L.nmîiieaza-te şi vei fil — Voeşte şi vei putea!

C. 4 . R e e e t U

Z E C E M A I Vineri, îu 23 Maia stil n e a de­

là un capăt la altul al ţării ini­mile româneşti vor bate ia fel. Voî amuţi pat imile şi se va în­tinde hora сэа шаге a frăţiei în tot cuprinsul pământului româ­nesc, i n inima ţării şi în toate colţurile ei se va sărbători ziua de zece Maiu, cea mai strălucită sărbătoare a sufletului nostru.

0 sărbătorim acum a şeasa oară delà înfăptuirea idealului naţional şi nu ş î im, cum să muiţămim lui Dumnezeu, că a învrednicit pe toţi fraţii din ce­le patru unghiuri, să participe ia minunata^ sărbătoare. Pe piai urile Ardealului, Bucovinei şi Basarabiei zece Maiu a fost odată o sărbătoare închisă nu­mai în adâncul inimilor. A fost o sărbătoare cu lacrimi. Inimi­le ardelenilor, bucovinenilor şi basarabenilor băteau în această zi mafecu putere, abia îndrăz­nind să se gândească la ziua măreaţă, când Carpaţii ş i Pru­tul nu vor mai fi o piedică pen­tru sărbătorirea la fel a strălu­citei sărbători. Când vre-un ţă­ran umblat prin Bucureşti descî ia sătenilor strânşi în mij ­locul satuîuî decursul măreţe­lor serbări, străluciau toţi ochii, citeai în ei marea întrebare:

— Când v o m ajunge, să prăz-nai in ş i noi marea şi sfânta zi?

Cei mai în vârstă lăcrimau la gândul, că marea sărbătoare se va prăznui peste mornmnfurile 1er. Simţeau însă mângâierea ti ui ce, că urmaşii lor nu vor mai fi siliţi să-şi oprească sborul

1 gândului la zidul Oarpaţilor şi la malurile blestematului Prut. Şi muriau liniştiţi , în convinge­rea, că laoxîaintele ior vor fi bi­necuvântate de cântecul dulce al înirăţirii tuturor, că ţărna acestor morminte va tresări la acordurile dulci ale horei celei mari:

— Eu (i-s frate, tu-mi eşti frate, In noi doi un suflet bate!

Măreaţa zi a sosit. De şease ani încoace o sărbătoreşte cu aceeaş bucurie toată suflarea românească. Cei de-un sânge şi шишшвшшштшвшЁЁЁтшштіЁЁЁт

de-o lege cu in ima curată, româ­nească, se închină azi măreţe­lor umbre, cari au înscris oda­tă cu sângele lor paginile cele mai glorioase ale istoriei nea­mului .

Se închină cu drag. Aceia, cari sub zidurile Gri viţei şi Plevnei au scris cu sânge neatârnarea ţării româneşti , o ţară mică, for­mată din principatele unite ale Munteniei şi Moldovei, încă de pe-atunci au pregătit marea uni­re a tuturor românilor, de pe toate plaiurile.

î n ziua de zece Maiu 1 8 6 1 , re­gele Carol, cel dintâi rege al Ro­mâniei , s'a încoronat cu coroa­nă de oţel. Din această coroană au lipsit însă câte-va pietri scumpe. Par încă de pe-atunci se ştia, că va veni vremea, când nici aceste pietri nu vor îipsi.

Când în fiecare an, românii din România liberă prăznuiau ziua de zece Maiu, privirile lor ei au îndreptate înspre Carp aţi şi Prut. Be-acclo, drept răspuns, prinieau milioane de lacrimi. Erau lacrimi de durere şi de nă­dejde.

Durerea a trecut, nădejdea n'a fost neîndreptăţită. Acum, fără lacrimi, cu inimă curată, românească, sărbătorim cu toţii măreaţa zi de sărbătoare a su­fle iu lui românesc.

Sărbătorim începutul bucu­riei noastre.

Sărbătorim, mângâierea celor ce îşi dorm somnul în pământul românesc.

Sărbătorim nădejdea în zile bune, frumoase, în viitorul de aur al ţării.

Nimic să nu tulbure sărbătoa­rea. Nici patimile'pol it ice , nici neînţelegerile trecătoare. Nimic, nimic. Astăzi să ne aducem a-minte cu toţii, că suntem fraţi, de-un sânge şi de-o lege ş i în­cinşi în hora cea mare a frăţiei să ne încălz im inimile la focul dragostei de neam. Acest foc sfânt să topească ori-ce ghiaţă, ce ni-s'a lăsat pe inimi. Şi să ne întărească în hotărârea nestră­mutată de-a lucra pentru întă­rirea ţării.

Cultura Poporului.

- l A I L A P A In 1884 muncitorii americani au

decis să inpună ziua de 8 ore şi după doi ani, la un congres al lor ţinut la Chihago, hotărîse ziua de 1 Mai a acelui an pentru desă­vârşirea reformei. S'a ales această dată după un vechiu obicei al Sta­tului New-York de a considera anul angajamentelor comerciale ea începând ia 1 Mai. De frică şi de nevoe industriaşii au satisfăcut do­leanţele la peste 200.000 de mun­citori. In acest an, 1886, s'au de­clarat în Statele Unite cinci mii de greve pentru dobândirea a „opt ore de muncă, opt ore de pregă­tire şi opt de odihnă". Consecinţele imediat au fost însă • tragice căci greviştii provocând, poliţia sa opus.

: Au fost şi morţi şi răniţi. ; Acesta a fost primul 1 Mai, con­

siderat de muncitorii întregei lumi ca zi de sacrificiu pentru îmbună­tăţirea stărei lor. De atunci l-au

• transformat în sărbătoare de doliu , în amintirea eelorce sau sacrificat : cauzei, şi în motiv de excitare a

marelor masse muncitoreşti contra ; «capitalismului ucigător". Din 1886,

îa fiecare an, la aceiaşi dată de 1 : Mai şi în fiecare ţară din lume, : lucrătorii îşi părăsesc lucrul şi pu-I nându-şi la butonieră floarea roşie I ce simbolizează sângele vărsat de î eroii cauzei muncitoreşti, cutreeră ! străzile, strigă, excită reprezentanţii i ordinei publice, purtând cu ei pla-I carde pe cari sunt scrise revendi-j cările ior spre -împărăţia păcei al ' cărei sens sunt departe de al înţe­

lege. Şi e firesc ca din toată acea­stă mişcare sá se ivească un scan­dal; să se lovească unui pe altul, să intervină poliţia şi să moară chiar câte unui, doi. Aceşti sacri­ficaţi la 1 Mai al fiecărui an nu fac decât să inteţească vrajba mun­citorilor cu braţul, contra munci­torilor cu capul, pe cari actorii silei

, de 1 Mai numesc burghezime.

{ In Franţa 1 Mai îşi are origina la 1889 când Federaţia sindicatelor

• Bordeaux şi congresul sociali-I ! ™ o r din Troyes au decis să săr-I patorească centenarul marei revo­ir tatu. 1889 fiind anul centenar, s'a

ales 1 Mai al acestui an pentru a Ï» ¥ °J™emora totodată martirologiul î 1886 al tovarăşilor din Chihago. f C?P c u J u l e s Guesde, manife-

о п Т Ѵ 1 1 u m P l u t Piace de la Con-oorae. Populaţia îngrozită se ascun-r p » g e a P e bariere. Garda a reuşit însă să împrăştie pe răsvră-Щі omorând câţiva şi arestând un «™» uumàr de anarhişti. Dacă în ninf a u d e ß a p i t a t pe Ludovic XVI. pentru a aboli despotismul, nu era ÜT®.0* Î Q 1 8 8 9 s ă răstoarne din

f m і л г ? ? * d e l u c r u r i c r e a t ă de ei • Auu de ani înainte, numai pen-- ™ J°rmţa de a turbura. Cele 8

alte me tode 1 1 8 6 P U t e a U ° â ş t i g a р Г І П

Ьі 1891 la aceiaşi dată de 1 Mai,

poliţia se ciocneşte din nou cu răsvrătiţii la Fourmies, omorând printre alţii câţiva copii şi o tînără fată Maria Blondeau ce din întâm­plare se amestecase în învălmăşală. De atunci această nenorocoasă co­pilă a devenit Jeanne d'Arc a mun­citorilor. Aranjarea acestei tinere — omorîtă din greşală sau din imprudenţa ei poate — alături de fecioara din Orleans, n'are ca sens decât un nou motiv de excitare demagogică ce trăeşte tot atât de vie în 1924 ca şi în 1891 ca şi în 1906 când se preparase de către congresul din Bourges (1904) o formidabilă agitaţie pentru reali­zarea zilei de 8 ore. Parisul a trăit atunci câteva ore sub teroare. Po­liţia n'a întârziat nici de data aceia, restabilind ordinea şi operând într'o jumătate de zi 990 de arestări.

Mai în urmă, chiar după dobân­direa celor „8 ore", mişcarea delà 1 Mai nu şi-a desbrăeat haina ei reacţionară. Alte doleanţe spre rea­lizare, alte născociri a celor ce azi se frământă numai pentru a-şi în­scrie numele în paginele istoriei zilei de mâine, puţin păsându-le în ce fel; sau .prea slăviţi, sau blestemaţi e tot u n a ; numai să fiel

1 Mai 1924 s'a petrecut la Paris ea de obicei. Grevă aproape gene­rală, manifestări şi întruniri. N'a fost însă nici un incident cu poli­ţia. O parte dintre ceice ieri strigau moartea burghezimei şi domnia proletariatului, văzând că aceasta e cam irealizabil, şi nevoind să omoare ambiţiile lor nebune s'au gândit că s'ar putea mulţumi şi cu un minister în stat. E adevărat că statul care înplică naţionalism, e cam departe de idea de stăpâ­nire proletară, însă ce să faci? Şi mai ales azi în Franţa, în anul şi chiar cu câteva zile în ajunul ale­gerilor legislative ? Aşa că o mare parte din vitejii de ieri au înbră-ţişat cu ocazia acestui „1 Mai" o atitudine bizară. Afară de comu­nişti şi anarehişti restul muncito-rimei Parisiene s'a ţinut în rezervă. Au şomat, dar au tăcut.

Aspectul Parisului n'a fost prea schimbat din cauza grevei. Tran­sportul n'a fost stingherit căci wat-manii şi conducătorii autobuselor au fost înlocuiţi cu civili ce şi-au oferit benevol serviciile lor. Furni­carul de taximetre dispăruse însă, putându-se ceti o mare linişte pe faţa pietonilor ce traversau marile boulevarde sau străzi şi cari în alte zile sunt condamnaţi la moarte la fiecare minut de către aceste maşini Infernale ce umblă prin oraş eu 50 km pe oră şi pe cari, afară de bagheta poíismenului, nici

- trecerea preşedintelui republicei nu le poate opri. VALERIU 6H. MUGUR

Rin civilisaţiunea Egipteana Cu regii din Dinastia a IV, adică

cu 2500 ani înainte de era creş­tină, Egiptul începe a fi interesant din punct de vedere al civilizaţiei; în acel timp se zidesc cele 3 pi­ramide din deşertul delà Giseh. Ele sunt ale lui Keops, Kephren şi Myceryn, dintre cari cea mai mare este aceea a lui Keops, considerată de cei vechi ca una din cele şapte minuni ale lumei.

In adevăr, înaltă de 150 metri, cu baza pătrată pestp 5 hectari, această piramidă, este construită din blocuri de granit, din eare unele au mai mult de 10 metri lungime, iar aşezarea lor este aşa de perfectă, încât- vârful unui cu­ţit nu simte linia de separaţiune a blocurilor; s'ar zice un. singur bloc delà bază până Ia vârf ; cuce­rirea Arabilor însă a produs oare care stricăciuni a dimensiunilor şi feţelor acestei piramide.

Greutatea totală este de 6 mi­lioane de tone, adică pentru trans­portul acestui material, ar fi tre­buit 6000 de trenuri a câte 100 vagoane.

Mulţi arheologi, cred şi astăzi, că piramidele sunt monuments fu­nerarii, sau chiar mormintele Fa­raonilor, ai acelor regi atot puter­nici, cari în mândria de-a rămânea veşnică amintirea domniei lor, n-au cruţat nici un sacrificiu, ca mii de cete de sclavi, să zidească cu atâta lux, mii de metrii cubi de granit, numai şi numai ca să poată as­cunde în sânul lor o momie uscată şi îmbălsămată, de cari însă nu s'a despărţit sufletul, căci. după cum povesteşte Serviu Tuliu, ia Egipteni unde doctrina metemsi-cosei, forma baza cultului religios, sufletul nu părăseşte corpul ome­nesc pentru a trece în animale, decât în momentul când cadavrul este descompus; de aci încercările lor foarte reuşite, de a întârzia cât mai mult momentul acestei se-paraţiuni, prin îmbălsămarea ca­davrului.

Toate aparenţele sunt de această parte :

Fiecare piramidă are galerii, anti­camere şi camere mortuare, a căror intrări sunt eu multă măestrie as­cunse, spre a impiedeca violarea mormintelor şi a bogăţiilor ce cu­prindeau; orientarea lor este în ge­neral după cele 4 puncte cardinale, întocmai ca şi la besericile noastre, iar inscripţiile cuneiforme depe pe­reţii camerelor şi galeriilor, pove­stesc posterităţii faptele mari a de­functului Faraon; deci o locuinţă măreaţă şi liniştită asemănătoare oarecum cu acelea descoperite în valea Luxorului unde corpul şi su­fletul celui îmbălsămat, petrecea a doua parte a existenţei sale,

Abatele Th. Möreux în cartea sa „La Science Mystérieuse des Pharaons" susţine că a crede de­spre piramide că serveau drept morminte de Faraoni, este tot atât de greşit ca a admite că peste 4—5000 ani, când învăţaţii din acea vreme, răscolind ruinele bise­ricilor noastre, şi descoperind pe ici, colea câte un mormânt de rege, sau a unui cap de biserică, vor conchide că aceste locaşuri de re­culegere sufletească, şi de propa­garea moralei şi a adevărului, au fost zidite în onoarea şi în scopul de a se conserva cadavrele ace­stora. In interiorul său se află 3 camere : a regelui, a reginei şi camera sub­terană, lucrate foarte simplu, foarte regulat, fără nici o decoraţiune, şi fără nici o urmă care să arate destinaţia lor; în locul sicriului din camera regelui, se găseşte un vas de granit, foarte exact lucrat şi cu pereţii perfect lustruiţi, neavând nici o întrebuinţare.

După datele astronomului Piazzi Smith, singurul din timpurile mo­derne, eare s'a ocupat serios de acest monument, Piramida lui Keops are ca bază un pătrat cu lăture de 232 m. 80, şi o înălţime de 148 m. 20.

Dacă se cercetează descrierile din trecut, asupra acestui monu­ment, se constată, că la anul 480 înainte de Christos, istoricul grec Herodot povesteşte că preoţii Egip­teni, iau transmis formula geome­trică că „pătratul construit pe înăl­ţimea piramidei, este egal cu supra­faţa fiecărei feţe triunghiulare", cea ce se verifică exact în realitate.

Această indicaţiune, ne arată că şi mai înainte această construc-ţiunţ nu era privită ca un mor­mânt a cărui proporţiuni au fost astfel calculate şi executate, încât să materializeze noţiuni numerice şi rapoarte geometrice, demne de a fi conservate şi transmise gene­raţiilor următoare.

Dar nu numai a tâ t : dacă se ia perimetru basei, adică suma latu­rilor de bază şi se împarte cu de 2 ori înălţimea piramidei, găsim va­loarea lui P i :

4x232,80 2x148,20

3 ,14=Pi

adică acest monument conţine ma­terializarea unei valori importantă de geometrie, pentru care omeni­rea în cercetarea aşa numitei şi nedeslegatei „cadraturi a cercului"

a cheltuit multe sforţări mintale. Mai departe în 1790 Adunarea

Constituantă a Franţei decretă cău­tarea unei unităţi fundamentale de lungime, naturală şi invariabilă, şi se adoptă „metrul", ca reprezen­tând a 10 milioane parte din sfer­tul meridianului pământesc; se constată însă mai târziu, fiecare meridian are forma sa specială, şi atunci metru nu mai e;ate o unitate naturală invariabilă, oi o unitate convenţională, căci o imitate inva­riabilă, nu poate fi bazată pe o mărime variabilă ea însuşi.

Dacă se recurgea la o altfel de bază, spre exemplu o hăeţiune din raza polară a pământului, care după ultimelele caletój£L_,.este de 6.356.700 metri ; acealpa fiind o lungime fixă, unitatea derivată din ea, era naturală şi invariabilă; însă lucru curios, această valoare o găsim în baza piramidoi lui Keops şi anume:

Egiptenii aveau ca măsură de lungime, cotul şi degetul; architecţii piramidei s'au servit de a s a n u " mitul „cot sacru" sau piramidal, care avea 25 degete; cum un deget valorează 0.0254 metri, un cot pi­ramidal are ca lungime 0.635.660 metri, aproape cât cotul moldo­venesc care are 0,64 metri.

Ei bine, dacă se inmv>Jţeşte cotul piramidal cu 10 milioane, găsim cifra 635.6600, adică lungimea razei polare a pământului, astfel că un cot piramidal, reprezintă a 10 mi­lioane parte din raza polară a pă­mântului, şi poate fi socotit ca o unitate fundamentală de lungime deoarece este naturală şi invariabilă.

Mai departe, dacă multiplicăm lungimea galeriei care conduce la camera regelui, socotită în degete piramidale, cu valoarea lai P i=3 ,14 produsul este 365, adică numărul zilelor dintr'un an.

Iar dacă multiplicăm volumul piramidei cu 2,06, densitatea gra­nitului din care este construită, pro­dusul este 5,52 care este densita­tea medie a pământului..

Dacă multiplicăm degetul pira­midal cu 100 miliarde, produsul este lungimea ce parcurge pămân­tul în 24 ore, mişeându-se pe or­bita sa în jurul soarelui.

In fine, direcţia galerei princi­pale de jntrare în .,PUTJ^4«v pre­lungită şi poiectată pe cer, întâl­neşte polul ceresc.

Aceste constatări, şi multe al­tele, pe care din lipsă de spaţiu, nu pot să le dau, devin cu atât mai misterioase, cu cât istoricii ne confirmă că vechii Egipteni, n'au făcut nici o dată întrebuinţarea lui Pi, adică raportul între lungi­mea circumferinţei şi diametrul său, ei nu întrebuinţau cotul sacru, ci cotul comun, care diferă, şi în ori ce caz n'avea nici o idee, că acest cot sacru, reprezintă o frac­ţiune din raza polară a pământu­lui; cu atât mai mult nu erau în stare să evalueze în coţi pirami­dali, drumul parcurs de pământ în cursul soarelui, cât timp ei nici nu ştiau că pământul se învâr­teşte în jurul soarelui; în fine ei nu cunoşteau de cât o mică parte din suprafaţa pământului, aşa că nu puteau avea nici o idee despre densitatea lui.

Ori când mare parte din cuce­ririle ştiinţei moderne, pentru care şi-au frământat creerul, mii de ge­neraţii de savanţi, se găsesc ma­terializate de aproape 5000 de ani, în granitul piramidei lui Keops, măsurate şi măsurabile, având ne­voie numai pentru a se arăta cer­cetătorului, de o cheei de oarecare artificii de matematică, este neex­plicabil cum aceste minuni nume­rice şi astronomice, au fost cunos­cute de architecţii constructori ai acestei piramide, întrucât gradul de civilizaţiune, la care Egiptenii ajunsese la acea epocă, nu era prea înaintat.

Misterul se desleagă numai dacă admitem că constructorii Pirami­dei şi învăţaţii Egipteni, aveau cu-noştinţi ştiinţifice tot aşa de îna­intate ca ale noastre, care cu vre­mea s-au perdut, aşa că noile ge­neraţii pentru refacerea ştiinţei au trebuit să reia firul principiilor ştiinţifice delà capăt, şi poate pe alte căi cu totul deosebite, sau poate că preoţii Egipteni, păstră­tori severi şi secreţi a unei tradi-ţiuni ştiinţifice din alte timpuri, le-au fixat spre neschimbare în piatră, pentru eternă conservare.

Iar călătorul, care păşind greoi pe nisipul ars de soare, după ce a făcut încunjurul piramidelor, nu­mai acum înţelege bine atitudinea sfinxului delà Giseh, eare în li­niştea deşertului, după tronul său de granit, scurtând cu privirea ho­rizontul îndepărtat, păzeşte cre­dincios de 5000 de ani, secretele preoţilor Egipteni.

Inginer H0ISESCU Dir. Reg. IX Pod. Şosele, Cluj

LEGEA ŞCOALELOR V.

Am ajuns cu spicuirea din Expu­nerea de motive la Proiectul de lege prezentat de d-1 Dr. Angheleseu, mi­nistrul nostru de instrucţiune, la ve­chiul Regat. înadins ne-am ocupat mai Intâiu cu ţinuturile desrobite, pen-truca cititorii noştri să vadă cât mai curând deosebirea uriaşe Intre ce a fost In acestea la 1918 şi ceeace e acum, după Unire.

învăţământul primar In vechiul Re­gat datează abia delà începutul seco­lului al XIX-Iea. Cătră sfârşitul seco­lului al XVIII-lea erau numai 21 de scoale primare româneşti în oraşele mai lesemnate ale ţării, iar la sate se pomenesc numai trei scoale! Nici n« e mirarei Moldova şi Munteriîar erau stăpânite atunci de domnitori fanarioţi, mai ales Greci din Con-stantinopole. Aceştia nu aveau nici un interes, ca poporul românesc să se lumineze prin cultură naţională şi dacă au înfiinţat scoale la oraşe, cu banii jefuiţi • de pe Români, acestea erau greceşti. In ele, elevii români căpătau o cultură străină, coruptă, care avea să-i îndemne să-şi dispre­ţuiască limba şi neamul. întocmai ca în şcoalele ungureşti din Transil­vania, cele nemţeşti din Bucovina şi cele ruseşti diu Basarabia:

Făclia aprinsă de şcoala românea­scă a lui Gheorghe Lazăr şi sabia românească a lui Tudor Vladimirescu a scăpat In sfârşit {ara de domnia străinului de peste Dunăre. La 1835 se pune In aplicare, in timpul ocu-paţiunii ruseşti, Regulamentul organic, un fel de Constituţie. Acesta cuprin­dea dispozitiuni şi cu privire Ia în­fiinţarea de scoale primare. Dar lu­crul mergea greu din multe cauze. Ruşii ocupaseră de nou ţările române şi le storceau mai rău decât Turcii In vremurile trecute. Ţăranii erau lip­siţi de orice pricepere pentru rostul învăţăturii de carte, iar cei mari ai ţării vedeau In ei numai pe platnicii birurilor şi pe muncitorii moşiilor bo­iereşti. Nu e mirare, că pe la anul 1840 abia erau In Muntenia numai 29 de scoale săteşti, cari au ajuns, tare cu greu, până la 1864 la numă­rul de peste 260. In Moldova, Ia 1859 abia se găsiau 25 scoale la sate şi 30 în oraşe.

La 1848, fruntaşii iubitori de neam încearcă o revoluţie îndreptată mai ales contra stăpânirii ruseşti, care opria orice avânt spre libertate şi spre cultură naţională. Dar revoluţia e înăbuşită de armata rusească nă­vălitoare şi de cea turcească, ajunsă şi aceasta unealtă In mâna Ruşilor, cu toate că era in interesul Turciei, ca stăpânirea rusească să fie înde­părtată cât mai mult delà Dunăre. O lovitură grea a dat această stăpâ­nire străină învăţământului primar delà sate. învăţători, cu toatecă nu aveau pregătirea teoretică a celor de astăzi, aveau însă sufletul plin de dragostea de neam şi deaceea şi ei au luat parte cu multă însufleţire la revoluţia mântuitoare. Străinul birui­tor s'a răzbunat pentru acesta, închi­zând toate şcoalele săteşti, pentrucă „învăţătorii nu Inceteaaă cu îndem­nurile scandaloase de-a întreprinde verice mijloace netrebnice, ca să pro­povăduiască şi să aducă In rătăcire pe locuitori, urmare cu totul împo­triva duhului şi cugetului părintesc al oblăduirii.

Poporul român nu a désarmât însă şi cei buni au reuşit In sfârşit să-şi vadă visul împlinit: Unirea Moldo­vei şi Munteniei. După ce s'a întărit aceasta Unire, şi învăţământul primar a început să se desvolte tot mai mult, ceeace se vede mai bine din bugetele pentru acest învăţământ. Bugetul pentru 1864—65 era de 558200 Iei, la 1915—16 de 17 mi­lioane 354321. După unirea cea mare, bugetul din 1920—21 era de 198 milioane 300 mii de lei, din cari 135 milioane pentru vechiul Regat şi 63 milioane pentru ţinuturile desrobite, iar In 1924, bugetul ajunge la 786 milioane, din cari 389 milioane pen­tru vechiul Regat şi 397 milioane pentru ţinuturile desrobite.

