, era cel mai bun prieten al ei, chiar şi atunci când o f cea s se înfurie. Se întâlneau uneori în Village sau laă ă periferie pentru o cafea, o b utur , un dejun, când el îiă ă povestea ce mai f cuse şi o întreba despre ce scria în acelă moment. Şi el ştia c este bun , dar nu pricepea de ce nuă ă putea fi „creatoare” şi c s torit fiind.ă ă ă

— …C s toria e pentru femeile care caut pe cineva careă ă ă s le între in . Eu vreau s m între in singur , Oliveră ţ ă ă ă ţ ă Watson.

Şi o putea face sau, putuse atunci, mai bine-zis. Lucrase ca supraveghetoare de galerie cu program redus în Soho şi scrisese din când în când. Câştigase destui bani. Uneori. Acum îns , se întreba dac mai putea fi în stare s seă ă ă între in singur , s -şi completeze singur formulareleţ ă ă ă ă pentru impozite şi s aib grij ca asigurarea medical să ă ă ă ă nu-şi fi pierdut valabilitatea. În cei optsprezece ani de când erau c s tori i, devenise atât de dependent de el. El seă ă ţ ă ocupa de toate micile probleme din via a ei şi deţ majoritatea celor mari. Era ca şi cum ar fi tr it într-o lumeă închis ermetic, avându-l întotdeauna pe Ollie al turi.ă ă

Conta pe el pentru absolut orice şi, cel mai adesea, acest 7

- DADDY -

lucru o speria. Dac se întâmpla ceva cu el? Oare avea să ă se descurce? Avea s fie în stare s aib grij de cas , să ă ă ă ă ă se între in , pe ea şi pe copii? Încerca s -i vorbeasc uneoriţ ă ă ă despre asta, dar el râdea doar şi îi spunea s nu-şi mai facă ă griji. Nu f cuse cine ştie ce avere, dar se descurcase foarteă bine şi era un om cu capul pe umeri. Avea o foarte mare asigurare pe via . Cei din Madison Avenue fuseser foarteţă ă buni cu el şi, la patruzeci şi patru de ani, era omul num rulă trei la Hinkley, Burrows and Dawson, una din cele mai mari agen ii publicitare din ar . Numai el singur le aduseseţ ţ ă patru din cele mai mari conturi şi era valoros pentru firmă şi respectat de c tre colegi. Era unul din cei mai tineriă vicepreşedin i în domeniu şi ea era mândr de el. Dar,ţ ă totuşi, îi era fric . Ce c uta ea acolo, în frumosul şi miculă ă Purchase, privind cum ningea şi aşteptând copiii s seă întoarc acas , în timp ce se pref cea c scrie o poveste…ă ă ă ă o poveste care nu avea s fie scris niciodat , care nu aveaă ă ă s se sfârşeasc vreodat , care nu avea s ajungă ă ă ă ă niciodat nic ieri, exact ca şi celelalte pe care încercase să ă ă le scrie în ultimii doi ani. În ajunul împlinirii a treizeci şi nou de ani, se hot râse s reînceap s scrie. Fusese oă ă ă ă ă hot râre foarte important pentru ea. Parc treizeci şi nouă ă ă ă era mai r u decât patruzeci. Pân s împlineasc patruzeciă ă ă ă de ani, se resemnase în fa a „destinului advers”, cumţ spunea ea cu triste e. Pentru cea de a patruzeceaţ aniversare, Oliver a dus-o în Europa pentru o lun . Copiiiă erau pleca i în tab r , doi din ei, oricum, iar Sam r m seseţ ă ă ă ă cu soacra ei. Pe atunci nu avea decât şapte ani şi era pentru prima oar când ea pleca f r el. Când a ajuns laă ă ă Paris a avut impresia c se deschiseser toate por ileă ă ţ cerului… nu maşini folosite în comun… nu copii… nu animale… nu PTA… nu dineuri de binefacere pentru şcoală sau spitalele locale… nimeni… nimeni… în afar de ei doi şiă patru s pt mâni de neuitat petrecute în Europa. Paris…ă ă Roma trecând prin Toscana, o oprire scurt pe Rivieraă italian , apoi câteva zile la bordul unui iaht închiriat, plutindă între Cannes şi St. Tropez… conducând dup aceea spreă

8

- DANIELLE STEELE -

Eze şi Saint-Paul-de-Vince, cina la Colombe d’Or şi, pe urm , câteva zile laă Londra. În timpul c l toriei îşi notaseă ă tot felul de lucruri, astfel c umpluse şapte carne ele. Dară ţ când a ajuns acas … nimic. Nimic nu voia s fieă ă transformat într-o poveste, într-un articol sau chiar în poezii. St tea, pur şi simplu, şi se uita la carne ele având înă ţ maşina de scris o foaie alb pe care p rea c nu o vaă ă ă umple niciodat . Acelaşi lucru îl f cea şi peste un an şiă ă jum tate. La patruzeci şi unu de ani, avea impresia c îşiă ă l sase întreaga via undeva în urm . Oliver râdeaă ţă ă întotdeauna când îi spunea:

— Dumnezeule, Sarrie… nu te-ai schimbat absolut deloc de când te-am cunoscut prima oar .ă

Şi vorbea serios. Era aproape adev rat. Dar nu pe deplin.ă Ea şi cei care voiau s critice îşi puteau da seama deă diferen . P rul roşcat închis şi str lucitor care obişnuia s -iţă ă ă ă cad pe spate ca o draperie sclipitoare devenise acum deă un roşcat castaniu. Îl purta lung pân la umeri şi îiă ap ruser câteva fire albe, care îi deranjau pe copii maiă ă mult decât pe ea îns şi. Ochii albaştri şi luminoşiă r m seser neschimba i, de un albastru închis şi vibrant,ă ă ă ţ iar pielea alb ar ta înc bine, în cea mai mare parteă ă ă neridat , dar ici-colo se puteau vedea unele mici semne aleă trecerii timpului, numai c Oliver spunea c f ceau ca fa aă ă ă ţ s -i fie mai expresiv . Era o femeie dr gu şi fusese o fată ă ă ţă ă dr gu , înalt şi zvelt , cu o siluet frumoas şi mâiniă ţă ă ă ă ă delicate şi cu un sim al umorului care îi juca în ochi. Acestţ lucru îi pl cuse lui de prima dat . Râsul, firea ei pasional ,ă ă ă curajul şi hot rârea cu care îşi sus inea punctul de vedereă ţ în orice privin . Erau unii care o consideraser dificil înţă ă ă tinere e, dar nu şi Ollie. El, niciodat . Lui îi pl ceau modul eiţ ă ă de a gândi, lucrurile pe care le spunea şi felul cum le spunea. Aveau o rela ie bazat pe respect şi dragoste şi seţ ă sim eau grozav în pat. Totdeauna fusese astfel şi înc maiţ ă era. Ba, uneori, el spunea c dup dou zeci de ani era chiară ă ă mai bine. Şi era, din unele puncte de vedere. Se cunoşteau unul pe altul perfect, ca un lemn neted ca satinul ce fusese

9

- DADDY -

atins şi mângâiat de o mie de ori de mâini iubitoare şi tandre ea adev ratei apartenen e.ţ ă ţ

Îi trebuiser exact doi ani pentru a o convinge s seă ă m rite cu el, dup perioada în care lucrase în Soho, iar laă ă vârsta de dou zeci şi trei de ani devenise doamna Oliveră Watson. Înc p ânat cum era, refuzase s fac o nuntă ăţ ă ă ă ă tradi ional . Se c s toriser în gr dina casei p rin ilor luiţ ă ă ă ă ă ă ţ din Pound Ridge, iar p rin ii şi sora ei mai mic veniser deă ţ ă ă la Chicago. Sarah purtase o rochie de un roşu aprins şi o p l rie mare cu pene şi ar ta mai mult ca o tân r dintr-ună ă ă ă ă tablou decât o mireas , dar ei doi fuseser ferici i.ă ă ţ Plecaser în Bermude în luna de miere şi vremea fuseseă oribil , dar ei nici nu observaser . Au râs, s-au hârjonit şi auă ă stat în pat pân dup -amiaza târziu, ieşind doar pentru oă ă gustare în sala de mese a hotelului, dup care se gr beauă ă s se întoarc în camera lor, râzând şi chicotind ca doiă ă copii.

Abia la trei s pt mâni dup aceea, Sarah deveni maiă ă ă pu in amuzat . Locuiau într-un mic apartament de peţ ă Second Avenue, într-o cl dire plin de stewardese, tineriă ă directori şi „nefamilişti” care p reau s transforme întreagaă ă cl dire într-o continu petrecere.ă ă

Când el venise, într-o zi, de la lucru, o g sise ar tând deă ă parc îi murise cel mai bun prieten. Numai c nu era vorbaă ă de niciun prieten, ci de „iepure”. Când se întorseseră acas , fusese uimit de absen a ciclului, dar avusese o grijă ă ţ ă extraordinar şi ştia c nu putea fi îns rcinat . Purtaseă ă ă ă diafragma, practic, zi şi noapte, din ziua cununiei şi pân s-ăau întors din luna de miere, dar, într-un fel, nu ştia cum, ceva nu mersese şi era îns rcinat . Voia s fac avort. Peă ă ă ă Oliver îl îngrozea numai simplul fapt c se putea gândi laă aşa ceva. Dar Sarah era şi mai îngrozit la gândul de aă avea copii atât de curând.

— Nu vrem o familie înc … vreau s -mi iau din nou oă ă slujb … s fac ceva…ă ă

Se gândise ca, de data aceasta, s se angajeze caă editoare la o revist literar , c r ile ei nu se vindeau preaă ă ă ţ

10

- DANIELLE STEELE -

bine şi f cuse o cerere la ă Columbia Graduate School pentru a face ceva în vederea doctoratului. Renun ase la slujba deţ la galerie imediat dup ce se c s torise cu Ollie, c ci nu i-ă ă ă ăar fi fost uşor s se duc în Soho în fiecare zi.ă ă

— Po i s - i iei o slujb şi mai târziu! i-a spus el.ţ ă ţ ăO mângâia, îi spunea vorbe dulci, f cea tot ce îi st tea înă ă

putin pentru a o face s se simt mai bine. Ea, îns , eraţă ă ă ă de neconsolat şi, în fiecare sear când venea spre cas , elă ă era cuprins de groaz … dac o f cea… dac se ducea laă ă ă ă cineva în timp ce el era la serviciu, şi avorta. Dar nu f cuă acest lucru. Într-un fel, îi era prea r u, era prea epuizat şiă ă prea deprimat pentru a încerca chiar, astfel c , pesteă ă câtva timp, începu s se legene prin apartament,ă întrebându-se cum de putuse l sa s se întâmple aşa ceva.ă ă Dar Oliver era în culmea fericirii. Voia patru copii, întotdeauna spusese astfel şi, chiar dac aveau s fieă ă nevoi i s strâng cureaua pe atunci, el era de acord. Seţ ă ă descurca bine, avansa rapid în ierarhia firmei şi, chiar dacă ar fi fost s moar de foame, tot n-ar fi l sat-o s avorteze.ă ă ă ă Pur şi simplu, nu voia. Era copilaşul lor. Al lor. Şi, cu mult înainte ca acesta s se nasc , el îl iubea la nebunie.ă ă

Benjamin Watson ap ru pe lume, cu un smoc de p ră ă roşcat şi cu o privire uimit în ochii lui luminoşi, exact laă nou luni şi trei zile de la nunta p rin ilor s i. P reaă ă ţ ă ă ner bd tor s descopere lumea, plângea foarte mult şiă ă ă sem na leit cu mama sa, spre încântarea lui Oliver, careă era extraordinar de fericit c avea un fiu şi mai ales unulă care sem na cu Sarah. Benjamin creştea înalt şi avea maiă mult decât înf işarea lui Sarah. Avea şi fermitatea ei, şiăţ înc p ânarea şi temperamentul ei înfl c rat. Erau zileă ăţ ă ă când ei îi venea s -l strâng de gât, pân s vin Oliver şiă ă ă ă ă s -l linişteasc . Peste câteva minute de la sosirea lui,ă ă copilul gângurea fericit, râdea, se juca, iar Oliver se plimba cu el în bra e, în timp ce Sarah se pr buşea pe un fotoliu,ţ ă cu un oftat şi un pahar de vin, întrebându-se cum avea să supravie uiasc . Rolul de mam nu era, cu siguran , cel laţ ă ă ţă care se pricepea cel mai bine, iar apartamentul era atât de

11

- DADDY -

mic, încât sim ea c înnebuneşte. Când vremea era urât ,ţ ă ă cum se întâmplase adesea în acel an, nu puteau ieşi deloc şi ipetele copilului f ceau pere ii s r sune îngrozitor.ţ ă ţ ă ă Oliver ar fi vrut s se mute cu to ii într-o c su a lor,ă ţ ă ţă undeva, afar din oraş, dar acesta era un vis înc , pe careă ă nu şi-l puteau permite. Sarah se oferi s -şi ia o slujb , dar,ă ă de fiecare data când st teau s se gândeasc mai bine, îşiă ă ă d deau seama c ar fi fost inutil, deoarece to i banii peă ă ţ care i-ar fi câştigat s-ar fi dus pe salariul unei baby-sitter, astfel încât nu ar fi avut mai mul i decât aveau acum.ţ Singurul aspect pozitiv ar fi fost acela c i-ar fi permis luiă Sarah s mai ias din cas şi, deşi pe ea o atr gea aceaă ă ă ă perspectiv , Oliver considera c era important s stea cuă ă ă copilul.

— Bravo, Ol! Ce-ai vrea s fac, s stau toat ziua să ă ă ă vorbesc singur , în timp ce el ip cât îl ine gura?ă ţ ă ţ

Erau zile când îşi spunea c nu va rezista. Iar gândul de aă avea cei patru copii pe care el şi-i dorea înc o f cea s -iă ă ă vin s se sinucid .ă ă ă

P rin ii ei nu-i erau de niciun ajutor, fiindc locuiau înă ţ ă Chicago şi, cu toate bunele lor inten ii, nici ai lui nu erauţ cine ştie ce. Mama lui avusese un singur copil şi p rea să ă nu-şi mai aduc aminte ce trebuia s fac . Prezen a luiă ă ă ţ Benjamin p rea doar s o enerveze. Dar nu mai mult decâtă ă pe Sarah.

În cele din urm , copilul se mai linişti, iar când începu să ă mearg , i se p ru mai pu in îngrozitor. Sc paser , în sfârşit,ă ă ţ ă ă de probleme. Închinar o cas în Long Island pe perioadaă ă verii şi, peste înc un an, îl trimiser la gr dini . Înc ună ă ă ţă ă an… şi avea s fie aproape liber … ca s se reapuce deă ă ă scris. Renun ase la ideea de a-şi lua o slujb . Voia s scrieţ ă ă un roman. Totul începea s mearg bine, dar tocmai atunciă ă s-a îmboln vit de grip . Dup o lun de boal , era convinsă ă ă ă ă ă c va muri. Nu fusese niciodat atât de bolnav . Avea oă ă ă r ceal care, pur şi simplu, nu voia s -i treac , o tuse careă ă ă ă suna a tuberculoz şi, de diminea pân seara, îi era r u.ă ţă ă ă În cele din urm , dup patru s pt mâni de lupt , se hot rîă ă ă ă ă ă

12

- DANIELLE STEELE -

s se duc la doctor. Avea grip , dar mai avea ceva.ă ă ă Aştepta înc un copil. De data aceasta nu a fost furie sauă nervi, ci pur şi simplu disperare şi ceea ce lui Oliver i se p rur ore în şir de plâns. Nu mai putea, nu rezista s o maiă ă ă fac înc o dat . Nu mai suporta înc un copil, cândă ă ă ă Benjamin nici nu sc pase înc de scutece, iar acum aveauă ă s fie doi. A fost singura dat când l-a v zut deprimat şi peă ă ă Oliver. Nu mai ştia ce s fac pentru a o convinge. Şi, la felă ă ca prima oar , el era încântat de copil, dar spunându-i eiă acest lucru, o f cea s plâng şi mai tare.ă ă ă

— Nu pot… pur şi simplu, nu pot, Ollie… te rog… nu mă face…

Se certar din nou în privin a unui avort şi, din nouă ţ aproape c îl convinse, de team ca, în caz c nu era deă ă ă acord, s nu înnebuneasc . Dar încetul cu încetul a f cut-oă ă ă s se r zgândeasc , lui i s-a m rit salariul când ea se aflaă ă ă ă pe la jum tatea sarcinii şi au angajat o femeie care o ajutaă s se descurce cu Benjamin trei dup -amieze peă ă s pt mân . Era o fat irlandez ce provenea dintr-o familieă ă ă ă ă cu treisprezece copii, exact ce îi trebuia lui Sarah. Deodat ,ă putea s ias , s mearg la biblioteci, s -şi întâlnească ă ă ă ă ă prietenele, s se duc iar la galerii de art şi muzee şiă ă ă începu s se simt mult mai bine. Ba chiar începuse s -iă ă ă fac pl cere s stea cu Benjamin, şi o dat sau de dou oriă ă ă ă ă l-a luat cu ea la muzeu. Oliver ştia, deşi ea nu i-ar fi spus-o niciodat , c abia aştepta sosirea celui de-al doilea copil.ă ă

Melissa s-a n scut când Benjamin avea doi ani, iar Oliveră începu s fac proiecte în mod serios în leg tur cuă ă ă ă mutarea familiei sale la ar . Mergeau, aproape în fiecareţ ă weekend s vad case în Connecticut şi, pân la urm ,ă ă ă ă hot râr c nu şi le puteau permite. Au încercat în Longă ă ă Island, Westchester şi parc în fiecare weekend nu f ceauă ă altceva decât s se uite la case. Pound Ridge, Rye,ă Bronxville, Katonah, pân când, în cele din urm , peste ună ă an g sir exact ceea ce doreau în Purchase. Era o fermă ă ă veche în care nu se mai locuise de dou zeci de ani şi careă avea nevoie de extraordinar de mult munc . Casa f ceaă ă ă

13

- DADDY -

parte dintr-o moşie şi o ob inur pentru o sum destul deţ ă ă mare, dar economisind şi f când o mare parte din treburiă singuri, într-un an o transformar într-un locşor remarcabilă şi amândoi erau mândri de acest lucru.

— Dar asta nu înseamn c voi avea al i copii, Oliveră ă ţ Watson!

În ceea ce o privea, faptul c locuia la ar era ună ţ ă sacrificiu destul de mare. Jurase s nu fac aşa ceva peă ă vremea când erau doar prieteni. Dar chiar şi ea fu nevoită s admit c era mult mai bine. Apartamentul de peă ă ă Second Avenue fusese imposibil de între inut şi tot ceţ vedeau în oraş p rea m runt şi era ridicol de scump. Aici,ă ă copiii îşi aveau propriile camere.

Casa era alc tuit dintr-un living-room imens, dară ă confortabil, cu şemineu, o bibliotec pe care au umplut-oă cu c r i cu mult drag, o buc t rie frumoas cu doi pere iă ţ ă ă ă ţ din c r mid , grinzi din lemn deasupra capului şi un aragază ă ă demodat pe care Sarah a insistat s -l repare şi s -lă ă p streze. Avea nişte ferestre imense boltite care d deauă ă spre ceea ce ea transformase ca prin farmec într-o gr dină ă şi care îi serveau pentru a supraveghea copiii care se jucau afar în timp ce ea g tea. Mutându-se la ar , Sarah oă ă ţ ă pierduse pe irlandez , dar deocamdat nici nu-şi permiteauă ă s o mai in şi pe ea.ă ţ ă

Benjamin împlinise trei ani, oricum, şi se afla la gr diniă ţă în fiecare diminea , peste doi ani şi Melissa f cea acelaşiţă ă lucru, iar Sarah se gândea s se apuce din nou de scris.ă Numai c , într-un fel, nu p rea s mai fie timp. Întotdeaunaă ă ă avea ceva de f cut. Munc de voluntariat la spitalul local, oă ă zi pe s pt mân lucra la gr dini , f cea cump r turi, luaă ă ă ă ţă ă ă ă copiii acas , f cea cur enie, c lca c m şile lui Ollie şiă ă ăţ ă ă ă îngrijea gr dina. A naibii schimbare pentru cineva careă fusese editor adjunct la Crimson. Ciudat era îns faptul că ă nu o deranja.

Odat ce plecaser din New York, era ca şi cum o parteă ă din ea ar fi r mas acolo, acea parte care înc se maiă ă opunea c s toriei şi maternit ii. Deodat , p rea s facă ă ăţ ă ă ă ă

14

- DANIELLE STEELE -

parte din mica lume liniştit din jurul ei. Cunoscu alte femeiă cu copii de aceeaşi vârst , erau perechi cu care jucau tenisă şi bridge în weekenduri, munca ei de voluntariat p rea s -iă ă ocupe din ce în ce mai mult timp şi uit de toateă împotrivirile dinainte, împreun cu acestea disp ru şi poftaă ă de scris. Nici nu-i mai ducea dorul. Tot ce voia era ceea ce avea, o via fericit şi plin al turi de so ul şi de copiii ei.ţă ă ă ă ţ

ipetele lui Benjamin începuser s dispar undeva înŢ ă ă ă amintire şi el deveni un copil dulce, care nu sem na numaiă la chip cu ea, dar p rea s -i împ rt şeasc toate interesele,ă ă ă ă ă pasiunile şi gusturile. Era asemeni unui mic burete, absorbind tot ce era ea şi, în nenum rate privin e, p rea să ţ ă ă fie o oglind a lui Sarah. Oliver vedea acest lucru şi râdea,ă iar ea, deşi rareori recunoştea în fa a cuiva, era m gulit şiţ ă ă o amuza. Îi sem na atât de mult. Şi Melissa era un copilă dr gu , mult mai cuminte decât fusese Benjamin şi, înă ţ multe feluri, îi sem na lui Oliver. Zâmbea uşor şi avea oă atitudine deschis fa de via . Nu p rea s vrea preaă ţă ţă ă ă mult de la niciunul din ei. Era mul umit s se in dupţ ă ă ţ ă ă Sarah cu o carte, o p puş sau un puzzle. Uneori, Sarahă ă uita c feti a se afla în camera al turat . Nu era delocă ţ ă ă preten ioas şi avea p rul blond şi ochii verzi ai lui Oliver,ţ ă ă dar, cu toate acestea, nu-i sem na perfect. De fapt,ă sem na mai mult cu mama lui, lucru care, atunci când eraă spus de c tre rudele lui, o sup ra teribil pe Sarah.ă ă

Ea şi mama lui Oliver nu fuseser niciodat prietene.ă ă Doamna Watson fusese sincer şi îi spusese unicului ei fiuă ce p rere avea despre Sarah, înainte ca ei s seă ă c s toreasc . Zicea c e o fat înc p ânat şi dificil , careă ă ă ă ă ă ăţ ă ă voia s fac numai dup capul ei, cu orice pre , şiă ă ă ţ întotdeauna se temuse c , într-o bun zi, îi va r ni fiulă ă ă îngrozitor. Dar, pân acum Sarah fusese o so ie bun , după ţ ă ă cum recunoscu şi ea în fa a so ului ei, când acesta îi luaseţ ţ ap rarea fetei, numai c Sarah avea tot timpul impresia că ă ă o urm rea, de parc ar fi aşteptat vreo greşeal , vreună ă ă faux pas, vreun eşec groaznic care s -i dea dreptate până ă la urm . Singura bucurie pe care o împ rt şeau cele două ă ă ă

15

- DADDY -

femei erau copiii, care o încântau pe doamna Watson şi pe care Sarah îi iubea acum, de parc i-ar fi dorit de la bună început, ceea ce doamna Watson îşi amintea foarte bine că nu f cuse. Oliver nu îi spusese niciodat nimic, dar eaă ă sim ise ce se întâmpla, chiar şi f r s i se spun . Era oţ ă ă ă ă femeie inteligent , cu ochi ageri, care ştia foarte bine că ă Sarah nu fusese bucuroas de sarcini şi c nu-i pl cuseră ă ă ă deloc primele luni de via ale lui Benjamin, dar, pe de altţă ă parte, trebuia s admit c nici nu fusese un copil cuminte.ă ă ă Şi pe ea o enervase cu ipetele lui neîncetate. Dar totul seţ uitase acum, copiii creşteau, iar Sarah şi Oliver prosperau, amândoi fiind ocupa i şi ferici i, în elegându-se foarte bine.ţ ţ ţ Sarah p ruse, în sfârşit, s fi renun at la aspira iile eiă ă ţ ţ literare, care întotdeauna i se p ruser prea excesiveă ă doamnei Watson.

— E o fat bun , Phyllis. Nu fi atât de dur cu ea. Eraă ă ă foarte tân r când s-au c s torit. Şi îl face fericit pe Oliver.ă ă ă ă

So ul ei fusese întotdeauna mai în elept decât ea.ţ ţ— Ştiu… dar am mereu senza ia c vrea mai mult, cevaţ ă

imposibil… ceva ce îl va costa foarte scump pe Oliver.Era o remarc mai adev rat decât îşi închipuia. Dară ă ă

George Watson cl tin din cap şi zâmbi indulgent.ă ă— Ollie o va pune la punct.— Nu sunt sigur c vrea. Cred c ar l sa-o s fac orice,ă ă ă ă ă ă

oricât l-ar costa. Are aceast tendin .ă ţăÎi zâmbi blând so ului ei pe care îl iubea de aproapeţ

patruzeci de ani deosebit de pre ioşi. Deveniser demult unţ ă singur trup şi un singur suflet. Nici nu îşi mai amintea cum fusese via a f r el.ţ ă ă

— Seam n leit cu tat l lui. E prea bun şi acest lucruă ă ă poate fi periculos uneori, în mâinile unei femei nepotrivite.

Întotdeauna era îngrijorat pentru fiul ei şi, chiar şi după ă atâ ia ani, tot nu avea încredere în Sarah.ţ

Dar complimentul nu sc p neobservat de so ul ei; care îiă ă ţ zâmbi în felul lui obişnuit ce o mai f cea înc s simt fiori.ă ă ă ă

— Ai pu in încredere în fata asta, Phyllis. Nu i-a f cutţ ă ă niciun r u b iatului nostru şi ne-a d ruit, lui şi nou , doiă ă ă ă

16

- DANIELLE STEELE -

copii frumoşi.Era adev rat şi, deşi niciunul din ei nu sem na exact cuă ă

tat l lor, aveau amândoi câte ceva din frumuse ea luiă ţ clasic . Oliver era înalt, cu înf işare atletic , cu un p ră ăţ ă ă blond, des şi drept, care fusese obiect al invidiei tuturor mamelor, când era mic şi al tuturor fetelor, când a fost la colegiu. Şi, deşi Sarah rareori recunoştea în fa a lui,ţ deoarece nu voia s -l laude prea mult, de multe ori auziseă spunându-se c Oliver Watson era cel mai frumos b rbată ă din Purchase. Şase luni din an avea un bronz puternic, iar ochii lui verzi p reau s danseze plini de neastâmp r şiă ă ă veselie. Totuşi, el nu era conştient de acest lucru, ceea ce îl f cea şi mai atr g tor. ă ă ă

— Crezi c vor mai avea şi al i copii, George? întrebaă ţ Phyllis adesea, dar niciodat nu îndr znea s -şi întrebe fiulă ă ă şi, cu atât mai pu in, pe Sarah.ţ

— Nu ştiu, draga mea. Eu unul sunt de p rere c au oă ă via destul de plin şi aşa. Şi, pe urm , în zilele noastre nuţă ă ă mai po i şti ce se va întâmpla. Oliver lucreaz într-unţ ă domeniu nesigur. Publicitatea nu este cum erau b ncile peă vremea mea. Nu mai po i conta pe nimic. Ar fi probabil maiţ în elept s nu mai aib al ii.ţ ă ă ţ

George Watson vorbise astfel cu un an în urm . Tr iseă ă destul pentru a vedea multe din investi iile sale, odat atâtţ ă de solide, începând acum s se clatine. Via a era uluitor deă ţ scump , iar el şi Phyllis trebuiau s fie pruden i. Aveau oă ă ţ c su frumoas în Westchester, pe care o cump raser cuă ţă ă ă ă cincisprezece ani în urm , cam pe vremea când Oliver eraă la colegiu. Ştiau c el nu va mai sta acas pentru perioadeă ă îndelungate, aşa c p rea o prostie s se mai cramponezeă ă ă de vechea cas din New London. Dar George era mereuă îngrijorat în privin a situa iei financiare acum. Nu erauţ ţ nicidecum strâmtora i, dar, dac mai tr iau amândoi încţ ă ă ă dou zeci şi cinci de ani, ceea ce la cincizeci şi nou şiă ă şaizeci şi doi, era foarte posibil, şi el spera s fie,ă economiile abia aveau s le ajung . Abia se retr sese de laă ă ă banc şi primea o pensie frumuşic . De-a lungul aniloră ă

17

- DADDY -

f cuse numeroase investi ii foarte bune, dar… niciodat nuă ţ ă puteai fi prea prudent. Acest lucru i-l spunea şi lui Oliver ori de câte ori îl vedea. V zuse multe în via a lui, un r zboiă ţ ă mare şi alte câteva mai mici. Luptase în Guadalcanal şi fusese destul de norocos pentru a supravie ui. Avuseseţ doisprezece ani în timpul crizei economice din ’29, astfel încât ştia foarte bine cât de crud fusese recesiunea şiă v zuse economia oscilând în decursul anilor. Voia ca fiul luiă s fie prudent.ă

— Nu v d de ce ar mai vrea şi al i copii.ă ţSarah era perfect de acord cu el. Era unul din pu ineleţ

subiecte în privin a c rora ea şi George Watson erauţ ă complet de acord. Ori de câte ori începea s discute despreă acest lucru cu Oliver, câteodat în pat, seara târziu, sau înă timpul unei plimb ri liniştite prin p durea de la margineaă ă or şelului, îi spunea c este o prostie chiar s se gândească ă ă ă la aşa ceva.

— De ce s vrem mai mul i copii, Ollie? Melissa şiă ţ Benjamin cresc. Sunt cumin i, au propriile lor vie i. Pesteţ ţ câ iva ani vom putea s facem orice vom vrea. De ce s neţ ă ă leg m din nou la cap?ă

Numai acel gând o f cea s se cutremure.ă ă— N-ar fi acelaşi lucru acum. Ne putem permite să

angaj m pe cineva care s ne ajute. Nu ştiu… cred doar că ă ă ar fi foarte frumos. Într-o bun zi, s-ar putea s regret m că ă ă ă nu avem mai mul i copii.ţ

O privi tandru, cu ochii aceia care f ceau toate femeileă din or şel s leşine, dar Sarah se pref cu c nu observ .ă ă ă ă ă

— Copiilor nu le-ar conveni. Benjamin are şapte ani şi Melissa, cinci. Un bebeluş ar putea fi ca un intrus pentru ei. Trebuie s te gândeşti la asta. Le dator m şi lor ceva.ă ă

P rea atât de categoric , atât de ferm , iar el îi zâmbi, oă ă ă lu de mân şi se întoarser în locul unde parcaseră ă ă ă maşina. Îşi cump rase de curând primul Mercedes şi ea nuă ştia înc , dar avea s -i d ruiasc o hain de blan deă ă ă ă ă ă Cr ciun. Tocmai o cump rase de la ă ă Bergdorf Goodman, şi avea înscrise ini ialele ei.ţ

18

- DANIELLE STEELE -

— Pari foarte sigur , zise el şi, ca de obicei, p reaă ă dezam git.ă

— Sunt sigur .ăŞi era. În niciun caz nu o putea convinge s mai fac ună ă

copil. Avea treizeci şi unu de ani şi îi pl cea via a ei aşaă ţ cum era. Toat ziua era ocupat cu problemele comitetului,ă ă îşi petrecea jum tate din timp ducând şi aducând copiii cuă maşina şi restul mergând la Club Scouts şi la ora de balet a Melissei. Era de ajuns. O îmblânzise atât cât voise ea. Îşi aveau gardul de pari, cei doi copii, c su a la ar , ba chiară ţ ţ ă şi un setter irlandez pe care îl cump raser cu un an înă ă urm . Mai mult de atât ea nu putea face, nici m car deă ă dragul lui Ollie.

— Ce-ai zice s ducem copiii la schi dup Cr ciun? oă ă ă întreb el când urc la volan..ă ă

Îi pl cea s stea acas de s rb tori, deoarece consideraă ă ă ă ă c este mai frumos şi fa de p rin ii lui. P rin ii lui Sarah oă ţă ă ţ ă ţ aveau pe sora acesteia cu copiii, care se duceau la Chicago în fiecare an de Cr ciun de la Grosse Pointe, dar ai lui nu-lă aveau decât pe el. Şi nici Sarah nu ardea de dorin a de a seţ duce acas de s rb tori, oricum. O f cuser o dat şi ea seă ă ă ă ă ă plânsese trei ani dup aceea. Sora ei o sup rase, iar Sarahă ă nu prea se în elesese niciodat cu mama ei, aşa c planulţ ă ă lor era perfect.

— Ar fi frumos. Unde? În Vermont?— Ce-ai zice de ceva mai interesant anul acesta? Cum ar

fi Aspen?— Vorbeşti serios? înseamn c ai primit o primă ă ă

frumuşic s pt mâna trecut .ă ă ă ăAdusese cel mai mare client pe care îl avusese agen iaţ

vreodat . Înc nu-i spusese cât de mare era prima şiă ă amândoi fuseser atât de ocupa i s pt mâna dinainte,ă ţ ă ă încât nici ea nu insistase s afle.ă

— Destul de frumuşic pentru a ne face de cap dac vrei.ă ă Sau vrei s st m aici şi s plec m doar noi doi când voră ă ă ă începe copiii şcoala? Ar veni mama s stea cu ei.ă

O mai f cuse şi alt dat , iar acum, c erau mai mari,ă ă ă ă 19

- DADDY -

avea s fie şi mai uşor.ă— Ce zici?— Cred c e grozav! spuse ea, sfârşind prin a seă

îmbr işa în maşina cea nou , care mirosea a colonieăţ ă b rb teasc şi a piele.ă ă ă

Pân la urm , le-au f cut pe amândou . Au mers laă ă ă ă Aspen cu copiii în s pt mâna dintre Cr ciun şi Anul Nou,ă ă ă iar, o lun mai târziu, ei doi s-au dus în Jamaica, la Roundă Hill, pentru o s pt mân de romantism, în propria lor vil ,ă ă ă ă de unde se vedea Montego Bay. Au râs de luna de miere din Bermude, de felul cum nu ieşiser din camer şi cumă ă abia rezistau s stea la mas pentru a-şi lua cina. Aceaă ă vacan nu era deloc diferit . Jucau tenis, înotau şi f ceauţă ă ă plaj în fiecare diminea , dar, pân dup -amiaza târziuă ţă ă ă f ceau dragoste, plini de pasiune în intimitatea vilei. Şiă patru seri din şase au cerut masa în camer . A fost cel maiă romantic voiaj pe care îi f cuser vreodat şi amândoi seă ă ă sim eau ca ren scu i când au p r sit Jamaica. Sarah eraţ ă ţ ă ă mereu uimit de cât de mult îl mai iubea înc . Îl cunoşteaă ă de doisprezece ani, era c s torit cu el de opt, dar, cuă ă ă toate acestea, avea impresia c dragostea lor se afla abiaă la început şi era evident c Oliver gândea la fel. O devoraă cu energia unui puşti de optsprezece ani, ba, mai mult decât atât, îi pl cea s stea de vorb cu ea ore în şir. Actulă ă ă lor sexual fusese întotdeauna grozav, dar, cu trecerea anilor, ap rur noi perspective, noi idei, noi orizonturi şiă ă p rerile lor nu mai erau atât de diferite şi atât de completă opuse cum fuseser la început. Crescuser împreun şi el oă ă ă tachina c devenise încetul cu încetul mai conservatoare, înă timp ce el devenise pu in mai liberal. Dar aveau impresiaţ c , încet-încet, se transformaser într-o singur persoan ,ă ă ă ă cu o singur minte, o singur inim şi o singur direc ie.ă ă ă ă ţ

S-au întors din Jamaica într-un fel de cea , înmuia i şiţă ţ încetini i în compara ie cu ritmul lor obişnuit şi, înţ ţ diminea a ce a urmat sosirii lor, Oliver s-a aşezat la mas şiţ ă a recunoscut c nu suporta gândul de a o l sa singur şi deă ă ă a se duce la birou. Schimbar o privire plin de în elesă ă ţ

20

- DANIELLE STEELE -

peste capetele copiilor, care îşi luau micul dejun. Ea arsese pâinea pr jit , l sase cocoloaşe de m rimea unui ou înă ă ă ă crema de grâu şi şunca era aproape crud când le-a servit-ăo.

— Grozav mic dejun, m mico! o şican Benjamin.ă ă Probabil c te-ai sim it nemaipomenit în vacan dac aiă ţ ţă ă uitat s mai g teşti!ă ă

Pufni în râs de propria glum , iar Melissa chicoti. Înc eraă ă mult mai timid decât Benjamin şi, la cinci ani, îl venera caă pe primul şi singurul ei erou, dup tat l ei.ă ă

Copiii plecar la şcoal cu maşinile care venir s -i ia,ă ă ă ă Oliver plec s prind trenul, iar lui Sarah îi fu imposibil să ă ă ă se ocupe de ceva. Toat ziua a fost dezorganizat şi aveaă ă impresia c nu va reuşi niciodat s duc un lucru pân laă ă ă ă ă cap t. Venise vremea cinei şi ea nu ieşise din cas , ci doară ă se învârtise de colo-colo, f r s realizeze ceva concret.ă ă ă B nui c era pre ul pe care îl pl tea pentru faptul c seă ă ţ ă ă sim ise prea bine în vacan .ţ ţă

Starea aceea, îns , dur s pt mâni în şir. Abia izbutea să ă ă ă ă se târasc zi de zi şi doar condusul maşinii pentru a-iă transporta dintr-un loc în altul pe copii p rea s o sleiască ă ă de ultima f râm de putere, astfel încât la zece seara eraă ă deja în pat, sfor ind încet.ă

— Probabil c am îmb trânit, îi spuse ea lui Oliveră ă morm ind într-o sâmb t diminea , când s aranjeze ună ă ă ţă ă teanc de facturi, incapabil fiind s fac pân şi atâta lucruă ă ă ă f r s se simt epuizat şi cu mintea aiurea.ă ă ă ă ă

— Poate c eşti anemic .ă ăSe mai întâmplase o dat sau de dou ori şi p rea oă ă ă

explica ie simpl la ceea ce devenea o problemţ ă ă sup r toare. Nu f cuse nimic într-o lun şi avea două ă ă ă ă petreceri de binefacere de pus la punct, o b taie de capă extraordinar .ă

Luni diminea se duse la doctor pentru o analiz aţă ă sângelui şi un control şi, din senin, în dup -amiaza aceea,ă plec s ia copiii, se sim ea deja mai bine.ă ă ţ

— Cred c totul e doar în capul meu, îi spuse ea lui Oliveră 21

- DADDY -

când acesta sun s -i spun c avea mult de lucru şi c nuă ă ă ă ă avea s vin la cin . Am fost la un control ast zi şi m simtă ă ă ă ă deja mai bine.

— Ce-a spus?— Nu cine ştie ce.Nu îi spusese c doctorul o întrebase dac era deprimat ,ă ă ă

trist sau dac ea şi Ollie aveau cumva probleme. Se p reaă ă ă c una din cauzele depresiei era oboseala cronic . Cu toateă ă astea, nu era nimic grav, era sigur . Chiar şi doctorulă spusese c p rea s n toas tun, ba chiar c se îngr şaseă ă ă ă ă ă ă cu dou kilograme şi jum tate în cele trei s pt mâni deă ă ă ă când se întorseser din Jamaica. Nu era de mirare, dat fiindă c nu f cea altceva decât s se învârt de colo-colo şi să ă ă ă ă doarm . Îşi neglijase chiar şi cititul şi nu reluase partideleă s pt mânale de tenis. Promisese s o fac de a doua zi şiă ă ă ă tocmai se îndrepta spre uş , sim indu-se obosit , dar cuă ţ ă racheta în mân , când sun doctorul.ă ă

— Totul e în regul , Sarah.ăO sunase chiar el în persoan , ceea ce o îngrijor laă ă

început, dar, dup aceea, îşi spuse c trebuia s fie doar ună ă ă gest frumos dup atâ ia ani de când se cunoşteau.ă ţ

— Eşti perfect s n toas , nici vorb de anemie, nicioă ă ă ă problem major .ă ă

Aproape c îl sim ea zâmbind, şi, fiind atât de obosit ,ă ţ ă acest lucru o deranja.

— Atunci de ce naiba sunt obosit tot timpul? Abia pot să ă m târ sc.ă ă

— Se pare c a început s te lase memoria, draga mea.ă ă— Grozav. Vrei s spui c sunt senil ? Excelent. Exactă ă ă

asta voiam s aud la nou şi un sfert diminea a.ă ă ţ— Atunci, ce-ai zice de o veste bun ?ă— Ca, de pild ?ă— Ca, de pild , un alt copilaş.ăVocea lui suna ca şi cum ar fi anun at-o c primise în darţ ă

un milion de dolari, iar ea se sim ea ca şi cum ar fi fost gataţ s cad moart acolo, în buc t rie, cu racheta de tenis înă ă ă ă ă mân .ă

22

- DANIELLE STEELE -

— Glumeşti? În casa asta nu-i deloc o glum bun . Copiiiă ă mei sunt, practic, mari… eu… nu pot… fir-ar s fie!ă

Se l s s cad pe un scaun, luptându-se s -şi re ină ă ă ă ă ţ ă lacrimile. Nu putea s vorbeasc serios. Dar ştia c eraă ă ă adev rat. Şi, deodat , ştiu ceea ce nu voise s admit .ă ă ă ă Negarea o împiedicase s afle adev rul. Nu din cauzaă ă anemiei, a epuiz rii sau a vârstei înaintate nu îi veniseă ciclul, ci pentru c era îns rcinat . Nu-i spusese nici m cară ă ă ă lui Ollie. Îşi spusese în sinea ei c nu era nimic grav. Ce maiă nimic! Dar, de data aceasta, ştia sigur ce avea s fac .ă ă Erau în 1979. Copiii ei aveau o vârst rezonabil , iar eaă ă avea treizeci şi unu de ani. Avorturile erau legale. De data aceasta, Oliver nu avea s-o mai fac s se r zgândeasc .ă ă ă ă Nu avea s fac acel copil.ă ă

— Cât de îns rcinat sunt?ă ăDar ştia… trebuia s fi… se întâmplase în Jamaica… la felă

ca în Bermude, când îl concepuse pe Benjamin în luna de miere… afurisite vacan e.ţ

— Când ai avut ultima oar ciclul?ăEa calcul rapid şi îi spuse. În termeni medicali, aveaă

şase s pt mâni, dar în termeni „populari”, avea în jur de oă ă lun , ceea ce însemna c era destul timp pentru avort. Oă ă clip se gândi chiar s -l fac f r s -i spun nimic lui Ollie.ă ă ă ă ă ă ă Dar nu avea s aranjeze cu doctorul lor, ci s -şi suneă ă ginecologul şi s se programeze.ă

— Felicit ri, Sarah. Eşti o fat norocoas . Sper c Oliver oă ă ă ă s fie încântat.ă

— Sunt sigur c va fi.ă ăGlasul îi ieşea ca de plumb din gâtlej când îi mul umi,ţ

apoi închise şi, cu degete tremur toare, form num rulă ă ă ginecologului şi se program pentru a doua zi diminea .ă ţă Atunci, cuprins de panic , îşi aminti c partenerii ei deă ă ă tenis o aşteptau pe terenul de la Westchester Country Club. Nu ar fi vrut s se duc , dar nu ar fi fost drept fa deă ă ţă ei, aşa c ieşi repede şi urc la volanul camionetei ei. Cândă ă introduse cheia în contact se z ri în oglind . Acest lucru nuă ă i se putea întâmpla ei… nu se putea… nu era drept… mai

23

- DADDY -

târziu va fi scriitoare… când… dac … sau poate c nu.ă ă Poate c nu va fi niciodat altceva decât o gospodin . Celă ă ă mai mare blestem pe vremea când se afla la colegiu. Ceea ce nu voise s fie niciodat şi acum era. Asta era, nu? Oă ă gospodin . Spuse acel cuvânt cu glas tare în maşin , deă ă parc ar fi fost un cuvânt murdar… un copil… Isuseă Cristoase… un copil… ce conta c avea s fie altfel de dataă ă aceasta, c îşi puteau permite s angajeze pe cineva, că ă ă aveau o cas destul de mare pentru a avea loc cu to ii?ă ţ Copilul tot avea s ipe noaptea, tot avea s aib nevoie deă ţ ă ă îmb iat, îmbr cat, hr nit, îngrijit, educat, dus de colo-coloă ă ă şi, într-o bun zi, la dentist. Nu va mai apuca niciodat să ă ă fac ce voia. Absolut niciodat . Avea impresia c acel copilă ă ă nen scut, numai gândul la el, îi amenin a existen a. Şi nuă ţ ţ avea s lase ca acest lucru s se întâmple.ă ă

D du în spate şi porni repede, astfel c peste zeceă ă minute, se afla pe terenul de tenis, palid , sim indu-se r u,ă ţ ă ştiind acum care era motivul.

Izbuti cu chiu cu vai s între in o conversa ie şi, în searaă ţ ă ţ aceea, fu bucuroas c Ollie fusese nevoit s stea până ă ă ă târziu la birou, lucrând la o reclam pentru un nou client.ă Unul foarte mare. Dar ce importan mai avea acum cât deţă mari erau clien ii lui? În mintea lui Sarah, via a ei seţ ţ sfârşise.

Dormea când a venit el în seara aceea şi a doua zi diminea reuşi s se descurce, într-un fel, la micul dejun.ţă ă O întreb ce o fr mânta, dar ea îi spuse c o durea capulă ă ă îngrozitor.

— Ai aflat rezultatul analizelor? Sunt gata s pariez că ă eşti anemic .ă

P ru deodat îngrijorat şi, în loc s -l iubeasc pentruă ă ă ă asta, ea îl ura pentru c se gândea la ce îi s dise înă ă organism.

— Nu înc . Nu m-au sunat.ăSe întoarse apoi s pun farfuriile în maşina de sp lată ă ă

vase, ca el s nu-i vad minciuna în privire, iar, pesteă ă câteva minute, Oliver pleca şi copiii erau lua i de maşiniţ

24

- DANIELLE STEELE -

pentru a fi duşi la şcoal . Peste înc o or , ea se afla înă ă ă cabinetul ginecologului, punând la cale avortul, dar doctorul o privi încruntat şi o întreb ce p rere avea Ollieă ă despre acest lucru.

— Eu… …ăăăNu îl putea min i. O cunoştea prea bine şi, în plus, ea îlţ

pl cea. Îl privi drept în ochi şi îl provoc , în t cere, s oă ă ă ă înfrunte.

— Nu i-am spus.— Despre avort sau despre copil?P rea uluit. Întotdeauna avusese impresia c formau ună ă

cuplu fericit, de genul celor care îşi vorbesc deschis.— Despre nimic. Şi nici n-am de gând s-o fac.El o ascult şi apoi cl tin din cap a dezaprobare.ă ă ă— Cred c faci o greşeal , Sarah. Are dreptul s ştie.ă ă ă

Doar e şi copilul lui.În clipa aceea, îi trecu prin minte un gând stânjenitor.

Poate c erau lucruri pe care el nu le ştia. Orice era posibil.ă— Este… nu-i aşa? Ea zâmbi.— Bineîn eles c este. Numai c , pur şi simplu, eu nuţ ă ă

vreau s am acest copil.ăÎi spuse toate motivele şi el nu scoase nicio vorb , dară

când ea termin , îi repet c trebuia s vorbeasc mai întâiă ă ă ă ă cu so ul ei. O îndemn s se mai gândeasc şi abia dupţ ă ă ă ă aceea o va programa, nu înainte.

— Eşti înc o femeie foarte tân r . Deloc prea b trână ă ă ă ă pentru a face acest copil.

— Vreau s am libertate. Peste unsprezece ani, fiul meuă va merge la colegiu şi fiica mea, doi ani mai târziu. Dacă voi face acest copil, voi fi legat de mâini şi de picioare încă ă dou zeci de ani de acum încolo. Nu sunt preg tit pentruă ă ă aşa ceva.

Suna incredibil de egoist, chiar şi în urechile ei, dar nu avea ce face. Asta sim ea. Şi nimeni nu avea s schimbeţ ă nimic.

— La fel simte şi Oliver?25

- DADDY -

Ea nu r spunse mult timp. Nu voia s -i spun c Oliver îşiă ă ă ă dorise dintotdeauna mul i copii.ţ

— N-am discutat cu el.— Ei bine, eu cred c ar trebui s discuta i. Sun -mă ă ţ ă ă

peste câteva zile, Sarah. Ai destul timp s iei o hot râre şiă ă s putem face ceva dac e cazul.ă ă

— Timpul nu va schimba nimic.Se sim ea sfid toare, furioas şi p r sit când ieşi dinţ ă ă ă ă ă

birou. El era cel care ar fi trebuit s -i rezolve problema şiă acum nu mai era.

Se duse acas şi plânse, iar când Oliver veni de la birouă în seara aceea, la unsprezece, ea se afla în pat, simulând o alt durere de cap. Copiii dormeau de mult, iar ea l saseă ă televizorul din dormitor în func iune, în timp ce îl aştepta,ţ hot rât s nu-i spun .ă ă ă ă

— Cum a fost azi? Pari obosit.Îl privi cu triste e când intr în dormitor.ţ ă— A fost bine, zise el aşezându-se pe marginea patului,

zâmbindu-i şi desf cându-şi cravata.ăP rul lui blond era r v şit de vânt, dar tot ar taă ă ă ă

insuportabil de frumos. Cum putea s arate astfel? Via aă ţ era atât de simpl pentru el. Nu avea altceva de f cută ă decât s se duc în fiecare zi la birou şi s trateze cu nişteă ă ă oameni adev ra i într-o lume adev rat . Probabil c seă ţ ă ă ă sim ea minunat, în timp ce ea îşi petrecea fiecare clip cuţ ă femei şi copii. Erau momente când via a nu era dreapt şi,ţ ă dup p rerea ei, acela era unul. Erau momente când îşiă ă dorea s fi fost b rbat, s -şi fi tr it via a altfel, s -şi fi luat oă ă ă ă ţ ă slujb cu ani în urm , în loc s fac ce f cuse. Dar era atâtă ă ă ă ă de uşor. Alesese solu ia cea mai uşoar . F cuse doi copii,ţ ă ă se mutase la ar şi renun ase la visuri. Iar acum va aveaţ ă ţ înc un copil… ah, ba nu-l va avea, îşi spuse ea repede… vaă avorta.

— Ce e, Sarrie?P rea îngrijorat şi se aplec s o s rute. O cunoştea multă ă ă ă

prea bine şi îi vedea clar chinul din privire, chin provocat nu de ceea ce voia s fac , ci de furia fa de ceea ce seă ă ţă

26

- DANIELLE STEELE -

întâmplase.— Nimic. Şi eu sunt obosit .ă— Copiii te-au sup rat azi?ă— Nu… au fost cumin i. ţ— Atunci, ce este? insist el.ă— Nimic, min i ea.ţ— La naiba.Îşi scoase haina, îşi descheie c maşa şi se apropie de ea.ă— Nu încerca s m duci. Eşti teribil de îngrijorat pentruă ă ă

ceva.Deodat , îl cuprinse groaza. I se mai întâmplase şi unuiă

tip de la birou, cu şase luni în urm . Au descoperit c so iaă ă ţ lui avea cancer şi peste patru luni a murit, l sându-l distrusă şi singur cu cei trei copii. Oliver ştia c n-ar mai îi putut tr iă ă dac ar fi pierdut-o pe Sarah. O iubea de prea mult vreme.ă ă Era totul pentru el.

— Ai primit rezultatele? E ceva ce ar trebui s ştiu?ăO clip , ea se gândi la ce îi spusese doctorul… Ar trebuiă

s -i spui, Sarah… are dreptul s ştie… doar e şi copilul lui…ă ă Dar nu vreau! strig ceva în untrul ei.ă ă

— Analizele au ieşit bine, spuse ea, apoi, for at deţ ă sinceritatea pe care şi-o ar taser întotdeauna, ad ugă ă ă ă ceva ce ştia c avea s regrete mai târziu: Mai mult sauă ă mai pu in.ţ

Durerea îngrijor rii îl str punse ca un cu it şi îi lu mânaă ă ţ ă cu blânde e într-a lui.ţ

— Ce înseamn asta?ăAbia putea s vorbeasc şi nu îşi lua ochii de la ea.ă ă— Ce i-au spus?ţEa îşi d du seama imediat ce îşi închipuia el şi ştiu c nu-ă ă

i putea oferi un motiv în plus de îngrijorare. Nu mai voia copii, dar îl iubea.

— Nu-i nimic de acest gen. Nu te ar ta atât de speriat.ăSe aplec s îl s rute şi, inând-o în bra e, ea îl sim i că ă ă ţ ţ ţ ă

tremur .ă— Atunci, ce este?Ea vorbi şoptit, ca dintr-un abis al disper rii, ridicându-şiă

27

- DADDY -

privirea, nevrând s -i spun , totuşi.ă ă— Sunt îns rcinat .ă ăTimp de o clip , niciunul nu se clinti şi întregul lui trupă

p ru s fie p r sit deodat de tensiunea care îl cuprinseseă ă ă ă ă când ea începuse s vorbeasc .ă ă

— Dumnezeule… şi de ce naiba nu mi-ai spus?Se l s pe spate şi zâmbi, dar zâmbetul i se şterse cândă ă

îi v zu privirea. Ar ta de parc ar fi preferat s aib cancer.ă ă ă ă ă— N-am ştiut nimic pân ieri. O prostie, b nuiesc.ă ă

Probabil c s-a întâmplat în Jamaica.ăEl nu îşi putu re ine un zâmbet şi, în clipa aceea, ei îi veniţ

s -l plesneasc .ă ă— Ca s vezi. Nici m car nu m-am gândit la asta.ă ă

B nuiesc c am îmb trânit şi memoria a început s -miă ă ă ă rugineasc .ă

În vocea şi ochii lui se sim ea blânde e, dar ea îşi traseţ ţ mâna şi se rezem de perne, parc pentru a fi cât maiă ă departe de el. Era singurul vinovat.

— Voi face un avort.— Ah. Când ai hot rât asta?ă— La vreo treizeci de secunde dup ce am primit vestea.ă

Ollie, nu pot s-o fac.— E ceva în neregul ?ăEa cl tin din cap încet, fiind conştient deodat ce luptă ă ă ă ă

grea urma s se dea între ei, dar, de data aceasta, nu voiaă s piard . Nu avea s fac acel copil.ă ă ă ă

— Sunt prea b trân . Şi nu e drept nici fa de copii.ă ă ţă— Asta-i o prostie, ştii foarte bine. Probabil c vor fiă

încânta i când vor afla.ţ— Ei bine, noi nu le vom spune nimic. Totul se va termina

peste câteva zile.— Chiar aşa?Se ridic şi începu s m soare înc perea.ă ă ă ă— E chiar atât de simplu, nu? Ce ai? De fiecare dat cândă

r mâi îns rcinat , trebuie s avem aceast discu ieă ă ă ă ă ţ nebuneasc despre avort.ă

— Nu e nebuneasc . E vorba de s n tatea mea mental .ă ă ă ă 28

- DANIELLE STEELE -

Nu vreau înc un copil. Tu te duci la birou în fiecare zi, aiă propria ta via . Dar eu sunt intuit aici f când pe şoferulţă ţ ă ă şi pe m mica, şi n-aş sc pa de probleme înc dou zeci deă ă ă ă ani de acum încolo. Au trecut zece şi, deci, dup mine, mă ă aflu la jum tatea drumului, iar tu nu vei schimba asta.ă

— Şi atunci? Pentru ce s omori copilul sta? Poate ca să ă ă devii un chirurg care opereaz pe creier? Pentru numele luiă Dumnezeu, faci lucruri importante aici, îi creşti pe copiii noştri. Este cumva un sacrificiu prea mare, pe care domnişoara Cliffie trebuie s -l fac pentru Dumnezeu şiă ă ar ? Ştiu c , dup tine, ar fi trebuit s fii în Soho cu Mariiţ ă ă ă ă

Ignoran i, scriind poezii şi Marele Roman American. Eu,ţ personal, cred c îndatoririle tale aici sunt mult maiă importante şi mi-am închipuit c , pân acum, i-ai dat şi tuă ă ţ seama. Pentru numele lui Dumnezeu, Sarah, maturizeaz -ăte!

— Dar m-am maturizat, lua-te-ar naiba. M-am maturizat, am f cut copii, am îmb trânit şi n-o s dau cu piciorul laă ă ă via de dragul nim nui. D -mi o şans , pentru Dumnezeu.ţă ă ă ă Ce-o s fac? Exist şi altceva în afar de copii pe lumeaă ă ă asta, Oliver, sau n-ai observat?

— Observ c duci o via al naibii de uşoar aici. În timpă ţă ă ce eu îmi storc creierii în New York, tu joci tenis cu prietenele, faci pr jituri cu Melissa şi exact asta ar trebui să ă faci. Numai nu-mi spune c e greu, Sarah, pentru c nuă ă cred niciun pic. Iar un alt copil nu va schimba nimic.

— Rahat!Cearta dur pân la dou diminea a şi seara urm toare,ă ă ă ţ ă

şi cealalt . Dur şi în timpul weekendului şi în s pt mânaă ă ă ă care a urmat, cu lacrimi de ambele p r i, uşi trântite şiă ţ acuza ii urâte. În cele din urm , se potoli când Oliver oţ ă implor pe Sarah s p streze, totuşi, copilul, apoi îşi ridică ă ă ă bra ele şi îi spuse s fac ce vrea.ţ ă ă

Ea program avortul de dou ori, ba chiar f cu greşealaă ă ă de a-şi suna sora în Grosse Pointe, ceea ce duse la o ceartă şi mai cumplit când aceasta îi spuse c o consideraă ă neruşinat , imoral şi, mai mult ca sigur, nebun .ă ă ă

29

- DADDY -

Totul dur s pt mâni în şir şi, în final, amândoi erauă ă ă epuiza i, r ni i, dezam gi i, dar, într-un fel, reuşir sţ ă ţ ă ţ ă ă repare lucrurile şi Sarah nu f cu avort. Dar Oliver fu deă acord ca, dup naştere, s i se lege trompele. Dup el, eraă ă ă ceva trist, dar îşi mai d dea seama c niciunul din ei n-ar fiă ă supravie uit unui atac similar, iar Sarah îl asigur c , înţ ă ă niciun caz, nu avea s mai fac un copil-surpriz laă ă ă patruzeci de ani.

Copilul se n scuse în ziua alegerilor, cu Oliver prezent înă sala de naşteri, încurajând-o pe Sarah, care îi spunea c îlă ur şte de fiecare dat când avea o contrac ie, iar înă ă ţ ultimele opt luni îl asigurase aproape or de or c nu aveaă ă ă s -i pese absolut deloc de copil. Oliver îi spunea c îl va iubiă ă el pentru amândoi, iar copiii erau încânta i de perspectiv .ţ ă Benjamin avea deja opt ani şi era intrigat şi tulburat de întregul eveniment şi, pentru Melissa, care avea şase ani, era ca şi cum ar fi avut o p puş vie cu care s se joace.ă ă ă Numai Sarah fusese lipsit de entuziasm fa de iminentaă ţă sosire. Când ap ru c pşorul copilului, Oliver Watson privi cuă ă mirare cum Samuel Watson îşi f cea intrarea în lume, cu ună ip t puternic şi aruncându-i o privire uluit tat lui s u. I-lţ ă ă ă ă

d dur mai întâi lui Oliver, care i-l trecu cu blânde e luiă ă ţ Sarah, pe obrajii c reia şiroiau lacrimi când îşi aminti toateă lucrurile urâte pe care le spusese despre acest copil. Avea p rul negru şi ochii verzi ai lui Ollie, pielea alb şi o privireă ă care, într-un fel, tr da de pe atunci o mare în elepciune şiă ţ mult umor. Era genul de copil de care te îndr gosteai dină clipa în care îl vedeai şi, pe cât de aprig se opusese Sarah venirii lui pe lume, pe atât de puternic se îndr gosti de el înă clipa în care îl lu în bra e. Era copilul „ei”, care nu ipa, nuă ţ ţ urla, un copil cuminte, liniştit şi fericit din primul moment. Deveni marea pasiune a vie ii ei şi, în fiecare sear , îiţ ă povestea lui Oliver despre realiz rile şi geniul lui Sam. Era,ă pur şi simplu, un copilaş delicios şi toat lumea l-a îndr gită ă imediat, Ollie, Sarah, fratele şi sora lui, bunicii. Era grozav şi dovedea c Ollie avusese dreptate, deşi acesta avea preaă mult bun sim ca s o spun vreodat , dar amândoi o ştiau.ţ ă ă ă

30

- DANIELLE STEELE -

Ollie avusese dreptate şi amândoi erau ferici i c Sarah îlţ ă inuse. Totul în privin a lui era frumos şi nostim şi nu deveniţ ţ

niciodat povara de care se temuse Sarah.ăPentru a uşura lucrurile, Ollie angajase o menajer , oă

femeie care lucrase cincisprezece ani la un episcop şi voia s g seasc o cas cu pu in via şi distrac ie. Îi iubea peă ă ă ă ţ ă ţă ţ Melissa şi pe Benjamin şi, la fel ca to i ceilal i, se îndr gostiţ ţ ă de Sam din clipa în care îi v zu. Acesta avea obr joriă ă rotunzi şi trandafirii, un zâmbet de îngeraş şi nişte mâini şi picioare dolofane care te implorau s -l strângi în bra e şiă ţ s -l s ru i. Şi, adesea, Agnes, paznicul lui binevoitor, şiă ă ţ Sarah, mama lui iubitoare, se trezeau s rutându-l pe câteă un obraz dolofan, iar când cele trei nasuri se întâlneau, ele începeau s râd şi Sam chiuia amuzat. Agnes era exact ceă ă îi trebuia lui Sarah, numai c ar fi vrut s o fi avut cândă ă Benjamin urla din cauza colicilor, de r sunau pere iiă ţ apartamentului din Second Avenue, dar pe atunci nu-şi puteau permite s o aib . Acum totul era diferit. Şi, cum îiă ă spusese Ollie, totul era surprinz tor de simplu.ă

Sarah nu mai trebuia s preg teasc micul dejun. Nu maiă ă ă trebuia s preg teasc cina. Nu mai d dea cu aspiratorul şiă ă ă ă nu mai sp la rufe. Aveau o femeie care venea s fac curată ă ă de dou ori pe s pt mân şi pe minunata Agnes. Eraă ă ă ă bucuroas s locuiasc într-o înc pere micu pe care ei oă ă ă ă ţă construiser pe ceea ce fusese odat o verand , chiară ă ă lâng camera de oaspe i, care acum era odaia celui mic. Ziă ţ şi noapte era înconjurat de sora lui, care venea s vad ceă ă face, de fratele lui care îi aducea m nuşi de baseball şiă mingi de fotbal, de Sarah, Oliver şi Agnes. Şi, surprinz tor,ă nu crescu r sf at, ci fu un copil extrem de pl cut, careă ăţ ă r mase bucuria casei, aducând soare în vie ile tuturor celoră ţ din jur. Coşmarul în leg tur cu copilul care îi distrugeaă ă via a lui Sarah nu se realiz niciodat , dar ea tot nu aveaţ ă ă nicio scuz . Copilul nu avea nevoie de o aten ie deosebit ,ă ţ ă nu era neastâmp rat la şcoal , era doar încântat s seă ă ă joace cu Agnes sau cu Melissa, ca şi cu ea, de altfel, şi îndeosebi cu Benjamin şi cu tat l s u, iar Sarah nu maiă ă

31

- DADDY -

avea nicio scuz acum.ăPân s -şi dea seama, se trezi c Benjamin aveaă ă ă

şaptesprezece ani şi era în ultimul an de liceu, Melissa, cincisprezece, şi era în permanen lipit de telefonul peţă ă care îl b ga în mod inexplicabil sus, în c mar , unde st teaă ă ă ă ghemuit pe podea printre costume vechi de schi şi vorbeaă cu b ie i de care nimeni nu auzise, iar Sam, nou , şi eraă ţ ă mul umit s se joace în camera lui, f cându-şi de lucru, f rţ ă ă ă ă s cear aten ia mamei lui — deci Sarah nu avea niciună ă ţ motiv pentru care s nu scrie. Nu putea da vina pe copiiă pentru paginile albe sau pentru t cerea maşinii de scris.ă

Stând şi urm rind ninsoarea, se întreb ce avea s -iă ă ă spun lui Ollie. Ar fi vrut s nu o întrebe cum mergea cuă ă scrisul. De aproape doi ani de zile, se ar ta sinceră preocupat şi acest lucru o înnebunea. Nu-i putea spune că nu ieşea nimic, c nu ajungea nic ieri, c , la patruzeci şiă ă ă unu de ani, cele mai rele temeri ale ei deveniser realitate.ă Via a ei se sfârşise cu adev rat. Niciodat nu se sim ise maiţ ă ă ţ b trân şi mai obosit , şi, de data aceasta, ştia sigur c nuă ă ă ă este îns rcinat . Aşa cum se în eleseser , pusese s i seă ă ţ ă ă lege trompele cu ani în urm , dup naşterea lui Sam. Acumă ă era vorba de cu totul altceva. Era acea realizare lent şiă demoralizant a faptului c nu ai f cut nimic în via , că ă ă ţă ă visurile pe care le-ai avut la dou zeci de ani s-au risipită demult şi c , de fapt, niciodat nu fuseser reale. Acum nuă ă ă avea s mai fie o scriitoare. Dac ar fi ştiut acest lucru laă ă treizeci şi cinci de ani, ar fi distrus-o, la treizeci şi nou ar fiă ucis-o, poate. La patruzeci şi unu o umplea de triste e. Nu-iţ mai r m sese nimic în afar de normalitatea vie ii ei, înă ă ă ţ timp ce Ollie urca din ce în ce mai sus. Era un sentiment ciudat. Pân şi copiii erau mai importan i decât ea. Toată ţ ă lumea f cea ceva în via . Benjamin era un foarte bun atletă ţă şi un elev excelent. Melissa avea un sim artistic incredibilţ şi, surprinz tor, era o adev rat frumuse e. Spunea c ar fiă ă ă ţ ă vrut s devin actri şi, atât ea cât şi Benjamin, vorbeauă ă ţă de Harvard. Sam cânta în cor şi avea un glas de înger, dar, mai mult, avea un suflet atât de cald, încât toat lumea îlă

32

- DANIELLE STEELE -

îndr gea. Ea ce avea? Copiii. Pe Ollie. Casa. Faptul că ă urmase Radcliffe cu dou zeci de ani în urm . Şi ce? Cui îiă ă p sa? Cine ştia? Cine îşi amintea? Nu îi mai r m sese decâtă ă ă o speran , şi aceea foarte slab , o alt bucat de irealitateţă ă ă ă din pl cinta ei de nimicuri. Oricum, tot nu avea ce s fac .ă ă ă Cum? Locuia acolo. Aveau nevoie de ea. Sau nu aveau? O aveau pe Agnes… dar nu-i putea face aşa ceva lui Ollie… Zâmbi trist în sinea ei când Agnes scoase câinele şi acesta începu s alerge prin z pad , l trând. Erau cu to ii atât deă ă ă ă ţ ferici i. Cu to ii. Chiar şi Agnes. Atunci ea de ce se sim eaţ ţ ţ atât de pustiit ? Ce disp ruse? Ce pierduse? Ce nu avuseseă ă niciodat ? Ce voia acum? Ceva. Tot. Lucruri mari.ă Importante. Şi ştia c nu le va avea niciodat . Avea s steaă ă ă mereu acolo, privind cum ninge, în timp ce via a trecea peţ lâng ea şi Ollie aducea al i clien i. Acum ea îşi aveaă ţ ţ propriul Mercedes, dou haine de blan , trei copii minuna i,ă ă ţ gra ie insisten ei lui Ollie, un so fantastic şi nimic al ei careţ ţ ţ s aib importan . Nici talent. Nici împliniri. Totulă ă ţă disp ruse acum. Fata care fusese odat disp ruse pentruă ă ă totdeauna.

— A sosit poşta, doamn Watson, spuse Agnes încet,ă punând coresponden a pe birou lâng ea.ţ ă

— Î i mul umesc, Agnes. Ceva interesant?ţ ţ— În majoritate, facturi. Şi cred c o scrisoare de laă

şcoal pentru Benjamin. Totuşi, v este adresat .ă ă ăBenjamin tocmai îşi completa cererea de admitere la

Harvard pentru anul urm tor, dar înc nu o expediase.ă ă Aceştia nu i-ar fi scris nici lui, nici lui Sarah despre el. Era altceva şi ştia asta. Ştia care avea s fie r spunsul, dară ă mâinile îi tremurar oricum, când lu scrisoarea de laă ă Agnes. R mase neclintit o clip , privind-o fix, gândindu-seă ă ă în urm … la vremea când lucrurile fuseser altfel… dară ă acum totul disp ruse. Totul. Trebui s se for eze s -şiă ă ţ ă aminteasc acest lucru, în timp ce desf cea scrisoarea,ă ă stând cu spatele la Agnes, apoi se duse încet în living-room, printre husele şi imprimeurile înflorate şi viu colorate care le aduceau var şi prim var chiar şi în toiul iernii.ă ă ă

33

- DADDY -

Deschise scrisoarea încet, de parc ar fi dezvelit o perl ,ă ă de parc şi-ar fi desf cut propria via … dar nu se l s să ă ţă ă ă ă gândeasc astfel. Se aşez pe fotoliul ei, f r s o vad peă ă ă ă ă ă Agnes, care o privea, uluit în timp ce ea citea… încet…ă dureros… şi, deodat , i se t ie r suflarea de uimire. Nu seă ă ă putea. Era o greşeal . Interpretase totul greşit. Aşa trebuiaă s fie. Dar nu era. Cuvintele existau acolo. Dumnezeule…ă cuvintele erau acolo… şi, dintr-odat , îşi sim i trupulă ţ umplându-i-se, parc , de lumin şi muzic . Nu se maiă ă ă sim ea pustiit . Avea impresia c este ceva în untrul eiţ ă ă ă acum. Mai grozav decât un copil. Era ea îns şi… Ea eraă acolo. Se întorsese. Citi rândul iar şi iar şi iar.

…„Suntem încânta i s v anun m c a i fost acceptatţ ă ă ţă ă ţ ă pentru programul de doctorate la Universitatea Harvard”… încântaţi s v anun m… încânta i s v anun m…ă ă ţă ţ ă ă ţă cuvintele se acoperir de cea când lacrimile începur s -iă ţă ă ă şiroiasc pe obraji.ă

Era un vis, atât şi nimic mai mult. Nu avea cum s-o fac .ă Nu-i putea p r si. Nu se putea întoarce la şcoal . F cuseă ă ă ă cererea cu luni în urm , în septembrie, când copiiiă reîncepuser şcoala şi se plictisea singur . Doar ca să ă ă încerce… s vad dac … şi acum îi spuneau c o vor. Dară ă ă ă nu putea. Când îşi ridic privirea, v zu c înc mai ningea,ă ă ă ă câinele mai l tra şi alerga, iar Agnes o privea din prag. Ştiaă c trebuia s-o fac . Vor în elege. Vor trebui s în eleag …ă ă ţ ă ţ ă nu avea s dureze mult timp… şi atunci va fi din nou „oă persoan ”. Propria ei st pân . Avea s fie real … Avea să ă ă ă ă ă fie Sarah.

34

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 2

— Vreo veste proast în scrisoarea aceea, doamnă ă Watson?

Agnes o v zuse p lind şi apoi îi observ obrajii sc lda i înă ă ă ă ţ lacrimi, când Sarah se uit pe fereastr . Agnes nu aveaă ă cum s în eleag ce sim ea ea în clipa aceea. Emo ia…ă ţ ă ţ ţ neîncrederea… speran a… şi groaza. O l s singur înţ ă ă ă salon cu gândurile ei şi abia peste o or , Sarah se duse laă buc t rie.ă ă

— Nu… nu… doar o surpriz … zise ea p rând ame it ,ă ă ţ ă nici fericit , nici trist , plimbându-se aiurea prin buc t rie,ă ă ă ă îndreptând lucruri f r s le vad , împingând un scaun subă ă ă ă mas , luând o hârtiu de pe jos.ă ţă

Era ca şi cum n-ar fi ştiut ce s fac . De parc îşi vedeaă ă ă casa pentru prima sau ultima oar . Ce naiba avea s fac ?ă ă ă Nu se putea întoarce Ia Harvard acum. Pur şi simplu, nu-i putea p r si. Se întreb de ce f cuse cererea aceea, de laă ă ă ă bun început. Era ridicol, un vis de opioman, Ollie avea să râd de ea… şi totuşi… într-un fel, nu era deloc amuzant.ă Era însp imânt tor, trist şi minunat, o ocazie la care ea nuă ă voia s renun e, nici chiar pentru ei. Niciodat nu se maiă ţ ă sim ise atât de tulburat . Ştia c nu-i putea spune lui Ollie.ţ ă ă Nu înc . Poate dup s rb tori. Pân la Cr ciun mai erauă ă ă ă ă ă doar doua s pt mâni. Îi putea spune dup aceea. Poateă ă ă aveau s mearg la schi câteva zile şi s -i spun atunci.ă ă ă ă Dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce avea s -i spun ?…ă ă Vreau s m întorc la şcoal , Ol… M mut la Boston pentruă ă ă ă un an, doi… trebuie s plec de aici… dar ochii i se umplură ă din nou de lacrimi şi, pre de o clip plin de disperare, ştiuţ ă ă c nu voia s -i p r seasc .ă ă ă ă ă

Agnes o privea, f r s cread ce-i spusese. Trebuia să ă ă ă ă fie mai mult decât o surpriz în scrisoarea pe care o citise.ă Sau, dac era numai atât, nu putea fi una pl cut .ă ă ă

— La cât vin copiii? întreb Sarah uitându-se, ame it , laă ţ ă

35

- DADDY -

femeia aceea m runt care preg tea cina.ă ă ăDe obicei, îi era recunosc toare pentru c exista;ă ă

deodat , Agnes o f cea s se simt inutil . P rul eiă ă ă ă ă ă str lucitor şi alb era adunat într-un coc şi buzele îi erauă uguiate în timp ce aranja masa din buc t rie. Copiiiţ ă ă

mâncau în buc t rie cu ea de fiecare dat când Sarah şiă ă ă Oliver ieşeau şi, uneori, când erau şi ei acas , mâncau cuă to ii acolo. Dar, în general, când ea şi Ollie st teau acas ,ţ ă ă mâncau în sufragerie. Era ceva ce îi pl cea lui Ollie, toată ă acea ceremonie, tradi ia de a sta cu to ii la mas civilizat şiţ ţ ă de a vorbi despre ce f cuser în timpul zilei. Era un mod înă ă care el sc pa de presiunea muncii aflând ce mai f ceau,ă ă îndeosebi copiii. Dar, în seara aceea, ea şi Ollie ieşeau cu nişte prieteni, la un nou restaurant, din Rye, un or şelă învecinat. Telefonul îi întrerupse reveria înainte ca Agnes să apuce s -i r spund şi Sarah se gr bi s ridice receptorul.ă ă ă ă ă Poate era Ollie. Dorea, deodat , s fie lâng ei, s -i audă ă ă ă ă vocea, s -l in aproape. Dintr-odat , într-o singur clip ,ă ţ ă ă ă ă cu scrisoarea pe care tocmai o citise, totul se schimba.

Telefonul era de la prietenii lor. Erau nevoi i sţ ă contramandeze întâlnirea de la cin din seara aceea,ă pentru c pe ea o durea gâtul îngrozitor, iar el trebuia să ă stea pân mai târziu la birou. Sarah se întoarse spre Agnesă cu o privire gânditoare.

— Cred c vom sta acas în seara asta şi vom mânca cuă ă copiii. Cei cu care trebuia s lu m cina tocmai auă ă contramandat totul.

Agnes încuviin , o privi şi dup aceea spuse:ţă ă— Totuşi, de ce nu ieşi i numai cu domnul Watson?ţSarah p rea s aib nevoie de aşa ceva. Îi zâmbi. Celeă ă ă

dou femei se cunoşteau bine, totuşi, Agnes p strândă ă mereu o distan plin de respect. Nu se temea s le spunţă ă ă ă ce gândeşte, s se certe cu ei când ştia c are dreptate,ă ă mai ales pentru copii, dar chiar şi în astfel de cazuri, ei erau „domnul şi doamna Watson”.

— Domnul Watson nu prea se omoar dup carnea deă ă vit .ă

36

- DANIELLE STEELE -

Sarah îi zâmbi. Avea dreptate. Nu prea se omora. Poate c ar fi trebuit s ias amândoi. Dar, deodat , nu voia s fieă ă ă ă ă singur cu el. Şi, tocmai când încerca s se hot rasc , auziă ă ă ă uşa de la intrare trântindu-se, o voce strigând şi, o clipă mai târziu, Benjamin îşi f cu apari ia în buc t rie. Laă ţ ă ă şaptesprezece ani, avea un metru optzeci şi cinci în l ime,ă ţ p rul roşcat şi ochii albaştri ai mamei sale. Obrajii îi erauă roşii de frig şi îşi scoase c ciula de lân azvârlind-o peă ă mas .ă

— Dezgust tor b iat! spuse Agnes apostrofându-l cu oă ă lingur de lemn, dar dragostea pe care o sim ea pentru el iă ţ se citea în ochi. Ia c ciula aia de pe masa mea deă buc t rie!ă ă

El râse cu c ldur şi îngr m di c ciula în buzunarulă ă ă ă ă hainei groase.

— Iart -m , Aggie… Bun , mam .ă ă ă ăÎn locul c ciulii, trânti o gr mad de c r i pe mas .ă ă ă ă ţ ă— Doamne, ce frig e afar !ăMâinile îi erau roşii, c ci niciodat nu purta m nuşi şiă ă ă

venise pe jos ultimele câteva sute de metri pân acas ,ă ă fiindc îl adusese un prieten cu maşina. Se duse direct laă frigider s guste ceva înainte de cin . Mânca în permanenă ă ţă por ii care ar fi îngrozit pe oricine şi, cu toate acestea, eraţ slab, dar avea umerii puternici ai tat lui s u.ă ă

— Pleac de acolo. O s se pun masa peste mai pu ină ă ă ţ de o or , zise Agnes, amenin ându-l din nou cu lingura, şi elă ţ zâmbi.

— O gustare doar, Aggie… atât… mor de foame, spuse el vârând în gur câteva felii de salam, sub ochii Iul Sarah.ă

Era un adev rat b rbat, unul frumos. Îşi avea propriaă ă via , propriii prieteni, iar, peste câteva luni, avea s seţă ă duc la colegiu. Oare avea nevoie de ea acum? Avea vreoă importan pentru el? Deodat , îşi închipui c prezen a eiţă ă ă ţ acolo nu însemna nimic pentru el şi b iatul se întoarse s oă ă priveasc , şocat de expresia sumbr din ochii ei.ă ă

— S-a întâmplat ceva, mam ?ă— Nu, nu, zise ea scuturând repede din cap, la fel ca

37

- DADDY -

atunci când o întrebase Agnes. Tocmai încercam s mă ă hot r sc dac s merg cu tat l t u s lu m cina laă ă ă ă ă ă ă ă restaurant sau nu. Tu ce faci în seara asta? Înve i pentruţ examene?

El încuviin . Era un elev bun, un tân r excelent, oţă ă persoan pe care o admira, primul ei n scut, înc foarteă ă ă asem n tor ei în multe privin e, deşi mai pu in rebel decâtă ă ţ ţ fusese ea la vârsta lui.

— Da, ultimul e mâine. La chimie. M duc la Bill s învă ă ăţ cu el. Pot s iau maşina?ă

Asta era tot ceea ce-i trebuia de la ea, de fapt, frigiderul şi cheile maşinii.

Îi zâmbi uşor. Avea s -i fie dor de el dac va pleca. Aveaă ă s -i fie dor de to i… mai ales de Sam… oh, Doamne… şi deă ţ Ollie…

— Sigur… numai s ai grij cum conduci. Dac se faceă ă ă mai frig, o s se formeze polei. Dar, dac st m s neă ă ă ă gândim mai bine, el nu poate veni aici?

Benjamin scutur , îns , repede din cap, hot rât caă ă ă întotdeauna, la fel ca ea.

— A venit aici ultimele trei d i. I-am spus c în searaăţ ă asta m duc eu. Oricum, Mel o s plece. Te-a sunat?ă ă

Mama lor scutur din cap.ă— Nu înc .ăNiciodat nu o f cea. Mereu uita s sune. F cea numai ceă ă ă ă

o t ia capul, ca întotdeauna, f r s -i pese câtuşi de pu in.ă ă ă ă ţ Avea propria ei via . La cincisprezece ani, Melissa eraţă independen a personificat .ţ ă

— Cum adic „o s plece în seara asta?” E joi. ă ăAbia începuse s i se dea voie s se duc la întâlniri,ă ă ă

dup ce se întâmplase în septembrie, şi doar o sear înă ă weekend, cu b ie i pe ai c ror p rin i îi cunoşteau p rin iiă ţ ă ă ţ ă ţ ei, şi în împrejur ri cu care ei se declarau de acord.ă

— Şi cu ce vine acas ?ă— I-am spus c o s-o iau eu.ăLu un m r din coşul de pe dulap şi muşc din el.ă ă ă— Are repeti ii în seara asta. Joac într-o pies pus înţ ă ă ă

38

- DANIELLE STEELE -

scen de clubul dramatic. E în regul , mam .ă ă ăAmândoi auzir uşa de la intrare trântindu-se şi Sarah oă

v zu pe Agnes uitându-se la ceas cu un zâmbet slab,ă îndreptându-şi apoi aten ia spre friptura de care se ocupa.ţ

Se auzi deodat un zgomot ap sat de paşi, de parc ună ă ă b rbat ar fi ap rut în mijlocul lor, un „uf” din adânculă ă sufletului, un sunet înfundat, o alt uş trântit , l tr turi şiă ă ă ă ă apoi, deodat , Sam şi Andy, setterul irlandez, d dur buznaă ă ă în buc t rie. Câinele l s urme peste tot, s rind pe b iatulă ă ă ă ă ă cu p r negru sclipitor şi cu ochii verzi exact ca ai tat luiă ă s u. Avea un zâmbet larg, p rul îi era ud, iar cizmele lui şiă ă labele câinelui aduser în untru tone de z pad , care seă ă ă ă transformar rapid în b ltoace pe podeaua buc t riei, înă ă ă ă timp ce Andy s rea s -l ling pe fa punându-şi dou labeă ă ă ţă ă pe umerii lui.

— Salut! Doamne, dar ce bine miroase aici. Ce avem la cin ? Carne de vit ?ă ă

Agnes se întoarse s -i zâmbeasc larg, dar abia atunciă ă v zu dezastrul pe care i-l f cuse în buc t rie, iar Sarah şiă ă ă ă Benjamin râser în hohote. Sam era teribil, putea să ă transforme orice înc pere într-o lad de gunoi în câtevaă ă clipe.

— Ieşi imediat de aici, b iat r u ce eşti! Şi unde i-eă ă ţ c ciula? O s r ceşti cu p rul la ud!ă ă ă ă ă

Îl apostrof cu lingura de lemn, aşa cum îi f cuse şi luiă ă Benjamin mai înainte, dar, de data aceasta, cu mai mult zel, şi se duse repede s -i aduc un prosop, morm ind şiă ă ă bomb nind tot timpul.ă

— Bun , mam , zise b iatul gr bindu-se s o s rute, iară ă ă ă ă ă Andy d du voios din coad când Sam se juc pu in cu el.ă ă ă ţ

Apoi îşi scoase ghetele şi le l s gr mad în mijloculă ă ă ă buc t riei, unde Andy le g si bucuros şi, luând una, fugi cuă ă ă ea direct la canapeaua din living-room, l sând-o acolo, înă strig tele lui Agnes. ă

— Pleac de acolo! Pleca i amândoi! Du-te sus şi f oă ţ ă baie! strig ea dup b iatul care alerga pe scar , cu Andyă ă ă ă foarte aproape pe urmele lui.

39

- DADDY -

Îşi l sase haina lâng scar şi Sarah strig dup el:ă ă ă ă ă— Vino înapoi şi ia- i lucrurile!ţDar el disp ruse deja, împreun cu Andy care l tra înă ă ă

spatele lui, iar Agnes se apucase deja s ştearg prină ă buc t rie. Benjamin se duse în camera lui s -şi aranjezeă ă ă c r ile care îi trebuiau în seara aceea şi, când urc încetă ţ ă dup el, Sarah nu putu s nu se gândeasc ce dor avea s -iă ă ă ă fie de ei.

Telefonul sun exact când ea ajunse în dormitorul celă mare. Era Melissa, care îi spuse ceea ce ea ştia deja, şi anume c avea s stea la şcoal pân mai târziu pentru aă ă ă ă repeta la clubul dramatic, iar Benjamin avea s o ia când seă va întoarce acas . Apoi sun Ollie, care voia s ia masa laă ă ă restaurant în seara aceea, chiar şi f r prietenii lor, aşaă ă cum sugerase Agnes.

— O s avem o cin liniştit , numai noi doi. Cred c e maiă ă ă ă bine aşa.

Ea îi sim ea c ldura din glas transmis tocmai de la Newţ ă ă York şi avea lacrimi în ochi când închise telefonul. Ce îi va spune? Nimic. Nu în seara aceea. Va trebui s aştepte. Îşiă promisese deja c -i va spune abia dup Cr ciun.ă ă ă

Se învârti prin camer , îndreptând lucrurile, ascultândă zgomotele pe care le f ceau copiii, atingând obiecteă familiare şi gândindu-se la so ul ei. Dup aceea se întinseţ ă în pat gândindu-se la to i, la ceea ce însemnau pentru ea.ţ Şi, cu toate acestea, o costau ceva, f r s ştie ce, f r să ă ă ă ă ă vrea, fiecare în felul lui sau al ei îi luaser ceva, dar îi şiă d duser ceva înapoi… numai c , deodat , ceea ce îiă ă ă ă d deau nu era de ajuns şi nu mai era ceea ce voia ea. Eraă ceva îngrozitor de recunoscut. Un lucru îngrozitor de spus lor şi ştia c niciodat n-ar fi putut s le-o spun . Dar acumă ă ă ă voia s aib propria ei via . Era preg tit pentru asta. Voiaă ă ţă ă ă s fie mai mult decât era Agnes, care st tea în buc t rieă ă ă ă aşteptându-i s vin acas în fiecare zi şi, în cele din urm ,ă ă ă ă aşteptându-i s plece pentru totdeauna. Nu avea s maiă ă treac mult. Benjamin urma s plece în toamn , Melissa laă ă ă doi ani dup aceea şi, apoi, mai era Sam… dar ea vaă

40

- DANIELLE STEELE -

termina tot ce va voi s fac , pân va veni vremea s pleceă ă ă ă şi Sam. Atunci, care era problema? De ce s nu poat să ă ă fac şi ea ce voia? Totuşi, în timp ce îşi spunea acest lucru,ă se sim ea insuportabil de vinovat .ţ ă

Telefonul îi întrerupse din nou şirul gândurilor. Era socrul ei, care p rea deprimat şi obosit. În ultima vreme avuseseă probleme cu inima şi nici Phyllis nu se sim ise prea bine.ţ

— Bun , George, ce este?ă— Oliver e acolo? întreb el cu duritate, de data aceasta,ă

ceea ce nu-i prea st tea în fire.ă— Nu, n-a venit.Se încrunt , îngrijorat , pentru c inea mai mult la elă ă ă ţ

decât la Phyllis.— S-a întâmplat ceva?— … nu… de fapt, nu ştiu sigur. Phyllis a plecat dup -Ăăă ă

amiaz la cump r turi singur şi înc nu s-a întors. Şi cuă ă ă ă ă vremea asta… ei bine, mi-am f cut griji, nici n-a dat vreună telefon. Nu-i st în obicei.ă

Ea avea şaizeci şi nou de ani şi era o femeie puternic ,ă ă dar, în ultima vreme, to i îşi d duser seama c era pu inţ ă ă ă ţ cu capul în nori. Cu câteva luni în urm avusese pneumonieă şi dup aceea nu mai p ruse ea îns şi, iar Sarah ştia că ă ă ă George îşi f cea nenum rate griji în privin a ei. Laă ă ţ şaptezeci şi doi de ani p rea, într-un fel, mai alert decâtă so ia lui, dar, în acelaşi timp, mult mai fragil. Ar ta încţ ă ă bine, ca şi fiul lui, înalt şi drept, cu ochi blânzi şi un zâmbet fermec tor şi, totuşi, existau momente când p rea maiă ă b trân decât era, şi Oliver îşi f cea griji pentru el.ă ă

— Sunt sigur c , pur şi simplu, a uitat cât s-a f cută ă ă ceasul. Ştii cum sunt femeile când merg la cump r turi,ă ă zise Sarah vrând s -l linişteasc .ă ă

Nu-i f cea bine inimii dac se fr mânta pentru toateă ă ă nimicurile şi f r îndoial c Phyllis avea s se întoarcă ă ă ă ă ă dintr-o clip în alta.ă

— M întrebam dac n-ar trebui s m duc s-o caut. Mă ă ă ă ă gândeam c poate Oliver…ă

În ultima vreme se baza pe Ollie din ce în ce mai mult şi 41

- DADDY -

nici acest lucru nu-i st tea în fire.ă— O s -i spun s te sune imediat ce va ajunge acas .ă ă ăAsta însemna c nu vor mai lua masa în oraş, doar dacă ă

Phyllis nu avea s se întoarc între timp. Pe de alt parte,ă ă ă poate c era mai bine. Dintr-odat , Sarah nu voia s mai fieă ă ă singur cu so ul ei.ă ţ

Dar George sun din nou înainte de a se întoarce Oliver.ă Phyllis sosise acas teaf r . G sise cu greu un taxi şi nuă ă ă ă avusese m run iş pentru a da un telefon. Nu îi spuse luiă ţ Sarah c i se p rea pu in r v şit , c şoferul taxiului îiă ă ţ ă ă ă ă spusese c îşi amintise cu greu adresa, iar când George oă întreb , îşi d du seama, şocat, c nu mai ştia nici num rulă ă ă ă de telefon, acesta fiind adev ratul motiv pentru care nuă sunase.

— Îmi pare r u c te-am deranjat, draga mea.ă ă— Nu vorbi prostii, George. Ne po i suna oricând, ştiiţ

foarte bine.— Î i mul umesc.ţ ţLa cel lalt cap t al firului, el îi arunc o privire îngrijorată ă ă ă

so iei lui, care morm ia ceva singur în timp ce se învârteaţ ă ă f r nicio int prin buc t rie. În ultima vreme, el începuseă ă ţ ă ă ă s g teasc pentru ea, dar amândoi pretindeau c lui îiă ă ă ă pl cea s fac ceva, iar el spunea c g teşte mai bineă ă ă ă ă decât ea.

— Transmite-i salut ri lui Oliver din partea mea, cândă vine, şi, dac are timp, spune-i, te rog, s -mi dea ună ă telefon.

— O s -i spun, promise ea, dar uit s o fac pesteă ă ă ă câteva minute, când Oliver ajunse acas .ă

El se gr bi s fac un duş şi insist s o duc s ia cina înă ă ă ă ă ă ă oraş.

— Bine. Dar Sam va r mâne singur în seara asta. ăVoia cu disperare s r mân acas , s nu fie nevoit să ă ă ă ă ă ă

stea în fa a lui la mas . Nu-i putea spune nimic. Nu înc . Şi,ţ ă ă acolo, în casa lor, îi era mai uşor s se ascund . În spateleă ă copiilor şi al televizorului. În spatele oric rui lucru. Orice eraă de preferat, decât s -l priveasc în ochi.ă ă

42

- DANIELLE STEELE -

— Agnes pleac pe undeva? o întreb Ollie în timp ce seă ă b rbierea şi urm rea ştirile, abia aruncându-i o privire ei,ă ă dar încântat de ideea de a petrece o sear împreun .ă ă

Avea o surpriz pentru ea. Tocmai ob inuse o promovareă ţ foarte important şi i se m rise salariul. Vârful sc rii, la elă ă ă la firm , se vedea acum foarte clar.ă

La patruzeci şi patru de ani, Oliver Watson era ceea ce constituia o legend în domeniul comer ului. Ştia c aveaă ţ ă de toate şi era recunosc tor pentru acest lucru, o slujbă ă care îi pl cea, o so ie pe care o adora şi trei copii dup careă ţ ă era nebun. Ce altceva îi mai trebuia? Absolut nimic, după p rerea lui.ă

— Nu, Agnes va sta acas , dar m-am gândit…ă— Las asta şi îmbrac -te, spuse el b tând-o uşor pesteă ă ă

şezut când trecu pe lâng ea, dar apoi o opri deodat şi oă ă lu în bra e, închizând aparatul de ras. Te iubesc, ştii asta?ă ţ

Ştia. Chiar prea bine. Şi ea îl iubea şi de aceea totul era mult mai greu acum.

