viata la tara - provincialul · basarab din bucure=ti. 1877 student la facultatea de drept,...

$: Viata la tara - Provincialul · Basarab din Bucure=ti. 1877 Student la facultatea de drept, frecventeaz[ totodat[ în anul I =i cursurile Facult[\ii de litere. Debuteaz[ cu un ciclu$

Duiliu

VIA|A LA |AR{

ZAMFIRESCU

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE:Garabet Ibr[ileanu,

Eugen Lovinescu, Nicolae Iorga,G. C[linescu, Pompiliu Constantinescu,Alexandru S[ndulescu, Valeriu Cristea,

Nicolae Manolescu, Ioan Adam,Alexandru Piru, Tudor Vianu,

Ioana Em. Petrescu.

Duiliu Zamfirescu

6

Editura „Litera Interna\ional“O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, România

tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected] Editorial „Litera“

str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldovatel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;

e-mail: [email protected]

Difuzare:S.C. David D.V.Comprod SRL

O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Româniatel./fax +(01) 3303986; 3206009

Libr[ria „Scripta“str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i

Grupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuRedactor: Tudor Palladi

Corector: Ludmila AlexeiTehnoredactare: Victor Gorbatovschi

Tip[rul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 20049

CZU 821.135.1-3Z 25

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\iiZamfirescu, Duiliu

Via\a la \ar[: Proz[/ Duiliu Zamfirescu; col. ini\iat[ =i coordonat[ Anatol=i Dan Vidra=cu.— Bucure=ti: Lit. Int., Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poli-grafic). — 320 [p]. — (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 229)

ISBN 973-8358-34-5. — ISBN 9975-74-388-9CZU 821.135.1-3

ISBN 973-8358-34-5 © LITERA INTERNA|IONAL, 2001ISBN 9975-74-388-9 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic ...............................................................................7

P O E Z I IF{R{ TITLU .............................................................................. 10

Levante =i Kalavryta la Missolonghi ........................................ 10Djali ........................................................................................ 14

ALTE ORIZONTURI ................................................................ 16Fugind de tot .......................................................................... 16S-aud ..................................................................................... 16Pe acropole ............................................................................. 17De la Villa Tusculana ............................................................... 19La Villa Aldobrandini .............................................................. 20Boul ........................................................................................ 20Culcate-s romani\e ................................................................. 21Ca un m[nunchi de ramuri .................................................... 22Corsarul ................................................................................. 22Vara ........................................................................................ 24Lunile ..................................................................................... 25

Ianuarie ............................................................................ 25Iulie .................................................................................. 26August .............................................................................. 26

Barza ..................................................................................... 27IMNURI P{G~NE ..................................................................... 29

Preludiu ................................................................................. 29Fiica haosului ......................................................................... 29Versuri heterometre albe ........................................................ 42E mort poetul ......................................................................... 43La o f`nt`n[ ........................................................................... 44Pe mare .................................................................................. 45

POEZII NOU{ .......................................................................... 47Flori de pa=te ......................................................................... 47

Adio, Napoli ........................................................................... 48Sosesc .................................................................................... 49

PE MAREA NEAGR{ .............................................................. 51Adio ....................................................................................... 51La Or=ova ............................................................................... 51

DIN PUBLICA|II ..................................................................... 54O Suflet ! ............................................................................... 54Seara de toamn[ .................................................................... 54Prim[vara .............................................................................. 55

P R O Z {Via\a la \ar[ ................................................................................. 58T[nase Scatiu ............................................................................ 215

Referin\e istorico-literare ............................................................. 302

Via\a la \ar[

7

1858 30 octombrie Se na=te la Pl[ine=ti (actualmente Dumbr[veni), înfostul jude\ Râmnicu-S[rat, Duiliu Zamfirescu. În acela=i an s-aun[scut Barbu Delavrancea (11 aprilie) =i Alexandru Vlahu\[ (5septembrie).

1865–1873 Viitorul scriitor frecventeaz[ =coala elementar[ =i gimnaziuldin ora=ul Foc=ani.

1873–1876 Duiliu Zamfirescu î=i continu[ studiile la Liceul MateiBasarab din Bucure=ti.

1877 Student la facultatea de drept, frecventeaz[ totodat[ în anul I =icursurile Facult[\ii de litere. Debuteaz[ cu un ciclu de versuri înrevista Ghimpele.

1877–1878 R[zboiul de independen\[ =i eroismul osta=ilor români îi vorinspira autorului unele nuvele cum este Locotenentul Sterie =iromanul În r[zboi.

1880 Duiliu Zamfirescu, dup[ primirea =i prezentarea entuziast[ a luiAl. Macedonski, se num[r[ pentru o vreme relativ scurt[ printrecolaboratorii Literatorului. Debuteaz[ cu poema romantic[ Levante=i Kalavryta. O dat[ cu absolvirea facult[\ii de drept e numit supleantde ocol la Hâr=ova. Aceast[ perioad[ va fi evocat[ în amintirile DinDobrogea =i Noapte bun[. Tot acum începe colaborarea la Românialiber[ pe care o va sus\ine f[r[ întrerupere pân[ în 1884. Estesemnatarul foiletonului literar s[pt[mânal =i al unor articole politice.Pseudonimul s[u este Don Padil. Se declar[ „du=manul neîmp[cat“al „naturalismului obscen“. De acum dateaz[ =i scrisorile adresateprietenului s[u Duiliu Ioanin.

1881 Este numit procuror la Târgovi=te. Dar în acela=i an demisioneaz[din func\ie.

1882 Încearc[ s[ profeseze avocatura, suplinind o catedr[ de francez[ laFoc=ani. Apoi se stabile=te în Bucure=ti. Devine redactor la ziarulRomânia liber[.

1883 Editeaz[ întâiul volum de poezii =i nuvele, F[r[ titlu.1884 Public[ romanul În fa\a vie\ii, analizat cu destul[ severitate de

c[tre C. Dobrogeanu-Gherea în articolul Pesimistul de la Soleni.

TABEL CRONOLOGIC

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

8

Frecventeaz[ cenaclul Junimea. Începe s[ colaboreze la Convorbiriliterare. Nuvela Noapte bun[ este citat[ =i apreciat[ de TituMaiorescu.

1885 Particip[ la concursul de ata=at de lega\ie. Este numit func\ionar înMinisterul Afacerilor Str[ine. Concomitent este profesor de limbaromân[ la Liceul „Sf. Gheorghe“.

1888 Este trimis ca secretar de lega\ie la Roma, unde, dup[ întrerupereadin 1892-1894, când se va afla la lega\iile din Atena =i Bruxelles, var[mâne pân[ în 1906. Efectueaz[ traduceri din poe\ii Leopardi =iCarducci.

1892 Public[ în Convorbiri literare poezii =i fragmente dintr-o monografieconsacrat[ lui Lev Tolstoi.

1894 Editeaz[ volumul poetic Alte orizonturi.1894–1895 În Convorbiri literare public[ primul roman din ciclul

Com[ne=tilor: Via\a la \ar[.1895 Vede lumina tiparului volumul Novele romane.1895–1896 Apare în Convorbiri literare romanul T[nase Scatiu.1897 Editeaz[ volumul Imnuri p[gâne.1897–1898 În Convorbiri literare apare romanul În r[zboi.1899 Public[ volumul Poezii nou[.1901–1902 În revista Literatur[ =i art[ român[ apare romanul

Îndrept[ri.1906 Revine în \ar[. Este numit secretar general la Ministerul Afacerilor

Str[ine. Convorbiri literare îi public[ romanul Anna.1909 Este ales membru al Academiei Române. Roste=te celebrul discurs

Poporanismul în literatur[, care va produce discu\ii aprinse în epoc[.1911 Editeaz[ volumul de nuvele Furfan\o =i romanul Iydda.1916–1917 Dup[ intrarea României în primul r[zboi mondial =i a

înfrângerilor suferite în toamna lui 1916, D. Zamfirescu serefugiaz[ la Odesa, iar mai târziu – la Ia=i.

1918 Editeaz[ la Ia=i ziarul Îndreptarea, organ al Partidului Poporului,condus de generalul Averescu. Publica\ia dispunea =i de un suplimentliterar.

1918–1920 Este ministru de externe =i pre=edinte al Camerei.1919 Public[ volumul de versuri Pe Marea Neagr[.1920 Apare volumul O muz[ cuprinzând povestiri =i amintiri din cariera

diplomatic[.1922 30 iulie Duiliu Zamfirescu se stinge din via\[ la Agapia. Este

înmormântat la cimitirul sudic din Foc=ani.

P O E Z I I

Duiliu Zamfirescu

10

F{R{ TITLU

LEVANTE +I KALAVRYTALA MISSOLONGHI 1

Voi, ce-n fa\a mea, t[cute, mari ruini de amintire,}n[l\a\i zidiri =tirbite, triste resturi de m[rire,Vorbi\i, spune\i, ce e timpul, voi care-a\i purtat pe umeri,Veacuri mari ca vecinicia, ani ce nu mai po\i s[-i numeri!Spune, Zante2, unde-i timpul c`nd Byron, ]n lini=tire,Pe-ale m[rii tale valuri dorul s[u =i-l leg[na...,+-ale v`ntului suspine c`nd nebuna sa iubire

Cu suspine le-ng`na?Missolonghi, unde-i vremea c`nd pe zidurile tale,Sur`z`nd mureau to\i grecii ca eroii din pove=ti?Unde-s sfintele morminte dup[ adormita valeCe opreau cu-ale lor umbre pe drume\ ]n a sa cale?Unde-i Botzaris eroul?... — Missolonghi, unde e=ti?V`ntul singur ]mi r[spunde: „Tot pe lume-i trec[tor“Iar pe mare echo strig[, prins de-un val spumeg[tor:„E trec[tor..., e trec[tor...“

IDe la Zante care-=i scald[ portocalii s[i ]n mare}mprejur, c`t vede ochiul ]n nem[rginita zare,N-a purtat vreodat[ valul, pe-al s[u bra\ leg[n[tor,Lop[tar mai far[ grij[, mai frumos dec`t Levante

De la Zante.

1 Missolonghi — ora= ]n Grecia, pe \[rmul M[rii Ionice, r[mas celebruprin ap[rarea eroic[ a lui Botzaris, contra turcilor, ]n 1822 =i 1825.

2 Insul[ a Greciei ]n apropiere de coasta Moreei; capitala Zante.

CUPRINS

Via\a la \ar[

11

C[tre sear[ c`nd el c`nt[, glasul lui tremur[torM`n[ somnul ]nspre cr`ngul de tufani de iasomie,Unde mii de p[s[rele stau s-adoarm[ printre flori;Iar pe grecele frumoase c`nd r`z`nd el le ]mbieS[ priveasc[ cum ]n unde moare-o raz[ aurieCe voios se furi=eaz[ printre lungi gene de nori;Ele vin la \[rmul m[rii, cum albinele u=oareVin din stupi s[ se ]mbete pe un s`n deschis de floare.Vin s[ vad[ jocul apei, s[ asculte pl`nsul m[rii.S[ aspire adierea r[coroas[, dulce-a serii.

— Zantiote cu lungi gene, spune\i, unde-i Kalavryta?Unde e st[p`na voastr[? C[ci, pe Venus Pandemos,Am trecut o noapte neagr[ ]ntreb`nd cerul frumosDe nu are printre stele vreo stea r[t[citoareCe-a venit din alt[ lume, lumin`nd ca =i un soare

Stelele din jurul ei;Am c[tat-o pe la v`nturi; — am oprit noaptea din cale}ntreb`nd-o de nu are printre spiritele sale

Sufletul unei femei;Cercetat-am marea lin[, vr`nd s[ =tiu dac[ ]n unde,Printre albe Nereide1, marea ]ns[=i n-o ascunde...Dar nimic — Cer, noapte, mare, lung la mine au privit

+-au z`mbit.Zantiotele r`d toate, iar Thaisa le opre=te:— O..., Levante Hyacinthus, eu \i-o spui ]ntr-un cuv`nt:E=ti frumos, dar n-ai via\a ce-n oricare grec tr[ie=te...Tu o cau\i printre stele, ea te-n=al[ pe p[m`nt.

IISubt o bolt[-ncondeiat[ cu lungi litere arabe,Unde aurul se leag[ cu granitul african,Unde stau, ie=i\i din ziduri, sfinc=ii dormit`nd pe labe,Ce port vase de-alabastru, st`lpi cu capiteluri albe,1 Nimfe ale Mediteranei.

Duiliu Zamfirescu

12

E ]ntins[-o mas[ mare de porfir egip\ian.Pe sub negrele arcade, mii de candele u=oareImit`nd floarea de nuf[r, dau lumini sc`nteietoare,Ale c[ror slabe raze lin se pierd ]n neagra noapte,Cum se pierd ]n dep[rtare, n[bu=ite, tainici =oapte,Prins[-n dou[ mari inele de argint, o fin[ plas[,Peste care stau ]ntinse draperii lungi de m[tas[,Poart[, leg[n`nd pe bra\u-i, ca pe-un val tremur[tor,Corp de t`n[r[ femeie, plin de gra\ii, alb, u=or.

Seara, de-ar tr[i pe lume ]ntr-o ginga=e f[ptur[,N-ar avea un ochi mai l`nged, o mai rumenit[ gur[,N-ar avea mai negru p[rul, fruntea mai cuget[toareZ`mbetul mai mort pe buze, buza mai t[inuitoare...T`njitoarea ei privire, printre umbre r[t[cit[,Pare-a urm[ri ]n zboru-i o vedenie iubit[,Ce, pe c[i nestr[b[tute, dinainte-i vecinic fuge,Iar c`nd doru-i, nici chiar doru-i c[l[tor, n-o mai ajunge.N[p[dit[-atunci de lacr[mi ]ns[=i s`nul =i-l cuprindeVr`nd ]n el s[ st[p`neasc[ un necunoscut fior...S`nul ]ns[ n-o ascult[, alba-i fa\[ i s-aprinde+i oft`nd, mai f[r[ voie, zice: „Ah, mi-e dor!... mi-e dor...“

IIIDup[ capul Kalogria, pe o coast[,-ntre lagune,Doarme dus[ Missolonghi la al m[rii glas u=or,Iar legenda ei m[rea\[ veacul veacului o spune,Unda, v`ntului ce trece, seara, orelor ce zbor.Stai, luntra=! Nu vezi cum superi prin a viselor lovireMajestuoasa ei odihn[, visul ei de fericire...Nu vezi fruntea ei cernit[ ce m[re\ i-o ]ncunun[Cu-ale sale raze albe vecinic c[l[toarea lun[?Nu vezi tu cu ce sfial[ lunga-i hain[ i-o s[rut[

Marea mut[?

Via\a la \ar[

13

Stai! Opre=te-te!... Ascult[!— Nu!... +i barca cea u=oar[,

De lungi aripi leg[nat[, ca un g`nd pe valuri zboar[...Iat-o... Vine... Se-ndrepteaz[ spre castelul cel arabUnde sir Hoowards englezul, mai bogat ca un Nabab,+i-a adus smintitu-i spleen =i r[ceala-i englezeasc[,Ca la lungi raze de soare calde s[ =i le-nc[lzeasc[.— O..., Archipelagul m`ndru, c`\i englezi n-a-nveselit,C`te suflete r[cite soarele-i n-a ]nc[lzit!...Iat[ barca... Iat-o vine. Lan\ul ei lin se anin[Dup[ g`tul unui tigru; marmur[ sculptat[, fin[;Iar din luntrea cea gr[bit[ sprinten sare chiar Levante

De la Zante.El t[cut se furi=eaz[ printre s[lile pierdute}ntreb`nd lampele stinse, vorbind zidurilor mute,Cercet`nd u=[ cu u=[ =i la ori=ice mi=careSim\ind inima-i cum bate, sufletul cum ]i tresare;Iar ]n fund pierdut de lume, el aude-nceti=orUn glas tainic ce-i =opte=te: „Vino... ah, mi-e dor, mi-e dor...“Un pas, ]nc-un pas... =i iat[-l! Iat[ cleftul la intrarePironit de gelozie, r[mas mut de ]ntristare...El prive=te la englezul ce s[rut[ ]n uimireM`na ei, alba ei m`n[, c[reia nebuni se-ntrecZantio\ii to\i s[-nchine neschimbata lor iubire,Luntrea, armele =i capul, tot ce poate da un grec!

Cum ]l vede, ea spre d`nsul tremur`nd m`na-=i ]ntinde:— Vin, ]i zice cu privirea, Kalavryta e a ta.Vino, vis trimis de noapte =i de buza-mi ce s-aprinde,Dor cu ochii ca seninul, vin, lipe=te-\i buza ta.}ns[ el, smintit de ur[, vechi pistol din br`u apuc[+i oche=te... Un foc ro=u trece viu ca o n[luc[...Un corp cade... O, pistolul era vechi, dar era bun!Kalavryta pl`nge-n umbr[... Grecul r`de; e nebun.(1879, iunie)

Duiliu Zamfirescu

14

DJALIAcolo unde r`ul pl`ng`nd murea ]n mare,Djali-=i g[sise luntrea.

O dulce leg[nareDe v`nt, ]ncet o duse pe tainicul canal.Treceau ]ntinse umbre de nori din val ]n val,Fur`nd razele lunii, =i-n zborul lor cel mareScriind pe fa\a apei poveste marinare.V[zduhul amu\ise. Se-ntuneca. FurtunaSe-ml[dia pe mare. Tuna. Pierise luna.Din c`nd ]n c`nd, un zgomot str[in, din alt[ lume,|ipa; geniul m[rii striga totul pe nume:Nori, v`nt, curente, glasuri se de=teptau.

DjaliDesprinse de la barc[ lopata =i-o zv`rli.Apoi vorbi:

„Ce-mi pas[ de tinere\ea meaC`nd port f[r[ de voie ]n pieptu-mi o ruin[De dor, de suferin\[, de-am[r[ciune plin[?C`nd nu pot nici s[ suf[r a=a precum a= vrea?Ce-mi trebuie lopata c`nd v[d c[ fiecareN[sc`ndu-se-=i ]ncepe un c`ntec de-ngropare,C`nd =tiu c[-i dat s[ fie via\a pe p[m`nt,Al fericirii noastre cel mai ad`nc morm`nt,C`nd =i pe poarta vie\ii ca =i pe-a mor\ii poart[S-a scris cu slove negre aceea=i vorb[ moart[:Durerea?

Deci furtuna =i v`nturile saleS[-mi duc[ suferin\a pe-a valurilor cale,+i piar[ tinere\ea-mi ]ntr-un ocean spumosCum piere-n diminea\[ un vis, cel mai frumos!“O... Dante! de pe u=ea infernului s-a =ters+i-acum pe u=ea vie\ei s-a scris celebru-\i vers!Ea se-nec[: Se spune c-adeseori, c`nd tun[,

CUPRINS

Via\a la \ar[

15

Pe mare se ive=te, ca geniu de furtun[,O t`n[r[ femeie.

+i iar[=i c`teodat[,C`nd marea vrea s-o duc[ spre marginea-i uscat[,O v[d luntra=ii veseli pierind ca-ntr-un morm`nt}n valuri.

Fuge vecinic departe de p[m`nt.August 1880

Duiliu Zamfirescu

16

ALTE ORIZONTURI

FUGIND DE TOT.. .Fugind de tot: de lume =i de tine,M[ duc s[ dorm pe-ntindere de ape;Acolo groapa v`ntul s[ mi-o sape;Amurgul serii cad[ peste mine.

Nespus de dulcea ei singur[tate+i-o poart[-n lume luna g`nditoare:M[ uit la d`nsa, =i nu m[ mai doareVia\a-mi plin[ de pustietate.

O, tu, acela ce m[ faci s[ suf[r,O, suflete, ]ntoarce-te prin astre+i las[-m[ pe apele albastre,S[ dorm de veci, cu capul sub un nuf[r.Bruxelles, 94

S-AUD...S-aud p`raiele cum curg}n pacea palidei lumine,Se umple valea de amurg,Iar eu m[ duc g`ndind la tine.

S-aude clopotul la schit:Merg pustnicii s[ se ]nchine;Luceaf[rul a r[s[rit,Iar eu m[ duc g`ndind la tine.

CUPRINS

Via\a la \ar[

17

S-aude buciumul ]n mun\i}nfior`nd cu lungi suspineT[cerea codrilor c[run\i...Eu m[ tot duc g`ndind la tine.1894

PE ACROPOLE1

Luna tragic[ prive=te, ]ntr-o mut[ contemplare,Pacinica singur[tate din ]mp[r[\ia sa,Strejuind de peste ape valea clasic[, ]n care,Pe Acropolea =tirbit[, Parthenonul2 dormita.

Ah! =i cum durerea lumii m[ prindea ]n ghiara-i receLa priveli=tea acestei, unice ]n univers,Protest[ri a omenirii contra timpulului ce trece,Monument, al c[rui nume sun[tor e ca un vers.

C[ci a=a e, totul piere, ca o umil[ sc`nteie:Jocuri, timp, filozofie; m`na care te f[cu;Timpuri noi =i jocuri nou[; s[rb[tori panathenee3,Totul piere sau se schimb[; — neclintit e=ti numai tu.

Tu, ca toate, e=ti ]n lume de substan\[ pieritoare,Dar ]n forma ta de ast[zi pieritor nu e nimic;Tu e=ti toat[ poezia omenirii g`nditoareScris[ ]ntr-un bloc de alb[ marmor[ de Pentelic4.

1 Acropole — colin[ pe care era a=ezat[ cetatea vechii Atene =i undese afl[ ruinele unor temple vestite ale antichit[\ii.

2 Parthenon — templul zei\ei Atena Parthenos.3 S[rb[tori panathenee — s[rb[tori ]n cinstea zei\ei Palas Atena.4 Pentelic — munte situat ]ntre Atena =i Maraton, cunoscut prin cariere-

le sale de marmur[.

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

18

+i c`nd razele din lun[ limpezi curg pe a ta frunte}n imensa, infinita lini=te de orient,Din trecut =i p`n’ la tine se ]ntinde ca o punte,Peste care tot trecutul se coboar[ ]n prezent.

Ah! ajut[-m[ acuma, tu, Minerv[1 ]n\eleapt[,S[ g[sesc printre at`tea lucruri nou[ ce m[ mint,Drumul c[tre Salamina2 =i navarcul3 ce a=teapt[S[ m[-ntoarc[ la Megara4, Eleusis5 =i Corint6.

Las[-m[ s[ viu la tine, lume plin[ de parfumuriCe r[sai din timpul clasic ce mi-a fost at`t de drag;S[ culeg ]n libertate trandafirii de pe drumuri,S[ m[-mb[t din armonia limbii din Areopag7,

S[ cunosc amorul vostru, zeu a tot ce-i scris s[ fie,N[sc[torul de iluzii, de dureri =i poezii,Astfel cum ]l vrea Sophocle8, r[sturn`nd o-mp[r[\ie+i put`nd s[ locuiasc[ pe obraji trandafirii.(1893)

1 Minerva (Palas Atena) — fiica lui Iupiter, zei\a ]n\elepciunii =i a artelor.2 Salamina — insul[ ]n fa\a Atenei, r[mas[ celebr[ prin b[t[lia ce a

avut loc aici ]ntre greci =i per=i la 486 ]. e. n.3 Navarc — ]n francez[, comandantul unei flote, sau al unui vas de

r[zboi.4, 5, 6 Megara, Eleusis, Corint — localit[\i ]n Grecia.7 Areopag — consiliu =i tribunal suprem al vechilor atenieni; reuniune

de oameni ]nv[\a\i.8 Sophocle — poet tragic grec (sec. V ]. e. n.).