Progresul învăţământului In vechiul Regat se mai vede şi din următoa­rele cifre:

In 1864—651 erau 2153 scoale primare cu 2504 învăţători şi 83237 copii înscrişi Ia şcoală.

In 1914—15 erau 5344 scoale pri­mare cu 8851 învăţători şi 620565 copii înscrişi.

In 1923—1924 erau 7415 scoale cu 16415 învăţători şi 949 314 ^co-pii înscrişi.

Cu toată creşterea atât de fru­moasă a numărului învăţătorilor şi al şcoalelor, şi în vechiul Regat tot mai sunt 380 de mii de copii în vârstă de şcoală, cari nu au parte de învăţătură. Numărul cel mare al şcoalelor normale (97), apoi localurile şcolare cari se clădesc In număr tot mai mare de către populaţia satelor, vor face ca numărul celor rămaşi fără învăţătură să scadă tot mai mult. îmbucurător e faptul, că în multe judeje, cererile de înscriere Ia şcoala primară sunt atât de nume­roase, încât copii nu mai încap In localurile de şcoală; cari le-avem. Şi mai îmbucurător e apoi faptul, că In multe sate cu local necorespunză­tor, ţăranii se grăbesc să construiască pentru şcoală localuri nouă, încăpă­toare. V. L.

DËIEIITATE-AIITOBITATË Organizaţia socială, politică şi

culturală, necesită în cadrele ei anumiţi oameni cari prin tempe­ramentul, cunoştinţile şi însuşirile lor, să garanteze bunul mers, pro­păşirea şi idealul unei naţiuni...

Dacă selecţia acestor oameni ar fie făcută după o lege sinceră şi profund conştientă, creiată prin experienţe şi dovezi inatacabile, desigur, progresul ar fi uimitor, şi nu am asista deseori la desechili-brări şi descompuneri în cari lipsa de demnitate şi compromisul, ocupă locul întâi şi fac să nu mai avem atâta încredere în cei aleşi să stea în fruntea noastră...

Din păcate, ne vedem fiecare de jofiîpiie proprii, fără să rie intere­săm prea mult de cei cocoţaţi pe scaunele de pe cari schiţează ne­contenit fiinţa idealului nostru. Instinctele primitivului ne stăpâ­nesc încă. Trăim viaţa în desfăşu­rarea ei lăuntrică, şi dăm prèa puţin interes formelor din afară şi aparatului care garantează comu­nitatea intereselor. Putem spune că între organismul statului şi masa poporului aproape nu este nici o legătură. Cel dintâi lucrează în numele celui de al doilea, iar cel de al doilea respectă din obiş­nuinţă, din frică ori din nevoia de a se simţi liniştit, pe cel dintâi. Cel dintâi vrea binele celui de-al doilea, adieă înălţarea lui morală şi înstărirea materială, cel de al doilea nu înţelege procedeul acestui scop şi lui i-se alătură acea pătură aristocrată, cultă, care se face con­ştientă de făţărnicia în unele cazuri şi impotenţa în alte cazuri, a celor сѳ se întitulează conducători ai poporului, şi cari în cele mai dese cazuri, nu sunt decât nulităţi în

goana după nume şi avere. Şi astfel desgustul şi desinteresarea inconştientă nu reacţionează, iar domnii suspuşi, monede calpe, ne­stânjeniţi, îşi pot exercita funcţia în numele poporului, în numele idealului unei naţiuni. In jurul lor se adună contingente nesfârşite de naufragiaţi ai meseriilor şi în­deletnicirilor cinstite, şi interesele acestora sunt adeseori confundate cu interesele obşteşti. Aceştia îm­pânzesc ţara făcând propagandă în folosul stăpânilor ce-i încura­jează şi după un timp de servito-rism îşi cer dreptul deplin : demni­tăţi, pentru cari sunt incapabili.

Titulari, în funcţii ee n'au cadrat nicicând ou preocupările lor şi ейгТ' în contact cu lumea conştientă pălesc şi nu pot avea nici o auto­ritate.

Politica, literatura, economia, la fel sunt pestilenţiate de acest soi de oameni.

Cineva care n'a înjghebat în viaţa lui un articol de gazetă bun, poate ajunge cu însărcinări de a redacta legi ; cineva care n'a scris o pagină de literatură bună, trăeşte în numele acesteia, şi economişti cari cred că-şi pot lua acest titlu odată cu moştenirea delà părinţi, unchi sau nănaşi.

Unii îndărătnici, încăpăţînaţi, alţii cinici, iar alţii gatá să-şi re­cunoască greşelele, atunci când sunt luaţi din scurt.

Numai că aceste lucruri oricât de ignorate ar fi de viaţa ce curge adânc în vadurile ei, aruncă totuşi prea mult putregaiu şi prea multa râncezeală în care se înpotmolesc şi se otrăvesc aţâţi însetaţi de cin­ste, aţâţi neştiutori stăpâniţi de o încredere vinovată. e. TALAZ

B A S A R A B I A C U L T U R A L A Delà alipirea Basarabiei şi în

urma înfăptuirea reformei agrare, două chestiuni de prim ordin s'au impus cerând imediata lor rezol­vare : organizarea unei bune admi­nistraţii naţională cu toate urmă­rile ei binefăcătoare,', şi al doilea, educaţia culturală pentru luminarea mulţimei prin şcoală şi cu deose­bire prin propaganda culturală por­nită din iniţiativa рагі?дляга.

Casele Naţionale din Basarabia şi-au propus delà început înaltul ţel al propagandei culturale şi al luminărei maselor urmărind şi con­solidarea educaţiei cetăţeneşti a tuturor Românilor, fără deosebire de clasă soeială sau de cult. In urma apelului călduros ce l-au făcut „Casele Naţionale" au obţinut concursul moral al tuturor oame­nilor de seamă, al armatei şi al autorităţilor şcolare şi prin o con­lucrare temeinică într 'un scurt timp s'a ajuna la rezultate îmbucură­toare. Desfăşurarea acestei activi­tăţi s'a făcut prin sacrificii, cu chel­tuieli însă mici în raport cu rezul­tatele dobândite.

Casele Naţionale din Basarabia au organizat 196 şezători în decur­sul celor două ierni din urmă, con­stând din conferinţe ce reprezintă partea principală a programului, urmate de o parte artistică ca : teatru, jocuri şi muzică, toate având o notă naţională. Conferinţele se refera la cunoştinţele necesare ce­tăţeanului din istorie şi limba nea­mului, cunoaşterea şi interpretarea legilor, precum şi cunoştinţe ştiin­ţifice şi medicale practice. Ele sunt ţinute de intelectualii de seamă din Chişinău: profesori, magistraţi,doc­tori, preoţi, advocaţi, ingineri, etc. Partea artistică este executată prin concursul şcoalelor, orfelinatului „Regele Ferdinand", armata şi mai cu deosebire a diferitelor organi-zaţiuni de pe lângă secţiile case­lor formate din tineri funcţionari, meseriaşi etc.

Cu acest program s'a început organizarea treptat a secţiilor, care s'au manifestat în mod regulat prin organizare de şezători săptămânale în diferite cartiere a oraşului Chi­şinău, frecventate toate de o mare mulţime de oameni. Având solici­tările din partea mai multor obştii de a extinde şi mai mult activitatea, această mişcare a ajuns la o ma­turitate încurajatoare pentru sfor­ţările făcute în scopul educaţiei na­ţionale a populaţiei. Casele naţio­nale din Basarabia au profitat de toate ocaziunile serbărilor naţionale pentru a accentua nota istorică ce trebue cunoscută în amănunţime de toate straturile sociale ale Neamului.

In scopul de a obţine o desvol­tare mai mare oasele naţionale din Basarabia au încercat cu destul succes înfiinţarea unui cerc de stu­dii, frecventat de intelectualii de valoare şi începuturile dobândite sunt menite de a da o desvoltare întinsă şi temeinică educaţiei şi con­ştiinţei istorice a Neamului nostru.

Contactul intim între mai multe organizaţiuni psihice prin o comunic täte de vieţi omeneşti a dat naştere limbei naţionale a unui popor.

Limba naţională nu poate fi consi­derată ca un număr de sunete sau semne convenţionale, ci precum stările sufleteşti se formează şi se dezvoltă, tot aşa odată şi paralel cu ele fie­

care cuvânt naţional a chinuit şî trăit neamul întreg In viaţa Iui sufletească.

Crezul proclamat de marea revo­luţie rusească din 1917, după care fiecare popor urma să hotărască singur de soarta sa, ne-a dat dovadă că limba naţională este cea mai pu­ternică legătură socială a unui popor şi punând In mişcare întreaga fire morală a ţărănimei şi intelectualilor Basarabeni In majoritate Moldoveni, ia determinat In ziua de 27 Martie 1918 a declara „ Unirea Basarabiei cu patria mumă".

Peste tot şi în orice loc numele veneraţilor generali români ca : Broş-teanu şi Anastasiu Poetaş, maior Pârvu Boerescu şi alţi se rosteşte cu drag de orice Basarabean, — dându-se ca pildă activitatea Ior militară, cul­turală şi politică desfăşurată In Ba­sarabia fapt ce a determinat populaţia Basarabeană a trimite ca reprezentant al judeţului Bălţi In parlamentul ro­mân din 1920 pe generalul Anastasiu unul dintre acei care a avut Comanda armatei din Bălţi. D-sa a înfiinţat societatea de cultură românească secţia Bălţi „George Enescu".

2) Filiala Bălţi a societăţei pentru ocrotirea orfanilor de război.

3) Casa de citire a societăţei „George .Eneseu" din Bălţi cu peste 800 volume cărţi de citit numai de autori români.

4) Spitalul de convalescenţi „Re­gina Maria".

5) Românizarea firmelor şi numelor de străzi din Bălţi, cum şi naţionali­zarea uniformelor şcolare de model rusesc.

6) Organizarea unui activ serviciu de propagandă românească la sate In care direcţie a fost ajutat şi de publicistul dl Traian Cristescu şi inspectorul şcolar dl Toni.

7) Organizarea la Bălţi împreună cu inspectorul şcolar a „cursurilor de adulţi".

8) O filială pentru curse şi sporturi a societăţei „George Enescu".

9) Liga Basarabeană contra bolşe­vismului şi multe alte opere de cul­tură, care dacă erau continuate dă­deau un rezultat foarte bun.

10) Deasemenea tot acestui general se datoreşte înfiinţarea institutului de arte grafice şi de editură „Unirea" aşezământ de primul rang care Înles­nea acţiunei de propagandă naţională românească şi dispunea de librărie, tipografie, legătorie de cărţi, fabrici de cartonage şi depozit de hârtie.

Cu toate că institutul acesta era menit să realizeze In Bălţi o mare bibliotecă populară reeditând operile mari de ştiinţă şi literatură româ­nească, în prezent| activitatea acestui institut a încetat, deşi noi fiind o ţară cu vot universal unde glasul fiecărui cetăţean trebuie să fie luat In seamă la hotărârea intereselor statului, eram datori a da o deosebită impor­tanţă cultivărei poporului In limba lui naţională.

Ne bucură fapta unui grup de ma­gistraţi, .profesori şi diferiţi intelectuali din Basarabia care au înfiinţat o so­cietate de cultură românească cu se­diul In Chişinău şi sub denumirea „Propăşirea neamului", care societate prin creiare de cantine şi internate pentru elevi In diferite centre ale Ba­sarabiei va ajuta tuturor care doresc să vadă cu un cias mai înainte ridi­carea păturei moldoveneşti din Basa­rabia, singura chezăşie a unirei hotă­râtoare şi veşnică. C. V. URSULEAC

Pagbna 2 С ULI- UM A PO PO E UL VI МитйгыЛ 60

C ă s ă t o r i a c r e ş t i n i l o r D U M I N E C A A С І Л Г С Е А I > 1 P A P A Ş T I

Când lisus vorbind cu femeia sa-marineană la fântâna lui Iacob i-a zis să cheme .pe bărbatul ei, femeea a răspuns: N'am bărbat.

— Drept ai răspuns, — i-a zis lisus iară. N'ai bărbat. Cinci bărbaţi ai avut, iar cel cu care trăieşti acum nu-ţi este bărbat.

Femeia samarineană trăia aşadar în nelegiuire, nefiind căsătorită cu băr­batul ei. lisus a spus însă apriat, că legătura între bărbat şi femeie trebuie să fie sfântă. încă la început a bine­cuvântat Dumnezeu căsătoria celor dintâi oameni, spunând că „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi doi un trup". Iar ca să arate, cât de mare este sfinţ enia căsătoriei, a poruncit că „ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să despartă".

lisus a ridicat căsătoria Intre cele şapte sfinte taine ale bisericii sale. A luat parte Ia nunta diu Cana Galileii, binecuvântându-o cu dumnezeiasca lui fiinţă de faţă. Iar sfântul apostol Pavel spune, că „mare taină este căsătoria", asămănând legătura Intre bărbat şi femeie cu legătura, care este Intre Hristos şi biserica sa.

Dumnezeu a rânduit căsătoria pen­tru păstrarea şi înmulţirea -neamului omenesc şi pentru ca soţii de căsă­torie să-şi dea ajutorul împrumutat în năcazurile vieţii şi în dobândirea feri­cirii cereşti. Căsătoria este rânduită şi pentru creşterea copiilor In frica şi In legea lui Dumnezeu. Aceia aşadar, cari In căsătorie caută numai plăcerile trupeşti nu lucrează după poruncile Iui Dumnezeu şi nu sunt creştini adevă-raţi.;Soţii de căsătorie trebuie să fie cu credinţă unul faţă de altul, pentru că numai astfel vor putea fi întru adevăr fericiţi. Credinţa trebuie să o păstreze atât bărbatul, cât şi femeia şi pentru ca să poată păstra această credinţă au lipsă de ajutorul şi darul lui Dum­nezeu. De aceea, cei cari se căsăto­resc primesc binecuvântarea preotului în sfânta biserică.

Fiind căsătoria un lucru atât de mare şi sfânt, omul trebuie să se gân­dească cu foarte multă cumpăneală înainte de-a se pregăti pentru orice lucru însemnat. Cea mai bună pregă­tire este viaţa curată, prin urmare pă­rinţii au datoria să privegheze, ca fe­ciorii şi fetele lor să se ferească de desfrânări şi de lucruri necuviincioase. Cel ce se căsătoreşte nu trebue să se gândească numai la bogăţie şi la fru­museţea trupului, ci mai ales la frumu­seţea şi bogăţia sufletului. Bogăţia nu aduce multă fericire In viaţă, ^ar frum-seţea e trecătoare. Nici sila ori frica nu poate să îndemne pe oameni la că­sătorie şi căsătoriile astfel încheiate de obiceiu sunt nefericite. Părinţii, cari îşi silesc copiii să se căsătorească cu cine nu vreau ei, păcătuesc, Impingân-du-i uneori de-a dreptul în nefericire. Temeiul căsătoriei este învoirea împru­mutată a celor cari se căsătoresc.

Sunt foarte multe căsătorii neferi­cite. Cauzele nefericirilor în căsătorie sunt mai ales două.

Sunt nefericiţi In căsătorie oamenii, cari au trăit in tinereţe o viaţă păcă­toasă. Adeseori ei vreau să urmeze viaţa aceasta păcătoasă şi după çe s'au căsătorit. Alţi uită cu total de Dumnezeu şi astfel sunt lipsiţi de darul şi ajutorul lui. Unde nu este însă şi ajutorul lui Dumnezeu nu poate fi nici fericire.

Ce trebue să facă aşadar omul, când vrea să se căsătorească ? Să cumpănească bine lucrul ce-1 face, ca nu cumva să se trezească că a făcut un lucru nepotrivit. — Apoi să ceară ajutorul lui Dumnezeu, ca să-şi poată împlini datoriile împreunate cu căsă­toria. In inimile ceior cari se căsăto­resc să-şi facă sălaş iubirea, pentru că numai iubirea ;poate să unească pe doi oameni până la moarte. Acolo unde este iubire este şi iertare, iar cei căsătoriţi In viaţă vor avea să-şi ierte unul altuia. Acolo unde este iu­bire, este şi pace, iar pacea este te­meiul bunăstării şi a îndestulirii.

Sunt unii oameni, cari nu se cu­nună în biserică, ci trăiesc In nele­giuire, ca şi femeia samariteană din sfânta Evanghelie de astăzi. Legă­tura unor astfel de oameni de obi­ceiu nu e nici fericită şi nici trainică. Ei, nevoind să se cunune creştineşte dovedesc, că nu au lipsă de darul lui Dumnezeu. In sufletul unor astfel de oameni nu poate să locuiască iu­birea, iar copii lor nu pot să fie oameni cum se cade şi cu frica lui Dumnezeu. Căsătoriile nelegiuite foarte adeseori se desfac aşa de uşor, cum s'au şi încheiat, pentruca le lipseşte puterea ce ţine împreunate căsătoriile legiuite. Poate înţelege ori-cine, ce pacoste mare ar fi pentru neamul omenesc si chiar şi pentru neamul nostru românesc înmulţirea căsătorii­lor nelegiuite. De aceea mai marii bisericii şi ai ţării îşi dau toate si­linţele să oprească pe oameni delà astfel de căsătorii.

Cea dintâi datorie de-a pune pie­dici căsătoriilor nelegiuite o au pă­rinţii. Ei ar trebui sâ înţeleagă, că îşi împing feciorul ori fata In neferi­cire dacă 11 lasă să trăiască în că­sătorie nelegiuită.

Să se gândească aşadar, toţi, cei cari In chipul acesta s'au lăpădat de poruncile bisericii creştine drept-cre-dincioase şi de bunele ei obiceiuri, că mai au vreme să se întoarcă la calea cea adevărată. Dacă vreau, ca legătura căsătoriei lor să fie sfântă şi după voia lui Dumnezeu, cunune-se înaintea sfântului altar. Darul dumnezeesc, ce-1 vor primi la cunu­nie Ii va face vrednici să fie şi ei în rând cu alţi creştini şi mai ales des­toinici să-şi împlinească toate sfintele şi marile datorii ce sunt împreunate cu căsătoria. S E P T W I U POPA

P E T R A T E I I R A T A G E D E L A S A T E

C R A I O V A C U L T U R A L A De câţiva ani încoace, se pare că

Craiova merge cu paşi grăbiţi spre progres.

Acest fapt trebue să ne bucure, căci Craiova e un focar de cultură nu numai al Intregei Oltenei, ci chiar a întregului Banat. O cultură curat ro­mânească trebuia să pornească de aci deia noi, din vechiul regat, către fraţii noştri, subjugaţi deacea supremaţie ungară, care căuta pe ori şi ce cale să-i maghiarizeze cu totul.

Trebuie să fim mândri că vechea cetate a Banilor, astăzi poate să se numere printre oraşele de frunte ale ţărei, atât prin cultura, cât şi prin viaţa ei socială. Faptul că ea a ajuns astăzi mai mult ca ori şi când pe o treaptă înaltă de cultură, se datoreşte In parte şi câtorva figuri literare, cinstite şi de condiţie, cari au contri­buit In cea mai bună parte la acest edificiu. Prin munca şi prin sârguinţa ce ei au depus-o pentru realizarea unor aşezăminte culturale, s'a ajuns astăzi să avem aici un oraş cu o re­putaţie culturală, vrednică de increstat.

In cea mai mare parte Craiova prin oamenii ei de condiţie, deşi cam pu­ţini, prin faptele lor contribue astăzi la o unitate culturală pentru întreg neamul românesc.

Fiind vorba de manifestaţiuniie cul­turale din Craiova, avem însemnări destul de interesante. Luând în primul rând Teatrul Naţional, vedem că el a mers din an în an spre mai bine, până ce in stagiunea aceasta prin ale­gerea d-lui Gr. Drăgaescu, ca director, a ajuns să ne mulţumească pe deplin. D-sa ne-a făcut mai multe angajări pe care am putut să le vedem, ju­când In diferite piese şi de care am fost mulţumiţi. In ceea ce priveşte ale­gerea pieselor nu putem să zicem ni­mica. Atât literatura originală cât şi cea străină au fost reproduse pe a-ceeaşi treaptă. Este destul să amintim piesele „Râzvan şi Vidra", „Glaucos", „Nyu", „Kean" şi altele care au avut un succes dintre cele mai reuşite, mul­ţumită In parte şi pricepuţilor regisori: Dem. Dan şi Victor Bumbeşti.

Cu toate străduinţele ce-au fost de­puse de actuala direcţiune şi cu tot felul de inovaţiuni ce-a suferit teatrul o parte a publicului craiovean ră­mâne indiferent de teatru, de această şcoală a lumei, aşa că a fost un timp,

când se zicea că teatrul să fie mutat la Timişoara. Faptul acesta ar fi pen­tru noi craiovenii una din cele mai crude lovituri.

Mai avem în Craiova Soc. „Prie­tenii Ştiinţă" care a ţinut în fiecare Duminecă conferinţe din cele mai în­semnate tratându-se diferite subiecte ştiinţifice, literare, şi istorice.

La şedinţele societăţii au vorbit şi unii din cei mai buni profesori uni­versitari ai noştri. încetul cu încetul societatea a câştigat simpatia publicului.

In sala de lectură a muzeului Aman, s'a deschis o „Universitate liberă" unde am avut câte trei conferinţe pe săptămână.

Pe lângă toate acestea nici biblio­tecile nu lipsesc din Craiova. In pri­mul rând avem biblioteca Aman care cuprinde câteva zeci de mii de vo­lume.

Iar acuma de curând, din iniţiativa d-lui N. Balaban, directorul liceului Carol I, s'a înfiinţat o bibliotecă pe lângă acest liceu, care stă Ia dispo­ziţia elevilor in fiecare zi.

O mulţime' de reviste literare de o mare valoare îşi iau drumul către ce­lelalte centre de cultură.

Bătrânele „Ramuri" împrejurul că­rora s'a strâns tot ce-a avut litera­tura românească mai de valoare, îşi continuă drumul ei de propagandă culturală, trecând peste 18 ani de existenţă.

„Năzuinţa" este o revistă din cele mai de seamă, sub conducerea d-nei Elena Farago.

„Flamura" este a treia revistă ce apare la Craiova. Ea este scoasă de un grup de tineri literaţi.

La rândul lor vin : „Gazeta şcoalei", „Renaşterea" ş. a.

Pe lângă toate aceste reviste mai avem şi o mulţime de gazete.

In primul rând este „Straja". După aceea vin: „Ştirea", „Cuvântul Ol­teniei". „Oltenia Economică*, „Brazda", „Liberalul". 6H. i. CHIŢIBURA

Din Amărăşti i de jos , (jud. Romanaţi) In seara zilei de Luni 28 Aprilie

1924 (a 2-a zi de Paşti) a avut loc, o frumoasă serbare, urmată de dans, în localul şcoaiei primare, dată de eleveie şi elevii decurs secundar din Amărăştii de jos, la care s'a răspuns foarte mulţumitor.

Suma rezultată e destmată pentru construcţia a încă 2 şcoii primare In această comună.

In executarea pieselor ce s'au ju­cat s'au distins: dra Gica Tudoră-nescu, elevii Diaconu Iancu, Petre Ştefănescu, I. Gavrilă, M. Ciobanu, O. C. Diaconu şi I. Ciobanu.

P. M. FLOBESCU

Din Novaci (Gorj) In seara zilei de 4 Mai (Dumineca

Tomei) a avut loc în sala şcoalei primare din localitate o mare serbare dată de elevii de Liceu şi Normală de aici în folosul construirei biseri-cei şi şcoalei din Novaci.

S'au représentât piesele: „Arvinre şi Pepelea" de Alexandri şi

„Justiţia" de Caragiale precum şi dife­rite recitări şi monoioage.

Ambele piese au fost jucate de următorii elevi: Gh. Crorogaru, Ion Botuşescu, şi Emil Pateli, elevi de li­ceu şi I. P. Taban, elev la şcoala normală.

Urmează apoi bal. Domnul Octavian Lăscar, admi­

nistratorul plasei, a dat ce! mai viu concurs materia!.

In Iunie va avea ioc a doua ser­bare dată In folosul bisericei şi al unei excursiuni şcolare. G. C.

Din Dorobanţi-Nicşeni, (jud. Botoşani) In ziua de 27 Aprilie st. n. prima

zi de Paşti, după vecernie, s'a ţinut a 2-a şezătoare şcolară, In localul şcoalei din satul Dorobanţi, din ini­ţiativa tânărului normalist Vasile Pas-ciuc, şi la care şezătoare au luat parte un număr foarte mare de lo­cuitori.

