zonarea soiurilor de struguri pentru masa in romania

ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN ROMANIA

INTRODUCERE

Strugurii fac parte din categoria celor mai puternice alimente cu proprietăţi

terapeutice, atunci când sunt utilizaţi corect. Cura de struguri, denumită şi ampeloterapie

(ampelos = viţă) sau cura uvală (uva = strugure) este practicată de milenii. Cercetările

ştiinţifice din ultimii ani fundamentează credinţa asupra impresionantei valori a curelor de

struguri.

Pornind de la analiza compoziţiei chimice şi continuând cu studii clinice de

specialitate despre efectele tratamentelor cu struguri asupra organismului uman, cercetătorii

moderni dezleagă misterele acestei licori, sucul de struguri, şi o recomandă în prevenirea şi în

recuperarea unei palete destul de largi de boli. Printre acestea se numără afecţiuni

gastrointestinale, afecţiuni hepato-biliare, ictere, boli cardiovasculare, boli renale, afecţiuni

ale aparatului respirator, boli de nutriţie, diabet boli infecţioase şi mai ales pentru întărirea

sistemului imunitar.

Strugurii la sfârşitul perioadei de maturare au o compoziţie chimică foarte complexă.

Ei conţin apă în proporţie de 78-85 %, zaharuri 15-25 %, acizi organici 0,2 – 5 %, substanţe

azotate 0,5 – 1,2 %, compuşi fenolici 0,2 - 1%, lipide 0,08 - 0,2 %, substanţe minerale 1-3 %,

substanţe odorante, enzime şi nu în ultimul rând vitaminele din grupele B, C, H si PP. Ele au

un rol important în creşterea şi dezvoltarea organismelor prin stimularea şi reglarea

principalelor procese metabolice din organism. Dinamica acumulării depinde de soi, podgorie,

condiţii climatice şi lucrările de întreţinere a plantaţiei viticole.

România este o ţară viticolă membră a OIV din 1927, deţinătoare a unei importante

suprafeţe cultivate cu viţă de vie ce face obiectul Organizării Comune de Piaţă în sectorul vin.

Suprafaţa viticolă a României se află cantonată în 8 regiuni viticole, areale de cultură

delimitată de legislaţia naţională până la nivelul de localitate administrativ teritorială. Numai

aici este permisă în continuare înfiinţarea de plantaţii viticole.

Aceste 8 regiuni de cultură a viţei de vie corespund încadrării în zonele viticole

europene B, C1a şi CII, după cum urmează:

- zona Viticolă B – Transilvania;

- zona Viticolă CI – Dealurile Moldovei, Dealurile Olteniei, Banatului, Crişanei şi

Maramureşului;

- zona Viticolă CII – Dealurile Munteniei, Colinele Dobrogei şi Terasele Dunării.

ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN ROMANIACapitolul I

Situația culturii soiurilor de struguri de masa in Romania

Suprafața totala cultivata cu vita de vie roditoare a fost in anul 2003 de 238.300

hectare, iar productia totala de struguri s-a situat la 1.102.400 tone, cu 25.000 tone mai mult

ca in 2002. In perioada 2000 - 2002 a fost inregistrata o balanta comerciala excedentara cu un

sold pozitiv care a oscilat intre 16.487,3 mii $ in 2000 si 21.282,5 mii $ in 2002, iar in acest

an valoarea s-a ridicat 12,0 milioane de euro, ceea ce inseamna 6,0 % din valoarea totala a

exporturilor agricole.

Intre tarile cu traditie in viticultura si vinificatie din Europa, Romania ocupa locul 5, raportat

la suprafata viticola si locul 6 la productia de struguri si la cea de vin.

Suprafaţa cultivată cu viţă de vie în ţara noastră a atins un maxim de 300.400 ha în

anul 1971, după care s-a redus continuu, astfel încât în anul 2005ajunge la 217.000 ha.

După promulgarea Legii fondului funciar (Legea 18/1991) extinderea suprafeţelor

ocupate cu viţă de vie s-a realizat mai ales în sectorul privat cu hibrizi direct producători, care

au atins o suprafaţă de 110.000 ha (46,2%).

Plantaţiile de vii roditoare nobile ocupă o suprafaţă de 128.000 ha (53,8%), din care

115.000 (83,3%) sunt cultivate cu soiuri pentru struguri de vin, iar 23.000 ha (16,7%) cu

soiuri pentru struguri de masă. Din suprafaţa cultivată cu soiuri pentru struguri de vin

predomină soiurile pentru vinuri albe (75%), care găsesc condiţii favorabile în toate regiunile

viticole ale ţării; soiurile pentru vinuri roşii au o pondere mai redusă (25%), cultivându-se

numai în podgoriile din sudul ţării. Dintre soiurile pentru struguri de vin, ponderea (60-70%)

o deţin cele de calitate.

Producţia totală de struguri s-a ridicat în anul 2004 la 1.011.778 tone. Producţia

medie la hectar a evoluat de la 2,9 t/ha în anul 1950, la 10,1 t/ha în anul 1988, după care a

scăzut, ajungând în anul 2004 la 4,8 t/ha. Sectorul pepinieristic viticol a atins în anul 1989 un

total de peste 4000 ha, din care 2300 ha plantaţii de portaltoi şi 800 ha şcoli de viţă, cu o

producţie anuală de 50 milioane viţe altoite STAS şi 1,5-2 milioane viţe pe rădăcini proprii.

După anul 1989 sectorul pepinieristic s-a redus drastic la cca. 750 ha, din care 380 ha viţe

portaltoi, cu o producţie anuală de 5 milioane viţe altoite STAS.

Sortimentul soiurilor nobile pentru struguri de masa cuprinde in principal Chasselas

d'oré, Muscat Hamburg, Afuz Ali, Italia, Victoria.


