WIM MALGOMEDITAŢII ZILNICE

1 OCTOMBRIE«Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când

eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.» ROMANI 5,8

Duhul Sfânt ne îndreaptă mereu cu faţa spre Isus, dovada vie a dragostei lui Dumnezeu revărsate din cer pentru noi. Când Iosif, fiul preferat al lui Iacov, a fost vândut de fraţii săi geloşi unei caravane de ismaeliţi care se îndrepta spre Egipt, el nu ştia că Dumnezeu avea planuri mari şi pline de binecuvântare pentru viaţa lui. Mai mult chiar, în Iosif (care a fost vândut la sugestia fratelui său Iuda pentru 20 de arginţi Dumnezeu L-a prefigurat în mod profetic pe Isus Hristos care, secole mai târziu, a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pentru 30 de arginţi. Ce dragoste nemărginită şi primitoare! «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică» (loan 3,16). Acceptă dragostea şi voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta! El vrea ca Domnul Isus Hristos să Se reflecte prin viaţa ta şi astfel dragostea Sa nesfârşită să-ţi inunde inima. Acest lucru intenţiona apostolul Pavel să zică când a exclamat: «Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Cristos chip în voii» (Gal. 4,19). El ne-a atras atenţia că trebuie să devenim una cu Isus Hristos într-o asemenea măsură încât să fim gata să acceptăm cu bucurie şi încredere orice cale pe care Dumnezeu în dragostea Sa doreşte ca noi să o urmăm. 2 OCTOMBRIE

«Copilaşilor, sä nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.» 1 IOAN 3,18

Umblarea în dragoste înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât urmarea perseverentă a Mielului oriunde S-ar duce El! Dar omul firesc, păcătos nu vrea acest lucru. Nici Petru, cel mai temperamental şi entuziast ucenic, nu a fost gata să o facă. Atunci când a mers cu Isus spre Golgota, «L-a urmat de departe» (Matei 26:8). Atât timp cât negăm calea Mielului, atât timp cât «Îl urmăm de departe» şi ocolim suferinţa Lui, rămânem în «de ce?» - urile noastre limitate şi nu observăm că Dumnezeul cel veşnic vrea să ni Se reveleze exact în aceste momente de încercare. Cum poate oare dragostea noastră pentru El să devină tot mai profundă şi mai intensă, în aşa fel încât să dorim cu toată fiinţa să îl urmăm pe Miel oriunde ar merge? Să privim şi să căutăm să înţelegem minunatul adevăr din Romani 8,32: «El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?» Iată dragostea fară

margini a lui Dumnezeu, dragoste divină pe care ne-a dăruit-o prin suferinţa şi moartea Fiului Său! Această dragoste naşte la rândul ei dragoste. Şi adevărul că Dumnezeu ne dăruieşte absolut totul în Isus (deci şi dragostea Sa) îl descoperim citind şi textul din Romani 5,5: «pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat». 3 OCTOMBRIE «Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide

uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.» APOCALIPSA 3,20Vrei şi tu să fii sfânt cum este Isus Hristos? Când eşti gata să începi umblarea perseverentă în dragostea Sa? Poate te confrunţi cu imposibilitatea, cu incapacitatea de a-ţi iubi «aproapele». Mai mult chiar, probabil eşti pe punctul să fii sfâşiat de ura împotriva vrăjmaşilor tăi. Acest lucru este din cauză că Isus Hristos încă nu are controlul total în inima ta. Dacă îl auzi bătând la usa inimii tale să ştii că te costă totul să-L laşi să intre. Dar dacă îl accepţi în inima ta, Dumnezeu îţi dăruieşte într-o clipă exact ceea ce-ţi lipseşte, deoarece este scris: «pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat» (Rom. 5,5). Doar atunci ura şi lipsa dragostei dispar. Prezenţa Lui Dumnezeu îţi inundă întreaga fiinţă, iar El are acces şi lucrează cu putere prin Isus Hristos în inima ta. Doar în acest fel devii capabil să-ţi iubeşti chiar şi cel mai înverşunat duşman şi să-l binecuvântezi în rugăciune. Umblă în dragostea lui Dumnezeu şi începe de astăzi să înţelegi voia sfântă a Lui cu privire la viaţa ta! Da, atunci cu siguranţă umblarea ta va avea loc pe calea ce duce la cer! 4 OCTOMBRIE «Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.» LUCA

21,26Omenirea trăieşte în ziua de astăzi într-o extraordinară tensiune; se pare că am ajuns Ia o răscruce în care trebuie să luăm o decizie importantă. Nu numai fiecare individ în parte, ci şi națiunile simt această presiune, sute de mii, ba chiar milioane de persoane. De ce oare sunt atâţia oameni obosiţi şi sătui de viaţă? Pentru că toate hotărârile luate până acum nu au dus la rezolvarea celor mâi arzătoare dileme. De aceea astăzi îţi spun: predă-ţi viaţa cu totul în mâna lui Isus! Răspunde acum fară echivoc la întrebarea lui Pilat: «Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?» (Matei 27,22). Spune un «da» hotărât Fiului lui Dumnezeu! Pentru cine ia această decizie definitivă în toate domeniile vieţii, orice altă problemă, indiferent cât de delicată şi grea ar fi, se rezolvă în mod minunat. Viaţa celui care L-a primit

pe Domnul va fi complet reînnoită. Da, cel ce se decide pentru Isus Hristos va avea foamea şi setea sufletului săturate. Un astfel de om are un viitor si o nădejde. 5 OCTOMBRIE «Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când

eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi» ROMANI 5,8

Când vine vorba de Fiul lui Dumnezeu, părerile se împart. Unii oameni zic da, ceilalţi nu. Dar Dumnezeu respectă toate aceste decizii. El te ia de fiecare dată în serios, deoarece eşti creaţia mâinilor Sale. Când Dumnezeul cel veşnic a creat cea mai importantă capodoperă din creaţia Sa din «ţărâna pământului», l-a făcut pe om după chipul Său şi după asemănarea Sa şi «i-a suflat în nări suflare de viaţă» (Gen. 2,7). Prin aceasta ne-a dat fiinţă din Fiinţa Lui. Esenţa Fiinţei divine a lui Dumnezeu este dragoste. El a creat oameni care să-L iubească necondiţionat, deoarece dragostea presupune libertate. Asta înseamnă că la început omul putea să-şi aleagă propria cale. Din nefericire el a ales păcatul. Niciodată nu vom putea înţelege ce a simţit inima lui Dumnezeu (care este dragoste pură) când omul pe care l-a creat după chipul şi asemănarea Sa I-a întors cu răceală spatele şi l-a preferat pe Satan. Numai cel care L-a recunoscut şi acceptat pe Isus Cristos ca darul nepreţuit al Iui Dumnezeu începe să înţeleagă ceva din profunzimea versetului de aur al Scripturii: «Fiindcă atât de multa a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu ...» (loan 3,16). Acesta este minunatul mesaj al celei de-a doua şanse pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor căzuţi în păcat. 6 OCTOMBRIE

«Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!» ROMANI 7,19

Nu te recunoşti în acest verset? Vrei cu tot dinadinsul să te lupți din răsputeri să-ţi birui furia, pasiunile întunecate, păcatele, şi totuşi nu reuşeşti. De ce oare? Pentru că predarea ta nu este totală. «Da».spui tu, «vreau să trăiesc cu tot ce am şi cu tot ce sunt pentru Isus, dar nu am putere». Dragul meu, Dumnezeu nu aşteaptă putere din partea ta, dimpotrivă! A-L urma pe Isus nu te face pe tine mai puternic; vei rămâne fară doar şi poate la fel de slab ca înainte. Şi totuşi este posibil să duci o viaţă de biruinţă, deoarece victoria Lui pe crucea de pe dealul Golgotei este reală. Pe cruce El a strigat: «S-a isprăvit!» (loan 19,30). Oare în momentul în care te-ai hotărât să-L urmezi pe Domnul, ai fost umplut cu putere? Nu, nu a fost deloc aşa. Tu ai rămas la fel de slab ca mai înainte, poate chiar mai slab. Dar prin decizia şi predarea ta totală în mâna Lui se declanşează

o putere spirituală pe care nu tu o ai, dar care îţi stă deplin la dispoziţie. In spatele slăbiciunii şi nevredniciei tale stă întreaga putere de biruinţă a lui Isus Hristos. Nu te uita la poverile care te apasă, ci abandonează-te în braţele Sale puternice! 7 OCTOMBRIE

«Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!»IOAN 1,29

Ştii că acest Isus care a fost crucificat şi a murit pentru tine pe cruce este Creatorul şi Susţinătorul tuturor lucrurilor? Stii că Dumnezeul cel veşnic nu oboseşte niciodată? Inţelepciunea Sa nu poate fi pătrunsă; El guvernează întreg universul. De fapt nu există legi ale naturii, ci totul este pus în mişcare prin Persoana şi prin voinţa Sa. In Isaia 9,6 citim: «... domnia va fi pe umărul Lui». Acest Isus, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, este atât de puternic încât duce întreg universul pe umerii Săi. Acum citeşte şi pasajul din Lu-ca 15,4-5. Aici îl vei descoperi pe Dumnezeul măreţ drept Păstorul cel bun, Fiul Omului. El ne vorbeşte despre cele o sută de oi pe care le are şi despre felul în care, atunci când pierde una, merge şi o caută până o găseşte şi o aduce înapoi pe umerii Săi. Crezi că aceşti umeri puternici au cedat vreodată? Da, la un moment dat în istorie au cedat sub o povară care este mai grea decât întreg universul: «Iată Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (loan 1,29). Isus Hristos a murit purtând povara păcatelor noastre, dar moartea nu a putut să-L ţină. A înviat şi trăieşte! Glorie Lui! 8 OCTOMBRIE

«Să faci şi o tablă de aur curat şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfinţenie Domnului."» EXOD 28,36

Exod 28 este un capitol impresionant despre alegerea divină a Lui Dumnezeu. Domnul alege oameni pentru slujbe sfinte. Cine citeşte întreg capitolul va remarca fără îndoială seriozitatea şi caracterul aparte al ceremoniei consacrării preoţilor în slujbă. Odinioară Domnul a ales numai seminţia lui Levi pentru această slujbă sfântă de preot, dar, în Noul Legământ fiecare credincios născut din nou prin Cristos este împărat şi preot: «care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor!» (Apoc. 1,5-6). Dacă privim însă astăzi Biserica lui Isus, vedem din păcate o realitate înspăimântătoare. Mulţi s-au întors la Isus, dar s-au oprit pe «pragul» îndurării Domnului. A te întoarce la El este eliberarea din robia Egiptului spiritual, adică a păcatului. Cine se mai preocupă astăzi cu înţelesul adânc al alegerii pentru slujire? Care au fost la început scopul şi apogeul slujirii? Au devenit cumva leviţii

preoţi de dragul preoţiei? A avut slujba lor un scop în sine? Deloc! Ţelul era: «Sfinţenie Domnului!» Un astfel de om I se dăruieşte total lui Dumnezeu şi Îi aparţine Lui cu totul. 9 OCTOMBRIE

«Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi.» EXOD 22,31Haideţi să analizam mai în detaliu sintagma «Sfinţenie Domnului» (Exod 28,36). Oare de ce a trebuit să fie îcrustată pe o placă de aur şi fixată pe frunte? Aurul reprezintă în Biblie dumnezeirea. Cine e sfânt şi rămâne sfânt descoperă Fiinţa lui Dumnezeu, însăşi minunăţia şi frumuseţea naturii divine. Placa de aur cu inscripţia «Sfinţenie Domnului» trebuia fixată pe frunte, adică acolo unde se află lăcaşul gândurilor omeneşti, locul de unde vin comenzile. Acolo unde este centrul personalităţii umane, acolo vrea Domnul să îşi aşeze mâna şi pecetea «Sfinţenie Domnului». Această sintagmă era încrustată pe o placă: «să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete» (Exod 28,36). Ceea ce este gravat reprezintă dovada unui fapt de necontestat, a unui adevăr imposibil de şters. Prin aceasta Dumnezeu Şi-a pecetluit slujitorul şi a mărturisit în faţa lumii văzute si nevăzute: «El este al Meu!» Placa lui Aaron era pusă acolo unde oricine o putea vedea şi citi ce este inscripţionat pe ea. Deci Aaron nu trebuia să spună: «eu îi aparţin lui Dumnezeu», deoarece lucrul acesta era deja clar şi vizibil. Cei cu adevărat sfinţi vorbesc prin fiinţa lor mai puternic decât prin cuvinte; ei sunt epistole vii ale lui Hristos, epistole pe care oricine le poate citi. 10 OCTOMBRIE

”Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt. "

1 PETRU 1,15-16De ce «Sfinţenie Domnului» (Exod 28,36)? 1. Pentru că El este sfânt! Pe cine urmezi dacă nu ÎI urmezi pe Isus? De cine să asculţi dacă nu de Dumnezeul cel sfânt? In viaţa de credinţă posibilităţile de a păcătui sunt multe, aproape la tot pasul. Cum stau lucrurile în relaţia ta cu Dumnezeu? Sunt cumva adevărul şi minciuna mult prea apropiate? Din păcate mulţi binecuvântează cu gura, dar blestemă cu inima, mulţi au credinţă, dar nu au faptele credinţei, în timp ce alţii nu au credinţă, dar au faptele ei. Noi însă trebuie să fim o imagine completă a lui Dumnezeu în lume. Haina preoţească a lui Aaron, căciula albă, pietrele preţioase de pe piept, placa de pe frunte, prezentarea sa în sfinţenie, toate acestea sunt numai manifestarea exterioară a poziţiei inimii sale: «Sfinţenie Domnului».

2. De ce să fii sfânt? Pentru că eşti al Său! Este de-a dreptul şocant de câte ori repetă Domnul acest lucru în Exod 28: în versetul 1 — «pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi», în versetul 3. «să-Mi împlinească slujba de preot»; în versetul 4 — «să-Mi împlinească slujba de preot»; şi în versetul 41 — «şi-Mi vor sluji ca preoţi». Tragem concluzia că acest «Sfinţenie Domnului» reprezintă de fapt expresia dragostei Sale: «îmi aparţii!» 11 OCTOMBRIE

«Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (sau zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.»

2 CORINTENI 5,17Mai păcătuieşte un om născut din nou? Este sau nu totul înnoit în viaţa sa? Biblia o spune cu claritate: «toate lucrurile s-au făcut noi». Deci, esenţa omului — duhul primit de la Dumnezeu şi mort prin păcat — învie în momentul naşterii din nou şi este umplut de Duhul Său cel Sfânt. Acesta este omul nou. Noua creaţie nu mai poate păcătui; este născută din Dumnezeu, de aceea este fără pată, sfântă şi dreaptă. Cine poate atunci să mai păcătuiască? Eul nostru care a fost distrus pe cruce de Isus Hristos: omul cel vechi, firea, carnea păcătoasă de care nu vom putea scăpa pe pământ. Dar acest «eu» nu mai are justificare în faţa lui Dumnezeu; Biblia spune: «toate lucrurile s-au făcut noi». Iată de ce cuvintele apostolului Pavel au o extraordinară semnificaţie şi pentru noi: «Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine» (Gal. 2,20). 12 OCTOMBRIE

«Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!» 1 CORINTENI 15,57

«Ce să fac ca firea mea veche să rămână în moarte?» se întreabă unii mai ales când constată că în viaţa de toate zilele experimentează atât de rar biruinţa. Să ne punem următoarea întrebare: crezi cu adevărat că Isus Cristos a murit şi în locul tău pe cruce? Dacă da, atunci şi pentru tine este valabil textul din Romani 6,6: «Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului». Prin aceasta vreau să spun că, în momentul în care duşmanul încearcă să ne ispitească prin oameni care ne jignesc, ne acuză pe nedrept sau ne înşeală fără pic de ruşine, avem o ocazie extraordinară să dovedim că noi credem cu toată fiinţa în puterea morţii lui Isus. Doar atunci crucificarea împreună cu El se

dovedeşte a fi cheia victoriei în confruntarea cu tot ce e negativ. Dumnezeu are grijă ca în viaţa noastră de zi cu zi să fim crucificaţi. Peste tot ne întâlnim cu crucea deoarece, dacă nu ar fi ispitele, nu am avea ocazia să practicăm victoria lui Isus Cristos de pe crucea Golgotei. Trebuie să îi iubim pe cei care ne «cioplesc» cel mai mult, deoarece, cu fiecare atac pe care-l suferim avem ocazia să ne rugăm aşa cum găsim scris în 2 Corinteni 2,14: «Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos...». 13 OCTOMBRIE

«De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să

mijlocească pentru ei.» EVREI 7,25Îşi poate pierde mântuirea un copil al lui Dumnezeu? Cel născut din nou prin credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos pe crucea de pe Golgota este pecetluit cu Duhul Sfânt, care este un zălog al salvării. Duhul Sfânt ne revelează adevărul complet al mesajului Cuvântului lui Dumnezeu. Un om care a primit Duhul Sfânt este salvat pe veci. Domnul Isus spune cu fermitate că nimeni nu-I va smulge oile din mâini: «nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu» (loan 10,29). Se pune totuşi întrebarea: ce se întâmplă dacă în minunata poziţie de copil mântuit al lui Dumnezeu totuşi păcătuiesc? loan răspunde: «dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Avocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor), pe Isus Hristos, Cel neprihănit» (1 loan 2,1). Cel născut din nou este eliberat de păcat şi de puterea acestuia, dar nu şi de prezenţa şi de atacurile lui. Biblia ne avertizează cu toată seriozitatea că prin păcate neştiute putem pierde cea de-a «doua sfinţire». Prima sfinţire o reprezintă viaţa veşnică în gloria cerească, dar cea de-a doua este răsplata pe care o primim. Această a doua sfinţire, «cununa» sau «moştenirea», o primim numai prin dedicare totală lui Isus. 14 OCTOMBRIE

«Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.

Împotriviţi-vă lui tari în credinţă.» 1 PETRU 5, 8-9Această îmbărbătare a apostolului Petru ne avertizează să fim treji şi veghetori mai ales când tocmai am experimentat puterea biruinţei lui Isus. Exact acelaşi lucru îl spune şi apostolul Pavel în Efeseni 6, l0-l1. El nu ne îndeamnă să luptăm cu toate forţele împotriva atacurilor devastatoare ale diavolului, ci mai degrabă ne porunceşte să fim tari în Domnul. Negăm prin aceasta lupta credinţei? Nu! Nu luptăm să ajungem la biruinţa lui Isus, ci luptăm din postura celui care beneficiază de ea! Cineva poate protesta însă

în felul următor: dacă Satan a fost într-adevăr învins, de ce mai poate încă să acţioneze? 1. Pentru că biruinţa Mântuitorului divin trebuie dovedită lumii văzute şi nevăzute de către cei care cred în Isus Hristos. 2. Pentru că omul nu poate fi salvat decât prin decizia sa personală. El trebuie să aleagă între Isus şi Satan, între lumină si întuneric, între viaţă şi moarte. 3. Pentru că Dumnezeul cel sfânt şi suveran nu are nevoie să distrugă întunericul prin forţă. Simpla existenţă a lui Dumnezeu şi darul dragostei Sale, Isus Hristos, lumina lumii, a împăcat omul cu Tatăl şi i-a luat diavolului toată puterea. 15 OCTOMBRIE «... Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până

în ziua lui Isus Cristos.» FILIPENI 1,6De multe ori zilele noastre sunt pline de haos şi furtună, iar duşmanul încearcă prin toate metodele sale diabolice să ne facă să cădem. Trebuie să reacţionăm însă imediat şi să ne adăpostim în Isus. Aceasta este de fapt lupta credinţei noastre — să punem în practică ceea ce afirmăm că credem. Cred cu toată puterea în biruinţa care se obţine din consecvenţa cu care ne întâlnim în părtăşie cu Domnul si Mântuitorul nostru. Cu alte cuvinte, cine vrea să biruie în viaţa de zi cu zi în lupta cu ispita trebuie să se întâlnească zilnic cu Biruitorul. El dă voinţei înfăptuirea; El poate ceea ce noi, prin puterea noastră, nu putem: «Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 11,9). Şi dacă eşuăm trebuie să ne resemnăm? Nu! Cine îsi mărturiseşte eşecurile şi înfrângerile şi se smereşte poate fi sigur că este iertat prin sângele Său scump. Resemnarea este o tactică a diavolului pe care o foloseşte pentru a contraataca. Isus Hristos este însă începutul şi desăvârşirea credinţei noastre; El va duce la bun sfârşit lucrarea de mântuire pe care a început-o în noi. 16 OCTOMBRIE «Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia

crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.»LUCA 9,23Trebuie să treacă Biserica lui Isus prin aceleaşi suferinţi prin care a trecut şi Domnul? În Sfânta Scriptură ni se spune că noi: - trebuie să urmăm aceeaşi cale ca Mielul, - trebuie să păşim pe urmele Lui, - suntem destinaţi să fim părtaşi la suferinţa Lui, - în părtăşia cu suferinţa lui Isus devenim asemenea Lui,