Şezătoarea a fost deschisă cu imnul „Hristos a înviat" cântat de coiul şcoalei. Apoi copilaşul Dtru Gav. Va-siliu a spus „Căţelul" care după vorbă şi purtările sale faţă de vrâstă, a mirat foarte mult pe asistenţi, stâr­nind aplauze şi hazul tuturor, dease­menea şi „Ştrengarul" executat tot de el. Apoi tânărul Ianovici „Impre­sii Iaşi-Bucureşti" care a stârnit ha­zul tuturor. S'a jucat şi piesa „Su­flete alese* In trei acte executată de elevii şi elevele şcoalelor secundare. Urmând apoi „Meseriaşii In lucru" executat de elevii şcoalei de meserii, cântând şi cântecul meseriaşilor şi care au pus în mirare pe asistenţi văzând pe copiii lor c'am cum lu­crează în şcoală. A urmat apoi co­medioara „Restaurantul" foarte bine jucată de tânărul Pasciuc, stârnind hazul până la lacrimi al tuturor asis­tenţilor şi aplauze îndelungate. A mai mirat foarte mult jocul „Câzăceasca" executat de elevele normalste : >Va-ьіііи Aglaia şi Clocotici Aglaia, în costume naţionale bărbăteşti, şi care au fost mult aplaudate.

In pauze corul şcoalei a mai cân­tat: Biruitorii, 1 Maiu, Romanaşul, Moara şi Hora satului. A mirat mult publicul şi „Căţeluşul 0 recitat de co­pilita Vasiiiu Gav. Mina, şi „Stră­moşii" de Vasiiiu Gav. Mihaiu şi pe care asistenţii i-au aplaudat îndelung. La sfârşit a vorbit dl diriginte N. Constantineanu, dând cuvântul dlui Ghe. Dimitriu învăţător pensionar, care a îndemnat pe locuitori să mai ajute cu ce pot la adusul lem­nului fasonat şi la ridicatul şcoa­lei care se propune a se face chiar in primăvara aceasta, tot in acest sat, actuala şcoală fiind neîncăpătoare faţă de marele număr de copii.

Cu astfel de şezători cred că s'ar tăia drumul relelor care mai bântue şi pe la noi.

Şi deci laudă să cuvine dlui diri­ginte N. Constantineanu pentru ini­ţiativa ce a luat-o organizând astfel de şezători. OCTAVIAN DOROBANŢUL

Din comuna Lăpuşata (jud. Vâlcea)

In ziua de Dumineca Tomii anul acesta s'a sfinţit biserica „Adormirea Maicii Domnului" din satul Zârneşti, ridicată prin sârguinţa sătenilor din comună şi mai cu seamă din satul Zârneşti. Actul de sfinţire a fost să­vârşit de către P. S. Sa. dl Dr. Vartolomeu, episcop ai Eparhiei Râm­nicului Noului Severin.

Serviciul sfinţirei a început la ora 8 dimineaţa oficiat de către P. S. Sa episcopul ajutat de protoereul jude­ţului C. N. Gâiculescu, directorul Sf. episcopii părintele Mihail P: Bulacu şi de diaconii I. Mardale şi Mărcu-lesqi ai episcopiei şi de dl cântăreţ Mihailescu din R.-Vâlcea. Răspunsu­rile au fost date de Corul Centrului Parohia) Lădeşti, dirijat de părintele Ilie Popescu-Lădeşti.

La orele 1 p. m. terminându-se sfânta Liturghie P. S. Sa Episcopul Vartolomeu, a ţinut o frumoasă pre­dică, " care a fost ascultată cu cea mai mare luare aminte de creştinii veniţi la sfântul locaş al Domnului.

La orele 2 p. m. s'a dat masă de către dl primar al comunei Iancu P. Bulacu, la care au luat parte toţi preoţii veniţi cu ocazia sfinţirii, având in mijloc pe P. S. Sa Episcopul Var­tolomeu. Masa fiind terminată P. S. Sa Episcopul a plecat cu automobi­lul la R.-Vâlcea, reşedinţa episcopială, însoţit şi de părintele proteereu Gâi­culescu Ilie, diaconul sfintei episcopii. Toată lumea a fost foarte mulţămită de ceea ce au văzut şi auzit la com.

Lăpuşata şi îndeosebi au lăudat satul Zârneşti.

— In ziua de 9 Aprilie a. c Liga Culturală secţia Lăpuşata, judeţul Vâlcea a ţinut un meeting cetăţenesc pentru aniversarea uniri Basarabiei unde au luat parte din membrii Ligii şi unde s'a cetit un rezumat: „De ce ne trebue Basarabia". Este o fală pentru comuna Lăpuşata de a avea o secţie a Ligii. Rog pe dnii primarii învăţători, preoţi şi alţii, din comu­nele din jud. Vâlcea să se înscrie ca membri In această secţiune. Dea-semnea rog pe cetitorii preţiosulului ziar „Cultura Poporului" de ase înscri ca membri. Adresaţi-vă la d-1 preşe­dinte. Virg Nicolescu, Liga Culturală secţia Lăpuşata, judeţul Vâlcea de unde vi se va răspunde cu cea mai mare dragoste.

Rugăm reprezentanţii comunelor ca de câte oriJjse ţine serbări culturale să pofteascâ^şi secţia Lăpuşata a Ligi Culturale, spre a delega câte un membru pentru a lua parte.

e. R. m. Din Popeşti (jud. Vâlcea)

In ziua de 20 Aprilie a. c. ziua Floriilor, s'a ţinut a IH-a şezătoare culturală a cercului „Lumina" în sala şcoalei din satul Popeşti. Toţi inte­lectualii au luat parte la această şe­zătoare, căreia i-s'a dat un caracter intim, prin citire de bucăţi pline de sfaturi folositoare vieţii.

S'au citit : „Din viaţa insectelor" de H. Fabre, cu mici explicaţii de D. Diaconescu, -student. Toţi cei de faţă au rămas încântaţi de noutăţile cari le-au aflat din viaţa unor animale necunoscute până atunci, dar ale că­ror obiceiuri şi felurimi de traiu, sunt pline de învăţături folositoare traiului nostru de toate zilele.

D-l Alex. Lăstun, învăţător, a pro­pus câteva ghicitori, pe cari apoi Ie-a explicat prin sfaturi şi învăţături a-dânci luate din „Povestea vorbei" de Anton Pan.

S'a citit apoi „Dragoste învrăjbită" de Gh. Coşbuc, făcându-se o scurtă biografie a ilustrului poet român, de D. Diaconescu, student.

S'au mai citit şi explicat: „Cum­plitele pătimiri ale sfinţilor Fotie şi Ioachim" din „Spre Emaus" de M. Sadoveanu şi D. Patraşcanu, de pre­otul Em. Lăstun, care a impresionat adânc pe publicul auditor; şi d-1 Torna Marinescu, învăţător, a dat citire la două bucăţi frumoase, pline de haz şi de învăţătură: „Judecata Dreaptă" «» „Metamorfoza" de I. Brătescu-Vbineşti.

S'au mai donat apoi cărţi pentru biblioteca cercului. Notăm: N. Du-mitraşcu elev clasa V-a liceu, 12 volume şi Torna Marinescu, învăţător, 11 volume. Le aducem vii mulţumiri.

Cercul nostru cultural pe zi ce trece îşi ia tot mai mult avânt, du-cându-ne, prin glasul blând şi plin de învăţătură al conducătorilor noştri, cari îşi cunosc menirea, pe culmile cele mai înalte ale ştiinţei şi culturii naţionale.

—Cercul cultural „Lumina" din co­muna Popeşti, jud. Vâlcea, face apel la toţi intelectualii ţări de a face do­naţii de cărţi, cu subiecte populare, pentru biblioteca ce' s'a înfiinţat sub conducerea susnumitului cerc cultural. Le aducem de pe acum viile noastre mulţumiri.

—Mai notăm cuvântarea religioasă, care a cuprins o scurtă genalogie a Mântuitorului, viaţa şi faptele lui, patimile şi învierea sa, ţinută de d-1 D. Diaconescu, student, a doua zi de Paşti, în biserica sf. Voevozi din comuna Popeşti. Cuvintele sale bine simţite tu cari a redat patimile Mân­tuitorului şi cuvintele pline de entuzi­asm cu cariA adus slavă celui ce a înviat din morţi, au făcut o adâncă impresie printre creştini adunaţi In număr destul de mare ca să asculte sf. Liturghie.

Tânărul acesta,' care deşi plecat de mult din mijlocul nostru, e plin de dragoste pentru satul său natal şi întotdeanna când are ocazie, îşi ridică glasul său îndrumător, pentru îndrep­tarea pe căile binelui pe sătenii săi, cu care a copilărit.

Aducem deasemenea mulţumiri preoţilor Em. Lăstun şi Gh. I. Diaco­nescu, pentru slujba înălţătoare care au săvârşit-o In zilele de înaltă du­rere şi bucurie sufletească, prin pati­mile şi învierea Mântuitorului.

MITICA DELA DĂEŞTI

Din Padina (jud. Buzău). Din iniţiativa Pr. N. I. Constantin

şf cu concursul oamenilor de bine s'a înfiinţat In această comună o Casă de Sfat şi Cetire cu numele „Izvorul Tâmăduirei", c o bibliotecă de peste o mie şi ceva de volume care au fost şi se pune gratis la dis­poziţia tuturor locuitorilor cari vor să citească. Casa de Sfat şi Cetire „Iz­vorul Tămăduirei" a organizat cu flăcăii satului, coruri, jocuri naţionale, piese de teatru ş. a. Tot această casă prin Comitetul de conducere a luat iniţiativa ridicărei Monumentului In amintirea eroilor, lucru ce a fost şi efectuat In vara anului 1923. In pre­zent această Casă de Sfat şi Cetire, — a fost afiliată Fundaţiei Principele Carol cu denumirea Căminul Cultural „Izvorul Tămăduirei".

In ziua de 2 Mai cor. Căminul Cultural a serbat 5 ani deia înfiin­ţare şi tot în această zi s'a făcut şi sărbătorirea sădirei pomilor la gră­dina Monumentului Eroilor. Slujba religioasă s'a oficiat de cercul preo­ţesc „Mântuirea" în asistenţa unui numeros public atât din comună cât şi din comunele învecinate, din care remarcăm pe dnii : Vasile Mateescu, din Căldăreşti, F. Popescu dir. şcoalei Căldăreşti, Dobrica V. Marinescu, proprietar Pogoanele, ş. a. Printre preoţii cercului a luat parte şi dl Alex. Popescu, diacon Ploeşti. După terminarea slujbei preoţii cercului „Mântuirea" împreună cu Sfatul Cul­tural al Căminului au luat masa îm­preună în casele dlui V. Negulescu.

La orele 2 a avut loc o serbare culturală în localul şcoalei primare din localitate. N. 6. COMANESCU

P A S T I L E I \ S A T U L № 1 1 Au trecut sărbătorile Paştilor. Şi

ce frumos au trecut. Satul a avut înfăţişarea unei parade frumoase, fă­cută într'un muşuroiu de furnici, cu ocazia unei mari bucurii.

La slujba sfiântă din noaptea in­vierei, chemaţi de glasul plin parcă de un mister dumnezeesc al clopotului, pâlcuri, pâlcuri se scurgeau spre bi­serica mai albă ca întotdeauna, In mijlocul nopţei de primăvară. Natura sta să isbucnească într'un strigăt de bucurie, căci era fercheşă şi sveltâ, în urma ploii liniştite, căzute cu o oră mai de vreme: era curată ca şi un om vesel in urma băii binefăcă­toare.

Feţe vesele au înconjurat masa sfânta de lângă biserică şi lumea în-genunchiată cu făcli In mână, asculta glasul Evangheliei, unde fiecare frază era pecetluită cu o ciocănire In toacă şi un dangăt de clopot. Şi ascultau cu tot sufletul, având parcă In faţa lor morminte luminate,, dar goale, având în mijloc un mormânt nou cu peceţile rupte, aceluia ce a rupt ghiarele morţii şi păcatului.

Te cutremuri de un fior sfânt şi eşti pătruns de o taină adâncă, vă­zând norodul urmând pe preot în jurul bisericei de trei ori, arătând bucurie celui înviat. Au răspuns cu toată bucuria de trei ori „adevărat ca 'nviat" la afirmarea preotului, as­cultând cuvintele ce picurau ca apa cristalină într'un vas ales, căci inima le era mai curată ca întotdeauna, cu­vinte ce le aduceau vestea invierei, cuvinte ce le făceau clar în minte marea minune.

S'au întors acasă cu mai puţină ură în sufiet, cu inima mai largă pentru cele bune, cu mai multă iubire faţă de Stăpânul biruitor şi acestea s'au văzut din cele următoare. Satul e curat românesc, dar din nefericire sunt 5 cârciumi... şi numai o biserică.

Ca în toate părţile şi la noi, au început a-şi da seama cei chemaţi, de aceste nenorociri ce întâmpină aproape pe fiecare. Prin cercuri pas­torale, culturale, conferinţe, şezători şi sfaturi pe toate căile, s'a ajuns ca hora să fie scoasă delà cârciumă şi strămutată cu frumuseţea ei, In casa unui bun gospodar. Pe lângă toate astea, ordine civile întăreau frumosul lucru început. Dar tocmai în Vinerea Patimilor, un ordin dă voe cârciuma-

rilor (nemulţumiţi), să aibă scrânciob şi horă. Şi nici nu se putea altfel. Am credinţa că la noi nu se poate face ceva desăvârşit. Cu toate astea, numai unul din cârciumari, care e aşa de încăpăţînat, încât ţi se pare, că diavolul e întruchipat în el, s'a conformat ordinului.

Muzică şi tărăboi mare, făcea re­clamă, dar a rămas ca şi preoţii lui Baal, care-i cereau foc şi le-au venit apă, căci lumea convinsă de adevăr, trecea pe lângă toate astea, iar dom­nul i-a binecuvântat, ca şi pe Ilie, când i-a trimis foc peste jertfă. 1

Şi a doua zi de Paşti părinţii şi tineretul, In frunte cu tot ce are satul mai bun, au venit şi s'au mângâiat, privind la cei ce nu mai 'frământă praful amestecat cu băuturi şi vorbe urâte al cârciumei, ci legănau hora frumoasă în ograda gospodarului, lucru nou pentru noi.

Nu-i mult decând la noi, sărbăto­rile cele mari, erau aşteptate cu bucu­ria străină de a petrece, satul având înfăţişarea unui sat de păgâni, chiote şi strigăte ,din ameţeala chefurilor fără seamăn, oameni mergând pe două cărări cu băţul ridicat, gata să lo­vească pe cel dintâi eşit în cale.

D'apoi bătăi? Toate certurile, toate necazurile şi

ura strânse delà Crăciun, erau trans­mise acum In capul vrăjmaşului şi dacă nu se făcea cumplită vărsare de sânge, să dea de lucru jandarmilor şi doctorilor, nu erau serbate cum trebue. La Crăciun şi hramul bisericei la fel. Nu se putea concepe sărbătoare fără scandal. Era lipsă totală a creş-terei în legea lui Hristos. Erau creş­tini numai de formă, iar a iubi pe vrăj­maşii tăi, erau cuvinte ce le prindeau numai pereţii bisericei.

Acum, slavă Domnului, greul a tre­cut, lumea e mai bună, mai înţeleaptă; vorbele frumoase, numai sună în pustiu; sfaturile la cei mulţi prind, iar vinul băut acasă, e mai cuminte ca cel „cinstit" Ia cârciumă.

Voinţa s'a mai întărit, dragostea către mai bine a mai crescut şi duhul Domnului, lucrează mai cu putere asupra satului meu.

Străduinţa părintelui V. Procopie, a d-lor învăţători şi autorităţilor din sat a fost satisfăcută, iar sătenii au avut mulţumirea de a petrece ca la Pastile cele adevărate. M. PUŞCALAU, atud.

S C R I S O R I AIUD (JUD. ALBA DE JOS)

Cercul studenţilor „Alba Iulia" a aranjat Sâmbătă seara, în 3 cor., în localitatea noastră o serată ar­tistică urmată de joc. S'au exe­cutat foarte frumos mai multe bucăţi de cor bărbătesc, sub con­ducerea d-lui O. Hagea student la conservator. D-l Crevian a cântat cu mult simţ mai multe arii clasice şi 1-a aplaudat mult. S'a mai jucat şi o piesă teatrală: „Finul Coniţii" în care s'au distins d-ra Aurora Suciu, d-nii Ion Lupşa şi Ion Muntean. Au mai jucat d-rele Elena Muntean, Viorica Nestor, Lili Crişan, Emilia Suciu şi Mă-rioara Moldo van, d-nii Al. Fodor, B. Teculescu, I. Meteş, toţi stu­denţi, cari s'au achitat foarte bine de rolul ce l-au avut. Dirigin­tele scenei d. Iustin Salanţiu, care a muncit eu multă râvnă contri­buind astfel la buna reuşită a acestei serbări. După aceasta a urmat dans şi s'a petrecut până dimineaţa. Ve­nitul curat este destinat pentru în­fiinţarea de biblioteci populare prin comunele fruntaşe din judeţ.

Până acuma studenţii judeţului nostru au înfiinţat trei biblioteci populare în comunele Teiuş, Igbiu şi Bucerdea. In scurt timp inten­ţionează să mai înfiinţeze o astfel de bibliotecă în comuna Rădeşti, unde s'a născut episcopul Radu din Oradea-Mare, omorât prin odiosul atentat delà senat a unor credincioşi ai bolşevismului plătiţi de Moscova. Această comună a dat un număr de intelectuali ro­mâni, născuţi din părinţi economi.

In scurt timp sperăm să avem în mijlocul nostru pe maestrul d. I. ^Bobescu dirigintele Operei Ro­mâne din Cluj, care va da un con­cert de vioară în oraşul Aiud şi care este tot fiu al acestui judeţ, comuna Rădeşti. Suntem fericiţi că ne putem mândrii eu astfel de elemente cum 'este şi marele artist d. Bobescu, şi îl aşteptăm cu multă dragoste între noi. Rp.

ALBA-IULTA In 6 Mai ziua de Sf. Gheorghe,

Regimentul 6 Artilerie Grea din localitate şi-a serbat patronul (Sft. Gheorghe), la care serbare au parti­cipat toate autorităţile bisericeşti, civile şi militare, în frunte cu con­ducătorii lor.

Serbarea s'a început la orele 10 şi 30 minute înainte de masă cu un program stabilit anterior. Şefii militari au trecut în revistă Regi­mentul 6 Jgtt. GK iar din partea P. 5. S. Episcopului militar de Alba-Iulia s'a oficiat un Te-Deum şi care a rostit o frumoasă cuvântare către soldaţi şi cei de faţă. D. Co­lonel H. Georgescu, camdantul Reg. 6. Art. G. a vorbit cu multă înflă­cărare, arătând însemnătatea zilei în care se serbează patronul tuturor eroilor.

Corul Regimentului a cântat mai multe arii naţionale executate foarte bine, еезасе este chezăşia a unei munci încordate ce depun conducătorii noştri militari pentru instruirea soldaţilor nu numai pe teren de ordin militar ci şi cultural-social. S'au mai declamat câteva poezii şi dialoguri de către câţiva soldaţi şi s'au executat unele dan­suri alegorice. Nici sportul n'a lipsit din program, făeându-se mişcări de ordine, alergări de viteză pe 100 m. cu premii. După aceasta s'a întins a masă câmpenească şi s'a petre­cut minunat până seara târziu.

P. F.

DIN STREHAIA (jud. Mehedinţi)

In seara zilei de 27 Aprilie a. c. prima zi de Paşti a avut loc în sala primăriei locale fostă „cinema­tograf Cultura", o serbare dată de un grup de elevi dé la scoală de cartografie din Bucureşti.

Din cauza une-i furtuni grozave ce s'a deslănţuit asupra oraşului nostru această serbare nu a avut o reuşită frumoasă.

A doua zi de Paşti tot în sus numita sală s'a dat o serbare de către Soc. „Sportivo-Culturala" A. R. E. S. în folosul reconstru-irei bisericii parohiale din localitate sub înaltul patrionagiu al d-nei şi d-lui Біе Purcarii director ge­neral al învăţământului profesio­nal.

S'a reprezentat „Păcatul" piesă în 3 acte de Serafim Ionescu. , La pleeare părintele protoereu I. Bălăceanu, a ţinut o frumoasă cuvântare, mulţumind publicului care a avut buna voinţă de a lua parte în mare număr la această mare şi frumoasă serbare.

A treia zi de Paşti a avut loc în salonul d-lui Gh. Florescu o mare şi frumoasă serbare dată de „corpul Studenţilor" mehedinţeni, în folosul studenţilor. S'a jucat foarte frujnos piesa „Irinel" în 4 acte.

La această serbare a luat parte un numeros public din localitate şi chiar din împrejurimi.

După terminarea piesei d-1 I. Lăzărescu preşed. Cercului Studen­ţesc Mehedinţean, ă ţinut o fru­moasă cuvântare, aducând viile d-sale mulţumiri publicului, eare a avut buna voinţa de a-i onora cu prezenţa lor.

Tot cu această ocazie a adus viile sale mulţumiri dlui Col. Brăesou

O R A Ş E Preşed. Comis, interimare şi Dir, al Băncii Motrului soc. a., pentru buna voinţă ce a avut, a dona pentru studenţi suma de : Loi 1000 (una mie).

In ziua de 28 Aprilie a. e. a avut loc la T.-Severin logodna dlui George Nastaseseu corespondentul ziarului „Dimineaţa" cu dşoara Vasilica Ursoni. & ^chimeseu

DIN ISMAIL (Basarabia)

Un eveniment destul de însemnat, care a mai scuturat moleşeala paş-nioului Ismail, a fost acela care s'a desfăşurat cu venirea Primului Ministru. Cu această ocazie dl Ionel Brătianu şi-a arătat cele mai sincere mulţumiri, aducându-şi aminte de unele momente emoţio­nante din Istoria Patriei şi mai ales din viaţa Basarabiei la care d-sa a asistat peste o jumătate de veac. Defilarea trupelor şi a şcoale­lor, serviciul divin oficiat de P. S. Episcopul Nectare, recepţia delà Primărie şi banchetul dat în onoarea înaltului oaspe, care a fosWtnsoţit de dnii miniştri: Lepăda t t r ş i In- #

culeţ, au întrecut toate aşteptările' noastre.

Ca o încoronare a acestei măreţe sărbători,şcoala normală adat, în ziua de 18 Aprilie,' o impunătoare ser­bare şcolară, cu piesa „O noapte la Mirceşti" şi diferite producţii naţionale.

A doua zi de Paşti s'a dat un mare bal Cereetăşesc la sala „Muzi-cescu". Şi aceasta tot ea o urmare acelor ce preced.

Iar în ce priveşte propaganda românească pură, s'a instituit de curând o soeietate culturală, «are are de scop sa deştepte în public gustul de citit, de lu:;ru de iniţia­tivă.

In direcţia literară în curând vom avea fericirea să scoatem o revistă locală, la o.-.re vor colabora toţi doritorii de artă.

Ismailul va fi un mic centru cul­tural şi cei ce ştim să lucrăm, vom şti sâ realizăm şi aceasta.

Ifr. H. Buci

DIN STOENEŞTI (JUD. VÂLCEA) Luni, a doua zi de Paşti, tn curtea

bisericii cu hranul „Sfinţii Imp. Constantin şi Elena", din comuna noastră, locuitorii, sub îndemnul preotului paroh Ion N. Smeureanu şi studenţilor Gheorghe C. Cara-melescu şi Filip Gh. Popescu, au dat obolul lor pentru ajutorarea studenţimei româneşti. - J

Deasemenea şi învăţătorii loeali, perceptorul, primarul şi notarul comunei, pe lângă că au contribuit băneşte împreună cu ceilalţi, săteni, au eăutat să luaiintze şi mai bine pe locuitori, despre rostul acestor bani şi marea faptă ce o fac aceia, cari pun astăzi, numai o picătură de var !a construirea acestei opere de binefacere de mâine.

Luăm seama că şi românii au început a se solidariza, când este vorba de fapte bune. Dacă această solidarizare se înfiripează aici, la noi, în creerii munţilor, eu atât mai mult ar trebui să se înfăp­tuiască în marile focare de cultură.

N. I8*IUNESCU-BA?01, "învăţător

TÂRGUL PLOPANA (TUTOVA) In aceste timpuri de goană după

avere, de îmbogăţire pripită, o faptă bună merită toată luarea aminte, bunilor români.

Ştiut este, că aproape în fiecare comună, trăeşte câte o bancă po­pulară, care are drept scop „eco­nomie şi sprijin plugarilor la nevoe". Unele din aceste bănci au luat un avânt destul de simţitor, îneât se poate spune că ele formează un pivot în desvoltarea economică ţă­rănească.

Printre multe bănci de acest fel, se află şi banca populară „Isvorul Tutova" din coin. Piopana jud." Tutova, care datorita harnicului şi destonicului ei preşedinte T. V. Andrieş, a putut înscrie în sânul ei peste 250 membri cu. un capital aproape 500.000 lei.

Din beneficiul rezultat anul trecut şi-a cumpărat un local propriu în valoare de 48.000 lei.

