vreau să joc

2
Vreau să joc! O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat! Să nu se simtă Dumnezeu în mine un rob în temniţă – încătuşat. Pământule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu, să spintec nemărginirea, să nu mai văd în preajmă decât cer, deasupra cer, şi cer sub mine - şi-aprins în valuri de lumină să joc străfulgerat de-avânturi nemaipomenite- expresionista ca să răsufle liber Dumnezeu în mine, să nu cârtească: “Sunt rob în temniţă!” Trăirea frenetică,dionisiacă,un adevărat delir al simţirii întălnim în poezia”Vreau să joc!”,unde poetul exprimă exacerbarea expresionistă a eului ,care tinde să-şi depăşească limitele.Metaforele”valuri de lumină”,”aripi”,”săgeată”trimit la sensul de zbor,desprinde- re de real,combustie,avânturi datorate

Upload: madalina-andrei

Post on 15-Apr-2016

7 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Vreau sa joc

TRANSCRIPT

Page 1: Vreau Să Joc

Vreau să joc!

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!

Să nu se simtă Dumnezeu

în mine

un rob în temniţă – încătuşat.

Pământule, dă-mi aripi:

săgeată vreau să fiu, să spintec

nemărginirea,

să nu mai văd în preajmă decât cer,

deasupra cer,

şi cer sub mine -

şi-aprins în valuri de lumină

să joc

străfulgerat de-avânturi nemaipomenite- expresionista

ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,

să nu cârtească:

“Sunt rob în temniţă!”

Trăirea frenetică,dionisiacă,un adevărat delir al simţirii întălnim în poezia”Vreau să joc!”,unde

poetul exprimă exacerbarea expresionistă a eului ,care tinde să-şi depăşească

limitele.Metaforele”valuri de lumină”,”aripi”,”săgeată”trimit la sensul de zbor,desprinde- re de

real,combustie,avânturi datorate conştientizării unei esenţe divine, prezente în „temniţa”fiinţei

umane:”Sunt rob în temniţă!” Deşi cuvântul apare o singură dată în sin-tagma”valuri de

lumină”,aceasta echivalează cu absolutul,”Dumnezeu în mine”,adică lumina credinţei.

Dezlantuire dionisiaca

Joc magic

Ecoul extatic al jocului magic

Page 2: Vreau Să Joc

Verbele cu valoare imperativă (vreau, dă-mi, să joc), propoziţiile exclamative ( „să

joc, cum niciodată n-am jucat !“, „Sunt rob in temniţă!”

Blaga işi exteriorizeaza acea frenezie a sufletului, tipic expresionista. Insetat de infiniut, poetul

isi striga extatic dorinta de joc, jocul fiind un mod al eliberarii de telurie si al proiectarii in

inaltimi aflandu-si similitudini cu

 sublimă aspiraţie de depăşire a condiţiei umane efemere

presupune potentarea constienta a propriilor energii, eliberarea lor din catusele trupului. Aceste

avanturi se datoresc constiintei unei esente divine prezente în "temnita" fiintei umane.

Asemanarea cu divinitatea presupune constiinta unui Supra-eu, în sens nietzscheean sau

junghian. Este prezent si aici simbolul luminii (combustie, sete de absolut, viata), avand pe alt

plan ca rezultanta "sensul", semnificarea. Aceasta "lumina" echivaleaza sau tinde sa echivaleze

cu sintagma "Dumnezeu în   mine", un absolut continut, un sens integrat fiintei de trup si sange a,

omului.