Fiind mama unei fetite de 3,5 ani care intirzie sa vorbeasca pe intelesul nostru am cautat peste tot o metoda buna pentru a-mi

Fiind mama unei fetite de 3,5 ani care intirzie sa vorbeasca pe intelesul nostru am cautat peste tot o metoda buna pentru a-mi ajuta fetita sa progreseze in limbaj si comunicare. Asa am reusit sa gasesc aceasta carte: "It Takes Two To Talk" comercializata de Centrul Hanen si scrisa de ortofonista Ayala Manolson. Am comandat-o in Canada (in Franta nu exista) si am primit-o ieri, mi se pare o carte exceptionala!!! (exact ce cautam ;))Aceasta carte descrie in termeni concreti cum se pot stabili contactele dintre parinti si copii care duc la comunicare si la invatarea care favorizeaza relatiile pozitive si limbajul. Ofera parintilor si educatorilor o metoda usoara si eficace de a incuraja curiozitatea, creativitatea si exprimarea copilului, in mijlocul dialogurilor, a vietii cotidiene si a jocurilor.As vrea sa impart si cu alti parinti care au copii cu probleme de limbaj sau comunicare metodele descoperite in aceasta carte.De aceea mi-am propus sa va fac un rezumat.

Vorbirea, un joc in 2

Cum sa ne ajutam copilul sa comunice

Ghidul parintilor

Avem cu totii un vis si o speranta; aceea ca intr-o zi copilul nostru sa vorbeasca clar si natural. Invatatul vorbirii nu se limiteaza la a invata cuvintele corecte, ci trebuie invatat sa recunoastem sentimentele, sa intelegem ideile, sa invatam a fi o persoana si sa intram in relatie cu alte persoane.Copilul invata sa comunice prin contactul sau cu lumea inconjuratoare. Iar parintii ocupa locul cel mai important in universul copilului. Ceea ce parintii spun si fac joaca un rol extrem de important si da copilului ocazia de a invata.Vorbirea se invata in 2.

Introducere

Cel mai frumos cadou pe care il poate face un parinte copilului sau este sa-l ajute si sa-l invete sa comunice cu lumea. Am cunoscut cu totii frustrarea de a incerca sa comunicam cu un copil incapabil de a vorbi, sau care vorbeste pe limba lui, sau care este total indiferent. Sub presiunea stressului chiar si parintii cei mai rezonabili si afectuosi pot deveni frustrati si descurajati. Cum sa vorbim unui copil care are o capacitate de comunicare limitata? Unui copil caruia ii lipseste dorinta de a vorbi? Unui copil care nu ne asculta, care e agitat sau care se opune? Aceste situatii cer capacitati speciale din partea parintilor.Aceasta carte ne propune moduri de a crea o buna comunicare cu copilul nostru depasind obstacolele care sunt: capacitati limitate, opozitie, sentimentul neputintei, indoielile beneficiilor comunicarii.

Daca copilul nostru nu comunica asa cum ne-am astepta, poate ca nu este din cauza dezinteresului, ci mai degraba pentru ca nu prea stie cum sa raspunda. Chiar daca are capacitatea de a raspunde, copilul poate gindi ca n-o sa-l intelegem si refuza atunci sa vorbeasca. In spatele comportamentului copilului nostru se pot ascunde temeri, lipsa de incredere in sine; refuzul de a vorbi ar fi atunci un mod de a se proteja.

Problema pe care o avem nu vine numai din cauza comportamentul copilului nostru, ci si de la reactia noastra in fata acestui comportament. Daca acest copil ne arata prea putin interes pentru limbaj, atunci noi avem tendinta de a vorbi in locul lui sau de a-l ignora. Daca nu raspunde eforturilor noastre de a comunica cu el, atunci adesea vom insista mai mult. Daca se incapatineaza, incercam sa-l fortam, sa-i impunem dorinta noastra. Cel mai adesea, vrind sa infringem rezistenta lui nu reusim decit s-o facem si mai mare.

Atunci ne simtim descurajati si suntem tentati sa-i dam ceea ce credem noi ca vrea, sa abandonam partida, doar ca ar fi pacat pentru el si pentru noi. De fapt ii lipsesc ocaziile si incurajarile de care orice copil are nevoie pentru a ameliora capacitatea sa de a invata sa vorbeasca.

Metoda HANEN ofera solutii care pot parea paradoxale la multi dintre noi: aceasta consta in a reactiona invers decit reactionam in mod natural atunci cind comunicarea esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-un mod indirect. In loc sa-i zicem ce trebuie sa faca, ii dam ocazia sa descopere singur. Vrem ca el sa resimta mai usor bucuriile si avantajele comunicarii.