Capitolul II

Soiurile de struguri pentru masă şi soiurile cultivate şi cultivabile în România

Strugurele este prin excelenţă un fruct nobil, care posedă o istorie şi o cultură. Eleganţa

formei şi aspectului său (senzorialitate vizuală şi tactilă) alături de însuşirile organoleptice

(senzorialitate gustativă) şi de valoarea energetică ridicată fac din acesta un produs prestigios

şi generos, deosebit de apreciat de către consumator.

În aceste condiţii, în ultimele decenii, la nivel mondial şi naţional s-a promovat o

politică continuă de sensibilizare a producătorilor viticoli în vederea sporirii suprafeţelor

cultivate cu soiuri de struguri pentru masă pe de o parte, şi a specialiştilor din cercetarea

viticolă în vederea diversificării sortimentului de soiuri de struguri destinaţi consumului în

stare proaspătă, pe de altă parte.

Obiectivele programului naţional de ameliorare genetică a sortimentului pentru soiuri

de struguri destinaţi consumului în stare proaspătă au fost orientate în vederea: creării de noi

soiuri cu potenţial superior de productivitate, cu însuşiri calitative mai bune; cu epoci diferite

de maturare în vederea asigurării consumului în stare proaspătă pe o perioadă cât mai lungă de

timp; cu capacitate de adaptare ridicată la condiţiile diferite de biotop, cu rezistenţe sporite la

principalele boli, dăunători sau la condiţiile climatice critice.

Astfel, în perioada 1970-1999, în România au fost omologate 22 de noi soiuri de

struguri pentru masă.

Sortimentul actual de struguri pentru masă cultivate în România, în funcţie de epoca de

maturare, este reprezentat de 9 soiuri de struguri pentru masă cu maturare extratimpurie şi

timpurie(dintre care doar unul singur cu maturare extratimpurie), 16 soiuri de struguri pentru

masă cu maturare mijlocie şi 8 soiuri de struguri pentru masă cu maturare târzie, respectiv un

total de 33 de soiuri. La acesta pot fi adăugate şi cele 9 selecţii clonale (tabelul nr. ).

Analizând structura sortimentului se observă că, ponderea cea mai ridicată este

deţinută de soiurile de struguri pentru masă cu maturare mijlocie (48,4 %), urmate de soiurile

de struguri pentru masă cu maturare extratimpurie şi timpurie - circa 27,05 % şi respectiv,

circa 24,05 % soiuri de struguri cu maturare târzie.


Sortimentul de soiuri de struguri pentru masă

cultivate şi cultivabile în România în anul 2002

Tabel 4.4.

Soiuri cu maturare

extratimpurie şi timpurie

Soiuri cu maturare

mijlocie

Soiuri cu maturare

târzie şi foarte târzie

1.Muscat Perlă de Csaba

2.Cardinal

Soiuri nou create

3.Muscat timpuriu de

Bucureşti

4.Victoria

5.Timpuriu de Cluj

6.Augusta

7.Napoca

8.Milcov

9.Timpuriu de Pietroasa

Selecţii clonale

Perlă de Csaba 115 Gr.

1.Chasselas doré

2.Chasselas roz

3.Muscat de Hamburg

4.Muscat d'Adda

5.Alphonse Lavallée

Soiuri nou create

6.Chasselas de Băneasa

7.Cetăţuia

8.Silvania

9.Azur

10.Splendid

11.Transilvania

12.Tamina

13.Someşan

14.Istriţa

15.Paula

16.Gelu

Selecţii clonale

Chasselas doré 20 Iş.

Chasselas roz 17 Iş.

Muscat de Hamburg 4 Pt.

Muscat de Hamburg 424 Gr.

Muscat de Adda 5 Pt.

1.Coarnă neagră

2.Afuz Ali

3.Italia

4.Bicane

Soiuri nou create

5.Coarnă neagră

selecţionată

6.Select

7.Greaca (b)

8.Xenia

Selecţii clonale

Afuz Ali 14 Gr.

Afuz Ali 93 Mf.

Italia 25 gr.


Capitolul III

Factorii care influențează repartizarea soiurilor de struguri pentru masa in

Romania

Soiurile de struguri pentru masă se evidenţiază printr-o serie de caracteristici

biologice şi exigenţe ecologice ,a căror cunoaştere este foarte importantă pentru adoptarea

celor mai bune soluţii privind distribuirea teritorială a acestora, precum şi pentru stabilirea

celor mai conveniente soluţii tehnologice în vederea obţinerii unor producţii susţinute

cantitativ şi calitativ,cu maximum de eficienţă economică.

Principalele însuşiri biologice.

Vigoarea . În general, soiurile de struguri pentru masă în comparaţie cu cele de vin

sunt :mai viguroase (Cardinal, Muscat d'Adda, Afuz Ali, Italia ş.a.), prezintă creşteri anuale

puternice şi producţii mai mari de 2-3 ori, ceea ce reclamă soluri cu fertilitate ridicată şi

permite utilizarea cu eficienţă sporită a îngrăşării şi irigării.

Datorită vigorii ridicate se pretează mai bine la conducerea pe tulpini semiînalte şi

înalte . Aceasta este însă condiţionată de rezistenţa lor la temperaturile scăzute din timpul

iernii şi de alegerea ecosistemelor favorabile culturii neprotejate peste iarnă.

Maturarea strugurilor la soiurile de masă se eşalonează de la 15 iulie la 30 octombrie,

pe parcursul a şapte epoci de maturare, începând cu Muscat Perla de Csaba, soi extratimpuriu

şi încheind cu Italia, Bicane, soiuri târzii. Cultivarea celor mai valoroase soiuri în acelaşi areal

viticol sau în areale viticole diferite poate asigura eşalonarea consumului de struguri în stare

proaspătă pe o perioadă de 3 - 3 ½ luni.