— Şi eu te iubesc.Ochii ei erau trişti şi el o trase mai aproape.— Dar nu eşti prea încântat . Ai avut o zi grea?ă— Nu chiar.Nu mai existau zile grele. Copiii erau ocupa i şi pleca iţ ţ

aproape tot timpul, Agnes avea grij de cas , ea o l saseă ă ă mai moale cu munca la comitet, în ultimii doi ani, pentru a avea timp s scrie, ceea ce tot nu f cea. Ce putea fi greuă ă într-o via perfect ? Nimic, doar un pustiu constant şi oţă ă plictiseal total .ă ă

— Sunt doar obosit , b nuiesc. Ah… era s uit. A sunată ă ă tat l t u şi ar vrea s -i dai un telefon.ă ă ă

— Totul e în ordine?Îşi f cea foarte multe griji pentru p rin ii lui. Îmb trâneauă ă ţ ă

şi tat l lui p rea foarte sl bit de când avusese infarctul.ă ă ă— Se simte bine?— Se p rea c da. Dar abia dup ce s-a întors mama ta.ă ă ă

A sunat pentru c ea plecase dup -amiaz la cump r turi şiă ă ă ă ă înc nu se întorsese. Cred c a fost îngrijorat din cauzaă ă

43

- DADDY -

vremii.— Îşi face prea multe griji din orice. De aceea a avut şi

infarctul. Ea poate s -şi poarte foarte bine de grij şiă ă singur , i-am tot spus asta de nu ştiu câte ori, dar el zice că ă are momente când nu mai ştie de ea; eu unul cred, îns , că ă e mult mai pu in aiurit decât îşi închipuie el. O s -l sunţ ă ă când ne întoarcem, dac n-o s fie prea târziu. Hai, îi spuseă ă el îndemnând-o cu un zâmbet, gr beşte-te. Rezervarea eă pentru ora şapte.

Îl s rutar pe Sam de noapte bun când plecar şi îiă ă ă ă l sar lui Agnes num rul de telefon al restaurantului.ă ă ă Benjamin plecase deja f r s -şi ia la revedere de la ei.ă ă ă Luase cheile maşinii lui Sarah şi plecase imediat dup ceă devorase aproape toat friptura, dou farfurii de legume şiă ă o bucat din pl cinta cu mere a lui, Agnes. Şi Sarah eraă ă sigur c , de cum va ajunge la Bill, va mânca din nou şiă ă probabil c va termina pl cinta când se va întoarce. Îşiă ă f cea griji c se va îngr şa, dar nu p rea s dea astfel deă ă ă ă ă semne, era ca un sac f r fund şi, dac n-ar fi avut umeriiă ă ă la i, ar fi ar tat ca proverbialul stâlp de telegraf.ţ ă

Restaurantul era minunat, intim şi ciudat, cu un decor provincial francez şi un foc care ardea în c min. Mâncareaă era bun , iar Oliver comand un excelent ă ă Chardonnay California. Amândoi se relaxar şi Sarah ascult ce îi spuseă ă de promovare şi salariu. I se p rea ciudat s -l asculteă ă acum. Ani de zile îşi tr ise via a prin el şi, acum, deodat ,ă ţ ă îşi avea propria ei via . Era ca şi cum ar fi ascultat peţă altcineva. Se bucura pentru el, dar succesul lui nu mai era ceva ce împ r eau amândoi. Era numai al lui. Ea ştia acestă ţ lucru acum. Când terminar de mâncat, el se l s pe spateă ă ă şi o privi, sim ind c se schimbase ceva, numai c nu-şiţ ă ă d dea seama ce anume. De obicei, o intuia foarte bine, dară nu şi în seara aceea. Era ceva distant şi trist în felul cum îl privea şi, deodat , sim i un fior de team atingându-i inima.ă ţ ă Dac avea vreo rela ie? Chiar şi una trec toare… vreunaă ţ ă din acele aventuri ale so iilor de provincie cu individul de laţ asigur ri, sau cu dentistul, sau chiar cu unul din prieteni.ă

44

- DANIELLE STEELE -

Nu putea crede aşa ceva despre ea. Întotdeauna îi fusese credincioas , pentru c aşa era ea, sincer şi deschis ,ă ă ă ă ceea ce îi pl cea atât de mult la ea. Nu putea fi asta. Şi niciă el nu o înşelase niciodat . Dar nu îşi putea da seama ce seă petrecea cu ea şi, când comand şampania şi desertul, oă privi în lumina lumân rii spunându-şi c niciodat nuă ă ă p ruse mai frumoas sau mai tân r . La patruzeci şi unu deă ă ă ă ani ar ta mai bine decât o femeie de treizeci. P rul de ună ă roşu închis înc îi mai str lucea, avea o siluetă ă ă extraordinar , talia aproape la fel de sub ire ca înainte de aă ţ naşte copiii.

— Ce te fr mânt , scumpa mea?ă ăVocea lui era ca o mângâiere şi se întinse peste mas ,ă

luându-i mâna. Era un om blând şi la locul lui, ea ştia foarte bine asta şi, la fel de bine ştia şi cât de mult o iubea.

— Nimic. De ce? Ce te face s spui asta? M-am sim ită ţ minunat.

Min ea, dar nu voia ca el s ştie. Oricum, el ştia. Oţ ă cunoştea prea bine. Dou zeci şi doi de ani însemnau mult,ă foarte mult.

— Cred c pe o scar de unu la zece, seara asta s-aă ă situat la doi în carne elul t u. Poate chiar la unu. Dacţ ă ă consideri mersul la dentist ca fiind zero.

Ea râse şi el chicoti uşor, turnând şampania în pahare.— Eşti nebun, ştiai? îl acuz ea.ă— Da. Dup tine. Închipuie- i, un boşorog ca mine s maiă ţ ă

fie înc nebun dup nevast -sa. Foarte amuzant, nu, după ă ă ă optsprezece ani de c snicie?ă

— Trebuie s în eleg c la patruzeci şi patru de ani eştiă ţ ă un „boşorog”? Când ai hot rât asta? ă

El îşi coborî vocea conspirativ.— Când n-am mai putut s fac dragoste cu tine pentru aă

treia oar duminic seara. Cred c asta m-a inclus înă ă ă aceast categorie pentru totdeauna.ă

Ea zâmbi. Când f ceau dragoste era aproapeă întotdeauna extraordinar.

— Eu cred c de dou ori într-o or şi jum tate n-a fostă ă ă ă 45

- DADDY -

tocmai r u şi, în plus, b useşi foarte mult vin. Nu uita.ă ăEl se uit la sticla de vin goal şi la cea de şampanie dină ă

fa a lor şi îi zâmbi.ţ— B nuiesc c şi seara asta s-a dus, nu?ă ă— Nu ştiu. Poate ar trebui s mergem acas s vedem,ă ă ă

înainte s mai bei ceva.ăRâse de el, bucuroas c ieşiser , totuşi. Mai sc pase deă ă ă ă

tensiune.— Î i mul umesc foarte mult, dar, mai întâi, aş vrea sţ ţ ă

ştiu ce te fr mânt .ă ă— Absolut nimic, spuse ea şi, în clipa aceea, era sincer .ă— Poate c nu acum, dar, cu pu in timp în urm , eraă ţ ă

ceva. Când am venit acas , ar tai ca şi cum i-ar fi murită ă ţ cel mai bun prieten.

— Ba nu-i adev rat.ăDar se sim ise pu in altfel. În fond, el era cel mai bunţ ţ

prieten al ei şi, dac se întorcea la şcoal , avea s -l piard ,ă ă ă ă într-un fel.

— Nu vorbi prostii, Ol.— Nu încerca s m p c leşti. Ceva te preocup sau teă ă ă ă ă

îngrijoreaz . Scrisul, cumva?ăŞtia c nu scrisese nimic de doi ani, dar nu aveaă

importan pentru el. Nu voia decât s o ştie fericit .ţă ă ă— Poate. Nu ajung absolut nic ieri. Poate c nu mai potă ă

s scriu. Poate a fost doar o sclipire de tinere e, spuse eaă ţ ridicând din umeri şi, pentru prima oar în doi ani, nu p reaă ă s conteze.ă

— Nu cred, Sarah. Erai bun . Cred c -ti vei reveni cuă ă timpul. Poate c înc nu ştii prea bine despre ce anume aiă ă vrea s scrii. Poate ar trebui s ieşi mai mult… s faciă ă ă altceva…

F r s -şi dea seama, îi deschidea o uş , dar ei îi eraă ă ă ă groaz s -i treac pragul. Indiferent ce f cea sau spunea,ă ă ă ă sau cum spunea, odat ce avea s -i spun , totul se vaă ă ă schimba în via a lor, pentru totdeauna.ţ

— M-am gândit la asta, spuse ea cu precau ie.ţ— Şi? întreb el aşteptând.ă

46

- DANIELLE STEELE -

— Cum adic „şi”?ăÎi era fric de el. I se întâmpla foarte rar aşa ceva. Şi,ă

pentru prima oar în via , îi era fric de so ul ei.ă ţă ă ţ— Nu te gândeşti niciodat la ceva f r s ajungi la oă ă ă ă

concluzie sau s treci la ac iune.ă ţ— M cunoşti prea bine, spuse ea zâmbind, dar p rândă ă

din nou trist şi vrând cu disperare s nu-i spun .ă ă ă— De ce nu-mi spui, Sarrie? înnebunesc când nu ştiu ce e

în mintea ta.— Nu-i nimic în mintea mea.Dar nu era deloc conving toare şi se învârtea în cerc.ă— Poate c e doar o criz datorat faptului c am ajunsă ă ă ă

la jum tatea vie ii.ă ţ— Iar asta? zise el zâmbind. Ai mai trecut prin aşa ceva şi

acum doi ani. Data viitoare e rândul meu. Hai, iubito, spune… ce este?

— Nu ştiu, Ollie…— E vorba de noi? o întreb el, cu ochi trişti.ă— Sigur c nu. Cum ar putea fi vorba de noi? Eştiă

minunat… b nuiesc c e vorba doar de mine. Am senza iaă ă ţ c stagnez înc de când ne-am c s torit..ă ă ă ă

El aştept , inându-şi r suflarea, uitând şi de şampanie,ă ţ ă şi de vin, şi de atmosfera festiv .ă

— N-am f cut absolut nimic. Şi tu ai realizat atât deă multe.

— Nu fi ridicol . Sunt la fel ca al i un milion de oameniă ţ din domeniul publicitar.

— Pe naiba. Uit -te la tine. Gândeşte-te numai la ce mi-aiă spus mai devreme. Peste cinci ani vei fi preşedintele companiei, dac nu cumva şi mai înainte. Eşti unul din celeă mai mari succese în domeniu.

— Bine, dar asta nu înseamn nimic, Sarah. Ştii foarteă bine. E ceva trec tor. E frumos. Şi, ce-i cu asta? Tu aiă crescut trei copii minuna i. E mult mai important.ţ

— Ce mai conteaz acum? Au crescut şi, peste un an,ă doi, or s plece. Cel pu in, Mel şi Benjamin, şi pe urm ? Oă ţ ă s stau s aştept s plece şi Sam şi o s -mi petrec restulă ă ă ă

47

- DADDY -

vie ii uitându-m la filme siropoase şi stând de vorb cuţ ă ă Agnes?

Ochii i se umplur de lacrimi gândindu-se la aceaă perspectiv , iar el râse. Ştia c nu se uitase niciodat laă ă ă televizor în timpul zilei. Mai degrab se cufunda în lecturaă lui Baudelaire sau a lui Kafka.

— O imagine foarte sumbr , scumpa mea. Nimic nu teă împiedic s faci ce vrei.ă ă

Vorbea serios, dar habar nu avea de scopul ambi iilor ei.ţ Niciodat nu avusese. Le îngropase pe toate cu mult timpă în urm , le l sase într-un sac de voiaj sau într-un cuf ră ă ă vechi, al turi de diploma de la ă Radcliffe.

— Nu vorbeşti serios.— Ba sigur c da. Po i s faci munc de voluntariat, s - iă ţ ă ă ă ţ

iei o slujb cu program redus, s scrii din nou nuvele. Po iă ă ţ s faci absolut orice î i trece prin cap.ă ţ

Ea trase adânc aer în piept. Era momentul potrivit, indiferent dac era preg tit sau nu. Trebuia s -i spun .ă ă ă ă ă

— Vreau s m întorc la şcoal .ă ă ăGlasul abia i se auzi peste masa îngust .ă— Cred c e o idee minunat , spuse el p rând uşurat.ă ă ăNu iubea pe altul. Nu voia decât s fac nişte cursuri.ă ă— Ai putea s mergi la universitatea de stat chiar aici, înă

Purchase. Chiar dac te vei întinde în timp, ai putea s - i ieiă ă ţ şi doctoratul.

Dar felul în care spuse acest lucru o deranja, deodat .ă Putea s se duc la o şcoal din localitate şi „s se întindă ă ă ă ă în timp”. Cât? Zece ani? Dou zeci? Putea s fie ca una dină ă acele bunici care urmau cursuri de scris creator şi nu produceau nimic.

— Nu la asta m gândeam.ăVocea ei deveni deodat mai ferm şi mai puternic . Elă ă ă

era duşmanul acum, cel care o împiedicase s aib tot ceă ă îşi dorise.

— Dar la ce? întreb el p rând derutat.ă ăEa închise ochii o clip , apoi îi redeschise şi îl privi.ă— Am fost acceptat pentru programul de doctorate deă

48

- DANIELLE STEELE -

la Harvard.Urm o t cere nesfârşit între ei, în timp ce el o priveaă ă ă

încercând s priceap .ă ă— Asta ce ar vrea s însemne?ăDintr-odat , nu mai în elegea nimic. Ce-i spunea, oare,ă ţ

femeia aceasta pe care crezuse c o cunoaşte, şi careă dormise al turi de el timp de dou decenii? Într-o clip ,ă ă ă devenise o str in .ă ă

— Când ai f cut cerere?ă— La sfârşitul lui august.Vorbea foarte serios. Hot rârea pe care el şi-o aminteaă

din tinere e, ardea din nou în ochii ei. Chiar acolo, în fa aţ ţ lui, ea se transforma într-o alt persoan .ă ă

— Foarte bine. Ar fi fost şi mai bine dac mi-ai fi spus şiă mie. Şi ce aveai de gând s faci în cazul în care eraiă acceptat ?ă

— Nu mi-am închipuit nicio clip c se va întâmpla acestă ă lucru. Am f cut-o doar aşa… cred c atunci când Benjamină ă a început s vorbeasc despre Harvă ă ard.

— Ce emo ionant, mam şi fiu! Şi acum? Ce ai de gândţ ă s faci?ă

Inima lui b tea cu putere şi, deodat , îşi dori s fi fostă ă ă acas , s poat m sura înc perea în lung şi-n lat, nu s fieă ă ă ă ă ă imobilizat într-un col de restaurant, care p rea s -l sufoce.ţ ă ă

— Ce vrei s spui? Doar nu vorbeşti serios, nu? ăOchii ei îi întâlnir pe ai lui ca o ghea alb strie şiă ţă ă

încuviin încet.ţă— Ba da, Ollie.— Te întorci la Harvard?Tr ise acolo şapte ani şi ea patru, dar asta se întâmplaseă

cu foarte mult timp în urm . Niciodat nu îşi închipuise că ă ă se va mai întoarce acolo.

— M mai gândesc.ăF cea mai mult decât atât, dar nu-i putea spune înc . Ară ă

fi fost prea brutal.— Şi eu ce-ar trebui s fac? S -mi las slujba şi s vină ă ă

dup tine?ă49

- DADDY -

— Nu ştiu. Nu m-am gândit la asta înc . Nu m aştept să ă ă faci nimic. Asta e hot rârea mea.ă

— Da? Da? Şi cu noi cum r mâne? Noi ce-o s facem înă ă timp ce tu te vei juca de-a studenta? Îmi dai voie s - i aducă ţ aminte c Melissa va mai sta acas înc doi ani de acumă ă ă încolo şi c Sam nu are decât nou ani, sau ai uitat?ă ă

Era furios şi îi f cu semn chelnerului cu un gestă ner bd tor. Era nebun . Asta era. Nebun . Ar fi preferat s -ă ă ă ă ăi fi spus c avea pe cineva. Ar fi fost mai simplu de rezolvată sau, cel pu in, aşa credea în clipa aceea.ţ

— N-am uitat nimic din toate astea. Am nevoie de timp de gândire, spuse ea încet, în timp ce el scoase câteva bancnote pe care le l s pe mas .ă ă ă

— Ai nevoie de un psihiatru bun, de asta ai nevoie. Te por i ca o nevast plictisit şi cu nervii la p mânt.ţ ă ă ă

El se ridic şi ea îl privi cu duşm nie, toat frustrareaă ă ă care se adunase în ea vreme de dou zeci de ani ieşind, înă sfârşit, la suprafa .ţă

— Nu ştii absolut nimic despre mine, spuse ea ridicându-se şi înfruntându-l, în timp ce chelnerii îi priveau, politicoşi, de la distan , iar cei de la mesele din apropiere seţă pref ceau c nu aud. Nu ştii cum e s renun i la tot ce-aiă ă ă ţ visat odat . Tu ai tot, o carier , o familie, o so ie care teă ă ţ aşteapt ca un c el credincios, gata s - i aduc ziarul şiă ăţ ă ţ ă papucii. Bine, dar la mine te-ai gândit, pentru numele lui Dumnezeu? Când o s am şi eu tot ce vreau? Când o s facă ă şi eu ce vreau? Când tu o s mori, când copiii vor fi pleca iă ţ şi când o s am nou zeci de ani? Ei bine, n-o s aştept atâtă ă ă de mult. Vreau acum, înainte s fiu prea b trân pentru aă ă ă face ceva care s merite, înainte s fiu prea b trân pentruă ă ă ă a-mi mai p sa sau pentru a-mi mai face pl cere. N-o să ă ă stau s aştept ca tu s ajungi s - i suni copiii pentru c nuă ă ă ţ ă ştii dac nu cumva m-am r t cit când m-am dus laă ă ă cump r turi sau dac am fost atât de s tul de via , încât,ă ă ă ă ă ţă pur şi simplu, m-am hot rât s nu m mai întorc acas . Nuă ă ă ă voi aştepta asta, Oliver Watson!

O femeie de la o mas al turat ar fi vrut s se ridice să ă ă ă ă 50

- DANIELLE STEELE -

aplaude, c ci şi ea avea patru copii şi renun ase la visul deă ţ a urma medicina, pentru a se m rita cu un b rbat care oă ă înşelase timp de dou zeci de ani şi crezuse c toate i seă ă cuvin. Dar Oliver ieşi din restaurant şi Sarah îl urm , după ă ce îşi lu haina şi poşeta. El îi vorbi abia când ajunser înă ă parcare şi avea lacrimi în ochi, numai c ea nu ştia dac seă ă datorau frigului, durerii sau furiei. Era greu de spus. Ceea ce ea nu în elegea, îns , era faptul c distrugea tot: fuseseţ ă ă bun cu ea, o iubea, iubea copiii, nu voise niciodat ca ea să ă lucreze, pentru c dorea s aib grij de ea, s oă ă ă ă ă cinsteasc , s o protejeze. Şi acum, ea îl ura pentru asta şiă ă voia s se întoarc la şcoal , numai c era mai r u decâtă ă ă ă ă atât, c ci, dac se întorcea la ă ă Harvard, avea s -iă p r seasc . Nu şcoala în sine îl deranja, ci locul unde seă ă ă afla şi ceea ce trebuia s le fac ea pentru a ajunge acolo.ă ă

— Vrei s -mi spui c m p r seşti? Despre asta-i vorba?ă ă ă ă ă Ne p r seşti? De când ştii, de fapt?ă ă

— Tocmai am primit scrisoarea de acceptare azi dup -ăamiaz , Oliver. Nici eu nu m-am dezmeticit înc . Şi, nu, nuă ă v p r sesc.ă ă ă

Încerc s se calmeze.ă ă— Pot s vin acas în vacan e şi în weekenduri.ă ă ţ— Ah, pentru numele lui Dumnezeu… şi noi ce-o să

facem? Mel şi Sam ce-or s fac ?ă ă— O au pe Agnes.St teau în ninsoare şi strigau unul la altul, iar Sarah îşiă

dorea din tot sufletul s mai fi aşteptat pân s -i spun ,ă ă ă ă fiindc nici pentru ea lucrurile nu erau prea clare.ă

— Şi eu? O am şi eu pe Agnes? Va fi încântat s aud .ă ă ăSarah îi zâmbi. Chiar şi sup rat, era amabil şi nostim.ă— Hai, Ollie… s l s m lucrurile pu in în voia lor.ă ă ă ţ

Amândoi trebuie s ne gândim la aceast problem .ă ă ă— Ba nu, zise el şi chipul îi deveni deodat mai serios caă

oricând. N-ar trebui s fie absolut nimic la ce s ne gândim.ă ă Eşti o femeie m ritat , cu un so şi trei copii. Nu se poateă ă ţ s te duci la o şcoal aflat la aproape dou sute de mileă ă ă ă distan , decât dac ne p r seşti, pur şi simplu.ţă ă ă ă

51

- DADDY -

— Nu-i chiar atât de simplu. Nu face s fie atât deă simplu, Ollie. Dac simt cu adev rat nevoia s fac asta?ă ă ă

— Eşti slab .ăDescuie maşina, deschise portiera brusc şi lunec în fa aă ţ

volanului, iar când urc şi ea, o privi, având alte întreb riă ă de pus.

— Cum ai de gând s pl teşti totul, sau s te aştep i caă ă ă ţ eu s v între in şi pe tine şi pe Benjamin la ă ă ţ Harvard?

Avea s fie destul de greu s aib un copil la colegiu,ă ă ă pentru a nu spune doi, când avea s se duc şi Mel. Era şiă ă mai absurd s se adauge şi Sarah acelor poveri, dar ea seă gândise demult la acest lucru, în eventualitatea c va fiă acceptat .ă

— Mai am înc banii pe care mi i-a l sat bunica. Cuă ă excep ia celor cheltui i pentru schimbarea acoperişului, nuţ ţ m-am atins de ei.

— Credeam c banii aceia sunt destina i copiilor. Doară ţ am c zut de acord c sunt bani sacri.ă ă

— Poate c va însemna mai mult pentru ei s aib oă ă ă mam care face ceva în via a ei, ca, de exemplu, s scrieă ţ ă opere care s semnifice ceva pentru ei într-o bun zi, sauă ă s aib o slujb care s fac bine cuiva, sau s fac cevaă ă ă ă ă ă ă folositor.

— E un gând minunat, dar, sincer s fiu, cred c ară ă prefera s aib o mam , nu un exemplu literar.ă ă ă

Glasul lui era plin de am r ciune în timp ce conduse peă ă drumul scurt pân acas şi, ajungând, r mase ghemuit înă ă ă maşin .ă

— Te-ai hot rât deja, nu? O s-o faci, nu-i aşa, Sarah?ăP rea atât de trist şi, de data aceasta, când se întoarse,ă

ea ştiu c lacrimile din ochii lui nu ap ruser din cauzaă ă ă vântului, ci datorit celor spuse de ea.ă

Şi ochii ei erau umezi când ezit , uitându-se la ninsoare,ă întorcându-se apoi s -l priveasc .ă ă

— Cred c poate ar trebui s-o fac, Ollie… nu ştiu dac oă ă s - i pot explica vreodat … dar trebuie. N-o s dureze mult,ă ţ ă ă î i promit… o s fac eforturi imense ca s termin cât maiţ ă ă

52

- DANIELLE STEELE -

repede.Dar nu prostea pe nimeni. Amândoi ştiau c era ună

program intens de doi ani.— Cum po i s faci una ca asta?ţ ăAr fi vrut s spun „mie”, dar ar fi sunat atât de egoist.ă ă— Trebuie.Vocea ei era o şoapt şi o maşin opri în spatele lor, iară ă

farurile acesteia le luminar chipurile. Ea v zu lacrimiă ă şiroind pe obrajii lui şi nu ar fi vrut decât s -l îmbr işeze.ă ăţ

— Îmi pare atât de r u… n-aş fi vrut s - i spun acum…ă ă ţ voiam s aştept pân dup Cr ciun.ă ă ă ă

— Care ar fi fost deosebirea? întreb el uitându-se înă spate la Benjamin şi Melissa, care coborâr din cealaltă ă maşin , apoi din nou la so ia lui, cea pe care era gata s oă ţ ă piard , care îi p r sea pentru a se întoarce la şcoal şi careă ă ă ă se putea s nu se mai întoarc niciodat , indiferent ce-ar fiă ă ă spus.

Ştia c nimic nu va mai fi la fel vreodat . Amândoi ştiau.ă ă— Ce le vei spune?Copiii îi aşteptau s coboare, privindu-i şi sporov ind înă ă

aerul rece al serii, iar Sarah se uit la ei cu inima grea.ă— Nu ştiu înc . S l s m s treac s rb torile mai întâi.ă ă ă ă ă ă ă ăOliver încuviin şi deschise portiera ştergându-şiţă

lacrimile repede, ca s nu le vad copiii.ă ă— Bun , tat . Cum a fost cina?ă ăBenjamin p rea bine dispus, iar Melissa, numai picioareă

şi p r lung şi blond, zâmbea. Mai avea înc fardul de scen .ă ă ă Fusese o repeti ie a piesei cu costume şi îi pl cuse laţ ă nebunie.

— Ne-am sim it bine, r spunse Sarah repede în locul lui,ţ ă zâmbind str lucitor. E un local foarte dr gu .ă ă ţ

Oliver îi arunc o privire, întrebându-se cum de putea să ă le mai vorbeasc , cum se putea preface, cum îi putea priviă în ochi. Poate c erau unele lucruri în privin a ei pe care elă ţ nu le cunoştea, pe care nu le cunoscuse niciodat şi peă care, poate, nici nu voia s le cunoasc .ă ă

Intr în cas , le spuse noapte bun copiilor şi urc încetă ă ă ă 53

- DADDY -

scara, sim indu-se b trân, obosit şi dezam git, şi o priviţ ă ă cum ea închise uşa dormitorului, spunându-i:

— Îmi pare r u, Ollie… îmi pare foarte r u.ă ă— Şi mie.Tot nu-i venea s cread . Poate c avea s seă ă ă ă

r zgândeasc . Poate nu era decât o proast dispozi ie. Sauă ă ă ţ o tumoare la creier. Sau un semn de depresie major .ă Poate era nebun , poate fusese dintotdeauna. Dar lui nu-iă p sa cum era. Era so ia lui şi o iubea. Voia ca ea s nuă ţ ă plece, s -şi retrag vorbele, s -i spun c nu-l putea p r si,ă ă ă ă ă ă ă pentru nimic în lume… pe el… nu numai pe copii… pe el… dar, când o v zu privindu-l cu ochii gravi, ştiu c nu avea să ă ă o fac niciodat . Vorbise serios. Se întorcea la ă ă Harvard. Îi p ră ăsea. Şi, pe m sur ce realitatea acelui gând îiă ă p trundea în inim ca un pumnal, se întreb ce avea să ă ă ă fac f r ea. Îi venea s plâng numai gândindu-se la asta,ă ă ă ă ă ar fi vrut s moar stând în pat în noaptea aceea, lâng ea,ă ă ă sim indu-i c ldura. Dar parc ea plecase deja. Se afla lângţ ă ă ă ea, dorind-o cumplit, tânjind dup anii care trecuser înă ă zbor şi vrând s-o aib mai mult ca oricând, dar se întoarseă încet pe o parte, departe de ea, ca s nu-l vad plângând,ă ă şi nu o atinse deloc.

54

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 3

Zilele de dinaintea Cr ciunului p reau s se târasc şiă ă ă ă Oliver aproape c nu suporta s mai vin acas . Alternaă ă ă ă între a o urî şi a o iubi mai mult ca oricând şi c uta tot felulă de modalit i pentru a o face s se r zgândeasc . Darăţ ă ă ă hot rârea fusese luat deja. Vorbeau despre acest lucruă ă mereu, seara târziu, când copiii se duceau la culcare, şi v zu în ea o înc p ânare brutal la care credea că ă ăţ ă ă renun ase de ani de zile. În mintea ei, îns , lupta pentruţ ă propria ei via acum.ţă

Îi promise c nimic nu avea s se schimbe, c avea să ă ă ă vin acas în fiecare vineri sear , c îl iubea la fel caă ă ă ă înainte, totuşi amândoi ştiau c se am gea singur . Aveaă ă ă s aib lucr ri de f cut, de studiat pentru examene, astfelă ă ă ă încât nu va putea veni acas mereu, iar dac venea şiă ă st tea cu nasul în c r i, i-ar fi indispus şi pe el şi pe copii.ă ă ţ Lucrurile trebuiau s se schimbe odat cu întoarcerea ei laă ă şcoal . Era ceva inevitabil, indiferent dac voia să ă ă recunoasc sau nu. Încerc s o conving s se duc la altă ă ă ă ă ă ă şcoal , undeva mai aproape de cas , chiar şi ă ă Columbia ar fi fost de preferat Harvard-ului. Ea, îns , era ferm hot rât să ă ă ă mearg acolo. El se întreba uneori dac o f cea cumvaă ă ă pentru a-şi retr i tinere ea, pentru a da timpul înapoi până ţ ă la nişte vremuri mai simple, şi totuşi, lui îi pl cea mai multă via a pe care o duceau acum. Şi nu avea s priceapţ ă ă niciodat cum de îşi putea p r si copiii.ă ă ă

Aceştia nu ştiau înc nimic de planurile mamei lor. Ceiă mari sesizar o anumit tensiune plutind în atmosfer , iară ă ă Melissa o întrebase de câteva ori dac ea şi tata seă certaser cumva, dar Sarah le alunga temerile,ă r spunzându-le cu un aer total lipsit de griji. Era hot rât să ă ă ă nu le strice vacan a de Cr ciun şi ştia c tot ce avea s leţ ă ă ă spun îi va sup ra. Hot râse s o fac a doua zi după ă ă ă ă ă Cr ciun, iar Ollie fusese de acord pentru c tot mai credeaă ă

55

- DADDY -

c o poate determina s se r zgândeasc . Merser la piesaă ă ă ă ă în care juca Melissa, apoi decorar pomul de Cr ciun, ceeaă ă ce p rea o perfect armonie, cântând colinde, spunândă ă glume, în vreme ce Oliver şi Benjamin se chinuiau cu instala ia electric , iar Sam mânca floricelele mai repedeţ ă decât le înşirau Melissa şi Sarah. Privindu-i, Oliver avu impresia c inima i se frânge. Era imposibil ca ea s le facă ă ă aşa ceva, nu era drept şi cum avea el s aib grij de ei? Şi,ă ă ă apoi, oricât de dr gu ar fi fost Agnes, nu era decât oă ţă servitoare. Iar el st tea toat ziua la New York. Şi-iă ă închipuia pe Benjamin şi pe Melissa sc pând de sub controlă şi pe Sam neglijat total, în timp ce mama lor f cea peă studenta la Harvard.

În ziua de Ajun, se aşez împreun cu ea în fa aă ă ţ şemineului din bibliotec şi o rug , cât se poate de serios,ă ă s renun e la plan. Se hot râse deja c , dac era nevoie,ă ţ ă ă ă avea s o şi implore.ă

— Nu le po i face aşa ceva.ţEl sl bise cinci kilograme în dou s pt mâni, iară ă ă ă

încordarea din atmosfer îi distrugea pe amândoi, dară Sarah era ferm hot rât . Cu o s pt mân în urm scriseseă ă ă ă ă ă c accepta şi, peste alte dou s pt mâni urma s pleceă ă ă ă ă pentru a-şi g si o locuin în Boston. Cursurile începeau peă ţă cincisprezece ianuarie. Nu mai trebuia decât s treacă ă Cr ciunul, s -şi fac bagajele şi s le spun copiilor.ă ă ă ă ă

— Ollie, hai s nu o lu m de la cap t.ă ă ăÎi venea s sar şi s o zgâl âie zdrav n. Dar ea eraă ă ă ţ ă

departe, de parc n-ar fi suportat durerea pe care ştia c i-ă ăo provoac .ă

Copiii îşi ag aser ciorapii lâng pom şi târziu, în searaăţ ă ă aceea, el şi Sarah aduser cadourile jos. Ea şi Agnes leă împachetaser timp de s pt mâni întregi. Exagerase anulă ă ă acela, de parc ar îi fost ultimul Cr ciun petrecut împreun .ă ă ă Ollie îi cump rase un inel cu smarald de la ă Van Cleef cu o s pt mân în urm , ceva splendid, ce ştia c îşi doriseă ă ă ă ă dintotdeauna. Era un inel simplu, încrustat cu diamante micu e, iar în mijloc se afla un smarald superb. Ar fi vrut sţ ă

56

- DANIELLE STEELE -

i-l d ruiasc în seara aceea, dar, deodat , avu impresia că ă ă ă ar fi p rut mai degrab o mit decât un dar şi îi p ru r u că ă ă ă ă ă îl cump rase.ă

Când merser la culcare în seara aceea, Sarah puseă ceasul s sune la şase. Voia s se trezeasc devremeă ă ă pentru a preg ti curcanul. Agnes avea s se scoale oricumă ă devreme pentru a se ocupa de celelalte treburi, dar Sarah inea s prepare curcanul singur , ca un alt ultim darţ ă ă

pentru ei, şi, în plus, era o tradi ie de familie.ţSt tea în pat, dup ce stinser luminile, gândindu-se înă ă ă

linişte şi ascultând respira ia Iul Ollie. Ştia c este treaz şiţ ă nu-i era greu s -şi dea seama la ce se gândeşte. În ultimeleă dou s pt mâni nu mai fusese el însuşi. Se certaser ,ă ă ă ă plânseser , vorbiser , discutaser şi, totuşi, ea ştia că ă ă ă f cea bine, pentru ea îns şi, oricum. Acum nu mai voiaă ă decât s se termine totul, s -şi înceap noua via , s pleceă ă ă ţă ă de lâng ei, departe de durerea pe care ştia c i-o provoacă ă ă lui Ollie.

— Aş vrea s nu te por i ca şi cum aş pleca pentruă ţ totdeauna.

Vocea ei sun blând în întuneric.ă— Totuşi, asta se va întâmpla, nu?Vocea lui sun atât de trist, încât ea nu suport s oă ă ă

aud .ă— i-am mai spus doar. Voi veni în orice weekend voiŢ

putea şi vor fi destule vacan e.ţ— Şi cât crezi c va dura? Nu po i s te plimbi tot timpul.ă ţ ă

Pur şi simplu, nu pricep cum po i face una ca asta.ţO spusese de o mie de ori în ultimele dou s pt mâni şi,ă ă ă

în sinea lui, încerca s g seasc un alt motiv, ceva ceă ă ă f cuse sau nu f cuse. Nu se putea ca ea s -şi doreasc oă ă ă ă via cu totul diferit , departe de ei, dac îl iubea cuţă ă ă adev rat.ă

— Poate când o s se termine totul, o s în elegi maiă ă ţ bine. Poate dac fac ceva din via a mea, vei respecta ceeaă ţ ce am f cut. Dac acest lucru se va întâmpla, atunciă ă înseamn c a meritat.ă ă

57

- DADDY -

— Te respect şi acum. Întotdeauna te-am respectat. Se întoarse s o priveasc în lumina lunii. I se p rea la felă ă ă

de frumoas ca întotdeauna, acum poate chiar mai mult,ă datorit faptului c durerea pierderii ei îi amintea mereuă ă cât de mult o iubea. Suferind deja pentru ei, pentru ceea ce înc nu ştiau, el o întreb :ă ă

— Când ai de gând s le spui copiilor?ă— M gândeam s le spun mâine sear , dup ce voră ă ă ă

pleca ai t i.ă— E un mod îngrozitor de a încheia o zi de Cr ciun.ă— Nu cred c ar trebui s aştept mai mult. Ei ştiu c nu eă ă ă

în regul ceva. Mel a fost b nuitoare toat s pt mân , iară ă ă ă ă ă Benjamin a stat mai tot timpul plecat. La el acesta e întotdeauna un semn c ştie c se petrece ceva şi habar n-ă ăare cum s reac ioneze.ă ţ

— Şi cum crezi c se vor sim i când vor afla vestea?ă ţ— Ca şi noi, probabil. Speria i, deruta i, poate emo iona iţ ţ ţ ţ

pentru mine. Cred c Benjamin şi Mel vor fi în stare să ă în eleag . Sunt îngrijorat îns pentru Sam.ţ ă ă ă

Vorbea încet, se întoarse apoi spre el şi îi lu încet mânaă într-a ei, iar glasul îi tremur uşor când vorbi din nou,ă gândindu-se la cel mie.

— S ai mare grij de el, Ollie… are mai mult nevoie deă ă ă tine decât de mine…

— Are nevoie şi de tine. Eu nu-l v d decât vreo dou oreă ă pe zi şi nu vorbim decât despre fotbal, baseball şi teme.

— E un început şi sta. Poate c o s fi i cu to ii maiă ă ă ţ ţ apropia i dup asta.ţ ă

— Credeam c suntem.ăAceasta era partea care durea cel mai mult. Crezuse că

aveau tot ce îşi doreau. Familia perfect . Via a perfect .ă ţ ă C snicia perfect .ă ă

— Întotdeauna am crezut c lucrurile merg atât de bineă între noi… n-am în eles niciodat ce sim i tu… adic … eiţ ă ţ ă bine, am în eles când ai r mas îns rcinat , dar întotdeaunaţ ă ă ă am crezut c … dup aceea, şi chiar înainte de venirea luiă ă Sam pe lume, erai fericit .ă

58

- DANIELLE STEELE -

Îl durea atât de mult gândul c nu-i d duse tot ce-şiă ă dorise.

— Eram… am fost… doar c voiam ceva ce tu nu puteaiă s -mi dai. Trebuia s vin din untru şi, b nuiesc, c n-amă ă ă ă ă ă g sit niciodat .ă ă

Se sim ea atât de vinovat pentru c îl f cea s se simtţ ă ă ă ă ă insuficient. Fusese întotdeauna so ul perfect.ţ

— Şi dac nu g seşti nici-acum?ă ă— Presupun c m dau b tut .ă ă ă ăDar ştia c va g si. În parte o f cuse deja. Numai simplaă ă ă

hot râre de a pleca o schimbase.ă— Cred c ai putea g si şi aici ceea ce cau i. Poate că ă ţ ă

aveai nevoie de mai mult libertate.ăEa se trase mai aproape de el în patul lor confortabil şi el

o înconjur cu bra ul.ă ţ— Am avut toat libertatea care-mi trebuia. Numai c n-ă ă

am ştiut ce s fac cu ea.ă— Ah, iubita mea…Îşi ascunse fa a în p rul ei şi ochii i se umplur din nouţ ă ă

de lacrimi; când ea îşi lipi fa a de pieptul lui, el îi sim iţ ţ lacrimile şi tremurul umerilor.

— De ce faci asta? N-am putea, oare, s d m vremea înă ă urm cu câteva s pt mâni şi s uit m c toate astea s-auă ă ă ă ă ă întâmplat vreodat ?ă

Chiar şi printre lacrimi, ea scutur din cap şi apoi îl priviă din nou.

— Nu cred. Întotdeauna aş avea impresia c -mi lipseşteă ceva. O s m întorc… î i promit… î i jur. Te iubesc preaă ă ţ ţ mult ca s n-o fac.ă

Dar ceva în inima lui îi spunea c acest lucru nu se vaă întâmpla, indiferent ce ar fi spus ea. Ar fi fost mai sigur s oă in acas , s nu o lase s plece. Odat ce pleca, se puteaţ ă ă ă ă ă

întâmpla orice.R maser mult timp nemişca i, inându-se în bra eă ă ţ ţ ţ

strâns, cu chipurile al turate, buzele întâlnindu-li-se dină când în când şi, în cele din urm , dorin a de ea îl învinse.ă ţ Pentru prima oar în dou s pt mâni o posed cu oă ă ă ă ă

59

- DADDY -

pasiune şi o poft de care uitase de mult vreme. Era oă ă disperare în actul lor sexual care nu mai existase alt dat ,ă ă o sete, o singur tate, o foame nepotolit . O sim ea şi ea,ă ă ţ împreun cu sentimentul de vinov ie, regretul şi oă ăţ am r ciune care aproape c o copleşi în clipa în care seă ă ă cutremurar la unison, r mânând unul lâng altul,ă ă ă s rutându-se pân când el adormi, în sfârşit, în bra ele ei…ă ă ţ Oliver… b iatul pe care îl iubise întotdeauna… b rbatulă ă care devenise… iubirea care începuse şi acum se putea sfârşi la Harvard.

60

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 4

Diminea a zilei de Cr ciun era plin de agita ie. Masa,ţ ă ă ţ curcanul, darurile, telefoanele de la Chicago şi trei apeluri din partea b trânilor Watson. George sun s le spun că ă ă ă ă Phyllis nu era deloc ea îns şi, iar Oliver îi zise c iar îşiă ă f cea probleme pentru nimic. Erau aştepta i la prânz şi auă ţ sosit aproape la ora dou , cu bra ele înc rcate de cadouriă ţ ă pentru toat lumea, chiar şi un şal din caşmir pentru Agnesă şi un os uriaş de sup pentru Andy. Şi, contrară avertismentelor lui George, Phyllis p rea s se simtă ă ă remarcabil şi ar ta minunat în rochia de lân purpurie peă ă care o cump rase în ziua când se dusese la cump r turi şiă ă ă îşi îngrijorase so ul.ţ

Timpul destinat deschiderii cadourilor p ru nesfârşit, iară Sarah fu uluit de inelul pe care Ollie i-l d ruise dimineaă ă ţă devreme, când st teau la mas , în buc t rie, privind-o cumă ă ă ă preg tea curcanul. Ea îi d ruise un cojoc, nişte casete peă ă care ştia c şi le doreşte, câteva cravate şi perechi deă ciorapi, tot felul de m run işuri şi o frumoas serviet dină ţ ă ă piele neagr . Şi, ca o glum , el îi d ruise un nostimă ă ă „ghiozd nel” roşu, pentru a-i aminti c o considera tot oă ă „puştoaic ” şi o busol de aur pentru a o ajuta s g sească ă ă ă ă drumul spre cas , pe care erau gravate cuvintele ă „Vino acas repede. Te iubesc. Ollie”.ă

— Pentru ce-i asta, tat ? întreb Sam care v zu darulă ă ă când îl deschise Sarah. Tu şi cu mama ave i de gând sţ ă pleca i în excursie? E o busol foarte frumoas .ţ ă ă

— Mama ta e o femeie foarte frumoas . M-am gândit că ă i-ar prinde bine, în caz c s-ar r t ci vreodat , spuse elă ă ă ă zâmbind, iar Sam râse şi Sarah îl atinse uşor pe Ollie. Îl s rut cu ging şie şi, dup aceea, el o urm în buc t rieă ă ă ă ă ă ă pentru a-i da o mân de ajutor la t ierea curcanului.ă ă

Masa în sine fu lipsit de evenimente, doar c , pe laă ă jum tatea ei, bunica Phyllis începu s devin camă ă ă

61

- DADDY -

nervoas . P rea s sar de pe scaun ori de câte ori i se iveaă ă ă ă prilejul, ducând farfurii care nu trebuiau duse, aducând lucruri din buc t rie care nu îşi aveau locul acolo şiă ă întrebând pe fiecare de câte zece ori dac mai voia oă por ie.ţ

— Ce e cu bunica? îl întreb Sam în şoapt pe tat l s u laă ă ă ă un moment dat, când Phyllis se duse repede dup Agnes,ă insistând s o ajute. De obicei nu-i prea pl cea s stea pe laă ă ă buc t rie.ă ă

Şi Oliver observase acest lucru, dar îşi închipui c poate oă deranja ceva. P rea neobişnuit de agitat .ă ă

— Cred c vrea doar s le ajute pe mama şi pe Agnes.ă ă B trânii fac lucruri din astea uneori. Vor ca toat lumea să ă ă vad c înc mai sunt utili.ă ă ă

— Aha, f cu Sam mul umit, dar şi ceilal i observaser .ă ţ ţ ăMel îşi privi mama, îngrijorat . Sarah cl tin doar dină ă ă

cap, nevrând ca întreb rile s fie rostite. Îi fu clar imediată ă c soacra ei avea unele probleme.ă

Dar, în afar de acest incident, masa se desf şur foarteă ă ă bine. Fiecare lu câte dou por ii din toate, apoi seă ă ţ pr buşir în living-room, în timp ce Sarah, Agnes şi Phyllisă ă f ceau ordine prin buc t rie. Melissa li se al tur un timp,ă ă ă ă ă dar apoi se duse s stea cu cei doi b rba i şi cei doi fra i aiă ă ţ ţ ei.

Se uit , îngrijorat , la bunicul George şi se aşez lângă ă ă ă el.

— Ce se întâmpla cu bunica? Pare atât de nervoas .ă— Uneori devine pu in cam agitat . Mi-e greu s oţ ă ă

liniştesc şi, câteodat , e mai bine s o las s oboseasc ,ă ă ă ă atâta timp cât nu-şi face niciun r u. Acum e mai bine?ă

— Cred c da. Alearg prin buc t rie ca un uragan.ă ă ă ăDe fapt, nu prea f cea nimic, doar vorbea neîncetat şiă

muta farfuriile murdare dintr-un loc în altul f r niciun scop.ă ă Şi Sarah şi Agnes observaser , dar niciuna nu zise nimic şi,ă pân la urm , îi spuseser lui Mel s se duc dincolo. Înă ă ă ă ă clipa aceea, bunica îşi ridicase privirea, la auzul numelui ei, uitându-se drept la unica ei nepoat .ă

62

- DANIELLE STEELE -

— Mel? E aici? Ah, cât mi-ar pl cea s-o v d, unde este?ă ăMelissa înm rmurise, iar mama ei îi f cuse semn s seă ă ă

duc în camera cealalt , dar era înc zguduit când seă ă ă ă aşez lâng bunicul ei, c utând o explica ie.ă ă ă ţ

— E atât de derutat . N-am mai v zut-o aşa niciodat . ă ă ă— I se întâmpl din ce în ce mai des, spuse Georgeă

Watson, privindu-şi fiul cu triste e.ţEra exact ceea ce încercase s -i spun lui Ollie. Cu toateă ă

acestea, uneori era extrem de lucid şi el ajunsese s seă ă întrebe dac nu cumva îşi închipuia doar st rile ei deă ă derut . Nu mai ştia ce s cread . Într-o zi p rea totală ă ă ă z p cit , pentru ca apoi s par bine din nou, alteori seă ă ă ă ă schimba de la o or la alta. Era şi însp imânt tor şiă ă ă tulbur tor.ă

— Nu ştiu ce e, Mel. Aş vrea tare mult s ştiu. Presupună c vârsta e de vin , dar pare prea tân r pentru aşa ceva.ă ă ă ă

Phyllis Watson nu avea decât şaizeci şi nou de ani, iară so ul ei era cu trei ani mai în vârst .ţ ă

Peste câteva minute, Phyllis şi Sarah venir în living, iară bunica p rea mult mai liniştit . Se aşez , t cut , într-ună ă ă ă ă fotoliu şi sporov i cu Benjamin, care îi spuse despre faptulă c voia s -şi continue studiile la ă ă Harvard. Mai f cea cereri şiă la Princeton, la Stanford, pe coasta de vest, la Brown, Duke şi Georgetown. Cu notele şi talentul lui de atlet, putea să aleag dintr-o mul ime de şcoli de renume. Totuşi, el speraă ţ s mearg la ă ă Harvard şi, acum, acelaşi lucru era valabil şi pentru Sarah. Avea s fie interesant s fie în aceeaşi şcoală ă ă cu el. Poate c , dac se întâmpla acest lucru, avea s-o ierteă ă pentru faptul c plecase de acas cu opt luni înainte ca elă ă s înceap colegiul. Ollie îi sugerase chiar s aştepte până ă ă ă atunci, dar ea nu voia s amâne chiar niciun pic. Aşteptaseă prea mul i ani acest lucru ca s mai vrea s amâne chiar şiţ ă ă o or . Era ceea ce prev zuse Phyllis cu mul i ani în urm ,ă ă ţ ă dar acum, probabil c nici nu-şi mai amintea, nici nuă în elegea prea bine.ţ

— Când vei primi r spuns de la toate aceste şcoli? îlă întreb George, emo ionat pentru nepotul lui.ă ţ

63

- DADDY -

— Probabil c nu înainte de sfârşitul lui aprilie.ă— Prea mult timp de aşteptat pentru un b iat de vârstaă

ta.— Aşa e, spuse Benjamin zâmbind şi privindu-şi tat l cuă

dragoste. Tata şi cu mine vom face un tur al şcolilor în prim vara asta în timp ce vom aştepta. Le ştiu aproape peă toate, dar n-am fost niciodat la ă Duke sau la Stanford.

— Astea sunt mult prea departe. Cred totuşi c ar trebuiă s mergi la ă Princeton.

Era colegiul unde înv ase George şi to i zâmbir . Era deăţ ţ ă p rere c toat lumea ar fi trebuit s mearg la ă ă ă ă ă Princeton.

— S-ar putea, dac nu reuşesc la ă Harvard. Poate o vei convinge pe Mel s mearg acolo.ă ă

Aceasta morm i şi azvârli în el cu o pr jitur mâncat peă ă ă ă jum tate.ă

— Ştii foarte bine c eu vreau s merg la UCLA şi să ă ă studiez drama.

— Da, dac nu te m ri i mai înainte.ă ă ţDe obicei, spunea dac nu vei fi „scoas din circula ie”,ă ă ţ

dar n-ar fi îndr znit s foloseasc aceast expresie în fa aă ă ă ă ţ p rin ilor. Ea era încurcat cu un b iat de la el din clas şi,ă ţ ă ă ă deşi nu credea c „mersese pân la cap t” înc , b nuia că ă ă ă ă ă nici prea departe nu se afla. Dar şi ea aflase de curând de noua lui iubire, o blond dr gu , cu o siluetă ă ţă ă nemaipomenit , Sandra Carter.ă

Seara se scurse încet şi, în cele din urm , b trâniiă ă Watson plecar spre cas , iar Oliver o privi întreb tor peă ă ă Sarah. Aceasta fusese ciudat de t cut în ultima jum tateă ă ă de or şi el ştia c se gândeşte ce s le spun copiilor. Într-ă ă ă ăun fel, erau cu to ii atât de obosi i, încât ar fi fost mai bineţ ţ s mai aştepte o zi, dar ea se gândise atât de mult, încâtă voia neap rat s le spun .ă ă ă

Benjamin tocmai se preg tea s -i cear cheile maşinii,ă ă ă Melissa, s -şi sune o prieten , iar Sam c sca deja cândă ă ă Agnes ap ru în pragul uşii.ă

— Ar fi timpul ca Sam s mearg la culcare. Îl duc euă ă dac vre i, doamn Watson.ă ţ ă

64

- DANIELLE STEELE -

În buc t rie totul era pus în ordine şi ea ar fi vrut s seă ă ă retrag pentru a se uita la noul televizor pe care so iiă ţ Watson i-l d ruiser de Cr ciun.ă ă ă

— O s -l duc eu peste pu in timp. Vrem s vorbim pu ină ţ ă ţ mai întâi. Î i mul umesc, Agnes.ţ ţ

Sarah îi zâmbi şi Agnes se opri o clip , c ci z ri cevaă ă ă ciudat în ochii femeii, dar încuviin şi le ur un Cr ciunţă ă ă fericit, apoi se duse în camera ei. Sam se uit la mama luiă cu ochi mari şi obosi i.ţ

— Despre ce o s vorbim?ă— Mam … pot s … trebuia s ies…ă ă ăBenjamin p rea ner bd tor s plece, dup felul cum seă ă ă ă ă

uita la ceas, dar Sarah cl tin din cap de ast dat .ă ă ă ă— Te-aş ruga s mai aştep i pu in. Aş vrea s v spună ţ ţ ă ă

ceva.— S-a întâmplat ceva?P rea uluit, iar Mel, care se afla la jum tatea sc rii, seă ă ă

uit la ei, îns Sarah aştept pân se adunar cu to ii dină ă ă ă ă ţ nou. P rea ceva oficial acum, iar Oliver îşi trase un scaună lâng foc, întrebându-se ce avea s le spun , oare, şi cumă ă ă vor primi vestea.

— Nu prea ştiu de unde s încep, spuse Sarah, sim indă ţ deodat c i se taie r suflarea, când se uit la ei: fiul eiă ă ă ă înalt şi chipeş, fiica ei atât de mare acum şi, totuşi, înc oă copil , şi Sam, ghemuit şi somnoros, pe canapea, lâng ea.ă ă Exist ceva ce aş fi vrut s fac de foarte mult vreme şi oă ă ă voi face acum, dar nu va fi uşor pentru niciunul din noi. Este o foarte mare schimbare. Dar, întâi şi întâi, aş vrea să şti i c v iubesc enorm de mult, c m gândesc la voi…ţ ă ă ă ă dar, un lucru pe care vi l-am repetat de atâtea ori şi în care am crezut dintotdeauna, este acela c trebuie s fii sinceră ă cu tine însu i, zise ea strângându-i mâna lui Sam şi ocolindţ privirea lui Oliver, apoi continu : Trebuie s face i ceă ă ţ crede i c e bine, chiar dac , uneori, e foarte greu.ţ ă ă

Trase din nou aer în piept şi în înc pere domnea o linişteă mormântal . Se temeau cu to ii de ceea ce avea s leă ţ ă spun . P rea atât de grav , deodat , iar Benjamin observă ă ă ă ă

65

- DADDY -

c tat l lor era palid. Poate c divor au, sau urmau s aibă ă ă ţ ă ă un alt copil, acest din urm aspect n-ar fi fost chiar atât deă groaznic, dar un divor ar fi însemnat sfârşitul lumii.ţ Niciunul din ei nu-şi închipuia despre ce putea fi vorba.

— M întorc la şcoal , spuse ea oftând.ă ă— Da? f cu Mei p rând uluit .ă ă ă— Unde? întreb Benjamin.ă— De ce? vru Sam s ştie.ăLui i se p rea o prostie. Şcoala era pentru copii şi el abiaă

aştepta s o termine. Dar s te mai întorci când eşti om înă ă toat firea! Sigur nu va vrea s fac acest lucru când vaă ă ă avea vârsta ei.

— Şi tata o s se întoarc la şcoal ?ă ă ăSarah zâmbi, dar Oliver, nu. Ar fi fost mult mai uşor

pentru to i dac ar fi f cut-o. Ar fi plecat cu to ii laţ ă ă ţ Cambridge. Dar nu pleca decât ea, ei r mâneau acolo, cuă vie ile lor sigure şi confortabile. Numai ea sim ea nevoia sţ ţ ă ias din port, din punctul sigur al vie ii lor, spre apeă ţ necunoscute. Dar acel gând mai mult o bucura decât o însp imânta. Acum trebuiau s afle în ce mod îi va afecta.ă ă Şi avea s -i afecteze. Acest lucru nu se putea nega. Maiă ales pe Sam, care o privea aşteptând. Totuşi, ea ştia că trebuie s -i p r seasc .ă ă ă ă

— Nu, tata nu se întoarce la şcoal . Numai eu. Plec laă Harvard peste dou s pt mâni.ă ă ă

— La Harvard? zise Benjamin şocat. Tu? De ce? Nu pricepea. Cum putea s se duc la şcoal în Boston?ă ă ă

Dup aceea, încet, încet, în elese. Se uit în ochii tat luiă ţ ă ă s u şi v zu tot, singur tatea, durerea, am r ciunea pe careă ă ă ă ă ea le pusese acolo, dar şi în ochii ei era ceva chinuitor şi trist.

— Voi veni acas cât de des voi putea. Tata şi Agnes voră avea grij de voi.ă

— Adic ne p r seşti? întreb Sam ridicându-se brusc înă ă ă ă capul oaselor lâng ea, ochii lui mari umplându-i-seă deodat de groaz . Pentru totdeauna?ă ă

— Nu, nu pentru totdeauna, ad ug ea repede. Doară ă 66

- DANIELLE STEELE -

pentru un timp. Pot veni acas în weekenduri şi în vacan e.ă ţSe hot rî s le spun adev rul. M car atâta lucru leă ă ă ă ă

datora.— Programul este pentru doi ani.— Doi ani?Sam începu s plâng şi nimeni nu spuse nimic când eaă ă

încerc s -l ia pe dup umeri, iar el se smuci şi fugi înă ă ă mijlocul înc perii spre tat l lui.ă ă

— Pleci şi ne laşi? De ce? Nu ne mai iubeşti?Ea se ridic şi se duse spre el, dar copilul nu se l s atinsă ă ă

şi lacrimi str lucitoare ap rur şi în ochii ei acum. Seă ă ă aşteptase s fie greu, dar nici chiar aşa şi, deodat , suferiă ă cumplit când v zu cât durere te provoca, totuşi, ştia că ă ă trebuie s-o fac , pentru binele ei.ă

— Bineîn eles c v iubesc, Sam… pe to i… doar cţ ă ă ţ ă trebuie s fac asta… pentru mine îns mi…ă ă

Încerc s -i explice, dar nu se auzea deloc din cauzaă ă suspinelor b iatului, care fugise la Mel şi se ag a de eaă ăţ acum, când începu şi fata s plâng . Îşi inea în bra eă ă ţ ţ fratele mai mic, de parc erau gata s se înece şi îşi ridică ă ă apoi privirea acuzatoare spre mama ei.

— De ce, mam ?ăErau cele mai dureroase cuvinte pe care le auzise

vreodat şi se uit spre Oliver, dar el nu spuse nimic acum.ă ă Era la fel de zdrobit ca şi copiii.

— E greu de explicat. Este ceva ce vreau s fac de multă ă vreme.

— E vorba de ceva între tine şi tata? întreb Mel printreă lacrimi, inându-l pe Sam. Vre i s divor a i?ţ ţ ă ţ ţ

— Nu, nimic nu se va schimba. Trebuie doar s plecă pentru o vreme, s realizez ceva pentru mine îns mi, s fiuă ă ă cineva prin propriile mele puteri, f r voi to i.ă ă ţ

Nu le spuse c o tr geau în jos, c o împiedicau să ă ă ă creeze ceva. N-ar fi fost drept fa de ei, dar acesta eraţă adev rul. Acum vedea foarte limpede. Într-un fel, Oliveră avusese dreptate, întotdeauna avea, dar ştia c şi ea areă dreptate. Vor supravie ui, iar ea se va întoarce mai bun .ţ ă

67

- DADDY -

Dac r mânea, murea. Acum era sigur de acest lucru.ă ă ă— Nu po i s mergi la şcoal aici? o întreb Benjaminţ ă ă ă

încet.Şi el p rea şocat. Dar era prea mare ca s plâng . Oă ă ă

privea doar, de parc ar fi vrut s în eleag , convins fiindă ă ţ ă c exista un alt motiv. Poate divor au şi nu voiau s leă ţ ă spun lor, copiilor. Dar atunci, de ce nu-i lua cu ea? Pur şiă simplu, nu avea niciun semn. Nu ştia decât c familia lor seă destr ma şi el habar nu avea de ce. Dar ar fi vrut s creadă ă ă c ea avea motive cât se poate de întemeiate. Ar fi vrut s -iă ă în eleag punctul de vedere, dar nu putea.ţ ă

— Nu cred c aş putea realiza ceva aici, Benjamin.ă Harvard este locul potrivit pentru mine, spuse ea zâmbind cu triste e, sim ind cum suspinele lui Sam îi sfârtecauţ ţ stomacul asemeni unei dureri fizice, dar neîndr znind s seă ă apropie de el. De fiecare dat când încerca, el se ferea deă ea. Şi Oliver p stra distan a fa de el.ă ţ ţă

— Poate vom fi amândoi acolo în toamn .ă— Ar fi grozav, spuse Benjamin zâmbind. Întotdeauna avea s aib încredere în ea şi în ceea ceă ă

f cea, dar în adâncul sufletului se cl tina din cauza loviturii.ă ă Avea impresia c întreaga lui lume fusese distrus într-oă ă singur clip . Niciodat nu-i trecuse prin cap c vreunul dină ă ă ă p rin ii lui putea s plece. Ei erau acolo pentru totdeauna…ă ţ ă sau poate c nu era chiar aşa. În niciun caz nu şi-ar fiă închipuit c ea va fi cea care va pleca. Nici nu putea s maiă ă gândeasc , aşa cum st tea pe fotoliu, încercând s -şiă ă ă p streze calmul, uitându-se la Oliver, care se afla într-ună col al camerei, şi, deodat , se ridic , îşi privi tat l şi îlţ ă ă ă întreb direct:ă

— Tat , tu ce p rere ai?ă ă— E hot rârea mamei tale, fiule. Nu-i putem sta în cale.ă

Şi nici nu prea ne-a dat de ales. Ea crede c face ceea ce eă bine, iar noi trebuie s facem tot posibilul s o sprijinim.ă ă

În clipa aceea îi întâlni privirea lui Sarah şi, pentru el, ceva se schimbase. Acum, ea îi r nise copiii, nu numai peă el, şi nu avea s uite asta niciodat , dar mai ştia şi c o vaă ă ă

68

- DANIELLE STEELE -

iubi mereu.— O s ne fie dor de tine, Sarrie.ăSplendoarea Cr ciunului fu uitat acum, împreun cuă ă ă

râsetele, tradi ia şi darurile. Era cea mai grea noapte dinţ via a lor, dar ar fi putut fi şi mai r u. S-ar fi putut întâmplaţ ă ceva vreunuia din ei. Era doar pentru un timp, sau cel pu in, aşa spusese ea. Doi ani. Li se p rea o eternitate.ţ ă Sarah încerc din nou s se apropie de Mel şi Sam. Acesta,ă ă îns , începu s plâng şi mai tare, iar Mel ridic mânaă ă ă ă pentru a o ine la distan şi îşi privi ambii p rin i cu mânie.ţ ţă ă ţ

— Cred c ne min i i. Cred c pleci pentru totdeauna şi n-ă ţ ţ ăai curaj s ne spui. Dar, dac -i aşa, de ce nu ne iei cu tine?ă ă

— Pentru c nu-i aşa. Ce-a i face voi în Cambridge? S vă ţ ă ă pierde i to i prietenii pe care-i ave i aici? S merge i la oţ ţ ţ ă ţ alt şcoal ? S locui i într-un apartament mic cu mine, înă ă ă ţ timp ce eu voi scrie lucr ri şi voi înv a pentru examene?ă ăţ Benjamin e în ultimul an, tu mai ai înc doi. Chiar vre i să ţ ă da i totul peste cap? Ca s nu mai spun c n-aş putea sţ ă ă ă m ocup de voi, din moment ce trebuie s m duc laă ă ă cursuri. V este mult mai bine aici, cu tati şi Aggie, înă propria voastr cas , la şcoala care v place, cu prietenii peă ă ă care-i ave i de ani de zile, într-un mediu familiar.ţ

— Ne p r seşti.ă ăOchii lui Mel erau plini de durere şi furie, iar suspinele lui

Sam nu sc zur absolut deloc în intensitate. Mel se întoarseă ă apoi spre tat l lor.ă

— Trebuie s -i fi f cut ceva îngrozitor dac ne p r seşteă ă ă ă ă astfel.

Îi ura pe amândoi şi ştia c o va face întotdeauna. Sarahă îi s ri imediat în ap rare.ă ă

— Nu-i adev rat, Mel. Tat l vostru nu are niciun amestecă ă în toat treaba asta.ă

— Bine, dar nu-i ceva firesc ca oameni în toat firea să ă mearg la şcoal . Trebuie s ne ur şti teribil de mult dacă ă ă ă ă po i s pleci.ţ ă

Suspinele lui Sam se transformar în urlete, iar Mel seă ridic şi îl lu în bra e. El se întoarse s -şi mai priveasc oă ă ţ ă ă

69

- DADDY -

dat mama, cu fa a inundat de lacrimi, dar ea nu f cuă ţ ă ă niciun pas spre el, de data aceasta. Nu mai era al ei. Era al lor de acum înainte.

Sam abia reuşi s vorbeasc printre suspine.ă ă— E… e… adev rat? Ne… ne… ur şti, mam ? ă ă ăInima ei se frânse la acel gând şi lacrimile începur s -iă ă

şiroiasc pe obraji, în timp ce scutur din cap.ă ă— Nu, nu-i adev rat. V iubesc din tot sufletul… şi pe voiă ă

şi pe tati.Plângea deja şi Oliver se întoarse cu spatele la to i, iar eiţ

st teau nemişca i şi se uitau unii la al ii, neştiind ce să ţ ţ ă fac . Familia lor fusese distrus într-o clip . Dup aceea, seă ă ă ă duse spre Mel şi îl lu în bra e pe Sam, care se ag de el,ă ţ ăţă aşa cum f cuse cu ani în urm , când era micu .ă ă ţ

— Totul o s fie bine, fiule… o s ne descurc m noi.ă ă ăSe aplec şi d du s o s rute pe Mel, dar aceasta îlă ă ă ă

respinse şi fugi în camera ei, iar peste o clip auzir uşaă ă trântindu-se. Dup aceea, Oliver urc scara încet cu Sam,ă ă iar Sarah şi Benjamin r maser singuri. B iatul o privi, încă ă ă ă şocat, neputând s cread ceea ce-i auziser urechile şi,ă ă ă totuşi, ştiind c era adev rat.ă ă

— Mam … de ce?ăEra destul de mare pentru a i se vorbi deschis şi ea

întotdeauna o f cuse.ă— Nu sunt sigur c ştiu. Ştiu doar c nu mai pot faceă ă ă

asta. Vreau s fiu mai mult decât atât. Mai mult decât oă persoan care transport copiii cu maşina şi îl aşteapt peă ă ă Sam s vin de la şcoal .ă ă ă

Pentru o clip , Ben avu impresia c ea ura faptul c leă ă ă este mam .ă

— Bine, dar nu puteai s mai aştep i? Alte mame aşa ar fiă ţ f cut.ă

— Nu mai puteam. Trebuie s-o fac acum, spuse ea suflându-şi nasul, dar lacrimile nu voiau s se opreasc .ă ă

Era îngrozitor s -i r neasc , dar, f r s vrea, şi ei oă ă ă ă ă ă r neau pe ea. O f ceau de ani de zile. La fel şi Ollie.ă ă

Benjamin încuviin , dorind s fi în eles. O iubea şi îiţă ă ţ 70

- DANIELLE STEELE -

dorea numai binele, dar în sinea lui, considera c f cea ună ă lucru oribil. Nu-şi închipuia cum putea cineva s -şiă abandoneze copilul. Niciodat nu crezuse c ea ar fi putută ă face aşa ceva. Dar putea, şi o f cea, şi acum totul seă schimbase. Ce mai r m sese? Nimic. Nişte copii. Un tată ă ă care lucra toat ziua. Şi o femeie angajat s le fac deă ă ă ă mâncare. Deodat , abia aştepta s vin toamna şi s plece.ă ă ă ă Ar fi f cut-o chiar mai înainte, dac s-ar fi putut. Nu maiă ă avea familie. Doar câ iva indivizi cu care locuia. Era ca şiţ cum ea ar fi murit, ba chiar mai r u, pentru c ar fi putut să ă ă r mân dac ar fi vrut. Şi cel mai mult îl durea faptul că ă ă ă ştia c nu vrea. Toate prostiile acelea în leg tur cu cât deă ă ă mult îi iubea. Dac ar fi fost adev rat, ar fi r mas, dar eaă ă ă pleca. Asta spunea tot. Privi în jos, apoi din nou la ea, sim indu-se vinovat pentru gândurile sale şi vrând s iasţ ă ă din cas cât putea mai repede. Întotdeauna crezuse în ea,ă chiar mai mult decât în tat l lui şi, deodat , ei pu in îi p sa.ă ă ţ ă Aşa, pur şi simplu. De el, de Mel, de Sam, chiar şi de tat lă lui. Îi era mil de el, dar nu putea face nimic.ă

— Îmi pare r u c te întreb acum… dar… crezi c tata s-ă ă ăar sup ra dac aş lua maşina un timp?ă ă

Ea scutur din cap, întrebându-se ce gândea el, oare.ă Întotdeauna îi fusese cel mai apropiat.

— Sunt sigur c e în regul .ă ă ăEra ca şi cum, dintr-odat , îşi pierduse orice autoritate.ă

Predase cheile. Era un exemplu a ceea ce avea s fie cândă va veni acas în weekenduri. Nu vor mai fi obişnui i s-o aibă ţ ă cu ei, iar ea nu v mai avea nicio putere asupra lor. Nuă avea s fie uşor, indiferent ce ar fi f cut.ă ă

— Te sim i bine?ţEra îngrijorat pentru el. Ştia c , deşi nu spunea preaă ă

mult, era puternic lovit. Şi, în fond, nu avea decât şaptesprezece ani. Nu voia ca el s ias şi s se îmbete şiă ă ă apoi s încerce s vin acas cu maşina sau s fac cineă ă ă ă ă ă ştie ce alt prostie.ă

— Unde te duci la ora asta?Era trecut de zece, în seara de Cr ciun, şi ei nu-i preaă

71

- DADDY -

surâdea ideea de a-l şti pe şosele.— M duc la un prieten. Nu m -ntorc târziu.ă ă— Bine, spuse ea şi el d du s plece, dar ea îi luă ă ă

deodat mâna. Te iubesc… te rog s nu ui i astaă ă ţ niciodat …ă

Plângea iar şi el ar fi vrut s -i spun ceva, dar nu oă ă f cu.ă Îl lovise prea tare, pe to i îi lovise. Nu putu decât sţ ă încuviin eze, îndreptându-se apoi spre uşa de la intrare, îşiţ lu haina şi, peste o clip , disp ru. Ea se cutremur cândă ă ă ă auzi uşa trântindu-se, urc apoi încet scara spre dormitor.ă Auzi suspine din camera lui Mel, dar când ap s pe clan ,ă ă ţă observ c uşa era încuiat şi Mel nu vru s -i r spund ; dină ă ă ă ă ă camera lui Sam nu se auzea niciun sunet şi nu îndr zni să ă intre ca s nu-l trezeasc . Intr în propria ei camer şi seă ă ă ă aşez pe marginea patului, având senza ia c fusese lovită ţ ă ă de un camion. Oliver veni abia peste o or şi o g si întinsă ă ă în pat, privind fix peretele, cu ochii înotând în lacrimi.

— Ce face?Nici nu se dusese la el. Acum era al lui Oliver, nu mai era

al ei. To i erau ai lui. Ea era ca şi plecat deja şi, atunci îşiţ ă d du seama c ar fi trebuit s dispar cât mai curândă ă ă ă posibil. Avea s le fie, probabil, mai uşor tuturor, acum că ă ştiau c pleac .ă ă

— A adormit, spuse Oliver aşezându-se, cu un oftat, pe un fotoliu.

Fusese o zi lung şi o sear nesfârşit şi nu mai voia să ă ă ă se mai ascund dup degete. Ea le distrugea vie ile pentruă ă ţ ceea ce-şi dorea. Mama lui avusese dreptate. Numai că acum era prea târziu. Erau în necaz pân la gât şi, pentruă ca cei mici s supravie uiasc , el trebuia s înceap să ţ ă ă ă ă înoate repede. Abia îşi udase picioarele cu Sam şi, mai era şi Mel, în privin a c reia trebuia s -şi fac griji, şi Benjamin.ţ ă ă ă V zuse expresia din ochii b iatului. Chiar şi laă ă şaptesprezece ani, era profund zguduit de ceea ce f cuseă Sarah.

— Nu cred c vreunul din ei îşi va reveni vreodat . ă ă— Nu spune aşa ceva. M simt şi aşa destul de groaznic.ă

72

- DANIELLE STEELE -

— Poate c nu. Poate c , dac te-ai sim i destul deă ă ă ţ groaznic, n-ai face-o. Nu vor mai avea niciodat încredereă în cineva, cu atât mai pu in în mine. Dac propria lor mamţ ă ă îi p r seşte, ce crezi c vor aştepta din partea altora? Ceă ă ă crezi c le face chestia asta, îi va face mai buni? La naiba,ă în niciun caz. Vor avea noroc dac vor supravie ui. Dar vomă ţ supravie ui cu to ii.ţ ţ

— Şi dac aş fi murit?ă— Le-ar fi fost mai uşor. Cel pu in, n-ar fi fost propria taţ

alegere şi asta-i face s se simt respinşi.ă ă— Î i mul umesc foarte mult. Vrei s spui, de fapt, cţ ţ ă ă

sunt cea mai oribil fiin , nu?ă ţăEra furioas din nou. El voia s o fac s se simtă ă ă ă ă

vinovat , dar deja se sim ea.ă ţ— Poate c eu spun asta, Sarrie. Poate c eşti. Poate că ă ă

eşti doar o tic loas egoist şi pu in î i pas de noi to i.ă ă ă ţ ţ ă ţ Totul e posibil, nu-i aşa?

— Poate. Vrei s -mi spui c doreşti s nu m mai întorc?ă ă ă ă— Nu n scoci lucruri pe care nu le-am spus. ăProblema era c , indiferent ce f cuse toat via a pentruă ă ă ţ

el şi pentru copii, o ura pentru ceea ce le f cea acum. Samă se ag ase de el ca un copil în prag de înec şi asta şi era.ăţ Avea s sufere foarte mult vreme, iar Oliver nu spuseseă ă decât ceea ce sim ise. Se întreb dac nu cumva vorţ ă ă r mâne cu to ii marca i pe via . Cu siguran c Sam vaă ţ ţ ţă ţă ă r mâne, mai ales. Dac ea nu avea s se mai întoarc ,ă ă ă ă ceea ce Oliver îşi d du seama c era foarte posibil, deşi eaă ă nega acum, dar lucrurile aveau s se schimbe pentru eaă imediat ce va ajunge la Harvard. Aveau s fie al i oameni înă ţ jurul ei, iar Oliver şi copiii aveau s fie departe, foarteă departe de ea. Nu mai exista niciun fel de garan ie acum,ţ pentru niciunul dintre ei.

— Cred c ar trebui s plec peste câteva zile. Ar fi preaă ă greu pentru noi to i dac aş mai aştepta dou s pt mâni.ţ ă ă ă ă

— Faci cum vrei, spuse el ducându-se în baie pentru a se dezbr ca.ă

Deodat , nu se mai sim ea apropiat de ea. F cuseră ţ ă ă 73

- DADDY -

dragoste doar cu o noapte în urm şi acum i se p rea oă ă str in . O str in care îi p trunsese în cas şi îi afectaseă ă ă ă ă ă emo ionai copiii.ţ

— Când crezi c vei pleca? o întreb el întorcându-se înă ă camer şi vârându-se în pat.ă

— Poate poimâine. Trebuie s m preg tesc.ă ă ă— Cred c ar trebui s duc copiii undeva, s nu te vadă ă ă ă

când pleci.— Ar fi o idee bun , spuse ea privindu-l cu triste e. ă ţNu mai aveau nimic s -şi spun . Epuizaser tot, acuza ii,ă ă ă ţ

regrete, scuze, explica ii şi acum, lacrimi.ţ— Nu ştiu ce s - i mai spun, zise ea.ă ţMai ales dup seara aceea, dup ce îşi v zuser copiiiă ă ă ă

plângând. Şi ea pleca, totuşi.— Nici eu nu ştiu.P rea amor it şi zdrobit .ă ţ ă ăSt tur în linişte, în întuneric şi, în cele din urm , elă ă ă

adormi pe la ora dou . Dar Sarah r mase treaz pân înă ă ă ă zori şi, abia atunci, îl auzi pe Benjamin întorcându-se. Dar nu-i spuse nimic. Era un b iat cuminte, care suferise ună şoc. Şi lui avea să-i fie greu. Doar era înc un copil sau, celă pu in, aşa credea ea.ţ

Devenise b rbat în seara aceea şi fusese o frumoas şiă ă stranie experien pentru el. P rin ii Sandrei fuseserţă ă ţ ă pleca i şi ei f cuser dragoste pentru prima oar . Era ca şiţ ă ă ă cum i s-ar fi dat o femeie numai lui în schimbul celei pe care o pierduse mai devreme, în seara aceea. Fusese o sear ciudat pentru el, dulce-am ruie, în care vorbiseră ă ă ă mult timp, despre ce se întâmpla acas şi despre cum seă sim ea el în leg tur cu asta. Cu Sandra putea vorbi aşaţ ă ă cum nu o mai f cea cu nimeni altcineva. Apoi f cuseră ă ă dragoste din nou şi, în cele din urm , se întorsese acas , laă ă propriul lui pat, pentru a se gândi la noua lui iubire, la ceea ce însemna, la mama pe care o pierduse şi, deodat , acestă lucru nu i se mai p ru atât de groaznic, datorit Sandrei.ă ă

Sarah st tea în pat şi asculta zgomotele din cas , în timpă ă ce ei to i dormeau, dorindu-şi s poat fi din nou una dintreţ ă ă

74

- DANIELLE STEELE -

ei. Dar nu mai era. Parc era altcineva şi singurul lucru careă îi mai r m sese era s -şi înceap noua via . Era încă ă ă ă ţă ă emo ionat din aceast cauz , în ciuda faptului c zdrobiseţ ă ă ă ă atâtea inimi şi distrusese atâtea vie i. Şi, în timp ce eiţ dormeau, ea se d du jos din ă pat şi începu s împacheteze.ă Strânse tot ce voia în trei valize şi, când Oliver se trezi, ea era gata. F cuse duş, se îmbr case şi îşi rezervase loc laă ă avion. Sunase la un hotel din Cambridge unde mai st tuseă şi se hot râse s plece, cel mai târziu, în dup -amiazaă ă ă aceea.

— Unde te duci la ora asta? o întreb Oliver, p rândă ă surprins s o vad îmbr cat când se trezi, şi sim i c seă ă ă ă ţ ă petrecuser foarte multe în timp ce el dormise.ă

— Înc nic ieri. Plec în seara asta. O s le spun copiiloră ă ă când se vor trezi. Nu pot fi mai sup ra i decât sunt deja.ă ţ Ce-ar fi s -i duci undeva s ia aer?ă ă

— O s încerc. S v d ce pot face.ă ă ăF cu un duş, se îmbr c şi d du câteva telefoane. Laă ă ă ă

micul dejun le spuse copiilor c Sarah avea s plece maiă ă curând decât inten ionase şi c el îi va duce s schieze înţ ă ă Vermont. O rug pe Agnes s -i împacheteze lucrurile luiă ă Sam şi, o clip , Benjamin p ru s ezite. Spuse c avea câteă ă ă ă ceva de f cut pentru şcoal , în restul vacan ei.ă ă ţ

— În timpul s rb torilor de Cr ciun? întreb Oliver,ă ă ă ă sceptic, şi se întreb dac nu cumva era vorba de vreo fat .ă ă ă

— Cât o s st m? ă ă— Trei, patru zile.Destul pentru a distrage aten ia oricui, dac aşa ceva eraţ ă

posibil, dup care urmau s se întoarc la giulgiul careă ă ă avea s se lase peste cas odat cu plecarea ei. Se sim eaă ă ă ţ deja. To i p rur şoca i când auzir c pleca în ziua aceeaţ ă ă ţ ă ă chiar, dar erau deja atât de amor i i în urma durerii dinţ ţ seara precedent , încât nimic nu-i mai mira acum, aşa că ă doar încuviin ar în fa a micului dejun de care abia seţ ă ţ atinseser . Benjamin p rea obosit şi nu vorbi prea mult,ă ă mânc foarte pu in, Mel nu vorbi cu nimeni, iar Sam se totă ţ uita tot timpul la tat l s u, parc pentru a fi sigur c maiă ă ă ă

75

- DADDY -

era acolo şi nu-i p r sise şi el.ă ăÎn cele din urm , Benjamin fu de acord s mearg şi el înă ă ă

Vermont şi izbutir s plece pe la patru, înainte ca Sarah să ă ă porneasc spre aeroport. Clipa desp r irii fu îngrozitoare şiă ă ţ Sam plânse din nou când plecar . Agnes st tea în prag,ă ă rigid de sup rare, pân şi Benjamin avea lacrimi în ochi deă ă ă data aceasta, Sarah nu putea s rosteasc nicio vorb , iară ă ă Oliver plângea în timp ce conducea maşina. Nu se uit înă oglinda retrovizoare decât o dat şi avu impresia c inima iă ă se frânge, pur şi simplu, când o v zu stând în fa a casei, cuă ţ bra ul ridicat pentru un ultim semn de r mas bun. Într-oţ ă clip disp rur toate, propria lui via , femeia pe care oă ă ă ţă iubea şi tot ceea ce cl dise. Se duceau toate pentruă nebunia pe care o voia ea. Îşi închipui c pe copii nu-i dureaă faptul c el plângea. Îl durea la fel de mult ca pe ei şi, cândă se uit în jos la Sam, îi zâmbi printre lacrimi şi îl trase lângă ă el.

— Gata, campionule, o s ne fie bine, ai s vezi. Şi luiă ă mami, la fel.

Înc mai avea lacrimi în ochi când încerc s leă ă ă zâmbeasc .ă

— O s-o mai vedem vreodat ?ăExact de acest lucru se temuse Ollie. Sam nu mai avea

încredere în nimeni şi nimic acum şi, din moment ce Ollie însuşi nu credea s mai aib , cine îi putea condamna?ă ă

— Bineîn eles. Şi, peste pu in timp n-o s ne mai fie atâtţ ţ ă de greu. Acum, îns , doare al naibii, nu?ă

Vocea i se frânse din nou şi, pe bancheta din spate, Benjamin îşi sufl nasul. Şi Mel plângea, dar era cufundată ă în propriile gânduri, aşa c nu spuse nimic nim nui, lucruă ă pe care îl f cea de diminea .ă ţă

Avea s fie ciudat s le fie şi mam şi tat , ciudat s facă ă ă ă ă ă lucrurile pe care le f cuse ea… s -i duc la doctor… laă ă ă dentist… s -i cumpere pantofi lui Sam… când avea s aibă ă ă timp pentru toate? Cum avea s se descurce f r ea? Dar,ă ă ă mult mai important, cum avea s poat tr i f r femeia peă ă ă ă ă care o iubea, f r mâna, via a, alinarea şi râsul ei? Era ună ă ţ

76

- DANIELLE STEELE -

drum lung şi t cut pân în Vermont şi nimeni nu vorbi până ă ă când ajunser în Massachusetts, unde oprir s ia cina.ă ă ă

Sarah trebuia s fie deja la Boston, în drum spreă Cambridge, pentru a începe o via nou . Cea pe care şi-oţă ă dorise, f r ei.ă ă

77

- DADDY -

Capitolul 5

Pân la urm se sim ir bine schiind şi, dup primeleă ă ţ ă ă câteva zile, începur cu to ii s -şi revin , unii mai încetă ţ ă ă decât al ii, totuşi. Sam avea coşmaruri noaptea şi plângeaţ din orice, dar mai şi râdea şi s-a distrat de minune schiind cu tat l lui. Benjamin s-a înscris chiar şi la un concurs, dar,ă când nu schia, îşi suna prietenii, de parc ei ar fi fostă solu ia tuturor problemelor. Numai Mel r mase închis înţ ă ă sine, schiind cu jum tate de inim şi ocolindu-i pe to i.ă ă ţ Acum era singura femeie în mijlocul lor şi Oliver încerca tot timpul s -i creeze o bun dispozi ie, dar ea nici m car nu-lă ă ţ ă l sa s se apropie. P rea s nu aib nimic s le spun ,ă ă ă ă ă ă ă singurul cu care mai vorbea cât de cât fiind Sam, dar chiar şi cu el era dureros de t cut .ă ă

Oliver se ocup de to i, închiriind schiuri şi cl pari,ă ţ ă înc rcând şi desc rcând maşina, organizând mese,ă ă culcându-l pe Sam, inând-o sub observa ie pe Mel, avândţ ţ grij ca to i s fie bine îmbr ca i, aşa încât la opt seara eraă ţ ă ă ţ epuizat. Abia rezista în timpul cinei şi seara c dea în pată al turi de Sam. Se hot râse s împart camera cu el, înă ă ă ă cazul în care copilul se sim ea prea singur. Sam f cu în patţ ă de dou ori, ceea ce îi d du de lucru lui Oliver şi noaptea,ă ă schimbând aşternuturi, întorcând salteaua şi c utând p turiă ă curate. Era evident c Sam era profund afectat, la fel caă to i, de altfel, iar Ollie era atât de ocupat cu ei, încât nici nuţ mai avu timp s se gândeasc la Sarah. Abia seara, în pat,ă ă sim ea durerea din inim , iar diminea a când se trezea,ţ ă ţ durerea amintirii ei îl copleşea cu greutatea unui munte. Într-un fel era ca şi cum ea ar fi murit şi, abia a treia zi de când se aflau în Vermont, Ollie pomeni de ea. Spuse ceva despre „mama” şi to i întoarser capetele brusc, pe chipulţ ă fiec ruia citindu-se clar durerea, ceea ce îl f cu s regreteă ă ă imediat.

Se întoarser acas în ziua de Anul Nou, to i mai bineă ă ţ

78

- DANIELLE STEELE -

dispuşi şi p rând extrem de s n toşi. Abia când ajunser ,ă ă ă ă se pr buşir din nou. Casa era atât de t cut , câineleă ă ă ă dormea, pân şi Aggie era plecat . Oliver îşi d du seamaă ă ă atunci c to i speraser , în sinea lor, c Sarah îi va aştepta,ă ţ ă ă dar nu era aşa. Ea plecase demult şi, deşi Oliver avea num rul de telefon de la hotelul ei din Cambridge, nu oă sun în seara aceea. Îl duse pe Sam la culcare, dup ce Melă ă îl ajutase s preg teasc cina. Benjamin ieşi. Ap ru înă ă ă ă buc t rie îmbr cat ca pentru o întâlnire, în timp ce ei seă ă ă aflau cu to ii la mas .ţ ă

— Atât de repede? îl întreb Ollie zâmbind. ăNici nu apucaser s despacheteze.ă ă— Trebuie s fie o persoan deosebit . ă ă ăBenjamin zâmbi.— Nişte prieteni. Po i s -mi împrumu i maşina, tat ?ţ ă ţ ă— S nu vii târziu, fiule. Şi, ai grij , trebuie s mai fie încă ă ă ă

mul i be ivi pe str zi.ţ ţ ăSe bucura, cel pu in, c fiul lui era prudent şi nu se urcaţ ă

la volan dup ce bea. Se întâmplase de mai multe ori caă Benjamin s -i sune pentru a le spune s se duc dup el,ă ă ă ă chiar dac b use doar o bere, dou , cu prietenii. Sarah îiă ă ă insuflase acest lucru, pa lâng multe altele. Îşi l saseă ă amprenta asupra tuturor şi acum plecase, iar Oliver se întreb când avea s vin acas pentru atât de multă ă ă ă promisul weekend. Nu plecase decât de şase zile şi i se p rea c trecuse deja o veşnicie.ă ă

I se p ru ciudat s se culce singur în seara aceea şi st tuă ă ă cu gândul la ea, aşa cum se întâmplase toat s pt mâna,ă ă ă încercând s pretind în sinea lui c nu o f cuse. La miezulă ă ă ă nop ii, aprinse veioza şi încerc s citeasc nişte hârtii peţ ă ă ă care le adusese de la birou. Şeful lui fusese foarte cumsecade dându-i o s pt mân liber când el îl anun aseă ă ă ţ atât de brusc, iar acum se afla într-o form mai bun , dară ă nu cine ştie ce. Era înc treaz când Benjamin se întoarse peă la unu şi se opri în pragul uşii pentru a-i ura noapte bun .ă

Oliver l sase uşa deschis ca s -l aud pe Sam, iară ă ă ă Benjamin îl privi cu triste e când puse cheile pe mas .ţ ă

79

- DADDY -

— Trebuie s - i fie foarte greu, tat … vreau s spun…ă ţ ă ă acum, c mama a plecat.ă

Oliver încuviin . Nu prea avea ce s -i spun . Tuturor leţă ă ă era greu.

— B nuiesc c o s ne obişnuim şi va veni curând acas .ă ă ă ăDar nu p rea convins şi Benjamin încuviin .ă ţă— Te-ai sim it bine în seara asta? E o or cam târzie laţ ă

care s vii acas în timpul şcolii.ă ă— Aşa e… am cam pierdut no iunea timpului. Iart -m ,ţ ă ă

tat , îi spuse el zâmbind şi apoi îi ur noapte bun .ă ă ăO or mai târziu, Oliver îl auzi pe Sam plângând şi d duă ă

fuga în camera lui. B iatul dormea, iar Oliver se aşez peă ă marginea patului şi îl mângâie pe cap. P rul îi era umed şi,ă în cele din urm , se linişti. Dar, pe la patru, Oliver îl sim iă ţ strecurându-se în pat lâng el. Se ghemui, iar Ollie se gândiă s -l duc înapoi, numai c , în realitate, era bucuros s -lă ă ă ă aib al turi, aşa c se întoarse pe partea cealalt şi adormiă ă ă ă din nou. Tat şi fiu dormir linişti i pân diminea a.ă ă ţ ă ţ

A doua zi, la micul dejun, fu acelaşi haos dintotdeauna. Aggie preg ti cafele şi şunc pentru toat lumea, ceea ce,ă ă ă de obicei, se mânca în timpul weekendurilor şi de s rb tori.ă ă Parc ştia c aveau nevoie de ceva deosebit. Mai preg tiseă ă ă şi un pachet de prânz pentru Sam, cu tot ce-i pl cea lui maiă mult. Ea avea s -l duc de acum înainte cu maşina, iar Ollieă ă plec repede s prind trenul, sim indu-se z p cit şiă ă ă ţ ă ă tulburat, ceea ce nu-i st tea în fire. L sase instruc iuniă ă ţ fiec ruia s vin acas la timp şi s -şi fac temele. Astaă ă ă ă ă ă f cea şi Sarah, nu? Sau nu? Totul p ruse mereu atât deă ă liniştit şi sub control, când era ea acolo şi el pleca la birou atât de fericit. Odat ajuns, fu întâmpinat de lucruriă adunate în cursul s pt mânii şi rapoarte asupra unoră ă proiecte de perspectiv . Nu putu s plece mai devreme deă ă şapte seara şi ajunse acas pe la nou . Benjamin era plecată ă din nou, Mel vorbea la telefon, iar Sam se uita la televizor, stând în patul tat lui s u, uitase s -şi fac temele, iar Aggieă ă ă ă nu-l presase. Îi spuse lui Oliver c nu voise s -l supere. ă ă

— Pot s dorm cu tine, tati?ă80

- DANIELLE STEELE -

— Nu crezi c ar trebui s dormi în patul t u, fiule? ă ă ăSe temea ca nu cumva s devin un obicei.ă ă— Doar în seara asta, te rog… î i promit c-o s fiuţ ă

cuminte.Oliver îi zâmbi şi se aplec s -l s rute în creştet.ă ă ă— Aş fi fost mult mai încântat dac i-ai fi f cut temele.ă ţ ă— Am uitat.— Aşa se pare, spuse el. Îşi scoase haina şi cravata,

punând servieta lâng birou, se aşez apoi pe pat lângă ă ă Sam, fiind curios dac sunase Sarah, dar nu îndr zni s -lă ă ă întrebe. Ce-ai f cut azi?ă

— Nu cine ştie ce. Aggie m-a l sat s m uit la televizoră ă ă când am venit acas .ă

Amândoi ştiau c Sarah nu-l l sase niciodat s facă ă ă ă ă acest lucru. Lucrurile se schimbau repede f r ea, pu ină ă ţ cam prea repede pentru Ollie.

— Unde e Benjamin?— A plecat, zise Sam p rând indiferent.ă— Am b nuit.ăAvea s rezolve şi aceast problem . Nu trebuia s iasă ă ă ă ă

în serile din timpul s pt mânii, chiar dac era în ultimul ană ă ă de liceu. Nu avea decât şaptesprezece ani şi Ollie era hot rât s nu-l lase s -şi fac de cap dac nu mai eraă ă ă ă ă Sarah.

— Uite ce e, amice. Te las s dormi aici în seara asta, dară atât. Mâine te întorci în patul t u. S-a f cut?ă ă

— S-a f cut.ăÎşi strânser mâinile şi copilul zâmbi, iar Oliver stinseă

lumina.— M duc jos s m nânc ceva. Tu culc -te.ă ă ă ă— Noapte bun , tat .ă ăP rea fericit când se ghemui în patul acela mare, punândă

st pânire pe jum tatea care îi apar inuse lui Sarah.ă ă ţ— Somn uşor…Oliver îl privi mult vreme din prag.ă— Te iubesc, spuse apoi în şoapt şi se duse s vad ceă ă ă

f cea Mel.ă81

- DADDY -

Aceasta tr sese telefonul din hol în camera ei, unde eraă o harababur de nedescris, haine, c r i, patine cu rotile,ă ă ţ pantofi. Era de mirare c se mai putea intra în camer . Îşiă ă privi, curioas , tat l, care aştepta ca ea s -şi termineă ă ă convorbirea. Dar ea acoperi receptorul cu mâna.

— Doreşti ceva, tat ?ă— Da. Un salut şi un s rut. i-ai f cut temele?ă Ţ ă— Bun . Şi, da, le-am f cut.ă ăP rea sup rat c i se pusese o asemenea întrebare.ă ă ă ă— Nu vrei s -mi ii companie cât m nânc?ă ţ ăEa ezit , apoi încuviin , dar nu p rea delocă ţă ă

entuziasmat . Ar fi preferat s stea la telefon, dar tat l eiă ă ă pusese întrebarea pe un ton de comand . Adev rul era că ă ă nu voia s m nânce singur şi ea era singura disponibil dină ă ă cas .ă

— Bine, cobor imediat.El îşi f cu drum cu grij spre uş şi, jos, g si cina pe careă ă ă ă

i-o l sase Aggie. Înf şurase farfuria în staniol şi o l sase înă ă ă cuptor pentru a se p stra cald , dar când o dezveli observă ă ă c nu era ceva care s -i plac prea mult. Cotletul de mielă ă ă era prea ars, cartofii prea tari, iar broccoli se pleoştiseră demult. Nici mirosul nu-l atr gea cine ştie ce, aşa c aruncă ă ă tot şi îşi f cu ou pr jite umplându-şi un pahar cu suc deă ă ă portocale proasp t, în aşteptarea lui Mel. În cele din urm ,ă ă renun şi, când coborî ea, el mai avea pu in şi termina deţă ţ mâncat.

