^ . 3 3 u \ X l - U . XI. ARADU, 13/25. Septemvre 1887. Nr. 3 7 .

BISERICA si SCÓL'A. Foia bisericésca, scolastica, literara si economica.

Iese odată in septenwma: DUMINECA.

PEETTCJLU ABONAMENTULUI. Pentru Austro-Ungari'a :

Pe unu ann 5 fl. —cr. r pe Va a n a 2 4. 50 er. Pentru Romani'a si strainetate:

Pe unn a nu 14 fr., pe jumetate ann 7 franci.

P R E T I U L U I N S E R T I U N I L O R U : Pentru pnblicatinnile de trei; ori ce contienu cam 150 cuvinte 3 fl.; pana la 200 cuvinte 4 fl.;

si mai sus 5 fl. v. a.

Corespondentiele sé se adreseze Kedactitmei

„ B I S E R I C A si S C Ó L ' A . " Er b a n i i de p r enumera t i une l a

TIPOGRAFI'A DIECESANA in ARAD,

Preoti'a romanesca. I.

La noi, la romani, si mai eu seama la romanii, cari locuimu in acoste pârti, totuomulu, carele ocu­pa o slujbulitia, fla ca cât de mica, trebue se fia mai omu, decât cum potu, si le da man'a se fia alţi omeni in aceeaşi slujba la alte neamuri.

De aceea ne-am permisu a dice in numerulu trecutu vorbindu de miniştri sc61eloru nostre elemen-tarie, ea la noi invetiatoriulu nu este, si nu p6te se fie numai unu simplu manuatoriu alu principieloru didacticeei ela trebae-se fia totu de odată si unu organisatorn si unu bunu administratorii alu scolei.

Si n'am disu aeest'a fara cuventu. Am pretiusu si aeest'a dela dnii invetiatori, manati de trebuintiele vieţii, precum adecă ni-se presenteza aceste trebuintie chiar prin practic'a seoleloru nostre.

De asta data incepemu a vorbi despre preoti'a romanesca asia precum ni-o infacisieza acesta slujba, incât pentru presentu trebuintiele vieţii practice.

Preotulu romanescu a avutu in trecutu in mij-loculu poporului o positiuue, care nu are parechia in istori'a nici unui altu poporu. Pop'a romanescu a fost in trecuta unu feliu de conducetoriu naturalu alu poporului.

Si studiiandu împrejurările de atunci, nu te p6te cuprinde de locu mirarea, ca acâst'a astfeliu a fost in trecuta, ba mai multa, ca numai asia a trebuitu, si a potutu se fia.

Mai t6te pop6rele din lume au avutu, si au in sinulu loru câte o seama de omeni, cari fia prin nascere, fia prin alte împrejurări noroc6se s'au inaltiatu preste grijile vieţii, preste grij'a de a lucra astadi, câ se ai ce manca mane. Aceşti omeni nefiend siliţi a-se ocupa de astfeliu de griji, si câ se aiba si ei o ocupatiune si o grija, ieau sar-ein'a de a face servitie in vieti'a publica, de a escelâ pre acesta cale intru a face binele pentru promova­rea si desvoltarea intereseloru comune ale poporului, din carea facu parte.

'< Eolulu aeest'a lu-ieau asupra-si de regula omenii, | cari la alte neamuri facu parte din elas'a, pre carea

ne-am indatinatu a-o numi aristocraţia. Noi romanii n'am avutu aristocraţia, pentruca

omenii nostri, cari, precum ni-se spune, au apartie-nutu acestei clase, au esita dintre noi. N'am avutu mai departe nici elas'a, pre care o numimu aristoc­raţia inteligenta ; ci totu ceeace a avutu in trecutu poporulu nostru mai scuturatu si mai inteligenta a fost nomai preotimea.

Preotimea nòstra a fost conducetóri'a poporului, sipopomta o ascolta, si o urmariâ in tate.

Momentele, cari au făcuta din preoţime pre con-dncetorialu in tòte au fost urmatórele :

1. In romanu dupa natur'a si temperamentalii lui a fost totdeun'a o deosebita pietate si religiositate ;

2. Preotimea romanésca din trecutu nu avéa carte multa; dar avea intru prisosintia in inim'a s'a cea dantaiu si cea mai însemnata calitate pastorala, si anume : credinti'a in Dumnedieu si credînti'a in puterea darului preoţiei;

3. Sórtea preotimei nòstre a fost strensu legata de sortea poporului ; preotulu lucra si semtiâ dure­rea si bucuri'a alaturi'a cu poporulu.

Aceşti trei factori au făcuta; câ biseric'a romana prin preotimea ei se fia in trecuta stepana preste sórtea si destinele poporului ; ér resultatele, multe, putiene, câte au fost cu potintia a se obtiené, ne constata pana la evidenţia, ca biseric'a si-a făcuta detorinti'a.

Dar timpurile s'au schimbata de atunci. Inte-ligenti'a poporului a crescutu, si s'a sporita. Astadi ; in proportiune cu atunci, potem dice, ca avem mulţi omeni de litere, funcţionari, advocaţi, medici, ingineri si altele. ^.f

Conscii traditiuniloru nòstre din betrani;M po­teca si manati de împrejurări noi romanii ne gasimu si astadi grupaţi in biserica, si prin biBerica'" neutri insarcinatu a face crescerea si a urmări mai *cn spo­rta desvoltarea naemului nostru.

296 B I S E E I C A a S C O L ' A

Aimlu XI

Positiunea preotimei ar trebui se fia astadi mai usióra, dupace astadi nu este numai preotulu singura, insarcinatu cu conducerea poporulai; ci are langa sene in biserica inteîigenti'a mireana, care alaturiá cu preo-timea lucra la desvoltarea si înaintarea poporului, din sinulu, carei'a a esitu.

Cele ce le vedemu inse, ea se petrecu in bise­rica si mai cu seama resultetele, ce le potem obtiene, se pare inse, ca voiescu a-ne dovedi, ca preotimea de astadi, care are la lucra alaturia cu sene si inteîi­genti'a mireana, nu mai este atât de productiva, pre­cum era preotimea de odinidra pre timpulu, cand sin­gura trebaiá se faca, si se lncreze tote.

Sporimu noi, cum sporimu in lucrările nóstre; dar na facem totulu, si mai cu seama nu facem totu ceeace am poté se facemu.

Factorii, cari odinidra făcuseră, câ preotimea se fia stepaca preste gândirea si inim'a poporului ro­mana esigta neaperatu si astadi. Mijlócele de desvol-tare sunt astadi mai multe, de cam eraa pre atunci; si daca sporiu mai mare nu vedemn, trebue se fia intrevenitu unele cusururi, unele pedeci, carinetienu in locu.

Aceste pedeci, fiendu unu momentu greu, ne vomu incercâ a-ne ocupa de ele in unu articlu viitoriu.

Privire istorica asupra scolelorti Normale germane,

\Reproducem in cele ce urméza acesta tractatu din reporttdu A publicatu de prof. Vasüiu Mandreanu.

J încercările de a infiintiâ seminare pentru inve-tiatori datéza inca de prin secululu al 17-lea.

Indemnulu lu-da ducele Ernest din ducatulu Sachsen-Gotha 1601 — 1675.

