MÂNTUIREA PRIN HRISTOSde Fritz BERGER

Cuvânt înainte

Publicarea acestei carţi răspunde dorinţei fraţilor de a avea o îmbărbătare din partea mea, după ce eu nu voi mai fi. Am scris ceea ce Dumnezeu mi-a pus pe inimă, nu cu cuvinte deosebite, ci simplu, cu dorinţa de a veni în ajutorul cititorului.De aceea, dorinţa mea este ca miezul să fie recepţionat fără a căuta greşelile “cojii”. Scopul meu nu este de a acoperi Cuvântul Lui Dumnezeu, cu expresii frumoase, ci de a arăta claritatea şi adevărul acestuia. Unul care a experimentat harul şi bunătatea Lui Dumnezeu, în măsura în care am avut eu parte de ele, nu poate face altceva decât să vorbească şi altora despre acestea. Domnul să însoţească aceste scurte meditaţii cu binecuvântarea Lui, să descopere mântuirea Lui tuturor cititorilor acestei cărţi, şi mulţi alţi oameni de pe întreg pământul, astfel ca răsplata suferinţelor Lui să fie mare şi noi să fim găsiţi în EL la revenirea Lui! EL vine curând!

Iulie 1936 Fritz Berger

MÂNTUIREA PRIN HRISTOSde Fritz BERGER

1 Ianuarie “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa Lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri.”Filipeni 4:6Dacă privim înapoi la anul care a trecut, avem multe motive de a-L slăvi pe Dumnezeu, căci EL ne-a făcut parte de multe binecuvântări şi EL vrea să ne poarte de grijă şi în acest an. El nu ne îndeamnă:”Nu vă faceţi multe griji!, ci “Nu vă îngrijoraţi de nimic!”, căci îngrijorarea este păcat! În Matei 6 citim că păgânii se îngrijorează, dar Tatăl ceresc ne promite că ne va purta de grijă, căci EL ştie de nevoile noastre.Să privim la corbi şi la vrăbii care n-au gânare şi EL totuşi îi hrăneşte.Noi suntem mult mai de preţ Înaintea Lui.Să căutăm mai întâi împărăţia Lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi nu a noastră, neprhănirea Lui, şi toate aceste lucruri ni se vor da pe deasupra.Iar în versetul de mai sus ni se spune să aducem cererile noastre Înaintea Lui, adică să-I spunem tot ceea ce ne apasă şi să aşteptăm ajutorul de la EL, mulţumind pentru promisiunile Sale.EL a ajutat văduva care mai avea să gătească pentru ultima dată, iar apoi să moară.EL este deci ajutor şi

în privinţa hranei.EL l-a ajutat şi pe Ezechia când Sanherib a ocupat oraşul;Iosafat a strigat la Dumnezeu când avea de luptat cu un vrăjmaş numeros.A aşteptat ajutorul de la EL şi nu s-a ruşinat.Dumnezeu a înfrânt duşmanul astfel încât n-a mai rămas nici unul iar pentru împărţirea prăzii au avut nevoie de trei zile.De aceea să-I predăm şi noi toate grijile noastre, aşteptând rezolvarea de la EL. Astfel putem începe cu curaj noul an cu Cel, fără ştirea căruia nu ne cade nici un fir de păr.

2 Ianuarie“Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui. Căci cei ce se tem de El,…nu duc lipsă de niciun bine.” Psalm 34:9-10În această lume sunt multe lisuri şi probleme, şi omul doreşte să scape de ele. Îşi face planuri şi meditează asupra diverselor posibilităţi. Apoi se avântă pentru a le înfăptui şi tot mereu constată eşecul. Astfel căutând cauza, găseşte de vină timpurile grele, alteori constată că oamenii din jurul lui sunt vinovaţi de nevoile şi nenorocirea lui. Toate aceste însă nu-l ajută. Unde este greşeala? Potrivit versetului de mai sus, omul însuşi, deoarece îi lipseşte teama de Dumnezeu, şi sfătuitorul lui este altul, decât Dumnezeu. David spune: “ Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.” David a fost un om pe pălacul Lui Dumnezeu.Nu degeaba este scris:” Teama de Domnul este începutul înţelepciunii.” Acela care se încrede în Domnul nu acţionează după capul lui, ci se ghidează în totul după Cuvântul Lui Dumnezeu.El este un împlinitor al Cuvântului, nu doar un ascultător. Se teme să facă altceva, sau altfel de cum îl învaţă Cuvântul Lui Dumnezeu. Fiindcă el rămâne ascultător de Domnul, poate conta pe credincioşia Lui.El îl binecuvântează şi îndepărtează de la el blestemul deoarece se încrede în Dumnezeu, şi caută să-I dea slavă numai Lui.Cei bogaţi au lipsă si le este foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine, îşi încredinşează toate problemele în mâna Domnului şi aşteaptă ajutorul de la El. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi, şi El ascultă strigătul lor. Când cei drepţi strigă către Dumnezeu, El îi ascultă, şi-I scapă.

3 ianuarie„Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată un foc mic, ce pădure mare aprinde!Limba este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul...”Iacov 3:5-6Scriitorul acestor rânduri a cunoscut puterea de care dispune limba.Este un mădular mic, şi totuşi capabil de a face lucruri mari! Da, limba este şi ea un foc, o lume de nelegiuiri, şi întinează tot trupul, iar dacă este aprinsă de focul iadului, ccuprinde în flăcări toată viaţa noastră. De aceea şi putem pune întrebarea: „Cine ne poate eliberaa de acest mădular periculos?” Căci niciun om n-o poate îmblânzi. Slavă Lui Dumnezeu, că a venit Acela care a fost

ispitit ca şi noi, dar fără păcat; Astfel poate veni în ajutorul celor care sunt ispitiţi.EL este Isus , care a biruit puterea morţii, aducând lumina şi viaţa veşnică lumii acesteia. Putem să înfrînăm limba noastră când spunem: „Hristos m-a răscumpărat, El a murit şi pentru limba mea păcătoasă. Acum nu mai trebuie să folosesc limba mea pentru lucruri păcătoase, ci să mă rog pentru oamenii din jurul meu, în loc să-i judec. În Pilde(Proverbe) 21:23 citim:”Cine-şi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Omul să fie grabnic la auzire şi cumpătat în vorbire.Nu jura , şi nu lua în lua ăn deşert Numele Domnului. Dumnezeu nu lasă nepedepsiţi pe cei care-I iau Numele în deşert. Cei temători de Dumnezeu se depărtează de acestea şi caută ca limba lor să slăvească pe Dumnezeu, vestind măreţia Lui.

