ZIUA EROILOR

Sărbătorim astăzi, după tradiţie, Ziua Eroilor. De-a lungul vremurilor, poporul român a fost obligat adesea să lupte cu înverşunare pentru apărarea moştenirii străbune şi păstrarea fiinţei naţionale.

Sărbătoarea de astăzi are menirea de a-i omagia pe cei care de-a lungul veacurilor, cu sacrificii umane şi materiale, au creat o stare de spirit, un sentiment al eroismului şi al dăruirii de sine. Cu omenească emoţie şi adâncă recunoştinţă să ne gândim la cei care şi-au jertfit viaţa pentru ţară şi neam.

Neuitată rămâne jertfa atâtor ostaşi care, sub conducerea unor voievozi şi domni de renume, şi-au demonstrat capacitatea de luptă, dârzenia, spiritul de sacrificiu în luptă cu toţi cei care au încercat, de nenumărate ori, să cucerească aceste teritorii.Alături de simbolurile naţionale, eroii ne legitimează în lume. De aceea afirm cu toată certitudinea că trebuie să învăţăm să trăim în modernitate prin tradiţie, prin specificul naţional şi local într-o epocă a globalizării politice şi economice.

Teritoriul naţional, glia strămoşească, pământul patriei, sau orice altă formulă de adresare am folosi pentru determinarea perimetrului în care trăim şi muncim, reprezintă garanţia unei vieţi libere şi demne chiar şi în epoca globalizării. Mondializarea se bazează, în primul rând, pe conservarea şi valorificarea specificului naţional. De aceea, putem spune că jertfele eroilor neamului sunt temelia afirmării României în lume chiar şi după integrarea în Uniunea Europeană.

Iată de ce, consider că este necesar să ne iubim şi să ne cinstim eroii şi trecutul, dar nu prin vorbe, ci prin fapte, şi nu numai în această zi aniversară, ci mai ales în zilele şi prin faptele noastre viitoare.

Am convingerea că acesta este mesajul sărbătorii de astăzi, zi cu importantă semnificaţie creştină, fapt pentru care vă adresez salutul tradiţional: „HRISTOS S-A-NĂLŢAT!”

ZIUA EROILOR

Doamnelor şi domnilor,Sărbătorim astăzi o zi deosebită, menită să aducă un omagiu celor care au împlinit

idealurile României contemporane. Există, pe parcursul unui an, momente în care suntem aproape de faptele de glorie ale poporului român şi încercăm să înţelegem motivaţiile sacrificiului suprem al acestuia. Dacă vom avea curiozitatea să facem o incursiune în istorie, vom constata că pe teatrele de război, soldaţii români au plecat întotdeauna cu dezavantajul că luptă pentru interesele unei ţări aflate permanent în sfera de influenta a marilor puteri, însă extraordinara forţă vizionară a celor care au condus destinele României au transformat-o întotdeauna într-un partener redutabil şi într-un duşman de temut.

Eroii românilor au luptat fără echipament corespunzător şi fără dotările tehnice necesare şi au reuşit să învingă numai datorită calităţii lor spirituale, animată de sentimente care astăzi pică de multe ori în derizoriu. Este trist că nu mai sunt cultivate valori precum iubirea de ţară, mai ales acum, când avem cu adevărat nevoie să ne cunoaştem identitatea naţională.

Consider că trebuie menţionaţi printre eroi şi soldaţii români aflaţi în cele mai periculoase zone ale globului, cu precădere cei care şi-au pierdut viaţa pentru a contribui, alături de aliaţii noştri, la lupta împotriva terorismului. Chiar dacă s-au schimbat fundamental dotările şi condiţiile, aceştia s-au achitat cu fruntea sus de angajamentele pe care ni le-am asumat, pierzându-şi viaţa departe de casă. Este de datoria noastră să le mulţumim şi să le aducem un omagiu pentru jertfa lor.