Metoda Hanen privilegiaza crearea de contacte afectuoase cu copilul prin comunicare si invatare. L-am numit "calea celor 3A". Ea consista in a:acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiativeadapta pentru a trai impreuna momentulajuta limbaj si experiente

Calea celor "3A" poate fi folosita cu orice copil de virsta prescolara, chiar si cu bebelusii, pentru a-i incuraja sa comunice cind sunt bolnavi, incapatinati sau capriciosiCapitolul 1Sa dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative

In acest capitol descoperim:- motivele pentru care este important de a acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiative, pentru ca sa poata sa ne aduca la cunostinta sentimentele si nevoile sale, sau sa exprime ceea ce-l intereseaza- maniera in care ne influentam copilul in achizitionarea mindriei si a sentimentului de frumusete interioara- maniera de a cunoaste propriul nostru copil, dindu-ne timpul de a-l descoperi, de a astepta si de a asculta incercarile lui de a comunica- ceea ce putem astepta de la copilul nostru

Parintii joaca mai multe roluri, citeodata toate in acelasi timp! Trebuie sa fim in acelasi timp politai si prieteni, povestitori si soferi, schimbatori de scutece sau infirmieri. Citeodata uitam ca ceea ce facem, dar mai ales cum facem schimba totul.

Atunci cind ne jucam de-a "bona buna la toate"

Vrem sa fim parinti buni. Vrem sa satisfacem nevoile si dorintele copiilor nostri.Este greu sa rezistam reflexului natural de a usura lucrurile vorbind sau reactionind in locul lui de cite ori copilul pare incapabil de a se exprima sau de a se descurca.Totusi, chiar daca noi credem ca-i simplificam si-i usuram lucrurile si ca-l ajutam, il privam de posibilitatea de a-si exprima curiozitatea, sentimentele, nevoile. Daca noi facem totul si vorbim in locul lui, atunci nu ii dam ocazia de a descoperi singur cum sa se descurce si sa se exprime.

Atunci cind ne jucam de-a "vrtejul"

Avem atitea de facut!!! Sa organizam, sa prevedem, sa realizam, sa muncim, sa facem cumparaturi, sa ne ducem, sa ne intoarcem Bineinteles ca toate activitatile astea ne vor ajuta copilul sa aibe o viata cotidiana mai bogata, mai bine umpluta si mai fericita.Vrind sa facem totul consumam multa energie si mult timp, dar copilul nostru este un pic uitat in tot acest vrtej.Daca avem cite ceva de facut in orice moment atunci nu mai avem suficient timp pentru a crea cu copilul nostru legaturile afectuoase care ar trebui sa-l ajute sa progreseze. Ii vorbim, dar nu-l ascultam.

Atunci cind ne jucam de-a "profesorul"

Stim ca rolul unui parinte este de a educa si avem atitea lucruri sa-i invatam pe copiii nostri incit monopolizam deseori conversatia. De multe ori uitam ca un copil invata mai bine prin propria lui experienta decit privind sau ascultind ce si cum trebuie facut. Daca noi suntem singurii care vorbim, copilul nu are ocazia sa invete prin propria lui experienta.

Atunci cind jucam rolul partenerului care ascultafolosim "calea celor 3A" pentru a incuraja copilul nostru sa stabileasca un contact si sa comunice. Copilul nostru se simte recunoscut si special pentru ca:- ii acordam posibilitatea de a lua initiativa- ne adaptam pentru a partaja momentul impreuna cu el- ajutam limbajul si experienta

Intreaga noastra atentie si deschiderea il ajuta sa achizitioneze sentimente si incredere in sine, forta si satisfactie!Atunci cind ne gasim timpul de a partaja experiente cu copilul nostru, il incurajam sa stabileasca contacte umane care il vor ajuta sa cunoasca lumea si sa invete.

Vorbirea este un joc in 2 si comportamentul nostru face toata diferenta. E greu sa ajutam copilul sa invete sa vorbeasca daca suntem prea ocupati sa facem totul pentru el, daca suntem supraincarcati de treburi sau daca ne credem profesori. Fiind parteneri ai copilului dispusi sa-l asculte, vom avea posibilitati ilimitate de a dialoga cu el si de a-l invata o gramada de lucruri.Sa invatam sa ne cunoastem copilul mai bine"Te voi cunoaste si te voi atingeTe voi lua si te voi mirosi,Te voi gusta si te voi asculta

Voi asculta sunetele tale, poate cuvintele tale,si mai tirziu, cind te voi cunoaste cu adevarat,Iti voi pune intrebari, duios, ca sa nu-ti fie teama

Si tu sa ma cunosti la rindul tauCa sa ai incredere in minesi mai apoi sa ai incredere in tine

Impreuna vom descoperi Lumea."

Mary MacCracken

Pentru a ne ajuta copilul sa cunoasca lumea trebuie mai intii sa-l cunoastem bine si sa-i cistigam increderea. In dorinta noastra de a satisface nevoile copilului, de a-l invata ce e viata si de a se amuza avem reflexul natural de a anticipa nevoile sale, de a-i spune ce trebuie sa faca, de a alege jocurile in locul lui. Dar trebuie sa facem un efort constient de a observa, astepta si asculta copilul. Este prima etapa si cea mai importanta pentru a ne cunoaste copilul.

