COMBATERE CANONICĂ ASUPRA SCRISORII ADRESATĂ SF. SINODAL B.O.S.V.R. DE CĂTRE PREOȚII ȘI DIACONII ÎNTRUNIȚI

ÎN DATA DE 30 IANUARIE/12 FEBRUARIE 2015DE „SF. TREI IERARHI” LA PAROHIA DIN RĂDĂŞENI

NOTĂ: Pentru cei ce încă nu cunosc realitatea despre „Şedința de la Rădășeni” vă informez că nu s-a întrunit cu scopul realizării acestei scrisori, ci pur şi simplu cu ocazia hramului „Sf. Trei Ierarhi” de la Parohia din această localitate suceveană. Întrunirea n-a avut blagoslovenia Mitropolitului Vlasie, dar nici a Episcopului Sofronie Suceveanul. La slujba de hram a participat PS. Episcop Evloghie, care după Sf. Liturghie a plecat, urmat fiind de pr. Varnava de la Roşiori, nedorind să ia parte la această întrunire făcută cu neascultare, la iniţiativa Pr. Pavel Onofrei, cel dintâi care semnează la final acest document neoficial. Şedinţa n-a început la ora stabilită, întrucât au aşteptat să ajungă şi preoţii Vasile de la Balş şi Vasile de la Iaşi.

Unii dintre preoţi au venit deja cu subiectele notate, fapt pentru care s-au creat disensiuni între clericii participanţi. Au asistat alţi 6 mireni printre care şi Ion Baban. Preoţii Constantin de la Suceava şi Ioan de la Piatra Neamţ n-au fost de acord cu subiectul impus de Onofrei, anume de „nu-l mai pomeni pe Mitropolitul Vlasie” ca o tentativă de separare (schismă) de Biserică şi crearea de noi dispute şi divergenţe.

În cadrul acestei şedinţe s-a discutat şi despre mine, fără drept de apel şi fără să fiu de faţă la ceea ce se discută, o dovadă de incompetenţă şi lipsă totală de bun simţ, acuzând persoane care nu se pot apăra. Trecând peste aceste ofense şi intenţia lor de a realiza un blog contra mea, nu mă voi opri în a divulga adevărul despre ce pun la cale vrăjmaşii Bisericii Lui Hristos, care acum şi-au arătat viclenia mai vizibil ca niciodată. Pentru păcatul meu, aş fi dat socoteală înaintea Dreptului Judecător; dacă nu ar fi realizat ei o pagină în care practic să râdă de păcat şi nu să dea dovadă că doresc să îndrepte acel păcătos, acea cădere, ci dând dovadă că nu le pasă de mântuirea nimănui, fapt pentru care se şi simt îndreptăţiţi „să se amuze” pe seama greşelilor din trecut ale unor persoane. Şi eu am scris împotriva unor fărădelegi, dar nu cu ironii ateiste. Nu mă voi opri prea mult să mă apăr pe mine, cu purtând interesele unui număr mare de preoţi şi mireni ai Bisericii de Stil Vechi care NU sunt de acord cu scorniturile „Onofriadei” fapt pentru care, împreună cu aceştia, vom realiza materialul ce urmează, spre a combate canonic, punct cu punct, toată scrisoarea lor împotriva Mitropolitului Vlasie, o dovadă a vredniciei de caterisire a unora dintre dânşii.

Acest raport îl vom trimite către toţi Episcopii, Preoţii, Călugării şi Mirenii Bisericii de Stil Vechi, atât din ţară cât şi din străinătate, public şi privat, pentru a vedea şi ei faptul că Biserica nu suferă din cauza Mitropolitului Vlasie, ci din altă cauză, pe care mulţi dintre participanţii de la Rădăşeni n-au dorit niciodată să detalieze public adevărul adevărat, decât să caute să fugă de asumare şi aruncând vina „dezbinării” din Biserică asupra mea sau a Maicii Silvestra, deşi, scrisoarea lor susţine cu totul altceva, eu începând să combat unele fapte abia în anul 2014, disensiunile datând din anul 2011.

Preot Veniamin Ilie

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

„În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!Cu mare regret venim în faţa Preasfinţiilor voastre prin această scrisoare pentru că

altă alternativă nu avem. Vă informăm despre situaţia actuală a Bisericii noastre, situaţie pe care credem că o ştiţi foarte bine. A ajuns Biserica noastră să fie nu ca un organ viu duhovnicesc prin care să se lucreze mântuirea oamenilor, ci ca un organ mort prin care se lucrează fărădelegea, sminteala şi în locul faptelor bune, lucrarea păcatelor şi a faptelor rele ducând la dezbinarea episcopilor, preoţilor şi mirenilor dornici să se mântuiască. Nu vrem să ne catalogaţi ca nişte smintitori ai preoţilor şi ai poporului binecredincios.”

Aici vedem fuga lor de responsabilitate. Înşişi vorbesc de o situaţie existentă din trecut în Biserica de Stil Vechi; dar, spre finalul scrisorii îşi dau arama pe faţă şi propun să se discute despre Veniamin Ilie şi să facă un blog să spună lumii că „el este dezbinătorul” deşi dezbinarea pleacă de la vârf, de la Sinod, Episcopi, preoţi şi datează de mulţi ani, nu de 6 luni de când scriu eu mai intens… Ei continuă:

„Cu toţii am lucrat, am luptat pentru biruinţa adevărului în Hristos Iisus. Cu toţii eram plini de entuziasm că ne făceam datoria faţă de Hristos şi de Biserica Lui. Iată unde a ajuns Biserica din cauza neglijenţei Sfântului Sinod care nu a mişcat niciun deget pentru îndreptarea faptelor rele din Biserică. A ajuns ca sminteala să se reverse asupra creştinilor ca o ciumă, care nu mai poate fi oprită cu nicio doctorie duhovnicească.

Cum triumfa Biserica noastră? Cum ne priveam altădată ca nişte fraţi şi aveam o iubire duhovnicească unii faţă de alţii? Cât de frumoasă era lucrarea fiecărui cleric faţă de Biserică, faţă de Hristos?”

În Biserică au existat din totdeauna nemulţumiri, dispute şi tabere, chiar din perioada Apostolilor (I Corinteni, cap. I, 12 – 13). Disensiunile au rădăcini mult mai vechi, despre care preoţii adunaţi n-au dorit să şi scrie, adesea fiind şi vina unora dintre ei pentru dezbinarea din Sinod, pentru că întâi de toate şi-au conceput tabere şi grupuleţe între preoţi, apoi au început să lupte contra Mitropolitului. Dacă un Episcop era văzut cu Mitropolitul, era hulit: „e de-al lui, e trădător” dacă un preot făcea acelaşi lucru, mult mai aspru era judecat. Se vedea încă dinainte de 2011 că lupta psihologică de îndepărtare a oamenilor de Mitropolit se făcea din taberele preoţilor.

Dezbinarea Sfântului Sinod nu se datorează inerţiei timpului, ci taberelor de preoţi, care mai de care mai provocatoare la ură, care au căutat şi cu avantaje, daruri şi beneficii să susţină unii Episcopi, ademenindu-i practic în jocul lor. Ca în exemplul scripturistic, după ce au fost împărţiţi Episcopii, la fel şi preoţii au început unii să fie ai lui cutare, alţii ai altora, fără să mai fie vorba de „toţi suntem ai Lui Hristos” ci împărţirea a devenit o încredere oarbă a omului în om, nicidecum în Dumnezeu, divinitatea rămânând doar „pretextul” predicilor pe care înşişi nu le păzesc şi vom vedea acest lucru chiar în această scrisoare.