Tot această bancă adună fon­duri pentru ridicarea unui monu­ment în amintirea eroilor morţi pentru întregirea neamului, momi ment care se va ridica cât de eurând, cât şi pentru noile construcţii şco­lare din această comună.

Sperăm, că gândul dlui T. V. Andrieş însoţit de fapte va merge mai departe, făcând să putem scape mâine de camătă spoliatorilor, ce şi-au găsit loc bun mai ,a!es în târguşoarele noastre.

Numai puţin este de amintit şj fapta dlui Const. Şuruboru pro­prietar industriaş, oare la apelul ce i s'a făcut de către comitetul, şeolar a donat şcoalei Târgului Plo-*. pana, 250 scânduri în valore de, peste 800 lei, pentru a se face îra-f prejurările sus zisei scoale.

Comitetul şcolar aduce multor mirile sale dlui Şuruboru, şi-l roagi în numele culturii poporului să a* înceteze cu asemenea fapte, cart vor vorbi singur în vremuri încredere.

Locuitorii târgului P i o p a n a mândresc eă au în mijlocul lor a» . meni oameni cu inimă, şi l e doreif sănătate pentru a continua cele №j cepute. V. Ѣ \

ABONAMENTUL: Pe un an 200 lei. Pentru săteni, invăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 130 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte; se face abonamente şi pe jumătate an uraj

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice î$00 'lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 300 lei. in America 3 dolari. In Iugoslavia 100 dinari pe an. In străinătate 300 lei/pe an

j o c u r i l e : o l i m p i c e W p a r i s — 3U>

Parisul ѳ în mare fierbere. A VIII-lea jocuri olimpice internaţio­nale se apropie. E un eveniment mare, care pasionează şi preocupă tot oraşul atât prin importanţa de ordin sportiv ce prezintă această întâlnire de atleţi din lumea întreagă, cât şi prin imensa greutate de or­ganizare. Şi într'adevăr e o pro­blemă primordială aceia de a în-quartirui şi de a alimenta un nu­măr de concurenţi şi de spectatori străini cari timp de câteva luni se vor perinda prin Paris şi a căror cantitate în cel mai minim caz se anunţă eă întreacă milionul. Până şi cele mai mici odăi de mansardă sau închiriat în oraş,- iar comitetul de organizare al jocurilor de bun acord cu autorităţile comunale au construit un adevărat orăşel de scânduri la „ Colombes" unde vor avea loe concursurile. Şoselele ce leagă Paris ou Colombes se repară zi şi noapte, j a r prefectul de poliţie n 'a parvenit nici până acum să ter­mine un plan sistematic de circu­laţie şi de staţionarea vehiculelor. Atât de grea se prezintă problema care prevede că în timpul jocurilor olimpice cantitatea de vehicule ce vor trece porţile Parisului spre sta­diul delà Colombes, va fi de 7000 pe oră.

Preţurile chiriilor s'au ridicat cu 100 0/° şi chiar cu 200%. Se plă­teşte fără tocmeală câte 1000 şi 1300 franci pe lună pentru o ca­meră, iar la Neuilly îu apropiere de Colombes aceste cifre sunt cu mult depăşite. In ultimele două luni preţul alimentelor s'a urcat şi el cu 5 0 % aproape şi sunt şanse ca inS timpul jocurilor să nu se poată găsi — chiar în cel mai modest restau­rant — un fel de mâncare sub 5

„franci. Greutăţile sunt formidabile, pa­

siunea publicului e însă mai puter­nică pentru aceste manifestări spor­tive, e extraordinară. O neînchi­puit de mare importanţă se dă jo­curilor în aceste ţări de înaltă ci­vilizaţie. Şi aceasta poate că con­stituie chiar, unul din punctele in­dicatoare ale acestei civilizaţiuni.

Dacă Duminecile şi celelalte săr­bători, în ţările orientale sau în cele cu jumătate civilizaţie cum e Ro­mânia, sunt petrecute în cel' mai absurd chip consaorându-le unei supraalimentaţiunii, unui somn a-dânc sau foarte des unei supraal-coolizări, în ţările de înaintată ci­vilizaţie ca Belgia, Anglia, Franţa, Germania sau ţările de nord, aceste zile libere sunt consacrate altui gen de delectare, plimbărilor sănătoase în afară din oraş sau preocupărilor de ordin pur sportiv. întreaga fa­milie până la cel mai mic copilaş, cocoţat pe umărul,tatălui, pornesc în excursiune, sau răsleţiţi se duc la câmpurile de sport şi antrenament. Iarna fac sporturi de iarnă pe unde e zăpadă, iar unde nu fac sport de interior care capătă aproape întot­deauna forma de concurs.

Pe de-opárte aceste exerciţii fizice le desvoltă corpul şi mintea, căci o minte sănătoasă nu se poate găsi decât într 'un corp sănătos, iar pe de altă parte desvoltă ambiţia fie­căruia exersată la sporturi nu va înceta să se manifeste şi în toate celelalte ocaziuni ridicând astfel in­dividul la un nivel superior în viaţa socială. Cercetări minuţioase au de­monstrat în Belgia eficacitatea ace­stor sporturi şi exerciţii fizice, ace^ stea devenind astăzi aproape o da­torie pentru fiecare locuitor. Nu nu­mai lupte, trânteli sau alergări, ci o întreagă organizaţie sistematică se desfăşoară în acest sens. De exemplu lucrătorii unei mari uzine metalurgice se împart în grupuri după specialitatea lor. Fiecare din aceste grupuri îşi au şeful şi regu­lamentul lor. Pentru a se distinge

e l a r e d a c t o r u l n o s t între ele, fiecare grup numit „So­cietate" are un nume, o emblemă şi o uniformă definită. Aproape fie­care membru e proprietarul unei biciclete iar grupul întreg posedă instrumentele necesare unei famfare complecte, a cărei depozitare se face la sediul societăţii ce de obicei se află în corpul fabricei. In orele li­bere delà prânz, şi seara după ora 5 se fac exerciţii de gimnastieă şi de orchestră, şi duminecile de di­mineaţă străzile oraşelor sunt stră­bătute de aceşti muncitori organi­zaţi, cari în cântecele famfarei por­nesc pe jos sau pe biciclete, în ae­rul curat delà ţară. Femeile sunt şi ele alături de bărbaţii şi fe­ciorii lor în uniforme, şi chiar pe biciclete dacă e cazul. Spre seară aceste batalioane străbat din nou oraşul, întorcându-se veseli după ce au patrecut înţelepţeşte o zi în­treagă, în aer liber făcând exer­ciţii şi cântând. In acelaşi timp bur­ghezii cei mulţi colindă şi ei coli­nele şi şoselele din jurul oraşelor sau se îngrămădesc ne terenurile sportive cu atenţia îndreptată spre cei ce concurează, cu manile gata să poată"aplauda şi pregătiţi întot-întotdeauna de a riposta hotărât prin argumente — în materie spor tiyă desigur — ori şi cui ar în-drăsni să-i combată în aprecierile lor.

E o sistemă de a forma în mod mecanic individual, şi cum spuneam mai sus acest fel de organizare cu caracter sportiv a societăţilor de muncitori au dat mult de lucru or­ganizatorilor. Rezultatele sunt însă uimitoare, în primul rând prin fap­tul că în zilele de sărbătoare acea masă de oameni muncitori — ce o săptămână întreagă s'a chinuit în împărăţia sgomotoasă a uzinelor — e scoasă din înbâcseala omoritoare a cafenelelor şi barurilor şi arun­cată în mijlocul aerului sănătos, sau la o muncă distractivă de re­generare fizică, şi într'al doilea rând' pentru că aceste grupuri şi cu ele fiecare individ în parte se ambiţio­nează unii 'n faţa altora, lupta de întrecere se încinge lent şi fără a da naştere la învrăjbire şi individul se formează astfel în mod uimitor, créerai devine un receptor limpede şi- un judecător neobosit, şi îh sânul desbaterilor vieţei sociale va ştii să cumpănească influenţele, va ştii să acţioneze ambiţios având o perso­nalitate şi nu va fi o marionetă sau un sclav.

La fel ca şi muncitorimea e edu­cată şi burghezimea apîicându-i-se însă alte sisteme cari sunt la lei de eficace, publicaţiunile şi presa jucând în cazul acesta un netăgă­duit de mare rol. • E suficient să aruncăm o privire asupra individului englez ca să ne dăm seama de eficacitatea celor spuse mai sus.

Şi la fel ca 'n Belgia — căci An­glia în sensul acesta a ajuns la desăvârşire—se petrece fi în Franţa, şi dacă am arătat toate de până acum am făcut-o numai ca să ur­mez şi mai mult înţelegerea atmo­sferei ce stăpâneşte azi Parisul în ajunul marilor jocuri Olimpice. —• Până acum sunt înscrise peste 20 de ţări cari fiecare îşi va da silinţa să câştige. Iată lupta de întrecere caré mai sus o vedeam' între indi­vizi, transformându-se acum între ţări. Aceasta e însă o chestiune mai grea. Trebuiesc întâi ameste­cate picăturile, căci lacul nu se for­mează aşa de senin. Asta pentru atenţia ţărilor ca România pentru cari sistemele aplicate în Belgia şi Franţa ar fi o binefacere.

Olimpiada va începe printr'o luptă de rugby între Franţa şi România. Pronosticurile presei franceze şi a unanimităţei publicului sunt — chiar ironie — în defavoarea României.

r u — Vor fi ştiind ei ceva ? Hasardul sau poate realitatea — cine ştie — să ne ajute să desminţim curentul ce cutreeră azi Parisul şi pe urmă ar fi bine să 'ncereăm şi noi Românii, lucrători, burghezi, intelectuali sau „boeri" să rupem jugul obiceiurilor nefolositoare din trecut adoptând sistemele sănătoase, şi cu o altă ocazie în felul celei ce se prezintă azi, să căutăm să apărem în ochii francezilor tot atât de temuţi ca şi americanii. Ar fi un lucru destul de important »că<8 în faţa marelui public francez — atât de ciudat — şi chiar în faţa celorlalte popoare occidentale, gloria unei exibiţiuni sportive, ar răsfrânge o mare con-sideraţiune din partea acestora, asu­pra ţărei noastre. Sunt criterii şi criterii de apreciere.

VAIER Bh. MU6UB

BISERICA ANTIM ŞI ROMÂNII MACEDONENI Românii Macedoneni stabiliţi în

ţară au obiceiul de a frecventa acelaş birt, aceaşi cafenea, acelaş hotel, acelaş local public, eu scopul de a se întâlni cât mai des, de a se vedea laolaltă şi de a se cunoaşte.

Un grup de Români Macedoneni au îmbrăţişat cu multă căldură ideea unui român macedonean, fost ve­chi u luptător, ca institutor mai mulţi ani îu Macedonia, care făcu pro­punerea că ar fi bine ea Maeedo Românii din Capitală să frecventeze una şi aceeaşi biserică* eu acelaş seop i arătat mai sus. Aceasta cu a tâ t 'mai mult cu cât soţiile şi fe­tele românilor, macedoneni, ne-permiţându'şi de a se întâlni caşi bărbaţii lor în localuri publice, nu­mai în Casa lui Dumnezeu ar avea oeaziune de a se întâlni şi a se vedea la olaltă. In acest scop s'a ales biserica Antim, având în curtea sa, Palatul sf. Sinod, o bi­serică secţie istorică monumentală în apropiere de localul Soc. » de Cultură Macedo Română, o biserică părăsită şi prea puţin frecventată, neavând de cât 17 enoriaşi îu loc de 700 cum au alte biserici şi în raionul căreia se află întâmplător mai multe familii cu casoie lor ca înaltă parte. Sunt circa 60 de fa­milii.

Sunt 2 ani şi mai bine de când rom. maced. din Capitală au în­ceput a frecventa acest sf. locaş, unde'şi fac toate cununiile, toate botezurile şi toate parastasurile şi unde de nu vin regulat în toate Duminicile cel puţin *se adună cu toţii în toate sărbătorile despotice din cursul anului.

S'a constituit un comitet reco­mandat de sf. Mitropolie pentru restaurarea şi îngrijirea acestei biserici. In acest scop comitetul a lansat pe la rom. maced. câte-va liste de subscripţie cu autorizaţia Si. Mitropoliei şi a Ministerului Muncii. Din sumele încasate s'a instalat în biserică lumină electrică.

S U B I O B Ă G I E Am vorbit în No 46 a acestei ga­

zete despre unele fapte mai însem­nate din trecutul comunei Archiud. Acuma vin să vorbesc ceva despre traiul românului iobag, în această comună, înainte de asta cu câteva decenii şi ceva despre viaţa lui din anii revoluţiei 184Ş—49.

Ţăranii acestei comune toţi au fost iobagi la cele trei mari „domnării" aşezate pe hotarul ei. La început, dupăce saşii au părăsit comuna — transmutându-se în comunele Dedrad, Ferehaza ş. a., unde „grofii" le-au dat pământuri în schimbul celor pre­date lor din Archiud, — românii câţi au fost àci, toţi au căzut iobagi la domni. Că au fost şi înainte de aceea iobagi la alţi domni, nu se ştie. In total nu erau mai tfiulte de 10—12 familii. Toate locuiau pe pământ domnesc, în case domneşti. Făceau serviciu domnilor în toate împrejură­rile. Dădeau zeciuială şi alte dări cunoscute. Printre altele, iarna, — î n . această comună cel puţin — trebuiau, iobagii, să ducă, ca dare obligatoare, capete de păsări, de vrăbii. Deia fiece familie se cerea 20 de capete de vra­bie în o iarnă. Aceasta era impusă pentru stârpirea vrăbiilor, cari toamna, prădau grânele coapte ale domnilor.

Când, între familiile de iobagi se întâmpla vreo însurătoare sau mări­tiş, mirii se bucurau de unele favo­ruri din partea domnului. Dacă socrii erau ambi iobagi la acelaş domn, fiii lor — mirii — primeau delà domn câte o moşie întreagă, constatatoare din 10—20 iugăre, apoi casă, gră­dină, boi, vaci cu un cuvânt tot ce e strict de lipsă unui familii.

Aşa s'au născut „gazdele" din a-ceastă comună. Şi de acestea nu erau multe. Moşii întregi în Archiud n'au avut doar numai 10—15 familii, cea-lalţi toţi érau sărăntoci, slugi la slugi, sau slugă la dârloagă, cum zice ro­mânul.

Pedeapsa pentru iobag era foarte mare. Iobagul putea fi omorât de domn, fără să-i ceară cineva soco­teală de fapta sa. De multe ori pentru greşeli aproape neînsemnate ii erau confiscate (luate) averile, ce biată avea lăsându-1 gol, goluţ.

lată o întâmplare din 1848, pe care mi-o povesti un moş cam de 87 ani Ion Pop din Archiud:

In anul "acela, când atât trupe de revoluţionari unguri, cât şi de români şi ruşi străbăteau Ardealul în lung şi lat, groful Imre H: a părăsit casele domneşti din Archiud împreună cu întreaga familie, dupăce, şi-a as­cuns un săculeţ cu bani de aur, sub o podea din grajdiul cailor, pe care podea însemnat-o cu răvaşul unei cruci. Un om anume moşul lui Sa-moilă Ersen, care locuia vis-a-vis cu curtea domnului, când prinse de veste că acesta dispăru—cum nu-i româ­nul lung la' degete — s'a dus în grajdiul domnului să fure câteva po­dele, lodbe, căei Ii trebuiau sub vitele lui. Când colo, ridicând o podea, dă peste săculeţul cu aur. El prostul nu se mulţumi numai cu aurul> ci ia şi câteva podele între cari fu şi cea în­

semnată, pe care el nu o observase. Ei, aurul îl duce, ÎI pune bine fără să ştie cineva.

Nu trece nici un an şi „groful" araşi se reîntoarce' la moşia sa şi îşi caută banii, dar aceştia nu-s; dar ce-i mai mare că şi din podele lip­sesc între cari şi cea cu cruce. Acum ce să facă? începe cercetarea. Caută mai întâiu podelele din grajdiul veci­nului şi iată că după puţină oboseală le află. Caută după bani şi ace$tia-ă găseşte.

Românul, nefiind acasă, când aude din alţii că „groful" a găsit la el şi aur furat şi podele, o faie în „Tei" o pădure deasă de tei din sus de sat. A fost urmărit multă vreme de către domnul însuşi dar n'a fost prins, căci românii pe atunci ţineau foarte mult unul la altul şi astfel nu l-au trădat. Pe capul românului a fost pus preţ 100 de galbini, însă nime­nea nu s'a aflat, ca să I vândă. Ve­deţi deci ce pildă frumoasă din par­tea strămoşilor noştri? Un an de zile, ba mai bine a pribegit bietul om prin pădurile din împrejur, kunde fe­meea şi ficiorii numai noaptea îi pu­teau duce de-ale mâncărei. In sfârşit mai stâmpărându-i-se mânia „grofu-Ini" i-a iertat moartea, luându-i toată averea ce £ avea atât mobilă cât şi imobilă. După aceasta s'a putut întoarce românul nostru acasă.

D E L A T I S

Până la începutul răsboiului mon­dial în comuna noastră nu erau şterse zilele de lucru ce trebuiau să le pună sărăcimea pentru casele domneşti. In timpul răsboiului prin 1915—16 când românilor nu le era permis să cum­pere case, o bună parte din casele domneşti împrăştiate prin sat, au fost cumpărate de unguri, "iar altele au rămas tot pe mâna românilor săraci, mulţi dintre ei „birişi" şi în ziua de azi.

Tristă soartă au avut bietul român iobag ! SIMEON BVSU

IÉÍ A M I A Z A După natură

Sbor petale de mălin sbor în vânt, >

Cad raze de luminiş pe pământ.

Iarba verde în covor s'a întins,

• De foi albe câmpu — acum i pare nins. 1

Sbârnâie mereu s'alung muscuiiţi,

Stau la umbră cărăbuşi obosiţi.

Merlele se ciugulesc se alint,

Un paingăn ţese fir de argint.

Cucul s'a 'ntreeut pe el în cântări,.

Schimbă fluturii cu flori sărutări.

Arde soarele, şi-i cald că-i April,

Lângă plug a adormit un copiii

MARIA Dr. SAVRILESCU

COR M I X T

J E L V I M ' A H Ş I I T A M C U I D o i n ă de p e Ol t

C u l e a s ă s t a r m . d e : L A U K E A X K I C O K E S C U

L S « .

1. Jeluim'ăşi şi n 'am.oui (bis) 3. Fără numai ramurile (bis) Jeluim'aşi codrului.

2. Dar şi codru'i ca şi mine (bis) Lui nici frunza nu-i rămâne

Dă le bate vânturile.

4. Bade dorul delà tine (bis) Petite văi şi dealuri vine.

5. Bade dorul dumitale (bis) Tot mereu îmi iasă'n cale

6. Şi îmi spune tot îmi spune (bis) Că eşti dus departe'n lume.

1 9 1 9 ...Sunt aproape cinei ani de atunci.

Divizia noastră făcea paza deia Ciongrad până pela Solnoc. Mă nimerisem jpu compania la miazăzi şi la miazănoapte de un sat cu numele, care s'ar spune pe româ­neşti. „Buciumul Tisei". In cam­pania delà Tisa am făcut cu oamenii mei paza tot în apropriere de lo­calităţi cu nume binesuoătoare. Mai târziu, mai către toamnă, ne aflam de pildă în apropierea altei loca­lităţi cu mune tot atât de simpatic, de „Trompeta Tisei". Ungurii, se pare, că dăduseră înadins aceste numiri satelor, iar oamenii noştri, cât au stat prin aceste sate au făcut ca numele lor, să nu fie desminţit: Vinurile şi rachiurile bune, cari se produc la Tokay şi la cotul dintre Criş şi Tisa ; făceau să răsune ade­seori, mai cu seamă noaptea, valea blândei Tise de cântecele şi chiui­turile lor. îmi vine să cred, că tot dintr'o pricină asemănătoare le botezaseră şi ungurii aşa. Oricum oamenii noştri erau veseli şi nici urmă de teamă nu s'ar fi putut vedea în fiinţa lor.

Se ştia, că. bolşevicii iui Bela Kuhn sunt oşteni slabi, cum se ştie şi azi, că aceiaşi ar fi ca mâine şi sub conducerea altuia din neamul lor, a lui Horthy de pildă ; de altă parte Tisa, care ne era atât de sim­patică cu apele ei vecinie turburi şi liniştite făcea între ei şi noi o piedecă, care era să fie numai pentru noi uşor de trecut. Războiul însă este tot războiu fie cu Neamţul bun soldat, fie cu ungurul bolşevic şi soldat slab. Cartuşe în armă are şi unul şi altul, iar glontele în răz­boiu nimereşte cam la întâmplare si al bolşevicului şi al^Neamţului. O ştia vreau să spun, oricare, că războiul rămâne împreunat cu multe primejdii ori cu cine i-ai avea.

Aş face o mare nedreptate, dacă aş spune-o aci, că veselia Arde­lenilor la Tisa ar fi fost o urmare a delicioaselor băuturi de prin acele părţi, sau a conştiinţei, că au de-a face c'o hordă, care nu poate să însemneze pentru tine ca om şi oştean nici o primejdie. Veselia aceasta eşea nepotolită din suflet, încă delà 1 Decembrie, 1918. Era bucuria omului, care ştia, că nea­mul lui obidit a scăpat din mari primejdii, că el este la Tisa să răzbune nedreptăţi şi să făurească un viitor vrednic de suferinţele trecutului.

Nu erau veseli şi fără teamă numai oştenii de rând, ci şi con­ducătorii lor. Pe toţi îi vedeai ve-oinic râzând şi glumind. Nici odată în vreme de 4 ani, cât fusesem mai înainte în războiu, nu mi-a fost dat să văd pe ofiţerii superiori, cari comandau regimente, brigăzi şi divizii atât de des printre noi, îh. linia de pază, ca pe foştii mei superiori delà Tisa. Şi drumul până acolo era tot atât de primejdios, ca şi-o plimbare pe malul Tisei, în faţa armei bolşevicului. Populaţia satelor era ungurească, aproape fără nici o pază. In multe sate nu era nici cel puţin pază din vreme de pace, iar oamenii aveau încă arme destule pitulate şi dosite. Mulţi dintre cei de dincolo de Tisa* tre­ceau eu înnotul dincoace, iar la­nurile de grâu din dosul nostru ajunseseră într'o vreme adăpost pentru mulţi din ai lui Bela Kun. Prea adeseori ţi-se întâmpla ca la plimbări de călărie, cu trăsura sau cu automobilul să se descarce din mijlocul grădinilor şi semănăturilor focuri de armă şi gloanţele să-ţi şuere pela urechi.

Şi ei totuş veneau, veneu des, veneau să se bucure cu .oştenii, pentrucă oricum bucurie şi veselie din plin nu era, decât aci pe malul Tisei cântate de poeţi şi dorite de inimile noastre. Şi nu le ajungea plimbarea pân'aci. Făceau adeseori

D a c ă l u c r u r i l e a r v o r b i ! . Dacă lucrurile ar vorbi, sau mai

bine zis : dacă omul ar înţelege ce gândesc, sau ar pricepe ce ştiu luc ru r i l e . . . . ee bine ar fii... Ar fi bine, pentrucă lucrurile ar putea spune adevărul adevărat, fără ca cineva să le poată bănui că sunt părtinitoare sau mincinoase.

Darul de a gâci gândul oame-' nilor sau de a pricepe graiul lu­crurilor îi lipseşte omului.

•^Dar dacă omul nu are acest dar, „are în schimb pe acela de a visa.

Iu vis multe năzdrăvănii i-se arată omului.

Sunt multe lucruri şi fapte im­portante pe care le poate visa omul Şi anele dintre ele sunt adevărate.

• • . în t r ' o seară, dupăce citisem omit 'şi multe, tocmai târziu după miezul nopţei, am simţit că som­nul ща îndeamnă să i a s cititul şi Jj» renunţ, la căutarea unui mijloc de a îndrepta lucrurile I . . . lucru-

, *Ue se pot îndrepta când se va în-jjrapta lumea şi lumea se va în-

.P** când se vor schimba obi-eeiurite, când se va respecta numai «юава şi meritul 1 . . . şi acest fapt 4 ÏJL86

u ? o r Î D t â m p l a ! Da ! . . . •ÜL6?*6. • • • mi-am s p u s . . . cu multă Wafeuomue ! . . .

. . . M'am culcat 1 . . . Dupăce am adormit, nu prea târziu, am înce­put -un vis foarte ciudat, dar şi instructiv în acelaşi timp. M'a im­presionat mult şi de aceia nu l'am u i t a t . . . .

Iată ce am visat: Se făcea că umblând prin oraş,

am intrat într'o prăvălie de lucruri vechi de metal. Negustorul lipsea din magazin şi lăsase acolo pe un copilaş să-1 păzească până s'o re­întoarce. Mă uit prin magazin şi văd o mulţime de lucruri vechi de tot felul de metale, unele de fer, altele de oţel, altele de bronz, al­tele de alamă argintată sau auri tă. . .