Rezistenţele biologice ale soiurilor de struguri pentru masă se referă la rezistenţa la

ger, rezistenţa la secetă, la boli ( mană, oidium, botrytis, antracnoză, cancer bacterian ş.a.), la

dăunători (păianjeni, molii ş.a.). Există o serie de diferenţieri între soiuri în funcţie de factori

genetici, ecologici, agrotehnici ş.a...Soiurile de struguri pentru masă se caracterizează prin

toleranţe biologice mai scăzute în comparaţie cu soiurile pentru vin. Astfel, ele sunt mai

sensibile la secetă şi, ca urmare, au prioritate la irigare. Toleranţa la ger mai mică cu - 2 ºC

impune restricţii mai mari privind arealele de cultură ale soiurilor pentru masă ,în special a

soiurilor cu sensibilitatea cea mai mare (Cardinal, Alphonse Lavallé ş.a.). Toleranţa redusă la


ger (Cardinal) prezintă dezavantajul favorizării instalării cancerului bacterian, cu toate

consecinţele negative care decurg din aceasta. Vigoarea mai mare a soiurilor de struguri

pentru masă creează un fitoclimat favorabil bolilor specifice excesului de umiditate (mana

viţei de vie, putregai cenuşiu, oidium ş.a.). Consumul strugurilor în stare proaspătă impune

exigenţe sporite faţă de gradul de sănătate a boabelor ,care trebuie să fie libere de principalii

dăunători (cochilis , eudemis ş.a.).

Soiurile de struguri pentru masă ,în comparaţie cu cele de vin, au cerinţe superioare faţă de

resursele heliotermice în perioada de vegetaţie, ceea ce impune cultura lor îndeosebi în

arealele din sudul ţării (soiuri cu maturare extratimpurie, timpurie şi târzie). În Moldova, unde

regimul termic şi cel de iluminare sunt inferioare celor din S-ul ţării, se asigură condiţii

favorabile numai pentru cultura soiurilor cu maturare mijlocie, fiind contraindicată cultura

soiurilor târzii. În Transilvania condiţiile climatice nu convin, cu mici excepţii, culturii

economice a soiurilor de struguri pentru masă.

Principalele caracteristici tehnologice

În vederea satisfacerii exigenţelor crescânde ale consumatorilor, precum şi a anumitor

cerinţe de ordin economic, soiurile de struguri pentru masă trebuie să prezinte o serie de

caracteristici tehnologice, cum ar fi : mărimea, forma şi compactitatea strugurilor,

dimensiunile şi forma boabelor, culoarea pieliţei, calităţile gustative, rezistenţele tehnologice

ş.a.

Mărimea strugurilor. Pentru consum în stare proaspătă sunt apreciate în general

soiurile cu struguri de mărime medie spre mare (15-30 cm lungime) şi greutate medie de 150 -

300 g.

Forma strugurilor la soiurile de struguri pentru masă este cilindro - conică, însă sunt

mai bine valorificate soiurile cu struguri rămuroşi, lacşi (Muscat de Hamburg, Afuz Ali ş.a ),

care se pretează mai bine la ambalare în lădiţe.

Compactitatea strugurilor. Strugurii de la soiurile pentru masă trebuie să aibă boabe

rare, ramificaţii elastice şi pedicele lungi (1,5 - 2,0 cm).

Dimensiunea boabelor. Pentru consumul în stare proaspătă sunt mai bine apreciate

soiurile de struguri cu boabe mari şi foarte mari (Afuz Ali, Victoria, Italia ş.a.), soiurile cu

boabe mijlocii prezintă interes comercial numai dacă se disting prin timpurietate (Muscat

Perlă de Csaba). Uniformitatea mărimii boabelor în strugure reprezintă o cerinţă de ordin

calitativ, asigurând un aspect plăcut, atrăgător pentru consumatori.


Forma boabelor. Sunt apreciate pentru consum soiurile cu boabe perfect sferice

(Chasselas doré) sau ovale (Afuz Ali ).

Culoarea boabelor. Strugurii cu boabele colorate uniform galben-auriu (Chasselas

doré) sau roşu închis, aproape negru (Muscat de Hamburg, Muscat d'Adda) au un aspect mai

plăcut, mai atrăgător în comparaţie cu soiurile cu boabe colorate în verde (Coarnă albă), roz

(Chasselas roz) sau cele neuniform colorate (Cardinal, unele biotipuri de Muscat de

Hamburg).

Prezenţa stratului de pruină la soiurile de struguri destinaţi consumului în stare

proaspătă este un indiciu al stării de sănătate şi prospeţime a strugurilor, conferind boabelor

un aspect brumat, catifelat. Cantitatea de pruină oscilează în funcţie de soi şi reprezintă în

medie 1,5% din greutatea pieliţei (tabel4.6). Degradarea stratului de pruină datorită

manipulărilor dese de la recoltare până la comercializare diminuează aspectul strugurilor şi

scade valoarea comercială a acestora.

Cantitatea de pruină pe boabe la unele soiuri de struguri pentru masă (mg/cm2), după Mihalcea

Gh.,1980

Tabel 4.6.

Soiul Media Variaţia

Chasselas doré 9,1 8,8 - 10,3

Coarnă albă 15,0 14,6 -15,7

Muscat de Hamburg 15,1 13,5 -16,2

Afuz Ali 15,1 14,4 - 16,2

Coarnă neagră 17,4 16,8 - 18,3

Calităţile gustative sunt determinate de o serie de caracteristici ale pieliţei, miezului,

seminţelor precum şi de raporturile dintre acestea.

Pieliţa trebuie să fie aderentă la miez, fină, subţire, elastică, uşor de sfărâmat în timpul

consumului ; să confere strugurilor rezistenţă la fisurare, transport, manipulare, la păstrare ş.a.

Miezul sau pulpa poate avea o consistenţă cărnos - crocantă (Afuz Ali, Cardinal,

Victoria ş.a.), semicrocantă (Chasselas doré, Cinsaut ş.a.) sau cărnos - moale (Muscat Perlă de

Csaba, Pance précoce ş.a.). Dacă consistenţa miezului depăşeşte o anumită limită (Muscat

d'Adda) devine neplăcută. Menţinerea strugurilor o perioadă mai lungă pe butuc, la unele

soiuri (Regina viilor), poate duce la degradarea consistenţei miezului, în timp ce la alte soiuri

(Cardinal) consistenţa nu se alterează şi constituie o însuşire valoroasă a soiului.