Iu urm'a resboiului de 30 de ani acólele ger­mane decadu cu deseversîre. Ducele Ernest, neobosita in ridicarea lora, uitandu-se la resultara, se con­vinge, câ tinerimea nu e condusa pe calea cea ade-verata, câ prin ordinatiuni nu se regulóza o scola, câ invetiatori harnici nu se potu forma prin îndru­mări in scrisu ; ei trebue se aiba înaintea ochiioru o putere vie, unu modelu, o deprindere de mai înain­te. Se hotaresce dar se inflintieze un seminara pent­ru invetaturi. Fiind betranu nu-si pote realisá planulu. Indatoréza inse prin testamentu pe urmatorulu seu, se se ingrijé3ca de formarea unora invetiatori practici.

Urmatóriulu seu Friedrich I nu pote se esecute testamentulu din lips'a mijlóceloru.

Abia Friedrich I I (1696—lâ32) deschide in (jroth'a asia numitele «Seminaria scholastica".

La crearea acestora institute Friedrich I I pur­cede din principiulu, câ arfa dăscăliei se invatia mai bine, când vedi si asculţi pe unu invetiatoriu harnica sî apoi imitezi metod'a lui.

Spre a se convinge de adeverulu acest'a chiama (1698) la sine 10 invetiatori dintre cei mai harnici;

\ da fie-carui'a câte o plasa (cerc) insarcinandu-i se pre-\ gatesca individi pentru careier'a dascalesea. > In instrucţiunile date acestora invetiatori numiţi i „moderatore3 eirculoram" li se impune; se adoae l fiecare in cerculu seu individi eu aplicări pentru ca-i rier'a invetiatoresea; deca e eu putintia acesti'a se \ loeaösca la densiî; so asiste in clasa la lecţiile loru; ji in ore anumite se li-arete metod'a sî mai pe urma ^ se-i puie sî pe ei s'o aplice. < Deodată se ridica in ducatu 10 seminare seau \ dupa cum le numim noi, seöle normale. Pentru tim-\ pulu acel'a aceste seminare erau un progres. De la i ele se poteau aştepta cele mai imbucuratorie resul-l täte. Durere, eâ ele apusera in curend din lips'a mij-\ loceloru. 't „Din norocire, dîce Kehr pariesiulu progre-s sului pedagogie, esîtu din isvorulu ducelui Ernest \ apuca o alta cale,"

I< August Hermann Franke, crescută in gimnasiulu din dotha, unde cunoscuse reform'a şcolara a ducelui Ernest, vine la 1692 la Halle, chiematu de univer­sitate ca profesoru de limbile orientale, unde i-se da sî parochi'a din suburbiulu Glaucha.

Franke afla (1695) in cuti'a pentru seraci dela \ cas'a lui 7 florini. „Co acesta capitalu dîse elu, se \ pöte întreprinde cev'a". In casa tienea câti-va copii c seraci. Cumpera pe cei 7 florini cârti sî platesee la > unu studentu dela universitate unu talera pe luna, \ ca se-i invetie. Scöl'a se deschide in iocuinti'a tai. \ Nu trece multa vreme sî localulu e prea micu. In-\ chririeza o casa in vecinătate sî pe langa scol'a dese-\ raci raai deschide o scöla pentru copii din orasin \ (Bürgerschule.) < O veduva aristocrata i-cere unu pedagoga pentru \ copii. Franke n'are pe cine se recomande; se imbie l inse a i cresee densul. Baetii vin la el. Mai mulţi \ elevi de-ai lui Fnnke tienu lecţii cu ei. Pe unuia | lu-puue se-i privegheze sî acest'a fu celu dintâiu in­ii spectoru al Paedagogiului. i Franke, convinau câ instrucţiunea fora o erescere \ morala putiene servitie pote se aducă omenimei, de-< schide la 1698 unu orfelinatu (Weisenhaus). } Orfanii mai talentaţi sî mai înaintaţi in inve-\ tiatura incepu se fie instruiţi deosebita, sî in modala \ acest'a se deschide sî o ssola latinâsca (Lateinschule). <= Ia institutele lui Franke invatiamentulu se preda î de studenţi de la universitate. Acesti'a aveau la elu \ mes'asî li-se mai dâ inca o mica remuneratiune. Li \ ore anumite Franke le arata, ce au se invetie sî cum ) au se invetie pe copii. Ia modula acest'a se născu \ „Seminarium praeeept«rum", a cârui chiemare era, se > pregatösca puteri didactice. \ La anulu 1707 acestu seminaru se organiseza \, de nou sub numirea de „Seminarium selectum prae-i ceptorum". Membrii erau obligaţi se se pregătesc®

! ) Geschichte des Schullehrersemiiiars zu Halberstadt.

Anula XL B I S E B I C ' A si S C Ó L ' A 297

pdntra carier'a de iuvetiatori, si seservésca cela pa- l tiena trei ani la institutele lui Franke. <

La mórtea lui Franke 1727 s'a trimisu regelui l Fridrich Wilhelm I , proteetorulu instituteloru, urma- 5 toriulu raport. 5

1. Paedagogiuhi : 80 scolari, 70 invetiatori sì l alte persone ; l

2. Scol'a latinesca : 3 inspectori, 32 invetiatori, \ 400 de şcolari, 10 servitori; ţ

3. Scólele cetatienesci : 4 inspectori, 98 de in- > vetiatori, 8 invetiatore, 1725 de elevi sî eleve; Ì

4. Orfelinatulu : 100 de baeti si 34 de fete ; \ 5. Internatulu : 225 studenti si 360 de copii i

aeraci ; l 6. Farmaci'a sî tipografi'a : 33 de persone ; Ì 7. Institute pentru sexulu femeescu : 15 in insti- 5

tătulu de domnisióre sî 8 in pensionatu. s Mica începută manosu inse in róde. < Avui fericirea in anul acest'a se cercetezu acesta <

focara de cultura sî se admira, ce potè iubirea de né- l mulu seu. Institutele lui Franke presinta astàdi visi- > tatorului asia dîcundu „un orasielu de scole" cu un i areal de 19 h. 27 ar. 15 m. • edifieie socotite la <, 1.046,990 marci, cu o cheltuela anuala de 471.000 l sa. cu 9 institute de invetiamentu, 4 institute do \ crescere, 2 institute pedagogice, 3 stabilimente sî 3 ţ intitute de bine-f acere, cu unu numera de peste 4000 < de elevi ; ór numerulu celoru esîti din aceste institute \ trece peste sum'a de 100.000. I

Din seminariştii lui Franke doi sî anume : J. s Christoph Schinmeier sì J. Julius Hecker devinu in- i temeietorii adeverateloru seole u ormale germane. I

Schinmeier deschide (1732) in Stettin unu orfe- > iinatu impreunatu cu o scola normala. |j

Totu pe timpulu aeest'a pe langa orfelinatulu l din Kloster-Bergen, langa Magdeburg, se adaugă o i scola normala. \

Scol'a acést'a o ridica (1736) Friedrich Wil- l heim I la rang de Scola Normala regesca. I

Membrii familiei Hohenzollern devinu adeveratii l intemeiatori ai Scóleìoru Normale. Ì

Friedrich Wilhelm I , intemeitorulu ordinei in ar- l mata, regalatorulu finantieiorn, s'apuca sî de alu trei- \ lea factoru alu marirei Prusiei. \

Calatoresce mai prin tote satele, vede cu ochii l miseri'a invetiamentului, Întinde man'a sî intemeieza 5 fundatîunea „Möns pietà tis", din care se se ajute i comunele la zidiri de localuri scolare sì la pìat'a in- j vetiatoruloi. In decursu de doi ani se deschidu 1160 l de scóle rurale. Ì

E caracteristica observarea făcuta guvernului de î acesta adeveratu părinte als supusiloru sei : <

„Tote îmbunătăţirile acestea nu-mi vor ajuta ij nimica, deca nu voiu forma din supuşii mei creştini > adeverati". >

De aci înainte scólele normale se inmultiescu < din ana in anu. <

In anula 1747 se deschide scol'a normala din Budolfstadt.