Via\a la \ar[

19

DE LA VILLA TUSCULANA1

(dactili =i trochei)

Tristele umbre se las[ pe v[i de sus de pe dealuriSingure, palide, pline de-o lume vie de basme:Bradul, umbrela =i-o-ntinde pe muchea arsei coline;Mierla =[galnic[ \ip[ prin grase tufe de lauri.Cicero, vechiule st`lp al acestor clasice locuri,Scoal[ din pulberea vremilor. Uite: colo, pe valeaTibrului, urmele Romei antice tremur[ ]nc[.Umbro-sabelii2 =i quirium3, Ta\iu4, Numa Pompiliu5;Zeii, pontificii, fra\ii Arvali6, Lupercii7 =i Salii8;Piatra =i lancea, =i focul din vatra Vestei9 fecioare,Toate sunt ]nc[ =i azi ]n fiin\[. Timpul =i forma

Par c[ se schimb[.„Plin de un dor f[r[ sa\iu de lumea vremilor duse,Timpul =i forma de ast[zi m[ las[ rece ca ghea\a.Toate sunt ]nc[-n fiin\[ =i totu=i toate sunt moarte.Ochi-mi, o nobile Marcu Teren\iu10, cat[ spre tine.“Astfel gr[ie=te un glas din ruine. Nimeni n-aude.Bra\e v`njoase ]ntind Apeninii c[tre cetateRoma din vale prive=te pe g`nduri coamele ninse.Soarele moare prelung ]n ad`ncul m[rilor Tusce.(Roma, aprilie 1889)

1 Ruinele vilei celebrului scriitor latin Cicero, ]n vechiul ora= Tusculum,azi Frascati.

2, 3 Vechi popula\ii ale Italiei.4 Regele legendar al sabinilor.5 Al doilea rege al Romei.6 Grup de 12 preo\i care adorau pe Dea Dia.7 Preo\ii lui Faunus.8 Dou[ grupe de preo\i: unii slujeau zeului Mars =i al\ii lui Quirinus.9 Zei\a protectoare a c[minului =i a focului sacru.10 Mare scriitor comic latin, sec. II ]. e. n.

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

20

LA VILLA ALDOBRANDINIT[cute lacr[mi picur[ din plante+i-alunec[ pe jgheabul de porfir[;Sub =ipot st[ Orfeu1 c`nt`nd din lir[Pe-un glob purtat de g`rbovul Atlante2.

P[uni stela\i podoabele-=i resfir[Pe-un capitel de frunze de acante;Un grup voios de fauni =i bacanteIronici stau =i de p[uni se mir[.

Domni\a vine, v[duv[-ntristat[,+i singuric[ =ade la f`nt`n[,C`nt`nd ]ncet un vers al ei de fat[.

Un g`lg`it de ap[ o ]ng`n[,Pe c`nd pe v`rful plopilor s-arat[,}n clarul zilei, luna ca o z`n[.

BOULDe-a pururi trist, ]n mijlocul c`mpiei,Voinicul bou prive=te ]nainte,Cu ochii mari, cu sufletul cuminte,Ca un simbol antic al poeziei.

+i parc[-ar vrea s[ spuie prin cuvinteC[ a r[mas el paznicul mo=iei,

1 Referirea poetului la Orfeu, c`nt[re\ul nefericit de pierderea so\iei,trebuie pus[ ]n leg[tur[ direct[ lui Maiorescu, dorul de so\ie =i de copii.

2 G`rbovul Atlante era un rege legendar al Mauritaniei, pref[cut dePerseu ]n munte, cu ajutorul capului vr[jit al Meduzei.

CUPRINS

Via\a la \ar[

21

C[ci to\i s-au dus ]n lumea veciniciei,Iar La\iul1 e \ar[ de morminte.Trec norii, trec, spre asfin\it de soare,}nve=m`nt`nd senina lui t[cere}ntr-un mister de umbre c[l[toare.El pleac[ trist s[ cate m`ng`iereUrm`nd pe jos un lung =ir de cucoareCe c`nt[-n zbor o not[ de durere.(1890)

CULCATE-S ROMANI|EU=or se mi=c[ t`n[ra fecioar[,Purt`ndu-=i trupul drept ca o f[clie;Cu amforele vine de la vie+i vinde must, ca-n vremi de-odinioar[.Copil[ alb[, vina ta s[ fieDe te-o-nt`lni Polibus bun[oar[:Cum m`inile-\i sunt prinse de ulcioar[O s[-\i s[rute benghiul din b[rbie.Dar ea z`mbe=te. Col\urile gureiS-ascund ho\os ]n ginga=e gropi\eIar ochii vine\i iau coloarea murei.+i iat[-l el ]ncununat de vi\e,C[-i sare-n drum. Pe paji=tea p[durei,}n urma lor, culcate-s romani\e.Athena, 92

1 Latium — \inut ]n Italia central[, ]ntre Etruria =i Campania, pe coastaM[rii Tireniene.

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

22

CA UN M{NUNCHI DE RAMURITe-a z[mislit bl`nda natur[Ca pe o floare de pe plai;Din carminul rozei de mai|i-a zugr[vit, rotunda gur[,Iar din albastrul de cicoare|i-a-nduio=at privirea vie,A=a c[ bine nu se =tieDe e=ti femeie sau e=ti floare.La br`u te-a str`ns ca pe-un m[nunchiDe ramuri tinere de crin+i nu =tiu ce \i-a pus ]n s`n+i de la s`n p`n-la genunchi,C[ parc[-i fi un vis croitDup[ g`ndirea mea nebun[,Cu sufletul ca alba lun[,Cu trupul cald =i lini=tit.}n trista mea singur[tateAu r[s[rit colo =i coloVedenii cu cap de Apollo+i ochi plini de bun[tate:Dar dac[ tu ai =ti anumeC`t farmec e-n f[ptura ta,Ai face aripi =i-ai zbura,C[ci prea e=ti singur[ ]n lume.(1886)

CORSARUL}ntr-un castel, pe malul m[rii,Pe-a c[rui turnuri crenelateFurtunile le-a ]ndr[git,

CUPRINS

Via\a la \ar[

23

Tr[ie=te singur, dat uit[rii,Cu sufletul plin de p[cate,Corsarul alb, ]mb[tr`nit.

Sub chiparosul din gr[din[Se urc[ iedera pe-o cruceLa cap[tul unui morm`nt;Prin ramuri aerul suspin[+i parc[ din ad`nc aduceUn glas de funduri de p[m`nt.

Corsarul, care niciodat[De nimenea nu se rugase,Nu se pl`nsese nim[nui,Corsarul avusese-o fat[,+i-acum pl`ngea, se-ngenunchiaseLa amintirea fetei lui.

Un ropot lung de vijelieCu \ipete premerg[toareChema pustiul din castel;El tremura din temelieIzbit de st`nci spumeg[toareCe le-aducea valul cu el.

Mugea oceanul de durere,}=i ridica ]n ceruri valul+i se fr`ngea c[z`nd pe v`nt;B[tr`nul ho\, f[r’ de putere,Vedea cum apa rupe malulCu iedera de pe morm`nt.Atunci s[ri drept ]n picioare+i, vr`nd s[ lupte cu furtuna,Corsarul s-arunc[ ]not;Dar firea cea nep[s[toare}nv[lui tot ]ntr-unaCorsar =i ieder[ =i tot.

Duiliu Zamfirescu

24

VARACu firea ei cea arz[toareSosit-a vara ]napoi;To\i pomii sunt ]n s[rb[toare,}n tei st[ floare l`ng[ floare...E dulce vara pe la noi!

C`nd diminea\a se ive=teDin al v[zduhurilor fund,Tot c`mpul parc[-ntinere=te,Iar, de=teptat[ de pe prund,Cireada satului porne=te...

}n urma ei un roi de grauriCa ni=te valuri cenu=iiS-amestec[ prin b[l[riiS-a=eaz[-n coarne pe la tauri,Fac fel de fel de nebunii.

P`n[ ce-n zarea dep[rtat[Spre lacul trist se pun pe drum.+i cum se duc, — acum =-acumSe mai z[resc ]nc[ o dat[Ca r[m[=i\a unui fum.

+i-n fine ast[zi c`nd g`ndescLa ce ne este dat s[ fim,Cum anii trec, copiii cresc,B[tr`nii cum se odihnesc}n deal la \intirim.

M[ simt nepriceput =i mic}n gloata de z[d[rnicii

CUPRINS

Via\a la \ar[

25

+i nu mai pot zice nimic,Ci numai ochii ]i ridic+i caut spre copii.Tivoli, 1898, iulie

LUNILE

IANUARIE

Frigul, scriitor de geamuriCu z[pezile se joac[+i le schimb[-n promoroac[At`rn`nd ciucuri pe ramuri.

Din fereastra-mi ]nghe\at[Stau uit`ndu-m[ la cer:Norii, plumbui\i de ger,S-au str`ns pat[ l`ng[ pat[.

Trist =i singur ca un greierV[lul timpului rup`ndu-l,Eu a=tept s[-mi toarc[ g`ndul}ntr-un col\ mai cald de creier.

Iar afar[ numai fumulSub\iratec ]=i ia zborul;Eu ]mi leg de d`nsul dorul+i-n v[zduhuri ]i dau drumul.(1888)

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

26

IULIE

C[lin, jitarul de la sat,Cu pu=ca vecinic de-a spinare,Era pe holde ]mp[rat+i statul lui n-avea hotare.}n el tot c`mpul se-ncredea,To\i fluturii =i toat[ floarea:Sulfina, seara-l adormea+i-l de=tepta ]n zori cicoarea.

Odat[, de=teptat ]n zoriDe-acel miros de diminea\[,}=i ridic[ ochii din flori+i se uit[ peste f`nea\[.Din pricina zilelor calde,M[rica, z`n[ printre fete,Se cobor`se s[ se scalde+-acum... se descingea de bete.

Jitarul nostru, n[zdr[van,Se sub\iÿ ca o =op`rl[,+-ascuns de-un ciot, de-un bolovan,Se strecur[ p`n[ la g`rl[...Cuptior, cuptior, c`te mai faciCu vinovata ta c[ldur[!...Noroc numai c[ po\i s[ taci.A=a =i eu: streaj[ la gur[.(1890)

AUGUST

Pe luciul f[r[ hotareAl apelor ce-au adormit,Din fund de haosuri r[sareMelancolia z`mbitoareA stelelor ce-au r[s[rit.

CUPRINS

Via\a la \ar[

27

}nt`rziat pe malul m[riiEu ]n ad`ncuri r[t[cesc+i prins de farmecul uit[riiLas jos tot lutul p[m`ntesc+i-n lumea naltului plutesc.+i c`nd m[ uit ]n urma meaLa discul rotunjit din tin[,}l v[d schimbat deodat[-n stea,C-o lic[rire de lumin[}ndep[rtat[, rece, lin[.Iar pe luceferii de noapteParc[ mai lesne-i v[d apoiC[ sunt p[m`nturi vechi, r[scoapte,C[-s pl`nsete acele =oapteCe curg din spa\iuri spre noi.O, lege! c`t ]mi pari de mare!...Ce farmec pui ]n toate cele!...De te-ai numi, ]n timp, uitare,Sau, ]n distan\[, dep[rtare,Tu schimbi p[m`nturile-n stele.Care-i privirea omeneasc[P[trunz[toare de mister,Ce-ar ]ndr[zni s[ b[nuiasc[C[ lumea noastr[ p[m`nteasc[Tr[ie=te ]ns[=i ea ]n cer?

BARZASus, pe Arge=, pe la mun\i,Au r[mas codrii c[run\i;Jos, pe vale, prin z[voi,Se cobor turme de oi,

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

28

Iar un cuc cu pan[ sur[+i-a spus numele din gur[:

„Cu-cu!“

De prin garduri, de prin vii,Cintezoii auriiZis-au din ciripitur[Unei tufe de r[sur[:„Soro f[, de=teapt[-te+i spre soare-ndreapt[-te,

So-ro!“

Iar prin cr`nguri s-aud semneGhionoaia taie lemne,Gai\a, ]ntr-o g`rnea\[,Se proclam[ c`nt[rea\[,Iar din mreaja somnuluiIes g`ndacii Domnului

Ro-=ii!...

Chiar =i hanul de la drum,Iarna f[r[ fir de fum,Vara f[r-de c[l[tori,Toamna f[r-de c`nt[tori,S-a umplut de r`nduneleCe-au adus vara cu ele

Cal-d[.Iar prin lanul r[s[ritMerge vestea c-a sositCraiul dimine\elor,Paznicul f`ne\elor,+i-ar fi tras pe-un v`rf de leas[Jos la doamna preoteas[...

Ci-ne-i?(1890)

Via\a la \ar[

29

IMNURI P{G~NE

PRELUDIU}n fund de pe=teri, picur[ de veacuriT[cute lacr[mi, ce mereu se m`n[Spre albele misterioase lacuri,+i din ad`ncul lor r[sar f`nt`n[.

F`nt`na rece g`lg`ie din st`nc[+i r[sp`nde=te unde de r[coare:P[durii verzi d[ vocea ei ad`nc[,C`mpiei triste s[lcii pl`ng[toare.

A=a ]n suflet picur[ cu-ncetulVia\a ceasuri de melancolie:F`nt`n[ clar[, murmur[ poetul,O, de demult uitat[ poezie.

FI ICA HAOSULUIA fost odat[ un voinic,Cobor`tor din ginte veche,Crescut pe cal ]nc[ de mic+i v`n[tor f[r’ de pereche.

Era din mam[, p[m`ntean,Iar despre tat[, spuneau uniiC[ se tr[gea de la Traian+i amintea, prin chip, str[bunii.

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

30

Tr[it ]n mun\i de mititel,Crescuse chipe= =i voios,}nc`t vorbea lumea de elCa de un nou F[t-Frumos.

C`nd se pornea la v`n[toareCu =oimi adu=i de prin str[ini,|ipau vultanii la izvoare+i puii de prin vizuini,

+i dau n[val[ neam de neamuriPrin v[g[unile ad`nci:V`natul u=urel prin ramuriIar vulturii pe v`rf de st`nci.

+i r[m`neau s[-i steie-n caleDoar b[ietanele din sat.Dar nu-i ardea m[riei-saleDe un asemenea v`nat.

Prin mun\ii plaiului vecinDe-un c`rd de vreme se zvoniseDe Filip de la SeverinC[ dintr-un vis ]nnebunise,

De ani ]ntregi venea mereuLa curtea sa ]mp[r[teasc[O Pajur[ cu chip de zmeu,Cu cioc =i limb[ p[s[reasc[,

+i-n miezul nop\ii cronc[neaPe-un ciot din turla cea b[tr`n[,+i-l tot chema, l-ademeneaS[ se coboare-ntr-o f`nt`n[.

Via\a la \ar[

31

Se t`nguise tuturor+i le spusese ce-a visat:C-ar fi ascuns[-ntr-un izvorO fat[-a unui ]mp[rat.

}n fa\a lui, cu barba sur[,Stau slujitorii din palat,+i, tri=ti, cu m`inile la gur[,}l c[inau c[-i fermecat.

Tr[i\i la d`nsul din p[rin\i,El le z`mbea cu ochii buni:Ca tot nebunul, pe cumin\i,}i socotea pe ei nebuni.

* * *Pe scobor`=ul unei v[i,}ntr-o p[dure ]nc`lcit[,Era pe m[gura dint[iO pe=ter[ ]ntroienit[

Sub usc[turi de brazi c[run\i+i m`litur[ de izvoare,}n care pustnicii din mun\iSpuneau c[ cine intr[, moare.

Din fundul ei se dep[naIzvorul purt[tor de basme,Ce codrul tot ]l ]mp[naCu cos`nzene =i fantasme;

Din fundul ei spuneau ciobaniiC[ iese Pajura ]n vale,+i n[ruie=te bolovaniiCu v`ntul àripelor sale.

Duiliu Zamfirescu

32

Porni voinicul f[r[ team[,L[s`ndu-=i cai =i v`n[toare;Zicea c[ soarta lui ]l cheam[:C[ cui e scris s[ moar[, moare.

+i merse azi, =i merse m`ni,+i merse vreme ]ndelung[,+i d`nd din cap, =i d`nd din m`ni,Ajunse vremea s[ ajung[.

La rotitura unui cot,R[mase ]ntr-o bolt[ mare,}mpodobit[ peste totCu pietre =i m[rg[ritare.

Sclipeau tavanele, cuminte,Din raza gemelor albastre,Ce mii de veacuri ]nainteSe ]ntrupaser[ din astre,

+i luminau, c[z`nd ]n joc,Oglinda unui lac feeric,Ce r[sfr`ngea s[ge\i de foc}n dep[rtatul ]ntuneric.

Deasupra limpedelui lacC[deau din bolta de lumin[Pletoase ramuri de copac+i vrejuri lungi de gelsomin[,

+i ]mpletite ]ntre eleLegau un leag[n ]n colori,Cu foi de nuf[r drept perdele+i a=ternut de praf de flori.

Via\a la \ar[

33

Pe pat, dormea frumoasa Z`n[,Fecioara vremilor eterne,Cu capul rezemat pe-o m`n[+i p[rul despletit pe perne.

O stea, aprins[ ]n zenit,+i cobor`t[, virginal[,Pe-un fund de pat ]nchipuitDe Auror[ boreal[,

Cu forme albe omene=tiDe fat[-mare adormit[,Era frumoas[ ca-n pove=ti+i ca-n pove=ti, nesocotit[.

Frumoas[ ca ]nt`iul visAl dragostei celei dint[i,Visa sub ochiul ei ]nchisB[lane plete de fl[c[i.

Tr[gea din firea-i de femeieN[ravul primului p[cat,+i doar era mai mult ideeDec`t un trup adev[rat.

El o atinse bini=orPe p[rul blond ]ng[lbenitCe ca o und[ de izvorC[dea la vale despletit,

+i un fior trecu vibr`ndPrin trupul alb al adormiteiPun`nd via\[ r`nd pe r`nd}n g`nd =i-n bra\ele iubitei.

Duiliu Zamfirescu

34

Atunci deschise ochii mari,Rotunzi =i plini de veste bun[,Doi ochi =ire\i =i c[rturari,Ad`nci ca dou[ nop\i cu lun[;

}=i duse bra\ele spre piept+i se-nro=i, p[r`nd c-a=teapt[Un lucru nou =i ]n\elept:Iubirea unic[ =i dreapt[.

* * *Sorbea voinicul din privireMinunea ce-l ]ncremenise,+i revenindu-=i ]n sim\ire}i prinse m`inile =i-i zise:

„De e=ti un vis, sau e=ti real[,De e=ti, sau nu e=ti, sau po\i fi,Tu e=ti icoana ideal[A n[zuin\ii de-a iubi.

Eu te-am visat de-at`tea ori,Te-am c[utat pe zbor de v`nt,Te-am ]mbinat pe cer, din nori,Din toamna bl`nd[ pe p[m`nt;

Te-am deslu=it ]ntr-un miros,Dintr-un amurg de zi de var[,+i nu a fost nimic frumosF[r[ ca umbra-\i s[ nu-mi par[,

Te =tiu c[ e=ti prin tot ce-i viu,Precum e raza de la soare,}n tot ce este str[veziu:V[zduh sau ap[ curg[toare;

Via\a la \ar[

35

Te =tiu, te simt, te =i tr[iesc,Te voi tr[i ]ntotdeauna,L[s`nd viesparul omenescS[-=i schimbe patima cu luna.“

Iar ea. uit`ndu-se la el,Plutea ]n caldele-i cuvinte,+i m[surat, ]ncetinel,R[spunse glasul ei cuminte:

„Nu m-am n[scut =i n-am s[ mor,C[ci prins[ sunt din vecinice:A tot ce-a fost, am fost izvor+i-oi fi a tot ce-o fi s[ fie.

P[m`ntul, c`nd s-a rupt din soare,}n ]nv`rtirea lui prin haosM-a prins ]n el ca-n ]nchisoare+i m-a boltit spre lung repaos.

+i eu, ce nu aveam f[ptur[,}nchis[ astfel ]n p[m`nt,Sub m`ng`ierea de c[ldur[M-am ]ntrupat, =i ast[zi s`nt.

Dar dac[ sunt, via\a meaE singur[ ca mai-nainte:Sunt o imagine de stea}nmorm`ntat[ ]ntr-o minte.

Tu ai venit, dar vei pleca,M[ vei l[sa pe veci ]n jale.Eu nu te pot ]mpiedicaDe-a te supune firii tale.

Duiliu Zamfirescu

36

}n lumea ta locuitorSau mort, pierdut ]n vremi senine,Tu e=ti de-acum nemuritorC[ci e=ti de-a pururea ]n mine.

Eu te-am iubit a=a cum e=ti(Nemuritoare cum m[ =tiu):Cu forme crude, omene=ti,Dar cu suflare de om viu.

C[ci via\a e ]n legea firiiCea mai semea\[-nfiripareFiind un fel al nemuririiCu con=tiin\[ de ce are.

+i tu-mi e=ti drag at`t de mult,At`t de dulce ]mi e=ti drag,C[ dac-ar fi s[ m[ ascultTe-a= \ine-n lumea mea pribeag.

Dar tu e=ti om, crescut ]n soare,Deprins, ]n raiul t[u feeric,S[ por\i p[m`ntul sub picioare,Iar nu s[ gemi ]n ]ntuneric.

}ntoarce-te s[-\i vezi p[m`ntul,S-ascul\i cum via\a-=i c`nt[ viersul,Cum pas[rile-=i c`nt[ c`ntul+i armonia Universul;

}ntoarce-te s[ vezi cum cereVia\a ta drum prin lumine,+i-atunci, de vei avea putere,Revino iar[=i c[tre mine.“

Via\a la \ar[

37

* * *El sta pe g`nduri =i z`mbea,Ne=tiutor dar pururi dornic,}n\eleg`nd numai c[ eaPutea s[-l cread[ nestatornic.

P[truns de mil[, =i supusDe trista ei ]n\elepciune,}=i prinse hlàmyda mai sus+i se scul[: „M[ voi supune.

Adun[-\i p[rul de pe umeri,Resfir[ firele lui moi,+i num[r[ c`t po\i s[ numeri:C`nd vei sf`r=i, voi fi-napoi.“

+i astfel t`n[rul zic`nd,Porni din nou pe lungul drum.Se ]ntorcea din c`nd ]n c`nd,O mai z[rea acum =i-acum,

P`n[ ce ochiului deschisPierir[ liniile firii,Cum pier fiin\ele din vis}n haosul neamintirii.

Iar ea, cu sufletul la gur[+i ochii osteni\i de clip[t,}n delicata ei f[ptur[Lupta s[-n[bu=e un \ip[t.

C[ci, Z`n[ scoas[ din poveste,Ea ]l iubise omene=te,+i legea omeneasc[ esteS[ sufere cine iube=te.

Duiliu Zamfirescu

38

Iar el, ]n fundul de p[m`nt,R[mase singur c[l[tor:Era o noapte de morm`nt,Un clin de iad ]ngrozitor,

}n care bezna se sim\eaGreoaie ap[s`nd pe minte,+i desp[r\ind ca o perdeaCe e, de ce-a fost ]nainte.

Mergea cu g`ndul ]ncordat}n sc[p[rarea de lumine,Pe care ochiul speriat,Le sc`nteia el, de la sine.

C`nd da-n urcu= c[rarea grea,Fugea pietri=ul de pe prund;De cobora, i se p[reaC[ valea nu mai are fund.

C[dea, =i se scula r[nit,+i iar umbla, =i iar c[dea.Era v`njos =i o\elit,Dar... ce-ar fi dat s[ vad[-o stea!

O stea! o raz[! o sc`nteie!O lic[rire de lumin[!+i bucuros atunci s[-=i ieiePedeapsa pentru orice vin[.

Dar vina lui nu sta ]n el,Ci vina lui era ]n fire:Merg`nd spre ea, avea un \el,Acum, merg`nd, umbla-n ne=tire.

Via\a la \ar[

39

+i c`teodat[ sta pe loc.I se p[rea c[-i iese-n caleUn n[zdr[van de dobitocCe se-nchina M[riei-sale,

Purt`ndu-=i ochii pe-o tipsie}n labele de dinainte,+i-n locul lor, ]n sc[f`rlie,Cresc`ndu-i c`te-un col\ de dinte.