Despre dragostea dintre ei, vom vedea exact în următoarele rânduri şi motivul pentru care s-a spulberat, ajungându-se la partide şi grupuleţe în Biserică.

- „Mitropolitul: veghează asupra întregii Biserici şi a credincioşilor.- Episcopul: ca un vultur care veghează din înălţimi apărându-şi teritoriul care îi era

încredinţat.- Preotul: grănicer, apărându-şi parohia pentru a nu fi călcată de lupii îmbrăcaţi în

piei de oi.

- Diaconul: chipul îngerului care slujeşte Lui Dumnezeu, ajutând pe episcop sau preot la slujbele divine aduse pentru mântuirea oamenilor.

- Creştinul: cercetând Biserica şi încrezător în Biserică şi în slujitorii ei.În câteva exemple care ne temem că vor rămâne doar exemple frumoase din trecut, am

arătat frumuseţea dinaintea furtunii care a urmat.Să analizăm ce a adus sau cine a adus sminteala şi urâciunea în Biserică?Ştim cu toţii că, de la Facere, păcatul a intrat în lume prin femeie. Iată că toată

dezbinarea şi neorânduielile din Biserica noastră intră tot prin femeie. Întâistătătorul Bisericii noastre rămâne pasiv de gravitatea acestei situaţii din cadrul Bisericii.”

Realitatea NU s-a dorit a se şti, pentru ca ei să poată mărturisi la nesfârşit acest neadevăr! Întrucât le-am contrazis în multe rânduri aceste afirmaţii tendenţioase, o voi face şi acum: Maica Silvestra a fost în obştea Mănăstirii Brădiţel (Neamţ), rasoforă din anul 1996 şi călugărită în anul 2004, tot în această Mănăstire. În anul 1989 intru sub ascultarea Mănăstirii Slătioara, cu hotărârea următorilor Arhierei: ÎPS. Mitropolit Vlasie, PS. Demosten şi PS. Sofronie şi cu binecuvântarea maicii stareţe Varvara Blaga de la Brădiţel.

Până în anul 2004 a fost delegată pentru strângerea de fonduri şi materiale pentru Mănăstirea Slătioara. În 24 octombrie 2004 a fost numită stareţă la Mănăstirea de la Vama, la iniţiativa PS. Demosten. Slujba a fost oficiată de PS. Sofronie, iar Mitropolitul Vlasie i-a înmânat însemnele distinctive în rangul de Stareţă. În anul 2005 au fost trimişi sfidători cu diferite ameninţări, întrucât la Mănăstire veneau mulţi patroni şi banii nu mai ajungeau acolo unde se dorea… Maica merge din nou la Slătioara, revenind la ascultarea iniţială, ulterior fiind trimisă pentru 3 luni în America, la Parohii de acolo, pentru a colecta fonduri pentru Mănăstirea Slătioara.

În anul 2006, cât şi în 2007 ÎPS. Vlasie discută cu PS. Demosten pentru a o readuce pe Maica stareţă Silvestra la Mănăstire la Vama după ce a revenit în ţară, lucru cu care Prea Sfinţia sa n-a fost de acord, motivând să termine întâi Biserica nouă de la Mănăstirea Brădăţel, din pricina nevoii de bani, fapt pentru care maica a rămas în continuare în Slătioara, ca până atunci. În anul 2009 Mitropolitul şi-a fracturat piciorul şi a avut nevoie de ajutor. Maica a fost chemată de la Baia Mare unde era dusă după materiale pentru Catedrală, pentru a-l duce pe Mitropolit la spital la Bucureşti. Încă de atunci Ionaş care avea grijă de Mitropolit făcea tot felul de gesturi cu PS. Sofronie ironizându-l pe ÎPS Sa. Maica l-a dus la Bucureşti de urgenţă, i-a fost pus piciorul în ghips, după care a rămas să-l ajute şi să-l transporte la spital de câte ori era nevoie. Pentru că starea de sănătate a Mitropolitului era precară, tot mai des având nevoie de îngrijiri medicale, a hotărât să rămână mai mult timp la Fălticeni, pentru a nu se deplasa medicii până la Mănăstirea Slătioara, lucru ne vociferat de niciun Episcop.

În acelaşi an, PS. Sofronie face o şedinţă la care au participat mai mulţi preoţi, cu scopul NEDREPT de a-l „trece în rezervă” pe Mitropolit pentru că „nu mai era pe picioarele lui să conducă Biserica, din cauza stării de sănătate. Aici se vede clar cum îl aruncă asemenea unui gunoi, după ce a slujit atâţia ani Biserica. Deci, răceala din Biserică era ascunsă mai de mult în spatele singurului scop: scaunul Mitropolitan. În acele momente şedinţa avea să fie anulată de o veste tristă. Cel care era aşteptat, pr. Vasile de la Fălticeni, murise într-un accident auto. Ceilalţi au fost îngroziţi de situaţie, aflând tragica veste chiar în momentele în care aşteptau sosirea preotului respectiv. Timp de 2 ani n-a mai fost făcută nici un fel de şedinţă menită să-l înlăture pe Mitropolit cu nedreptate, gândindu-se ca nu cumva Dumnezeu să fie contra hotărârilor de acest fel.

În anul 2010 Mitropolitul a fost operat de tromboză la Bucureşti. PS. Sofronie şi PS. Dionisie au fost la Bucureşti pentru a pleca la Londra. Nu l-au vizitat pe Mitropolit, care era în spital, nici la plecare, nici la revenirea în ţară. Încă de pe atunci se vedea clar că se doreşte marginalizarea acestuia. Deci, răceala nu vine de la o maică, ci el a fost lăsat singur, pentru a avea grijă aceasta de el. Toţi călugării care încercau să se ducă să-l ajute, erau huliţi cu glume: „cred că e mason, cred că e de-al lui” de parcă nu toţi erau ai aceleiaşi Biserici, deja se făceau tabere.

În anul 2011 preoţii Onofrei, pr. Sebastian de la Iaşi, Mihai de la Salcea, Vasile de la Iaşi, Pavel de la Zăneşti, Grigore de la Tg. Neamţ şi alţii, merg la Fălticeni la Mitropolit şi exact în acel moment se pregătea să meargă la spital pentru o altă internare, maica având geanta cu medicamente asupra ei. În acel moment a fost scoasă prin predici şi prin privat, falsa informaţie că „mitropolitul a fost prins cu una” acesta fiind surprins în timp ce pleca la spital. Pentru a se contura scopul acestor defăimări vorbite cu lipsă de Credinţă în Dumnezeu, voi relata faptul că PS. Dionisie Gălăţeanul a fost la Brădăţel în anul 2013 iar PS. Demosten i-a zis, de faţă cu mai multe persoane, în timp ce-i arăta cripta funerară construită în incinta Mănăstirii: „eu nu mă duc până nu fac ce am de făcut”. În aceeaşi discuţie el i-a exprimat episcopului gălăţean intenţia de a-l pune mitropolit pe Episcopul Sofronie, moment în care a început dezbinarea şi mai aprigă dintre Episcopi. Acest adevăr se vede şi în cele ce urmează, pentru că şedinţa de la Rădăşeni a fost deconspirată şi s-a ştiut dinainte ce se va discuta; însă, Prea Sfinţitul Demosten a fost de acord cu această întrunire, susţinându-i în taină pe instigatorii dezbinărilor din Biserică.