Ceea ce am dorit să subliniez prin mesajul meu este că istoria noastră este plină de oameni care au murit pentru a servi interesului naţional, cei mai mulţi dintre ei rămaşi necunoscuţi. Avem datoria, peste timp, să le îndeplinim dorinţa de a trăi într-o ţară demnă. Vă mulţumesc!

ZIUA EROILOR

Pentru români, Sfânta Sărbătoare a Înălţării Domnului înseamnă şi Ziua Eroilor. O zi în care trebuie să ne amintim, cu profundă recunoştinţă, de toţi cei care s-au jertfit ca să existăm de-a lungul istoriei, ca să avem o ţară întreagă independentă şi suverană, în care să trăim liberi. Datorăm această zi celor care au făcut România Mare şi care, la 4 mai 1920, printr-un decret-lege, au stabilit ca sărbătoarea Înălţării să fie şi Ziua Eroilor. În acea vreme, abia întregită şi recunoscută în concertul statelor naţionale europene, România a fost primul dintre ele care a onorat pe eroii străini deopotrivă cu propriii săi eroi, aliniindu-se, prima, prevederilor Tratatului de la Versailles. Acest act, venit după o conflagraţie în care pierdusem mai bine de un milion de vieţi, a dovedit - deopotrivă - tărie, înţelepciune şi onoare.

Aş vrea să mai amintesc un fapt, puţin cunoscut, petrecut în mai 1923, odată cu instituţionalizarea Mormântului Ostaşului Necunoscut în Parcul Carol I. Atunci, au fost aduse 10 sicrie, de pe cele mai crâncene fronturi pe care au luptat românii. Un elev, Amilcar Săndulescu, orfan de război şi cel mai bun elev din liceele militare, a fost chemat să aleagă, din cele zece, sicriul ce avea să fie îngropat în cripta Memorialului. După slujba religioasă, copilul s-a oprit la sicriul al patrulea, pe care l-a atins şi a spus: „Acesta este tatăl meu! Doamne, Dumnezeule, ai în pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl meu!". Mi-aş dori să avem astăzi, printre noi, mai mulţi oameni care să aibă tăria şi demnitatea pe care le-a arătat acel copil, acum 85 de ani.

N-aş vrea să uităm de cei mai apropiaţi zilelor noastre, al căror sacrificiu, din decembrie 1989, ne-a redat libertatea de care ne bucurăm astăzi şi statutul de stat european.

Istoria noastră - destul de sinuoasă, altfel - este aşezată pe multe sacrificii de vieţi şi scrisă de oameni care au ştiut servi interesul naţional. Şi unii, şi ceilalţi au fost animaţi de sentimente şi principii pe care, astăzi, le vedem adesea târâte în derizoriu. Nu ne vom ridica la înălţimea lor, decât reînvăţând să trăim cu demnitate, respectându-ne unii pe alţii şi valorile autentice pe care - har Domnului - încă le avem.

ZIUA EROILOR

Pierderile de vieti omenesti din anii primei conflagratii mondiale, nemaiintal-nite pana atunci, au fost enorme. Romania a pierdut aproape un milion de militari si civili. De aceea, pentru supravietuitori s-a impus ca o datorie morala comemorarea, in fiecare an, a celor care au pierit pe cam-purile de lupta. La nivel de natiuni, acest lucru s-a materializat prin Tratatul de la Versailles. Acest document, semnat de fostele tari beligerante, preve-dea, printre altele, obligativitatea intretinerii mormintelor ostasilor ingropati pe teritoriile statelor respective, precum si a operelor comemorative de razboi dedicate acestora.

Concretizarea prevederilor actului de la Versailles s-a facut prin aparitia Decretului-lege nr. 1693/4 mai 1920 - care a stabilit ca Ziua Eroilor sa fie sarbatorita cu prilejul

Zilei Inaltarii Domnului Iisus Hristos - Romania devenind cu acest prilej primul stat care i-a asimilat pe eroii straini celor nationali.