Unele obiecte erau bune poate de topit şi de făcut ceva din ele; altele mai puteau servi la ceva şi mai ales ca modele de felul cum se lucra mai de demult.

Cum erau unele lucruri care pu­teau servi la ceva, am ales două dintre ele, le-am aşezat pe o masă şi m'am aşezat şi eu pe un scaun.

Cum a trebuit să aştept cam mult şi cum, cubăiataşul care pă­zea magazinul n'aveam ce vorbi, stam liniştit pe scaun alături de obiectele alese şi mă g â n d i a m . . . la câte nu se poate gândi omul ? I . . .

plimbări şi pe mal, pe cari noi, deşi cunoşteam drumurile mai bine, pentrucă le făceam în fiecare zi, totuş nu le prea doream, din pricini uşor de înţeies. Ei însă, mi se părea şi mi se pare şi acum, eă nu se duceau mulţumiţi înapoi, dacă nu păşeau şi prin iocurile cele mai primejdioase, parcă n 'ar fi fost şi până aci în destule primejdii. Nu mai puţin adevărat este insă, că nu orice conducător de oşti o-face aceasta. Ca să te plimbi în faţa duşmanului şi să-i pândeşti miş - . căriie ziua la amiazi, în vremeee poţi lua telefonul şi să ceri în orice moment ştirile pe cari le doreşti, cum fac cei mai mulţi din cei sus puşi, însemnează, că priveşti cu alţi oohi şi chemarea ta de oştean şi şi pè cea de conducător, decât alţii.

Astfel de coudueăteri, cred că este de prisos s'o mai spun, spo­resc de zeci de ori puterea de luptă a oştenilor încredinţaţi lor. Şi aşa erau conducătorii noştri. Soldaţii începuseră a povesti multe întâm­plări în legătură cu ei, unele chiar foarte caracteristice. Voi poveşti una singură, care nu cuprinde nici o mare biruinţă, nici cel puţin un plan bina gândit de luptă. Cuprinde îusă un fapt din acelea, cari, fiindcă veneau dm partea acelora, cari pot cu personalitatea lor să transforme sufletele oştenilor, pregătesc reuşita oricărui plan de luptă şi câştigarea biruinţelor.

...Şedeam la umbră şi gustam din vin. Se aude sgomotul „ma­şinii" şi în scurtă vreme generalul, comandant al diviziei, ne primeşte zâmbitor raportul. — Alte noutăţi nu aveţi? — Nu.d-le general. — Atunci haidem Radoş (numelo colonelului,-oomandantul regimentului nostru), mergem la postul... Urcă apoi cu simpaticul nostru colonel în auto­mobil şi ia-o dealuugul Tisei. U n flăcău se apropie de mine şi-mi povesteşte întâmplarea generalului.

— Alaltàeri, die Joeotenent, eram la postul din... Deodată v ă l , că se apropie de malul Tisei, care aci este foarte jos şi mlăştinos, dom­nul general ou dl colonel. — Ce-i de nou pe-aiei voinice, îmi zice dl general, ce mai fac Ungurii? — Să trăiţi, die generai, zie eu, nimic de nou, mai cearcă ei câte-odată să se apropie, de mal dar iarăş se cuminţesc şi-şi văd de treabă. Să trăiţi, die general, că îndrăznesc, dar vă rog să vă plecaţi, că san­tinela Ungurului e colea după tufiş la 400 lei paşi. — Ce spui mă? unde? numai ţi-s'au părut ţie, zice Domnia lui şi dă la stânga, să se uite la Ungur. Nu-i nimeni acolo, zice. Atunci numai iat' că auzim şi gla­sul Ungurului : Ghere errebb oeregl adecă ia româneşte: ian dăte mai încoa nene, că nu te văd bine şi în acelaş moment câteva gloanţe şi şuerau pe la urechile noastre. — Aveai dreptate băete îmi zice d-1 general, de data aceasta şi Dom-nialui pe brand, dar n'are a face, suntem doar oşteni. Şi pe brânci s'au dus aproape până la maşină, că Ungurul diavolului mai adusese pe lângă el vre-o câţiva şi cum îşi ridica, d-1 general şi d-1 colonel capul, dat cu salve.

— Dragii mei, le zic eu solda-'ţilor, cari se adunaseră să asculte povestea, ştiţi voi cine este gene­ralul nos t ru? Este cunoscut de mult de viteaz fără seamăn şi-a făcut nume mare în Bucovina, în luptele cu Ruşii, este Dănilă Pop. Să-1 ţineţi minte.

Mai mult nu le-am spus, pentrucă era de prisos. SABIN OPREANU

Mi s'a părut că aud vorbind ală­turi de m i n e . . . ascult mai bine şi'n adevăr aşa e r a . . . 1

Lucrurile mele, bucuroase că se întâlnise, dupăce au făcut cunoştinţă şi s'au recomandat unele altora au început a vorbi, aşa cum face şi lumea sfătoasă.

Alesesem : un pistol şi un clopot mic bisericesc.

Dupăcum vedeţi asistam la o disauţie foarte interesantă între cele două personagii; şi cum ele 'trăise mulţi ani, văzuse multe şi ştiau multe, aveau ce poves t i . . .

Clopotul — către pistol. Da, bine, prietene, cum ai ajuns aci şi de unde vii ? . . .

Pistolul: Ia, delà un nătâng de om, care m'a cumpărat acum vre-o zece ani delà italianul din piaţa mare. Când a intrat în magazin, a spus că vrea să cumpere un pistol cu oţele ghintuite, eă aibă cu ce să se apere de jigănii şi 'de hqţi că trebue să facă drumuri multe pe la iarmaroace, că e negustor şi că noptează uneori prin păduri, pe câmp. . . "

Când am auzit că i trebuie unui negustor un pistol bun cum eram eu, nu mai puteam de bucurie şi mă rugam la Dzeu să fiu eu ales.

A scos italianul, mai întâiu marfă

mai slabă şi la urmă când muşte­riul era să plece fără să cumpere ceva, mă recomandă pe mine.

Cunoştea omul marfa, şi cum m'a văzut, s'a împăcat din preţ şi m'a cumpăra t . . .

M'am bucurat de geaba ! J . . de unde mă aşteptam să fiu folositor unui om cinstit, unui negustor cum spusese el, am ajuns armă cu care un asasin ucidea oameni cinstiţi şi muncitori 1 . . .

Cât am fost în stăpânirea ne­pricopsitului _ăla, doamne ! . . . mare chin a mai fost v ia ţapen t ru mine. Nu era lună din an, la capătul căreia să zic şi eu că n'am servit nelegiuitului care mă ţinea în mână să ameninţe, să râniască sau să ucidă 1 . . . Doamne câţi copii orfani n'áu rămas pe drumuri! Câţi oa­meni muncitori şi buni gospodari, n 'au dat rodul muncei lor în ma­nele spurcate ale nelegiuitului ăsta la care am f o s t . . .

Clopotul, întrebă mai departe : — Da bine bre, nu l'a prins ni­

menea? Nu l'a văzut nimeni? Nu era pază prin satele sau oraşele pe unde umblaţi voi ? . . .

Pistolul: Ce tot stai tu să vor­beşti ? ! . . .

Omul meu avea bani mulţi, că mai furase şi omorâse şi înainte de

a mă cumpăra pe m i n e . . . şi când cineva are bani mulţi, face ce i place şi scapă din toate boclucurile, chiar şi când e vinovat.

Când avea câte un gând rău, când îşi punea în gând şă prade pe cineva îşi trimitea ajutoarele, lui, (avea doi destrăbălaţi, frumos îmbrăcaţi) să prepare terenul.

Le dădea bani mulţi, şi-i trimi­tea ; pe unul să facă cunoştinţă cu paznicul din locurile acelea şi pe altul să facă cunoştinţă cu argaţii nenorocitului pe care vrea să-1 prade.

In ziua hotărâtă, paznicul bea într'o căreiumă cu unul dintre aju­toare, iar argaţii în altă căreiumă cu celălalt ajutort

Omul meu mergea la sigur că ştia pe unde să intre, cum să umble, şi altele. Dacă victima în­cerca să lupte şi nu-i dădea toţi banii, îl chinuia şi la urmă îl lăsa sărac, ori îi lua şi viaţa. Vorbea muteşte şi era întotdeauna cu mască.

Cum ajutoarele lui dovedeau cu martori că în noaptea crimei pe­trecuse în cârciumă şi cum ban­ditul meu era bogat, nu se lega nimeni de ei.

Dacă m'ar fi priceput cineva, cum aşi fi spus eu tot ce ştiam. Mă să­

turasem de atâta sânge cât se văr-sase cu ajutorul meu, instrument nenorocit cum sunt toate neamu­rile mele îa mâinele unor canalii, mai crude şi mai perverse ca cel» mai fioroase ^animale.

Nu a fost zi delà Dumnezeu să nu mă rog să mă izbăvească de aşa slujbă înfiorătoare ca aceia pe care o aveam.

In fine acum vre-o două luni, mă încărcase până în gură, 'm'a pus la ucigătoare şi plecase călare la un gospodar bătrân, bogat^ bo­gat cum nu erau alţii prin prejur.

Nu ştiu cum s'a întâmplat, că s'a poticnit calul şi el a fost trân­tit jos, căzând pe partea unde eram eu, iar capsa luând foc ; m'am des­cărcat de data asta drept în piep­tul l u i . . . A fost nimerit aşa de bine', că n'a mai zis nici au ! . . . Numai Dumnezeu şi cu mine, ştie cât m'am bucurat când am văzut că am scăpat de chinul pe care-1 su­ferisem vre-o 10 ani.

Neamurile lui, l'au îngropat, cu mare pompă, cu mare jălanie şi lumea care nu ştia pe cine căinează, nu mai înceta să-1 plângă şi fcă zică: „Dumnzeu să-1 ierte, că bun suflet a mai avut ! . . . De ce nu-1 o fi lăsat Dumenzeu să se bucure de ave­rea şi bănetul pe care-ia ajutat să le

s t rângă?!" Rudele care nu aveau oefti să mă vază, m'au vândut ne­gustorului ăsta cu magazinul.

Dupăce îşi isprăvise pistolul po­vestea, îi veni şi lui rândul să în­trebe pe clopot ce-i cu el.

Clopotul răspunde: Hei dragul meu, ceia ce mi-ai

spus tu, nu mă miră de loc, căci am văzut şi eu multe şi am auzit şi mai multe.

Povestea mea e mai lungă ca a ta şi mai tristă! dar cum nu ştiu cât vom sta aci alături, o să'ţi spun în fugă câteva din cele ce ştiu şi din cele ce mi s?'au întâmplat. Tu ai trăit 10 ani lângă un netrebnic, pe când eu timp de 120 ani, din clopotniţa bisericei care era pe vârful dealului am văzut tot ce ee petiecea prin satele de prin prejur şi s m văzut, auzit multe în biserică şi prin prejurul bisericei. Să nu crezi că viaţa mea a fost o feri­cire! Vai de capul meu! Cine'mi auzia strigătul jalnic, dacă m'ar fi priceput, ar fi venit să mă întrebe şi când ar fi aflat ce ştiu, ar fi încercat poate să schimbe ceva din ceia ce mă îngrozea pe mine, dar pe care lumea nu le vedea, nu le auzea şi nici nu le pricepea! Cum stam în magazinul in care mă pu­sese fabricantul, acum vre-o 120

Pagina 4 CULTURA POPORULUI Numărul 60

Coroana Românie i '(10 Mai 1831)

Veacuri, în robie-amară, De grumaz cu lanţul greu : Cât ai plâns, frumoasă Ţ a r ă , Ştie numai Dumnezeu I..

Fiii tăi, c'o opinteală, Frânt-au lanţul umilirii. Astăzi plină iar de fală Şezi în scaunul măririi.

f

Ş'o coroană lucitoare Scânteiază pe-a ta frunte, Cum străluce mândrul soare, Dimineaţa, pe un munte.

Este numai aur toată, De luceşte-aşa frumos? Diamant e? . . Ba-i turnată Din ceva... mai preţios :

Din oţel de tunuri... prinse Dela Turci, în bătălii, De oştirile ne 'nvinse Ale bravilor tăi fii I

Soare care n'o s'apună, Care ne-o 'ncălzi 'n vecie, E coroana ce 'ncunună Dalba-ţi frunte, României

P. DULFU

Cercul cultural „Hida" Ziua a 2-a de sfintele Paşti (28

Aprilie a. c ) a fost o zi de mare bucurie sufletească pentru comuna Baica din jud. Cojocna, pentru că în această zi Cercul cultural in­văţătoresc „Hida" a aranjat prin membrul său Leontin T. Turcu înv. în Hida, cu tinerimea adultă din comuna Baica o reprezentaţie t e a t r a l ă poporală u r m a t ă [de petrecere. In lipsă de local spa­ţios reprezentaţia s'a ţinut într'o şură încăpătoare. Scena a fost îm­podobită cu ţesături naţionale de toată frumuseţa. Mi-s'a dat oca-ziunea să văd cu câtă abnegaţiune şi dragoste îşi fac datorinţa aceşti dascăli ai poprului oropsit dela sste şi ce pot produce odraslele tinere din popor prin muncă şi dragoste de şcoală. Am văzut intre diletanţi aproape artişti în rolurile lor. Programul a fost următorul: 1) „Ernanii" cor. 2) Piesa teatrală poporală. „A fost odată..." În3 acte. 3) „O doină cântată de veacuri" cor. 4) Piesa teatr. popor. „Căciula" în 3 acte şi 5) „înainte" cor.

Ambele piese au fost jucate cu multă dibăcie iar cântecele executate cu însufleţire. întreg succesul moral se datoreşte hărniciei neobositului înv. L. T. 'Turcu fiu al acestei co­mune, care de 5 ani de zile de şi nu-i învăţătorul acestei comune a susţinut în tinerime dragostea de carte, cântece, jocuri şi teatru. Lui se datoreşte şi instruarea programu­lui de mai sus. Ţin a aminti aci şi numele acelor diletanţi cari s'au produs bine în rolurile lor ca : Aurel Unguruşan, Vasile Druhora, loan Nica, loan Pop, I. Onat, Anas­tasia Pop, Viorica Câmpean şi Maria Bodea.

Ca adevăraţi artişti s'au remar­cat însă Nistor Unguruşan, Iuliu Măsălariu, Iovian Druhora şi Anica Sâmpetrean, cari au fost de nenu­mărate ori cele mai puternice forţe în teatrul poporal, jucând fiecare aproape în 30—50 roluri de teatru până acum. La această, frumoasă reprezentaţie teatrală au luat parte pe lângă întregul popor din co­mună dnele şi dnii urnfetori din Hida şi jur : Dna înv. Nossa, Dna preoteasă Miclea cu fica, Dna Terec, Dnii Dr. I. Andrei jude, I. Chiffa preot, V. Chiffa, A. Chiffa, stud. univ. S. M. Corcheş notar, E. Baldi subnotar, V. Nossa înv. I. Terec subrevizor, P . Duţescu agronom, Plut, m. Cordos cu lamilia, Plut. Brăiculescu, şefi de secţie şi post. jand., Iuliu Benedek perceptor, László adm. de moşie, E. Miclea preot şi mulţi - studenţi normalişti şi liceişti.

Laudă vouă vrednici poporeni, diletanţi, învăţători şi intelectuali cari sprijiniţi înaintarea culturii române prin fapte, devotament şi abnegaţiune. UN PRIVITOR

DE I A MEDIC

Ce boli poate lua omul mâncând carne proastă?

Carnea e o hrană gustoasă şi de căpetenie, de care cu greu se poate lipsi omul ; în general e mai uşoară de mistuit decât zarzavaturile 4 i le­gumele. *

Ca să fie însă o carne bună de mâncat, trebue să îndeplinească anu­mite condiţiuni:

1. Să fie proaspătă sau bine păs­trată (conservată).

2. Să fie dela un animal sănătos şi 3. Bine pregătită (gătită). Cu o zi înainte de a se tăia o vită

la măcelar sau abator e bine şi tre­bue să fie văzută de un om priceput, în deosebi de un veterinar.

Greutatea vitei trebue cunoscută. Spre pildă se cere ca o vacă de tăiat să aibă 230 kilograme în mijlociu, în nici un caz mai puţin de 160 kilo­grame, un porc 50—100 kgr., iar o oaie 30—40 kgr.

Să nu se mănânce din carnea vite­lor cari au avut în viaţă părul sbâr-lit, aspru, ochii stinşi, nările uscate sau acoperite de spumă, răsuflarea grea, treapăd sau eşire cu sânge, limba atârnând afară din gură. Car­nea vitelor <:u boli, ce pot trece şi la om, carnea vitelor moarte de bătrâ­neţe sau de altă boală, carnea vaci­lor bolnave de infecţie după naştere sau de brâncă, carnea vitelor mult obosite, mult muncite, mult slăbite, carnea cu o culoare urâtă, carnea cu miros urât, carnea putredă sau orice carne care dă de bănuit, nu-i bună a mâncat. FERIŢI-VA DE EA ! NU VÄ LACOM1ŢI !

O bucăţică din o astfel carne în­ghiţită poate să aibă in dânsa : MOARTEA !

Câtè cazuri nu cunoaşteţi dv. din cetite sau auzitei

Au fost medici cari au arătat că oftica deia animali poate trece şi la om, mâncând carnea lor bolnavă.

Aşişderea şi cărbunele (dalacul). Anumiţi viermi ce trăesc ca nişte

oaspeţi nepoftiţi, ca paraziţi, în ani­male, pot trece şi la om, mai ales când mănâncă, carnea lor prost fiartă sau nu destul de friptă.

Măzărichea e o boală care are drept cauz4 un parazit animal, pe care oamenii de ştiinţă l-au botezat „cisticerc", ce trâeşte în muşchii porcului, bruieri, căprioarei.

Dacă né uităm cu băgare de seamă cu un geam care măreşte (cu o lupă) la o carne cu cisticerci, vedem între firele de muşchi nişte băşicuţe. In aceste băşicuţe se găseşte cisticerci. Carnea e mai moale, mai apoasă, e mai albicioasă.

Porcii se îmbolnăvesc mâncând murdării în cari se găsesc ouă de panglică.

Medicii au găsit cisticerci şi la ochi, !a oameni. Ce se întâmplă dacă mă­nânci carne cu măzăriche ? Creşte în om panglică (cordeaua, tenia). Deci, păziţi-vă de această carne !

Д E N I A" e un musafir tare supărător. E de mai multe soiuri. E lungă de 2—12 m. şi are un cap cu ventuze şi cârlige cu cari se agaţă de pereţii maţelor (intestinelor). Cor­pul e alcătuit din 850—130 mii inele. Cordeaua se găseşte la oameni cari mănâncă multă carne de porc sau de vacă bolnavă, prost fiartă sau friptă. Cum se poate bănui şi şti că cineva are tenie ? Unii habar n'au că au un atare mosafir. Alţji au dureri de pântece ce se mută dintr'un loc într'altul şi se întăresc după ce omul a mâncat săraturi sau acrituri. Dure­rile se potolesc dacă mănânci lapte, ouă sau untdelemn. Sunt unii cari au greaţă şi vărsături dimineaţa, diaree, mâncărime la nas, ameţeli, dureri de cap, sughiţuri, slăbăciune mare, lipsă de poftă de mâncare, bătăi de inimă.

In murdăriile cele scoate omul se pot găsi bucăţi de tenie şi ouă.

Ca să scapi de tenie, arată-te la doftor! Ei îţi va da doftorii de cari ai lipsă. Nu umbla cu doftorii băbeşti, că o păţeşti !

„T R I C H I N A" e un parazit ca un vierme foarte mic şi foarte subţire, ce creşte închisă în punguliţe, în muşchii porcului. Omul înghiţind o atare carne se îmbolnăveşte. Trichina pătrunde din maţe, în muşchii omu­lui. Se înmulţeşte repede. .0 femelă poate face 1000 de pui.

Boala ce o dă e fără leac şi duce pe om la moarte.

La noi boala e rară. DR. 0D . APOSTOL

C E T A T E A I -S M A I L I smai lu l a fost în f i in ţa t de

Milefi p r in veacu l al VIII a. Hr i s tos şi se rvea ca u n t â r g de desfacere a n u m e r o a s e l o r măr ­furi ce se a d u c e a u d in Asia Mi­că de către aceşt i m e r c e n a r i de or ig ină greacă .

Mileţii au p u s n u m e l e aces tu i t â r g Antifala. For t i f ica ţ ia r id i ­ca tă de aceşt i Mileţi nu e r a ch ia r a ş a de formidabi lă c u m a t r e ­bui t să fie m a i apoi, c ând I s ­m a i l u l a j u c a t u n ro l covârş i ­t o r în is tor ia a câ to rva popoa­re , car i şi as tăz i m a i dă inuieec .

D a r ma i î na in t e de a vorbi a s u p r a felului în care a lua t na ş t e r e Antifala , cred necesa r să a m i n t e s c şi despre une le a s ­pec te ale t i m p u l u i , a spec te ce ne pot u ş u r a sa rc ina n o a s t r ă î n l u n g a cerce tare ce a m în t re ­p r ins -o în aceas tă p r i v i n ţ ă .

Cele m a i pre ţ ioase documen te de-ale t i m p u l u i , le gă s im la He­re dot (484—431 a. H,) celebrul is toric grec, care s'a s t r ă d u i t foarte m u l t să dea a m ă n u n t e ioreţioase a s u p r a pă r ţ i l o r Dună­rene şi a ţa r i lo r de p r i n preju-r u l Pontului Euscin (Marea Neagră) . B ă t r â n u l is toric pome­neşte de m a i m u l t e colonii g re ­ceşti , car i a u lua t fi inţă p r i n pă r ţ i l e dela Guri le Dunăr f i i . Astfel pomeneş te de u n v a s m a ­re de a r a m ă pe care l-a văzu t în ţ a r a Escampea, în t re Boris-tene (Nipru) şi Hipanis (Bug), p r e c u m şi de p e a t r a cea m a r e

i vest i tă de l ângă Tyras (Nis­tru) , pe care e ra î n t i pă r i t ă u r ­m a u n u i u r i a ş , socoti tă de Greci a fi a lui Hercule.

Cel d in tâ iu popor care a ocu­p a t o d a t ă p a r t e a de Sud a Ba­sarab ie i s u n t Sciţii. Ei t r ă i au nomazi , r ă t ă c ind necon ten i t în­t re Tanays (Don), Pontul Euscin şi Pyretus (Prut ) .

D u n ă r e a Ле la P r u t şi până la Mare, era toa tă a lor.

P a r t e a d in d r eap t a Dună r i i ma i p u r t a n u m e l e de Scythia Minor. Scy th ia se m ă r g i n e a la Apus cu poporu l Agatârşiior, Neurii, Melanchienii şi Andro-fagii. Neur i i au fost s v â n t u r a ţ i de Darius Histasp, regele Perşi­lor, care a î n t r e p r i n s o î n s e m n a ­t ă expediţ ie în cont ra ScyUlor.

Cele ma i p r inc ipa le r â u r i d in Scyţ ia e r a u : Porata s a u P r u t u l (Pire tus) , Tiaranîos, Ararus, Na­pa ries şi Ordessos.

Sciţii e r a u niş te b a r b a r i foar­te sângeroş i : t r ă i au în căru ţe , aveau oi şi p ă ş u n i în t inse p r in c â m p i a Bugeacului . De aici se repezeau în toate păr ţ i l e după p r a d ă . Au a t a c a t ch ia r şi pe Perş i i d in Asia, ţ i n â n d u - i sub s t ă p â n i r e a lor 28 de an i . De aceia Regele Perş i lor , Dar ius His tasp , p e n t r u a-şi r ă s b u n a pe cut ropi tor i i ţăr i i sale, se hotă­răş t e să po rnească o expediţ ie în con t r a Scyti lor în a n u l 513 a. H. (sec. VI). A ju t a t de Greci, t r e ­ce Helespantul (Marea de Mar­m a r a ) şi se aprop ie de Istru (Du­năre) , .unde, face u n pod de vase ap roape de Isacua, în d r e p t u l Satului-Nou d in Basa r ab i a (15 k m . d e p ă r t a r e de Ismai l ) .

D a r i u s t rece în Scythia , d a r nu găseş te pe n imen i , căci Scyţi i se în fundă î n l ă u n t r u l ţăr i i lor, pus t i i nd to tu l şi secând fân tâne le . Da r iu s îi u r m ă r e ş t e p â n ă în ţ a r a Budinilor, u n d e în­tâ lneş te u n oraş de l e m n pe ca­re îl a rde d in temel i i — şi se opreş te la F l u v i u l Ooaras (Vol­ga), u n d e zideşte 8 for tur i .

Pe când se adăpos tea în să aici, p r imeş t e d in p a r t e a Scyti­lor o solie foarte cur ioasă : u n t r imi s Scyth îi aduce pe o tavă , o pasere , u n şoarece, o broască şi cinci săgeţi , al căror glas în-ţelegându-1, Dar iu s ho t ă r ă ş t e să se r e t r a g ă pes te D u n ă r e , m a i ales că Grecii a junsese ră de rea c red in ţă şi voiau să d ă r â m e po­dul de pes te D u n ă r e . . .