În concluzie, o fi venit de la Facere păcatul printr-o femeie; însă, aici este vorba de interese ascunse pe care NU ai cum să nu le constaţi. Dezbinarea dintre ierarhi a venit din intenţia de a schimba Mitropolitul şi de câte ori s-a încercat, mereu Dumnezeu a stopat acţiunile cu uimire şi spaimă pentru unii. Nu era firesc ca şi doi fraţi, sau fii duhovniceşti ai ÎPS Vlasie, cei doi episcopi ajunşi în Bucureşti, să-l viziteze măcar un ceas? Ba da; dar, nu era vorba de fraternitate, nici de solidaritate, ci pur şi simplu de marginalizare.

„Nu ne este nouă a judeca pe cineva, pentru că Sfântul Sinod, din punct de vedere canonic, transformându-se în for de judecată bisericească condamnă pe patriarh, mitropolit, episcop, preot sau diacon, deci el este cel care poate judeca.

Noi cei care păstorim o parte din credincioşii Bisericii noastre şi suntem informaţi despre unele fărădelegi pe care clericii le săvârşesc trebuie să le aducem la cunoştinţă Sfântului Sinod spre îndreptare.”

Se încearcă încă o dată, psihologic, determinarea întrunirii Sfântului Sinod, pentru a se discuta strict problema înlăturării Mitropolitului. Până acum Onofreii au zis poporului că „Veniamin Ilie minte”. Iată acum adevărul şi ce spun ei în document, lucru critic şi mincinos.

„Cu toţii ştim de situaţia Mitropolitului Vlasie care coabitează cu o femeie, Ana Nicuşor, aşa-zisa Maica Silvestra, care a adus în Biserica noastră numai sminteală, ură între noi toţi şi nu numai atât, ci se afişează cu ÎPS Vlasie în toate deplasările publice, atât în ţară cât şi peste hotare, tulburând credincioşii precum s-a întâmplat anul acesta în Italia, în timpul sărbătorilor de iarnă.”

Despre „coabitarea mitropolitului” cu maica Silvestra am scris exact, an cu an ce s-a întâmplat, deşi ar fi fost zeci de pagini de dezbătut cât de mult s-a încercat înlăturarea acestuia şi înlocuirea din scaunul Mitropoliei Slătioara. Călugării Mănăstirii Slătioara îşi amintesc de o jignire mizerabilă şi falsă pe care i-a adus-o PS. Demosten, în ziua de Sf. Vlasie a anului 2012, în loc să-i aducă o bucurie, ştiindu-i starea de sănătate şi suferinţa. Acesta a zis în faţa

obştii: „Prea Sfinţia ta eşti însurat”. Am explicat de multe ori, în multe articole faptul că Mitropolitul Vlasie nu s-a însurat când era în lume, dară-mi-te la vârsta de 73 de ani, sau mai ales la cât de critică este starea lui de sănătate. Cu toate acestea, capacitatea lui de a aduce pacea în Biserică nu a fost aspirată de neputinţele fizice.

În anul 2013 Sf. Sinod s-a întrunit în Brădăţel. S-a hotărât ca PS. Demosten să-i cedeze Neamţul lui PS. Iosif pe motive de bătrâneţe şi PS. Ghenadie să cedeze Bacăul sub ascultarea PS. Antonie. În acelaşi an, PS. Sofronie declară „Eparhia Sucevei” şi o înregistrează la Judecătoria Fălticeni, deşi în acel act, pe care l-am dat public, NU era menţionat nimic despre faptul că Mitropolitul ceda vreo parte a Eparhiei Sucevei în subordinea acestuia, care îndeplineşte funcţia de Episcop Vicar. Aici se vede ÎNCĂ O DATĂ cum teritoriul canonic al Mitropolitului Vlasie începe să fie restrâns cu forţa, în scopul de a-l da la o parte! Prea Sfinţitul Sofronie a spus de faţă cu mai multe persoane că garantează cu Mântuirea lui că nu vrea să-l dea jos pe ÎPS. Vlasie; dar, faptele arată ALTCEVA, nicidecum credinţa în mântuire şi sinceritatea înaintea Lui Dumnezeu.

De ce este obligat să călătorească ÎPS Vlasie? Iată:În anul 2014 de Bunavestire, în Postul Mare, PS. Sofronie împreună cu un număr de 30

de persoane au mers la parohia din satul Nemţeni, comuna Boroaia pentru a se impune cu forţa ca şi Chiriarh al judeţului Suceava, din care face parte şi această comunitate. Comitetul Parohial cunoştea intenţia unor episcopi de a-l înlătura pe ÎPS Vlasie din drepturi, fapt pentru care au trimis o scrisoare către ep. Sofronie să-l informeze că nu-l vor primi la slujbă, ei aparţinând de Mitropolia Slătioara. Conflictul dintre săteni şi oamenii aduşi de PS. Sofronie a generat controverse în întreaga ţară. Pentru că n-au acceptat impunerile, cei de la Boroaia au aflat în toamna anului 2014 că fusese făcut un proces pentru a trece terenul parohiei în proprietatea „Eparhiei Sucevei” fără voia şi fără măcar a fi informaţi cei din comunitate. Revolta a fost uriaşă după ce s-au trezit că li se lua terenul se sub picioare şi nu ştiau nimic. Atunci, pentru a calma situaţia, Mitropolitul a anunţat cu o săptămână înainte că va merge personal acolo. Înainte de a ajunge la Boroaia, ÎPS sa a stat în Mănăstirea Slătioara. Cu câteva zile înainte de a-şi onora promisiunea, ÎPS Vlasie a primit „în dar” mai multe alimente din Mănăstire care i-au afectat starea de sănătate şi dispoziţia, exact cu scopul de a-l împiedica să nu ajungă la Boroaia. Auzind de această veste, maica Silvestra şi alte persoane au fost de urgenţă cu mitropolitul la spital, l-au tratat pentru a putea să-şi revină să meargă la Boroaia unde apele fierbeau din cauza tulburării făcute de Episcopul Sofronie, NU DE MITROPOLIT. Deci, încă o dată, tulburările se fac de către Episcopi, NU DE CĂTRE MITROPOLIT.

În toamna anului 2014, PS. Sofronie şi PS. Dionisie merg în Grecia. După întâlnirea cu PS. Ambrozie, PS. Sofronie vine în ţară iar mai apoi PS. Dionisie pleacă în Italia. Aici participă la o şedinţă cu PS. Silvano, din care a rezultat: ameninţarea preoţilor că le vor fi confiscate Antimisele şi Sfântul şi Marele Mir, ca să nu-l mai pomenească pe Mitropolitul Vlasie, să nu mai asculte de Slătioara, pentru că sunt în Italia şi să asculte de Episcopul italian Silvano. Poporul român de acolo nu a fost de acord cu această idee despre care PS. Silvano ne-a mărturisit public, într-o înregistrare, că Episcopul român l-a încurajat să ia această hotărâre. Deci, se vede încă o dacă continuitatea faptelor anterioare şi dorinţa de a-l limita pe Mitropolit din toate părţile! Însă, acesta a dorit încă o dată să restabilească liniştea în Biserică, precum a făcut la Boroaia, fapt pentru care a fost în Italia însoţit de un preot, câţiva mireni şi maica Silvestra, care NU este dorită pentru că nu s-a reuşit ce s-a dorit! Nu putem spune la infinit că o maică dezbină în anul 2011 nişte Episcopi dezbinaţi dinainte, care nici bine nu-şi rupsese piciorul Mitropolitul Vlasie şi deja îl vedeau înlăturat din funcţie. Dacă PS. Demosten

i-a învăţat pe Episcopi să spună: „nu sunt vinovat” asta NU înseamnă că omul nu vede continuitatea acestor fapte. Şi iată, acuza celor de la Rădăşeni, o voi repeta ce au zis în scrisoarea către Sf. Sinod, cei de la Rădăşeni:

„Cu toţii ştim de situaţia Mitropolitului Vlasie care coabitează cu o femeie, Ana Nicuşor, aşa-zisa Maica Silvestra, care a adus în Biserica noastră numai sminteală, ură între noi toţi şi nu numai atât, ci se afişează cu ÎPS Vlasie în toate deplasările publice, atât în ţară cât şi peste hotare, tulburând credincioşii precum s-a întâmplat anul acesta în Italia, în timpul sărbătorilor de iarnă.”