Observind => ajungem sa recunoastem sentimentele si nevoile copiluluiAsteptind => dam copilului posibilitatea de a se exprima in felul sauAscultind => il incurajam sa se exprime

Observarea

Chiar daca copilul nu se exprima inca cu cuvinte, putem recunoaste usor sentimentele si nevoile lui daca avem timpul necesar ca sa observam:- ce ii retine atentia- expresia chipului lui- limbajul corpului

Citeodata observarea tuturor acestor elemente este insuficienta pentru a ne permite sa intelegem clar ceea ce incearca copilul sa ne spuna. Este poate necesar sa observam indici mai subtili:- gradul de desteptare- ritmul respiratiei- schimbarea fetei- tonul, volumul si durata sunetelor

Pentru a invata sa recunoastem ansamblul unic de moduri de comunicare folosit de fiecare copil ne trebuie mult timp si determinare.

Asteptarea

Sa asteptam copilul nostru sa comunice este destul de greu!Viata noastra este tot mai trepidanta si credem ca noi, adultii, avem datoria de a invata, evalua cunostintele copilului nostru si de a conduce conversatia. Avem tendinta sa nu asteptam copilul sa se exprime, ci mai degraba sa ii impozam ajutorul nostru: vorbim in locul lui, raspundem in locul lui si folosim un limbaj dominator (ordine si intrebari)Daca incercam sa ne facem existenta mai simpla, mai usoara si mai rapida, riscam sa ignoram sentimentele, nevoile si curiozitatea copilului nostru Daca stim sa asteptam, ii dam copilului nostru sansa de a cunoaste. Putem remarca ceea ce-i retine atentia, putem descoperi expresia fetei sale, putem asculta sunetele pe care le scoate.

Ascultarea

Recunoasteti scena? De cite ori, in conversatiile noastre cu copilul, suntem singurii care vorbim?

"Asculti muzica, Tomas? Muzica iti place? E bine!!! Ce muzica frumoasa!!! Bravo!!!!!"

Atunci cind vorbim copilului nostru iar acesta nu ne raspunde avem reflexul de a "astupa golul", de a ne raspunde singuri la toate intrebarile si de a continua fara nici o pauza.Credem ca usuram lucrurile, dar in realitate sabotam dezvoltarea sa cu cele mai bune intentii. Nu asteptam raspuns din partea lui si el va raspunde asteptarilor noastre necomunicind.Daca, din contra, il ascultam atent, toata atentia noastra ii va da increderea si curajul necesare pentru a face eforturi.Daca ne ascultam atent copilul il vom intelege mai bine si ii vom putea raspunde cu mai multa sensibilitate.

Singurul mod de a sti ce se-ntimpla cu un copil este sa-l asculti. Insa nu-l putem asculta atita timp cit vorbim.

Citeodata trebuie sa facem un efort constient pentru a putea descoperi sentimentele, nevoile si interesele copiilor nostri.

Mama a luat-o pe Lea in brate si a pus-o in fata oglinzii ca sa se vada cit este de frumoasa. Mama batea usurel in oglinda pentru a atrage atentia fetitei, dar aceasta privea constant in jos. Mama nu intelegea de ce Lea nu e fascinata de oglinda asa cum ar fi crezut. Pina cind a remarcat ca Lea privea florile asezate sub oglinda, ea a urmat initiativa fetitei si apoi s-au amuzat grozav mirosind trandafirii!

Tata vroia sa-i citeasca o poveste lui Benjamin, dar acesta incerca intr-una sa intoarca paginile. Tata si-a dat seama ca beietelul nu era interesat de poveste, atunci s-a oprit din citit. El a remarcat ca Benjamin parea fascinat de imaginea unui ciine mare din carte si atunci a inceput sa latre, ceea ce l-a amuzat enorm pe baietel!

Catherine era foarte entuziasmata cind s-a intors de la o vizita la Zoo si a inceput sa-i povesteasca mamei sale. Mama ei a intrerupt-o spunind: "Ti-au placut maimutele? Stiam eu ca or sa-ti placa! Astea-s si animalele mele preferate! Hai, Catherine, e timpul sa te speli pe miini si sa treci la masa!" Catherine era dezamagita, a devenit trista si tacuta. Mama ei a uitat s-o asculte si a ratat ocazia de a vorbi cu fata ei despre ceea ce o interesase mai mult: floricelele de porumb!

Daca remarcam...- ca vorbim singuri- ca ajutam chiar si atunci cind nu este nevoie- ca spunem ce trebuie sa faca- ca intrerupem- ca credem ca stim ce copilul vrea sa ne spuna...amintiti-va da trebuie sa va faceti timp ca sa va OSERVATI, ASTEPTATI si ASCULTATI copilul.

Cum sa acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa in viata de toate zilele?

- daca varsam putin lapte pe jos sarim sa stergem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ce crede el despre aceasta situatie.- daca suna cineva la usa vrem sa raspundem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa vom vedea daca reactioneaza la sonerie si daca da, cum.- daca ii citim o poveste vrem s-o citim de la inceput pina la sfirsit, fara sa ne departam de text... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ceea ce-l intereseaza cu adevarat in aceasta carte. - daca dam o jucarie copilului, am vrea ca sa se joace cu jucaria pe care i-am ales-o noi... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla cu ce anume vrea el sa se joace de fapt.