4 ianuarie“Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi de toate spurcăciunile voastre, şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; Voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.” Ezechiel 36:25-27Fiecare om prin natura sa este păcătos, de aceea este necurat. În Împărăţia Lui Dumnezeu nu va intra nimic necurat. Despre aceasta mărturiseşte şi cugetul nostru; În starea noastră trupească nu putem sta înaintea Lui Dumnezeu, deoarece de la căderea în păcat omul este conştient de ceea ce este binele şi răul. Astfel omul ar fi pierdut pentru veci, dacă Dumnezeu nu ar fi făcut posibilă mântuirea Lui. Pentru a experimenta cele descrise mai sus, omul trebuie să se intoarcă la Dumnezeu din starea lui de păcat şi să primească mântuirea prin Hristos. Pocăinţa înseamnă mărturisirea păcatelor, lepădarea de păcat, chemând în ajutor Numele Domnului. Constatăm foarte repede că nu suntem capabili de a ne curăţi pe noi înşine. În Faptele Ap.15:9 este scris: “Le-a curăţit inimile prin credinţă.” Partea noastră este de a crede că Domnul Isus a luat asupra Lui păcatele noastre, purtând osânda acestora, şi astfel suntem socotiţi neprihăniţi înaintea Tatălui ceresc. Dacă noi credem acestea din toată inima, El ne dă o inimă nouă, şi un duh nou. Ne schimbă inima de piatră cu una de carne. Mai departe spune:”Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face oameni care nu vor mai sluji păcatului, ci prin puterea sângelui Lui Hristos, şi prin prezenţa Duhului Sfânt în viaţa voastră să puteţi ţine poruncile Lui.Şi acest Duh împreună cu Duhul nostru adevereşte că suntem copii ai Lui Dumnezeu.

5 ianuarie“Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului;”Efeseni 5:10

Credeţi că se poate şi altfel decât spune Cuvântul Lui Dumnezeu? Noi toţi suntem fotografiaţi şi astăzi de Tată ceresc. Despre tot ceea ce gândim şi facem există o copie dincolo, şi asta zi de zi. Iar aici avem Cuvântul Domnului, care ne arată drumul pe care trebuie să-l urmăm. Cuvântul Lui este lumina care alungă întunericul. Întunericul este o povară apăsătoare, dar odată cu apariţia luminii, ne uşurăm. Se întâmplă cu noi, ca şi cu femeia care fiind bolnavă de inimă, găseşte pace prin credinţă în Mântuitorul, şi totodată vindecare în aceeaşi clipă.Ea spune după aceea:” Ma simt de parcă nici nu aş avea inimă.” Aceasta se întâmplă cu acela care deschide uşa inimii sale Mîntuitorului, şi-I îngăduie să-Şi arate puterea în viaţa lui.Dispar greutăţile care îl apăsau. Trebuie să fim oameni plini de lucruri care ne ridică, nu din aceia care se lasă traşi în jos.Dumnezeu vine în ajutorul nostru arătându-ne ce să facem, şi de ce să ne lepădăm. În continuare putem citi:”Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare, şi unii care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.”1 Timotei 6:9 Mulţi îşi fac datorii peste datorii, şi în majoritatea cazurilor numa pentru a avansa pe plan material. Tatăl nostru iubitor spune însă:” Eu cunosc nevoile tale.” El ne promite că ne va da toate cele necesare pentru viaţa aceasta, şi El nu ne dă cu împrumut, ci din harul Său, în dar.

6 ianuarie“Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos.”1 Tesaloniceni 5:9Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie.Nu suntem creaţi pentru iad. Iadul este pentru diavolul şi îngerii lui, totuşi vedem în Scriptură că toţi cei al căror nume nu este trecut în cartea vieţii vor fi aruncaţi în iazul de foc, care arde cu foc şi cu pucioasă .Nu este niciun om care ar putea schimba această realitate, orice ar spune. Dar Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să avem parte de mântuirea prin Domnul Isus Hristos. Totul depinde dacă suntem în posesia acestei mântuiri. Omul mântuit este un om biruitor. În Domnul Isus şi prin El putem fi biruitori. Nu aş avea curaj să vorbesc întro adunare, fără ca să vestesc biruinţa înfăptuită de Isus, pe care putem conta şi noi. De aceea este scris:”Dumnezeu ne poartă totdeauna în carul Lui de biruinţă în Hristos”, şi nu “Dumnezeu ne poartă dacă putem fi biruitori.”Cînd vestim Cuvântul Lui Dumnezeu, vestim biruinţa. Dacă noi vestim ceea ce ne învaţă apostolii, atunci Îl facem cunoscut pe Isus ca biruitor. Despre El citim:”Isus este biruitor şi trăieşte în veci”. La urmă vom fi judecaţi după fapte. Apostolul Pavel spune:” Sunt dator atât evreilor, cât şi grecilor”. Avem o datorie de împlinit.Ar putea cineva să încercee să se încreadă în faptele sale? În această situaţie poate fi liniştit? Trebuie să am parte de har pentru toate faptele mele. Şi totuşi este scris:”Ce seamănâ omul, aceea va şi secera, din firea

pământească putrezirea; Dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” Galateni 6:8

7 Ianuarie“Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.”Ps.51:3Harul Lui Dumnezeu s-a arătat şi atunci, când David păcătuind, a simţit greutatea mâinii Lui Dumnezeu până acolo că plângea zi şi noapte, astfel încât şi pofta de viaţă se îndepărtase de la el.Poate cineva dintre cineva dintre cititori este curvar.De ce nu ai plâns încă pentru aceasta? De ce nu ţi-a părut rău pentru ceea ce ai făcut? A fost har atunci când mâna Lui Dumnezeu s-a lăsat cu greutate peste David. Vai de tine dacă El nu lasă mâna Sa asupra ta! Vai de tinedacă pofta este încă la putere în viaţa ta şi te duce până te trezeşti în Iad!O fată a fost invitată la Adunare, în timp ce mama ei se ruga pentru ea. Dar ea a preferat să se ducă la dans. Însă rugăciunile mamei ei şi acolo; harul Lui Dumnezeu a urmărit-o, astfel încât sosind la locul unde dorea să se distreze, a trecut doar prin sală , şi a ieşit pe uşa din dos. În grabă mare a fugit acasă şi s-a întors la Dumnezeu.Harul a chemat-o, şi ea a fost ascultătoare.Este un har dacă un om recunoaşte starea lui de păcătos pierdut şi se îngrozeşte de păcatele sale. Este har dacă observă: păcatele mele mă duc la pierzare:plăcerile, invidia, ura, şi răutatea sunt lucruri care, asemenea iubirii de bani şi mândriei mă duc la pierzare. De aceea trebuie să scap de ele. Este un har dacă un om se angajează în luptă împotriva acestora şi recunoaşte ulterior că el cu de la el putere nu este capabil să se elibereze. Este un har dacă în această situaţie vine la Isus ca un păcătos zdrobit şi poate să experimenteze iertarea păcatelor.

