www.referat.ro

Concluzii privind functionarea sectorului public1. Comentarii generale privind functionarea sectorului public Sectorul public este o necesitate pentru orice economie. Functionarea sa este impusa de imperfectiunile pietei, dar aceasta nu inseamna ca implicarea sa este intotdeauna optima. Interesele agentilor economici difera, ceea ce inseamna ca niciodata nu vor fi satisfacuti deplin toti participantii la viata economica. In plus, sentimentul discriminarii este o caracteristica umana care face ca de cele mai multe ori individul sa se considere dezavantajat sau defavorizat de o situatie pe care este obligat sa o accepte. Prin urmare, se pot desprinde cateva concluzii generale din functionarea sectorului public: implicarea statului in economie este o necesitate pentru orice economie dar si o posibilitate; formele implicarii statului difera de la tara la tara; sectorul public coexista cu sectorul privat; se manifesta relatii de complementaritate si/sau concurenta intre sectorul public si cel privat; functiile majore ale sectorului public sunt de alocare, distributie a veniturilor si stabilizare economica; alegerea publica nu se face intotdeauna pe baza analizei cost-beneficiu acordandu-se prioritate principiilor etice si nu in mod automat celor de eficienta; forma cea mai vizibila de manifestare a sectorului public este productia de bunuri publice; fondurile necesare producerii de bunuri publice se pot obtine prin acord voluntar sau impozitare obligatorie; preturile administrate pot fi limita minima sau maxima si nu reprezinta preturile bunurilor publice; problematica externalitatilor impune interventia publica; problemele sociale ale securitatii, inegalitatii veniturilor, saraciei, asistentei medicale, impun masuri si politici macroeconomice cu caracter public; coordonatele sectorului public se schimba in contextul globalizarii si integrarii economice; functionarea sectorului public nu este perfecta, ea insasi inregistrand esecuri, pe care societatea le poate ameliora fie printr-o schimbare de interventie publica, fie printr-o interventie privata, sau mixta. 2. Sectorul public in Romania Romania parcurge o etapa dificila. Tranzitia la economia de piata este un proces mai indelungat decat si-a imaginat orice persoana supusa astazi costurilor sociale. Dificultatile economice se reflecta in plan social si afecteaza comportamentul indivizilor. Perceperea acestui proces este diferita in randul oamenilor, nu atat din pricina bunastarii individuale, cat mai ales a gradului de optimism de care se bucura fiecare. In general, se pot recunoaste trei categorii de populatii: a) optimistii care traiesc o viata agitata, dar recompensata material. Ei sunt cei care muncesc la mai multe societati fie ca intreprinzatori, fie ca salariati, alearga toata ziua, dar isi permit luxurile unui concediu sau al cumpararii de bunuri de folosinta indelungata. Ei sunt convinsii care cred intr-o redresare a economiei si spera intr-o viata mai usoara. b) pesimistii, care traiesc o viata simpla, chiar foarte modesta si uneori sub limita saraciei. Ei sunt cei carora le-a pierit zambetul si motivatia muncii. Ei sunt somerii fara speranta unei noi angajari sau salariatii cu venituri mici care nu mai cred in ameliorarea economiei. Ei se complac in aceasta stare si traiesc de pe o zi pe alta. c) realistii, care par sa constientizeze cel mai bine ceea ce se intampla in jurul lor. Ei ii recunosc pe bogati si pe saraci, aspira la o viata mai buna, dar o considera un ideal indepartat. Ei accepta ca viata este plina de suisuri si coborasuri, si nu renunta la a o lua de la capat, daca sunt loviti de soarta. Ei sunt acceptantii tranzitiei. In aceste conditii, fiecare grup de indivizi isi formeaza o parere cu privire la fenomenele si procesele economice, politice, sau de alta natura care orienteaza sau modifica comportamentele si actiunile lor. Integrarea economica, un proces extrem de complex, este perceputa diferit de indivizi. Desi nici unii nu neaga necesitatea acestui proces, preocuparile pentru intelegerea sau dezbaterea lui cad in sarcina autoritatilor si institutiilor publice. Optimistii spera insa intr-o redresare a economiei mai rapida decat sumbrele statistici nationale sau internationale, pentru ca privind propria existenta, cauta lucrurile frumoase si pozitive. In schimb, pesimistii sunt total respingatori de informatii care nu