13 MAI – ZIUA EROILOR, INALTAREA DOMNULUI SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ A POPORULUI ROMÂN

În fiecare an, la Înălţarea Domnului, a intrat în tradiţie ca să aducem un prinos de recunoştinţă eroilor neamului, care s-au jertfit pentru apărarea pământului strămoşesc. De altfel, după primul război mondial, s-a hotărât ca în această zi importantă a creştinismului, să se sărbătorească şi Ziua Eroilor, România devenind primul stat din lume care a decretat această zi ca sărbătoare naţională. Mormintele şi monumentele eroilor la care depunem flori, aprindem lumânări şi ne reculegem reprezintă un simbol al dăinuirii noastre în timp, al sacrificiului suprem pentru înfăptuirea idealului naţional. Ziua Eroilor este un minunat prilej de a cinsti, aşa cum se cuvine, memoria ostaşilor noştri jertfiţi în lupta pentru apărarea ţării, credinţei şi neamului. În Panteonul Eroilor Neamului se înscriu la loc de cinste şi ostaşii vasluieni, plăieşii lui Ştefan cel Mare, căzuţi la Podul Înalt, cea mai strălucită victorie creştină împotriva Islamului până la asediul Vienei, cum o considera istoricul C.C. Giurescu. De asemenea, ostaşii acestor plaiuri, înrolaţi în regimentele 12 şi 13 dorobanţi s-au acoperit de glorie în războiul de independenţă, în luptele de la Plevna , Racova şi Vidin. De altfel,basoreliefuri cu dorobanţi şi cuşma de curcan sunt încrustate la intrările în municipiu,devenind emblema acestuia . Se remarcă în galeria eroilor vasluieni din 1877 şi sergentul Constantin Ţurcanu, personaj legendar al urbei, care a participat ca voluntar şi în războiul de întregire al neamului-fiind o pildă vie pentru ostaşii ce luptau la porţile Moldovei. Vasluienii, asemenea întregului popor, au luptat şi în al doilea război mondial. De altminteri, România este singura ţară care a luptat atât în Răsărit şi în Apus , contribuind la scurtarea războiului cu şase luni. Însă, consecinţele războiului şi ale pactului Ribbentrop Molotov sunt nefireşti pentru noi, existând şi azi două state româneşti de o parte şi alta a Prutului. Desigur, la acest moment de sărbătoare, noi trebuie să ne cinstim eroii anonimi, soldaţii cunoscuţi şi necunoscuţi, ale căror morminte sunt presărate peste tot în ţară. Fie ca pilda lor să ne dea curaj şi încredere în forţele noastre.

Z  I  U  A    E  R  O  I  L  O  R          Începând din 1920, comemorarea eroilor cazuti în razboi – Ziua Eroilor- se organiza în fiecare an, de Ziua Înaltarii Domnului, la 40 de zile dupa Sfintele Pasti, în general în luna mai, “când floarea este mai bogata”, asa cum preciza decretul din 4 mai 1920. Toate actele normative ulterioare, pâna în anul 1948, au mentinut prevederea sarbatoririi Zilei Eroilor în Ziua Înaltarii Domnului si au acordat acestei zile statut de sarbatoatre nationala.Legiferarea acestei comemorari a fost determinata atât de traditia crestina, proprie poporului român, cât si de prevederile unor articole ale Tratatului de pace de la Versailles care, printre altele, impuneau natiunilor foste beligerante întretinerea