Sau ]ntindea m`na s[ prind[Muscu\e albe pe sub gene,Ce ]n a ochilor oglind[Mi=cau, mirate, din antene.

O groaznic[ ghear[ de mortTorcea din mintea lui un fir,Un sub\iratic fir de tortCe-l ]ndruma spre cimitir.

+i el umbla ]ncetinelDe frica firului sub\ire:De s-ar fi rupt, murea =i elSau r[m`nea ]n nesim\ire.

O stea! o raz[! c`t de mic[!S-o vad[ numai c[ luce=te!...Era voinic =i f[r’ de fric[Dar... se sim\ea c[-nnebune=te.

* * *+i c`nd ie=i din nou la soare+i dete de lumina plin[,Curgea din ceruri o splendoareDe sc`nteiere de lumin[.

Duiliu Zamfirescu

40

At`t de t`n[r[ =i nou[,}nc`t, pe valea ce se pierde,P[rea c[ prim[vara plou[Cu pic[turi de un nou verde.

Un roi de lume zbur[toareS[rea prin crengi, de veselie,}n haine vii de s[rb[toare+i creste* ca de cununie,

+i alerga din toat[ \araS[-=i prinz[ locul de pe ranguri:Se cununa codrul cu vara}n c`nturi vesele de granguri.

Iar el, ce nu putuse credeC-ar fi ]n mun\i a=a comoar[,Privea uimit. Credea c-o vedeAcuma pentru prima oar[.

Deasupra lui, pe-un v`rf de tei,Un piept rotund de turturic[Ce se-mbuca cu so\ul eiHuia, tremur[tor de fric[.

Deasupra lor, mai sus, mai sus,|ipau cu glasul argintiu,Merg`nd ]n unghiuri spre apus,Poe\ii =esului pustiu.

P[rea c[-n totul se ascundePrisos de soare, tinere\e,Via\[ s[ reverse-n unde}n tot ce-i viu, dou[ vie\e.

* }n volum: cre=te. Se corecteaz[ dup[ manuscris.

Via\a la \ar[

41

Atuncea el ]=i amintiDe cai, de =oimi, de v`n[toare,De curtea lui. O fi ce-o fi,De-acuma el aicea moare.

* * *Iar tu, r[mas[ unde e=ti,}n fund de pe=teri sau ]n haos,Icoan[ scoas[ din pove=ti,A frumuse\ii ]n repaos,

Adormi din nou, =i dormi pe veci,+i uit[ m`na vinovat[Ce \i-a-nc[lzit m`inile reci+i sufletul sfios de fat[.

Via\a e ]n legea firiiCea mai semea\[-nfiripare,Fiind un fel al nemuririiCu con=tiin\[ de ce are.

Dar con=tiin\a ei n-o-n=eal[C`nd n[zuie=te c[tre tine,C[ci tu e=ti forma ideal[A suferin\ei de mai bine.

Duiliu Zamfirescu

42

VERSURl HETEROMETRE ALBE1

Lui Leopardi2

Ca cerul mun\ilor, limpede,Ad`nc, ca a nop\ilor stele,Tu e=ti a durerii imagine,O, t`n[r cu palid[ frunte.Pe ochii t[i mari, suferin\ele}ntins-au z[branic de cea\[,Sub care ]ntorsu-s-au, singure,Spre tine privirile tale.V[zut-ai acolo imagineaAt`tor splendori ]ngropate}nc`t de atunci ]nchinatu-\i-auTrecutului toat[ via\a.

Cum vine prin desele negureO raz[ din stinsul luceaf[r,+i timid[ lupt[ cu spa\iul,De lumea de azi doritoare;A=a din a spe\ei flac[r[Pornit-a sc`nteia iubirii+i-n tine aprins-a tot farmeculAmorului f[r[ speran\[.

Atunci ai crezut c[-n Aspasia3

Natura pusese r[sunetDin mersul armonic al zorilorSpre calda via\[ a zilei;+i iar ai crezut c[ ]n Silvia4

1 Versuri ]n alt fel de metru =i f[r[ rim[.2 Marele romantic italian.3 Aluzie la poezia lui Leopardi Aspasia.4 Alt[ poezie a lui Leopardi, ]n care poetul celebreaz[ iubirea =i

tinere\ea.

CUPRINS

Via\a la \ar[

43

Pusese poetica umbr[Din geana luminii ce tremur[}n lungul crepuscul al serii.

Dar nu era nimeni s[ semeneDuioasei icoane din suflet.De-abia dac[ floarea pustiului,Ginestra1, cu galbene ramuri,Mi=c`nd pe a clipelor arip[,U=or adia pentru tine;De-abia dac[ luna patetic[,Plutind pe deasupra p[durii,Venea din trecut s[ te m`ngìeO, t`n[r cu palid[ frunte!(1896)

E MORT POETULE mort poetul. Cea din urm[ dram[Ca cea dintì, va fi necunoscut[:De-o ideal[ minte ]nceput[Acum o-ncheie glasul de aram[.

Al[turi st[, ]ncremenit[, mut[,S[rmana lui, nem`ngìat[ mam[;Ea lung ridic[ col\ul de maram[+i tremur`nd pe m`n[ ]l s[rut[.

1 Numele unei flori ce cre=te pe Vezuviu =i care e titlul unei alte poeziia lui Leopardi.

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

44

}ntr-un pahar se scutur[ o floare,O floare prins[ la o cununieCe ca =i d`nsul s-a plecat =i moare.

Iar prin perdele raza aurieAduce caldul z`mbet de la soare:O m`ng`iere scurm[, dar t`rzie.(1895)

LA O F~NT~N{Doarme Roma prin ruineUmplu crinii atmosferaCu miresme de demult.Sun[tori din mandolineTrec, zic`ndu-=i „buona sera“.

Eu ascult:

Moare c`ntecul pe cale;G`lg`itul de chitar[Rar =i rar ]l mai ]ng`n[.A r[mas acum pe vale.Straj[ nop\ilor de var[,

O f`nt`n[.

Salve, limpede f[ptur[,Tu, ce-ai pus prin ]mprejururiFloare alb[ l`ng[ floare!Prin scirocco =i c[ldur[Numai tu r[mas-ai pururi

C`nt[toare.Roma (1896)

CUPRINS

Via\a la \ar[

45

PE MAREO, Làlage1, p[rul resfir[Pe umerii-\i ca de z[pad[,+i las[ pe coarde de lir[Suflarea ta cald[ s[ cad[.

Prive=te pe luciul m[riiCum p[s[ri s-av`nt[ pe spume,Molatecul ritm al c`nt[riiDuc`ndu-l pe aripi ]n lume.

Hyperion trece alene+i-n ape ar vrea s[ coboare...}nt`i te s[rut[ pe gene,Te-mbie cu el la r[coare.

O, Làlage, scumpa mea Lal[,Ascunde-te, el o s-apun[.Nu-l pl`nge, c[-i crud =i te-n=al[:}ntoarce-\i privirea spre lun[.

IIDin funduri de singur[tateR[sare duioasa fecioar[,+i genele-i nes[rutateSpre lumea de jos le coboar[

Cu raza privirilor sale,Ea, trist[, ]\i m`ng`ie p[rul+i-n nota sim\irilor taleTresare atunci adev[rul:

1 Làlage — numele unei fete pe care a c`ntat-o poetul latin Hora\iu,]ntr-una din odele sale.

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

46

Tu c`n\i, =i din glasul t[u pic[Aduceri aminte de doruri,R[mase ]n lumea antic[Din glasul fecioarei din coruri;

Tu c`n\i, =i cu bl`nda-\i solie}mi pare c[ vii dintr-o sfer[Ce-n limpedea ei armonieA prins fericirea-himer[.

IIIPe \[rmuri se-ntinde r[coarea}n pacea deplin[ a firii:S-aud cum ]=i scutur[ floarea}n brazdele lor trandafirii.

Venind c[tre \[rm, ni se pareC-am fost prin trecutele vremuri.U=or tu te mi=ti pe c[rare+i-n aerul limpede tremuri.

Cu clip[tul apei ce moareOceanul s[rut[ nisipul+i urmelor tale u=oareGelos le acopere chipul.

Arunc[-\i pe umere haina+i str`ns[ de mine p[=e=te:Amorul e pururea tainaCe totul =i toate-nc[lze=te.(1895)

Via\a la \ar[

47

POEZII NOU{

FLORI DE PA+TELa Palermo1

La Palermo, prim[vara,Trandafirii urc[ scara.Liliacul alb ro=e=te

C`nd s[rut[Dintr-o cut[

S`nul ce-l ad[poste=te.

Prin gr[dini a pus o fee2

Gardurile-n azalee3,Casele ]nvolburate

}n ciorchineDe glicine4

Pe balcoane aninate.

Diminea\a ideal[R`de-n floarea de migdal[,Tinere\ea st[ ]n cale,

}ntrupat[}ntr-o fat[

Cu un co= de portocale.

1 Palermo — ora= din Sicilia, unde e ]nmorm`ntat marele democratrevolu\ionar N. B[lcescu.

2 Fee — z`n[.3 Azalee — arbust cu flori frumoase, roz sau ro=ii.4 Glicin[ — plant[ ag[\[toare, cu flori asem[n[toare cu ale salc`mului.

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

48

Vin, B[lcescule, din somnulAdormi\ilor ]n Domnul,S[ vezi firea cum rena=te:

Totul cereM`ng`iere

Pentru florile de Pa=te.

Unde e=ti, ]n care floareClipa ta nemuritoare+i-a luat fiin\[ nou[?

Care plant[Elegant[

Poart[ sufletu-\i ]n rou[?

C[ut`nd urmele tale,M-am oprit la Monreale.De sub vechile morminte

Se ridic[Plin de fric[

Crinul, floarea cea cuminte.(1899)

ADIO, NAPOLIAdio, Napoli, cetateDe creaturi ]nc`nt[toareCu gene lungi, catifelate,Cu sufletele ]nsetate

De zgomot =i de soare.

E scris s[-\i ]nchin[m =i \ieAcest netrebnic de cuv`nt,Ora= de vis =i nebunie

CUPRINS

Via\a la \ar[

49

Cum n-a fost =i n-o s[ mai fieUn altul pe p[m`nt.

}ncins cu vi\[ drept cunun[,Cu g`nduri calde =i senin,}nchin amorului, la lun[,Ca un p[g`n din vremea bun[, Paharul meu cu vin.

Adio dar, r[m`i cu bine}n visul t[u de diminea\[Fii pururea f[r-de suspine,Precum e drept =i se cuvineCui crede ]n via\[.(1899)

SOSESCSosesc cocoarele, sosescDe dup[ deal de \intirim,Iar anii trec, copiii cresc,Se schimb[ tot ce-i omenesc,+i noi ]mb[tr`nim.

Mi-aduc aminte ca acumC`nd alergam cu capul golPrin pr[f[ria de pe drum+i c`nd ardeam c[r\ile scrum+i =coalei dam ocol.

+i mai t`rziu c`nd am plecat,Ce veselie ]n tr[sur[!...Cum nici n-am pl`ns, nici m-am mirat,

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

50

Pe c`nd pl`ngea un biet argatC-un deget dus la gur[.

+i vreme lung[ mai t`rziuC`nd m-am ]ntors cu dor de bine,Nehot[r`t f[r[ s[ =tiuCe pot s[ fac =i ce-am s[ fiu}n lupta mea cu mine.

Via\a la \ar[

51

PE MAREA NEAGR{

ADIOAdio, dulcea mea durereCe-at`t de mult mai chinuit.Te las, c[ nu mai am putereS[ te urmez p`n-la sf`r=it.

Tu e=ti sfioas[ =i curat[Ca floarea alb[ de pe st`nci,Dar ai f[ptur[ vinovat[,Cu ochii negri =i ad`nci.

+i nu-n\elegi c[ eu sunt bietulNebun culeg[tor de floriCe m[ ridic ]ncet cu-ncetulP`n[ la st`ncile din nori.

Dar forma ta ]n=el[toareIa calea timpului apus,+i c`nd ajung p`n[ la floare,Ea se ridic[ tot mai sus.Pe Marea Neagr[

LA OR+OVADun[re b[tr`n[, spune, ce ascunde

Trupul t[u ]n unde,De te zba\i ]n maluri, urli de m`nie

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

52

P`n[ ce Carpa\ii piscurile-=i pleac[,Apa ta s[ treac[,

G`lg`ind ]n mersul ei de vijelie?

Din ad`nca umbr[ de pe malul verdeG`ndul meu se pierde

Peste nesf`r=irea c[reia-i plute=ti,Peste timp de ast[zi =i de alt[dat[,

C`nd b[tea curat[Inima ]n pieptul lumii rom`ne=ti.

C[ de-au fost p[cate, lips[ de credin\[,P[s =i neputin\[,

Lifte peste lifte, unguri =i t[tari,Au mai fost =i oameni, fost-au p[m`nteni,

Domnii =i mo=nenii,Drept-cobor`torii din legionari.

+i-a mai fost st[p`nul st`ncilor c[runte,Bourul de munte,

Str[juindu-=i singur codrul la pripoare,Decebal voinicul, fiu de fiu localnic,

Ridic`ndu-=i falnicFruntea c[tre oastea lor n[v[litoare.

Tu, ce pe sub malul negru de ruineTe fr[m`n\i ]n tine

N[bu=ind av`ntul apei furioase,+i prefaci ]n tr`mb[ lucie de brum[

+ipote de spum[,Ca s[ legeni raza stelelor sfioase,

Tu mai speri c[, poate, au s[ mai coboareLungile pripoare

Dacii cu Zamolxe =i Burebiste

Via\a la \ar[

53

Ca s[ ia virtute, b`nd ap[ din tine,+i s[ \i se-nchine,

+i s[-=i lumineze fe\ele lor triste.

Nu mai vin. Dar vremea, care schimb[ toate,Multe vrea =i poate,

Multe le preface =i le-ntinere=te:Pune vis ]n codri, umbr[ ]n poiene,

Doruri pe sub gene,Viers =i bucurie pune-n tot ce cre=te.

Salve, \ie, ap[ binef[c[toare,Ce te-nal\i spre soare

+i te la=i pe holde, rod =i avu\ie!Creasc[-\i flori pe maluri jururi-]mprejururi,

T`n[ro de-a pururi,T`n[ro, eterno, salve, salve \ie!!

Duiliu Zamfirescu

54

O SUFLET!. . .O, suflet, tu, v[paie stins[,Cenu=[-a unui dor din ceruri,De ce \i-e umbra-a=a de-ntins[+i golul plin de-a=a misteruri?De ce nu =tiu care \i-e scrisul+i care-i vrerea ta ]n toate...A=a, eu parc[-s o cetate+i tu c[-ntr-]nsa e=ti proscrisul.

O, suflet, spune-mi ce te doare?La ce g`nde=ti? ce-ai vrea s[ fii?}n mine stai ca la-nchisoare,Eu sunt prea mic, — tu e=ti prea mare,Dar cine e=ti? De unde vii?

Z[darnic m[ ]ncerc a-l faceS[-mi spuie-o vorb[... el e mut!...}n trista mea form[ de lutCa orice sufer[, el tace.

SEARA DE TOAMN{Ah! ce frumoase-s serile de toamn[!Prin frunze reci doar un fior adie;S-arat[-n deal, cu fa\a purpurie,A nop\ilor fermec[toare Doamn[.

DIN PUBLICA|II

CUPRINS

Via\a la \ar[

55

Pe c`mpul ve=ted tainic ea-mpr[=tieStr[lucitoarea-i negur[ albastr[,O, Doamne sf`nt! Ce pan[ mult m[iastr[At`ta farmec ar putea descrie!

Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.}n umbra lui m[ simt prins de triste\e:Exist[ oare-at`ta frumuse\e}n fire, — a=a cum o sim\i tu, poetul?

Ori suntem prad[ — o! g`ndire-amar[!De-a sim\urilor noastre am[gireCe-arunc[-un v[l frumos peste-o ne=tire,+i totu=i, Doamne, ce frumoas[ sear[!(1899)

PRIM{VAR{Bine-ai venit din nou la noi

Surat[ prim[var[,S[ mai r[sune prin z[voiTeleanca turmelor de oi+i cucul pierde-var[.

Bine-ai venit cu p[rul prins}n m[rg[rit[rele,Cu trupul pe sub s`n ]ncins}nvolburate ]ntr-adinsRochi\i de r`ndunele.

Mireas[-n carul t[u de floriCu fluturi prin bulendre,Aduci taraf de c`nt[tori,

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

56

Vioarele-n privighetori.Iar cobza-n m[c[lendre.

Dai lumii sufletul senin+i dor de poezie,Dai chef de joc =i de pelin+i poate, un pahar cu vinNunta=ului ce scrie.(Roma, 1902)

P R O Z {

Duiliu Zamfirescu

58

ICum ridici priporul Ciulni\ei, ]n pragul dealului, dai de

casele boierului Dinu Murgule\, case b[tr`ne=ti =i s[n[toase,cum nu se mai ]nt`lnesc ast[zi pe la mo=iile boiere=ti. De sus,de pe culme, ele v[d roat[ ]mprejur p`n[ cine =tie unde, ladreapta, spre valea Ialomi\ei, la st`nga, pe desi=ul p[durii deAram[, iar ]n fa\[ pe cotiturile uli\elor str`mbe ale satului.

Toat[ curtea boiereasc[ tr[ie=te lini=tit[ =i bogat[, cuc`rduri ]ntregi de g`=te, de curci =i de claponi; cu bibilici\iuitoare; cu c[ru\e dejugate; cu arga\ii ce umbl[ a treab[ decolo p`n[ colo — =i seara, c`nd vine cireada de la c`mp,cump[na pu\ului, sc`r\`ind neuns[ ]ntre furci, \ine isonulberzelor de pe co=are, ale c[ror ciocuri, r[sturnate pe spate,toac[ de-\i iau auzul. F[r[ a fi risip[ =i zarv[, curtea boiereas-c[ pare populat[ =i bogat[.

}ntr-o zi de var[, pe la vremea odihnei, conu Dinu fu sculatdin somn de sunetul clopotelor unor po=talioni ce intrau ]n curtecu strig[te =i saltanat. At`t el c`t =i nevast[-sa Sofi\a s[rir[din paturile lor de cit, =i se uitar[ pe fereastr[.

— Iii!... e greu de noi! T[nase Scatiu cu m[-sa!... exclam[boier Dinu.

— Da’ nu-i mai zice a=a, omule, c[ te-a auzi a fat[... Ia-\imai bine surtucul =i e=i-le ]nainte.

Coana Sofi\a trecu repede ]ntr-o odaie de al[turi s[ se maidiretice la cap, iar boier Dinu ]=i trase din fug[ cizmele(str`ng`nd din ochi =i blestem`nd), ]=i lu[ haina ]n spinare =iie=i s[-=i ]nt`mpine musafirii.

— Salutare, nene Dinule, zise noul venit, scutur`nd pe b[tr`nde m`n[. Iac[t[, am venit cu mama.

VIA|A LA |AR{

CUPRINS

Via\a la \ar[

59

— S[rut m`na, coan[ Prohiro; bre, anul [sta fac gr`u mult,zise Murgule\, s[rut`ndu-i m`na cam din fug[.

— S[rut ochii, mam[; da’ ce se potrive=te, e=ti fodul, coaneDinule! Uite, z[u, maic[, zise ea lui fiu-s[u, parc[ v[d pec[minarul Tasache Murgu; uite, leit-poleit cum e conu Dinu:nalt, usc[\iv la chip, a=a smead ca dumnealui =i fodul... Las[,z[u, coane Dinule, c[ sunte\i fodui... Auzi, de at`\ia mari deani vecini cu mo=iile =i s[ nu love=ti dumneata o dat[ pe lamine!...

— Uite, z[u, coan[ Prohiro, ai dreptate; da’ nu =tiu cums-a f[cut...

Vorbind astfel, b[tr`na ]ng[lbenea, ]ncepea s[ ]nghit[ ]nsec, se foia f[r[ rost, p`n[ ce c[zu pe o banc[ din cerdac.

— Aoleo, coane Dinule, zise ea repede, f[c`ndu-=i v`nt cum`na, ]mi vine r[u...

— Pu\in „coneac„, strig[ fiu-s[u, ori ap[ de Vals, repede s[ne dea ceva...

Murgule\ se repezi fuga la c[mar[ =i se ]ntoarse numaidec`tcu o sticl[ de cogneac, pe care o v[rs[ mai toat[ ]n capulcoanei Profira, pe c`nd fiu-s[u o muncea pe la t`mple s[-=i vie]n fire.

}n vremea asta se ar[t[ =i Sofi\a Murgule\.Ea dete pe b[rba\i la o parte, s[rut[ m`na b[tr`nei, o mai

str`nse de un deget, o mai meremetisi, ce-i f[cu, c[ ]=i venibaba ]n sim\iri.

— Doamne, coan[ Profiri\o, cum stai dumneata afar[, soro!...Ia s[ intr[m ]n[untru, c[ pe n[du=ala asta te boln[ve=ti chiardin senin, z[u.

+i, \in`nd pe bab[ de subsuori, trecur[ ]ntr-o odaie r[coroas[,mare, ]n care b[tr`na p[ru a se ]nzdreveni ca prin farmec.

Sofia Murgule\ se ]ngrijea de bab[ cu un interes nespus.Opuse s[-=i istoriseasc[ patima de la desc[litoare, ]i dete cafeacu l[m`ie, pic[ o\et pe un c[rbune sub nasul ei — iar pe dealt[ parte porunci s[ aduc[ t`n[rului dulcea\[, cafea, tutun,cu tot dichisul cuvenit.

Duiliu Zamfirescu

60

— Ia spune-ne, coan[ Profiri\o, cum ]\i vine?...Aci, ]ncepu b[tr`na o lung[ =iretenie de vorb[:— Uite, maic[, ]mi vine a=a un „nixis“ pe la stomah, =i

parc[ numai ia a=a m[ zg`l\`ie de chiept, =i s[ te \ii numagoan[ la cap, =i apoi parc[-mi bate dou[ zban\uri ]n t`mple,de m[ pr[p[desc, maic[!...

— +i nu iai nimic dumneata pentru asta?— Da’ c`te n-am f[cut! N-a cheltuit ghetu b[iat o gr[mad[

de bani!... Ba palianuri, ba consulturi, ba doftoru Draci, ba acucic[ s[ iau ap[ de Vacs...

— De Vals, mam[, o ]ndrept[ fiu-s[u.Pe c`nd vorbeau astfel, u=a se deschise de la un iatac din

fund, =i de sub perdelele albe de \ar[ se ivi un chip rotund defat[, care, d`nd de obrazurile nou[ ale musafirilor, se f[custacojiu.

— M[muc[ drag[... avu ea aerul de a ]ncepe.Dar ]n mijlocul od[ii, se opri ]n loc, f[cu o plec[ciune dup[

toate regulele ceremonialului de la pension, =i dete n[val[ s[ias[ pe cealalt[ u=[. Coana Sofi\a o opri.

— Tinco! Da’ nu salu\i lumea? Unde te duci?Fata se opri din nou, nehot[r`t[. Obrazul mame-sii luase

expresia obi=nuit[ de nemul\umire =i descurajare, c`nd i se]nt`mpla c`teodat[ s[ se supere, iar conu Dinu se ru=inase cudes[v`r=ire de st`ng[cia ei.

— S[rut[ m`na coanei Profiri\e, zise mam[-sa.Un moment, c`t mai trecu p`n[ s[ se hot[rasc[ fata, coana

Profira ]=i ]nfipse privirile ]n ochii ei, cu toat[ r[utatea lorb[tr`neasc[. Fata auzise vorbindu-se ]n cas[ de neamul]mbog[\it al Scatie=tilor ca de ni=te mojici renumi\i, ie=i\idintr-un vechi v[taf al tat[lui lui conu Dinu Murgule\, =i a-ivedea ]n casa lor i se p[rea o adev[rat[ enormitate. Dar, ]ncele din urm[, se duse s[ s[rute m`na coanei Profire. B[tr`nao s[rut[ pe obraz, uit`ndu-se la ea lung =i scutur`ndu-=i valurilede carne de pe trup, de pofta r`sului.