Comunicarea se dezvolta progresiv

E important sa ne amintim ca fiecare copil achizitioneaza capacitatea de a comunica putin cite putin. Fiecare copil progreseaza in ritmul si in felul sau, trecind prin toate cele 5 etape de dezvoltare pe masura ce invata sa joace jocul comunicarii. Stiind in ce stadiu de dezvoltare se afla copilul nostru, vom putea recunoaste si accepta modul de comunicare pe care il foloseste si vom intelege ce rol putem juca pentru a-l sustine in progresele sale.

Nivelul 1

Copilul isi face cunoscute interesele si nevoile sale prin limbajul corporal si emitind sunete (gingureste) Parintii interpreteaza sunetele si gesturile sale.La acest nivel, copilul in general:- plinge, priveste, zimbeste, tipa- emite sunete care se aseamana cu vocalele- isi schimba vocea (volumul, tonul etc.)- isi schimba culoarea fetei- isi misca corpul

Nivelul 2

Copilul se minuneaza de toate descoperirile pe care le face. Incepe sa fie interesat de oameni, de animele si de toate obiectele care populeaza universul lui care se mareste intr-una. Intelegem expresia chipului si a gesturilor sale cu atit mai bine cu cit experientele sale devin tot mai numeroase, ca creste si explora lumea.La acest nivel, copilul in general:- comunica prin expresia chipului- se deplaseaza in directia obiectelor si persoanelor- scoate sunete care seamana din ce in ce mai mult a consoane si vocale- se poate concentra pe un obiect sau pe o persoana

Nivelul 3

Aptitudinile de comunicare ale copilului se dezvolta, acum este capabil sa "dialogheze" cu noi mai usor. Face eforturi tot mai mari sa ne atraga atentia, ne cere tot mai mult ajutorul sau aprobarea. Incepe sa ne ceara lucruri precise.La nivelul 3, copiii in general:- arata cu degetul persoane sau obiecte precise- clatina din cap si-si agita miinile- ne arata prin gesturi ce vrea sa spuna- citeodata foloseste cuvinte/semne izolate- isi acordeaza privirea cu sunete si gesturi

Nivelul 4

Copilul incepe sa foloseasca cuvinte-semne in mod sistematic. Ca sa-i intelegem sentimentele trebuie in continuare sa interpretam limbajul corporal si expresia fetei.La nivelul 4, copilul in general:- foloseste frecvent cuvinte-semne izolate- combina cuvinte pe care le intelegem foarte greu- combina doua cuvinte/semne sau mai mult in expresii sau propozitii

Nivelul 5

Copilul incepe sa faca propozitii formate din 3 sau mai multe cuvinte.

Aceasta carte ne explica cum putem ajuta copilul sa progreseze pina la nivelul 5.

Tabelul de observatie de la sfirsit ne ajuta sa determinam ce nivel a atins copilul nostru si ne permite sa ne facem o idee precisa despre stadiul urmator al evolutiei sale.

Ca sa rezumam:

Atunci cind ii dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative: observind ceea ce ii retine atentia, expresia chipului si limbajul corpului => copilul ne da informatiile de care avem nevoie pentru a interpreta si intelege sentimentele si interesele sale asteptind pentru a-i da timpul sa se exprime => copilul are ocazia sa-si exprime nevoile si sentimentele si sa aflam ceea ce-l intereseaza ascultind atent tentativele lui de comunicare => copilul se simte apreciat si privilegiat acordind toata atentia noastra copilului => acesta beneficiaza de increderea si incurajarea care ii vor permite sa continue sa comunice.Capitolul 2Sa ne adaptam pentru a petrece momente impreuna

Pentru a vorbi, copilul are nevoie sa aibe ceva de spus, sa aibe ocazia sa vorbeasca, sa fie incurajat si recompensat astfel incit sa merite efortul.In acest capitol vom descoperi:- ce putem face pentru a da copilului ocazia sa aibe ceva de spus si pentru a-i da incurajarea de care are nevoie ca sa simta ca se merita efortul- modalitati de a face copilul sa inteleaga ca il ascultam cu adevarat- modalitati de a incuraja copilul sa persevereze in conversatie- modalitati pentru a partaja experiente impreuna cu copilul nostru, chiar daca acesta pare incapabil sa participe sau nu pare interesat.

Fiti fata in fata

Unul dintre cele mai bune moduri de a comunica cu copilul nostru este simplu: consista in a se plasa in asa fel incit sa ne poata privi in ochi.Atunci cind suntem fata in fata cu copilul, disponibili si interesati de ceea ce poate exprima, se intimpla lucruri surprinzatoare: ne cunoastem mai bine copilul iar el ne cunoaste de asemenea mai bine. Poate vedea miscarile gurii noastre si a buzelor, felul in care pronuntam cuvintele si ce anume privim in acel moment. Poate simti atitudinea pozitiva pe care o rezervam tentativelor lui de comunicare si cit de mult ne face placere sa ne petrecem timpul cu el. Apropiindu-ne de el, incurajam comunicarea in cele doua sensuri si suntem bine plasati pentru a acorda copilului posibilitatea de a lua initiativa.Sa evitam sa vorbim de sus copilului!Pentru a fi la acelasi nivel ne putem aseza pe vine, aseza pe jos, intinde pe burta, tine copilul pe genunchi