, Alt popor care a locuit pe aici şi care a luait locul Scytilor, s u n t Greţii, car i în t i m p u l lu i Ale­xandru Macedón ;se găseau la D u n ă r e a de jos (280 a. H.). Da r n u s t a u m u l t aici, căci năvă lesc a s u p r a lor — ven ind d insp re Vistula — Bastarnii germanici, cari se aba t spre păr ţ i l e de jos ale Basarab ie i , o c u p â n d Bugea-

cul de azi în t re T y r a s şi P y r e t u s . •Stăpânirea B a s t a r n i l o r se în t in­dea a c u m şi pe s t e câ teva insu ie închise în t re Guri le D u n ă r i i şi car i p u r t a u n u m e l e de Insulele Peucine. Aceste insu le e rau foarte bogate , deaceia şi Bas­t a rn i i le botează cu n u m e l e lor, mimindu - se Peucini .

Bas ta rn ic i i se în t ind p â n ă la Carpaţ i , s u p u n â n d în c a l e a lor pe Scyţii r ă t ăc io r i şi pe Sar-maţii car i se p u r t a u în zale .

S a r m a ţ i i dor i to r i de ţ i n u t u r i ma i bogate, t rec î n Tracia, pe care ades o p r ă d a u ; d a r aici fiind a m e n i n ţ a ţ i de Romani şi de Dardani, t rec m a i depa r t e în Macedonia, p e n t r u a da a ju tor macedonen i lo r în desele lor r ă s -boaie .

Geţii, p e n t r u a se r ă s b u n a pe Bas t a rn i , pornesc î n con t ra lor o ser ie de l u p t e şi sub regele Orale, Geţii s u n t înv inş i şi îm-" p inş i spre ţ ă r m u l s t â n g a l Du­năr i i . P a r t e d in ei pornesc în­spre Carpaţ i , u n d e vor forma m a i t â r z iu s t a tu l p u t e r n i c al Bacilor, iar o pa r t e d i n ei se r e ­t r a g spre Nis t ru , u n d e se pome­nesc sub mai m u l t e n u m e : Geţii, î i r y geţi, etc.

S ta tu l Dacilor creşte neconte­ni t şi dă adesea de g â n d i t ch ia r Romani lor , pe cari-i vom vedea m a i t â rz iu ven ind în a t ingere cu Dacii .

In răsboaele lui T r a i a n cu Dacii, B a s t a r n i i se p ie rd şi lo­cul lor e o c u p a t de Roscolani, car i se în t i nd p r i n păr ţ i l e Bu­geaculu i .

Dai- p e n t r u că Roscolani i e rau p r e a împrăş t i a ţ i , se s t r â n g cu toţi i p r i n păr ţ i l e Moldovei, i a r locurile lor sun t o c u p a t e de Dacii r ă t ăc i to r i d in a r m a t a lui Decebal, cunoscu ţ i sub m u l t e de Carpi.

II . A m văizut că Bugeacu l a fost

câ t ăva v reme cuibul mai . m u l ­tor seminţ i i b a r b a r e şi a m po­men i t p r i n t r e al ţ i i pe Baci , al căror ca rac te r e ra p u ţ i n ma i blând . Aceşti Daci nu au însă norocul să s tea m u l t ă v reme aici, căci locul lor e l u a t de Geţi, cari in d r u m u l lor d i s t r u g ma i m u l t e cetăţ i d u n ă r e n e . Noul popor a r e de furcă chiar cu Romani i , căci Goţii e r au pi­r a ţ i vest i ţ i şi p r ă d a u corăbii le de pe Marea Neagră şi de pe Dunăre . . .

A m văzu t a c u m ce a t rebu i t sâ se pe t r eacă aici în S u d u l Ba­sarabie i t imp de câ teva secole. Dar cu m u l t ă v reme îna in te — c a m cu vr 'o 800 de ani a. H. — D u n ă r e a juca u n ro l comercia l de f runte şi m u l ţ i negus to r i s t re in i se a v e n t u r a u pe unde le ei, căci Bugeacul a fost întot­d e a u n a foarte bogat .

Astfel p r in secolul al VIII a. H. Mileţii, negus to r i greci din Asia mică, a j u n g p r i n păr ţ i l e noas t r e şi se stabi lesc pe m a ­lur i le daco-scyte ale Mărei Ne­gre. Şi p e n t r u că e rau negus to r i vest i ţ i înf i inţează câ teva t â r ­gur i , p r i n t r e car i : Histria şi Oblia la Lacu l Sinoe şi Antifala ( I smai lu l de azi) l a Guri le Du­năr i i , în faţa Insu le i Ceatal.

F o r t ă r e a ţ a z idi tă de hileţ i , se afla la u n cot al B r a ţ u l u i Chilia, u n d e avea 9 poziţie admi rab i l ă , d o m i n â n d împre ju r imi l e şi fiind aşeza tă în amf i t ea t ru . Ant i fa la e r a î n t ă r i t ă cu metereze p e n t r u a pu t ea rez is ta a t a cu r i l o r ba r ­bare d in Pont.

Corăbiile Mileţ i lor — uşoare şi încă rca te cu m ă r f u r i de tot felul sp in tecă va lur i l e Du­nă r i i şi aduc măr fu r i d in Asia Mică: cafea, orez, cuişoare , ceai şi diferite stofe şi mirodeni i , car i momesc pe ba rba r i .

Despre Goţii p r ă d ă t o r i se po­meneş t e mereu , ch i a r şi în t im­pu l lui Traian şi Develeţian. Ro­m a n i i îi a t acă oda t ă la Naissus (Niş) şi o m o a r ă 300.000 d e Goţi, da r s fârş i tu l lor a fost în sec. IV d u p ă Hris tos , în t i m p u l lui Develeţ ian. Şi a n u m e se poves­teş te că n u rege Got, anuime Rhaussimodoş, . a tacă pe Ro­m a n i şi cucereşte u n castel cu mete rezu r i d e l e m n pe z idur i de pea t ră , d a r în cele d in u r m ă s u n t d i s t ruş i de R o m a n i şi se

pierd p r i n bă l ţ i le Chiliei. Totuşi p u t e r e a lor scăzuse *şi imai de m u l t în Bugeac , căci c en t ru l lor se m u t a s e în a l t ă pa r t e , a ş a că r ă m â n e cu r s l iber negoţu lu i .

In aceste î m p r e j u r ă r i deci, Mileţii, se b u c u r ă de l iber ta te şi îşi v ă d de comer ţ . Ant i fa la a junge cel ma i î n s e m n a t cen t ru comercia l d i n cu r su l Dună r i i .

Poz i ţ ia for tăre ţe i e ra a d m i r a ­bi lă şi foar te accesibi lă comer­ţ u l u i : p u t e a fi u n birn adăpos t p e n t r u corăbii şi m u l t e măr fu r i se î n c ă r e a u şi se descă r eau la por ţ i le Ant i fa le i . Căile Mileţi lor e r au acele ale .marelor a r t e re de comunica ţ i e : D u n ă r e a şi Nis­t ru l . Aceşti negus to r i aveau şi o c u l t u r ă supe r ioa ră barbar i lor , o c r ed in ţ ă b l â n d ă — ceiace le dă p r e p o n d e r a n ţ ă a s u p r a bar ­bar i lor . Astfel pe la a n u l 500, Mileţii s t r ă b a t în voie D u n ă r e a şi cunosc bine pe daco-sciţ i — şi civi l izaţ ia g recească se im­p u n e barbar i lo r . Moneda de cir­cula ţ ie e r a aceia de a u r s au de a rg in t a lu i Filip, a lu i Alexan­dru şi a lui Lysimachos (care m o a r e î n t r e z idur i le Chiliei) şi a bogatei insu le Thasos, apoi di­na r i i republ ice i r o m a n e .

Ba rba r i i ven ind în a t ingere cu civi l izaţ ia g recească se ma i domolesc , i a r cei car i nu o pot suferi , se p ie rd ca fulgii la su­flarea v â n t u l u i , spre înflorirea cetăţ i lor şi spre ex t inderea co­m e r ţ u l u i . Cu veni rea Roman i ­lor, cetăţ i le s u n t în pericol de a fi cuceri te , to tuş i ele îşi con­t i nuă d r u m u l spre progres şi înflorire. Romani i se apropie de Dunăre , a t raş i ma i ales de Daci, şi pe ici pe colo începe roman i ­za rea cetăţ i lor , înâbuş jnd gre­c i smul ca re se lăţ ise ca o plagă pe tot cu r su l Dună r i i .

IORÍ). IFR. BUCĂ

Ce se întâmplă tn ziua de azi

Trăia odinioară într'un sat oare­care, un ferar ce-şi ducea traiul de azi pe mâine. Fiindcă era cel mai prost, după cum îl credeau mai toţi, trăia în căscioara lui dela mar­ginea satului retras ferarul, fiind om cinstit şi harnic, începu a se în­jgheba puţin câte puţin, azi, mâine şi la o poimâne se însura, isbutind, astfel să întemeieze o familie, ca ori şi ce om gospodar din sat. Intr'o zi, când se întorc ia dela târg unde fuse deşi făcu oarecari târgueli, fiindu-i sete se abătu pe la o fân­tână ce-i fu în cale să bea apă. Ajuns la fântână, nu avea cu ce bea apă, dar setea fiindu-i mare şi fântâna nefiind tocmai adâncă, îşi lăsă traista jos lângă fântână şi se coborî înlăuntru. Dar când eşi din fântână, observă cum un câne fugea cu ceva în gură. Se aplecă spre traistă şi mare-i fu spaima când văzu că bucăţica de carne ce-şi cumpărase pentru prima oară, nu a avut norocul să o mă­nânce împreună cu copilaşii săi. Ajuns în sat, spuse la câţiva oa­meni trista lui întâmplare, dar nici unul nu-1 asculta zicându-i:

Când mai cumpăraşi tu carne să mai cumperi şi acum II?

Ferarul nu mai spunea nimic, răbda şi tăcea... Trecură câţiva ani.

Se întâmplă ca odată ferarului să se schimbe şi el deveni cel mai mare proprietar a acelui sat, deci unul din fruntaşii satului. Fiind în­tr'o zi adunare la o cârciumă din sat, începu proprietarul nostru, fo­stul ferar, să le spună cum că pu­nând ferele plugului astă toamnă în pod, le văzu pe toate beştelite în primăvara viitoare de şoareci. Atunci sătenii i-au zis : „Se poate şoarecii să facă asemenea lucruri?" — De ce nu continuă boerul toată iarna, atâta timp cât au stat ele în pod să nu le poată? — „Se poate întâmpla, adăugară unii săteni, toată iarna au avut destul timp.

Atunci boerul tntoroânçiu-se spre săteni le spuse :

„Aşa-i că atunci când eram sărac şi un biet ferar, nu m'aţi crezut când v'am spus că am cumpărat carne şi mi-a luat'o un câine ? Iar acum că şoarecii mi-au bortelit toate fierele plugurilor mă credeţi.

N. I. TURTUREAN

Slujitorii ţarii Jandarmii plutonieri : Neamţu

Constantin şeful postului Călimă-neşti, Popa Grigore şeful postului Brezoiu, Bârlogeanu Preda şeful bn/oului siguranţei, Rozeanu Ili'e şeful postului Călineşti, Grigore Vasile şeful postului Muereştile, Blesancă Ion şeful postului Bujo-reni şi Plutonierul major Popescu loan şeful secţiei Muntele, toţi din

KARLOGEANU PREDA

Compania J a n d . Vâlcea, în urma instrucţiunilor date de I. P. S. S. Mitropolitul Primat al României; preşedintele societăţii Mormintelor Eroilor, au depus toată stăruinţa şi râvna în întocmirea lucrărilor privitoare la mormintele ' eroilor, schiţând şi grupând în mod cât mai exact şi vizibil, Cimitirul şi terenul fiecărei comune, cu arăta­rea fixă a locurilor pe unde se

N E A M Ţ U C O N S T A N T I N

află nenumăratele morminte ale eroilor, sămânate prin toate văile munţilor dealungul râului Olt.

Pentru destoinicia cu care au lucrat aceşti reangajaţi, Compania Vâlcea, a fost premiată de Socie­tate, cu suma de lei două mii, care s'a distribuit personal de Coman­dantul Companiei acestor pluto­nieri, proporţionat eu munca de­pusă de fie­care, cu ca­re prilej s'a pus în lu­mină în fa­ţa camara­zilor aflaţi concentraţi în Vâlcea, însemnăta­tea acestor lucrări, faţă deaceia ca­re şi-au sa- POPA GRIGORE criticat tot ce au avut mai scump pentru mărirea şi desrobirea nea­mului.

Osebit de aceasta, o parte din aceşti reangajaţi, au depus toată stăruinţa în unire cu autorităţile comunale, adunând toate osemin­tele de prin munţi, grupându-le în cimitire.,ce au înfiinţat în aceste comune.

Se recomandă, ca faptele de laudă ale acestora, să fie un imbold pen­tru toţi şefii, de posturi cari au pe raza lor morminte de ale eroilor, să caute a da tot concursul, pen­tru gruparea, înfrumseţarea şi ţi­nerea lor continuă în bană stare.

Căpitan Stoicescu

Curiozităţi din Timişoara In vitrinele librăriilor de aici pre­

domină broşurile şi operele de litera­tură comunistă. Şi să nu credeţi că la librăriile străine. Această, curiosi-tate se poate vedea la librăriile „Car­tea Românească, şi „Bănatul".

Când cei mai mici le cetesc şi când dela aceştia se confiscă astfel de mijloace de propagandă şi când a-ceştia eventual sunt trimeşi şi la puş­cărie pentru astfel de acte antipatrio­tice: de ce oare se admite propa­ganda acestora prin librării?

* Avem sărbători oficiale cu repaus

duminecal obligator pentru toţi cetă­ţenii. Ziua a doua a sfintelor Paşti e cuprinsă în cadrul acestor serba- " tori. La Timişoara însă străinii o pot sfida cum le place. In această sărbătoare a României ortodoxe e-vreii de aici şi joate şcoalele străine au ţinut prelegeri.

Ce se sfidează oare? Legea ţării, ori sărbătorile noastre. Răspundă au­torităţile cari tolerează ori că nu ob­servă această jignire ce ni se aplică e

* La fabricele „Turul" „Candia" s . a .

nu poţi vedea absolut nici inscripţie românească, nici pela birourile aces­tor fabrici şi nici pe etichetele lor de reclamă publică. Măcar că, cum ştim, -în direcţia acestor fabrici sunt feri­ciţi a fi şi cei ce reprezintă aici Sta­tul şi guvernul. A. B.

ACTIVITATEA E X T R A -ŞCOLARA A SEMINARULUI

DIN GALAŢI Un grup de elevi ai seminarului

teologie „Sf. Andrei" din Galaţi au organizat o frumoasă serbare în comuna Măluşteni-Covurlui în ziua de 28 Aprilie (a doua zi de Paşti).

Scopul sărbării a fost: cerceta­rea cât mai amănunţită a ogorului aproape înţelenit al creştinismului prin ivirea atâtor secte şi erezii; de a se mări fondurile căminului cultural „Ion Creangă", înfiinţat încă din anul 1922 şi condus cu mult zel de un comitet format atât ' din elevi cât şi din absolvenţii şcoalelor secundare.

Deşi timpul nu prea a fost fa­vorabil serbarea şi-a urmat cursul ei în saloanele şcoalei primare din localitate, având un deosebit succes.^

Sătenii au asistat în mare parte încât sala a devenit neîncăpătoare. Serbarea a fost deschisă prin cu­venita cântare „Hristos a înviat". A urmat o dare de seamă a d-lui Gh. Madiga, preşedintele căminu­lui, asupra activităţii trecute a că­minului.

Apoi au urmat frumoase recitări, • cele mai multe în legătură cu ziua de atunci; coruri î n 4 voci bărbă­teşti bine executate, cari au entu­ziasmat publicul.

Piesa de teatru „Doctorul fără voe" a fost ca o încoronare a ser­bării, întrucât elevii cari au jucat-o sunt înzestraţi cu mult gust artistic.

La sfârşitul serbării d-1 preşe­dinte şi-a exprimat în câteva cu­vinte viile ; mulţumiri elevilor cari au luat parte activă la serbare, îndemnându-ne totodată ca şi pe viitor să avem gânduri aşa de frumoase şi de ale pune în prac­tică.

Unul dintre elevi a mulţumit în numele tutoror din inimă, în primul rând publicului care a luat ^ parte apoi acelor câţi ne-au dat concursul necesar pentru reuşita, serbării, terminând cu urări de^ bine locuitorilor comunei respec­tive şi după oare corul a cântat imnul „Mulţi ani trăiască" (3 ori).

Seara a urmat un minunat bal, dat în saloanele binevoitorului pre­şedinte, unde se află sala de şe­dinţe a căminului precum şi biblio­teca, în lipsă de local propriu.

Atât în timpul pauzelor cât şi la bal, o muzică bună a distrat pe asistenţi. In general serbarea a avut un caracter istorico-religios, potrivit chemării celor cari au or­ganizat-o.

Suma adunată atât la serbare cât şi la bal a rămas căminului cultural din localitate.

C0NST. T . BUN EA

ani, văd că într 'una din zile vjne un grup de vre-o 30 ţărani, carţ voiau să cumpere un clopot mai mic pentru biserica din satul lor. Aveau două clopote mai mari şi le trebuia şi unul mai mic. Bucu­ria mea, că o să ajung într'un locaş sfânt şi o să servesc alături de fraţi mai mari ca să chemăm pe drept credincioşi să vină să se

• roage lui Dumnezeu. S'au tocmit ei cam multişor, da

la urmă tot m'au cumpărat, pentru că aveam sunet bűn, deşi eram mic.

Cum am ajuns în sat, ce au făcut ce au dres cumpărătorii, că m'au /şi spânzurat în clopotniţa bisericei de pe deal. Acolo am gă­sit doi tovarăşi mai mari şi mai bătrâni ca mine.

Eram ferioit! şi'mi spuneam în sinea mea: „Cine poate avea un rol mai frumos ca mine?" De aci de pe vârful dealului, din turnul bisericei voi striga cu tânărul meu glas de o dată cu tovarăşii mei, şi voi chema pe credincioşi la biserică: femei bătrâni care nu ştiu minţi, nu ştiu urî, nu ştiu dori răul nimănui, oameni bătrâni, cari

, având experienţa lucrurilor şi cu­noscând nimicnicia* vieţei, vor ad­resa rugi ferbinţi către Domnul pentru ca să le ţină zilele şi să

ajute pe cei mai tineri cu vorba şi cu experienţa lor, să hrănească şi să îmbrace pe mulţi copii orfani, rămaşi fără vr'un sprijin de undeva.

Credeam eă voiu chema bărbaţi în floarea vârstei, taţi de copii şi temei mame de copii, cari să se roage lui Dumnezeu să le dia sănătate ca să poată trăi, munci şi să'şi iubească casa cum iubeşte Christos biserica.

Credeam că voiu chema flăcăi, flăcăendri, fete mari şi îfetiţe, cari să vină să se roage lui Dumnezeu, ca să le dea putere să munciaseă şi minte, ca să nu facă de râs pe moşii şi strămoşii lor.

Credeam că voiu admira glasul de apostol al preotului şi voiu auzi slujba cinstită a dascălilor.

Am început să mă amărăsc din cea dintâi zi, când am auzit pe tovarăşii mei mai bătrâni, gemând şi cari cu lacrămi în ochi îşi bles­temau ziuajeând le-a fost dat să'şi pi­ardă orice gând frumos despre lume.

Nu'mi venea să cred ce'i auziam spunând şi'mi ziceam în sinea mea; poate n'or fi lucrurile aşa de negre cum le văd ei.

Dar grozăvenie! tot ce'mi spu­sese aşa era.

Preotul şi dascălul veneau la biserică sătui şi băuţi; cei mai

mulţi bărbaţi treceau mai întâi pe la cârciumă; femeilor bătrâne le sârâia inima de ciudă că li s'a sbârcit pielea, le au căzut dinţii şi s'au încovoiat şi nu mai sunt mândre ca femeile mai tinere şi fetele mari.

Femeile tinere şi fetele mari, se ui-tau'unele la altele şi le părea rău când vreuna era mai bine îmbrăcată.

Asta era lumea care venia la biserică, şi'n loc. ca să fie o linişte mormântală, în loc ca fie-care să se roage ierbinte lui Dumnezeu, făceau ca şi la cârciumă, vorbeau de toate fleacurile şi de toate bles­temăţiile. Acolo în casa Domnului, acolo şi găsiau să clevetească pe aproapele lor, acolo se întâlniau amorezii pentru a'şi da întâlniri pătimaşe, şi aşa se pângărea casa Demnului.

Popa, se sfătuia cu dascălii ca să facă slujba cât mai scurtă, că mai are şi alte treburi şi să le rămâie cât mai mult timp ca să umble cu talgerul şi să poată lua liturghii şi mirui, ca să ia cât mai mulţi gologani; după ce'şi făcea timp ca să slujiăscă colivele aduse la mor­minte, ţinea o predică, scurtă, scurtă de tot, pentru a le spune oameni­lor că: „într'una din zilele săptă-mânei care urmează este cutare sărbătoare şi că e păcat să lucreze

la câmp, în ogradă, sau mai ştiu eu ce, că el se va ruga lui Dum­nezeu pentru ertarea păcatelor lor, şi să vie'n ziua ceia să facă clacă la el. Asta era predica, asta era vorba cu care lumina sufletul drept credincioşilor.

D'apoi când era săptămâna pati­milor şi când se spovedea lumea, doamne Dumnezeule, câte bleste­măţii nu'mi auziau urechile, iar duhovnicul după ce le dădea un număr de mătănii (îngenunchieri) îi punea, să plătiască o sumă cât mai mare, ca să le facă slujbă pentru iertarea păcatelor.

In curtea bisericei era şi cimi­tir, şi când muria cineva, ne punea preotul să vestim lumei nenoro­cirea care se'ntâmplă. Ştiam ce durere căşunează perderea unui copil iubit, cuminte şi drăgălaş a unui soţ ideal, şi plângeam şi ne jăluiam ca să audă lumea din toate satele de prin prejur, şi să ne gândiască că viaţa pământească nu este veşnică, că numai faptele bune rămân veşnice.

Eram curios să văd cortejiul funebru şi atunci ca şi pe urmă, ţineam privirea aţintită asupra mor­mântului proaspăt.

Uneori mi se rupea inima de durere, văzând rudele mortului cât

au de ars sufletul şi inima, îi ve­deam cum se uscau pe picioare de durere şi plângeam şi noi cu ele.

Alteori, vai Dumnezeule ce ne­legiuire-, vedeam atâta prefăcătorie, că'mi venea să sar din turn şi să mă scufund în fundul pământului ca să nu mai văd şi să nu mai aud.

Am văzut femei care se prefă­ceau că plâng, şi'şi smulgeau părul din cap, după bărbăţelul lor iubit, dar care, chiar de a doua zi, în­cepeau petrecerile ou amantul şi dacă pomeneau de răposatul, nu găsiau alte vorbe de cât: „da bine că sa dus pe lumea cealaltă, că nu era zi dela Dumnezeu, să nu mă chinuiască şi să nu mă bănuiască că trăesc cu tine, deaeum vom fi liberi, vom fi fericiţi, şi lumea, las'o să vorbească cât i-o plăcea.

Erau şi bărbaţi cari «făceau la fel. Asta era lumea. D'apoi când muria câte o rudă bătrână, bogată şi cu mulţi moştenitori, doamne, doamne ce grozăvie se mai petre­cea! Cui nu'i se cumpăra haine noi de doliu, nu venea la înmor­mântare şi după ce se prefăceau cei mai mulţi că's nenorociţi că li s'a prăpădit aşa rudă, blândă şi iubitoare, de abia întorşi acasă în­cepeau a se certa şi a insulta pe bietul mort pentru că nu le a lăsat mai multă

avere moştenire. Aşa este lumea. Cum biserica noastră era pe vârful dealului şi cum era linişte în cursul săptămânei, venea un flăcău cuminte care învăţa la o şcoală înaltă de popie şi citea, citea mult şi încă lucruri frumoase; citea pilde frumoase creştineşti, şi'mi aduc aminte cum îşi lua creio­nul şi scria pe un carnet, gândi­rile frumoase culese din scrierile moraliştilor, înţelepţilor din toate vremurile şi ale apostolilor.

Aşa de exemplu'mi aduc aminte, să-1 fi văzut notant gândiri fru­moase despre: caritate, îngăduinţă, furie,'conştiinţă! răsbunare, bătrâ­neţe, minciună, religie, s.a.