— Ptiu, s[ nu fie de deochi! c[ frumoas[ mai e=ti!

Via\a la \ar[

61

Fata se duse dup[ aceea la fiul b[tr`nei =i-i ]ntinse m`nacu aceea=i reveren\[; el r[spunse tare =i sigur de sine:

— Salut!Apoi, fericit[ c[-=i ispr[vise complimentele, se retrase ]n

dosul scaunului lui tat[-s[u, =i, dup[ un minut, o =terse.Coana Profira ]ncepu iar[=i a r`de:— Cresc, bat[-le norocul, ca din ap[... Acuma numai

b[rbat ]i lipse=te...Conu Dinu Murgule\ ]=i ciugulea unghiile de la o m`n[,

ne]ndr[znind s[ priveasc[ ]n fa\a b[tr`nei. }n fond ]l sup[ravorba coanei Profire, fiindc[ ]n\elegea unde vrea s-o aduc[.Dar nevast[-sa, cu sensul practic al femeilor, da din cap cu]n\elesuri.

— R[ul e, zise ea, c[ nu facem gr`u destul.— Ia las[, coan[ Sofi\o, r[spunse b[tr`na, conu Dinu s[

tr[iasc[! De at`\ea mari de ani, de c`nd are mo=ia de laEforie pe nimic, bez mo=ia dumisale p[rinteasc[, m[rita p`n[acum =apte fete.

Pe conu Dinu nimic nu-l sup[ra mai r[u dec`t s[-i fi zisc[ are mo=ia de la Eforie pe nimic. }=i mu=c[ din unghii maiad`nc =i t[cu.

— A=a e, ]ng`n[ coana Sofi\a, dar avem greut[\i: fata lapension, nepotu-meu ]n str[in[tate...

— Aracan de mine, maic[, da’ tot ]nva\[? Ce-a mai ie=it =imoda asta cu ]nv[\[tura p`n[ la ad`nci b[tr`ne\e!... Uite, eupe T[nase al meu l-am pus la treab[ de mic copil, =i slav[ luiDumnezeu, b[iatul a ie=it bun, treaba treab[, plimbareaplimbare. Acu s[-i g[sesc nevast[ cumsecade =i m-am lini=tit.Anu [sta trebuie s[-l ]nsor, c[ mi-e c-oi ]nchide ochii f[r[ s[apuc s[-mi v[d nepo\ii... Ce zici, coane Dinule?...

Conu Dinu dete din cap, parc[ ar fi zis c[ a=a e, dar c[ astanu-i treaba lui.

Dup[ ce-=i ispr[vir[ cafeaua, T[nase Scatiu scoase o pan[de g`sc[ din buzunar, m[tur[ o enorm[ \igaret[ de chihlimbarcu care fuma, puse pana murdar[ pe farfuriu\[, iar \igareta ]ntoc, =i se scular[ s[ plece.

Duiliu Zamfirescu

62

Coana Profira dori s[ vaz[ pe Tinca la plecare, dar fata nuse g[si nic[ierea. Cam ]nfipt[, b[tr`na s[rut[ pe conu Dinu pefrunte, zic`ndu-i:

— A=a sunt fetele, marf[ scump[. Ce zici, vecine,ne-ncuscrim?

— Drum bun, coan[ Profiro. Ia s[ ridice co=ul de la tr[sur[.V[ta=e Taft[, pune m`na, s[ nu se dea vizitiul jos.

}n sf`r=it, plecar[.}n urma lor, coana Sofi\a umbla domol ]n jurul lui

b[rbatu-s[u, =i, cu sfioas[ supunere, c[uta s[-i ghiceasc[g`ndurile. D`nsul ]=i r[suci o \igar[, f[r[ a zice nimic, =i intr[s-o aprind[. Fumul din salon ]l lu[ de cap.

— Ah! Zi, te rog, s[ deschid[ geamurile.Nevast[-sa stete un moment la ]ndoial[.— Au s[ intre toate mu=tele, omule.Murgule\ se ]ndrept[ spre mas[ s[ g[seasc[ chibriturile =i

dete cu ochii de pana de g`sc[ l[sat[ de t`n[rul Scatiu.— Deschide\i u=ile, s[ ias[ mirosul de mitocani! Ia poftim

de vezi, zise el f[c`nd explozie, cu bra\ele ]ncruci=ate ]nainteapenei, cine-mi cere fata. Eu s[-mi dau fata la asemeneamojici?... Doar dac[ mi-o lua Dumnezeu min\ile! B[-d[-rani!...

Coana Sofi\a ]ncerca s[ fie serioas[, de=i ]i venea s[ moar[de r`s. B[rbatu-s[u se ]ntoarse din nou c[tre d`nsa.

— Am mo=ie de la Eforie pe nimica, ha? De ce nu pofte=tefiu-s[u s[ m[ urce la mezat, s[-l ]nv[\ eu minte!

— Nu, zise nevast[-sa, z`mbind, fiindc[ sper[ s[-i d[mfata.

— S[-mi dau eu fata unui asemenea mojic!... |i-am spus:dac[ mi-o lua Dumnezeu min\ile, poate.

Apoi urm[ a face pa=i mari prin cas[ =i a trage ad`nc din\igar[, ca =i cum maximul acesta de fum ar fi putut reduce fireasa la un minimum de sup[rare. Coana Sofi\a trecu pe nesim\ite]ntr-o odaie vecin[, l[s`ndu-l s[-=i potoleasc[ singur furia.

Conu Dinu, r[mas singur, prinse a innoda firul vremilor deazi cu lungul =ir al celor trecute, =i a se ]ntreba, cu disperarea

Via\a la \ar[

63

oamenilor b[tr`ni, cum era cu putin\[ ca nepotul v[tafuluiScatiu (pe care v[taf ]l v[zuse el ]nsu=i ]n spinarea unui \igan=i b[tut de un alt \igan cu opritorile de la cai, dup[ porunca luitat[-s[u, c[minarul) s[ ajung[ a cere m`na fetei lui? +i imaginiletrecute ]i reveneau ]n minte, sl[bite, cu c`te o r[s[ritur[ deobserva\ie copil[reasc[ cum le f[cuse: bun[oar[ c[ pe atunciploua mai des =i mai la vreme. +ezu jos =i fuma mai departedin \igara stins[, s[rind cu mintea la nepotu-s[u Damian, carenu mai venea din str[in[tate, la sor[-sa Diamandula, mamalui Damian, care tr[ia numai prin puterea imaginei fiului s[u,la una =i la alta, p`n[ ce un pisic, care se strecurase sub scaun,]i atrase luarea-aminte prin ]ndem`narea cu care se juca cupana \igaretei lui T[nase Scatiu.

IIEra tocmai s[ se supere din nou, pe pisic =i pe T[nase, c`nd

b[tu cineva la u=e.— Poftim! zise el cu glasul tr[g[nat al boierilor b[tr`ni.U=a se deschise =i o femeie t`n[r[ intr[, ]nchiz`nd-o repede,

ca s[ nu lase mu=tele ]n[untru.— S[rut m`na, coane Dinule, zise ea, s[rut`ndu-i m`na cu

adev[rat.— Bun[ ziua, feti\o, ]i r[spunse el, d`ndu-i m`na s[ i-o

s[rute. Vino-ncoa s[ te pup pe obraz.+i dup[ ce o s[rut[, se uit[ la d`nsa de aproape, ca =i cum

o cerceta s[ o cumpere.— Ce p[cat c[ nu e=ti b[iat, Sa=o.Ea ]ncepu a r`de, mirat[.— De ce, coane Dinule?— |i-a= da pe Tincu\a.— +i eu a= lua-o numaidec`t. Numai a= fi cam copt pentru

d`nsa.B[tr`nul se uit[ la ea lung, \in`ndu-i m`na ]ntr-ale lui.— Uite, Sa=o, po\i s[ te superi, dar eu tot n-o s[ te las ]n

pace: de ce nu vrei s[ te m[ri\i, fato?

Duiliu Zamfirescu

64

— Coane Dinule!...— Bine, bine, nu mai zic nimic, dar s[-\i spun drept, nu

te pricep.— +i cu toate astea e a=a de u=or! |i-am spus de at`tea ori:

eu am o familie, far[ s[ m[ m[rit; dac[ m-a= m[rita, a= aveadou[, =i a= fi, desigur, mam[ rea, ori pentru unii, ori pentrual\ii. Dar, coane Dinule, mi-ai f[g[duit s[ nu mai vorbim despreasta... Acuma am =i ]mb[tr`nit, ad[ug[, parc[ nu i-ar fidispl[cut, pe c`t zicea, s[ vorbeasc[ despre „asta“. Eu amvenit s[-\i spun c[ te pofte=te coana Diamandula.

B[tr`nul se scul[ greoi de pe scaun =i porni s[ ias[, cuaceea pe care voia cu orice pre\ s-o m[rite, c`nd, ajuns lau=e, o opri din nou.

— A, Sa=o, nu =tii o comedie?... Ghice=te... Nici nu-\itr[sne=te prin cap: avem un ginere pentru Tincu\a.

— Serios?— Da... un ginere fain: pe amicul meu, domnul T[nase Scatiu.— Ce?! zise cealalt[ ]ncremenit[ locului.— Da, junele Scatiu, aleg[tor la colegiul ]ntì, mare

proprietar, mìne poimìne deputat...— Biata Tincu\a!— Da, =i coana Sofi\a ar fi gata s[ i-o dea. Dar p`n[ n-oi

]nchide eu ochii, Scatiu nu ia pe fata mea, adause, b[t`ndu-secu m`na ]n piept.

Apoi, duc`nd un deget la gur[, ]n semn de t[cere, intrar[ lacoana Diamandula.

}n fundul unui pat de nuc, cu perne la perete, =edea ghemuit[o umbr[ de femeie, iar pe scaune, ]mprejurul ei, rude =i prieteni.Legat[ la cap cu o boccelu\[ de m[tase neagr[, dup[ moda veche,coana Diamandula ]=i tr[gea din c`nd ]n c`nd ochelarii de pefrunte, lega\i la spate cu a\[, ca s[ priveasc[ pentru a o suta oar[o scrisoare a fiului s[u. B[tr`n[, bolnav[, surd[, ea tr[ia, spreminunea tuturor, numai prin puterea unei dorin\e: aceea de a maivedea, ]nainte de a muri, pe unicul ei copil. Tot ce vorbea, tot cedorea era pentru el, se ducea c[tre el. Cu trupul istovit de puteri,p[rea a-=i hr[ni via\a din dor. C`te o rar[ scrisoare ce venea de la

Via\a la \ar[

65

el era citit[, recitit[, ]nv[\at[ pe dinafar[ de o mie de ori;plicul descusut =i pe o parte =i pe alta; marca de pe plic studiat[p`n[ ]n firele must[\ilor regelui Humbert — c[ci scrisorileveneau din Italia. C`nd b[tr`na era singur[ cu c`te cineva alcasei, ]ntreba cu glasul stins:

— +i unde e Neapoli [sta?R[spunsul nu-l auzea niciodat[, dar ]n\elegea c[ trebuie s[

fie departe, dup[ mi=carea m`nei =i a ochilor celui ce-i vorbea.C`nd intr[ conu Dinu, ea p[rea a\ipit[, cu capul rezemat

pe piept. El se apropie de d`nsa cu sfial[ =i respect, pe c`ndceilal\i se scular[ ]n picioare.

— Ce dore=ti, lel\[? zise conu Dinu, care-i era frate mai mic.— Matei nu mai vine... Eu m[ duc, Dinule.— Doamne, cum vorbe=ti dumneata!...— M[ duc... Dac[ mai ]nt`rziaz[ dou[ zile, nu m[ mai

vede. I-ai telegrafisit? ]ntreb[ ea, uit`ndu-se ]n ochii lui.— I-am telegrafisit.— I-ai spus s[ nu ]nt`rzieze?— I-am spus.— +i ce crezi, c-o s[ vie?— Cum, Doamne, s[ nu vie.B[tr`na ]ncepu a pl`nge, ]ncet, cu suspine ]necate. Lui conu

Dinu ]i deter[ lacr[mile.— M[ rog la Dumnezeu s[ m[ mai \ie cu zile, p`n[ l-oi

vedea... zise ea cu greu =i g`f`ind, dar s[ nu ]nt`rzieze, Dinule.Dup[ aceea a\ipi iar[=i. Sa=a =i cu Tincu\a ]i ridicar[ pernele

la spate, =i ea p[ru c[ doarme. Atunci, unul c`te unul, ie=ir[bini=or =i trecur[ ]n odaia de al[turi, unde subprefectul, Mihai,fratele Sa=ei — un b[ie\andru de vreo 20 de ani — coana Sofi\a,sor[-sa Elena, de la o mo=ie vecin[, cu copiii ei, stau gr[m[di\ideasupra unui atlas, c[ut`nd care este drumul cel mai scurt dela Neapoli la Ciulni\a.

— Z[u, nenea Matei [la, zise Tincu\a sup[rat[, parc[nu-mi mai e drag.

Subprefectul, un vechi prieten al casei, se uit[ la ea r`z`nd:— Las[, c-am s[ te spui c`nd o veni.

Duiliu Zamfirescu

66

— Da’ po\i s[ m[ spui, zise fata ro=indu-se; pentru ce numai vine?

— Ba vine. N-a telegrafiat c[ pleac[?— Sunt trei zile de c`nd a telegrafiat; p`n[ acum venea =i

de la Han T[tar.— A=a faci?— A=a, r[spunse Tincu\a r[stit; dumneata nu vezi c[ tu=a

nu mai poate?Mihai desprinse o oglind[ din cui, f[r[ a fi b[gat de seam[,

=i o aduse ]naintea Tincu\ei. Aceasta, ro=ise deja, se f[custacojie pe c`nd to\i cei de fa\[ r`deau. Fata se-ncerc[ s[r`d[ =i ea, dar o podidi pl`nsul, =i repede, ie=i =i se ascunse lad`nsa ]n odaie. Sa=a se uit[ lung la frate-s[u, nemul\umit[ degluma lui.

— Mihai, astea sunt glume nes[rate. Te rog s[ nu mai faciasemenea lucruri.

— Da’ ce-am f[cut, maman drag[? Am glumit, zise el,nenorocit c[ fusese pricina unei asemenea scene.

Sa=a ie=i =i se duse dup[ Tincu\a. C`nd se-ntoarse, ]i g[si peto\i t[c`nd, parc[ cine =tie ce se-nt`mplase: at`ta ]nr`urire aulacr[mile asupra oamenilor. Numai subprefectul, holtei b[tr`n,c[lit ]n ale istericalelor femeie=ti, cum zicea el, ]ncerca s[mai glumeasc[. Sa=a lu[ pe b[iat =i-l duse, cam vr`nd-nevr`nd,la Tincu\a, s[-i cear[ iertare.

— Bine, maman, ce-am f[cut, ca s[ cer iertare? ziceab[iatul, merg`nd cam cu sila.

El =i cu to\i fra\ii chemau pe Sa=a „maman“.— Ai sup[rat pe Tincu\a. Eu nu vreau s[ am copii r[u

crescu\i.B[iatul se uit[ lung la sor[-sa =i se opri ]n loc.— Maman, nu m[ umili. Viu eu singur s[ cer iertare.Sor[-sa se g`ndi o clip[ =i, parc[ mi=cat[ de vorba b[iatului,

]i ]ndrept[ leg[tura la g`t =i porni singur[ ]nainte. Dup[ c`tevaminute, el intr[ ]n urma ei la Tincu\a, =i, foarte firesc, ]i lu[m`na =i o rug[ s[-l ierte. Fata se uita ]n jos, f[r[ a zice o vorb[.

Via\a la \ar[

67

— }l ier\i, Tincu\o drag[, nu-i a=a? o ]ntreb[ Sa=a.Tincu\a ]=i ridic[ ochii spre el, bufnind ]ncet, de r`s sau de

pl`ns, nu se =tia bine.Astfel se ]mp[car[ lucrurile.C[tre sear[ veni o depe=e de la Predeal. }n sf`r=it, Matei

sosea...Mare g[l[gie =i bucurie pe to\i. Mihai =i Tincu\a =i copiii

Elenei voiau s[ mearg[ a doua zi la gar[. Care mai de cares[rea mai sus, \ipa mai tare, dup[ cum ]l iertau puterile. Vesteafu ]mp[rt[=it[ coanei Diamandule de c[tre frate-s[u. B[tr`na,cu lacr[mile ]nnodate ]n barb[, se puse s[ descoase telegrama,liter[ cu liter[, parc[ ar fi fost cine =tie ce document. Se hot[r]ca a doua zi toat[ suflarea s[ se reverse la gar[. Se f[cusocoteala tr[surilor =i se v[zu c[ nu era loc pentru to\i. Mihaivoia s[ se duc[ pe jos; Tincu\a c[lare. Subprefectul le pusetr[sura la dispozi\ie. Sa=a pe a sa; dar tot era prea mult[ lume.Elena se g`ndi s[-=i lase copiii acas[, dar o protesta\ie universal[se ridic[ din piepturile g[l[gioase ale „\`nc[riei“, care nu vreas-aud[ de o asemenea pozn[. Conu Dinu ]i ]mp[c[ pe to\i,f[g[duindu-le s[ puie caii la o clo=c[rie de bra=oveanc[, ]ncare intra toat[ corabia lui Noe.

Era vorba acum s[ se =tie cine r[m`ne cu coanaDiamandula. Elena, fire vesel[, se lep[d[, r`z`nd pe sub ascunsca s[ n-o vad[ cumnatu-s[u; coana Sofi\a trebuia s[ mearg[;Tincu\a \inea s[ mearg[; conu Dinu se cuvenea s[ mearg[.Subprefectul propuse Elenei s[ r[m`n[ el, =i f[cur[ mare hazam`ndoi, spre p[rerea de r[u a celorlal\i, cari voiau s[ =tie dece r`d, ca s[ r`d[ =i ei.

— De ce r`de\i? ]ntreb[ coana Sofi\a.Subprefectul o lu[ la o parte cu mare tain[ =i-i zise la ureche

]n gura mare: „arde Ia=ul“, ceea ce provoc[ o mare ilaritategeneral[ =i f[cu pe coana Sofi\a s[ c[r[b[neasc[ subprefectuluio ]nsemnat[ cantitate de pumni.

Toat[ lumea adormi ]n seara aceea fericit[. Pentru cei b[tr`nirevenea un om iubit; pentru tineri, nenea Matei, pe care-l

Duiliu Zamfirescu

68

a=teptau tot a=a de vesel =i caraghios precum plecase; pentrucopii, un necunoscut, care ]ns[ nu mai pu\in era nenea Matei,vorb[ plin[ de farmec =i noutate.

IIISe leg[na cioc`rlia ]n r[coarea dimine\ei, ]nso\ind de-a

lungul Ialomi\ei tr[surile ce mergeau la gar[. Copiii, gr[m[di\ic`te trei pe capr[, se bucurau, t[cu\i, de priveli=tea cailor.Mihai m`na po=talionul de la tr[sura lor, curat[, lustruit[, ]ncare trebuia s[ se ]ntoarc[ Matei. Pe chipurile tuturor sezugr[vea s[n[tatea si fericirea.

}ntinderea c`mpului se desf[=ura ]ntr-o nespus[ lini=te devar[. De o parte, un lan de porumb ]=i mi=ca v`rful foilornervoase, d`nd v[zduhului un reflex de culoare verde, ce p[reac[ ]ngra=e aerul; de partea cealalt[, Ialomi\a curgea domoal[]ntre dou[ maluri joase, l[s`nd s[ se vad[ o margine deB[r[gan, cu p`rloagele sale nestr[b[tute, cu suhaturi roase devite, cu o turm[ de oi ce se z[rea ]n fund ca o pat[ alb[, =i,mai presus de toate, cu orizontul s[u ]n=el[tor, a c[rui dung[]nchipuit[ juca ]n ar=i\a soarelui ca oglinda unei ape. Dinprundul g`rlei, cireada se urca pe un vad =i se ]ndruma cu greula p[=une. C`te un bou singuratec sta ]nfipt ]n marginea apei,cu capul ]ntins ]nainte, neclintit, ]ntrup`nd ]n nemi=carea luipustietatea locului.

C`nd tr[surile ajunser[ la cap[tul porumbului, trebuir[ s[se opreasc[. Jitarul s[ri din colib[, cu c[ciula ]n m`n[, =ideschise poarta de nuiele ce t[ia drumul. Un c`ine sl[b[nogse repezi la picioarele cailor, l[tr`nd din toate puterile =i gataparc[ s[-i ]nghit[.

To\i trecur[ dincolo, iar jitarul ]nchise poarta =i r[mase singurca mai-nainte, ]n mijlocul c`mpului.

Dup[ un sfert de ceas ajungeau la gar[.Tot norodul acesta se rev[rs[ ]n unica s[li\[ de a=teptare ce

se g[sea, r`z`nd =i s[rind, spre marea mirare a \[ranilor c[r[u=i.

Via\a la \ar[

69

Mihai cu surorile lui mai mici =i cu Tincu\a; Elena cu patrucopii ]mprejur; coana Sofi\a, conu Dinu =i subprefectul; Berl[,jidanul de la han; T[nase Scatiu, care venise c[lare. NumaiSa=a lipsea: ea r[m[sese la Ciulni\ei, s[ \ie de ur`t coaneiDiamandule. Toat[ lumea se uita la ceasornic cu neast`mp[r:mai sunt zece minute, mai sunt =apte minute. Copiii, neav`ndvoie s[ ias[ pe peron, p`n[ la sosirea trenului, \ipau ]n sala dea=teptare ca ]ntr-o menajerie. Mai sunt trei minute. Clopotulsun[. }n fundul z[rii se vede locomotiva devenind din ce ]n cemai mare, p`n[ se arat[ ]ntreag[. „Da\i-v[ la o parte, domnilor!“strig[ lampistul g[rii.

Trenul sose=te cu repeziciune =i se opre=te deodat[ locului,ca un cal dresat. Toate inimile bat cu putere. Copiii, cu m`nadus[ la gur[, se retrag cu un pas, speria\i de zgomot. To\i]ntreab[: „Unde-i, unde-i?“

La o fereastr[ a trenului un chip ner[bd[tor cheam[ peconductor din toate puterile. P`n[ s[ vie acesta, cei de peperon au recunoscut pe Matei al lor =i s-au gr[m[dit la u=avagonului.

— Matei! nene! conductor! vin de deschide, domnule! Ioane,ia bagajele...

}n ]ncurc[tura =i-n larma asta, c[l[torul sare din tren ]nbra\ele celor ce-l a=teptau, s[rut`nd =i ]mbr[\i=`nd ]n dreapta=i ]n st`nga; „Nene, Matei, drag[„, s-aude din toate p[r\ile.Mihai se repede ]n vagon =i apuc[ geamantanele altor domni,care protesteaz[. Taft[, v[taful, ridic[ el singur dou[ cufere,pe care le a=eaz[ cu ]ngrijire ]ntr-o c[ru\[ cu boi. Mateiurmeaz[ a ]mbr[\i=a pojidicul, oprindu-se la fiecare =i ]ntreb`nd„dar tu cine e=ti, bre?“ ]n hohotele de r`s ale respectivelormame. }n cele din urm[ se duce cu bra\ele ]ntinse c[tre unbiet cre=tin, av`nd aerul de a voi s[-l s[rute, spre marea mirarea acestuia =i spre des[v`r=ita topenie de r`s a celorlal\i.

—Mai sunt, frate? ]ntreb[ el, gata s[ ]mbr[\i=eze toat[suflarea.

}n cele din urm[, conu Dinu, =terg`ndu-=i lacr[mile de r`s,]l lu[ de bra\:

Duiliu Zamfirescu

70

— Hai, b[iete, hai s[ mergem.Pe acela=i drum pornir[ tr[surile din nou, ]n=ir`ndu-se ]n

goan[, unele dup[ altele. De ]ndat[ ce Damian r[mase singurcu conu Dinu, veselia de p`n[ aci disp[ru.