La anulu 1748 Iulius Hecker, care fusese 7 ani profesoru la institutele lui Franke, adaogă pe langa 8c61'a reala din Berlin unu instituţii privatu pentru formarea de invetiatori.

Hecker afla invetiamentulu in Berlin intr'o stare forte trista. Pe copii i-invetiâ câte unu mosneagu se-racu, câte o baba sî câte un subofitiera din regi-mentulu de garnisona. El cere cu staruintia se se infientieze scoli normale nu numai in Berlin, ci sî prin alta orasie.

Sldlele normale incepu a se innmltî, asi'a câ pe la anulu 1795 funcţionau vr'o 30.

Sc6lele acectea inse nu erau institute de sine statatorie, ci numai nisce adaose pe langa gimnasie, scoli reale sî alte institute. Partea cea mai mare din elevi erau de acei'a, cari numai aveau mijioee, seau nu mai erau capabili se invetie mai departe. Pe langa obiectele de gimnasiu mai ascultau in unele ore anu­mite : pedagogi'a, catichetic'a, musie'a sî mai târdîa se introduse sî agricultur'a sî pomaritulu.

Invetiatorii, fiind ren plătiţi, priviâu scol'a ca ocupaţie secundara, sî de aceea partea cea mai mare din ei erau tot-d'o-data sî meseriaşi.

Acest'a era starea scoleloru normale germane pe la anul 1807.

Mişcarea produsa de Pestalozzi detescolei vietia noua. Guvernele se punu pe lucra. Se trimitu tineri la Pestalozzi, ca se se insufletiesca de foculu celu sacru alu acesteui barbatu.

Invetiaturile lui Pestalozzi intra in Grermani'a sî prindu radeeini prin scolele normale. Lumea peda­gogica vede, câ împreunarea seolelor normale cu gim-nasiile sî eu scoile reale nu-si ajungu scopulu. Orfe­linatele si sc6lele deseraci se prefăcu in scole de ap­licaţie sî deţinu unu organismu cu scolele normale.

Scolele normale se decreteza de scole speciale eu un caracteru bine determinatu. începu a se deschi­de preparandii pentru candidaţii sedleloru normale, de si partea cea mai mare din ei se recruteza totu din gimnasie, scole reale, scole civile sî poporale.

Multa vreme scoleloru normale germane le lipsi o norma.

Beckerdorff, condncatoriulu invetiamentului pri­mara din Prusi'a (1825 — 1827) in anuarele invetia­mentului poporalu prusianu areta lamuritu ehiemarea scoleloru normale. Elu cere de-la candidaţi unu daru naturala sî unu fundamentu ore-care de cunoscintie, apoi se fie înzestraţi cu tote calităţile cerute pentru carier'a invetiatoresca. Cunoseintiele se le invetie eu temei, cu sigurantia sî in legătura unele cu altele, formalistului se i-se arete calea, pe care are se intre in oficiulu invetiatorescu sî se se deprindă in elu; se-si cunosca datorintiele chiamârii tî se se obicinuâs-ca cu ele, cu unu cnventu se fie adusu acolo, ca se-i placa carier'a de invetiatoriu.

Unu individu cu talentu de a conduce o scola platesce de-o mie de ori mai multu, de câtu unu re-gulamentu bunu.

Beckedorff fu delaturatu sî abia pe la anuln 1849 se facu unu pasu mai departe.

Treisprediece directori si profesori de scole nor­male suntu chemaţi la o conferintia in Berlin, ca se se intielega asupra organisarii scoleloru normale.

Cu tote acestea abia la anulu 1854 se publicară din oficiu cele 3 regulative prusiene, dupa care se conduseră scoîele normale din Prusi'a pana la anulu 1872, când prin dispositiuniie generale de la 15 0c-tombre *) li-se dete organisarea actuala.

Conform acestora dispositiuni generale fie-care scola normala e impreunata cu câte o scola de apli­caţie spre a li-se dâ normalistiloru ocasiune se vada unu modelu de scola sî se se exerciteze in praetic'a invetiamentulni.

Relativu la însemnătatea practicei invetiamentu­lni lasu se vorbesca un pedagoga plinu de experien-tia. Dr. C. Kehr, chematu se organiseze trei scoli normale^ sc61'a normala din Gotha, din Halberstadt si cea din Erfurt.

„Ua an de practica, dîse Eehr 2 ) platesce mai multu, de câtu 10 ani de filosofia de pe catedra.

„Cine vrea se invetie inotatulu, trebue se intre in apa; cine vrea se invetie dascali'a, trebue se intre in scola. Praetic'a se invetia numai prin practica si das­cali'a numai prin dăscălie ; aici nu mai încape nici o diseutiuno.

„E inse mare deosebire intre a ajunge la art'a dăscăliei prin probări nesigure si esperimentâri in-doelnice si intre a luâ intr'ajitoriu unu barbatu de scola priceputu si a te folosi de esperientiele lui. Cine-va, fara se fi invetiatu de mai inainte inotatulu si fara se fie priveghiatu de cineva, se baga in apa se innote. „Nesciindu inse mastesiugulu acest'a, se innăca. Ce dîcemu despre el ? Mmicu altu cev'a de câtu câ a fostu usioru de minte. Altnlu vrea se In­vetie singura medicin'a; ignoreza descoperirile vecu-riloru trecute sisfaturile basate pe sciintia ale bar-batiloru speciali. Ore ce dicem despre unulu câ acest'a! De buna seina vomu dîce, eâ e unu siarlatanu seau unu nebunu. Cu multu mai reu sta luerulu cu acel'a, care s'apuca de dăscălia, fara se scie, ce are se faca si cum are se-si ajungă scopulu. Celu usioru de min­te se mangae cu aceea, câ „o se merga." Esperien-ti'a inse le arata, câ nu merge. Ba ce e mai multu ei se facu de rasîne înaintea şcolarilor." Elevii si elevele, care cu ochiulu loru celu finu observa si celu mai mic prafuletiu de pe hain'a invetiatorului loru, baga de sema, câ person'a ce le sta înaintea, cu tote fan­faronadele ei, e numai un mester-strica, unu car-paciu si câ prin urmară n'are nici un drept de a fi

1) Die AUgememen Bestimmungen, betreffend , das Volksehul-Praeparanden-und Seminar-Wesen vom 15 Oetober 1872.