Există mărturia audio în care PS. Silvano mărturiseşte că PS. Dionisie l-a influenţat să ia hotărâri de dezbinare şi teroare asupra poporului român din Diaspora! De ce n-au spus nimic la Rădăşeni despre realul motiv pentru care ÎPS a trebuit să se ducă în Italia? Pentru a repara o gaură în cămaşa Lui Hristos – Biserica – făcută de un alt Episcop capabil să fie de acord cu înstrăinarea propriului popor şi trădarea (vinderea) acestuia la o eparhie străină, doar cu scopul de a restrânge graniţele Mitropolitului, după cum s-a întâmplat şi până acum! Deci, sminteala din Italia NU a făcut-o Mitropolitul şi nici maica, întrucât la toate Parohiile poporul l-a primit cu flori, precum Hristos la intrarea în Ierusalim, ca mai apoi, la Verona, un anume domn (frate cu Baban) să îl tragă de-o parte pe Mitropolit şi să încerce să-l întrebe: care e rolul maicii? Acelaşi subiect, prin întrebări scurte, dar, în spatele cărora trebuie să răspundă cu sute de pagini despre adevărul relatat până acum şi care puteţi să-l probaţi doar în curtea Mitropoliei Slătioara, nu în gurile acelora care vorbesc doar ceea ce vor ei, cum sunt şi unii preoţi participanţi la şedinţa defăimătoare de la Rădăşeni.

Dacă Mitropolitul Vlasie nu s-ar fi dus în Italia, sau la Boroaia, tensiunile din Biserică ar fi crescut. De aceea au încercat să fie împiedicat să se ducă la Boroaia, ca tensiunile să crească şi dacă se isca o revoltă, îndată aveau ei temă de discutat: „iată ce se întâmplă în Biserică, Mitropolitul nu mai face faţă şi de aceea se fac tensiuni”. Dar, dacă s-a dus şi a fost primit cu flori, cu bucurie mare, după care s-au potolit furtunile şi tensiunile din popor au scăzut, îndată îl acuză: „a călătorit în Italia”. Însuşi Sfântul Ioan Maximovici n-a locuit în Mănăstire ultimii ani de viaţă, ci într-o locuinţă, datorită bolilor pe care le avea şi necesita îngrijire permanentă. Cu toate acestea, Sfântul nu contenea să umble cu trenul, cu avionul, cu maşina, chiar şi pe jos. La acea vreme doar sectarii şi catolicii, care erau împotriva Bisericii Adevărate, îl criticau că „iată-l, călătoreşte cu o femeie după el”. Dar, oare pe Hristos nu tot aşa l-au judecat? Dacă a înviat morţii, au zis că este vrăjitor; dacă a scos demonii şi i-a alungat, a zis că scoate dracii cu domnul demonilor, niciodată n-au fost mulţumiţi. Acesta este şi stilul cârtitor şi veşnic născător de „sminteală” al unora care au participat şi la şedinţa de la Rădăşeni. Dacă nu începeau ei să manipuleze lumea, ca toţi să spună: of ce mare sminteală, oameni care n-au cunoscut nici iconomia, nici boala, decât banul şi luxul, nu se vedea nicio sminteală în exemplul ÎPS Vlasie, repetat şi în istoria antică, dar şi la Sfinţi Contemporani. Însuşi Episcopul Evloghie Oţa a avut parte de îngrijirea unei maici; dar, nimeni nu se smintea. Şi această sminteală făţarnică, vine în urma unor interese vizibile; pentru că se vede cum de păcatele unora nu se smintesc, pentru că nu vor, iar când încearcă să strice imaginea unui ierarh precum ÎPS Vlasie, îndată se prefac „smintiţi” mai ceva ca mirenii de rând, care nici nu bagă în seamă scornelile Onofreilor, Mitropolitul fiind în continuare cel mai iubit în popor.

IPS Vlasie și-a luat angajamentul în fața Sfântului Sinod, a preoților și creștinilor care au participat la ședința de joi 22 februarie/07 martie 2013 că se va întoarce la Sediul Mitropoliei – Mitropolia Slătioara, vieţuind după toate regulile şi jurămintele monahale. Ne-a sfidat pe toţi, mari şi mici, vieţuind în continuare cu această femeie.

Din punct de vedere canonic, ori se opreşte de a coabita cu ea, iar de nu, să lase Biserica să fie condusă de Sfântul Sinod după Canoanele Bisericeşti.

Iată şi canoanele care învinuiesc pe ÎPS Vlasie:-„Marele Sinod a oprit cu desăvârşire, fie episcopului, fie presbiterului, fie diaconului,

fie oricui dintre cei care sunt în cler, să li se îngăduie a avea femeie împreună locuitoare (concubină), afară doar de mamă, sau soră, sau mătuşă, sau numai astfel de persoane cu privire la care a fugit toată bănuiala (prin care a scăpat de toată bănuiala)”. (Canonul 3, Sinodul 1 Ecumenic). (în continuare au citat şi Canoanele 18 Sin VII; 5 Sin. Trulan, 88 Sf. Vasilie).

Pe acest Canon al Sfântului Sinod cei de la Rădăşeni îl aduc ca acuzator la adresa ÎPS Vlasie, fără să prezinte şi substraturile cele mai sus amintite. Din păcate, suntem nevoiţi să scriem zeci de pagini în combaterea acestor persoane care îşi argumentează poziţiile în trei fraze, iar în spatele acestora trebuie să existe zeci de rânduri de combatere. Ei prescurtează psihologic subiectul în aşa fel încât lumea să creadă pe cuvânt ceea ce spun; însă, realitatea nu doresc să o prezinte de la început la sfârşit.

Dacă în încheierea acestui Canon, se vede clar cum spune, chiar şi-n Pidalionul real de la 1844, în care este formulat puţin altfel (nu citat de pe internet), că fie mamă, soră, mătuşă sau persoană de la care a fugit toată bănuiala, deci, oricare alta, o monahie, iar nu o mireancă ce dă de bănuit sminteală. Ei continuă să vadă doar prima parte a Canonului, dar aceasta din urmă se prefac că n-o zăresc. Starea de sănătate a Mitropolitului este destul de precară, în privinţa săvârşirii faptelor de sminteală; dar, capabil să conducă Biserica după cum a şi dovedit în cele din urmă, că poate să îndrepte situaţiile conflictuale create de alţi Episcopi din subordinea sa. Deci, este în continuare capabil de a conduce Biserica, precum şi Sfântul Ierarh Glicherie zăcând în neputinţă, a rămas Mitropolitul Slătioarei până la cea din urmă zi pe acest pământ.