— Unde e Benjamin?Credea c ea ştie ceva, dar Mel ridic din umeri.ă ă— Cu prietenii, b nuiesc.ă— În timpul s pt mânii? Nu-i o idee prea bun .ă ă ăEa ridic din umeri iar, p rând s sufere c trebuia să ă ă ă ă

joace rolul de baby-sitter pentru tat l ei.ă— Î i petreci ceva timp cu Sam când vii acas ?ţ ăÎşi f cea mai multe griji pentru Sam, mai ales c lui îi eraă ă

greu s ajung acas la timp. Copilul avea nevoie de cevaă ă ă mai mult acum decât de Aggie.

— Am foarte multe teme de f cut, tat .ă ă82

- DANIELLE STEELE -

— Mie nu mi s-a p rut c - i f ceai temele când am intrată ă ţ ă la tine în camer .ă

— Dar s-a culcat, nu?— Când am venit eu nu dormea. Are nevoie de tine, Mel.

To i avem, spuse el zâmbind. Tu eşti st pâna casei acum,ţ ă c mama a plecat.ă

Dar era o r spundere pe care ea nu o dorise niciodat .ă ă Voia s fie liber s poat sta cu prietenii, sau, cel pu in, să ă ă ă ţ ă vorbeasc la telefon cu ei. Nu era vina ei c mama plecase.ă ă Ci a lui. Dac nu i-ar fi displ cut ceva la el, Sarah nu i-ar fiă ă p r sit, probabil.ă ă

— Aş vrea s stai mai mult cu el. Vorbeşte-i, ine-iă ţ companie pu in, verific -i temele.ţ ă

— De ce? Doar o are pe Aggie.— Nu-i acelaşi lucru. Hai, Mel, fii dr gu cu el. Mereuă ţă

obişnuiai s -l tratezi ca pe propriul t u copil.ă ăBa îl inuse şi în bra e în seara când Sarah le-a spus cţ ţ ă

pleac . Acum, îns , parc nici nu mai voia s ştie de ei. Caă ă ă ă şi Sarah, se desp r ise de to i. Oliver se întreb deodată ţ ţ ă ă dac şi Benjamin avea aceeaşi reac ie. P rea s vrea s fieă ţ ă ă ă tot timpul plecat, lucru c ruia, de asemenea, trebuia s i seă ă pun cap t. Şi-ar fi dorit s aib mai mult timp pentru ei,ă ă ă ă s -i ajute s -şi rezolve problemele. Telefonul sun în timpă ă ă ce vorbea cu ea şi aproape c oft când auzi glasul tat luiă ă ă s u. Era prea obosit ca s poat vorbi cu el în clipa aceea.ă ă ă Era trecut de zece şi nu voia decât s fac un duş şi s seă ă ă vâre în pat, lâng Sam. Avusese o zi îngrozitoare la birou şiă nici acas lucrurile nu fuseser mai uşoare.ă ă

— Bun , tat . Ce mai faci?ă ă— Eu, bine, spuse b trânul ezitând pu in, iar Oliver oă ţ

v zu pe Mel disp rând repede. Dar mama ta, nu.ă ă— Eh, e bolnav ?ăPentru prima oar , Oliver era prea obosit ca s mai fieă ă

foarte îngrijorat.— E o poveste lung , fiule, spuse b trânul oftând, în timpă ă

ce Oliver aştepta s continue. Azi dup -amiaz i s-a f cută ă ă ă un control al creierului.

83

- DADDY -

— Dumnezeule… pentru ce?— E foarte confuz … şi s pt mân trecut , când ai fostă ă ă ă ă

plecat, s-a pierdut. De data aceasta, în adev ratul sens ală cuvântului. A c zut pe nişte sc ri şi şi-a luxat glezna.ă ă

Oliver se sim i deodat vinovat c nu-i sunase dinţ ă ă Vermont, dar şi el avusese destule pe cap.

— Are noroc, b nuiesc, la vârsta ei şi-ar fi putut rupeă şoldul sau ar fi putut p i cine ştie ce altceva şi mai grav.ăţ

Oricum nu putea fi mai r u decât ceea ce îi spuseser .ă ă— Tat , nu se fac investiga ii pe creier pentru o gleznă ţ ă

luxat . Ce este?ăŞi tat l lui p rea s vorbeasc incoerent şi Oliver eraă ă ă ă

prea obosit ca s asculte o poveste lung . P ru s ezite dină ă ă ă nou.

— M întrebam dac … aş putea s vin pân acolo?ă ă ă ă— Acum? întreb Oliver uluit. Tat , ce s-a întâmplat?ă ă— Simt nevoia s vorbesc cu cineva, atâta tot. Vecinaă

noastr , Margaret Porter, va avea grij de ea. Ne e de mareă ă ajutor. So ul ei a avut exact aceleaşi probleme.ţ

— Ce fel de probleme? Ce tot vorbeşti? Ce-au descoperit?Oliver p rea ner bd tor, ceea ce se întâmpla foarte rar,ă ă ă

dar era atât de obosit şi, deodat , extrem de îngrijorat.ă— Nu-i vorba de vreo tumoare, nimic de acest gen. A fost

şi asta o posibilitate, bineîn eles. Uite… dac e preaţ ă târziu…

Dar era clar c voia s stea de vorb cu cineva şi Ollie nuă ă ă putea s -i spun s nu vin .ă ă ă ă

— Nu, e în ordine, tat , po i s vii.ă ţ ăPreg ti o cafetier şi îşi umplu o ceaşc , întrebându-seă ă ă

din nou unde putea fi Benjamin şi când avea de gând să vin acas . Era prea târziu pentru o sear din cursulă ă ă s pt mânii şi abia aştepta s i-o spun . Dar primul ajunseă ă ă ă tat l s u, care ar ta palid şi sleit de puteri. P rea maiă ă ă ă b trân cu mul i ani, în compara ie cu ziua de Cr ciun, faptă ţ ţ ă care îi aduse aminte lui Oliver de inima lui slab . Se întrebă ă dac era bine s conduc la ora aceea, singur, dar nu voiaă ă ă s -l supere acum întrebându-l.ă

84

- DANIELLE STEELE -

— Intr , tat .ă ăSpera ca soneria s nu-l fi trezit pe Sam şi îşi conduseă

tat l în buc t ria cea mare şi pl cut . Tat l lui refuză ă ă ă ă ă ă cafeaua, dar accept o ceaşc de ness decafeinizat şi seă ă aşez încet pe unul din scaunele de buc t rie, în timp ceă ă ă Ollie îl privea cu aten ie.ţ

— Pari foarte obosit.Probabil c n-ar fi trebuit s -l lase s vin , dar avuseseă ă ă ă

impresia c tat l lui sim ea nevoia s vorbeasc , şi aşa şiă ă ţ ă ă era. Îi spuse-încet de rezultatele controlului.

— Are boala lui Alzheimer, fiule. Creierul ei are probleme, dup cum indic aparatul. Nu pot fi siguri, bineîn eles, dară ă ţ aceasta şi comportamentul ei din ultima vreme par să confirme diagnosticul.

— Bine, dar e ridicol. Oliver nu voia s cread .ă ă— Caut s afli şi alt p rere.ă ă ă ăDar George Watson cl tin din cap. Ştia mai bine.ă ă— N-are niciun rost. Ştiu c au dreptate. Nu- i imagineziă ţ

ce-a f cut în ultima vreme. Se pierde, se z p ceşte, pur şiă ă ă simplu, uit lucruri pe care le ştie de o via întreag , ca,ă ţă ă de exemplu, cum s foloseasc telefonul, numeleă ă prietenilor.

Ochii i se umplur de lacrimi.ă— Uneori nu m mai recunoaşte nici pe mine. Nu e sigură ă

dac sunt eu sau eşti tu. S pt mân trecut , zile întregi mi-ă ă ă ă ăa spus Oliver şi s-a înfuriat foarte tare când am încercat să o corectez. Foloseşte un limbaj pe care n-am auzit-o niciodat rostindu-l. Câteodat , m simt prost s merg cuă ă ă ă ea în public. Deun zi i-a spus casierei de la banc , pe careă ă o vedem în fiecare s pt mân , c e o „tic loasă ă ă ă ă ă nenorocit ”. Biata femeie era s leşine.ă ă

Oliver zâmbi f r s vrea. Dar nu era deloc amuzant, ciă ă ă trist. Apoi, deodat , George îşi roti privirile în jur, cu un aeră mirat.

— Dar unde e Sarah? S-a culcat?O clip , Oliver se gândi s -i spun c ieşise, dar nu aveaă ă ă ă

85

- DADDY -

niciun rost s -i ascund adev rul. Tot avea s afle odat .ă ă ă ă ă Ciudat era faptul c îi era ruşine, de parc n-ar fi fost înă ă stare s -şi re in nevasta şi de parc ar fi fost vina lui.ă ţ ă ă

— A plecat.— Unde? întreb tat l lui, nedumerit. A ieşit în oraş?ă ă— Nu, s-a întors la şcoal . La ă Harvard.— Te-a p r sit? întreb George, uluit. Când s-a întâmplată ă ă

asta? A fost aici cu voi de Cr ciun…ăP rea ceva imposibil de în eles, dar când v zuă ţ ă

am r ciunea din ochii fiului s u, în elese tot.ă ă ă ţ— Oh, Doamne, Ollie… îmi pare nespus de r u… Când aă

început totul?— Mi-a spus acum trei s pt mâni. S-a înscris pentruă ă

programul lor de doctorate toamna trecut , dar cred c eă ă mai mult decât atât. Zice c se întoarce, dar eu nu cred.ă Am impresia c se am geşte mai mult pe sine decât pe noi.ă ă Înc nu ştiu ce s cred. Va trebui s aştept m s vedem ceă ă ă ă ă o s se întâmple.ă

— Copiii cum au reac ionat?ţ— Aparent, destul de bine. I-am dus la schi s pt mână ă ă

trecut şi ne-a prins foarte bine. De aceea nu v-am sunat. Aă plecat a doua zi de Cr ciun. Dar, în realitate, cred c încă ă ă mai suntem şoca i. Mel d toat vina pe mine, Sam areţ ă ă coşmaruri în fiecare noapte, iar Benjamin st cu prietenii ziă şi noapte. Nu ştiu sigur dac s -l condamn sau nu. Poateă ă c , dac mi s-ar fi întâmplat aşa ceva la vârsta lui, aş fiă ă f cut acelaşi lucru.ă

Dar amândurora le era imposibil s -şi închipuie c Phyllisă ă i-ar fi putut p r si şi, astfel, se gândir din nou la ea, după ă ă ă uluitoarea dezv luire a lui Oliver.ă

— Ce ai de gând s faci cu mama?ă— Nu ştiu ce-aş putea face. Mi-au spus c , în ritmulă

acesta, s-ar putea distruge foarte repede. Pân la urm , nuă ă va mai recunoaşte pe nimeni, nici pe mine.

Ochii i se umplur din nou de lacrimi, c ci nu suportaă ă acel gând. Avea impresia c o pierde pu in câte pu in înă ţ ţ fiecare zi şi acest lucru îl f cea s resimt şi mai acută ă ă

86

- DANIELLE STEELE -

durerea lui Oliver în fa a pierderii lui Sarah. Dar el eraţ destul de tân r, avea s -şi g seasc pe altcineva într-oă ă ă ă bun zi. Phyllis era singura femeie pe care George o iubiseă în via şi, dup patruzeci şi şapte de ani, nu suportaţă ă gândul de a o pierde. Scoase o batist , îşi sufl nasul şiă ă trase adânc aer în piept, apoi continu :ă

— Au spus c vor mai trece şase luni sau un an, sau multă mai pu in, înainte de a ajunge în aceast stare. Nu se ştieţ ă exact. Dar sunt de p rere c va fi greu s-o mai in acasă ă ţ ă când se va întâmpla acest lucru. Nu ştiu ce s fac…ă

Glasul îi tremur şi lui Oliver i se f cu mil . Îi lu mânaă ă ă ă într-a sa. Îi era greu s cread c vorbeau despre mama lui,ă ă ă acea femeie care fusese întotdeauna atât de inteligent şiă de puternic şi acum uita tot ce ştiuse vreodat , zdrobindu-ă ăi inima tat lui lui.ă

— Nu te fr mânta prea mult, pentru c - i faci şi ie r u.ă ă ţ ţ ă— Aşa spune şi Margaret. E vecina de care i-am spus. Aţ

fost întotdeauna foarte de treab cu noi. So ul ei a suferită ţ de boala lui Alzheimer ani de zile şi, pân la urm , l-a dusă ă la un sanatoriu. Ea îns şi a avut dou infarcte şi nu maiă ă putea s aib grij de el. So ul ei a tr it astfel şase ani şi aă ă ă ţ ă murit în august, anul trecut.

Îşi privi fiul cu am r ciune.ă ă— Ollie… nu suport gândul de a o pierde… c ea nu-şi vaă

mai aminti nimic… e ca şi cum s-ar stinge încetul cu încetul sub ochii mei, şi e atât de dificil acum, ea, careă întotdeauna a fost atât de bun .ă

— Şi mie mi s-a p rut cam agitat de Cr ciun, dar nu mi-ă ă ăam închipuit c se va întâmpla aşa ceva. Eram preaă absorbit de propriile mele probleme, b nuiesc. Cu ce te-aşă putea ajuta?

Era oribil, îşi pierdea mama şi so ia, iar fiica abia îiţ vorbea. Femeile din via a lui disp reau repede, dar trebuiaţ ă s se gândeasc la tat l s u acum, nu la el.ă ă ă ă

— Ce pot face pentru tine, tat ?ă— B nuiesc c doar s fii al turi de mine. ă ă ă ăPrivirile celor doi se întâlnir , iar Oliver sim i o apropiereă ţ

87

- DADDY -

cum nu mai sim ise de mul i ani.ţ ţ— Te iubesc, tat .ăNu-i era ruşine s-o spun acum, deşi, cu ani în urm ,ă ă

acele cuvinte l-ar fi f cut pe tat l s u s se simt jenat.ă ă ă ă ă Când Oliver era tân r, tat l lui era foarte sever, dar, cuă ă trecerea anilor, devenise mai cald, iar acum avea nevoie de el cu disperare, mai mult decât avusese vreodat deă cineva.

— Şi eu te iubesc, fiule.Amândoi începur s plâng şi, în timp ce George îşiă ă ă

sufl nasul, Oliver auzi uşa de la intrare deschizându-se şiă închizându-se încet şi, când se întoarse, îl v zu peă Benjamin îndreptându-se uşor spre sc ri.ă

— Unde te gr beşti aşa, tinere? îi strig el. Unde ai fostă ă pân la unsprezece şi jum tate seara, în cursul s pt mânii?ă ă ă ă

Benjamin se întoarse, îmbujorat de frig şi de stânjeneal ,ă şi p ru surprins s -şi vad bunicul.ă ă ă

— Cu nişte prieteni… îmi pare r u, tat , dar nu mi-amă ă închipuit c o s te superi. Salut, bunicule, dar ce faci aici?ă ă S-a întâmplat ceva?

— Bunica ta nu se simte deloc bine.Oliver era sever, dintr-odat , şi se sim ea din nouă ţ

puternic. C ldura tat lui s u p rea s -i fi dat o alt for .ă ă ă ă ă ă ţă Exista, totuşi, cineva care mai inea la el. Tat l lui aveaţ ă nevoie de el, la fel şi copiii, chiar dac Sarah nu. ă

— Ştii foarte bine c n-ai voie s ieşi seara în cursulă ă s pt mânii. Dac mai faci o dat , eşti pedepsit două ă ă ă ă s pt mâni. Ai în eles, domnule?ă ă ţ

— Bine, bine… i-am spus doar c -mi pare r u. ţ ă ăOliver încuviin . B iatul ar ta ciudat. Nu era beat sauţă ă ă

drogat, dar ceva în el era altfel, deodat . P rea mai b rbată ă ă şi nu avea tendin a s se certe.ţ ă

— Ce-i cu bunica?Bunicul lui îşi ridic privirea, trist, şi Oliver r spunseă ă

repede în locul lui:— Bunica ta are unele probleme.— O s fie bine? întreb Benjamin p rând, dintr-odat ,ă ă ă ă

88

- DANIELLE STEELE -

tân r şi foarte neajutorat.ăDe parc n-ar fi suportat s mai piard pe cineva, îi privi,ă ă ă

îngrijorat, şi Oliver îl b tu uşor pe um r.ă ă— O s se fac bine. Bunicul t u are nevoie de sprijin,ă ă ă

atâta tot. Poate î i g seşti ceva timp şi pentru el, departeţ ă de acei prieteni atât de atr g tori.ă ă

— Sigur, bunicule. O s v fac o vizit în acest weekend.ă ă ăB iatul inea foarte mult la el şi George Watson eraă ţ

nebun dup nepo ii s i. Uneori, Oliver avea impresia c -iă ţ ă ă iubea mai mult decât pe propriul fiu. Acum era mai maleabil şi, deci, mai pe placul lor.

— Ne-ar face mare pl cere.ăSe ridic , sim indu-se obosit şi b trân, şi atinse bra ulă ţ ă ţ

b iatului, de parc acel gest i-ar fi putut insufla pu ină ă ţ ă tinere e.ţ

— V mul umesc amândurora. Ar trebui s m duc acasă ţ ă ă ă acum. Doamna Porter o fi vrând s plece şi ea. Am l sat-oă ă pe bunica ta cu ea.

Se îndrept încet spre uş , cu Oliver şi Benjamin în urmaă ă Iul.

— Ai grij , tat , îi spuse Oliver, întrebându-se dac eraă ă ă bine s conduc , dar tat lui s u îi pl cea s fieă ă ă ă ă ă independent. S m suni când ajungi.ă ă

— Nu vorbi prostii! se r sti George. Eu sunt bine, maic -ă ăta e bolnav .ă

Dar chipul i se înmuie din nou şi îl îmbr iş pe Oliver.ăţ ă— Î i mul umesc, fiule… pentru tot… şi… îmi pare r uţ ţ ă

pentru…Se uit apoi la Benjamin şi îi cuprinse cu privirea peă

amândoi.— … în leg tur cu Sarah. Sun -m dac ai nevoie deă ă ă ă ă

ceva. Când maic -ta se va sim i pu in mai bine, poate că ţ ţ ă Sam o s ne fac şi el o vizit în timpul unui weekend.ă ă ă

Dar, din cele discutate, nu reieşea c avea s se maiă ă simt bine vreodat .ă ă

Amândoi privir în urma lui George şi Oliver oft cândă ă închise uşa. Nimic nu mai era simplu. Pentru nimeni. Îi

89

- DADDY -

f cea bine s se gândeasc la problema mamei sale. Seă ă ă întoarse s se uite la Benjamin, întrebându-se ce seă întâmpla în via a lui şi el nu ştia.ţ

— Eh, vrei s -mi spui şi mie unde stai mereu pân la oraă ă asta târzie?

Îl privi cu aten ie, apoi stinser luminile şi urcar scara.ţ ă ă— Cu prietenii. Aceiaşi dintotdeauna.Dar ceva în modul cum vorbea îi spunea lui Oliver că

minte.— Aş vrea s -mi spui adev rul. ă ăBenjamin tres ri şi se uit la el.ă ă— Ce te face s spui asta?ă— E vorba de o fat , nu-i aşa?ăOliver era mai deştept decât îl credea el şi Benjamin privi

în alt parte schi ând un zâmbet care spunea totul.ă ţ— Poate c da. Nu-i cine ştie ce.ăDar era. Era chiar ceva nemaipomenit. Prima lui leg tură ă

şi era nebun dup ea. Îşi petreceau fiecare clip posibil înă ă ă pat. P rin ii ei erau pleca i mai tot timpul. Amândoi lucrauă ţ ţ şi p reau s ias mereu, iar ea era ultimul copil r masă ă ă ă acas , aşa c aveau destul vreme pentru ei şi ştiau exactă ă ă cum s şi-o petreac . Sandra era prima lui dragoste mare.ă ă O fat dr gu de la el din şcoal . Se aflau în aceeaşi clasă ă ţă ă ă de chimie şi el o ajuta s treac . Ea era tot timpul supusă ă ă unor teste, spre deosebire de el, dar nici c -i p sa. Oă ă interesa mult mai mult persoana lui, iar lui Benjamin îi pl cea foarte mult ce sim ea când îi atingea trupul. Îiă ţ pl cea totul la ea.ă

— De ce n-o aduci pe aici? Mel o cunoaşte? Aş vrea s-o v d şi eu.ă

— Da… poate… într-o zi… Noapte bun , tat . ă ăDisp ru imediat în camer , iar Oliver zâmbi în sinea lui,ă ă

intrând în dormitor. Îl privi pe Sam, dar, chiar în clipa aceea, sun telefonul. Se duse repede cu el. În baie,ă datorit faptului c avea un fir lung, instalat de Sarahă ă pentru a putea vorbi chiar şi când se afla în cad , şiă r spunse cu o voce şoptit . Se aştepta s fie tat l lui. Dară ă ă ă

90

- DANIELLE STEELE -

inima i se opri brusc. Era Sarah. — Alo?— Tu eşti?— Da.Urm o pauz lung , timp în care el încerc s -şi revin .ă ă ă ă ă ă— Ce mai faci, Sarah?— Bine. Am g sit un apartament ast zi. Ce fac copiii?ă ă— Se in bine.ţAscult , dorind-o cumplit, dar apoi, deodat , o urî iară ă

pentru faptul c plecase.ă— Nu le-a fost uşor. Ea ignor remarca.ă— Cum a fost la schi?— Frumos. Copiii s-au sim it foarte bine.ţ„Dar n-a fost la fel f r tine…” ar fi vrut s -i spun aceleă ă ă ă

cuvinte, dar nu o f cu. În schimb, zise altceva:ă— Când vii acas în weekend?ă— Abia am plecat de o s pt mân .ă ă ăGata cu promisiunea de a veni acas în fiecare weekend.ă

El ştiuse c aşa va fi, dar ea negase cu atâta vehemen . Şiă ţă acum p rea atât de distant şi de schimbat . Era greu deă ă ă crezut c plânsese împreun cu el înainte s plece. Acumă ă ă parc ar fi fost o simpl cunoştin care sunase s vad ceă ă ţă ă ă face, nu so ia lui de optsprezece ani, care tocmai seţ mutase într-un hotel de lâng Boston.ă

— M gândeam s le las timp de adaptare tuturor. Credă ă c , dup s pt mân trecut , avem nevoie cu to ii de pu ină ă ă ă ă ă ţ ţ ă linişte.

De aceea îi p r sise, de fapt, pentru „pu in linişte”.ă ă ţ ă— Şi cât va dura asta?Se ura pentru faptul c o presa, dar îşi d du seama c nuă ă ă

putea face altfel.— O s pt mân ? O lun ? Un an? Cred c şi copiii ar vreaă ă ă ă ă

s te vad .ă ă— Şi eu vreau s -i v d, dar cred c ar trebui s maiă ă ă ă

aştept m câteva s pt mâni, s le d m o şans pentru a-şiă ă ă ă ă ă reveni.

91

- DADDY -

„Şi eu?” ar fi vrut el s strige, dar nu o f cu.ă ă— Le e foarte dor de tine. Şi lui la fel.— Şi mie de ei.P rea jenat , parc ner bd toare s închid . Nu suportaă ă ă ă ă ă ă

sentimentul de vinov ie care o st pânea când vorbea cuăţ ă el.

— Voiam doar s - i dau adresa noii mele locuin e. M voiă ţ ţ ă muta sâmb t şi, imediat ce voi avea telefon, te voi suna.ă ă

— Şi pân atunci? Dac se întâmpl ceva cu copiii? ă ă ăSimpla pomenire a acelui lucru îl sperie, dar avea dreptul

s ştie unde se afl . Trebuia s ştie, chiar dac numai dină ă ă ă pur curiozitate.ă

— Nu ştiu. Po i s -mi laşi un mesaj la hotel. Şi, dupţ ă ă aceea, po i trimite o telegram pe adresa aceea, dac eţ ă ă neap rat nevoie. Nu va trece mult pân voi avea telefon.ă ă ă

R ceala din glasul lui era numai pentru a-şi ascundeă durerea:

— Un aranjament ridicol.— Mai mult de atât nu pot s fac. Trebuie s închid acum.ă ă— De ce? Te aşteapt cineva?ăSe urî şi pentru c o întrebase acest lucru, dar,ă

ascultând-o, era extrem de gelos.— Nu fi ridicol. E târziu, atâta tot. S ştii, Ol… c mi-e doră ă

de tine…Era cel mai crud lucru pe care i l-ar fi putut spune. Nu era

obligat s stea acolo. Se dusese de bun voie, îi f cuseă ă ă ă inima praf şi acum avea tupeul s -i spun c -i era dor de el.ă ă ă

— Ai mult tupeu, Sarah. Nu pricep deloc ce joc joci.— Nu-i niciun joc. Ştii foarte bine de ce am venit aici.

Trebuia s fac asta.ă— Ai mai spus c o s vii acas în fiecare weekend. Aiă ă ă

min it.ţ— Ba n-am min it. Dar m-am gândit mai bine şi mi-amţ

dat seama c ar fi greu pentru toat lumea. Şi pentru tine,ă ă şi pentru mine, şi pentru copii.

— Şi aceste vizite s pt mânale sunt foarte grele, iar euă ă 92

- DANIELLE STEELE -

ce ar trebui s fac cât tu eşti plecat ? S m încui în baieă ă ă ă cu o revist ă Playboy?

— Ollie… nu… te rog… e greu pentru amândoi. Dar ea alesese, nu el.— Nu eu te-am p r sit.. Niciodat n-aş fi putut s - i facă ă ă ă ţ

una ca asta.— N-am avut de ales.— Prostii. Mama a avut dreptate cu ani în urm . Eşti oă

egoist .ă— Hai s nu o lu m de la început. Pentru numele luiă ă

Dumnezeu, Ollie, e trecut de miezul nop ii.ţŞi apoi, curioas , dintr-odat , îl întreb :ă ă ă— Dar de ce vorbeşti în şoapt ?ăSe aşteptase s fie în pat, dar se auzea un oarecareă

ecou.— Sam e la noi în pat, iar eu vorbesc din baie.— E bolnav?P rea îngrijorat , deodat , ceea ce îl f cu s se înfurie.ă ă ă ă ă

Ce-ar fi f cut dac era? Ar fi venit repede acas ? Poate că ă ă ă ar fi trebuit s -i spun c Sam al ei era bolnav. Adev rul,ă ă ă ă îns , era şi mai crud.ă

— Are coşmaruri în fiecare noapte. Şi-a udat patul. A vrut s doarm cu mine noaptea asta.ă ă

Urmar câteva clipe de t cere, timp în care ea şi-iă ă închipui pe amândoi în ceea ce pân nu demult fuseseă patul ei, şi apoi spuse încet:

— Are noroc c eşti lâng ei. Ai grij . Te voi suna imediată ă ă ce voi avea telefon.

Ar fi vrut s -i spun mai multe, dar era evident c ea nuă ă ă voia.

— Ai grij de tine.ăAr fi vrut s -i spun c înc o mai iubea, dar nici asta nuă ă ă ă

f cu. Ea se am gea în toate privin ele, în leg tur cuă ă ţ ă ă întoarcerea lâng ei, cu faptul c nu plecase definitiv, că ă ă avea s vin în weekend-uri şi în vacan e. În realitate,ă ă ţ adev rul era c -i p r sise. Îi abandonase pe to i. Dar celă ă ă ă ţ mai r u era c el ştia c , indiferent de ce se va întâmpla,ă ă ă

93

- DADDY -

de ce sau cum, avea s o iubeasc mereu.ă ă

94

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 6

Primele s pt mâni f r ea au fost foarte grele. Şi, seă ă ă ă p rea c , în fiecare diminea , micul dejun era un dezastru.ă ă ţă Ou le nu erau niciodat f cute bine, în sucul de portocaleă ă ă era prea mult pulp , pâinea era ori prea mult pr jit , oriă ă ă ă prea pu in şi chiar şi cafeaua i se p rea lui Ollie c avea altţ ă ă gust. Ştia foarte bine c e ridicol. Aggie le g tea de zeceă ă ani şi ei ineau la ea, dar se obişnuiser cu micul dejunţ ă preg tit de Sarah. Sam p rea s scânceasc tot timpul,ă ă ă ă Ollie îl v zu de mai multe ori lovind câinele, Mel continua să ă fie închis în sine, iar Benjamin nu-i mai onora cu prezen a.ă ţ Ieşea repede spunând c el niciodat nu mânca diminea a.ă ă ţ Deodat , Oliver avu impresia c se certa tot timpul cu ei.ă ă Mel voia s ias în ambele seri din weekend, Benjamină ă continua s se întoarc târziu în timpul s pt mânii, dară ă ă ă sus inea c înva la prieteni, iar Sam era agitat nop ile şiţ ă ţă ţ mereu ajungea în patul lui Ollie, ceea ce, la început, a fost pl cut, dar dup un timp, îl c lca pe nervi. Liniştea familieiă ă ă lor disp ruse.ă

Sarah sun , în sfârşit, când îşi puse telefon, două ă s pt mâni mai târziu decât promisese, şi tot nu venise s -iă ă ă vad . Zicea c era prea curând şi acum toate convorbirileă ă lor erau scurte şi pline de am r ciune. P rea s se teamă ă ă ă ă de copii, de parc nu i-ar fi putut alina. Sus inea c va veniă ţ ă acas într-o bun zi, mai deşteapt , mai înv at şiă ă ă ăţ ă încununat de succes. Dar Ollie nu se l sa p c lit. C sniciaă ă ă ă ă la care inuse optsprezece ani se transformase pesteţ noapte într-un gunoi. Şi acest lucru afecta modul în care vedea totul: casa, copiii, prietenii, chiar şi clien ii de laţ serviciu. Era furios pe toat lumea, pe ea, bineîn eles, pe elă ţ însuşi, de asemenea, convins în sinea lui, ca şi Mel, că trebuia s fi f cut vreo greşeal , c era numai vina lui.ă ă ă ă

Prietenii lor îl sunau şi îl invitau în oraş, fiindc începuseă s se afle, din moment ce Aggie începuse s conducă ă ă

95

- DADDY -

maşina cu care Sarah f cea diverse curse. Dar el nu voia să ă vad pe nimeni. Erau curioşi şi bârfitori şi prea b g re i. Şi,ă ă ă ţ ca un f cut, George p rea s sune zi şi noapte, cu rapoarteă ă ă oribile în leg tur cu regresul înregistrat de mama lui Ollie.ă ă Acum începuse s uite din ce în ce mai mult, reprezentândă un adev rat pericol şi pentru ea îns şi în multe privin e, iară ă ţ George era zdrobit şi se ag a de fiul s u cu disperare. Darăţ ă Ollie abia se putea men ine pe sine la suprafa . Era destulţ ţă de greu s se descurce cu copiii. Se gândi s -i duc pe to iă ă ă ţ la psihiatru, dar când o sun pe profesoara lui Sam pentruă a-i spune acest lucru, ea îi zise c ceea ce sim eau eraă ţ foarte firesc. Era de în eles c Sam era dificil, cert re şiţ ă ă ţ plâng re , notele lui aveau de suferit, la fel şi ale lui Mel. Şiă ţ era evident c aceasta înc îşi mai considera tat l vinovată ă ă de absen a mamei. Psihiatrul şcolii spuse c şi acest lucruţ ă era s n tos. Avea nevoie de cineva pe care s dea vina, înă ă ă afar de sine, iar el era cei mai potrivit ap isp şitor. Şi laă ţ ă fel de normal era ca Benjamin s -şi g seasc refugiul lângă ă ă ă prieteni, s nu mai stea în casa care acum era atât deă diferit f r ea. Exper ii spuneau c totul se va schimba cuă ă ă ţ ă timpul, c se vor obişnui, dar existau momente când Ollieă se întreba dac el însuşi va supravie ui.ă ţ

În fiecare sear venea epuizat dup o zi întreag deă ă ă munc , pentru a g si casa cuprins de haos, copiii neferici iă ă ă ţ şi certându-se. Mâncarea nu se mai putea mânca, învelită în staniol şi inut în cuptor prea mult. Când sun Sarah, îiţ ă ă veni s ia telefonul s dea cu el de pere i şi s urle. Nu voiaă ă ţ ă s aud nimic de cursurile ei şi nici de motivul pentru careă ă nu putea veni acas în weekend. Voia ca ea s vin înapoiă ă ă s doarm cu el, s -l iubeasc , s -i g teasc şi s aib grijă ă ă ă ă ă ă ă ă ă de copii. Aggie era grozav , dar ea nu le putea oferi aceleă lucruri neînsemnate şi deosebite pe care li le oferea mama lor.

Într-o dup -amiaz , st tea în biroul lui şi se uita peă ă ă fereastr la ploaia şi zloata atât de tipice pentru sfârşitulă lunii ianuarie la New York, întrebându-se dac ea avea să ă se mai întoarc vreodat . În clipa aceea, s-ar fi mul umit şiă ă ţ

96

- DANIELLE STEELE -

cu un weekend. Era plecat deja de o lun şi se sim ea atâtă ă ţ de singur, încât îi venea s înnebuneasc .ă ă

— Uite un chip vesel… pot s intru?ăEra Daphne Hutchinson, o vicepreşedint a firmei, peă

care o cunoştea de patru ani şi cu care lucra în prezent la o reclam pentru un nou client. Era o femeie dr gu ,ă ă ţă brunet , cu p rul strâns într-un coc. Era frumos îmbr cat ,ă ă ă ă într-un stil şic, european, şi totul era ordonat la ea. Întotdeauna purta o eşarf superb , o pereche de pantofiă ă scumpi sau o bijuterie discret dar valoroas . O pl cea, eraă ă ă deşteapt , discret , muncea mult şi, nu se ştia din careă ă motiv, nu se c s torise niciodat . Avea treizeci şi opt de aniă ă ă şi niciodat nu o interesase altceva decât o prietenieă platonic din partea lui Oliver. Spusese foarte clar, de laă început, c aventurile cu colegii de birou nu erau stilul ei şi,ă în ciuda unor încerc ri serioase, ea se inuse de cuvânt.ă ţ Oliver o respecta pentru acest lucru şi îi era uşor s lucrezeă cu ea.

— Am nişte modele pentru s pt mân viitoare, spuse eaă ă ă inând o map mare, dar p ru s ezite apoi. Numai c nuţ ă ă ă ă

pari prea bine dispus. S vin mai târziu?ăAuzise unele zvonuri cum c Sarah plecase şi v zuse oă ă

anumit încordare pe chipul lui, de câteva s pt mâni, dară ă ă nu discutaser niciodat nimic.ă ă

— E în regul , Daph, po i s intri. B nuiesc c ori acum,ă ţ ă ă ă ori mai târziu, e totuna.

Ea îl privi îngrijorat . P rea s fi sl bit, era palid şi ar taă ă ă ă ă teribil de nefericit. Se aşez şi îi ar t modelele, dar el p ruă ă ă ă incapabil s se concentreze, iar ea îi propuse, pân laă ă urm , s o lase balt şi îi oferi o cafea.ă ă ă

— Te pot ajuta cu ceva? Nu ar t eu cine ştie cum, spuseă ea zâmbind, dar am nişte umeri foarte puternici.

El îi zâmbi. Ar ta foarte bine din multe puncte de vedereă şi avea stil şi aproape c uit cât de m runt era. O femeieă ă ă ă grozav . Se trezi întrebându-se din nou de ce oare nu seă c s torise niciodat . Fusese prea ocupat , probabil, preaă ă ă ă absorbit de munca ei. Li se întâmpla multora şi, apoi,ă

97

- DADDY -

deodat , la patruzeci de ani, intrau în panic . Numai c eaă ă ă nu p rea deloc s intre în panic . P rea mul umit şiă ă ă ă ţ ă st pân pe sine, iar ochii ei exprimau bun tate când el seă ă ă l s pe spate în fotoliu şi scoase un oftat cl tinând din cap.ă ă ă

— Nu ştiu, Daph… b nuiesc c ai auzit…ă ăO str punse cu privirea plin de durere şi ea abia seă ă

st pâni s nu-l îmbr işeze.ă ă ăţ— Sarah a plecat luna trecut la şcoal … la Boston.ă ă— Bine, dar sta nu-i sfârşitul lumii, s ştii. Credeam c s-ă ă ă

a întâmplat ceva mai r u.ăAuzise ceva de un divor , dar nu-i spuse acest lucru luiţ

Ollie.— Cred c e mai r u, dar ea nu are curajul să ă ă

recunoasc . N-am v zut-o de aproape cinci s pt mâni ă ă ă ă şi copiii sunt furioşi pe mine. Şi eu la fel. Înnebunesc în fiecare sear pân plec de aici şi nu reuşesc s-o fac înainteă ă de şase sau şapte. Pân ajung acas se face opt şi, deja,ă ă to i suntem întorşi pe dos, cina mea e f cut praf, ip mţ ă ă ţ ă unul la altul, ei plâng şi o lu m de la cap t a doua ziă ă diminea .ţă

— Nu pare prea pl cut. De ce nu- i iei un apartament laă ţ New York pentru un timp, aşa, cel pu in, vei fi mai aproapeţ de serviciu şi schimbarea le-ar putea prinde bine şi copiilor.

El nici m car nu se gândise la aşa ceva, dar nu vedea deă ce s fi f cut acest lucru, s -i pun s treac prin chinul deă ă ă ă ă ă a-şi face noi prieteni şi de a merge la alte şcoli. Ştia că aveau nevoie s fie înconjura i de lucruri familiare.ă ţ

— Abia izbutesc s fac în aşa fel încât s ne men inemă ă ţ to i capetele deasupra apei, aşa c nici nu m pot gândi sţ ă ă ă m mut.ă

Îi spuse despre atitudinea lui Mel fa de el, despreţă dispari iile lui Benjamin şi despre faptul c Sam urina în patţ ă şi dormea cu el în fiecare noapte.

— Ai nevoie de odihn , amice. Ce-ar fi s -i duci undeva?ă ă De ce nu v duce i în Caraibe o s pt mân , sau în Hawaii,ă ţ ă ă ă undeva unde-i cald şi frumos?

Oare exista un asemenea loc? Aveau s mai fie ferici iă ţ 98

- DANIELLE STEELE -

vreodat ? P rea greu de crezut şi se sim i uşor jenat pentruă ă ţ c îşi desc rca sufletul în fa a ei, dar ea nu p rea s seă ă ţ ă ă supere.

— B nuiesc c înc mai sper c , dac r mânem undeă ă ă ă ă ă suntem, ea o s se întoarc şi putem da timpul înapoi.ă ă

— De obicei nu-i chiar atât de simplu.— Da, spuse el trecându-şi, obosit, mâna prin p r. Amă

observat. Îmi pare r u c te nec jesc cu problemele astea,ă ă ă dar, câteodat , nu mai pot. Mi-e greu s m concentreză ă ă asupra lucrului. Cel pu in, e bine c stau o parte din ziţ ă departe de cas . E atât de deprimant seara, iar în timpulă weekendurilor e şi mai r u. Parc am fost to i azvârli i înă ă ţ ţ toate p r ile şi nu mai ştim cum s ne mai reg sim. Nu eraă ţ ă ă aşa înainte…

Acum abia îşi mai amintea cum fusese înainte. I se p reaă c tr iser durerea absen ei ei toat via a.ă ă ă ţ ă ţ

— Pot s te ajut cu ceva?ăNiciodat nu-i cunoscuse copiii, dar ar fi vrut foarte multă

s-o fac . Avea foarte mult timp liber în weekenduri.ă— Mi-ar face pl cere s -i cunosc. Poate le-ar prinde bine,ă ă

sau crezi c ar b nui c vreau s te fur mamei lor?ă ă ă ă— Nici nu cred c ar observa.ăDar amândoi ştiau c nu era aşa. El îi zâmbi,ă

recunosc tor pentru c îl ascultase.ă ă— Poate ne faci o vizit într-o zi. S-ar putea s ne sim imă ă ţ

bine cu to ii, când lucrurile se vor mai linişti, dac acestţ ă lucru se va mai întâmpla vreodat . Şi mama a început s seă ă simt r u în ultima vreme. E ca şi cum, când ceva mergeă ă prost, toate se pr buşesc imediat. Ai observat astaă vreodat ?ă

Îi arunc acel zâmbet copil resc care înmuia inimileă ă femeilor şi ea începu s râd .ă ă

— Glumeşti? Asta-i povestea vie ii mele. Câinele ce face?ţ— Câinele? întreb el surprins. Bine, dar de ce întrebi?ă— Ai grij de el. E perioada când devine agitat şi s-ară

putea s - i muşte vecinii.ă ţRâser amândoi şi el oft din nou.ă ă

99

- DADDY -

— Niciodat nu mi-am închipuit c ni se va întâmpla unaă ă ca asta, Daph. M-a luat total prin surprindere. Nu eram preg ti i pentru aşa ceva nici eu, nici copiii. Credeam că ţ ă ducem o via perfect .ţă ă

— Uneori se mai întâmpla. Oamenii se îmboln vesc, mor,ă lucrurile se schimb , se îndr gostesc deodat de altcinevaă ă ă sau fac alte nebunii, ca asta. Nu e drept, dar aşa se întâmpl . Trebuie doar s g seşti o modalitate de a rezistaă ă ă cât mai bine, şi, într-o bun zi, când vei privi înapoi, poateă vei în elege de ce s-a întâmplat.ţ

— B nuiesc c eu am fost de vin .ă ă ăÎnc mai credea acest lucru, aşa trebuia s fie.ă ă— Poate s-a sim it neglijat , ignorat .ţ ă ă— Sau sufocat , plictisit sau poate c nu era tocmai oă ă ă

persoan atât de extraordinar .ă ăSe afla mai aproape de adev r decât îşi închipuia, dară

Oliver nu era înc preg tit s recunoasc .ă ă ă ă— Poate a vrut doar s aib o via a ei. Câteodat eă ă ţă ă

foarte greu s - i dai seama de ce fac oamenii unele lucruri.ă ţ Probabil c este şi mai greu de în eles pentru copii.ă ţ

Era în eleapt pentru vârsta ei şi Oliver îşi aminti din nouţ ă cât de mult o pl cuse mereu, nu pentru o rela ie amoroas ,ă ţ ă dar oferea acel material valoros din care erau f cuteă prieteniile solide. Trecuser mul i ani de când nu maiă ţ avusese o prieten , de când se c s torise cu Sarah.ă ă ă

— Din moment ce eu însumi nu pricep, nu-i de mirare că nici ei n-o fac. Iar ea nu simplific deloc situa ia stândă ţ departe. Când a plecat, a promis c va veni acas în fiecareă ă weekend.

— E greu, dar s-ar putea s fie spre binele tuturor. Până ă va veni ea în vizit , ve i fi cu to ii mai linişti i.ă ţ ţ ţ

El râse cu am r ciune la acel gând, c ci p rea cevaă ă ă ă absolut improbabil.

— Aşa ceva nu exist la mine acas . Toat lumea începeă ă ă s se plâng la micul dejun şi când ajung înapoi seara,ă ă continu s fac acelaşi lucru sau nu-i g sesc deloc, ceeaă ă ă ă ce e şi mai r u. Niciodat nu mi-am închipuit c pot fi atâtă ă ă

100

- DANIELLE STEELE -

de dificili. Au fost întotdeauna atât de cumin i şi dr gu i,ţ ă ţ echilibra i şi ferici i. Şi acum… abia îi recunosc când m ducţ ţ ă acas , se plâng, sunt bosumfla i, se ceart , bomb ne, încâtă ţ ă ă abia aştept s m întorc aici.ă ă

Şi nici în birou nu suporta s stea. Poate c ea aveaă ă dreptate, totuşi. Poate trebuia s -şi mai ia o vacan .ă ţă

— Nu l sa ca via a ta s fie astfel de acum încolo, îiă ţ ă spuse ea. Şi pentru asta pl teşti un pre . D -i o şans , dacă ţ ă ă ă se întoarce, foarte bine. Dac nu, f ordine în via a ta. Înă ă ţ cea real . Nu în acest rahat. Nu exist niciun înlocuitor ală ă unei persoane vii, adev rate. Î i spun din proprieă ţ experien . Crede-m .ţă ă

— De aceea nu te-ai c s torit niciodat , Daphne? înă ă ă acele împrejur ri, nu i se mai p rea o impolite e s oă ă ţ ă întrebe.

— Mai mult sau mai pu in. De aceea şi din cauza altorţ câteva complica ii. Mi-am jurat s am o carier pân laţ ă ă ă treizeci de ani, dup care s-au întâmplat tot felul de lucruriă care m-au inut ocupat şi m-am refugiat din nou în muncaţ ă mea. Pe urm … eh, e o poveste lung , dar ajunge s spună ă ă c via a asta-mi place foarte mult. Multora nu li se pareă ţ frumos. Şi tu ai copii. Ai nevoie de ceva mai mult în via .ţă Într-o bun zi, ei vor pleca şi biroul sta n-o s - i in cineă ă ă ţ ţ ă ştie ce companie dup miezul nop ii.ă ţ

Toat lumea ştia c ea st tea la birou câteodat chiar şiă ă ă ă pân la zece seara. Dar tocmai de aceea f cea şi cele maiă ă bune prezent ri. Muncea de se spetea şi realiza ceva deă calitate.

— Eşti o femeie în eleapt , îi spuse el zâmbind, apoi seţ ă uit la ceas. Ce zici, mai arunc m o privire pe chestiile aleaă ă pe care le-ai adus?

Era aproape ora cinci şi se gândea s se duc acas ,ă ă ă numai c era pu in cam prea devreme.ă ţ

— De ce nu te duci acas mai devreme? Le-ar putea faceă bine copiilor, şi ie la fel. Invit -i la mas undeva.ţ ă ă

El p ru mirat de idee, pentru c nu se gândise niciodat ,ă ă ă într-atât de disperat era s p streze vechile obiceiuri.ă ă

101

- DADDY -

— E o idee grozav . Î i mul umesc. Nu te superi dac neă ţ ţ ă uit m pe astea mâine?ă

— Nu vorbi prostii. O s - i ar t şi mai multe, spuse ea,ă ţ ă ridicându-se şi pornind spre uş , dar în prag se opri şi îiă arunc o privire peste um r. in-te bine, b iete. Furtunileă ă Ţ ă pot lovi toate odat , dar nu dureaz o veşnicie.ă ă

— Juri?Ea ridic atunci dou degete şi zâmbi.ă ă— Pe onoarea mea de cercetaş.Dup ce ea plec , el sun acas şi îi r spunse Agnes.ă ă ă ă ă— Bun , Aggie.ăSe sim ea mai vesel.ţ— Nu te osteni s mai g teşti pentru disear . M-amă ă ă

gândit s vin acas şi s iau copiii la mas în oraş.ă ă ă ăÎi pl cea ideea lui Daphne, era, într-adev r, o femeieă ă

deşteapt .ă— Ah, f cu Agnes, de parc ar fi fost luat prină ă ă

surprindere.— S-a întâmplat ceva?Realitatea începea s -l copleşeasc din nou. Nimic nuă ă

mai era uşor acum. Nici m car faptul de a-şi duce copiii înă oraş.

— Melissa e iar la repeti ii, iar Benjamin are antrenamentţ la baschet în seara asta. Şi Sam are febr .ă

— Dumnezeule… îmi pare r u… bine, nu face nimic.ă Mergem alt dat . ă ă

Apoi, încruntându-se, ad ug :ă ă— Sam e bine?— Nu-i nimic grav. Doar o grip uşoar . B nuiam de ieriă ă ă

c -l paşte ceva. Au sunat de la şcoal şi mi-au spus s mă ă ă ă duc s -l iau, imediat dup ce l-am dus de diminea .ă ă ţă

Şi pe el nu-l sunase. Copilul lui era bolnav şi el nici m cară nu ştia. Bietul Sam.

— Unde e?— În patul dumneavoastr , domnule Watson. N-a vrut să ă

stea într-al lui şi mi-am închipuit c n-o s v sup ra i.ă ă ă ă ţ— E în ordine.

102

- DANIELLE STEELE -

Un copil bolnav în pat cu el. Era o mare diferen fa deţă ţă via a pe care o cunoscuse acel pat, dar totul p rea s se fiţ ă ă terminat. Închise, având o expresie sumbr şi Daphneă ap ru din nou în prag.ă

— Presimt o veste proast . Câinele?ăOllie râse, pentru c ea avea un efect calmant asupra lui,ă

aproape ca o sor preferat .ă ă— Nu înc . Sam. Are febr . Ceilal i sunt pleca i. S-a dusă ă ţ ţ

naibii cina în seara asta.Îi veni apoi o idee.— Ia ascult , n-ai vrea s vii pe la noi duminic ? I-amă ă ă

putea scoate atunci pe copii.— Eşti sigur c nu se vor sup ra?ă ă— Foarte sigur. Le-ar face pl cere. O s mergem la ună ă

restaurant italienesc, care le place la nebunie. Fac nişte spaghete minunate şi prepar extraordinar de bineă mâncarea de fructe de mare. Ce zici?

— Sun grozav. Şi, hai s facem un pact, dac mama loră ă ă apare la sfârşitul s pt mânii, pe nepus mas , anul m tot,ă ă ă ă ă f r sup rare, f r p reri de r u, f r probleme. Da?ă ă ă ă ă ă ă ă ă

— Domnişoar Hutchinson, eşti mult prea maleabil .ă ă— Altfel cum crezi c aş fi ajuns atât de departe? Nuă

datorit frumuse ii.ă ţEra modest şi pe lâng faptul c era deşteapt , avea ună ă ă ă

sim al umorului nemaipomenit.ţ— Prostii.Îi f cu cu mâna şi disp ru repede, iar, în timp ce seă ă

preg tea de plecare, el se întreb de ce, oare, nu se sim eaă ă ţ atras fizic fa de ea. Ar ta bine, avea o siluet foarteţă ă ă frumoas , chiar dac era scund şi îşi ascundea cu grijă ă ă ă formele sub taioare severe sau rochii simple. Se întrebă dac nu era preg tit înc , în fond, mai era c s torit cuă ă ă ă ă Sarah, din câte ştia. Dar era mai mult decât atât. Daphne parc transmitea „Voi fi prietena ta oricând, dar nu teă apropia prea mult, amice. Nu m atinge”. Se mai întreb ceă ă s-o fi aflat în spatele acelei atitudini, dac se afla ceva,ă dac era doar politica ei de serviciu sau altceva. Poate c ,ă ă

103

- DADDY -

într-o zi, avea s-o întrebe.Ajunse acas la şapte şi un sfert, iar Sam dormea în patulă

lui, c pşorul arzându-i de febr . Ceilal i erau pleca i, iar elă ă ţ ţ se duse jos s -şi pr jeasc nişte ou . Nu i se mai l saseă ă ă ă ă mâncare. Aggie îi f cuse lui Sam sup de pas re şi pâineă ă ă pr jit şi îşi închipuise c Ollie se putea descurca şi singur.ă ă ă Aşa şi f cu şi îi aştept pe ceilal i s se întoarc , dar avuă ă ţ ă ă mult de aşteptat. Melissa veni la zece, p rând fericit şiă ă tulburat . Îi pl cea foarte mult piesa şi avea un rolă ă important, dar de cum îl v zu pe Oliver, chipul i se întunecă ă şi se duse gr bit spre camera ei, f r s spun vreună ă ă ă ă ă cuvânt. El se sim i îngrozitor de singur, când uşa camereiţ se trânti şi fratele ei mai mare ap ru abia dup miezulă ă nop ii. Oliver îl aştepta în living, în linişte.ţ

Auzi uşa de la intrare închizându-se şi se duse încet spre el, cu o expresie care spunea tot. Benjamin avea s aibă ă necazuri mari.

— Unde ai fost?— Mar i seara am antrenament.ţOchii lui nu spuneau nimic, dar p rea s n tos şi puternică ă ă

şi totul în el emana independen .ţă— Pân la miezul nop ii?ă ţOliver nu avea de gând s înghit o asemenea minciun .ă ă ă— Dup aceea m-am oprit s m nânc un hamburger.ă ă ă

Mare scofal .ă— Nu, nu-i „mare scofal ”. Nu ştiu ce se petrece cu tine,ă

dar se pare c ai impresia c , acum, dac mama a plecat,ă ă ă po i s faci orice te taie capul. Ei bine, s ştii c nu-i delocţ ă ă ă aşa. Sunt valabile aceleaşi reguli. Nimic nu s-a schimbat aici, în afar de faptul c ea a plecat. Aştept în continuareă ă s vii acas şi s r mâi acas în serile din cursulă ă ă ă ă s pt mânii, s înve i, s te al turi celorlal i din familie şi să ă ă ţ ă ă ţ ă fii aici când vin de la birou. E clar?

— Da, sigur. Dar pentru ce? întreb el p rând furios.ă ă— Pentru c , înc mai suntem o familie. Cu sau f r ea.ă ă ă ă

Şi Sam şi Mel au nevoie de tine… şi eu…— Prostii, tat . Sam nu o vrea decât pe mama. Iar Mel îşiă

104

- DANIELLE STEELE -

petrece jum tate din via la telefon şi cealalt jum tate,ă ţă ă ă încuiat în camera ei. Tu nu vii acas decât la nou şiă ă ă atunci eşti prea obosit ca s mai stai de vorb cu noi.ă ă Atunci, de ce naiba s stau s -mi irosesc timpul pe aici?ă ă

Oliver era îndurerat de acele cuvinte şi acest lucru se vedea.

— Pentru c locuieşti aici. Iar eu nu vin acas la nou , ciă ă ă pe la opt. Fac pe dracu’-n patru ca s prind trenul acela înă fiecare sear şi aş vrea s fii aici. N-o s i-o mai repet,ă ă ă ţ Benjamin. Dureaz deja de o lun . Eşti plecat în fiecareă ă sear . O s te in închis în cas o lun întreag , dac nuă ă ţ ă ă ă ă încetezi.

— Pe naiba.Benjamin p rea deodat furios şi Oliver fu şocat. Fiul luiă ă

nu-i mai r spunsese niciodat astfel, pentru c n-ar fiă ă ă îndr znit. Şi acum, deodat , îl sfida pe fa .ă ă ţă

— Gata, domnule. Ai ob inut ce-ai vrut. Din clipa asta,ţ eşti pedepsit.

— Rahat, tat !ăO clip , Benjamin avu aerul c era gata s -l pocneasc .ă ă ă ă— Nu te contrazice cu mine.Ridicaser glasurile şi niciunul din ei nu o observase peă

Mel coborând şi privindu-i din uşa buc t riei.ă ă— Mama ta nu mai e aici, dar eu stabilesc regulile în casa

asta.— Cine zice? se auzi o voce furioas din spatele lor şiă

amândoi se întoarser surprinşi s o vad pe Melissa. Ceă ă ă anume î i d dreptul s ne conduci? Oricum, nu eştiţ ă ă niciodat aici. Pu in î i pas de noi. Dac i-ar fi p sat, n-aiă ţ ţ ă ă ţ ă fi izgonit-o pe mama de la bun început. Numai din vina ta a plecat, şi acum te aştep i s pl tim noi oalele sparte.ţ ă ă

Auzindu-i, îi veni s plâng . Nu în elegeau absolut nimic.ă ă ţ Cum ar fi putut, de fapt?

— Asculta i, vreau s şti i ceva amândoi. ţ ă ţOchii îi înotau în lacrimi.— Aş fi f cut orice pentru a o împiedica pe mama voastră ă

s plece şi, oricât de mult m-aş învinui pentru ce-a f cut,ă ă 105

- DADDY -

b nuiesc c o parte din ea a dorit întotdeauna s fac asta,ă ă ă ă s se duc la şcoal , s plece de lâng noi şi s -şi aibă ă ă ă ă ă ă propria via . Dar, indiferent dac -i vina mea sau nu, vţă ă ă iubesc foarte mult.

Vocea îi tremura cumplit şi se întreb dac mai puteaă ă continua, dar reuşi.

— … şi o iubesc şi pe ea. Nu putem l sa familia asta să ă se distrug , înseamn prea mult pentru noi to i… amă ă ţ nevoie de voi…

Începu s plâng şi sim i mâna lui Benjamin pe um r, iară ă ţ ă o clip mai târziu, Melissa veni lâng el şi îl înconjur cuă ă ă bra ele.ţ

— Te iubim, tat , şopti ea cu un glas r guşit, şi Benjamină ă nu spuse nimic, dar r mase lâng ei. Îmi pare r u c amă ă ă ă fost atât de îngrozitori.

Îi arunc o privire fratelui ei mai mare şi v zu lacrimi şi înă ă ochii acestuia, dar, indiferent cât de r u îi p rea pentruă ă tat l s u, el îşi avea propria via acum, propriile probleme.ă ă ţă

— Îmi pare r u.ăTrecur câteva minute înainte s poat vorbi din nou.ă ă ă— Ne-a fost greu tuturor. Şi, probabil c şi ei îi este. ăVoia s fie drept fa de ea, s nu-i întoarc pe copiiă ţă ă ă

împotriva ei.— De ce n-a venit acas aşa cum a promis? De ce nu ne-ă

a sunat niciodat ? întreb Melissa, pe un ton plâng re , înă ă ă ţ timp ce intrau to i trei în buc t rie.ţ ă ă

Sarah nu prea mai sunase de când se mutase la Boston.— Nu ştiu, scumpa mea. B nuiesc c are de lucru maiă ă

mult decât şi-a închipuit. Într-un fel, eu m aşteptam s seă ă întâmple aşa.

Dar, în niciun caz, nu şi-ar fi închipuit c ea ar fi putut staă f r ei timp de cinci s pt mâni. Era o cruzime fa de Sam,ă ă ă ă ţă fa de ei to i, şi i-o spusese de nenum rate ori la telefon,ţă ţ ă dar ea sus inea mereu c nu era înc preg tit s vinţ ă ă ă ă ă ă acas . Dup ce produsese ruptura, chiar dac era dureros,ă ă ă era liber acum, indiferent cât de mult îi r nea pe ei.ă ă

— O s vin ea într-o zi.ă ă106

- DANIELLE STEELE -

Melissa încuviin , gânditoare, şi se aşez la mas .ţă ă ă— Dar nu va mai fi aceiaşi lucru, nu?— Poate c nu. Dar, poate c altfel nu înseamnă ă ă

neap rat şi r u. Poate c , într-o zi, când o s dep şim acestă ă ă ă ă moment, va fi mai bine.

— Totuşi, era atât de bine înainte, spuse ea ridicându-şi privirea şi el încuviin .ţă

Cel pu in stabiliser din nou contactul, cel pu in cevaţ ă ţ mergea. Atunci el se întoarse spre fiul s u.ă

— Ce-i cu tine, Benjamin? Ce se petrece cu tine? Oliver sim ea c se întâmplau foarte multe, dar fiul lui nuţ ă

avea s -i spun nimic. Şi nici cu acest lucru nu era obişnuit.ă ă Întotdeauna fusese atât de deschis şi de sincer.

— Nimic important, spuse b iatul şi apoi, p rândă ă stânjenit, ad ugă ă: Ar fi bine s m duc la culcare acum.ă ă

D du s ias din înc pere, dar Oliver f cu un gest pentruă ă ă ă ă a-l opri.

— Benjamin…Tân rul se opri. Oliver sim ise ceva.ă ţ— Ceva nu-i în regul ? Vrei s st m pu in de vorbă ă ă ţ ă

înainte s te duci la culcare?ăEl ezit , dup care scutur din cap.ă ă ă— Nu, tat , mul umesc. M simt foarte bine.ă ţ ăApoi întreb , ner bd tor:ă ă ă— Sunt tot pedepsit?Oliver nu ezit absolut deloc. Era important ca ei s ştieă ă

c el de inea controlul acum, altfel nu-i mai putea st pâni.ă ţ ă Şi, dac voia s le fie bine, nu trebuia s lase s seă ă ă ă întâmple acest lucru.

— Da, fiule. Îmi pare r u. Vii acas la cin în fiecareă ă ă sear , inclusiv în weekenduri. Timp de o lun . Te-am maiă ă avertizat de multe ori.

Era ferm hot rât, dar ceva în ochii lui îi spuse luiă Benjamin c o f cea pentru c -l iubea.ă ă ă

Benjamin d du din cap şi ieşi şi niciunul din ei nu ştia ceă disperare stârnise Oliver. Trebuia s fie cu ea seara…ă trebuia neap rat… ea avea nevoie de el. Şi el de ea. Habară

107

- DADDY -

nu avea cum vor supravie ui.ţDup ce plec Benjamin, Oliver se uit la Melissa, seă ă ă

duse încet spre ea şi se aplec s o s rute.ă ă ă— Te iubesc, scumpa mea. Din tot sufletul. Cred că

trebuie s avem cu to ii r bdare în aceast perioad .ă ţ ă ă ă Lucrurile se vor îmbun t i.ă ăţ

Ea încuviin încet, privindu-şi tat l. Ştia mai multeţă ă despre Benjamin decât ar fi vrut s spun . Îl v zuse de miiă ă ă de ori cu Sandra şi mai ştia c lipsea de la ore. Se aflase înă toat şcoala. B nuia cât de serios era în privin a fetei,ă ă ţ destul de serios pentru a-şi înfrunta tat l.ă

Sam nu se mişc deloc în noaptea aceea, iar Oliver dormiă lâng el. Diminea nu mai avea febr şi toat lumea p ruă ţă ă ă ă mai calm când plec el la birou. Îi p rea r u c trebuiseă ă ă ă ă s -l pedepseasc pe Benjamin, dar o f cea spre binele lui şiă ă ă credea c b iatul va în elege acest lucru. Împ carea cu Melă ă ţ ă meritase sup rarea din seara precedent şi, deodat ,ă ă ă ajungând la birou şi g sind un mesaj, îşi aminti de invita iaă ţ pe care i-o f cuse lui Daphne cu o sear în urm , aceea deă ă ă a veni la ei duminic , şi pentru prima oar într-o lun ,ă ă ă aştepta cu ner bdare weekendul.ă

108

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 7

Daphne sosi cu trenul duminic , iar el o aştept şi o duseă ă acas , tot drumul discutând despre copii. Mel fusese maiă prietenoas cu el toat s pt mâna, Sam era înc r cit, iară ă ă ă ă ă Benjamin abia îi mai vorbea lui Oliver, de când îi spusese că era pedepsit. Dar, în sfârşit, respecta regulile. Venea acasă în fiecare sear la cin şi se ducea în camera lui imediată ă dup aceea.ă

— Te previn c nu sunt prea maleabili zilele astea, dară sunt nişte copii cumin i, s ştii.ţ ă

Îi zâmbi, bucuros c venise. Sarah nu mai sunase de zileă întregi şi sim eau cu to ii o încordare extraordinar ,ţ ţ ă îndeosebi Ollie.

— Voi încerca s le dau de în eles c nu prezint niciună ţ ă pericol, spuse Daphne zâmbind la rândul ei.

Purta o pereche de pantaloni negri de piele, cu o croială foarte frumoas , şi o scurt de blan .ă ă ă

— Ce te face s spui asta?ăNu ştia de ce, dar ea p rea s vrea ca el s ştie c nu oă ă ă ă

interesa o aventur amoroas .ă ă— Spun asta pentru c -mi place ca lucrurile s fie foarteă ă

clare şi s fiu sincer .ă ă— Exist vreun motiv anume pentru care nu teă

intereseaz b rba ii?ă ă ţÎncerc s par nonşalant şi, cu siguran , c nu voiaă ă ă ţă ă

nimic de la ea atunci, dar ar fi putut fi pl cut s ias cu eaă ă ă într-o zi. Avea multe de oferit unui b rbat, minte, înf işare,ă ăţ farmec, spiritualitate. O pl cea.ă

— Ştiu c nu te întâlneşti niciodat cu cineva de la birou.ă ă— Asta pentru c m-am înv at minte cu mult timp înă ăţ

urm . În cel mai greu mod.ăSe hot rî s -i spun . Voia s-o fac , poate pentru c şi eaă ă ă ă ă

îl g sea atr g tor.ă ă ă— La trei ani dup ce mi-am început prima slujb , după ă ă

109

- DADDY -

ce am absolvit Smith, m-am îndr gostit de preşedinteleă consiliului de administra ie al agen iei unde lucram.ţ ţ

Ea zâmbi uşor, când el fluier , privind-o.ă— Nu te-ncurci cu oricine, nu?— Era unul din cei mai interesan i b rba i din domeniulţ ă ţ

publicitar şi înc mai este. Pe atunci avea patruzeci şi şaseă de ani. Era c s torit şi avea doi copii. Locuia în Greenwich.ă ă Şi era catolic.

— Divor ul interzis.ţ— Exact. Ai câştigat premiul: dou sute de dolari. ăNu vorbea cu am r ciune, ci cu indiferen . Voia caă ă ţă

Oliver s ştie, deşi nu mai spusese nim nui. Existau câ ivaă ă ţ care ştiau, dar majoritatea, nu.

— De fapt, firma era a familiei lui. Era un om extraordinar. Şi m-am îndr gostit pân peste cap,ă ă spunându-mi c nu conta faptul c era c s torit.ă ă ă ă

T cu şi privi peisajul din jur, parc amintindu-şi, iar Oliveră ă o îndemn s continue. Voia s afle şi restul, s ştie ce-iă ă ă ă f cuse acel individ de nu o mai interesau b rba ii. Era mareă ă ţ p cat s -şi iroseasc via a singur , deşi era limpede c nuă ă ă ţ ă ă p rea nefericit .ă ă

— Şi? Cât a durat? Ce s-a întâmplat?— Ne-am sim it minunat. Am c l torit. Ne întâlneam înţ ă ă

serile de mar i şi joi, într-un apartament pe care îl avea înţ oraş. Nu sun prea frumos, dar cred c aş putea spune c i-ă ă ăam devenit amant . Pân la urm , m-a cucerit.ă ă ă

— Splendid.— Se temea s nu se afle, câ iva au aflat, dar majoritateaă ţ

nu ştiau nimic. Eram foarte discre i. Şi întotdeauna a fostţ sincer cu mine. Îşi iubea so ia şi copiii, care, pe atunci, erauţ micu i. So ia lui era doar cu câ iva ani mai în vârst decâtţ ţ ţ ă mine. Dar şi pe mine m iubea. Şi eu îl iubeam. Eram gataă s accept oricât de pu in îmi oferea.ă ţ

Nu p rea sup rat şi Ollie r mase surprins v zând-o câtă ă ă ă ă de calm era…ă

— De când nu l-ai mai v zut?ăEa îl privi râzând.

110

- DANIELLE STEELE -

— De trei zile. El mi-a g sit o alt slujb . Avem ună ă ă apartament. Acum ne petrecem împreun trei nop i peă ţ s pt mân , dar niciodat nu va fi mai mult de atât. Seă ă ă ă împlinesc treisprezece ani în martie şi, poate, i se pare oţ nebunie, dar sunt fericit şi îl iubesc.ă

P rea perfect mul umit şi Oliver era uluit. Era încurcată ţ ă ă cu un b rbat însurat şi p rea extrem de fericit .ă ă ă

— Vorbeşti serios? Nu te deranjeaz , Daph?ă— Bineîn eles c m deranjeaz . Copiii sunt la colegiuţ ă ă ă

acum, iar so ia lui e ocupat cu clubul de gr din rit şi cuţ ă ă ă vreo şaisprezece ac iuni caritabile. B nuiesc c în via a lorţ ă ă ţ e ceva ce lui îi place, pentru c nu a şov it nicio clip . Ştiuă ă ă c nu o va p r si niciodat .ă ă ă ă

— Dar e o porc rie pentru tine. Meri i mult mai mult.ă ţ— Cine zice asta? Dac m-aş fi c s torit cu un altul,ă ă ă

poate ne-am fi desp r it sau am fi putut fi neferici i. Nimeniă ţ ţ nu- i poate oferi garan ii. Am vrut copii, dar am avut oţ ţ problem acum cinci ani şi nu mai pot face. B nuiesc c mi-ă ă ăe de ajuns. Poate sunt ciudat sau anormal , dar ne sim imă ă ţ bine. Asta e povestea mea, prietene.

Îi zâmbi şi ad ug :ă ă— i-am spus-o pentru c -mi placi.Ţ ă— Şi tu îmi placi, zise el zâmbind. Tocmai mi-ai zdrobit

inima.Dar, într-un fel, era uşurat. Sc pa de presiune şi acumă

puteau fi cu adev rat prieteni.ă— Crezi c -şi va l sa vreodat so ia?ă ă ă ţ— M -ndoiesc. Şi nici nu ştiu dac m-aş m rita cu el,ă ă ă

dac ar face-o. Ne e bine aşa. Am via a mea, o carier ,ă ţ ă prieteni şi pe el. E pu in mai greu în vacan e şi weekend-ţ ţuri, dar poate c tot ce avem noi e mult mai pre ios tocmaiă ţ pentru c ştim c exist unele limite.ă ă ă

Era chiar mai în eleapt decât crezuse el şi o admiraţ ă pentru sinceritate, ca şi pentru restul.

— Aş vrea s pot fi şi eu ca tine.ă— Poate c vei fi într-o zi. ăEl se întreb dac ar fi mul umit s stea doar dou zileă ă ţ ă ă

111

- DADDY -

pe s pt mân cu Sarah. Nu credea. Voia mult mai mult.ă ă ă Voia ceea ce fusese între ei înainte şi nu p rea s maiă ă poat fi vreodat .ă ă

Opri maşina în fa a casei şi se întoarse spre ea.ţ— Î i mul umesc c mi-ai spus. ţ ţ ăEra sincer.— Am încredere în tine.În acest fel îl ruga s nu mai spun nim nui secretul ei,ă ă ă

dar ştia deja c nu o va face.ă— M-am gândit c ar fi bine s ştii. Nu voiam s fieă ă ă

îngrijora i copiii din cauza noastr .ţ ă— Grozav, spuse el zâmbind. Ce s le spun când teă

prezint? Hei, copii, e în regul , e încurcat cu un tip însurată ă pe care-l iubeşte. Chipul ei deveni apoi serios şi ochii îi erau blânzi. Eşti o femeie nemaipomenit , Daph. Dac voi puteaă ă face ceva vreodat pentru tine, dac vei avea nevoie de ună ă prieten… strig doar…ă

— O voi face. Uneori m simt îngrozitor de singur . Dară ă înve i s te st pâneşti, s nu întinzi mâna spre telefonţ ă ă ă noaptea, s nu-l suni când crezi c ai apendicit . Î i suniă ă ă ţ prietenii, înve i s ai grij de tine singur . Cred c mi-aţ ă ă ă ă prins bine.

El cl tin din cap.ă ă— Nu cred c voi fi vreodat atât de matur.ă ăLa patruzeci şi patru de ani, înc mai aştepta ca Sarahă

s -l îngrijeasc dac avea o durere de cap.ă ă ă— Nu- i face griji. Probabil c sunt doar nebun . Celţ ă ă

pu in, p rin ii mei aşa m consider .ţ ă ţ ă ă— Ştiu şi ei? întreb el uluit, însemna c erau foarteă ă

moderni.— Le-am spus acum câ iva ani. Mama a plâns luniţ

întregi, dar acum s-au obişnuit. Slav Domnului c frateleă ă meu are şase copii. Asta m-a scutit pe mine.

Amândoi râser şi coborâr din maşin , iar Andy s riă ă ă ă imediat pe pantalonii ei de piele, ea, îns , nu p ru s seă ă ă supere.

Când intrar în cas , Sam se uita la televizor, Mel f ceaă ă ă 112

- DANIELLE STEELE -

ceva la buc t rie cu Agnes şi Oliver o aduse pe Daphneă ă în untru, prezentându-i-o lui Sam. Ea p ru nonşalant şi înă ă ă largul ei, iar Sam o privi cu interes.

— Lucrezi cu tata?— Sigur. Şi am un nepot chiar de vârsta ta. Şi lui îi plac

luptele.P rea la curent cu gusturile copiilor de nou ani, iar Samă ă

d du din cap afirmativ. Era în regul .ă ă— Tata m-a dus la un meci anul trecut. A fost

nemaipomenit.— Şi eu l-am dus pe Sean o dat . I-a pl cut foarte, mult,ă ă

dar mie mi s-a p rut îngrozitor.ăSam râse şi Melissa ap ru încet din buc t rie, iar Oliveră ă ă

f cu prezent rile.ă ă— Daphne Hutchinson, fiica mea, Melissa.Îşi strânser mâinile şi Agnes disp ru pe neobservate,ă ă

întrebându-se dac nu cumva el începuse deja s umble cuă ă alte femei. Lucrurile se schimbaser , cu siguran , în casaă ţă aceea, dar, dup ce f cuse doamna Watson, nu-l puteaă ă învinui. Avea nevoie de o so ie şi, dac ea fusese o proast ,ţ ă ă atunci altcineva merita s se bucure de noroc.ă

Cele dou femei st teau de vorb lejer şi Ollie v zu că ă ă ă ă Melissa o studia cu aten ie. Era de acord cu pantalonii deţ piele, cu p rul ei str lucitor, cu scurta de blan şi cu poşetaă ă ă Hermès, neagr , care îi atârna pe um r. Daphne era foarteă ă şic şi în pas cu moda şi acum Oliver în elegea de ce. Avea oţ anumit aur care provenea din faptul c un b rbat mai înă ă ă ă vârst îi cump ra cadouri şi o obişnuia cu lucruri fine. Chiară ă şi bijuteriile erau prea scumpe pentru majoritatea femeilor nec s torite. Povestea pe care i-o spusese Daphne înc îlă ă ă mai uimea. Dar era şi interesant, în acelaşi timp. Melissa parc sim ea c acea femeie nu reprezenta niciun pericol,ă ţ ă c nu exista decât prietenie între ea şi tat l ei. O privise cuă ă pruden ia început, iar mesajele transmise de Daphneţă erau doar de prietenie şi nu de interes sexual.

— Unde e Benjamin? întreb Ollie, în cele din urm .ă ă— E plecat, cred, spuse Mel. Ce-ai fi vrut?

113

- DADDY -

Ridic din umeri şi îi zâmbi lui Daphne.ă— Şi eu am un frate mai mare. L-am urât aproape

optsprezece ani. Totuşi, s-a schimbat foarte mult în bine, odat cu înaintarea în vârst .ă ă

Era exact de aceeaşi vârst cu Oliver şi, poate, tocmai deă aceea îl pl cea.ă

To i patru st tur de vorb ore întregi în living-room-ulţ ă ă ă pl cut şi, în cele din urm , se duser la plimbare cu Andyă ă ă şi, chiar înainte de cin , Benjamin ap ru, cu o înf işareă ă ăţ r v şit şi un aer absent. Se dusese s joace fotbal cuă ă ă ă prietenii, dar, ca întotdeauna, ajunsese la Sandra. Şi p rin iiă ţ ei erau desp r i i acum, ceea ce f cea ca lucrurile s fieă ţ ţ ă ă mai uşoare. Mama ei nu era niciodat acas , iar tat l seă ă ă mutase la Philadelphia.

Benjamin fu rece cu Daphne şi abia vorbi în timpul cinei. Merser la restaurantul italienesc de care vorbise Oliver şiă se sim ir foarte bine, râser , vorbir şi spuser glume şi,ţ ă ă ă ă pân la urm , se înc lzi şi Benjamin, deşi arunca mereuă ă ă priviri cercet toare spre tat l lui şi Daphne.ă ă

Se întoarser acas pentru desertul promis de Agnes şiă ă Andy st tu în fa a c minului în timp ce ei mâncar pl cintă ţ ă ă ă ă cu mere şi pr jiturele de cas . Fusese o zi perfect , primaă ă ă pe care o tr iser dup mult vreme, şi to i p reau ferici i.ă ă ă ă ţ ă ţ

Telefonul sun în timp ce Sam spunea povestiri cuă fantome şi Oliver se duse s r spund . Era tat l s u şiă ă ă ă ă ceilal i nu puteau auzi decât cuvintele lui.ţ

— Da… bine, tat … Linişteşte-te… Unde e? Tu eşti bine?ă… Vin imediat… R mâi acolo unde eşti. Vin eu s te iau. Nuă ă vreau s te urci la volan. Las maşina acolo şi o s-o ieiă ă mâine.

Închise cu un aer r v şit, iar copiii p rur speria i, dar elă ă ă ă ţ se gr bi s -i linişteasc , deşi, când puse receptorul în furc ,ă ă ă ă îi tremurau mâinile.

— Totul e în regul . Bunica a avut un mic accident. Aă ieşit singur cu maşina şi a lovit un vecin. Nimeni nu e gravă r nit. Ea e doar şocat şi o vor ine la spital noaptea asta,ă ă ţ pentru a o supraveghea. Bunicul e foarte tulburat. Din

114

- DANIELLE STEELE -

fericire, tipul pe care l-a lovit a fost iute şi a s rit pe capot ,ă ă aşa încât şi-a rupt doar glezna. Ar fi putut fi mai r u pentruă amândoi.

— Credeam c nici nu are voie s conduc , spuse Melissaă ă ă continuând s par îngrijorat .ă ă ă

— Nici n-are. Bunicul era în garaj, unde punea nişte scule, şi ea s-a hot rât s fac o plimbare.ă ă ă

Nu le mai zise c ea îi spusese doctorului c se duseseă ă s -şi ia b iatul de la şcoal şi c tat l lui plângea la telefon.ă ă ă ă ă Medicii tocmai îi comunicaser c venise vremea s o ducă ă ă ă la un sanatoriu, unde avea s fie supravegheat înă ă permanen .ţă

— Îmi pare nespus de r u, zise el uitându-se la Daphne,ă dar trebuie s m duc s -l v d. Probabil c e mai zguduită ă ă ă ă decât ea. Vrei s te las la gar ?ă ă

Trenul era abia peste o or , dar nu voia s o lase singur .ă ă ă— Pot s iau un taxi. Tu du-te, spuse ea, şi, uitându-se laă

cei trei copii, ad ug : Voi sta aici cu copiii, dac sunt deă ă ă acord.

Mel şi Sam p rur încânta i, dar Benjamin nu spuseă ă ţ nimic.

— Ar fi grozav, zise el zâmbindu-i, dup care o instrui peă Mel s cheme un taxi la nou şi un sfert.ă ă

Avea s ajung la timp pentru a prinde trenul de nou şiă ă ă jum tate.ă

— Poate s te duc şi Benjamin.ă ă— Un taxi va fi foarte bun. Sunt convins c Benjamină ă

are lucruri mai bune de f cut decât s conduc la gar oă ă ă ă b trânic .ă ă

Sim ise re inerea b iatului şi nu voia s -i cad în spinare.ţ ţ ă ă ă Peste o clip , Oliver plec , iar Benjamin disp ru în cameraă ă ă lui, l sând-o cu copiii.ă

Sam se duse s mai aduc pl cint , iar Mel d du fugaă ă ă ă ă sus dup scenariul piesei pentru a i-l ar t . Agnes seă ă ă retr sese, aşa cum f cea de obicei, imediat dup ce f cuseă ă ă ă ordine în buc t rie, aşa c Daphne era singur în living-ă ă ă ăroom când sun telefonul. Se uit , nervoas , în jur şi, până ă ă ă

115

- DADDY -

la urm , se hot rî s r spund , gândindu-se c ar fi putut fiă ă ă ă ă ă Ollie, care şi-ar fi f cut griji dac nu ar fi primit niciună ă r spuns. Poate uitase ceva. Oricum, r spunse şi, la cap tulă ă ă cel lalt se f cu linişte, apoi o voce de femeie îl ceru peă ă Ollie.

— Îmi pare r u, dar nu e acas . S -i transmit vreună ă ă mesaj?

Vorbea pe un ton de serviciu şi toate instinctele îi spuneau c era Sarah. Aşa şi era.ă

— Copiii sunt acolo? întreb aceasta, p rândă ă nemul umit .ţ ă

— Bineîn eles. S m duc s -i chem?ţ ă ă ă— Da… spuse ea, apoi ad ug : Scuza i-m , dar cineă ă ţ ă

sunte i?ţDaphne nu ezit nicio clip şi, chiar atunci Mel ap ru înă ă ă

înc pere.ă— Femeia care are grij de copii. Vorbi i cu Melissa. ă ţÎi d du receptorul acesteia, cu un zâmbet pl cut, apoi seă ă

duse la buc t rie s vad ce f cea Sam. B iatul f cea prafă ă ă ă ă ă ă pl cinta şi vâra buc i mari în gur încercând s taie una şiă ăţ ă ă pentru Daphne.

— Cred c e mama ta la telefon. Acum vorbeşte cu Mel.ă— Da? spuse el, p rând uimit şi l s balt tot ce f cea,ă ă ă ă ă

rupând-o la fug în cealalt înc pere.ă ă ăReap rur abia peste zece minute, t cu i, şi lui Daphne îiă ă ă ţ

f cur mil . Vedea în ochii lor cât de dor le era de ea şiă ă ă Sam îşi ştergea ochii cu mâneca. Era evident c plânsese.ă Şi Melissa p rea mai grav în urma acelei conversa ii.ă ă ţ

— Mai vrea cineva pl cint ? întreb Daphne vrând s leă ă ă ă distrag aten ia, dar neştiind cum, iar Mel o priviă ţ întreb toare.ă

— De ce i-ai spus c eşti femeia care st cu noi? ă ăDaphne o privi drept în ochi şi fu sincer cu ea, aşa cumă

fusese şi cu Ollie.— Pentru c n-am vrut s-o sup r. Tat l vostru şi cu mineă ă ă

nu suntem decât prieteni, Mel. Exist un b rbat în via aă ă ţ mea pe care-l iubesc foarte mult, aşa c tat l vostru şi cuă ă

116

- DANIELLE STEELE -

mine nu vom fi niciodat altceva decât prieteni. Nu aveaă niciun rost s-o sup r pe mama voastr sau s creez oă ă ă neîn elegere între ei. Şi aşa lucrurile sunt destul deţ complicate şi f r s mai pun eu paie pe foc.ă ă ă

Mel încuviin , t cut .ţă ă ă— A zis c nu vine acas s pt mân viitoare pentru că ă ă ă ă ă

are de scris o lucrare.Chiar când ea spuse acele cuvinte, Sam începu s plângă ă

încet. F r s -şi dea seama, Daphne îl strânse la piept. Leă ă ă alungase orice temeri spunându-le de omul pe care-l iubea şi era bucuroas c o f cuse, dar era şi mai bucuroas c -iă ă ă ă ă spusese lui Ollie mai devreme. Acei oameni nu trebuiau r ni i, ci iubi i. O înfuria faptul c propria lor mam îiă ţ ţ ă ă p r sise.ă ă

— Poate c e prea dureros pentru ea s se întoarcă ă ă acum.

Încerca s fie dreapt , dar Mel p ru sup rat .ă ă ă ă ă— Dar noi de ce nu ne putem duce s-o vedem? întrebă

Sam, pe bun dreptate.ă— Nu ştiu, Sam, spuse Daphne ştergându-i lacrimile. St teau to i trei la mas în buc t rie, pofta de mâncareă ţ ă ă ă

le disp ruse şi uitar complet de pl cint .ă ă ă ă— Zice c apartamentul nu e gata înc şi nu avem undeă ă

s dormim, dar asta-i o prostie.ăSe opri din plâns şi discutar to i trei, uitând de nou şiă ţ ă

un sfert.— Oh, Doamne, exclam ea uitându-se la ceas exact laă

nou şi jum tate. Mai e vreun tren?ă ăPutea s ajung cu taxiul şi pân la New York dac eraă ă ă ă

nevoie.Dar Melissa încuviin .ţă— La unsprezece.— Atunci, cred, c o s -l iau pe acela.ă ă— Foarte bine, spuse Sam ag ându-se de mâna ei, darăţ

amândoi p reau, deodat , epuiza i.ă ă ţPeste pu in timp, îl duse pe Sam la culcare şi st tu deţ ă

vorb cu Mel pân dup zece, când îi suger s se culce,ă ă ă ă ă 117

- DADDY -

c ci ea avea s se descurce înc o jum tate de or până ă ă ă ă ă când va chema un taxi. În cele din urm , Mel se duse sus,ă cu propriile ei gânduri. Ollie veni la zece şi jum tate şi fuă surprins când o v zu pe Daphne înc acolo, citind liniştit .ă ă ă

— Ce face tat l t u?ă ă— Presupun c bine, spuse Ollie, p rând obosit.ă ăÎşi aşezase tat l în pat, ca pe un copil, promi ându-i s seă ţ ă

duc a doua zi s -l ajute s decid ce vor face în privin aă ă ă ă ţ mamei sale.

— E o situa ie îngrozitoare. Mama are boala lui Alzheimerţ şi asta îl ucide pe tata.

— Oh, Doamne, e groaznic.Era bucuroas c p rin ii ei erau înc tineri şi s n toşi.ă ă ă ţ ă ă ă

Aveau şaptezeci şi respectiv şaptezeci şi cinci de ani, dar amândoi p reau de cincizeci. Dup aceea îşi aminti deă ă telefonul lui Sarah.

— Apropo, a sunat so ia ta.ţ— Fir-ar s fie… spuse el trecându-şi o mân prin p r şiă ă ă

întrebându-se dac nu cumva copiii îi spuseser c Daphneă ă ă era acolo, dar ea îi desluşi privirea şi îl linişti repede.

— Ce i-au spus?— Nu ştiu. N-am stat în camer când au vorbit. Dar, cumă

nimeni nu era în jur când a sunat telefonul, am r spuns euă şi i-am spus c sunt femeia care are grij de copii.ă ă

Îşi zâmbir reciproc.ă— Î i mul umesc, zise el, întrebând-o apoi îngrijorat: Cumţ ţ

au fost copiii dup aceea?ă— Tulbura i. B nuiesc c le-a spus c nu poate veniţ ă ă ă

s pt mân viitoare şi c nu-i poate chema acolo. Samă ă ă ă plângea. Dar şi-a revenit pân l-am dus la culcare.ă

— Eşti, într-adev r, o femeie nemaipomenit . ă ăSe uit apoi la ceas cu regret.ă— Îmi pare r u, dar trebuie s te duc la gar . Abia o să ă ă ă

apuci s prinzi trenul.ă— M-am sim it grozav, Oliver, îi spuse ea în drum spreţ

gar .ă— Şi eu la fel. Îmi pare nespus de r u c a trebuit s fugă ă ă

118

- DANIELLE STEELE -

la sfârşit.— Nu- i face griji. Eşti extrem de ocupat, dar lucrurile seţ

vor limpezi într-o bun zi.ă— Dac mai apuc ziua aceea, zise el zâmbind obosit.ăAştept trenul împreun cu ea şi înainte s plece oă ă ă

îmbr iş ca un frate spunându-i c se vor vedea a doua ziăţ ă ă la birou. Ea îi f cu cu mâna în timp ce trenul se puse înă mişcare şi el se întoarse încet acas , regretând c lucrurileă ă nu st teau altfel. Poate c … dac ea ar fi fost liber , îşiă ă ă ă spuse în sinea lui, dar ştia c era o minciun . Indiferent câtă ă de liber ar fi fost Daphne, cât de atr g toare sau deă ă ă inteligent , el nu o dorea decât pe Sarah. Când ajunseă acas , o sun , dar de la cel lalt cap t al firului nu veniă ă ă ă niciun r spuns.ă

119

- DADDY -

Capitolul 8

S pt mân urm toare, George Watson îşi duse so ia laă ă ă ă ţ un sanatoriu specializat în pacien i cu boala lui Alzheimer şiţ alte forme diverse de nebunie. Pe dinafar era vesel şiă pl cut, dar o privire aruncat pacien ilor îl deprim peă ă ţ ă Oliver cumplit, când se duse s -şi viziteze mama. De dataă aceasta, ea nu îl recunoscu şi crezu c George este fiul ei,ă nu so ul.ţ

B trânul îşi şterse ochii când plecar , iar Oliver îl lu deă ă ă bra , în vântul rece, şi îl duse acas . Avu senza ia c îlţ ă ţ ă p r seşte când plec în seara aceea pentru a se întoarceă ă ă acas la copiii lui.ă

P rea ciudat ca el şi tat l lui s -şi piard so iile în acelaşiă ă ă ă ţ timp, deşi în moduri diferite. Era cumplit de dureros pentru amândoi. Cel pu in, Oliver îi avea pe copii, care îl ineauţ ţ ocupat, şi îi distr geau aten ia. Tat l lui, îns , nu aveaă ţ ă ă nimic, în afar de singur tate, amintiri şi dureroasele viziteă ă pe care i le f cea lui Phyllis în fiecare dup -amiaz .ă ă ă

Apoi veni ziua cea mare. Sarah sun de Sfântul Valentină şi spuse c voia s vad copiii în weekendul urm tor. Laă ă ă ă Boston.

— De ce nu vii aici?Era plecat de şapte s pt mâni şi, ca şi copiii, şi Oliveră ă ă

ardea de dorin a de a o vedea şi de a o avea acas cu ei.ţ ă— Vreau s vad unde locuiesc.ă ăEl ar fi vrut s se opun , dar nu o f cu. În schimb, fu deă ă ă

acord şi o sun din nou când afl ora aproximativ la careă ă ă aveau s ajung la Boston.ă ă

— Vom fi la tine sâmb t , pe la unsprezece, dac lu mă ă ă ă trenul de nou .ă

Ar fi vrut s reuşeasc s mearg de vineri seara, dar eraă ă ă ă prea complicat din cauza şcolii şi a serviciului, aşa c eaă sugerase ziua de sâmb t .ă ă

— Ai loc pentru to i?ţ

120

- DANIELLE STEELE -

Zâmbi pentru prima oar dup câteva s pt mâni, dar înă ă ă ă partea ei se f cu linişte.ă

— Nu… m gândeam c Mel şi Benjamin ar putea dormiă ă pe dou canapele vechi în living-room. Şi… Sam urma să ă doarm cu mine…ă

Vocea i se frânse, iar mâna lui Oliver înghe peţă receptor, în timp ce cuvintele îşi g seau ecoul în mintea lui:ă „Sam… s doarm cu mine”, spusese ea, nu ă ă cu noi.

— Şi noi, sau mai bine-zis, eu?Hot rî s -i vorbeasc deschis. Voia s ştie cum st , odată ă ă ă ă ă

pentru totdeauna. Nu mai suporta chinul de a nu şti.— M gândeam c poate…ă ăVocea ei era pu in mai mult decât o şoapt .ţ ă— … ai vrea s stai la hotel? Ar… ar fi mai uşor aşa, Ollie.ăAvea lacrimi în ochi când spuse acest lucru, dar el îşi

sim i inima extrem de grea când o auzi.ţ— Mai uşor pentru cine? Mi se pare c tu îns i ai spus că ăţ ă

nimic nu se va schimba, nu cu prea mult timp în urm , şi că ă nu pleci pentru totdeauna. Sau ai uitat?

— N-am uitat deloc. Numai c lucrurile se schimb cândă ă pleci şi ai o alt perspectiv .ă ă

Dar pentru el de ce nu se schimbau, oare? De ce continua s o doreasc la fel de mult? Ar fi vrut s oă ă ă zgâl âie pân ar fi f cut-o s -i cl n ne din ii în gur , apoiţ ă ă ă ă ţă ţ ă s o s rute pân avea s -l implore s fac dragoste cu ea.ă ă ă ă ă ă Dar ea nu avea s mai fac acest lucru. Niciodat .ă ă ă

— Îmi spui, deci, c totul s-a terminat. Nu-i aşa, Sarah?ăVorbea prea tare şi inima îi b tea cu putere.ă— Nu- i cer decât s stai la hotel, Ollie… de data asta…ţ ă— Înceteaz odat ! Nu te mai juca cu mine, fir-ar s fie!ă ă ăEra o parte a ei crud , de existen a c reia nici nu ştiuseă ţ ă

vreodat .ă— Îmi pare r u… sunt la fel de derutat ca şi tine. ă ăŞi, în clipa aceea, era cât se poate de sincer .ă— Pe naiba, Sarah. Ştii exact ce faci. Ştiai chiar din ziua

când ai plecat.— Vreau doar s fiu singur cu copiii în acest weekend.ă ă

121

- DADDY -

— Foarte bine, spuse el cu un glas rece, o s -i aduc laă unsprezece.

Închise telefonul înainte ca ea s -l mai poat tortura.ă ă Avea s fie un weekend de singur tate pentru el, în timp ceă ă ea şi copiii se vor între ine ferici i.ţ ţ

I-ar fi putut l sa s se duc singuri, dar nu voia. Dorea să ă ă ă fie cu ei, mai ales dup aceea, în drum spre cas . Mai ştiaă ă în adâncul sufletului c voia s se afle în preajma ei. Eraă ă îngrijorat îndeosebi pentru Sam, mai pu in pentru ceilal i.ţ ţ Benjamin nu era deosebit de încântat, pentru c avea să ă piard un meci, dar Oliver îi spuse c era de p rere c ar fiă ă ă ă trebuit s se duc . Mel era ner bd toare, iar Sam, înă ă ă ă culmea fericirii. El se întreb , îns , cum se vor sim i după ă ţ ă ce o vor vedea.

Zborul pân la Boston avu un aer festiv, iar când seă îndreptar spre adresa ei de la Brattle Street, el era teribilă de nervos. Îi spusese c -i va l sa acolo şi va pleca, dară ă când ea deschise uşa, el avu impresia c inima încet s -iă ă ă mai bat . Ar ta la fel de minunat ca întotdeauna, ba chiară ă mai mult. P rul îi era liber şi mai lung, iar blugii i se mulauă pe trup într-un fel care îl f cu s simt o durere acut , dară ă ă ă se st pâni în fa a copiilor. Ea îl s rut uşor pe obraz,ă ţ ă ă îmbr iş copiii şi apoi îi lu în cas pentru prânzul preg tităţ ă ă ă ă pentru ei, în timp ce Oliver se îndep rta cu taxiul, dorind-oă cu fiecare fibr a trupului.ă

Ea locuia într-un mic apartament, cu un living-room pl cut şi un dormitor micu şi, în vreme ce copiii sorbeauă ţ supa, înghi eau mâncarea şi o priveau ferici i, vorbeau cuţ ţ to ii în acelaşi timp, bucuroşi c se puteau elibera deţ ă temerile şi emo iile re inute atât de mult. Sam st tea lipitţ ţ ă de ea şi chiar şi Benjamin p rea mai relaxat. To i p reauă ţ ă ferici i, în afar de Oliver, care st tea singur în camera Iulţ ă ă de hotel.