8 Ianuarie“Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cu cel nelegiuit şi cel păcătos?” 1 Petru 4:18Ce deosebire este între un păcătos şi un nelegiut? Niciuna, pentru că păcatul ne desparte de Dumnezeu. Păcatul şi nelegiuirea sunt zid despărţitor între voi şi Dumnezeu şi păcatele voastre acoperă faţa Lui dinaintea ochilor voştri. De aceea, să să nu credm că trebuie să murim în starea de păcat, căci dacă ar fi aşa, n-am putea avea parte de mântuire. Pentru ce care nu contrazice Cuvântul Lui Dumnezeu îi este clară această realitate. “Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cu cel nelegiuit şi cel păcătos?”Nu este o joacă de copii; este o luptă înfocată, şi această luptă, nu ia sfârşit în viaţă noastră. Sunt păreri ale unor oameni care consuderă de bine spunând că lupta continuă este inutilă, dar nu este aşa.Un luptător bun al Lui Isus se luptă, dar şi biruieşte. De aceea este scris:”Luptă lupta ce bună, nimeni nu va fi încununat, dacă nu luptă regulamentar.”Cel care nu luptă lupta cea bună se duce la pierzare, chiar

dacă face promisiuni de a fi mai bun şi se avântă tot mereu în privinţă înfăptuirii celor propuse.Sunt unii oameni care consideră că au o latură bună, iar pe cea rea doresc s-o cârpească; dar crăpătura devine din ce în ce mai mare.Duhul Sfânt nu are loc întro astfel de inimă, totul este asemenea unui teren inundat. Mântuirea este numai în Hristos.Niciun om care nu se naşte din nou nu poateavea o latură bună. Mânia Lui Dumnezeu este asupra lui. Despre aceştia este scris:”Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a Lui Dumnezeu.”

9 Ianuarie Roada neprihăniriiCare sunt roadele neprihănirii? Înainte de a aduce roade, un om trebuie să existe. Tot aşa, nici omul nu poate avea parte de roadele neprihănirii fără ca să fi avut parte de neprihănire; şi aceasta este posibil numai prin credinţă.În 2 Petru citim:” “Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.”Nu este scris:”Creşteţi în a face fapte bune, în dreptate şi credincioşie; vedeţi să fiţi credincioşi şi drepţi.”Nu! Creşterea noastră trebuie să fie în har. Eu am vrut, după ce m-am întors la Dumnezeu, să avansez, dar pentru aceasta nu ar fi trebuit să fac altceva, decât să cresc în har. Însă eu procedam ca şi înainte, fiind plin de vechile predici auzite. Voiam să avansez repede. Auzeam părerile unora, cum unul sau altul a progresat în viaţa de credinţă; aceasta m-a îndemnat să-i ajung din urmă, şi pentru a-mi atinge scopul am întreprins multe, dar fără folos.Profetul Isaia spunea :”Roada neprihănirii va fi pacea.”Şi aceasta nu intrun viitor îndepărtat.Dacă pacea cu Dumnezeu umple inima mea, nicio influienţă exterioară nu poate schimba această stare. Atunci pot avea odihnă în ceea ce a făcut Isus pentru mine , şi ceea ce face şi astăzi.Lucrarea neprihănirii va fi pacea;roada neprihănirii va fi :odihna şi liniştea. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case, fără grijă şi în adăposturi liniştite. Ezechiel 32:17,18

10 Ianuarie“În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.”Dar voi n-aţi voit!Ci aţi : „Ci aţi zis:”Nu! Ci, vom fugi pe cai!”Şi eu am vrut să avansez repede. Am citit apoi in Filipeni 2:12:”Duceţi până la capăt mântuirea voastră cu frică şi cutremur.”Atunci mi-am propus multe şi când m-am ruşinat datorită eşecului am primit versetul:”şi vă dă după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea.”Filipeni 2:13Şi totuşi, adesea eram cuprins de frică, crezând că am şi eu de făcut o parte în această lucrare. Nu degeaba suntem în lumea aceasta. Rolul nostru în lumea aceasta este de a trăi îm pace.. „Roada neprihănirii va fi pacea.” Unde este pace, este şi bucurie, unde este bucurie, este şi Dumnezeu, unde este

Dumnezeu, acolo nu sunt nevoi. Şi dacă nevoile sunt mari, putem fi suguri că Dumnezeu este mai aproape de noi.Sunt multe nevoi în rândurirl copiilor Lui Dumnezeu, dar ei nu sunt singfuri în nevoile lor. Se spune deseori:” În prezenţa Lui Dumnezeu nu sunt nevoi.”Dar eu aş formula astfel:” Dumnezeu este capabil de a ne elibera de nevoi.”În multe locuri din Scriptură citim despre pac şi linişte:” Noi credincioşii avem parte de odihnă”. “În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.”Dar voi n-aţi voit!Ci aţi : „Ci aţi zis:”Nu! Ci, vom fugi pe cai!” Cel ce are frica de Dumnezeu şi ascultă de sfatul Lui renunţă să mai conteze pe el însuşi. Se încrede în totul în promisiunile Lui Dumnezeue şi contează pe ceea ce a făcut Isus pentru el. Şi dacă cineva ar susţine că astfel devii indiferet, răspunsul meu ar fi:” Dacă cineva respectă Cuvantul Lui Dumnezeu, nu poate fi indiferent.”

11 Ianuarie“Căci este bine ca inima să fie întărită prin har.” Evrei 13:9Cine trăieşte pentru Dumnezeu? Oare nu aceia care trăiesc prin har? Da, aceştia slujesc Lui Dumnezeu. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum! Noi care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Romani 6:2. Cine are un „Da” pentru acest verset? Cum se potriveşte asta la tine, care zici că trebuie să păcătuieşti zilnic, şi tot aşa să vii ca să-ţi ceri iertare zilnic? Consideri, poate, că înţelegi mai bine aceste lucruri ca Dumnezeu Însuşi. În viaţa mea a venit o vreme când când am primit harul şi am recunoscut: „Eu nu înţeleg harul şi lucrarea de mântuire a Lui Isus Hristos, dar cred tot ceea ce este scris. Astfel, am primit şi cuvântul acesta:” Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta.” Şi „Pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”Am putut primi şi aceasta ca realitate pentru mine; şi aceasta este har. Har înseamnă şi următorul verset:”El v-a împăcat acum în trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană, şi fără vină.” Coloseni 1:21,22.Mulţi contrazic această veste plină de har susţinând:”Eu nu sunt în această stare; nu pot să mă consider aşa, ar fi păcat din partea mea. Cel care judecă astfel, se împotriveşte harului. Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune: „Dumneze era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neţinânu-le în socoteală păcatele lor.” Dar mulţi oameni spun:”Eu am săvârşit păcatul acesta, sau altul, şi nu pot fi plăcut înaintea Domnului.” Sfatul meu este: „Daţi-I dreptate Lui Dumnezeu şi lasaţi harul să lucreze.”