2) Die Praxis der Volkschule, Gotha, 1880.

i respectata. E de o mie de ori mai reu, cand unu | invetiatoriu netrebnicu si fara conseiintia — mai \ cu sema prin lipsa de disciplina — strica genera-\ tiuni întregi, mii de omeni apuca pe calea peirii. \ Aici nu mai e vorba de viati'a unui singura indivi-l du, ci de o stare buna s'au rea a generatiunilora < viitdre. Aici esperimentarea cu spiritele eleviloru e © > trădare de omenire. Acel'a mai bine se-si lege ©

'< petra de mora de gâtu si se se arunce in fundultt \ marii. \ „Pote se obiecteze cine-va, câ si fara de prac-> tica şcolara, luerulu nu sta asia de ren. Dascali'a nu s e asia de grea dupa cumn se pare ; nue nici o trebuin-\ tia de initiare, deca cunosci pedagogi'a si esti sta-\ panu pe materialulu de predatu; cele-l'alte vin de sine. > „E adeveratu câ teori'a e stâlpulu practicei si | câ o practica fara teorie decade la o rutina de me-< seriasiu. E adeveratu si aceea, câ cun6scerea mate-l riei nu e de deseonsideratu, ba inca e necesara; una > dascalu fara de cunoscintie e in sine unu contrasta, 5 E adeveratu inse si aceea, câ numai cunoscintiele si \ teori'a nu facu pe cine-va dascalu. 5 „Ore ce s'ar dîce, eand, vrendu sa invetianu pe \ cine-va art'a de a innotâ, l'am luâ in odae intre pat-\ ru pareti; i-am tien6 lecţii despre art'a innotatului si > mai pe urma i-am dîce : Acum scii totulu; mergi si i innota." I „Ce s'ar dîce, când pe studenţii de la medicina \ am cautâ se-i faeemu medici practici numai prin \ aceea, câ ani întregi li-am tiene prelegeri asupra; îj sciintiei medicale fara de a ridica vr'o clinica si a-î ^ aduce ia patulu bolnaviloru, a li da ocasiune se-si < pne teori'a in practica sub priveghierea unor profesori <; harnici si in modulu acest'a se se eserciteze in prac-5 tie'a medicinei. > „De buna sema, câ procedur'a acest'a ar fi gre-\ sîta ; cu t6te acestea e faptu, câ inca si astadi se \ mai afla scole normale, care vreu se faca totulu nu-^ mai cu teori'a si de aceea afla de prisosu o acolade i aplicaţie si initiarea in praetic'a şcolara. \ „Na vreu se cercetezu mui de aprope căuşele

acestei indaratnicii, ci numai se atragu atenţiunea, câ \ in ast-feliu de împrejurări se nu ne miram, eand \ audîmu pe tinerii invetiatori vaetandu-se, câ la intra-} rea lor pentru prim'a ora in scola erau forte incur-i cati, nu sciâu ce, cum si de unde se incepa si ca in i scdl'a normala au invetiatu multe, ee le trebue. Glre-$ siel'a de căpetenie e, câ schimbamu pe invetiatorulu < cu invetiatuln. Esperiinti'a ni-areta, câ bărbaţii in-\ vetiati, erudiţi, aplicaţi ca invetietori suntu forte slaM > si erasi damu de invetiatori forte buni, cari numai 5 titlulu de omu invetiatu, de eruditu, nu-1 merita. < „Invetiatii, aplicaţi ca invetatori, cu tota avuti'a 5 loru de cunoscintie, au o disciplina asia de rea si s vorbescu adeseori asia de pe sus, in catu chiara si < şcolarii cei mai atenţi la sfersîtul orei vedu, eâ nu \ s'au aJesu cu nimicu. Invetiatorii practici, cu totâ

Anulu XI. B I S E R I C A si S C O L ' A 299

cunoscinti'a loru mărginită, au darulu de a se apro- ij piâ de spirituîu copilubu cu resultatele unei sciintie < intr'un modu asia de simplu si de interesantu, in câtu > şcolarii pana la adauci betranatie admira harnici'a das- < calului loru, care si-a castigatu atâtea merite pentru j cultivarea metodica a spiritului loru. Se intielege de J sine cà invetiatorinlu trebue se cunosca si se fie sta- '< pan pe materialslu de predata, trebue se cunôsca \ inse si modulu, cum se apropie obiectulu de invetia- \ mentu de stibiectulu invetiamentului ; trebue se scie \ se prelucreze materialulu, pentru ca el se devie prop- > rietatea spirituala a elevului. Invetiatulu pntienu se s intereseza de acesta pregătire metodica. Elu spune, \ ce are de spus ; celelalte le lasa pe sém'a scolarilora. ? Lui na-i pasa de metoda, de desvoltarea lucrului prin s întrebări, de intuitiune si do deprindere, de repetiţie, < si de pătrunderea lucrului etc. Ore ce ar potea se j faca unu profesoru de teologie delà universitate, ca > invetiatoriu de r-ligie intr'o scôla rurala ? De s'guru •> cà totu- atàtu, câta ar face uuu invetiatoriu ruralu, < ca profesor de teologie — nimicu. S'au ce ar poté \ se faca un filolog ca invetiatoriu elementaru ? Atât ? cât ar face un invetatoriu ruralu ea profesoru de filo- X logie la universitate — nimicu. Din tote acestea se < vede, cà e o mare deosebire intre un invetiatu si \ intre unu invetiatoru. Invetiatul are dea face cu cer- $ cetarea sciintiei, invetiatorulu cu resultatele ei, co- \ municandu-le subiectului invetiamentului. Comunicările \ acestea presupun nunumai sciintia, ci si o arta. Cu i arta nu se nasce nimeni ; ea ^u se nasce cu nimeni ; \ ea nu se moscenesce delà mama. Art'a trebue inve- l tiata si esercitata. Trebue se fie unulu, care se-mi spue, ce se facu, ce trebne se iavetiu si pentru ce ; l de ce se incepu asia si nu alt-cum. Trebue se fie $ unulu, care, faeendu elu mai antâi, se-mi arete, <! cum am se facu si eu, si apoi condusu de elu sa in- ţ vetie a-lu imita. Si aci vedem tîêtîênile, in care se mis- <; ca totu invetiamentulu, intuitiunea si deprinderea. >i

„Ori din care parte s'ar privi luerulu ajungemu ^ la convingerea, cà scôlele normale suntu chemate a < invetâ pe elevii loru art'a dăscăliei pe calea cunos- \ cintii si a deprinderii si cà prin urmare scôl'a de \ aplicaţie e conditiune neaperat de lipsa pentru ori si < eare scola normala." \

c

Am citatu modulu de vedere alu unui pedagogu \ espertu spre a aduce aminte cercurilorunostre compe- \ tinte, cà ar fi timpulu, ca si scôlele nostre normale ¡1 se fie inzestrate catu mai curend cu câte o scola de i aplicaţie. I

Despre immaterialitatea si unitatea sufletului \ omenescu. \

(Continuare si fine.) \

Germenele potentiatu este intregulu, la desvoltarea \ carui'a pàrtile intregitdre se forméza treptatu. Deei aceea, *> ce constitue organismulu, este idei'a prototipica cuprinsa in germene si poterea ce lucréza in modu plasticu — este \

principiulu vitaîu, eare în aetiunea s'a organisatona re-cere mijlocirea poterilor» materiale, dar le domine'za pre acelea pana atunci, pana cand organismulu ajungendu-sî limitele sale naturale nu se discompune de nou. Dupa acestea vom defini eoneeptulu organismu in modulu ur-matoriu: Sub organismu se 'ntielege acelu sistemu com-plicatu alu elementeloru si fortieloru materiali, ce cores­punde nu numai unui planu si scopu, ci care in forma­ţiunea si desvoltarea loru stau sub dominatiunea unei po­teri spontanee, îndreptata dupa anumite tipuri si scopuri determinate si eare prin activitatea continua a acestei poteri, ce de-si recere mijlocirea poteriloru fisice si che-mice generale, pe acelea inse le tiene in servitiulu seu propriu, se sustiene pana atunci, pana cand n'a trecuta prin tdte stadiile de desvoltare, — cand apoi se descom­pune si reda erasi poterile detienute si elementele mate­riale naturei neorganice.