Trebuie aratat copilului ca il ascultam...

prin imitatie

Unul dintre cele mai bune mijloace de a stabili o legatura cu un copil mic, care de abia incepe sa comunice, este de a repeta sunetele pe care le scoate, gesturile sau expresia fetei. In acest fel va sti ca suntem interesati de ceea ce poate face sau zice. Sunt sanse ca astfel sa se lege o conversatie

prin interpretare

Atunci cind intelegem ceea ce copilul a vrut sa ne comunice prin sunete sau gesturi sa "traducem" asta in limba noastra, cu voce tare, astfel copilul va avea doar de invatat.

prin comentarii

Comentind gesturile vietii cotidiene de care copilul pare interesat (punerea mesei, spalarea vaselor, aspirarea prafului) cream ocazii bune pentru a partaje informatii si pentru a face copilul sa participe la activitatile noastre. Poate ca vrea chiar sa ne "ajute".

Conversatie: fiecare la rindul lui

O conversatie buna este ca un balansoir: fiecare urca si coboara la rindul lui!

Pentru un copil care incepe sa comunice "rindul lui" poate fi o privire, un zimbet, un gest sau un sunet. Poate fi tot atit de scurt cit pentru a inspira adinc. Chiar daca nu pare prea important, sa recunoastem si sa acceptam ca un copil participa la "conversatie" permite s-o avem.Cu timpul,"rindul" lui in conversatie va progresa catre cuvinte, apoi catre expresii, propozitii si mai apoi fraze.

Conversatia trebuie intretinuta, iar uneori este destul de greu. Copilul nu stie intotdeauna ce ar trebui sa faca si are nevoie de timp si de incurajari pentru a se initia in arta conversatiei. La inceput trebuie deci ajutat:1. Cu semnale tacute: expresia fetei noastre si gesturile pot arata copilului ca e rindul lui: deschidem ochii mari, ridicam o sprinceana, facem cu ochiul pentru a-i arata ca-l asteptam; ii zimbim pentru a-l incuraja si a-i arata ca-l credem capabil de a continua; pronuntam incetisor cuvintul pe care asteptam ca el sa ni-l zica; ne aplecam spre el ca sa-i aratam interesul.2. Cu semnale verbale: spunind: "uite!" "bine" "e rindul tau!" "si acum?"; repetind ceea ce tocmai am spus pe un ton interogativ sau mai tare; spunind acelasi lucru cu cuvinte diferite completind sugestia (Ex: "Vrei sa iesi sa te plimbi cu mama?" si apoi: "Vrei sa mergem sa admiram florile?")3. Apoi sa asteptam, sa asteptam iar si iar ca el sa ne raspunda4. Sa punem intrebari bune, din acelea care fac ca conversatia sa curga iar copilul sa se angajeze in conversatie. Ele trebuie sa fie sincere si adaptate nivelului copilului.

Intrebari BUNE: - care manifesta interesul si stimuleaza imaginatia: "si apoi?", "Si daca?", "Si acum?"- care permit copiluli sa faca alegeri si sa ia decizii: "Vrei sa sau sa?"- care stimuleaza ideile: "Ce se intimpla?" "Cum merge asta?" - care stimuleaza curiozitatea: "De ce?" "Cum?" "Cine?" "Unde?"

Evitati intrebarile care stopeaza conversatia:- intrebari care "bombardeaza" sau care cer prea mult de la copil ("Ce-i asta?" "Ce-i asta?" "Ce-i asta?" catel, masina, pisica)- intrebari la care raspunsul este evident ("Vrei laptic, nu-i asa?")

Uneori trebuie sa facem eforturi constiente pentru a pune intrebari BUNE care sa incurajeze copilul sa imparta cu noi experientele. Sa gasim intrebarile bune nu-i intotdeauna usor, dar reactia copilului nostru ne poate indica daca am reusit sau nu.Tipul intrebarilor si motivele pentru care le punem depind de stadiul de evolutie in care se afla copilul nostru. Trebuie retinut insa ca la nivelul 4, daca punem intrebari la care se poate raspunde prin "da" sau "nu" limitam posibilitatile de raspuns.Ca sa rezumam (capitolul 2):

Atunci cind ne adaptam pentru a partaja impreuna cu copilul diferite experiente:1. Fiind fata in fata => - copilul nostru simte ca suntem interesati de ceea ce face- e predispus sa se joace cu noi- devine mai constient de ceea ce facem si ce spunem

2. Imitind actiunile, gesturile si sunetele copilului =>- acesta stie ca a facut sau a zis ceva ce a fost remarcat si apreciat- citeodata repeta ceea ce a facut intrind intr-un jos in care fiecare la rindul lui are ceva de spus

3. "Traducind" tentativele de comunicare =>- copilul simte ca a fost ascultat- stie ca incercam sa-l intelegem- aude cuvintul corect care corespunde la ceea ce ar fi vrut el sa zica