12 Ianuarie„Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pămînt, şi nu-l laşi la bunul plac

al vrăjmaşilor lui. Domnul îl sprijineşte, cînd este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.”Psalm 41:1-3În cazul unei boli ni se recomandă tratamente, iar pentru eficienţa acestora ne sunt interzise unele mâncăruri. Aici avem un tratament oferit de Dumnezeu fără nicio interdicţie, ci din contra: „Căci orice făptură a Lui Dumnezeu e bună; şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri.” Dumnezeu Îşi găseşte desfăatrea în a face bine, şi pe copiii Săi îi învaţă şa fel. „Şi să nu daţi uitări binefacerea şi dărnicia; căci Lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” Evrei 13:16. În versetele În versetele de mai sus din Psalmi putem constata că multe boli sunt cauzate de lăcomie, dar ne este prezentată şi modalitatea vindecării acestor boli. Nu vreau să afirm că toate bolile sunt cauate de lăcomie, dar pe baza acestui text putem spune că multe boli sunt datorită lăcomiei şi neascultării. În Exod 23:25 citim:” Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele şi va depărta boala din mijlocul tău.” Îţi mulţumesc Doamne Isuse că Tu eşti medic atât pentru trup, cât şi pentru sufletul meu. Amin

13 Ianuarie„Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul Lui Dumnezeu.” Evrei 12:15Cât de plini de sine sunt unii, învinovăţind pe alţii, ei crezându-se mântuiţi, cu toate că păcatul este vizibil din depărtare în viaţa lor. Aceştia nu vor să recunoască păcatul lor înaintea oamenilor, spinând:” Lui Dumnezeu o să-I mărturisesc, şi fac ceea ce Dumnezeu vrea, nu ce vor oamenii.” Aşa se comportă aceşti oameni, şi când sunt confruntaţi cu Cuvântul Lui Dumnezeu, ei trebuie să-şi dea seama că nu pot sta în picioare înaintea Cuvântului. Aceştia vor arde cu un foc nestins, dacă nu acceptă harul pentru viaţa lor.Cel care se opune atunci când mâna Lui Dumnezeu apasă asupra sa şi nu se depărteză de păcat, înfruntă harul, nelăsându-l să lucreze în viaţa lui. Şi harul se depărtează de la el; apoi vine ziua când trebuie să constate că este prea târziu. Deşi se spune că nu este niciodată prea târziu pentru a-ţi recunoaşte păcatul, în Scriptură întâlnim mulţi oameni pentru care a fost prea târziu. Pocăinţa poporului Israel în pustie a fost prea târzie, iar despre Saul citim :” Când a vrut să capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.Evrei 12:17. A venit prea târziu. Şi tu stai nepăsător, mergi ani de-a rândul la Adunare, îţi faci planuri cu privire la lucrurile pe care vrei, sai nu vrei să le faci, şi nu te închini înaintea harului.Suntem înaintea Lui Dumnezeu, şi trebuie să fim conştieţi că El ne cunoaşte inimile. Înaintea Lui nu putem ascunde nimic, „suntem goi şi descoperiţi în faţa ochilor Săi”, şi este bine dacă ajungem la concluzia: „Doamne, nu vreau să ascund nimic, umple Tu viaţa mea cu harul Tău!”

14 Ianuarie

Care e lucrarea harului Lui Dumnezeu?Cât de mult ne-ar putea influienţa viaţa harul, dacă i-am permite! Omul se împotriveşte harului Lui Dumnezeu daorită firii sale. Aceasta este o realitate în cecurile numite creştine, în care majoritatea sunt încă păgâni. Se vorbeşte despre o mântuire prin har, şi aceasta se vesteşte în localuri şi biserici. Dar să vedem ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu despre acţiunea harului:” Ne invaţă s-o rupem cu păgânătatea, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.” Tit 2:12.Se vorbeşte de un har premergător, aşa cum citim în Pilde 1:20,21:” Intelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei”;eu am fost un păcătos bisericesc.Mă bazam mult pe biserică. Era posibilă o argumentare bună cu învăţăturile ei. Dar harul m-a ajuns din urmă. Dacă Duminica îmi luam arma şi mă duceam în pădure la braconaj, şi auzeam clopotele, atunci harul era acela care mă mustra. Nu eşti intrun loc bun. Harul a fost acela care m-a întors deseori acasă; dar mai mult de-atât, nimic. Când aveam de gând să fur, ceva mă atenţiona:” Nu fura!”Ce deosebire este însă întro viaţă ca aceasta, şi una condusă de har. Deseori mă gândeam:pentru mine nu mai este har. Dr apoi mă răzgândeam, şi mă hotăram: totuşi vreau să mă încred în har, poate mai este şi pentru mine. Astfel am putut experimenta tot mai mult haerul, şi astăzi sunt sigur: Harul Lui Dumnezeu nu descreşte. Există har pentru păcătoşi, şi pentru copiii risipitori ai Lui Dumnezeu.

15 Ianuarie “Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.” 1 Petru 2:11Ca un gheţ peste noapte care distruge plantele snsibile, tot aşa şi pofta trupească este ca o otravă pentru roada Duhului.Cât de rău ne pare , dacă primăvara plentele îmgheaţă, deşi paguba nu este mare. Dar câtă pagubă au produs deja:mândria, lăcomia, neîmpăcarea şi altele asemănătoare. Vai de cel care nu se pocăieşte şi nu se întoarce de pe drumul rătăcirii! În curând vine Domnul şi răsplata Lui este cu El, pentru a răsplăti fiecăruia după faptel sale. În curând vine Aceal care a lăsat să fie bătute piroane în mâinile şi picioarele Sale, Şi-a dat sângel şi viaţa Lui pentru tine, ca tu să poţi trăi pentru El. Ai trăit tu pentru El? I-ai mulţumit pentru sângele vărsat pentru tine? Ai mulţumit tu pentru toată dragostea şi bunătatea Lui, şi ai rămas în El? Dacă nu, grăbeşte-te s-o faci, căci dacă nu, vei fi tăiat şi aruncat ca o mlădiţă care nu aduce roadă, şi trebuie să suferi în foc, constatând cu amărăciune: Aceasta merit, pentru că am nesocotit dragostea şi bunătatea Lui Dumnezeu, care m-au urmărit atâta timp. George Steinberger scrie:” Cea mai grea muncă este să mergi în pierzare.”Căci pentru aceasta o viaţa întreagă trebuie să te opui dragostei Lui Dumnezeu. Cred că nu este niciun copil al Lui Dumnezeu care să nu fi fost pătruns de dragostea Lui Dumnezeu

îm Isus Hristos. Legătura dragostei se poate măsura cel mai bine îm momentul despărţirii. Aceasta iese în evidenţă şi la despărţirea Mântuitorului de ucenicii Săi.