Miezul trebuie să fie uşor aderent la pieliţă însă, uşor detaşabil de seminţe. Sunt

respinse de la consumul în stare proaspătă soiurile cu miez mucilaginos (Lidia, Isabella ş.a.).

Gustul este determinat de o serie de constituenţi biochimici , rol pregnant având în

principal conţinuturile în zahăr şi aciditate totală. Astfel, gustul se poate aprecia prin indicele

gluco-acidimetric (zaharuri % / aciditate %0), care oferă informaţii şi asupra momentului

optim de recoltare. a strugurilor. La soiurile de struguri pentru masă valoarea optimă a acestui

indice este 4 (Oşlobeanu M. şi colab., 1980). În general, soiurile de struguri pentru masă se

consumă la un conţinut moderat de zaharuri (130-180g/l) şi o. aciditate cuprinsă între 3,0 - 4,5

g/l exprimată în acid sulfuric). Există soiuri care au o aciditate redusă (Cardinal) şi consumul

lor se poate face la concentraţii mai mici de zaharuri (120-130g/l ) în timp ce, la alte soiuri

(Regina viilor), la aceeaşi concentraţie de zaharuri au aciditatea ridicată şi nu pot fi

consumate.

În funcţie de modul cum se combină cei doi componenţi (zaharuri, aciditate), gustul

poate fi armonios, dulce-acrişor (Chasselas doré), fad (Cardinal), dulce plat (Cinsaut ?),

acidulat-dulceag (Bicane).

Unele soiuri au un gust specific ierbos (Coarnă neagră), cunoscut sub denumirea de

gust de coarnă.

Aroma este determinată de substanţele aromate stocate în pieliţe. Consumatorii din

ţara noastră preferă soiurile cu aromă de muscat (tămâios). Această aromă este mai intensă la

unele soiuri (Muscat de Hamburg), mai puţin intensă la altele (Muscat Perlă de Csaba, Muscat

Timpuriu de Bucureşti ş.a.). La unele soiuri (Regina viilor), prin menţinerea strugurilor pe

butuc o durată mai mare, aroma se degradează spre un gust foxat, asemănător H.P.D.

Aprecierea complexă a strugurilor pentru masă se poate realiza folosind o scară de

notare de la 0 - 10, în care aspectul comercial se notează cu 0-3 puncte; gustul-aroma cu 0-3

puncte; consistenţa pulpei cu 0-2puncte; desprinderea boabelor de pe ciorchini cu 0-1 puncte;

grosimea pieliţei, numărul şi mărimea seminţelor cu 0-1 puncte. Din punctajul menţionat se

observă că aspectul comercial şi gustul-aroma au ponderea cea mai mare.

Din punct de vedere comercial, soiurile sunt împărţite în 3 grupe: grupa S –

superioară (Cardinal,Victoria, Afuz Ali, Italia, Muscat d'Adda ş.a.), grupa M – mijlocie

(Chasselas doré, Coarnă neagră ş.a.), grupa O – obişnuită (Muscat Perlă de Csaba, Regina

viilor ş.a.), conform STAS 1490/1976.

La fiecare soi, strugurii se încadrează în trei clase de calitate: categoria extra (strugurii

trebuie să nu prezinte nici un defect), calitatea I -a (cu uşoare defecte de formă, coloraţie


ş.a.), calitatea II-a (cu defecte de mărime şi formă, de coloraţie, supramaturare, maximum 10

% struguri cu boabe mărgeluite şi meiate ş.a.

Rezistenţele tehnologice ale soiurilor de struguri pentru masă exprimate prin: durata

de păstrare a strugurilor pe butuc, rezistenţa la desprindere de pedicel, la fisurare, transport,

păstrare ş.a. Prezintă interes din punct de vedere al valorificării strugurilor, în funcţie de ele

stabilindu-se, pentru fiecare soi, termenul de recoltare, distanţa de transport, posibilitatea şi

durata păstrării ş.a.

Durata de păstrare a strugurilor pe butuc oscilează de la 6-8 zile (Regina viilor) până

la 20-25 de zile, uneori şi mai mult la soiurile cu rahisul mai rezistent la deshidratare (Afuz

Ali ), cu condiţia să nu survină precipitaţii.

Rezistenţa la desprindere a boabelor de pe pedicel este influenţată pozitiv de numărul

fasciculelor libero-lemnoase din discul pedicelar (Chasselas - 11 , Coarnă neagră - 13, Afuz

Ali –14 ş.a.).

4.2.3.Particularităţi de cultură ale soiurilor de struguri pentru masă

Reuşita unei plantaţii de struguri pentru masă este condiţionată de o serie de factori de

natură: genetică (soiul cultivat şi combinaţia altoi/portaltoi), ecologică, tehnologici precum şi

de posibilităţile de valorificare a producţiei obţinute.

Alegerea combinaţiei de altoire

O etapă importantă pentru asigurarea succesului unei plantaţii de struguri pentru masă

o constituie alegerea judicioasă a portaltoilor. Portaltoii se impun a fi bine adaptaţi la

condiţiile de mediu, compatibili cu soiul ales şi care să corespundă obiectivelor de producţie .

Criteriile pe care trebuie să le avem în vedere la alegerea portaltoiului sunt:

Rezistenţă la paraziţii din sol - portaltoiul ales trebuie să fie în primul rând rezistent la

diferitele biotipuri de filoxeră şi în al doilea rând la nematozii paraziţi, la Melolontha

şi toleranţi la Xiphinema index.