Ceea ce mulţi nu vor să mai amintească, este că şi Sfântul Glicherie a fost îngrijit de călugări; dar, între aceştia se găsea şi maica Glicherie, aceasta fiind otrăvită în cele din urmă de mireni din Rădăşeni, lucru ştiut în foarte restrânse locuri ale Bisericii de Stil Vechi, pentru a nu crea pricină de tulburare. De asemenea, vârsta şi neputinţele Sfântului, au făcut ca orice bănuială să fugă, deşi unii mireni tot căutau să se smintească, drept pentru care au apelat la omorârea bietei fiinţe, lipsiţi de raţiune creştină, întrucât viaţa nu le-au dat-o ei, nici n-au drept să le-o ia la nimeni! Pe multe buze auzim cuvintele „mai bine moare un om pentru tot poporul” ceea ce este destul de greşit întrebuinţat în astfel de cazuri!

Însuşi marele Sfânt Ioan Maximovici, după ce a fost otrăvit şi starea lui de sănătate şi-a revenit la normal, prin minunile Maicii Domnului asupra sa, acesta a luat o femeie trecută de 50 de ani şi în faţa la tot poporul a combătut intenţia păgânilor de a-l omorâ, drept pentru care n-a mai mâncat de la masa nimănui şi medicamentele i le-a purtat această femeie. Cu toate acestea, creştinii n-au găsit pricină de sminteală. Dar, să vedem şi la Sfinţi Părinţi mai de mult, acelaşi mod de aplicabilitate a acestui Sfânt Canon al Sinodului 1 Ecumenic. Acei creştini ai dragostei lui Hristos nu s-au gândit să omoare un om, precum în cazul măicuţei Glicherie, nevinovată fiinţă, care a sfârşit de mâini care nu i-au dat viaţă. Acelaşi sadism se vede şi acum, din partea preoţilor fără conştiinţă clericală, care se smintesc mai rău ca mirenii; sau poate chiar nu se smintesc, devreme ce alte păcate vizibile le acoperă, mai degrabă arătând purtarea intereselor lumeşti de a avea un nou Mitropolit care să se lase condus „şi de ei”.

Iată şi o pildă din Pateric: „Era un părinte în pustie şi îi slujea o femeie, iar mirenii judecau: nu sunt curaţi. Si a auzit bătrânul. Deci când era să se săvârşească, a zis părinţilor: după ce mă voi săvârşi, răsădiţi toiagul meu la mormânt. Si dacă va odrăsli şi va face roade, să ştiţi că sunt curat cu dânsa iar de nu va odrăsli şi nu va face roade, să cunoaşteti că am căzut cu dânsa. Şi au răsădit toiagul şi a treia zi a odrăslit şi a făcut roade. şi toţi au slăvit pe Dumnezeu.” (Pateric, Pentru Avva Casian, P. 2). Iată că judecata de deasupra bătrânului acesta a fost şi asupra Sfântului Glicherie, a Sfântului Ioan Maximovici, a Sfinţilor din Pateric; dar, Dumnezeu a odrăslit din toate judecăţile nedrepte câte o cunună ca şi cea a mucenicilor, că nu este uşoară judecata fraţilor, ci mai grea decât orice osândă să-ţi vezi proprii fii duhovniceşti făcându-se vânzătorii tăi şi căutând să te socată din Mitropolie invocând doar ce Canoane doresc ei, nu şi realităţile incontestabile ale istoriei.

Iată doar câteva dintre afecţiunile Mitropolitului Vlasie:

Până acum am explicat tot ce au dorit să ocolească osândiţii defăimători care au alcătuit această scrisoare, în spatele căreia se ascunde scopul de a „provoca” Sfântul Sinod să se adune şi să-l combată pe ÎPS Vlasie. Să nu creadă cineva că în spatele şedinţei nu se ascunde chiar unul dintre arhiereii care doreşte înlăturarea Mitropolitului invocând tot felul de motive şi argumente demontate fie până aici, fie în cele din urmă. Când am luat eu această poziţie de a prezenta adevărul, Prea Sfinţia sa Sofronie, a făcut o scrisoare către popor şi a spus „nu-l credeţi, tot ce scrie nu are fundament adevărat”. Iată că ceea ce spun aceştia nu are temelia adevărului, ci interese proprii, întrucât scriu doar ceea ce le convine, căutând orice portiţă de a o folosi la limita bunului simţ în dorinţa de a-l schimba pe ÎPS Mitropolit Vlasie. Şi dacă până acum am lămurit aceste aspecte, iată ce urmează şi cum se dovedeşte interesul „Onofriadei” de a-l înlătura (alunga) pe mitropolit din scaun, deşi până acum au negat acest adevăr! Iată ce au semnat şi ce le arată mincinoasele vorbe împotriva mea, în încercarea lor de a se dezvinovăţi şi a arunca vina asupra lui „Veniamin Ilie”:

Sfântul Sinod este obligat să ia măsuri conform următoarelor articole din statutul de organizare al BOSVR:

- Articolul 55 punctul g)”Sfântul Sinod să judece cu competenţă, în conformitate cu dispoziţiile Sfintelor Canoane membrii săi pentru abaterile bisericeşti de orice natură. În această situaţie Sfântul Sinod se transformă în for de judecată; în conformitate cu Canoanele şi legile în vigoare ale Asociaţiei religioase a „Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România”, Sfântul Sinod aplică pentru abateri slujitorilor săi de orice grad, după caz, caterisire temporară, definitivă sau oricare alte caterisiri, după gravitatea abaterii.”

Care ar fi abaterea atât de gravă a Mitropolitului Vlasie, pentru care să fie caterisit de Sinod? Acesta n-a încălcat nicicum vreun Sfânt Canon, după cum încercau aceşti autori să evite cele scrise până acum, să dea de înţeles doar jumătate din adevăr pentru a dobândi izbândă în planul de a schimba Întâistătătorul BOSVR. Ca drept dovadă, toate acţiunile lor sunt motive de caterisire, întrucât au acuzat pe nedrept pe ÎPS Vlasie, fără să cerceteze ce spun Sfinţii Părinţi, doar luând orbeşte un număr de Canoane, pe care le-au interpretat în aşa fel ca şi sectarii care „tâlcuiesc Biblia”. De pildă, ei au citat Canonul 5 al Sinodului Trulan. Acolo spune că eunucii, adică cei ce sunt castraţi, dacă fac sminteală, să fie caterisiţi, dacă sunt preoţi. Ei bine, greşeală găsim şi în Pidalion. Din ce cauză spun aceasta? Pentru că eunucii şi famenii nu pot fi hirotoniţi preoţi. Deci, iată o greşeală vizibilă. Însă, aici vedem că şedinţa de la Rădăşeni citează canoane incerte, care s-au scăpat în Pidalion fără de observare, drept pentru care îşi vădesc neseriozitatea încă o dată. Aşadar, eunucii nu pot fi preoţi şi n-au din ce să fie caterisiţi, devreme ce nu pot fi hirotoniţi. Iar dacă s-au castrat după hirotonie, se caterisesc în dată, nicidecum tocmai atunci când „fac sminteală” trăind în concubinaj. În privinţa acuzaţiilor mincinoase la adresa ÎPS Vlasie, pe care aceştia le consideră „de competenţa Sinodului, pentru a fi judecat cu caterisire temporară sau altă pedeapsă.

- Articolul 55: „Mitropolitul se află în subordinea şi sub jurisdicţia Sfântului Sinod care are dreptul să-l înlocuiască pentru fapte pedepsite de Canoanele Bisericii, aducând în locul său un succesor vrednic, de comun acord cu Adunarea Naţională Bisericească.”