— Ce face mama? ]ntreb[ el cu ner[bdare.— E mai bini=or, r[spunse b[tr`nul d`nd din cap. Acuma,

c[ ai venit, are s[ se ]nsufle\easc[ din nou.T[cur[ am`ndoi.— Bre, zise conu Dinu, credeam c[ nu mai vii! De =apte

ani s[ nu te mai ]ntorci tu pe acas[!...— A=a e, nene Dinule, dar vream s[ sf`r=esc odat[... Acuma

sper s[ nu m[ mai mi=c. Sunt s[tul de str[in[tate. Vreau s[tr[iesc cu mama, lini=tit.

— O s[ ai pu\in de tr[it cu d`nsa.Damian se uit[ la unchiu-s[u. B[tr`nului ]i dedeau lacr[mile =i

nu mai zise nimic. El, de asemeni, ]=i sim\i pieptul umpl`ndu-sede durere =i lacr[mile urc`ndu-i-se ]n ochi. T[cur[ din nou am`ndoi.

— Noi ne ducem, zise tot b[tr`nul dup[ c`teva minute,b[t`ndu-l cu m`na pe genunchi; e r`ndul vostru s[ tr[i\i. Cuburuienile astea uscate, noi am crescut =i ne-am f[cut datoria;acu veni\i voi. S[ fi\i s[n[to=i!... 2

Un av`nt puternic de simpatie f[cu pe t`n[r s[ apuce m`nalui unchiu-s[u =i s[ i-o s[rute. B[tr`nul, mai mi=cat dec`t d`nsul,bufnea u=or pe n[ri, privind spre c`mp.

— Uite p[m`ntul [sta: m-a f[cut s[ asud; am muncit toat[via\a pentru el, de cele mai multe ori f[r[ s[ m[ r[spl[teasc[;m-am sup[rat =i l-am blestemat, — dar nu m-a= duce de pe elpentru nimic ]n lume. N[d[jduiesc c[ tot a=a o s[ faci =i tu =ic[ n-o s[ mai pleci. Aci suntem n[scu\i =i eu =i maic[-ta =ip[rin\ii no=tri =i p[rin\ii p[rin\ilor no=tri...

O t[cere de c`teva minute ]nlesni b[tr`nului s[-=i ]nghit[nodul de emo\ie, ce-l ]neca, =i s[ urmeze:

— Tu e=ti singurul b[iat din familia noastr[. S[ r[m`i aici, pep[m`ntul [sta, s[ nu te mi=ti =i s[ nu-l dai nim[nui s[ \i-l ]ngrijeasc[,s[ nu-l arendezi, c[ arenda=ii sunt molii — m-ai ]n\eles?

Via\a la \ar[

71

— Da, nene.— +i ai s[ fii fericit, pe r[spunderea mea. N-o s[ ai cafe-

nelele voastre de la Paris =i „mazagranurile“ lor, nici neramzica la „bella Italia“, dar o s[ fii om ]ntreg, n-o s[-\i c`nte nimenicu fla=neta la ureche, nici n-o s-ajungi s[ calci pe tureatc[...M-ai ]n\eles? ]ntreb[ din nou z`mbind =i ridic`nd glasul.

— Ei, acuma ia uit[-te ce frumuse\e de porumb.— Da.}n adev[r, ajungeau la poarta jitarului, ]n marginea de porumb.

Soarele se ridicase pe cer, =i z[pu=eala ]ncepea s[ ]nv[luiec`mpul ]n adierile sale fierbin\i. O coloare egal[, de un cenu=iutrist, vopsea iarba, p[m`ntul, sem[n[turile =i numai c`te o garofi\[s[lbatic[ r[s[rea, sprin\ar[, din dungile de nisip pe care le l[saser[inunda\iile Ialomi\ei. Damian se sim\i deodat[ re]ntors cu zeceani ]n urm[. }ntinderea uniform[ a c`mpiei, cu g`rla placid[al[turi, i se p[ru de un farmec nespus; nimic din ce v[zuse p`n[aci nu se putea asem[na cu ele. Jitarul deschise poarta ]n t[cere,ur`ndu-i din fug[ un „bine-ai venit, cucoane“, =i r[mase ]npicioare cu c[ciula ]n m`n[, p`n[ ce trecur[ toate tr[surile.Damian ]=i ]ntoarse capul dup[ el.

— M[ rog, nu-i Toader Croitoru?— Ba-i el, zise conu Dinu mul\umit, \i-l mai aduci aminte?— Cum s[ nu mi-l aduc aminte: nu s-a schimbat de loc.

Tot jitar e?— Da’ ce-ai vrea s[ fie? ]ntreb[ unchiu-s[u z`mbind.— A=a e... Cariera de jitar e cam ingrat[: nu se prea

]nainteaz[ repede ]ntr-]nsa.B[tr`nul r`dea.— Fii lini=tit, b[iete. E mai fericit dec`t tine. Are tot ce-i

trebuie =i nici o grije.— Se vede c[-i trebuie prea pu\in lucru ca s[ fie fericit.— Asta-i filozofia cea mare, r[spunse b[tr`nul, parc[ i-ar fi

zis „aicea vream s[ te-aduc“.— Ba z[u, ia spune, c`t ]i pl[te=ti?

Duiliu Zamfirescu

72

— Are zece galbeni pe an simbrie; dou[ p[pu=i de tutun pes[pt[m`n[; o pereche de i\ari; o glug[ =i o c[ciul[, =i dem`ncare.

— Pe=te =i br`nz[, zise Damian, aduc`ndu-=i aminte.— Da’ ce vrei s[-i dau? baclavale?— Ba nu...— La el acas[ m[n`nc[ m[m[lig[ goal[... c`nd o are.Matei se uit[ la unchiu-s[u cu p[rere de r[u.— Am uitat s[-\i spun: =i opinci c`te pofte=te.— Da’ de ce luxul [sta de opinci? ]ntreb[ t`n[rul cu oarecare

r[utate ironic[.— Fiindc[ trebuie s-alerge pe jos. {sta ]i este me=te=ugul.Apoi, v[z`nd c[ nepotu-s[u nu prea p[rea ]ncredin\at de

fericirea regimului jitarilor, adause:— Fii pe pace, el este adev[ratul om fericit, nu tu, nici eu.

De altfel te vei ]ncredin\a prin tine ]nsu\i. Nu te gr[bi s[ judecilucrurile, c[ altfel se v[d de departe =i altfel sunt. Avem fel defel de vagabonzi, care vin s[ le umple capul cu nerozii, darp`n[ acuma, la mine, nimeni nu-i ascult[.

— Sociali=ti?— P[i dar cum.Damian ]ncepu s[ r`d[.— Ia-nchipuie=te-\i!... Dac[-a= prinde pe unul odat[, ce mai

prob[ de b[taie i-a= da!Damian r`dea din ce ]n ce mai tare, mul\umit de a vedea

pe b[tr`n verde ca mai ]nainte.— B[taie?!— B[taie la scar[, =i s[ pofteasc[ s[ reclame.T`n[rul urma a r`de =i a da din cap cu ne]ncredere.— Pre legea mea: b[taie. Tu r`zi, da’ eu ]\i spun lucrurile cum

sunt. Las[ c-o s[ vezi. Ai partea ta de p[m`nt de la maic[-ta: de\i-o pl[cea s[ te \ii de el, o s[ ai ocazia s[ le vezi toate astea.

Pe c`nd vorbeau, un c[l[re\ trecu pe l`ng[ tr[sur[, ca os[geat[. Era T[nase Scatiu, care f[cea curte Tincu\ei printalentul calului s[u, al c[rui „umblet“ era o adev[rat[ minune.

Via\a la \ar[

73

Cu bordul p[l[riei r[sfr`nt pe ochi, cu o batist[ f`lf`indu-i lag`t, el se \inea pe cal cu mare ]ndem`nare, c[l[rind pe o r`n[,]n mod =treng[resc. Era cam ridicul, fiindc[ era ]nalt dincale-afar[ =i prea copt pentru berbantl`curile astea.

— Bravo, T[nase, zise Damian z`mbind.— }\i mai aduci aminte de mitocanul [sta? ]ntreb[ conu

Dinu.— Da’ cum s[ nu-mi aduc aminte: eram buni prieteni.

Nu-i prost.— Nu-i prost, dar e un \[r[noi ]mbog[\it, =iret c`t pofte=ti.

Ar vrea s[-i dau pe Tincu\a.Damian se uita la unchiul s[u nedumerit. Nu vrea s[

r[neasc[ pe b[tr`n =i de aceea se mul\umi a zice:— E cam b[tr`nior pentru Tincu\a; e mai mare dec`t mine.— E b[tr`n =i b[d[ran, ad[ug[ conu Dinu, uit`ndu-se

cu anevoie peste ap[. Tu vezi mai bine: z[re=ti ceva, colo]n fund?

— Da, cred c[ sunt oi.— Nu, zise b[tr`nul mul\umit: uite-te bine, vezi?— Da... colo la st`nga...— A=a. Ce sunt? oi?— A=a ]mi pare.— Nu; sunt dropii.Era mul\umit conu Dinu c[ putea dezv[lui comorile

mo=iei sale. }n adev[r, ]n fund, pe o v`lcic[ singuratic[, oturm[ de dropii sta t[b[r`t[, parc[-ar fi fost o turm[ de oi.Dragostea de singur[tate, at`t de ne\[rmurit[ la mai to\iv`n[torii, umplea pieptul t`n[rului de un nespus sentimentde libertate, de recunoa=tere de sine, sentiment care ]n lumeapopular[ se pierde sau se preface ]n egoism. El t[cu,r[t[cindu-=i mintea ]n dungile str[vezii ale orizontului.Unchiu-s[u de asemenea.

Nu se auzea pe tot drumul dec`t roatele tr[surei toc`nd =icopitele cailor lovind p[m`ntul. O pace des[v`r=it[ secobor`se din ]n[l\imile albastre ale cerului. Natura, fecundat[de razele soarelui, p[rea c[ se odihne=te. Frunzele porumbului,

Duiliu Zamfirescu

74

vii =i tremur[toare ca ni=te lame de o\el, ]n zori, acum semuiau =i ]ncepeau s[ se r[suceasc[. Ialomi\a curgea, ]ncropit[=i ]nceat[.

C`nd ajunser[ ]n vadul Ciulni\ei, pe care nu mai era niciun strop de ap[, Damian v[zu satul aninat pe v`rful dealului,pe sub care se scurgea p`rùl =i mergea de se v[rsa ]n Ialomi\a,c`nd putea, deoarece de cele mai multe ori nu se v[rsa nic[ieri,fiind sec; v[zu curtea boiereasc[ cum o =tia, a=ezat[ pe deal,f[r[ gard dinspre g`rl[, =i toate slugile, to\i arga\ii ie=i\i s[-lvad[ venind; ]n dreapta =i ]n st`nga, cur\i \[r[ne=ti, unde maipeste tot doi sau trei cai, lega\i de c`te un otgon, se-nv`rteaupe un vraf de grù, b[t`nd din cap =i din coad[; ]n vadul g`rlei,copii ]n scutece, l[sa\i ]n paza altora ce de-abia umblau ]npicioare.

— Suntem pe vremea treieri=ului, nu-i a=a? ]ntreb[ Damian.— Da. Vii cu bel=ug.— Ai f[cut grù mult?— Tot am f[cut, dar nu c`t tr[geam n[dejde. |`ranii au

f[cut mult, orz mai cu seam[: ]i vede Dumnezeu anul [sta.La urcu=ul priporului, toat[ lumea se cobor] din tr[suri =i

urc[ dealul pe jos.

IVC`nd ajunser[ acas[, to\i deter[ n[val[ la coana

Diamandula. B[tr`na ]i a=tepta, st`nd grece=te ]n fundul patului,cu ochelarii ridica\i pe vi\ele rare de p[r =i cu o pereche dem[t[nii ]n m`n[. Al[turi, Sa=a lucra la o horbot[.

C`nd trecur[ prin coridor, pe dinaintea ferestrelor b[tr`nei,statura puternic[ a lui Damian lu[ toat[ lumina geamurilor.Sa=a zise ]ncet, str`ng`ndu-=i lucrul:

— Au sosit.}ns[ b[tr`na, pe jum[tate oarb[, ghici numaidec`t c[ cel

ce venea ]ntì era fiu-s[u, fiindc[ nimeni din ai casei nu treceacu capul mai sus de fereastr[. }ncepu a tremura f[r[ putere =i a

Via\a la \ar[

75

pl`nge. Damian se duse drept la ea =i-i apuc[ am`ndou[mìnile, pe care i le s[rut[ cu toat[ c[ldura sufletului, mi=catde a o revedea =i mai ales de a o revedea ]ntr-o asemeneastare: i se p[rea c[ sc[zuse, se redusese la jum[tate din ceeace era c`nd o l[sase. Lacr[mile-i veneau ]n ochi f[r[ s[ =i lepoat[ opri =i se plec[ din nou pe mìnile b[tr`nei. Ea se uit[ lael, d`nd ]ncet din cap =i de-abia vorbind:

— Bine-ai venit, mam[... E=ti ostenit?— Nu sunt ostenit.— Dac[ e=ti ostenit, du-te de te culc[.— S[rut m`na, mam[, nu sunt ostenit.— Acuma, c[ te =tiu aici, m[ simt bime. Po\i s[ te odihne=ti

dac[ vrei...— Mai pe urm[. Acum las[-m[ s[ stau l`ng[ d-ta.Ea ]l s[rut[ din nou =i-l lipi de sufletul ei c[l[tor, parc[ ar fi

vrut s[-=i anine cugetul de corpul puternic al fiului s[u spre anu se mai desp[r\i niciodat[ de el. Se uita la d`nsul lung =i-lm`ngìa pe p[r =i pe umeri, ]ntr-o nedumerire de fericire far[]n\eles pentru al\ii, ]n care reg[sea icoana b[rbatului ei, mortde demult, icoana lui Matei copil =i pe aceea a t`n[rului plecat]n str[in[tate de ani ]ntregi. Nimic nu i se p[rea mai frumos,mai nobil, mai dulce, dec`t chipul acelui om, idealizat prin7 ani de dep[rtare. C`nd el se scula, ochii ei ]l urm[reau princas[; c`nd ]l vedea r`z`nd, r`dea =i ea, f[r[ s[ =tie de ce;c`nd ie=ea c`te un moment s[ mai respire, ]ntreba ]ncet =i cusfial[ „unde e Matei? dac[ vrea s[ fumeze, s[ fumeze aici, c[nu m[ sup[r[“, de=i ]n realitate fumul de \igar[ o ]neca. ConuDinu veni la d`nsa, vesel, =i o ]ntreb[ tare, ca s[-l aud[:

— E=ti mul\umit[?— Tare mul\umit[, mam[.— Ei, atunci f[-te bine =i scoal[-te, s[ ie=i la plimbare cu el.Ea dete din cap:— Eu bine nu m[ mai fac... dar sunt fericit[. M[car c`teva

zile dac[ a= mai tr[i s[-l mai v[d...Matei str`nse m`na, ]n t[cere, Sa=ei, care se dase ]ntr-o

parte. Vorbind am`ndoi ]ncet, el vroi s[ fac[ o \igar[, ca apoi

Duiliu Zamfirescu

76

s[ ias[ s-o fumeze; ]ns[, neg[sind tutunul ]n buzunar, rug[ peunul din copii s[ i-l aduc[ dintr-o hain[ r[mas[ afar[.

— Nu te-ai schimbat de loc, zise el Sa=ei.— Am mai ]mb[tr`nit ceva, r[spunse ea, r`z`nd; dar

dumneata cu adev[rat nu te-ai schimbat de loc.— Am cam albit, dar altfel cred c[ nu m-am schimbat.— Dac[ e vorba de asta, eu ar trebui s[ am 50 de ani. El se

uit[ la d`nsa z`mbind, gata s[ zic[ o r[utate. Sa=a ]n\elese =i,ro=indu-se, ]ncepu a r`de:

— +tiu ce vrei s[ zici, dar 50 de ani ]nc[ nu am.Subprefectul se amestec[ ]n vorb[.— Da, zise el, foarte serios, mata erai abia n[scut[ c`nd

conu Costic[ Com[ne=teanu a fugit la Constantinopole.— }n 48? ]ntreb[ Sa=a indignat[.— Apoi ce: s[ tot fie 40—50 de ani de atunci.— Tata nici nu se ]nsurase la 48.— Nu-i a=a, coane Dinule? ]ntreb[ subprefectul clipind

dintr-un ochi.— Ce? zise conu Dinu.— Domnul Dumitrescu spune prostii, ]ntrerupse Sa=a.Conu Dinu se apropie de ei.— Nu v[ lega\i de fata mea, zise el, b[t`nd-o pe umeri.

Asta e ]nger, nu femeie.— Vai de noi!... ad[og[ subprefectul, cl[tin`nd din cap.

Sa=a r`dea cu voio=ie.— Vezi cum e=ti, d-le Dumitrescu... S[ =tii c[ nu-\i mai

fac halva.— Vai de mine, cuconi\[, zise el, s[rind de unde se afla =i

venind s[ s[rute m`na Sa=ei, matale e=ti un ]nger, doi, trei]ngeri. Vorb[ e!...

Ea ]i dete bini=or peste obraz.— C`nd veni\i s[ m`nca\i la mine? ]ntreb[ ea pe to\i.— C`nd porunce=ti, se gr[bi a r[spunde subprefectul. Sa=a,

cum sta jos, se uit[ ]n ochii lui conu Dinu =i a lui Matei. Copilulcare se dusese s[ caute tutunul venea cu un vraf de h`rtii ]nm`n[, pe care le g[sise la un loc cu tabachera.

Via\a la \ar[

77

— Zilele astea m`nc[m cu to\ii la noi, zise conu Dinu.Matei r[sfoia h`rtiile aduse de copil s[ vad[ ce erau. Printre

ele se afla un mic carnet de buzunar, pe care ]l deschise =i,cetind, ]ncepu a r`de. Sa=a se uita la d`nsul, curioas[.

— Ce vrea s[ zic[ str[in[tatea!... M[ temeam s[ nu mor ]nvreun col\ de p[m`nt, necunoscut de nimeni, mai ales laNeapoli =i la Capri, unde se ivise holera din nou...

}n acela=i timp ]ntinse carnetul, pe a c[rui prim[ fil[ stascris ]n fran\uze=te: „M[ numesc Matei Damian, sunt rom`n,familia mea e ]n Rom`nia, districtul Ialomi\a, gara Ciulni\ei“.

Subprefectul, care sub aparen\a lui caraghioas[ era o firesentimental[, se uita lung la Matei.

— I-auzi, domnule! apoi s[ n-o dai dracului, str[in[tatea,zise el, cu glasul str`ns de emo\iune.

— Bine, m[ b[iete, tu n-aveai pe nimeni, vreun prieten,vreun fran\uz de-ai t[i?... ]ntreb[ conu Dinu.

— Or vreo fran\uzoaic[, ]i zise subprefectul la ureche.— Ba aveam, dar fiecare ]=i vedea de ale sale, =i numai

seara ne ]ntruneam cu to\ii. De altfel, eu nici nu a= fi putut s[umblu ve=nic cu d`n=ii, fiindc[ ei ]=i aveau treburile lor: unulera arhitect =i altul numismat. Se ]nfundau la Pompei or laPoestum, =i nu-i mai scoteai de acolo. Eu voiam s[ m[ bucurde toate c`te firea =i oamenii au gr[m[dit ]n golful Neapoli.R`m`neam adesea singur, =i, de fric[ s[ nu mor necunoscut denimeni, mi-am dat signalmentele.

El r`se ]ncet, privind ]naintea ochilor, preocupat. Ceilal\ise uitau la el, f[r[ a zice o vorb[. }n c`teva minute trecu pestecapetele acelor naturi statornice vedenia str[in[t[\ii, cu toategroz[viile ei ]nchipuite, =i carnetul, adus ]n vorb[ de ]nt`mplare,avu darul de a cobor] pe fiecare ]n sine. Sa=a p[rea mai cuseam[ ]nr`urit[ de fila din catastif.

— C`nd m[ g`ndesc, zise ea, c[ trebuie s[ trimit pe Mihai]n str[in[tate, m-apuc[ groaza.

— E!... ce exagera\ie! Zilele dint`i sunt grele, dar un t`n[rle biruie=te =i pe acelea. }n urm[ se deprinde at`t de bine c[nu-i vine s[ se mai despart[ de str[in[tate.

Duiliu Zamfirescu

78

— Se poate, zise Sa=a repede, dar eu nu ]n\eleg lucrurileastfel: Mihai trebuie s[ vie ]n to\i anii acas[, aci unde s-an[scut, unde suntem noi.

Matei nu mai zise nimic, ci plec[ ochii ]n p[m`nt. Sa=asim\i c[ vorba ei avea un ]n\eles pentru el, se opri deodat[,mi=c`ndu-se pe scaun f[r[ voie-i. Ochii ei se f[cur[ mititei,bl`nzi, =i ea ad[og[:

— O s[ m[ aju\i, nu-i a=a, s[ caut ceva pentru Mihai. A=vrea s[ nu-l trimit la Paris... Ce crezi?

— De ce nu?... Cui nu-i aminte de treab[, g[se=te mijloacede a petrece oriunde.

Ea r[mase locului, ]ngrijat[ parc[ chiar de pe acum de soartab[iatului, =i, f[r[ s[ se g`ndeasc[, v[z`nd c[ Matei caut[chibriturile, i le dete de pe mas[. El ie=i s[ fumeze.

C`nd se ]ntoarse, mai toat[ lumea se retrase din odaie.Numai Sa=a r[mase l`ng[ patul cocoanei Diamandule. B[tr`naadormise din nou, ghemuit[ ]n perne, cu capul pe piept.

Matei se apropie bini=or de Sa=a =i ]i zise ]ncet:— Nu e=ti ostenit[?— Nu, de loc.— A adormit din nou...— Da.El se uita la chipul mame-sei, c[ut`nd bine s[-=i aduc[

aminte de d`nsa, cum era c`nd o l[sase, =i parc[ nu-i venea s[cread[ c[ obrazul acela slab, zb`rcit, ]nfundat ]n col\urile unuiguler de p`nz[ descheiat, s[ fie al ei.

+i cu toate astea a=a era. Orbitele mari, deasupra c[rorase-ntindeau acum firele rare ale spr`ncenelor, r[m[seser[ totastfel, iar globul ochiului, mai plin ca oric`nd, p[rea c[ sedesprinde din forma lui. Vinele, umflate peste m[sur[, br[zdaupielea ]ntunecat[, pe care, ]n loc de a hr[ni cu s`ngele cepurtau, p[reau a o arde. Era oarecum o lips[ de interes alorganelor unele pentru altele, ceea ce aducea o sleire de vitali-tate aproape complet[. Mai vedea c`te ceva, c`nd trebuia s[vad[; mai scotea c`te un sunet, c`nd trebuia s[ vorbeasc[;

Via\a la \ar[

79

chiar auzea pe ici pe colo — dar nu mai avea vibrarea multipl[=i complet[ a senza\iilor.

Sa=a ie=ise pe nesim\ite. El, r[mas ]n fa\a b[tr`nei adormite,i se p[ru c[-n\elege, ]n toat[ ad`ncimea sa, puterea destatornicie a acelor naturi simple, vesele, ce tr[iau numai dindevotament, lipite de p[m`ntul ce le v[zuse n[sc`ndu-se. Osuavitate nespus[ se r[sp`ndea ]n odaie din ni=te cr[ci de sulfin[,aruncate ]n firida sobei. Un aer b[tr`nesc, dar primitor =iprietenos, se desprindea din mobilele vechi de nuc. Acelea=icalendare ale lui Nichipercea, pe care le apucase de c`ndlumea, stau teanc pe un col\ al scrinului; aceia=i ]ngera=i depor\elan, sub sticle; acela=i papuc b[tut ]n perete, cu ceasorniculsm[l\at; acelea=i covoare pe jos — nimic nu se schimbase.Numai mam[-sa se ducea. Mi=cat p`n[ la lacr[mi, lu[ bini=orm`na b[tr`nei =i ]=i lipi obrazul de d`nsa. I se p[rea c[ atingeun lucru sf`nt. O dureroas[ =i dulce amintire ]i r[s[ri ]n minte,de c`nd mam[-sa ]l m`ng`ia pe obraz, copil, =i o rev[zu, caatunci, plecat[ pe marginea patului lui, privindu-l ]n t[cere.B[tr`na deschise ochii cu greutate, se uit[ la d`nsul lung =i iar]i ]nchise.