16 Ianuarie“O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Mai bine puţin cu frică de Dumnezeu, decât o mare bogăţie, cu tulburare.” Proverbe-Pilde 15:13,15-16Sunt unii oameni care doresc să slujească Lui Dumnezeu, dar nu au puterea necesară;îşi propun să facă lucruri bune, şi se frământă în sinea lor asupra realizării acestora, şi, negăsind soluţia, se întristează.Este un proverb care zice:”Drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune.” Dumnezeu ne îndeamnă, însă: Nu te frământa cu gândurile tale, şi nu te întrista, căci o inimă veselă înseninează faţa. Cum pot intra în posesia unei inimi vesele? Pentru aceasta trebuie să primeşti harul Lui Dumnezeu, acceptând ce a făcut Isus pentru tine. El te-a împăcatc cu Tatăl. Astfel ai toate motivele de a te bucura în El, căci El te-a eliberat de toate legăturile tale. Înlocuieşte în gândirea ta intenţiile propprii cu această realitate divină; astfel îţi faci bine şi găseşti mângâiere de la Domnul, căci El îţi iartă toate fărădelegile tale, şi îţi vindecă toate bolile tale. El a promis: “Cât de departe este miază ziua de miază noapte, tot aşa va face să fie nelegiuirea de tine.” Aceasta este o realitate care îndepărtează tristeţea de la tine, căci o inimă tristă mâhneşte duhul. Cât de multe motive pentru tristeţe are un om care nu se încrede în promisiunile Lui Dumnezeu! Dar unui om vesel îi cade bine totul, şi mulţumeşte Domnului pentru toate.

17 Ianuarie„ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Despre ziua aceea nu ştie nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” Matei 24:35-37Au venit mulţi proroci mincinoşi care afirmau că în ziua aceea, sau în anul acela va veni Mântuitorul, cu toate că este scris că ziua şi ceasul revenirii Sale nu-l ştie nimeni.Au fost întotdeuna oameni care au dat crezare acestor minciuni din cauză că nu au crezut Cuvântul Lui Dumnezeu şi nici nu citeau Scriptura. Asemenea oameni nici nu pot fi găsiţi pregătiţi pentru ziua aceea, când Isus va veni.Esenţial pentru noi este să fim gata în orice moment, ca venirea Lui să nu ne surprindă. După semnele zilelor pe care le trăim, ziua aceasta nu-i departe, căci este scris:”În adevăr cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie, şi nâau ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe

toţi.” Matei 24:38-39. Deşi Noe i-a atenţionat, ei nu l-au luat în serios, considerându-l nebun, dar ulterior s-au ruşinat de părerea lor. În versetele de mai sus ni se arată că şi astăzi este tot aşa .Oamenii nu iau în serios atenţionările şi întro clipă vine pierzarea peste ei.Pe când ceilalţi, care cred în Numele Lui, deci au viaţa veşnică, Îl şteaptă şi nu sunt surprinşi de venirea Lui. Dacă tu, dragă cititorule, nu eşti pregătit pentru ziua aceea, ia seama la atenţionare! Întoarce-te la Dumnezeu cu bucurie, în neprihănire şi sfinţenie, căci aceasta este plăcut înaintea Lui Dumnezeu.

18 Ianuarie“Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine. Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, în urma nebunie mele.”De cât timp are nevoie omul ca să constate: rănile mele miros greu! Unii observă acest lucru doar atunci când oamenii îi vorbesc şi nu mai pot ascunde rana. Dar este mult mai bine dacă cel cu rana sesizează mirosul înainte să fie vorbit de oameni.Important este ca să ne dăm seama că din fire sunt un om stricat. Poţi spune nu este nimic bun în mine, şi este adevărat; dar oare crezi lucrul acesta? Am ajuns în faza în care să recunosc faptul că sunt pierdut? Dacă omul îşi pierde speranţa, atunci păţeşte ca şi David, care şi-a umplut perna cu lacrimi. Dacă recunoşti că eşti sărac şi nenorocit, dacă eşti decepţionat fiindcă sforţările tale de a fi mai bun nu te-au ajutat să aduci roadă plăcută Lui Dumnezeu, atunci priveşte la Avraam! El nu s-a îndoit de promisiunile Lui Dumnezeu. Căci este scris:” Cheamă-mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu mă vei proslăvi.” Şi “ Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” Cine cheamă în ajutor Numele Domnului va fi mântuit; de aceea, priveşte la Avraam şi la ceea ce a făcut Dumnezeu cu el şi poţi fi sigur că Dumnezeu poate să-ţi transforme şi ţie viaţa, poţi începe totul pe o temelie nouă.

19 IANUARIE„Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” Psalmul 23:1Aceasta n-o poate spune oricine, ci numai aceia care se tem de Dumnezeu şi au experimentat dragostea şi bunătatea Lui, fiind conştienţi că Domnul îngrijeşte de turma Lui, o poartă în păşuni verzi şi întoarce toate lucrurile spre binele acelora care-L iubesc. Astfel, în orice împrejurare, ei sunt mulţumiţi. Căci căile Domnului cu noi sunt căi de educare. Păşunile verzi sunt deseori prin încercări şi nevoi. Încercările ne învaţă să fim ascultători de Cuvânt; astfel putem primi apă proaspătă şi putem privi mai adânc în dragostea şi harul Său. Prin aceasta putem fi învioraţi şi tot mai siguri că El ne duce pe căi drepte din pricina Numelui Său. Toiagul şi nuiaua Sa ne mângâi. Aceasta se poate înţelege cu ajutorul unui exemplu: eu am fost unul

care mă temeam de câini, şi căinii m-au gonit de multe ori. De aceea tatăl meu mă însoţea, şi avea de multe ori în mână o bâtă; acest lucru mă îmbărbăta, şi aveam asigurarea că eram ocrotit de câini. Asemănător ne păzeşte şi Bunul nostru păstor. În Isaia 35:4 este scris: „Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari, nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea Lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui.” Deci El este partea noastră. Prin credinţă în puterea Sa putem fi păstraţi în neprihănire şi feriţi de păcat. Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