2. Cu privire la întrebarea a ddu'a trebue mai na-inta se venimu in curatu cu diferinti'a graduata a prin­cipiului de vietia manifestata in fiiatiele organice. — E faptu constatatu, ca natur'a organica ni-arata trei cercuri mari de vietia, deosebite inse un'a de alt'a precum sunt: In fie-care cercu domnesce unu principiu organisatoriu si formatoriu din launtru in afara, a cărui perfecţiune inse varieza dupa graduatiunea acelora cercuri de vietia. Mai imperfectu e in planta, unde sta cu totulu sub influinti'a regulatdria a legiloru naturali, se restringe eschisivu la, propriulu seu organismu si directiv'a seu nisuinti'a spre scopu a activităţii sale o oaracteriseza necesitatea drba. Mai perfectu e in animalu, unde activitatea s'a nu se res-trenge numai la organismulu seu propriu, ci se estinde a-supr'a tuturora obiecteloru sensibile. Cu tdte acestea nu e inca arbitrara, deorece in urmărirea scopuriloru si in alegerea mijloceloru este influintiatu de bolduri. Si mai perfectu e principiulu acest'a in omu in care devine de sine statatoriu in tdta direcţiunea, incât nu se estinde nu­mai asupr'a celoru sensibile, ci asupr'a tuturora veritâti-loru, si straduinti'a s'a amesurata scopului o earaeteri-seza libertatea conscia. — Deci vietia, semtire si cugetare sunt acele semne caracteristice, cari arata diferitele gra-duri de perfecţiune ale principiului vitalu, ce se manifes-teza in natur'a organica. Gradulu celu mai inferioru, vie-ti'a, o aflâmu la planta, afara de aceea sensulu la ani­malu, er cugetarea la omu. Acum s'ar pote pune între­barea, ca aceea, ce redica pre o fiintia la unu gradu mai inaltu de perfecţiune deosebesce-se dre in modu realu, seu numai prin cugetu de aceea, prin ce posede perfec­ţiunea graduatiunei mai inferidre ? Deca primimu diferin­ti'a reala, atunci la animale aflâmu ddue principii de vie­tia, er la omu trei; deca nu, atunci trebue se acceptâmu, ca tot acelaşi principiu, prin care animalulu devine fiintia sensitiva impreuneza in sine si gradulu de perfecţiune a plantei, vegetatiunea, adeea in urmarea acestui principia animalulu nu e numai fiintia sensitiva, ci si vitala; — sr tot acelaşi principiu, prin eare omulu devine fiintia inte­lectuala, posede totodată si perfecţiunile fiintieloru infe­ridre, adecă omulu in urmarea acestui principiu devine nu numai fiinti'a intelectuala, ci si sensuala — vitala. Care din aceste doue contraste potu deci sustâ. Se vedemu mai naiste la animalu. — Cu privire la animalu dicemu, ca vieti'a s'a vegetativa si sensitiva nu se pdte reduce in modu realu la diferite principii, ci atât vegetatiunea cât si sensualitatea si-au temeiulu intr'unu principiu, in au-fletulu animalicu, pentraca:

a) A n i m a l u l u e f i i n t i a c o m p l e t a . — Ci atare presupune unu principiu anumitu, care se serveaea de basa unităţii sale. Principiulu acest'a nu pdte fi alt-cev'a, decât sufletulu animalicu; căci aceea, prin ce de-

vine animalulu ce e, adeea fiintia organica, este poterea de viétia séu sufletulu ce dominéza in trensulu, care câ forma substanţiala forméza dinpreuna cu corpulu o uni­tate reala, o fiintia completa. Beci nu potemu se atribu­im u corpului animalicu o vegetatiune séu viétia indepen­denta de sufletu ; càci la din contra înceta unitatea esin-tiei animalice de a fi reala, dedrece atunci trebue se atri-buimu si corpului o alta esintia prin care susta si func-tionéza de sine. De si in casulu acest'a ar fi posibila o legatura óre-care (reala, fisica séu substanţiala) intre prin-eipiulu de viétia vegetativu si sufletulu animalicu, câpan-cipiu vitalu sensualu, prin cure ar potò comunică iutre sine : de aceea totuşi n'am poté-o numi in scelu intielesu de esenţiala, dupa care corpulu si sufletulu s'au împreu­nată intr'o fiintia. Càci dèca sufletulu este foim'a subs­tanţiala a corpului, atunci la acest'a nu devine prin aceea, cà inaltia viéti'a corporala determinata deja prin altu prin­cipiu comunicandu cu acel'a dinpreuna, ci prin aceea, ca împrumuta (sufletulu) insusi viétia materiei, din care se sonstitue corpulu. Atare principiu determinatoriu forméza necesarminte o esintia cu celu determinatu. Deci nu se potè, câ vegetatiunea animalica se fia întemeiata pre altu principiu diferitu in modu realu de sufletulu animalicu.

b) I n t r e v e g e t a t i u n e a s i s e n s u a l i t à -t e a a n i m a l i c a e s i s t a c e a m a i i n t i m a l e ­g a t u r a s i i n f l u i n t i a r e reciproca.—Anume, funcţiunea vegetativa animalica are de scopu de a crea si sustiené unu astfeliu de corpu, care dupa tòte partilo sale constitutive se fia capace pentru viéti'a sensuala. Câ se-si pota deci realisâ scopulu acest'a-, are trebuintia de sen-sualismu ; càd boldurile sensuale sunt causele decisive, cari îndemna pre animalu la căutarea conditiuniloru saie de vegetatiune : acestoru bolduii inse nu li potè urma a-nimalulu farà receptiune sensuala. Ér din contra funcţiu­nea vitala sensitiva a animalului indegetéza la unu astfe­liu de principiu, care pentru de-a potè esiste si de-a fi activu, recere corpu organicu, a carni subsistîntia inse e strensu legata de o funcţiune vitala vegetativa. Este deci pré evidenta relatinnea intima, ce esista intre vegetatiunea si sensualitatea animalica, in urmarea carei'a un'a farà de alfa nu potè susta. Dèca sta acest'a, atunci unde trebue se cautàmu bas'a reala a acestora condiţionări reciproce ? L'i tot casulu in insasi esinti'a animalului. Càci corpulu animalicu in sine luatu nu potè forma principMu unei funcţiuni de viétia ; dara nici sufletulu animalicii in sine nu potè formă principiu vitalu ; ci numai in uniunea s'a cu corpulu. Si pentrueâ tocmai in acest'a uniune reala a ambiloru consista esinti'a animalului, urméza necesarminte, ca aceea condiţionare împrumutata 'si-póte ave bas'a s'a numai in esinti'a animalului, adecă vegetatiunea si sensu-alitatea potu izvorî numai dintr'unulu si acelasi principiu vitalu.