Capacitatea de adaptare la natura şi reacţia solului- portaltoii rezistenţi la cloroză

sunt 41 B, 140 Ru, Fercal, iar toleranţă la aciditatea solului prezintă 140 Ru, 3309 C;

pe solurile puţin profunde şi cele cu risc de secetă bine adaptate sunt R110, 140 Ru, pe

solurile compacte e recomandat 1103 Paulsen iar pe solurile cu umiditate excesivă

bine adaptaţi sunt Riparia Gloire, 101-14 MGt, 5BB, 1103 P;

Gradul de compatibilitate între altoi şi portaltoi- o serie de comportamente şi

simptome apărute în plantaţiile de struguri pentru masă au fost grupate sub termenul


de incompatibilitate sau lipsă de afinitate între altoi şi portaltoi. Efectele sunt diverse,

natura lor fiind încă incomplet cunoscută. Dintre combinaţiile care au prezentat

diferite probleme enumerăm: Alphonse Lavallée,Afuz Ali altoite pe 3309 C; Chasselas

altoit pe 161-49 C ş.a. De asemenea, combinaţii precum Muscat de Hamburg altoit pe

SO4, Chasselas altoit pe 41 B sunt contraindicate din raţiuni calitative (culoare,

compactitate a strugurilor).

Vigoarea indusă - în funcţie de caracteristicile genetice portaltoiul poate induce

vigoare mare (Berlandieri x Rupestris) sau redusă (Riparia, 420 A);

Obiectivele comerciale urmărite - pentru precocitate se pot alege Riparia Gloire sau

Riparia x Rupestris; pentru tardivitate 140 Ru .

La alegerea portaltoiului se ţine cont de condiţiile de mediu care pot să determine o

vigoare suficientă ,echilibrată pentru un potenţial de producţie ridicat astfel încât aceasta să nu

deprecieze calitatea strugurilor.

Factorii ecopedologici. Alegerea arealelor de cultură trebuie astfel făcută încât prin

interacţiunea sol-soi- microclimat să se realizeze cele mai bune rezultate agroproductive şi

comerciale.

Factorii tehnologici. Necesitatea obţinerii unor plantaţii viticole de struguri de masă

profitabile impune folosirea la înfiinţarea plantaţiei a unui material certificat, de calitate

superioară, cu un potenţial productiv ridicat adaptat la condiţiile de mediu locale.

Distanţele de plantare utilizate la plantaţiile de struguri pentru masă variază între 2 -

2,5 până la 3 - 3,5 m între rânduri şi 1,2 – 1,5 m între plante pe rând, în funcţie de sistemul de

conducere şi vigoarea soiului cultivat.

Orientarea rândurilor se stabileşte în funcţie de topografia parcelei şi vântul

dominant. În general pentru o bună interceptare a radiaţiei solare rândurile se orientează pe

direcţia N-S.

Forma de conducere. Soiurile de struguri pentru masă au fost conduse intr-o varietate

de forme în funcţie de tradiţia locală, de posibilităţile de susţinere şi de tehnologia aplicată. În

principal forma de conducere aleasă trebuie să permită obţinerea unei suprafeţe foliare expuse

cât mai mare cu un grad de suprapunere a frunzelor cât mai mic. Cercetările recente

recomandă ca în cazul culturii unor soiuri cu vigoare medie, fără irigare să se utilizeze

conducerea În plan vertical în timp ce la soiurile viguroase, în arealele cu posibilităţi de

aplicare a irigării să se utilizeze conducerea sub formă de liră, formă de conducere care

determina o mai bună maturare şi precocitate a producţiei, diminuarea riscului atacurilor


parazitare, necesitând în schimb aplicarea irigării, a unei tăieri de formare în verde, a

copilitului şi defolierii în zona strugurilor.

Condiţiile climatice care asigură reuşita culturii soiurilor de struguri pentru masă în România (după

Oşlobeanu M., 1975)

Tabel 4.7.

Elemente climatice

Soiuri cu maturitate

extratimpurie

şi timpuriemijlocie tardivă

Lungimea perioadei de vegetaţie, zile minim 160 160-180 peste 180

Suma gradelor de temperatură din

perioada de vegetaţie

totală 0C

utilă 0C

minim 2500

minim 1000

minim 3000

minim 1200

peste 3400

peste 1600

Temperatura medie din perioada de

vegetaţie, 0C

minim 18 minim 20 peste 22

Suma orelor de strălucire a soarelui, h minim 1000 minim 1200 peste 1600

Precipitaţii:

anuale, mm

în perioada de vegetaţie, mm

500-800

peste 300

Indicele heliotermic:

-global

-real

Minim 2

Minim 1,5

2,5-3

2-2,5

Peste 3-3,5

Peste 2,5

Coeficientul hidrotermic 0,8-1,2

Indicele bioclimatic 10±2 pentru condiţii de neirigare

Condiţii impuse în timpul înfloritului

pentru evitarea meierii şi mărgeluirii

-temperatura, 0C

-umiditatea aerului

-precipitaţii, mm

-luminozitate

peste 17

50-70 %

fără

maximă posibilă

Umiditatea relativă a aerului pentru

creşterea şi maturarea normală a

boabelor (%)

-creşterea boabelor

-maturarea boabelor

75-80

70-75


Încărcătura de muguri în funcţie de soi pe butuc depinde de sistemul de tăiere ales şi

de potenţialul productiv al soiului.

Aplicarea operaţiunilor în verde prezintă un rol important pentru îmbunătăţirea

calităţii producţiei, a aspectului comercial şi precocităţii producţiei.

