8/17/2019 Ziua a Saptea

1/3

 Adriana Mosoiu

 Ziua a şaptea

  Milioane de ani în urma. Ani-lumină , kilometri pă tra ţ i. Undeva.  R ă sucite ca nişte cochilii. Cochilii fosile. Sunt.  „ 104q nu e a şa cum îl ştii tu. Azi chiar am îngheţ at cumplit, desi ne

promiseser ă  5/3 grada ţ ii în troposfera şi dublu în Marele Acvariu. Porci. La câ tm-au stresat, cred ca meritam mai mult TK2. Cică : „daca nu-ţ i convine,întoarce-te în galaxxorul tau”. Ceea ce-mi doresc şi eu…  Primul ytariom a fost practic. De fapt, toate probele sunt practice, pentruca vor sa ne exploateze câ t mai mult. Se folosesc de noi şi nimeni nu le zicenimic. Politia galaxxorica ce mama naibii pă zeşte?!  În fine… Ca e împuţ it ă , treaba s-a v ă zut de diminea ţă , de câ nd mi-aurepartizat planetoidul ala de care toţ i se fereau, Terra403/2. Nici mic, nicimare, un… şi întuneric. Nici mă car nu era într-o incinta complet izolata, era cala…”  Si lumina era buna. Că dea dintr-o parte pe clă diri, punâ nd în evidentaferestrele albe. O fereastra era deschisa, ca un peron pe care nu e tras nici untren. O sacoşă  prinsa cu doua câ rlige pe sâ rma. Pescari. Şi întunericul era bun.Întunericul s-a numit „noapte”, iar lumina s-a numit „ziua”. Şi a fost ziua înt â i.  „Scuză -mă , dar asear ă  am adormit în timp ce transmiteam. Eramsemiparalizat de oboseala, cred ca ăştia pun prea mult besulphinozoldiminea ţ a, în concentratul lichid pe care ni-l injectează . Cred ei ca în felul astacompensează  orele de somn pe care ni le dezactivează  periodic.  Ma lupt în continuare cu planetoidul, pentru ca ieri nu am reuşit satermin toate conexiunile. Trebuie neapă rat sa termin azi [st/pE/do/at/kU]atmosfera, nori, continentali. E ceva de lucru… Niciodat ă  n-am ştiut unde sa

mai pun kobalon şi unde nu. Da’ ma descurc.  Mâ ine este ytariom la Botanica. Ierburi, pomi, verdea ţ a, ştii tu… Chestiidin alea care ne plă ceau şi noua, câ ndva. Mi-e riq alon de tine, Dek. Mi-arplă cea sa fii aici.”  Si a fost o seara şi a fost o diminea ţă . La 5.30 deschise usa şi ridica cele2 sticle cu lapte, ziarele şi acoperişul care că zuse în timpul furtunii. Iarba îiajungea pâ nă  la genunchi.

8/17/2019 Ziua a Saptea

2/3

  „Ca şi cum toat ă  mizeria asta n-ar fi fost suficienta, ieri mi s-a stricat şiken-emitatorul. Suntem jalnici, Dek… Jalnici. Sunt 3500 de ken-operatori la

 vreo 2000 de emiţă toare, dar nu vine nimeni sa le repare daca nu-i ameninţ icumva. Hr, hr… Le-am zis ca le ve exploda un nor cu cyboxid tolin la usa, dacanu vin în 5 parxi să -mi repare ken-ul. Ma rog, au venit după  6 parxi.

  Ştii, Terra403/2 începe sa capete forma. După  ce i-am aplicat şi ter+sateliţ i, am constatat ca arata bine. Chiar nesperat de bine. E umbakilor câ t demulte lucruri poţ i schimba cu nişte asteroizi şi câţ iva sateliţ i infimi. Chestiaasta cică  nu trebuia sa ţ i-o spun, acuma iar ma agasează  ăştia cu avertiză rilelor uckopede. Idioţ ii…”  Luminatorul cel mai mare spre st ă pâ nirea zilei şi luminatorul cel mai micspre st ă pâ nirea nopţ ii. Şi stelele. Înv ă luind cu raze tot ceea ce se numeştepiatra, bordura sau cos împletit din nuiele. Sa fie ei spre semne şi spreanotimpuri şi spre zile şi spre ani. Semafoare.  „Azi am avut unele probleme la Set Biologie. Coordonatele pe care leaveam nu se galau perfect pe circuite. La un moment dat, din (5A,D) pă să ri amnatural apa greşit mediu şi pesti cu V blocat, nu stiu cum… Mă -nţ elegi… Da’le-am reparat estinos de repede.  Încă  putin şi ma voi întoarce. Trebuie să -i mai rabd doar 2 abzaris pepisă logii ăştia, apoi: Marea Weraxiparae. Dek… Uneori îmi vine să -mi desfaclegă turile gravita ţ ionale şi sa o pornesc asa, aiurea, printre spa ţ iali. Doar ca numi-ar folosi la nimic. Dimpotriv ă : le-ar înt ă ri suspiciunile. Arcopinesc ca şi-audat seama deja de planurile mele pentru Weraxiparae. Trebuie sa mai amr ă  bdare 2 abzaris. 2.”  Si toate pă să rile înaripate după  felul lor. Archeopterix după  Archeopterixdupă  Archeopterix şi delfin după  delfin după  delfin. Pinguin. Beduin. Ca un

gheţ ar plutind în deriva între Ecuator şi Polul Sud. Ziua a cincea.  „Hr, hr… I-am f ă cut praf. Nu mai v ă zuser ă  ăştia în toat ă  [ka/op/erdia/ne] lor at â tea animale să lbatice la un loc. La început eramneîncreză tor, recunosc ca nu prea ma pricep la Zoolopaccie. Iar câ nd mi-auspus ca vor şi un altfel de life-prototip inclus în genele latente ale unei specii deprimate, îmi venea să -i las balta cu planetoidul lor şi sa ma urc în primullukobile înt â lnit. Hr, hr… Sunt imqatirun, Dek. Fericit, cum ai spune tu. Le-amdat ce mi-au cerut, un planetoid cu multiple forme integrale de existenta, maideparte sa se descurce singuri. Eu aici nu mai r ă mâ n nici un parxi.  Disear ă  vom merge la TheparW şi vom lbytois precum pă să rile şi pestii şitoate animalele să lbatice la un loc. Ca după  o lunga invernare.”  Sub pa şii tai, la kilometri depă rtare. Verde lâ ngă  st â nca rosie, ca un apusde Soare împă r ţ ind semicercul în miază zi şi miază noapte. Ca un pahar pemarginea mesei. 700 MB într-un CD-ROM. Fosile încrustate în caligrafiatimpului. Şi Sfinxul privind spre fratele sau, Omu. Acolo.  Ziua a şaptea.

8/17/2019 Ziua a Saptea

3/3

SF  Â R ŞIT