— Dore=ti ceva, mam[?Ea nu r[spunse. Dup[ mi=carea capului, c[zut pe piept, se

vedea c[ respir[ ]nc[.Tincu\a intr[ pe u=e bini=or, cu un =or\ pe dinainte, ro=ie la

fa\[ ca un m[r p`rguit. Ea venea vesel[ s[-l pofteasc[ la mas[,dar, v[z`ndu-l at`t de turburat, se opri l`ng[ el, uit`ndu-se deaproape la b[tr`n[.

— Ce face? ]ntreb[ ea ]ncet.— }mi pare c[ doarme.— Doarme. Vrei s[ vii la mas[?— Cu cine o l[s[m?— Vine numaidec`t Safta.Matei se scul[, =terg`ndu-=i o lacrim[ furi=e. Dup[ aceea

lu[ pe fat[ de mijloc =i ie=ir[. }n sal[, Tincu\a ]i arunc[ bra\elede g`t, de-abia ajung`nd p`n[ la el, iar Matei o str`nse la

Duiliu Zamfirescu

80

piept, s[rut`ndu-i p[rul nebunatec. Se ]n\elegeau ca doi fra\iasupra durerii am`ndorora.

Cu fondul de seriozitate ce se ]nt`lne=te la mai toate fetelede seama sa, ea ]n\elesese ]ntr-o clip[ c`t de puternic[ trebuies[ fi fost sim\irea ce f[cea pe Matei s[-=i ascund[ lacr[mile, =i]ntr-un av`nt de generozitate, ]i veni =i ei s[ pl`ng[.

El se duse s[-=i schimbe ]mbr[c[mintea, =i apoi =ezur[ lamas[.

VSa=a cu Mihai =i cele dou[ surori mai mici, Victoria =i Mary,

se-ntorceau acas[.Mo=ia lor, Com[ne=tii, era la o jum[tate de ceas de

Ciulni\ei. De-abia ajun=i, grija lui Mihai fu s[ ]ntrebe de dejun.Mama Manda, fosta lui doic[, iar acum v[t[=i\a casei, ]i poftinumaidec`t la mas[. Dar abia cobor`t[ din tr[sur[, Sa=a fu]nt`mpinat[ de v[taful de la arman, care venea s[ ]ntrebedac[ noua =ir[ de gr`u trebuia s-o fac[ tot ]n st`nga ma=ineisau ]n dreapta.

— |i-am spus, Ioane, s-o faci ]n st`nga, ca s[ vie bineoamenilor de aruncat snopii.

— Dar[, cuconi\[, da’ ne temeam de v`nt, c[ duce sc`nteiletot ]n partea aia.

— N-ai dec`t s[ fii cu b[gare de seam[... Tot a=a arunc[sc`ntei ma=ina?

— S[-l bat[ Dumnezeu de neam\, c[ ne-a stricat-o deisprav[... De c`nd am apucat-o, tot bine a mers. Acu, p[c[tosul[sta i-a venit de hac: tot focu iese pe co=.

— Ce-i de f[cut?— P[i eu =tiu...El sta l`ng[ u=e, cu p[l[ria mototol ]n m`n[. Sa=a r[mase =i

ea locului, g`ndindu-se.—N-avem ce face, Ioane: trebuie s[ r[bd[m, c[ suntem ]n

toiul trebei. Dac[-l d[m afar[, unde g[sim altul?

Via\a la \ar[

81

— P[i chiar a=a...— Dumneata f[ =ira ]n st`nga, =i las[, c[ g`ndesc eu.Ion ie=i, blestem`nd pe nem\i =i pe toate liftele str[ine.

Dup[ p[rerea lui, era mai bun Stoica fochistu, un \igan din sat,pe care =i-l luase neam\ul de ajutor.

Dup[ ce ie=i Ion, Sa=a se g[tea s[ intre la d`nsa spre a-=iscoate p[l[ria, c`nd un \[ran, care o a=teptase rezemat pevine de peretele casei, intr[ ]n sal[, cu o puic[ ]n m`n[.

— Bun[ vremea, cuconi\[.Sa=a se ]ntoarse spre el.— Ce-i povestea, bade Lungule?— Ce s[ fie...Sa=a ]=i scoase acul din p[l[rie =i p[l[ria ]ns[si, f[r[ s[ se

mai uite ]n oglind[.— Ei, ce-i?— P[i, ce s[ fie... uite am adus puica asta.— D[-o la Manda =i spune ce-i pricina.— Venisem dup[ vorba noastr[...— Ei...— P[i, cum ai zice =i matale.— Eu, ce s[ zic! |i-am dat-o p`n[ acuma de nu mai =tiu

c`te ori. Acu s[ pl[te=ti stric[ciunile =i \i-o dau; altfel, nu. Eun-am sem[nat pentru vitele dumitale, bade Lungule.

— P[i, adev[rat, cuconi\[. Da’ ghit[ nu-i? N-am priponit-o!...n-am legat-o cu cornu de un chicior!... se duce dup[ talanul debuhai, =i n-ai ce-i face.

Sa=a se-ndrept[ spre sofragerie, de unde venea un miros dep`ine proasp[t[, foarte pl[cut. Mihai cu fetele erau deja lamas[. Sa=a se a=ez[ la locul ei.

— Maman, ne la=i s[ m`nc[m m[m[ligu\[?— Eu v[ las, dar ce zice miss Sharp?— Miss Sharp nu-i aici.— Dar c`nd o veni...— Parc[ noi o s[-i spunem ce-am m`ncat.Mama Manda n-a=tepta altceva. Dup[ c`teva minute o

minunat[ f[lie de m[m[ligu\[, ca aurul, aburea ]n mijlocul

Duiliu Zamfirescu

82

mesei. Mary ]nghi\ea cu nespus[ pl[cere, r`z`nd de art. 8 dincele „zece porunci“ ce le l[sase miss Sharp plec`nd, =i caresuna foarte limpede: „Not eat mamligutz“.

}n vremea asta, capul lui badea Lungu se prelinse pe l`ng[u=ori =i el se ivi ]ntreg, cu g[ina la sub\ioar[.

— Mas[ bun[.Sa=a se sup[r[ =i-=i plec[ ochii ]n farfurie. Mihai =i fetele se

uitar[ unii la al\ii, z`mbind, mai ales de creasta g[inei, careat`rna pe o ureche, ca un fes.

— E=ti neag[ rea, bade Lungule.— Moare de foame la obor, cunoni\[.Sa=a se scul[ de la mas[ =i se duse s[-i dea un bilet de

liberare de gloab[. Dar pe c`nd badea Lungu ie=ea, intraHermann ma=inistul, murdar =i uns de untdelemn p`n[ =i peurechi. Era ca de obicei beat.

— Ce vrei, domnule Hermann?— M[ rog de iertare, eu nu po\i s[ sluje=ti pe d-voastr[.— De ce nu po\i s[ sluje=ti?— Nu dai s[ m[n`nci, nu dai se bei, tot sa lùcram, sa lùcram.— Du-te, du-te, c[ are s[-\i dea de toate.— Mo rog de iertare, nu po\i s[ mai sluje=ti.— Foarte bine, du-te de te odihne=te =i vino mai pe urm[

s[ vorbim.+i astfel ]l l[s[ bolborosind =i se-ntoarse la mas[.Neam\ul se duse ]napoi la arman, unde adormi ]n paie, pe

c`nd Stoica \iganul f[cea s[ mearg[ ma=ina. Dup[ ce se trezi,nu se mai g`ndi s[ plece.

Astfel se petrecea ziua ei, cu preocup[rile cele mai deosebite]ntre ele, ce alc[tuiesc via\a unui proprietar de mo=ie.

Tat[-s[u murise de vreo trei ani, iar mam[-sa cu mult ]nainte,l[s`nd-o cu trei fra\i mai mici. P[rin\ii ei tr[iser[ la \ar[, ea eran[scut[ acolo, crescut[ pe l`ng[ tat[-s[u ]n idei statornice deiubire a p[m`ntului str[mo=esc. Com[ne=tenii jucaser[ un rol]nsemnat ]n toate mi=c[rile na\ionale. Conu Costic[, tat[-s[u,fusese exilat la 48. Doi fra\i ai lui mai mari, Iancu =i Neculai,

Via\a la \ar[

83

tr[iser[ mult timp ]n surghiun. Astfel c[, printr-o ]nl[n\uirefireasc[ a lucrurilor, Sa=a, orfan[, devenise mama fra\ilor eiorfani =i p[zitoarea numelui =i averei ce-i r[m[seser[ de lap[rin\i. Numai c`teodat[, iarna, se ducea la Bucure=ti, undecasa lor se p[stra cum fusese pe vremea c`nd tr[iau p[rin\ii.Starea ei social[ de fat[ mare ar fi fost foarte greu de \inut, denu ar fi urmat ]n mod natural din nenorocirile ce o loviser[ =idevotamentul cu care ]=i crescuse fra\ii mai mici. Numai conuDinu Murgule\, vechi prieten al lui tat[-s[u, ]ndr[znea c`teodat[s-o ]ntrebe de ce nu se m[rit[.

Dup[-mas[, vara, se odihneau c`te pu\in. Dup[ odihn[,Victoria =i Mary c`ntau la piano, iar Sa=a c`nta =i ea sau citea.Miss Sharp, englezoaica ce aveau ]n cas[, era dus[ pentruc`tva timp ]n str[in[tate, =i fetele r[suflau mai liber.

}ntr-o odaie \[r[neasc[, acoperit[ toat[ cu lungi f`=ii brodatede p`nz[ de cas[, Sa=a, singur[, se uita la un cadru din perete,pe care cu toate astea ]l cuno=tea a=a de bine. Ea p[rea a c[uta]n perspectiva lui un orizont ne\[rmurit, c[tre care se duceaug`ndurile nehot[r`te. Era mai ]ntotdeauna a=a de ocupat[ delucruri reale imediate, ]nc`t rar mai avea vreme s[ viseze. Dar,oric`t de rar, o prindea =i pe ea dorul de o lume cald[, senin[, ]ncare inima i se rev[rsa ]n comori de tinere\e. Nimic nu a=tepta,nimic nu cerea de la soart[; setea de ideal, ]n formele ei celemai ne]n\elese, se da pe fa\[ prin trebuin\a de singur[tate. A=acum sta, singur[, uit`ndu-se ]n fundul cadrului de pe perete, ]iveni s[ c`nte, =i, de-abia deschiz`nd gura, mai mult ]n g`nd,zise o strof[. Apoi, trec`nd la piano, ]l deschise:

La izvor =edea copilul.El cunune ]mpletea+i privea la floriceleCum izvorul le ducea.Astfel curg a mele zileCa =i apa de u=or,Tinere\ea mea se stingeCa cununa din izvor.

Duiliu Zamfirescu

84

}nso\ite de muzic[, vorbele lui Schiller c[p[tau un farmecad`nc. }n\elesul lor se m[rea poetiz`ndu-se. „Tinere\ea mea sestinge“ lua o expresie de durere sf`=ietoare, care, pornit[ dinsufletul ei, se r[sfr`ngea asupr[-i, mi=c`nd-o p`n[ la lacr[mi.

Pe c`nd ea c`nta, fetele cu Mihai se apropiaser[ bini=or deu=e s[ asculte. C`nd ]ncet[ din c`ntec, ei izbucnir[ ]n aplauze,=i, r`z`nd, deter[ n[val[ ]n[untru. Sa=a se uita la ei cu ochibuni. Mihai o rug[ s[ mai c`nte. Ea mai f[cu c`teva acorduri,apoi, scul`ndu-se, veni s[ =az[ pe sofa ca mai ]nainte cu bra\ele]ncruci=ate pe genunchi. Copiii nu mai ]ndr[znir[ s[ zic[ nimic.

VILa Ciulni\ei, b[tr`na mergea din ce ]n ce mai r[u. Istoveala

puterilor devenea pe fiecare zi mai mare.Matei nu se dezlipea de la capul ei. El ]nsu=i era ]ntr-o stare

de pl`ns; pe de o parte osteneala, pe de alta durerea de-a pierdepe mam[-sa ]l doborau. Coana Diamandula numai c`nd =i c`nddeschidea ochii spre a se uita lung la ei, =i iar ]i ]nchidea.C`teodat[ ]ntindea m`na cu anevoin\[ p`n[ la marginea patului,parc[ l-ar fi c[utat, =i dac[ el nu era acolo, s-o ]ntrebe cedore=te, ea ]l chema ]ncet: „Matei, Matei!“

C`teva zile dup[ sosirea lui, pe c`nd el sta cu to\i ai casei,cu Sa=a, Mihai =i ceilal\i, fum`nd — m[tu=e-sa, coana Sofi\a,care r[m[sese s[-l ]nlocuiasc[ l`ng[ b[tr`n[, veni repede =icam speriat[ la el, spun`ndu-i c[-l cheam[ mam[-sa. To\i sescular[ ]n picioare, t[cu\i.

B[tr`na sta cu anevoin\[ pe un cot, a=tept`ndu-l. Dup[ ceMatei se a=ez[ l`ng[ pat, ea spuse coanei Sofi\a c[ dore=te s[r[m`n[ singur[ cu el.

C`nd ceilal\i se retraser[, ea ]=i rezem[ capul din nou peperne =i lu[ bini=or m`na t`n[rului ]ntr-ale ei. Pe c`nd el credeac[ doarme, d`nsa deschise ochii, se uit[ lung la el, apoi ]npodele, =i oft[ ad`nc.

— Dore=ti ceva, mam[?

Via\a la \ar[

85

Ea f[cu semn c[ da. Apoi, cu fa\a udat[ de lacr[mi, se]ntoarse spre el =i zise:

— A= dori s[ nu mor a=a repede. Nici nu te-am v[zut bine...— Doamne, mam[, ce vorbe=ti! Ai s[ te ]ndreptezi =i-o s[

tr[im am`ndoi...Ea f[cu o u=oar[ mi=care din cap, iar pe gura ei pungit[

reveni pentru o clip[ un z`mbet fin de ne]ncredere, din careMatei recunoscu pe mam[-sa de demult, mai bine dec`t dintot restul persoanei ei de ast[zi.

— M[ duc, dragu mamei... Desear[, m`ine, c`nd mi-o sunaceasul... Voiam s[ te rog s[ nu m[ ui\i detot, s[-\i aduci amintede mam[-ta, c[ tare mi-ai fost drag... A= fi vrut s[ mai tr[iescdou[-trei zile... Nu se poate s[ mai chemi vreun doctor?

El era ]necat de pl`ns. }i zise cum putu, c[ se duce s[telegrafieze la Bucure=ti pentru doctori. Ea ]ns[ ]l opri.

— }mi vine dor de via\[, a=a, copil[re=te... A= vrea s[ temai v[d, dar nu se poate. De-acuma numai pe ceea lume...]n voia Domnului...

P[ru iar c[ adoarme. Dup[ c`tva timp, deschise ochii dinnou =i se uit[ iar lung la el.

— Matei!...— Ce dore=ti, mam[?— A= vrea s[ te ]nsori dup[ moartea mea. M-am g`ndit ]n

toate felurile pentru tine, =i socot c[ tot mai bine e s[ fii ]nsurat.Am c`teva dorin\e, pe care te rog s[ le ]mpline=ti. Iac[t[ cheiaasta de la lada de fier, de acas[, care-i dat[ ]n seama lui Neculai:]ntr-]nsa sunt toate h`rtiile =i banii r[ma=i de la tat[-t[u. Eu n-amputut s[-\i agonesesc nimic, ba cu boala mea, ba cu nevoile,ba cu... multe de toate.

Dup[ ce se odihni pu\in, urm[:— Ai bonurile de la ]mpropriet[rire neatinse, ba =i cupoanele

lor de vreo doi ani... Tu e=ti b[rbat... ]\i r[m`ne mo=ia de lamine, pe care s[ dea Dumnezeu s-o st[p`ne=ti ani mul\i cubine. Dinu e cam ]ncurcat, cu mo=ia de la Eforie. A avut anir[i... Trebuie s[-\i spun c[ adesea Dinu \i-a trimis bani, fiindc[

Duiliu Zamfirescu

86

eu de c`nd sunt bolnav[ nu mai pot \ine socoteli. Neculai =tierostul trebii... Te-a= ruga s[ aju\i pe Dinu...

— Da, mam[, tot ce-i dori.— Tincu\a se face mare. Am auzit c-o cere Scatiu... Ajut[

pe Dinu s-o m[rite. Tincu\a e pentru tine ca o sor[... Nu-i a=a?— Da, mam[.Ea se ]ntoarse cu capul spre partea cealalt[, str`nse din

ochi cu o v[dit[ durere =i, tot \in`ndu-i m`na, f[r[ a-l vedea,urm[:

— S-o ]nzestrezi... cu c`t vei vrea =i vei putea.Apoi t[cu. El a=tepta, cu capul plecat spre d`nsa. Dup[

c`teva minute o v[zu ]ntinz`nd degetele de la m`na r[mas[liber[, c[tre perna de la perete =i culeg`nd un mic fulg, pecare ]l sufl[ ]n aer. }n mintea am`ndorora treceau lucruri ciudate,str[ine de solemnitatea trist[ a momentului. G`ndul b[tr`nei,liberat deocamdat[ de durerea fizic[ ce o st[p`nea, r[m`neaplutitor ]n aer =i se anina de fulgul de pe pern[; g`ndul lui,]ncremenit de apropierea mor\ii, se destindea prin curiozitate=i urm[rea pe acela al mame-sei, ocupat de un fulg.

— A=a este: nici at`t nu facem.El o asculta, nedumirit.— Ce zici, mam[?— Nimic. }mi f[g[duie=ti?— Tot, mam[ drag[. Te sim\i mai bine?Ea ]=i ]ntoarse chipul din nou c[tre el, cu o nespus[ expresie

de bl`nde\e =i de mil[.— Tare ]mi pare r[u c[ mor.Un val de durere se urca din piept ]n g`tul lui, =i-i veni s[

pl`ng[ cu hohot. Ea ]l privea lung =i limpede, parc[ ar firedob`ndit ]ntr-o clip[ vederea tinere\ei.

— Doresc s[ r[m`i aici, pe p[m`ntul [sta... s[ nu te ducideparte de mine. Ce-ai ]nv[\at s[-\i fie de sprijin sufletesc, iarvia\a s[ \i-o petreci pe locurile astea. Apuc[-te de mo=ie.}ngroap[-m[ l`ng[ tat[-t[u... =i apoi ]nsoar[-te.

Via\a la \ar[

87

El, neput`nd vorbi, f[cu un semn cu m`na, ca =i cum ar fizis c[ nu se g`nde=te la asta. D`nsa st[rui.

— Nu, b[iete. Trebuie s[ te ]nsori. A=a e =artul vie\ii... Caut[]nprejurul t[u fericirea. A= dori s[ m[ ascul\i.

— Da, mam[.— }nsoar[-te cu cine vrei, numai ]nsoar[-te.Apoi, parc[ ar fi vrut s[ spuie ceva mai de-aproape, se l[s[

cu capul jos pe pern[.— A= vrea s[ te rog s[ faci o ]ncercare; caut[ de cunoa=te

bine pe Sa=a. Ce drag mi-ar fi fost s-o am nor[!... Nu-\i zicnumaidec`t s-o iei. Tu ai poate simpatiile tale... E=ti b[rbat =itrebuie s[ fii liber s-alegi. Dar g`nde=te-te la vorba mea, ]mif[g[duie=ti?

— Da.— Acuma Dumnezeu s[ te binecuvinteze...+i ]ncet, prelung, ochii se ]nchiser[. P`n[ seara nu mai

dete semne de via\[. Noaptea trecu, lung[ c`t un veac pentruto\i. Matei nu se putea dezlipi de l`ng[ pat, fiindc[ b[tr`na,care nu mai ]n\elegea nimic, p[rea c[ avea o vederesufleteasc[ pentru fiul s[u =i ]l sim\ea c`nd era l`ng[ d`nsasau c`nd se dep[rta.

Despre zori, o mi=care neobi=nuit[ se produse. P[ru a se]ntinde sub a=ternut, ]=i r[sturn[ capul pe spate =i oft[ ad`nc.Matei se scul[ de l`ng[ pat =i de=tept[ pe unchiu-s[u, caredormea ]ntr-un col\ de canapea.

— Ce-i?— Nene Dinule, ia vino...B[tr`nul se apropie cu grab[ de patul surore-sei, =i v[-

z`nd-o \eap[n[, cu gura pe jum[tate deschis[, ]n=elese. El se]ntoarse c[tre Matei, domol, =i ]i zise:

— A luat-o Dumnezeu.Apoi ]i destinse bra\ele =i i le a=ez[ de-a lungul trupului.

Dup[ aceea se plec[ cu greutate pe una din m`inile moartei =io s[rut[, g`lg`ind de ]nec[ciunea pl`nsului.

— Surioar[, surioar[, te-ai dus =i d-ta!

Duiliu Zamfirescu

88

+i cu m`na la gur[, ]ncovoiat de durere, r[mase ]n picioarel`ng[ pat, cl[tin`nd din cap.

Matei c[zuse ]n genunchi l`ng[ c[p[t`iul moartei, =i nu semi=c[ de acolo p`n[ ce unchiu-s[u nu-l ridic[ de jos, duc`ndu-l]ntr-o odaie de al[turi. B[tr`nul, ]n vremea asta, desprinsese oiconi\[ din perete =i o pusese pe pieptul sor[-sei. Luminacandelei se ]ng`na cu lumina zorilor. Pe fereastr[ se vedeacum se ridic[ din p[m`nt aburul vioriu al dimine\ii. Din dungaorizontului n[v[leau raze ro=iatice, ca ni=te suli\e de foc,umpl`nd cerul de c[ldur[. Revenea via\a, se rede=tepta fireaindiferent[, pentru a ]mplini menirea legilor sale.

VIIA treia zi un lung =ir de lume se ducea t[cut[ dup[ moart[,

la groap[. Tot satul era de fa\[, fiind „sora boierului“ un sufletblagoslovit.

De=i de diminea\[, era cald. Cei patru fl[c[i ce duceaun[s`lnia se schimbau cu al\i patru, =i, fiindc[ urcau la deal, cual\ii =i iar cu al\ii. Astfel, mai to\i b[rba\ii ajutar[ la urcu=.Dup[ ce-=i f[ceau r`ndul, treceau ]n urma convoiului, =terg`ndu-se pe frunte de n[du=eal[, cu m`neca alb[ a c[m[=ii. Uniit[ceau, merg`nd l[turalnic, al\ii vorbeau ]ntre ei de lucruriserioase =i f[r[ nici o leg[tur[ cu ]mprejurarea de fa\[. Femeile,cu marame albe pe cap, acoperite p`n[ la gur[, ]=i ar[tau peMatei cu degetul.

— A venit, f[?— Dar[, a venit. Tu nu-l vezi colo?— Care, [la naltu?— P[i cum: [la de merge l`ng[ boier.— A apucat barem s-o vaz[ pe m[-sa?— A apucat-o. A venit s-o ]ngroape =i iar ]=i ia t[lp[=i\a.

Cic[ are muiere =i copchii la \ara lui.— Tac[-\i fleanca, f[ Paraschivo, zise un b[rbat dinaintea ei.— P[i cum, c[ mi-o fi fric[ de dumneata, nea P`rvule.

Via\a la \ar[

89

— M`nca-\i-ar co\ofenele gura, c[ numa p[m`ntul o s[\i-o astupe.