- devenim asemenea Lui dacă suntem pregătiţi să şi murim împreună cu Hristos. Trebuie să trecem prin aceleaşi Suferinţe ca Domnul Isus, deoarece prin naşterea din nou suntem mădulare ale Trupului Său. El este Capul, iar noi suntem mădularele. Noi însă nu trebuie să purtăm păcatele lumii — aceasta a facut-o El o dată pentru totdeauna. Nici nu mai trebuie să îi ducem crucea. Nu crucea Sa o am de purtat, ci crucea mea. Această dorinţă de a purta crucea face parte din urmarea lui Isus: astfel se conturează chipul pe care-l vom avea în veşnicie. Acesta este scopul minunat al lui Dumnezeu pentru noi! 17 OCTOMBRIE

«... şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.» IOAN 14,13

La cine apelăm în rugăciunile noastre? Domnul Isus a spus în mod clar că doar în Numele Lui trebuie să ne adresăm Tatălui. El a îndreptat mereu atenţia oamenilor spre Tatăl Său. Dumnezeu este ţinta noastră, iar Fiul este calea care duce într-acolo. Acesta a fost de fapt scopul suferinţelor Domnului Isus: «Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu» (1 Petru 3,18). Nu există altă cale! Numai prin Isus avem intrarea în sfinţenie, adică în prezenţa nemijlocită a lui Dumnezeu. De asemenea Domnul Isus ne învaţă să ne rugăm: «Tatăl nostru care eşti în ceruri...» (Matei 6,9). Şi apostolul Pavel a subliniat care este Calea: «mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos» (Rom. 1,8). Recunoaştem că Isus Hristos este Domnul! Cât de mult dorim şi aşteptăm revenirea Sa? Prin Isus Hristos am primit îndurarea fară margini a lui Dumnezeu, de aceea putem să ne rugăm direct Lui. El Însuşi spune: «Şi cine Mă vede pe Mine, îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine» (loan 12,45).18 OCTOMBRIE«Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc pentru că cine

se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat si împins de vânt încoace si încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva

de la Domnul.» IACOV 1,6-7Ce înseamnă să te rogi cu credinţă? Acest lucru presupune ca în rugăciune să te sprijini cu toată puterea pe promisiunile veşnice ale lui Dumnezeu. Nu putem însă să credem orbeşte. Există oameni care susţin: «Trebuie doar să crezi şi vei avea tot ce vrei», dar greşesc amarnic crezând un asemenea lucru. Avem nevoie de o promisiune veşnică a lui Dumnezeu pentru fiecare situaţie dificilă din viaţa de credinţă. Cât de minunate sunt promisiunile Sale! De exemplu:

pentru cei singuri: «iată că Eu sunt cu voi în toate zilele» (Matei 28,20); pentru cei slabi: «puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 12,9); pentru cei plini de griji: «aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi» (1 Petru 5,7); pentru cei supăraţi: «nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră?, (Neem. 8,10); pentru cei bolnavi: «Eu sunt Domnul, care te vindecă» (Exod 15,26). Pentru fiecare situaţie specială, specifică, Dumnezeu ne-a dat o promisiune să ne putem baza în mod concret pe ea prin credinţă. Rugăciunea este cea mai înaltă expresie a credinţei: nu te mai laşi condus de lucrurile vizibile, ci de cele invizibile, de Dumnezeul cel veşnic. 19 OCTOMBRIE

«Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit!» IACOV 5,16

Care trebuie să fie atitudinea ta în rugăciune în faţa lui Dumnezeu? Una umilă, dar onestă, dreaptă şi sfântă. Aşa trebuie să apari în faţa sfântului Dumnezeu! Cum este însă acest lucru posibil? Numai şi numai prin spălarea în sângele lui Isus. Numai prin sângele Său vărsat pentru noi la Golgota suntem îndreptăţiţi să stăm înaintea Lui, numai prin sângele Lui sfânt avem acces liber înaintea Tronului de har şi de îndurare al lui Dumnezeu: «Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt» (Evrei 10,19). Nu putem să vorbim cu Dumnezeu fară a fi curăţiţi în prealabil în sângele lui Isus. Această condiţie este însă, din păcate, de multe ori neglijată, de aceea ne vine greu să ne rugăm. Ai uitat că nu te poţi apropia de Dumnezeu decât prin puterea înnoitoare a sângelui lui Isus? Acest lucru înseamnă că nu ne putem apropia de El fără ca Duhul Sfânt să ni-L reveleze pe Miel şi fară a trece prin durerile Sale de moarte, dureri pe care a trebuit să le îndure din cauza păcatelor noastre. Doar atunci vom simţi în suflet dorinţa puternică de a-L adora, iar adorarea Lui naşte rugăciuni eficiente. Din acest motiv haideţi să nu mai intrăm în mod necugetat în prezenţa sfântă a lui Dumnezeu! El Se va retrage dacă nu ne apropiem de Tronul de har sfinţiţi prin sângele Fiului Său. 20 OCTOMBRIE

«Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi» IOAN 21,18Domnul îi spune lui Petru: «Până acum te-ai dus unde ai vrut, dar va veni o vreme când vei fi dus de alţii unde nu vei dori». Trebuie să fim mereu

conştienţi de autoritatea lui Dumnezeu şi să acceptăm fară să protestăm conducerea Sa în viaţa noastră. Adevărul este că noi suntem conduşi de El şi când nu observăm acest lucru. Referitor la acest adevăr, în Sfânta Scriptură avem mai multe promisiuni. Iată, de exemplu, Psalmul 32,8: «Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta». Cu toate acestea mulţi credincioşi pierd direcţia şi eşuează. Care este motivul pentru care nu mai vezi calea? În mod sigur de vină este voinţa ta, firea veche şi păcătoasă care îţi întunecă vederea şi îţi creează permanent probleme. Întinde-ţi mâinile din nou spre El şi spune-I: «îmi încredinţez cu totul viaţa în mâna Ta, Fiu al lui Dumnezeu!» Atunci El te va conduce acolo unde nu doreşti — la Golgota, în suferinţă — dar o va face din pricina Numelui Său, pentru a te păstra pe calea cea dreaptă. El a promis că va veghea asupra noastră şi că va fi cu noi în toate zilele. 21 OCTOMBRIE

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!" când veţi voi să vă mai abateţi

la dreapta sau la stânga.” ISAIA 30,21Unul dintre semnele vremii sfârşitului este faptul că tot mai mulţi copii ai lui Dumnezeu au tendinţa, pe această ultimă sută de metri, să o ia pe căi greşite. Nu îi mai conduce Domnul pe copiii Săi? Bineînţeles că Domnul ne mai conduce, dar în zilele noastre mult prea puţini credincioşi mai sunt gata să se lase călăuziţi de El fară să protesteze. Prezenţa Duhului Sfânt în noi ne îndeamnă însă să dorim această călăuzire. Domnul cere sacrificiul total al voinţei noastre. Aici este vorba de a ne lăsa conduşi acolo unde, în mod normal nu vrem să mergem. Domnul nu ne cere mult, ci ne cere absolut totul! «Când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi» (loan 21,18). Nu trebuie neapărat să îmbătrânim pentru ca aceste cuvinte pe care Isus i le-a spus lui Petru să devină valabile pentru fiecare dintre noi. Eşti pregătit - în orice domeniu al vieţii tale — să-ţi subordonezi voinţa lui Dumnezeu? Acest lucru înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât să te laşi transformat după chipul şi caracterul Domnului Isus Hristos, chiar dacă asta presupune să mergi sau să faci ce nu vrei. 22 OCTOMBRIE

«El le-a zis: „ Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni, "îndată ei au lăsat mrejile şi au mers după EL» MATEI 4,19-20

Când Domnul îi spune lui Petru «altul... te va duce unde nu vei voi» (loan 21,18), El defineşte un nou tip de urmare — total, făra proteste. Ea reprezintă de asemenea o a doua chemare la a-L urma pe Domnul. Petru a

mai auzit o dată chemarea Lui, la Lacul Ghenezaret. După crucificarea şi învierea Sa, Isus l-a mai chemat o dată pe Petru: «Vino după Mine» (loan 21,19). De ce îl cheamă oare Domnul pentru a doua oară? Pentru că există două modalităţi de a-L urma pe Hristos: una lăuntrică şi alta exterioară, de faţadă, pentru a salva aparenţele. Există o urmare exterioară, de suprafaţă a lui Isus, care nu este motivată de o înnoire a inimii, motiv pentru care persoana în cauză nu trăieşte o viaţă de biruinţă, roditoare. Dar urmarea în sfinţinie si în curăţie lăuntrică este consecinţa schimbării inimii de către Isus. Haideţi să ne cercetăm viaţa cu toată seriozitatea şi să ne rugăm: «Doamne, ajută-mă să nu Te urmez doar de formă, fară ca inima mea să fie schimbată!» Cine îl urmează pe Domnul doar de ochii lumii nu poate experimenta puterea lui Dumnezeu în viaţa sa şi nu are siguranţa vieţii veşnice. 23 OCTOMBRIE

„Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii", le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?"

Ei i-au răspuns: „Nu”. IOAN 21,4-5Unul din semnele după care îi putem recunoaşte pe cei care-L urmează pe Isus numai în aparenţă este acela că sunt rapid influenţaţi de lucrurile şi situaţiile din exterior. Din această cauză viaţa lor de credinţă este extrem de oscilantă: când sunt pe culme, în al nouălea cer, când sunt în vale, deprimaţi de moarte. Cu toate că Petru I-a fost foarte apropiat Domnului Isus în această urmare exterioară, caracterul Său nu era încă sădit în inima lui. Petru nu avea o legătură adevărată a inimii cu Domnul; Isus chiar l-a numit într-o zi «Satan». Pentru că această unitate în părtăşie intimă lipsea, mai târziu Petru a clacat spiritual atât de rău, încât L-a negat pe Domnul. Fluctuaţiile şi eşecurile tale, puterea duşmanului în inima ta, au ca şi cauză formalismul în viaţa de credinţă. Esti unul din aceia care, la întrebarea Domnului: «Aveţi ceva de mâncare?» este nevoit să recunoască şi să răspundă: «Nu»? În jurul tău sunt oameni flămânzi după eliberare spirituală, după viaţă veşnică şi pace cu Dumnezeu. Tu însă nu ai ce să le oferi pentru că ai eşuat din cauza păcatului neispăşit. Iată, Domnul îţi iese astăzi în cale şi te cheamă să-I fii un urmaş adevărat, care să aducă rod bogat! 24 OCTOMBRIE «Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?" Si I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc."» IOAN 21,17Dacă în ce priveşte viaţa ta spirituală ai admis că urmarea Domnului a eşuat într-un mod lamentabil, dar totuşi ştii (şi Domnul ştie cu siguranţă) că Îl iubeşti cu adevărat, atunci ai ajuns în punctul în care auzi chemarea Sa