După cum am întrebat mai sus, în urma celor dezbătute, care este fapta pentru a fi schimbat Mitropolitul Bisericii de Stil Vechi, atât de urgent, în preajma celui de-al 8-lea Sinod Ecumenic(Ecumenist) de la cei de pe stil nou, care vor să se unească cu toate sectele lumii? Oare, ce se urmăreşte mai concret? Care sunt faptele pedepsite de Canoanele Bisericii făcute de Mitropolitul Vlasie? Niciunul! Deci, o altă întrebare, dar doar pentru ierarhii care se

cunosc între ei şi preoţii care stăpânesc aceste detalii: care dintre Episcopi este ăl’ mai vrednic decât Mitropolitul? Mai răi da; dar, nu şi mai buni!

- Părintele Ambrozie Fontrier, citat din Catacombele Ortodoxiei, spune: (Fac o paranteză şi exclam asupra sursei: de pe internet… Acelaşi lucru făceau şi Sfinţii Părinţi, citau de pe internet şi cateriseau doar pe bază de filmări video sau audio? Acest lucru nu vor să-l dezbată, ci trec peste el. Dar pe ÎPS. Vlasie îl judecă cu minciuna!

„Acolo unde este ierarhul care drept învaţă cuvântul adevărului, care merge pe urmele Sfinţilor Părinţi şi în mijlocul turmei sale, acolo este Biserica Lui Hristos. Vai nouă, dacă, în loc să vedem Biserica în ierarhul ce propovăduieşte şi mărturiseşte adevărul, noi privim către un anume ierarh pentru că este patriarh într-un oraş mare, fie el şi capitală, dar rămânem nepăsători de propovăduirea lui. Astfel făcând, vom merge împreună cu el la pierderea sufletelor noastre.”

Pe lângă faptul că sursa şedinţei este internetul, în urma şedinţei, ei fac un blog pe internet contra mea, trecând peste, observăm cum ei omit să şi detalieze puţin. Propovăduirea Mitropolitului Vlasie, predicile frumoase şi hrănitoare, păstrarea nealterată a rânduielii bisericeşti şi a Stilului Vechi, nu se compară cu modul în care „propovăduiesc” alţi Episcopi de la care nu doar că nu înţelegi nimic, dar se mai şi implică în probleme controversate iar când văd că nu mai au izbândă să vindece rana pe care înşişi o fac în sânul Bisericii, fug şi se ascund, cum mi-a mărturisit chiar Ion Baban, care a asistat la această şedinţă şi a avut surpriza ca PS. Demosten să-i spună: „nu mă mai interesează, sunt bătrân şi bolnav”. În mod ciudat, şi eu l-am sunat pe PS. Demosten cu câteva luni în urmă şi l-am întrebat de ce a susţinut tulburarea din Italia făcută de Episcopul Dionisie şi Episcopul Silvano? La care PS. Demosten mi-a răspuns acelaşi lucru: „acum nu mă mai interesează, sunt bolnav”. Şi atunci de ce nu lăsaţi Biserica în pace şi nu vă mai implicaţi în aţâţarea acestor scandaluri? Nu cred că maica Silvestra sau Mitropolitul Vlasie, sau preoţii din jurul lui, este problema dezbinării, eu văd că alt ierarh face toată tulburarea, apoi se justifică cu vârsta. De ce nu lasă Biserica în pace, dacă tot s-a retras şi l-a lăsat în locul său pe PS. Iosif? Întrebare retorică… Nu-l judec eu pentru faptele lui; însă, aici este vorba de dezbinarea Bisericii şi nu de păcat propriu!

De voieşte să-şi trăiască viaţa în care se complace cu Silvestra, este liber de a o face şi să lase Biserica să fie păstorită de cei vrednici. (Repet întrebarea: care sunt cei vrednici?...)

Rugăm Sfântul Sinod să se transforme în for de judecată bisericească şi să aplice toate canoanele de care dispune Biserica Ortodoxă!

Şi ce ar putea să judece Sfântul Sinod, în urma acestei apărări temeinice şi canonice, a Mitropolitului? Fără doar şi poate, cum am păţit eu, copil fiind, să vedem că Sinodul se adună şi „judecă în lipsă” fără să-i dea dreptul celui acuzat să se apere. Aşa au făcut în cazul meu dar şi al altora, judecând fără drept de apel, ştiind că apărările acuzaţilor erau mai trainice decât hotărârile nedrepte ale Sinodalilor. Acum care este dreptatea, a lor sau a Sfinţilor Părinţi? De ce nu au dorit niciodată să mă „judece” în Sinod, cu mine de faţă? Au preferat să-l pună pe PS. Dionisie să-mi transmită „mergi şi-ţi găseşte mântuirea în altă parte” adică în afara Bisericii, ca acum să mă judece: „nu-i cu noi” cum lesne se vede în scrisoarea Preasfinţitului Sofronie publicată pe internet. Nu mare ar fi mirarea ca şi în cazul Mitropolitului să se facă judecată ca la Rădăşeni, în lipsa acestuia. Şi ce să se judece? Pentru că nimic din ce au argumentat ei până acum NU este trainic şi avem pildele Sfinţilor care le-au lăsat să fie potrivite pentru astfel de situaţii, nu să meargă lumea toată după cum vor un grup de preoţi, în intenţia de a domina toată Biserica. Aşadar, Sfântul Sinod n-are ce să judece. Dacă în privinţa domiciliului provizoriu al Mitropolitului s-ar obiecta mult de către aceştia, îi sfătuim să

cerceteze tot Pidalionul şi nu vor găsi decât termenul „Episcopul cetăţii” deci, nu al Mănăstirii. În BOSVR arhiereii au stat doar în Mănăstiri, nu şi în cetăţi sau oraşe, pentru că prigoana comunistă n-a dat posibilitatea de a forma Episcopii care să funcţioneze în conformitate cu Sfintele Canoane. Dar, din toate timpurile au fost Arhierei care au locuit în mare parte prin cetăţi, ca nu cumva locuind în Mănăstire, să tulbure liniştea călugărilor cu vizitele dese pe care le primesc. De asemenea, au locuit şi în Mănăstiri. În privinţa ÎPS Vlasie, s-a explicat motivul pentru care a rămas provizoriu să locuiască în Fălticeni, pentru a nu tulbura viaţa duhovnicească a călugărilor Mănăstirii Slătioara, ori de câte ori acesta este vizitat de Episcopi, fii duhovniceşti, medici şi asistente. Dacă ar fi locuit în Mănăstire, l-ar fi acuzat că vin toată ziua medici la el şi tulbură liniştea; dacă a ales să nu tulbure obştea, îl acuză că locuieşte în cetate. Orice ar fi făcut, acuzaţiile nu întârziau să apară existând deja şi în mod vizibil intenţia altor ierarhi de a ajunge Mitropoliţi înainte de vreme. Cu toate acestea, Dumnezeu n-a primit interesele lor, ci a rânduit ca Mitropolitul Vlasie să rămână la cârma Bisericii, făcând faţă la toate necesităţile eparhiale şi nu numai.