Pân la urm se întâmplase, îl respinsese. Nu îl maiă ă iubea. Şi acea realitate aproape c îl ucidea. Plânse când îşiă aminti de trecut şi se plimb ore întregi prin campusul de laă Harvard. Se duse în toate locurile unde fuseser cu ani înă

122

- DANIELLE STEELE -

urm şi, întorcându-se la hotel, îşi d du seama c înc maiă ă ă ă plângea. Nu pricepea deloc. Îi spusese c nimic nu se vaă schimba între ei şi, totuşi, acum îl exclusese. Totul se terminase şi ei deveniser nişte str ini. Se sim ea ca ună ă ţ copil abandonat. În seara aceea, stând singur în camer , oă sun .ă

Auzi zgomot de muzic , glasuri şi râsete, ceea ce îl f cuă ă s se simt şi mai singur decât înainte.ă ă

— Iart -m , Sarah. N-am vrut s - i întrerup întrevedereaă ă ă ţ cu copiii.

— Nu-i nimic. Fac floricele în buc t rie. Te sun eu maiă ă târziu.

O f cu dup miezul nop ii.ă ă ţ— Ce se petrece cu noi?Trebuia s o întrebe, trebuia s ştie, c ci, dup dou luniă ă ă ă ă

el nu putea s fac altceva decât s se gândeasc la ea şiă ă ă ă s doreasc s se întoarc acas , mai mult ca oricând.ă ă ă ă ă Dac ea nu avea de gând s mai fac acest lucru, el trebuiaă ă ă s ştie.ă

— Nu pricep. Când ai plecat, ai spus c vei veni în fiecareă weekend. Acum, dup aproape dou luni, m ii la distană ă ă ţ ţă şi te por i de parc am fi divor a i.ţ ă ţ ţ

— Nici eu nu ştiu, Ollie.Vocea ei era cald , o mângâiere familiar pe care el voiaă ă

s o uite, dar nu putea.ă— Lucrurile s-au schimbat pentru mine când am ajuns

aici. Mi-am dat seama cât de mult îmi doream asta şi c n-ăaş putea s m mai întorc la ceea ce am avut înainte. Poateă ă c , într-o bun zi, voi putea… dar va trebui s fie foarteă ă ă diferit.

— Cum? Spune-mi… trebuie s ştiu…ăSe urî pentru asta, dar plângea din nou. Ceva îngrozitor

se întâmplase în acel weekend şi el ştia. Ea de ineaţ controlul asupra a tot ce iubea, iar el nu avea puterea să schimbe nimic, nici s o fac s se întoarc acas cu el.ă ă ă ă ă

— Nici eu nu ştiu r spunsurile. Ştiu doar c simt nevoiaă ă s fiu aici.ă

123

- DADDY -

— Şi cu noi cum r mâne? De ce faci asta? De ce n-amă putut s stau şi eu acolo?ă

Nu avea niciun pic de ruşine şi de mândrie. O iubea şi o dorea prea mult.

— Cred c mi-e team s te v d.ă ă ă ă— Bine, dar asta-i o nebunie. De ce?— Nu ştiu. Poate c vrei prea mult de la mine, Oliver. Eă

ca şi cum aş fi altcineva acum. Cineva care am fost odat şiă care voi fi de acum încolo. Cineva care a dormit to i aceştiţ ani, înl turat şi uitat, dar care acum a revenit la via . Şi nuă ţă vreau s renun . De dragul nim nui. Nici m car de dragulă ţ ă ă t u.ă

— Şi perechea care eram împreun ? Ai uitat-o atât deă repede?

Nu trecuser decât şapte s pt mâni şi ea f cea s par oă ă ă ă ă ă veşnicie.

— Nu mai sunt persoana aceea. Nu sunt sigur c maiă ă pot fi vreodat . Cred c de aceea mi-e team s te v d. N-ă ă ă ă ăaş vrea s te dezam gesc, dar nu mai sunt aceeaşi, Ollie.ă ă Poate c nu mai sunt demult şi habar n-am avut.ă

Lui i se t ie r suflarea, dar trebuia s o întrebe.ă ă ă— Exist un alt b rbat?ă ăDeja? Atât de curând? Era posibil. Şi p rea atât deă

frumoas când îi dusese copiii. Timpul se d duse înapoiă ă pentru ea când plecase din Purchase şi lui i se p ruseă frumoas atunci, acum, îns , era şi mai mult.ă ă

— Nu, nu exist nimeni, spuse ea, dar p ru s eziteă ă ă pu in. Nu înc . Dar aş vrea s fiu liber s cunosc al iţ ă ă ă ă ţ oameni.

Dumnezeule. Lui nu-i venea s cread ce-i auzeauă ă urechile. Dar ea chiar spusese acele cuvinte. Se terminase.

— Cred c asta spune tot, nu? Vrei s înaintezi divor ?ă ă ţMâna îi tremur pe receptor când o întreb .ă ă— Nu înc . Nu ştiu ce vreau. Nu înc .ă ăEl ar fi vrut s-o aud ipând, îngrozit de acea idee, dară ţ ă

era evident c se gândise la aşa ceva. Şi, la fel de evidentă era şi faptul c via a lor împreun se sfârşise, în orice caz. ă ţ ă

124

- DANIELLE STEELE -

— Anun -m când te hot r şti. Totuşi, cred c eşti oţă ă ă ă ă mare proast , Sarah. A fost ceva extraordinar între noi timpă de optsprezece ani şi tu dai cu piciorul.

Vorbea cu am r ciune şi era trist când îşi şterse lacrimileă ă de pe obraji, împ r indu-se între sup rare şi furie.ă ţ ă

— Ollie…Şi ea p rea s plâng .ă ă ă— Te mai iubesc înc .ă— Nu vreau s aud.ăEra prea dureros acum, prea mult pentru el.— Vin s iau copiii mâine la patru. Trimite-i jos, eu voiă

aştepta în taxi.Deodat , nu mai voia s o vad . Şi, când puse telefonulă ă ă

încet, lâng pat, avu senza ia c îşi pusese jos şi inima.ă ţ ă Femeia pe care o cunoscuse şi o iubise drept Sarah Watson nu mai exista. Disp ruse. Ca şi cum n-ar fi existată niciodat .ă

125

- DADDY -

Capitolul 9

A doua zi dup -amiaz , când se duse s ia copiii, inima îiă ă ă b tea nebuneşte în timp ce şedea în taxi. Coborî, sun laă ă sonerie şi se întoarse repede în maşin . Abia aştepta s -iă ă revad , s -i aib din nou cu el, s nu mai fie o clip singur.ă ă ă ă ă Ziua de duminic petrecut prin Boston f r ei fuseseă ă ă ă îngrozitoare. Şi fusese un weekend pe care nu avea s -lă uite niciodat .ă

Melissa ap ru prima, încrez toare, matur şi foarteă ă ă frumoas . Îi f cu cu mâna tat lui ei, care se afla în maşină ă ă ă şi el r sufl uşurat v zând c era vesel . Îi f cuse bine c -şiă ă ă ă ă ă ă rev zuse mama, în sfârşit. Apoi ap ru Benjamin, grav şiă ă t cut, dar în ultima vreme era mereu astfel. Se schimbaseă foarte mult în cele dou luni de când ea îi p r sise. Sauă ă ă poate c se maturiza doar. Oliver nu era sigur şi îşi f ceaă ă griji pentru el. Dup aceea ap ru Sam, târându-şi picioareleă ă şi purtând un pachet mare. Ea îi d ruise un urs, nefiindă sigur c îi va pl cea, dar el îl luase în pat noaptea şi acumă ă ă îl strângea la piept ca pe o comoar sacr .ă ă

Benjamin urc pe locul din fa , Mel urcase deja şi Samă ţă îşi privi tat l cu nişte ochi mari şi trişti. Nu era greu deă observat c plânsese.ă

— Bun , tipule, ce-ai acolo?ă— Mami mi-a dat un ursule . Ca s -mi poarte noroc…ţ ă

ştii…Îi era ruşine s admit cât de mult îi pl cea. Ea aleseseă ă ă

instinctiv exact ce îi pl cea lui. Îi cunoştea pe to i foarteă ţ bine, iar Oliver îi putea mirosi parfumul pe b iat când îl luă ă în bra e. Îl durea inima numai când sim ea acel miros şi seţ ţ gândea la ea. Dup ce urc şi Sam, punând sacul de voiajă ă peste picioarele lor, Oliver îşi ridic privirea şi o v zu stândă ă în prag. Le f cu cu mâna şi, pentru o clip , el vru s sară ă ă ă din maşin , s alerge spre ea, s o ia în bra e şi s o ducă ă ă ţ ă ă acas cu ei. Poate c o mai putea face înc s -şi revin şi,ă ă ă ă ă

126

- DANIELLE STEELE -

dac nu, putea cel pu in s o ating , s o simt şi s oă ţ ă ă ă ă ă miroas . Dar se sili s priveasc în alt parte şi îi spuseă ă ă ă şoferului, cu o voce r guşit , s -i duc la aeroport. Priviă ă ă ă înapoi f r s vrea şi, în timp ce se îndep rtau, v zu cât deă ă ă ă ă frumoas şi tân r era, continuând s le fac cu mâna dină ă ă ă ă prag şi, deodat , în timp ce el o privea, sim i c Melissa îiă ţ ă strecur ceva în mân . Era o pungu mic din m tase albă ă ţă ă ă ă pe care o deschise şi în untru v zu inelul cu smarald peă ă care el i-l d ruise lui Sarah de Cr ciun. Al turi se mai afla şiă ă ă un bile el în care ea îl ruga s -l p streze pentru Melissa.ţ ă ă Înc o declara ie puternic . Fusese un weekend crud pentruă ţ ă el. Vârî pungu a în buzunar, f r s zic nimic, cu maxilarulţ ă ă ă ă încleştat şi cu ochii reci, uitându-se pe fereastr .ă

Nu spuse nimic mult vreme, ci doar îi ascult pe copiiă ă p l vr gind despre cina pe care ea le-o g tise, despreă ă ă ă floricele şi despre cât de mult le pl cea apartamentul ei.ă Chiar şi Sam p rea mai liniştit acum. Era cât se poate deă evident c -i f cuse foarte bine faptul c -şi rev zuse mama.ă ă ă ă P reau cu to ii foarte deschişi şi Sam era piept nat aşaă ţ ă cum îi pl cea lui Oliver. Era dureros s -i vad astfel, abiaă ă ă ieşi i din mâinile ei, de parc atunci ar fi fost n scu i, chiarţ ă ă ţ în clipa aceea, elibera i din ea. Nu mai voia s aud cât deţ ă ă minunat fusese, cât de superb ar ta, cât de dr gu eraă ă ă ţă gr dina sau cât de grele erau cursurile ei. Nu voia s audă ă ă decât cât de dor îi fusese de ei, îndeosebi de el, cât de curând va veni acas , cât de mult îi displ cea Boston-ul şiă ă cât de mult greşise c se dusese acolo. Dar ştia c nu aveaă ă s aud niciodat aceste lucruri.ă ă ă

Zborul înapoi spre New York fu dificil, dar copiii p reau să ă nu bage de seam şi ajunser acas la ora opt în searaă ă ă aceea. Aggie îi aştepta şi se oferi s le preg teasc cina.ă ă ă Atunci îi povestir lui Aggie o mul ime de lucruri despreă ţ Boston, despre ce f cuse, ce spusese, ce credea şi aproapeă tot ce f cea mama lor. În cele din urm , pe la jum tateaă ă ă mesei, Ollie nu mai suport . Se ridic şi îşi azvârli şervetul,ă ă sub privirile lor uimite.

— M-am s turat s v aud vorbind despre asta! M bucură ă ă ă 127

- DADDY -

c v-a i sim it minunat, dar, fir-ar s fie, nu pute i s maiă ţ ţ ă ţ ă vorbi i şi despre altceva?ţ

P rur ruşina i şi el se sim i deodat stânjenit.ă ă ţ ţ ă— Îmi pare r u… sunt… nu conteaz …ă ăP r si înc perea şi se duse sus, închizând uşa camerei,ă ă ă

st tu apoi în întuneric, privind afar la lumina lunii. Era atâtă ă de dureros s -i aud vorbind tot timpul numai de ea. Ei oă ă reg siser şi el o pierduse. Nu mai exista întoarcere şi niciă ă sc pare. Nu-l mai iubea, indiferent ce ar fi spus la telefon.ă Se terminase. Pentru totdeauna.

Se aşez pe pat, în întuneric, unde st tu parc oă ă ă veşnicie, se întinse apoi şi r mase cu privirea a intit înă ţ ă tavan. Mult mai târziu auzi un cioc nit în uş . Era Mel, careă ă deschise uşa foarte pu in şi, la început, nu-l v zu.ţ ă

— Tat ?ăP şi în untru şi atunci îl v zu întins pe pat, în luminaă ă ă

lunii.— Îmi pare r u… n-am vrut s te sup r m… doar c …ă ă ă ă ă— Ştiu, copila mea, ştiu. Sunte i cât se poate deţ

îndrept i i s fi i emo iona i. Doar e mama voastr . M-amăţ ţ ă ţ ţ ţ ă înfuriat şi eu o clip . Pân şi ta ii se înfurie uneori.ă ă ţ

Se ridic în capul oaselor şi îi zâmbi, aprinse apoi lumina,ă sim indu-se jenat c fusese surprins visând în întuneric.ţ ă

— Numai c mi-e foarte dor de ea… aşa cum v era şiă ă vou …ă

— Zicea c înc te mai iubeşte. ă ăMel era deodat atât de trist pentru el şi expresiaă ă

ochilor lui era, pur şi simplu, insuportabil .ă— Frumos, scumpa mea. Şi eu o iubesc. Numai c ,ă

uneori, e greu s în elegi când lucrurile se schimb …ă ţ ăCând pierzi pe cineva la care ii atât de mult… când aiţ

impresia c toat via a ta s-a sfârşit…ă ă ţ— O s m obişnuiesc.ă ăMelissa încuviin . Îi promisese mamei ei c va face totţă ă

ce-i va sta în putin s fie de ajutor şi avea de gând s-oţă ă fac . Îl culc pe Sam în seara aceea, împreun cu ursule ul,ă ă ă ţ şi îi spusese s -l mai lase pe tati în pace un timp şi să ă

128

- DANIELLE STEELE -

doarm în patul lui.ă— Tati e bolnav? Ea scutur din cap.ă— S-a purtat ciudat în seara asta, spuse Sam, p rândă

foarte îngrijorat.— E doar sup rat, atâta tot. Cred c i-a fost foarte greuă ă

când a v zut-o pe mami.ă— Eu credeam c a fost excelent, zise el zâmbind fericit,ă

strângând în bra e ursule ul, şi Mel îi zâmbi, sim indu-se cuţ ţ ţ o sut de ani mai b trân .ă ă ă

— Şi eu am crezut la fel, dar poate c pentru el e maiă greu.

Sam încuviin , de parc ar fi în eles şi el, dar, înţă ă ţ realitate, nu pricepea nimic. Apoi, îşi întreb sora ceva ceă nu îndr znise s -i întrebe pe niciunul din p rin i.ă ă ă ţ

— Mel… crezi c o s se întoarc ?… Adic , aşa cum aă ă ă ă fost înainte… aici, la tati, la tot…

Sora lui ezit pu in timp înainte s -i r spund ,ă ţ ă ă ă întrebându-şi sufletul şi mintea, dar, ca şi tat l ei, ştiaă r spunsul deja.ă

— Nu ştiu… dar nu cred.Sam încuviin din nou, mai capabil s suporte acestţă ă

lucru, acum c fusese în vizit la ea şi dup ce ea îiă ă ă promisese c putea s se duc din nou peste câtevaă ă ă s pt mâni. Nu spusese nimic despre întoarcerea înă ă Purchase.

— Crezi c tata e sup rat pe ea? ă ăMel scutur din cap.ă— Nu. Cred c e doar trist. De aceea s-a purtat ciudat înă

seara asta.Sam d du din cap aprobator şi se întinse în pat.ă— Noapte bun , Mel… Te iubesc.ăEa se aplec atunci s -l s rute şi îl mângâie încet pe p r,ă ă ă ă

exact cum f cuse Sarah la Boston.ă— Şi eu te iubesc, chiar dac uneori nu eşti preaă

cuminte.Amândoi râser , apoi ea stinse lumina şi închise uşa, iară

129

- DADDY -

când se duse în camera ei, îl v zu pe Benjamin s rind peă ă fereastr . Îl urm ri cu privirea, dar nu scoase niciun sunetă ă şi nu f cu niciun semn. Doar trase jaluzelele şi se vârî înă pat. Avea o mul ime de lucruri la care s se gândeasc . Înţ ă ă noaptea aceea, to i aveau. To i au stat treji mult timp,ţ ţ gândindu-se la Sarah. Şi, indiferent unde s-ar fi dus Benjamin, Mel îşi spuse c era treaba lui. Dar nici nu eraă greu de imaginat unde se afla. În ciuda interdic iei aflate înţ vigoare, se dusese la Sandra.

130

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 10

Daphne intr în biroul lui Oliver a doua zi, pu in dup oraă ţ ă zece şi, la început, i se p ru c totul era în regul . Ştia că ă ă ă se dusese cu copiii s o vad pe Sarah în weekend.ă ă

— Cum a fost?Dar imediat ce rosti acele cuvinte, v zu r spunsul în ochiiă ă

lui. P rea lovit de tr snet.ă ă— Nu m întreba.ă— Îmi pare r u.ăŞi chiar îi p rea r u şi pentru el şi pentru copii.ă ă— Şi mie. Ai adus modelele?Ea încuviin şi ocolir acel subiect. Lucrar f rţă ă ă ă ă

întrerupere pân la patru şi, pentru prima oar , el îşi g siă ă ă liniştea în munc . Era minunat s nu se mai gândeasc laă ă ă Sarah şi nici chiar la copii.

În seara aceea, ajunse acas la nou şi, în fiecare seară ă ă care urm , şi mai târziu. Aveau de preg tit o prezentareă ă pentru un client foarte important. Dar, pentru prima oar ,ă copiii p reau în regul . Şi, la trei s pt mâni de la primaă ă ă ă vizit , Sarah îi invit din nou pe copii la Boston, dar de dataă ă aceasta, Oliver nu se mai duse cu ei. Se duser doar Mel şiă Sam. Benjamin îşi f cuse deja planuri s mearg la schi cuă ă ă prietenii şi nu voia s schimbe nimic.ă

Vineri sear , când Oliver veni de la serviciu, târziu, g siă ă casa t cut şi cufundat în întuneric, chiar şi Aggie îşi luaseă ă ă câteva zile libere şi se dusese la sora ei în New Jersey. I se p rea ciudat s fie singur f r ei, dar, într-un fel, era şi oă ă ă ă uşurare. Trecuser trei luni de când plecase Sarah, trei luniă în care îi îngrijise, plânsese şi fusese îngrijorat pentru ei, fusese r spunz tor în fiecare clip şi alergase de acas laă ă ă ă birou şi invers. Uneori trebuia s -i dea dreptate lui Daphne.ă Ar fi fost mai simplu dac s-ar fi mutat la New York, dar nuă credea c vreunul din ei era preg tit înc pentru aşa ceva.ă ă ă Poate peste un an, doi… era ciudat s se gândeasc atât deă ă

131

- DADDY -

mult în viitor, f r ea. Via a lui p rea un pustiu imens.ă ă ţ ăSâmb t sear lu cina cu tat l lui şi duminic dup -ă ă ă ă ă ă ă

amiaz îi f cu o vizit mamei. Înf işarea ei era deprimantă ă ă ăţ ă şi nu vorbea decât despre întoarcerea acas şi c voia să ă ă lucreze în gr din . Nu era pe deplin conştient de loculă ă ă unde se afla, dar, în unele momente, p rea extrem deă lucid .ă

— Te sim i bine, tat ? îl întreb Oliver când ieşir .ţ ă ă ă— Mai mult sau mai pu in, spuse b trânul zâmbind. Mţ ă ă

simt îngrozitor de singur f r ea.ă ăOllie oft şi îi zâmbi cu triste e.ă ţ— Te în eleg foarte bine.ţP rea înc o ironie ca amândoi s -şi piard so iile înă ă ă ă ţ

acelaşi timp. O ironie, o tragedie şi o durere cumplit .ă— Tu m car ai copiii care î i in companie.ă ţ ţ— Ar trebui s vii s -i vezi mai des. Sam nu mai poate deă ă

dorul t u.ă— Poate mâine dup -amiaz .ă ăDar Ollie îi explicase c se duseser la Boston s -şi vadă ă ă ă

mama.Se întoarser bine dispuşi de ast dat , dar Mel îlă ă ă

prevenise pe Sam s nu-i spun prea multe tatei. Şi îi maiă ă atr sese aten ia s nu pomeneasc nimic de Jean-Pierre.ă ţ ă ă Acesta era un prieten al mamei lor, care venise s -i vadă ă sâmb t seara, şi despre care Mel credea c e îndr gostită ă ă ă lulea de mama lor. Era un student francez de dou zeci şiă cinci de ani, care îi f cuse pe to i s râd , spusese oă ţ ă ă mul ime de glume şi f cuse pizza din mai nimic. Samţ ă considera c era un tip grozav, dar Mel îl asigur c tati n-ă ă ăar fi vrut s aud aşa ceva.ă ă

— Crezi c iese cu mama?ăSam era mereu curios şi avu impresia c -i v zuseă ă

s rutându-se o dat , în buc t rie, când el se dusese să ă ă ă ă aduc o Coca-Cola.ă

Mel, îns , îi distruse repede teoriile.ă— Nu vorbi prostii.Erau amândoi încânta i, pentru c Sarah promisese s -iţ ă ă

132

- DANIELLE STEELE -

ia cu ea în vacan a de prim var .ţ ă ă— Unde crezi c o s mergem? întreb Sam.ă ă ă— Nu ştiu, o s vedem.ăPân la urm , ea se hot rî s petreac o s pt mân laă ă ă ă ă ă ă ă

schi în Massachusetts şi s -i ia pe to i cu ea. Chiar şiă ţ Benjamin fu de acord s mearg . Îns , cu cinci zile înainteă ă ă de plecare, Oliver primi un telefon la birou. De la şcoala lui Benjamin. Lipsise de la ore de câteva luni, astfel încât era gata s pice la examene, şi ei voiau ca Oliver s ştie c eraă ă ă supus unor teste.

— Benjamin? întreb el uluit.ăIeşise dintr-o şedin pentru a veni la telefon, temându-ţă

se s nu fie vorba de o veste proast .ă ă— Nu-mi vine s cred. Întotdeauna a fost printre primii.ă— Nu mai este, domnule Watson.Îl sunase chiar directorul adjunct.— Din ianuarie, nu l-am prea v zut pe la ore şi areă

absen e aproape la fiecare obiect.ţ— De ce nu m-a i anun at pân acum? De ce a i aşteptatţ ţ ă ţ

atât?Oliver era şocat şi furios, pe b iat, pe el însuşi, pe şcoal ,ă ă

pe Sarah, care începuse totul. Se p rea c nu avea s maiă ă ă scape niciodat de necazuri.ă

— V-am trimis înştiin ri de trei luni, dar niciodat n-a iţă ă ţ r spuns.ă

— Tic losul…ăOliver îşi d du seama imediat ce trebuia s se fiă ă

întâmplat. Probabil c Benjamin le luase pentru ca Oliver să ă nu ştie ce se petrecea.

— Şi cererile lui pentru colegiu?— Nu ştiu. Va trebui, bineîn eles, s anun m colegiileţ ă ţă

c rora le-a scris, dar a fost întotdeauna un elevă excep ional. Exist , totuşi, unele circumstan e atenuante.ţ ă ţ Poate c , dac e de acord s vin la cursurile de var … şi,ă ă ă ă ă bineîn eles, totul va depinde de notele pe care le va ob ineţ ţ de acum încolo. Ultimul trimestru va fi extrem de important.

133

- DADDY -

— În eleg.ţOliver închise ochii, încercând s memoreze tot.ă— Mai exist vreo problem de care ar trebui s ştiu?ă ă ăSim i c mai era ceva şi, deodat , i se f cu team de ceţ ă ă ă ă

avea s aud .ă ă— P i, unele lucruri nu prea ne privesc…ă— Ce înseamn asta?ă— M refeream la fata aceea, pe nume Carter. Avemă

impresia c ea este cauza unora dintre problemele luiă Benjamin. A avut necazuri anul acesta, ai ei s-au desp r it,ă ţ iar ea nu e… ei bine, nu e deloc ca Benjamin, sau, m rog,ă cum a fost Benjamin, şi cred c prietenia lor le distrageă prea mult aten ia. Se aude chiar c ar vrea s se lase deţ ă ă şcoal . I-am spus deja mamei ei c nu va absolvi odat cuă ă ă întreaga clas …ă

La naiba… Oliver îi impusese restric ii cerându-i s fieţ ă acas pân la cin , iar el chiulise de la şcoal pentru a-şiă ă ă ă pierde vremea cu o oarecare, ce p rea s fie aproapeă ă eliminat .ă

— M voi ocupa de asta. V-aş fi foarte recunosc tor dacă ă ă a i putea face ceva în aceast privin în aşa fel încât s nuţ ă ţă ă afecteze cererile lui Benjamin.

Trebuia s afle r spunsul în orice zi… de la ă ă Harvard… Princeton… Yale… şi acum era sub testare.

— Poate ar fi bine s v petrece i mai mult timp cu el. Neă ă ţ d m seama cât de greu trebuie s fie acum, când a plecată ă doamna Watson…

Cuvintele acelea îi str punser inima, c ci f cea ce puteaă ă ă ă acum pentru a fi cu copiii, dar îi r sunar în urechi vorbeleă ă lui Benjamin… „nu vii acas înainte de nou , în fiecareă ă sear …”ă

— Voi face tot ce-mi va sta în putin . Şi voi sta de vorbţă ă cu el disear .ă

— Foarte bine, iar noi v vom ine la curent cu ce seă ţ întâmpl aici.ă

— V-aş ruga s m suna i la birou.ă ă ţ— Bineîn eles.ţ

134

- DANIELLE STEELE -

Oliver închise şi r mase un timp cu capul plecat, avândă impresia c -i lipsea aerul. Apoi, neştiind ce s fac , o sună ă ă ă pe Sarah la Boston. Din fericire, nu era acas . Oricum, nuă era problema ei. Doar îi p r sise. Era numai problema luiă ă acum.

Plec de la birou la patru şi ajunse acas înainte de şase.ă ă Era acolo când Benjamin intr pe uş , p rând încântat deă ă ă sine, cu c r ile în bra e, dar tat l s u îl opri cu o singură ţ ţ ă ă ă privire de o el.ţ

— Vino în living-room, te rog, Benjamin.— S-a întâmplat ceva?Era limpede, dup chipul tat lui s u, c se întâmplaseă ă ă ă

ceva, dar nici prin cap nu-i trecea ce avea s urmeze. Deă cum trecu pragul living-ului, tat l lui îi d du o palmă ă ă puternic . Era pentru prima oar în via a lui când îşi loveaă ă ţ unul din copii, cu excep ia unei b t i uşoare pe care i-oţ ă ă d duse lui Benjamin când avusese patru ani, pentru faptulă c vârâse o furculi într-o priz . Atunci voise s facă ţă ă ă ă impresie asupra lui, şi acum la fel. Dar mai mult decât atât, gestul era n scut din vinov ie şi frustrare. Benjamină ăţ aproape c se cl tin din cauza şocului şi roşi, aşezându-seă ă ă f r s scoat un cuvânt, în timp ce Oliver închise uşa.ă ă ă ă Acum ştia c tat l lui aflase tot, sau, cel pu in, o parte. Şiă ă ţ b nui ce avea s urmeze.ă ă

— Îmi pare r u… n-am vrut s fac asta… dar m simt deă ă ă parc aş fi fost înşelat. Am primit un telefon ast zi de laă ă domnul Young… ce naiba ai f cut?ă

— Îmi… îmi pare r u, tat …ă ăÎşi a inti privirea în podea, ridicându-şi-o apoi din nou.ţ— Pur şi simplu, n-am putut… nu ştiu.— Ştii c eşti supus unor test ri? ă ăBenjamin încuviin .ţă— Î i dai seama c s-ar putea s nu mai ajungi la unţ ă ă

colegiu foarte bun dup asta? Sau s pierzi un an, sau, celă ă pu in, s urmezi cursurile de var ? Şi ce naiba s-a întâmplatţ ă ă cu toate înştiin rile pe care mi le-au trimis?ţă

— Le-am aruncat.135

- DADDY -

Era sincer şi p rea din nou un copii de zece ani când îşiă privi tat l.ă

— Mi-am închipuit c voi putea s îndrept lucrurile ca să ă ă nu afli niciodat .ă

Oliver m sur înc perea nervos, apoi se opri s -lă ă ă ă priveasc .ă

— Ce leg tur are fata cu toate astea? Cred c numele eiă ă ă e Sandra Carter.

De fapt, i se întip rise în memorie şi b nuise demult că ă ă actuala aventur a lui Benjamin era sc pat de sub control,ă ă ă dar niciodat nu îşi închipuise c va ajunge chiar atât deă ă departe.

— Presupun c te culci cu ea. De când? ăBenjamin privi mult vreme în p mânt şi nu r spunse.ă ă ă— R spunde-mi, fir-ar s fie. Ce se petrece cu ea? Youngă ă

spunea c se gândeşte s se lase de şcoal . Ce fel de fat eă ă ă ă şi de ce nu mi-ai prezentat-o?

— E o fat bun , tat , spuse Benjamin ridicându-şiă ă ă privirea sfid tor. O iubesc şi are nevoie de mine.ă

Prefer s nu r spund celei de a doua întreb ri.ă ă ă ă ă— Foarte frumos. Ca un tovar ş de eliminare?ă— N-o s renun e la şcoal … înc … a trecut doar printr-oă ţ ă ă

perioad grea… tat l ei a p r sit-o pe mam -sa şi… nuă ă ă ă ă conteaz . E o poveste lung .ă ă

— Sunt profund mişcat. Şi mama ta te-a p r sit pe tine,ă ă aşa c v plimba i amândoi inându-v de mân şi chiulindă ă ţ ţ ă ă de la şcoal . Şi, pe urm ce o s faci, o s lucrezi laă ă ă ă benzin rie o via întreag , în timp ce ea o s fieă ţă ă ă chelneri ? Nu asta aştept din partea ta şi nici tu nu vreiţă aşa ceva. Meri i mult mai mult şi, poate, c şi ea la fel, dar,ţ ă pentru numele lui Dumnezeu, Benjamin, st pâneşte-te.ă

Chipul îi era br zdat de riduri pe care fiul s u nu le maiă ă v zuse niciodat , dar ultimele trei luni şi jum tate p reauă ă ă ă s -şi fi l sat amprenta.ă ă

— Vreau s nu te mai vezi cu fata asta. Imediat! M auzi?ă ă Dac va fi nevoie, te voi trimite chiar şi la o şcoal militar .ă ă ă N-o s te las s - i distrugi via a astfel, numai pentru c eştiă ă ţ ţ ă

136

- DANIELLE STEELE -

sup rat şi, s ştii c to i am trecut printr-o perioad dificil .ă ă ă ţ ă ă Via a î i va pune în fa multe probleme, fiule. De modul înţ ţ ţă carele vei aborda, depinde dac le vei învinge sau te voră înfrânge.

Benjamin îl privi t cut, înc p ânat ca tat l lui, ba maiă ă ăţ ă mult, înc p ânat ca Sarah.ă ăţ

— O s -mi îmbun t esc notele, tat , şi nu voi mai lipsiă ă ăţ ă de la şcoal . Dar nu voi renun a s o v d pe Sandra.ă ţ ă ă

— Ba ai s-o faci dac - i spun eu. M în elegi? ă ţ ă ţBenjamin se ridic fulgerându-şi tat l cu ochii lui albaştri.ă ă— Nu voi înceta s-o v d. i-o spun sincer. Şi nu m po iă Ţ ă ţ

for a. M voi muta.ţ ă— Acesta e ultimul t u cuvânt? ăBenjamin încuviin doar.ţă— Foarte bine. Vei fi sub interdic ie pân la sfârşitulţ ă

şcolii, pân când notele vor ar ta ca înainte, pân când deă ă ă la şcoal mi se va spune c n-ai lipsit nici m car cinciă ă ă minute, pân când vei absolvi şi vei ajunge la colegiul peă care-l meri i. Dup aceea, mai vorbim despre Sandra.ţ ă

Cei doi b rba i se privir cu duritate şi niciunul nu şov i.ă ţ ă ă— Acum du-te în camera ta. Şi, te previn, Benjamin

Watson, o s stau cu ochii pe tine zi şi noapte, aşa c nu teă ă gândi s faci şmecherii. O voi suna pe mama fetei, dac vaă ă fi nevoie.

— Nu te mai osteni. Nu-i niciodat acas .ă ăOliver încuviin , extrem de nefericit pentru fiul s u celţă ă

mare şi uimit de devotamentul lui sfid tor fa de aceaă ţă fat .ă

— Pare încânt toare.ă— Pot s plec acum?ă— Te rog…Apoi, când Benjamin ajunse lâng uş , ad ug cu un glasă ă ă ă

mai moale:— Îmi pare r u c te-am lovit, dar m tem c am ajuns şiă ă ă ă

eu la cap tul r bd rii şi ceea ce-mi faci tu nu m ajută ă ă ă ă deloc.

Benjamin încuviin şi ieşi, închizând uşa în urma lui, iarţă 137

- DADDY -

Oliver se aşez încet pe un fotoliu, sim ind c îi tremura totă ţ ă trupul.

S pt mân urm toare, îns , dup ce se gândi foarteă ă ă ă ă ă mult, îşi d du seama ce trebuia s fac sau ce putea să ă ă ă fac , pentru a îmbun t i m car situa ia. Se duse laă ă ăţ ă ţ directorul şcolii şi îi vorbi. La început nu au fost siguri, dar, pân la urm , au spus c , dac Oliver îl putea duce la oă ă ă ă şcoal comparabil , vor fi de acord cu ceea ce sugera el.ă ă Era singurul lucru pe care îl putea face şi, la început, avea s le fie greu copiilor, dar ar fi putut fi exact ceea ce leă recomandase doctorul. Oliver îi trimise pe to i la Sarah înţ vacan şi, deşi Benjamin refuz s plece, mai întâi, Oliverţă ă ă îl oblig . Îl amenin în toate modurile posibile, pân când,ă ţă ă în cele din urm , b iatul plec împreun cu ceilal i. Şi, ca oă ă ă ă ţ minune, în cursul acelei s pt mâni, Oliver vorbi la patruă ă şcoli şi g si una foarte bun care dorea s -l primeasc .ă ă ă ă Aveau s se mute cu to ii la New York cât mai curândă ţ posibil, vor închiria un apartament şi îi va înscrie la alte şcoli. Acest lucru îl va îndep rta pe Benjamin de fat şi deă ă prietenii care îi distr geau aten ia şi însemna c Oliver vaă ţ ă ajunge acas în fiecare sear pân în ora şase. Era ceea ceă ă ă Daphne sugerase cu dou luni în urm , iar el spusese c nuă ă ă va face niciodat , sau, cel pu in, în urm torii câ iva aniă ţ ă ţ acum; îns , era o idee n scut din disperare.ă ă ă

Ambele şcoli implicate acceptar planul, iar cea dină Purchase, fu de acord chiar s -i dea voie s absolve cuă ă clasa lui dac înregistra rezultate bune la New York, în celeă dou luni de şcoal care mai r m seser , dac lua toateă ă ă ă ă ă examenele şi voia s urmeze cursurile de var în Purchase.ă ă Era perfect. F r multe probleme, Mel fu primit de oă ă ă şcoal de fete din Upper East Side, iar ă Collegiate acceptă s -l ia pe Sam. Erau nişte mişc ri excelente, în ciudaă ă faptului c fuseser pripite. În ultimele dou zile dinainteaă ă ă sosirii lor, Oliver colind str zile cu Daphne şi, în cele dină ă urm , g sir un apartament foarte atr g tor, închiriat peă ă ă ă ă un an de un bancher care pleca la Paris cu so ia şi copiii.ţ Avea patru dormitoare destul de mari şi o privelişte

138

- DANIELLE STEELE -

minunat , liftier, portar, o buc t rie mare şi complex şi oă ă ă ă camer respectabil pentru Agnes. Avea s -l coste o avere,ă ă ă dar, în ceea ce-l privea pe Oliver, merita. În zece zile, rezolvase totul. Acum nu-i mai r mânea decât s deaă ă vestea copiilor, când aveau s se întoarc din vacan a peă ă ţ care şi-o petrecuser cu mama lor.ă

El şi Daphne se aflau în living-room dup ce semnaseă actul de închiriere şi ea îl privea îngrijorat . Pentru oă persoan care, cu dou luni în urm , nu voise s fac nicioă ă ă ă ă schimbare, se mişca extrem de repede. O f cea de când îşiă d duse seama c Sarah nu avea s se mai întoarc acas .ă ă ă ă ă

— Cred c ne vom sim i bine cu to ii. ă ţ ţSe ap ra în fa a ei, deşi nu era nevoie.ă ţ— Şi eu cred la fel. Dar ce crezi c vor spune copiii?ă— Ce vor putea s spun ? Nu-l pot ine sub observa ie peă ă ţ ţ

Benjamin dac nu sunt aproape de cas , iar, dac se vaă ă ă întâmpla un dezastru pân în iunie, ne putem muta oricândă în Purchase şi îi voi duce la vechile lor şcoli, în toamn .ă Poate c asta ar fi trebuit s fac de la început.ă ă

Ea încuviin din nou. Avea dreptate. Nu era s pat înţă ă piatr şi era o bun tentativ de a întoarce valurile care îlă ă ă înecau pe Benjamin în Purchase.

— Nu crezi c e prea radical?ă— Vrei s spui c sunt nebun? spuse el zâmbindu-iă ă

nervos, pentru c şi el se întreba aceiaşi lucru şi era uluită cât de multe realizase de când plecaser copiii în vacan .ă ţă Îi era groaz s le spun şi, totuşi, era şi ner bd tor. Era oă ă ă ă ă nou via pentru to i, indiferent care ar fi fost motiveleă ţă ţ care îl convinseser s o fac . P rea cea mai bun solu ieă ă ă ă ă ţ pentru problemele lui Benjamin.

— Cred c ai f cut ceea ce trebuia, dar mai cred c va fiă ă ă înc un lucru cu care vor trebui s se obişnuiasc .ă ă ă

— Poate c e unul bun de data asta, spuse el plimbându-ăse prin living-room.

Apartamentul era frumos şi b nuia c le vor placeă ă camerele, îndeosebi Melissei. Noua lor locuin se afla peţă Strada 84 Est, o strad str juit de copaci, la dou blocuriă ă ă ă

139

- DADDY -

distan de Central Park. Era tot ce îşi dorea Oliver, de cândţă se hot râse s caute un apartament în oraş.ă ă

— Ce p rere ai, Daph? Chiar crezi c sunt într-o ureche?ă ăÎi era team , deodat , s le spun copiilor. Dac aveauă ă ă ă ă

s fie din nou de nest pânit? Dar fusese atât de convins că ă ă era bine, când luase hot rârea aceea.ă

— Nu cred c eşti într-o ureche, ci c va fi bine. Numai să ă ă nu te aştep i s sar -n sus de bucurie şi s - i spun c aiţ ă ă ă ţ ă ă avut o idee grozav . La început, o s -i sperie, oricât de uşoră ă ai face s par totul. Trebuie s le dai timp s seă ă ă ă obişnuiasc .ă

— Ştiu. Tocmai la asta m gândeam.ăDar nu fu absolut deloc preg tit pentru violen a reac ieiă ţ ţ

lor. Le spuse a doua zi, când venir acas din vacan aă ă ţ petrecut cu Sarah. Îi lu de la aeroport şi îi duse în oraşă ă spunându-le c avea o surpriz pentru ei, refuzând s leă ă ă dea alte am nunte. Erau bine dispuşi şi îi povestir tot ceă ă f cuser , ce v zuser şi cât de bine fusese s schieze cuă ă ă ă ă mama lor. Pentru prima oar , acest lucru nu îl deranja. Eraă tulburat, deodat , în leg tur cu ceea ce avea s le arate laă ă ă ă New York.

— Mergem s-o vedem pe Daphne, tat ? îl întrebă ă Melissa, dar el cl tin din cap doar şi continu s conduc .ă ă ă ă ă

Îi spusese lui Agnes în diminea a aceea, luând-o completţ prin surprindere, dar ea acceptase s vin . Nu o deranja să ă ă se mute la New York cu ei, atâta timp cât era lâng copii.ă

Oprir în fa a cl dirii, g si un loc de parcare şi apoi îiă ţ ă ă conduse în untru, în timp ce ei priveau curioşi în jur.ă

— Cine locuieşte aici, tati? vru Sam s ştie, şi Ollie d duă ă din cap, intr în lift şi ceru s fie duşi la etajul şapte.ă ă

— Da, domnule, spuse liftierul zâmbind. Portarul îi recunoscuse imediat ca fiind noii locatari de la

7, acesta fiind motivul pentru care nu întrebase unde merg.Oliver se opri în fa a apartamentului şi sun , iar, cândţ ă

nimeni nu r spunse, ridic din umeri, scoase o cheie dină ă buzunar şi deschise uşa larg pentru copii. Aceştia r maseră ă încremeni i, privindu-l cu ochii mari şi întrebându-se dacţ ă

140

- DANIELLE STEELE -

nu cumva înnebunise.— Hai, intra i.ţ— Al cui e apartamentul sta? întreb Mel în şoapt ,ă ă ă

temându-se s intre, dar Sam p şi pragul şi îşi roti privirileă ă în jur.

Nu era nimeni acas , aşa c le f cu semn şi celorlal i să ă ă ţ ă intre.

Apoi, deodat , Benjamin în elese şi p ru îngrijorat cândă ţ ă intr . Dar Mel începu s exclame cât de frumoase erauă ă antichit ile.ăţ

— M bucur c - i place, scumpa mea, zise Ollie, zâmbind.ă ă ţ Aceasta este noua noastr locuin din New York. Cum vă ţă ă place?

— Uau! f cu ea încântat . Când o s putem sta aici, tat ?ă ă ă ăNu mai avuseser niciodat un apartament în New Yorkă ă

şi Sam p ru deodat îngrijorat.ă ă— N-o s vii acas în timpul s pt mânii, tati?ă ă ă ă— Ba bineîn eles c o s vin. Mult mai devreme decâtţ ă ă

pân acum. Vom locui cu to ii aici pân la sfârşitul anuluiă ţ ă şcolar şi, în septembrie, ne vom întoarce.

Încerca s fac s li se par o aventur , dar în eleser ,ă ă ă ă ă ţ ă deodat , şi p rur speria i cu to ii.ă ă ă ţ ţ

— Vrei s spui c ne mut m aici? întreb Mel, îngrozit .ă ă ă ă ă Şi prietenii noştri?

— Îi pute i vedea în weekend-uri şi în timpul verii. Iar,ţ dac nu ne place, nu mai venim la anul. Dar cred c ară ă trebui s încerc m, cel pu in.ă ă ţ

— Vrei s spui c trebuie s m mut la o alt şcoal ,ă ă ă ă ă ă acum?

Nu-i venea s cread . Şi nu-i putea ascunde adev rul. Elă ă ă încuviin şi îi privi pe to i. Sam p rea uluit, iar Mel seţă ţ ă aşez pe un fotoliu şi începu s plâng . Benjamin nu spuseă ă ă absolut nimic, dar chipul i se transform într-un bloc deă ghea când îşi privi tat l. Ştia c faptul i se datora în parteţă ă ă lui, dar acest lucru nu servea la a-i potoli furia. Nu avea niciun drept s le fac una ca asta, absolut niciun drept.ă ă Era destul de r u. C mama lor plecase, acum mai trebuiauă ă

141

- DADDY -

s -şi schimbe şi şcolile şi s se mute la New York. Deodat ,ă ă ă totul avea s fie altfel. Dar exact asta dorea şi Oliver. Maiă ales pentru el, şi Benjamin ştia.

— Hai, copii, o s ne sim im nemaipomenit. Lua i-o ca peă ţ ţ o nou via .ă ţă

— Şi Aggie? întreb Sam, p rând şi mai îngrijorat. Nuă ă voia s -i piard chiar pe to i cei pe care îi iubea, îns tat lă ă ţ ă ă lui îl linişti repede.

— Vine şi ea.— Şi Andy?— Poate veni şi el, dac e cuminte. Dar dac va roadeă ă

mobilele, va trebui s -l l s m la bunicul şi s -l lu m numaiă ă ă ă ă în weekend-uri.

— O s fie cuminte. Î i promit.ă ţSam f cuse ochii mari, dar, cel pu in, nu plângea.ă ţ— Pot s v d camera mea?ă ă— Sigur, spuse Ollie, încântat.M car Sam încerca, chiar dac cei mari nu o f ceau.ă ă ă

Melissa înc mai plângea, iar Benjamin se uita, posomorât,ă pe fereastr .ă

— Nu arat prea bine acum, dar când o s ne aducemă ă câte ceva din lucruri, va fi excelent.

Din fericire, cel care închiriase apartamentul avea doi b ie i şi o fat , astfel încât erau dou camere cu aspectă ţ ă ă masculin şi una roz. Melissa, îns , refuz s se duc s oă ă ă ă ă vad . Era de dou ori mai mare decât cea de acas şi multă ă ă mai sofisticat . Şi Sam îi d du raportul când se întoarse înă ă living-room.

— E în regul , Mel… e roz… o s - i plac …ă ă ţ ă— Nu-mi pas . Nu m mut aici. O s stau cu Carole sauă ă ă

Debbie.— Ba nu, spuse Oliver cu o voce cald şi ferm . O s staiă ă ă

aici cu noi to i. Şi i-am g sit o şcoal excelent . Ştiu cţ ţ ă ă ă ă este o schimbare foarte brusc , dar e cea mai bun solu ie,ă ă ţ z u, Mel, crede-m .ă ă

Benjamin se r suci deodat .ă ă— Vrea s spun c inten ioneaz s m in cât maiă ă ă ţ ă ă ă ţ ă

142

- DANIELLE STEELE -

bine sub observa ie şi s m îndep rteze de Sandra. Dar înţ ă ă ă weekend-uri, tat ? Şi atunci e interzis ?ă ă

Vocea lui era plin de am r ciune şi furie.ă ă ă— E interzis pân când î i vei îmbun t i notele. i-amă ă ţ ă ăţ Ţ

mai spus, nu glumesc în ceea ce te priveşte. Toate şansele tale de a ajunge la un colegiu bun sunt cât pe-aci s zboareă pe fereastr .ă

— Pu in îmi pas . Nu înseamn absolut nimic.ţ ă ă— Însemna foarte mult când ai trimis op iunile, sau aiţ

uitat?— Lucrurile s-au schimbat foarte mult de atunci, morm iă

el sumbru şi se întoarse la fereastr .ă— Ei bine, a v zut toat lumea tot ce-a vrut? întrebă ă ă

Oliver, izbutind s par vesel, dar numai Sam era în aceeaşiă ă dispozi ie cu el.ţ

— Exist şi o curte? ăOliver îi zâmbi.— Nu chiar. Dar Central Park e la numai dou blocuriă

distan . Ajungi acolo imediat.ţăSam d du din cap aprobator.ă— Mergem? întreb Melissa gr bindu-se spre uş , iară ă ă

Benjamin veni şi el, mai încet şi gânditor.T cur tot drumul pân la Purchase, fiecare fiindă ă ă

cufundat în propriile gânduri şi numai Sam punea întreb riă din când în când.

Agnes le preg tise cina şi Sam îi ă spuse de apartament.— Pot s m joc cu mingea în Central Park… şi am oă ă

camer foarte frumoas şi mare… şi ne întoarcem aiciă ă imediat dup ce termin m şcoala, pentru vacan a de var .ă ă ţ ă Cum se numeşte şcoala mea, tati?

— Collegiate.— Collegiate, repet el, în timp ce Agnes asculta cuă

aten ie, aruncând câte o privire şi celorlal i doi.ţ ţNici Benjamin, nici Melissa nu scoseser un cuvânt deă

când se aşezaser la mas .ă ă— Când ne mut m?ă— La sfârşitul s pt mânii viitoare.ă ă

143

- DADDY -

Auzindu-l pe Oliver, Melissa izbucni din nou în plâns şi, peste câteva minute, Benjamin se ridic de la mas . Lu înă ă ă linişte cheile maşinii de pe m su a din hol şi plec f r să ţ ă ă ă ă scoat un cuvânt, chiar sub ochii lui Oliver.ă

Mel nu mai ieşi din camer în seara aceea şi, cândă încerc s intre, Oliver observ c uşa era încuiat . Numaiă ă ă ă ă Sam p rea încântat de schimbare. Pentru el era cevaă captivant şi nou. Dup ce îl duse la culcare, Oliver coborîă pentru a-l aştepta pe Benjamin. Aveau s aib o discu ieă ă ţ cât se poate de serioas în leg tur cu purtarea luiă ă ă sfid toare.ă

Nu veni pân la dou diminea a şi Ollie înc îl maiă ă ţ ă aştepta, devenind din ce în ce mai îngrijorat. În cele din urm , auzi scrâşnetul pietrişului de pe alee şi maşina seă opri. Uşa se deschise încet şi Oliver ieşi în hol pentru a-l întâmpina.

— Vrei s vii în buc t rie s st m pu in de vorb ? ă ă ă ă ă ţ ăEra o întrebare pur retoric .ă— Nu avem despre ce s vorbim.ă— Mie mi se pare c sunt chiar foarte multe lucruri,ă

destule care s te in plecat pân la dou diminea a, sauă ţ ă ă ă ţ exist şi vreun alt fel de conversa ie?ă ţ

O lu înainte spre buc t rie f r s aştepte vreună ă ă ă ă ă r spuns şi trase dou scaune, dar Benjamin ezit o clipă ă ă ă înainte s se aşeze, ceea ce ar ta foarte clar c nu voia.ă ă ă

— Ce se întâmpla, Benjamin?— Nimic despre ce s vreau s discut cu tine. ă ăErau, dintr-odat , duşmani. Se întâmplase peste noapte,ă

dar nu era mai pu in dureros sau deprimant.ţ— De ce eşti sup rat pe mine? Din cauza mamei? Tot mă ă

mai crezi vinovat?— Asta-i treaba ta. Ceea ce fac eu e treaba mea. Nu-mi

place s -mi spui ce s fac. Sunt prea mare ca s mai faciă ă ă asta.

— Nu ai decât şaptesprezece ani, nu eşti înc un omă matur, chiar dac i-ar pl cea s fii. Şi nu se poate să ţ ă ă ă continui s încalci toate regulile, pentru c , mai devremeă ă

144

- DANIELLE STEELE -

sau mai târziu, vei pl ti foarte scump. În via există ţă ă întotdeauna reguli, chiar dac - i plac sau nu. Aşa cum stauă ţ lucrurile acum, s-ar putea s nici nu intri la vreun colegiu.ă

— La naiba cu colegiul! Cuvintele lui îl uimir pe Ollie.ă— Ce înseamn asta?ă— Exist lucruri mai importante la care trebuie s mă ă ă

gândesc.O clip , Oliver se întreb dac nu cumva b use, dar nuă ă ă ă

p rea.ă— Ca, de exemplu? Fata aceea?… Sandra Carter? La

vârsta ta, sta-i un lucru trec tor, Benjamin. Şi, chiar dacă ă ă nu e, va trebui s mai aştep i mult timp înainte s po i faceă ţ ă ţ ceva. Trebuie s termini şcoala, s mergi la colegiu, s - iă ă ă ţ g seşti o slujb , s câştigi bani ca s po i între ine o so ie şiă ă ă ă ţ ţ ţ nişte copii. Te aşteapt înc un drum lung şi ar fi bine s teă ă ă ii de el, altfel o s dai de necazuri f r s - i dai seama.ţ ă ă ă ă ţ

Benjamin p ru s se înmoaie pu in şi îşi ridic privireaă ă ţ ă spre tat l s u.ă ă

— Nu m mut la New York cu voi. Nu vreau.ă— Nu ai de ales. Eşti nevoit. Închid casa asta, cu excep iaţ

weekendurilor. Şi în niciun caz, nu te voi l sa singur aici.ă Iar, dac vrei s ştii adev rul, ne mut m acolo în parte dină ă ă ă cauza ta, ca s te po i redresa înainte de a fi prea târziu şiă ţ ca s pot petrece mai mult timp cu voi seara.ă

— E prea târziu acum pentru asta. Şi eu nu merg.— De ce?Se l s o t cere nesfârşit , în timp ce Oliver aştept .ă ă ă ă ă

Pân la urm , b iatul r spunse.ă ă ă ă— Nu pot s-o p r sesc pe Sandra.ă ă— De ce nu? Şi dac te-aş l sa s o vezi în weekenduri?ă ă ă— Mama ei pleac în California şi ea nu va avea unde să ă

stea.Oliver aproape c gemu când auzi situa ia descris .ă ţ ă— Sandra nu pleac împreun cu ea?ă ă— Nu se în eleg deloc. Iar ea îşi ur şte tat l. Nu vrea sţ ă ă ă

se duc nici în Philadelphia s stea cu ei.ă ă145

- DADDY -

— Atunci ce o s fac ?ă ă— O s abandoneze şcoala, o s -şi ia o slujb şi o să ă ă ă

r mân aici, iar eu nu vreau s-o las singur .ă ă ă— Foarte dr gu din partea ta, dar am impresia c eă ţ ă

destul de independent .ă— Nu e. Are nevoie de mine.Se întâmpla pentru prima oar s -i vorbeasc despre eaă ă ă

şi Oliver era mişcat, dar şi speriat de ceea ce auzea. Nu p rea s fie o fat cu care era bine s se încurce cineva.ă ă ă ă Provoca necazuri.

— Nu pot s-o las, tat .ă— Oricum va trebui s-o laşi în toamn când vei pleca laă

colegiu. Ai putea foarte bine s încerci de acum, înainte s -ă ăi fie şi mai greu.ţ

Dar Benjamin zâmbi în fa a ironiei cuvintelor lui.ţ— Nu pot s plec.ăEra ferm hot rât şi Oliver fu nedumerit, dintr-odat .ă ă— La colegiu sau la New York? Era ceva cu adev rat nou.ă— Nici la una, nici la alta, spuse Benjamin cu

înc p ânare şi aproape disperat.ă ăţ— Bine, dar de ce?Urm un alt moment îndelungat de t cere şi, în cele dină ă

urm , Benjamin îşi ridic privirea şi se hot rî s -i spun tot.ă ă ă ă ă inuse în el prea mult timp şi, dac tat l lui voia s afleŢ ă ă ă

neap rat, atunci avea s -i spun .ă ă ă— Pentru c e îns rcinat .ă ă ă— Dumnezeule… Oh, Doamne!… de ce nalba nu mi-ai

spus?— Nu ştiu, n-am crezut c ai vrea s ştii… şi, oricum, eă ă

problema mea.L s capul în jos, sim ind povara, ca în toate acele luni.ă ă ţ— De aceea o las mama ei şi pleac în California?ă ă— În parte. Dar nici nu se în eleg, iar mama ei are un nouţ

prieten.— Şi ce p rere are despre faptul c fiica ei e îns rcinat ?ă ă ă ă— Spune c e problema Sandrei, nu a ei. A sf tuit-o să ă ă

146

- DANIELLE STEELE -

fac un avort.ă— Şi?… îl face?Benjamin scutur din cap şi se uit la tat l s u având înă ă ă ă

ochi toate lucrurile în care credea şi cu inima deschis .ă— Nu o las.— Pentru numele lui Dumnezeu, Benjamin… Oliver se ridic şi începu s m soare înc perea în lung şi-ă ă ă ă

n lat.— Nu o laşi? De ce? Ce o s fac o puştoaic deă ă ă

şaptesprezece ani cu un copil? Sau vrea s -l dea spreă adop iune?ţ

Benjamin scutur din cap din nou.ă— Zice c vrea s -l p streze.ă ă ă— Benjamin, judec pu in, te rog. Distrugi trei vie i, nuă ţ ţ

una. Las fata s fac un avort.ă ă ă— Nu poate.— De ce?— E îns rcinat în patru luni. ă ăSe trânti pe scaun cu zgomot.— În ce porc rie te-ai b gat, nu-i de mirare c ai lipsit deă ă ă

la şcoal , dar am şi eu s - i spun ceva, o s rezolv mă ă ţ ă ă aceast problem împreun , iar tu te vei muta cu mine laă ă ă New York s pt mân viitoare, orice-ar fi.ă ă ă

— Tat , i-am mai spus, zise Benjamin ridicându-se şiă ţ p rând enervat. N-o s-o p r sesc. E singur şi îns rcinată ă ă ă ă ă cu copilul meu. in foarte mult şi la ea şi la copil.Ţ

Deodat , ochii i se umplur de lacrimi, era obosit, sleit deă ă puteri, şi nu mai voia s discute, lucrurile erau foarteă complicate şi f r s se mai amestece şi tat l lui.ă ă ă ă

— Tat , o iubesc… te rog, nu te amesteca.ăNu îi spuse c îi propusese s se c s toreasc , dar că ă ă ă ă ă

Sandra considera c s toria o prostie. Nu voia s ajung laă ă ă ă divor ca p rin ii ei.ţ ă ţ

Oliver se duse lâng el şi îl înconjur cu bra ul.ă ă ţ— Trebuie s fii în eleg tor… trebuie s faci ceea ce eă ţ ă ă

bine… pentru amândoi. Faptul c dai cu piciorul proprieiă tale vie i nu va ajuta la nimic. Unde st acum?ţ ă

147

- DADDY -

O mul ime de idei îi trecur prin cap şi una din ele era deţ ă a o duce într-o cas pentru mame nem ritate.ă ă

— Acas , dar se va muta într-un apartament în Portă Chester. Am ajutat-o s pl teasc chiria.ă ă ă

— Foarte frumos din partea ta, dar va avea nevoie de mult mai multe lucruri peste foarte pu in timp. Ai idee câtţ de mult te cost între inerea unui copil? Cât de mult teă ţ cost s ai unul?ă ă

— Şi ce propui, tat ?ăP ru din nou cuprins de am r ciune.ă ă ă— S avorteze, pentru c e mai ieftin? Îmi poart copilul.ă ă ă

Îi iubesc pe amândoi şi nu vreau s renun la niciunul dină ţ ei, în elegi? Şi nu m mut la New York. O s -mi dauţ ă ă examenele aici, f r s plec nic ieri. Voi sta cu ea dac vaă ă ă ă ă fi nevoie.

— Nu ştiu ce s mai spun. Eşti sigur c e îns rcinat înă ă ă ă patru luni?

Benjamin încuviin şi Oliver îşi d du seama, îngrozit, cţă ă ă micul lor „accident” coincidea cu plecarea lui Sarah. Un timp înnebuniser pu in cu to ii, dar nebunia lui Benjamină ţ ţ avea s dureze o via .ă ţă

— Nici ea nu vrea s renun e? ă ţBenjamin scutur din cap iar.ă— Nu, nu vrem s renun m, tat . Ciudat, dar credeamă ţă ă

c eşti împotriva avorturilor.ăLovitura fu puternic . El era cel care luptase ca Sarah să ă

p streze to i trei copiii şi acum voia ca bebeluşul luiă ţ Benjamin s fie dat afar . Bine, dar era cu totul altceva.ă ă

— În majoritatea cazurilor, e adev rat, sunt împotriv .ă ă Dar ceea ce faci tu acum î i distruge via a şi îmi pas maiţ ţ ă mult de tine decât de acest copil.

— Acest copil e o parte din mine, şi din tine, şi din mama… şi din Sandra… şi n-o s las pe nimeni s -l omoare.ă ă

— Dar cum o s -l între ii?ă ţ— Îmi pot lua o slujb dup şcoal , dac va fi nevoie.ă ă ă ă

Sandra poate s lucreze şi ea. Nu face asta ca s ob ină ă ţ ă ceva de la mine, tat . S-a întâmplat, pur şi simplu, şi acumă

148

- DANIELLE STEELE -

ne descurc m cum putem mai bine.ăNu era deloc bine şi chiar şi el ştia acest lucru.— De când ştii? Era, cu siguran , o explica ie pentru aerul lui grav,ţă ţ

dispari iile constante şi atitudinea lui sfid toare din ultimeleţ ă luni.

— De câtva timp. De vreo dou luni, b nuiesc. La începută ă n-a fost sigur , pentru c niciodat nu are ciclu regulat, dară ă ă dup aceea i-am spus s se duc la medic.ă ă ă

— Ceva bun. Şi acum? E îngrijit cum trebuie?ă— O duc la doctor o dat pe lun .ă ăIncredibil… copilul lui… primul lui n scut… era pe cale deă

a deveni tat .ă— E de ajuns, nu? întreb el p rând din nou îngrijorat.ă ă— Deocamdat . Crezi c o s accepte s stea într-ună ă ă ă

c min pentru mame nec s torite? Acolo ar putea fiă ă ă îngrijit , ba chiar ajutat s fac unele aranjamente pentruă ă ă ă copil.

— Ce fel de aranjamente? întreb Benjamin, suspiciosă deodat .ă

— Depinde de ea… şi de tine… dar va fi un loc decent, unde va sta împreun cu alte fete în situa ia ei.ă ţ

Benjamin încuviin . Era o idee.ţă— O s-o întreb.— Când ar fi termenul?— Sfârşitul lui septembrie.— Vei fi plecat la şcoal atunci.ă— Poate.Dar aceasta era cu totul alt discu ie şi amândoi erauă ţ

mult prea obosi i. Era trecut de patru diminea a şi seţ ţ sim eau epuiza i.ţ ţ

— Du-te la culcare. Mai vorbim mâine, spuse Oliver atingându-i um rul şi privindu-l cu triste e şi dragoste. Îmiă ţ pare r u, b iete. Îmi pare atât de r u c vi s-a întâmplată ă ă ă aşa ceva. O s-o rezolv m noi cumva.ă

— Î i mul umesc, tat .ţ ţ ăDar niciunul nu p ru convins când se duser la culcare,ă ă

149

- DADDY -

fiecare cu gândurile şi necazurile sale. Uşile camerelor se închiser încet în urma lor.ă

150

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 11

Vorbeau pân târziu în fiecare sear , dar nu ajungeauă ă nic ieri. Odat , Oliver se duse chiar s o vad pe Sandra şiă ă ă ă se întrist nespus. Era dr gu şi nu prea deşteapt ,ă ă ţă ă speriat şi singur , şi dintr-o alt lume. Se ag a deă ă ă ăţ Benjamin de parc ar fi fost singura persoan care ar fiă ă putut s-o salveze. În leg tur cu un singur lucru seă ă înc p âna, ca şi Benjamin, acela de a p stra copilul.ă ăţ ă

Oliver fu cuprins de disperare şi, în final, o sun peă Sarah.

— Ştii ce se întâmpla în via a fiului nostru mai mare?ţI se p rea ca un film siropos chiar şi lui însuşi, dar cevaă

trebuia f cut, nu-l putea l sa s -şi petreac toat via aă ă ă ă ă ţ al turi de fata aceea şi de copilul lor.ă

— M-a sunat asear . Nu cred c ar trebui s te amesteci.ă ă ă— Ai înnebunit?Îi venea s o strâng de gât cu cablul telefonului.ă ă— Nu în elegi cât de mult îi va afecta via a?ţ ţ— Şi ce vrei s fac ? S omoare fata?ă ă ă— Nu fi proast , pentru numele lui Dumnezeu, zise el,ă

nevenindu-i s cread ce-i auzeau urechile, ar trebui ca eaă ă s scape de copil sau, cel pu in, s -l dea spre adop iune. Iară ţ ă ţ lui Benjamin ar trebui s -i vin mintea la cap.ă ă

— Nu vorbeşti deloc ca Oliver pe care-l cunosc… De când ai devenit adeptul avorturilor?

— De când fiul meu de şaptesprezece ani şi-a l sată gravid prietena de şaptesprezece ani, cu perspectivaă distrugerii ambelor vie i de dragul de a fi nobil.ţ

— Nu ai niciun drept s te amesteci în ceea ce consideră ă el c e bine.ă

— Nu-mi vine s cred c aud aşa ceva de la tine. Ce seă ă întâmpla? Nu- i mai pas de educa ia lui? Nu- i dai seamaţ ă ţ ţ c vrea s renun e la şcoal , s abandoneze liceul şi s uiteă ă ţ ă ă ă complet de colegiu?

151

- DADDY -

— O s -şi revin . Aşteapt pân când copilul o s înceapă ă ă ă ă ă s ipe zi şi noapte, cum a f cut el. O s te implore s -l aju iă ţ ă ă ă ţ s scape, dar, pân atunci, trebuie s fac ce crede el c eă ă ă ă ă bine.

— Eşti la fel de nebun ca el. Trebuie s fie ceva ereditar.ă ă sta e sfatul pe care i l-ai dat?Ă— I-am spus s fac ce crede c e bine.ă ă ă— Prostii.— Dar tu ce-i spui s fac ?ă ă— S -şi vin în fire, s -şi ia examenele, cu noteă ă ă

excelente, s -şi mişte fundul înapoi la şcoal şi s lase fataă ă ă s mearg la un c min pentru mame nec s torite şi s deaă ă ă ă ă ă copilul spre adop iune.ţ

— Frumos şi civilizat, oricum. P cat c nu-i de acord cuă ă tine.

— Nici nu trebuie s fie de acord cu mine, Sarah. Eă minor. E obligat s fac ce-l sf tuim noi.ă ă ă

— Nu şi dac - i spune s te duci naibii, ceea ce va faceă ţ ă dac -l presezi prea mult.ă

— Aşa cum ai f cut tu?ăEra furios pe ea, pentru c se juca cu via a lui Benjamin,ă ţ

punându-şi în aplicare ideile libertine.— Acum nu vorbim despre noi, ci despre el.— Vorbim despre unul din copiii noştri care îşi ratează

via a, iar tu spui prostii.ţ— Fii realist, Oliver, e copilul lui, via a lui, şi va face exactţ

ceea ce va voi, indiferent dac - i place sau nu, aşa c nu teă ţ ă nec ji din cauza asta.ă

Era inutil s discute cu ea, aşa c , în cele din urm ,ă ă ă închise, sim indu-se şi mai frustrat decât înainte.ţ

Sâmb t diminea , Benjamin veni la tat l s u cândă ă ţă ă ă camionul cu care se mutau ap ru pe alee. Trimiteauă diverse lucruri la New York, o parte din aşternuturi şi hainele de care aveau nevoie.

— Eşti gata de drum, fiule?Oliver încerc s par vesel, de parc nimic n-ar fi fost înă ă ă ă

neregul , de parc acest lucru l-ar fi f cut s seă ă ă ă 152

- DANIELLE STEELE -

r zgândeasc . Dar Benjamin era t cut şi decis.ă ă ă— Am venit s - i spun la revedere, tat . ă ţ ăÎntre ei se l s o t cere grea.ă ă ă— Trebuie s vii cu noi, fiule. Pentru binele t u. Şi, poateă ă

chiar şi pentru al Sandrei.— Nu merg. R mân aici. M-am hot rât. Renun la şcoală ă ţ ă

chiar acum. Am g sit o slujb la un restaurant şi pot să ă ă locuiesc în apartamentul Sandrei.

Într-un fel, Oliver îl for ase mâna cu mutarea la New Yorkţ şi aproape c îi p rea r u.ă ă ă

— Şi dac te las s r mâi în cas ? Te întorci la şcoal ?ă ă ă ă ă— M-am s turat de şcoal . Vreau s am grij de Sandra.ă ă ă ă— Benjamin, te rog… po i s ai grij de ea mai bine dacţ ă ă ă

vei avea o educa ie.ţ— Îmi pot termina şcoala mai târziu.— Cei de la şcoal ştiu?ăBenjamin îi spulber şi ultimele speran e când încuviin .ă ţ ţă— Le-am spus ieri dup -amiaz .ă ă— Şi ce-au zis?— Ne-au urat succes; Sandra îi spusese deja profesoarei

care r spunde de clasa ei.ă— Nu-mi vine s cred c po i face una ca asta.ă ă ţ— Vreau s fiu cu ea… şi cu copilul meu… Tat , şi tu ai fiă ă

f cut acelaşi lucru.ă— S-ar putea, dar nu în acelaşi fel. Faci un lucru bun, dar

într-un mod şi din motive total greşite.— Fac tot ce pot.— Ştiu. Ai putea, totuşi, s dai un test de echivalare aă

liceului, s fii o perioad liber şi s mergi la colegiu înă ă ă toamn . E, totuşi, o posibilitate, s ştii.ă ă

— Da, dar nu mai vreau asta, tat . Vreau s fac parte dină ă lumea real . Am r spunderi mari pe umeri, o femeie peă ă care o iubesc… şi un copil care va veni pe lume în septembrie.

Era ridicol şi, totuşi, se întâmpla cu adev rat. Lui Oliver îiă venea s plâng stând acolo, pe peluza din fa a casei,ă ă ţ urm rindu-i pe oamenii ce c rau cutii la maşin , subă ă ă

153

- DADDY -

supravegherea lui Agnes. Era o întreag nebunie. În patruă luni, Sarah le distrusese vie ile şi acum nimic nu avea sţ ă mai fie la fel. Se întreb , deodat , de ce naiba se muta laă ă New York, dac Benjamin nici nu venea. Totuşi, ideea aveaă p r ile ei bune, ca, de exemplu, faptul c avea s ajungă ţ ă ă ă mai devreme de la serviciu seara şi îşi va petrece mai mult timp cu Mel şi cu Sam. Fata se liniştise în cursul s pt mâniiă ă care trecuse, ştiind c mutarea era doar pentru dou luni şiă ă c se vor duce la Purchase în weekenduri şi pentru toată ă vara. Ceea ce f cea ca totul s par şi mai interesant eraă ă ă faptul c toate prietenele ei erau impresionate şi ardeau deă ner bdare s vin s o vad la oraş.ă ă ă ă ă

— Tat , trebuie s plec. Încep lucrul la ora dou şiă ă ă Sandra m aşteapt acas .ă ă ă

— M vei suna?ă— Sigur. Vino pe la noi când treci pe aici.— Te iubesc, Benjamin. Te iubesc foarte, foarte mult,

spuse Oliver, îmbr işându-l, şi amândoi începur săţ ă ă plâng .ă

— Î i mul umesc, tat . Totul o s fie bine…ţ ţ ă ăOliver încuviin , dar nu credea. Nimic nu avea s mai fieţă ă

bine vreodat , cel pu in înc mult , mult vreme.ă ţ ă ă ăPrivi în urma b iatului în timp ce lacrimile îi şiroiau peă

obraji şi îi f cu cu mâna încet, iar când Benjamin nu se maiă v zu deloc, intr încet în cas . Provocase un haos f r să ă ă ă ă ă vrea şi acum Benjamin abandonase şcoala, muncea într-un restaurant şi tr ia cu o fat f r niciun rost, dar poate că ă ă ă ă totul avea s fie bine, într-o bun zi… într-o zi dintr-un viitoră ă îndep rtat…ă

În untru, era un adev rat haos. Oameni str ini seă ă ă învârteau peste tot, câinele l tra asurzitor, iar Sam era atâtă de tulburat, încât abia mai suporta şi alerga prin casă strângându-şi ursule ul la piept. Mel vorbi la telefonţ aproape pân în clipa plec rii, iar Aggie insist s lase totulă ă ă ă în ordine. În cele din urm , îns , ieşir şi, aruncând o ultimă ă ă ă privire casei lor dragi, pornir în urma camionului spre nouaă aventur din New York. Acolo îi aşteptau nişte flori de laă

154

- DANIELLE STEELE -

Daphne, fructe, pr jituri pentru copii şi o cutie cu biscui iă ţ pentru Andy. Era o urare de bun venit perfect , iar Melă exclam , încântat , când îşi v zu camera şi se repezi laă ă ă telefon.

Dar, în tot acest timp, Oliver nu se putea gândi decât la Benjamin şi la noua lui via , pe care avea s o regreteţă ă cumplit mai târziu, dac avea s dureze atât de mult. Avuă ă impresia c îi pierdea pe to i cei pe care îi iubea, unul câteă ţ unul.

155

- DADDY -

Capitolul 12

Mutarea la New York era cel mai bun lucru pe care îl f cuse pentru ei dup mul i ani, dup cum îşi d du seamaă ă ţ ă ă Oliver în câteva zile. Lui Sam îi pl cea foarte mult la nouaă şcoal , iar Mel era înnebunit dup a ei, petrecându-şiă ă ă timpul cu Daphne oricând putea, mergând la Bloomingdale’s şi sunându-i pe to i cei pe care îi cunoştea,ţ pentru a le povesti ce se petrecea în noua şi fascinanta ei via din oraş. Şi, în plus, Oliver izbutea s ajung înainteţă ă ă de cin în fiecare sear şi s -şi petreac al turi de copiiă ă ă ă ă timpul pe care îl voia. Mel continua s vorbeasc la telefonă ă o mare parte din timp, dar ştia c el este acolo, iar el şiă Sam vorbeau, citeau şi jucau jocuri ore întregi şi, odat cuă înc lzirea vremii, în mai, se duceau uneori cu mingea înă parc, dup cin . Era o via perfect . Cu excep ia luiă ă ţă ă ţ Benjamin, c ruia Oliver îi ducea dorul tot timpul şi înă privin a c ruia era extrem de îngrijorat. Pierduse dou fiin eţ ă ă ţ dragi, deşi îşi f cuse un obicei din a-l vedea pe b iat înă ă fiecare s pt mân când mergeau în Purchase. Ar fi vrut caă ă ă el s vin s ia masa cu ei, dar Ben lucra seara, iar Oliveră ă ă îşi sim i inima zdrobit când trecu pe la restaurant şi îl v zuţ ă ă muncind ca piccolo pentru un salariu mizer. Îi f cu din nouă propunerea de a se duce s stea acas , oricât de mult îiă ă displ cea ideea ca el s stea singur, şi îl implor s -şi reiaă ă ă ă şcoala. Dar Benjamin nu voia s o lase pe Sandra acum.ă Când Oliver o z ri într-o sâmb t dup -amiaz , r maseă ă ă ă ă ă şocat. P rea s aib mai mult de cinci luni şi Oliver începuă ă ă s se întrebe dac era, într-adev r, copilul lui. Îl întreb peă ă ă ă Benjamin acest lucru când avu ocazia, dar b iatul p ruă ă doar jignit şi insist c era copilul lui, zicând c era sigur. Şiă ă ă Oliver nu vru s -l preseze.ă

Cea mai grea lovitur fu când începur s sosească ă ă ă scrisorile de la colegii. Oliver le g si acas în weekend, c ciă ă ă Benjamin voia s -şi primeasc în continuare coresponden aă ă ţ

156

- DANIELLE STEELE -

acolo. Cei de la şcoal nu anun aser pe nimeni că ţ ă ă Benjamin abandonase şi acesta fusese acceptat de toate, în afar de ă Duke. S-ar fi putut duce la Harvard, Princeton sau Yale, dar el prefera s cure e farfuriile altora laă ţ restaurant şi, la optsprezece ani, avea s fie tat . Lui Oliveră ă i se rupea inima gândindu-se la acest lucru. Le r spunseă personal, explicându-le c , datorit unor împrejur ri dificileă ă ă prin care trecea familia, nu putea accepta, dar c ar dori să ă fac din nou cerere anul urm tor. Ollie mai spera înc s -lă ă ă ă aduc la New York s -şi termine şcoala. Un an din via a luiă ă ţ avea s fie pierdut, dar nu mai mult. Şi nu mai discută ă nimic cu Benjamin. Era un subiect delicat, iar el p rea furată total de via a cu Sandra.ţ

— Ce-ar fi s vii câteva zile la New York?ăOliver ar fi f cut orice pentru a-l atrage acolo, dar b iatulă ă

îşi lua obliga ia în serios şi refuza mereu, explicându-i c nuţ ă o putea l sa pe Sandra singur , iar Oliver nu o invitaseă ă niciodat şi pe ea. De când plecase de acas , Benjamin nuă ă mai fusese nici la Boston s -şi vad mama, dar p rea să ă ă ă stea de vorb cu ea din când în când. Mel şi Sam, îns , oă ă vizitaser imediat dup ce se aranjaser în noua locuin .ă ă ă ţă De data aceasta, când se întoarser , p reau s fie maiă ă ă t cu i, iar Oliver sim i c Sam era trist în leg tur cu ceva.ă ţ ţ ă ă ă Încerc s o întrebe pe Mel odat , dar aceasta fu evaziv ,ă ă ă ă spunând doar c mama era foarte ocupat cu şcoala.ă ă Oliver, îns , presim i c era vorba de altceva şi, într-oă ţ ă sear , în timp ce juca c r i cu Sam, afl . Era o sear liniştită ă ţ ă ă ă şi erau singuri. Pentru prima oar , Mel înv a în camera ei.ă ăţ

— Ce p rere ai despre francezi, tat ?ă ăEra o întrebare ciudat şi el îl privi, încruntându-seă

nedumerit.— Despre francezi? Ce p rere s am, bun . De ce?ă ă ă— Aşa. Am vrut doar s ştiu, atât.ăDar Ollie sim i c era ceva mai mult decât atât şi cţ ă ă

b iatul ar fi vrut s vorbeasc , dar se temea.ă ă ă— E vreun b iat francez la tine la şcoal ?ă ăSam scutur din cap şi îl mângâie pe cap pe Andy,ă

157

- DADDY -

aşteptând ca tat l lui s joace. Îi pl ceau foarte mult serileă ă ă pe care le petreceau împreun . Începea s -i plac noua loră ă ă via . Dar înc îi mai era dor de mama lui şi de Benjamin, laţă ă fel ca tuturor celorlal i, de altfel.ţ

— Mama are un prieten…Cuvintele ieşir în timp ce juca şi se uita la c r i, dar tat lă ă ţ ă

lui deveni deodat foarte atent. Deci, asta era. Avea ună prieten.

— Ce fel de prieten?Copilul ridic din umeri şi lu alt carte.ă ă ă— Nu ştiu. Cred c e simpatic.ăTocmai atunci se întâmpla ca Mel s treac pe acolo şi seă ă

opri brusc încercând s -i atrag aten ia lui Sam, dar acestaă ă ţ nu se uita la ea. Oliver îns îşi ridic privirea şi îi v zuă ă ă expresia de pe chip.

— Cine bate? întreb ea încercând s le distrag aten iaă ă ă ţ de la ceea ce tocmai spusese Sam.

Ştia c nu trebuia s vorbeasc despre acest lucru, deşiă ă ă Sarah nu le pomenise nimic în acest sens, dar se în eleseser între ei.ţ ă

— Sam. Tocmai st team pu in de vorb .ă ţ ă— Da, spuse Mel privindu-l pe Sam dezaprobator. Am

auzit.— Mama voastr are un nou prieten care e francez?ă— Ah, dar nu e nou, zise Sam repede. A mai fost acolo şi

alt dat . L-am mai v zut. Dar acum st cu mami. Ştii, ca ună ă ă ă prieten. E din Fran a şi îl cheam Jean-Pierre. Are dou zeciţ ă ă şi cinci de ani şi a venit aici pentru un schimb de experienţă de doi ani.

— Ce frumos.Oliver se încrunt şi lu o alt carte, f r s vad m cară ă ă ă ă ă ă ă

ce era.— B nuiesc c e frumos şi pentru mami. Cum arat ?ă ă ăNu-i pl cea s descoas copilul, dar voia neap rat să ă ă ă ă

ştie. Ea tr ia cu un b rbat de dou zeci şi cinci de ani şi îlă ă ă mai şi etala în fa a copiilor. Se înfuria numai la acest gând.ţ

— N-a fost cine ştie ce, tat . A dormit pe canapea cândă 158

- DANIELLE STEELE -

am fost noi acolo.Şi când ei nu erau acolo, ar fi vrut el s întrebe, undeă

dormea? Dar ştiau cu to ii. Chiar şi Sam comentase acestţ lucru cu Mel pe drumul de întoarcere, vrând s ştie dac eaă ă credea c mama lor îl iubeşte. Şi fata îl pusese din nou să ă promit c nu-i va spune tatei.ă ă

— Frumos, zise el. E un tip simpatic?— Da, spuse Sam p rând indiferent. Se agit foarte multă ă

în jurul mamei. B nuiesc c aşa fac francezii. I-a adus floriă ă şi cadouri şi ne-a preg tit ă croissants. Totuşi, eu prefer gogoşile englezeşti, chiar dac erau bune.ă

Nu şi pentru Oliver, care avea impresia c scoate fum peă urechi. Abia aştepta s -l duc la culcare pe Sam şi p ru să ă ă ă treac o veşnicie pân când sc p , în sfârşit, de el, iar Melă ă ă ă îl abord atunci, b nuind ce sim ea în leg tur cu celeă ă ţ ă ă spuse de Sam.

— N-ar fi trebuit s - i comunice toate astea. Îmi pare r u,ă ţ ă tat . Eu cred c e doar un prieten de-al mamei. Pu ină ă ţ ciudat era doar faptul c locuia acolo.ă

— Sunt convins de asta.— Spunea c nu mai avea unde s stea şi mama îl l saă ă ă

s doarm pe canapea pân îşi g sea o alt locuin . A fostă ă ă ă ă ţă dr gu cu noi. Nu cred c înseamn ceva.ă ţ ă ă

Ochii ei erau mari şi trişti şi amândoi ştiau c însemnaă mult mai mult decât admitea ea. Însemna c Sarah plecaseă şi c exista un b rbat în via a ei, spre deosebire de Oliver,ă ă ţ care înc o mai dorea în fiecare noapte şi nu ieşise cuă nimeni de când plecase ea, dar nici nu voia s-o fac .ă

— Nu- i face griji, Mel, spuse el încercând s par maiţ ă ă relaxat decât se sim ea, m car de dragul ei. Mama voastrţ ă ă are dreptul s fac ce vrea acum. E liber . Cred c amândoiă ă ă ă suntem.

— Dar tu nu ieşi niciodat , nu-i aşa, tat ?ă ăP rea mândr de el şi Oliver îi zâmbi. Era un lucru ciudată ă

pentru care s se mândreasc .ă ă— Pur şi simplu, nu m gândesc la asta. Sunt prea ocupată

cu grijile pentru voi to i.ţ159

- DADDY -

— Poate ar trebui s-o faci. Daphne spune c i-ar prindeă ţ bine.

— Ah, da, aşa spune? Ei bine, atunci s -şi vad de treabaă ă ei, c am destule probleme pe cap f r s o mai adaug şiă ă ă ă pe asta.

Fiica lui îl privi, ştiind care era adev rul. Şi îi era mil deă ă el.

— Înc o mai iubeşti pe mama, nu-i aşa?ăEl ezit câteva clipe, sim indu-se prost c trebuia s-oă ţ ă

spun , dar încuviin şi zise:ă ţă— Da, Mel. Uneori am impresia c o voi iubi mereu. Dară

acum nu mai are niciun rost, totul s-a terminat pentru noi.Venise vremea ca ea s afle şi, oricum, b nuia c ştiauă ă ă

cu to ii. Trecuser cinci luni de când plecase şi nimic din ceţ ă promisese nu se realizase. Nici weekenduri, nici vacan e,ţ iar acum abia dac mai suna. Dar ştia şi de ce, pentru că ă tr ia cu un tân r de dou zeci şi cinci de ani, din Fran a, peă ă ă ţ nume Jean-Pierre.

— Am b nuit, spuse Mel, p rând trist pentru el. O să ă ă ă divor a i?ţ ţ

— Probabil. Eu nu m gr besc. O s v d ce vrea s facă ă ă ă ă ă mama voastr .ă

Şi, dup ce Mel se duse la culcare în seara aceea, el oă sun pe Sarah, amintindu-şi ce îi spusese Sam. Nu avea deă gând s o ia pe ocolite. Nu avea niciun sens. Trecuseă demult vremea când glumea cu ea.

— Nu i se pare pu in cam deplasat s stai cu un b rbatţ ţ ă ă când vin copiii?

De data aceasta, nu era furie în glasul lui, doar dezgust. Nu mai era femeia pe care o cunoştea şi pe care o iubea. Era cu totul altcineva. Şi apar inea unui b rbat tân r peţ ă ă nume Jean-Pierre. Dar era şi mama copiilor lui şi acest lucru îl preocupa cel mai mult.

— Ah… asta… e doar un prieten, Ollie. Şi a dormit pe canapea. Copiii au dormit cu mine.

— Nu cred c ai reuşit s prosteşti pe cineva. Amândoiă ă ştiu ce se petrece. Cel pu in Mel ştie şi b nuiesc c şi Samţ ă ă

160

- DANIELLE STEELE -

are idee. Nu te deranjeaz deloc? Nu te sim i prost cândă ţ amantul st la tine?ă

Acum era o acuza ie şi, ceea ce îl deranja cel mai mult,ţ era vârsta tân rului.ă

— Am impresia c nici nu te mai cunosc. Şi nici nu suntă sigur c aş vrea.ă

— Asta-i treaba ta acum, Ollie. Iar modul cum îmi tr iescă via a şi cu cine, e numai treaba mea. Le-ar putea faceţ foarte bine dac ai duce şi tu o via pu in mai normal .ă ţă ţ ă

— Aha. Şi asta ce înseamn , c ar trebui s m culc cuă ă ă ă puştoaice de nou sprezece ani doar ca s -mi dovedescă ă virilitatea?

— Eu nu vreau s dovedesc nimic. Suntem doar prieteniă buni. Şi vârst n-are nicio importan .ă ţă

— Pu in îmi pas . O anumit doz de bun sim eţ ă ă ă ţ necesar , totuşi, m car în fa a copiilor mei. Ai grij de asta.ă ă ţ ă

— Nu m amenin a, Oliver. Nu sunt unul din copiii t i. Şiă ţ ă nu- i sunt nici servitoare. Nu mai lucrez pentru tine. Iarţ dac asta ai vrut s spui când ai zis c nu m maiă ă ă ă recunoşti, ai dreptate. Niciodat nu m-ai cunoscut. N-amă fost decât o servitoare angajat pentru a- i îngriji copiii şiă ţ pentru a- i sp la rufele.ţ ă

— E un lucru oribil ce spui. Între noi a fost mult mai mult decât atât, ştii foarte bine asta. N-am fi stat împreună aproape dou zeci de ani afurisi i, dac n-ai fi fost decât oă ţ ă simpl servitoare pentru mine.ă

— Poate c niciunul din noi n-a observat.ă— Şi acum ce s-a schimbat, în afar de faptul c i-aiă ă ţ

p r sit copiii? Cu ce s-a îmbun t it situa ia? Cine g teşte?ă ă ă ăţ ţ ă Cine face curat? Cine duce gunoiul? Cineva trebuie s leă fac şi pe astea. Eu îmi f ceam treaba mea, tu pe a ta. Şiă ă amândoi am construit ceva extraordinar, pân când tu aiă d râmat şi ai c lcat totul în picioare, trecând inclusiv pesteă ă noi în drumul t u. A fost un lucru murdar pe care l-ai f cută ă fa de noi to i şi, mai ales fa de mine. Dar ştiu m car ceţă ţ ţă ă am avut. Ceva frumos, valoros şi decent. Nu mânji totul cu noroi acum, numai pentru c ai plecat.ă

161

- DADDY -

Urm o clip îndelungat de t cere la cel lalt cap t ală ă ă ă ă ă firului şi, pentru un moment, el avu impresia c o audeă plângând.

— Îmi pare r u… poate c ai dreptate… doar c … îmiă ă ă pare r u, Ollie… n-am mai putut…ă

Vocea lui era din nou blând .ă— Îmi pare r u c n-ai mai putut, zise el şi apoi ad ugă ă ă ă

posomorât: Te-am iubit atât de mult când ai plecat, Sarah, încât aveam impresia c o s mor.ă ă

Ea zâmbi printre lacrimi.— Eşti prea bun şi prea puternic ca s te laşi doborât deă

ceva mult vreme. Ollie, nu ştii înc , dar eşti un înving tor.ă ă ă— Z u? spuse el zâmbind cu triste e. Mie nu mi se pareă ţ

c aş fi câştigat. Ultima oar când m-am uitat, nu te-amă ă v zut prin dormitorul meu.ă

— Poate c , într-adev r, ai câştigat. Poate c , de dataă ă ă aceasta, o s g seşti ceva mai bun. O persoan care s iă ă ă ă ţ se potriveasc . Ar fi trebuit s te însori cu o fată ă ă extraordinar şi deşteapt care s vrea s - i d ruiasc ună ă ă ă ţ ă ă c min frumos şi o mul ime de copii.ă ţ

— Asta am avut cu tine.— Dar nu a fost real. Am f cut-o numai pentru c aă ă

trebuit. Asta n-a fost în regul . Aş fi vrut s fac ce facă ă acum, s duc o via boem f r alte r spunderi decât euă ţă ă ă ă ă îns mi. Nu vreau s depind de nimeni. Niciodat n-am vrut.ă ă ă Doream s fiu liber . Şi acum sunt.ă ă

— Trist e c n-am ştiut niciodat … nici nu mi-am dată ă seama…

— Nici eu nu mi-am dat seama mult vreme. B nuiesc că ă ă de aceea n-ai f cut-o nici tu.ă

— Acum eşti fericit ?ăAvea nevoie s ştie, pentru propria lui linişte. Leă

întorsese vie ile cu susul în jos, dar poate c merita, dacţ ă ă g sise, în sfârşit, ceea ce c utase. Poate.ă ă

— Cred c da. Mai fericit , oricum. Voi fi şi mai mult cândă ă voi realiza ceva ce cred c merit .ă ă

— Ai şi f cut deja… numai c nu ştii. Mi-ai d ruită ă ă 162

- DANIELLE STEELE -

dou zeci de ani extraordinari şi trei copii minuna i. Poateă ţ c -i de ajuns. Poate c nu e bine s contezi pe tot pentruă ă ă totdeauna.

— Pe unele lucruri po i conta. Sunt sigur . Data viitoareţ ă vei şti ce vrei şi ce nu, şi eu la fel.

— Şi prietenul t u francez? E ceea ce vrei?ăNu vedea cum putea fi la dou zeci şi cinci de ani, dar eaă

era o femeie ciudat . Poate c asta dorea acum.ă ă— Deocamdat . E un aranjament foarte concret. ăOliver zâmbi din nou. Mai auzise acele cuvinte, cu mult

timp în urm .ă— Vorbeşti ca atunci când locuiai în Soho. Ai grij să ă

mergi înainte, nu înapoi. Nu se poate merge înapoi, Sarrie.— Ştiu. Tocmai de aceea n-am venit acas .ăÎn elesese acum. Îl întrista, dar, cel pu in, în elegea.ţ ţ ţ— Vrei s înaintez actele de divor ?ă ţEra prima oar când o întreba direct şi tot pentru primaă

oar nu sim i durere când rosti cuvintele. Poate c , înă ţ ă sfârşit, era preg tit.ă

— Când ai timp. Nu m gr besc.ă ă— Îmi pare r u, scumpa mea… ăSim i cum lacrimile îi ardeau ochii.ţ— S nu- i par .ă ţ ăDup aceea îi spuse noapte bun şi el fu l sat singur cuă ă ă

amintirile, regretele şi imagina ia în leg tur cu Jean-ţ ă ăPierre… tic los norocos…ă

Sam se strecur din nou în patul lui în noaptea aceea,ă pentru prima oar de când venise la New York şi Oliver nuă se sup r . Era pl cut s -l simt al turi.ă ă ă ă ă ă

În weekendul acela se duser în Purchase, dar nu-lă v zur pe Benjamin. Copiii au fost ocupa i cu prietenii loră ă ţ şi, întrucât gr dina era înflorit , Aggie culese buchete deă ă flori pe care voia s le ia în oraş, iar sâmb t diminea , înă ă ă ţă timp ce Oliver mai st tea înc în pat, sun telefonul.ă ă ă

Era George şi, peste câteva clipe, Oliver se ridic brusc înă capul oaselor. Tat l lui nu vorbea prea coerent, dar în eleseă ţ c mama lui fusese lovit de un autobuz şi era în com . Seă ă ă

163

- DADDY -

afla din nou la spital, iar tat l lui plângea şi vorbeaă întret iat.ă

— Vin imediat, tat . Când s-a întâmplat? ăLa ora opt, în diminea a aceea.ţAjunse la spital în mai pu in de o or , cu p rul piept natţ ă ă ă

în grab , cu o pereche de pantaloni kaki şi o c maş peă ă ă care o purtase în seara precedent , şi îşi g si tat lă ă ă plângând uşor în hol. Când îl v zu pe Oliver, acesta desf cuă ă bra ele ca un copil pierdut.ţ

— Doamne, tat , ce s-a întâmplat?ă— E numai vina mea. S-a sim it mai bine câteva zile şiţ

am insistat s-o iau acas în weekend.ăÎi era atât de dor de ea, voia mult s o mai simt lâng elă ă ă

în patul pe care îl împ r iser timp de jum tate de secol, şi,ă ţ ă ă când i se p ru c se sim ea mai bine, se am gi gândindu-seă ă ţ ă c i-ar fi putut face bine dac ar fi mers acas câteva zile.ă ă ă Doctorii încercaser s -l împiedice, dar el insistase c puteaă ă ă avea grij de ea la fel de bine ca ei.ă

— Probabil c s-a trezit înaintea mea. Când am deschisă ochii, am v zut-o complet îmbr cat . P rea pu in confuz şiă ă ă ă ţ ă mi-a spus c se duce s preg teasc micul dejun. M-amă ă ă ă gândit c era bine s se ocupe de ceva, aşa c am l sat-o.ă ă ă ă M-am dat jos din pat, am f cut un duş, m-am b rbierit şi,ă ă când m-am dus la buc t rie, n-am g sit-o. Uşa de la intrareă ă ă era deschis , dar n-am v zut-o. M-am uitat peste tot, înă ă gr din , în şopron. Am umblat cu maşina peste tot prină ă împrejurimi şi atunci…

Începu s suspine din nou.ă— Am v zut ambulan a… şoferul autobuzului zicea c seă ţ ă

dusese drept spre el. A ap sat pe frân cât a putut, dar totă ă n-a putut opri la timp. Abia mai tr ia când au adus-o aici şiă nu ştiu… Ah, Ollie, e ca şi cum aş fi ucis-o cu mâna mea. Am vrut atât de mult s dau timpul înapoi, s m mint că ă ă ă era bine din nou şi, bineîn eles, c nu era, şi acum…ţ ă

Ea se afla la reanimare şi când o v zu Ollie, fu puternică zguduit. Suferise r ni grave la cap şi avea majoritateaă oaselor rupte. Le spuseser c , din fericire, îşi pierduseă ă

164

- DANIELLE STEELE -

cunoştin a din clipa în care fusese lovit , de parc aceastaţ ă ă ar fi fost o mângâiere.