c) V e g e t a t i u n e a a n i m a l i c a d i f e r e in m o d u e s e n t i a l u d e c e a b o t a n i c a. — Anume atât organismulu animalicu, cât si celu alu plantei pro­cede dela celula, care in privinti'a formàrei si desvoltàrei este atât la animalu cât si la planta tot aceasi. In planta inse celul'a, ori cum 'si va stramuta form'a, tot celula remane, care prin endosmosa si exosmdsa continua se nu-tresce pre sine si da nutrementulu trebuintiosu si aceloru celule de asemenea fmctiune, cari stau in contacta cu aceea. Plant'a deci nu posede alte organe de nutritu, ci fie-care celula grijesce de sine, prin ce apoi se asecura subsistinti'a individului intregu. Ér din contra la animalu cea mai mare parte a eeluleloru 'si-perdu natur'a origi­nala, prin ce tòte partile corpului animalicu devimi intre sine in legatur'a cea mai intima si totodată se separéza in mai multe organe diferite, cari tòte'si au cerculu propriu

l de funcţiune, form'a organica distinsa si independinti'a re— < lativa. — Intrebămu acum, ca diferinti'a acest'a esenţiala > in ce 'si-are esplicatiunea s'a naturala si completa ? Para ? de 'ndoéla in unitatea principiala a functiunei vitali ani-l malice. Càci deca presupunemu, ca animalulu ar ave dóue i principii de viétia — unulu vegetativu si altulu sensitivu > — cari intre sine s'ar deosebi in modu realu : atunci ar í ñ neesplicaveru, ca prin plastic'a funcţiune formatóre a <S celui dinţau, cum do nu se produce numai unu orga-> nismu botanica ér nu mai vertosu unulu animalicu, care i câ atare este cu multu mai superiora organismulu eschi-< sivu vegetalu. FeDonwnulu acest'a se potè esplica numai $ prin aceea, ca poterile vegetative si sensitive ale animalu-? lui 'si au temeiulu in unulu si acelasi principiu de viétia, \ si tocmai pentru aceea, pentruca principiulu acest'a este i si bas'a vieţii sensitive, se distinge vegetatiunea animalica > prin proprietatea s'a deosebita de aceea a vegetatiunei ? botanice. \ Dupa acestea se treeemu la omu. — Omulu precum < scimu, posede afara de graduatiunüe mai inferióre de vié-s tia — adecă afara de vegetatiune si sensualitate — si in­ii teliginti'a, câ graduatiune suprema, si astfeliu se distinge l de animalu si prin aceea, ca funcţiunea s'a vitala mai are l inca si o a trei'a direcţiune cardinala, respective cea spi-( ritaala. La animalu inse am vediutu, ca diversele sale ma-$ nifestatiuni de viétia se potu esplica esclusiva pe bas'a ? unitàtii principiului vitalu. Casulu acest'a in consecintia i trebue se fia aplicaveru si la omu, dèca am lua numai \ cele dóue graduatiuni mai inferióre ale functiunei sale vi­ii tali, căci in privinti'a acest'a nu se deoscbesce in modu ; esentialu de omu. Dar óre direcţiunea vitala spirituala, $ care e proprietatea esclusiva a omului intre celelalte fiin-Í tie organice pe ce principiu se baséza? difere óre princi-Ì piulu acel'a de principiulu de viétia vegetativa — sensitivu, < seu ca forméza cu acest'a dinpreuna unu principiu, adecă, ^ ca sufletulu omului nu e numai principiulu intielegintiei \ si alu vointiei, ci si alu sensualismului si alu vegetatiu-Í nei ? Noi din parte-ne tienemu numai casulu ulteriora de \ justificaveru, incât pentru acest'a opiniune dovedescu cu ¡ certitudine faptele psichologice exacte, cari ca atari sunt \ scóse din natur'a vieţii omenesci prin esperintia imediata. \ — Si cu acest'a am ajunsu la a trei'a întrebare, pre ca­ii rea o vom resolví in cele urmatdre. >) 3. Actele psichologice, cari justifica in modu nedis-\ putaveru unitatea sufletului omenescu sunt urmatóreie : \ a) A d e v e r i r e a c o n s c i i n t i e i de s i n e . ? — Intre actele consciintiei de sine nu se afla nici unulu, \ din care s'ar potó conchide, ca principiulu vitalu ve-\ getativu-sensitivu difere in privinti'a substantiti de celu \ intelectualu. Ba fie-care dovedesce chiar contrariala. A -\ cést'a se vede lamuritu, dèca considerami! mai de a-\ própe relatiunea dintre viéti'a sensuala si cea intelectuala. ì Anume funcţiunile vitali sensuali avemu totu asia cuno-\ sciinti'a imediata, câ si despre cele intelectuali. Scimu a-\ deca, curaca totu acelasi eu semte, se mişca, cugeta si \ voesce Din care causa tòte acestea manifestatiuni vitali se '( reducu in fapta la unulu si acelasi e u. Precum dicem ca : \ „Eu semtu, eu dorescu, eu me miscu." Aceste simtu totu < atari fapte, cari numai asia se potu esplica, deca princi­pi piulu intelectivu si sensitivu in privinti'a substantiei e u-l nulu si acelasi. Cà-ci dèca aceste dóue s'ar deosebi in modu \ realu intre sine, atunci sufletulu rationalu nici cand n'ar i poté veni la cunosciinti'a functiuuiioru vitali sensuali, câ ¡ proprietăţi ai lui, ce inse totuşi se intempla. Deca prin \ urmare principiulu vitalu sensitivu este identicu cu celu ¿ intelectivu in respectulu substantiei, resulta, ca in ultim'a 5 analisa sunt de-a se reduce si funcţiunile vitali vegetative i la unulu si aeeiasi sufletu. Daóiece am vediutu mai susu,

.inulti XI B I S I S î C ' A « S C O L ' A 301

ca principiulu vegetatiunei animalice nu difere in modu reala de catra principiulu animalicu sensuala si pen-tru-ca acést'a sta cu privire la animala, trebue se stèe si cu privire la omu, fiind-eà si acì si acolo cause sunt ace­lea. Dèca astfeliu la omu principiulu vegetativa si sensi­tiva e totu acelasi, ér mai departe principiala sensitivu in privinti'a substantiei este identicu cu sufletulu intelectualu, apoi nu mai incape nici o indoéla, ca si funcţiunea vitala vegetativa se baséza totu pe acela-si sufletu, despre ce marturisesce in fopta si conscinti'a nòstra .de sine. Cà-ci precum dicemu : „Eu cugetu, eu semtu," totu asia potem se dicemu: „Eu traescu, eu me nurrescu," s. a. — Unii punu mare pondu pe acelu faptu din esperintia, dupa care funcţiunile vitali vegetative suntu productele unui princi­pia diferitu de ala sufletului. — Părtinitorii accestei o-biectiuni inse uita de acelu faptu, ca funcţiunile vitali ve­getative nu le esecutéza numai sufletulu, ci poterile ve­getative sunta mai veitosu 1 gate de organe. Deci câ se potemu ave c moscintia despre funcţiunile vegetative, ar fi de lipsa, câ acelea se apara mai antaiu prin semtire ; càci ce e natura sensuala se observa numai sub aceea condi-tiune, ca mai anteiu prin mijlocirea semticiunei sensuale vine la cosciinti'a nostra de sine. Deórece semticiunea sen­suala e insasi resultatali aciiunei organice, incât se tra­duce prin iritarea neiviiora sensitivi, este fòrte naturala, ca numai aceea potemu serriti, ce potè irita nervii. Este inse lacrn cuaoscutu, ca împletiturile ganglióneloru (Gang-liengspflechte) séu asia numiţii nervi simpatici, cari inde-plinescu funcţiunile vitali vegetative, stau in forte mica legatura cu meduv'a spinării (Cerebrospinalsyetem), si ast­feliu iegatur'a intre nervii sensitivi si organele vieţii vege­tative e cu multu multu mai neînsemnata decât ca func­ţiunile vitali vegerative sâ se potè manifesta prin semtire. Legatur'a acést'a e numai de aceea natura, ca prin trens'a devine posibila semtirea conturbatiuneiî escate in viéti'a vegetativa, incât adecă acést'a conturbatane apare câ du­rere ; mai departe nu se estinde efectulu acestei legaturi, — Din caus'a ca funcţiunile vitali vegetative nu se potu manifesta prin semtire, sufletulu nici ca potè ave cuno-sciintia imediata despre acelea si pentru-câ mai departe numai aceea sta in poterea vointiei libere, ce cade in sfer'a imediata a consciintie, de sine, este forte naturalii ca fnne-tiunile vitali vegetative sunt independente dc infiuinti'a vo­intiei libere.