influenteaza pe termen scurt existenta lor. De aceea ignora si manifesta indiferenta la aspectele macroeconomice care trateaza sansele Romaniei de integrare, fiind sensibilizati numai de cei cu existenta mai grea decat cea proprie. Realistii sunt adeptii integrarii indepartate si comentatorii pasionati ai starii economiei. Ei cauta informatie si o interpreteaza. Restructurarea economiei nationale presupune identificarea sectoarelor de activitate care s-au dovedit viabile, competitive si sustenabile. Ori, aceasta nu se poate face fara implicarea sectorului public. Existenta sectorului public in economia romaneasca nu este noua. In timp, aceasta a cunoscut modificari substantiale in ceea ce priveste dimensiunea si intensitatea actiunilor capatand noi forme de interventie. Ca in orice economie, sectorul public in Romania nu este perfect. Anumite interventii ale sale rezolva dezechilibre importante de piata, altele respecta conditiile de eficienta in decizia economica, altele se orienteaza mai mult dupa principiile de etica sociala. In plus, daca eficienta este inteleasa in aceeasi maniera in orice sistem economic, etica sau echitatea capata interpretari sau orientari specifice, in functie de interesele generale ale societatii, de modul de comportament social, de traditiile in societate. Specificitatea eticii se intelege mai bine daca se analizeaza reactiile societatii romanesti cu privire la gratuitatea sau compensarea sub forma de bacsis. Bacsisul este apreciat diferit de la o societate la alta. Bacsisul este ceva obisnuit in economia americana si in multe economii de piata moderne din Europa. In SUA, un turist primeste de la bun inceput un ghid de comportament. Din cuprinsul sau, turistul afla lucruri utile si interesante cum ar fi unitatile de masura pentru confectii, imbracaminte, distanta, viteza, temperatura etc. Dar mai afla si ca bacsisul este considerat oficial o practica uzuala. Mai precis, se obisnuieste sa se plateasca 15% gratuitate peste nota de plata la restaurante si soferi de taxiuri. Pentru un sofer de autobuz, gratuitatea se ridica uzual la 1$ de persoana, iar pentru un ghid turistic la 2$ de persoana pe zi. Acest bacsis, numit elegant gratuitate este considerat un pret platit de consumator pentru manifestarea unei relatii prietenesti in timpul calatoriei. Par sume mici, dar o familie din Europa care nu este obisnuita cu acest sistem, daca are 3 membri si se angajeaza intr-o excursie de 10 zile, trebuie sa plateasca 3*2*10 = 60 $ ghidului. Daca autocarul transporta 30 de persoane atunci suma insusita de ghid sub forma de bacsis se ridica la 600$. Totusi, daca cineva considera ca relatia cu soferul sau ghidul a fost incordata sau ca acestia nu merita gratuitatea, poate sa renunte la a plati. Cu toate acestea, sunt persoane insistente care isi cer dreptul la bacsis sub simpla argumentare ca serviciile au fost aceleasi. Si atunci? Este oare echitabil pentru indivizi ca acest sistem in care bacsisul este cerut direct, la un anumit nivel; in conditiile in care este un venit neimpozabil si clientul nu este intrebat in legatura cu disponibilitatea de a-l achita? Adeptii acestui sistem il considera o necesitate din punct de vedere echitabil. Ei admit ca salariile soferilor si ghizilor sunt reduse si insusirea gratuitatii are un rol dublu: pe de o parte de crestere a veniturilor celor care o primesc, fara a exista o majorare oficiala a salariilor, iar pe de alta parte de stimulare a acestora in vederea prestarii unor servicii de calitate menite sa sporeasca satisfactia turistilor. Pareri opuse considera gratuitatea o jignire la adresa clientului care nu este dispus sa o plateasca si este fortat sa explice ca serviciile nu au corespuns asteptarilor sale. In plus, daca salariile acestor categorii de persoane sunt considerate mici de autoritatile insele de ce nu se majoreaza acestea si se accepta sistemul bacsisului? Si daca se accepta oficial gratuitatea, lasandu-i pe potentialii primitori sa o ceara direct, chiar afisand afirmatii de tipul Bacsisul va fi apreciat", de ce nu au dreptul la gratuitate si alti prestatori de servicii, sau diversi functionari care au relatii cu publicul? De ce nu au dreptul la gratuitate functionarii de la ghiseele bancilor, barbierii si frizeritele, cosmeticienele, medicii, profesorii, avocatii? Toti pot zambi si avea o relatie placuta, agreabila cu clientul, pacientul sau