la o umblare adevărată în credinţă. Atunci Domnul cel înviat este foarte aproape de tine. Acestor oameni El le dă o slujbă clară, specifică. După fiecare afirmaţie, după fiecare răspuns al lui Petru: «Doamne, tu toate le ştii; ştii că Te iubesc» (loan 21,17), Isus îi spune de trei ori: «Paşte mieluşeii Mei ... Paste oiţele Mele! ... Paste oile Mele!» (loan 21,15-17). Tu, «Petru» care ai greşit, care însă îl iubeşti din toată inima pe Isus, ridică-te! El are pentru tine o lucrare nouă, minunată: du mieii, oiţele şi oile Sale la păscut! Haideţi să căutăm împreună oile pierdute care «nu sunt din acest staul» şi să slujim Domnului cu toate resursele pe care ni le-a dat. Lucrarea la care ne cheamă El - «Paste mieluşeii Mei» — este în acelaşi timp un mesaj plin de speranţă pentru cei deznădăjduiţi, pentru cei care s-au resemnat pentru că au clacat în viaţa de credinţă, dar care îl iubesc cu adevărat pe Isus! 25 OCTOMBRIE

«Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!»EVREI 13,8Acest adevăr enunţat în Sfânta Scriptură are un mesaj cu un impact foarte puternic. Este dovada de netăgăduit a faptului că lsus Hristos, al Cărui sânge a curs pe crucea de pe dealul Golgotei pentru iertarea păcatelor multora, nu Se schimbă niciodată. El este acelaşi ieri, azi şi o veşnicie întreagă, este şi rămâne pe veci biruitor asupra păcatului, asupra morţii şi asupra diavolului. Ezitările şi temerile noastre se nasc din faptul că nu putem stăpâni, nu putem birui puterile întunecate din jurul nostru. Copiii lui Dumnezeu nu au de luptat «împotriva cărnii şi sângelui, dimpotrivă căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti» (Efes. 6,12). Trebuie să fim însă deplin conştienţi că puterea biruitoare a Domnului nostru Isus Hristos este mereu de partea noastră. El este astăzi cum a fost de la începutul vremurilor — mai presus de ori ce duh străin care ne tulbură; El va rămâne aşa pentru veşnicie. Autoritatea Domnului Isus este absolută şi - în afară de Dumnezeu Tatăl — nimeni şi nimic nu se află deasupra Lui. Pentru cel care crede, nu există nici o putere a diavolului care l-ar putea înfrânge şi pe care Isus, prin jertfa Sa răscumpărătoare pe crucea Golgotei, să nu o fi biruit! 26 OCTOMBRIE

«Adevărat, adevărat vă spun că dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.» IOAN 8,51

Nici un om care gândeşte normal nu vrea să moară. Uitaţi-vă, de exemplu, la un bebeluş nou născut: îşi ţine pumnii strânşi, ca si cum ar vrea să ne comunice: iubesc viata pe care tocmai am primit-o în dar. Omul modern încearcă cu disperare să evite moartea. Din acest motiv răpirile şi

ameninţările cu moartea sunt foarte profitabile pentru organizaţiile teroriste. Cu toate încercările ingineriei genetice de cristalizare a procesului de regenerare a celulelor umane, omul nu a reuşit să învingă moartea. Numai Isus Hristos a reuşit acest lucru. Despre El stă scris: «Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul» (Evrei 2,14). Aceasta este minunea biruinţei lui Isus: prin moartea Sa, El a luat puterea celui ce stăpânea asupra morţii. Moartea şi Locuinţa morţilor nu au putut să-L ţină pe Isus. Dacă tu îl ai în inimă pe Mielul lui Dumnezeu, care şi astăzi şi pentru întreaga veşnicie este mai tare ca moartea, atunci eşti şi tu eliberat de teroarea şi de puterea morţii. Atunci nu vei mai vedea moartea, căci El a spus: «Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi» (loan 11,25). 27 OCTOMBRIE

«In lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi,Eu am biruit lumea. » lOAN 10,33

Cum poţi să experimentezi în starea ta actuală puterea lui Isus, care este deasupra tuturor problemelor, temerilor sau necazurilor tale care par de nerezolvat? Simplu, dacă eşti dispus să discuţi totul cu El. Vei experimenta biruinţa Lui în măsura în care îi împărtăşeşti totul. Nici eu nu-mi pot rezolva problemele de unul singur, dar I le pot aduce Lui la cunoştinţă. Şi când îi spun Lui absolut tot ce mă frământă, El îmi ia problemele şi în schimb îmi toarnă în suflet bucuria şi pacea Sa. Te simţi în pericol? Atunci spune-I lui Isus. Acţionează cum au fåcut odinioară ucenicii. în timp ce erau cu barca pe mare şi Domnul Isus adormise la cârmă obosit, s-a iscat brusc o furtună. Valurile loveau cu putere mica barcă; ucenicii şi-au pierdut toată încrederea şi I-au spus lui Isus. Imediat au constatat cu surprindere că puterea Lui este mai mare ca a valurilor ameninţătoare şi mai presus de cea a furtunii înspăimântătoare. Isus «S-a sculat, a certat vânturile si marea şi s-a făcut o linişte mare» (Matei 8,26). Fii credincios şi vorbeşte cu El despre toate problemele care te frământă! Atunci valurile şi uraganul din jurul tău se vor potoli şi se va face linişte. 28 OCTOMBRIE