mormintelor tuturor ostasilor îngropati pe teritoriile statelor respective.Ziua Eroilor era sarbatorita atât pe teritoriul tarii, cât si în strainatate de autoritatile române, în mod demn, prin organizari de Te-Deum-uri, procesiuni si serbari cu un înalt caracter national si patriotic, la care participau toate institutiile de stat si particulare, fara deosebire de religie sau etnie.Programul festivitatilor era propus de societatea “Mormintele eroilor cazuti în razboi” – din 1927 denumita societatea “Cultul Eroilor”- în colaborare cu autoritatile locale si aprobat chiar de Consiliul de Ministri.În anii dintre cele doua razboaie mondiale, pentru cinstirea celor cazuti si comemorarea glorioaselor acte de eroism national, s-au construit monumente si placi comemorative, în aproape toate localitatile tarii, iar în Bucuresti s-a construit un edificiu comemorativ al razboiului de întregire nationala – MORMÂNTUL OSTASULUI NECUNOSCUT – inaugurat în luna mai a anului 1923.Manifestarile dedicate Zilei Eroilor nu reprezentau numai îndeplinirea unei îndatoriri de pietate si recunostinta fata de cei cazuti, ci si de concentrare a acestor pilde în locuri de onoare, cu valoare educativa pentru tânara generatie.Prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilita pentru data de 9 mai, abrogându-se astfel prevederile anterioare care stabilisera ca Ziua Eroilor sa fie sarbatorita în Ziua Înaltarii Domnului.Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor si operelor comemorative a preluat reglementarea care prevedea sarbatorirea Zilei Eroilor în data de 9 mai “concomitent cu sarbatorirea independentei de stat a României si a victoriei asupra fascismului”.Revenirea la traditia sarbatoririi Zilei Eroilor în Ziua Înaltarii Domnului s-a realizat în anul 1995 prin adoptarea Legii nr. 48 privind proclamarea Zilei Eroilor. Art.1 al acestei legi prevedea: “Se proclama Ziua Eroilor, sarbatoare nationala a poporului român, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Pasti – Ziua Înaltarii Domnului Iisus Hristos -, potrivit taditiei românesti”.Prin adoptarea Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi a fost abrogata Legea nr. 48/1995, dar data sarbatoririi Zilei Eroilor a ramas neschimbata fiind stabilita prin prevederile art. 39 al noului act normativ tot în Ziua Înaltarii Domnului Iisus Hristos.

sursa: http://www.mapn.ro/traditii/ziuaeroilor.htm

Ziua Eroilor

Colonel (rtr.) Constantin CHIPER Vicepreşedinte al Consiliului Director Central al Asociaţiei Naţionale "Cultul Eroilor"

 

"Neamul este etern prin Cultul Eroilor"(Nicolae Iorga)

După încheierea războiului pentru întregire statală şi eliberare naţională, pe întregul teritoriu al României se aflau ostaşi români înhumaţi, care căzuseră la datorie.

Conducerea statului român a emis Decretul-Lege nr.715 din 14 ianuarie 1919, prin care s-au expropriat terenurile unde erau îngropaţi ostaşii morţi în războiul de întregire a neamului românesc, amenajându-se cimitire ale eroilor.

De asemenea, statul român a adoptat măsura înfiinţării Societăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război (în baza Decretului nr.4.106 din 12 septembrie 1919), cu statut de persoană juridică, având nobilele misiuni de a îngriji, înfrumuseţa şi păstra mormintele şi operele comemorative de război realizate, de a descoperi noi morminte ale ostaşilor căzuţi pentru patrie, de a aduce îmbunătăţiri cimitirelor eroilor şi de a organiza ceremoniale religioase şi militare la mormintele eroilor.

Guvernul României, prin Decretul-Lege nr.1.693 din 20 aprilie 1920, a aprobat propunerile Bisericii Ortodoxe Române şi ale Ministerului de Război de a se sărbători în fiecare an Ziua Eroilor, în ziua când se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la ceruri.

Societatea Mormintele Eroilor era condusă de Ministerul de Război (după demobilizarea armatei şi trecerea ei la statutul de pace, la data de 1 aprilie 1921 s-a reînfiinţat Ministerul Apărării Naţionale) şi de Biserica Ortodoxă Română. Societatea şi-a desfăşurat activitatea sub această denumire până la data de 31 mai 1927, când, în conformitate cu prevederile Legii asupra mormintelor de război din România, decretată cu nr.1.699, şi-a schimbat denumirea în Societatea Cultul Eroilor. Această lege a fost revăzută şi completată, promulgându-se, la 27 iulie 1940, Legea Regimului Mormintelor şi Operelor Comemorative de Război.