Cei doi b rba i aşteptar în hol şi, la prânz, Oliver insistă ţ ă ă s mearg împreun s m nânce. La fiecare or o vedeauă ă ă ă ă ă câte o clip , dou , dar nu avea loc nicio schimbare şi, până ă ă la miezul nop ii, le fu limpede amândurora c veghea lorţ ă era zadarnic . Doctorii nu le d deau nicio speran şi, chiară ă ţă înainte de ivirea zorilor, ea avu un puternic atac. Tat l seă dusese acas , l sându-l pe Oliver s vegheze. Acestaă ă ă sunase acas de câteva ori inând-o pe Aggie la curent cuă ţ situa ia. Nu voia s -i anun e deocamdat pe copii, iar ea leţ ă ţ ă spusese c fusese nevoit s se întoarc în oraş, având deă ă ă rezolvat ceva de urgen la serviciu. Nu voia s -i tulbureţă ă deocamdat .ă

Doctorul veni s -i vorbeasc pe la şase diminea a când elă ă ţ a ipise în hol. Îşi v zuse mama ultima oar cu dou ore înţ ă ă ă urm . În salonul de reanimare nu era nici noapte, nici zi, ciă numai nişte lumini puternice şi bâzâitul aparatelor, zgomotul de pompare al respiratoarelor, câte un sunet r zle al vreunui computer şi câteva gemete triste şiă ţ agonizante. Mama lui, îns , nu f cuse nicio mişcare când seă ă dusese s o vad .ă ă

Medicul îi atinse uşor bra ul şi el s ri ca ars. ţ ă— Ce este?— Domnule Watson… mama dumneavoastr a avut oă

puternic hemoragie cerebral . ă ă— A… a…?Era groaznic s pronun e acele cuvinte chiar şi atunci. Laă ţ

patruzeci şi patru de ani tot îşi mai voia mama. În via .ţă Pentru totdeauna.

— Inima îi mai bate înc şi o inem conectat la ună ţ ă respirator, dar nu mai exist niciun curent cerebral. M temă ă c lupta s-a sfârşit.ă

Din punct de vedere legal era moart , dar tehnic, cuă ajutorul lor, înc mai respira.ă

— O putem ine conectat la aparate cât dori i, dar, purţ ă ţ şi simplu, nu are niciun rost. Depinde de dumneavoastră

165

- DADDY -

acum.Se întreb dac George ar fi vrut s hot rasc în locul luiă ă ă ă ă

şi, deodat , ştiu c n-ar fi vrut.ă ă— Ce dori i s facem? Putem aştepta, în caz c vre i sţ ă ă ţ ă

v consulta i tat l.ă ţ ăOliver încuviin , sim ind împuns tura dureroas aţă ţ ă ă

singur t ii. So ia lui îl p r sise cu cinci luni în urm şiă ăţ ţ ă ă ă acum era pe cale de a-şi pierde mama. Dar nu putea gândi cu egoism în acel moment. Trebuia s se gândeasc laă ă George şi la ce însemna pentru el s -şi piard so ia al turiă ă ţ ă de care tr ise patruzeci şi şapte de ani. Avea s fie extremă ă de dureros. Dar, în realitate, ea îl p r sise de câteva luni,ă ă când începuse s -şi piard memoria. Adesea, nu îlă ă recunoştea nici pe el. Şi situa ia s-ar fi înr ut it şi mai multţ ă ăţ în decursul anului urm tor. Poate c , într-un fel îngrozitor,ă ă aşa era mai bine.

— O s -l sun.ăDar, îndreptându-se spre telefon, se r zgândi şi se duseă

la maşin , în lumina slab a dimine ii de prim var . Eraă ă ţ ă ă foarte frumos afar , aerul era dulce, soarele cald şi p s rileă ă ă ciripeau deja. Era greu de crezut c ea, în fond, murise şiă c , acum, el se ducea s -i spun tat lui s u.ă ă ă ă ă

Descuie uşa cu o cheie pe care o p stra pentru cazuri deă urgen şi se duse încet în dormitorul p rin ilor s i. Eraţă ă ţ ă neschimbat, în afar de faptul c tat l lui st tea singur înă ă ă ă patul cel mare pe care îl aveau din ziua nun ii.ţ

— Tat ? şopti el, şi b trânul se mişc uşor, apoi întinseă ă ă mâna şi îl atinse. Tat …ă

Îi era team s nu-l sperie. La şaptezeci şi doi de ani,ă ă avea o inim fragil , pl mânii la fel, dar continua s aibă ă ă ă ă demnitate şi for şi respectul fiului s u. Se trezi brusc şi seţă ă uit la Ollie.ă

— A… a…?P ru îngrozit, deodat , şi se ridic în capul oaselor.ă ă ă— E înc acolo, dar trebuie s st m de vorb .ă ă ă ă— De ce? Ce s-a întâmplat?— Ce-ar fi s te trezeşti pu in?ă ţ

166

- DANIELLE STEELE -

Avea înc aerul z p cit al cuiva trezit dintr-un somnă ă ă adânc.

— Sunt perfect treaz. S-a întâmplat ceva?— Mama a avut un atac, spuse Ollie oftând şi, aşezându-

se încet pe marginea patului, îi lu mâna într-a lui. O ină ţ conectat la aparate. Dar… asta-i tot ce-a mai r mas…ă ă

Nu putu rosti cuvintele, dar erau cât se poate de adev rate.ă

— Creierul ei e mort.— Şi ce vor s facem?ă— O pot deconecta de la aparate, depinde de dumneata..— Şi atunci va muri?Ollie încuviin şi lacrimile şiroir încet pe obrajiiţă ă

b trânului, care se rezem din nou pe perne.ă ă— Era atât de frumoas , Oliver… atât de dulce când eraă

tân r … atât de superb când m-am însurat cu ea. Cum îmiă ă ă pot cere s-o omor? Nu-i drept. Cum s -i fac una ca asta?ă

Se auzi un suspin trist şi Oliver trebui s -şi înfrânezeă propriile-i lacrimi.

— Vrei s m ocup eu? M-am gândit c ai vrea s ştii…ă ă ă ă Îmi pare r u, tat .ă ă

Plângeau amândoi, dar adev rul era c femeia pe care oă ă iubeau murise de mult vreme. Acum nu mai r m seseă ă ă nimic.

George se ridic încet şi îşi şterse ochii.ă— Vreau s fiu acolo când vor face asta.ă— Nu, se opuse fiul s u imediat. Nu vreau s faci asta.ă ă— Nu tu trebuie s iei hot rârea, ci eu. I-o datorez. Amă ă

fost al turi de ea aproape cincizeci de ani şi nu o s-oă dezam gesc tocmai acum.ă

Lacrimile izvorâr din nou.ă— Oliver, o iubesc.— Ştiu, tat . Şi ea ştia. Şi ea te-a iubit. Nu trebuie s treciă ă

prin aşa ceva.— Numai din cauza mea s-a întâmplat. Oliver îi lu mâinile într-ale sale.ă— Vreau s m ascul i cu aten ie. Nu mai r m sese nimică ă ţ ţ ă ă

167

- DADDY -

din mama, nimic din ce ştiam şi iubeam. S-a dus de multă vreme şi ce s-a întâmplat ieri n-a fost din vina ta. Poate c ,ă într-un fel, e mai bine aşa. Dac ar fi tr it, s-ar fi stinsă ă încetul cu încetul, n-ar mai fi recunoscut pe nimeni, nu şi-ar mai fi amintit nimic despre lucrurile la care a inut sau peţ care le-a iubit… tu… nepo ii ei… eu… prietenii ei… casaţ ei… gr dina ei. Ar fi tr it ca o plant şi, dac ar fi fostă ă ă ă conştient , nu i-ar fi pl cut deloc. Acum e scutit de toateă ă ă astea. Accept totul ca o voin a destinului, a Domnului,ă ţă dac vrei s zic aşa, şi nu te mai învinui. Nimic nu- i st înă ă ţ ă putere. Era scris s se întâmple aşa. Iar când o vom elibera,ă va fi firesc.

B trânul încuviin , recunosc tor pentru vorbele fiuluiă ţă ă s u. Poate c avea dreptate. Şi, oricum, nimic nu se maiă ă putea schimba.

George Watson se îmbr c cu grij cu un costum negruă ă ă cu dunguli e albe foarte sub iri, o c maş alb , scrobit , şiţ ţ ă ă ă ă o cravat bleumarin, pe care Phyllis i-o cump rase cu zeceă ă ani în urm . Avea un aer distins şi p rea perfect st pân peă ă ă sine când ieşir din cas şi se mai uit o dat în jur, deă ă ă ă parc s-ar fi aşteptat s o vad , privindu-şi apoi fiul şiă ă ă cl tinând din cap.ă

— Mi se pare atât de straniu când m gândesc c a fostă ă aici chiar ieri diminea .ţă

Dar Ollie scutur din cap în semn de r spuns.ă ă— Nu, tat , n-a fost. Ea nu mai e aici de foarte, foarteă

mult vreme. Ştii bine asta.ăGeorge încuviin şi pornir spre spital în linişte. Era oţă ă

diminea splendid … o vreme frumoas pentru a muri, îşiţă ă ă tot spunea Oliver. Urcar treptele, luar liftul pân la etajulă ă ă patru şi întrebar de medicul de gard . Era acelaşi careă ă vorbise cu Oliver cu numai dou ore în urm şi situa iaă ă ţ doamnei Watson nu se schimbase absolut deloc, în afară de faptul c avusese câteva crize, ceea ce era de aşteptată în urma hemoragiei. Nu se întâmplase nimic important. Creierul îi era mort şi avea s r mân pentru totdeaunaă ă ă astfel; numai aparatul lor o inea în via deocamdat .ţ ţă ă

168

- DANIELLE STEELE -

— Tata a vrut s fie de fa , îi explic Oliver.ă ţă ă— În eleg.ţTân rul medic era cumsecade şi comp timitor.ă ă— Vreau s fiu de fa când… când…ă ţăGlasul îi tremur şi nu putu rosti cuvintele, dar doctorulă

încuviin în semn c pricepuse. Trecuse prin astfel deţă ă situa ii de nenum rate ori, dar, într-un fel, înc nu deveniseţ ă ă imun.

Intrând, v zur c lâng ea se afla o sor , iar aparateleă ă ă ă ă pulsau şi piuiau. Linia de pe monitor era perfect dreapt şiă ştiau cu to ii c aceea era ultima ei condamnare. P rea atâtţ ă ă de liniştit aşa cum st tea întins acolo, cu ochii închişi, şiă ă ă cu bra ele pe lâng trup, iar George îi lu o mân într-a sa,ţ ă ă ă s rutându-i degetele.ă

— Te iubesc, Phyllis… mereu, mereu te voi iubi… şi, într-o bun zi, vom fi din nou împreun .ă ă

Doctorul şi Ollie se îndep rtar pu in, fiul cu lacrimileă ă ţ curgându-i pe obraji şi dorindu-şi ca totul s fi fost altfel, caă ea s fi tr it mult, mult timp, s nu se fi schimbat nimic, să ă ă ă fi apucat s -l vad pe Sam mare şi cu copii, la rândul lui.ă ă

— Dormi în pace, scumpa mea, şopti George pentru ultima dat şi se uit la doctor.ă ă

În timp ce el îi mai inea înc mâna, aparatele se oprir .ţ ă ă Încet, încet, în linişte, avându-şi so ul al turi în moarte, aşaţ ă cum îl avusese şi în via , Phyllis Watson încet s maiţă ă ă respire.

George st tu cu ochii închişi mult timp, apoi se aplec să ă ă o s rute, îi d du drumul mâinii şi îi atinse obrazul, z bovindă ă ă câteva clipe, privind-o mult, mult timp, ca pentru a-şi întip ri acea imagine în inim pentru totdeauna. Ieşi orbită ă de lacrimi. Patruzeci şi şapte de ani pe care îi tr iseră ă împreun , dragostea care-i unise o bun parte din via seă ă ţă sfârşiser . Pân şi medicul fu mişcat când plec l sându-iă ă ă ă s semneze hârtiile. Oliver îl ajut s se aşeze pe un scaună ă ă în hol şi, dup aceea, îl conduse acas . R mase cu el până ă ă ă la prânz şi apoi se duse pân acas pentru a începe s seă ă ă ocupe de tot ce trebuia.

169

- DADDY -

Copiii îi aşteptau, iar Mel îşi d du imediat seama c seă ă întâmplase ceva. Tat l ei ar ta r v şit şi epuizat, iară ă ă ă povestea lui Aggie nu i se p ruse nicio clip adev rat .ă ă ă ă

— Ce s-a întâmplat, tat ? ăOchii i se umplur de lacrimi.ă— A murit bunica, scumpa mea. A fost foarte trist şi

frumos în acelaşi timp. Bunicului o s -i fie extrem de greu.ăMel începu s plâng şi, o clip mai târziu, presim indă ă ă ţ

ceva, Sam ap ru lâng ei. Ollie îi spuse şi începu şi el să ă ă plâng . Avea s -i fie atât de dor de ea.ă ă

— Putem s mergem s -l vedem pe bunicul?ă ă— Peste pu in timp. Eu trebuie s m ocup de câtevaţ ă ă

lucruri, mai întâi.Avea de preg tit totul pentru înmormântare şi deă

rezolvat detaliile la spital. În dup -amiaza aceea hot rî s -iă ă ă trimit acas cu trenul, cu Agnes. Înainte s-o fac , o sună ă ă ă pe Daphne şi o rug s treac pe la ei. Ea îşi exprimă ă ă ă regretul şi îi spuse c nu p rea drept s i se întâmple toateă ă ă aceste lucruri, iar el fu mişcat şi recunosc tor.ă

Îl sun şi pe Benjamin şi îi d du vestea, sugerându-i să ă ă mai treac pe la bunicul lui când putea. Îi mai spuse c -l vaă ă anun a când va avea loc înmormântarea. Presupunea cţ ă miercuri.

Dup aceea se duse din nou la tat l lui şi fu încântat să ă ă vad c doamna Porter, credincioasa lor vecin , era dejaă ă ă acolo, având grij de b trân. Era t cut şi politicoas şiă ă ă ă ă foarte atent cu el. Când se întoarse acas , epuizat, primiă ă un telefon de la Sarah, îi spuse c îi p rea nespus de r u şiă ă ă se scuz dinainte pentru faptul c nu va veni laă ă înmormântare, deoarece avea examene.

— Îi voi explica tatei.— Spune-i c îmi pare extrem de r u. ă ăPlângea.— Î i mul umesc, Sarah.ţ ţPentru prima oar nu sim ea nimic pentru ea. Nu seă ţ

putea gândi decât la chipul tat lui s u când îi inuse mânaă ă ţ mamei, acea privire plin de dragoste în care o înv luise.ă ă

170

- DANIELLE STEELE -

Acelaşi lucru şi-l dorea şi el şi spera ca, într-o bun zi, s -lă ă g seasc . Dar acum ştia c nu va fi cu Sarah.ă ă ă

Diminea se duse iar la tat l s u şi, deja, toateţă ă ă aranjamentele fuseser f cute. Copiii venir din nou mar iă ă ă ţ sear şi înmormântarea avu loc miercuri. Fu ceva frumos şiă simplu, cu muzica pe care mama lui o îndr giseă întotdeauna şi cu extrem de multe flori din propria ei gr din . Dup ce sicriul fu coborât încet în groap , el îşiă ă ă ă duse tat l acas , pentru a tr i singur, pentru a-şi înfruntaă ă ă am r ciunea şi pentru a-şi sfârşi zilele f r femeia pe careă ă ă ă o iubise.

171

- DADDY -

Capitolul 13

Luna iunie veni pe nesim ite. Şcoala se sfârşi şi ei seţ mutar cu to ii înapoi la ar pentru perioada de var .ă ţ ţ ă ă George venea din când în când în vizit , dar p rea maiă ă obosit şi mult mai b trân. Era evident c se sim ea durerosă ă ţ de singur, mai mult decât în zilele când Phyllis fusese la sanatoriu. Cel pu in, atunci o putea vizita, acum, îns , nuţ ă mai putea decât s vorbeasc despre ea cu membriiă ă familiei şi cu prietenii.

Ollie f cea din nou naveta, o hot râre pe care o luaseă ă pentru var . Era şi mai bucuros c închiriase apartamentulă ă din New York. Iar îi era dificil s ajungă ă la timp acasă pentru copii, dar vara nu p rea s fie atât de r u. Cândă ă ă venea el, înotau pu in în piscin , iar copiii se culcau maiţ ă târziu decât o f ceau iarna.ă

S rb torir ziua de 4 iulie împreun cu câ iva prieteni şi,ă ă ă ă ţ peste dou s pt mâni, Mel şi Sam urmau s se duc laă ă ă ă ă Sarah pentru restul verii. Plecau în Fran a, unde aveau sţ ă se plimbe o lun împreun Jean-Pierre. Îl sunase s -i spună ă ă ă acest lucru şi el se hot rî s -i lase. Copiii erau destul deă ă mari ca s în eleag . Mel avea şaisprezece ani, iar Samă ţ ă aproape zece şi erau foarte emo iona i la gândul plec rii.ţ ţ ă

George veni la petrecere şi o aduse şi pe Margaret Porter, vecina cea pl cut , pe care o cunoscuser cu to ii.ă ă ă ţ Era o femeie atr g toare, cu p r argintiu şi o minte foarteă ă ă ascu it . În tinere e, fusese infirmier , iar r posatul ei soţ ă ţ ă ă ţ fusese medic şi p rea s -l îngrijeasc foarte bine pe tat lă ă ă ă lui Ollie. Avu grij ca acesta s stea jos când trebuia, f ră ă ă ă s fac mare caz, îi aduse mâncare şi glumi cu el şi cuă ă prietenii lor, iar lui George p rea s -i plac . Vorbea despreă ă ă Phyllis foarte mult şi Ollie ştia c înc se mai sim ea vinovată ă ţ de accidentul care, pân la urm , o ucisese. Dar p rea s -şiă ă ă ă revin . Fiecare o f cea, în felul lui, dup loviturile din anulă ă ă ce trecuse. Pân şi Ollie se sim ea mai bine acum. Înaintaseă ţ

172

- DANIELLE STEELE -

actele de divor în iunie şi, la îndemnurile lui Daphne, seţ dusese la o întâlnire, care, îns , se dovedise un dezastru.ă Ieşise cu o femeie de la o alt agen ie şi, dup aceea, oă ţ ă inea una şi bun c era scrântit . Voise s -l fac s încerceţ ă ă ă ă ă ă

pu in cocain , iar sportul ei preferat erau luptele de femei.ţ ă ă Daphne îl tachinase mult în leg tur cu asta, dar era ună ă început, totuşi.

Benjamin şi Sandra venir şi ei la petrecere, ea fiind dejaă în şapte luni. Lui Ollie îi fu mil de ea, nu era deloc istea ,ă ţă iar fa a ei copil roas ar ta ridicol în contrast cu trupul eiţ ă ă ă imens. Vorbea despre copil foarte mult şi, o clip , Ollie fuă îngrozit, întrebându-se dac nu cumva aveau de gând s seă ă c s toreasc . Dar când întreb , Benjamin îi spuse c nuă ă ă ă ă aveau astfel de planuri deocamdat . Considera c erauă ă amândoi mult prea tineri.

Mel încerc s stea de vorb cu ea de câteva ori, dară ă ă cum p rea s nu aib nimic de spus, fata renun , în celeă ă ă ţă din urm , şi se duse s sporov iasc împreun cuă ă ă ă ă prietenele ei. Venise şi Daphne, care îşi petrecu foarte mult timp stând de vorb cu Margaret Porter lâng piscin .ă ă ă

— M-am sim it minunat, îi spuse ea lui Ollie înainte sţ ă plece. O adev rat petrecere de 4 iulie, cu prieteniă ă adev ra i. Nu po i cere mai mult de la via .ă ţ ţ ţă

Zâmbi fericit şi râse, amintindu-şi de trecut.ă— Tat l t u pare s se simt foarte bine şi îmi placeă ă ă ă

prietena lui. E o femeie foarte interesant . A c l torit multă ă ă cu so ul ei în Extremul Orient şi au lucrat într-o clinic timpţ ă de doi ani în Kenya.

— Pare potrivit pentru a-l ajuta pe tata. E ceva bun. Aşă vrea tare mult s se rezolve şi problema lui Benjamin. Fataă e dr gu , dar îi va distruge via a, dac el îi permite.ă ţă ţ ă

— D -i o şans . Încearc s fac un lucru bun, numai că ă ă ă ă ă nu ştie deocamdat care este acesta.ă

— Mi-e greu s mi-l închipui cu un copil. E el însuşi, înc ,ă ă un copilandru iar ea pare s aib paisprezece ani. Şi,ă ă Doamne, Daph, e atât de proast .ă

— Pur şi simplu, aici nu e în elementul ei şi trebuie să 173

- DADDY -

recunoşti c e foarte dezavantajat . Ştie perfect ce crede iă ă ţ cu to ii despre ea, la ce a renun at Benjamin ca s r mânţ ţ ă ă ă cu ea. E o povar îngrozitoare.ă

Ollie îi zâmbi prietenei sale cu triste e.ţ— Şi, fiindc veni vorba de povar , arat de parc ară ă ă ă

avea triple i.ţ— Nu fi grosolan, îl mustr ea.ă— De ce nu? Îi distruge via a fiului meu.ţ— Poate c nu. Poate c va fi un copil minunat.ă ă— Eu tot aş vrea s renun e la el.ă ţDaphne scutur din cap. Vorbise cu amândoi şi ştia maiă

bine.— Nu cred c o va l sa Benjamin. Î i seam n prea mult,ă ă ţ ă ă

e prea moral, prea cuviincios şi prea dornic s -şi apereă convingerile şi s fac numai bine pentru toat lumea. E ună ă ă copil extraordinar. Totul va fi bine.

— Ce te face s fii atât de sigur ?ă ă— E b iatul t u, nu?ă ăApoi, ea se întoarse la New York şi ceilal i plecar laţ ă

pu in timp dup aceea. Ollie o ajutase pe Agnes s strângţ ă ă ă şi, f r s vrea, stând singur lâng piscin , mai târziu, seă ă ă ă ă trezi gândindu-se la Sarah şi întrebându-se ce f cea, oare,ă în clipa aceea. Ziua de 4 iulie fusese întotdeauna deosebită pentru ei. Ar fi împlinit nou sprezece ani de la c s torie înă ă ă var . Acest lucru îl f cu s se gândeasc şi la altele… laă ă ă ă p rin ii lui… la tat l s u… la Margaret Porter. Se întrebă ţ ă ă ă dac pe tat l s u îl interesa persoana ei sau îi era doară ă ă recunosc tor pentru ajutor şi bucuros c avea cu cine să ă ă vorbeasc . Poate câte pu in din ambele. Era ciudat s -şiă ţ ă închipuie c pe tat l s u îl interesa cineva, în afar deă ă ă ă r posata lui so ie.ă ţ

Interesant, fiecare avea pe cineva acum… Sarah pe Jean-Pierre, tat l s u pe Margaret, indiferent ce fel de rela ie ară ă ţ fi fost, şi, pân şi fiul lui o avea pe fata care îi purta copilul.ă Numai Oliver era singur, aşteptând s apar cineva în via aă ă ţ lui şi s i-o reîntregeasc . Se întreb dac acest lucru aveaă ă ă ă s se întâmple vreodat .ă ă

174

- DANIELLE STEELE -

— Tat ? şopti Mel, în întuneric. Eşti acolo?ă— Lâng piscin . Ce s-a întâmplat?ă ă— M întrebam dac te sim i bine, spuse ea venind şiă ă ţ

aşezându-se lâng el.ă— M simt foarte bine, scumpa mea.ăÎi mângâie p rul blond şi lung şi zâmbi. Era o fată ă

dr gu şi se în elegeau bine din nou. P rea s se fi liniştită ţă ţ ă ă foarte mult de când se mutaser la New York şi era iară apropiat de el. Mai apropiat decât de Sarah.ă ă

— A fost frumos azi, nu-i aşa?— Da, a fost frumos, zise ea şi apoi îl întreb , f cându-seă ă

parc ecoul gândurilor lui: Ce p rere ai despre prietenaă ă bunicului?

— Despre Margaret? Îmi place.— Crezi c o s se însoare cu ea? întreb Mel p rândă ă ă ă

intrigat şi Ollie îi zâmbi.ă— M îndoiesc. A iubit-o prea mult pe bunica pentru aă

face asta. Iubirea adev rat nu o întâlneşti decât o dat înă ă ă via .ţă

— M întrebam şi eu aşa, spuse ea, apoi ad ug , şi maiă ă ă îngrijorat : Crezi c mama o s se m rite cu Jean-Pierre?…ă ă ă ă E atât de tân r pentru ea…ă

Nu i-ar fi spus niciodat aşa ceva mamei ei.ă— Nu cred, draga mea. B nuiesc c se distreaz doar.ă ă ăMelissa încuviin , uşurat .ţă ă— Doamne, nu-i aşa c biata Sandra e oribil ?ă ăEl d du din cap aprobator, amuzat, deodat , de faptul că ă ă

discutau despre toat lumea dup plecarea oaspe ilor, caă ă ţ doi oameni c s tori i. Îl f cea s se simt mai pu in singur.ă ă ţ ă ă ă ţ

— Înnebunesc când v d c Benjamin îşi iroseşte via aă ă ţ al turi de ea, muncind ca piccolo ca s-o între in .ă ţ ă

— Ce-or s fac dup aceea cu copilul?ă ă ă— Dumnezeu ştie. Cred c ar trebui s renun e la el, dară ă ţ

Benjamin insist c vor s -l p streze. Ştii ce? S fiu al naibiiă ă ă ă ă dac -i las s se c s toreasc .ă ă ă ă ă

— Nu cred c el ar vrea asta. Încearc doar s se poarteă ă ă frumos cu ea. Dar şi el pare destul de plictisit. Iar ea s-a

175

- DADDY -

uitat tot timpul la to i b ie ii care veneau. Nu cred c ştieţ ă ţ ă ce vrea. Doamne, tat … închipuie- i, s ai un copil laă ţ ă şaptesprezece ani!

— Ia aminte, draga mea, dac - i trece vreodat aşa cevaă ţ ă prin cap! spuse el amenin ând-o cu degetul, iar ea râse şiţ roşi în întuneric.

— Nu- i face griji. Nu sunt chiar atât de proast . ţ ăEl nu fu prea sigur ce voia s însemne acest lucru. C nuă ă

ar fi f cut-o niciodat sau c , dac o f cea, avea s aibă ă ă ă ă ă ă mai mult grij ? Îşi puse în gând s o roage pe Daphne să ă ă ă stea de vorb cu ea pe acea tem , înainte s plece înă ă ă Fran a, în vacan .ţ ţă

— Sam doarme?— Ca un prunc.— Poate ar trebui s mergem şi noi la culcare, spuse elă

ridicându-se şi dezmor indu-şi oasele, apoi merserţ ă amândoi în untru, încet, inându-se de mân .ă ţ ă

Fusese o zi minunat , însorit şi cald , şi acum, seara eraă ă ă r coroas . Exact cum îi pl cea lui.ă ă ă

Lâng uşa camerei, o s rut de noapte bun şi se duse înă ă ă ă patul lui, gândindu-se la acel an. Câte lucruri se schimbaser , cât de diferi i erau cu to ii. Numai cu un an înă ţ ţ urm , de 4 iulie, toate fuseser cu totul altfel. Sarah eraă ă acolo, mama lui… Benjamin înc mai p rea un copil. Seă ă maturizaser cu to ii în acel an, sau, cel pu in, unii dintreă ţ ţ el. Nu ştia de Sarah. B nuia c înc mai bâjbâie. Dar el seă ă ă sim ea ca şi cum şi-ar fi reg sit picioarele, în sfârşit, şi,ţ ă adormind, se gândi din nou la tat l s u şi la Margaretă ă Porter.

176

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 14

În iulie, Mel şi Sam plecar în Europa cu Sarah şiă prietenul francez al acesteia, iar Oliver se mut din nou înă apartamentul din New York. Nu avea niciun rost s facă ă naveta în fiecare sear acum, din moment ce copiii erauă pleca i. Îi era mai uşor s lucreze pân mai târziu şi apoi sţ ă ă ă se duc pe Strada 84. Îşi petrecea foarte mult timp lucrândă împreun cu Daphne şi acum aveau o întâlnire fix în serileă ă de luni şi vineri, când mâncau spaghete. În celelalte trei seri ale s pt mânii, ea era cu prietenul ei despre careă ă discuta, din când în când, cu Ollie.

— De ce î i faci una ca asta? o întreba el de nenum rateţ ă ori. La vârst ta ar trebui s te c s toreşti şi s fii cu cinevaă ă ă ă ă care î i poate oferi mai mult de trei nop i pe s pt mân .ţ ţ ă ă ă Daph, meri i mai mult.ţ

Ea ridica din umeri mereu şi râdea. Era mul umit deţ ă felul cum st teau lucrurile. Spunea c este un om minunată ă şi nu voia mai mult de atât. Era inteligent, bun, generos cu ea şi îl iubea. Şi, apoi, f r copii, c s toria nu i se p reaă ă ă ă ă prea important .ă

— Vei regreta într-o bun zi.ăDar ea nu era de acord cu el. Îi convenea ce avea, deşi îi

era dor de el când nu erau împreun .ă— Nu cred, Ollie.El îi spuse cât de r u era s stea singur, f r copii.ă ă ă ă

Sim ea nevoia s stea de vorb cu cineva seara şi îi era dorţ ă ă de compania pe care i-o inuse Sarah timp de aproapeţ dou zeci de ani.ă

Se ducea la Purchase doar pentru a-i vizita pe Benjamin şi pe tat l s u. Sandra creştea cu fiecare clip şi, pentruă ă ă prima oar , Benjamin i se p ru palid. Nu mai ieşea deloc laă ă soare. Muncea tot timpul. Avea dou slujbe acum. Una laă benzin rie şi cealalt , seara, la restaurant. Încerca s pună ă ă ă bani deoparte pentru a-i oferi îngrijirea necesar , pentru aă

177

- DADDY -

pl ti chiria apartamentului în care locuiau şi pentru a aveaă cu ce s între in copilul. Când Oliver se oferise s -i ajute,ă ţ ă ă Benjamin refuzase.

— E obliga ia mea, tat . Nu a ta.ţ ă— Bine, dar e ridicol. Eşti un copil. Ar trebui s fii laă

şcoal , s fii între inut şi s înve i.ă ă ţ ă ţAcum înv a alte lucruri, despre cât de aspr era via a laăţ ă ţ

optsprezece ani, când aveai o familie de între inut şi cândţ nu i-ai terminat nici m car liceul. Sandra fusese nevoit sţ ă ă ă nu mai lucreze, gleznele îi erau umflate cât nişte pepeni, iar doctorul se temea s nu aib hipertensiune arterial .ă ă ă Benjamin se ducea acas la prânz pentru a g ti şi, în acestă ă timp, ea st tea pe canapea şi se uita la televizor,ă plângându-se c nu îl mai vedea deloc. Seara venea cât deă devreme putea, dar, de obicei, lucra pân la două ă diminea a. Oliver înnebunea numai când se gândea laţ acest lucru. Tot încerca s -i dea bani pentru a-i uşuraă situa ia şi, pân la urm , g si o solu ie mai simpl . Îi d duţ ă ă ă ţ ă ă Sandrei, care primea bucuroas oricât îi d dea. Îi îndemnă ă ă s se duc acas şi s foloseasc m car piscina, dar Sandraă ă ă ă ă ă nu voia s mearg nic ieri, iar Benjamin nu avea timp. Eraă ă ă prea ocupat cu munca.

Îi sem na leit maic -si, îşi spuse Oliver într-o zi, dup ceă ă ă îi complet Sandrei un cec de 500 de dolari, spunându-i să ă cumpere tot ce trebuia pentru copil. Nici Sarah nu primise niciun ban de la el de când plecase. Se între inea singurţ ă din banii pe care i-i l sase bunica ei şi insista c nu eraă ă drept s o între in Ollie. Lucrurile nu erau prea roze pentruă ţ ă ea şi copiii spuneau mereu c nu putuser s fac diverseă ă ă ă lucruri când o vizitau, pentru c „mama nu-şi puteaă permite”, dar acela era stilul de via pe care ea şi-l doriseţă dintotdeauna. Ceea ce îi oferise el nu mai conta pentru ea. Îi d duse o mul ime de haine lui Mel, iar restul le l saseă ţ ă acas , la Purchase. Se îmbr ca în blugi, tricouri şi sandale.ă ă Ea şi Jean-Pierre erau mândri de faptul c se plimbau prină Europa aproape f r nici un ban. Primise numeroaseă ă ilustrate de la copii de când plecaser , dar niciodat nuă ă

178

- DANIELLE STEELE -

sunaser şi nici m car nu avea habar unde se aflau. Acestă ă lucru îl enerva din când în când, dar Sarah îi spusese c voră sta la rudele lui Jean-Pierre, în Fran a, şi la c mineţ ă studen eşti în celelalte ri prin care treceau. Avea s fie oţ ţă ă experien nemaipomenit pentru ei şi le putea prindeţă ă bine, de asemenea. Era sigur c ea avea s aib grij de ei,ă ă ă ă în fond era mama lor şi el întotdeauna avusese încredere în ea. Acum, îns , când erau cu to ii pleca i, era uluit cât deă ţ ţ mult le ducea dorul. Sim ea o durere aproape fizic atunciţ ă când venea seara în apartamentul pustiu. Îi d duse liber luiă Agnes pe perioada verii şi angajase pe cineva care venea s pt mânal pentru cur enie. Casa din Purchase eraă ă ăţ închis , iar câinele era la tat l s u, c ruia îi inea tov r şie.ă ă ă ă ţ ă ă Când Oliver lu trenul pentru a-i face o vizit într-oă ă duminic dup -amiaz , fu mişcat v zându-l c îngrijea cuă ă ă ă ă dragoste gr dina r posatei lui so ii. Niciodat nu-i pl cuseă ă ţ ă ă gr din ritul, dar acum era vital pentru el s se ocupe deă ă ă trandafirii care însemnaser atât de mult pentru ea.ă

— Te sim i bine, tat ?ţ ă— Foarte bine. E o linişte îngrozitoare aici, mai ales când

tu şi copiii sunte i pleca i. Din când în când, mai ies la cinţ ţ ă cu Margaret, dar am mult de lucru cu rezolvarea problemelor mamei tale.

Munca legat de impozite pe care trebuia s o facă ă ă pentru deschiderea testamentului p rea s -l in ocupat şiă ă ţ ă apoi ea mai avea şi câteva ac iuni pe care el dorea acum sţ ă le transfere copiilor lui Ollie.

Ollie se sim i trist dup ce îşi petrecu dup -amiaza cu elţ ă ă şi fu gânditor în tren la înapoiere. Maşina lui era la reparat şi i se p rea ciudat s mearg acas cu trenul. Se aşez peă ă ă ă ă un scaun în vagonul-salon şi scoase cartea pe care o luase cu el. Abia dup câteva sta ii, locul de lâng el se ocup .ă ţ ă ă Ridic privirea şi v zu o tân r cu p rul lung, brun şi foarteă ă ă ă ă bronzat , care se aşez al turi.ă ă ă

— V rog s m scuza i, spuse ea când îl lovi uşor cuă ă ă ţ poşeta.

P rea s aib cu ea tot felul de lucruri de weekend şi oă ă ă 179

- DADDY -

rachet de tenis ag at de cureaua unui sac de voiaj îl totă ăţ ă izbi peste picior, pân când ea o mut .ă ă

— V rog s m ierta i pentru toate astea.ă ă ă ţEl încuviin şi o asigur c totul era în ordine,ţă ă ă

continuându-şi lectura, în timp ce ea scoase ceea ce p reaă a fi un manuscris, pe care începu s noteze tot felul deă lucruri. De mai multe ori o sim i privindu-l, pân ce, la unţ ă moment dat, el îşi ridic privirea şi zâmbi, dându-şi seamaă c era foarte atr g toare. Avea ochi albaştri şi o mul imeă ă ă ţ de pistrui pe o fa care nu p rea s aib mai mult deţă ă ă ă dou zeci şi cinci, dou zeci şi şase de ani. P rul îi era strânsă ă ă la spate şi nu era machiat .ă

— V place cartea? îl întreb ea când se oprir în altă ă ă ă sta ie.ţ

— Nu-i rea.Era succesul verii şi îi pl cea, deşi, de obicei, prefera să ă

nu citeasc fic iune. Dar Daphne i-o d duse, insistând că ţ ă ă avea s -i plac .ă ă

— E manuscrisul dumneavoastr ?ăEra curios în privin a ei, dar ea începu s râd , scuturândţ ă ă

din cap şi, o clip p ru pu in mai în vârst . De fapt, aveaă ă ţ ă treizeci de ani, dar frumuse ea ei natural îi amintea deţ ă câteva din prietenele lui Mel. Avea o voce groas şiă prietenoas şi nişte ochi inteligen i când îi explic ce citeaă ţ ă şi de ce.

— Sunt editor şi noi am publicat cartea pe care o citi i.ţ De aceea v-am întrebat dac v place. Locui i aici?ă ă ţ

Era curioas în privin a lui, dar p rea s o interesezeă ţ ă ă toat lumea. Era deschis şi degajat şi el observ , prină ă ă ă rochia ei de var , c avea bra e foarte frumoase.ă ă ţ

— Am locuit aici, acum stau în oraş. Oricum, o mare parte din timp.

Ah, îşi spuse ea, un tat de sfârşit de s pt mân .ă ă ă ă— În vizit la copii?ăEl scutur din cap, amuzat de întreb rile ei directe.ă ă— Nu, la tata.— Ei eu la fel, spuse ea zâmbind. So ia lui tocmai aţ

180

- DANIELLE STEELE -

n scut.ăÎi explic apoi c el avea şaizeci şi trei de ani şi seă ă

c s torise pentru a treia oar . Şi mama ei se rec s torise şiă ă ă ă ă acum tr ia la Londra.ă

— Pare o familie foarte interesant .ă— Aşa şi este, zise ea tot zâmbind. Nevast -sa e cu patruă

ani mai tân r decât mine. Tata n-a pierdut niciodată ă ă timpul.

Nu îi spuse c mama ei era c s torit cu lordul Bronsonă ă ă ă şi nu îi pomeni nici despre Europa cu castelele, casele ei de ar şi petrecerile fermec toare. Voise s scape de toateţ ă ă ă

acestea şi se dusese s lucreze la New York, ca toată ă lumea. Nu prea se d dea în vânt dup via a agitat aă ă ţ ă p rin ilor ei.ă ţ

— Cu ce te ocupi?El începu deodat s râd . Era o fat nostim . Amuzant ,ă ă ă ă ă ă

deschis , simpatic şi extrem de atr g toare.ă ă ă ă— Lucrez în domeniul publicit ii.ăţEa se întreb dac era c s torit, oare, dar nu spuseă ă ă ă

nimic.— La fel ca tata, zise ea p rând amuzat . Robertă ă

Townsend, poate îl cunoşti.Deci, asta era. Townsend era unul din cei mai importan iţ

indivizi din domeniu.— L-am cunoscut, dar nu pot s spun c suntemă ă

cunoştin e bune, zise el, hot rându-se s se prezinte. Mţ ă ă ă numesc Oliver Watson.

Ea îi strânse mâna cu fermitate.— Megan Townsend.Vârî manuscrisul la loc şi vorbir tot restul drumului. Lui îiă

pl cea s stea de vorb cu ea şi uit de carte, iar cândă ă ă ă ajunser la ă Grand Central Station din New York, se oferi să o conduc acas .ă ă

Locuia la intersec ia lui Park Avenue cu Strada 69, laţ numai cincisprezece blocuri distan de apartamentul lui,ţă astfel c , dup ce o l s pe ea, se hot rî s parcurg restulă ă ă ă ă ă ă drumului pe jos. Era o sear cald şi îi pl cea New York-ulă ă ă

181

- DADDY -

vara. Oraşul era aproape pustiu, cu excep ia câtorvaţ adev ra i devota i, a celor care nu renun au la lucru ca şiă ţ ţ ţ el, şi a unui num r restrâns de turişti.ă

Telefonul suna când intr în cas şi b nui c era Daphne.ă ă ă ă Nimeni altcineva nu suna, acum când copiii erau pleca i, înţ afar de tat l s u, din când în când. Fu uimit s aud glasulă ă ă ă ă celei pe care tocmai o condusese acas . Era Megană Townsend.

— Bun , tocmai mi-a venit o idee. Ce-ar fi s vii înapoi să ă ă bem ceva şi s mânc m o salat ? Nu prea m pricep să ă ă ă ă g tesc, dar asta pot s fac. M gândeam…ă ă ă

P rea, deodat , nesigur şi îi trecu prin cap s poate eraă ă ă ă c s torit. La vârst lui, majoritatea b rba ilor erau, dar îşiă ă ă ă ţ închipui c dac n-ar fi fost binevenit , i-ar fi spus. P ruseă ă ă ă un tip foarte sincer.

— Mi-ar face pl cere.ăEra o nou experien pentru el, s fie ag at de oă ţă ă ăţ

femeie şi invitat la cin duminic seara. Nici m car nu-iă ă ă trecuse prin cap s -i cear num rul de telefon şi abiaă ă ă atunci îşi d du seama c Daphne avea dreptate. Nu aveaă ă antrenament deloc.

— S aduc ceva?ă— Am de toate. La opt?— S-a f cut, spuse el, ad ugând: M bucur c ai sunat.ă ă ă ă— B nuiesc c nu e tocmai ceva firesc, spuse ea râzândă ă

şi p rând foarte degajat în leg tur cu ceea ce f cuse, iară ă ă ă ă el se întreb dac i se întâmpla des. Dar via a e prea scurtă ă ţ ă şi mi-a pl cut s stau de vorb cu tine în tren.ă ă ă

— Şi mie.Atunci, ea se hot rî s -l întrebe, înainte de a irosi preaă ă

mult timp. B rba ii însura i nu erau stilul ei, deşi pentru oă ţ ţ cin ocazional , nu o deranja.ă ă

— Apropo, eşti însurat?— P i…ăNici nu prea ştia ce s -i r spund . Era, dar nu în felulă ă ă

care s mai conteze, aşa c se hot rî s -i spun adev rul.ă ă ă ă ă ă— Sunt… dar ne-am desp r it de şapte luni. ă ţ

182

- DANIELLE STEELE -

R spunsul lui p ru s o mul umeasc .ă ă ă ţ ă— Mi-am închipuit c te-ai dus s - i vezi copiii când te-amă ă ţ

v zut prima oar .ă ă— Sunt pleca i în Europa în vacan , doi din ei, oricum. Alţ ţă

treilea lucreaz în Port Chester.ăNu îi spuse, îns , c Benjamin avea optsprezece ani şiă ă

tr ia cu o fat care se l sase, de asemenea, de şcoal şiă ă ă ă aşteptau naşterea copilului lor.

— Ne vedem la opt, spuse ea şi închise zâmbind, încântat de ceea ce f cuse.ă ă

Oliver p rea la fel de încântat în timp ce ref cea drumulă ă înapoi pe Park Avenue, jum tate de or mai târziu.ă ă

Apartamentul ei se afla la ultimul etaj şi avea o teras cuă o gr din foarte frumoas . Era o cl dire mic , exclusiv şiă ă ă ă ă ă Oliver b nui, pe bun dreptate, c era locuit de oameniă ă ă ă importan i. Nu era o fat obişnuit care muncea şi el ştia cţ ă ă ă Robert Townsend nu era doar o personalitate în lumea publicit ii, ci f cea şi parte dintr-o familie renumit dinăţ ă ă Boston. Iar educa ia lui Megan se vedea foarte limpede peţ ea, de la p r pân la pantofi, la vocea bine cultivat şiă ă ă bluza alb de m tase pe care şi-o pusese, împreun cu oă ă ă pereche de blugi pentru a-l primi. P rul îi c dea liber şi lui îiă ă pl cu foarte mult cum îi curgea în valuri pe umeri şi peă spate. Nu era numai dr gu , dup cum îşi d du seamaă ţă ă ă atunci, ci, de-a dreptul, frumoas şi foarte atr g toare. Seă ă ă fardase pu in şi îl conduse în living-room-ul spa ios, careţ ţ era decorat numai în alb şi crom, cu o pardoseal deă marmur alb-negru şi dou covoare stil zebr sub o masă ă ă ă imens din sticl . Un perete era îmbr cat în oglinda pentruă ă ă a reflecta imaginea, iar masa era pus pentru două ă persoane. Într-un fel, chiar dac purta doar o pereche deă blugi şi o bluz de m tase, d dea impresia c este foarteă ă ă ă sofisticat .ă

— Frumoas locuin ! spuse el, admirativ, iar ea îlă ţă conduse pe teras servindu-l cu gin şi ap tonic .ă ă ă

— Îmi place foarte mult.Tat l ei voise s -i cumpere o cas în oraş când împliniseă ă ă

183

- DADDY -

treizeci de ani, la începutul acelui an, dar ea refuzase cu înc p ânare. Îi pl cea locuin a pe care o avea şi era destulă ăţ ă ţ de spa ioas , iar Oliver în elese foarte lesne de ce îi pl cea.ţ ă ţ ă

— Îmi petrec foarte mult timp aici. Majoritatea weekendurilor stau aici cu nasul în manuscrise, spuse ea râzând şi el zâmbi.

— Exist şi destine mai crude.ăDup aceea se hot rî s intre în jocul ei. Voia, deodat ,ă ă ă ă

s afle foarte multe lucruri despre Megan Townsend.ă— Eşti c s torit ? Divor at ? Mam a doisprezece copii?ă ă ă ţ ă ăDeşi, acest ultim lucru era cât se poate de improbabil.

Totul la ea spunea c este liber ca pas rea cerului.ă ă ă— N-am fost niciodat m ritat . N-am copii. N-am pisici,ă ă ă

câini sau p s ri. Şi nici aman i însura i.ă ă ţ ţRâser amândoi, apoi el zâmbi cu triste e.ă ţ— B nuiesc c eu nu sunt inclus.ă ă— Ai de gând s te întorci la so ia ta? întreb ea în timpă ţ ă

ce se aşezau pe dou fotolii albe ă Brown Jordan, afar .ă— Nu.Îi întâlni privirea, dar nu îi spuse c , pân nu demult, ar fiă ă

vrut s-o fac .ă— Vie ile noastre au luat-o pe c i cu totul diferite.ţ ă

Urmeaz nişte cursuri postuniversitare la ă Harvard acum şi vrea s devin scriitoare.ă ă

— Sun remarcabil.ă— Nu chiar.Glasul lui mai con inea o not de am r ciune ori de câteţ ă ă ă

ori vorbea despre Sarah cu persoane str ine.ă— Ne-a p r sit, pe mine şi pe copii, pentru a se duceă ă

acolo.— Pare ceva cumplit. — A fost.— Şi mai este?În elegea repede şi p rea dornic s -l cunoasc foarteţ ă ă ă ă

bine.— Uneori, dar în ultima vreme a fost mai bine. Nu po i fiţ

mereu furios, spuse el zâmbind trist, deşi am încercat s-o 184

- DANIELLE STEELE -

fac mult vreme. Insista c se va întoarce, dar cred c , înă ă ă sfârşit, s-a terminat cu aceast şarad . Şi copiii seă ă obişnuiesc… şi eu.

Îi zâmbi şi apoi începu deodat s râd .ă ă ă— Trebuie s recunosc c asta e prima „întâlnire” peă ă

care o am dup dou zeci de ani. S-ar putea s g seşti că ă ă ă ă purt rile mele sunt cam ruginite.ă

— N-ai ieşit cu nimeni de când a plecat? întreb Megan,ă impresionat .ă

Femeia care îl p r sise trebuia s fi fost, într-adev r,ă ă ă ă deosebit . Ea nu st tuse niciodat f r un b rbat mai multă ă ă ă ă ă de o lun şi era sigur c nici n-ar fi vrut. Ultimul ei iubită ă ă plecase cu trei s pt mâni în urm , dup şase luniă ă ă ă confortabile, în care f cuse naveta între apartamentul ei şiă casa lui de pe Fifth Avenue. Ea se învârtea printre tot felul de oameni pican i, dar ceva în leg tur cu Oliver oţ ă ă intrigase, înf işarea, farmecul lui şi ceva îi sugerase c eraăţ ă foarte singur.

— Vorbeşti serios?Atunci, el îşi aminti, deodat , de admiratoarea de lupte şiă

râse iar.— Nu, mint… am mai avut o întâlnire acum vreo două

luni, dar a fost un dezastru. Aproape c m-a lecuit.ă— Dumnezeule mare, Oliver, spuse ea râzând şi punând

jos paharul. Practic, eşti virgin.— Ai putea s spui şi aşa.ăRâse şi, o clip , se întreb dac d duse lovitura de dataă ă ă ă

aceasta. Nu mai f cuse dragoste de şapte luni şi, deodat ,ă ă se întreb ce s-ar fi întâmplat dac ar fi încercat. Poate că ă ă nici nu avea s reuşeasc . Timp de şapte luni nu dorise peă ă nimeni decât pe Sarah. Şi, înainte de aceasta, dou zeci deă ani. Nu se mai culcase cu nicio alt femeie. Nu-şi înşelaseă niciodat so ia şi fata aceea p rea, într-un fel, obişnuit să ţ ă ă ă pun mâna pe orice b rbat voia. Dintr-odat , b ie elul dină ă ă ă ţ el ar fi vrut s fug acas cât mai repede şi se sim i caă ă ă ţ Sam, când se ridic şi se duse s admire din nouă ă priveliştea, în timp ce ea intr în cas pentru a termina deă ă

185

- DADDY -

preg tit salata promis .ă ă— Te previn c nu ştiu s g tesc. Nu m pricep s facă ă ă ă ă

decât salat ă Cezar şi carpaccio. În afar de asta, pizza şiă mâncare chinezeasc .ă

— Abia aştept. Îmi plac toate.Şi îi mai pl cea şi ea, deşi îl speria pu in.ă ţSe aşezar s m nânce în sufragerie, vorbir despreă ă ă ă

munca ei, despre a lui şi el începu s se simt din nou înă ă largul s u. În cele din urm , ea îl întreb despre copii şi elă ă ă încerc s -i descrie.ă ă

— Au fost cu to ii foarte r u afecta i când a plecat mamaţ ă ţ lor, ca şi mine de altfel. Dar cred c acum şi-au revenit.ă

To i, în afar de Benjamin şi dezastrul pe care şi-l creaseţ ă în via din cauza Sandrei.ţă

— Şi tu? Cum te sim i acum?ţP rea mai vesel dup pu in vin bun fran uzesc şi el seă ă ă ţ ţ

mai relaxase. Îi era mai uşor s -i vorbeasc acum, cândă ă meditau asupra vie ii în fa a cinei lor simple.ţ ţ

— Nu ştiu. Nu prea m mai gândesc la asta. Îmi ocupă timpul cu munca şi cu copiii. Nu m-am mai gândit de mult la felul cum m simt. Poate c e un semn bun.ă ă

— Î i mai e dor de ea?ţ— Sigur. Dup dou zeci şi doi de ani e şi firesc. Am fostă ă

c s tori i timp de optsprezece ani şi ne-am cunoscut cuă ă ţ patru ani înainte. E destul de mult în via a oricui. În cazulţ meu, jum tate din via .ă ţă

— Ai patruzeci şi patru de ani? îl întreb ea zâmbind, iară el încuviin . Eu m gândeam c ai vreo treizeci şi nou .ţă ă ă ă

— Şi eu m gândeam c tu ai vreo dou zeci şi cinci.ă ă ă— Am treizeci, spuse ea şi amândoi râser .ă— Şi cum te sim i? Atât de îngrozitor precum se aude?ţ

Sarah a fost însp imântat când a împlinit treizeci de ani,ă ă avea impresia c întreaga ei via se scursese. Dar asta n-aă ţă fost nimic în compara ie cu treizeci şi nou … şi patruzeci…ţ ă şi patruzeci şi unu… B nuiesc c asta a doborât-o, în final.ă ă Intrase în panic la gândul c nu avea s realizeze nimică ă ă pân la b trâne e, aşa c a fugit. De fapt, realizase foarteă ă ţ ă

186

- DANIELLE STEELE -

multe, sau numai eu credeam asta, ea nu.— Nu prea m omor dup astfel de lucruri, dar presupună ă

c numai pentru c nu sunt m ritat şi tras în jos de copii.ă ă ă ă ă Toat via a am f cut ce-am vrut. Cred c po i s spui c amă ţ ă ă ţ ă ă fost extrem de râzgâiat .ă

O spuse cu pl cere şi el râse, b nuind c avea dreptateă ă ă când arunc o privire prin acel apartament plin de lucruriă costisitoare.

— Ce anume e important pentru tine? Adic , la ce anumeă ii cu adev rat?ţ ă

La mine îns mi, ar fi vrut ea s spun , dar se hot rî s fieă ă ă ă ă mai pu in sincer .ţ ă

— La munca mea, b nuiesc. La libertatea mea. Îmi placeă s am propria mea via cu care s fac ce vreau. Nu preaă ţă ă m descurc în a fi la în l imea aştept rilor altora. To iă ă ţ ă ţ juc m dup propriile noastre reguli şi mie îmi plac ale mele.ă ă Nu v d de ce trebuie s facem ceva anume, s neă ă ă c s torim, s avem copii, potrivit unor reguli. Eu tr iescă ă ă ă dup capul meu şi-mi place.ă

— Eşti r sf at , spuse el simplu, dar în clipa aceea nuă ăţ ă era sigur dac acest lucru îl deranja.ă

— Mama mi-a spus întotdeauna s nu joc dup regulileă ă nim nui şi asta am f cut. Uneori e o for , alteori oă ă ţă sl biciune teribil . Şi, câteodat , poate fi un handicap,ă ă ă pentru c nu în eleg de ce complic oamenii via a atât deă ţ ă ţ mult. În via , trebuie s faci ceea ce vrei, sta-i singurulţă ă ă lucru care conteaz .ă

— Şi dac r neşti al i oameni?ă ă ţP şea pe un teren periculos, dar era destul de deşteaptă ă

s -şi dea seama.ă— Uneori acesta e pre ul pe care-l pl teşti. Trebuie sţ ă ă

supor i, dar trebuie s te supor i şi pe tine însu i, şi,ţ ă ţ ţ câteodat , asta e mult mai important.ă

— Cred c aşa a sim it şi Sarah. Dar eu nu sunt de acord.ă ţ Uneori le datorezi altora mai mult decât ie însu i şi trebuieţ ţ s te înt reşti şi s faci ce e bine pentru ei, chiar dac teă ă ă ă cost .ă

187

- DADDY -

Era deosebirea fundamental dintre el şi so ia lui şi,ă ţ probabil, dintre el şi Megan.

— Singura persoan c reia îi datorez ceva sunt eu îns miă ă ă şi, deocamdat , îmi place. De aceea n-am copii şi nu dorescă s m m rit, deşi am treizeci de ani. Cred c despre astaă ă ă ă vorbim, de fapt. Într-un fel, sunt de acord cu tine. Dac aiă copii, le datorezi extrem de mult. Iar dac nu vrei asta, nuă trebuie s ai copii. Nu vreau toat aceast r spundere şiă ă ă ă tocmai de aceea nu am. Dar so ia ta avea. B nuiesc cţ ă ă marea greşeal a fost aceea de a se fi c s torit cu tine şiă ă ă de a fi avut copii.

Era mai deşteapt decât îşi închipuise şi intuiseă concep iile lui Sarah cu foarte mare precizie, spreţ surprinderea lui Ollie.

— A fost vina mea, b nuiesc. Eu am convins-o s facă ă ă totul. Şi apoi… dup dou zeci de ani, a redevenit persoanaă ă din perioada când ne-am cunoscut… şi s-a r zvr tit…ă ă

— Nu te po i învinui pentru asta. A fost şi vina ei. Doar n-ţai silit-o s se m rite cu tine. Tu ai ac ionat potrivită ă ţ convingerilor tale. Nu putem fi vinova i pentru purt rileţ ă celorlal i.ţ

Era o femeie complet independent , nelegat de nimeniă ă şi de nimic, dar, cel pu in, era sincer .ţ ă

— Ce p rere au ai t i despre stilul t u de via ?ă ă ă ţăÎl interesa şi acest lucru şi, o clip , ea p ru gânditoare.ă ă— Ah, cred c -i sup r . Dar s-au l sat p gubaşi. Tata seă ă ă ă ă

tot însoar şi toarn copii. A avut doi cu mama, patru cu aă ă doua nevast şi acum tocmai i s-a n scut al şaptelea.ă ă Mama doar se c s toreşte, nu face şi copii, ceea ce e ună ă lucru foarte bun, pentru c nu prea îi plac. E pu in genă ţ m tuşica Mame. Sora mea şi cu mine ne-am petrecut oă mare parte din via în pensioane scumpe, înc de pe cândţă ă aveam şapte ani. Ne-ar fi trimis chiar mai înainte, dac ar fiă putut, dar şcolile respective nu ne primeau.

— Îngrozitor, spuse Oliver p rând şocat.ăNici m car nu se putea gândi s -şi trimit copiii undeva.ă ă ă

La şapte ani, Sam fusese înc un copilaş.ă188

- DANIELLE STEELE -

— Acest lucru te-a afectat?Dar îşi d duse seama imediat c era o întrebareă ă

prosteasc . Existau, evident, anumite motive pentru careă ea nu era legat de nimic şi de nimeni acum.ă

— B nuiesc c da. Nu prea m pricep la ceea ce engleziiă ă ă numesc „leg turi durabile”. Oamenii vin şi pleac .ă ă Întotdeauna s-a întâmplat astfel în via a mea şi suntţ obişnuit … cu unele excep ii.ă ţ

P ru s se întristeze deodat şi începu s strâng masa.ă ă ă ă ă— Eşti apropiat de sora ta? ăEa se opri şi îl privi ciudat.— Am fost. Foarte apropiate. Era singura persoan peă

care puteam conta. Eram gemene identice, dac - i po iă ţ ţ închipui. Necazuri duble, adic . Numai c ea era totală ă diferit de mine. Bun , blând , binecrescut , cuviincioas ,ă ă ă ă ă politicoas , se inea strict de reguli şi credea orice i seă ţ spunea, La dou zeci şi unu de ani s-a îndr gostit de un tipă ă însurat şi, când acesta n-a vrut s -şi p r seasc nevasta, s-ă ă ă ăa sinucis.

Dup aceea, totul se schimbase pentru Megan şi Oliveră v zu acest lucru în ochii ei, în timp ce îi povestea.ă

— Îmi pare t u.ă— Şi mie. N-am mai avut niciodat o prieten ca ea. Aă ă

fost ca şi cum aş fi pierdut jum tate din mine. Cea bun . Înă ă ea întâlneai tot ce era mai bun, aşa cum eu n-am fost niciodat şi nici nu voi fi vreodat .ă ă

— Eşti prea crud cu tine îns i, îi spuse el foarte încet şiă ăţ bun tatea lui f cea ca totul s fie şi mai dureros.ă ă ă

— Deloc, sunt sincer . Dac aş fi fost în locul ei, l-aş fiă ă omorât pe tic losul la sau i-aş fi împuşcat nevasta, înă ă niciun caz nu m-aş fi sinucis, spuse ea, apoi, cu o privire înc rcat de durere, ad ug : La autopsie, au descoperit că ă ă ă ă era îns rcinat în patru luni. Nu mi-a spus niciodat . Euă ă ă eram aici la şcoal . Ea st tea la Londra cu mama.ă ă

Îl privi apoi cu ochi mari, duri.— Vrei pu in cafea?ţ ă— Da, te rog.

189

- DADDY -

Era o poveste uluitoare. Incredibil câte lucruri se întâmplau în vie ile oamenilor, tragedii, dureri, minciuni,ţ momente care schimbau cursul unei vie i întregi. B nui cţ ă ă Megan fusese cu totul altfel înainte ca sora ei s moar , dară ă el nu avea de unde s ştie.ă

O urm la buc t rie şi ea îi arunc un zâmbet cald.ă ă ă ă— Eşti un tip de treab , Oliver Watson. Nu obişnuiesc să ă

spun nim nui povestea vie ii mele şi, cu atât mai pu in,ă ţ ţ celor pe care-i v d pentru prima oar .ă ă

— M simt onorat c ai f cut-o. ă ă ăExplica multe în leg tur cu ea.ă ăSe întoarser pe teras s -şi bea cafeaua şi ea se aşeză ă ă ă

foarte aproape de el, admirând împreun priveliştea. Elă sim i c voia ceva din partea lui, ceva ce el înc nu eraţ ă ă preg tit s dea. Era prea devreme şi înc se mai temea deă ă ă cum avea s fie s ating o femeie care nu era Sarah.ă ă ă

— Ai vrea s lu m prânzul împreun într-o zi, s pt mână ă ă ă ă ă asta?

— Mi-ar face mare pl cere, spuse ea zâmbind.ăEra atât de cald şi de nevinovat şi, totuşi, atât de

puternic, de decent şi de bun. Întruchipa tot ceea ce îi inspirase team şi nu voise niciodat .ă ă

— N-ai vrea s r mâi noaptea asta cu mine?ă ăEra o întrebare direct , care îl lu total prin surprindere şiă ă

puse ceaşca jos. O privi şi îi arunc un zâmbet care îl f cuă ă s par frumos şi copil ros, în acelaşi timp.ă ă ă

— Dac voi spune nu, vei în elege c nu-i vorba de oă ţ ă respingere? Nu-mi place s gr besc lucrurile. Meri i multă ă ţ mai mult. Amândoi merit m mai mult.ă

— Dar eu nu vreau mai mult.Era sincer cu el. Una din pu inele ei calit i.ă ţ ăţ— Eu, da. Şi aşa ar trebui s vrei şi tu. Ne petrecemă

noaptea împreun , ne sim im bine câteva ore, apoi neă ţ desp r im, şi? Cu ce ne alegem? Chiar dac ne-am petreceă ţ ă o singur noapte împreun , ar fi mult mai frumos dac ară ă ă însemna ceva pentru amândoi.

— Nu complica lucrurile.190

- DANIELLE STEELE -

— Ar fi mai simplu dac aş spun c nu sunt preg tit?ă ă ă ă Sau m-ar face s par un învins?ă

— Î i aduci aminte ce-am spus, Oliver? Trebuie s jociţ ă dup propriile reguli. Acestea sunt ale tale. Eu le am pe aleă mele. M mul umesc cu masa de prânz, dac nu teă ţ ă şocheaz prea mult faptul c i-am propus s te culci cuă ă ţ ă mine.

El râse, sim indu-se iar şi mai relaxat. Totul p reaţ ă ă acceptabil la ea, era flexibil şi nepreten ioas şi atât deă ţ ă sexy, încât îi venea s -şi dea palme pentru c nu-iă ă acceptase oferta chiar atunci pe loc, înainte ca ea s seă r zgândeasc .ă ă

— Te sun mâine, spuse el şi se ridic .ăVenise vremea s plece. Înainte s fac ceva ce ar fiă ă ă

putut regreta mai târziu, chiar dac ea n-ar fi f cut-o.ă ă— Î i mul umesc pentru aceast cin minunat .ţ ţ ă ă ă— Oricând.Îl privi cu aten ie când îl conduse la uş şi apoi i se uit înţ ă ă

ochi cu ceva ce foarte pu ini b rba i vedeau. Deşi seţ ă ţ culcase cu mul i, pu ini erau cei care o cunoşteau bine.ţ ţ

— Oliver… î i mul umesc… pentru tot…ţ ţ— Dar n-am f cut nimic, în afar de faptul c am mâncat,ă ă ă

am vorbit şi mi-a pl cut s fiu cu tine. Nu trebuie s -miă ă ă mul umeşti.ţ

— Î i mul umesc c eşti cel care eşti… chiar dac nu mţ ţ ă ă ă vei suna niciodat .ă

Era obişnuit cu astfel de lucruri, de obicei dup o noapteă ă de amor neînfrânat. Aşa cum îi spusese şi lui, oamenii veneau şi plecau. Era obişnuit . Dar, chiar dac nu o suna,ă ă avea s -i fie dor de el, într-un fel.ă

— Te voi suna.Şi, spunând aceasta, se aplec , o îmbr iş şi o s rut .ă ăţ ă ă ă

Era prima femeie pe care o s ruta de când îl p r sise so iaă ă ă ţ lui, iar gura ei era ispititoare şi cald , iar trupul, puternic şiă atr g tor. Ar fi vrut nespus de mult s fac dragoste cu ea,ă ă ă ă dar ştia c trebuia s plece. Voia s se mai gândeasc . Eraă ă ă ă o femeie mult prea puternic pentru a fi luat cu uşurin .ă ă ţă

191

- DADDY -

— Noapte bun , îi şopti ea când sosi liftul, iar el îi zâmbiă şi o privi drept în ochi, în timp ce uşile se închideau.

Ea r mase acolo mult vreme, apoi se întoarse încet înă ă apartament şi închise uşa. Se duse pe teras , se aşez şi seă ă gândi la el… şi la sora despre care nu mai vorbise, de ani de zile. Şi, atunci, f r s ştie de ce, sau dup care din ei,ă ă ă ă începu s plâng uşor.ă ă

192

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 15

Aşa cum îi promisese, o sun diminea la prima or şi oă ţă ă invit la mas la ă ă Four Seasons în ziua aceea. Seara trecută st tuse ore întregi în pat şi se gândise la ea şi se ura pentruă faptul c nu r m sese. I se oferise totul pe o tav de argintă ă ă ă şi el fugise. Se sim ea ca un idiot şi era convins c Meganţ ă era de aceeaşi p rere.ă

La prânz se întâlnir la ă Four Seasons şi ea purta o rochie de m tase de un roşu aprins şi sandale negre de piele cuă toc înalt, ceea ce îi f cu s -şi spun c era cea mai sexyă ă ă ă femeie pe care o v zuse vreodat . Îl f cea s se mai simtă ă ă ă ă şi prost pentru seara precedent şi îi spuse acest lucruă când se aşezar la mas . Fântâna aflat în mijloculă ă ă înc perii împr ştia pic turi de ap fine şi localul era plin deă ă ă ă oameni care lucrau atât în domeniul lui, cât şi într-al ei. Nu era deloc un restaurant discret, dar niciunul din ei nu avea motive s se ascund .ă ă

Ea îi povesti despre noua carte pe care ar fi vrut s oă publice, iar el îi explic foarte am nun it totul în leg tur cuă ă ţ ă ă unul din cei mai noi clien i ai lor. Pe la ora trei îşi rotirţ ă privirile în jur şi observar c numai ei r m seser înă ă ă ă ă înc pere. Megan râse şi Oliver p ru uşor jenat.ă ă

— Lu m cina mâine sear ? o întreb el înainte s plece.ă ă ă ă— Ştii s g teşti?ă ă— Nu, spuse el râzând. Dar pot s m prefac. Ce i-ară ă ţ

pl cea? Pizza? Mâncare chinezeasc ? Sandvişuri cuă ă pastram ? ă Cheeseburger de la Hamburger Heaven?

Ea râse.— Ce-ar fi s lu m câte ceva de la magazinul meuă ă

preferat şi s preg tim o combina ie interesant ?ă ă ţ ă— Sun grozav.ăÎi pl cea ideea, intimitatea pe care o presupunea şi, maiă

presus de toate, perspectiva de a o revedea.— Î i place musacaua?ţ

193

- DADDY -

— La nebunie.Dar pe el îl interesa mai mult ea decât mâncarea şi o

s rut uşor pe obraz când o urc în taxi, apoi se întoarse laă ă ă birou.

— Un nou client? îl întreb Daphne pe la ora patru, cândă veni la el cu câteva desene pentru a i le ar ta.ă

— Cine?— Tipa aia senza ional cu care te-am v zut la mas ,ţ ă ă ă

zise ea zâmbind vesel , dar el roşi şi se t cu c seă ă ă concentreaz asupra desenelor pentru reclam .ă ă

— Ce faci? M spionezi?ă— Miros cumva prim vara în atmosfer ? Sau e parfumulă ă

ei?— Vezi- i de treaba ta. Probabil c e ţ ă Raid. Am g sit ună

gândac sub birou azi-diminea .ţă— O poveste foarte plauzibil . Pân şi o plant de plastică ă ă

poate respira aici, cu atât mai mult un gândac frumos şi s n tos. E superb . Cine e?ă ă ă

— O fat pe care am cunoscut-o ieri.ă— Foarte frumos. E ceva serios?Era ca o sor pentru el şi lui îi pl cea foarte mult acestă ă

lucru.— Nu înc . Şi, probabil, niciodat . E una din aceleă ă

minunate femei independente ca fosta mea so ie. Crede înţ carier şi libertate şi nu se leag prea mult de nimeni.ă ă

Dar era prima oar când îi spunea astfel de lucruri luiă Daphne şi sta era, pentru el, un pas în direc ia cea bun .ă ţ ă

— Mie-mi sun a necazuri. Distreaz -te înainte s - iă ă ă ţ zdrobeasc inima.ă

— Asta şi am de gând.— Felicit ri.ă— Mul umesc. Acum, vrei s ne apuc m de treab sauţ ă ă ă

preferi s le dai sfaturi îndr gosti ilor?ă ă ţ— Nu fi atât de sensibil.Renun ar la cin în seara aceea şi luar împreunţ ă ă ă ă

prânzul. Când ajunse acas , el o sun pe Megan. Eraă ă plecat , dar robotul func iona. Îşi l s numele şi spuse că ţ ă ă ă

194

- DANIELLE STEELE -

sunase doar s vad ce face şi s -i aduc aminte deă ă ă ă întâlnirea pe care o aveau în seara urm toare.ă

Ea ap ru la opt fix, cu bra ele înc rcate de pachete, peă ţ ă care le duseser împreun în buc t rie.ă ă ă ă

— Ai o locuin dr gu , spuse ea, politicoas , deşi niciţă ă ţă ă nu se compara cu a ei şi mai avea şi acel aer impersonal al apartamentului altcuiva.

Doar copiii îşi l saser amprenta personalit ilor înă ă ăţ camere; Oliver nu f cuse prea mult în rest şi, dac Agnesă ă nu era acolo, nu existau nici m car flori. Se gândise laă acest lucru mult prea târziu, dup ce ajunsese acas , cândă ă deschidea o sticl de vin pentru cin .ă ă

— Cum a fost ast zi?ă— Deloc r u. La tine cum a fost?ăP rea relaxat şi vesel , într-o fust alb de m tase,ă ă ă ă ă ă

desf cut aproape pe toat lungimea coapsei, şi o bluză ă ă ă turcoaz care f cea ca pielea ei bronzat s par şi maiă ă ă ă întunecat .ă

Îi spuse ce f cuse toat ziua şi îi pl cea s aib pe cinevaă ă ă ă ă c ruia s -i împ rt şeasc aceste lucruri, în timp ce mâncauă ă ă ă ă musaca în buc t rie.ă ă

— Trebuie s te sim i îngrozitor de singur aici, f r copii.ă ţ ă ăEl îi zâmbi, întrebându-se dac nu cumva era o invita ieă ţ

la ea.— E cam linişte când nu sunt ei. Dar, aproape în fiecare

sear , lucrez pân târziu.ă ăDeodat , îşi d du seama c era posibil s nu mai facă ă ă ă ă

mult timp acest lucru.Vorbir despre tot felul de nimicuri, polo, baseball, dină

nou despre p rin ii ei şi despre faptul c nu-i pl ceauă ţ ă ă englezii. El b nui c din cauza celui care provocaseă ă sinuciderea surorii ei. Avea p reri ferme în leg tur cu oriceă ă ă şi, când îl ajut s strâng masa, el observ din nouă ă ă ă despic tura fustei, sim ind un val irezistibil de excitare.ă ţ

Dup aceea se duser în living-room s bea vin, să ă ă ă vorbeasc şi, deodat , f r s -şi dea seama cum, se treziă ă ă ă ă s rutând-o. Se întinser pe canapea şi el dorea cuă ă

195

- DADDY -

disperare s fac dragoste cu ea. Fusta ei era în juruiă ă mijlocului, pulpele dezgolite, şi el îşi plimb mâna pesteă satinul pielii ei, dându-şi seama c nu mai purta nimic peă dedesubt şi gemu de dorin . Degetele lui g sir ce c utau,ţă ă ă ă iar ea gemu încet, în vreme ce anii îl p r seau şi era dină ă nou tân r, îndr gostit şi copleşit de pasiune. Îi scoase bluzaă ă şi, ca prin farmec, ea îşi desf cu fusta, astfel c se aflaă ă goal şi splendid în mâinile lui, privelişte care îl f cu s iă ă ă ă se taie r suflarea.ă

— Dumnezeule, Megan… Dumnezeule…Apoi, cu mişc ri experte, tulbur toare, ea îi scoaseă ă

hainele şi amândoi erau întinşi pe canapea, f cândă dragoste ca niciodat . Îi f cea lucruri la care nici m car nuă ă ă visase şi îl umplea de o dorin atât de puternic , încât oţă ă posed cu for şi erupse în ea ca un vulcan. Dup aceeaă ţă ă se întinse peste ea, sim indu-i trupul tremurând şiţ încercând s se mişte încet. Nu-i venea s cread c eaă ă ă ă voia mai mult, dar îi aduse mâinile înapoi la trupul ei, îi împinse încet capul între picioare şi limba lui mângâie locurile unde-l voia. Ea gemu, ip şi se cutremur şi, pesteţ ă ă o clip , el o penetra din nou şi f cur dragoste ore în şir, iară ă ă şi iar. Îl trase pe podea şi, dup aceea, el o duse înă dormitor. În cele din urm , ajunser s stea epuiza i, întinşiă ă ă ţ unul lâng altul, iar ea râse gutural, apropiindu-şi-l din nou.ă

— Doamne, o s m omori, gemu el.ă ă— Dar ce mod de a muri!Râser amândoi şi, pu in mai târziu, ea îi preg ti baia şiă ţ ă

f cur dragoste în cad . Era o noapte de neuitat pentruă ă ă amândoi şi, când soarele r s ri, ei se b l ceau veseli înă ă ă ă cad . Era ca nicio alt femeie pe care o cunoscuseă ă vreodat , plin de dorin şi stârnea acelaşi lucru şi în el.ă ă ţă Niciodat nu se crezuse capabil de lucrurile pe care ea îlă provocase s le fac , dar îi pl cuse la nebunie.ă ă ă

— Î i dai seama c am f cut dragoste timp de zece oreţ ă ă încontinuu? E şapte diminea a.ţ

Era uluit de ce f cuser . Uluit şi încântat şi de el şi de ea.ă ă Nu era deloc ca atunci când f cea dragoste cu Sarah şi el,ă

196

- DANIELLE STEELE -

care crezuse c via a lor sexual fusese perfect !ă ţ ă ă— Dup şapte luni, nu crezi c merit ? spuse ea zâmbindă ă ă

şi el râse.— Nu m gândisem la asta. Poate ar trebui s maiă ă

încerc m.ăGlumea. Ea îns , nu. I se aşez în bra e în cad şi el râseă ă ţ ă

în timp ce ea îl c l rea din nou şi, spre surprinderea lui,ă ă peste câteva clipe, ardea iar de dorin pentru ea şiţă amândoi se rostogolir şi se împroşcar cu ap , jucându-seă ă ă ca doi delfini, iar el o lipi de o latur a c zii şi o penetr , înă ă ă vreme ce ea gemea, pierzându-şi controlul şi implorându-l s nu se opreasc , pân când, în cele din urm , ip în clipaă ă ă ă ţ ă în care amândoi explodar din adâncurile apei calde şiă spumoase.

— Ah, Megan… ce-mi faci!…Vocea lui era joas şi r guşit şi o s rut pe gât, iar eaă ă ă ă ă

deschise ochii şi îi mângâie p rul blond, r v şit de pasiuneaă ă ă lor.

— N-am mai cunoscut pe nimeni ca tine.— Nici pentru mine n-a fost aşa niciodat . ăNu mai spusese acest lucru nim nui şi fusese foarteă

sincer .ă— Eşti extraordinar, Oliver.— Şi tu eşti grozav .ăAbia izbuti s se îmbrace pentru a pleca la lucru şi, după ă

ce o f cu şi se preg teau amândoi s plece, ea începu s -lă ă ă ă mângâie acolo unde ar fi trebuit s fie epuizat, dar nu era.ă

— Nu-mi vine s cred… Megan… n-o s mai ieşimă ă niciodat de aici…ă

Şi începea s cread c nici nu trebuia.ă ă ă— Poate ar fi cazul s anun m amândoi c suntemă ţă ă

bolnavi, îi şopti ea tr gându-l pe pardoseala holului şiă începând s -l muşte uşor de gât şi de fa şi s -l şicanezeă ţă ă în timp ce îl mângâia.

O lu din nou cu for , cu mai mult for decât ar fiă ţă ă ţă crezut vreodat c posed şi c i-a mai r mas după ă ă ă ă ă aproape dou sprezece ore de f cut dragoste cu Megană ă

197

- DADDY -

Townsend.Pân la urm , f cur exact ce sugerase ea. Amândoiă ă ă ă

sunar şi spuser c nu se sim eau bine şi îşi petrecură ă ă ţ ă ziua în pat, pe jos, pe canapea şi în cad . F cur dragosteă ă ă chiar şi rezema i de peretele buc t riei, când se duser , înţ ă ă ă sfârşit, s înc lzeasc musacaua. Era o nebunie care îiă ă ă copleşise pe amândoi şi, în noaptea aceea, statur în pat şiă ea îi d du s m nânce pr jituri cu ciocolat .ă ă ă ă ă

— Crezi c ar trebui s chem m doctorul? întreb elă ă ă ă vesel. Poate e vreo boal … sau poate am fost droga i…ă ţ

— Poate e din cauza pr jiturilor cu ciocolat .ă ă— Mmm… excelent… mai vreau…Era greu de imaginat c se mai puteau desp r i vreodată ă ţ ă

sau c m car aveau s reziste s stea îmbr ca i. Atunci,ă ă ă ă ă ţ deodat , el se întreb ceva la care ar fi trebuit s seă ă ă gândeasc din ziua precedent , dac nu se temea c puteaă ă ă ă r mâne îns rcinat .ă ă ă

— Nu, spuse ea perfect relaxat . Mi-am legat trompeleă acum nou ani.ă

— La dou zeci şi unu de ani? zise el şocat, dar îşi aduseă aminte c atunci murise sora ei, îns rcinat în patru luni.ă ă ă

— Ştiam c nu voi dori niciodat copii şi nu aveam deă ă gând s las vreun tic los s -mi fac ce i s-a întâmplată ă ă ă Priscillei.

— Şi n-ai regretat niciodat ? Dac , într-o bun zi, vei doriă ă ă copii?

— Nu. Şi, dac da, o s adopt, dar m îndoiesc c voiă ă ă ă face asta vreodat . Nu vreau asemenea dureri de cap. Deă ce? Tu vrei mai mul i copii?ţ

— Voiam. Dar Sarah, nu. Şi ea şi-a legat trompele după naşterea lui Sam. Eu întotdeauna am regretat, ea nu.

— Acum ai mai vrea copii?Nu p rea îngrijorat , ci doar intrigat . Nu-şi puteaă ă ă

închipui cum şi-ar fi dorit cineva mai mul i copii, sau chiar şiţ unul singur.

— Nu sunt sigur. Acum e cam târziu. Dar cred c nu m-ară deranja dac acest lucru s-ar întâmpla.ă

198

- DANIELLE STEELE -

— Eh, pe mine s nu contezi, spuse ea zâmbind şi seă întinse din nou pe perne.

Atunci, sim indu-se degajat fa de ea, îi m rturisi totulţ ţă ă despre Benjamin.

— Fiul meu de optsprezece ani aşteapt un copil înă septembrie. E o porc rie. Munceşte ca piccolo ca să ă între in fata. Au abandonat amândoi liceul, când el ar fiţ ă putut s mearg la ă ă Harvard.

— Poate c va merge într-o bun zi.ă ăDar p ru, deodat , s -i fie mil de Ollie. Era evident câtă ă ă ă

de mult îl sup ra problema cu b iatul.ă ă— Vor p stra copilul?ă— Ei aşa vor. Am f cut tot ce-am putut s -i descurajez.ă ă

Bine, cel pu in, c nu se c s toresc.ţ ă ă ăÎi era recunosc tor Sandrei pentru acest lucru.ă— Poate c îşi vor reveni când se vor confrunta cuă

realitatea. Copiii sunt dr gu i doar în reclamele pentruă ţ scutece. În rest, sunt nişte mici monştri.

— Câ i copii ai cunoscut, domnişoar Townsend?ţ ă— Cât mai pu ini posibil, dac nu te superi.ţ ăSe rostogoli şi îi apuc ferm membrul preferat, d duă ă

p tura la o parte şi se l s în jos pentru a se juca cu limbaă ă ă în jurul s u.ă

— Personal, îi prefer pe ta i…ţ— Ce noroc pe mine, spuse el zâmbind şi închise ochii,

apoi se întoarse pentru a-i r spunde cu aceeaşi moned ..ă ăÎn seara aceea adormir , în sfârşit, epuiza i, imediată ţ

dup miezul nop ii. Fusese o zi maraton, pe care el nu aveaă ţ s o uite niciodat . Minunea Megan Townsend.ă ă

199

- DADDY -

Capitolul 16

Idila str luci în timpul celei mai fierbin i luni a anului.ă ţ Vremea era torid în august şi la fel era şi pasiunea lor.ă Alternau între apartamentul lui şi al ei, o dat chiar, şi-auă petrecut noaptea f când dragoste pe teras . Din fericire,ă ă cl direa pe care se aflau era mai înalt decât cele din jur.ă ă

El nici nu mai avea timp s o vad pe Daphne, însă ă ă aceasta ştia ce se întâmpla şi se bucura pentru el. Avea o permanent sclipire în ochi şi, tot timpul era detaşat şiă absent şi ea spera, pentru binele lui, s fac dragoste câtă ă putea de mult.

Într-o zi, se duseser în Purchase, pentru ca el s -i vadă ă ă pe Benjamin şi pe tat l s u şi o l sase pe Megan la tat l ei;ă ă ă ă mai târziu se dusese s o ia pentru a se întoarce în oraş.ă Dar nu trecur pe acas . Într-un fel, nu voia s meargă ă ă ă acolo cu ea. Locuin a era înc impregnat de amintirea luiţ ă ă Sarah.

Acum, îns , se gândea foarte rar la ea. Era obsedat deă Megan, de felul cum f ceau dragoste şi de trupul ei. Într-oă dup -amiaz canicular de duminic , se învârteau goi prină ă ă ă apartamentul lui, când, deodat , sun telefonul. Nu îşiă ă imagina cine ar fi putut fi. Probabil Daphne, care voia să vad ce mai f cea, deşi acum îl suna foarte rar, pentru că ă ă nu voia s -l deranjeze.ă

Cum ridic receptorul, auzi zgomotul specific ală convorbirilor interurbane, apoi leg tura se întrerupse şiă telefonul sun din nou. O centralist de peste Ocean îiă ă spuse c avea o convorbire cu tax invers din San Remo.ă ă ă Abia auzea şi zâmbi v zând-o pe Megan care i se plimbaă prin fa . O clip se întrista, gândindu-se la schimb rile peţă ă ă care trebuiau s le fac , deoarece copiii urmau s seă ă ă întoarc la sfârşitul s pt mânii urm toare.ă ă ă ă

— Alo?Auzea un zgomot de la distan . P rea s semene aţă ă ă

200

- DANIELLE STEELE -

plâns, dar ştia c de vin erau doar telefoanele.ă ă— Alo? strig el din nou şi, deodat o auzi pe Melă ă

plângând şi spunând iar şi iar „Tat …”.ă— Melissa? Melissa! Vorbeşte!Leg tura sl bi, apoi o auzi din nou, ca pe un ecou, dară ă

pu in mai clar.ţ— Ce este? Ce s-a întâmplat? —… un accident…Oh, Doamne… nu… Sam… nu Sam… te rog… şi nici chiar

Sarah…— Feti a mea, nu te aud bine! Vorbeşte mai tare! ţOchii i se umplur de lacrimi, în timp ce aştepta subă

privirile lui Megan. Uitase complet de ea, în disperarea de a-şi în elege fiica.ţ

— … un accident… a murit… mami… Dumnezeule. Sarah…Se ridic , de parc acest lucru ar fi îmbun t it leg tura,ă ă ă ăţ ă

şi strig în receptor cât putu de tare. În Italia era miezulă nop ii.ţ

— Ce s-a întâmplat cu mama?— … o maşin … suntem la San Remo… Jean-Pierre…ă— Melissa, mama e r nit ?ă ăMegan v zu pe chipul lui c , înc o mai iubea, dar, după ă ă ă

dou zeci de ani, era şi firesc şi nu-l condamna. R mase şiă ă ea încremenit de team . Îşi aducea aminte de telefonul peă ă care îl primise cu aproape zece ani în urm … de la mamaă ei… Draga mea… oh, draga mea… Priscilla…

— Mama e bine…Lacrimi i se prelinser pe obraji când o auzi.ă— Şi Sam? Ce face Sam?— … Sam şi-a rupt mâna… Tat , a fost atât de groaznic…ăŞi începu s plâng din nou, iar el nu pricepea nimic. Dar,ă ă

dac Sam era în via … pentru c era, nu?… Şi Sarah…ă ţă ă Melissa era la telefon…

— Ne-a lovit o maşin … în plin… şoferul a murit… şi doiă copii… şi Jean-Pierre… Jean-Pierre a murit pe loc… ah, tat … a fost atât de îngrozitor…ă

201

- DADDY -

Oh, Doamne… bietul om… dar, cel pu in, copiii erauţ teferi. Copiii lui, dac nu şi ceilal i. Era un mod îngrozitor şiă ţ egoist de a privi lucrurile, dar era profund recunosc tor.ă

— Feti a mea, tu eşti bine?… Nu eşti r nit ? ţ ă ă—… sunt bine…— Unde e mama?— La spital… mi-a spus s te sun… trebuie s plec m înă ă ă

Fran a la înmormântare… Venim acas vineri.ţ ă— Dar eşti sigur c n-ai p it nimic? Mama a fost r nit ?ă ă ăţ ă ă— … un ochi vân t… t ieturi… dar e teaf r … ă ă ă ăParc se jucau de-a telegraful, dar cel pu in erau în via ,ă ţ ţă

chiar dac învine i i şi cu oase rupte. Şi îl v zuser peă ţ ţ ă ă iubitul mamei lor murind, împreun cu un alt om şi doiă copii. Se cutremur la acel gând.ă

— Vrei s vin acolo?ă— … nu cred… o s st m la… p rin ii lui Jean-Pierre…ă ă ă ţ

plec m în seara asta… mama zice c ai num rul.ă ă ă— Da, îl am. O s v sun. Şi, feti a mea… spuse elă ă ţ

începând s plâng , în timp ce mâna care inea receptorulă ă ţ îi tremura… te iubesc… spune-i lui Sam c şi pe el îlă iubesc… şi mame spune-i c -mi pare r u.ă ă

Mel plângea din nou şi, în cele din urm , leg tura seă ă înr ut i atât de mult, încât se v zur nevoi i s închid .ă ăţ ă ă ţ ă ă Ollie p rea foarte zguduit când puse receptorul în furc şiă ă se uit la Megan. Uitase complet de ea în timpul convorbiriiă cu fiica ei.

— Sunt bine?St tea goal şi frumoas în fa a lui, întinzându-i un pahară ă ă ţ

de coniac.— Cred c da. Se auzea foarte prost. A fost un accident…ă

câ iva oameni au murit, din câte am putut s în eleg.ţ ă ţ Prietenul so iei mele a murit pe loc. El conducea. La Sanţ Remo s-a întâmplat.

— Dumnezeule, îngrozitor, spuse ea aşezându-se lângă el şi sorbi pu in din coniacul de care el nici nu se atinsese.ţ Copiii au p it ceva?ăţ

— Sam are mâna rupt . Cred c Melissa e teaf r . Sarahă ă ă ă 202

- DANIELLE STEELE -

are câteva t ieturi, dar cred c , în general, sunt bine cuă ă to ii. Trebuie s fi fost oribil.ţ ă

Apoi, înc zguduit, se uit la Megan.ă ă— La început am crezut… am crezut c Sam… sau poateă

chiar Sarah… E oribil s spun aşa ceva când al ii au murit,ă ţ dar m bucur c nu s-a întâmplat nimic cu ei.ă ă

— Ştiu.Îl înconjur cu bra ul şi îl inu aproape mult timp, stândă ţ ţ

nemişca i. R maser acolo în noaptea aceea, înţ ă ă eventualitatea c , poate, copiii aveau s mai sune şi,ă ă pentru prima oar într-o lun , nu f cur dragoste deloc. Elă ă ă ă nu se putea gândi la altceva decât la copii. Încet, încet, acel şoc îi readuse pe amândoi la realitate. Nebuneasca lor idilă avea s se schimbe odat cu întoarcerea copiilor. El nu maiă ă putea lipsi toat noaptea, ea nu mai putea r mâne la el şiă ă trebuiau s fie mult mai pruden i în preajma copiilor. Într-ă ţun fel, îi f cea s vrea s profite cât mai mult cât mai erauă ă ă singuri, dar, într-alt fel, gândul la ceea ce nu avea să urmeze schimbase lucrurile deja.

Joi seara, amândoi erau nervoşi şi deprima i. Nu dormirţ ă toat noaptea, f când dragoste şi vorbind, dorindu-şi caă ă totul s fi fost altfel.ă

— Ne-am putea c s tori într-o bun zi, spuse el peă ă ă jum tate în glum , iar ea îl privi cu o groaz pref cut .ă ă ă ă ă

— Nu vorbi prostii. Ar fi cam mult, nu? — Într-adev r.ăNu mai cunoscuse nicio femeie ca ea şi era complet sub

vraja ei, deocamdat .ă— Pentru mine, da, Oliver. Nu m pot c s tori cu nimeni.ă ă ă

Nu sunt genul şi ştii foarte bine.— Faci o musaca grozav .ă— Atunci, însoar -te cu tipul de la magazin.ă— El nu poate fi la fel de simpatic ca tine, deşi nici nu l-

am v zut.ă— Fii serios. Ce s fac cu un so şi cu trei copii? ă ţEl se pref cu c se gândeşte şi ea începu s râd .ă ă ă ă— Am în minte câteva lucruri…

203

- DADDY -

— Din fericire, pentru asta nu trebuie neap rat s teă ă c s toreşti.ă ă

Tr iser o lun extraordinar , dar ea se purta deja ca şiă ă ă ă cum totul s-ar fi sfârşit.

— Nu vreau mai mult de atât.— Poate c , într-o zi, o s vrei.ă ă— Dac da, vei fi primul care va afla. Î i promit.ă ţ— Serios?— Atât de serios cât pot s vorbesc despre un asemeneaă

subiect. i-am mai spus, c s toria nu-i pentru mine. Şi nuŢ ă ă mai ai nevoie de înc o nevast care s fug urlând. Î iă ă ă ă ţ trebuie o fat minunat , deşteapt şi frumoas , care s teă ă ă ă ă iubeasc la nebunie şi s aib grij de copiii t i şi s - i maiă ă ă ă ă ă ţ d ruiasc înc paisprezece.ă ă ă

— Ce idee. Cred c m confunzi cu tat l t u.ă ă ă ă— Nu chiar. Dar e limpede c nu sunt ceea ce- i trebuie,ă ţ

Oliver. Ştiu foarte bine cum sunt, o parte e bun , alt parteă ă nu e. În felul meu, cred c sem n foarte mult cu so ia ta şiă ă ţ tocmai aşa ceva nu- i trebuie. Fii sincer.ţ

El se întreb dac nu cumva avea dreptate şi dac nuă ă ă g sise, într-adev r, o nou şi, într-un fel, mai picantă ă ă ă variant a lui Sarah. Nu se gândise niciodat la aşa ceva,ă ă dar era posibil, deşi acea idee îl deprima foarte mult.