4. Asteptind activ "fiecare la rindul lui" =>- copilul simte ca participarea lui este asteptata si apreciata- recunoaste momentul in care trebuie sa intervina- are mai multe sanse sa incerce sa comunice si sa participe activ

5. Comentind ceea ce se intimpla, punind adevarate intrebari adaptate la nivelul lui si fiind sensibili la dispozitia si la comportamentul schimbator al copilului =>- acesta intelege ca suntem interesati de el si de ceea ce are de spus- poate incerca sa ne raspundaCapitolul 3Sa adaugam limbaj si experiente

"Cel mai important act de invatare de la inceputul vietii si poate din viata intreaga este achizitionarea limbii materne. O data ce avem limbajul la dispozitia noastra detinem o cheie care ne va deschide multe porti"David Crystal, lingvist

Acest capitol descrie:- ce putem spune si face pentru a ne ajuta copilul sa inteleaga si sa invete limbajul- modalitati de a scoate in relief elementele informatiei, astfel incit copilul sa le asimileze mai usor- modalitati de a adauga limbaj si experiente in functie de stadiul de dezvoltare al copilului- modalitati de a da copilului nostru mai multe ocazii de a-si ameliora capacitatea de comunicare, imbogatind activitatile pe care le partajam cu el

Procesul de invatare a limbajului incepe de la nastere: reproducem gesturile si sunetele copilului nostru pentru a-i confirma ca l-am vazut si l-am auzit, ii servim de model vorbind corect si dindu-i informatia de care are nevoie pentru a se exprima, adaugam informatii pentru a ajuta copilul sa inteleaga mai bine ce se intimpla.

Invatatul vorbirii se face in timp

Speram cu totii ca copilul nostru va invata sa foloseasca eficace limbajul pe care il transmitem, insa daca progresele se fac asteptate citeodata suntem frustrati. Inca de la inceput copilul are nevoie de TIMP pentru a inregistra informatiile si pentru a ameliora capacitatea sa de a intelege ce spunem si ceea ce cuvintele exprima cu adevarat. Chiar inainte de a invata sa vorbeasca, copilul invata multe lucruri despre contacte si comunicare.Atunci cind copilul incepe sa comunice si sa ne adreseze mesaje clare e important sa fim realisti in asteptarile noastre. Atunci cind copilul ne arata cu degetul si emite sunete, nu ne putem astepta ca el sa pronunte "suc de fructe" imediat. Poate ca va incepe prin a zice numai "u" si auzindu-ne repetind "suc" de foarte multe ori va invata sa pronunte mai bine acest cuvint.

Informatiile pe care le ajutam vor ajuta copilul sa progreseze:- de la cuvinte auzite la cuvinte intelese- de la o miscare facute la intimplare la un gest recunoscut- la inceput e incapabil sa imite, apoi va invata sa o faca- de la folosirea gesturilor la folosirea cuvintelor pentru a comunica- de la sunete simple la sunete care seamana a cuvinte- de la cuvinte la expresii sau propozitii- de la o gramatica incorecta la una corecta

Daca copilul nu incearca sa foloseasca informatia pe care i-o dam, poate ca nu este inca gata sa o faca. Trebuie sa continuam sa-i dam multe ocazii de a invata. Observindu-l atent ne vom da seama de nivelul lui de comunicare si nu vom face greseala de a-i da informatii mult prea dificile pentru el.

Cind ne putem "juca" cu copilul astfel incit acesta sa progreseze in comunicare?

1. In cadrul activitatilor zilnice.2. Atunci cind copilul se arata interesat3. Atunci cind se intimpla ceva deosebit4. Explicind ce se intimpla atunci cind ceva nu "merge"

In cadrul activitatilor zilnice

Activitatile vietii cotidiene na fac sa partajam multe experiente cu copilul nostru. Atunci cind suntem impreuna si ii descriem ce se intimpla, ii dam cuvintele de care are nevoie pentru a intelege limbajul si pentru a-l folosi intr-o buna zi. Viata de zi cu zi ne ofera momente excelente de invatare, caci copilul aude aceleasi cuvinte repetate de foarte multe ori in situatii familiare:- urcarea si coboritul scarile- trezirea din somn- schimbarea scutecelor- mersul la toilettes- spalatul dintilor- pieptanatul- imbracatul- luarea mesei sau a unei gustari- punerea paltonasului si a caciulitei pentru plimbare- strinsul jucariilor- baia- prepararea pentru somn

Chiar daca participarea copilului poate prelungi aceste treburi casnice, el beneficiaza de experienta care ii imbogateste posibilitatile de a intelege si de a invata. Copilul adora compania noastra si poate invata multe lucruri:- prepararea masei- prepararea unei prajituri- scoaterea rufelor din masina- facerea cumparaturilor in piata sau in supermarket- aranjarea alimentele intr-un dulap- deschiderea scrisorilor- spalarea vaselor- facutul patului- deschiderea/inchiderea usii cu cheia- aprinderea/stingerea luminii

La inceput este experienta, apoi intelegerea si apoi, in sfirsit, limbajul.Ne ajutam copilul sa inteleaga aceste experiente atunci cind ii vorbim despre ceea ce se intimpla sau ceea ce se va intimpla. Ii stimulam dorinta de a folosi limbajul atunci cind repetam sistematic aceleasi cuvinte in situatii familiare.