Plivitul lăstarilor - se recomandă suprimarea la începutul creşterii a lăstarilor

excedentari chiar daca sunt purtători de rod dar au vigoare slabă şi inseraţi prea des. Aplicarea

corectă a lucrării determină obţinerea unor viţe echilibrate care permit o bună dezvoltare a

strugurilor rămaşi;

Defolierea constă în suprimarea câtorva frunze şi copili situaţi în apropierea

strugurilor. Defolierea ameliorează starea sanitară a strugurilor, determinând atacuri mai

reduse de Botrytis facilitând si colorarea strugurior la soiurile cu struguri albi Lucrarea trebuie

să se execute raţional deoarece orice dezechilibru între suprafaţa foliară expusă şi numărul de

struguri rămaşi are efect negativ asupra calităţii producţiei;

Reducerea numărului de inflorescenţe şi de ciorchini reprezintă o metodă

eficace de reglare şi adaptare a producţiei la potenţialul plantei. Normarea producţiei prin

reducerea numărului de inflorescenţe depinde de caracteristicile soiului şi anume: la strugurii

cu boabe îndesate se face imediat după înflorit şi fecundare, la soiurile cu ciorchinii lacşi se

face înainte de înflorit. Reducerea numărului de inflorescenţe la viţe se face în funcţie se soi:

până la 15 inflorescenţe la soiurile Cardinal, Regina viilor, Afuz-Ali, Italia; până la 25 de

inflorescenţe la soiurile Muscat de Hamburg, Cinsaut, Bicane, Ceauş; până la 30 de

inflorescenţe la soiurile Perla de Csaba, Chasselas doré, Coarnă neagră şi Coarnă albă.

Numărul de ciorchini lăsaţi pe butuc diferă în funcţie de soi, modul de conducere şi

obiectivele comerciale

I= P

g×b , în care:

I = nr. de inflorescenţe sau de ciorchini / butuc;

P = Randament potenţil optim al soiului respectiv (kg/ha);

g = greutatea medie a unui strugure (kg)

b = numărul mediu de butuci / ha.


Cizelatul strugurilor este o operaţiune generalizată în practica viticolă la

recoltarea acestora. Operaţiunea constă în înlăturarea boabelor atacate de boli şi insecte, a

celor verzi şi insuficient dezvoltate sau cu integritatea afectată de leziuni mecanice.Scopul

urmărit este de a preveni deteriorarea calităţii şi de a îmbunătăţi aspectul comercial al

strugurilor. Modul de executare constă în înlăturarea boabelor a căror integritate a fost

afectată, utilizându-se foarfeci de construcţie specială pentru recoltat şi cizelat.

Incizia inelară constă în îndepărtarea unui inel de scoarţă şi liber de pe lăstar,

lat de 4-6 mm, sau numai într-o simplă incizie circulară. Aceasta are scopul de a întrerupe

circulaţia descendentă a sevei elaborate şi distribuirea ei către părţile superioare secţiunii.

Astfel, se realizează o îmbunătăţire a condiţiilor de nutriţie în partea respectivă, inclusiv a

strugurilor, cu efecte favorabile asupra calităţii şi precocităţii producţiei. Incizia inelară se

poate executa pe lăstari, pe coarde de rod şi pe tulpină. În practica viticolă din ţara noastră se

execută pe coardele de rod. În cazul executării lucrării aprovizionarea rădăcinii cu sevă

elaborată se reduce. De aceea, se recomandă ca inelatul să se aplice cel mult la 3 ani şi la cel

mult 1/3 din coardele de rod.

Protecţia împotriva temperaturilor reduse (îngheţuri târzii de primăvară). Adesea

la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai apariţia unor îngheţuri târzii de primăvara pot

provoca prejudicii importante în plantaţiile de struguri pentru masă. Rezistenţa viţelor la

temperaturi scăzute in perioada dezmuguritului este destul de redusă : in stadiul de punct

verde rezistă până la –20 C în timp ce în stadiul de frunze etalate temperaturile sub –1,50 C

sunt deosebit de dăunătoare.. Protecţia împotriva acestor fenomene nedorite se poate realiza

prin metode diferite, mai mult sau mai puţin eficace in funcţie de capacitatea de a limita sau a

se opune scăderii temperaturilor sub nivelul critic: încălzirea aerului prin combustia motorinei

in sobe speciale (150-300 – ha in funcţie de capacitate); amestecarea straturilor de aer cu

elicoptere sau instalaţii speciale prevăzute cu elice ( se bazează pe inversia termica );

aspersiunea antigel – începută când termometrul umed indică temperatura de –10 C şi

continuă până după răsăritul soarelui când temperaturile devin pozitive.

Combaterea buruienilor În prezent se utilizează următoarele sisteme: întreţinere

mecanică (aplicarea periodică a praşilelor), înierbare controlată (folosind flora naturală sau

anumite plante semănate pentru acoperirea distanţei între rânduri), acoperirea solului cu

diferite materiale sau combatere chimică folosind produsele specifice.

Fertilizarea Pentru obţinerea unor producţii mari de struguri de masă (15-25 t/ha)

plantele au nevoie de N 70 kg/ha/an, P2O5 22 kg/ha/an, K2O 80 kg/ha/an, MgO 25 kg/ha/an,

CaO 12 kg/ha/an, S 6 kg/ha/an, Fe 0,6 kg/ha/an , Bo 0,1 kg/ha/an, Mn 0,07 kg/ha/an.


Aplicarea amendamentelor- în cazul solurilor cu pH < 6 se aplică amendamente cu

calcar iar in cazul în care există şi deficit de magneziu se recomandă amendamentele calco-

magneziene. Dozele sunt diferite în funcţie de rezultatele analizei solului.

Pentru stabilirea judicioasă a planului de aplicare a îngrăşămintelor se impune

corelarea analizelor solului cu diagnosticul foliar şi observarea comportării plantelor. Este în

general recunoscut ca pentru estimarea nivelului nutriţiei cu K şi Mg cele mai bune rezultate

se obţin prin analiza peţiolului în timp ce pentru oligoelemente se preferă analiza limbului.

Irigarea. O oarecare restricţie în ceea ce priveşte alimentarea cu apă determină

obţinerea unor producţii de calitate. Pentru obţinerea unor producţii de 20-25 t-ha raportul

între consumul optim şi evaporarea potenţială trebuie să prezinte valori de aproximativ 0,4

până la înflorit; 0,5 de la legat până la pârgă iar apoi să scadă la 0,4 până la recoltare.