20 IANUARIE„Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curata.”Psalm 24:3-4 Prin urmare: Cine poate fi mântuit? Datorită firii noastre noi nu avem nici mâini nevinovate, nicio inimă curată. Căci ne-am născut şi trăim în păcat. Astfel, suntem necuraţi şi nu putem sta înaintea Lui Dumnezeu, fiindcă în prezenţa Lui nu poate sta nimic necurat. Cum ajung în posesia unor mâini curate şi a unei inimi curate? Se pune întrebarea. Răspunsul este:” Cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele. Aceasta înseamnă să facem propuneri şi să ne ţinem de ele, şi anume de a trăi pentru Dumnezeu, aşa cum arată Scriptura: să ne pocăim acceptând mântuirea în Hristos, neavând linişte până nu suntem siguri de iertarea păcatelor noastre.Căci cel ce are păcatele iertate, are mâini nevinovate, şi o inimă curată. Astfel primim binecuvântarea Domnului şi suntem socotiţi neprihăniţi prin mântuirea primită datorită harului Lui Dumnezeu. În această stare omul caută în orice împrejurare să înţeleagă şi să facă placul Lui Dumnezeu, trăind pentru lauda slavei harului Său, căutând cele veşnice şi nu cele trecătoare. Mântuit de firea păcătoasă mergi voios înainte, preamărind lucrarea pe care a făcut-o Isus pentru tine. Şi, văzând aceasta, mulţi se vor teme de Domnul, încrezându-se în El.

21 IANUARIE„Ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit prea uşor.”Daniel 5:27Împăratul Belşaţar a dat un ospăţ celor o mie de mai mari ai lui şi a băut vin înaintea lor. La ospăţul acesta nu au fost invitaţi săracii şi nenorociţii, în schimb, o mie de oameni cu vază. Închipuiţi-vă un ospăţ ca acesta. Când împăratul a fost în chef a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care le luase tatăl său Nebucadneţar din templul de la Ierusalim. Şi împăratul împreună cu mai marii săi, nevestele şi ţiitoarele au băut din acestea. Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur şi de argint, de aramă, de fier şi de piatră. Şi dintrodată apare o mână şi scrie ceva pe perete. Împăratul a îngălbenit, şi gândurile l-au tulburat într-atât, încât i s-au desfăcut

încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de altul. Datorită acestei mâini l-a cuprins o frică atât atât de mare, încât nimeni dintre invitaţi nu a putut să-l îmbărbăteze, nici măcar înţelepţii şi cititorii în stele nu au putut descifra scrisul. Atunci a venit împărăteasa, spunând: „ Să nu te tulbure gândurile tale, şi să nu ţi se îngălbenească faţa! În împărăţia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, aşa l-au cunoscut, ca unul care are înţelepciune şi pricepere dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar , tatăl tău l-a pus mai mare între cititorii în stele, haldei, ghicitori.” Atunci a fost chemat Daniel. Cu toate că el era unul din mai marii împărăţiei, nu a fost chemat la acest ospăţ. Putem trage concluzia despre copiii Lui Dumnezeu că nu au ce căuta în locuri asemănătoare, şi că ei u caută tovărăşia batjocoritorilor.

22 IANUARIE„Ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit prea uşor.”Daniel 5:27Daniel a fost adus înaintea împăratuluişi întrebat: „ Tu eşti Daniel acela, unul dintre prinţii de război ai lui Iuda? Am aflat despre tine că ai în tine dumnezeilor şi că la tine se găsesc lumini, pricpere şi o înţelepciune nemaipomenită. Au adus înaintea mea pe înţelepţii şi cititorii în stele şi nu au putut să-mi spună înţelesul acestor cuvinte cre au fost scrise de mâna aceasta.”Şi spunând acestea împăratul i-a promis lui Daniel că va fi îmbrăcat în purpură, va purta lănţişor de aur şi va avea al treilea loc în cârmuirea împărăţiei, dacă va tâlcui cuvintele acelea. Răspunsul lui Daniel a fost:” Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi, voiciti împăratului scrierea, şi i-o voi tâlcui.” Apoi Daniel i-a povestit cum Dumnezeul Cel Prea Înalt l-a smerit pe tatăl său, care avea putere peste toate popoarele, şi, datorită îngâmfării sale a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi inima i s-a făcut ca a fiarelor, până când a recunoscut că Dumnezeul Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea. Dar, tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima , măcar că ai ştiut toate acestea. Dumnezeu ţi-a numărat zilele împărăţiei şi i-a pus capăt căci ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Şi în noaptea aceea Belşaţar a fost omorât. Ce îngrozitor este un sfârşit ca acesta, dacă cineva este găsit prea uşor! Ce atenţionare serioasă pentru noi! Oare cum ne prezentăm noi în cumpănă, nu suntem prea uşori?

23 IANUARIE„Ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit prea uşor.”Daniel 5:27Acest mesaj Belşaţar l-a auzit la capătul vieţii, cu câteva ceasuri înaintea morţii sale. Nu s-a gândit să spună :”Doamne, ai milă de mine, că sunt păcătos!”Aşa cum sunt alţii pregătiţi s-o spună în ultimul ceas al vieţii.Aceşti oameni vor avea parte de o trezire cruntă în Iad şi în chinuri, ca şi omul cel

bogat din pildă! Acum se pune întrebarea: care sunt acei oameni care au greutatea necesară şi nu sunt găsiţi uşori? Oare aceia care spun: niciodată nu am făcut nimic rău, numai bine, şi nu imi este frică de nimeni? Nu, nu aceştia! Şi aceştia sunt găsiţi prea uşori! Sau aceia care susţin că au rămas în credinţa lor credincioşi, că sunt botezaţi, că au luat parte la lecţii cu caracter religios, şi au avut un preot bun? Nu, nici aceştia, şi ei sunt prea uşori! Dar ne putem gândi la aceia care spun că s-au pocăit, vizitează o adunare, au restituit totul ceea ce a provenit din furt, au rupt toate legăturile cu lumea şi acum se roagă mult, citesc în Scriptură, crezând că atât ajunge. Nu, nu este suficient, căci prin fapte nimeni nu este îndreptăţit înaintea Domnului! Care sunt atunci aceştia? Sunt aceia care şi-au recunoscut starea păcătoasă, au primit iertarea păcatelor şi sunt neprihăniţi prin har, prin credinţă, aşa cum găsim scris în Efeseni 2:8-10. „Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul Lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui Dumnezeu şi am fost creaţi în Isus Hristos pentru fapte bune.”Deci, cei care au nădejdea lor bazată numai pe har, aceia nu sunt găsiţi uşori.