Ex: Mama lui Thomas descrie felul in care Thomas a invatat progresiv sa foloseasca cuvintul "baie".

1. Mai intii experienta."La inceput Thomas a auzit zgomotul apei care curgea si s-a uitat de unde vine. I-am zis "Este BAIA. Umplem BAIA cu apa ca sa te speli." Thomas n-a inteles cuvintele, dar a simtit caldura apei, a auzit zgomotul apei care curge si a inceput sa traiasca experienta baii."2. Apoi vine intelegerea."Asa am continuat mai multe luni. Intr-o zi am remarcat ca Thomas incepea sa dea din picioare si sa se rasuceasca cum incepeam sa-l dezbrac. Ii ziceam: "Este ora de BAIE pentru Thomas. Esti gata sa intrii in BAIE?" El se agita si mai mult. Incepuse sa inteleaga ce se intimpla.Intr-o seara, dupa masa, Thomas se juca si i-am zis: "Este ora de BAIE, vino sa te prepari sa intrii in BAIE." El a lasat jucariile si a intins bratele ca sa-l iau si sa-l duc in baie. Incepuse sa inteleaga cu adevarat ce-i ziceam."3. Si in fine vine limbajul."Dupa ceva timp, Thomas a inceput sa scoata sunete care semanau cu cuvinte adevarate. Intr-o seara am decis sa-l intreb: "Stii ce ora e, Thomas? Este ora de mers la" si am asteptat. El a raspuns: "BA". I-am zis: "BAIE. Da, e ora de BAIE. Ai zis foarte bine, BAIE." Atunci am inceput sa comunicam cu cuvinte!"Putem adauga informatii atunci cind copilul este interesat

"Mmmm, un biscuite! Vrei un biscuite?"

Dindu-i copilului ceea ce cere, insa retinindu-l doar citeva secunde, avem ocazia de a partaja o experienta si a-l face sa auda cuvinte care-l vor ajuta sa inteleaga si sa invete.

La inceput suntem asa de multumiti cind incepem sa intelegem ce ne cere copilul incit ii dam imediat ceea ce vrea. Totusi am putea profita de aceste ocazii pentru a-i permite sa auda, sa vada si sa traiasca informatia precisa care il va ajuta sa inteleaga limbajul si intr-o zi sa-l foloseasca. Copilul este mai dispus sa asculte si sa incerce ceva nou atunci cind ii vorbim despre ceva ce-l intereseaza cu adevarat.

Putem adauga informatii atunci cind se intimpla ceva mai deosebit

O lingurita care cade, un nasture care se desprinde, cineva care bate la usa, am pierdut o soseta atitea surprize care suscita interesul copiilor nostri. Sa profitam de aceste evenimente ca sa experimentam, sa intelegem si sa comunicam impreuna!

Putem adauga informatii explicind ceea ce se intimpla atunci cind copilul nu ne asculta

Daca mazgaleste peretii, daca varsa sucul de fructe, daca da drumul ciinelui, daca refuza sa-si imparta jucariile cu alti copii, putem profita de ocazie pentru a-i explica ce "nu merge", de ce s-a intimplat asta si ce poate face ca sa amelioreze situatia.

Atunci cind se intimpla ceva deosebit sau ca lucrurile nu se petrec asa cum am prevazut, copilul va invata ceva daca ii explicam:- ce s-a intimplat- de ce s-a intimplat- cum sa facem ca totul sa intre in ordineCum putem mbogati limbajul prin experiente?Ce interes avem sa invatam cuvintul "leagan" daca nu putem cere sa fim impinsi ca sa ne leganam???

Prin imitatie

Unul dintre cele mai simple moduri de a ne ajuta copilul sa invete sa comunice consista in a imita gesturile si sunetele pe care le produce si apoi a adauga un cuvint sau un gest nou. Daca vrem ca el sa ne imite la rindul lui, trebuie sa alegem cuvinte pe care le poate pronunta.E simplu: trebuie- sa repetam ceea ce spune copilul- sa facem ceea ce face el- si apoi sa adaugam un cuvint nou in legatura cu ceea ce am imitat

Prin interpretare

Pentru a ne face copilul sa simta ca il intelegem, putem interpreta ceea ce simte sau ce-si doreste, folosind cuvintele/gesturile pe care el le-ar fi folosit daca ar fi putut vorbi mai clar. Interpretarea ii ofera copilului informatia de care are nevoie in momentul in care simte aceasta nevoie.

Exemplu: Copilul: Oh!!! Oh!!! (ne arata o pata pe pantalon)Mama: Oh!!! O pata! O pata mare pe pantaloni!!!

Daca propunem copilului nostru intotdeauna acelasi model pe care il poate urma, cuvintele ii vor deveni familiare pina cind, intr-o buna zi (si va fi o zi maaare) va incepe sa le foloseasca.