În virtutea acestor legi, în perioada interbelică, Societatea Cultul Eroilor a centralizat în cimitirele definitive ale eroilor, osemintele a 200.000 de eroi români şi străini, care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzleţe; a repatriat din şi în străinătate rămăşiţele a peste 1.500 eroi, pe baza convenţiilor stabilite; a construit 106 cimitire militare definitive şi 14 mausolee; s-au asimilat mormintele de război şi cele ale ostaşilor şi civililor căzuţi în timp de pace în luptele pentru apărarea graniţelor, a ordinii publice şi a siguranţei de stat.

Societatea "Cultul Eroilor" şi-a schimbat denumirea, în anul 1940, în Aşezământul Naţional "Regina Maria" pentru Cultul Eroilor, care a desfăşurat activităţi organizatorice şi educative sub conducerea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române şi a Ministerului de Război, până la data de 29 mai 1948, când a fost desfiinţat.

În perioada 1949-1950, activitatea de îngrijire a monumentelor şi cimitirelor eroilor şi de omagiere a eroilor s-a desfăşurat de către Ministerul Apărării Naţionale, administraţiile locale, cadrele didactice din şcoli şi preoţii din cadrul parohiilor.

Ministerul Apărării Naţionale a aprobat unui grup de cadre active să înfiinţeze, în anul 1990, Secţia pentru valorificarea tradiţiilor militare şi a patrimoniului istoric-militar, căreia i s-a alăturat un grup de ofiţeri în rezervă şi retragere, împreună

înfiinţând, în anul 1991, Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor, care a căpătat personalitate juridică prin Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, nr. 664, din data de 19 noiembrie 1991.

Încă de la înfiinţare, Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor a preluat obiectivele şi activităţile fostului Aşezământ Naţional pentru "Cultul Eroilor". Comitetul a funcţionat sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale şi a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. În toate judeţele ţării s-au înfiinţat comitete judeţene, municipale, orăşeneşti, comunale şi săteşti.

La data de 30 mai 1995, prin Legea nr.48, Parlamentul României a proclamat sărbătorirea Zilei Eroilor în ziua care se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri.

Cu prilejul celei de a treia Conferinţe Naţionale a Comitetului Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor, din ziua de 28 noiembrie 1997 s-a hotărât schimbarea denumirii Comitetului Naţional, în Asociaţia Naţională "Cultul Eroilor".

La data de 20 octombrie 2004 s-a desfăşurat cea de a V-a Conferinţă Naţională a Asociaţiei Naţionale "Cultul Eroilor", care a adoptat noul statut şi a hotărât înfiinţarea la nivel central a Consiliului Director Central şi a Consiliilor Directoare la sectoarele capitalei, la judeţe, municipii, oraşe şi comune.

În colegii naţionale, licee, grupuri şcolare şi şcoli generale îşi desfăşoară activitatea un mare număr de Cercuri ale "Cultului Eroilor", care sunt conduse de Asociaţiile "Cultului Eroilor". Sarcinile acestora constau în participarea la îngrijirea monumentelor şi a cimitirelor eroilor, la ceremonialurile militare şi religioase organizate la acestea cu prilejul Zilei Eroilor şi a altor sărbători naţionale, precum şi organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de cunoaştere a eroismului străbunicilor şi bunicilor noştri în luptele desfăşurate împotriva intervenţioniştilor străini.

Sărbătorindu-ne în calitate de creştini, cinstim cu respectul cuvenit pe străbunicii, bunicii şi părinţii noştri, care nu şi-au precupeţit viaţa pentru ca poporul român de sorginte latină să dăinuiască în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Cu prilejul Zilei Eroilor şi a Înălţării la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne înclinăm cu smerenie frunţile în faţa străbunilor care au făurit poporul român şi au apărat cu preţul vieţii lor fruntariile ţării, în epocile: veche, medie, modernă şi contemporană.