Şi le scria pentru a le lua ca bază a predicilor pe care le va ţine drepteredincioşilor cari or.veni la biserica unde o ajunge preot, şi măgând iam: oare preotul nostru de ce n'o fi făcând şi el la fel, de ce n'o ţine şi el predici, ca să îndrepte lu­mea asta aşa de păcătoasă, rătăcită şi cu mintea aşa de întunecată.

lată câteva din gândirile frumoase culese de tânărul teolog:

1. Adevăratul creştin trebue să • aibă cea mai frumoasă virtute

„caritatea" căci aceasta valorează singură mai mult de cât toate cele­lalte la un loc. (Chateaubriand)

2. Fericit cel ce ştie să ajute pe cei săraci. (înţeleptul Solomon).

3. Cel ce'şi astupă urechile la plânsul săracilor, va striga el sin­gur o dată şi nu va fi auzit. ( în­ţeleptul Solomon.)

4. Dacă duşmanului tău îi este foame, dă-i să mănânce, dacă-i este sete, dăi să bea. (înţeleptul Solomon.)

5. Furia este de o dată sfătuito­rul cel mai orb, cel mai violent şi cel mai josnic. .(Contesa de Segur)

6. Respectul de sine însuşi este una dintre condiţiunile fericirei. (Charles-Pinot Duclos )

7. De a te răzbuna de o ofensă înseamnă a te scoborî la nivelul duşmanului tău; de a uita şi ierta, înseamnă à te ridica deasupra lui. (La Rochefoucauld.)

8. Cine ştie să respecte pe bă­trâni, va deveni respectabil. (Guy du Faur. Pibrac.)

9. Cine spune o minciună, nu ştie la ce chin se supune : îi trebue o mie altele pentru a susţine pe prima. (Pope.)

10. Cei tineri au nevoie de spri<-jinul religiunei pentru a se men­ţine în practicarea virtuţei, până ce au căpătat obişnuinţa, singura care le poate lace durabile. (Frankr lin.) Dr. 6 . P. PAMFIL, prof. univ. Ctlj

Жгшіагиі 60 CULTURA POPORULUI Pagina S.

F e m e i l e i n v i a ţ a l u i U s u s Cercetătorii vieţii lui Isus sunt de

acord Ia а recunoaşte, cä paginele cari povestesc despre femeile cari au avut rol In viata Diimnezeului-Om sunt cele mai frumoase din tot cup­rinsul celor patru Evanghelii. Sunt pa­ginile mângâierii, a bucuriei şi stator­niciei. Femeile, fără nici-o excepţie, dacă l'au văzut pe Isus şi l'au auzit vorbind, l'au iubit cu iubirea cea mai sfântă şi l'au urmat până In clipa cea din urmă. Evangelistul Luca ne po­vesteşte, că la vrâsta de patruzeci de zile, In biserica din Ierusalim, o femeie de optzeci şi patru de ani a luat pe dumnezeiescul prunc în braţe şi a-preamărit pe Dumnezeu In faţa multor oameni, pentruca l'a trimis în lume. Pe femei Isus ie-a învăţat, le-a mângâiat, le-a tămăduit de boale şi le-a curăţit de păcate. însuşi faptul că a stat de vorbă cu ele a fost ceva cu totul nou, neobişnuit până atunci. Femeile de ori ce stare erau socotite ca roabe, abia cu ceva mai mult de­cât dobitoacele, cu cari un «învăţător" un „rabbi" — nu se putea înjosi să vorbească lucruri ~nai înalte, a căror cunoştinţă era un privilegiu al bărba­ţilor. La fântâna lui lacob el întâl­neşte pe-o femeie din Samaria, cu care începe o adăvărati şi foarte se­rioasă discuţie despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre timpurile acele fericite, când închinătorii adevăraţi se vor închina Domnului în spirit şi în adevăr. Pe această femeie o află vrednică sâ-i spună, că el e Hristos, cel aşteptat şi dorit de toată lumea. Auzind acestea, femeia şi a lăsat va­sele de apă la fântână şi a alergat In cetatea Sichar, sâ spună şi altor oameni vestea cea bună, iar când mulţimea de oameni din Sichar fa Invitat pe Isus să stea câteva zile în cetatea lor, el a avut strălucita sa­tisfacţie să convingă şi pe ucenicii lui, cumcă convorbirea cu femeia n'a fost un lucru zadarnic.

E om şi femeia, cu suflet omenesc, chemat la mântuire ca şi sufletul bărbatului. Vorbind despre raporturile între bărbat şi femeie, el a fost cel dintâi, care a arătat, că femeia nu-i marfă, ori păpuşa în mâna bărbatului.

Legătura între bărbat şi femeie nu-i un contract de vânzare şi cum­părare, ci un contract sfânt, binecu­vântat de însuşi Dumnezeu. Prin ur­mare bărbatul nu e stăpânul absolut al femeii, care să-o poată alunga când vrea. „Ceeace a împreunat Qumnezeu, omul să nu despartă" zise el. Indi-solubilitatea căsătoriei a propovăduit-o Isus pentru a apăra pe femeie de ti­rania bărbatului, pentruca cele mai multe divorţuri ce se .aceau şi pe aceea vreme, erau nedreptăţi stri­gătoare la cer, săvârşite faţă de femei.

Lui Zachei Vameşul, i-a făcut Isus mare bucurie când a intrat în casa lui. O bucurie şi mai mare a făcut el odată femeilor. Când ele şi-au dus pruncii la Isus, el le-a primit cu drag, le-a mângâiat şi le-a luat pruncii în braţe. Ca să pricepem mărimea acestei bucurii, să ne închipuim, că regele, trecând pe lângă o femeie cu pruncul Ia sân s'ar opri în faţa ei şi i-ar lua pruncul în braţe. Pe pruncii acestor femei i-a luat însă In braţe. Acela, care încă pe-atunci era socotit mai presus decât toţi împăraţii pământului.

A vindecat multe femei de boale, aşa pe soacra lui Petru de friguri, pe o femeie de scurgerea sângelui şi pe multe altele. Durerea inimilor fe­meieşti nimeni n'a înţeles-o ca el. O femeie cananeancă îl roagă să-i vin­dece fata cuprinsă de spirite necurate, înţelegând ce înseamnă a avea o fată bolnavă, i-a fost milă de biata femeie şi i-a tămăduit fata. A înviat pe fata lui Iair, îmbucurând astfel pe biata ei mamă, care poate nici n'a avut altă copilă. Mergând odată în Nain, a întâlnit o ceată de oameni cari duceau pe-un mort la groapă. In ceata aceasta de oameni el a desluşit la cea dintâi privire chipul unei femei văduve, care mergea pe urma sicriului plângând, înţelegând adânca, nemărginita ei du­rere, s'a apropiat de ea şi i-a zis: „Nu plânge !" Lacrimile femeii au în­cetat de-a mai curge. Pe dreptul. Cu­vintele lui Isus n'au fost numai cuvinte de condoleanţe convenţionale, cari le spunem noi zadarnic celor ce-şi în­soţesc pe cei iubiţi la groapă. A fost cuvântul puternic al unui Fiu al lui Dumnezeu. Când femeia şi-a şters lacrimile a ştiut că nu şi-le şterge numai pe-o clipă. Isus se apropie de sicriu şi grăieşte : „Tânărule, ţie îţi zic, scoală !" Indescriptibila durere a femei, se preface în indescriptibila bucurie, iar Isus îşi urmează drumul fericit, nu pentruca a înviat pe un mort, (căruia poate i-ar fi fost mai bine In mormânt), ci pentruca a şters lacrimile, unei femei năcăjite.

Cu o săptămână înainte de patimi a trecut prin Viftania. L'au întâmpinat două femei întristate : Marta şi Maria, al căror frate Lazăr era mort. „Doamne, Ii zic ele smulgându-şi părul, de-ai fi fost aici, fratele nostru n'ar fi murit". Isus II învie, cu toate-că era îngropat de patru zile. S'a bucurat văzând viu pe acela care îi era prieten, adevărata bucurie a simţit-o însă atunci, când a văzut vesele şi pe cele două femei îndurerate, al căror singur sprijin era Lazăr.

Cine nu cunoaşte bunătatea lui Isus raţa de femeile păcătoase? El n'a aruncat In ele cu pietre, cum aruncau oamenii acelor vremi şi cum aruncăm Şi noi, oamenii civilizaţi ai zilelor de

^stăzi chiar şi dacă suntem mai pă­cătoşi ca ele. A fost destul să cu­noască pe Isus, ca o femeie păcătoasă sa părăsească definitiv păcatele şi să devină femeie sfântă. Aşa Maria Mag­dalina, dupăce o parte a tinereţii a bătătorit drumul desfrânării, dupăce cunoaşte pe Isus şi Ii ascultă cuvin­tele, urmează drumul virtuţii. O ceată de bărbaţi au adus odată înaintea lui •we pe-o femeie prinsă fa adulter.

Inchipuiască-şi oricine starea tristă a acestei femei. Cunoscându-şi păcatul şi greutatea morală a celui ce avea s'o judece, se cutremura gândindu-se la soarta ce-o aşteaptă. Acel, care nu cunoaştea nici umbra păcatului, — credea biata femeie, — nu putea să rostească decât osânda prescrisă In legea lui Moisi pentru astfel de femei : uciderea cu pietre. Mila lui îsus a fost însă tot aşa de mare, ca şi dreptatea Iui. Pe buze i-s'a stre­curat un zâmbet de amărăciune la gândul, că poate tocmai aceia, cari au păcătuit cu ea, o duc la moarte. Nedreptatea faţă de femeie a orân-duielilor sociale a cunoscut-o şi el şi a osândit-o. Indreptându-se spre băr­baţii paraşi le strigă : Cine dintre voi este nevinovat, să arunce cu pietre In femeia aceasta ! Toţi pâraşii s'au strecurat pe nesimţite şi s'au depăr­tat. Femeia a rămas singură cu Isus şi îşi îndrepta acum privirile înspre el, cu nădejdea în suflet. „Mergi In pace — îi zice Isus, — şi de acum să nu mai păcătuieşti". Femeia aceasta de-atunci n'a mai păcătuit, ochii ei, cari până acum priveau cu nesaţ pe bărbaţii frumoşi, iată că varsă din belşug lacrimi de pocăinţă, buzele ei, cari până atunci se topiau după săru­tări, iată că se topiau în cele mai sfinte rugăciuni. Oamenii au vrut s'o ducă la moarte, dar au dus-o la viaţa cea adevărată. Cine ştie ce ar fi devenit Irodiada şi fiica el Salomea dacă ar fi cunoscut pe Isus ?

Recunoştinţa bărbaţilor faţă de Isus e prea bine cunoscută. După ce a fost prins, s'au lăpădat de el chiar şi cei mai de-aproape ai lui. Femeile însă din clipa cea dintâi, până în cea din urmă, i-au fost adânc recunoscătoare. Femeia păcătoasă i-a turnat pe cap unt de lemn de mult preţ, i-a uns picioarele cu mir şi apoi le-a şters cu părul capului ei, pe care de altă­dată' îl Impletia frumos, ca să placă bărbaţilor. In vreme-ce Isus sta înain­tea lui Pilat judecătorul şi Pilat aş­tepta, ruşinat pare-că şi el de per­fidia omenească, să se arate şi vre-un om, care să spună o vorbă bună despre cel ^acuzat pe nedreptul, nu s'a ivit nici măcar cel mai credincios apostol. In vreme-ce gloata înfuriată a bărbaţilor , striga : „Râstigneşte-1 răstigneşte-Г, — o femee trimite un sol la Pilat şi îl roagă să facă tot posibilul să scape pe acest om drept. A fost soţia lui Pilat, fericita Claudia Procula. Pilat a făcut încercări des­perate ca să împlinească dorinţa so­ţiei sale. Dar... glasul femei pe-atunci, nu înseamnă nimic. lisus a fost dat morţii, iar Claudia Procula, care mai târziu a primit pe faţă Învăţăturile Iui lisus şi-a înscris cu slove de aur numele ln catalogul femeilor sfinte. In clipele cele mai dureroase, mila omenească faţă de lisus a fost nu­mai în inimile femeieşti.

Unul dintre apostoli, Ioan Evan­gelistul, şi-a adus aminte totuşi de învăţătorul său, când acesta se afla răstignit şi s'a dus la crucea lui. Acolo se mai aflau patru femei : Maica Domnului, Maria lui Cleopa, Maria Magdalena şi Salomia. Un bărbat şi patru femei... Privirile lui lisus se mai îndreaptă odată înspre ele şi trimiţându-le un dumnezeesc şi ultim salut îşi închide ochii. Când iau aşe­zat trupul în groapă. Maria Magda­lena şi Maria lui Cleopa pândeau de departe să vadă locul unde îl vor pune. In ziua a treia aceleaşi femei, însoţite şi de Salomia aleargă la mormânt, încă fiind întuneric.

Statornicia în credinţă a femeilor a răsplătit-o Isus. Ele sunt cele dintâi cărora îngerul le vesteşte că a în viat Domnul. Înainte de a se arăta femeilor, Măriei Magdalena şi altora. Femeile sunt cele dintâi, cari îi aud glasul după înviere. lisus le zice : Bucuraţi-vă ! — un cuvânt, care în­semna realizarea tuturor speranţelor ce le nutriau ele.

Statornicia în credinţă a femeilor e de mare însemnătate In ce priveşte pro­pagarea creştinismului. In orice stare s'ar afla femeea şi în orice grad de cultură, ea e cea dintâi învăţătoare a neamului omenesc. Viaţa virtuoasă, ca nici odată până atunci,- a femeilor cari au îmbrăţişat creştinismul, a influenţat şi pe bărbaţi şi a contribuit la acea desăvârşită purificare a moravurilor, care a însemnat începutul epocei noui înfistoria omenirii. Creştinismul de azi, atâta cât mai este, avem să-1 mulţu­mim în mare parte femeilor, din a căror inimă nu e aşa uşor să zmulgi pe Acela, care nici pe o femee n'a lăsat-o nemângăiată şi care le-a dat adevărata libertate. Femeile şoptesc numele lui Usus copilaşilor ce-i ţin în braţe. Dacă principiile lui lisus Hristos s'ar realiza într'adevăr şi în totalitea lor, aceasta ar însemna poate şi o soluţionare desăvârşită a problemei femenine.

Din toate acestea putem să înţe­legem însă şi alt lucru. Iufluenţa femeii se resimte şi în alte ramuri ale vieţii, nu numai In cel religios. Aşa Cum sunt azi femeile, dacă ar ajunge la deplină egalitate cu bărbaţii, lumea s'ar face fără îndoială mai bună. Multe rele, cari bărbaţii nu pot, ori nu vreau să le Impedece, le-ar împiedeca cu­vântul femeilor. Neavând însă ele drepturile ce li se cuvin, influenţa lor e indirectă, dar şi aşa, nespus de bi­nefăcătoare. Soarta popoarelor e în mâna lui Dumnezeu — se zice — dar Dumnezeu a aşezat soarta aceasta în mâna femeilor. Dacă aşadar, noi am da importanţa cuvenită şi din toate punctele de vedere (religios, naţional, social) educaţiei femeilor, am face neamului cel mai preţios serviciu. Inima femeii e cel mai perfect pedagog. In vreme ce ne silim să creăm pe seama generaţiilor viitoare pedagogi artifi­ciali, — ar fi păcat să neglijăm cul­tivarea acestui pedagog sublim, pe care-I avem de-a gata. s. POPA

Din Oraviţa (Banat) Luni, a dona zi de Paşti, pe un

timp frumos de primăvară în floare a avut loc, în faţa grădinii publice, (fără nume propriu şi până azi, diu cauza nepăsării autorităţilor publice), sub bolta înaltă a cerului, acoperită cu un văl străveziu, de o culoare albastră, mult alinătoare, serbarea pentru primirea oficială a regimentului 94 infanterie, nou sosit în localitate.

Oraşul întreg era îmbrăcat de sărbătoare, cu toate dughienele închise, cu pieţele în dulce linişte sărbătorească şi plin de mii de steaguri naţionale fâlfăitoare.

Dealungul locului din faţa gră­dinii publice, pe o parte şi pe alta a străzii principale, a fost înşirată In rânduri drepte, djn loc în loc o mulţime de brazi împodobiţi cu mândre steguleţe tricolore.

Se ridicase şi o tribună publică, pentru membrii mai fruntaşi ai populaţiei.

La orele IOV2 a. m. a sosit ar­mata, în frunte cu muzica militară, fiind apoi înşirată în faţa grădinii, iar la orele 11 a. m. a sosit d-1 co­lonel Boldea, fiind salutat de ar­mată, prin strigătele: „Să trăiţi!"

S'a ţinut apoi o slujbă religioasă, oficiată cu multă cuvioşie, de către protopopul Musta din Oraviţa-Mon-tană, dimpreună cu preotul Neda din Oraviţa-română, răspunsurile fiind date, de corul intelectualilor din localitate.

Sfârşindu-se sf. slujbă, care a fost ascultata eu multă, adâncă evlavie, de marea de capete acolo de faţă, au urmat cuvântările, vor­bind mai întâi din partea locuito­rilor, d-1 ing. Cor. Popescu, un vrednic fiu al Oraviţii şi arătând prin cuvinte pline de simţ, bucuria ce o simte populaţia, găsindu-se aşa un regiment de militari vred­nici în mijlocul ei şi la sfârşit, asigurând regimentul de tot con­cursul binevoitor al populaţiei, ca să-şi poată împlini chemarea spre înălţarea neamului şi întărirea scum­pei noastre ţări.

Luând după aceea cuvântul d-1 colonel Boldea, fiul acestui ţinut, fiind născut în comuna fruntaşă Borlovenii Vechi şi un ostaş de toată vrednicia, a rnuîţămit, în nu­mele regimentului, pentru primirea deosebit de călduroasă, ce ii-s'a făcut şi dupăce a arătat pria câte a trecut regimentul acesta, până când a ajuns în sfârşit aici îa lo­calitate, a cerat concursul nepre­cupeţit al populaţiei, căci numai printr'o armonioasă înţelegere şi împreună lucrare a armatei cu po­pulaţia civilă, se va putea ajunge ca dulcea noasiiă Românie Mare, să se poată bucura în pace de roadele binecuvântate ale stării ei celei nouă.

Au urmat apoi prezentările, în nişte împrejurări de caldă însufle­ţire, iar după aceea a avut loc de­filarea armatei, eare prin pasul sigur şi prin ţinuta sa neşovăelnică a înrâurit, foarte plăcut, pe toţi privitorii, mai ales pe minoritarii, cari erau de faţă.

După amiazi, dela orele 4—7, muzica militară a regim. 94 infant, a înveselit cu cântece de o rară frumuseţe, pe ascultătorii, cari nu se saturau ascultând-o, eu atâta măesirie cânta.

Seara apoi, tot această mu­zică militară, a dat un marer concert clasic, în sala cinematogra­fului din localitate.

Toate bucăţile din program şi anu­me: 1) Thomas : Uvertura din opera „Raymond" (un seeret al reginei). 2) Verdi : Marea fantazie din opera „Aida". 3) Rossini : Arie din opera „Bărbierul din Sevilla" (solo pentru goarnă). 4) Verdi: Aria Miserere din „Trovatore". 5) Verdi : Marea fantazie din opera „Traviata". 6) Porumbescu: Fantázia „Crai nou", aranjat pentru orchestră de A. Rausch şi A. Vlăduţa : „Imnul î n ­coronării", aranjat pentru orchestră de A. Rausch, au fost cântate cu un tact, cu o preciziune şi cu o măestrie, care a pus în uimire chiar şi pe cei mai buni şi pricepuţi muzicieni din localitate. Solistul din goarnă, cu a*tâta îndemânare şi siguranţă, a cântat încât a stârnit ropote de aplause binemeritate.

Cu cât se înmulţiau bucăţile cân­tate, eu atâta tot mai mult ne cre­ştea admirarea, care şi-a atins'Cul­mea, cândva cântat din Porumbescu : fantázia „Crai Nou", aranjata pen­tru orchestră de A. Rausch, însuşi conducătorul neîntrecut al muzicei reg. 94 infant., fiindcă melodiile ne mergeau la inimă, ne erau aproape de suflet şi simţiminte, erau româneşti.

Păcat de neiertat, că o operă atât de românească ca Crai Nou, de Porumbescu se aude atât de rar cântându-se şi mai rar jucându-se la noi, la Români ! Dovada netă­găduită, că nu ştim să ne preţuim încă, comorile noastre de artă.

Decând se pomenesc orăviţenii, n'au mai avut ei aşa o rară feri­cire, să se poată învrednici, să ia parte la un concert clasic atât de mare, dat de muzica militară cea mai renumită din România Mare, deoarece a fost cea dintâi premiată la serbările încoronării.

Cinste aşadară regimentului 94 infanterie, care are aşa o muzică unică In felul ei şi lauaă muzicii miliîare care se poate mândri, cu elemente de o valoare atât de marel După concert a urmat joc, în sala hotelului Coroana, unde s'a petrecut de minune, tot cu muzica militară.

Traian V. Ţaranu profesor.

Ştiri de pretutindeni y i Z I T A A.A. L.L. R.R. Prin-* cipilor Moştenitori la Giurgiu.

Săptămâna trecută principii moşte­nitori au vizitat oraşul Giurgiu, care era frumos împodobit cu dra­pele. Regimentul 9 Roşiori, . al cărei comandant onorific este A. S. Principesa Elena a executat câteva exerciţii de sărituri şi că­lărie.

La plecarea din oraş, au fost conduşi la gară, în uralele de bu­curie ale populaţiei.

DUMINECĂ 11 Mai, a avut loc în Sala „Reduta" din Cluj, o

mare întrunire a partidului popo­rului, la care au venit din toate părţile Ardealului, săteni. UITUAŢIA (starea) sămănăturilor ^ în Ardeal. In cursul primăverii a ploat relativ mai mult, decât în cursul altor primăveri, din care cauză sămănăturile din locurile mai joase au ajuns sub apă. In unele locuri au fost inundaţii, ba chiar şi grindină.

Lucrările de sămănat au înce­put mai târziu, decât altădată. Sămănăturile se prezintă astfel:

Grâul de toamnă sămănat în locurile joase, s'au rărit din cauza apelor cari nu s'au putut scurge repede după ploile căzute în am-budenţă (în mare măsură). Intr'alte locuri mai ridicate sămănăturile să prezintă bine. Sunt frumoase şi dese. Grâul de primăvară a răsărit cam cu greu din cauza timpului cam rece, eu toate aces­tea sămănăturile sunt frumoase.

Orzul de toamnă a pierit în multe locuri din cauza ploilor dese şi reci. In locurile ridicate sămănă­turile sunt frumoase şi promite spice bogate. Orzul de primăvară răsărit cam cu greu, a revenit fru­mos.

O vasul este frumos şi promite mult. Ovăsiului i-a posit (plăcut) ploile şi fiind sămănat mai mult pe coaste de unde apa s'a scurs repede n 'a suferit de ploile prea dese.

Cucuruzul, al cărui sămănare s'a început către sfârşitul lunii Apri­lie, a răsărit bine. Cartofii sămă-naţi în locurile apătoase au suferit mult din саига apei. In multe lo­curi abia acuma se seamănă.

Legumele, bune bucuroase de ploi, încă au suferit de apa prea multă şi răceală. Fasolea şi cele­lalte păstăioase acuma se sămănă. Sfecla de zahăr a cam întârziat, cu toate aceste, dacă căldurile ce au început vor ţinea, se va des­volta frumos.

Via este în muguri. Lucrările au cam întârziat din cauza ploilor. Pomii sunt în flori.

Vitele sunt sănătoase, deşi din cauza lipsei de nutrşţ, unii agri­cultori au avut multe grijuri.

Plata unui lucrător la zi este 40—60 lei, a unei femei 20—40.

SĂTENI, dintre domniile voastre sunt cei mai mulţi cari ştiţi să puneai pe hârtie gândul vostru, aşa cum trebue ; de aceea vă rugăm, cari vă bizuiţi a spune lucruri bune, — ca să Învăţăm şi noi cărturarii dela domniile voastre — sâ ne scrieţi pentru a se tipări în foaea aceasta, care este a voastră. Vrem să auzim sfaturile voastre, vrem să ne cunoaştem de aproape, vrem să vă spuneţi şi voi păsurile voastre, cum mai este prin sate şi cum aţi dori să fle. Şi vorbind un sătean din Ba­sarabia, şi altul din Banat, şi altul din Buco­vina, şi altul din Ardeal şi altul din Dobro-gea, ne vom cunoaşte mai bine şi ne vom iubi mai mult.

D A R T I D U L d e s u b şefia d-lui 1 N. l o r g a a fuzionat (s'a uni t ) cu al d-lui Arge to ianu .

OCOALA Normală de fete din y Brăila, care a organizat o călă­torie cu scop culturai-naţional prin Ardeal, a rămas câteva zile în Cluj.