— Şi acum ce se va întâmpla?— Ne mul umim cu ce avem şi, când va deveni preaţ

complicat pentru vreunul din nou, ne spunem la revedere cu un s rut, o îmbr işare şi un mul umesc.ă ăţ ţ

— Aşa, simplu?— Aşa, simplu.— Nu sunt de acord. Oamenii se ataşeaz unii de al ii. Nuă ţ

crezi c , dup o lun în care am fost împreun tot timpul,ă ă ă ă ne-am ataşat unul de cel lalt?ă

— Sigur. Dar nu confunda sexul extraordinar cu marea iubire. Astea dou nu prea se potrivesc întotdeauna. Îmiă placi, in la tine, poate chiar te iubesc, dar va fi cu totulţ altfel acum, când vor veni copiii. Poate prea diferit pentru amândoi şi, dac va fi aşa, va trebui s accept m şi să ă ă ă

204

- DANIELLE STEELE -

renun m. Nu trebuie s te sinucizi pentru astfel de lucruri.ţă ă Nu merit .ă

Era atât de degajat şi de nonşalant , exact cum fuseseă ă în ziua când îl abordase în tren şi apoi îl sunase s -l inviteă ia cin . Atâta timp cât era amuzant, era foarte bine, dară când nu mai era deloc amuzant, adio. Avea dreptate. Îşi spusese în sinea lui c se îndr gostea de ea. Dar, poate, că ă ă şi în aceast privin avea dreptate, poate c , de fapt, nuă ţă ă era îndr gostit decât de trupul ei.ă

— Poate c ai dreptate. Nu ştiu.ăF cur dragoste din nou în noaptea aceea, dar fu cu totulă ă

altfel. A doua zi diminea , ea se duse acas , luând cu eaţă ă toate urmele pe care le l sase în apartamentul lui în cursulă acelei luni: fardurile, deodorantele, pastilele pe care le lua în caz de migren , parfumul pe care i-l cump rase el,ă ă tampoanele igienice, bigudiurile şi cele câteva rochii pe care le avusese în dulapul lui. El se sim ea singur doarţ v zând acel spa iu gol şi îşi aduse aminte din nou deă ţ durerea provocat de pierderea lui Sarah. De ce, oare,ă trebuia ca toate s se sfârşeasc ? De ce se schimba totul?ă ă Ar fi vrut s nu se schimbe nimic niciodat .ă ă

Acel gând fu şi mai puternic în clipa când copiii coborâră din avion, urma i de Sarah. Avea o expresie pe care nu i-oţ mai v zuse niciodat , de suferin şi singur tate. Era cevaă ă ţă ă mai crunt decât orice durere pe care o sim ise vreodatţ ă pentru ea, iar ochii ei îl privir cu triste e, înconjura i deă ţ ţ dou vân t i. B rbia îi era acoperit cu un bandaj, sub careă ă ă ă ă se ascundeau paisprezece cus turi. Sam p rea şi el speriat,ă ă ag at de mâna mamei lui cu bra ul cel teaf r, în timp ceăţ ţ ă cel lalt era în ghips de la vârfurile degetelor pân la um r.ă ă ă Melissa începu s plâng în clipa în care îşi v zu tat l şi i seă ă ă ă arunc în bra e, suspinând. Peste o clip , i se al tur şiă ţ ă ă ă Sam.

Atunci, Oliver îşi ridic privirea spre cea care, odat , îiă ă fusese so ie, şi acum nu mai era, şi îşi d du seama perfectţ ă cât de mult îl iubise pe cel care murise la San Remo.

— Îmi pare r u, Sarrie… îmi pare atât de r u… ă ă205

- DADDY -

V zând-o cât suferea, avea impresia c pierdea o parteă ă din sine.

— Aş putea s te ajut cu ceva?ăSe îndreptar încet spre zona de unde trebuiau s -şi iaă ă

bagajele şi ea scutur din cap, în timp ce Melissa povesteaă despre înmormântare. Jean-Pierre fusese unicul copil la p rin i şi, deci, fusese îngrozitor.ă ţ

Oliver încuviin şi încerc s -i linişteasc , apoi o privi peţă ă ă ă Sarah peste capul lui Sam.

— Vrei s stai acas în Purchase? Noi am putea s st mă ă ă ă în oraş, cu excep ia weekendului, când va fi Ziua Muncii.ţ

Dar ea scutur din cap şi zâmbi. P rea mai t cut , nuă ă ă ă mai îmb trânit , ci mai în eleapt .ă ă ţ ă

— Încep şcoala luni. Trebuie s m întorc, am foarteă ă multe de f cut.ă

Nu-i spuse c , în vara aceea, în sfârşit, îşi începuseă romanul.

— Dar î i mul umesc, oricum. Copiii vor veni la mineţ ţ peste câteva s pt mâni şi îmi va fi bine.ă ă

Dar se îngrozea la gândul de a-i umbla prin lucruri când avea s se duc acas , în Cambridge. Deodat , îşi d duă ă ă ă ă seama şi mai bine prin ce trecuse Oliver când plecase ea. Într-un fel, fusese pu in asem n tor cu a muri. Îl iubise peţ ă ă Jean-Pierre ca pe un fiu, un prieten, un iubit şi un tat şiă fusese capabil s -i d ruiasc tot ce îi refuzase lui Oliver înă ă ă ă ultimii ani, pentru c el nu voise nimic de la ea. O înv aseă ăţ foarte multe despre d ruire, iubire… şi moarte…ă

Sarah zbur direct spre Boston, imediat ce copiii ajunseră ă la Oliver. Luar un taxi care îi duse în oraş. Erau t cu i,ă ă ţ linişti i şi tulbura i, iar Oliver îl întreb pe Sam dac îl dureaţ ţ ă ă mâna, spunându-i c voia s -l duc la un doctor american.ă ă ă F cuse deja o programare pentru mai târziu în ziua aceea,ă dar când se duser , medicul îl asigur c bra ul fuseseă ă ă ţ foarte bine îngrijit la San Remo. Peste var , Mel crescuseă mai înalt şi se f cuse mai blond şi mai frumoas , în ciudaă ă ă ă acelui traumatism.

Era atât de pl cut s fie din nou cu ei şi realiz deodată ă ă ă 206

- DANIELLE STEELE -

cât de mult le dusese dorul, f r s ştie. Deodat , c zu peă ă ă ă ă gânduri în leg tur cu nebunia rela iei lui cu Megan. A douaă ă ţ zi aveau s se duc în Purchase, pentru durataă ă weekendului, şi o invitase şi pe Megan duminic pentru a-iă cunoaşte copiii. Aggie se întorcea şi ea luni. Pân atunciă trebuiau s se descurce singuri. Le f cu omlet şi pâineă ă ă pr jit când ajunser acas . Încetul cu încetul, ei îiă ă ă ă povestir tot ce f cuser în vara aceea. Se sim iseră ă ă ţ ă minunat pân când s-a întâmplat accidentul. Ascultându-i,ă îşi d du seama din nou cât de departe de via a lui eraă ţ Sarah acum. Nici nu mai era sigur dac o mai iubea.ă

Copiii se duser la culcare imediat dup ce mâncar , baă ă ă Sam adormi chiar la masa din buc t rie. Deosebirea de fusă ă orar îşi spunea cuvântul şi amândoi erau epuiza i.ţ

Oliver îl vârî în pat, aşezându-i cu grij bra ul pe pern ,ă ţ ă cum îi spusese doctorul, se duse apoi la Melissa, care îl privi încruntat când îi ar t un obiect misterios.ă ă ă

— Ce-i asta?Era o bluz de femeie, cu sutienul încurcat prin ea şi,ă

când o v zu, el încremeni; îi putea sim i parfumul luiă ţ Megan. Uitase de ziua când o fug rise pân în camera eiă ă aproape rupându-i hainele în timp ce amândoi râdeau, fugind apoi în dormitorul lui, şi f cuser dragoste, în final,ă ă în cad .ă

— Nu ştiu…Nu ştia ce s -i spun . Nu putea s -i explice ce seă ă ă

întâmplase în luna care trecuse.— Nu-i a ta?Încerc s par nevinovat.ă ă ă— Nu, spuse ea ca o so ie acuzatoare şi, apoi, el se loviţ

deodat peste frunte, sim indu-se ridicol.ă ţ— Ştiu ce e. Am l sat-o pe Daphne s stea aici într-ună ă

weekend, când eu am fost în Purchase. Apartamentul ei se zugr vea.ă

Melissa p ru uşurat imediat, iar el o s rut de noapteă ă ă ă bun şi se duse în camera sa, având senza ia c abiaă ţ ă sc pase de o condamnare pe via .ă ţă

207

- DADDY -

Mai târziu o sun pe Megan şi îi spuse cât de dor îi era deă ea. Abia aştepta s vin ziua de duminic . A doua zi, to iă ă ă ţ trei plecar spre Purchase. Descuiar uşa de la intrare aă ă casei care mirosea a aer închis, pornir instala ia de aeră ţ condi ionat, plecar s cumpere ceva de mâncare şi, dupţ ă ă ă prânz, se duser la tat l lui pentru a-l lua pe Andy. Îşiă ă g sir bunicul ar tând foarte bine, treb luind din nou prină ă ă ă gr dina so iei sale, dar, de data aceasta, vecina lui,ă ţ Margaret Porter, îl ajuta. Ea avea o nou piept n tur , iară ă ă ă el purta un blazer nou din pânz bleu. Când Oliver şi copiiiă îşi f cur apari ia, ei tocmai râdeau. Era pl cut s -l vadă ă ţ ă ă ă fericit din nou. Oliver fu uşurat. De câte ori îl vedea, şi-l amintea cum îi inuse mâna marnei când aceasta murise şiţ cum îi s rutase degetele. Îi zdrobea inima, dar, în sfârşit,ă dup trei luni, George ar ta mult mai bine.ă ă

— Bine a i venit acas ! le strig el copiilor, iar Margaretţ ă ă se duse în untru s aduc limonad şi pr jituri de cas .ă ă ă ă ă ă

Era aproape ca pe vremuri, numai c pe atunci, şi Sam şiă pr jiturile ar tau mai bine. Margaret zâmbi.ă ă

— Bunica voastr era cea mai bun gospodin din câteă ă ă am cunoscut. F cea cea mai bun pr jitur de l mâie peă ă ă ă ă care am mâncat-o vreodat .ă

George zâmbi amintindu-şi şi acest lucru îl f cu pe Ollieă s -şi revad copil ria.ă ă ă

— Ce-ai mai f cut, tat ? îl întreb Ollie stând la umbraă ă ă b trânului ulm.ă

Nu aveau piscin , iar George sus inea c nici nu-iă ţ ă sim iser lipsa vreodat . Dac voia s înoate, putea oricândţ ă ă ă ă s le fac o vizit copiilor în Purchase.ă ă ă

— Am fost ocupa i. E nevoie de mult munc în gr din ,ţ ă ă ă ă iar s pt mân trecut am fost la New York, Margaret a avută ă ă ă câteva treburi şi, pe urm , ne-am dus la o pies peă ă Broadway. A fost foarte bun .ă

P rea surprins şi îi zâmbi lui Margaret, iar Oliver p ru şiă ă el la fel de surprins. Tat lui s u nu-i pl cuse niciodat să ă ă ă ă mearg la teatru. Dup aceea, George se uit la Sam.ă ă ă

— Cum ai f cut asta, b iete?ă ă208

- DANIELLE STEELE -

Sam îi spuse de accident şi Melissa interveni cu am nunte, amândoi b trânii p rând îngrozi i şi la fel deă ă ă ţ bucuroşi ca Oliver c ei supravie uiser .ă ţ ă

— Te face s - i dai seama cât de pre ioas e via a, leă ţ ţ ă ţ spuse el copiilor. Şi cât de scurt . Prietenul vostru nu aveaă decât dou zeci şi cinci de ani. Mare p cat… cevaă ă îngrozitor…

Ollie îl v zu luând-o pe Margaret de mân şi se întreb ceă ă ă o fi însemnând acest gest, dar, o clip mai târziu, ea luă ă copiii în untru pentru a le mai da limonad şi alt rând deă ă pr jituri.ă

— Ar i foarte bine, tat , spuse Oliver cu subîn eles dupăţ ă ţ ă ce plecar copiii, întrebându-se dac avea, oare, vreună ă motiv întemeiat şi, deodat , îşi aminti de propria saă aventur cu Megan.ă

Poate c tat l s u îşi avea şi el mica lui aventur . Nu eraă ă ă ă niciun r u în asta. Erau doi oameni singuri trecu i deă ţ şaptezeci de ani şi aveau tot dreptul la o companie pl cută ă din când în când şi, pe urm , el ştia foarte bine cât deă singur era tat l s u f r mam -sa.ă ă ă ă ă

— O duc bine, b iete. Margaret are foarte mult grij deă ă ă mine. Ştii c a fost infirmier . Şi so ul ei, doctor.ă ă ţ

— Îmi aduc aminte.— Ne-ar face pl cere s mergem într-o sear la cină ă ă ă

împreun . Poate în oraş. Lui Margaret îi place s mearg laă ă ă New York din când în când. Zice c o face s se simtă ă ă mereu tân r . Nu ştiu dac asta o fi cauza, dar are maiă ă ă mult energie decât ar fi firesc pentru vârst ei. E o fată ă ă nemaipomenit .ă

Oliver zâmbi când îl auzi numind fat o femeie deă şaptezeci de ani, dar asta era şi fu gata s cad de peă ă scaun când tat l s u îl privi şi îi spuse zâmbind:ă ă

— Luna viitoare ne c s torim, Oliver. Ştiu c - i va fi greuă ă ă ţ s în elegi, dar nu mai suntem tineri. Nu mai avem cine ştieă ţ cât timp şi n-am vrea s -l irosim pe cel care ne-a maiă r mas. Cred c mama ta ar fi în eles.ă ă ţ

— Ce faci? întreb Oliver r sucindu-se pe scaun pentru a-ă ă209

- DADDY -

l privi mai bine. Mama a murit abia de trei luni şi tu te însori cu vecina de al turi?ă

Oare înnebunise? Era senil? Ce se întâmpla cu el? Cum de putea m car s se gândeasc la aşa ceva? Era de-aă ă ă dreptul dezgust tor.ă

— Nu se poate s vorbeşti serios, spuse Oliver, p lind.ă ă— Vorbesc cât se poate de serios. Merit mai mult decât

s stau singur într-un fotoliu, nu crezi? Sau g seştiă ă nepotrivit faptul c oameni de vârst noastr se potă ă ă „încurca”, cum spune i voi tinerii. Am putea avea oţ „leg tur ”, dar cred c -i datorez decen a unei c s torii.ă ă ă ţ ă ă

— Îi datorezi mamei decen a respect rii memoriei ei.ţ ă Înc nici nu s-a r cit în mormânt!ă ă

Se ridic şi începu s se plimbe încolo şi încoace, în timpă ă ce George Watson îl studia calm, iar pe geamul de la buc t rie Margaret privea totul cu mult îngrijorare. Îiă ă ă spusese lui George c aşa avea s se întâmple, dar elă ă insistase c aveau tot dreptul s -şi tr iasc via a. Înc nuă ă ă ă ţ ă muriser , deşi puteau s-o fac în curând, dar el nu voia să ă ă piard timpul care îi mai r m sese. Şi, deşi era altceva faă ă ă ţă de rela ia cu Phyllis, o iubea.ţ

— Am tot respectul pentru mama ta, Oliver, dar am şi eu dreptul s -mi tr iesc via a. La fel ca tine. Într-o bun zi,ă ă ţ ă poate te vei rec s tori. Nu- i po i petrece tot restul vie iiă ă ţ ţ ţ jelind-o pe Sarah.

— Î i mul umesc pentru sfat.ţ ţEra de neconceput. Pân cu câteva s pt mâni în urm , elă ă ă ă

tr ise într-un celibat absolut, iar tat l s u avusese oă ă ă „leg tur ” cu vecina sa.ă ă

— Cred c ar trebui s te gândeşti foarte bine.ă ă— M-am gândit. Ne c s torim pe 14 şi am dori s veni i şiă ă ă ţ

voi, dac vre i.ă ţ— Nici nu m gândesc. Şi aş vrea s revii la realitate.ă ăExact când el spuse aceste cuvinte, Margaret veni cu

p l ria de pai a lui George, o b utur r coritoare şi pastilaă ă ă ă ă pentru inim pe care o înghi ea în fiecare dup -amiaz , şiă ţ ă ă Ollie observ privirea cald pe care şi-o aruncar .ă ă ă

210

- DANIELLE STEELE -

El r mase rigid şi de neclintit pân plecar , când urcă ă ă ă repede copiii în maşin , îi mul umi lui Margaret politicos şiă ţ abia la jum tatea drumului spre Purchase îşi aduse aminteă c îl uitaser pe Andy. Îşi sun tat l când ajunse acas şi îiă ă ă ă ă spuse c aveau s ia câinele în weekendul urm tor.ă ă ă

— E în regul . Ne face pl cere s -l avem aici, spuseă ă ă b trânul, ad ugând: Îmi pare r u c te-am sup rat, Oliver.ă ă ă ă ă În eleg ce trebuie s sim i, dar încearc s priveşti lucrurileţ ă ţ ă ă şi din punctul meu de vedere. E o femeie minunat .ă

— M bucur pentru tine, tat , spuse el printre din i. Dară ă ţ tot continui s cred c te pripeşti.ă ă

— Poate, dar trebuie s facem ce credem c e bine. Şi, laă ă vârsta noastr , nu ne-a mai r mas cine ştie cât timp. Nuă ă ştim niciodat ce sup rare ne mai pândeşte dup col .ă ă ă ţ

— Un motiv în plus ca s nu te gr beşti.ă ă— Depinde cum priveşti lucrurile. S -mi spui asta când oă

s ajungi la vârst mea.ă ăCând închise telefonul, Oliver îşi d du seama c îlă ă

dezgusta gândul c tat l s u şi Margaret Porter f ceauă ă ă ă dragoste. Îi spuse acest lucru lui Megan în seara aceea, când o sun .ă

— Nu fi ridicol. Crezi c apetitul t u sexual te va p r siă ă ă ă înainte s apuci vârst lui? Sper c nu. Are dreptate şi eă ă ă deştept. De ce s stea singur? Tu ai propria ta via , copiiiă ţă la fel. Merit şi el ceva mai mult decât s stea singur totă ă restul vie ii, gândindu-se la mama ta. Asta ai vrea s fac ?ţ ă ă

Nu şi, totuşi, da, iar concep ia ei îl deranja.ţ— Eşti la fel de vicioas ca el. Cred c amândoi sunte iă ă ţ

nişte maniaci sexuali.Apoi îi spuse c Mel g sise bluza şi sutienul ei, iar ea râseă ă

doar.— Îmi amintesc foarte bine de seara aceea, spuse ea cu

subîn eles.ţ— Şi eu la fel. Doamne, ce dor îmi e de tine!— O s facem mâine una scurt în piscin .ă ă ăGândul acela, cu copiii de fa , aproape c îl f cu s seţă ă ă ă

cutremure. Lucrurile aveau s se schimbe foarte mult.ă211

- DADDY -

— S-ar putea s fim nevoi i s aştept m pân luni.ă ţ ă ă ă— Nu fi prea sigur. G sim noi ceva.ăEl zâmbi când puse receptorul jos şi se întreb dac nuă ă

cumva avea dreptate în privin a tat lui s u. Dar nici m carţ ă ă ă nu voia s se gândeasc la aşa ceva. Auzi, s se însoare laă ă ă vârst lui! Ideea în sine era revolt toare.ă ă

212

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 17

Oliver o lu pe Megan de la gar . Ea purta o pereche deă ă pantaloni scur i şi un sutien sumar alb cu pic ele negre, iarţ ăţ el nu voia altceva decât s -i rup hainele şi s facă ă ă ă dragoste cu ea în maşin , dar se ab inu, şi ea râseă ţ mângâindu-l tot drumul spre cas .ă

— Înceteaz … Megan Townsend, m înnebuneşti! ă ă— Tocmai asta este, dragul meu, spuse ea, dup care, caă

şi cum ar fi schimbat vitezele, îi povesti despre licita ia deţ vineri, încununat de succes…ă

Copiii se aflau în piscin când ajunser ei, Sam avândă ă bra ul învelit într-un sac mare de plastic, ca s poat înota,ţ ă ă iar Mel, întins pe o saltea, purtând un nou costum de baieă pe care îl cump rase din sudul Fran ei. Amândoi îşi ridicară ţ ă privirile cu interes când tat l lor se apropie împreun cuă ă Megan. F cu prezent rile, dup care o duse pe Megană ă ă în untru ca s se schimbe, dar când îi ar t camera deă ă ă ă toalet , ea îl trase uşor şi îşi vârî mâna în pantalonii luiă scur i, mângâindu-l pân când el gemu în şoapt :ţ ă ă

— Megan… nu se poate!… copiii…— Ssst… n-or s ştie.ăŞi ei îi fusese la fel de dor de el ca şi lui de ea. Dup oă

lun de festin amoros, petrecuser trei zile unul f ră ă ă ă cel lalt. Încuie uşa şi într-o clip îi trase pantalonii pân laă ă ă genunchi lingând, sugând şi s rutând; iar el îi scoaseă sutienul şi pantalonii. Ca de obicei, nu purta nimic pe dedesubt. În clipa urm toare, ea fu în genunchi, s rutându-ă ăl, iar el o întinse uşor pe jos şi f cur dragoste cu frenezieă ă pe podea. Ea gemu şi se cutremur şi, exact când el ajunseă la orgasm sco ând un sunet animalic de pl cere, îl auzi peţ ă Sam începând s strige şi deschizând câteva uşi înă c utarea lui, dup care se porni s bat în uşa camerei înă ă ă ă care se aflau. Oliver s ri ca ars şi se uit îngrozit la Megan.ă ă Îşi duse un deget la buze, implorând-o s nu-l dea de gol cuă

213

- DADDY -

chicotitul ei.— Tat ! Eşti acolo?ăEra o înc pere micu şi Oliver era sigur c b iatul îiă ţă ă ă

auzea r suflarea. Cl tin din cap, vrând ca Megan s spună ă ă ă ă c nu era.ă

— Nu-i aici. Ies imediat, spuse ea de pe podea, avându-l pe tat l lui deasupra, îngrozit.ă

— Bine. Ştii cumva unde e?— Nu ştiu, dar zicea c se duce s ia ceva.ă ă— Bine. Alt zgomot de uşi trântite şi b iatul plec , iar Oliver s riă ă ă

în picioare, îşi d du cu ap rece pe fa , îşi trase pantaloniiă ă ţă şi încerc s -şi aranjeze p rul, în timp ce ea râdea.ă ă ă

— i-am spus c o s g sim noi ceva.Ţ ă ă ă— Megan, eşti nebun !ăŞoptea, convins c b iatul ştia, dar ea nu era delocă ă

speriat .ă— Linişteşte-te. Nu are decât zece ani, habar n-are ce

face tat l lui.ă— Nu fi chiar atât de sigur , spuse el s rutând-o repedeă ă

şi descuind uşa, în timp ce ea îşi c uta costumul de baie înă geant . Ne vedem la piscin .ă ă

Spera s se poarte cum trebuia acolo, altfel Mel avea să ă fie îngrozit . Dar, pe de alt parte, tocmai îşi petrecuseă ă vara cu mama ei şi cu amantul acesteia în vârst deă dou zeci şi cinci de ani. Avea şi el dreptul s -şi tr iască ă ă ă via a, nu, şi chiar în clipa aceea, auzi ecoul cuvintelorţ b iatului s u… dar era cu totul altceva, nu? Sau nu era?ă ă

Îl g si pe Sam aşteptându-i în buc t rie. Voise o Coca-ă ă ăCola şi nu g sise.ă

— Unde ai fost, tat ?ă— În garaj, s caut o şurubelni .ă ţă— Pentru ce?Oh, Doamne, las -m în pace, nu ştiu… fusese atât deă ă

simplu când ei erau pleca i. Şi acum era o nebunie, îi turnţ ă lui Sam Coca-Cola, dup care se duse lâng piscin , undeă ă ă Megan se cufunda încet în ap purtând un minuscul costumă

214

- DANIELLE STEELE -

de baie roşu.Cascada ei de p r negru îi era strâns în creştet, iar Mel oă

cânt rea din priviri.ăCele dou nu vorbiser deloc, iar Oliver se sim i ca ună ă ţ

c el mai mare, care înconjura piscina, privindu-le, uitându-ăţse şi la Sam şi fiind extrem de nervos.

— Îmi place costumul t u de baie, îi spuse Megan lui Mel.ă Era roz şi cu vol naşe şi aproape pur în compara ie cu ală ţ

s u, care era pu in mai mult decât dou petice peste sâni şiă ţ ă un triunghi micu legat cu o a . Dar îi st tea bine. Avea unţ ţă ă corp incredibil.

— L-am cump rat din Fran a.ă ţ— Te-ai distrat bine?— Destul de bine.Nu mai voia s vorbeasc despre accident şi nu credeaă ă

c Megan ştie. Tat l ei spusese c era o simpl cunoştin ,ă ă ă ă ţă pe care nu o mai v zuse demult.ă

— Am venit acas doar de dou zile.ă ăMegan înot pe lâng ea cu mişc ri lungi şi line, iar,ă ă ă

peste câteva clipe, Mel îşi p r si salteaua, f când oă ă ă scufundare spectaculoas . Parc era o întrecere între ele,ă ă iar tensiunea din jurul piscinei fu ap s toare întreaga dup -ă ă ăamiaz , mai ales între cele dou femei. ă ă

La prânz mâncar crenvurşti, iar Megan începu să ă vorbeasc despre copil ria pe care şi-o petrecuse în Anglia.ă ă Era, îns , evident c Mel nu p rea impresionat . Megan nuă ă ă ă f cu niciun efort deosebit nici cu ea, nici cu Sam. Oliver nuă se sim ea în largul s u privindu-i şi aproape c r suflţ ă ă ă ă uşurat când o duser acas în seara aceea, în oraş. Ea îiă ă arunc un s rut din privire şi apoi disp ru f cându-le cuă ă ă ă mâna, iar Mel se relax vizibil în maşin , în timp ce Samă ă pufni zgomotos.

— E dr gu , nu-i aşa? întreb Oliver şi regret imediată ţă ă ă acele cuvinte, c ci Mel se întoarse spre el cu o privire plină ă de furie.

— Arat ca o târf .ă ă— Melissa!

215

- DADDY -

— N-ai v zut ce costum de baie avea?ă— Da, zise Sam zâmbind, dup care se aşez la locul lui,ă ă

c ci Mel îi arunc o privire fioroas .ă ă ă— E o fat foarte simpatic , o ap r Oliver pe drum spreă ă ă ă

cas .ă— Nu cred c -i plac prea mult copiii, zise Sam atunci.ă— Ce te face s spui asta?ă— Nu ştiu, zise el ridicând din umeri. N-a vorbit prea

mult. Dar arat bine, nu-i aşa, tat ?ă ă— E şi foarte deşteapt . E editor.ă— Şi ce dac ? Nu ştie decât s -şi etaleze corpul. ă ăMel îi sim ise sexualitatea şi nu-i pl cuse, spre deosebireţ ă

de rudele ei de sex masculin, ai c ror ochi nu se dezlipiseră ă de ea toat dup -amiaza.ă ă

Oliver încheie subiectul şi, în seara aceea, dup ce Samă se culc , Mel ieşi din camera ei încruntat .ă ă

— Cred c po i s -i dai astea, spuse ea întinzându-i bluzaă ţ ă şi sutienul pe care le g sise în camer cu dou zile în urm .ă ă ă ă Sunt ale ei, nu-i aşa, tat ?ă

— De ce spui asta?Se sim ea de parc ar fi fost surprins în flagrant delict, caţ ă

şi cum ar fi pâng rit casa, ceea ce şi f cuse. Dar aveaă ă dreptul s fac ce voia, nu? În fond, era un om matur.ă ă

— i-am spus, sunt ale lui Daph.Ţ— Nu sunt. Daphne are sânii mult mai mari. Sunt ale lui

Megan.Vorbea acuzator şi el se sim i roşind.ţ— Uite ce e, Mel, oamenii mari fac unele lucruri care nu-i

privesc pe copii şi ar fi mai bine s nu se discute despreă ele.

— E o târf , spuse Mel fulgerându-l cu privirea, dar acumă el se înfurie.

— S nu mai spui asta! Nici m car nu o cunoşti.ă ă— Nu, şi nici nu vreau. Pu in îi pas de noi. Pur şi simplu,ţ ă

îi atârn limba dup tine, ca unui câine, şi nu pot s-o suf r.ă ă ăRivalitatea celor dou femei care se b teau pe el i seă ă

p ru stranie. Nu putu s nu se întrebe de ce Mel o ura peă ă 216

- DANIELLE STEELE -

Megan. În afar de faptul c aceasta nu f cuse niciun efortă ă ă deosebit pentru a-i cuceri, iar el trebuia s recunoască ă acest lucru. Îi vorbise mai tot timpul lui şi doar din când în când b gase în seam copiii. Nu ieşise deloc cum voise el.ă ă

— E doar o prieten , atâta tot. Nu-i cine ştie ce, Mel.ă Linişteşte-te.

— Vorbeşti serios? întreb ea p rând uşurat .ă ă ă— Ce anume?— Nu o iubeşti?— Nu ştiu. Îmi place.— Ei bine, ea nu te place la fel de mult. Se place pe sine

mai mult.Se întreb dac Mel avea, oare, dreptate şi dac eraă ă ă

geloas sau doar receptiv .ă ă— Nu- i face griji.ţDar, dup ce ea p r si înc perea, el se trezi gândindu-seă ă ă ă

din nou la tat s u. Era şi el, oare, un copil gelos, ca Mel,ă ă sau avea dreptate s se împotriveasc însur torii lui cuă ă ă Margaret Porter? Cu ce drept se amesteca? Avea s -i in elă ţ ă companie seara şi în timpul weekendurilor? Avea s fieă acolo cu el, s -i aduc medicamentele? Oliver voia s -şiă ă ă aib propria via , deci şi tat l lui avea acest drept,ă ţă ă indiferent cât de dor i-ar fi fost lui Oliver de mama lui.

Se hot rî s -l sune în seara aceea şi îi r spunseă ă ă Margaret. Se încorda o clip , dar, dup aceea se relaxa şiă ă ceru cu tat l s u.ă ă

— Salut, tat … voiam s - i spun doar c … ă ă ţ ăNu ştia cum s se exprime.ă— Te iubesc foarte mult, atâta tot. F ce e bine pentruă

tine şi nu mai b ga în seam altceva. Eşti destul de mareă ă ca s ştii ce vrei şi ce- i trebuie. Şi, dac te face fericit, ia-o!ă ţ ă zise el şi lacrimile îi în epau ochii. Ai binecuvântarea mea!ţ

Se auzi un suspin uşor la cel lalt cap t al firului, după ă ă care George Watson îşi drese glasul şi îi mul umi.ţ

— E o femeie minunat , b iete… nu ca mama ta, oricum,ă ă spuse el sperând c Margaret nu îl auzise, dar îi datora luiă Oliver m car atâta.ă

217

- DADDY -

În fond, Phyllis fusese mama lui.— Dar are un suflet bun şi o iubesc.— V urez numai noroc amândurora.ă— Vii la nunt ?ă— Fireşte.— Pe 14 septembrie, s nu ui i.ă ţOliver râse. Tat l s u p rea din nou tân r şi se bucuraă ă ă ă

pentru el. Avea tot dreptul. Şi-ar fi dorit s g seasc şi el oă ă ă femeie pe care s o iubeasc şi al turi de care s fie fericit.ă ă ă ă

Dup ce închise, o sun pe Megan, sim indu-se mai bine,ă ă ţ dar ea nu era acas şi avu o uşoar strângere de inimă ă ă când îşi l s numele pe robot, întinzându-se apoi în patulă ă gol. Se întreb dac totul nu fusese decât un vis nebunescă ă şi dac Mel avea dreptate. Dar Megan nu pretinseseă niciodat c ar fi fost altfel decât era. Îi pl cea s seă ă ă ă distreze şi nu voia s r neasc pe nimeni. Nu voia nimică ă ă mai mult decât atât… nu leg turi… nu so … nu c min… nuă ţ ă copii… şi, cum st tea aşa gândindu-se la ea, se întrebă ă dac idila lui de var luase cumva sfârşit. Fusese frumos,ă ă dar acum nu va mai fi simplu. Iar Megan nu avea s -şiă piard timpul, aşteptându-l. Şi copiii nu o pl cuser deloc.ă ă ă Uneori, via a nu era deloc uşoar .ţ ă

218

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 18

Weekendul Zilei Muncii fu foarte pl cut pentru to i.ă ţ Organizar o petrecere lâng piscin , aşa cum f ceauă ă ă ă întotdeauna, copiii îşi invitar prietenii, iar tat l lui veniă ă împreun cu Margaret. Aduser pr jituri, pâine de cas şiă ă ă ă câinele, iar, de data aceasta, Oliver îi felicit pe amândoi şiă îl l s pe b trân s le spun copiilor. Aceştia au fost uşoră ă ă ă ă surprinşi la început, dar apoi urmar exemplul tat lui lor şi,ă ă dac el credea c este bine, credeau şi ei la fel. Veni chiară ă şi Daphne, care fu de acord s -şi petreac acolo întregulă ă weekend. Numai Megan refuzase. În schimb se dusese în East Hampton, ceea ce îl sup r pe Ollie, dar nu o putuă ă convinge s se r zgândeasc . Spusese doar c nu eraă ă ă ă genul ei, copii, câini şi petreceri în aer liber şi nu voia să strice atmosfera. Adev rul era c o plictisea. El nu o v zuseă ă ă toat s pt mân şi se sim ea groaznic f r ea, dar ea lucraă ă ă ă ţ ă ă pân târziu, ca şi el. Copiii erau acas şi el îi aştepta s seă ă ă obişnuiasc din nou, ceea ce ea nu g sea deloc important.ă ă

Benjamin şi Sandra venir la petrecere, totuşi, şi acum,ă fata ar ta de-a dreptul jalnic. Fa a i se umflase şi p rea deă ţ ă dou ori mai mare, abia putea s mearg şi era atât deă ă ă imens , încât era greu de crezut c fusese dr gu cândva.ă ă ă ţă Benjamin p rea slab şi palid, în compara ie cu ea, şiă ţ resim ea povara celor dou slujbe, în timp ce Sandra nuţ ă f cea altceva decât s se plâng , astfel încât, uneori, elă ă ă avea impresia c va înnebuni. Tat l lui îi d du o bere cândă ă ă Mel o lu pe Sandra în cas pentru a se întinde pu in şi îlă ă ţ privi cu aten ie, întrebându-se când avea de gând, oare, sţ ă admit c nu mai putea, sau avea de gând s se laseă ă ă doborât.

— Cum merge, fiule?— Cred c bine. În curând va trebui s -mi mai iau oă ă

slujb . Benzin ria se va închide şi, peste câteva s pt mâni,ă ă ă ă va trebui s plec. La restaurant nu m pl tesc de ajuns. Dară ă ă

219

- DADDY -

am nişte ponturi foarte bune şi, dup ce se va naşte copilul,ă Sandra a spus c se va apuca de lucru.ă

Încerca s par plin de speran , dar tat l lui vedeaă ă ţă ă foarte limpede c era extrem de descurajat şi, cine n-ar fiă fost? La optsprezece ani s aştep i un copil, s între ii oă ţ ă ţ aşa-zis so ie de şaptesprezece şi s munceşti în două ţ ă ă locuri, nu i s-ar fi p rut nim nui o via fericit , cu atât maiă ă ţă ă pu in tat lui s u.ţ ă ă

— Vrei s m laşi s v ajut înainte s v distruge iă ă ă ă ă ă ţ amândoi sau continui s te înc p ânezi?ă ă ăţ

B iatul zâmbi, p rând mai matur şi mai în elept decâtă ă ţ alt dat . Înv ase foarte multe în ultimele câteva luni, dară ă ăţ nimic nu era simplu sau amuzant şi, v zându-l astfel, tat lă ă lui sim ea c i se frânge inima.ţ ă

— Mai vedem noi. Copilul se va naşte peste vreo trei s pt mâni şi, dup aceea, lucrurile se vor îmbun t i.ă ă ă ă ăţ

— Nu-i deloc uşor s ai un copil.ă— Da, ştiu. Am urmat nişte cursuri pentru cum s -lă

îngrijim, Lamaze şi tot felul de chestii din astea. Aş vrea să fiu acolo la naştere, s-o ajut pe Sandra.

Ducea pân la cap t sarcina pe care şi-o asumase, iară ă Oliver se vedea nevoit s -l admire, numai c era extrem deă ă îngrijorat pentru el.

— M vei suna dac vei avea nevoie de ceva?ă ă— Sigur..— Îmi promi i?ţBenjamin zâmbi din nou şi, pentru o frac iune deţ

secund , p ru s fie din nou cel dinainte.ă ă ă— Sigur, tat . Î i mul umesc.ă ţ ţDup aceea li se al turar celorlal i şi vorbir despreă ă ă ţ ă

nunta bunicului. Benjamin promise s vin , iar Oliver seă ă oferi s conduc mireasa la altar. Daphne se bucura pentruă ă ei şi, mai târziu, într-un moment de linişte îl întreb peă Oliver ce se întâmpla cu Megan, dar el d du trist din umeriă şi îi spuse c , deocamdat , nu ştia.ă ă

— A venit s pt mân trecut s vad copiii şi n-a fostă ă ă ă ă ă tocmai un succes nemaipomenit. Nu e acest gen de femeie

220

- DANIELLE STEELE -

şi acum sunt foarte ocupat. A fost cu totul altfel când erau pleca i. Acum, îns , nu mai ştiu, Daph.ţ ă

— Nu prea pare genul matern, dar poate c nu asta te-aă interesat cel mai mult.

Oliver îi zâmbi prietenei lui şi apoi începu s râd .ă ă— Ai putea s spui şi aşa.ă— Eh, cel pu in te-a scos din bârlog.ţCu siguran f cuse acest lucru. El zâmbi din nou.ţă ă— M bucur pentru tat l t u.ă ă ă— Pare pu in o nebunie, nu-i aşa Daph? Benjamin e peţ

cale de a avea un copil, tata se însoar şi eu sunt singură cuc.

— Asta se va schimba în curând.Dar nu se gr bea. Dac rela ia cu Megan se sfârşea, nuă ă ţ

era o catastrof . Nu era nici m car divor at înc şi tot nu îşiă ă ţ ă imagina c s-ar fi putut rec s tori. Era ocupat cu via a sa,ă ă ă ţ cu copiii şi cu munca. Toate celelalte puteau s maiă aştepte.

Înotar seara târziu, copiii cântar , tat l lui plec , la ună ă ă ă moment dat, iar Benjamin trebui s se duc la lucru.ă ă Daphne îl ajut pe Oliver s fac ordine şi Aggie se întoarseă ă ă dup o var pl cut . To i aveau impresia c , într-un fel,ă ă ă ă ţ ă trecuse foarte mult de la începutul verii. Îl duru numai pu inţ când îşi aminti c , în urm cu un an, Sarah era acolo şiă ă via a fusese atât de liniştit şi simpl . Nimic nu mai eraţ ă ă simplu. Şi nici sigur. Dar via a era pl cut şi el era mul umitţ ă ă ţ cu ce avea. Ar fi fost mul umit chiar şi dac nu ar mai fiţ ă avut niciodat mai mult.ă

În seara când se duser acas , o rev zu, în sfârşit, peă ă ă Megan, acas în apartamentul ei şi, dup ce f cură ă ă ă dragoste ore în şir, l murir lucrurile, iar ea îi m rturisi că ă ă ă fusese în East Hampton cu un fost iubit. Îl duru când auzi, dar, oricum, b nuise.ă

— S-a terminat, nu-i aşa?— Nu chiar.St tea tol nit în pat şi îl privea.ă ă ă— Aş fi încântat s te v d oricând. Dar n-o s-o fac peă ă ă

221

- DADDY -

m mica pentru copiii t i, dac asta vrei. Şi nu mai ai niciă ă ă timpul pe care l-ai avut când nu erau ei. Aşa stau lucrurile uneori, Oliver. Dar, între noi, nimic nu s-a schimbat.

Era atât de degajat , totul era simplu, f r leg turi, pură ă ă ă sexual. La început, lui îi pl cuse acest lucru, dar acum nuă mai p rea de ajuns. Nu voia s o mai împart cu nimeni, nuă ă ă voia s aib o via separat de copiii lui. Dar era prea greuă ă ţă ă s fie cu o femeie c reia nu-i p sa deloc de ei şi de care loră ă ă nu le pl cea. Acum ştia c ea nu avea s fac niciun efortă ă ă ă pentru ei. Pentru c nu voia. Acest lucru f cea parte dină ă pl cerea ei de a nu fi legat . În cele din urm , ea câştigase.ă ă ă Dar era un joc în care nu se putuse învinge cu adev rat.ă

— Îmi pare r u c lucrurile au ieşit astfel, îi spuse elă ă sincer, îmbr cându-se şi, de data aceasta, ea nu maiă încerc s -l dezbrace.ă ă

Şi pentru ea lucrurile se schimbaser , indiferent dacă ă recunoştea sau nu.

— Nu s-ar fi putut altfel. i-am spus de la început. Nu aiŢ nevoie de o femeie ca mine, Oliver. Meri i mult mai multţ decât atât. O femeie mai bun decât Sarah. De data astaă nu te mai mul umi cu pu in, prietene. Dac o faci, vei fiţ ţ ă mereu r nit şi nu meri i aşa ceva.ă ţ

— De ce nu vrei mai mult de atât?De ce nu voia, oare? De ce erau atât de deosebi i?ţ— Cred c nu sunt f cut s fiu astfel. Priscilla era… dară ă ă ă

eu nu. B nuiesc c e prea dureros. Nu vreau s -mi asumă ă ă asemenea riscuri, s -mi arunc inima şi s -mi pun pe tav şiă ă ă via a şi sufletul. Nu vreau decât s m distrez, Ollie. Atâtaţ ă ă vreau. E foarte simplu.

Asta fusese. O distrac ie. O distrac ie grozav . Oţ ţ ă distrac ie minunat , pe care el ar fi putut-o continua laţ ă nesfârşit. Dar avea nevoie de mai mult. Cel pu in el, dacţ ă ea nu.

— Ce s - i spun la plecare? o întreb el trist, stând în hol,ă ţ ă complet îmbr cat, ştiind c nu se va mai întoarce niciodat .ă ă ă Mul umesc?ţ

— „Pe curând”, „ne mai vedem”, „î i mul umesc pentruţ ţ 222

- DANIELLE STEELE -

momentele pl cute”.ă— Î i mul umesc pentru mai mult decât atât… pentruţ ţ

ceva foarte deosebit. S nu ui i asta. Şi, poate c , vreodată ţ ă ă te vei r zgândi.ă

— Nu conta pe asta, spuse ea s rutându-l uşor pe buze şiă chemând liftul.

În timp ce uşile se închiser , el o v zu pentru ultimaă ă oar , în kimonoul din satin alb, zâmbindu-i, cu p rul eiă ă bogat şi negru c zându-i în jurul fe ei ar mii. ă ţ ă

Ştia c avea s -i fie dor de ea. Şi îndreptându-se spreă ă cas îi p ru r u pentru ea. Îi p ru r u pentru ceea ce ea nuă ă ă ă ă avea s aib niciodat , pentru ceea ce nu voia, pentru ceeaă ă ă ce se temea s ia. Sus de tot, ea st tea pe teras şi îlă ă ă urm rea cu privirea, f cându-i un semn t cut cu mâna.ă ă ă Dup aceea se întoarse în living-room şi d du drumul laă ă muzic . Termin coniacul pe care îl l sase el şi se aşez peă ă ă ă canapea amintindu-şi ce sim ise când îi atinsese pielea.ţ

— i-ar fi pl cut foarte mult, şopti ea gândindu-se la soraŢ ă ei geam n , disp rut demult.ă ă ă ă

Ar fi fost perfect pentru ea, iar Megan ar fi tachinat-o în leg tur cu cât de cuviincios era, cât de cinstit şi de blând.ă ă Zâmbi în sinea ei, gândindu-se la ei doi, dup care se duseă încet spre dormitor. Avea de lucru şi o alt licita ie de carteă ţ o aştepta a doua zi. Nu avea niciun rost s se gândeasc laă ă trecut. Se sili s şi-i scoat pe amândoi din inim ca pe oă ă ă mobil pentru care nu mai avea loc, f cu un duş, se sp lă ă ă ă pe din i, stinse lumina şi se culc , ştiind c pentru o vremeţ ă ă fusese frumos, dar c se terminase cu Oliver Watson. Nuă plânse. Era obişnuit cu astfel de situa ii şi, adormind, seă ţ sili s se gândeasc la altceva. Clipa ei cu Oliver seă ă sfârşise.

223

- DADDY -

Capitolul 19

Nunta lui George Watson cu Margaret Porter fu exact cum ar fi trebuit s fie. Ceva frumos şi simplu, iar Daphneă avu lacrimi în ochi când cei doi îşi rostir jur mintele.ă ă Totdeauna nun ile o f ceau s fie astfel, probabil pentru cţ ă ă ă ea nu avea s-o fac niciodat . Dar aceasta în mod special,ă ă deoarece îi erau amândoi atât de dragi.

Mireasa purta o rochie din dantel bej, o p l rie mic ,ă ă ă ă elegant şi un buchet de orhidee de aceeaşi culoare. Oliveră o conduse la altar, aşa cum promisese, dup care se duseă lâng copii, sim indu-şi ochii umezi în timp ce asculta orga.ă ţ

Ceremonia fu scurt şi la obiect şi dup aceea, merseră ă ă cu to ii la casa din Purchase pentru o petrecere restrâns .ţ ă Oliver hot râse s fac acest lucru pentru ei, aşa că ă ă ă invitase câ iva prieteni foarte apropia i. Mul i fuseserţ ţ ţ ă şoca i, la început, dar apoi, ca şi Oliver, în eleseser . Eraţ ţ ă greu s li se refuze bucuria pe care, evident, o sim eauă ţ amândoi, şi o meritau, pur şi simplu.

Era o dup -amiaz de septembrie însorit , iar la ora cinciă ă ă mirele şi mireasa plecar spre oraş. Îşi petreceau noapteaă la Hotel Plaza, dup care se duceau la San Francisco, undeă aveau s stea dou s pt mâni. Margaret avea rude acolo şiă ă ă ă voiau s mearg la oper . Aveau s stea dou zile înă ă ă ă ă Carmel, dup care se întorceau la San Francisco şi veneauă înapoi acas . P rea c l toria perfect pentru ei şi Margaretă ă ă ă ă nu o spusese dar nu voia s fie departe de „civiliza ie”.ă ţ Datorit problemelor lui George cu inima voia s se afleă ă mereu aproape de locuri unde ştia c putea s beneficiezeă ă de o îngrijire medical foarte bun . El, îns , nu p rea să ă ă ă ă aib nevoie de nimic altceva decât de mâna ei blând ,ă ă când plecar spre oraş, în timp ce to i invita ii aruncau cuă ţ ţ petale de trandafiri în urma lor şi cei doi le f ceau cu mânaă ferici i.ţ

— A fost perfect, absolut perfect! spuse Daphne mai

224

- DANIELLE STEELE -

târziu, stând în living-room. Poate c o s m m rit şi euă ă ă ă când voi avea vârst lor.ă

Oliver cl tin din cap şi zâmbi.ă ă— Cam aşa ceva o s faci. Poate c - i voi ine companie.ă ă ţ ţÎi spusese despre sfârşitul leg turii lui cu Megan şi ea nuă

se mir , deşi îi p rea r u pentru el. Fusese ceva bun înă ă ă ultimele dou luni şi acum c se terminase, el p rea dină ă ă nou trist, cu toate c sus inea c este fericit.ă ţ ă

— Va trebui s te întorci la masa de desen.ă— Ce pl cere!ăPerspectiva de a se întâlni cu alte femei îl umplea de

disperare. Dar recunoscu şi faptul c aventura cu Megană fusese extraordinar de obositoare şi neobişnuit , pentru aă nu spune mai mult. Poate c i-ar fi fost mai uşor cu cinevaă care tr ia mai normal.ă

În seara aceea, o duse pe Daphne la gar , c ci ea insistaă ă s se întoarc . A doua zi trebuia s se mearg la un dejună ă ă ă şi, cum so ia prietenului ei era plecat din oraş, ar fi vrutţ ă s -şi petreac noaptea împreun cu el. Nu o înso eaă ă ă ţ nic ieri. Avea foarte mult grij s nu fie v zut cu ea. Dară ă ă ă ă ea accepta acest lucru, ca orice altceva în privin a lui.ţ

— E un mare norocos, îi spusese Oliver lui Daphne în repetate rânduri, dar ea râsese doar.

Nu voia nimic mai mult decât ceea ce avea. Îl iubea foarte mult şi era mul umit s tr iasc astfel, cu toateţ ă ă ă ă condi iile impuse de el. Oliver încetase demult s maiţ ă încerce s o conving s caute pe altcineva.ă ă ă

Mai târziu în seara aceea, st tea de vorb cu Mel înă ă living-room, când sun telefonul. Fata ridic repedeă ă receptorul, convins c era vreuna din prietenele ei. P ruă ă ă surprins dându-şi seama c nu era şi îi d du telefonulă ă ă tat lui ei. Era Benjamin, care ceruse neap rat cu Oliver. Îiă ă d du receptorul, îl s rut şi se duse la culcare.ă ă ă

— Noapte bun , tat .ă ă— Pe mâine diminea , scumpo. Somn uşor, îi spuse el,ţă

dup care îşi îndrept aten ia asupra fratelui ei mai mare.ă ă ţ Ce este Benjamin?

225

- DADDY -

Abia se v zuser în aceeaşi dup -amiaz . Îşi luase liberă ă ă ă toat ziua şi venise singur. Sandra nu se sim ea prea bine.ă ţ Benjamin spusese c avea grip , ceea ce era o problem ,ă ă ă inând cont de situa ia ei. Copilul trebuia s se nasc abiaţ ţ ă ă

peste vreo zece zile, iar Benjamin p rea foarte încordat.ă Ar ta groaznic.ă

— Salut, tat , spuse Benjamin tensionat. Au apucat-oă durerile. Suntem la spital de la ora opt.

— Totul e în regul ?ăAcest lucru îl f cu s -şi aduc aminte de zilele cândă ă ă

veniser ei pe lume, cât de emo ionat fusese, dar Benjamină ţ p rea mai degrab speriat.ă ă

— Nu-i chiar atât de bine. Nu face niciun progres… şi, tat … se chinuieşte îngrozitor. I-au dat ceva, dar nu-i alină ă deloc durerea.

— Şi cum e cu Lamaze?— Nu vrea s-o fac . Tat … doctorii cred c bebeluşul areă ă ă

probleme.Oh, Doamne. Un copil cu malforma ii.ţ— Vrei s vin acolo?ă— Da… îmi… îmi pare r u, ştiu c -i târziu. Vrei s vii?ă ă ă— Bineîn eles.ţBenjamin îi spuse numele spitalului.— Vin imediat.Ieşi repede din cas , înşf când cheile maşinii din fug ,ă ă ă

bucuros c Benjamin îl sunase. Cel pu in, îi dorea sprijinulă ţ acum şi, poate c avea s fac ceva pentru a-l ajuta. Nuă ă ă putea face nimic pentru a o ajuta pe Sandra, bineîn eles, şiţ îi era mil de ea. Nu avea pe nimeni care s -i poarte deă ă grij , nicio mam care s -i in mâna. Dar putea fi acoloă ă ă ţ ă m car pentru Benjamin, medicii aveau s fac restul pentruă ă ă Sandra.

Când ajunse acolo, îl g si pe Benjamin m surândă ă coridorul în lung şi-n lat, nervos, îmbr cat într-o pijamaă verde, un halat alb pe deasupra şi cu o casc nostim deă ă baie pe cap. Tat l lui zâmbi v zându-l, c ci îşi aduse aminteă ă ă de s rb toarea de ă ă Halloween, când se costumase în doctor.

226

- DANIELLE STEELE -

Pe atunci nu avea decât patru ani, iar acum nu i se p reaă deloc mai mare.

— Parc ai fi doctorul Kildare. Cum se simte?ă— Groaznic. ip încontinuu. Mi-au spus s ies ca s-oŢ ă ă

poat examina din nou, iar ea m implor s nu plec… nuă ă ă ă ştiu ce s fac pentru ea, tat .ă ă

— Linişteşte-te, fiule. Totul va fi în ordine. Vrei o cafea?Benjamin scutur din cap, dar Ollie se duse s ia unaă ă

pentru el. B use foarte mult vin la nunt şi nu voia să ă ă adoarm tocmai când Benjamin avea nevoie de el. Când seă întoarse cu cafeaua aburind , v zu doi medici cu oă ă costuma ie asem n toare cu cea a fiului s u, discutând cuţ ă ă ă acesta. Oliver p str o anumit distan şi îl v zu peă ă ă ţă ă Benjamin închizând ochii şi încuviin ând încet din cap.ţ

— Vor s -i fac cezarian . Copilul e în pericol acum. Ştiuă ă ă c ea n-ar fi vrut, dar mi-au spus c n-au de ales.ă ă

Îşi scoase casca încet de pe cap.— Nu vor s m lase s stau acolo cu ea. Îi vor faceă ă ă

anestezie general .ă— Va fi bine, stai liniştit, spuse Oliver strângându-i

um rul cu putere şi conducându-l spre un scaun.ă— Dac copilul nu va fi s n tos? întreb el nenorocit,ă ă ă ă

aşezându-se.— O s vedem atunci, dar pun pariu c va fi s n tos tun.ă ă ă ăAr fi vrut s -l roage din nou s -l dea spre adop iune, dară ă ţ

ştia c nu este momentul potrivit.ăLi se p ru c au stat ore întregi. Urm reau limbileă ă ă

ceasului, care abia se târau. Era deja trecut de unu. Atunci, o sor ieşi întrebând dac domnul Watson era acolo şiă ă amândoi se ridicar deodat , dar Oliver, sim indu-se jenat,ă ă ţ se aşez din nou. Era evident c pe Benjamin îl c utau. Şiă ă ă b iatul se duse repede la uş .ă ă

— Domnul Watson?— Da.— E cineva aici care ar vrea s v cunoasc .ă ă ăŞi, f r niciun alt cuvânt, aşa cum st tea pe culoar, înă ă ă

toiul nop ii, în pijamaua lui verde, se trezi cu fiul s u înţ ă 227

- DADDY -

bra e. Fusese înf şat, aşa încât ar ta ca un mic ghemotoc,ţ ă ă şi scoase un ip t când sora îl puse în mâinile lui Benjamin,ţ ă iar el îl trase încet la piept. Îl privea total uluit, lacrimile îi şiroiau pe obraji şi începu s zâmbeasc , întorcându-seă ă spre Oliver cu copilaşul în bra e.ţ

— E b iat, tat ! E b iat!ă ă ăOliver se duse repede s -l vad şi când îşi a inti privireaă ă ţ

asupra micu ului, îşi sim i inima tremurând. Era ca şi cumţ ţ s-ar fi uitat la Benjamin dup câteva clipe de la naştere. Eraă acelaşi copil, aceeaşi fa , acelaşi p r roşu şi aceiaşi ochiţă ă mira i şi atât de mult din Sarah. Privindu-l, Oliver în eleseţ ţ ceva ce mai înainte îi sc pase. Acel copil nu era doar al luiă Benjamin sau al Sandrei, ci era şi nepotul lui. Era o parte din el şi din to i ceilal i dinaintea lui… tat l s u… mamaţ ţ ă ă sa… şi p rin ii acestora. Era o parte din ei to i şi acum nuă ţ ţ mai putea s nege. Avea lacrimi în ochi când atinse încetă copilul care acum era al tuturor.

— Cum se simte Sandra?Benjamin îşi aduse aminte de ea, deodat şi se sim iă ţ

vinovat.— E bine? o întreb el pe sor .ă ă— E bine. Va sta pu in la reanimare. Vre i s veni i cu noiţ ţ ă ţ

pu in în salonul copiilor? Pute i ine bebeluşul în timp ce noiţ ţ ţ îi vom face un control.

— E s n tos?ă ă— Totul e în regul . Cânt reşte patru kilograme, este ună ă

b ie el alert şi s n tos.ă ţ ă ăLu copilul de la Benjamin şi îl conduse spre salon, înă

timp ce proasp tul tat radia, iar Oliver r mase în urm .ă ă ă ă Era un moment uluitor din via a lui. La patruzeci şi cinci deţ ani era deja bunic, dar era înc şocat de cât de multă sem na copilaşul acela cu propriul s u fiu. Atunci, sim indă ă ţ nevoia s împ rt şeasc aceast veste şi altcuiva, se duseă ă ă ă ă la telefon, form num rul şi aştept .ă ă ă

Când o auzi r spunzând, zâmbi în sinea lui şi spuse cu oă voce r guşit dar blând :ă ă ă

— Salut, bunico.228

- DANIELLE STEELE -

— Cine e?Crezu c este un telefon aiurea şi era gata s închid .ă ă ă— Ai un nepo el, Sarah.ţAvea din nou lacrimi în ochi, amintindu-şi de copiii lor. — Oh, Doamne. E s n tos?ă ă— Perfect. Patru kilograme şi seam n leit cu Benjamină ă

când s-a n scut. ă— Şi Sandra?— Nu-i prea bine, mi se pare. A fost nevoie de cezarian .ă

Dar va fi bine. Copilul e atât de dulce, Sarrie… numai s -lă vezi.

— Deci îl p streaz ?ă ăEra perfect treaz acum.ă— Da, spuse el încet, sim ind pentru copil ceva ce nu seţ

aşteptase s simt vreodat , aproape ca şi cum ar fi fostă ă ă propriul s u copil. Cred c -l vor p stra.ă ă ă

Era imposibil s nu fie de acord cu Benjamin, acum cândă îşi v zuse nepo elul.ă ţ

— Benjamin ce face?— Era foarte nervos, dar acum arat ca un tat mândru.ă ă

Ah, Sarah, ar trebui s -l vezi.ăEra mândru de el, fericit pentru el şi trist, în acelaşi timp.— Eşti un b trân sentimental, Oliver Watson. Ar trebui să ă

mai faci câ iva copii.ţEra un lucru straniu din partea ei, dar fiecare îşi ducea

via a într-o alt lume acum.ţ ă— Mi s-a mai spus. Tu ce mai faci, apropo?— Bine.— Şi ochii?— Înc pu in învine i i, dar se vindec . Transmite-i luiă ţ ţ ţ ă

Benjamin toat dragostea mea. Îl voi suna mâine.ă— Ai grij de tine, spuse el p rând din nou trist. ă ăUneori înc se întrista când o suna, dar era bucuros c oă ă

f cuse. Era şi nepo elul ei. Şi voise s o anun e personal.ă ţ ă ţ— Felicit ri, spuse ea şi apoi ad ug zâmbind, bunicule.ă ă ă— Mul umesc, asemenea. Ne face s p rem atât deţ ă ă

b trâni, nu?ă229

- DADDY -

— Nu ştiu. Cred c -mi place.ăEl închise şi îl aştept pe Benjamin s se întoarc . Apoi, îlă ă ă

duse la casa din Purchase şi, pentru prima oar în şase luni,ă dormi în vechea lui camer . Plecase sfid tor şi se întorseseă ă tat . Ce lume ciudat , îşi spuse Oliver îndreptându-se spreă ă camera lui, şi gândindu-se la copilaşul care se n scuse înă noaptea aceea. Îi dori o via uşoar , o munc uşoar şi unţă ă ă ă drum spre maturitate mai uşor decât avusese tat l lui. Înă patul s u, Benjamin adormise, în sfârşit, zâmbind cu gândulă la copilul lui.

230

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 20

Oliver îi lu de la spital şi îi duse în mizerul apartamentă din Port Chester, c ci, în ciuda tuturor rug min ilor, nuă ă ţ voiser s mearg acas în Purchase. B nui c Sandra ar fiă ă ă ă ă ă primit bucuroas , dar Benjamin insista c se pot descurcaă ă şi singuri. Avea s aib grij şi de ea şi de copil. Îşi luaseă ă ă dou s pt mâni liber şi, în acest timp, totul avea s fie subă ă ă ă control. Dar, dup aceea, de câte ori suna, Oliver auzeaă copilul ipând, iar când îi vizit s pt mân urm toare,ţ ă ă ă ă ă Sandra ar ta jalnic. Era palid , încerc nat şi chinuit .ă ă ă ă ă Benjamin ar ta şi el de nerecunoscut, iar locuin a era ună ţ dezastru.

Peste patru zile, Oliver primi un telefon la New York, în toiul nop ii. Era Benjamin. Sandra fusese luat la spital cu oţ ă infec ie datorat cezarienei, iar el r m sese singur cuţ ă ă ă copilul. Plângea la telefon, aşa c Oliver se duse s -l ia,ă ă strânse lucrurile copilului şi îi aduse pe amândoi cu el.

— Agnes poate s aib grij de Alex, iar tu ai face bine să ă ă ă te odihneşti.

De data aceasta nu avea s mai discute. Benjamin nuă ar tase niciodat atât de r u. P ru bucuros c putea l saă ă ă ă ă ă totul pe umerii altcuiva pentru prima oar , iar a doua zi,ă când Oliver se întoarse de la serviciu, începu o discu ieţ îndelungat cu Benjamin. Copilul ipa tot timpul, iar Sandraă ţ se plângea. El nu îşi putea g si o a doua slujb şi abia seă ă mai descurcau. Deodat , totul se pr buşea peste el şiă ă intrase în panic . Indiferent cât de dr gu era copilaşul, luiă ă ţ Oliver îi p rea r u c îl p straser .ă ă ă ă ă

— B iete, trebuie s te gândeşti foarte bine. Asta vrei să ă ă faci în via ? Te sim i, într-adev r, în stare s ii copilul? Şi,ţă ţ ă ă ţ mai important, ce ai de gând s faci cu tine însu i? Vrei să ţ ă munceşti ca piccolo tot restul vie ii? Şi Sandra?ţ

Toate acele întreb ri îl chinuiau pe b iat de luni întregi,ă ă iar acum era d râmat. Îi m rturisi tat lui s u c nu o maiă ă ă ă ă

231

- DADDY -

iubea pe Sandra, c se întreba dac o f cuse vreodat şi,ă ă ă ă dac da, nu pentru mult timp. Nu suporta gândul de a-şiă petrece restul vie ii al turi de ea, dar ceea ce complicaţ ă acum lucrurile era faptul c inea la copil.ă ţ

— E copilaşul meu, tat . Nu pot s -l p r sesc. N-aş puteaă ă ă ă s -i fac una ca asta şi nici mie însumi. Dar nu cred c maiă ă pot sta cu ea… numai c , dac o p r sesc, trebuie s i-l lasă ă ă ă ă pe Alex.

Avea îndoieli serioase cu privire la faptul c ea ar fi fostă în stare s fie o mam bun pentru copil. P rea s nu aibă ă ă ă ă ă niciunul din instinctele pe care el b nuise c le-ar fi avut. Şiă ă nu se gândea decât la ea, ca întotdeauna, nu la copil.

— De ce nu o laşi s se pun din nou pe picioare? Poateă ă c ar trebui s te gândeşti doar s-o între ii nu s şi locuieştiă ă ţ ă cu ea.

Dar cum putea face aceasta? Sp lând vase? Pompândă benzin ?ă

— Voi face tot ce-mi st în putin ca s te ajut. Staiă ţă ă liniştit câteva zile şi încearc s judeci la rece.ă ă

Dar când o f cu, se sim i din nou responsabil. Sandra ieşiă ţ din spital şi, fiindc îi era mil de ea, el lu copilul şi seă ă ă duse acas . Lui Aggie i se frânse inima când îl v zu c iaă ă ă copilul, iar Oliver sim i la fel v zându-l pe Benjamin c seţ ă ă ducea iar s fac ceea ce credea c este bine. Nu voiaă ă ă deloc s renun e la sentimentul c era obliga ia lui şi luiă ţ ă ţ Oliver i se rupea sufletul la gândul c st tea acolo, cuă ă copilul şi fata. Insist s -i dea cinci mii de dolari, iară ă Benjamin se luptase ca un tigru s -l fac s -i ia înapoi.ă ă ă

— Atunci, ia-o ca un împrumut. N-o s te las s mori deă ă foame. Fii în eleg tor, pentru numele lui Dumnezeu. ţ ă

În cele din urm , Benjamin ced , promi ând s i-i deaă ă ţ ă înapoi de cum va putea.

Lucrurile se complicar şi mai mult peste două ă s pt mâni, când preşedintele firmei lui Ollie îl chemă ă ă cerându-i ceva ce îl lu cu totul prin surprindere.ă Preşedintele filialei din Los Angeles era bolnav de cancer. Pleca s pt mân aceea în concediu medical permanent şiă ă ă

232

- DANIELLE STEELE -

era nevoie de cineva s -i ia locul. Ba, mai mult decât atât,ă voiau s şi extind sediul pentru a-l face la fel de importantă ă ca acela de la New York. Doreau „echilibru pe ambele Coaste”, cum spuser ei, s fie aproape de industriaă ă filmului, atât de important pentru ei, şi s ob in clien iă ă ţ ă ţ mult mai grei pe Coasta de Vest. Iar preşedintele consiliului de administra ie hot râse c Oliver era cel mai potrivit.ţ ă ă

— Doamne… dar nu pot… Am doi copii la şcoal aici, oă cas , o via … nu pot s -i iau acum şi s -i duc la trei mii deă ţă ă ă mile distan .ţă

Şi apoi mai era şi Benjamin cu problemele lui. Nu-l putea p r si aşa cum f cuse Sarah cu un an în urm .ă ă ă ă

— Va trebui s m mai gândesc.ă ăDar salariul de care pomeniser şi condi iile f ceau să ţ ă ă

par o nebunie dac refuza şi ştia acest lucru.ă ă— Pentru numele lui Dumnezeu, Oliver, vino- i în fire.ţ

Primeşte! Nimeni nu- i va mai face o asemenea ofert şi,ţ ă într-o bun zi, vei ajunge preşedinte al consiliului deă administra ie. ţ

Daphne încerc s -l l mureasc în seara aceea,ă ă ă ă r mânând amândoi în birou mult vreme dup ce to iă ă ă ţ ceilal i plecaser .ţ ă

— Şi copiii? Casa? Tata?— Nu fi ridicol. Tat l t u are acum via a lui şi o so ieă ă ţ ţ

care-l iubeşte. Benjamin, la fel. Se va descurca el mai devreme sau mai târziu, indiferent dac eşti aici sau nu. Eă în stare. Î i seam n foarte mult. Iar lui Mel şi lui Sam le vaţ ă ă pl cea foarte mult acolo. Doar ai v zut ce bine s-au sim ită ă ţ când a i venit la New York.ţ

— Bine, Daph, dar asta-i cu totul altceva! Suntem la treizeci de mile de Purchase, nu la trei mii de mile de cas .ă

— Nu şi dac î i vei face casa acolo. Iar Melissa peste doiă ţ ani va pleca la un colegiu. Aşa c nu-i mai folosi ca scuz .ă ă Primeşte! E o ofert grozav .ă ă

Los Angeles? California? Casa lui se afla acolo.— Nu ştiu. Trebuie s m mai gândesc, s vorbesc şi cuă ă ă

copiii s v d ce p rere au.ă ă ă233

- DADDY -

Au fost amândoi şoca i când le-a spus, dar nu atât deţ îngrozi i cum se aşteptase el. Ba chiar p rea s le surâdţ ă ă ă ideea dup ce se mai gândir . Nu le pl cea gândul c îşiă ă ă ă l sau prietenii, iar Sam era îngrijorat pentru cât de des oă putea vedea pe Sarah, dar Ollie spuse c avea s -i trimită ă ă în vizit la ea destul de des şi îşi puteau petrece vacan eleă ţ cu ea. Pentru el, îns , continua s fie ceva extrem de greuă ă de hot rât şi o perspectiv care-l îngrozea. Ceea ce era maiă ă r u, trebuia s fie acolo într-o lun , poate chiar mai curândă ă ă dac se putea.ă

— Ei, copii, spuse el dup ce discutaser zile în şir. ă ăAvea termen de gândire pân la sfârşitul s pt mânii.ă ă ă— Ce zice i? Mergem în California sau r mânem aici?ţ ăMel şi Sam schimbar o privire şi Ollie se trezi sperând că ă

vor spune nu.— Hai s mergem, zise Mel luându-l prin surprindere, iară

Sam se l s pe spate şi zâmbi.ă ă— Da, tat , hai s mergem. Putem s ne ducem laă ă ă

Disneyland în fiecare duminic .ăEl îi privi uluit, surprins înc de hot rârea lor.ă ă— Vorbi i serios?ţEi încuviin ar şi, sim indu-se ca într-un vis, el se duse aţ ă ţ

doua zi la serviciu şi le spuse c accepta. Duminica aceeaă plec cu avionul la Los Angeles, c ut o cas de închiriat,ă ă ă ă îşi petrecu trei zile alegând şcoli, înc o s pt mân seă ă ă ă obişnui cu cei de la sediul firmei şi apoi se întoarse să rezolve treburile la New York.

Credincioasa Aggie fu de acord s -i înso easc , iar elă ţ ă hot rî s nu vând casa din Purchase, ci s o in până ă ă ă ţ ă ă când aveau s fie siguri c lucrurile mergeau bine peă ă Coasta de Vest. Cel mai greu fu s -i spun lui Benjamin, dară ă ajunse la o în elegere cu el care îl f cea s nu-i mai ducţ ă ă ă grija. Atât Benjamin cât şi Sandra acceptar s se mute înă ă casa din Purchase împreun cu copilul. Le spuse c puteauă ă s aib grij de ea şi c l-ar fi scutit de o grij în plus dacă ă ă ă ă ă „îl ajutau”.

— Eşti sigur, tat ? Nu ne faci o favoare?ă234

- DANIELLE STEELE -

— Nu, b iete. Ar mai exista şi o alt alternativ .ă ă ăÎşi inu r suflarea.ţ ă— L-ai putea l sa pe Sandra şi pe Alex aici şi s vii cu noiă ă

pe Coasta de Vest.Dar Benjamin cl tin din cap cu triste e. Nu-i p r sea. Nuă ă ţ ă ă

putea. Sandra habar nu avea s se descurce, iar Alex eraă copilul lui.

— O s ne fie bine.ăÎşi g sise înc o slujb şi, pentru c nu trebuia să ă ă ă ă

pl teasc nicio chirie în casa tat lui s u, însemna c era oă ă ă ă ă cheltuial în minus.ă

Totul se întâmpla foarte repede. Împachetar şi plecar .ă ă Plânser , îşi luar la revedere. Şi cu o s pt mân înainte deă ă ă ă ă Ziua Recunoştin ei pornir spre Los Angeles, pentru aţ ă începe o nou via în California.ă ţă

Când avionul ateriza pe aeroportul din Los Angeles, Oliver se uit la Mel şi la Sam întrebându-se ce f cuse,ă ă oare.

— Sunte i preg ti i? îi întreb el zâmbind nervos şiţ ă ţ ă rugându-se s le fie pe plac casa pe care o închiriase în Belă Air.

Era ceva incredibil, cu verand , saun , jacuzzi în fiecareă ă baie şi o piscin de dou ori mai mare decât cea dină ă Purchase. Apar inuse unui actor care d duse faliment şiţ ă care o închiria pân avea s se hot rasc s o vând .ă ă ă ă ă ă

Îl luar pe Andy din cuşca în care c l torise, iar Aggie îşiă ă ă îndrept p l ria şi zâmbi.ă ă ă

O limuzin îi aştepta la ieşirea din aeroport şi copiiiă urcar f când ochii mari, în timp ce Andy l tra şi d dea dină ă ă ă coad . Oliver se întreb pentru a o suta oar dac nuă ă ă ă cumva f cuse o nebunie imens . Dar dac era aşa, nimeniă ă ă nu p rea sup rat. Nu înc , cel pu in. Se rezem deă ă ă ţ ă speteaza banchetei şi îi lu pe ambii copii de mân .ă ă

— Sper s v plac locuin a.ă ă ă ţ— O s ne plac , spuse Sam zâmbind şi uitându-se peă ă

fereastr , iar Mel p ru deodat foarte matur , în timp ce seă ă ă ă îndreptau spre noua cas pe care tat l lor o închiriase înă ă

235

- DADDY -

Bel Air.Era o lume complet nou , o via la fel, dar pe ei nuă ţă

p rea s -i deranjeze. Şi, uitându-se pe fereastr , Oliver eraă ă ă singurul speriat de ceea ce f ceau.ă

236

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 21

Casa era exact ceea ce visaser copiii. Era perfect după ă ă p rerea lor, iar Oliver era încântat. În câteva s pt mâni seă ă ă obişnuiser şi to i trei se sim eau minunat. Chiar şi Agnesă ţ ţ era înnebunit dup noul lor c min şi, colindând prină ă ă magazine, g si absolut tot ce dorea.ă

Lui Mel îi pl cea foarte mult şcoala, iar Sam invit doi noiă ă prieteni la piscina lor s înoate împreun în weekendul deă ă Ziua Recunoştin ei. Numai c vacan a li se p rea pu inţ ă ţ ă ţ ciudat f r Benjamin sau bunicul lor, iar Sarah era foarteă ă ă departe de ei. Urmau s -şi petreac vacan a de Cr ciun cuă ă ţ ă ea. Li se p ru uluitor c se aflau acolo de o lun când îşiă ă ă f cur bagajele pentru a pleca la Boston în vacan .ă ă ţă

Oliver îi duse la aeroport şi oricât de mult ar fi ştiut c leă va sim i lipsa, era bucuros c va avea câteva s pt mâni înţ ă ă ă care putea s lucreze pân mai târziu. Îi trebuia timpă ă pentru a descurca toate problemele care îl aşteptau. Şi singura persoan care îi lipsea foarte mult era Daphne. Îiă lipsea ochiul ei expert, mintea ei sclipitoare, judecata ei limpede şi solu iile creatoare la toate problemele. De maiţ multe ori se întâmpla s o sune pentru a-i cere sfatul şi îiă trimise prin poşt diverse hârtii pentru a afla ce p rereă ă avea în leg tur cu ideile lui pentru noile companii şiă ă prezent rile pentru clien i. Şi-ar fi dorit s fie trimis şi eaă ţ ă ă la Los Angeles, dar mai ştia, de asemenea, c n-ar fi plecat.ă Leg tura cu b rbatul din New York era prea importantă ă ă pentru ea. Mai degrab ar fi renun at la slujb decât laă ţ ă b rbatul însurat pentru care renun ase la via cuă ţ ţă treisprezece ani în urm .ă

Urm toarele câteva s pt mâni trecur în zbor şiă ă ă ă Cr ciunul veni pe nesim ite. Copiii decoraser pomul deă ţ ă Cr ciun înainte s plece şi f cuser schimb de daruri cuă ă ă ă tat l lor, dup care se duseser s -şi petreac vacan a deă ă ă ă ă ţ Cr ciun cu Sarah. Deodat , întorcându-se în casa pustie dină ă

237

- DADDY -

ziua plec rii lor, îşi d du seama c avea s fie cel dintâiă ă ă ă Cr ciun pe care îl s rb torea singur, cel dintâi f r ei şi f ră ă ă ă ă ă ă Sarah. Ar fi fost mai uşor dac nu se mai gândea, pur şiă simplu, la acest lucru, cufundându-se în munc . Avea maiă mult decât de ajuns pentru a fi ocupat în timpul celor două s pt mâni cât aveau s stea pleca i. Dup -amiazaă ă ă ţ ă urm toare fu uimit când o angajat b tu şov itor în uşaă ă ă ă biroului s u.ă

— Domnule Watson, Harry Branston s-a gândit c poateă dori i s vede i asta.ţ ă ţ

Tân ra puse o invita ie pe birou şi el îi arunc o privire.ă ţ ă Dar nu avu timp s o citeasc decât peste câteva ore. Era oă ă invita ie la o petrecere de Cr ciun pe care o organiza înţ ă fiecare an o re ea de televiziune pentru vedete, personal,ţ prieteni, cei mai buni agen i publicitari şi acea re ea eraţ ţ unul din cei mai importan i clien i ai agen iei. Diplomatic arţ ţ ţ fi fost s se duc , dar nu vedea cum s -şi fac timp şi niciă ă ă ă nu prea avea chef. O d du la o parte şi hot rî s vad cumă ă ă ă avea s fie ziua aceea. Trecuser patru zile de atunci şiă ă ultimul lucru la care se gândea în acea dup -amiaz deă ă vineri, când g si invita ia în teancul de hârtii de pe birou,ă ţ era de a merge la o petrecere. Nu cunoştea pe nimeni şi nu-şi închipuia c cineva i-ar fi observat absen a. O d duă ţ ă iar şi la o parte şi, deodat , parc o auzi pe Daphneă ă ă îndemnându-l s se duc . Era exact ceea ce i-ar fi spus să ă ă fac , pentru agen ie şi pentru a-şi consolida pozi ia caă ţ ţ preşedinte al filialei din Los Angeles.

— Bine… bine… murmur el. O s m duc.ă ă ăApoi zâmbi în sinea lui gândindu-se din nou la ea şi la cât

de mult îi lipseau serile când mâncau spaghete. Acesta fusese unul din cele mai dificile aspecte ale venirii lui la Los Angeles. Nu avea prieteni acolo. Şi, cu siguran , pe nimeniţă ca Daphne.

Sun dup limuzina, pe care rareori o folosea, dar care,ă ă în astfel de momente era foarte folositoare. Şoferul trebuia s ştie unde se inea petrecerea şi el nu mai trebuia s seă ţ ă preocupe de parcare.

238

- DANIELLE STEELE -

Petrecerea avea loc pe un platou uriaş al studioului, iar când limuzina intr în parcare, un portar îi c ut numele peă ă ă o list , dup care le f cu semn s treac . Lui tot i se p reaă ă ă ă ă ă c e un vis sau c juca un rol într-un film ciudat.ă ă

Dou tinere îi ar tar drumul şi, deodat , se trezi înă ă ă ă mijlocul a sute de oameni îmbr ca i festiv, care beauă ţ şampanie, într-un spa iu care p rea un hol imens de hotel.ţ ă Deasupra capetelor lor se în l a un pom de Cr ciună ţ ă gigantic, iar directorii re elei salutau ţ pe toat lumea. Laă început, se sim i prost, ca un elev nou într-o şcoal , darţ ă nimeni nu p rea s observe. Se prezent singur de câtevaă ă ă ori şi fu impresionat când v zu chipuri cunoscute, vedeteă ale unor spectacole de succes, sclipitori cu to ii. Femeileţ erau frumoase, b rba ii, de asemenea, ar tau bine şi,ă ţ ă deodat , îi p ru r u c nu era şi Mel acolo. Ar fi fost uluită ă ă ă ă şi i-ar fi pl cut la nebunie. Îl v zu chiar şi pe starulă ă spectacolului preferat al lui Sam, un b iat pistruiat, aleă c rui replici Sam le repeta la infinit.ă

Se întoarse pentru a face loc cuiva şi, f r s vrea, calcă ă ă ă pe altcineva pe picior. S ri imediat, cu scuzele pe buze şi,ă când se r suci, o descoperi lâng el pe cea mai frumoasă ă ă femeie pe care o v zuse vreodat . Chipul ei era absolută ă f r cusur, ochii verzi, iar p rul avea o culoare ar mie.ă ă ă ă

— V … v rog s m scuza i… n-am v zut…ă ă ă ă ţ ăÎşi d du seama c o mai v zuse undeva, dar nu ştiaă ă ă

unde. Ea îi privi şi îi zâmbi, dezvelindu-şi din ii perfec i.ţ ţ P rea s se simt foarte bine într-o pereche de pantaloniă ă ă roşii de piele şi un pulover negru simplu. Avea un zâmbet copil ros, nu de vedet de cinema. Era surprinz tor deă ă ă scund şi totul la ea p rea mic şi perfect.ă ă

— Îmi pare nespus de r u, spuse el iar, dup ce o c lcaseă ă ă zdrav n, dar ea râse doar uitându-se la cei care zumz iauă ă în jur.

— O nebunie, nu? Vin în fiecare an şi totdeauna mă întreb de ce. Parc ar fi ceva de genul „Hei, Joe, trimite oă gr mad de indivizi pentru o petrecere”. Dup care pună ă ă câte o cup de şampanie în mâna fiec ruia şi pe urm leă ă ă

239

- DADDY -

spun s se distreze.ăRâse din nou şi se uit la ceilal i, dup care privirea ei oă ţ ă

întâlni pe a lui Oliver. Pentru ei era ceva cu totul nou, acel chip perfect, p rul splendid coafat, to i cei din Los Angelesă ţ p reau atât de „dichisi i”, atât de aten i în modul de a seă ţ ţ îmbr ca şi a se farda. F ceau un lucru extrem de importantă ă din felul cum ar tau şi, totuşi, sim i c fata aceea era cuă ţ ă totul altceva.

— Ştiu c n-ar trebui s te întreb, probabil ar trebui să ă ă ştiu, dar lucrezi aici?

— Într-un fel, s-ar putea spune. Tu nu, nu-i aşa? Dac ar fi lucrat acolo, ar fi recunoscut-o, dar nu oă

deranja c nu o f cuse. Ei îi pl cea mai mult aşa.ă ă ă— Lucrez pentru o agen ie publicitar .ţ ăNu-i spuse c era chiar preşedintele uneia din filialeleă

acesteia.— Abia am venit de la New York acum câteva s pt mâni.ă ă

E cu totul altfel aici, dar îmi place.— Mai aşteapt pu in. E o mare aiureal . Eu, sunt aici deă ţ ă

zece ani şi tot m simt ca Alice în ara Minunilor.ă ŢEra un sentiment pe care el începea s -l cunoasc foarteă ă

bine şi, deodat , se întreb cum o fi ar tând necoafat şiă ă ă ă nefardat .ă

— De unde ai venit?— Din Nebraska, spuse ea râzând. Î i vine s crezi? Amţ ă

venit aici s studiez la UCLA şi s devin o „stea”. Ai mei totă ă m consider nebun c stau aici. Uneori şi eu îns mi credă ă ă ă ă asta, dar, dup un timp, te laşi furat, îmi place foarte multă s lucrez în domeniu.ă

Vorbea cu emo ie şi lui îi pl cea privirea ei. Era plin deţ ă ă via şi haz şi nu p rea s ia nimic în serios. În timp ceţă ă ă st teau de vorb , ap ru cineva care îi ceru un autograf. Eaă ă ă se semn f r s dea prea mare aten ie, zâmbi, mul umi şiă ă ă ă ţ ţ se întoarse spre Ollie. El p rea deja extrem de jenat dându-ăşi seama c ar fi trebuit s o recunoasc .ă ă ă

— Bine. Mâine o s fiu îngrozit. O s aflu cine eşti şi o să ă ă m simt ridicol. Ce-ar fi s -mi spui acum ca s scap deă ă ă

240

- DANIELLE STEELE -

grij ?ăZâmbea şi el.— Cine eşti?— Scufi a Roşie, îl tachin ea. Ca s fiu sincer , îmiţ ă ă ă

pl cea faptul c nu m cunoşteai. Nu vreau s stric tot.ă ă ă ă— Promit s uit imediat dup aceea.ă ă— Bine, spuse ea şi, întinzând mâna ca pentru o

prezentare oficial , ad ug : În acest caz, sunt Charlotteă ă ă Sampson.

Era vedeta unuia din cele mai bune spectacole ale re eleiţ respective, unul care se transmitea s pt mânal. Avea ună ă partener şi vreo optzeci de milioane de spectatori.

— Dumnezeule…Se sim ea chiar ridicol, iar Mel avea s moar când vaţ ă ă

auzi c o cunoscuse.ă— Nu-mi vine s cred.ă— Acum c am sc pat de grij , tu cine eşti?ă ă ăÎi strânsese mâna, dar uitase s se prezinte. Nu-i veneaă

s cread c nu o recunoscuse, dar niciodat nu-şiă ă ă ă închipuise c era atât de scund , de tân r , de plin deă ă ă ă ă via şi de frumoas . În spectacol era foarte serioas şi, deţă ă ă obicei, p rul îi era piept nat altfel, dar continu s seă ă ă ă holbeze la ea şi se sim i îngrozitor când se prezent , înţ ă sfârşit.

— Te rog s m scuzi, dar m-ai luat complet prină ă surprindere. M numesc Oliver Watson. E ceva foarteă neobişnuit pentru noi, cei care venim din Est. M tem c nuă ă sunt înv at s m lovesc de vedete în fiecare zi, ca s nuăţ ă ă ă mai vorbesc de c lcat pe picioare.ă

— Nu- i face griji. Ultima dat când a fost aici, tata s-aţ ă dus direct la Joan Collins, pe platoul de filmare, şi i-a spus c seam n cu o profesoar de şcoal duminical pe care oă ă ă ă ă ă cunoştea el în Nebraska. A fost prima oar când am v zut-oă ă amu ind. El a b tut-o uşor pe spate şi şi-a v zut de drum.ţ ă ă

— Poate ar trebui s încerc şi eu asta. Dar nu mi se pareă c semeni cu o profesoar de şcoal duminical .ă ă ă ă

Mai degrab cu o fat obişnuit . Dar una excep ional deă ă ă ţ 241

- DADDY -

frumoas . Era, într-adev r, splendid , iar p rul ei roşu caă ă ă ă focul îl intriga. Îşi d dea seama dup culoarea pielii ei că ă ă era o roşcat natural .ă ă

— Nu-mi pari a fi un agent publicitar. Parc ai fi unul dină tipii din spectacolul nostru, spuse ea râzând şi el observă c o f cea des.ă ă

Era o fat foarte simpatic , f r aerele caracteristice aleă ă ă ă unei persoane atât de importante şi de celebre ca ea.

— M tem c nu-i aşa.ă ă— Dar ce te-a adus aici?Peste tot erau numai oameni cunoscu i ei, care îi f ceauţ ă

cu mâna, îi trimiteau s rut ri, îi f ceau semne, dar eaă ă ă p rea perfect mul umit s continue s stea de vorb cuă ţ ă ă ă ă Ollie.

— Agen ia. Cineva s-a îmboln vit şi am fost trimis s -i iauţ ă ă locul. M-au luat cam pe nepreg tite, dar totul a ieşit bine, înă final.

Se sim i deodat vinovat.ţ ă— Domnişoar Sampson, v re in cumva? Îmi închipui că ă ţ ă

sunt o mul ime de oameni importan i cu care ar trebui sţ ţ ă sta i de vorb , nu cu un tip de la agen ia publicitar aţ ă ţ ă re elei.ţ

— Mi-am achitat obliga iile deja. Am venit devreme, amţ b ut un pahar de şampanie şi l-am s rutat pe preşedinteleă ă re elei. Ce mai vrei? Pu in step? Acum sunt în timpul meuţ ţ liber. Şi îmi place s stau de vorb cu tine. E mult mai uşoră ă decât s discut cu vedete nervoase ale c ror spectacole nuă ă se mai bucur de cot ri foarte bune.ă ă

Al ei se bucura, cu siguran . Fusese nominalizat pentruţă ă acordarea premiului Emmy anul acesta, deşi nu îl câştigase. Ceea ce îl f cea pe Oliver s se simt şi maiă ă ă prost pentru faptul c nu o recunoscuse de prima dat .ă ă

— Ce-ai f cut de când ai venit la Los Angeles, Oliver?ă— Am muncit… iar am muncit… m-am instalat… ca s fiuă

sincer, n-am v zut nimic în afar de cas şi birou.ă ă ă— Nu prea pare distractiv. Ai luat cina undeva?— Nu înc , ah, ba da, o dat cu copiii. Am fost la ă ă Hard

242

- DANIELLE STEELE -

Rock Café şi le-a pl cut foarte mult. M-am sim it în vârstă ţ ă de patru sute de ani şi de parc îmi pierdusem auzul.ă

Ea râse, îl pl cea, dar şi ea se sim ea cam la fel, numaiă ţ pentru c nu se prea putea vorbi acolo. Decorul, îns , eraă ă splendid şi îi pl cea în mod deosebit s vad maşina luiă ă ă Elvis Presley p rând s str pung tavanul. Copilul din ea seă ă ă ă trezea de fiecare dat când vedea acest lucru.ă

— Ai fost la Spago?— M tem c nu.ă ă— Va trebui s mergem o dat .ă ăSem na cu o versiune local a expresiei „hai s lu mă ă ă ă

masa împreun o dat ”, aşa c nu o lu în serios. P rândă ă ă ă ă interesat , îl întreb :ă ă

— Câ i ani au copiii?ţ— Am o fiic de şaisprezece ani, un fiu de zece şi înc ună ă

fiu, care a r mas în Est, în vârst de optsprezece ani.ă ă— Dr gu , spuse ea zâmbind, dar cu o uşoar umbr deă ţ ă ă

regret.Îl pl cea foarte mult.ă— Şi so ia ta câ i ani are?ţ ţÎl privi drept în ochi şi el râse de îndr zneala ei.ă— Patruzeci şi doi şi suntem divor a i.ţ ţSau aproape. Hârtiile aveau s se definitiveze peste optă

s pt mâni, iar în inima lui, acolo unde conta, leg turaă ă ă fusese retezat , în sfârşit. Charlotte Sampson îi zâmbi largă când auzi.

— Doamne, ce veste bun ! Începusem s -mi fac griji!ă ăEl se sim i m gulit de vorbele ei şi de aten ia pe care i-oţ ă ţ

acorda. Avea impresia c nu merita. Poate c era doară ă timid şi nu-i pl ceau petrecerile mari.ă ă

— Copiii sunt aici acum?— Nu, au plecat în Est acum câteva zile ca s -şi petreacă ă

vacan a de Cr ciun cu mama lor în Boston.ţ ă— Parc ai spus c locuieşti la New York, zise ea, după ă ă

care ad ug nedumerit : Şi de ce nu sunt cu tine deă ă ă Cr ciun?ă

— Pentru c stau cu mine tot anul. Am locuit, într-adev r,ă ă 243

- DADDY -

la New York, dar ea st în Boston. A plecat acum un ană pentru a urma nişte cursuri şi…

O privi, avea s -i spun adev rul, chiar dac nu ştia sigură ă ă ă c îi p sa, dar se purta ca şi cum i-ar fi p sat şi p rea oă ă ă ă persoan simpatic .ă ă

— Ne-a p r sit… pe mine şi pe copii… aşa c ei stau cuă ă ă mine acum.

Ea îl privi, devenind deodat foarte serioas , dându-şiă ă p rul lung şi roşu la o parte de pe umeri.ă

— Pare a fi o poveste lung şi dureroas .ă ă— A fost. O vreme. Acum e doar una scurt . Ea e fericit .ă ă

Noi suntem bine. La nevoie te adaptezi.— Şi copiii? El încuviin .ţă— Se simt foarte bine. Cred c , deja, pot s îndure orice.ă ă

Sunt foarte buni.— Şi tu pari un tat bun.ă— Î i mul umesc, spuse el f când o uşoar plec ciune şiţ ţ ă ă ă

râser amândoi.ăÎn clipa aceea, unul din directorii re elei veni s -i salute.ţ ă

O s rut pe Charlotte pe ambii obraji şi îi strânse mâna luiă ă Oliver spunându-i c îl c uta de o or .ă ă ă

— Vreau s te prezint câtorva prieteni, dar v d c peă ă ă favorita mea ai cunoscut-o deja.

— Era s o calc în picioare când am intrat, dar ea a fostă destul de dr gu s nu pun s fiu dat afar sau s mă ţă ă ă ă ă ă ă dea în judecat . Acum e probabil prea schilodit ca s seă ă ă mai poat mişca, aşa c st team pu in de vorb plictisind-oă ă ă ţ ă cu povestiri despre copiii mei.

— Mi-a f cut pl cere s stau de vorb cu tine, Oliver,ă ă ă ă spuse ea şi p ru aproape jignit când el râse, dup care îiă ă ă spuse directorului: B nuiesc c acum o s -l iei.ă ă ă

— Trebuie. Dar, dac vrei, îl aduc înapoi, zise omul şi seă întoarse spre Oliver. Ai grij , nu poate suferi vedetele deă cinema, iubeşte copiii şi câinii şi nu-şi uit niciodată ă replicile. Eu n-am încredere în astfel de femei, tu ai? Şi, în plus, arat senza ional. Ar trebui s-o vezi la patruă ţ

244

- DANIELLE STEELE -

diminea a, î i vine r u, e nemachiat şi are un chip deţ ţ ă ă înger.

— Ei, Howie, înceteaz ! Ştii foarte bine cum ar tă ă diminea a!ţ

Râdea şi Oliver p ru amuzat. I se p rea simpatic şi i-ară ă ă fi f cut mare pl cere s o vad la patru diminea a, cu sauă ă ă ă ţ f r fard.ă ă

— Toate sunt nişte minciuni, nu pot s suf r copiii şiă ă câinii.

Dar nu îi d duse aceast impresie când vorbiser despreă ă ă copiii lui.

— Bine, Charlie, du-te şi joac -te cât îl plimb eu peă Oliver. Peste pu in timp îl aduc înapoi.ţ

Dar, dup ce se desp r ir de ea, spre regretul lui Oliver,ă ă ţ ă „Howie” îl prezent absolut tuturor personalit ilor aflateă ăţ pe platou şi, abia peste o or se întoarse în locul unde oă l sase. Bineîn eles c ea nu mai era. Nici nu se aşteptaseă ţ ă s o mai g seasc … nu chiar… numai c i-ar fi f cută ă ă ă ă pl cere. Se dep rta încet şi tocmai se îndrepta spreă ă limuzin când, spre surprinderea lui, o v zu în dep rtareă ă ă preg tindu-se s urce la volanul unui Mercedes roşu. Aveaă ă p rul strâns în dou cozi, nu mai era fardat şi purta oă ă ă hain de piele neagr . Îi f cu cu mâna, iar ea îl v zu şi îiă ă ă ă r spunse, ezitând o clip , parc aşteptându-l s se apropie.ă ă ă ă El se îndrept spre ea, dorind s -i spun cât de mult îlă ă ă bucura faptul c o cunoscuse, iar ea zâmbi.ă

— Te duci acas ?ăEa încuviin şi îi zâmbi, p rând deodat o copil , unaţă ă ă ă

foarte frumoas .ă— Am dou s pt mâni libere începând de ast zi. Tu? Aiă ă ă ă

terminat aici?El d du din cap afirmativ. Ar fi vrut s o invite undeva,ă ă

dar, pur şi simplu, nu îndr znea. Apoi, îşi spuse, ei, ceă naiba, nu putea decât s refuze, chiar dac era Charlotteă ă Sampson.