— Ia vezi-\i de treab[, m[ nea P`rvule.Omul o ]njur[ ]ntre din\i =i-=i c[ut[ de drum.Matei, cu conu Dinu, coana Sofi\a, Sa=a, subprefectul,

T[nase Scatiu =i mai mul\i vecini de prinprejur, mergeau ]nurma n[s`lniei, pe jos, cu gulerul c[m[=ii ]n negru, cu capulgol la soare. C`nd =i c`nd se auzea glasul popei, ori aldiaconului, bomb[nind. Prapurii str[luceau la lumin[, cu margi-nile lor aurite. Dou[ lum`n[rele, aprinse ]n ni=te felinarepr[fuite, tremurau din fl[c[rile lor palide. Colacii umpleau omas[ ]ntreag[. Coliva, cu zah[rul vopsit, care ]ncerca s[ deachipul r[posatei, se topea.

Cu greu =i z[pu=al[ se ajunse ]n culmea dealului, unde era\intirimul. De c`nd legile nu mai iertau s[ se ]ngroape ]n curteabisericei, murise dintre ei numai tat[l lui Matei =i mai ]n urm[Com[ne=teanu. Un z[plaz ]nalt ]nconjura \intirimul de toatep[r\ile =i se-ncheia ]ntr-o poart[ acoperit[ cu si\e, peste careera o cruce de lemn.

C`nd intrar[ ]n[untru, o instinctiv[ nelini=te cuprinse pecei mai mul\i. Drumul, cu uniformitatea lui, l[sase timp min-\ilor s[ se desprind[ =i s[ alerge dup[ alte lucruri, f[r[ raport cu]mprejurarea de fa\[. Aci ]ns[, m[rturia z[d[rniciei chema pefiecare ]ntru sine. Pe ]ntinderea p[m`ntului, nenum[rate crucide lemn, acoperite de dou[ stinghii, ar[tau locul de odihn[ al\[ranilor. Morminte vechi, acoperite de iarb[; morminte noi,peste care \[r`na uscat[ se albise; b[l[rii luate din fug[ cucoasa =i c[zute al[turi, pe drumuri. Peste tot, aer de singur[tate=i de s[r[cie. C`teva flori: st`njenei, busuioc ori nem\oicu\e,r[s[dite pe morminte de copii, se r[suceau neudate, =i c[deau.Morm`ntul lui Com[ne=teanu era ]nconjurat cu z[brele de fier=i acoperit cu o lespede alb[; al lui Damian de asemenea. Om`n[ milostiv[ le acoperise cu trandafiri.

Groapa b[tr`nei era al[turi de a b[rbatului s[u. Slujba seurm[ domoal[.

Duiliu Zamfirescu

90

Mirosul de t[m`ie, lacr[mile celor de fa\[, vorbele psalmului„la loc de odihn[, la loc de verdea\[„, c[ldura, m[reau at`t demult teroarea mor\ei c[ Matei crezu de mai multe ori c[ n-o s[mai poat[ sta ]n picoare. C`nd puser[ m`na pe sicriu, ca s[-lcoboare ]n groap[, chipul mame-sei, acoperit cu ramuri derozmarin p`n[ peste gur[, ]i ap[ru pentru cea din urm[ oar[.Voir[ s[ ]l ia de acolo. El ]ns[ se rug[ s[-l lase p`n[ la urm[.Dar c`nd v[zu co=ciugul ]n fundul groapei =i auzi cea dint`im`n[ de p[m`nt c[z`nd peste sc`nduri, ]=i acoperi ochii =iizbucni ]n pl`ns, c[ci at`ta mai r[m`ne firei noastre calde =isuferitoare, fa\[ cu m[rea\a cruzime a legilor naturei.

Dup[ ce totul se sf`r=i, pornir[ ]napoi la vale, spre cas[. O\[ranc[ t`n[r[, care ]=i ]ngropase copilul de c`teva zile, sta ]ngenunchi pe marginea morm`ntului, ]ndrept`nd ni=te tufe debusuioc =i jelindu-se cu glas mare, lung =i t[r[g[nat.

Astfel se desp[r\i el de mam[-sa, pentru totdeauna.

VIIIDup[ o s[pt[m`n[ petrecut[ ]n lini=te la unchiul s[u, Matei

se mut[ ]n casele p[rinte=ti.Mo=ia Ciulni\ei r[m[sese de la b[tr`ni celor doi fra\i, conu

Dinu =i coana Diamandula. La m[ritarea acesteia, p[rin\ii ]i zidiser[o cas[ ]n marginea cealalt[ a satului =i-i daser[ zestre o parte dinmo=ie. Aci tr[ia ea cu b[rbatul ei; aci se n[scuse =i crescuseMatei, copil. }ns[ ]n vremurile din urm[, coana Diamandula,b[tr`n[ =i tot bolnav[, se mutase la frate-s[u, unde am g[sit-o, iar]n casa ei venise s[ locuiasc[ o rud[ a coanei Sofi\e, Nae Eftimiu,care era ]ns[rcinat[ s[ ]ngrijeasc[ =i de p[m`nt.

Matei g[si casa \inut[ bine, curat[, lustruit[ de \i-ar fi fostdrag s[ stai ]n ea, chiar nefiind a ta. Odaia mame-sei se p[straneatins[. El se a=ez[ ]ntr-o alta, vecin[, f[r[ a str`mtora peEftimiu =i pe femeia lui. Aceasta era o persoan[ politicoas[,]ngrijit[ ]n ]mbr[c[minte, cochet[ chiar, cu unghii lungi, cupiept[n[tura la mod[, umbl`nd toat[ ziua cu c`te un roman la

Via\a la \ar[

91

subsioar[. Era oarecare nepotriveal[ ]ntre starea lor de familiesc[p[tat[, ajuns[ a ]ngriji de averea altuia, =i preten\iuniledoamnei Eftimiu; dar lucrul se putea explica prin aceea c[ nuaveau copii =i c[ erau rude de aproape cu coana Sofi\a.

Nae Eftimiu p[rea omul cel mai smerit din lume. Nu staniciodat[ jos ]naintea lui Matei, nu fuma fa\[ cu el, nu-l chemape nume, — dar ]n schimb \inea toate socotelile mo=iei ]ntr-unhal de ]ncurc[tur[ de nu le mai da nimeni de cap[t. Cu ofrunte mare, pe jum[tate alb[, iar jum[tate neagr[ de soare,cu ni=te ochi sp[l[ci\i, cu o barb[ ro=covan[, ]mb`csit[ depraf =i de fum de tutun, el era numai cu numele capul familiei,fiindc[ de fapt nevast[-sa, Aglaia, ducea toat[ treaba.

Era ]ns[ trist halul ]n care se g[seau celelalte acareturi alemo=iei. Hambarul de la arman, de zid puternic, se d[r[p[na;le=ile se pov`rniser[ ]ntr-o parte; f`n[ria era vrai=te, a=a c[toate vitele din sat se hr[neau iarna din cl[ile lor, cari, roase lar[d[cin[, r[m[seser[ ca ni=te ciuperci; numai l[pt[ria era maicu ]ngrijire \inut[, fiindc[ v[c[ri\a Floarea =i baciul Micu,am`ndoi de pe locurile F[g[ra=ului, se aveau bine ]mpreun[.B[rbatul Floarei, St`ng[, era herghelegiu =i, a=a, petrecea toat[via\a pe cal, pe c`nd baciul se ]nfrupta din bunurile lui. }=iaduse aminte c[ baciu era ]ncurcat cu Floarea ]nc[ de c`ndplecase el ]n str[in[tate, =i c[ r[posata coana Diamandula vreachiar s[-l dea afar[, dar c[ el, Matei se rugase s[-l lase ]npace, fiindc[ ]i era drag baciul, voinic, frumos, cu plete lungisub c[ciul[, =i mai cu seam[ fiindc[ =tia s[ c`nte din caval =is[ spuie ni=te minunate de pove=ti, de l-ai fi ascultat toat[vremea. Dar =i aci, le\urile de la \arcul oilor erau ]nlocuite cunuiele necojite; casa l[pt[riei era lipit[ cu ]ngrijire, darnev[ruit[; stuful de pe co=are ]nlocuit cu rogoz. P[rea c[ unarenda= lacom l[sase totul ]n p[r[ginire, numai s[ se]mbog[\easc[.

}ncetul cu ]ncetul, Matei se puse s[ ]ndrepteze lucrurile. La]nceput vorbi lui unchiu-s[u, dar ]n\elese repede c[ din parteaceea nu era nimic de sperat. Conu Dinu ]n[l\[ din umeri, ca =icum ar fi zis „n-am ce s[-\i fac, din pricina m[tu=i-tei“.

Duiliu Zamfirescu

92

— Am avut tot ani r[i, ad[ug[ el cu glas tare, parc[ s-ar fitemut s[ nu fi zis prea mult cu umerii.

Apoi, dup[ un minut de t[cere, se plec[ spre el:— Acuma e=ti st[p`n: f[ ce vrei.El se g`ndi s[ se duc[ la proprietarii vecini s[ vad[ cum

merg lucrurile.}n adev[r, dup[ vreo c`teva zile ie=i pe jos s[ mearg[ la

Sa=a. Se l[s[ drumului, a=a cum ]l =tia odinioar[, =i ajunse peculmea dealului. Dincolo, pe v[lcea, se vedea satul Com[ne=tii,a c[rui biseric[, acoperit[ cu tinichea, str[lucea la soare.

Cu umbrela ]n m`n[, el mergea domol, trec`nd cu capulplecat pe l`ng[ cimitir, unde mam[-sa odihnea pentru vecie.Ce lucru ne]n\eles mai e =i via\a asta! P`n[ ieri dus de v`rtejullumei pe \[rmuri dep[rtate, vesel, fericit =i nedorind alta dec`ta se ]ntoarce la vatra p[rinteasc[. Acum, aci, la casa lui, darr[mas singur, cu umbrele s[lciilor ]n cale, cu ]ntindereamiri=telor de gr`u, pe care stau la linie cl[ile de snopi nec[rate,]ntreb`ndu-se ce avea de f[cut ca s[-=i ]mplineasc[ rolul pep[m`nt =i f[g[duin\a dat[ r[posatei mam[-sei. C`mpul ars desoare, locuin\ele s[race ale \[ranilor, starea lucrurilor de pemo=ia lui nu-l puteau lumina asupra modului cum se poatecineva ]mbog[\i din agricultur[ =i, mai cu seam[, cum poatetr[i o via\[ ]ntreag[ ]n asemenea lung[ =i trist[ uniformitate.Astfel g`ndind, ]=i aduse aminte de vorba mame-sei de a luape Sa=a, =i, instinctiv, se opri locului, ca =i cum mergerea lui lad`nsa ar fi putut fi socotit[ ca un ]nceput de punere ]n lucrarea acestei idei. }nainte de ce-i zisese b[tr`na, nici prin mintenu-i trecea de ]nsur[toare. +i chiar acum se sim\ea foarte departede un asemenea proiect. Dorea s[ tr[iasc[ liber, s[ alc[tuiasc[averea la loc, s[ ajute pe \[rani a ie=i din mizerie, se g`ndeas[ le fac[ =coal[ =i s[-i vad[ ]nflorind; apoi, iarna, ar fi merss-o petreac[ ]n str[in[tate. }ns[ Sa=a era simpatic[, o cuno=teade at`ta vreme, =i ar fi fost p[cat s[ rup[ o rela\ie at`t depl[cut[. Merse prin urmare mai departe.

Un perete ]ntreg de ieder[ se ]nf[\i=a ochiului, pierz`ndu-se]ntr-un =ir de plopi, cari ]ntindeau linia de verdea\[ pe tot lungul

Via\a la \ar[

93

gr[dinei. O curte imens[, ]nconjurat[ de garduri vii, se ]ncheia]n dou[ por\i de lemn, cu ni=te tumurugi de stejar c`t bu\ile. O]ndoit[ alee de tei ducea de la poart[ la scar[. Aci se vedeanumaidec`t c[ un st[p`n harnic cheltuise bani cu gust. Mateicuno=tea casa Com[ne=tenilor, dar acum se p[rea a avea unaer mai t`n[r, mai elegant; g[sea brazde de flori, iar printrebrazde pietri=, toate \inute cu ]ngrijire =i udate.

C`nd intr[ ]n[untru, un om ]i ie=i ]nainte z`mbindu-i cu bun[tate:— S[rut m`na, coane Matei.— Mul\umim dumitale, Turic[.— Tot m[ cunoa=te boieru.— Cum s[ nu te cunosc. E=ti ]n slujb[ la coni\a?— Dar[, cona=ule.— Da’ acas[-i dumneaei?— Acas[, pofti\i.Turic[ fusese fecior la ei mul\i ani. Matei se opri ]n cerdac

la umbr[.— Ce-\i face femeia? +tii c[ mi-a fost doic[?— A murit, s[rmana. Da’ p`n[ a ]nchis ochii v-a tot pomenit.— S[rmana!... Dar copiii?— Unul l-am a=ezat la C[l[ra=i, ciubotar, c[ a=a s-a tras el

la „manifactura“ asta; Ilie e vizitiu la domnu prefect, iar Pascul-a luat la „lecruta\ie“... Da’ s[ m[ duc s[ chem pe duduca.

Pe c`nd el vrea s[ plece, Sa=a venea s[ vad[ cu cine st[Turic[ de vorb[. C`nd dete cu ochii de Matei, r[mase unmoment nedumerit[, apoi veni c[tre el repede cu m`na ]ntins[.

— Ce pl[cut[ surpriz[! Nu m[ a=teptam deloc... Am ie=its[ v[d cu cine vorbe=te Turic[, fiindc[ trebuia s[ vie morarul,c[ruia aveam s[-i dau o gur[ bun[. Era s-o prime=ti dumneata.

Pe c`nd vorbea, ]=i str`ngea p[rul la t`mple, r`z`nd.— Vrei s[ intr[m ]n[untru? ori stai mai bucuros afar[? Fetele

s-au dus s[ se scalde, cu Tincu\a, iar Mihai e pe mo=ie.— S[ st[m mai bine afar[, dac[ se poate.— Cum nu. Viu numaidec`t. Vrei s[ chem pe Turic[ s[-\i

mai spuie radicale?

Duiliu Zamfirescu

94

Dup[ c`teva minute se ]ntoarse cu o cutie de „table“ lasubsioar[ =i cu un borc[nel de tutun. Se vedea c[ trecuse ]nfug[ pe la oglind[, spre a-=i str`nge =uvi\ele de pe frunte.

— Joci tablele?— }mi pare r[u, dar n-am nici idee.— Trebuie s[ le ]nve\i. F[r[ table, via\a la \ar[ duce la

suicid. Vrei s[-\i ar[t cum se joac[?— Cu pl[cere. Dar mai ]nt`i trebuie s[-\i spun scopul

vizitei mele.Ea mi=c[ u=or din cap, parc[ ar fi zis „a=tept“. Obrajii ei,

cari se coloraser[ mai mult ca de obicei, reluau ]ncetul cu]ncetul senin[tatea lor obi=nuit[.

— A= vrea s[ m[ ]nve\i cum s[ caut de mo=ie, fiindc[ de lad-l Nae slab[ n[dejde...

— Bietul om! e cam simplu, dar cucoana dumnealui efoarte istea\[.

— Prea...— +i vrei serios s[-\i cau\i de mo=ie singur? zise ea, ridic`nd

spre el ochii ei limpezi.— Foarte serios. Vreau s[ m-a=ez la \ar[, s[ tr[iesc ]n pace...

}mi pare c-ar fi mult de f[cut.— E mult de f[cut, ]n adev[r. }ns[ crezi c-o s[ ai curajul,

dumneata, deprins ]n lume, s[ te ]ngropi la \ar[?— De ce nu?— Eu nu =tiu: ]ntreb numai. Via\a de agricultor are p[r\i

frumoase, dar are =i at`tea ur`te!... Afar[ de asta, cum o s[ teocupi de interesele dumitale de doctor ]n pustietatea asta?

— O! doctoria o las la o parte. Dac[ voi putea s[ fiu devreun folos cuiva pe aci, bine; dac[ nu, nu-i nici o pagub[.Vreau s[ tr[iesc la \ar[. Am f[g[duit s[ nu m[ mai duc de pelocurile astea.

Sa=a se uit[ ]n jos, ]n\eleg`nd cui f[g[duise. Ridic[ ]ncetochii din p[m`nt:

— Bine, zise ea. Nu crezi ]ns[ c[ ai promis mai multdec`t po\i \ine?

Via\a la \ar[

95

— Nu; =i chiar dac[ ]mi va veni greu, trebuie s[-mi ]mplinescvorba... De altfel, omul se deprinde cu toate.

O scurt[ t[cere p[ru a ]neca pornirea fiec[ruia c[tredest[inuire.

— Bine, zise Sa=a din nou; eu nu =tiu multe lucruri; dinpu\inul ce =tiu cu drag[ inim[ ]\i spun. Cu ce s[ ]ncepem?

— Cu ce vrei.— S[ ]ncepem deocamdat[ cu dulcea\a.Turic[ ]=i pusese o pereche de m[nu=i albe =i aducea tava

cu dulcea\[ =i cafea.— Foarte bine, p`n[ aici ]n\eleg minunat, =i sunt cu totul

de p[rerea dumitale.Ea, servindu-l, p[rea a se g`ndi la ceea ce vrea s[-i spuie.— Ar trebui s[ ]ncepi prin a lua socotelile mo=iei.— Mersi. La a=a munc[ nu m[ v`r.— Cu toate astea, a=a ar fi regulat.El ]=i aprinse o \igar[, uit`ndu-se la chibritul ce se stingea.— A=a ar fi regulat, dar cred c[ e mai bine s[ nu cercetez

lucrurile prea de aproape.— Pentru ce?— A=a.— A!... Atunci ce s[-\i spun?— S[ l[s[m trecutul; ce-a fost s-a dus. C`t a tr[it mama, l-a

l[sat s[ fac[ ce a vrut. Unchiu-meu de asemenea, fiindc[ erud[ cu m[tu=e-mea. De acum ]ncolo ce-i de f[cut...

— Eu nu =tiu care sunt inten\iile dumitale ]n privin\a luiEftimiu; fiindc[, altfel, ar trebui s[ ]ncepi prin a-l da afar[.

— A=a este. Dar la ideea asta iar trebuie s[ nu ne oprim —cel pu\in deocamdat[.

— Atunci s[-i iei administra\ia din m`n[.— Da.— Ai s[ vezi ]ns[ c[ o s[ fii silit s[ te ocupi =i de socotelile

lui, fiindc[ ai s[ g[se=ti contracte f[cute, bani da\i pe munc[,datorii la \[rani.

— O s[ ]nchid ochii.

Duiliu Zamfirescu

96

— Dac[ e a=a, cel mai cuminte lucru e s[ chemi pe oameni]ntr-o duminec[ la dumneata, s[ le spui c[ te-ai hot[r`t s[-\i]ngrije=ti singur de treburi; c[, dup[ dorin\a r[posatei, ier\i toatedatoriile, rupi toate contractele, dezlegi toate ]nvoielile; c[ ais[ faci contracte noi (=i s[ le faci ]n regul[, fiindc[ azi nu maimerge ca ]n trecut); c[ oricine ar avea ceva de cerut sau despus te g[se=te gata de vorb[. Apoi s[ le dai de b[ut =i, dac[vrei, s[ le pui =i l[utari...

— Cam greu, acuma.— +i dup[ toate astea s[ nu te a=tep\i la lucru mare. |[ranul

are s[-\i bea vinul, s[ joace la hor[, s[ nu-\i pl[teasc[ datoria,=i c`nd ]l vei chema la munc[, s[ nu vie.

— Pentru ce?— Pentru c[ a=a sunt ]nc[ lucrurile la noi. Cauzele sunt foarte

multe. Mai ]ntì modul cum a fost tratat \[ranul p`n[ acuma;to\i din toate p[r\ile l-au m`ncat =i l-au ]n=elat c`t au putut.Arenda=ul, fie grec, fie bulgar, fie rom`n, e acela=i peste tot: elnu caut[ dec`t s[ se ]mbog[\easc[; dovad[ Scatiu =i c`\i ca el.A=a c[ boierul este socotit de \[ran ca du=manul lui firesc. Maipune opozi\ia natural[ a intereselor: c`nd se coace grùl nostru,se coace =i al lui, =i cu toate c[ a primit bani ca s[ vie la secer[la cea dintì chemare, el se duce la grùl lui. }n fine, dispropor\iadintre sol =i popula\ie: noi n-avem dec`t 40 de indivizi pekilometru p[trat, pe c`nd raportul firesc e de 70...

— A!... zise el, z`mbind.— De ce r`zi? ]ntreb[ ea.— Vorbe=ti ca o carte.Sa=a ]=i ]ntoarse ]ncet privirile c[tre mìnile ei. Apoi cu

greutate, ad[ug[:— Ai dreptate: e prost =i pedant ceea se spun; dar cum s[

explici asemenea lucruri f[r[ s[ ]ntrebuin\ezi vorba de„kilometru p[trat“ =i alte expresii tehnice, care ar unge la inim[pe Turic[ dac[ ar putea s[ le rosteasc[? C[ci, ]n realitate, a=ae: plug[ria se ]ntinde pe fiecare zi mai mult, iar popula\ia nucre=te, a=a c[ acela=i num[r de bra\e trebuie s[ produc[ ]ndoit.

Via\a la \ar[

97

— Dar ma=inile?— Tocmai asta vream s[ spui, dac[ nu r`zi de mine. Vream

s[ spun c[, pentru a nu se expune cineva s[ piarz[ prea mult =ispre a nu jefui pe \[ran, nu-i r[m`ne dec`t: pe de o parte s[ sepoarte bine cu el, iar pe de alta s[ aibe la ]ndem`n[ ma=ini, =is[ =tie s[ lucreze cu ele, la vreme de nevoie. Am ispr[vit. Iar[dac[ te-ai plictisit, e vina dumitale c[ m-ai pus s[ vorbesc.

Ea se scul[ de pe scaun, z`mbind, cu bustul drept, ]ncheiat]n linii armonice, plin la piept =i ]n umeri, iar la brù sub\ire,legat ]ntr-o larg[ panglic[ de m[tase. Era a=a de sigur[ de sine,at`t de fire=te vorbea =i se mi=ca, ]nc`t ]nrùrea pe toat[ lumeadimprejurul ei.

— Vrei s[-\i mai dau ceva? ]ntreb[ ea.— Nu, mul\umesc, ]mi ajunge.— Las[ s[-\i dau ceva... dulce, dulce.El se uit[ la ea lung, z`mbind.Sa=a sur`se u=or, mi=c`nd din cap ca un copil alintat.— De la flori =i albine.— Miere?— Da, miere. Am ni=te faguri cum e aurul.— Foarte bine.Ea se duse ]n[untru =i dup[ un minut se ]ntoarse cu o

farfurie de faguri a=a de frumo=i c[ p[reau zugr[vi\i. Lasubsioar[ avea un teanc de jurnale =i de reviste, pe care lepuse dinaintea lui Matei.

— Iat[, s[ nu crezi c[ sunt a=a de sp[imoas[ ]n ]nv[\[turide agricultur[. Astea toate sunt reviste speciale, de cele maimulte ori plicticoase, dar bune de trecut vremea la \ar[. Dac[vrei s[ le duci Aglaiei!... zise ea r`z`nd.

— Taman!... Romanuri, Cimpoiul, da. E curios c`te fleacurise traduc ast[zi. +i cre=tina asta le cite=te pe toate cu sfin\enie.

— Dar la mine ]n sat s[ vezi pe „domni=oara“, pe dasc[l,pe o sor[ a lui; toate calendarele, toate comèdiile de novele=i de romanuri cu ilustra\ii teribile sunt ]n mìnile lor. +i ce emai r[u e faptul c[ nu sunt traduceri, ci produceri originale.