b) D e s v o l t a rea g r a d u a t a a c e l o r u trei d i r e c ţ i u n i de f u n c ţ i u n e v i t a l a . — Este faptu constatatu, cumca desvoltarea vieţii sensuale e legata de unu anumitu gradu de maturitate ala organismului, deórece sensualitatea incepe numai atunci a-se desceptâ, cand organismulu este deja asia de desvoltatu, incât de­vine capace pentru primirea influintieloru esterne. Totu acést'a sta si referitoriu la desvoltarea vieţii spirituale, càci numai atunci ne desceptàmu la consciinti'a de sine si incepe intieleginti'a a-se desveli, cand viéti'a sensitiva a ajunsu deja la unu anumitu gradu de maturitate. Fenome-nulu acést'a se potè intr'unu modu de totu naturalu esplica, deca reducemu amintitele trei direcţiuni vitali la diferitele poteri ale unui'a si aceluiaşi principiu de viétia. — Cum ? — Legea generala a fiescecarei desvoltàri naturalo e aceea, ca desvoltarea poteriloru de rangu superiora este tot-déun'a condiţionata de desvoltarea poteriloru de ranga in-ferioru. Deci nu e óre lucru naturalu, ca desvoltarea po­teriloru vegetative de rangu inferioru se premérga pote­riloru sensuali, ér dezvoltarea acestor'a se premérga po­teriloru spirituali ? — Neresol?ita remane inse aparitiunea acést'a, dèca respingermi unitatea principiului vitalu ; câoi -atunci nu sa potè esplica, cum de spiritala nu se des­ceptâ la consciinti'a de sine si farà desvoltaiva vieţii ve-

] getative-sensitive premergatore, fiindu de aceea, câ sub-< stantia ce represinta altu principiu vitalu cu totulu inde-j> pentendn. i c) X n p e d e e a r e a s i c o f i t u r b a r e a r e c i -< p r o c a a f u n c ţ i u n i l o r » v i t a l i c o r p o r a l i l si s p i r i t u a l i . — Se scie din esperintia, ca încordarea i pré mare a poteriloru spirituali inpedeea funcţiunile vitali i ale corpului organica: ér din contra, dècaorgauelelaeréza < farà repausulu cuvenita, apoi scade si lancediesce si &-t cultatea intectuala a spiritului. O asemenea relatiuue se < aréta intre funcţiunile vitali spirituali si cele sensuali. \ Afectele si passiuuile poterniee suprima acţiunea liber* a / ratiunei ; si èra in -ordat'a cugetare profunda tempesce sus-ţ ceptibilitatea sensuriloru facia cu influintiele esterne. — <t Fenomenele acestea inca se potu esplica intrun'u modu \ de totu naturala, dèca remanemu pe langa unitatea reala \ a principiami vitalu. Càci in casulu acést'a e fòrte natu-\ ralu, ca deca la omu o potere e activa pe3te mesura, ^ apoi acést'a se intempia in detrimentulu eelorlalte poteri, \ fiindu pe unu timpu contarbatu eeuilibrulu intre acele po­si teri. — Ne esplicabile sunt inse aeester fenomene, dèca \ negârou unitatea reala a principiului vitaln. Càci atunci \ f »cultâtile spirituali pe de o parte, ér pe de alta parte po­li terile vegetative-sensitive se intameiéza pe substantie di-ţ ferite, deci ar fi neesplcaveru, cum de acelea poteri ia S butulu acestei divergintie, se inpedeea si conturba totuşi Ì uuele pre altele in acţiunile loru. * ) i d ) L u p t ' a i n t r e p o f t ' a s e n s u a l a s ì r a-< t i u n e. — Anume, lupt'a acést'a se intempia in unuia < si acelasi eu câ subiecţi, incât pe de o parte totu in ace-\ lasi eu se nasce poft'a pentru bunuri sensuali, care pa i de alta parte nisuesce a-s« opuae acelei pofte in urmarea < protestării ratiunei. Daci e lucra evidentu, ca lupt'a acért'a l e possibila numai sub acea conditiune, dosa acele dòue i> misuintie contrare se tienu de unulu si acelasi subiecte, <i càci nnmai asia se potè intempia, ca eu-lu se observe < contrastulu a"!el'a. Dèca principiulu intelectivu s'ar deose-Ì bi iu privinti'a substanţiala de cela sensitiva, atunci fie-i care si-ar observa numai acţiunea propria si n'ar potè se j obwrve si actiunna celuialaltu, prin urmare nici unuia i nici altulu n'ar potè veni la cunoseiinti'a luptei, ce esi-i sta infav< sine. B t chiar atare lupta nici n'ar obvenj, pen-< truca poftele sensuale a'ar potè escila vointi'a, càci apar-> t'enenda cu totulu unui altu principiu, nu potè stâ cu ? vointi'a ir nici o relatiune reala. Dar acést'a in fine ar < ave eonseeinti'a, câ se dispensâmu vointi'a de tòta respon-s sabilitatea facia de poftele sensuale, nestandu cu acelea ia \ nici o legatura. De i se insiéla acei'a, cari conchidă din : acést'a lupta la difrrinti'a reala intre principiulu vitalu < intelectuala si celu sensuala, deórece lapt'a acést'a aréta l nnmai aceea, ca poftele seusuale devinu une-ori in contra-j> dicere cu postulatele ratiunei, nu aréta inse, ca si prinei-i piile aceloru nisuintie opuse ar forma unu contrastu in-< tre tine. \ Câ de incheiare espunemu pe scurtu si opiniunea > lui Tom'a dela Aquino, referitóre ìa esistinti'a sufletului <; omenescu, câ un'a, ce corespundepe deplinu nu numai pos-$ tulateloru filosofice, ci care p<5t» susta in tòte fasele su-^ cesive de desvoltare al e sciintieloru. Dupa opiniunea acést'a > esinti'a sufletului omenescu consista intra aceea, ca prin ? dens'a se determina form'a substanţiala a corpului (Essen-< tia aaimae harnanae in eo constitit, quod sit forma sub-\ stantialis corporis.) — Definitiunea acést'a este inte-> meiata pe taori'a formismu-lui, dupa care principiile con-<; stitutive eschisive (principia essendi) ale tuturora fiintieloru ji ? ) Suni. Theol. I . qa. 76. a. 3 : Una operatio animae, cam £ faerit intensa, impedit aliam, ţtiod nullo modo contingeret, ni si < pi'incipium ationum esset per essentiam unum.