— Ai mâncat?Ea scutur din cap şi se lumin la fa .ă ă ţă

245

- DADDY -

— Nu vrei s mânc m o pizza la ă ă Spago? Nu sunt sigură c o s putem intra, dar merit s încerc m. De obicei eă ă ă ă ă foarte aglomerat.

Era extrem de adev rat. De obicei, oamenii st teau lipi iă ă ţ unul de altul aşteptând s guste grozavele mânc ruri ale luiă ă Wolfgang Puck şi s le arunce o privire vedetelor careă veneau acolo.

— Mi-ar face mare pl cere, spuse el p rând încântat şi seă ă uit peste um r la limuzin . Mergi cu mine sau te urmez?ă ă ă

— Ce-ar fi s mergi tu cu mine?ă— Nu te superi?Ar fi fost, cu siguran , mai simplu. Ea îi zâmbi din nou cuţă

c ldur . Îi pl cea cum ar ta şi cum vorbea. Îi pl cea aerulă ă ă ă ă lui degajat şi avea ceva liniştit şi încrez tor. P rea s fie oă ă ă persoan pe care se putea conta.ă

— Bineîn eles c nu m sup r.ţ ă ă ăEl sc p de şofer repede, parc temându-se ca ea s nuă ă ă ă

se r zgândeasc şi urc pe locul de lâng ea. Deodat , eaă ă ă ă ă se întoarse spre el şi zise:

— Am o idee mai bun . Uneori, la ă Spago poate fi foarte mult zgomot. Mai ştiu un local italienesc pe Melrose. Se numeşte Chianti. E întunecos şi nu ne poate vedea nimeni acolo. O s sun m de aici s vedem dac ne primesc.ă ă ă ă

Ar t spre un telefon roşu micu , care atârna de bord şi îlă ă ţ mânui cu o singur mân în timp ce pornea maşina. El oă ă privi uimit.

— S-a întâmplat ceva?— Nu. Sunt doar impresionat.— Da, zise ea zâmbind. Sunt departe de Lincoln,

Nebraska.Cei de la restaurant r spunser imediat şi erau încânta iă ă ţ

s -i rezerve o mas domnişoarei Sampson. Era o alegereă ă perfect . Un local mic, întunecos şi intim, care nu aveaă absolut nimic deosebit. Ar ta ca oricare alt restaurantă italienesc, iar mânc rurile din meniu p reau delicioase.ă ă Chelnerul le lu comanda imediat şi ei se aşezar peă ă banchet unul lâng altul, în timp ce Oliver încerca s seă ă ă

246

- DANIELLE STEELE -

dezmeticeasc . Lua cina cu Charlotte Sampson înă persoan . Doar se afla la Hollywood, nu? O frac iune deă ţ secund se gândi la Megan, din New York. Ce diferen . Eaă ţă era atât de sofisticat şi chiar pu in decadent , în timp ceă ţ ă fata aceea era atât de simpl . Dar Charlotte p rea foarteă ă real .ă

— A fost o idee minunat , spuse el p rând încântat şiă ă amândoi se n pustir asupra mânc rii, c ci erau lihni i.ă ă ă ă ţ

— E atât de bine s nu fiu nevoit s m gândesc s mă ă ă ă ă ă duc la lucru la patru diminea a. Uneori, asta î i distrugeţ ţ complet via a social . Mai tot timpul sunt prea obosit caţ ă ă s mai merg undeva seara, decât la culcare. Fac o baie şiă pe urm m târ sc în pat cu scenariul pentru a doua zi şi,ă ă ă la nou , dorm dus .ă ă

— Şi toate acele renumite petreceri hollywoodiene?— Sunt pentru idio i. Cu excep ia obliga iilor de serviciuţ ţ ţ

ca aceea din seara asta. La restul po i s nu te duci, dar laţ ă una ca asta e prea periculos s nu iei parte pentru c n-aiă ă vrea s se supere toat lumea de la re ea.ă ă ţ

— Am auzit. E chiar atât de grav?— Uneori, dac nu ai o cotare prea bun . E o muncă ă ă

îngrozitoare, spuse ea, dar apoi, râse. Mie îmi place, îns .ă Îmi place foarte mult munca istovitoare, provocarea de a juca roluri grele. Sunt şi alte lucruri pe care aş vrea s leă fac, dar asta este o experien grozav .ţă ă

Juca în spectacol de doi ani.— Ce altceva ai vrea s faci?ă— Profesional vorbind? Era o întrebare interesant .ă— Probabil Shakespeare. În colegiu am jucat mult şi,

dup aceea, pe perioada verii, când nu g seam altceva deă ă lucru. Îmi place foarte mult teatrul. Tensiunea pe care o presupune. Faptul c trebuie s - i aminteşti toate replicileă ă ţ şi s joci perfect sear de sear . Cred c , pentru mine, ceaă ă ă ă mai mare bucurie ar fi s joc într-o pies de pe Broadway.ă ă

El încuviin , în elegând ce voia s spun . Era un fel deţă ţ ă ă culme a artei dar şi ceea ce f cea ea era de calitate. Oă

247

- DADDY -

admira foarte mult pentru ceea ce f cea. Era o munc maiă ă grea decât p rea. M car atâta lucru ştia.ă ă

— Ai jucat vreodat în filme?ă— Într-unul singur, spuse ea râzând. A fost un dezastru.

Singura care l-a v zut şi i-a pl cut a fost bunica mea dină ă Nebraska.

Amândoi râser şi continuar s m nânce în timp ceă ă ă ă discutau despre obliga iile lor profesionale, despre copiii luiţ şi, despre cum se sim ea el trezindu-se deodat laţ ă conducerea filialei din Los Angeles.

— Munca de publicitate este foarte grea. Ai greşit o dat ,ă pierzi un client.

De ani de zile, ea auzise tot felul de povestiri îngrozitoare, dar el p rea surprinz tor de calm.ă ă

— Nu-i deloc diferit de ce faci tu. N-ai voie s fii în deriv .ă ă— De aceea ai nevoie şi de altceva; ca s nu- i pese preaă ţ

mult niciodat . Trebuie s mai ai ceva important în via .ă ă ţă— Ca de exemplu?Ea r spunse f r nicio ezitare:ă ă ă— Un so , copii. Oameni pe care-i iubeşti, altceva la careţ

s te pricepi, pentru c , într-o bun zi, spectacolele,ă ă ă autografele, toate astea, dispar şi trebuie s ai grij s nuă ă ă dispari odat cu ele.ă

Era o concep ie s n toas cu privire la ceea ce f cea şi oţ ă ă ă ă respecta pentru asta, dar ceea ce spusese cu câteva clipe mai înainte îl puse pe gânduri.

— Exist cumva ceva ce nu mi-ai spus, domnişoară ă Sampson? E posibil ca so ul t u s apar aici şi s -mi deaţ ă ă ă ă un pumn în nas?

Ea râse şi scutur din cap înfigând furculi a în spaghete.ă ţ— M tem c acest lucru nu se va întâmpla. Am fostă ă

c s torit odat , demult, la dou zeci şi unu de ani. A durată ă ă ă ă cam zece minute dup ce am absolvit colegiul.ă

— Ce s-a întâmplat?— Simplu. Era actor. A murit pe loc. Şi n-am mai

cunoscut pe nimeni cu care s fi dorit s m c s toresc. Înă ă ă ă ă domeniul sentimental, nu întâlneşti des b rba i al turi deă ţ ă

248

- DANIELLE STEELE -

care s vrei s - i petreci restul vie ii.ă ă ţ ţCâ iva ani se mai întâlnise cu un produc tor, dar nuţ ă

ieşise nimic. Dup aceea, st tuse foarte mult vremeă ă ă singur sau se întâlnea cu oameni care nu lucrau în acelaşiă domeniu.

— Cred c sunt prea preten ioas . Mama zice c nu-miă ţ ă ă mai cunosc lungul nasului.

Îl privi grav, dar în ochi avea o sclipire ironic .ă— Luna viitoare împlinesc treizeci şi patru de ani. Cred că

sunt prea b trân pentru m ritiş.ă ă ăEl râse în hohote. P rea de dou zeci de ani.ă ă— N-aş spune asta sau aici aşa se consider ?ă— Dac ai trecut de dou zeci şi cinci de ani, eşti mort. Laă ă

treizeci faci cel dintâi lifting facial. La treizeci şi cinci îl ai pe al doilea şi cel pu in, o lucrare la ochi. Poate chiar dou . Laţ ă patruzeci, totul s-a terminat. De asta spun c mai trebuieă s ai şi altceva în via .ă ţă

P rea foarte serioas .ă ă— Şi dac nu so şi copii, atunci ce?ă ţ— Ceva care s - i ocupe gândurile. Am lucrat foarte multă ţ

cu copii handicapa i, dar, în ultima vreme, n-am mai avutţ timp.

— i-i împrumut pe ai mei. Ţ— Cum sunt?P rea interesat şi el fu mişcat. Era greu de crezut că ă ă

este o celebritate. Era atât de real şi cu picioarele peă p mânt. Îi pl cea foarte mult. Deocamdat . Aproape c îlă ă ă ă f cea s uite de felul cum ar ta. Dintr-odat , înf işarea eiă ă ă ă ăţ nu mai era important în compara ie cu restul. Eraă ţ frumoas în interior şi acest lucru îi pl cea mult mai mult.ă ă Gândindu-se la asta, încerc s -i r spund la întrebareaă ă ă ă despre copii.

— Mel e inteligent şi responsabil şi îşi doreşte cuă ă disperare s devin actri . Sau, cel pu in aşa gândeşteă ă ţă ţ acum. Dumnezeu ştie ce o s vrea mai târziu. Dară inten ioneaz s studieze drama la colegiu. Deocamdat eţ ă ă ă la liceu. Înalt , blond , o fat dr gu . Cred c o s - i plac .ă ă ă ă ţă ă ă ţ ă

249

- DADDY -

Deodat , se gândi c ele dou aveau s se întâlneasc şiă ă ă ă ă imediat se întreb dac nu cumva mergea prea repede, dară ă Charlotte nici nu tres ri.ă

— Şi Sam e un copil dr gu , are zece ani şi e pu in camă ţ ţ neastâmp rat. Se pare c toat lumea îl iubeşte.ă ă ă

Dup aceea îi povesti despre Benjamin, Sandra şi copilulă lor.

— Pare ceva foarte complicat şi lui trebuie s -i fie extremă de greu.

— Aşa este. E hot rât s fac ce e bine, chiar dac acestă ă ă ă lucru îl distruge. Pare s nu o mai iubeasc pe fat , dar eă ă ă nebun dup copil.ă

— Deci, eşti bunic, spuse ea privindu-l deodat cuă c ldur .ă ă

Ochii el aveau aceeaşi nuan de verde ca ai lui, darţă niciunul din ei nu observase.

— Nu mi-ai spus asta când ne-am cunoscut. Ollie râse de felul cum spuse ea acest lucru.— Schimb ceva foarte mult?ă— Enorm. O s le spun alor mei c am ieşit cu un bunic.ă ă

Se vor întreba cu siguran dac mai sunt în toate min ile.ţă ă ţP rea s fie foarte apropiat de ei şi acest lucru îi pl ceaă ă ă ă

lui Oliver. Îi spuse chiar şi despre tat l s u şi Margaret.ă ă— Vin în ianuarie s vad copiii. Ea e minunat pentru el,ă ă ă

deşi, la început, n-am crezut. A fost un şoc extraordinar când s-a însurat atât de curând dup moartea mamei. ă

— Ciudat, dar indiferent cât de b trâni sunt, când eă vorba de p rin ii noştri, noi suntem tot copii. Nu crezi?ă ţ

— Ba da. Nu mi-a pl cut deloc la început. Dar are şi elă dreptul la pu in fericire în ultimii ani de via .ţ ă ţă

— S-ar putea s tr iasc foarte mult, spuse ea zâmbind.ă ă ă— Sper.— Sper s -i cunosc şi eu, zise ea încet. ăTerminar de mâncat şi mai sporov ir pu in în timp ceă ă ă ţ

îşi b ur cafeaua, dup care se îndreptar spre maşina ei şiă ă ă ă în drumul spre ieşire, dou persoane o oprir pentru a-iă ă cere autografe. Ea, îns , nu p ru s se supere. Eraă ă ă

250

- DANIELLE STEELE -

prietenoas şi dr gu , aproape recunosc toare. Cândă ă ţă ă urcar în maşin , el coment acest lucru, iar ea îl priviă ă ă foarte serioas .ă

— În aceast meserie n-ai voie s ui i c aceşti oameni teă ă ţ ă fac s fii ceea ce eşti. F r ei, nu eşti nimic. Eu nu uită ă ă niciodat asta.ă

Interesant era faptul c nu devenise o înfumurat , ci eraă ă uluitor de modest şi aproape ştears .ă ă

— Î i mul umesc c ai luat cina cu mine în seara asta.ţ ţ ă— M-am sim it minunat, Oliver, spuse ea şi p ru sincer .ţ ă ăÎl duse acas în Bel Air şi, când ajunser , el p ru s eziteă ă ă ă

pu in, nefiind sigur dac s o invite în untru sau nu şi, apoi,ţ ă ă ă o f cu, în sfârşit, dar ea spuse c era foarte obosit . După ă ă ă care îşi aminti ceva, deodat .ă

— Ce faci în timpul vacan ei, din moment ce copiii suntţ pleca i?ţ

— Nu prea multe. Aveam de gând s lucrez. Acesta va fiă primul Cr ciun petrecut f r ei.ă ă ă

— De obicei şi eu m duc acas , dar anul acesta n-amă ă putut. Fac o reclam s pt mân viitoare şi voiam s m uită ă ă ă ă ă pe scenariile urm toare. Avem un nou scenarist. N-ai vreaă s facem ceva duminic ?ă ă

Era Ajunul Cr ciunului şi el încerca s nu se gândeasc laă ă ă asta, oferta ei, îns , era prea atr g toare pentru a o refuza.ă ă ă

— Încântat. Am putea lua cina aici.Agnes era acas , chiar dac nu erau copiii, dar Charlotteă ă

avu o idee mai bun .ă— Ce-ar fi s preg tesc un curcan? Aşa cum se cuvine.ă ă

i-ar pl cea?Ţ ă— La nebunie.— Dup aceea, putem merge la biseric . Şi am nişteă ă

prieteni pe care îi vizitez totdeauna în ziua de Cr ciun. Aiă vrea s m înso eşti şi acolo?ă ă ţ

— Charlotte, cu mare pl cere, dar eşti sigur c n-ai vreaă ă ă s faci altceva? N-aş dori s te deranjez. M voi sim i foarteă ă ă ţ bine, s ştii.ă

Bine, dar foarte singur.251

- DADDY -

— Eu nu, spuse ea zâmbind uşor. Şi-aş fi extrem de dezam git dac n-ai veni. Cr ciunul e foarte importantă ă ă ă pentru mine şi îmi place s -l s rb toresc cu cei la care in.ă ă ă ţ Nu sunt deloc adepta pomilor de Cr ciun artificiali şi a altoră chestii de acest gen.

— Atunci, voi fi acolo. La ce or ?ă— Vino la cinci. Putem s mânc m la şapte şi s mergemă ă ă

la biseric la miezul nop ii.ă ţÎşi scrise adresa pe o hârtie, dup care el coborî dină

maşin , ame it, iar ea îi mul umi din nou şi plec f cându-iă ţ ţ ă ă cu mâna. El r mase locului mult vreme privind în urmaă ă maşinii roşii şi întrebându-se dac totul se întâmplase cuă adev rat. Era ca într-un vis. Dar Cr ciunul cu ea era ceva şiă ă mai incredibil.

Îl aştepta într-o rochie alb . Casa era decorat foarteă ă frumos. Se afla pe dealurile Hollywood-ului, pe Spring Oak Drive şi avea aspectul pl cut al unei ferme. Ea râse şiă spuse c îi amintea de Nebraska. Erau podele din lemn,ă tavane cu grinzi, şemineuri imense, câte unul în fiecare camer şi, în fa a lor, canapele mari, înc rcate cu perne.ă ţ ă Buc t ria era aproape la fel de mare ca living-room-ul, cuă ă alt şemineu şi o mas preg tit pentru dou persoane. Ună ă ă ă pom de Cr ciun sclipea vesel într-un col . Sus, erau două ţ ă dormitoare frumoase, dintre care unul era, evident, al ei, zugr vit în roz şi cu huse înflorate. Cel lalt reprezenta oă ă camer de oaspe i, zugr vit în galben, unde st teauă ţ ă ă ă p rin ii ei când veneau, ceea ce, dup spusele ei, nu seă ţ ă întâmpla îndeajuns de des. Nu avea nicio zecime din aspectul sofisticat al apartamentului lui Megan din New York, dar era de zece ori mai cald şi lui îi pl cu foarte mult.ă

Pusese la rece o sticl de vin alb pentru el, iar curcanulă era în cuptor. Preparase pireu de castane, cartofi, maz re,ă peltea de merişor şi foarte multe alte feluri. Era o adev rat s rb toare şi el îşi aminti de frumoasele zile deă ă ă ă Cr ciun pe care le petrecuse acas împreun cu Sarah şi,ă ă ă cu mult timp în urm , cu p rin ii lui. Se aşteptase să ă ţ ă m nânce sandvişuri cu pastram la birou sau s seă ă ă

252

- DANIELLE STEELE -

opreasc la ă Hamburger Hamlet în drum spre cas . În niciună caz nu-i trecuse prin cap aşa ceva sau s fie cu Charlotteă Sampson. Parc îi c zuse în bra e, ca un dar din ceruri.ă ă ţ Când se aşez la mas , el îi puse în fa un micu cadou.ă ă ţă ţ Fusese atât de mişcat de invita ia ei, încât voise s -i ofereţ ă ceva frumos de Cr ciun. Aşa c trecuse pe la ă ă Cartier cu o zi în urm şi îi cump rase o br ar simpl de aur. Ea fuă ă ăţ ă ă profund emo ionat şi jenat , pentru c ea nu îi luaseţ ă ă ă niciun cadou.

— Acesta e darul t u. O mas de Cr ciun ca în basme.ă ă ăEa p ru încântat de faptul c însemna atât de multă ă ă

pentru el şi vorbir , râser şi, dup cin , el se folosi deă ă ă ă cartea de credit pentru a-şi suna copiii la Sarah. I se p reaă ciudat s le vorbeasc f r s fie cu ei, dar p reau s seă ă ă ă ă ă ă distreze. Se auzeau râsete, chiote, receptorul fu trecut din mân în mân şi ă ă nu i se p ruă straniu nici când vorbi cu Sarah. Îi ur toate cele bune şi închise. Dup aceea îşi sună ă ă tat l, care p rea mai fericit ca oricând. Era, de asemenea,ă ă uluitor c Sarah îi p r sise exact cu un an în urm . Îi spuseă ă ă ă acest lucru Charlottei. Îi venea uşor s -i vorbeasc . Pentruă ă desert f cuse pr jituri şi pl cint cu mere, peste careă ă ă ă pusese pu in frişc .ţ ă ă

— Înc î i mai e dor de ea, Oliver? îl întreb în timp ceă ţ ă priveau pe fereastr şi terminau de mâncat.ă

El, îns , scutur din cap şi fu sincer:ă ă— Nu. Mi se pare ciudat chiar s -mi amintesc c am fostă ă

însurat cu ea. Acum pare o str in şi cred c şi este. Dar, laă ă ă început, a fost îngrozitor. Credeam c nu voi supravie ui. Aă ţ trebuit s-o fac, îns , de dragul copiilor. Ei m-au sus inut.ă ţ

Ea încuviin , în elegând. Se gândi c era norocos s -iţă ţ ă ă aib .ă

— B nuiesc c niciodat n-am dorit aceleaşi lucruri şi amă ă ă încercat s ignor asta ani întregi. Ea, îns , n-a uitat nici oă ă clip ce a vrut.ă

— Ciudat cum, uneori, acest gen de perseveren e oţă adev rat virtute, iar alteori un mare p cat, nu?ă ă ă

— În cazul ei, b nuiesc c m ritişul a fost o mareă ă ă 253

- DADDY -

greşeal , dar m bucur c am f cut-o, altfel n-am mai fiă ă ă ă avut copiii.

— Sunt totul pentru tine, nu-i aşa, Oliver?— Aşa e, m rturisi el, poate prea mult. În cursul anuluiă

care a trecut, n-am f cut prea multe pentru mine însumi.ăCu excep ia lui Megan, dar nu fusese decât o nebunie deţ

moment, o lun de delicioas demen .ă ă ţă— Poate c aveai nevoie de timp de gândire, ca s - i daiă ă ţ

seama ce vrei acum.— Cred c da. Nu cred c ştiu r spunsul înc , dar poateă ă ă ă

c nici nu-i nevoie deocamdat .ă ăÎi zâmbi, iar ea îi umplu ceaşca cu cafea fierbinte. Era

fericit şi îi pl cea foarte mult s stea cu femeia aceea. Aveaă ă impresia c fusese f cut pentru ei, cu excep ia faptului că ă ă ţ ă era Charlotte Sampson.

— Dar tu? o întreb el. Tu ştii ce vrei, Charlotte? ăEa zâmbi.— Ştii, aş vrea s -mi spui Charlie. Aşa îmi spun to iă ţ

prietenii mei apropia i.ţEra uimitor s fie considerat unul din aceştia, dar trebuiaă

s admit c îi surâdea ideea.ă ă ă— Totdeauna m gândesc la asta la sfârşitul anului…ă

încotro merg… unde aş vrea s fiu la anul şi ce-aş vrea să ă fac. Acelaşi lucru, b nuiesc, atâta timp cât merge.ă

Amândoi ştiau c se referea la cariera ei de actri .ă ţă— Cât despre restul, ce-o fi s fie. Am şi eu visurile mele,ă

ca fiecare, dar multe s-au realizat deja.P rea perfect mul umit de via a ei. Nu c uta, nu lupta şiă ţ ă ţ ă

nici nu-şi dorea s aib mai mult.ă ă— Mi-ar pl cea s m m rit şi s am copii într-o bun zi,ă ă ă ă ă ă

doar dac nu mi-e scris. Nu te po i omorî pentru astfel deă ţ lucruri şi ele se întâmpla numai dac vrea destinul.ă

Era ciudat de ra ional şi minunat de liniştit .ţ ă ăO ajut s strâng masa, pe la zece b ur înc o ceaşcă ă ă ă ă ă ă

de cafea şi cu pu in înainte de miezul nop ii, o duse înţ ţ Beverly Hills, la Biserica Bunului P stor. ă În timpul slujbei de la miezul nop ii st tur foarte aproape unul de altul. Eraţ ă ă

254

- DANIELLE STEELE -

exact cum trebuia s fie, iar la sfârşit, înconjura i de lumini,ă ţ copaci şi t mâie, cântar cu to ii colinde de Cr ciun. Eraă ă ţ ă unu şi jum tate când ieşir şi el o conduse încet acas ,ă ă ă sim indu-se fericit, emo ionat şi împlinit. Atât de mult, încâtţ ţ aproape c nu îi era dor de copii.ă

Avea de gând s o lase în fa a casei doar, dar cândă ţ ajunser , ea îl privi, deodat , ciudat.ă ă

— Ştiu c s-ar putea s i se par straniu, Oliver, dar eă ă ţ ă atât de îngrozitor s te întorci acas singur în Ajunulă ă Cr ciunului. N-ai vrea s - i petreci noaptea în camera meaă ă ţ de oaspe i?ţ

Se cunoscuser doar cu dou zile în urm şi el dejaă ă ă împ r ea Cr ciunul cu ea, iar acum îl invita în casa ei, caă ţ ă oaspete, nu cu dorin a trupeasc pe care i-o ar taseţ ă ă Megan, ci cu bun tate, c ldur şi respect, astfel încât el îşiă ă ă dori s r mân mai mult decât orice altceva. Voia s fie cuă ă ă ă ea, în noaptea aceea, o s pt mân , un an, poate chiar oă ă ă via .ţă

— Mi-ar face mare pl cere, Charlie, spuse el, dup careă ă se aplec s o s rute, dar era un s rut cast şi blând.ă ă ă ă

Intrar în cas inându-se de mân , iar ea îl conduse susă ă ţ ă şi îi aranja patul. Camera avea o baie proprie şi tot felul de lucruri pentru noapte şi halate pentru prietenii care r mâneau acolo. Se agit în jurul lui ca o gazd primitoare,ă ă ă dup care, în sfârşit, îl l s singur cu un zâmbet cald şi ună ă ă „Cr ciun fericit”. El st tu în pat mult, mult timp, gândindu-ă ăse la ea şi vrând s se duc la ea, dar ştia c n-ar fi fostă ă ă drept s profite de bun tatea ei acum, aşa c st tu acoloă ă ă ă ca un copil, care-şi doreşte s se poat vârî în pat cu mamaă ă lui, dar neîndr znind, totuşi.ă

Când se trezi a doua zi, sim i miros de cl tite, crenvurştiţ ă şi cafea. Se sp l pe din i cu periu a de din i cea nou peă ă ţ ţ ţ ă care i-o l sase ea, se b rbieri şi coborî într-un halat, curiosă ă s vad ce f cea.ă ă ă

— La mul i ani, Oliver! îi strig ea când ap ru în uşaţ ă ă buc t riei zâmbind şi privind-o cum treb luia, iar pesteă ă ă câteva minute, un somptuos mic dejun era gata.

255

- DADDY -

Erau cl tite într-adev r şi chiar mai mult, şunc , ou , sucă ă ă ă de portocale proasp t şi cafea.ă

— La mul i ani, Charlie. N-o s m mai po i scoate deţ ă ă ţ aici, dac m hr neşti în halul sta. Parc -i la hotel.ă ă ă ă ă

Ea râse încântat .ă— M bucur c v place, domnule.ă ă ăAtunci, f r s stea pe gânduri, el se aplec şi o, s rut ,ă ă ă ă ă ă

numai c , de data aceasta, s rutul fu mai înfl c rat decâtă ă ă ă în seara precedent . Când ea se desprinse, în cele dină urm , amândoi erau cu r suflarea t iat .ă ă ă ă

— Doamne, Oliver, e, într-adev r, o diminea bun .ă ţă ă— Potrivit calit ii micului dejun.ăţLu dou înghi ituri din ou şi se aplec din nou spre ea,ă ă ţ ă ă

fiindu-i imposibil, deodat , s stea departe. Era prea frumosă ă ca s fie adev rat şi îi era team s nu dispar chiar de subă ă ă ă ă ochii lui dac nu o atingea.ă

— Fii cuminte, Oliver, îl mustr ea, şi m nânc .ă ă ă— Nu ştiu ce aş vrea mai mult, spuse el zâmbind ca un

copil într-un magazin cu juc rii de Cr ciun, micul dejun sauă ă pe tine.

O privi din nou cu un zâmbet larg.— Deocamdat , câştigi.ă— Fii cuminte, altfel Moş Cr ciun n-o s - i aduc nimic.ă ă ţ ă

M nânc tot.ă ă— Am în eles.ţÎn realitate, îşi spunea c Moşul i-o pusese pe ea înă

ciorap, iar directorul de studio avusese dreptate, nefardat ,ă cu p rul strâns şi cu fa a proasp t , ar ta superbă ţ ă ă ă diminea a.ţ

Dup ce terminar de mâncat, ea disp ru şi se întoarseă ă ă cu o cutiu de catifea albastr , pe care o puse lâng el. Îşiţă ă ă amintise de ea dup ce veniser de la biseric noapteaă ă ă trecut , iar acum îl privea încântat cum o deschide.ă ă Con inea un frumos ceas de buzunar vechi, cu un aspectţ elegant şi cifre romane, iar el r mase cu privirea a intită ţ ă asupra acelui obiect, uluit.

— A fost al bunicului meu, Ollie… î i place?ţ256

- DANIELLE STEELE -

— La nebunie! Dar nu-mi po i d rui aşa ceva! ţ ăAbia o cunoscuse. Dac el ar fi fost un tic los sau ună ă

pierde-var sau ea nu l-ar mai fi v zut niciodat ? Nu p reaă ă ă ă drept, dar când încerc s i-l dea înapoi, ea refuz s -l ia.ă ă ă ă

— Vreau s -l ai. Eşti un om foarte special şi, pentru mine,ă acesta a fost un Cr ciun deosebit. i-am spus, în fiecare ană Ţ mergeam acas , dar anul acesta n-am putut. Şi, din to i ceiă ţ pe care-i cunosc, n-aş fi vrut s s rb toresc Cr ciunul cuă ă ă ă nimeni, în afar de tine… asta spune foarte mult… aşa c ,ă ă acesta e pentru tine… p streaz -l şi… nu uita acestă ă Cr ciun.ă

El sim i lacrimi în ochi când îşi ridic privirea s -iţ ă ă mul umeasc şi o trase mai aproape, s rutând-o cu maiţ ă ă mult blânde e de ast dat . Avea un gust de suc deă ţ ă ă portocale, cl tite şi crenvurşti şi mirosea a lev n ic şiă ă ţ ă violete, iar el ar fi vrut s o in în bra e o via întreag .ă ţ ă ţ ţă ă

— Sunt nebun dup tine, Charlie, şopti el. i se pareă Ţ normal s se întâmple aşa ceva numai dup trei zile?… deă ă fapt, patru.

Se cunoscuser joi şi acum era luni.ă— Nu, şopti şi ea, şi m sperie teribil… dar asta simt şi euă

şi îmi place foarte mult.— Ce-o s facem, ne purt m ca doi copii nebuni? Abia te-ă ă

am cunoscut şi m îndr gostesc de tine. Eşti o celebră ă ă vedet de televiziune, ce naiba îmi faci? Ce-i asta?ă

— Nu ştiu, zise ea gânditoare şi aproape trist , dar faptulă c lucrez la televiziune nu are nicio leg tur . Asta ştiuă ă ă sigur. Cred c suntem doi oameni care s-au cunoscut laă momentul potrivit. Am fost doar foarte norocoşi.

— Asta este?Sau mai mult? S fi fost destinul? Soarta? Dorin aă ţ

trupeasc sau singur tatea? Indiferent ce ar fi fost, eraă ă minunat şi, cel pu in, puteau discuta despre acest lucru caţ despre secretul lor.

— Vrei s vii cu mine acas , s m schimb? o întreb elă ă ă ă ă zâmbind, iar ea încuviin încântat .ţă ă

Era ziua de Cr ciun şi, mai târziu, avea s -l duc laă ă ă 257

- DADDY -

prietenii ei dup care va g ti din nou cina pentru amândoi.ă ă Ea ar fi vrut s nu se mai sfârşeasc niciodat , s nu se maiă ă ă ă schimbe, s nu se pun punct niciodat şi la fel îşi dorea şiă ă ă Ollie. Voia s fie cu ea şi o aştept pân se îmbr c , după ă ă ă ă ă care se duser la el acas , în Bel Air. Agnes plecase înă ă weekend, aşa c el îi ar t locuin a, camerele copiilor,ă ă ă ţ numeroasele fotografii pe care le aduseser de la New Yorkă şi st tur ca doi copii ei înşişi şi se uitar la ele, în timp ceă ă ă el îi explica ce era un lucru sau altul şi cine era o persoană sau alta.

— Sunt foarte frumoşi, Oliver.— Şi tu la fel, şopti el r guşit şi o s rut din nou. ă ă ăNu ştia cât se mai putea ab ine. O dorea atât de mult şiţ

era atât de minunat aşa cum st tea acolo lâng el, peă ă ă canapea!

— Vrei s st m pu in lâng piscin ?ă ă ţ ă ăEra o zi superb , însorit şi cald şi poate c nu avea să ă ă ă ă

sar pe ea dac o ducea afar . Voia s se ab in , să ă ă ă ţ ă ă aştepte pân când amândoi aveau s fie convinşi c eraă ă ă bine. St tur la soare, unul lâng altul, şi vorbir din nou,ă ă ă ă mult timp. P reau s aib atât de multe de spus, atât deă ă ă multe de înv at şi atât de multe de explicat şi de în elesăţ ţ unul despre cel lalt.ă

În dup -amiaza aceea, îl sun pe Benjamin, iar Charlotteă ă îl ascult cu un zâmbet tandru pe buze. Copilul era bine.ă Sandra nu era acas . Casa era grozav . Şi ei sperau s -lă ă ă vad curând şi nu, nu era nimic în neregul . Ea zâmbi dină ă nou când el închise.

— Eşti nebun dup copil, nu?ă— Da, zise, el zâmbind cu triste e. Mi-aş dori tare mult sţ ă

scape odat de porc ria asta în care s-a b gat şi s vină ă ă ă ă aici ca s -l pot supraveghea. Şi s -şi continue şcoala. Îşiă ă iroseşte via a cu fata aceea şi, la vârst lui, asta-i o crim .ţ ă ă

— D -i o şans . O s rezolve totul singur cu timpul. To i oă ă ă ţ facem, în cele din urm , spuse ea şi dup aceea ad ug :ă ă ă ă Doar nu crezi c se vor c s tori, nu?ă ă ă

— Nu, nu cred, zise el oftând şi luând-o pe dup umeri,ă 258

- DANIELLE STEELE -

dup care plecar la prietenii ei.ă ăAmândoi erau regizori şi f cuser nişte lucruriă ă

interesante şi aveau, la rândul lor, nişte prieteni foarte dr gu i. Se aflau acolo câteva celebrit i, dar erau şi foarteă ţ ăţ mul i necunoscu i. To i erau simpli şi direc i şi nimeni nuţ ţ ţ ţ p ru uimit s o vad pe Charlotte cu Oliver. Îl f cur s seă ă ă ă ă ă simt foarte bine. Au stat mai mult decât pl nuiser şi laă ă ă ora nou se întoarser la Bel Air, hot rându-se s înoateă ă ă ă pu in în piscin . Nu mâncaser nimic, dar erau înc s tuiţ ă ă ă ă dup micul dejun şi prânz şi toate nimicurile pe care leă ciuguliser la prieteni.ă

El îi împrumut unul din costumele de baie ale lui Mel şiă se duse s se schimbe. Când se întoarse, o g si deja înă ă piscin , înotând cu mişc ri line, pân când se opri, înă ă ă sfârşit, în cap tul unde se afla el.ă

— Îno i foarte bine. E ceva ce, totuşi, nu ştii s faci?ţ ă— Da, foarte multe, spuse ea zâmbind. Înot foarte mult

pentru a m men ine în form .ă ţ ăŞi cu siguran c reuşea acest lucru foarte bine. Trupulţă ă

pe care îl v zu ieşind din ap pentru a s ri de peă ă ă trambulin , îl ului. Propor iile erau ideale, iar membreleă ţ perfect modelate. Era o fat incredibil de frumoas , udă ă ă sau uscat , diminea a sau seara, în orice moment al zilei,ă ţ oricând-oriunde şi el o dorea chiar în clipa aceea, acolo, în piscin , dar ştia c nu-i poate face aşa ceva. Abia seă ă cunoscuser şi, într-un fel, era o fat demodat . S riă ă ă ă aproape de el şi ieşi la suprafa pentru a trage aer în pieptţă chiar lâng el.ă

— Facem o întrecere?Se juca cu el şi Oliver îi zâmbi.Fusese c pitan al echipei de înot tori cu o sut de ani înă ă ă

urm , aşa c ea nu îi putea învinge. O întrecu, dup care oă ă ă intui de peretele piscinei şi o s rut .ţ ă ă

— Şi tu eşti bun.— La care talent te referi, draga mea? o tachina el.— La amândou , de fapt, zise ea, dup care se scufundă ă ă

şi înot pe sub ap pân în cap tul cel lalt, ca un peştişor.ă ă ă ă ă259

- DADDY -

Deodat , el nu se mai ab inu şi înot dup ea,ă ţ ă ă încercuindu-i mijlocul cu mâinile şi apoi ieşir împreun laă ă suprafa pentru a trage aer, iar el o inu strâns şi ea îl luţă ţ ă de gât, s rutându-l din nou.ă

— Nu sunt sigur c pot s fiu cuminte, dac vrei s ştii. ă ă ă ăVoia s fie sincer cu ea de la bun început.ă— Nu sunt sigur c aş vrea s fii, Ollie, spuse ea şi îlă ă ă

s rut ap sat, iar el se l s copleşit de dorin şi îi scoaseă ă ă ă ă ţă costumul de baie, plimbându-şi mâinile pe pielea ei superb . Deodat , respirau şi se mişcau în acelaşi timp, înă ă timp ce ea îi îndep rt slipul şi îl cuprinse în mâini.ă ă

— Ah, scumpa mea… gemu el sim indu-i atingerea,ţ Charlotte… te iubesc…

Era stânjenit c spusese acele cuvinte, dar, totuşi, aşaă era. Iubea felul cum gândea, sim ea şi ce senza ii îiţ ţ stârnea. Degetele lui o atinser uşor în untru şi apoiă ă înotar împreun pân la trepte, devora i de dorin . Oă ă ă ţ ţă întinse pe spate şi ea îl s rut în timp ce o penetra, iar eaă ă se arcui apoi, mişcându-se odat cu el, în apa cald şi totulă ă dur la nesfârşit, tandru şi frumos, de parc ar fi fost doiă ă oameni uita i de timp şi spa iu, suspenda i acolo cât timpţ ţ ţ aveau s reziste şi, în cele din urm , el îşi pierdu controlulă ă şi se cutremur , în vreme ce ea se ag de el explodând înă ăţă aceeaşi clip . Deschise ochii şi îl privi, îl s rut iar şi îiă ă ă spuse ce voia el s aud chiar din momentul în care seă ă cunoscuser şi, oricât de nebunesc ar fi fost, ştia c esteă ă adev rat pentru amândoi.ă

— Ollie, şopti ea în aerul curat ai serii, te iubesc. Atunci, el o scoase uşor din bazin, o înf şur în prosoapeă ă

şi o duse în camera lui. Au stat în pat şi au şuşotit multă vreme, chicotind ca doi copii, împ rt şindu-şi secrete şiă ă visuri. Iar când f cur dragoste din nou, era clar pentruă ă amândoi c era în ordine. Pentru prima oar în via a lor,ă ă ţ erau amândoi exact unde voiau, cu persoana potrivit , laă momentul potrivit şi în modul potrivit.

— E ca un vis, nu-i aşa? şopti ea în vreme ce se l sauă fura i de somn ca doi copii ferici i.ţ ţ

260

- DANIELLE STEELE -

— La mul i ani, Charlie, îi şopti el apoi înconjurându-iţ mijlocul şi adulmecându-i gâtul.

Era unicul Cr ciun pe care îl tr iser vreodat şi singurulă ă ă ă pe care şi-l doreau. Iar dac totul nu era decât un vis, elă spera s nu se mai trezeasc niciodat .ă ă ă

261

- DADDY -

Capitolul 22

Copiii venir acas dup dou s pt mâni petrecute laă ă ă ă ă ă Boston şi Oliver se duse s -i întâmpine, sim indu-se fericit,ă ţ relaxat şi înc lzit de dragoste pentru Charlotte. Le duseseă dorul la fel de mult ca oricând, dar de data aceasta avusese via a lui cât ei fuseser pleca i şi zilele zburaser ca prinţ ă ţ ă farmec. Era şi nervos în leg tur cu întoarcerea lor, c ci seă ă ă temea c vor sim i schimbarea din el şi mai spera c o voră ţ ă place. Mai tr ise o dat experien a încheierii unei rela iiă ă ţ ţ datorit faptului c iubita lui şi copiii nu se pl cuseră ă ă ă reciproc! Înc se mai înfiora când îşi aducea aminte deă clipa când le-o prezentase pe Megan. Dar ceea ce era acum între el şi Charlotte era cu totul altceva. Era blând şi cald ,ă ă pl cut şi distractiv . Îi p sa de felul cum sim ea el înă ă ă ă ţ anumite momente, spre deosebire de Megan, şi abia aştepta s -i cunoasc pe cei mici şi s se împrieteneasc .ă ă ă ă

Sam îi s ri în bra e din clipa în care îl v zu, iar Mel veniă ţ ă imediat în urma lui, cu un zâmbet larg şi bronzat de laă schi. Sarah îi dusese la New Hampshire s schieze câtevaă zile în preajma Anului Nou.

— Ce bine ar ta i!ă ţSe distraser foarte bine, iar Mel spuse în maşin , peă ă

drum spre cas , c mama lor îşi revenea încetul cu încetulă ă dup cele întâmplate cu Jean-Pierre. Sarah muncea foarteă mult la roman şi se hot râse s i-l dedice lui Jean-Pierre. Elă ă nu întreb dac era altcineva în via a ei.ă ă ţ

Nici nu voia s ştie şi sim ea c este treaba lui Sarah, nuă ţ ă a lui.

— Ei, tat , i-a fost dor de noi? îl întreb Sam strângându-ă ţ ăse lâng el în maşin .ă ă

— Glumeşti, campionule? Casa e ca un mormânt f r voiă ă doi.

Îns , nu întotdeauna, îşi spuse el zâmbind, c ci maiă ă fusese şi Charlotte.

262

- DANIELLE STEELE -

— M-am sim it îngrozitor f r voi, zise el zâmbindu-i luiţ ă ă Mel peste capul lui Sam şi observ cât de mult începea să ă semene a femeie.

În ultimele câteva luni, c p tase o alta înf işare, iară ă ăţ dup dou s pt mâni departe de ea, observ şi alteă ă ă ă ă schimb ri, mai recente.ă

— Ce mai face Andy? întreb Sam.ă— Rele, ca întotdeauna, spuse tat l lui zâmbind. Ieri s-aă

urcat pe canapeaua cea alb imediat dup ce f cuse o baieă ă ă în bazin. Aggie l-a fug rit cu o m tur , dar nu ştiu cine aă ă ă învins. Dup aceea, i-a ros perdelele.ă

Râser cu to ii închipuindu-şi cele povestite şi Oliveră ţ ad ug , încercând s par degajat:ă ă ă ă

— Am invitat o prieten disear la cin , o simplă ă ă ă cunoştin .ţă

Încerc s par indiferent, dar se întreb dac izbutea să ă ă ă ă ă p c leasc pe cineva în afar de sine, c ci copiii lui erauă ă ă ă ă foarte iste i.ţ

— M gândeam c v-ar face pl cere s o cunoaşte i.ă ă ă ă ţ— O persoan deosebit , tat ? întreb Mel cu un zâmbetă ă ă ă

curios şi ridicându-şi o sprâncean , ceea ce era înc oă ă schimbare.

Cu şase luni în urm , ar fi fost gata s urasc oriceă ă ă femeie care ar fi ar tat interes fa de el. Dar lucrurile seă ţă schimbaser , deodat . Ea creştea, avea aproapeă ă şaptesprezece ani. Exista un b iat la şcoal care o interesaă ă foarte mult şi, în sfârşit, dup vara petrecut cu mama ei şiă ă cu Jean-Pierre, ajunsese s îşi dea seama c p rin ii ei nuă ă ă ţ aveau s mai fie împreun . Lui Sam i-a fost pu in mai greuă ă ţ s accepte acest lucru, dar el era şi mai mic şi nu p rea să ă ă sesizeze nuan a din glasul tat lui s u, aşa cum f cuse Mel. ţ ă ă ă

— O simpl prieten . ă ăMel insist .ă— Cine e?— O cheam Charlie… de fapt, Charlotte… şi e dină

Nebraska.Nu-şi d dea seama ce altceva ar fi putut spune şi nu voiaă

263

- DADDY -

s par c se laud comunicându-le c era actri şi jucaă ă ă ă ă ţă într-un spectacol de televiziune de succes. Oricum aveau să afle singuri. Exact ca şi Aggie. Aceasta r m sese cu guraă ă c scat când o v zuse prima oar . Dar se împrieteniseră ă ă ă ă repede şi, la dorin a lui Aggie, Charlie îi aduse fotografii cuţ autograf pentru a le trimite prietenilor şi diferite amintiri din timpul spectacolului. Pân când ajunser copiii acas ,ă ă ă Charlie ob inuse aprobarea lui Aggie.ţ

Oprir pe alee. Aggie abia aştepta s -i îmbr işeze peă ă ăţ amândoi şi le preg tise pr jituri. Andy parc înnebuni cândă ă ă îi v zu. Pân la cin mai erau vreo dou ore şi Sam voiaă ă ă ă neap rat s înoate. Abia aşteptase s se întoarc înă ă ă ă California, la piscin , dup dou s pt mâni în frigurosul Est.ă ă ă ă ă Zicea c nu-i fusese niciodat mai frig ca acum la Boston.ă ă

Înainte s se apuce s despacheteze, Mel se duse dreptă ă la telefon pentru a-şi suna prietenele, ca s afle cine ceă f cuse cu cine şi ce pierduse cât fusese plecat în vacan .ă ă ţă Era evident c amândoi se bucurau c se întorseser , iară ă ă Oliver era încântat s vad acest lucru. Îi p rea r u doar că ă ă ă ă niciunul din ei nu avusese ocazia de a-l vedea pe Benjamin de ast dat . Muncea din nou în dou locuri şi atât el, cât şiă ă ă Sandra fuseser ocupa i tot timpul cu copilul. P rea s nuă ţ ă ă se fi schimbat absolut nimic. Când o întrebase pe Mel în maşin , ea îi spusese c , dup p rerea ei, Benjamin p reaă ă ă ă ă cam deprimat, dar poate era doar obosit. Sandra era plecat dup miezul nop ii şi Benjamin st tea cu copilul deă ă ţ ă ambele da i când sunase ea.ţ

Fix la ora şapte, în timp ce Oliver aştepta nervos în salon, ascultând zgomotele familiare pe care le f ceau copiii sus,ă v zu micul Mercedes roşu oprind pe alee. Inima îi tres ri şiă ă ar fi vrut s alerge spre Charlie şi s o s rute, dar se ab inuă ă ă ţ şi o privi coborând din maşin , dup care se duse s -iă ă ă deschid , întrebându-se dac şi copiii se uitau, oare.ă ă

— Bun , iubito, îi şopti el s rutând-o repede pe gât şiă ă apoi pe obraz. Mi-a fost dor de tine.

P rea s fi trecut foarte mult timp de când nu seă ă v zuser , dar, în realitate, fuseser împreun chiar înă ă ă ă

264

- DANIELLE STEELE -

diminea a aceea.ţ— Şi mi-e mi-a fost, şopti ea conspirativ. Ce fac?— Excelent. S-au distrat de minune, dar par s se bucureă

c s-au întors. Le-am spus de tine în maşin şi,ă ă deocamdat , lucrurile stau bine.ă

Era mai r u decât a prezenta o fat unei eventualeă ă soacre, dar ştia cât de duri puteau fi copiii, mai ales ai lui. Şi Charlotte era nervoas din cauza întâlnirii cu ei. Seă sim eau stângaci ca doi copii când el o conduse în living-ţroom, aşezându-se unul într-o parte, altul în cealalt aă înc perii, dar n-ar fi putut p c li pe nimeni. Privirile pe careă ă ă şi le aruncau erau de pur adora ie. Un lucru rar, pe care îlă ţ descoperiser în ultimele dou s pt mâni şi amândoi oă ă ă ă ştiau. Iar Charlotte mai ştia c este ceva reciproc.ă

El s ri, deodat , de pe fotoliu şi se duse sus s -i cheme,ă ă ă în timp ce ea se plimba de colo-colo, atingând lucruri, privind în gol şi la fotografii, dar f r s le vad . Dac nu oă ă ă ă ă pl ceau? Dac fiica lui era o râzgâiat şi scumpul lui Sam,ă ă ă un mic monstru? Dar, înainte s aib timp s o ia la fug ,ă ă ă ă câinele ap ru deodat în camer , urmat de Sam, apoi deă ă ă Mel şi de Oliver, care venea în spatele lor. Era un atac instantaneu şi camera se umplu deodat de zgomote,ă sporov ieli şi râsete, dup care t cur brusc când o v zur .ă ă ă ă ă ă

Oliver p şi repede în fa şi f cu prezent rile. Mel îiă ţă ă ă strânse mâna, examinând-o, evident, şi p ru s aprobeă ă ceea ce v zu. De fapt, era chiar impresionat . Iar Sam oă ă privea cu ochii mici, de parc ar fi vrut s -şi amintească ă ă ceva, neştiind sigur ce anume. Era, f r îndoial , foarteă ă ă dr gu . Îmbr case o fust bleumarin pentru ei, ciorapi deă ţă ă ă un albastru închis, pantofi bleumarin cu toc jos, o bluză alb pe gât şi un blazer. Era mai pu in fardat decât Mel,ă ţ ă care nu însemna mult, iar p rul îi era strâns într-o coadă ă lung şi str lucitoare. Avea aceeaşi culoare de p r cuă ă ă Benjamin, acest lucru îl observ Mel prima dat .ă ă

— M bucur foarte mult s v cunosc, spuse ea zâmbind,ă ă ă am auzit o gr mad de lucruri despre voi.ă ă

— Da? Ca, de exemplu? întreb Sam zâmbindu-i încântat.ă265

- DADDY -

Era simpatic şi îşi spuse c ar fi fost posibil s -i plac .ă ă ă ă— i-a povestit despre experien a mea ştiin ific ? Ţ ţ ţ ăSe mândrea îndeosebi cu acel lucru, dar Mel gemu uşor.— Nu, te rog…Ghicea foarte bine ceea ce avea s urmeze.ă— Vrei s-o vezi? întreb el, tot numai zâmbet, iar Charlieă

d du s încuviin eze, când Mel ridic mâna pentru a o opri.ă ă ţ ă— Ascult -mi sfatul, nu. A f cut o cresc torie de viermi. Eă ă ă

dezgust tor. ăEa şi Aggie îl siliser s -i in în garaj, iar el ardea deă ă ţ ă

ner bdare s -i arate prietenei tat lui s u, vrând s o şiă ă ă ă ă încerce în acelaşi timp.

— Am f cut şi eu asta odat , spuse ea zâmbindu-iă ă b iatului, dar mama mi i-a aruncat. Am avut şi şerpi, şiă şoricei albi… şi… şi un cobai. Ai avut vreodat un cobai,ă Sam?

Ei scutur din cap, uşor impresionat. Era evident,ă grozav .ă

— Sunt nemaipomeni i. Al meu avea p rul lung. P rea oţ ă ă corcitur de câine cu iepure.ă

— Sun grozav, spuse b iatul, dup care îl întreb peă ă ă ă Oliver: Tat , pot s am şi eu unul?ă ă

— Mai întâi ar trebui s-o întrebi pe Aggie. Pentru c ea vaă trebui s p streze cur enia.ă ă ăţ

Tocmai atunci, Agnes îi chem la mas şi se aşezar cuă ă ă to ii în sufragerie. Charlotte îşi puse şervetul alb şi scrobitţ în poal , sim ind privirea atent a lui Mel cânt rind-o de laă ţ ă ă p rul str lucitor şi pân la unghiile cu o manichiură ă ă ă perfect .ă

Mâncar hamburgeri şi cartofi pr ji i, care îi pl ceauă ă ţ ă foarte mult lui Sam, salat verde, brioşe de cas şi Oliver îşiă ă aminti deodat de mesele simple pe care le preg tiser înă ă ă ultimele dou s pt mâni în buc t ria Charlottei. Deodat ,ă ă ă ă ă ă îşi d du seama cât de dor avea s -i fie de vremeaă ă petrecut în doi, dar îşi promisese deja c îşi va petrece cuă ă ea cât mai mult timp posibil, chiar şi dup întoarcereaă copiilor. În fond, avea tot dreptul, iar ei trebuiau s seă

266

- DANIELLE STEELE -

obişnuiasc . La un moment dat, în timpul cinei, Sam scoaseă un strig t şi o privi fix. R mase cu gura c scat , f cu ochiiă ă ă ă ă mari şi apoi scutur din cap… nu se putea… nu era ea…ă sau era…

— Eşti cumva… ai…Nici m car nu ştia cum s formuleze întrebarea, iară ă

Charlotte râse uşor. Se întrebase dac ei aveau s -şi deaă ă seama, dar îşi închipuise c Mel avea s o recunoască ă ă prima, ceea ce nu se întâmplase.

— Cred c da, spuse ea cu modestie şi cu un zâmbet plină de neastâmp r, dac te referi la ceea ce cred eu, Sam.ă ă

— Te-am v zut la televizor! Ura!… Tu eşti, nu-i aşa?ă Adic …ă

— Da, da… aşa e.P rea s le cear scuze şi se sim ea uşor stânjenit .ă ă ă ţ ă— De ce nu ne-ai spus? întreb Sam p rând aproapeă ă

insultat, iar Mel era nel murit .ă ăŞtia c Charlotte i se p rea cunoscut , dar înc nu-şiă ă ă ă

d dea seama de ce şi îi era ruşine s o întrebe acum.ă ă Evident c ar fi trebuit s ştie şi nu o f cuse. Se sim ea ca oă ă ă ţ proast .ă

— Nu mi s-a p rut prea important, Sam.ăŞi ceea ce era mai frumos era faptul c vorbea cuă

sinceritate.— Dar ai spus c ai avut un cobai! De ce nu ne-ai spus că ă

ai şi un spectacol la televiziune?Râser cu to ii de modul lui de a gândi, iar Charlotteă ţ

scutur din cap zâmbind.ă— Nu e chiar acelaşi lucru, s ştii.ăAtunci îşi d du seama şi Mel şi f cu nişte ochi imenşi.ă ă— Oh, Doamne! Eşti Charlotte Sampson!— Exact, spuse ea încet, în timp ce Aggie tocmai aducea

alt coş cu brioşe delicioase, privind-o cu mândrie, de parcă ea şi Charlie ar fi fost prietene vechi, şi aceasta îi arunc oă privire recunosc toare. Î i mul umesc, Aggie, şopti ea luândă ţ ţ o brioş .ă

— De ce nu ne-ai spus? repet Mel cuvintele fratelui s u,ă ă 267

- DADDY -

iar Charlotte o privi cu seriozitate.— V-ar fi f cut s m pl ce i mai mult? S ştii c n-ar fiă ă ă ă ţ ă ă

fost aşa. E ceva, dar nu-i chiar foarte important.— Ştiu, dar…Abia aştepta s le spun prietenelor ei c luase masa cuă ă ă

Charlotte Sampson în persoan ! Mul i copii cunoşteauă ţ vedete acolo, ba unii erau chiar înrudi i cu ele, dar ea nuţ mai cunoscuse niciuna şi uitându-se din nou la Charlotte, cu şi mai mare aten ie de ast dat , o g si nemaipomenit .ţ ă ă ă ă La fel gândea şi tat l ei. Îi pl cea felul cum se în elegea cuă ă ţ copiii, ceea ce spunea, cum ar ta, valorile care o f ceau să ă ă fie cine era, şi nu doar o simpl actri celebr .ă ţă ă

— Uau, e, într-adev r, ceva senza ional s te cunosc,ă ţ ă spuse Mel sincer şi Charlotte râse.ă

Era un compliment care însemna foarte mult pentru ea, mai ales dac venea din partea fiicei lui Ollie.ă

— Î i mul umesc, Mel. ţ ţ— Şi pentru mine e senza ional s v cunosc. Am fostţ ă ă

atât de nervoas înainte s vin aici, în seara asta, încâtă ă cred c m-am schimbat de vreo zece ori!ă

Ollie era mişcat, iar Mel p rea uluit .ă ă— Tu? Nervoas pentru c urma s ne cunoşti? E uluitor!ă ă ă

Cum e s apari la televizor?ăO bombardar cu sute de întreb ri, despre cei pe care îiă ă

cunoştea, pe cine v zuse, cu cine lucra, cum era s apară ă ă pe ecran, s înve e replici, dac era vreodat speriat , dacă ţ ă ă ă ă îi pl cea, într-adev r.ă ă

— Hei, copii, potoli i-v , interveni Oliver în sfârşit, l sa i-oţ ă ă ţ s m nânce m car.ă ă ă

De când aflaser cine era, nu o l saser nici m car să ă ă ă ă mai respire şi, deodat , când se f cu linişte, Mel îi puse oă ă singur întrebare:ă

— Cum l-ai cunoscut pe tata?Era curioas , iar Charlie zâmbi uşor.ă— Un simplu noroc, b nuiesc. Acum câteva s pt mâni, laă ă ă

o petrecere pe care au organizat-o cei de la televiziune cu ocazia Cr ciunului.ă

268

- DANIELLE STEELE -

Atunci, Oliver se hot rî s ie spun adev rul sau, oricum,ă ă ă ă o parte din el. B nuia c erau preg ti i.ă ă ă ţ

— Charlie a fost foarte dr gu şi m-a invitat la mas înă ţă ă Ajunul Cr ciunului.ă

Totuşi, nu le spuse c şi-a petrecut noaptea la ea, nici că ă au f cut dragoste în piscin în ziua de Cr ciun, nici c seă ă ă ă îndr gostise de ea pân peste cap din clipa în care seă ă cunoscuser , dar Mel vedea totul foarte clar şi, pân şi Samă ă b nui c era ceva serios. Se privir pu in ciudat, era cevaă ă ă ţ mai mult chiar şi decât rela ia dintre mama lor şi Jean-ţPierre, dar era în regul , îşi spuse b iatul, pentru că ă ă Charlotte Sampson era grozav .ă

De cum terminar de mâncat desertul, o invit din nou înă ă garaj pentru a-i vedea cresc toria de viermi. Şi, spre groazaă lui Mel, ea se duse, iar când se întoarse, le spuse c eraă chiar mai bun decât fusese a ei. Sam anun mândru că ţă ă primise premiul de ştiin pentru ea, iar sora lui îi spuse dinţă nou c era revolt tor.ă ă

La ora nou , Sam se duse la culcare, iar Mel r mase josă ă pentru a vorbi cu ea despre scenarii, agen i şi actorie.ţ Charlotte m rturisi c , dintotdeauna, îşi dorise s joaceă ă ă într-o pies pe Broadway şi, uitându-se la ceas, spuse cuă regret c a doua zi diminea la patru trebuia s fie laă ţă ă studio pentru a turna o scen mai dificil pe care trebuia să ă ă o repete când ajungea acas .ă

— E foarte mult de lucru, Mel, dac te gândeşti în modă serios la cariera de actri . Dar trebuie s recunosc c -miţă ă ă place foarte mult.

— Aş putea s vin o dat s te v d pe platoul de filmare?ă ă ă ă îndr zni Mel s întrebe, uimit de propriul ei curaj, dară ă ă Charlotte îi f cea pe to i s se simt atât de bine, încât eraă ţ ă ă ca şi cum ar fi întrebat o veche prieten , iar ea încuviină ţă repede.

— Bineîn eles. Dac nu se sup r tat l t u. El m-amţ ă ă ă ă ă v zut turnând o reclam acum vreo dou s pt mâni şi aă ă ă ă ă fost foarte dr gu .ă ţ

Îi arunc un zâmbet timid lui Oliver, iar el îi atinse mânaă 269

- DADDY -

pe care Mel nu i-o putea vedea din locul unde st tea. Şi eraă prea impresionat pentru a mai observa electricitateaă dintre ei.

— Da, tat , şi cum a fost?ă— Interesant şi obositor, spuse el privind-o pe Charlotte

în ochi. De câte ori au tras, pân la urm ?ă ă— De treizeci şi dou , poate mai mult, nu mai in minte.ă ţ— Cel lalt actor tot uita replicile; aşa c au fost nevoi i să ă ţ ă

reia de nenum rate ori, îi explic el lui Mel. Dar a fostă ă amuzant, oricum. E incredibil câ i oameni pot fi implica i. ţ ţ

— Ar trebui s vezi ce se întâmpl când se toarnă ă ă spectacolul şi, fiindc veni vorba…ă

Porni încet spre uş şi îi f cu cu mâna lui Mel, care seă ă duse imediat sus pentru a-şi suna prietenele ca s le spună ă pe cine cunoscuse. Iar Oliver o conduse la maşin din ce înă ce mai admirativ.

— Eşti cu adev rat incredibil , ştii asta? Cresc torii deă ă ă viermi, r bdare cu adolescentele. Mai e ceva ce ar trebui să ă ştiu?

— Da, spuse ea privindu-l încântat .ăFusese o sear minunat şi toate temerile ei seă ă

spulberaser . Spera c o pl ceau.ă ă ă— Te iubesc foarte mult, Oliver Watson.— Şi eu te iubesc, Charlie, şopti el s rutând-o.ăDe la fereastra dormitorului s u, Sam îi privea uluit şi seă

întoarse spre Aggie, care tocmai îi f cea patul.ă— Uau, Aggie! Tata tocmai a s rutat-o pe Charlotteă

Sampson!Era ceva interesant, dar Aggie scoase doar un sunet de

mustrare.— Vezi- i de treaba ta, b iete, şi du-te şi spal -te peţ ă ă

din i!ţ— Crezi c -l place cu adev rat?ă ă— B nuiesc c da. Tat l t u e un om deosebit, cine nu l-ă ă ă ă

ar pl cea?ă— Bine, Aggie, dar ea e vedet de cinema… sau deă

televiziune sau… în elegi tu…ţ270

- DANIELLE STEELE -

— Şi ce importan are?ţăCând el plec s se spele pe din i, continuând s clatineă ă ţ ă

din cap, Aggie se gândi c amândoi erau foarte norocoşi.ă Şi, dup cele ce v zuse în seara aceea, şi copiii erau la fel.ă ă

271

- DADDY -

Capitolul 23

În cursul acelui weekend, Charlotte îşi opri maşina pe aleea lor, coborî şi sun la sonerie cu un aer solemn. Cândă Sam veni s -i deschid , încântat s o revad , ea îi d du oă ă ă ă ă colivie cu o form ciudat şi acoperit cu o p tură ă ă ă ă decolorat . Din untru se auzeau sunete stranii şi venea ună ă miros p trunz tor care nu îl deranja, iar când d du la oă ă ă parte p tura, scoase un chiot de bucurie. Era un cobai cuă p rul lung. Şi avusese dreptate, p rea o corcitur de c elă ă ă ăţ cu iepure.

— Uau! Uau!… Ia uite, tat ! strig el în timp ce tat l luiă ă ă tocmai cobora scara, proasp t b rbierit şi dup duş. Pot s -ă ă ă ăl p strez? întreb b iatul uitându-se de la el la Charlotte,ă ă ă iar aceasta îl privi rug tor pe Watson-senior.ă

— B nuiesc c po i, spuse acesta zâmbind. ă ă ţÎi f cea pe to i ferici i.ă ţ ţ— Pot s -l in în camera mea?ă ţ— Dac supor i mirosul, po i.ă ţ ţCei doi adul i râser , iar Sam îi lu colivia din mân şiţ ă ă ă

fugi sus înainte ca vreunul din ei s apuce s seă ă r zgândeasc .ă ă

Dup -amiaza aceea se duser în Malibu la plaj şi searaă ă ă la un film pe care Mel voia s -l vad , unul de groaz despreă ă ă care Charlie spuse c îi amintea de începutul activit ii ei.ă ăţ Dup aceea merser la ă ă Hard Rock Café şi nu p ru s oă ă deranjeze nici zgomotul. S pt mân urm toare merser laă ă ă ă ă Disneyland. Via a era o permanent vacan cu ea. G seaţ ă ţă ă lucruri grozave de f cut, de v zut, ba chiar îi invit la eaă ă ă acas şi le preg ti cina, deşi Sam recunoscu şov itor că ă ă ă Agnes era o buc t reas mai bun , dar o pl cea pe Charlieă ă ă ă ă şi mai mult. Îi d du cobaiului numele ei, spunându-i, deci,ă Charles, şi prescurtat, Charlie. Iar Mel le spusese deja tuturor cunoscu ilor c tat l ei ieşea cu Charlotte Sampson.ţ ă ă

Nici unul din copii nu avea ceva de obiectat împotriva ei

272

- DANIELLE STEELE -

şi nu p rur sup ra i nici când Oliver le spuse c avea să ă ă ţ ă ă ias seara, ceea ce nu se întâmpla prea des în cursulă s pt mânii, pentru c ea lucra pân mai târziu şi a doua ziă ă ă ă diminea devreme trebuia s fie la studio. De dou oriţă ă ă r m sese în timpul weekendului la ei şi dormise în cameraă ă de oaspe i. inea foarte mult la buna cuviin pentru a nuţ Ţ ţă pune copiii într-o situa ie jenant . Şi niciunul din ei nu ştiaţ ă c , seara târziu, tat l lor str b tea holul în vârful picioareloră ă ă ă şi se vâra în pat lâng ea cu un zâmbet fericit, iar eaă spunea „şşşş!” şi chicotea.

Era un aranjament perfect pentru to i. Iar când George şiţ Margaret venir la o lun dup întoarcerea copiilor, oă ă ă pl cur şi ei. La început, au fost teribil de impresiona i, dară ă ţ uitar repede c era o celebritate. Era atât de modest ,ă ă ă atât de discret în privin a succesului ei, atât de cald faă ţ ă ţă de cei la care inea şi de bun cu toat lumea, încât to i seţ ă ă ţ îndr gosteau de femeie, nu de vedeta de televiziune. Aşaă cum spusese când o cunoscuse Mel, succesul ei era ceva bun, dar nu şi cel mai important lucru din via a ei. Oameniiţ pe care îi iubea contau cu adev rat pentru ea.ă

Dar, cu toate acestea, erau cu to ii conştien i deţ ţ celebritatea ei, c ci, oriunde se duceau, oamenii îi cereauă autografe sau veneau pe neaşteptate s o întrebe dac eaă ă era… s -i spun cât de mult le pl cea spectacolul… vrândă ă ă s ştie cine erau Mel şi Sam… Uneori era sup r tor şi Oliveră ă ă încerc s nu se gândeasc la acest lucru mai mult decâtă ă ă trebuia. Charlie îns , era totdeauna dr gu cu admiratoriiă ă ţă ei, r bd toare, în eleg toare şi se purta de parc i-ar fiă ă ţ ă ă aşteptat v vin s stea de vorb cu ea toat ziua.ă ă ă ă ă Câteodat , Mel o întreba cum de suport f r s -şi piardă ă ă ă ă ă cump tul.ă

— Face parte din munca mea, scumpo. Accep i acestţ lucru când te înhami la aşa ceva, altfel nu vei ob ineţ niciodat foarte mult. Faci totul pentru ei, ca şi pentru tineă însu i. În ziua în care vei înceta s mai ii la ei, nu vei maiţ ă ţ juca bine.

Şi, mai presus de toate, George o g sea absolută 273

- DADDY -

încânt toare, cea mai frumoas fat pe cate o v zuseă ă ă ă vreodat şi se ruga s se m rite cu fiul s u. Înainte să ă ă ă ă plece, îl întreb pe Oliver dac o ceruse de so ie.ă ă ţ

— Ei, tat . Nu ne cunoaştem nici de dou luni, aşa c nuă ă ă m zori. Şi, în plus o aşteapt o întreag carier . Habar n-ă ă ă ăam dac vrea s se m rite cu un muritor obişnuit care are oă ă ă droaie de copii.

Ea spusese c ar vrea, dar lui îi era team s o cear .ă ă ă ă— Eu cred c vrea. Are nişte valori extraordinare.ă— Ştiu, dar ar putea lua orice vedet de la Hollywood. Să ă

mai l s m s treac timpul.ă ă ă ăÎnc nu-i venea s cread ce noroc d duse peste el. Şiă ă ă ă

nici Charlie nu credea.Într-o sear , dup ce tat l lui şi Margaret plecar spreă ă ă ă

New York, st teau de vorb linişti i, când sun telefonul.ă ă ţ ă Era Benjamin, care plângea atât de tare, încât Ollie abia îl în elegea.ţ

— Mai încet, b iete, linişteşte-te… aşa… trage adânc aeră în piept…

Se uit îngrijorat la Charlotte, temându-se de vreună accident. Nu mai ştia nimic de el de s pt mâni întregi, nuă ă r spundea nimeni când suna şi îl rugase pe tat l s u să ă ă ă treac pe le el când ajungea acas .ă ă

— Benjamin, spune-mi, ce este?Nu auzea decât un plânset cu suspine.— Nu mai suport, tat … pur şi simplu, nu mai suport… oă

ur sc…ă— Ce s-a întâmplat?— Nimic. Sunt îngrozitor de obosit… nu mai fac altceva

decât s muncesc ca s câştig bani pentru ea şi pentruă ă copil… ea a renun at la slujb şi a crezut c e iarţ ă ă îns rcinat , dar nu era.ă ă

Iar de data aceasta, copilul nici nu ar fi fost al lui, c ci nuă se atinsese de ea de dou luni.ă

— A tot ieşit cu Billy Webb şi cu Johnny Pierson… nu ştiu, tat … nu face altceva decât s se plimbe. Uneori suntă ă nevoit s iau copilul cu mine la serviciu. Îl iubesc pe Alex şiă

274

- DANIELLE STEELE -

nu vreau s -l p r sesc… dar nu mai pot.ă ă ăÎncepu s plâng din nou.ă ă— … Nu mai pot s continui astfel… pur şi simplu, nu maiă

pot. S pt mân trecut mi-a trecut prin minte s m omor.ă ă ă ă ă ă Am stat în garaj o or , încercând s -mi fac curaj s pornescă ă ă maşina, dar n-am putut. M-am gândit numai la Alex şi la ce s-ar întâmpla cu el dac ar r mâne numai cu ea. Pu in îiă ă ţ pas , tat . Uneori uit s -i dea s m nânce toat ziua şi,ă ă ă ă ă ă ă când vin acas , îl g sesc plângând. S pt mân trecut eraă ă ă ă ă ă gata s cad în piscin când l-am l sat cu ea doar zeceă ă ă ă minute. Tat … ajut -m , te rog… scoate-m din situa iaă ă ă ă ţ asta…

Suspinele p rur s dureze ore în şir, dar când Oliver îiă ă ă propuse s vin în California cât putea de repede, Benjamină ă spuse c nu putea l sa copilul. Îl iubea prea mult, iară ă Sandra l-ar fi neglijat îngrozitor.

— De ce nu-l iei şi pe el?— Zice c nu m las . I-am spus s pt mân trecut c oă ă ă ă ă ă ă ă

s -l iau, iar ea a r spuns c ar chema poli ia dac aşă ă ă ţ ă încerca s fac aşa ceva. Zice c n-am niciun drept s -l iau,ă ă ă c ea e mama. Dac l-aş lua, to i prietenii ei ar crede c aă ă ţ ă f cut ceva îngrozitor şi şi-ar face o p rere proast despreă ă ă ea. Dar nu vrea nici s aib grij de el cum trebuie.ă ă ă

— Şi mama Sandrei? Crezi c ar fi de ajutor?ă— Nu ştiu. Prietenul ei a p r sit-o şi ea s-a mutat din Losă ă

Angeles în Bakersfield.— Ai num rul ei de telefon?ă— Da. Sandra l-a notat pe peretele din buc t rie. ă ăPlânsul p rea s mai fi sc zut în intensitate. Aveaă ă ă

optsprezece ani şi se cl tina sub o povar îngrozitoare.ă ă— Ştii, n-a venit acas de ieri diminea . Umbl cu unul şiă ţă ă

cu altul aproape de când l-a n scut pe Alex.ăCopilul avea cinci luni şi jum tate, mai precis, când ea aă

început s fac acest lucru.ă ă— Tat , am f cut tot posibilul s fie bine, z u, dar nu maiă ă ă ă

suport, zise el, dup care ad ug cu ruşine în glas:ă ă ă Câteodat o ur sc.ă ă

275

- DADDY -

Oliver nu îl condamna deloc şi îşi spuse c , dac ar fi fostă ă în locul lui, el ar fi omorât-o sau ar fi p r sit-o demult. Dară ă Benjamin era ferm hot rât s fac ce era bine şi pentru eaă ă ă şi pentru fiul s u. Se bucur din nou c b iatul nu seă ă ă ă însurase cu ea. Astfel, totul era mai simplu.

— Linişteşte-te. Ce-ar fi s te duci la bunicul în weekend?ă— Şi ce fac cu Alex?D du deodat impresia unui copil neputincios.ă ăDup aproape un an în care muncise în dou locuri,ă ă

între inuse o fat , care nici m car nu-i era so ie şi dupţ ă ă ţ ă aproape şase luni în care îşi crescuse copilul, b iatul eraă atât de epuizat, încât nici nu mai putea s gândească ă normal.

— Ia-l cu tine. Margaret o s te ajute, doar a fost soră ă medical . F - i bagajul şi pleac naibii de acolo. O s -l sună ă ţ ă ă s -l spun c te duci. Acum d -mi num rul acela de telefon.ă ă ă ă

Benjamin i-l d du şi dup ce îi promise c avea s -şi facă ă ă ă ă bagajul şi s se duc la bunicul s u, închise.ă ă ă

Oliver îşi sun apoi tat l şi îi explic situa ia, iar b trânulă ă ă ţ ă repet totul pentru Margaret, dup care îşi asigur fiul că ă ă ă va face tot ce-i va sta în putin pentru a ajuta b iatul.ţă ă

— Trebuie s -l sco i din situa ia asta, Oliver.ă ţ ţ— O s fac tot ce pot, tat .ă ăNu-i mai spuse c nepotul lui cel mai mare se gândise să ă

se sinucid c ci el însuşi era prea zguduit din această ă ă cauz . Dar îi spuse Charlottei dup ce închise şi ea fuă ă îngrozit .ă

— Dumnezeule, Ollie, ia-l de acolo. De ce nu te urci în avion s te duci s -l iei?ă ă

— Aş vrea s vorbesc mai întâi cu mama fetei s v dă ă ă dac i-ar lua pe Sandra şi pe copil la ea.ă

Form num rul din Bakersfield şi femeia r spunse de laă ă ă primul apel. P rea beat şi cam prostu , dar ştia cine esteă ă ţă Oliver şi despre Sandra, Benjamin şi copil. Oliver îi spuse cu r bdare c el şi Benjamin g seau de cuviin c veniseă ă ă ţă ă timpul s se schimbe situa ia. O întreb dac era de acordă ţ ă ă s -şi primeasc fiica împreun cu fiul ei. Dup ce seă ă ă ă

276

- DANIELLE STEELE -

eschiv un timp, femeia îl întreb pe Oliver singurul lucruă ă care o preocupa cu adev rat.ă

— A i pl ti pentru copil dac aş face-o? Şi pentru ea?ţ ă ă— S-ar putea.Merita s fac orice numai s o fac s dispar din via aă ă ă ă ă ă ţ

lui Benjamin, dar nu voia s -i spun acest lucru. Ar fi f cut-ă ă ăo şi mai lacom .ă

— Depinde de cât e vorba. Şi voi dori ca Sandra să lucreze pentru a se între ine, doar dac nu îşi va continuaţ ă şcoala, bineîn eles.ţ

Dar pe femele o interesa prea pu in educa ia fiicei ei.ţ ţ— S zicem cinci sute pe lun pentru ea şi pentru copil.ă ăNu era o avere, dar ajungea, mai ales dac ea avea să ă

stea cu mama ei.— Cred c -i bine.ăVoia s pun mâna pe cât putea înainte ca el s apuce să ă ă ă

se r zgândeasc . La naiba, copilul nu avea nevoie de bani,ă ă nu mânca decât hran pentru copii, iar cu restul banilor eaă şi Sandra se puteau distra.

— Dori i s semn m nişte hârtii în care declara i cţ ă ă ţ ă sunte i de acord cu aceast sum ?ţ ă ă

— Da, sigur.— Când crede i c o pute i lua?ţ ă ţ— La naiba, nu ştiu. În momentul sta nu lucrez.ă

B nuiesc c aş putea s o ajut…ă ă ă— Cât?Vocea p ru s i se piard , nu se înnebunea dup gândulă ă ă ă

de a sta cu un copil zgomotos şi de a o avea din nou pe Sandra în grij , dar, pe de alt parte, banii îl surâdeau.ă ă

— Ce zice i de şapte sute, dac stau s m gândesc maiţ ă ă ă bine?

— Şase.Chipul lui Oliver se strâmb de dezgust. Nu suporta să ă

trateze cu ea şi se înfiora când o auzea, gândindu-se că Benjamin tr ise cu fiic -sa.ă ă

— Bine, primesc.— Îi urc în avion mâine şi vi-i trimit.

277

- DADDY -

Dup aceea o sun pe Margaret şi o întreb dac nu seă ă ă ă putea duce a doua zi la Purchase pentru a o ajuta pe fată s ia avionul spre Los Angeles împreun cu copilul. Şi s -lă ă ă in pe Benjamin în weekend la ei. Voia ca b iatul s se maiţ ă ă ă

linişteasc pu in şi s nu fie nevoie s treac prin chinul deă ţ ă ă ă a se afla în acelaşi avion cu Sandra şi Alex.

Margaret i se p ru un înger, fiind imediat de acord. Nuă p ru nici fâstâcit , nici nedumerit , ci perfect calm şiă ă ă ă ner bd toare s fac tot ce putea ca s -i ajute, f r s -lă ă ă ă ă ă ă ă tulbure pe tat l lui Oliver. Acesta îi mul umi din suflet şi eaă ţ îl asigur c va închide casa din Purchase dup ce va plecaă ă ă Benjamin, va cupla sistemul de alarm şi îl va ine subă ţ observa ie pe b iat. Oliver nu voia s vând casa, cel pu inţ ă ă ă ţ pân nu era sigur c vor r mâne în California. Era locul luiă ă ă de retragere, aceasta fiind şi motivul pentru care doar închiriase casa din California.

Apoi îl sun pe Benjamin, care parc îi aştepta telefonul.ă ă— M-am ocupat de tot, b iete. Am vorbit cu mama ei şiă

va fi încântat s -i in .ă ă ţ ăF cea s par c era vorba de o primire mult mai caldă ă ă ă ă

decât era în realitate şi îi spuse c ei îi vor oferi o sum deă ă bani pentru între inerea copilului, aşa c el nu mai trebuiaţ ă s -şi fac griji.ă ă

— Mâine la aeroport îi va aştepta un bilet achitat şi Margaret va veni s o ajute la împachetat şi s te ia la ei.ă ă M-am gândit c ar fi mai bine s - i petreci vreo dou zileă ă ţ ă acolo şi apoi s vii încoace.ă

Atunci va fi acas . Dup toate acele luni va putea începeă ă o alt via ; Oliver ştia c nu va mai fi niciodat la felă ţă ă ă pentru el, c nu va putea şterge cu buretele ceea ce seă întâmplase sau c va putea uita copilul, dar avea dreptul să ă nu se lase îngropat de viu cu o fat pe care nu o iubea şi ună copil pe care niciodat nu-l dorise cu adev rat. F cuseă ă ă destul pe nobilul, iar acum, când el deschisese o uş , Oliveră avea de gând s -l scoat de acolo cât mai repede, ca s nuă ă ă aib timp s se r zgândeasc din nou. Benjamin şov i pu ină ă ă ă ă ţ auzind c trebuia s -i lase copilul Sandrei. Dar era preaă ă

278

- DANIELLE STEELE -

obosit şi deprimat pentru a se mai opune, iar tat l lui îiă spusese c mama Sandrei avea s se ocupe de copil.ă ă Benjamin p rea descump nit când fu de acord cu toate şi,ă ă dup o clip îndelungat de t cere, glasul îi sun trist cândă ă ă ă ă îi mul umi tat lui s u.ţ ă ă

— O s -mi fie tare dor de Alex. E atât de dulce acum,ă tat . Se târ şte. Nu ştiu…ă ă

P rea s ezite din nou.ă ă— Poate c nu e tocmai bine.ăDar o parte din el voia s scape de r spunderi. Ultimeleă ă

câteva luni fuseser un adev rat coşmar.ă ă— Faci exact ce trebuie, spuse Oliver. Îl po i vizita laţ

Bakersfield. E la o distan de numai dou ore de aici. E celţă ă mai bine pentru voi to i. Pentru tine, pentru Sandra şiţ pentru copil. Nu po i continua s te zba i acolo. Ai f cut oţ ă ţ ă treab extraordinar de bun pân acum şi sunt mândru deă ă ă tine. Dar trebuie s te gândeşti şi la tine. La vârst ta, f ră ă ă ă s ai m car o diplom de liceu în mân , nu-i po i oferi cineă ă ă ă ţ ştie ce unui copil.

— Ştiu, spuse el, dup care ad ug cu un glas îngrijorat:ă ă ă Chiar a spus mama Sandrei c va avea grij de Alex? N-amă ă încredere s o las pe Sandra singur cu el.ă ă

— Aşa a spus şi nici m car nu lucreaz . Acum du-te laă ă culcare.

În timp ce spunea acele cuvinte, auzi copilul plângând. Benjamin se hot rî s o aştepte pe Sandra s se întoarc ,ă ă ă ă iar Margaret avea s vin diminea .ă ă ţă

— Mai vorbim mâine sear , la bunicul.ăDar când sun a doua zi, Margaret îi spuse c dormea.ă ă

Fusese zdrobit când Sandra şi copilul plecaser . Insistaseă s fac ordine în cas cu mâna lui dup aceea, iar cândă ă ă ă ajunsese la ei, pur şi simplu se pr buşise din cauza şoculuiă şi a încord rii. Se p rea c desp r irea de Sandra fuseseă ă ă ă ţ amar şi zgomotoas , iar Margaret îl dusese la culcare caă ă pe un copil şi nu mâncase nici cina. Se întreb dac n-ar fiă ă fost mai bine s mai stea acolo câteva zile, dar Oliveră insist c -l voia în California imediat ce putea porni laă ă

279

- DADDY -

drum. Avea nevoie s plece de acolo şi s pun cât maiă ă ă multe mile între el şi coşmarul anului ce trecuse.

— E un b iat excep ional, Oliver. Ar trebui s fii foarteă ţ ă mândru de el. A fost b rbat pân la cap t. Şi l-a durută ă ă enorm când a v zut copilul plecând.ă

— Ştiu.Nu se aşteptase niciodat s iubeasc acel copil atât deă ă ă

mult şi, cu siguran , c asta complica lucrurile, dar, cuţă ă timpul, probabil c totul se va schimba, poate că ă ataşamentul nu va mai fi atât de puternic sau, poate c ,ă într-o zi, Sandra va voi s renun e la drepturile ei l sându-lă ţ ă pe Benjamin s adopte copilul. Oliver vorbise cu un avocată care îi spusese c , dac ea nu renun a la copil de bun voie,ă ă ţ ă şi nu renun a, nu exista nicio modalitate de a i-l lua. F cuseţ ă bine c o l sase s -l p streze şi cel mai potrivit lucru eraă ă ă ă s -l lase pe Benjamin s -l viziteze.ă ă

— Î i mul umesc din nou c ai avut grij de tot, Margaret,ţ ţ ă ă spuse Oliver. Îmi pare r u c i-am dat atât de lucru, dar n-ă ă ţam ştiut la cine altcineva s apelez.ă

Se gândise s o sune pe Daphne la New York, dar eraă prea departe şi prea ocupat cu munca ei. Margaret fuseseă parc trimis de Dumnezeu pentru a rezolva problema şi îiă ă era profund recunosc tor. Tat l lui avea dreptate. Era oă ă femeie extraordinar .ă

— Tat l t u zice c - i seam n foarte mult. Puternic, bună ă ă ţ ă ă şi înc p ânat.ă ăţ

Era ciudat s o aud pe ea spunând acele cuvinte, c ciă ă ă Oliver crezuse totdeauna c Benjamin seam n cu mamaă ă ă lui mai mult.

— Va fi din nou pe drumul cel bun acum, nu- i face grijiţ pentru el, iar eu i-l voi trimite mâine sau poimâine.ţ

Îi mul umi din nou şi închise. Apoi o sun pe mamaţ ă Sandrei în Bakersfield pentru a se convinge c ajunseseră ă cu bine. Ea îi spuse c da şi îl întreb cât de repede voră ă primi primul cec.

— L-am expediat ieri, doamn Carter, spuse Oliveră dezam git. Copilul e bine?ă

280

- DANIELLE STEELE -

— E un copilaş dr gu , spuse ea mai mult pentru a-i faceă ţ lui pl cere decât pentru c ar fi sim it ceva pentruă ă ţ nepo elul ei.ţ

În cele din urm , Oliver se relax şi se întinse pe canapeaă ă lâng Charlotte, care îi fusese mai tot timpul al turi înă ă aceast problem . Chinul era aproape pe sfârşite.ă ă

Se întoarse spre ea cu un zâmbet obosit şi ea îl mângâie uşor pe p r.ă

— A fost un an infernal pentru b iatul sta, Charlie. Slavă ă ă Domnului c e liber acum.ă

Deşi, chiar şi Oliver se sim ea întristat pentru micu ulţ ţ Alex. Avea s fie mult mai departe de vie ile lor acum.ă ţ

— Trebuie s -i fi venit foarte greu s te sune. Ar trebuiă ă s -i acorzi meritul c a renun at cât a mai putut.ă ă ţ

— Asta şi fac. Îl respect foarte mult. Îmi pare r u numaiă c a trebuit s treac prin toate astea.ă ă ă

Mâncar singuri în seara aceea, dup ce Mel şi Sam seă ă duser sus. Sun şi Benjamin înainte de asta, astfel că ă ă aflaser cu to ii c fratele lor urma s soseasc a doua zi,ă ţ ă ă ă iar Oliver îi preveni c trecuse printr-o perioad extrem deă ă grea şi Mel promise s fac tot posibilul pentru a-i uşuraă ă situa ia. To i se întrebau ce avea în gând s fac în privin aţ ţ ă ă ţ şcolii, dar nimeni nu ştia înc .ă

Ollie o duse acas pe Charlotte târziu în seara aceea şiă st tu doar s bea ceva. Discutar numai despre Benjamină ă ă şi se s rutar câteva minute în buc t rie. Era, cu siguran ,ă ă ă ă ţă ceva foarte diferit de ceea ce fusese între el şi Megan. Îi zâmbi cu triste e înainte s plece şi îşi ceru scuze pentruţ ă toate acele probleme.

— Draga mea, m tem c vei descoperi c lucrurile nuă ă ă vor merge cum am pl nuit, din moment ce copiii vor fi înă jurul nostru. Eu cred c m-am obişnuit de-a lungul anilor,ă dar pentru tine nu poate ti prea amuzant. N-am fost o companie prea pl cut în ultimele câteva zile.ă ă

— Te-ai purtat foarte bine şi nu m-aş fi aşteptat s fiiă altfel.

Dup aceea se gândi la ceva, îi f cea o nespus pl cereă ă ă ă 281

- DADDY -

s fie cu el şi cu copiii şi îl îndr gise pe acel b iat chiar f ră ă ă ă ă s -l cunoasc .ă ă

— Vrei s vin şi eu cu tine la aeroport mâine sear sauă ă preferi s fii singur cu el?ă

Se gândea mereu la timpul pe care el trebuia s şi-lă petreac împreun cu copiii şi Oliver aprecia acest lucru.ă ă P rea s nu existe nimic de neîn eles pentru ea sau înă ă ţ leg tur cu care s nu vrea s -l ajute.ă ă ă ă

— O s avem destul timp de vorbit când o s ajungemă ă acas . Mi-ar face mare pl cere s vii cu mine, Charlie.ă ă ă

Zâmbi, o s rut din nou şi plec peste câteva minute,ă ă ă sim indu-se epuizat. Nu îşi închipuia cum trebuia s seţ ă simt Benjamin dup ce trecuse prin atâtea, dar în niciună ă caz nu fu preg tit s vad acel b iat slab, palid şi cuă ă ă ă privirea chinuit , pe care îl lu de la aeroport searaă ă urm toare şi îl îmbr iş , în timp ce b iatul plângea, iară ăţ ă ă Charlotte p str o distan considerabil . În cele din urm ,ă ă ţă ă ă el îşi şterse ochii şi îşi privi tat l ca pe un prieten demultă pierdut. Charlotte se întoarse pentru ca ei s nu-i vadă ă lacrimile când venir spre ea.ă

— Charlotte, i-l prezint pe fiul meu, Benjamin. ţOliver vorbea încet, era o sear sobr pentru ei şi eaă ă

în elegea. Dar b iatul f cu un efort pentru a p rea maiţ ă ă ă pu in distrus şi zâmbi când îi strânse mâna.ţ

— Sora mea mi-a povestit o mul ime de lucruri despreţ dumneavoastr şi v-am v zut în spectacol de multe ori.ă ă Sam mi-a spus de cobai. Mi-a i dat gata familia, domnişoarţ ă Sampson.

Ea fu m gulit de acele cuvinte pl cute şi îl s rut uşoră ă ă ă ă pe obraz, iar Oliver observ cât de mult sem nau cei doi.ă ă Aproape oricine şi-ar fi închipuit c sunt rude, amândoiă având p rul roşu, pielea alb şi câ iva pistrui.ă ă ţ

— Sunt flatat , Benjamin, dar aş fi mult mai încântată ă dac mi-ai spune Charlie. Cum a fost c l toria?ă ă ă

— Pl cut , cred. Am dormit aproape tot drumul. Înc maiă ă ă era sec tuit emo ional şi complet epuizat.ă ţ

Dormise pân la prânz în ziua aceea, iar Margaret îlă 282

- DANIELLE STEELE -

dusese la aeroport, aşa cum îi promisese tat lui s u. După ă ă aceea, Benjamin îl întreb pe Oliver repede şi în şoapt :ă ă

— Ai vorbit cu Sandra asear ? Copilul e bine?ă— Sunt bine amândoi.Îl conduse s îşi ia bagajele, întristat s -l vad atât deă ă ă

îngrijorat pentru el. Alex era înc prima lui grij şi eraă ă dureros s vad cât de dor îi era de copil. Îi spuse acestă ă lucru Charlottei când r maser singuri câteva clipe, ducândă ă bagajele lui Benjamin în dormitorul acestuia.

— N-o s -l uite, Ollie.ă— Ştiu, dar ar fi timpul s se gândeasc la el însuşi.ă ă— O va face. Mai las -i timp. E înc în stare de şoc. Nuă ă

uita prin ce-a trecut.Dup aceea coborâr pentru a se al tura celorlal i. To iă ă ă ţ ţ

copiii, inclusiv Benjamin, d duser buzna în buc t rie.ă ă ă ă Când Oliver şi Charlotte îşi f cur apari ia, Benjamin tocmaiă ă ţ mânca un sandviş mare şi o farfurie cu pr jituri pe careă Aggie le f cuse pentru el. Mel îi vorbea agitat , iar Sam îiă ă tot împingea cobaiul sub nas, ar tându-i cât era de frumos.ă Benjamin zâmbea ascultându-i. Era bine acas , mai bineă decât îşi închipuia vreunul din ei. Parc tr ise un an pe oă ă alt planet .ă ă

— Şi, cum merge şcoala? o întreb el pe Mel. ă— Excelent. O s - i plac la nebunie.ă ţ ăApoi îi veni s -şi muşte limba. Tat l ei o prevenise s nu-lă ă ă

preseze în leg tur cu şcoala, dar fratele ei îi desluşiă ă privirea şi zâmbi.

— Nu- i face griji, puştoaico. Nu-s chiar atât de îngrozitor,ţ numai c nu m-am hot rât înc ce-o s fac. Aş vrea s mă ă ă ă ă ă duc mai întâi la Bakersfleld s -l v d pe Alex şi dup aceea oă ă ă s m interesez s v d cum pot da un test de echivalare aă ă ă ă liceului. Cred c aş vrea s încerc s intru la UCLA.ă ă ă

Se dusese visul de a urma la Princeton, Yale sau Harvard, dar UCLA era o şcoal bun şi dorea s fieă ă ă aproape de cas o vreme. Atâta tot dorea acum.ă

Dup ce to i ceilal i se duser la culcare, îi spuse luiă ţ ţ ă Oliver acelaşi lucru, iar Charlie zise c şi ea urmase acolo şiă

283

- DADDY -

se oferi s -i scrie o scrisoare de recomandare, dac îi puteaă ă fi de ajutor.

— Ar fi grozav.Îi mul umi şi încerc s nu par c o priveşte prea atent.ţ ă ă ă ă

Dar îl impresionase toat seara, cât de dr gu era, cât deă ă ţă atent şi cât de nebuneşte era îndr gostit de tat l lui.ă ă ă ă Insist s se duc acas singur în seara aceea, vrând ca eiă ă ă ă ă s stea pu in singuri, iar Benjamin nu avu decât lucruriă ţ bune de spus despre ea dup ce plec , ceea ce îl bucur peă ă ă tat l s u.ă ă

— Se pare c ai dat peste un noroc teribil, tat . Eă ă grozav .ă

— Şi eu cred la fel, spuse el zâmbind, dup care îl priviă din nou îngrijorat, de parc ar fi c utat cicatrici.ă ă

Dar niciuna din ele nu se vedea, cu excep ia ochilor, careţ p reau cu o sut de ani mai b trâni. ă ă ă

— Te sim i bine? Vreau s -mi spui sincer.ţ ă— O s -mi revin. Ai o maşin pe care s mi-o împrumu iă ă ă ţ

şi mie, tat ? Aş vrea s m duc mâine s -l v d pe Alex.ă ă ă ă ă— Crezi c -i bine? Atât de curând, vreau s spun. S-ară ă

putea s -i fie greu Sandrei. Poate ar trebui s mai treacă ă ă câtva timp pân s v revede i.ă ă ă ţ

Benjamin oft şi se l s pe spate în canapeauaă ă ă confortabil , uşurarea citindu-i-se pe fa când îşi întinseă ţă picioarele.