A vizitat înaltele institute cultu­rale din Cluj şi cu ajutorul şcoale­lor şi autorităţilor din localitate au organizat un festival la Teatrul Naţional. Bine executata piesă. „O şezătoare la ţară", jocuri şi cântece naţionale, dovedesc munca şi buna pricepere a conducătorilor şcoalei.

Л Ю М А . Direcţia generală Sani-^ tară fiind informată că la Pireu (în Grecia) sau ivit cazuri de ciumă, a luat masuri ca medicii din por­turile noastre împreună cu auto­rităţile, pentru împiedicarea unei epidemii, să aplice legea prevăzută în convenţiunea internaţională.

IN ZIUA de 5 Mai a. c , locuitorul * Aii Osman din satul Cenaccelar com. Ahmatsor (Dobrogea) a început lucrui pentru dărâmarea uneicase vechi. La lucru avea şi pe nepotul său Sabin Suliman. La ora 9.30 tânărul Sabin dă peste o armă ascunsă in perete. Fără să întrebe pe uncniul său ce e cu acea armă, o apucă de ţeava pen­tru 2 o scoate din zid. Arma fiind încărcata a luat foc trecându-i glonţul prin maxilarul inferior care i l-a stri­vit, In urma căruia tânărul Sabin Su­liman a rămas mort pe Ioc

Locuitorul AH Osman a fost pus la opreală de şeful postului care face cercetare. t

IN NOAPTEA de 5—P" e rai c , Intre 1 orele 20—21, p e ^ e . s t jandarmii grupului Mobil Nr. ,^ Ш и 1 ».«іпр. Mob. a Brigăzii I Jandc t e u l u i ш о і а ц d i n

patrulare, au fost atacv c u ; u focuri de armă de către o bandă de comi-tagii, pe drumul din apropierea sa­tului Cavarga comuna Şahiular (Do­brogea) In urma căruia au împuşcat mortal pe sergentul Nedelcu Dtru şi caporalul Onurceanu Dtru. Jandarmul Lungău Marin a fost grav rănit şi înaintat spitalului Bazargic

S'a format poteră pe toate părţile.

C ĂPTĂMÂNA trecută a murit *^ la Bucureşti marele spriji­nitor al Ardelenilor d. I. G. Bibi-cescu.

El a fost guvernator al Băncei Naţionale şi a ajutat m u l t la răspândirea culturei, şi la buna gospodărie a sătenilor. ÎNTRE 24—31 Mai, se va ţine 1 la Cluj congresul asociaţiei generale a inginerilor din Ro­mânia.

In ult imele zile se vor face excursiuni î n regiunile indus­triale din Ardeal.

CĂTRE OAMENII DE BINE. Rugăm pe preoţii din sate, cum şi pe învăţători sau alţi cărtu­rari, să ne trimeată din satele lor chipul (fo­tografia) a celui mai bun gospodar, care a făcut fapte bune, fie pentru biserică, fie pen­tru şcoală sau altceva, chipul acelui gospodar care e harnic, are gospodăria cea mai fru­moasă, şi se bucură de toată cinstea. Chipul gospodarului tl vom tipări în foae, ca să vadă miile noştri de cititori, pe oamenii cei de su­flet, de inimă bună şi de cinste. La fiecare chip (fotografie) se va adăuga numele şi pro­numele ţăranului, vârsta, din ce sat este şi pe scurt ce a făcut el In viaţă.

p EMEILE, s'a dovedit de mul-*• teori, că pot avea curajul să săvârşească fapte care întrec chiar pe ale celor mai îndrăz-neţi bărbaţi. Dacă actele de eroism femeiesc rămân nemuri­toare, apoi grozăviile ce sunt în stare să le săvârşească merită cu drept cuvânt o îndoită pe­deapsă.

Din America născocirilor ce greu le poţi pătrunde cu gândul, ziarele ne aduc ştirea că o fe­meie supranumită „femeia ban­dit cu părul scurt" a săvârşit cele m a mari şi îndrăsneţe fur­turi, întrebuinţând arma şi omorând ca la răsboiu.

Cu toată străşnicia poliţiei din New-York ea n'a putut fi prinsă decât târziu. Se numeşte Cella Cooney şi este trecută — după ultimile 12 furturi mari — ca unul din cei ma i mari bandiţi ce i-a avut America.

U N profesor american, anume Charles Upson Clark, la o

serbare organizată la universi­tatea din Pittsburg, a ţ inut o conferinţă vorbind despre Ro­mânia. Intre altele arată ne­dreptăţile ce se fac României când este judecată de streinăta-te. D-sa arată că la noi în ţară unde se adăpostesc străini şi mai ales evrei veniţi fără acte în regulă, mai mul t ca în orice ţară şi sunt totuşi toleraţi, n u putem fi bănuiţi că ne purtăm rău cu minoritarii .

D-sa a descris frumuseţea costumelor naţionale şi a l im-bei noastre traducând poezia „Somnoroase păsărele."

Credem că cel mai înverşu­nat vrăjmaş a l nostru, dacă ar veni la noi în ţara ar cunoaşte care este adevărata stare cultu­rală şi cum tratăm pe cei ce n u eunt români.

Prietenii noştri, in toate oraşele şi târgaşoarele din România vrem să avem prieteni. Aceşti prieteni grnpaţi în jarul mişcării noastre culturale, ror trebui sâ ne scrie în foae : fapt* bane, mişcarea culturala, artistică, economica şi industrială din locali­tatea în care trăesc. Ştiri de aseme­nea natură in cât să intereseze inte­lectualii oraşelor, muncitorii de prin ateliere şi fabrici şi lumea de la sate.

Prietenii ne vor trimite adresa lor, iar redacţia noastră le va răspunde ce au de făcut. J OCOTENENTUL Sava, dela *-* grupul din Cluj, unul din cei mai pricepuţi ofiţeri ai aviaţiei noastre a fost v ict ima unui acci­dent de aviaţie. Fabrica „Astra" din Arad, unde se fabrică aero­plane, urma să vândă statu­lui câteva şi s ă primească co­manda de a construi altele. Pri­mul aeroplan fabricat a fost în­cercat de nenorocitul ofiţer, ca­re după mai multe sboruri — din cauza unu i sac cu nisip ce era legat în aeroplan ca să în­locuiască greutatea unui o m şi care deslegându-se ş i căzând peste pilot — a căzut.

La înmormântare au partici­pat numeroşi ofiţeri, armata şi autorităţile din Arad, muncito­rimea fabricei „Astra" şi între-ga populaţie. Ï Î N fiziolog modern a pornit ^ a c u m în urmă o cercetare asupra pustiirilor, ce alcoolis­mul a căşunat într'o s ingură fa­milie, a cărei istorie a urmărit-o cu sprijinul autorităţilor, până la capăt. O femee, născută în 1740 cu numele Ada Jurche, ca­re şi-a dat obştescul sfârşit la începutul veacului trecut, a fost beţivă, hoaţă şi vagabondă. A

lăsat urmaşi, cari s'au urcat pâ­nă la 834 de inşi; dintre aceştia s'a putut urmări oficial viaţa la 709 persoane; 106 dintre ei au fost născuţi nelegit imi; 142 cer-şitori, 96 calici, 181 de femei s'au dedat prostituţiei, 184 a fost osândiţi pentru săvârşire de cri­me, dintre cari 70 pentru omor. In 75 de ani această s ingură fa­milie a costat pe stat, după so­cotelile făcute, o sumă care e preţuită la 5 milioane, în aju­toare, întreţinere în închisori,

despăgubiri şi altele.

IN judeţul Gorj, toate pădurile * de când înfrunziseră şi până acum au fost bântuite cum nu s'a mai pomenit de u n puhoiu de omizi. In câteva zile, copacii au rămas goi ca în t impul er-nei trunchiul şi ramurile copa­cului e îmbrăcat peste tot de omizi. Pe fiecare frunză sunt 5—6 omizi.

Păsările au părăsit pădurile şi au trecut să s e adăpostească în sate.

Redacţionale. Rugăm pe toţi acei cari ne scriu la „Cultura Poporului" ca arti­colele trimise să aibă un stil cât mai clar, mai concis, şi lipsit de neologisme. Vrem o limbă curată limpede. Articolele să fie scrise pe îndelete iar nici de eum după calapodul obişnuit la foile zilnice.

I TN caz ciudat s'a petrecut cu ^ două femei gemene, în An­glia.

Până la vârâta de 92 de ani, a u trăit laolaltă şi când se îm-bolnăvia una, cădea bolnavă şi ceialaltă. Au murit una după al­ta la 5 minute. I A Băile Herculane (Banat)

în tot t impul verei se vor ţi­ne cursuri de apicultură (stu-părit). Fiecare curs v a dura 10 zile.

REDACŢIONALE. Rugăm pe toţi acei cari ne-au trimis articole, să aibă răbdare căci St, vor publica pe rând ; întârziem cu apariţia ior din cauză că avem prea mult material de tipărit.

D E câmpiile judeţului Silistra * în vreme ce turme de vite erau la păşunat u n lup turbat a muşcat aproape trei mii d in ele. Fiara sălbatică a mai m u ş ­cat şi vr'o 10 locuitori, cari din îndemnul unui sătean mai lu­minat au fost trimişi la institu­tul Pasteur d in Bucureşti.

Sătenii sunt cuprinşi de tea­m a ca să n u turbeze vitele; ele trebuesc inoculate (vaccinate) la vreme, ca să omoare microbii.

ÎNĂLŢIMEA în sibor a fost atinr * să la 4600 metri, z i le le trecu­ta de către aviatorul francez Bosso. El avea greutatea de două mii de kgr.

A parcus în timp de o oră şi jumătate 200 de Kilometri.

Redacţionale. Rugam ca dia flecar» comună uade s'a ridiect monument ta amintirea eroilor căzuţi pentru întregirea • • á m u ­lni romiaoase , să a i sa tilmir c i t a a fotografia a monumentu­lui, dimpraună au c i t e r a data peatru a fi publieate i a feae.

Da asemenea da eftteori a i sa trimite cftte o dare da seamă despre sfinţirea unei biserici să sa alătura si fotográfia cu bisa» riea. [ ) A T O R I T Ă ultimilor ploi ce

a u căzut în toată ţara, atât semănături le de toamnă cât şi cele de primăvară sunt foarte frumoase. In părţile Moldovei continuă a se pune încă păpu­şoi. Dacă î n t impul verei vor veni ploi la timp, sunt speran­ţe ca în anu l acesta, recolta noastră să fie din belşug, pu-tându-se exporta cantităţi mari.

D ANII falşi circulă rintre cei *-* necunoscători şi acum — du­pă atâteşa descoperiri — c a şi când au fost puş i pentru întâia oară.

In Ardeal s'au găsit hârtii de câte 500 le i falşe, ma i ales în părţile Sighetului .

Atragem luare aminte cititor rilor noştri să se ferească de a lua bani deda necunoscuţi . I ICEUL „Codreanu" din Bâr-" Iad cu prilejul împlinirii a 78 de ani; a organizat un festi­val la car<e a luat parte mulţ i fruntaşi cărturari şi politici ai ţări, foşti e levi i acestui l iceu. Cu acest pri lej s'a hotărît înfiin­ţarea u n u i internat al liceului pentru care foştii elevi şi alţii s'au înscris până acum cu s u m a de 3 mi l ioane de lei.

REDACŢIILE NOASTRE: IN BUCUREŞTI: Calea Şerban Vodă 42, redactor d-l Traian

Stoenescu. IN AMERICA: In oraşul Detroit Mich, 2980 Franklin St.

redactor d-l G. Branuţiu. In oraşul Tongstown, Ohio, 263 E. Front St. or. P. O. Box 418, redactor d-l M. T. Roman. In oraşul Saint Paul, Minnesota, 854 Wood bridge St. redactor d-l Grigoriu I. Coste. In oraşul Uniontown Pa. 260 N. Gallatin ave, redactor d-l George E. Tempea.

IN AU 8 T RI A: Wien I. Gonvagagasse 11. IV. 24. redactor d-l Filaret A. Barbu.

IN CEHOSLOVACIA: Brünn, Deutsche Technische Hoch­schule, redactor d-l inginer I. Ardelean.

IN PARIS: Av. de Veifsailles 9. red. d~ V. G. Mugur,

In America „CULTURA POPORU­LUI" se vinde cu 5 cents exemp.

C U N O S C U T U L artist Ion Ma-nolescu va da o serie de re­

prezentaţii prin Ardeal cu pie­sa „Tatăl" a scriitorului Strind-berg. Spectacolele vor începe cu oraşul Sibiu în z iua de 16 Maiu. IN comuna Dârste, de lângă * Braşov, au fost distruse de u n foc — ce se bănueşte a fi p u s de răifăcător — instalaţiunile

întreprinderilor forestiere „Va­lea Zimbrului". A ars şi o mare cantitate de lemne ce era depo­zitată. Pagubele se ridică la vr'o 3 milioane de lei.

Monografia satelor. Toata sta­tele civilizate au u n deosebit in­teres In adunarea monografiilor tuturor localităţilor. In această privinţă, Împrejurările ne-au determinat să f im In u r m i . A Tcnlt rremea să îndreptăm a-eest neajuns. Da aceea rugăm pa preoţi, Învăţători şi eărtura-ril satelor s i se puie pc muncă) să caute prin arhivele primării­lor, s i deic la o parte colbul ui ­tării de pe diferite acte vechi, ş i să scormonească datele Istorico, înflorirea comunei sau împila­rea ei. S i adune tot ce so găseşte ca material naţional şl scrise ta articole s i ni-le t r imeat i pentru a fi publicate in această foaia. Am dori să avem şl fotografii d u p i tot ea interesează viaţa noastră românească, і соепэ du­pă biserici, după monumente , după hrisoave, d u p i lucruri ve -ehi, Într'un c u v i n t tot ce for­mează comoara ş suflatul na­ţiunii naastra. 1

Annntnri gratuite! ä i ' ^ f o S . abonaţilor noştri, — ca eondiţia tisă să na fie nici negustori, nici comereanţi — primim spre pablicare fără bani, anunţuri de тавхДгі li cumpărări, ori de altă natură.

P I A T R A VÂNATA foarte ieftina în orice cantităţi, se află la:

Departamen­tul marinelor Sibin, Str. Sărei 22 — Mediaş, Piaţa Cazar-mei 15 — Sijjhişoara, Str. Baier 4 7 — T g . -Mu­reş , Piaţa M. Viteazul

F A I N A CAL SUPERIOARA

D E V Â N Z A R E N U M A I

C U T A f i O M V L

C E R E Ţ I P R O B E LA F E D E R A L A

„MUNTENIA" PL0EŞTI

BÂDOi ét Co. mare magazin de vopsele Cluj, Cal. Regele Ferd. 2 1

T E L E F O N 6 9 2 .

Cel mai bine asortat şi mai ieftin ca oriunde.

Nu mai există boală de porci, epidemie şiboalele de GURAL

Dacă fiecare gospodar Işl va îngriji regulat vitele sale cu sarea antiseptică nutritoare

„ D E S I N F E C T 0 R " a nrimmedicului Veterinar dr. DÁVID ELE­MÉR, care este concesionata prin lege si cu folosirea acestuia fiecare gospodar tai poate asigura o prăsire de porci sănă­toasă, bine mâncătoae şi bine desvoltati, mai iute ingrăsătoare si bine mftnoăcioasă

Un pachet de un sfert de Іцт. Împreuna ou Instrucţie asupra modulul de Întrebuinţare, eoatu 20 lei. Pentru comercianţi el соорегаііте tn pachete de 20 bucăţi a un efert de kgr. trimite íimtra şnmei de lei 300, trimişi inalni e iau 810

„i rambure tn toata ţara. Reprezentantul nostru general pentru toată România : firma

SOÓSt&COlIP. T . - M C R E Ş , S t r . P r i n c i p e s a M . Я La comenzi rugim a Indica punctuos ad­

resa exactă (judeţul posta ultimă) «o» ca» Interesul fiecărei gospodar este ca In fle­care comuna, cooperativelor şi comercian­ţilor să comunise aoeastă publicaţie şi să vîn­dă în prăvăliile lor aceste materii de apărare.

Pagina 6. CULTURA POPORULUI

O RECLAMA folositoare se face î i eare se tipăreşte în 56 ]

99 u Ж Е М І

"Numărul 60

« s e » « »

« »

«» T R I N K A I. CLUJ, STRADA ŞAGUNA Nr. 14

Cel mai vechi depozit de piane al 5» României Mari «2

TELEFON 419 TELEFON

Fondat 1870 Fondat 1870

Reprezintă «ele mal r e n u m i t e f a b r i c i : F C r s t e r , Stingi, V i r i h

se p*«te comand : Bösendorfer, Ibach, bteinweg, etc., etc.

8e află tn depozit: Piane ,SÍ Rianhie întreprinde: Renoveri speciale, acordări, trans­portări, împachetări şi predări pe căile fenne.

Se poate privi nenumărate scrisori de recunoa­ştere. — Acordatorul Conservatorului, Operei Române, Institutului „Marianum" precum şi

4 »

«» 4»

liferantul tuturor Instituţiunilor de Stat. 43

•3*

•'.ÎV

V

•

•

întreprinderea de instalatului electrice

Execută Instalaţiuni elec­trice de înaltă şi joasă tensiune pentru iluminat şi forţă motorică.

Montări de tot felul de motoare, t rans­formatoare şi a-parate electrice,

rebobinai.

a oraşului Cluj Ataşată uzielor electrice :

CLUJ Calea Regele Ferdinand

No. 30

.

Depozit de iămpi elec­

trice, material de insta­

laţiuni, de schimb, etc.

Reparaturi în mod radical.

Staţiune specială de verificat con­toare electrice, cari se şi repară; i n s t a l e a z ă din

nou.

Planuri, proeete, oferte şi devize efectuate eu specialişti, la

cerere.

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAtAAAAAAAAA

Apă ferbinte în 3 minute, mâncări î n c ă l z e ş t e în orice cratiţă apara tu l electric de ingineri i dipl.

Pallos «& Marko (CLUJ, STRADA NICOLAE LORGA 7. TELEFON 650) c a r e n u s e s t r i c ă

n i c i o d a t ă ş i e mai eftin decât cratiţele electrice.

f  d o î f G w t f r i e d , C l n j

M A G A Z I N L A B A R Z A Delain spălabil de bună calitate Dela Lei 39 Crep de modă „ „ 3 7 Pânză pent ru albituri : — „ „ 3 2 SIFON spălat „ » 3 6

MARE ASORTIMENT ÎN PALTOANE,

COSTUME ŞI NOUTĂŢI DE MODA-

C a l e a R e g . F e r d i n a n d 11.

Fabricile Eleonóra Szilágyi Societate pe acţii.

Fu mi t£>:: re ate Curţii Regale Române.

Сш}( Caiea Regsls Ferdinand 107 TELEFON 239 г г - . и

Industria de Lut S. A. din Ghiriş-Arieş (Turda)

Oferă ţigle recunoscute de calitatea cea mai bună, arse cu gaz metan, dungite, prevăzute cu cârlige, olane, precum şi cărămizi de mărime normală şi germană.

Se găsesc în depozit permanent TUBURI DE CANAL.

T r a i a n ©. і З і о е п е ш A V O C A T

MOTOARELE ' eiitz, Langten «& Wolf

Construcţia de combustibil

minimală!

Construcţia ішіса în felu! ei!

sunt neîntrecutei — Nici o altă fabrica ţiune nu poate fi c o m p a r a t ă cu ele

Diplome de acre­ditare nenumă­rate, din toate

părţile lumii!

Autobuse pentru circulaţie în oraşe, stabilimente de băi, şi pentru circulaţie inter­urbană.

Camioane eu transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. încăr­cătură 3 tone.

Automobile-cisteriie pentru transportul de uleiu, benzină, şi petrol. Capacitatea 3550 litri.

I Preţuri avantajoase !

MOSTRE de beiueinù, sçmz NATURAL, GŢAZ BENZOL, uleia erud şi PETROL de 4—20 ИР, avem oricând în depozit, !atât stabile cât şi locomobile, montate pe roate. Motoare ma i mari , până la 300 ЙР furnizăm în cel mai scurt termen din fabrică. : - : :-:

Щ

Suntem însărcinaţi din partea fabricei, să a-ducem la cunoştinţa publicului, că preţurile au fost reduse în mod simţitor în u r m a stabilizărei valutei germane şi a sporirei t impului de lucru.

Oferte, prospecte, etc. se trimit imediat şi gratuit de către debitul principal şi depozitul de motoare

HEPARTAMENTAL llaşinelor a l r e n n . a g r . s . a .

S I B I U , S t r a d a S ă r e i Mo. 3 3 Cont curent l a : Institutul de Credit Funciar din Sibiu.

13

4 G A R N I T U R I MM T R E E R A T

după sistemul ce l mai nou

şi reuşit cumpăraţi ce l mai

;; bine şi convenabil l a : ;

„FERROAGR1COLA" Fabrieâ de maşini

agricole $• A . f o s t S c h i e b , f a b r i c a d c

m a ş i n i s . p . a .

Prima FabricăRomână de Vagoane şiMotoare S.A. I I A m A ' m | f

Adresa telegrafică: VAGON ASTRA AKAD | | f

SECŢIA MOTO ARE: Strunguri de precizie pentru täiarea de ghevin-cluri Withworth, s.'-iu mili­metrice. Distanţa intre vârfuri 1000—1200 şi 1600 mm.

Piese cu exe lutrié eu cursă de 30 mm. pre­siune de 8 tone.

Piese de automobile pentruautomobile de lux şi camioane de orişice marea

w

m

Ш Piese pentn motoare

de benzină de orişice marcă.

Moloare de ben&ină da 6,14, 45, 60 şi 90 K P .

Produsele noastre se pot procura cu preţuri ori­ginale de fabrică dela magaziile de consignaţie

mai jos notate : ARAI): întreprindere de Maşini şi Automobile, Str. Alexandri 6. BRAŞOV: „Silvania* întreprindere Technică S. A., Piaţa Boiler 7. CERNĂUŢI: „Mecano" S. A., Piaţa Unirei 9. CLUJ': Blaga Emil, Piaţa Ştefan cel Mare 3 . LUGOJ: Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. ORADEA-MARE: „Economia" S. A. Comerţ şi Indust., P. M. Viteazul SÄTMAR: Fraţii Princz,' Turnătoria de Fier şi Fabrici de Maşini. TÂRGU-MUREŞ : Biró E., Ing. mech. cu dipl. întreprinderea tech­

nică, Str. Ştefan Voda l/a. TIMIŞOARA : Schwäbischer Landwirtsehaftsveroin, Gorove-gasso 5.

i K m f 9

Maşini de scărmănat j lână şi lupi scăr-

mănător i V

furnizăm prompt din depozit

Departamentul maşinelor

C E T I Ţ I Ş I A B O N A Ţ I

IMPORT ŞI EXPORT IMPORT ŞI EXPORT

I INTERNAŢIONAL de GHETE C L U J

S T R A D A R E G I N A M A R I A ?

Spirt cu mentol

Transilvania cel mai bun

EAU DE COLOGNE No. 151

Favorita Doamnelor din Elită

SEPARA I RE LA]

Cea mai bună valori­zare a laptelui q garan­tată de s e p a r a t o r i i

noştri de lapte 1 Prelucrarea laptelui e cel mai bun izvor de

câştig al ţăranului 1

fabricaţiune de pr ima calitate, pent ru 40—600 litri pro-ducţiime orală, de acţionat cu m â n a sau cu forţă

motorică mecanică.

Putinee de unt orice executare Malaxoare de unt

Lactoden-densimetre şi termometre Căni pentru transportul laptelui

furniza ca/j^şuntt din deposit. Oferte şi prospecte gratui t ! Í /OQ, , CUL.

D é ^ / y í t A . m e i i t i i I M a ş i n e l o r 'i e a l r e n n . a g r . s . a .

C e n t r a l a : S I B I U , Strada Săre i Vio. 33 Sucursale : TÂRGUL-MUREŞ, Piaţa Mihaiu Viteazul

SIGHIŞOARA, S t rada Ba ie r No. 47. MEDIAŞ, Piaţa Cazarmei No. 15.

Mare depozit permanent de generatori electrici, dynamo, motoare şi transfor­matori , p recum şi de contoare de curent alternative şi de material pentru insta­laţiuni. - Depozit în comision în toate oraşele mai mari . Prel iminare (devize) la сѳгегѳ se trimit gratuit de către s o c

@oc An. de Electricitate ét Co.

e i i U J , s m B E o m M A M A m А і к ч і в а «»1*втаПеа А Х . Т Е Ш Г О . • TcAeîea

Reprezentanţa firmei GANZ & COMP. DANUBIUS, S. A- pentru motoare cu benzină, motoare de gaz en pompe, pompe centrifugale, pentru aranja­mente de fabrici de cărămidă şi pen­tru vagoane de eăi ferate precum şi pentru accesoriile acestora, etc. etc.

Ţipamî ТітуоттіЫ „Viata", СІтіі, Rtvadp, Bs.bn Штт Nn. Í 3 / A . — Tolefo» &~Vt