24 IANUARIE“Tatăl nostru, care eşti în ceruri.”Matei 6:9Cine poate să se roage altfel? Îndreptăţi sunt numai copiii Lui să spună aceste cuvinte, cei care sunt născuţi în duh şi adevăr. Isus Şi-a dăruit viaţa ca o jertfă de ispăşire; de aceea va avea urmaşi. El ne-a născut după vpoia Sa prin cuvântul adevărului. Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori, moştenitorii Lui Dumnezeu, şi moştenitori împreună cu Hristos. Tatăl nostru este un Tată Atotputernic şi bogat. Cerurile, pământul, aurul, argintul, toate sunt ale Lui. Tot ceea ce copiii Lui au nevoie, El le dăruieşte. El ne poartă de grijă şi ne interzice să ne îngrijorăm şi să ne întrebăm: ce vom bea, ce vom îmbrăca, căci aşa procedează păgânii. Nu este slăvit când copiii Lui sunt în datorii, căci El ne cunoaşte nevoile noastre şi ne dăruieţte toate cele necesare. Partea nostră este doar să-L rugăm pe El. Deseori suntem ispitiţi şi credem că trebuie să avem şi noi anumite lucruri. Dar dacă El nu ni le dă, înseamnă că nici nu avem nevoie de ele. El care se îngrijeşte de corbi şi de vrăbii, cu siguranţă că ne va purta şi nouă de grijă. El este şi medicul nostru care ne vindecă fără plată. Promisiunile Lui sunt adevărate şi nu au efect otrăvitor. Plata este achitată, deoarece El ne face parte de toate prin har. El este sfatul, puterea şi dreptatea noastră. Da, părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său! Deci suntem părtaşi ai averii Lui, de aceea putem îmbrăca: dragostea, răbdarea, milostenia, tot ceea ce avem nevoie şi slujeşte spre slava Sa.

25 IANUARIE „Sfinţească-se Numele Tău.”Matei 6:9Aceasta este o învăţătură a Lui Isus pentru ucenici, iar ucenicii au învăţat la rândul lor pe oameni. Sunt două posibilităţi: să sfinţim Numele Lui, sau sa-I

ducem blasfemie. Prin injurii, minciuni, furt, batjocuri, tot felul de sărbători lumeşti, prin ură, clevetire, precum şi toate cele asemănătoare cu acestea, Numele Lui Dumnezeu este batjocorit. Numele Lui Dumnezeu este sfinţit prin recunoaşterea faptului că El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi să trăim pentru neprihănire. „Prin rănile Lui am fost vindecaţi.” 1 Petru 2:24, plătind astfel pentru toată neascultarea şi fărădelegile noastre, pentru ca noi să trăim în sfinţenie şi neprihănire, adică întrun mod plăcut înaintea Sa. Numele Său este sfinţit dacă nu ne ruşinăm cu Evanghelia Lui Hristos, făcând toate pentru Domnul, şi nu ca pentru oameni; fiind încredinţaţi că Domnul ne va răsplăti pentru faptele noastre, tot aşa şi dacă aducem mulţumiri tot timpul, şi pentru toate Lui Dumnezeu Tatăl în Numele Lui Isus. „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi copii ai Lui Dumneze, neântinaţi în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii.” Filipeni 2:14-16. Să-L slăvim şi noi ca şi David tot timpul. În acest fel este sfinţit Numele Său, iar noi aşteptăm bucuroşi ziua arătării Lui în slavă.

26 IANUARIE„Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.” Matei 6:10Din inima fiecărui om plin de Duhul se înalţă rugăciunea: „Vie Împărăţia Ta.” Prin aceasta înţelegem Împărăţia de o mie de ani, timp în care Satana va fi legat şi va fi pace pe pământ, iar leul şi ursul vor paşte la un loc cu oile şi viţeii. Atunci nu va mai fi nevoie să închidem uşile pentru a ne păzi casa de hoţi, fiindcă atunci toţi vor asculta Cuvântul Lui Dumnezeu, făcând toate după voia Lui. Atunci şi cei care au pretins că luptă pentru cauza celor oropsiţi pot să înceteze activitatea lor, şi să se bucure împreună cu noi de binefacerile Lui Dumnezeu. Dar ştim că înainte de a veni această Împărăţie două treimi din omenire vor fi omorâte în război, epidemii, şi de animale sălbatice. Când ne rugăm:”Vie Împărăţia Ta” şi „Facă-se voia Ta pe pământ” înseamnă că dorim să grăbim venirea Sa. Şi aceasta nu pentru ca să scăpăm de judecată, ci ca oamenii să ajungă la cunoştinţa adevărului. Aceasta este şi voia Lui Dumnezeu prin înştiinţările premergătoare venirii Fiului Său. De aceea este important ca să stăm veghetori pe zidurile Sionului vestind zi şi noapte aceste lucruri până se împlinesc, să fim nişte preoţi înaintea Lui, stăruitori în rugăciune până se va împlini numărul aleşilor dintre păgâni. Să nu ne împiedice nimic în a-L urma pe Domnul Isus pe drumul pe care El ne conduce, luptând lupta cea bună cu puterea primită de la El, Împăratul împăraţilor.

27 IANUARIE„Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.” Matei 6:11Proviziile de grâne ale bogatului nu i-au folosit la nimic, căci ca un nebun a trecut în veşnicie. Fiind bogat eşti ispitit să uiţi de Dumnezeu, dar şi de ceea

ce eşti! „Nici să fii sărac nu-i bine, pentru că păcătuieşti uşor” spune un poet. Dar dacă eşti născut din nou, de eşti bogat, sau sărac, găseşti posibilitatea de a-L sluji pe Dumnezeu. Noi, ca şi copii ai Lui Dumnezeu ne rugăm pentru pâinea noastră de toate zilele, dar totodată muncim cu mâinile noastre, ca prin rezultatul muncii noastre să ajutăm pe cei nevoiaşi. Lenevia stă la baza oricărui păcat. Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce. Cel ce se uită la vânt nu seamănă, iar cel care doarme în timpul secerişului este nevoit să cerşească. „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi!” Împarte pâinea cu cel flămând, fii ospitalier; dăruiţi bucuroşi, şi vi se va da o măsură bună, clătinată, îndesată, care se va vărsa deasupra. Toate lucrurile pe care le facem în Numele Lui Dumnezeu ni se întorc însutit. Dacă trăim având permanent aceste promisiuni înaintea ochilor, ştim foarte bine că toate darurile, deci ceea ce mâncăm sunt de la Tatăl nostru iubitor, şi de aceea nu se poate să desconsiderăm acestea, ba mai mult se cuvine a-I mulţumi pentru toate lucrurile. De aceea, dacă am mâncat, şi ne-am săturat, să-L slăvim pe Dumnezeul nostru. Păzeşte-te să-L uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, sau să-I nesocoteşti poruncile Sale. „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe ce neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” Cel care credea aceasta dă bucuros şi urmaşii săi sunt binecuvântaţi.