— Aş fi fericit dac n-aş mai vedea-o niciodat , dar vreauă ă s -mi v d copilul.ă ă

— Eşti nebun dup el, nu?ăExact aşa se sim ise şi el dup ce i se n scuser copiii,ţ ă ă ă

dar se aşteptase ca acum s fie altfel şi nu era.ă— E fiul meu, tat . Doar nu te aşteptai s simt altfel, nu?ă ă

întreb el surprins.ăPentru el nu conta dac era legitim sau nu. Îşi iubeaă

copilul.— B nuiesc c nu. Şi eu am sim it la fel pentru voi. ă ă ţN-ar fi suportat s -l p r seasc sau s -l lase pe mâinileă ă ă ă ă

cuiva în care nu avea încredere. Deodat , începu să ă 284

- DANIELLE STEELE -

în eleag ce sim ea fiul lui.ţ ă ţ— Po i lua camioneta dac vrei. Spune-i, îns , lui Aggieţ ă ă

dac o iei, c poate are nevoie de ea s se duc laă ă ă ă cump r turi sau s -l ia pe Sam.ă ă ă

— Î i mul umesc. Şi î i promit c , dup ce voi face asta, oţ ţ ţ ă ă s -mi rezolv problema cu şcoala. Dac va trebui s aşteptă ă ă mult pân s intru la UCLA, îmi voi lua o slujb . N-o s stauă ă ă ă degeaba. Vreau s - i mul umesc pentru tot ce-ai f cută ţ ţ ă pentru mine, tat .ă

Vorbele lui aduser lacrimi în ochii lui Ollie, care îl b tuă ă uşor pe genunchi când se ridic , obosit şi bucuros c fiul luiă ă se întorsese, în sfârşit, acas .ă

— F - i o via pl cut , Benjamin. Vei trece prin toate dină ţ ţă ă ă nou într-o bun zi. O so ie bun , to i copiii pe care i-iă ţ ă ţ ţ doreşti, la timpul potrivit, aşa cum se cuvine.

Benjamin zâmbi când auzi sfatul şi îl privi curios.— O s te însori cu ea, tat ? Cu Charlie, adic .ă ă ă— M-am gândit la asta, spuse Oliver zâmbind şi fu sincer

cu el, vorbind ca de la b rbat la b rbat, c ci Benjamin nuă ă ă mai era un copil.

— Aş vrea, dar n-am prea avut timp s discut m despreă ă asta.

În cursul ultimei luni evitase acel subiect. Ştia cât de important era cariera pentru ea, iar el se temea cuă disperare de un refuz. Nu voia s strice tot cerând-o preaă devreme, dar, din prima sear , ştiuse c era un lucru bun.ă ă Era o chestiune de timp pân s -i propun . Era diferit de totă ă ă ce avusese înainte şi nutrea sentimente pentru ea pe care nu le avusese fa de Sarah. Acum îşi d dea seama cţă ă ă totdeauna îi fusese greu cu ea, fusese o persoan totală nepotrivit pentru el. Acum, îns , potrivirea era perfect .ă ă ă Charlie era exact aşa cum îşi dorise el dintotdeauna.

— E o fat grozav . Îmi place, într-adev r.ă ă ă— Şi mie, spuse Oliver zâmbind, dup care îl conduse înă

dormitorul lui.Apoi se îndrept încet spre al s u, bucuros c se aflau dină ă ă

nou cu to ii sub acelaşi acoperiş. Cei trei copii ai lui careţ 285

- DADDY -

creşteau atât de repede, chiar şi Sam. Nu mai venea niciodat în patul lui. Era perfect mul umit s stea înă ţ ă camera lui, cu Charlie.

286

- DANIELLE STEELE -

Capitolul 24

A doua zi dup ce sosi, Benjamin se duse la Bakersfield şiă nu fu încântat de ce descoperi, dar copilul era bine. Sandra era acolo şi mama ei p rea s in totul sub observa ie,ă ă ţ ă ţ ceea ce el şi spera. Dar casa era d r p nat şi neîngrijit ,ă ă ă ă ă instala ia de aer condi ionat nu func iona, iar Alex dormeaţ ţ ţ într-un leag n în living-room cu televizorul urlând lâng el.ă ă Chicoti când se trezi şi îl v zu pe Benjamin acolo şi fu ună chin când trebui s -l p r seasc din nou, dar era fericit să ă ă ă ă fie cât mai departe de Sandra.

Se întoarse la Bel Air sim indu-se, într-un fel, mai liniştit.ţ În s pt mânile care urmar , lu testul de echivalare, f cuă ă ă ă ă cerere pentru UCLA, iar peste patru s pt mâni eraă ă acceptat. Pân atunci îşi g sise o slujb cu jum tate deă ă ă ă norm , în libr ria campusului şi inten iona s -şi p strezeă ă ţ ă ă postul ca s poat contribui la plata lunar pentru Alex.ă ă ă

Se dusese din nou la Bakersfield şi lucrurile p reau să ă stea la fel, deşi Sandra nu era acas , dar mama ei era şiă bea bere. Copilul p rea fericit, iar Benjamin se juc cu el oă ă or , dup care plec . De data aceasta nu îi mai spuseă ă ă tat lui s u de vizit . Avea o presim ire c Oliver consideraă ă ă ţ ă c este înc mult prea legat de copil, dar ştia la fel de bineă ă c trebuia s o fac şi c indiferent câ i al i copii avea să ă ă ă ţ ţ ă aib într-o zi, Alex avea s r mân totdeauna primul s uă ă ă ă ă n scut şi o parte important din via a sa. Şi avea de gândă ă ţ s fie foarte prezent. Mama Sandrei nu p rea s se supere,ă ă ă era foarte mul umit c banii soseau cu punctualitate înţ ă ă fiecare lun . Alex era cel mai bun lucru care i se întâmplaseă vreodat . Sandra ştiuse cu siguran ce face când s-a l sată ţă ă aranjat de Benjamin Watson. N-or fi fost ei, Watsonii, preaă boga i, dar o duceau destul de bine şi, în urma unorţ cercet ri pe care ea, le efectuase în Est, aflase c tat lă ă ă b iatului avea o slujb foarte bun . Peste câteva s pt mâniă ă ă ă ă citi un articol într-o revist de scandal, care o intrig .ă ă

287

- DADDY -

B trânul avea o leg tur cu Charlotte Sampson. Nuă ă ă însemna prea mult deocamdat , dar, într-o bun zi, dacă ă ă aveau s nu-i mai trimit banii, pu in şantaj nu avea să ă ţ ă strice.

Ollie, îns , nici nu se gândea la aşa ceva, în timp ceă rela ia lui evolua din ce în ce mai bine şi îşi petreceau maiţ mult vreme împreun spre încântarea copiilor. În cele dină ă urm , pe la sfârşitul lui aprilie, îşi f cu curaj.ă ă

Cinau linişti i la ţ Chianti şi nu o lu prin surprindere cu ună inel sau cu o cerere în c s torie f cut într-un genunchi.ă ă ă ă Aştept pân terminar de mâncat şi o privi cu nervozitate,ă ă ă ceea ce o f cu s chicoteasc . Nu era sigur , dar b nuia ceă ă ă ă ă avea s urmeze.ă

— Cum a fost ast zi la birou? îl tachin ea şi el aproapeă ă gemu.

— Nu-mi face una ca asta… voiam s discut m cevaă ă serios. Vreau s-o fac de mult timp, dar n-am fost sigur care î i va fi reac ia… datorit carierei…ţ ţ ă

— Vrei s -mi oferi o slujb ? întreb ea zâmbind inocent .ă ă ă ă— Ah, mai taci. De fapt, acum c ai pomenit de asta…ă

da. Ai putea s -i spui şi aşa. Un post permanent, pl tită ă mizerabil fa de cât câştigi acum. Un angajament pe via ,ţă ţă o locuin cu trei handicapuri majore, câteva bacşişuri şi,ţă eventual, o pensie.

— S nu îndr zneşti s - i numeşti copiii handicapuri,ă ă ă ţ Oliver Watson! Se întâmpla s -i iubesc foarte mult.ă

P rea jignit pentru ei, iar el îi lu mâna şi îi s rută ă ă ă ă degetele.

— Şi eu, dar se întâmpl s te iubesc şi pe tine. Ceă ă p rere ai avea dac i-aş propune s ne c s torim?ă ă ţ ă ă ă

Inima îi b tea cu putere şi n-ar fi fost surprins dac l-ar fiă ă refuzat, dar ea nu spuse nimic, ci îl s rut doar.ă ă

— Este cel mai frumos lucru care mi s-a spus vreodat ,ă zise ea, în cele din urm , dar tot nu îi r spunse şiă ă aşteptarea aceea era o adev rat tortur .ă ă ă

— Şi?— Cred c ar trebui s ne gândim amândoi foarte bine.ă ă

288

- DANIELLE STEELE -

Tu mai mult decât mine. Eu ştiu cu ce m aleg, Ollie, şi vă ă iubesc foarte mult pe to i patru, dar tu n-ai mai fost însuratţ cu o femeie cu carier . Poate fi foarte greu, mai ales cu unaă ca a mea. N-am avea o via prea liniştit , indiferent câtţă ă am încerca şi toat lumea va face caz în jurul meu, celă pu in atâta timp cât voi ap rea în spectacol. Şi, uneori, astaţ ă ar putea fi extrem de sup r tor.ă ă

Deja o sim ea pe pielea lui când ieşeau undeva, cererileţ permanente de autografe, presa, întreruperile cu bune inten ii. Dar nu îl deranja şi era mândru de ea. Nu se sup raţ ă s stea în spate şi s o lase pe ea s fie vedeta.ă ă ă

— Nu m deranjeaz .ă ă— Eşti sigur? Într-o bun zi voi vrea s renun la tot, dară ă ţ

ca s fiu sincer , Ollie, înc nu. Nu sunt preg tit . Amă ă ă ă ă muncit prea mult ca s renun înainte de a stoarce şi ultimaă ţ pic tur de satisfac ie.ă ă ţ

— În eleg. Nici nu m-aş aştepta s renun i. Cred c ar fi oţ ă ţ ă greşeal imens .ă ă

— Şi eu cred la fel. Oricât de mult te-aş iubi, cred c aşă suferi. Şi, apoi, ce vor zice copiii?

Era îngrijorat şi pentru asta. Însemnau foarte multă pentru ea şi pentru el şi voia s fie ceva ce doreau şi ei, dară Ollie zâmbi.

— Mi-au zis c divor eaz de mine dac nu te cer înă ţ ă ă c s torie, şi b nuiesc c m vor p r si şi îşi vor c uta ună ă ă ă ă ă ă ă alt tat dac nu m accep i.ă ă ă ţ

— Ar fi nişte proşti, dac ar face-o. N-ar putea g si altulă ă mai bun, oricât ar c uta.ă

— Nu-i adev rat. Fac multe greşeli.ă— Ba e adev rat şi eu nu te-am v zut greşind înc . Faciă ă ă

ceva extraordinar din ei.Benjamin revenise pe drumul cel bun, Mel înv a foarteăţ

bine, iar Sam nu fusese niciodat mai fericit. Lucrurileă mergeau bine pentru to i. Atunci ea zâmbi timid şi îl privi.ţ

— Aş vrea s am şi eu copii într-o bun zi. Unul, doi,ă ă oricum, poate chiar trei, dac nu o s încep prea târziu.ă ă Despre asta ce mai zici? Ai avea o cas arhiplin , ca s nuă ă ă

289

- DADDY -

mai vorbim de cobai, şoricei albi şi cresc torii de viermi.ăRâser amândoi, dar subiectul era cât se poate de serios,ă

iar ea f cea bine c îl punea în discu ie. El se încruntă ă ţ ă c zând pe gânduri. Îi trecuse şi lui prin cap aşa ceva, dară niciodat nu îşi închipuise cu adev rat c ar mai puteaă ă ă avea copii. La patruzeci şi cinci de ani era un gând interesant şi ea îşi spuse c el înc nu d duse bir cu fugi ii.ă ă ă ţ

— Eu ştiu? Cred c sunt cam b trân şi obosit ca s-o maiă ă iau de la cap t. Copiii nu sunt atât de uşor de crescut cumă crezi tu.

Realizase acest lucru în cursul anului care trecuse, dar mai ştia şi cât de mare era r splata şi nu voia s oă ă lipseasc de aşa ceva. O iubea prea mult. Şi ea avea multă de d ruit propriilor ei copii, ca şi alor lui. Merita s seă ă gândeasc la acest lucru, dac astfel o convingea cu privireă ă la viitorul lor.

— Cred c aş putea fi convins o dat , oricum, spuse el şi,ă ă v zându-i privirea, ad ug zâmbind: Poate de dou ori. Dară ă ă ă nu m for a prea mult. Doar sunt bunic, ştii foarte bine.ă ţ

— Asta nu conteaz .ăSe referea la faptul c era înc tân r, dar Oliver p ruă ă ă ă

trist.— Pentru Benjamin conteaz .ă— Am vrut s spun c nu eşti destul de b trân pentru aă ă ă

vorbi astfel.— O simt uneori, cu excep ia momentelor când sunt cuţ

tine. Cred c am putea face lucruri minunate împreun ,ă ă Charlie. Sunt atâtea lucruri pe care aş vrea s le fac cu tine.ă S c l torim, s ne distr m, s te ajut în carier . Este primaă ă ă ă ă ă ă oar în via a mea când simt pân în adâncul sufletului c eă ţ ă ă un lucru bun, n-am absolut nicio îndoial în privin aă ţ noastr .ă

Şi se sim ea atât de liniştit.ţ— Nici eu nu am. Ştiu cât de mult te iubesc, Oliver. Vreau

doar ca tu s fii sigur.ăEzit numai atât cât s -l s rute din nou şi îi şopti laă ă ă

ureche:290

- DANIELLE STEELE -

— În acest caz, ai câştigat. Dar aş vrea s aştept m ună ă an din ziua în care ne-am cunoscut şi s o facem cumă trebuie. Ce-ai zice de Cr ciun?ă

— Vorbeşti serios? o întreb el uluit.ăDivor ul lui se terminase de o lun , iar Sarah plecase deţ ă

mai mult de un an şi el o iubea din tot sufletul pe femeia aceea, care acum era de acord s se m rite cu el. Dar eaă ă încuviin , zâmbi şi apoi râse sim indu-se la fel de fericitţă ţ ă ca şi el.

— Bineîn eles c vorbesc serios. Te superi dac aştept mţ ă ă ă pân la Cr ciun?ă ă

— Pu in. Dar îmi place ideea unei logodne de modţ ă veche.

— Încet m lucrul în iunie. Am putea pleca o lun , dou înă ă ă aceast var . Mi s-a propus s joc într-un film, dar e cevaă ă ă de mâna a doua. Aş prefera s merg undeva cu tine şi cuă copiii, doar dac Sarah nu-i ia cu ea.ă

— Îi ia, dar numai în august.F cur planuri tot restul serii şi, apoi, când o duse acas ,ă ă ă

r mase la ea şi f cur dragoste pentru a s rb tori logodna.ă ă ă ă ă

291

- DADDY -

Capitolul 25

A doua zi le spuser copiilor, care erau în culmea fericirii.ă Sam voia s ştie dac putea s mearg împreun cu ei înă ă ă ă ă luna de miere, Oliver gemu, iar Charlotte o rug pe Mel să ă fie domnişoar de onoare la nunt . Mai erau opt luni până ă ă atunci, dar când vorbeau despre acest lucru, p reau cu to iiă ţ nişte copii emo iona i.ţ ţ

Ziua urm toare, Oliver o lu de la studio, iar cândă ă Charlotte urc în maşin g si pe scaun o cutiu învelit înă ă ă ţă ă hârtie turcoaz şi legat cu o panglic din satin roz. Mâinile îiă ă tremurar când o deschise şiă r mase cu gura c scat cândă ă ă v zu inelul care sclipea din untrul cutiu ei de catifeaă ă ţ neagr . Era un diamant superb şi ea avea lacrimi în ochiă când îi d du voie lui Oliver s i-l pun pe deget.ă ă ă

— Ah, Ollie… e atât de frumos.— La fel ca tine, spuse el s rutând-o şi îmbr işând-o, iară ăţ

ea st tu lipit de el tot drumul pân acas .ă ă ă ăPres afl vestea în câteva zile, iar produc toriiă ă ă

spectacolului profitar din plin de ea. Agen ii publicitari aiă ţ studioului îi asaltar , dorind fotografii ale Charlottei cuă Oliver şi copiii. Sunar de la revistele ă People şi US, iar anun ul despre logodna lor ap ru atât în ţ ă Newsweek, cât şi în Time şi, deodat , pân şi copiii începur s fie c uta i.ă ă ă ă ă ţ Acest lucru o înfurie pe Charlotte, iar Oliver nu fu deloc încântat g sind reporteri pe lâng cas de mai multe ori.ă ă ă

— Cum de supor i aşa ceva? o întreb el pe Charlotte înţ ă repetate rânduri şi, drept rezultat, hot râr s -şi petreacă ă ă ă vacan a de var izola i împreun cu copiii într-o vilţ ă ţ ă ă închiriat în Trancas.ă

Urm toarele câteva s pt mâni fura un adev rat haos,ă ă ă ă dar, pân la urm , lucrurile începur s se potolească ă ă ă ă pu in, iar Sarah sun s -l felicite. Aflase vestea de la Sam,ţ ă ă dar citise, de asemenea, şi în ziare.

— Copiii par s fie înnebuni i dup ea, Ollie. M bucură ţ ă ă

292

- DANIELLE STEELE -

pentru tine.— Şi eu m bucur, dar ziariştii sunt îngrozitori.ă— O s te obişnuieşti. Aşa-i la Hollywood! îl tachin ea,ă ă

dar p rea, într-adev r, bucuroas pentru el, iar tat l lui şiă ă ă ă Margaret erau, de asemenea, încânta i. Era o perioad deţ ă fericire, iar Oliver şi Charlie aveau o mul ime de lucruri deţ f cut înainte s plece spre Trancas cu copiii.ă ă

Pân la urm , Charlotte termin de turnat ultimeleă ă ă secven e pentru sezon. Copiii încheiar şcoala, iar Oliverţ ă p r si biroul pentru patru s pt mâni, astfel încât to i cinciă ă ă ă ţ plecar spre Trancas, unde petrecur o lun de vis pe plaj ,ă ă ă ă dup care Mel şi Sam se duser în Est s -şi viziteze mama.ă ă ă

Charlie inten iona s mai fac nişte reclame, Oliverţ ă ă trebuia s se întoarc la serviciu, iar Ben trebuia s seă ă ă preg teasc s înceap cursurile la UCLA la sfârşitul luiă ă ă ă august.

Exact cu pu in înainte primi telefonul, într-o dup -amiazţ ă ă târziu, când venise acas s se schimbe pentru a lua cinaă ă cu Charlie şi cu tat l s u. Când auzi telefonul, îşi închipui că ă ă era acesta din urm care suna de la birou. Dar fu surprinsă când o auzi pe mama Sandrei, care îl c uta pe el. Aproapeă c i se opri inima în loc.ă

— S-a întâmplat ceva, doamn Carter?… Alex…ă— E bine, b nuiesc.ăVorbea ciudat. Se gândise mult vreme înainte s sune,ă ă

încercând s g seasc o cale prin care s câştige şi eaă ă ă ă ceva, dar, în final, se hot râse s -i spun , pur şi simplu.ă ă ă Avea dreptul s ştie, fiindc nu era un b iat r u. Şi p reaă ă ă ă ă nebun dup copil. Poate ar fi fost mai bine s încerce s leă ă ă fac un serviciu. Cel pu in, acesta îi era gândul cândă ţ formase num rul.ă

— Sandra a dus copilul la leag n ieri. Îl d spreă ă adop iune. M-am gândit c poate ai vrea s ştii.ţ ă ă

— Ce-a f cut?ăInima îi b tea nebuneşte.ă— Dar nu poate face una ca asta. E şi fiul meu. Unde e?

N-o s-o las s fac aşa ceva, doamn Carter. O s am grijă ă ă ă ă 293

- DADDY -

de el eu însumi. Doar i-am spus asta de când eram în Purchase.

— Mi-am închipuit c aşa o s spui, de aceea am sunat. I-ă ăam spus c ar trebui s - i zic , dar ea l-a abandonat acoloă ă ţ ă şi a fugit. A plecat spre Hawaii azi-diminea .ţă

— V mul umesc… v mul umesc… spune i-le c m ducă ţ ă ţ ţ ă ă s -l iau chiar acum… c o s … nu conteaz … o s -i sună ă ă ă ă chiar eu.

Dar când sun la leag nul respectiv, cei de acolo îiă ă spuser c Alexander Carter, cum se numea, era acum deă ă competen a tribunalului. Benjamin trebuia s -şiţ ă dovedeasc paternitatea şi s cear custodia şi anulareaă ă ă drepturilor Sandrei. Deci, depindea de tribunal acum. Îi d du telefon înnebunit tat lui s u şi puse s fie scos dintr-oă ă ă ă şedin cu un nou client. Era deja isteric şi Oliver îi spuse sţă ă se linişteasc şi s -i explice totul clar.ă ă

— Bine, bine… acum am în eles. O s sun un avocat.ţ ă Linişteşte-te, Benjamin. Înainte s trecem la ac iune, aşă ţ vrea s te gândeşti foarte bine la ce vrei s faci cuă ă adev rat. Chiar doreşti custodia b iatului? Fiule, tuă ă hot r şti.ă ă

Avea, în sfârşit, ocazia s se elibereze, dac voia. Şi,ă ă oricât de mult l-ar fi durut, Oliver era gata s -l sprijine.ă Benjamin, îns , ştia c nu are decât o singur solu ie. Îşiă ă ă ţ voia fiul înapoi şi chiar dac nu avea s se mai ducă ă ă niciodat la şcoal şi s fac orice munc , avea s -l in cuă ă ă ă ă ă ţ ă orice pre . Era un sentiment pe care nimeni nu-l puteaţ condamna şi Oliver nici nu voia s-o fac . Îi spuse, deci, luiă Benjamin s stea liniştit c îl va suna el. O f cu după ă ă ă jum tate de or şi îi spuse s se întâlneasc amândoi laă ă ă ă Loeb and Loeb în Century City, la ora patru.

Benjamin ajunse cu zece minute mai devreme şi avocatul la care se duser era un om cumsecade care rezolvaseă cazuri mult mai importante. Doar erau avoca ii firmei luiţ Ollie şi doreau s -i ajute.ă

— Dac asta doreşti, tinere, nu cred c e chiar atât deă ă complicat pe cât pare. Am vorbit ast zi cu toate p r ileă ă ţ

294

- DANIELLE STEELE -

implicate şi cu autorit ile şi lucrurile sunt cât se poate deăţ clare. Paternitatea ta nu pare s reprezinte un semn deă întrebare. Fata a semnat deja hârtiile în care afirm c vreaă ă s renun e la copil. Dac ne confirm acest lucru şi nou , înă ţ ă ă ă scris, dar înc n-am reuşit s discut m cu ea, atunci veiă ă ă avea deplina custodie asupra copilului şi, în cele din urm ,ă drepturile materne vor fi anulate. Este o r spundereă imens , Benjamin, şi ar trebui s te gândeşti foarte bineă ă înainte de a lua o hot râre.ă

— M-am gândit deja, domnule, şi ştiu c asta vreau. Îlă iubesc.

Ochii i se umplur de lacrimi şi, cu p rul lui roşu şi cuă ă pistruii, ar ta el însuşi ca un copil, iar Oliver trebui s -şiă ă re in lacrimile. Se hot râse deja s fac tot ce îi st tea înţ ă ă ă ă ă putin pentru a-l ajuta.ţă

— Doamna Carter ne-a spus c va semna o hârtie în careă se atest faptul c l-ai îngrijit foarte bine pe b iat şi sim ulă ă ă ţ t u de r spundere fa de el. Cu asta se va rezolva totul. Aă ă ţă sugerat, mai mult sau mai pu in, c nu s-ar sup ra dac arţ ă ă ă primi un „cadou” de la tine sau de la tat l t u, dar trebuieă ă s fim foarte aten i în aceast privin . Cump rarea deă ţ ă ţă ă copii sau orice altceva cât de pu in legat de asta, este unţ delict extrem de grav în acest stat şi i-am explicat. A fost dezam git , dar a zis c tot va semna orice hârtie. Avem oă ă ă înf işare programat la tribunalul din Bakersfieldăţ ă s pt mân viitoare şi, dac totul merge bine, î i vei primiă ă ă ă ţ fiul înapoi chiar în dup -amiaza aceea.ă

— Şi între timp? întreb Benjamin din nou agitat.ă— Pân atunci nu putem face absolut nimic. E pe mâiniă

bune şi în siguran .ţăBenjamin p ru uşor întristat, dar nu putea face nimic, aşaă

c fu de acord cu data înf iş rii şi se rug în sinea lui ca eiă ăţ ă ă s o g seasc pe Sandra în Maui pentru a semna hârtiile deă ă ă care aveau nevoie pentru a i-l ceda pe Alex lui.

295

- DADDY -

Capitolul 26

Drumul pân în Bakersfield fu extrem de agitat pentruă Benjamin, iar Oliver îşi lu liber în ziua aceea pentru a-lă înso i. Amândoi erau t cu i şi nervoşi, pierdu i în propriileţ ă ţ ţ gânduri în privin a micului Alex şi în leg tur cu ceţ ă ă reprezenta el pentru ei… Pentru Oliver, simboliza o nouă via şi un nou început, amintindu-i din nou de faptul cţă ă Charlie dorea s aib copii cu el. Avându-l pe Alex aproape,ă ă îşi va aduce aminte cum era s aib un copil mic şi, pe de oă ă parte, era tulburat, pe de alta, se gândea cu groaz la haosă şi z p ceal . Dar Benjamin promisese deja c se va ocupaă ă ă ă singur de el, cu pu in ajutor din partea lui Agnes.ţ

Încerc s schimbe câteva cuvinte cu Benjamin în timpă ă ce gonea pe Autostrada 5, dar b iatul era prea nervos. El şiă Aggie aşezaser un leag n în camera lui şi cump raseră ă ă ă şase cutii de Pampers. Voia s treac şi pe la doamnaă ă Carter pentru a lua lucrurile lui Alex, dar Oliver considerase c ar fi fost mai bine dac o f ceau la întoarcere. Înc seă ă ă ă mai temea c putea fi ceva în neregul şi nu aveau s -i deaă ă ă copilul. Nu izbutiser s dea de Sandra în Maui, dară ă avocatul spusese c erau şanse s i-l dea lui Benjamin,ă ă oricum, pentru c ea semnase hârtiile, în care afirma c îlă ă d spre adop iune, înainte s plece în Hawaii.ă ţ ă

Tribunalul din Bakersfield se afla pe Truxton Avenue şi Ollie l s maşina în parcare dup care îşi urm fiulă ă ă ă în untru. Era ultima s pt mân din august şi era o c ldură ă ă ă ă ă în buşitoare.ă

Avocatul îi aştepta în untru şi Benjamin p ru speriată ă când lu loc în sal . Purta o jachet bleumarin, pantaloniă ă ă kaki, o c maş de un albastru mai deschis şi cravată ă ă bleumarin. Ar ta a studentul care ar fi trebuit s fie laă ă Harvard. P rul îi era piept nat cu grij , iar Oliver îi zâmbiă ă ă când aprodul le ceru s se ridice.ă

— Totul va fi în ordine, fiule, îi spuse el ap sându-i mânaă

296

- DANIELLE STEELE -

şi Benjamin îi zâmbi slab.— Î i mul umesc, tat .ţ ţ ăDar amândoi ştiau c nimic nu era sigur niciodat , iară ă

avocatul îi avertizase c ceva putea oricând s nu meargă ă ă bine. Nu se putea garanta nim nui nimic într-o sal deă ă tribunal, iar judec torul p rea grav când li se adres .ă ă ă

Cazul fu prezentat jura ilor, se citi declara ia doamneiţ ţ Carter, pe care amândoi, tat şi fiu, se bucurar c nu oă ă ă vedeau în sal . Hârtiile semnate de Sandra au fostă prezentate ca dovad , iar într-un raport se explicauă condi iile în care avea s tr iasc b ie elul. Urma sţ ă ă ă ă ţ ă locuiasc în casa închiriat de familia Watson în Bel Air,ă ă împreun cu tat l lui Benjamin, sora, un frate mai mic şi oă ă menajer care avea s ajute la creşterea copilului, în timpă ă ce tat l va urma cursurile colegiului UCLA. Avea s înceapă ă ă cursurile de var s pt mân urm toare şi înc mai lucra laă ă ă ă ă ă libr rie. Judec torul nu p ru impresionat şi îl chem peă ă ă ă avocat. Vorbir în şoapt câteva clipe, avocatul încuviin ,ă ă ţă dup care îl chem şi pe Benjamin. Îi spuse s pofteasc înă ă ă ă boxa martorilor, s depun jur mântul, pentru c aveau să ă ă ă ă i se pun câteva întreb ri, aşa c Benjamin urc celeă ă ă ă câteva trepte cu genunchii tremurând şi se aşez uitându-ăse la tat l s u.ă ă

— Aş vrea s în elegi, domnule Watson, c aceasta nu-i oă ţ ă simpl audiere, ci ceva extrem de serios în fa a cur ii, iară ţ ţ via a unui copil e în joc. În elegi?ţ ţ

Benjamin era palid, dar calm, când încuviin .ţă— Da, domnule, în eleg.ţ— Copilul în discu ie, Alexander William Carter, este fiulţ

dumitale? Confirmi acest fapt?— Da, domnule.— În prezent, locuieşti împreun cu mama copilului?ă— Nu, domnule.— Ai locuit împreun cu ea vreodat ?ă ă— Da, timp de un an.— A i fost vreodat c s tori i?ţ ă ă ă ţ— Nu, domnule.

297

- DADDY -

— Ai între inut vreodat copilul sau pe mama acestuia?ţ ă— Da, domnule. Timp de şase luni înainte de naşterea lui

Alex şi dup aceea pân ne-am desp r it, în martie. Şi, deă ă ă ţ atunci am… tat l meu şi cu mine am trimis bani în fiecareă lun . Şase sute de dolari.ă

Judec torul încuviin şi îşi continu întreb rile.ă ţă ă ă— Î i dai seama ce fel de îngrijire necesit un copii deţ ă

vârst lui?ă— Da, domnule, am avut grij de el personal pân înă ă

martie. Sandra era… plecat foarte mult şi nici nu prea ştiaă cum s -l îngrijeasc .ă ă

— Şi dumneata ştiai? întreb judec torul sceptic, dară ă Benjamin p rea st pân pe situa ie.ă ă ţ

— Nu, dar a trebuit s înv . Aveam grij de el searaă ăţ ă când m întorceam de la serviciu şi uneori îl luam cu mineă chiar. Pe atunci aveam dou slujbe, ca s câştig baniă ă pentru… ei bine, pentru tot… Sandra şi-a l sat serviciulă înainte s nasc ..ă ă

— Şi ai luat copilul cu dumneata la lucru?— Uneori, când ea era plecat . Nu aveam pe nimeniă

altcineva cu cine s -l las şi nu ne puteam permite să ă angaj m o baby-sitter.ă

Pe chipul judec torului nu se putea citi nimic şi,ă indiferent ce s-ar fi întâmplat, Oliver nu mai fusese niciodat atât de mândru de fiul lui ca în clipa aceea. Eraă un b rbat extraordinar, nicidecum un copil, şi un tat ală ă naibii de bun. Merita s i se dea copilul. Spera ca şiă judec torul s gândeasc la fel.ă ă ă

— Şi acum, dumneata şi copilul a i locui cu tat lţ ă dumneavoastr ?ă

— Da, domnule.— Dânsul este de acord?De pe locul s u, Oliver încuviin , iar Benjamin spuse că ţă ă

da, era de acord.— Şi dac vei vrea s pleci din casa tat lui, dac , deă ă ă ă

exemplu, abandonezi şcoala din nou, sau î i g seşti altţ ă ă prieten ?ă

298

- DANIELLE STEELE -

— Îl iau pe Alex cu mine. E mai important decât orice altceva, iar, dac o s abandonez şcoala, îmi voi lua oă ă slujb pentru a-l între ine, cum am mai şi f cut.ă ţ ă

— Po i coborî, domnule Watson. Curtea se retrage pentruţ o scurt pauz şi revine peste cincisprezece minute.ă ă

B tu cu cioc nelul şi disp ru, iar Benjamin coborî dină ă ă box , calm pe dinafar , dar ud leoarc de transpira ie.ă ă ă ţ

— Te-ai descurcat excelent, îi şopti avocatul. ine-teŢ bine.

— De ce a cerut o pauz ? întreb Oliver.ă ă— Probabil c vrea s reciteasc toate documentele, caă ă ă

s fie convins c totul e în ordine. Dar Benjamin s-aă ă descurcat de minune. Eu i-aş da copilul dac aş fi în loculă lor.

Zâmbi, încercând s -i linişteasc . Dup cincisprezeceă ă ă minute, timp în care s-au plimbat nervoşi pe coridor, îşi ocupar locurile din nou şi judec torul se întoarse.ă ă

Îşi roti privirile prin sal , se uit la Oliver, la avocat şiă ă apoi drept în ochii lui Benjamin şi b tu cu cioc nelul.ă ă

— Curtea este din nou în şedin . Nu v ridica i, sta i jos,ţă ă ţ ţ v rog, spuse el, dup care, privindu-l în ochi pe Benjamin,ă ă ad ug foarte grav: Ceea ce încerci s ob ii, tinere, este oă ă ă ţ povar extraordinar . O r spundere de la care nu te veiă ă ă putea sustrage niciodat , de care nu ai voie s ui iă ă ţ vreodat şi pe care nu o vei putea evita nicicând. Nu- i po iă ţ ţ lua nici m car o zi liber de la sarcina de a fi tat . Nu po i să ă ţ ă renun i sau s te r zgândeşti sau s te hot r şti s dispariţ ă ă ă ă ă ă vreodat . Pentru urm torii optsprezece ani, dac nu şi maiă ă ă mult, copilul va fi numai în r spunderea dumitale, în cazulă în care tribunalul î i acord custodia. Se pare c , pânţ ă ă ă acum i-ai îndeplinit aceast obliga ie admirabil. De aceea,ţ ă ţ te previn c trebuie s te gândeşti extrem de bine la ce faciă ă aici, s ii minte în fiecare zi a vie ii dumitale, şi a b iatului,ă ţ ţ ă şi s nu ui i nici m car o clip ce-i datorezi fiului dumitale.ă ţ ă ă Prin urmare, acest tribunal îl numeşte pe Benjamin Oliver Watson ca unic tutore al lui Alexander William Carter. De iiţ întreaga custodie asupra copilului începând cu ziua de

299

- DADDY -

ast zi, dou zeci şi nou august. Anularea drepturiloră ă ă mamei a fost aprobat de curte şi se va definitiva înă termenul prev zut de lege. Îi po i da copilului numeleă ţ dumitale începând de ast zi sau de atunci, cum doreşti.ă

Îl privi cu blânde e şi zâmbi.ţ— B iatul e al dumitale, domnule Watson, spuse el atunciă

şi îi f cu un semn aprodului, care se ridic şi deschise oă ă uş .ă

O func ionar de la asisten a social intr având în bra eţ ă ţ ă ă ţ copilul, care p rea liniştit, dar pu in uluit datorit loculuiă ţ ă nefamiliar în care se afla, iar ochii tat lui şi bunicului s u,ă ă chiar şi ai avocatului se umplur de lacrimi.ă

— Îl po i lua pe Alexander acas , spuse judec torul cuţ ă ă blânde e şi func ionara se îndrept spre Benjamin dându-iţ ţ ă copilul care chiui de bucuria de a-şi vedea tat l.ă

Îi d dur apoi avocatului o cutie de carton în care seă ă aflau pu inele lucruri ale b iatului, o pijama, dou salopeteţ ă ă şi un ursule pe care Benjamin i-l d ruise în ziua când seţ ă n scuse. Plângeau şi râdeau cu to ii, iar Benjamin îl priviă ţ uimit pe judec tor.ă

— V mul umesc, domnule… v mul umesc din suflet!ă ţ ă ţApoi, judec torul se ridic şi îşi p r si scaunul în t cere.ă ă ă ă ă

Avocatul îi scoase din sal , Benjamin cu copilul în bra e şiă ţ Oliver b tându-şi fiul uşor pe um r. Îi strânse mânaă ă avocatului şi îi mul umi. Benjamin urc pe bancheta dinţ ă spate şi inu copilul strâns înainte de a-l aşeza în scaunulţ pe care îl aduseser odat cu el.ă ă

Se hot râr s nu se mai duc la Alice Carter dup restulă ă ă ă ă lucrurilor lui Alex. Dintr-odat , Benjamin nu mai voia s oă ă vad . Nu voia decât s -şi duc fiul acas şi s -l in lâng elă ă ă ă ă ţ ă ă totdeauna. Îl sup ra şi gândul c trebuia s înceap şcoalaă ă ă ă a doua zi. Nu voia s -l p r seasc nici m car o clip .ă ă ă ă ă ă

Mergeau încet pe Autostrada 99, în timp ce Benjamin vorbea agitat şi copilul gângurea. Vorbi despre judec tor,ă despre tribunal şi, în final, despre Sandra. Asistenta socială îi spusese avocatului de la Loeb and Loeb c Sandra fuseseă foarte hot rât şi clar . Ştia c nu putea suportaă ă ă ă

300

- DANIELLE STEELE -

r spunderea unui copil şi nici m car nu voia s încerce.ă ă ă Nemaiavându-l pe Benjamin care s se ocupe de copil înă locul ei, nu voia decât s fug de el. Perioada de aşteptareă ă era acum o pur formalitate. Nimeni nu anticipa niciun felă de problem , iar Benjamin nu mai trebuia decât să ă completeze hârtia pentru schimbarea numelui copilului, îns ă Loeb and Loeb avea s fac acest lucru pentru ei laă ă Los Angeles County.

— Ei, domnule, ce p rere ai despre toate astea? îl întrebă ă el fericit pe copil. Crezi c o s - i plac s stai cu bunicul,ă ă ţ ă ă cu Mel şi cu Sam?

Alex bolborosi şi ar t cu degetul spre un camion careă ă tocmai trecea pe lâng ei şi Ollie zâmbi mândru de el.ă

— Dac nu-i place, poate s doarm în garaj cu cobaiulă ă ă acela zgomotos al lui Sam, spuse bunicul pref cându-seă sup rat, dar se vedea foarte limpede cât de mult îl iubea.ă

Mel, Sam şi Aggie îi aşteptau în buc t rie. Acoloă ă st tuser toat dup -amiaza cu r suflarea t iat . Laă ă ă ă ă ă ă început, Mel nu îşi v zu decât tat l şi crezu c seă ă ă întâmplase ceva. Apoi, imediat, fratele ei coborî din maşin , inând în bra e copilul, iar ea scoase un ip t şiă ţ ţ ţ ă d du fuga spre el. Alex o privea cu ochii mari.ă

— Ai grij … nu-l speria… totul e nou pentru el. ăBenjamin era extrem de protector, iar copilul începu să

plâng . Aggie, îns , avea ceva bun pentru el şi Sam îi ar tă ă ă ă cobaiul f cându-l s râd şi s încerce s -i ating boticul.ă ă ă ă ă ă

Aggie g sise pe undeva un scaun înalt, pe care îl puseseă în buc t rie, iar Oliver destup o sticl de şampanie pentruă ă ă ă fiul s u turnându-i câteva pic turi chiar şi lui Sam.ă ă

— Pentru Alexander Watson! toast el cu un zâmbet largă sim ind cum îi cade de pe umeri întreaga povar pe care oţ ă îndurase toat dup -amiaza. S aib o via lung şi fericită ă ă ă ţă ă ă al turi de cel mai bun tat din lume.ă ă

— Ah, nu, spuse Benjamin zâmbind, acesta eşti tu, tat .ă— Amândoi sunte i, spuse Mel şi to i privir copilaşul cuţ ţ ă

ochii umezi şi ferici i.ţ

301

- DADDY -

Capitolul 27

Benjamin începu cursurile a doua zi, dar veni acas deă dou ori ca s -l vad pe Alex, în ciuda insisten elor luiă ă ă ţ Aggie cum c nu mai avea nevoie absolut deloc de ajutorulă lui. Dar se p rea c Benjamin nu mai putea s stea departeă ă ă de copil şi sim ea nevoia s -l vad . Când veni acas laţ ă ă ă sfârşitul orelor, Alexander st tea în scaunul înalt,ă distrugând încântat cina pe care i-o preg tise Aggie cuă toat dragostea.ă

Venind în seara aceea, Charlotte insist s -i cânte în timpă ă ce îl leg na şi îl ajut pe Benjamin s -l culce, al turi de eiă ă ă ă fiind Mel, Aggie şi Oliver, iar Sam îi puse în leag n ursule ulă ţ lui preferat. Era cel pe care i-l d duse Sarah când oă vizitaser prima dat la Boston.ă ă

Alex scoase un ip t uşor când ieşir cu to ii, dar peste oţ ă ă ţ clip , t cu din nou.ă ă

— Pân s pt mân viitoare o s fie nespus de r sf at,ă ă ă ă ă ă ăţ spuse Oliver pref cându-se dezaprobator, dar Charlotteă v zu foarte clar c Ollie avea de gând s devină ă ă ă conduc torul celor care îl r sf au.ă ă ăţ

— Cum e s ai din nou un copil mic în cas ?ă ă— Un exerci iu bun. Azi-diminea ne-a trezit la şase şiţ ţă

jum tate, dar trebuie s recunosc c Benjamin e grozav. Seă ă ă descurc mai bine decât Aggie, şopti el.ă

— Şi tu pari destul de priceput. Eu totdeauna m simtă atât de stângace în preajma copiilor mici.

Oliver o trase aproape şi, în acel weekend îl duser peă Alex la gr dina zoologic singur, f r tat l s u. Se sim iră ă ă ă ă ă ţ ă amândoi excelent şi, pentru prima oar , nimeni nu-iă deranja şi nu veni la ea s -i cear autografe. Câ iva seă ă ţ uitar , dar, în cele din urm , îşi spuser c nu putea fiă ă ă ă Charlotte Sampson. Erau, pur şi simplu, doi oameni ferici i,ţ care îşi duceau copilul la gr dina zoologic , într-o duminică ă ă de septembrie. Numai diamantul mare de pe deget ar taă

302

- DANIELLE STEELE -

c putea fi o persoan bogat sau important , dar nimeniă ă ă ă nu b g de seam .ă ă ă

Era o uşurare şi mai mare pentru ea, deoarece ziariştii nu-i d duser pace de când fusese nominalizat pentruă ă ă premiul Emmy în august. Ea şi spectacolul în care ap reaă fuseser nominaliza i din nouă ţ anul acelea. Ceremonia decern rii premiilor urma s aib loc s pt mân urm toareă ă ă ă ă ă ă şi to i ziariştii doreau s aib articole preg tite pentru ceiţ ă ă ă premia i, dar Charlotte nu voia decât s fie l sat în pace.ţ ă ă ă Se temea c prea mult publicitate anticipat era de r uă ă ă ă augur. Reîncepuse lucrul, trezindu-se în fiecare dimineaţă la ora patru pentru a ajunge la studio la cinci ca s fieă coafat şi machiat . Seara, Oliver o lua şi, ori cinau linişti iă ă ţ undeva, ori o ducea la el pentru a lua cina cu copiii. Erau cu to ii emo iona i în leg tur cu nunta din decembrie şi încţ ţ ţ ă ă ă nu se hot râser unde s plece în luna de miere, în Hawaii,ă ă ă la Bora Bora sau la schi. Sam considera c , indiferent undeă aveau s mearg , el trebuia s -i înso easc , dară ă ă ţ ă deocamdat , Ollie nici nu voia s aud de aşa ceva. Nu voiaă ă ă cobai, puşti sau bebeluşi în luna de miere. Se confrunta destul cu toate acestea în via a de zi cu zi pentru a maiţ vrea s o fac şi în luna de miere, oricât de mult şi-ar fiă ă iubit copiii.

S pt mân urm toare, marele eveniment în via aă ă ă ă ţ Charlottei era aproape şi nu mai putea fi evitat. Ziariştii aşteptau aproape zilnic la intrarea în studio. Se inur dupţ ă ă ea chiar şi la Giorgio când se duse s -şi cumpere rochia,ă neagr , dreapt cu paiete şi perle, creat de Bob Mackie.ă ă ă Apoi, se mai duse o dat pentru a-i cump ra o rochie luiă ă Mel, o crea ie superb din satin roz a lui Oscar de la Renta.ţ ă Oliver morm ise ceva în leg tur cu faptul c o r sf a peă ă ă ă ă ăţ Mel, dar Charlotte îi spusese s -şi vad de treaba lui. Seă ă sim iser excelent, tot probând rochii şi chicotind în timp ceţ ă Charlotte alegea alte câteva rochii splendide pentru ea, iar Mel se juca cu p l riile şi bijuteriile.ă ă

Ziua cea mare sosi în sfârşit, iar Charlotte, Oliver, Benjamin şi Mel plecar cu o limuzin neagr cât un bloc deă ă ă

303

- DADDY -

lung , în timp ce Aggie şi Sam r maser s vad totul laă ă ă ă ă televizor. Alex înc nu adormise când plecar ei, mânjindu-ă ăse fericit cu glazur de la pr jituri şi murd rind şiă ă ă canapeaua şi pijamaua cu care era îmbr cat. Tocmaiă împlinise un an cu o zi înainte şi, în aceeaşi zi, f cuse primiiă paşi.

Ajunser la ă Pasadena Civic Auditorium, iar Charlotte p rea extrem de calm când coborî din maşin şi îl lu peă ă ă ă Ollie de bra , urma i de Mel şi Benjamin. Era cea maiţ ţ emo ionant sear din via a copiilor şi chiar Ollie însuşi eraţ ă ă ţ tensionat. Palmele Charlottei erau umede, iar când fotoreporterii d dur n val , o sim i tremurând uşor.ă ă ă ă ţ Imediat ce îşi ocupar locurile în sal , camerele de luată ă vederi se fixar asupra lor. Nenum rate vedete venir să ă ă ă stea de vorb cu ei şi, pân la urm , ceremonia începu cuă ă ă acordarea premiilor de mai mic importan . P rur să ţă ă ă ă treac ore întregi pân se ajunse la cele mai importante şiă ă acas , Sam c sca deja, fiind pe jum tate adormit, iar Alexă ă ă dormea în bra ele lui Aggie; la Pasadena, îns , to i erauţ ă ţ încorda i. Se strig numele celui mai bun spectacol, iar Melţ ă şi Benjamin exclamar când auzir c era al ei. Ambiiă ă ă produc tori alergar pe culoar, în timp ce so iile loră ă ţ plângeau, iar Charlotte zâmbi larg strângându-se lângă Ollie. Se bucura pentru produc tori, spunându-şi în sinea eiă c nu avea nevoie de mai mult decât s joace într-ună ă spectacol premiat şi ascult cu aten ie când se strigă ţ ă numele celui mai bun actor.

Un bun prieten de-al ei câştig premiul pentru rolul peă care îl juca într-un spectacol rival şi ea era nespus de emo ionat pentru el. Apoi veni clipa cea mare. În sfârşit,ţ ă venise rândul ei. Abia putea suporta. Toat via a îşiă ţ spusese c celebritatea nu era important şi, totuşi, era.ă ă Muncise atât de mult şi, indiferent dac avea s câştige sauă ă nu, în adâncul sufletului, ştia c meritase.ă

Camerele de luat vederi se îndreptar spre ea iar şi iar, şiă ea îl inea de mân pe Ollie, care se ruga în gând pentruţ ă ea. Dorea s câştige, de dragul ei. Se strigaser şi numeleă ă

304

- DANIELLE STEELE -

celorlalte actri e, dup care urm o pauz lung , lung , înţ ă ă ă ă ă timp ce cineva spuse „Plicul, v rog” şi, apoi, ca un fulgeră prin inim , el îi auzi numele, iar ea îl privi, ducându-şi mânaă la gur , nevenindu-i s cread c , de data aceasta,ă ă ă ă câştigase. El o îndemn uşor s se ridice în picioare, şi eaă ă porni repede pe culoar, spre scen , cu p rul ei roşu ondulată ă şi adunat în creştet şi cu superba rochie neagr mulat peă ă trupul ei incredibil.

— Nu-mi vine s cred! spusese ea înainte s se ridice deă ă pe scaun.

P rea extrem de emo ionat când li se adres colegilor şiă ţ ă ă prietenilor la microfon, strângând la piept premiul Emmy.

— Nu… nu ştiu ce s spun, zise ea râzând, nu amă preg tit nimic pentru c n-am crezut nicio clip c voiă ă ă ă câştiga… aş vrea s le mul umesc produc torilor,ă ţ ă regizorilor, scenariştilor, actorilor, operatorilor şi tuturor acelor oameni minuna i care au f cut ca acest lucru s fieţ ă ă posibil… profesorului meu de actorie, John Drum, pentru că a fost destul de nebun pentru a-mi oferi aceast slujb …ă ă agentului meu, pentru c m-a convins s joc… Annie, aiă ă avut dreptate!… şi, mai important, spuse ea uitându-se direct la Oliver, familiei mele… viitorului meu so , Oliver,ţ care m sus ine cu atâta dragoste şi… copiilor noştri,ă ţ Benjamin, Melissa şi Sam.

Avea lacrimi în ochi în clipa aceea şi Oliver la fel. Sam era prea uluit pentru a mai face vreo mişcare.

— V iubesc pe to i şi sper ca, la anul, s fac o treab şiă ţ ă ă mai bun .ă

Îi salut pe colegi şi pe admiratori şi, cu premiul în mân ,ă ă coborî de pe scen îndreptându-se gr bit spre locul ei.ă ă ă Orchestra începu s cânte în clipa aceea, spectacolul seă încheiase, dar ziariştii aproape c o sufocar , în timp ceă ă Oliver o ap ra, s rutând-o, şi ea îl s rut pe el, apoi peă ă ă ă Benjamin şi pe Mel, ap sându-le mâinile. Era o seară ă extraordinar de emo ionant . Se duser acas , deschiserţ ă ă ă ă o sticl de şampanie cu ei, cu Aggie şi cu Sam şi, după ă aceea, ea şi Oliver merser la petrecerile unde aveau să ă

305

- DADDY -

s rb toreasc toat noaptea. Era o sear pe care ea nuă ă ă ă ă avea s o uite niciodat . Reuşise, cu adev rat.ă ă ă

Înainte ca ei s plece, Margaret şi tat l lui telefonară ă ă pentru a o felicita pe Charlotte. Aggie mai plângea înc deă bucurie când Charlie îi sun pa ai ei în Nebraska. Şi aceştiaă plângeau. Era o sear ca în poveşti, iar ei tot nu-i venea să ă cread c reuşise, când Benjamin toast pentru ea şiă ă ă vorbir cu to ii, râser şi rev zur câteva aspecteă ţ ă ă ă transmise la buletinul de ştiri înainte s plece la petreceri.ă

— Nu m-am gândit niciodat c voi câştiga, îi spuse eaă ă lui Oliver pentru a o suta oar în timp ce se îndreptau dină nou spre Beverly Hills.

— Eu ştiam c vei câştiga!ăEra atât de mândru de ea şi se sim ea extraordinarţ

participând împreun cu ea la tot. Abia la patru diminea aă ţ se întoarser acas , iar ea se pr buşi în patul ei şi Ollie seă ă ă întinse al turi. Premiul ă Emmy îi privea de pe m su a ei deă ţ toalet din partea cealalt a camerei şi ea nu putu s nuă ă ă zâmbeasc .ă

— E chiar dr gu , spuse Oliver zâmbind, prea obosită ţ pentru a-şi desface cravata m car.ă

— Nu la fel de dr gu ca tine, zise ea zâmbindu-i. Mi seă ţ pare c ar i mult mai bine.ă ăţ

Era pu in ame it şi extrem de copleşit de tot ce seţ ţ ă ă întâmplase.

— Eşti nebun , ştii? Eşti cea mai mare vedet aă ă Hollywood-ului şi ce naiba faci cu mine?

— Te iubesc. Hai s r mân îns rcinat în seara asta.ă ă ă ă— Fii cuminte. Eşti pe cale de a deveni mama a trei copii.Trei copii care erau incredibil de mândri de ea, la fel ca

tat l lor.ă— Şi am şi un nepot!Râser amândoi la gândul c avea s fie bunic .ă ă ă ăEa radia, pur şi simplu. Fusese o noapte de neuitat.

Pentru toat lumea.ăÎl s rut şi, peste cinci minute, îi dormea în bra e, încă ă ţ ă

îmbr cat , iar premiul ă ă Emmy îi privea în toat splendoareaă 306

- DANIELLE STEELE -

sa. Când Oliver se uit la ea, îi p ru o copil şi nu îi veneaă ă ă s cread c acea femeie remarcabil era aproape a lui. Oă ă ă ă p r si la şase diminea a pentru a se preg ti s plece laă ă ţ ă ă serviciu. Copiii înc dormeau când ajunse acas şi exista oă ă aur de irealitate în leg tur cu seara trecut . Dar totul seă ă ă ă întâmplase cu adev rat. Ea câştigase premiul şi peste treiă luni avea s -i fie so ie. Un gând incredibil. Abia aştepta.ă ţ Trei luni p reau atât de lungi acum… zâmbi în sinea lui subă duş… trei luni… şi apoi el şi Charlie aveau s fie c s tori i.ă ă ă ţ

307

- DADDY -

Capitolul 28

S pt mâna urm toare fu o nebunie, datorit faptului că ă ă ă ă ziariştii o urm reau peste tot. Cei de la studio îi oferir oă ă prim foarte mare şi îi prelungir contractul şi pentru anulă ă viitor. Mai primi, îns , o mul ime de alte oferte, pentruă ţ emisiuni speciale, mini-seriale, filme pentru televiziune, trei filme artistice şi apoi chiar ceea ce îşi dorea de o viaţă întreag . Agentul ei o sun la studio şi, pur şi simplu, eaă ă nici nu ştiu ce s -i spun . Ar fi vrut s-o fac mai mult decâtă ă ă orice altceva, dar spuse c trebuia mai întâi s discute cuă ă Oliver. Avea dreptul s -şi dea şi el o p rere. Era o decizieă ă important pentru ea şi presupunea foarte multe lucruri.ă Ca, de exemplu, faptul de a întrerupe contractul pentru spectacolul care îi adusese premiul. Sau chiar încetarea contractului, dac era nevoie.ă

P rea nervoas când el veni s o ia în seara aceea după ă ă ă program şi urmau s ia cina la ea acas pentru a discutaă ă despre c l toria de nunt . El prefera Bora Bora. Dar înainteă ă ă s apuce s scoat pliantele, ştiu c se întâmplase ceva.ă ă ă ă

— Charlie, ce s-a întâmplat?O cunoştea destul de bine deja şi era ceva neobişnuit ca

ea s fie încordat în prezen a lui. Ea îi spuse imediat. I seă ă ţ oferise un rol într-o pies de pe Broadway, una serioas , înă ă genul celor în care îşi dorise dintotdeauna s joace şi era oă ocazie pe care s-ar fi putut s nu o mai întâlnească ă vreodat . Repeti iile începeau în decembrie. Însemna să ţ ă mearg la New York pentru cel pu in un an, poate chiar doi,ă ţ dac avea s fie o pies de succes.ă ă ă

O privi uluit, nevenindu-i s -şi cread urechilor sauă ă ochilor. Era evident zdrobit . Iar el avu impresia c îiă ă plesneşte inima.

— Şi spectacolul?Şi eu, ar fi vrut s strige.ă— Va trebui s întrerup contractul. Agentul meu credeă

308

- DANIELLE STEELE -

c , dac o facem cum trebuie, s-ar putea ca ei s -mi deaă ă ă drumul.

— Asta vrei?— Nu ştiu. Asta mi-am dorit întotdeauna. Pentru mine,

Broadway a însemnat mereu, culmea, echivalentul jocului serios.

Era sincer cu el, ca întotdeauna.ă— Î i spun exact ce ştiu. Înc nu m-am hot rât. I-am spusţ ă ă

agentului c aş vrea s vorbesc cu tine mai întâi. Dar…ă ă Ollie… totdeauna mi-am dorit s joc într-o pies de peă ă Broadway, mai ales într-una ca asta.

— Şi pentru noi ce înseamn ? Ce-ar trebui s fac eu doiă ă ani? S stau aici? Nu pot p r si postul de aici, n-am stată ă ă decât un an şi este un loc foarte important pentru mine, probabil mult vreme de acum încolo, dac nu chiar pentruă ă totdeauna. Copiii sunt to i la şcoli. Nu-i pot p r si şi nici s -iţ ă ă ă mut din nou. Au trecut prin asta deja de dou ori într-un an.ă Nu pot s-o fac, Charlie. Nu pot s las totul şi s plec, oricâtă ă de mult aş vrea s te v d f când ceea ce- i doreşti.ă ă ă ţ

Trebuia s se gândeasc şi la carier şi la copiii lui. Eaă ă ă p rea extrem de îndurerat . Nu voia s renun e, nici chiară ă ă ţ de dragul lui, se vedea foarte clar.

— Aş putea s fac naveta.ăEl p ru şocat când o auzi rostind acele cuvinte şi âşniă ţ

imediat în picioare, începând s se plimbe t cut încoace şi-ă ăncolo.

— Nu-mi spune aşa ceva, Charlie, zise el în cele din urm . Am mai trecut printr-o situa ie similar cu femeia peă ţ ă care am iubit-o. Nici n-a încercat m car s fac naveta. Şi,ă ă ă chiar dac ai face-o, cât crezi c ar dura? Zburând de aiciă ă acolo, petrecând o zi pe s pt mân împreun . E ridicol, n-ă ă ă ăar ine. Nici nu ne-am consolidat înc rela ia şi tu vrei s-oţ ă ţ pui în dificultate? Mai degrab i-am pune cap t chiar acum.ă ă Ar fi mult mai pu in dureros pentru amândoi decât sţ ă aştept m. S-o facem peste un an. Las-o balt . Nici nu vreauă ă s aud de „navet ”.ă ă

Încerc s se linişteasc şi s se gândeasc la ea.ă ă ă ă ă309

- DADDY -

— Uite ce e, Charlie, f ce e bine pentru tine.ăO iubea destul pentru a o l sa s o fac , indiferent ceă ă ă

efect avea acest lucru asupra lui. Ştia c nu are niciună drept s -i stea în cale, iar, dac ar fi f cut-o, ar fi pierdută ă ă oricum amândoi pân la urm .ă ă

Sim ise şi acest lucru pe pielea lui.ţ— Gândeşte-te, f ce vrei.ăÎnchise ochii sim ind o clip o durere cumplit , dar maiţ ă ă

îndurase şi durerea, şi pierderea şi disperarea. Va supravie ui şi de ast dat . Voia s o fac , de dragul ei.ţ ă ă ă ă

— Cred c ar trebui s-o faci. Dac ai refuza, ai regretaă ă mereu şi, oricum, am pl ti. Primeşte, scumpa mea… caută ă succesul. Ai tot dreptul. Acum ai ajuns în vârf. Astfel de ocazii nu i se vor mai oferi. Dar nu te aştepta ca eu s mţ ă ă plimb de colo-colo… sau s putem avea totul. Pentru c nuă ă putem. Uneori, în via , trebuie s alegem. F alegereaţă ă ă potrivit pentru tine. Asta-i tot ce vreau.ă

Avea lacrimi în ochi, dar se întoarse ca ea s nu-l vad .ă ă— Vrei s -mi spui c dac plec, totul se va termina întreă ă ă

noi? întreb ea uluit şi cu inima zdrobit .ă ă ă— Da, dar nu pentru c aş vrea s - i for ez mâna şi niciă ă ţ ţ

ca s te fac s r mâi aici cu mine. Î i spun doar c am maiă ă ă ţ ă trecut prin ceva asem n tor o dat şi nu mai pot s-o fac iar.ă ă ă Nu-i bine. Am pierde oricum, în cele din urm . Şi nici n-aşă mai putea îndura s trec prin ce-am trecut. Prefer s - i ureză ă ţ noroc şi s te s rut de adio cu lacrimi în suflet. Dar, maiă ă bine acum decât peste un an sau doi, când am avea, poate, şi un copil. Cred c nici copiii n-ar suporta înc o pierdere şiă ă trebuie s m gândesc şi la ei. Te iubesc, Charlie. Te iubescă ă îndeajuns de mult pentru a te l sa s faci ce vrei. Eu mă ă ă duc acas acum. Gândeşte-te bine şi sun -m când ai luată ă ă hot rârea. Voi în elege… pe cuvânt.ă ţ

Ochii lui erau umezi, iar ea plângea. Nu îi venea să cread ce îi spusese el şi, totuşi, în elegea.ă ţ

— Numai s nu m laşi s aflu din ziare. ă ă ăPlec imediat f r s mai priveasc înapoi.ă ă ă ă ăSam înc nu dormea când ajunse el şi se juca cu cobaiulă

310

- DANIELLE STEELE -

în buc t rie. Oliver ar ta de parc fusese c lcat de oă ă ă ă ă maşin pe Autostrada Santa Monica.ă

— Bun , tat , spuse b iatul şi îşi ridic privirea zâmbind,ă ă ă ă dar imediat uit de cobai. Ce s-a întâmplat?ă

— Nimic, am avut o zi foarte grea la serviciu. M duc să ă m culc, spuse el ciufulindu-l, dup care se duse direct înă ă camera lui, f r s mai spun vreun cuvânt.ă ă ă ă

Sam d du imediat fuga în camera surorii lui,ă însp imântat.ă

— S-a întâmplat ceva cu tata! zise el. Abia a venit şi era verde la fa .ţă

— Poate nu se simte bine. L-ai întrebat ce are?— A zis c a avut o zi foarte grea la serviciu.ă— Poate c aşa a şi fost. Ce-ar fi s te linişteşti şi s -l laşiă ă ă

în pace? Probabil c mâine diminea se va sim i foarteă ţă ţ bine.

Dar a doua zi diminea , el nu se sim ea bine deloc.ţă ţ Observar cu to ii. Era t cut şi palid. Coborî târziu şi nici nuă ţ ă se atinse de ou , iar Sam îşi privi sora cu subîn eles.ă ţ

— Nu te sim i bine, tat ? îl întreb ea încercând s parţ ă ă ă ă liniştit şi, f r s vrea, Sam îl lovi exact unde îl durea,ă ă ă ă Oliver tres rind când auzi întrebarea b iatului.ă ă

— Te-ai certat cumva cu Charlie asear ?ă— Nu, sigur c nu.ăDar ea nu sunase şi el nu putuse s doarm toată ă ă

noaptea. Groaza de a o pierde era mai mult decât putea îndura. Şi cu ce pre . O iubea prea mult pentru a încerca sţ ă se aga e de ceva ce nu putea avea niciodat , exact aşaţ ă cum descoperise c nu avusese niciodat cu Sarah.ă ă

Plec la serviciu sim indu-se ca un zombi şi aproape că ţ ă se cutremur când secretara veni în dup -amiaza aceea şiă ă îi spuse c Charlotte aştepta în anticamer . Deodat , îi eraă ă ă fric s o pofteasc în untru, îi era fric s o vad , fric să ă ă ă ă ă ă ă ă aud ce avea s -i spun . Se sim i încol it când secretara oă ă ă ţ ţ pofti cu o expresie de venera ie pe chip, iar el nu se ridicţ ă pentru c nu se sim ea st pân pe picioare.ă ţ ă

— Nu te sim i bine? îl întreb Charlie privindu-l îngrijoratţ ă ă 311

- DADDY -

şi se apropie încet de birou, palid , dar nu chiar ca Ollie.ă— Te-ai hot rât, nu-i aşa?ăEa încuviin şi se pr buşi pe fotoliul din fa a biroului.ţă ă ţ— A trebuit s vin acum pentru c ştirea va fi transmisă ă ă

la buletinul de la ora şase. Produc torii piesei s-au în elesă ţ cu cei de la re ea şi aceştia au fost de acord s m scoatţ ă ă ă din contract pân la Cr ciun… ă ă

Cr ciunul… ziua nun ii lor… aproape.ă ţ— Şi vei juca în pies ? îng im el cu greu.ă ă ăEa încuviin uşor cu o privire plin de încordare.ţă ă— Cred c da.ăApoi îi lu amândou mâinile într-ale ei implorându-l.ă ă— Nu putem s c ut m o rezolvare? S încerc m m cară ă ă ă ă ă

s ajungem la un compromis? Te iubesc. Nimic nu s-aă schimbat.

P rea disperat , dar Ollie nu se putea l sa p c lit.ă ă ă ă ă— Poate nu acum. Nu înc . Dar, pân la urm , va fi preaă ă ă

mult. Vom fi nişte str ini. Tu vei tr i la New York, vei aveaă ă propria ta via , piesa ta. Eu voi tr i aici, cu serviciul şiţă ă copiii mei. Ce fel de via e asta?ţă

— Grea, provocatoare, dar merit . Au mai f cut-o şi al iiă ă ţ şi au supravie uit. Ollie, î i jur c voi veni numai eu.ţ ţ ă

— Cum? Vei avea dou zile libere. Una pentru a ajungeă aici, una pentru a te întoarce acolo. Nou ce ne maiă r mâne? O noapte la aeroport? Cât crezi c va dura?ă ă

Se ridic , în sfârşit, şi ocoli biroul oprindu-se în fa a ei.ă ţ— Ai ales ce trebuia. Eşti o femeie talentat , Charlotte. Aiă

tot dreptul s ob ii ce e mai bun.ă ţ— Dar te iubesc.— Şi eu te iubesc. Dar nu pot s fac s mearg ceva ceă ă ă

nu merge. Am înv at acest lucru demult. Foarte greu.ăţCicatricile erau prea adânci, durerea prea mare şi,

uitându-se la femeia pe care o iubea, ştiu c o pierduseă deja.

— Şi acum ce se va întâmpla? întreb ea p rândă ă zdrobit , dar f r s -l contrazic .ă ă ă ă ă

— O s doar un timp. O s ne treac . O s continu m să ă ă ă ă ă ă 312

- DANIELLE STEELE -

tr im. Tu ai munca ta, eu am copiii mei. Ne vom g siă ă alinarea astfel şi, în cele din urm , durerea va disp rea.ă ă

Cum se întâmplase şi cu Sarah. Fusese nevoie de un an de agonie. Numai atât. Dar perspectiva de a o pierde pe Charlotte p rea, într-un fel, mai groaznic , avuseseră ă ă atâtea speran e, bucurii şi dragoste, atâtea planuri şi,ţ acum, totul se sfârşise.

— Faci s par totul îngrozitor de simplu, Ollie, spuse eaă ă privindu-l cu nişte ochi plini de am r ciune, iar el îi luă ă ă încet mâna într-a lui.

— sta-i singurul necaz. Nu-i deloc simplu.ĂPeste câteva minute, ea p r si biroul plângând, iar elă ă

b u ceva tare înainte s plece acas , unde îi g si pe Aggieă ă ă ă şi pe Sam urm rind ştirile, în timp ce îi d deau lui Alex să ă ă m nânce. Crainica tocmai anun a c circula un zvon că ţ ă ă Charlotte Sampson avea s nu mai apar în spectacol,ă ă urmând s plece la New York pentru a juca într-o pies deă ă teatru pe Broadway.

Sam izbucni în râs, iar Aggie îi d du copilului înc oă ă pr jitur .ă ă

— Ce prostie, nu-i aşa, tat ? Charlie n-o s plece la Newă ă York. O s stea aici şi o s ne c s torim.ă ă ă ă

Îşi ridic privirea spre tat l lui zâmbind larg, dar chipul îiă ă înghe deodat . Ollie p rea şocat când se întoarse spreţă ă ă Sam, cl tinând din cap.ă

— Nu, nu cred, fiule. I s-a f cut o ofert foarte bun să ă ă ă joace într-o pies important . Asta înseamn foarte multă ă ă pentru ea, Sam.

Aggie şi b iatul îl privir ului i, iar Benjamin ap ru înă ă ţ ă buc t rie şi v zu drama care se desf şura, f r s ştie,ă ă ă ă ă ă ă îns , ce anume o provocase. Alex scoase un ip t şi întinseă ţ ă minutele dolofane spre tat l s u, dar, pentru prima oar ,ă ă ă nimeni nu p ru s -l aud .ă ă ă

— Ne întoarcem şi noi la New York, tat ? întreb Sam şiă ă cu team şi cu speran , dar tat l lui scutur din cap,ă ţă ă ă având impresia c îmb trânise cu o sut de ani într-oă ă ă singur zi.ă

313

- DADDY -

— Nu putem, Sam. Voi sunte i la şcoal aici, iar euţ ă trebuie s conduc firma. Nu se poate s ne mut m o dată ă ă ă pe an.

— Dar n-ai vrea?Sam nu în elegea ce se întâmplase. Dar nici Ollie nuţ

pricepea.— Ba da. Dar nu vreau nici s m amestec în via aă ă ţ

altcuiva. Ea are via ei, noi pe ale noastre.ţăUrm un moment de t cere, dup care Sam d du din capă ă ă ă

uşor, ştergându-şi o lacrim de pe obraz, în vreme ceă Benjamin şi tat l lui îl priveau.ă

— Cam ca mama, nu?— Cam.Sam încuviin şi plec , iar Benjamin atinse uşor bra ulţă ă ţ

tat lui s u, în timp ce Aggie îl aşez pe Alex în scaunul înaltă ă ă luându-l cu ea când se duse s vad ce f cea Sam. Eraă ă ă lesne de în eles c vremurile grele veniser din nou, iarţ ă ă Sam avea s sufere foarte mult. Era înnebunit după ă Charlotte. Dar, din nou, şi tat l lui era.ă

— Pot s te ajut cu ceva, tat ? îl întreb Benjamin încet,ă ă ă mişcat de privirea îndurerat a lui Ollie.ă

Acesta, îns , scutur din cap doar, îi strânse bra ul şi seă ă ţ duse în camera lui. Se întinse în pat gândindu-se la ea toat noaptea şi diminea a avea senza ia c fusese b tută ţ ţ ă ă într-o înc ierare la bar.ă

Nu era drept s i se întâmple din nou. Nu era drept s oă ă piard . Stând singur în pat, ar fi vrut s o urasc , dar nuă ă ă putea. O iubea prea mult şi ironia îl lovi diminea cu toatţă ă for a din nou, dup o noapte de insomnie când aruncţ ă ă broşurile cu Bora Bora. Avea un talent nemaipomenit de a se îndr gosti de femei care doreau de la via mult maiă ţă mult decât o simpl c s torie. Nu îşi închipuia cum ar mai fiă ă ă putut iubi din nou. Privind pe fereastr şi gândindu-se la ea,ă nu îşi putu re ine lacrimile. O voia cu disperare, dar ştia cţ ă nu avea s mearg . Trebuia s o lase s plece, indiferentă ă ă ă cât de dureroas ar fi fost ruperea leg turilor.ă ă

Vru s o sune toat ziua, dar se for s nu o fac . În ziuaă ă ţă ă ă 314

- DANIELLE STEELE -

aceea, toate ziarele scriseser despre ea şi, timp de câtevaă zile, la fel, dar nu îl sun . Abia în Ziua Recunoştin ei îi putuă ţ auzi numele f r s tresar . Abia aştepta ca ea s plece laă ă ă ă ă New York pentru a nu mai fi tentat s se duc la ea sau să ă ă treac pe la studio s o vad . Avea s plece spre o altă ă ă ă ă via , departe de a sa. Pentru totdeauna.ţă

315

- DADDY -

Capitolul 29

În ajunul Zilei Recunoştin ei, Sarah veni s -i ia pe Mel şiţ ă pe Sam cu ea la San Francisco, la nişte prieteni. Fusese de acord s -i ia chiar şi pe Aggie şi pe Alex, iar Benjamin seă ducea s schieze pu in în Squaw Valley. Sarah terminaseă ţ cartea cu câteva s pt mâni în urm şi Oliver consider că ă ă ă ă ar ta bine. Ciudat era, îns , faptul c atunci când o s rută ă ă ă ă pe obraz, îi p ru o str in . Nu o mai dorea şi acumă ă ă parfumul ei nu-i mai era familiar. Cea care îi tulbura somnul noaptea era Charlie. Inima înc îl mai durea de fiecare dată ă când se gândea la ea sau când îi vedea numele în ziare.

— Când te însori, Ollie? îl întreb Sarah inându-l pe Alexă ţ pe genunchi în diminea a plec rii, iar Oliver p ru uimit.ţ ă ă

— Credeam c i-au spus copiii. ă ţVocea lui era calm şi încordat .ă ă— Ce s -mi spun ?ă ăP ru surprins , iar copilul saliv fericit pe bluza ei curat .ă ă ă ă

Aggie se dusese s aduc lucrurile tuturor, iar Sarahă ă aştepta în buc t rie.ă ă

— Charlotte va juca într-o pies de pe Broadway. Trebuieă s plece destul de curând, de fapt. Şi, ei bine… am hot râtă ă c era o mişcare mai bun pentru ea decât c s toria.ă ă ă ă

Zâmbi vesel, dar Sarah nu se l s p c lit . Îl cunoşteaă ă ă ă ă prea bine. Îi p rea nespus de r u pentru durerea pe careă ă ştia c trebuie s o simt . Era altceva decât ceea ce fuseseă ă ă cu Jean-Pierre, dar orice pierdere era dureroas .ă

— Cred c am un talent extraordinar de a m îndr gostiă ă ă de acest gen de femeie. Deşteapt şi cu ambi ii proprii.ă ţ

— Într-o bun zi, o vei g si pe cea potrivit , Ollie, meri iă ă ă ţ asta.

Şi era sincer . ă— Nu sunt sigur c aş avea timp pentru ea, dac aş g si-ă ă ă

o, spuse el zâmbind pentru a-şi ascunde am r ciunea şiă ă apoi, ad ug , uitându-se la Alex: Individul sta ne ine peă ă ă ţ

316

- DANIELLE STEELE -

to i în picioare mai tot timpul.ţBenjamin îl lu atunci din bra ele mamei sale şi îl duse laă ţ

maşin instalându-l în scaunul din camioneta Pontiac roşie,ă închiriat de Sarah! Nu suporta gândul de a l sa copilul, dară ă Oliver insistase c pu in schi avea s -i prind bine. Şi elă ţ ă ă însuşi era fericit c Sarah lua copiii. Şocul pierderii luiă Charlie era înc prea puternic şi nu avea chef de s rb tori.ă ă ă

Sarah plec împreun cu copiii mai mici pu in mai târziu,ă ă ţ iar prietenii lui Benjamin venir s -l ia aproape imediată ă dup aceea. Ollie r mase singur acas , încercând s se uiteă ă ă ă prin mul imea de note de plat şi scrisori. Era o linişteţ ă nefireasc şi se l s pe spate în fotoliu, oftând, de parc ară ă ă ă fi încercat s se decid dac îi pl cea sau nu. Prea curândă ă ă ă se trezi gândindu-se din nou la Charlie şi, chiar şi la Sarah. Se întreb dac lucrurile ar fi putut sta altfel vreodat , cuă ă ă fiecare din ei, dar, în adâncul sufletului ştia c nu s-ar fiă putut. Poate dac ar fi f cut totul altfel de la bun început,ă ă Sarah n-ar mai fi fugit mai târziu, îşi spuse el îndreptându-se şi, imediat, îşi d du seama c era un gând absurd. Ar fiă ă f cut-o oricum. Era predestinat s fie liber , s tr iască ă ă ă ă ă ă singur şi s -şi scrie romanele. La fel ca şi Charlie, cuă ă piesele ei de pe Broadway. Şi Megan în apartamentul ei din New York. Şi, chiar şi Daphne, cu b rbatul care nu avea s -ă ăşi p r seasc niciodat so ia.ă ă ă ă ţ

Îl deranja numai faptul c Charlie f cuse atâta caz despreă ă faptul c o c s torie, copiii şi „via a adev rat ” erau atâtă ă ă ţ ă ă de importante pentru ea, pentru ca, pân la urm , s facă ă ă ă aceeaşi alegere ca şi celelalte. Independen a. Piesa ei, Newţ York-ul. Cu promisiunea de a veni mereu, ceea ce nu avea s se întâmple niciodat , oricât de bune i-ar fi fostă ă inten iile.ţ

Abia dup -amiaz târziu se ridic de la birou pentru a-şiă ă ă face un sandviş. Atunci o v zu stând şov itoare lângă ă ă maşina ei, pe alee. Era chiar Charlie, într-un tricou şi cu o pereche de blugi, cu p rul strâns în cozi ceea ce o f cea să ă ă par mai degrab una din prietenele lui Mel decât femeiaă ă care îi zdrobise inima şi le distrusese logodna. R maseă

317

- DADDY -

acolo mult vreme, privindu-l pe fereastr , şi el nu ştiuă ă dac s -i deschid uşa sau nu. G si c era o cruzime dină ă ă ă ă partea ei s vin s -şi ia adio, dac pentru acest lucruă ă ă ă venise. Apoi, neputând rezista sentimentelor pe care i le mai purta înc , se duse la uş şi o deschise încet. Ea veniă ă spre el p rând foarte nervoas .ă ă

— Nu ştiam dac eşti aici sau nu… Aveam de gând s - iă ă ţ las un bilet…

V zu c îl avea în mân , dar nu voia s -l citeasc .ă ă ă ă ă— B nuiesc c ar fi trebuit s sun înainte s vin.ă ă ă ă— Poate ar fi fost mai simplu s -l expediezi prin poşt .ă ăNu mai avea nimic s -i spun acum. Spusese totul. Şiă ă

plânsese prea mult.Ea privi atunci în spatele lui, spre buc t rie, de parc ară ă ă

fi sperat s vad copiii, dar înc perea era pustie şi t cut .ă ă ă ă ă— Ce mai face toat lumea?ăOchii ei îi c utau pe ai lui, iar el r spunse întrebându-seă ă

înc de ce venise, oare.ă— Bine..— Înc mi-e dor de ei, m rturisi ea, p rând trist şiă ă ă ă

sim indu-se vinovat .ţ ăDar nu venise s le explice acest lucru. Ştia c ar fi fostă ă

prea dureros.— Şi lor le e dor de tine.— Ce face copilul?— Foarte bine, spuse Ollie zâmbind. Benjamin se

descurc de minune cu el.ă— Dar unde sunt cu to ii?ţ— Au plecat cu ocazia Zilei Recunoştin ei.ţÎntr-o clip de nebunie ar fi vrut s o invite în untru, dară ă ă

acest lucru nu le-ar fi adus nimic altceva decât şi mai multă durere. Apoi, ridicând din umeri, se d du pu in în spate şi îiă ţ f cu semn s intre.ă ă

— Nu vrei s intri o clip ?ă ăEa încuviin şi îl urm în buc t rie, gândindu-se cât deţă ă ă ă

bine ar ta şi cât de mult îl mai iubea înc . Îşi roti privirile înă ă jur şi l s s cad biletul pe care îl inuse în buzunar.ă ă ă ă ţ

318

- DANIELLE STEELE -

— Când pleci la New York? Ea p ru s ezite, de parc nu ar fi avut ce s -i spun . Ştiaă ă ă ă ă

cât de mult îl r nise şi c nu putea s mai repare ceva. Şiă ă ă erau atâtea de explicat. Nu ştia de unde s înceap şi niciă ă dac ar fi trebuit s o fac .ă ă ă

— E o poveste lung .ă— Trebuie s fii emo ionat .ă ţ ăÎncerca s -şi men in vocea inexpresiv , dar nu putea.ă ţ ă ă— S-au întâmplat multe, încerc ea s -i explice. Ultimeleă ă

câteva s pt mâni fuseser îngrozitoare pentru ea, dar nu îiă ă ă spuse acest lucru. Vedea în ochii lui c era prea târziu.ă F cuse o prostie c venise şi acum aflase.ă ă

— Nu vrei s bei o cafea? o întreb el.ă ăPe de o parte voia ca ea s plece, ca s poat r mâneă ă ă ă

singur cu durerea lui din nou, pe de alt parte, voia să ă r mân . Pentru totdeauna.ă ă

Îl privi îndelung şi cu aten ie şi, în ciuda cozilor ei, ochiiţ spuneau c nu era o copil , ci o femeie în toat firea. Erauă ă ă ochii cuiva care pl tise mult pentru ceea ce f cuse. Vorbiă ă foarte încet.

— Nu mai plec la New York, Ollie.— Nu? întreb el ca tr snit.ă ăCe naiba voia s zic ? Doar îi spusese şi, dup aceeaă ă ă

auzise la buletinul de ştiri şi citise în ziare. Ce se schimbase? Când şi de ce?

— Nu. R mân aici cu spectacolul.ă— Nu vor s anuleze contractul?ă— Ba da, dar…El aştept uluit s spun şi restul.ă ă ă— Mi-am dat seama c ar fi fost o greşeal .ă ă— Pentru cariera ta? Era o simpl şoapt .ă ă— Pentru noi. Deşi, b nuiesc c e prea târziu acum.ă ă

Oricum era ceva greşit, şi în cele din urm , mi-am dată seama. Am tot vorbit despre cât de mult înseamn pentruă mine c s toria şi familia, pentru ca, apoi s fiu gata să ă ă ă renun la tot şi s fug, f r s in cont cât de mult ne-ar fiţ ă ă ă ă ţ

319

- DADDY -

r nit pe to i, pe tine, pe mine, pe copii. Nu era bine. Era ună ţ pre prea mare acela de a renun a la omul iubit, oricât deţ ţ mult aş fi crezut c vreau s-o fac. Nu era bine, aşa c amă ă refuzat. Şi, chiar dac nu v voi mai avea, am f cut bine că ă ă ă i-am refuzat.

Schi un zâmbet dulce-am rui.ţă ă— M-am sim it mai bine imediat dup ce am f cut-o.ţ ă ăOliver o privi uluit şi apoi zâmbi.— Trebuie s fi fost teribil de furioşi.ă— Da, zise ea zâmbind. S-a terminat cu Broadway-ul,

b nuiesc. Dar cei de la re ea in la mine, spuse ea apoi,ă ţ ţ dup care ad ug : Mi-a fost team s te sun, Ollie.ă ă ă ă ă

— De ce?— Pentru c i-am f cut atâta r u. Acum te p r sesc caă ţ ă ă ă ă

s plec la New York, în clipa urm toare m întorc şi- i spună ă ă ţ c totul e în ordine. N-aş fi putut s - i fac una ca asta. i-ă ă ţ Ţam scris un bilet. M-am gândit s te anun înainte s afli dină ţ ă alt parte şi mi-am închipuit c , dac ai fi vrut s ieiă ă ă ă leg tura cu mine, ai fi f cut-o. Dar nu credeam c mai vreiă ă ă aşa ceva.

P rea s nu aştepte nimic din partea lui, dar avea să ă ă regrete ceea ce f cuse pân la sfârşitul zilelor. Pentru aă ă însenina atmosfera, se uit prin buc t rie dup colivia luiă ă ă ă Charlie.

— Apropo, ce mai face tizul meu?Cobaiul nu se vedea pe nic ieri, iar Ollie zâmbi, sim indă ţ

cum îi cade de pe umeri o greutate de cinci mii de kilograme.

— E mutat în garaj pe perioada cât lipseşte Sam, afurisit zgomotos. Mi-e destul de greu s dorm noaptea şi f r s -lă ă ă ă aud pe el jucându-se.

Ea p ru s -şi cear scuze.ă ă ă— Nici eu n-am dormit prea bine. Am f cut o adev rată ă ă

porc rie, nu, Ollie?ăVocea ei era slab şi trist , iar el încuviin .ă ă ţă— S-ar putea, zise el zâmbind uşor.. Poate… poate nu. În

viat conteaz ceea ce faci la urm . Cu to ii ne maiă ă ă ţ 320

- DANIELLE STEELE -

cl tinam pe parcurs.ăMai st teau înc stingheri i în buc t rie, cu vie ile înă ă ţ ă ă ţ

echilibru şi cu ochii plini de team , durere şi tensiune.ă Aveau atât de mult de pierdut… şi atât de mult de câştigat, în func ie de ce avea s fac el acum.ţ ă ă

— Mi-a fost dor de tine, Ollie. O s -mi fie dor foarte multă ă vreme dac nu m vei ierta.ă ă

Îl iubea destul de mult pentru a se întoarce şi a-l ruga să o ierte.

— Am vrut s te sun în fiecare zi… s vin… s - i spun c -ă ă ă ţ ămi pare r u… cât de proast am fost… cât de mult m-amă ă înşelat crezând c piesa de pe Broadway conta mai multă decât tine. A fost o hot râre nenorocit , chiar dac , pân laă ă ă ă urm , m-am r zgândit.ă ă

— Dar era ceea ce i-ai dorit dintotdeauna, o ap r el.ţ ă ă Aveai tot dreptul, Charlie.

— Pe tine te doream mai mult. Doar c n-am fost sigură ă de acest lucru pân când nu te-am pierdut. Şi atunci eraă deja prea târziu.

Ochii lui îi spuneau c aşa era şi, atunci, ea regret că ă ă venise, dar el se apropie încet de ea, cu o expresie ciudată pe chip.

— Cine i-a spus? şopti el tr gând-o mai aproape. Cine i-ţ ă ţa spus c era prea târziu? Şi cine- i spune c tu te-ai înşelată ţ ă şi eu am avut dreptate? De o mie de ori mi-am spus c aş fiă putut veni cu tine la New York, c ne-am fi putut instala înă casa din Purchase, cu ce drept i-am stat în cale?ţ

— Aveai tot dreptul… trebuia s te gândeşti şi la copii. Euă nu m-am gândit decât la mine.

— Şi acum? îng im el inând-o în bra e.ă ă ţ ţO iubea înc extrem de mult. Era dureros s stea din nouă ă

atât de aproape de ea. — Ollie, te iubesc atât de mult, spuse ea foarte încet şi el

o s rut .ă ăAtât voia s aud , atât îl interesa, doar pentru acestă ă

lucru tr ise dup plecarea ei.ă ă— Şi eu te iubesc… niciodat nu vei şti ce dor mi-a fostă

321

- DADDY -

de tine. Un timp am avut impresia c voi înnebuni…ă— Şi eu la fel.Zâmbi deodat când el o lu în bra e, str b tând toată ă ţ ă ă ă

casa cu ea.— Unde m duci?ăDintr-odat , era din nou fericit . Se afla în bra eleă ă ţ

b rbatului pe care îl iubea. Nu o ura şi fusese la fel deă nefericit ca ea. Fusese atât de proast , dar bine c nuă ă plecase la New York.

— Ce vrei s faci?ăEl urc treptele grav îndreptându-se spre dormitor.ă— Te duc în patul meu, acolo unde i-e locul, pân când oţ ă

s înve i s fii cuminte… actri celebr afurisit … s nuă ţ ă ţă ă ă ă mai faci o asemenea cascadorie niciodat !ă

Se cl tin când ea izbucni în râs şi o trecu pragulă ă dormitorului. P rea familiar, cald şi minunat şi ea îşi ridică ă privirea.

— Ollie, îmi pare atât de r u…ăO mai inea înc în bra e, de parc n-ar mai fi vrut s -iţ ă ţ ă ă

dea drumul niciodat , dar îi zâmbi.ă— S nu- i fie. Am fost la fel de prost ca tine. ă ţ— Şi acum? întreb ea când o aşez în pat.ă ă— Cred c suntem doi proşti şi ne merit m unul peă ă

cel lalt.ăEa zâmbi întinzând bra ele spre el şi petrecur patru zileţ ă

minunate, mai tot timpul în pat. Copiii o g sir în buc t rieă ă ă ă în blugi şi cu c maşa lui, descul , când Sarah îi aduseă ţă înapoi duminic sear înainte de a pleca spre aeroport.ă ă Intr s -şi ia la revedere de la Oliver, dar numai o clip , şiă ă ă p ru intrigat când o v zu pe Charlotte, ciufulit şi fericită ă ă ă ă în buc t rie.ă ă

— Este cine cred eu? întreb ea în şoapt şi zâmbindă ă când Oliver o conduse la maşin .ă

— Da.El încercase s fac prezent rile, dar Sam şi Alexă ă ă

f cuser atâta zgomot, încât fusese imposibil s se audă ă ă ă ceva, iar Charlotte p ru uşor stânjenit de a fi fost g sită ă ă ă

322

- DANIELLE STEELE -

descul , în buc t ria lui Oliver.ţă ă ă— Asta înseamn c te mu i la New York? ă ă ţSarah p rea uşor amuzat şi bucuroas pentru el cândă ă ă

urc la volan. Petrecuse minunat împreun cu copiii.ă ă— Nu, nu m mut la New York. P rea pu in încrezut, dară ă ţ

se pref cea c nu este. R mâne ea.ă ă ă— Z u? zise Sarah impresionat , iar el îi zâmbi.ă ă— Cred c am avut noroc. ăDe data aceasta.— Nu, Ollie.Îi zâmbi, trecutul nu mai era dureros pentru niciunul din

ei.— E o fat deşteapt . Felicit ri amândurora sau eă ă ă

prematur?— Pu in, spuse el şi râser amândoi.ţ ă— Atunci, mult noroc, zise ea f cându-i cu mâna şi ieşindă

de pe alee.El se întoarse în buc t rie, înc uimit s o vad peă ă ă ă ă

Charlotte cu un bra pe dup umerii lui Sam, inându-l peţ ă ţ Alex în mâna cealalt , vorbind cu însufle ire peste capeteleă ţ lor cu Mel, iar, în toiul acelei agita ii, Aggie le prepara câteţ o ciocolat fierbinte.ă

— Nu-mi vine s cred ce norocoas sunt, îi şopti ea luiă ă Ollie când se aşezar la mas în buc t rie.ă ă ă ă

— Eu sunt cel norocos.— Amândoi suntem.Se gândi la inelul pe care i-l trimisese înapoi şi se întrebă

ce se întâmplase, oare, cu el. Îşi privi mâna gânditoare şi apoi îl v zu pe Oliver râzând.ă

— Ce-i atât de amuzant?— Tu. Şi, ca r spuns la întrebarea ta, s ştii c l-amă ă ă

aruncat.Adev rul era c nu avusese sufletul s -l trimit înapoi laă ă ă ă

magazin şi îl pusese în seiful din dormitor.— De unde ştii la ce m gândeam?ă— Pentru c sunt mai deştept ca înainte şi te iubesc.ăSchimbar o privire peste capul copilului şi Oliver avuă

323

- DADDY -

senza ia c se întâmplase o minune. O minune care i-oţ ă adusese înapoi, indiferent dac merita sau nu.ă

— Vrei s -l schimbi într-unul simplu de aur?ăVoia s pun mâna pe ea înainte s apuce s seă ă ă ă

r zgândeasc din nou sau s apar vreo alt pies , vreună ă ă ă ă ă film ori vreun actor principal superb. Nu era sigur nici că voia s aştepte, patru s pt mâni pân la Cr ciun.ă ă ă ă ă

Dar ea încuviin în semn de r spuns, iar privirea ei îiţă ă spuse tot ce voia s ştie. Venise înapoi ca s r mân şiă ă ă ă avea s aib tot, via a al turi de el şi cariera ei, cât timpă ă ţ ă voia. Şi, de data aceasta, amândoi ştiau c putea s o fac .ă ă ă Alesese. Alegerea ei era aceea de a r mâne cu el şi cuă copiii.

Dar avea şi spectacolul. Şi un premiu Emmy, un cobai, b rbatul iubit, trei copii minuna i şi chiar un nepo el. Şiă ţ ţ copiii ei, dac voia. El era gata s -i ofere orice. Înv aseă ă ăţ multe în absen a ei.ţ

— Când?Privirea lui era p trunz toare când îl lu pe Alex dină ă ă

bra ele ei pentru a i-l da lui Aggie. Aceasta îl lu şi îl scoaseţ ă pe Sam încet din buc t rie pentru a-i l sa pe cei doi s -şiă ă ă ă fac planuri de viitor.ă

— Mâine? S pt mân viitoare? ă ă ăCharlotte râse şi îi r spunse:ă— Nu, mai târziu.El se încrunt , o trase aproape şi se aplec s o s rute,ă ă ă ă

dar tocmai atunci intr Benjamin, cu echipamentul de schiă pe um r.ă

— Scuze, tat , spuse el zâmbind încântat când o v zu peă ă Charlotte.

Oliver îi f cu un semn peste um r şi Benjamin ieşiă ă repede, continuând s zâmbeasc , în timp ce Ollie seă ă aplec din nou s o s rute şi amândoi izbucnir în râs.ă ă ă ă

— Weekend-ul viitor? întreb el din nou, amuzat dară disperat.

— Mâine, spuse ea zâmbind şi fixând data nun ii pe careţ o crezuser aproape pierdut .ă ă

324

- DANIELLE STEELE -

— Te iubesc, şopti Oliver sim indu-i inima care b teaţ ă lâng a sa şi aproape la fel de tare.ă

— Şi eu te iubesc, şopti ea şi, în dep rtare, îi auzir peă ă copii alergând în sus pe sc ri.ă

Râdeau şi discutau despre vestea cea bun şi, pân laă ă sfârşitul s pt mânii, totul ap ru în ziare, dar pân atunci,ă ă ă ă Charlotte Sampson şi Oliver Watson se c s toriser deja şiă ă ă fuseser o s pt mân în Hawaii, cu permisiuneaă ă ă ă produc torilor ei. Dar cum era firesc, fotoreporterii îiă aşteptau când sosir acas şi f cur numeroase fotografiiă ă ă ă la aeroport.

Benjamin şi Alex erau şi ei prezen i. Benjamin zâmbi larg,ţ iar copilul dormea dus în bra ele lui, fericit şi liniştit cu tat lţ ă s u.ă

— Sper c al nostru va fi la fel de dr gu ca el, îi şopti eaă ă ţ lui Oliver urmându-l pe Benjamin spre locul de unde aveau s -şi ia bagajele, iar el o cuprinse pe dup umeri şi zâmbi.ă ă

Nu-şi f cea griji în aceast privin . Avea tot, via a peă ă ţă ţ care şi-o dorise şi femeia care f cea ca totul s merite. Şiă ă mai ştia c este cel mai norocos b rbat din lume.ă ă

— Gata? întreb el în timp ce Benjamin îl ajuta s ducă ă ă bagajele.

Pe când se îndreptau încet spre ieşire, o femeie veni repede spre ei, sco ând un strig t de emo ie:ţ ă ţ

— Nu sunte i… nu sunte i Charlotte Sampson?ţ ţ— Nu, spuse Charlie cl tinând din cap politicoas ,ă ă

numele meu e Watson.— Ah, f cu femeia scuzându-se şi disp ru, l sându-i peă ă ă

cei trei râzând, în timp ce b ie elul dormea, iar Oliver şiă ţ Charlie se duser acas la copiii lor.ă ă

Sfârşit

325

- DADDY -

326