«La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis:

„ Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată. "» MATEI 24, 1-2

Afirmaţia lui Isus a stârnit în mintea ucenicilor o mare dilemă cu privire la viitor. Şi în ziua de azi este absolut firesc ca oamenii să fie preocupaţi de

viitor. Dacă însă vrem să cunoaştem ce ne rezervă el, trebuie să acţionăm după tiparul conform căruia au acţionat ucenicii: ei L-au întrebat pe Isus şi, prin răspunsul primit au intrat deja în viitor, deoarece El este veşnic. El «este acelaşi ieri şi azi şi în veci» (Evrei 13,8). Când ÎI întrebi pe Domnul despre viitor primeşti de la El un mesaj extraordinar, o viziune care porneşte din Ierusalim, se întinde peste întreg pământul şi toată omenirea, cuprinde universul şi marea de stele pentru a se întoarce în cele din urmă în Ierusalim. Nu este oare acest mesaj actual şi astăzi? Spune-I Lui ceea ce te frământă şi te înspăimântă în legătură cu viitorul, dar nu încerca să înţelegi totul. Este suficient că El ştie, înţelege şi ţine toate lucrurile în control, deoarece, în legătură cu detaliile pe care nu trebuie să le cunoaştem, El ne-a spus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta» (loan 16,12). 29 OCTOMBRIE

„Fiul lui David, ai milă de mine!" Isus S-a oprit şi a zis: „ Chemaţi-l!" Au chemat pe orb şi i-au zis: „îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă. " Orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus.” MARCU 10,48-50

Orbul Bartimeu a auzit că Isus din Nazaret trece pe acolo şi a început să strige din răsputeri: «Fiul lui David, ai milă de mine!» (Marcu 10,48). Acest strigăt i-a deranjat în mod evident pe «cei evlavioşi», dar Bartimeu nu a lăsat să-i scape ocazia şi a strigat şi mai tare. Ce efect a avut acest strigăt din adâncul inimii? Isus S-a oprit imediat. L-a făcut însă sănătos pe loc? I-a vindecat oare orbirea imediat? La început nu, ci l-a încurajat cu dragoste să-I spună păsul, durerea. El l-a întrebat «Ce vrei să-ţi fac?» (Marcu 10,51), cu toate că era evident pentru oricine că Bartimeu era orb. Şi noi trebuie să-I aducem la cunoştinţă dorinţele noastre fară ocoliş. Când Bartimeu I-a spus Domnului ce doreşte, El i-a răspuns: «»Du-te, credinţa ta te-a mântuit. "îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus» (Marcu 10,52). 30 OCTOMBRIE

«Invăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. Îl apucă un duh şi deodată răcneşte şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură şi cu anevoie se duce duhul

de la el, după ce l-a stropşit de tot.» LUCA 9,38-39Există multe feluri de probleme, de necazuri familiale. Dar Isus este, ca şi în timpul vieţii Sale aici pe pământ, mai presus de orice astfel de problemă. Acest lucru îl ştia şi tatăl băiatului posedat de demoni, de aceea I-a spus Domnului Isus păsul său. Nimeni nu a putut să vindece o asemenea boală cu excepţia Lui. Şi a făcut-o! El «a certat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său» (Luca 9,42). Isus vrea să Se implice şi azi

în problemele noastre familiale, indiferent că acestea sunt cauzate de noi sau din afara noastră. Vorbeşte cu El despre problemele tale; adu-I-le la cunoştinţă aşa cum a făcut tatăl atât de greu încercat! Dacă nu primeşti ajutor imediat, nu dispera. Vorbeşte mai departe cu El. Te va asculta şi îşi va revărsa din nou asupra ta îndurarea Sa mai bogată ca orice. Nu te va refuza, deoarece El Însuşi ne-a promis: «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (loan 6,37). 31 OCTOMBRIE «Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea

pe drum şi ne deschidea Scripturile?"» LUCA 24, 32Cel mai dificil lucru pentru un copil al lui Dumnezeu este perioada, timpul când nu mai înţelege modul în care acţionează Dumnezeu. Aşa au stat lucrurile şi cu cei doi ucenici care au plecat împreună din Ierusalim spre Emaus. Amândoi au fost profund marcaţi de faptul că - din punctul lor de vedere - Isus i-a înşelat. Ei au crezut cu toată fiinţa că El este Mesia Israelului. Cum de S-a lăsat însă atunci răstignit pe o cruce? De ce a îngăduit acest lucru? De ce nu Şi-a manifestat omnipotenţa? In timp ce vorbeau astfel între ei, la un moment dat li s-a alăturat un străin. Ei şi-au vărsat tot amarul înaintea Lui, fară să-L recunoască pe Hristos. Ce le-a spus în schimb acest străin? Cuvinte de mângâiere? Nu! Este scris: «Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El» (Luca 24,27). Nici măcar acum nu au realizat că au vorbit cu Isus. Cei doi ucenici dezamăgiţi şi plini de confuzie în inimile lor au avut însă parte de o experienţă unică. Cristosul cel înviat a fost alături de ei chiar si în această dezamăgire. Isus nu a fost prezent numai atunci, ci şi astăzi El este tot timpul alături de noi. Domnul vrea să te elibereze de orice dezamăgire şi să-ţi umple inima de bucurie!