Capitolul IV


Areale de cultura a soiurilor de struguri pentru masa in Romania

Repartizarea culturii soiurilor de struguri pentru masă pe teritoriul ţării noastre este

consecinţa unor îndelungate observaţii şi cercetări privind valorificarea la maxim a ofertei

ecologice a spaţiului viticol românesc de către potenţialul bioproductiv al diferitelor soiuri din

sortiment ,în condiţii de eficienţă economică sporită (Martin T.,1964, Neagu M.I. şi

colab.,1966; Constantinescu Gh.,1971 ;Constantinescu Gh. şi colab.1978;Oşlobeanu M. şi

colab.,1980;1991 ;ş.a.).

Distribuirea teritorială a soiurilor de struguri pentru masă în România este

condiţionată de : cerinţele soiurilor faţă de principalii determinanţi pedoclimatici, cu

implicaţii asupra producţiei( totale şi marfă)şi calităţii acesteia ;oferta ecologică a

diferitelor areale de cultură a viţei de vie ; particularităţile bioproductive ale soiurilor de

struguri pentru masă ;asigurarea unei maxime eficienţe economice.

În funcţie de favorabilitatea resurselor ecologice, arealele de cultură a soiurilor de

struguri pentru masă din ţara noastră se împart în: foarte favorabile, favorabile, cu

favorabilitate medie şi tolerate.

Arealele foarte favorabile pentru cultura strugurilor de masă se găsesc pe prima

terasă a Dunării, de la Drobeta Turnu Severin până la Cenavodă şi includ podgoriile

Severinului, Dacilor, Calafat, Sadova–Corabia, Greaca, Ostrov şi centrele viticole

Furculeşti, Zimnicea, şi Mavrodin (Teleorman), Feteşti, Ulmu (Ialomiţa),Giurgiu, Cernavodă,

Medgidia ş.a.

Arealele din această grupă de favorabilitate se caracterizează prin cele mai bogate

resurse heliotermice (indicele heliotermic peste 2,50 ; bilanţul termic activ cu valori peste

3650 0C; bilanţul termic util peste 16000C; peste 1600 ore de insolaţie reală), care asigură

precocitatea maturării strugurilor , de la cele mai timpurii soiuri până la cele cu maturare

târzie (epocile VI ,VII). Aprovizionarea hidrică din precipitaţii în arealele foarte favorabile

pentru cultivarea strugurilor de masă este suboptimală (precipitaţii sub 350 mm în cursul

perioadei de vegetaţie) fapt care impune aplicarea irigării.

Oferta climatică foarte favorabilă şi vocaţia maximă a acestor areale pentru cultura

soiurilor de struguri pentru masă determină profilarea, în proporţie de peste 80 % ,a

numeroase centre viticole din aceaste areale , pe cultura soiurilor de struguri destinaţi

consumului în stare proaspătă.

În aceste areale se amplasează cu prioritate soiurile cu maturare extratimpurie şi

timpurie ,care înregistrează un plus de precocitate în maturare,precum şi soiurile cu maturare

târzie,cu bobul mare –soiuri productive (Afuz Ali, Italia ş.a.).Pondere mai mică o au soiurile


cu maturare mijlocie (Chasselas, Muscat de Hamburg ş.a ) , care pot fi cultivate şi în arealele

din alte categorii de favorabilitate.

Arealele favorabile de cultură se găsesc în Dobrogea (Niculiţel, Istria-Babadag,

Mangalia, Chirnogeni ş.a.), în regiunea Dealurilor Munteniei şi Olteniei (podgoriile Dealu

Mare, Dealurile Buzăului, Dealurile Craiovei, ş.a.),zona sudică a regiunii Dealurile şi

Colinele Moldovei (centrul viticol Tâmboieşti ş.a. ) .

Resursele heliotermice sunt mai reduse decât în arealele foarte favorabile de cultură:

indicele heliotermic are valori cuprinse între 2,25 şi 2,50 ; bilanţul termic activ variază între

3300-3650 0C; bilanţul termic util 1500-16000C; numărul de ore de insolaţie reală 1500-1600.

Cantitatea de precipitaţii din cursul perioadei de vegetaţie se încadrează in general în limite

normale (350-400 mm). Ca urmare a acestor condiţii strugurii ajung la maturitate cu 1-2

săptămâni mai târziu decât în zona foarte favorabilă, excepţie făcând centrele viticole situate

pe terenurile nisipoase care dobândesc un plus de precocitate comparativ chiar cu plantaţiile

din arealele foarte favorabile.

În aceste areale soiurile de struguri pentru masă ocupă circa 20 % din suprafaţă,

direcţia principală de producţie fiind reprezentată de cultura strugurilor pentru vin.

Sortimentul de struguri pentru masă cultivat în arealele favorabile de cultură este

alcătuit din soiurile Cardinal, Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Muscat

d’Adda, Afuz Ali, Italia. Pe arealele cu resurse heliotermice mai scăzute sau în care frecvenţa

temperaturilor scăzute din timpul iernii este mai mare există restricţii pentru cultura soiurilor

Cardinal, Afuz Ali şi Italia.

Arealele cu favorabilitate medie pentru cultura strugurilor de masă se întâlnesc în

regiunile viticole : Dealurile şi Colinele Moldovei (Odobeşti , Panciu, Nicoreşti, Huşi, Iaşi),

Dealurile Olteniei şi Munteniei (Ştefăneşti –Argeş, Drăgăşani, Târgu Jiu), Dealurile

Banatului (Recaş, Moldova Nouă, Tirol), regiunea Nisipurilor favorabile din sudul ţării

(Ruşeţu, Cireşu, Însurăţei)ş.a.. Ponderea suprafeţelor cultivate cu struguri pentru masă în

aceste areale este de aproximativ 15 %.

Resursele heliotermice mai reduse (indicele heliotermic între 1,75-2,25 ; bilanţul

termic activ cu valori între 3200 şi 3500 0C; bilanţul

Zonarea soiurilor de struguri pentru masă pe regiuni viticole

Tabel 4.5.