Prin dezvoltare

In primul stadiu de evolutie al copilului e important sa utilizam cuvinte simple, insa trebuie sa evitam limitarea vocabularului la expresii de 2-3 cuvinte si la replici "de-a gata". Un vocabular asa de restrins va parea in curind artificial si va limita posibilitatile de cunoastere ale copilului.

Atunci cind dezvoltam mesajele pe care ni le comunica copilul:- il ajutam sa inteleaga mai bine- il ajutam sa pronunte cuvinte noi

In functie de nivelul de intelegere al copilului putem dezvolta un subiect in mai multe feluri:

Exemplu: copilul se joaca cu o masinuta1. o putem numi: "e o masina"2. o putem descrie: "masina merge repede"3. putem explica: "tata pleaca la lucru cu masina"4. putem sa ne jucam: "vom impinge scaunul acesta ca si cum ar fi o masina"5. putem vorbi de sentimente: "iti place sa mergi cu masina cu tata?"6. putem vorbi de viitor: "miine vom merge la plimbare cu masina lui tata"7. putem face proiecte: "cind o sa fii mare, si tu vei conduce o masina"

Tema: alegeti o activitate pe care copilul o indrageste. Pe aceasta tema, scrieti cuvintele pe care le puteti adauga pentru a ajuta copilul sa-si dezvolte limbajul:

1. numiti2. descrieti3. explicati4. jucati-va5. vorbiti de sentimente6. vorbiti de viitor7. faceti proiecte

Dezvoltind mesajele copilului nostru, ii dam posibilitatea sa auda cuvinte noi si sa le inteleaga mai bine.

Cum putem accentua informatiile?

1. Prin gesturi.

Gesturile ne vin intotdeauna natural: un zimbet, un frison, o ridicare de umeri Gesturile sunt un mijloc eficace si adesea neglijat de a ajuta copilul sa inteleaga ceea ce-i spunem. Gesturile atrag si concentreaza atentia copilului. Gestuile pot transmite informatii, pot comunica emotii, pot indica o atitudine, stimuleaza imaginatia si creativitatea copilului, doua calitati importante pentru achizitionarea limbajului.Gesturile permit copiilor sa se exprime inainte de a vorbi. Cind intinde miinile inseamna "ia-ma in brate", cind da din mina inseamna "la revedere", cind da din cap inseamna "nu" sau "da", cind ne imbratiseaza ne arata dragosteaPentru a ne ajuta copilul sa asocieze un cuvint la o actiune trebuie sa:- folosim mereu acelasi model- sa fim fata in fata cu copilul- sa pronuntam cuvintul si sa facem gestul corespunzator in acelasi timp

2. Insistind pe cuvinte-cheie

Exemplu: Tatal lui Lea foloseste expresii scurte si simple si ii face placere sa accentueze cuvintele si sunetele pentru a o ajuta pe Lea sa invete cuvintul "desert".Tata: (aratind cu degetul desertul) Uite, Lea DESERT.Lea priveste.Tata: E DESERTUL tau preferat.Lea priveste, ochii ii stralucesc, ea se inclina putin in fata.Tata: este DESERT cu capsuni! (el da o lingurita fetitei)Lea maninca desertul, se uita la tata.Tata: Mmmmmm!!! Ce DESERT bun!

Ca in acest exemplu putem ajuta copilul sa invete:- marcind o pauza inaintea cuvintului-cheie ("vrei DESERT?")- prelungind cuvintul-cheie ("DEESEERT")- soptind sau strigind cuvintul-cheie- aratind cu degetul obiectul reprezentat de cuvintul-cheie

Insistind pe cuvinte le facem mai interesante si mai amuzante si punem in relief elemente de informatie pe care copilul incepe sa le invete.

3. Prin repetare

Un om adult intelege un cuvint in general daca-l aude o data sau de doua ori in context, insa nu la fel se intimpla cu copiii. Unii copii au nevoie sa auda un cuvint de 10 ori inainte de a incerca sa-l foloseasca, altii trebuie sa-l auda de 100 de ori. Nu exista nici o regula, nici un numar "normal" de repetitii. Actiunile, gesturile, apropourile copilului ne indica daca a asimilat ceea ce i-am spus. Cu cit gasim mai multe maniere diferite de a folosi acelasi cuvint, cu atit ne ajutam copilul sa invete mai bine.De exemplu, dezbracind copilul putem gasi diferite maniere de a folosi verbul "scoate": "scoate pantofii, scoate sosetele, scoate pantalonii, scoate bluza" etcRepetind sistematic aceleasi cuvinte intr-o situatie data ajutam copilul sa inteleaga aceste cuvinte si , mai tirziu, sa le foloseasca.La inceput, copilul nu este capabil intotdeauna sa inteleaga si sa pronunte cuvintele pe care le folosim. Totusi, cu cit aude mai des cuvintele asociate obiectelor si situatiilor cu atit va intelege mai repede ce ii zicem ca intr-o zi sa foloseasca si el aceleasi cuvinte ca noi. Repetitia este esentiala