naturali sunt materi'a si form'a. Materi'a e principiulu deteroiinabilu seu passivu, er form'a din contra esteprin-cipiulu determinatoriu seu activu. * ) Sub form'a acest'a inse nu se intielege combinatiune anumita a elementeloru materiali, ci aceaa se considera de forma esenţiala, ori sub­stanţ ia la , asia dar de unu principia de esistintie internu, eare ca atare se deosebesce in modu realu de celalaltu principiu de esistintia, adecă de materia. Mai departe ma­teri'a in sine luata e indiferenta, pentmca se pote deter­mina prin ori ce forma; er din contra form'a este a^elu principiu, care causeza deferiati'a specifica, unitatea esen­ţiala si activitatea fiintiei. Numai împreunarea aloru d6ue formeza fiinti'a completa, care că atare difere si de forma, consistuindu o substantia compusa (compositum substan­ţiale) cu subsistintia propria. Cu piivire la substanti'a acest'a materi'a e potenţialitate er form'a actualitate. Prin cea dintâiu e fiinti'a possibila er prin a d6u'a reala. Prin wrmare d6ca fiinti'a naturala devine reala prin form'a s'a substanţiala, apoi si omulu devine orau numai prin form'a s'a substanţiala ?eu sufleta, adecă, împreunarea corpului si a sufletului constitue pre omn. Elementele materiali { 1 4 la numeru) din cari e compusu corpulu nu-si pierdu ea totulu acţiunile proprii; inse eâ acelea se se impreune îatr'unu organismu viu si se contribue la subsistimi'a lui «entinua, acest'a causa zace escbisivu in sufletu. Sufletulu deci e form'a esenţiala, adecă poterea substanţiala, care râ-cladesce si si-inviosieza corpulu din elemente materiali. Gn tdte acestea sufletulu omenescu nu se pdte consideră numai de forma materiala, seu de atare, ce pote sista nu­mai impreuua cu materi'a, pentruca atunci intru nimicu nu s'ar distinge de sufletulu animalicu ; ci totodată de o forma ce susta de sine (forma subsistens), care astfeliu pdte esiste si independenta de materia. Pe acest'a inde-pendintia se baseza immortalitatea sufletului.

N i c o l a u F i z e s i a n u , eand. depreotn.

JD i e r s e . * Deputatiunea bisericei ortoăocse romane

s'a presentatu inaintea Majestâtii Sale, pre graţiosului nos­tru Imperata si Rege apostolieu F r a n c i s c u l o s i f A n t a -i i l l u Vineri'a trecuta la orele 10 înainte de amedi in Clusiu sub conducerea Escelentiei Sale, înalta Pre Santitului Domnu Arcbiepiscopu si Metropolitn Miron Romanulu. In acesta deputatiune, precum ni-se scrie, au partecipatu Pre Santi'a Sa, părintele Episcopu alu Aradului Ioanu Metianu, părintele protosincelu N i c a n o r u P r a t e s i u , 12 părinţi protopresviteri din archidieces'a transilvana, ieromonacbulu A u g u s t i n u H a m s e a din Aradu si preste 100 de preoţi din părţile nordice ale archidiecesei transilvane. Dupa vorbirea de bineventare rostita de Esce-lenti'a Sa părintele Archiepiscopu si Metropolitu si dupa pre" gratiosum respunsu alu Maiestăţii Sale, — Maiestatea Sa a tienuta cercle, si a binevoita a-se intretiene eu multa sfabilitate cu Escelenti'a Sa, părintele Archiepiscopu si Metropolitu, eu Pre Santi'a Sa părintele Episcopu alu Ara­dului si cu mai mulţi dintre membrii deputatiunei. Primi­rea deputatiuHei din partea Maiestăţii Sale a fost cu multa bunavointia si gratiositate.

* JTimenu. Domnulu Ioanu Petrisioru, elerieu ab­soluta alu diecei Aradului, a incredintiatu pre Dsior'a SozalPa Romanu, fic'a preotului N. R o ma n u, din Lun-

* ) Sum. Theolog. qu. 44. a. 2 : Materia per formam coutra-Mtnr ad determinatam speciem. — Et qu. 50. a. 2 : Materia reci-pit formam, ut secundum ipsam constituatur in esse alicnius spe­ciei, vel aeris, vel ignis, vel cuiuseunque alterins. Qn, 55. a. 1 : Forma est, qna ens agit.

coiulu de susu. Dlu I o a n a Oncu, jaâe comunalii in Tomesci si-a incredintiatu de socie pe Dsior'a E u d i t'a I u l'a fic'a primăriului I o a n u I u l'a din Halmagiu.

Dlu I o a n u P e t r e s c u , adjuncta notarialu si-a incredintiatu de socie pre Dn'a R o z a 1 i'a C o s t i n'a ve-duv'a remase da preotulu Iustinu Bogdanu.

C o n c u r s e . Pe staţiunea invetiatoresca dela scoTa gr. or. din co-

mun'a Berzov'a in comitatalu Aradului, devenita vacanta, cu acest'a se publica concurs cu termin de alegere pe 20 Septemvre v. (2 Oct. n.) 1887.

Emolumintele incopeiate cu a c e 3 t post sunt urma-t6rele:

1. Bani gata 100 fi. 2 1 / 2 sesiune de pament pretiuit 120 fl. 3. 12. Orgii de lemne din care este a se incaldi si

scdl'a — care se solvesc in bani 84 fl. 4. Spese de conferintia 6 fl. 5. Spese de scripturistica 10 fl. 6. Folosirea unui intravilan alu scolei bătrâne pre­

tiuit in 10 fl. 7. Dela inmormeatari unde va fi poftit 50 cr. 8. Cuartir liber cu 2. chilii podite, cămara, cuina

buna, stalau si intravilan marisior pentru legumi. Dela recurenţi se recere se aibe cualificatiunea

prescrisa in statutul organic, si se-se presenteze in vre-o dumineca ori serbatdre spre a-si aretâ desteritatea in cân­tările bisericesci.

Recurenţii au a-si subscerne recursele lor adresate comitetului pardchialu inspectorului de scdle losif Vucu-lescu in Sioimosiu (Solymos) com : Aradului post'a ultima Radna pana in 18. Sept. st. v. inclusive.

Berzava, 27. August 1887. In contielegere cu comitetul parochial: IOSIF VUCU-

LESCU inspec. de scdle. —a—

Pentru parochi'a de clas'a IlI-a din Gilu, protopres-biteratuîu Buteniloru, constatatoria din 144 case si cu carea sunta împreunate:

1. Folosirea unei sessiuni pamentu aratoriu si fenatiu. 2. Birulu — câte o mesura cucuruzu sfarmatu. 3. Stolele îndatinate si 4. Cuartiru liberu cu gradina, — se escrie concursu

pana la 27 Sept. (9 Oct) a. c in carea di va fi si alegerea asteptandu-se dela concurenţi in terminul acest'a a se pre-sentâ vre-odata la biserica si a-si substerne recursele pe calea oficiului orotopresviteralu din Buteni (Butyin.)

Cilu, la 30 Augusta 1887. Comitetulu parochialu.

In contielegere cu mine: CONSTANTIN GURBANU m. p. protopresbiteru.

—•— Pentru staţiunea invetiatoresca din Fenatia-Siedis-

telu, cu terminu de alegere pe 20. Sept. V. a. C conform conclusului consist. Nr. 745 din 1887.

Emolumintele sunt: a) 105 fl. dela comun'a biseri­ca, 27'fl. 72 cr. dela Dominiulu eppesc rom. cath. din Vascau, b) 12 cubule de bucate, 12 stângeni de lemne, c) unu eubulu de pasula si câte o porţie de fenu, d) cuartiru li­beru si stdlele cantorale.

Recursele provediute cu documentele necesarie si res­pective cu testimoniu de cualificatiune sunt a-se trimite pana la 19. Sept. la subscrisulu in Beiusiu.

Beiusiu, 27. Aug. 1887. In contielegere cu Comitet, parochail VASILIU PAPP m. p .

protop. Vascoului.