La alegerea ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a ÎPS Vlasie, Preasfinţia sa a menţionat în şedinţa Sfântului Sinod că Înalt Preasfinţitul Silvestru a lăsat moştenire de la Sfântul Ierarh Glicherie, ca Mitropolitul BOSVR să fie originar din Moldova, fapt pentru care PS. Demosten a tăcut de-o dată, dând de bănuit o frustrare celor ce erau de faţă la Sinod. Imediat după aceea, Preasfinţia sa începe să exclame pe la toate uşile că „Eu l-am pus Mitropolit pe Vlasie, eu îl dau jos”. Dar nu el l-a pus Mitropolit, ci Sfântul Sinod, în acord cu Bisericile aflate în comuniune, adică Sinodul din Grecia condus de Mitropolitul Kiprianos şi Sinodul ROCOR condus de Mitropolitul Vitalie Ustinov. Deci, Prea Sfinţitul Demosten a fost cel mai vechi Episcop hirotonit; dar, s-a respectat intenţia Mitropolitului Silvestru de a lăsa în Mitropolie tot un Întâistătător moldovean. Cu toate acestea, Mitropolitul Vlasie i-a acordat toată atenţia Episcopului Demosten şi ani la rând l-a tratat ca pe un al doilea Mitropolit al Bisericii, pentru a nu se simţi mai mic; însă, dacă l-a tratat aşa, Prea Sfinţitul Demosten deja începea să-i încalce graniţa Mitropoliei, intrând cu „blesteme şi opriri” în Mitropolia Slătioara, cum chiar cei de la Rădăşeni îl dau de gol, în timp ce cu mulţi ani în urmă o doamnă acoperită de prea Sfinţia sa a născut o fată pe nume Maria. Întrebat fiind de acest lucru, Preasfinţitul Demosten n-a vrut să ne mărturisească nimic; dar, în semn de răspuns, a anulat şedinţa care urma să aibă loc la Piatra Neamţ pe motiv „să nu iasă tulburare în Biserică”. De ce? Ce era aşa de grav faptul că Gabriela a născut-o pe Maria? Nu-i purtăm ură acestui ierarh; dimpotrivă; dar, dacă el se arată a fi ca un Sfânt lider „în rezervă” al Bisericii, implicându-se în acoperirea faptelor grave din Biserică, pentru că aceia îi poartă daruri, iar contra altora născoceşte o mulţime de acuzaţii false, nu este firesc să-şi atragă şi osândă? Chiar dacă după ce face tulburare şi vede că începe o revoltă, îndată se dezice şi părăseşte conflictul. Nu-l mai determina, decât să te ruşinezi fugind când omul vede minciuna şi intenţia mai rea ca a mirenilor, lumească şi vicleană, de a te răzbuna pe Mitropolit cu orice preţ, din cauza personalităţii, nicidecum a Canoanelor Bisericii invocate. Iată că şi în modul lor de a interpreta şi argumenta cu Canoane se vede doar ură, acoperind alte exemple şi expunând doar ceea ce reprezintă ură. Oare, cine i-a hrănit cu ură pe cei ce au participat la şedinţa de la Rădăşeni, de în chip vădit au umblat cu ascunzişuri şi tăinuirea unor adevăruri?

Iată o altă afirmaţie mincinoasă şi care are legătură cu tot ce am discutat până acum:„Cu părere de rău vă aducem la cunoştinţă Preasfinţiilor voastre că această femeie

conduce făţiş pe Mitropolit şi Biserica noastră şi vrea cu orice preţ să o distrugă. Pune motiv că Mitropolitul este bolnav. Să fim sinceri şi să recunoaştem: dacă Mitropolitul ar fi atât de

bolnav, nu ar umbla prin Italia, Anglia, SUA, Grecia, Canada şi în alte locuri din lume. Ar sta în Mănăstire fiind îngrijit de monahii vieţuitori, aşa cum a fost îngrijit Sfântul Ierarh Glicherie.

Punem întrebarea: Sfântul Ierarh Glicherie de câte femei sau maici a avut nevoie să fie îngrijit din cauza rănii de la picior? Vă dăm răspunsul: de nicio femeie, de nicio maică, ci a fost îngrijit de vieţuitorii Mănăstirii Slătioara.”

La această întrebare şi răspuns, eu voi întreba: dar, Sfântul Ierarh Glicherie la câte mirence le-a construit vile şi le-a cumpărat maşini, salarizându-le rudeniile şi făcând mare sminteală cu aceste apropieri financiare faţă de acele persoane, arătând mai mult decât „relaţia de ajutor şi milostenie”? Sfântul Glicherie nu cheltuia agoniseala Mănăstirilor pentru a construi palate la mirence şi Sfântul Sinod cunoaşte care dintre episcopi fac astfel de daruri, în timp ce n-au o masă caldă pentru săraci; dar, palate construiesc la muieri tinere şi luxoase. De ce nu s-a menţionat şi faptul că PS. Dionisie locuieşte tot într-un apartament, dar cu o mireancă pe nume Cecilia, din Galaţi, deşi el a fost pricină de sminteală şi în trecut, nefiind hirotonit nici măcar preot, pentru că erau multe mărturii împotriva acestuia, până când Prea Sfinţitul Demosten a hotărât să treacă peste orice Canon şi să-l „tundă în schima mare” fără să argumenteze că Schima nu redă fecioria, după care l-a hirotonit Arhiereu şi a reuşit să aducă lupul în pilele de paie la Galaţi, care a dezbinat şi destrămat tot ce a clădit părintele Arhimandrit Teofilact cu osteneală multă. Nu-l judecăm; dar, nici nu putem să stăm nepăsători şi să nu dăm nici un argument împotriva minciunilor scornite de această Adunare de la Rădăşeni doar şi numai împotriva Mitropolitului, care este apărat de Sfintele Canoane şi Pildele din viaţa Bisericii Ortodoxe, din trecut şi din prezent, în timp ce ei acoperă toate cazurile triste şi smintitoare din cele săvârşite de „aliaţii lor”. Aici se vede părtinirea şi chiar în mod viclean şi necreştinesc, invocând unele Sfinte Canoane şi acoperind adevărate fărădelegi care se petrec în Biserică, dar în alte părţi.

Ei continuă astfel: „De multe ori ÎPS Vlasie a afirmat că maica l-a salvat de la moarte. Ne întrebăm: viaţa nu este oare în mâinile Lui Dumnezeu? De ce oare ÎPS Vlasie crede că a scăpat de moarte cu „ajutorul” maicii Silvestra?

Dumnezeu mereu lucrează şi prin oameni; iar dacă acest ajutor nu este dorit, se găsesc persoane care să conteste lucrarea Lui Dumnezeu. De pildă, Sfintele Taine se sfinţesc prin Preot, deci, prin om; Sfântul ierarh Ioan Maximovici tot prin om a fost salvat de la moarte, de către Dumnezeu. Însăşi naşterea biologică se face tot de către Dumnezeu, prin pântecele mamei. Dar, noi ne întrebăm: oare, nu învaţă Sfinţii Părinţi să nu porţi grijă de ce vei mânca mâine, pentru că are grijă Dumnezeu? Aceşti preoţi de ce-li adună vistierii, îşi fac case de lux şi saune, maşini de lux şi nu umblă cu pânzarul sau cu carul cu boi? De ce-şi pun nădejdea în cele lumeşti şi nu doar în Dumnezeu? De ce acoperă răul pe care-l doresc şi vorbesc doar despre ce nu trebuie, în loc să lase judecăţile în mâinile Lui Dumnezeu? Pentru că, poate, nici nu cred în mântuire, viaţă veşnică, divinitate, etc. Crearea unui imperiu pe pământ, bogat, solid, luxos, nu înseamnă că au şi dobândit viaţa veşnică, pentru că vine moartea şi toate acestea pier. Ei de ce pun întrebări fără ca acea expresie să vină din temelia credinţei şi a faptelor proprii? A vorbi şi a da sfaturi altora, văd că este tare uşor; dar, când vine vorba de faptele lor, ce fac? Adesea vedem oameni care spun „eu sunt un netrebnic şi păcătos” şi dacă vine altul să le spună: „eşti un netrebnic şi un păcătos” îndată se adună „gaşca” şi-ţi fac un blog pe internet să spună: nu este adevărat ce spune despre noi, iată ce face el… Iată ce hotărâre au luat ei la Rădăşeni, nu ce am făcut eu în trecut! Dacă am greşit, n-am făcut în defăimarea Bisericii şi nici nu voi răspunde de acel păcat, pentru că m-au judecat şi au râs ca

vrăjmaşii, în loc să dea dovadă de duhovnici care doresc mântuirea oricui. Ceea ce fac ei este exact pentru dezbinarea Bisericii şi părtinirea nedreaptă care se dovedeşte clar în acest material numit „Scrisoarea de la Rădăşeni”.