28 IANUARIE„Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.” Matei 6:12Foarte mulţi se roagă astfel neştiind ce anume cer în această rugăciune. Câţi sunt aceia care nu pot ierta greşelile semenilor considerând că ei nu au nicio vină! Sau alţii spun că iartă, dar nu pot uita, şi cu astfel de gânduri, dacă te rogi: „ Iartă-ne nouă greşelile, precum iertăm şi noi „ atunci Dumnezeu nu poate să ierte. Rugându-se astfel aceşti oameni Îl roagă pe Dumnezeu să ierte precum şi ei iartă, adică să nu ierte. Nu spun aceasta, dar rugându-se astfel exprimă această dorinţă. Am cunoscut pe cineva care se ruga astfel: „Tată iartă-mi , precum şi eu ar trebui să iert.”Acest om s-a gândit puţin asupra rugăciunii. Dar este scris că dacă noi nu iertăm greşelile oamenilor, nici Dumnezeu nu ne va ierta. În alt loc citim:”Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Coloseni 3:13. Domnul spune copiilor Săi că nu mai vrea să-Şi aducă aminte de fărădelegile lor. Sunt unii care susţin că nu au nimic cu nimeni nimic şi tot ei sunt aceia care vorbesc de rău pe alţii. La aceşti pretinşi evlavioşi se poate vedea amărăciunea inimii. De aceea noi, ca şi copii ai Lui Dumnezeu, rugându-ne astfel, suntem avertizaţi să nu avem nimic împotriva aproapelui nostru. Cu măsura cu care măsurăm ni se va măsura. De aceea este o atenţionare serioasă să iertăm tot, aşa cum am fost şi noi iertaţi de Dumnezeu.

29 IANUARIE„Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.” Matei 6:13

Pe vremea acea, când ucenicii au învăţat această rugăciune de la Mântuitorul nostru Isus, încă nu a plătit datoria noastră, nu ne-a izbăvit de cel rău. După moartea şi învierea Sa nu mai găsim să se fi rugat:”Iartă-ne datoriile noastre” căci au fost siguri de acest adevăr. El, prin moartea şi învierea Sa ne-a izbăvit de cel rău, şi ne izbăveşte zilnic, căci Satana dă târcoale şi caută pe cine să înghită. Izbăvirea o avem prin El şi tot El este Cel care ne ocroteşte zilnic de încercările diavolului de a ne înghiţi. Lui I Se cuvine lauda şi mulţumirea pentru aceasta. Dacă ne rugăm:” Şi nu ne duce în ispită, prin aceasta exprimăm dorinţa noastră de a nu-L ispiti pe Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, El ne cercetează, ne încearcă astfel credinţa, pentru ca să iasă la iveală ceea ce este în inima noastră. „ Căci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit.” Iacov 1:14. Iar în 1 Petru 2:11 găsim scris: „Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte călători şi străini să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu Duhul”, sau în 1 Corinteni 10:13: „ Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre.” Conform textului din Galateni 6 putem şti că, dacă trăim o viaţa plăcută Lui Dumnezeu, vom fi feriţi de multe ispite. De aceea rugăciunea noastră este: „Păzeşte-ne în mijlocul ispitelor. Căci a Ta este Împărăţia şi slava în veci. Amin.”

30 IANUARIE„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu. Matei 5:8Acestea sunt cuvintele Mântuitorului din cuvântarea de pe munte. Vedem că este scris în repetate rânduri : „Ferice de cei...” Deci numai cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu, aceşti oameni sunt fericiţi deja pe pământ. Mulţi creştini nu pot să creadă aceasta, spunând:” Păcătuieşti mereu în gândire, vorbe şi fapte, deci nu poţi avea o inimă curată aici pe pământ.” Cu astfel de vorbe Îl fac pe Dumnezeu mincinos, fără să-şi facă gândurile roabe ascultării de Hristos. Sunt oameni care slujesc credincioşi diavolului, înfometând pe cei flămânzi, şi împiedică pe cei însetaţi să bea. Săracii oameni! Ei vor trebui să secere odată, ceea ce au semănat. În Vechiul Tesatament putem vedea de cât sânge a fost nevoie şi câte mii de animale au fost jertfite pentru ca poporul Israel să fie împăcat cu Dumnezeu . Dar de când Mântuitorul Şi-a jertfit viaţa Lui şi Şi-a dat propriul trup pentru a fi osândit în locul nostru, toţi cei care acceptă mântuirea prin credinţă, pot avea o inimă curată. Dacă Mântuitorul locuieşte în inima unui om, atunci este sigur că păcatul nu mai locuieşte în omul acela. Păcatul şi nelegiuirea separă pe om de Dumnezeu. Dacă ne pocăim(ne întoarcem la Dumnezeu) şi rupem astfel legăturile cu păcatul, primind Duhul Sfânt, ne putem bucura de această realitate. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu”, căci El a curăţit inimile lor prin credinţă.

31 IANUARIE„Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi.” Ps. 50:15Sunt multe necazuri pe pământ şi mulţi oameni procedează conform sfatului din versetul de mai sus. În ziua necazului aceştia caută cauza necazului la cei din jurul lor, şi nicidecum la ei înşişi, şi nu cheamă în ajutor Numele Lui Dumnzeu. Cât de bine ar fi în multe familii, dacă părinţii ar duce necazurile înaintea Lui Dumnezeu, aşteptând ajutorul de la El, în loc să înjure, sau să învinuiască pe şeful lor. Nu suntem feriţi de necazuri, dar ferice de cei de cei ce procedează cum ne arată versetul de mai sus! Ei pot experimenta că Domnul îi scapă din orice necaz. El vine în ajutorul tuturor acelora care doresc acest lucru. „Cheamă-Mă în ziua necazului” este îndemnul Domnului către noi. Sunt oameni care în boală, sau în greutăţile lor cheamă în ajutor pe Dumnezeu, dar odată ajutorul venit, ei uită sa-L slăvească pe Domnul, continuând viaţa lor veche. Câtă deosebire între aceştia şi cei care pot aduce toate problemele lor mari şi mici înaintea Lui Dumnezeu, aşteptând în toate împrejurările ajutorul de la El şi slăvindu-L prin acordul lor în privinţa rezolvării. Tatăl nostru iubitor nu îngăduie nimic întâmplător în viaţa noastră, toate sunt cu un scop anume. Dacă avem ocazia să experimentăm ajutorul Său în necazul nostru, aceasta ne dă mereu mai mult curaj pentu a ne încrede în El copilăreşte.