elevul, generandu-i acestuia satisfactie si incredere? Argumentul potrivit caruia aceste categorii de profesiuni genereaza salarii mari este total neadevarat cel putin in unele economii. Si atunci, daca sistemul gratuitatii este acceptat nu numai de primitor si platitori, dar si recunoscut de autoritati prin non-interventia in acest aspect, in SUA, Belgia si alte tari occidentale, in economia romaneasca, gratuitatea se manifesta in alte forme. Aici, desi exista, bacsisul nu este stabilit la un anumit nivel. El se practica frecvent, dar este o expresie clara a vointei clientului satisfacut de serviciile primite si are un nivel variabil stabilit de platitor in functie de disponibilitatea sa financiara si satisfactia resimtita. In schimb, exista alte profesiuni in afara celor de ghid si sofer care sunt un domeniu al gratuitatii, consumatorii admitand ca daca nu platesc in plus, nu sunt tratati cum ar trebui. Dar acesta reprezinta un teren periculos, in care se reduce distanta de la gratuitate, ca recompensa pentru serviciu, la mita, ca o necesitate pentru primirea serviciului. In concluzie, integrarea Romaniei in structurile europene care inseamna adaptarea tarii la economiile deja membre presupune numeroase schimbari. Dar acestea nu trebuie preluate de dragul de a se renunta la anumite practici ci, trebuie selectate si utilizate numai acele masuri care corespund traditiilor si modului de gandire romanesc. Este adevarat ca receptivitatea la schimbare este diferita de la individ la individ, in functie de gradul sau de educatie si mediul sau de existenta (familie, prieteni, colegi de munca). In privinta preturilor, consumatorul roman, a acceptat, in cele din urma ca intr-o economie de piata un produs poate fi oferit la preturi diferite, fara ca aceasta sa fie o discriminare sau inselatorie. El a invatat sa decida intre a cumpara un produs la un pret nu prea convenabil si a pierde mai mult timp deplasandu-se la locul in care gaseste acelasi produs la un pret mai atractiv. Dar niciodata nu va admite bacsisul ca o problema impusa vointei sale si la un nivel general practicat de care trebuie sa ia cunostinta si caruia trebuie sa se conformeze. Echitatea in economia romaneasca, ramane cea de altfel, in toate economiile, un proces nerezolvat in totalitate. Dar sectorul public este in masura sa intervina in functionarea sistemelor economice si sa le influenteze, orientandu-le spre o actiune mai eficienta si mai echitabila. Rolul sectorului public, departe de a se fi diminuat, este in perioada tranzitiei economiei romanesti, mai divers si profund. Desi ameliorarea unui esec al pietei nu conduce automat la eliminarea tuturor dezechilibrelor din economie, decidentii din sectorul public nu inceteaza sa analizeze situatiile pietei prin prisma corelatiilor cost-beneficiu si principiilor de echitate sociala. In anul 2000, o comisie complexa de fundamentare cuprinzand reprezentanti ai Executivului, experti ai partidelor politice, sindicatelor patronatelor, organizatiilor neguvernamentale si asociatii profesionale a elaborat Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu (2000-2004). Obiectivul fundamental al strategiei este crearea unei economii de piata functionale, compatibila cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile Uniunii Europene. Ca obiective concrete se remarca: asigurarea dupa anul 2001 a unui ritm mediu anual de crestere a PIB-ului de 4-6%; realizarea stabilizarii macroeconomice; promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene; crearea unui mediu de afaceri prielnic; apropierea de standardele Uniunii Europene prin modernizarea si dezvoltarea serviciilor de utilitate publica; eliminarea riscurilor de accidente ecologice si reducerea continua a poluarii. Desigur, scenariul de restructurare economica se aplica prin implicarea sectorului public in viata economica. Aceasta se face in contextul alegerii publice, al participarii cetatenesti la imbunatatirea procesului decizional in administratia publica, ceea ce inseamna implicarea societatii in activitatea de guvernare, accesul larg la informatie si dezvoltarea modalitatilor de culegere de informatii. Altfel spus, complexul de informatii, comunicare, implicare exprima esenta noilor directii de implicare a sectorului public in viata economica in general, a societatii in special. Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate

www.referat.ro