Ei continuă să spună „adevărul”: „Această femeie a fost blestemată de PS Demosten în faţa Sfântului Sinod, a preoţilor şi mirenilor care au participat la şedinţa extraordinară de la Slătioara din data de 22 februarie/7 martie 2013. Fără frică de Dumnezeu a încălcat acest blestem, intrând în Mănăstirea Slătioara. ÎPS. Vlasie susţine că a fost dezlegată de blestem, dar PS. Demosten confirmă faptul că a ridicat blestemul doar pentru a fi mărturisită, nu pentru a intra în Mănăstirea Slătioara.

În primul rând Mitropolia Slătioara se află în subordinea Mitropolitului Vlasie şi nu a Episcopului Demosten, căruia Sfintele Canoane îi interzice cu desăvârşire să încalce graniţele altei Eparhii, mai ales a Mitropoliei, el fiind Episcop la Mănăstirea Brădăţel şi nu la Slătioara! „Blestemul” respectiv pe ce motiv a fost făcut? Pe motivele terfelite şi dovedite aici a fi mincinoase şi părtinitoare! Deci, nu-i este îngăduit Episcopului să lege sau să dezlege, să hirotonească sau să se implice în altă Eparhie. Ori, Prea Sfinţitul Demosten a dat dovadă încă o dată că este regele Bisericii de Stil Vechi şi, chiar dacă Sfinţii Părinţi impun clar să nu se bage în cadrul altei Eparhii, el se implică, arătând că nu-i prea pasă nici de Sfintele Canoane nici de Credinţa în Dumnezeu, pentru care n-a făcut închisoare! El a fost arestat după ce a spart un lacăt la o încăpere pe care o sechestrase comuniştii să facă cercetări şi să descopere ce se află acolo, dacă nu cumva ar adăposti ceva ilegal. Prea Sfinţitul Demosten spărgând lacătul, a crescut suspiciunea că ar fi ascuns ceva acolo, fapt pentru care a fost arestat la 10 ani. Chiar însuşi mărturisea într-o predică: „Mă rugam să mă ducă Dumnezeu în iad, că aşa de greu era acolo”. Dar, Prea Sfinţitul Demosten a fost eliberat cu 2 ani înainte, nu se ştie exact motivul „bunăvoinţei” masonilor şi a comuniştilor care conduceau ţara şi justiţia, câtă vreme aceştia acordau surplusuri la pedepsele celor care nu acceptau compromisurile. Cert este că încă de atunci Prea Sfinţia sa a avut un rol important în activitatea Bisericii, în sensul că a acoperit tot ce s-a putut acoperi, indiferent dacă Sfintele Canoane impuneau altceva. Stăpân peste Biserică şi peste voia Lui Dumnezeu, Preasfinţia sa a arătat încă o dată că vrea să-l dea jos pe Mitropolitul Vlasie fără motive temeinice, devreme ce acoperă alte fapte. În aceeaşi zi după şedinţa de la Rădăşeni s-a aflat că urma să mai fie o şedinţă la Piatra Neamţ. Atunci i-am dat un mesaj Prea Sfinţitului Demosten şi i-am sugerat să ne explice de ce a acoperit-o pe Gabriela când a născut-o pe Maria. Maicile din Mănăstire mi-au mărturisit: Preasfinţitul a primit un mesaj care l-a tulburat foarte tare. Şi imediat după primirea mesajelor, a anulat şedinţa de la Piatra Neamţ care avea acelaşi plan de idei: batjocorirea Mitropolitului Vlasie. De ce se ascunde acum PS. Demosten şi nu răspunde pentru zânzania care o face în Biserică? De ce aţâţă lucrurile apoi se retrage când vede că scandalul ia foc şi fumul se vede în toată ţara? Nu este deloc înţeles rolul său, actual, în Biserică, mai ales că însuşi mărturiseşte că a făcut închisoare, ca o laudă, de parcă a făcut pentru Credinţă, nu pentru motivul sus amintit, spune că a slujit Biserica ani de zile; dar, acum de ce o dezbină? Când părintele Ieromonah Dionisie a avut un conflict cu PS. Teodosie, a fost oprit de slujbă şi la iniţiativa PS. Demosten. Dar, dacă aici, Pr. Pavel Onofrei a condus o şedinţă mincinoasă, menită să-l batjocorească şi să-l alunge din scaun pe Mitropolit, de ce nu se aplică aceeaşi regulă? Este simplu! Prea Sfinţitul Demosten blesteamă şi opreşte de slujbă pe cine vrea el, dar dacă alţii de-ai lui fac fapte mult mai critice, dezbinând Biserica, asta nu mai trebuie sancţionată, pentru că este simplu de înţeles, sunt de-ai lui. A ajuns Biserica să meargă după cum joacă Episcopii îmbuibărilor, nu toată Ortodoxia după aceeaşi regulă! Oare, ce dreptate

este aici? Nu se vede clar că aici au dreptul să facă ce-i taie capul doar cei de partea unuia sau de partea altuia, fără să fie o regulă generală pentru toţi? Şi iată că nu Mitropolitul Vlasie schimbă regulile, ci alţi Episcopi; dar, fireşte, devreme ce Prea Sfinţitul Demosten acoperă faptele acestor întruniri menite să distrugă Biserica, în timp ce mint şi dau vina pe alţii, cum am putea să credem că el i-ar fi blamat în următoarea şedinţă, dacă şi-a pus mâinile şi i-a păzit de caterisire şi de mustrarea Sfinţilor Părinţi? Cum am putea să credem că el îi va sancţiona pe cei de la Rodoşeni, devreme ce prea sfinţia sa i-a coordonat din umbră şi i-a pus să dezbine Biserica, din frustrarea că n-a reuşit să-l dea jos pe Mitropolit, cum lesne se vede în acest document? Eu, copil fiind, am fost obligat să plec din BOSVR de către PS. Dionisie, doar pentru că am zis că PS. Sofronie la bătut pe un frate de la Galaţi şi am exclamat asupra Canonului care impune ca Episcopul să nu fie violent şi să nu dea dovadă că nu-i capabil să vorbească omeneşte, nu-l duce mintea să echilibreze dragostea şi vorba bună şi apelează la pumni şi palme, mai rău ca un mirean de rând. Acum însă, popii cei mari şi maturi la vârstă, bogaţi în buzunare şi luxoşi, care atacă pe întâistătătorul BOSVR, sunt acoperiţi şi nimeni n-are voie să se atingă de ei când dezbină în chip vădit Biserica. Iată dreptatea…