Nr.

crt.

Regiuni viticole Sortiment

1. Regiunea viticolă a Podişului

Transilvaniei (judeţele Alba, Mureş,

Bistriţa, Năsăud, Cluj, Sibiu)

Cetăţuia, Timpuriu de Cluj, Chasselas

doré, Napoca, Someşan, Splendid

2. Regiunea viticolă a Dealurilor Olteniei

şi Munteniei (judeţele Mehedinţi, Gorj,

Dolj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa,

Prahova, Buzău)

Muscat Perlă de Csaba, Augusta,

Timpuriu de Pietroasa, Cardinal, Victoria,

Azur, Triumf, Chasselas de Băneasa,

Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de

Adda, Muscat de Hamburg, Coarnă

neagră, Xenia, Afuz Ali, Italia

3. Regiunea viticolă Dealurile şi Colinele

Moldovei

a)zona nordică (judeţele Botoşani, Iaşi,

Neamţ, nordul judeţului Vaslui).

b)zona sudică (sudul judeţului Vaslui,

judeţele Bacău şi Galaţi).

c)zona judeţului Vrancea

-Muscat Perlă de Csaba, Cardinal (numai

protejat prin îngropare), Chasselas doré,

Chasselas roz, Chasselas de Băneasa,

Muscat de Hamburg, Coarnă neagră.

-Chasselas doré, Chasselas roz, Milcov,

Muscat de Adda, Muscat de Hamburg,

Afuz Ali, Coarnă neagră selecţionată

(Galaţi)

-Chasselas doré, Chasselas roz, Milcov,

Muscat de Adda, Muscat de Hamburg,

Afuz Ali, Coarnă neagră selecţionată.

4. Regiunea viticolă a Dealurilor Crişanei

şi Maramureşului (judeţele Arad,

Bihor, Sălaj, Satu Mare, Maramureş)

Cetăţuia, Timpuriu de Cluj, Chasselas

doré, Chasselas roz, Napoca, Muscat de

Adda, Muscat de Hamburg, Silvania,

Splendid, Transilvania

5. Regiunea viticolă a Dealurilor

Banatului (judeţele Caraş-Severin şi

Timiş)

Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de

Adda, Muscat de Hamburg, Silvania.

6. Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei

a)zona judeţului Constanţa

b)zona judeţului Tulcea

-întregul sortiment

- Chasselas doré, Muscat de Hamburg,

Afuz Ali.

7. Regiunea viticolă a Teraselor Dunării

(judeţeleTeleorman, Giurgiu, Călăraşi,

Întregul sortiment


Ialomiţa şi Constanţa)

8. Regiunea viticolă a Nisipurilor şi a

altor terenuri favorabile din sudul ţării

(judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt,

Teleorman, Călăraşi, Ialomiţa şi Brăila)

Întregul sortiment

termic util 1300-15000C; 1300-1500 ore de insolaţie reală) determină întârzierea maturării cu

2-3 săptămâni faţă de arealele foarte favorabile.

Ponderea cea mai mare în sortiment este deţinută de soiurile cu maturare mijlocie:

Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Muscat de Adda ş.a ; de Coarnă neagră şi

Coarnă neagră selecţionată ca soiuri cu maturare târzie ,bine adaptate la condiţiile ecologice

ale arealelor viticole din judeţele Vaslui,Galaţi ,Vrancea , Buzău ş.a.Soiul Chasselas doré este

considerat un soi de bază pentru podgoriile din sudul Moldovei(Panciu,Odobeşti),fiind foarte

bine adaptat la condiţiile ecologice din aceste areale(Oşlobeanu şi colab.,1991). Soiurile cu

maturare extratimpurie şi timpurie (Muscat Perla de Csaba, Cardinal ş.a.) asigură o eficienţă

economică redusă datorită întârzierii maturării şi a calităţii producţiei inferioare comparativ

cu arealele menţionate anterior. În aceste areale soiurile cu maturare târzie, clasice -Afuz Ali,

Italia- nu găsesc condiţii favorabile pentru a ajunge la maturitate deplină .

Arealele tolerate pentru cultura strugurilor de masă cuprind podgorii şi centre viticole

din regiunile viticole: Podişului Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului precum şi cele din

nordul şi centrul regiunii Dealurile şi Colinele Moldovei, în care resursele climatice sunt

insuficiente pentru cultura economică a strugurilor de masă. Ca urmare, maturarea este

întârziată cu 4-5 săptămâni faţă de arealele foarte favorabile, iar calitatea producţiei obţinute

este redusă, mai ales sub raport calitativ.

În aceste areale se cultivă soiuri cu maturare mijlocie, pentru consum local, în special

Chasselas doré şi pe suprafeţe mai reduse soiul Muscat de Hamburg.

Îmbunătăţirea sortimentului naţional de soiuri de struguri pentru masă ,prin

introducerea soiurilor create în ultimele decenii,a permis completarea şi diversificarea, pentru

fiecare areal de favorabilitate şi chiar pentru arealele tolerate ,structura sortimentului aşa cum

se observă în tabelul 4.5.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Olteanu J., Daniela Cichi, D.C. Costea, L.C. Mărăcineanu - Viticultură Speciala - Zonare,


Ampelografie, Tehnologii Specifice, Ed. Universitaria, 2002

Oşlobeanu M. şi colab., 1991-Zonarea soiurilor de vita de vie in Romania. Ed. Ceres,

București.

Teodorescu C. şt., Popa A., Sandu Gh., 1987-Oenoclimatul României (vimtrile României şi

climatul lor caracteristic). Ed. ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

www.googlemap.ro. Harti cadastrale 3D

O.M. nr. 225 din 31 martie 2006 privind aprobarea Zonării soiurilor nobile de viță-de-vie

roditoare admise in cultura in arealele viticole din Romania, publicat in Monitorul Oficial nr.

324/11 aprilie 2006

zonarea soiurilor de struguri pentru masa in romania

Documents