Duiliu Zamfirescu

98

S-a n[scut o ]ntreag[ literatur[ de b`lciuri. Revizorul =colarde aici spunea c[ sunt la Bucure=ti editori =i tipografi specialipentru asemenea lucruri.

— Ar fi un semn bun dac[ literatura aceasta n-ar fi pri-mejdioas[; s-ar dezvolta gustul de a ceti.

— }n fine, ia revistele mele =i nu le da Aglaiei dac[ nu vrei;eu le am de la tata, care era abonat la toate; am urmat =i euabonamentele mai departe, pentru Mihai mai mult, care tocmai]mi pare c[ vine.

}n adev[r, se vedea, dincolo de gardul viu, capul b[iatuluic[lare.

— M[ rog, vream s[ te ]ntreb ceva, zise Matei, mai c`n\i?— C`teodat[.— Mi-aduc aminte c[ aveai un glas a=a de pl[cut.— Da? ]\i aduci aminte?... C`nd mi se ur[=te de tot, sau

sunt prea singur[, mai deschid gura, ca s[-mi treac[ de dorullumei.

}n vremea asta tr[sura cu fetele =i Mihai c[lare intrau pepoart[.

Soarele se pleca spre apus, ]ntr-o limpeziciune de aer a=a detransparent[ c[ parc[ vedeai lumina cum se cerne din ]naltulcerului. La umbra caselor, zorelele ]ncepeau s[-=i ridice florilecatifelate, ce se ag[\au =treng[re=te p`n[ =i de ulucii stre=inilor.C`te o barz[ gr[bit[ zbura pe jos, ]ntorc`ndu-se devreme la cuib.

Mihai s[ri de pe cal, sprinten, =i alerg[ s[ ajute fetelor s[ secoboare din tr[sur[. Matei se uita la el cu pl[cere, c`t era de]ndem`natec cu femeile, cum se mi=c[ elegant =i firesc.D-abia ]i mijea musta\a deasupra gurei, mic[, ce sem[na at`t demult cu a Sa=ei. Ea p[rea c[ ghice=te g`ndul lui Matei, fiindc[ seuita la b[iat cu mul\umire. B[iatul dete m`na Tincu\ei, c`nd secobor] din tr[sur[, iar ea i-o ]ntinse pe a ei, tremur`nd. O u=oar[ro=ea\[ se urc[ ]n obrajii fetei. Ele venir[ c`te=itrele la Matei,r`z`ndu-i, vesele ca ni=te l[stuni, ]l scuturar[ de m`n[ =i fugir[]n[untru s[-=i usuce cele din urm[ vi\e de p[r udate de ap[. Mihai=ezu l`ng[ d`nsul.

Via\a la \ar[

99

— De ce vii a=a de rar, z[u, nene?— N-am putut, drag[, p`n[ acuma.— A=a e... zise Mihai, cuprins de respect la ideea mor\ii

coanei Diamandula. Dar de acuma o s[ vii mai des, nu-i a=a?Eu am at`t de pu\in de stat aici!...

— Sper, dac[... sora d-tale ]mi d[ voie...— Auzi colo! cum s[ nu-\i dau voie.El se scul[ s[ plece.— Dar, m[ rog, ad[ug[ el, \in`nd pe Sa=a de m`n[, cum

s[-\i zic eu dumitale?Ea ]=i retrase m`na bini=or dintr-ale lui.— Cum ]mi ziceai ]nainte?— A! ]nainte eram doi copii, dumneata mai cu seam[. }\i

ziceam Sa=a, pe nume. Acum ne-am f[cut dou[ persoanerespectabile...

— Vrei s[ zici b[tr`ne... mul\umesc de compliment.— Pentru mine a= putea s[ zic chiar b[tr`ne.Ea r[mase locului, nedomirit[, p[r`nd a se g`ndi.— }n adev[r, vremea trece; dar cred c[ tot po\i s[-mi zici

Sa=a, ca-nainte.— Foarte bine. La revedere.— La revedere: tablele!...

IXPornind de la Sa=a, Matei se g`ndi s[ se duc[ acas[, drept

la arie, unde se treiera ]nc[.De departe se auzea zgomotul ma=inei, care, nehr[nit[ de

snopi, se ]nv`rtea cu o repeziciune stra=nic[, huind ]n gol. El=tia ]nc[ de mult c[ cu chipul acesta =i locomotiva =itreier[toarea se stric[. Gr[bi pasul =i ajunse aproape alerg`nd.Se duse drept la ma=inist =i ]ncepu a striga la el. Acesta, spoitpe ochi de c[rbuni =i plictisit de c[ldur[, ]n\elese c[ domnulacela trebuie s[ aib[ vreun drept, de vreme ce poruncea cuat`ta autoritate, =i f[r[ vorb[, apuc[ m`nerul regulatorului =i

Duiliu Zamfirescu

100

mic=or[ puterea locomotivei. Fetele de la paie stau rezemate]n furc[ sau ]=i scuturau testemelele; oamenii erau r[zle\i\i,unii pun`ndu-=i c[rbuni ]n lulele, al\ii st`nd pe vine la umbrama=inei; trei perechi de boi ]njuga\i la t`njele, se uitau lini=ti\i]n amurgul serii; numai o „trag[“ lucra, duc`nd cotoarelesnopilor c[tre =ira de paie, ce parte se-n[l\a ]n amfiteatru, iarparte erau ]mpr[=tiate pe arie. Nici o regul[, nici o autoritate,fiecare umbla de capul lui, c[rucioarele ce duceau grùl de latreier[toare la hambar erau sparte =i l[sau d`r[ pe urm[.

Matei, furios, puse m`na ]n pieptul fl[c[ului care risipeagrùl.

— M[i cre=tine, nu-i p[cat de Dumnezeu s[ arunci pìneape drum? Nu vezi c[ m[ s[r[ce=ti?

Omul ]=i ]ntoarse capul domol c[tre d`ra de grù:— P[i de, cucoane, a=a ni le-a dat de la curte.— Da’ tu n-ai ochi s[ vezi? N-ai gur[ s[ spui?— Ba avem.— Atunci pentru ce nu vorbe=ti? Unde-i domnul Nae?Fl[c[ul ]n\elese c[ acesta trebuie s[ fie „cel cu punga“ =i

alerg[ s[ cheme pe Eftimiu, care fuma lini=tit la umbra hamba-rului.

— Bine, domnule, ce este asta?Eftimiu venise ]n fug[ =i g`fìa.— P[i... mai aveau pu\in =i ispr[veau. Treaba merge bine...— Ce fel de bine! Nu vezi cum se risipe=te grùl? Asta

chemi dumneata bine? Paiele astea a=a trebuie s[ stea,]mpr[=tiate pe c`mp? Ma=ina hiuie goal[ de un ceas, iaroamenii beau tutun?

Eftimiu se dep[rt[, alerg`nd, =i se duse la fl[c[ii carearuncau snopii:

— Ia d[, m[i vere, d[, c[ ne-apuc[ noaptea.Vestea se r[sp`ndi numaidec`t printre oameni c[ a venit

boierul =i fiecare se puse s[-=i vad[ de treab[.Matei p[ru a-=i aduce aminte de obiceiurile din trecut, c`nd

venea ]n vacan\ii acas[. Teoretice=te i se p[rea c[ nu =tie nimic,dar c`nd dete cu ochii de arie, recunoscu o mul\ime de lucruri.

Via\a la \ar[

101

Astfel, puse pe ma=inist s[ fluiere ]ncetarea =i l[s[ doi oamenis[ scuture treier[toarea, iar pe ceilal\i ]i duse la paie. Ei sea=ezar[ unul l`ng[ altul, pe toat[ ]ntinderea =irei, p`n[-n v`rf,=i furcile ]ncepur[ a urca firul auriu =i a-l a=eza la locul lui. Al\ic`\iva str`ngeau cu m[tura boabele de grù c[zute ]n urmac[rucioarelor, iar al\ii, cu lope\ile, aruncau gozul de la ma=in[pe v`rful unui vraf. Amurgul se cobor`se bine c`nd se oprir[ dinlucru. Neam\ul tot \`fnea pe n[rile ma=inei =i sf`r=i prin a fluiera]ncet =i a mi=ca roata locomotivei. Treier[toarea ]ncepu =i ea adudui, =i un nor de praf se desprinse din toate ]ncheieturile ei.Muncitorii ]=i b[teau mìnile unele de altele sau se duceau lac[ru\a ]n care era buriul cu ap[ =i se sp[lau; al\ii luau ap[ ]ngur[ din bote =i, f[c`nd gura ciuciur, se cl[teau pe m`ni.

La c[soaia de la arie, masa era pus[.Pe trei sc`nduri de lep=e, a=ezate cap la cap, stau vreo 15

str[chini cu fasole, cu linguri de lemn ]n dreapta =i ]n st`nga,a=tept`nd pe muncitori. Femeia care f[cea de m`ncare sea\inea cu un b[\ ]mpotriva a doi cotei ce dau t`rcoale mesei.Cu picioarele goale, cu catrin\a sumeas[ ]n brù, iar pe cap un=tergar alb, ale c[rui col\uri erau aruncate pe spate, ea f[ceapa=i m[run\ei, ]ndoit[ de mijloc, =i tot bomb[nea mereu,oc[r`nd pe un om ce-=i cocea un =tiulete de porumb ]n spuz[.

— Arz[-te-ar focul de tic[los, c-a=a te-am apucat =-a=a o s[te las... To, cotei! dare-ar boala-n voi... A=a o s[ te las: tot der`sul lumei. C[ de unde pui m`na pe para, la grec... B[utura os[-\i =tie de cap, vai de tine.

Omul r[scolea cenu=a cu un g[tej, morm[ind printre din\i: Cine bate la fereastr[, Nevast[, nevast[...

Ea p[rea c[ turbeaz[ la auzul c`ntecului =i se repezea la el:— Unde-s banii de pe c[rat, m[, be\ivule?— Am pl[tit ghiru.— Bat[-\i Dumnezeu ghiru!... Da n-a venit s[-\i v`nd[ vaca

din b[t[tur[, m[, stricatule.

Duiliu Zamfirescu

102

— Dac[-i „priciptorul bagabont“.— Dare-ar Dumnezeu s[ \i se usuce g`tul!...— Pu=chia pe limb[-\i.Oamenii veneau unul c`te unul =i se a=ezau jos pe p[m`nt.

Femeia le aducea buc[\i mari de m[m[lig[ rece, pe care ei o]mbucau cu poft[. Nu se auzi, ]n vreme de mai multe minute,nici un alt zgomot dec`t al sorbiturilor. O r[d[cin[ cioturoas[p`lp`ia pe foc sub ceaun. Noaptea venea de-a binele.

Matei =i Eftimiu mergeau spre cas[ t[cu\i. Eftimiu credeac[ Matei era sup[rat =i astfel nu deschise gura.

XTincu\a r[m[sese la Com[ne=ti, ca de obicei, p`n[ dup[

mas[. Pe la zece ceasuri, fetele =i Mihai pornir[ s-o ]nso\easc[.Ele stau c`te=itrele ]n fundul tr[surei, ]ndes`ndu-se una ]ntr-alta=i r`z`nd. Mihai luase locul vizitiului, pe c`nd acesta stal`ng[ el pe capr[.

Drumul era scurt, de vro jum[tate de ceas, dar plin de hopuri=i de =an\uri, fiind croit de am`ndou[ familiile prin margineaar[turei ca s[ fie mai de-a dreptul. De ]ndat[ ce ie=ir[ din sat,tr[sura ]ncepu s[ umble ca o corabie. Fetele, aruncate c`nd]ntr-un col\, c`nd ]ntr-altul, se pr[p[deau de r`s, =i numaic`teodat[, c`nd hopul era mai nemilostiv, se auzea c`te unglas pl`ng[tor:

— Mihai! las[ mai ]ncet.— L[sa\i ]ncet, cona=ule, c[ se rup harcurile, zise vizitiul.B[iatul mai \inea caii c`te pu\in, dar fiindc[ atunci fetele

nu mai \ipau, el iar le da limb[. Tr[sura parc-ar fi fost beat[,]ncepea iar s[ se legene. A=a merser[ c`teva minute, p`n[ cedeter[ ]mtr-un =an\, s[pat ]ntradins de oamenii de la plug, cas[ nu ]ncalece lumea prea mult pe ar[tur[. Arcurile se izbir[de osie =i plesnir[. Vizitiul s[ri numaidec`t, scoase un felinarde la capr[ =i se puse s[ lege foile ce mai r[m[seser[ ]ntregi.El declar[ c[ nimeni nu se mai putea urca ]n tr[sur[. Fetele

Via\a la \ar[

103

r`deau, dar numai cu gura pe jum[tate. Victoria, cea maibl`nd[, dar =i cea mai fricoas[, se sup[r[.

— Doamne, Mihai, c[ z[u, numai de prostii te \ii; \i-am ziss[ te ast`mperi. Vezi? acuma ce spunem noi, acas[ la maman?

—Eu nu sunt de vin[. Drumul e r[u, tr[sura veche. Nu vezice h`rtoape?

— Acuma ce ne facem?Se sf[tuir[ cu to\ii =i, dup[ p[rerea vizitiului, hot[r`r[ s[

mearg[ ]nainte pe jos, cu tr[sura goal[ dup[ d`n=ii, iar laCiulni\ei s[ lase pe cea stricat[ =i s[ ia alta, bun[, p`n[ a douazi. A=a =i f[cur[. Mihai lu[ unul din felinarile tr[surei, spre alumina drumul =i d`ndu-=i bra\ul unul altuia, lan\, pornir[. Dup[c`\iva pa=i, Victoria, care era la una din laturi, se desprinse =iveni l`ng[ Mihai, zic`nd c[-i e fric[. Tincu\a se str`nse =i eamai mult de bra\ul b[iatului. Mary de asemenea. El le ]mp[c[,rug`ndu-le s[ se schimbe, cu deplin[ ]ncredere c[ l`ng[ eltoate primejdiile ]ncetau.

— }ntinde\i pasul, fetelor. Mary, nu \ii regula; st`ngul,st`ngul.

Mary s[ri de c`teva ori ]n loc, p`n[ prinse pasul cumsecade.Merser[ astfel, t[cu\i, o bucat[ bun[. Fiecare c[uta s[ str[bat[cu vederea ]ntunericul dar lumina felinarului descria o roat[galben[, dincolo de care nu se putea vedea nimic. Tr[suratoca ]n urma lor, ]mpiedic`ndu-i de a auzi ce se petrecea]mprejur. Deodat[ se ivi ]n roata de lumin[ un cap de cal, care]i ]ncremeni de fric[. Nimeni nu zise nimic, de=i inima le b[teacu putere la to\i. Era bri=ca unui c`rciumar de la un sat vecin.

— Un biet cre=tin ce vine de la t`rg, zise Mihai, voind s[par[ nep[s[tor.

— Tare mi-a fost fric[, zise Tincu\a.El ]=i ]ntoarse capul spre ea, cu un z`mbet de mil[, dar fata

nu-l v[zu.Dup[ c`tva timp ajungeau pe deal, ]n fa\a \intirimului. Un

fior prelung trecu prin aer =i-i f[cu s[ vibreze pe to\i p`n[ lar[d[cina p[rului.

Duiliu Zamfirescu

104

— Acuma ne iese-n cale strigoiul, zise Victoria. Mihai sef[cu c[ n-aude.

— Fetelor, hai s[ c`nt[m!... S[ c`nt[m O=tile stau fa\[-nfa\[.

Deschiser[ gura c`te=ipatru =i ]ncepur[ a r[cni. Ochii ]ns[le erau \inti\i f[r[ voie pe z[plazul cimitirului, p[rc[ primej-dia de acolo trebuia s[ vie. Un cìne trecu de-a curmezi=uldrumului, cu coada-ntre picioare. Mihai se puse s[ strige la el,ho! ho! dar propriul lui glas ]l ]nfiora mai mult dec`t cìnele.

}n sf`r=it, intrar[ ]n sat la Ciulni\ei. C`teva minute nu maiziser[ nimic. Parc[ trecuser[ peste un mare pericol =i aveauacum dreptul s[ se odihneasc[. La c`rciuma grecului, tarabaera ]nc[ ]ntins[, iar din[untru se strecura, printre ciucuri deh`rtie crea\[, lumina unei l[mpi. Se crezur[ astfel mai siguri,=i parc[ fiecare reveni cu bine ]n propria sa fire. Mihai sim\idin nou bra\ul Tincu\ei sub al s[u; Tincu\a p[ru a-=i aduce amintec[ se lipise prea mult de b[iat =i se dete pu\in ]n l[turi. El ]ns[se ]ntoarse spre ea, =i cu glas dulce ]i zise:

— Te-am sup[rat?... uite c[ ajungem acas[. Da?...Ea f[cu un semn c[ nu e sup[rat[ =i se apropie din nou de

el, l[s`ndu-=i m`na ]n m`na lui.Dup[ o jum[tate de ceas, Mihai =i fetele se ]ntorceau la

Cam[ne=ti, cu o tr[sur[ de-a lui conu Dinu, =i pe alt drum,ceva mai lung, dar mai bun. B[iatul se uita spre cer la unluceaf[r str[lucitor, =i se g`ndea la Tincu\a. Poate =i d`nsa seuita tot la aceea=i stea... Ce dulce i se p[rea! C`nd ]i \ineam`na ]n m`na lui, ]i venea s-o m`ngìe =i s-o s[rute ca pe unlucru sf`nt. Ce fericit ar fi fost s[ se poat[ duce cu ea ]ntr-olume r[t[cit[ pe ocean, ori undeva ]n aer, ]ntr-o stea, unde nuse aude nimic de jos de pe p[m`nt.

Victoria =i Mary c[scau de somn =i se rugau de vizitiu s[m`ne mai iute ca s[ ajung[ mai repede acas[.

— Ce proaste eram adineaorea, zise Victoria, de ne erafric[.

— Mihai, oare s[ fi exist`nd strigoi?

Via\a la \ar[

105

— Ce ]ntrebare!...— De ce?... |ie nu-\i era fric[ pe la cimitir?— Mie?... fric[!...— Da, da, \ie. Nu te mai l[uda.— Dac[ a=a crezi tu, bine.+i astfel, t[cu\i, ajunser[ acas[.

XIC[ldura era nesuferit[. Nop\ile erau mai greu de trecut dec`t

zilele, fiindc[ nu se putea dormi. Cu toat[ grija ce punea Aglaia]n \inerea casei, z[pu=eala era nesuferit[.

Matei, deprins acum cu mersul trebilor, luase mai tot dinm`na lui Eftimiu. Baciul Micu redob`ndise ]ncrederea demai-nainte, =i ]n toate serile venea la curte de lua ordinelest[p`nului s[u. Din cauza asta, Eftimiu =i mai cu seam[ nevas-t[-sa nu-l puteau suferi. El spunea lucrurile cum erau, pe c`nddl Nae le spunea cum ]i venea la socoteal[. Astfel, ceasurilede munc[, la arie, nu ]ncepeau niciodat[ ca la lumea cealalt[.Zadarnic istorisea baciul:

— Soarele era sus, coane, c`nd s-au luat de treab[. Dl Naevine la arie t`rziu, neam\u a=ijderea, iar lumea st[ =i bea tutun,c[ dac[ nu umbl[ damfu...

Matei hot[r] s[ se culce ]ntr-o noapte la arman.Dup[ ce pr`nzi, ]=i lu[ o pern[ =i o manta de drum =i se

duse de se culc[ pe v`rful =irei de paie, cu fa\a c[tre cer =i cubaciul Micu la picioare.

— Ce f[ceau oile, Micule?— Ce s[ fac[, coane, dormeau.— Dar Floarea?— Da’ cine-o vede!... Ia, doar c`nd ]mi spal[ c`te-o c[ma=e.— Te spal[ cam des, Micule, dup[ vorba cucoanei Aglae.— Unde se pomene=te, coane! Dac[ te-i potrivi matale la

gura coanei Aglae, e vai de noi.— Vorbe=te lumea. Ai s[-\i g[se=ti beleaua cu St`ng[.— D-apoi nea St`ng[, =tie el.

Duiliu Zamfirescu

106

— Bine... Eu at`ta-\i spui: s[-\i cau\i de treab[. Cine-ar[mas la oi?

— A r[mas Ion =i cu Pan\u.— Cine-i Pan\u [sta?— E dintr-un sat cu mine, coane. Om bun e el, da’ cam bea

c`nd are cu ce.— Rea treab[. Atunci oile r[m`n ]n plata lui Dumnezeu.— Nu, coane, c[ eu sunt acilea. Te servesc pe matale de

unsprezece ani; p`n[ acum n-am dat gre= =i cu voia luiDumnezeu m-oi purta bine =i de-acu-ncolo. Numai cìniis[-mi tr[iasc[.

— Ce cìni mai ai?— Apoi am unu, coane, de pl[te=te c`t to\i ciobanii.— Cum ]l cheam[?— Corcodu=.— Voinic?— Pii!... Voinic nevoie mare! Omoar[ lupu cu chieptaru.— Cu ce?— Cu chieptaru, coane. I-am b[tut ni=te cuie ]ntr-o curea =i

i-am c[ptu=it-o c-o \`r’ de l`n[, =i numai i-am prins-o de g`t,ca o gur[ de ham, c[ de se repede-n lup, ]l doboar[ cu cuile.

— S[ mi-l ar[\i =i mie.— Bine, cucoane.— Acuma, noapte bun[.— Noapte bun[.Lini=tea singur[t[\ii cuprinsese din temei toate celea.

}ntunericul se cobor`se din fundul dep[rt[rilor, parc[ s-ar fideschis z[gazurile vremilor trecute, =i haosul ar fi inundatlumea. Rar, c`te un zgomot din sat venea s[ turbure pa=nicat[cere a c`mpului. Un cìne l[tra ]n somn, ]n[bu=it, or un buhaimugea cu glas ad`nc; cucovele de balt[ \ipau c`teodat[ ]nmarginea trestiilor, or r`nchezatul vreunui m`nz venea ascu\itdespre p[dure. |`rìtul b[l[riilor p[rea a face parte el ]nsu=idin t[cere.

Via\a la \ar[

107

}n farmecul ]nc`nt[tor al ceasului acela, ]n loc de a adormi,mintea se sim\ea =i mai mult, =i, ca o raz[ de lumin[, n[zuias[ curg[ ]n spa\iu. Unde? }n lina ]ntindere a dorurilor propriuluisuflet, ce at`t de bine se une=te cu aceea a cerului. Cine e=titu, c[l[tor de o clip[ pe p[m`ntul t[u, tr[itor de o zi, c`ndat`tea p[m`nturi umplu ve=nicia deasupra?

O bl`nd[ descurajare p[ru c[ ]nv[luise sufletul lui Matei,care, cu trupul r[mas pe paiele uscate, plutea ]n v[zduh cu]ntreaga sa fiin\[ nematerial[. Ca la to\i oamenii echilibra\i,dar cu fantazia cald[, nimicnicia f[pturei noastre fa\[ cu naturauria=e, era o cauz[ statornic[ de melancolie, iar pe de alt[parte, sc`nteia ce arde ]n noi, facult[\ile noastre suflete=ti,un continuu ]ndemn de a tr[i. A pricepe c[ nu po\i pricepe =ic[ nu e=ti ]n stare de-a ]mpiedica ]mplinirea legilor firei, estedeja interesant; dar a pricepe pentru ce nu po\i pricepe, eminunat, fiindc[ dac[ ai putea ]nl[tura pricina pentru carenu po\i pricepe =i care e parte ]n tine, parte afar[ din tine, aipricepe totul! Via\a e plin[ de durere =i de farmec. Ce somnad`nc doarme spa\iul dintre stele! }ntre fiecare stropitur[ delumin[ din Calea Lactee sunt milioane de po=te de singur[tate.+i unde ne ducem noi, dup[ moarte? noi, partea aceasta cese desprinde din tiparul de acum? Nic[iri. Murim ]n noi ]n=ine,cum mor f[pturile unui vis, ]n vis. Un car trecea pe drum, iarc[ru\a=ul c`nta din fluier, singur. }nchide ochii =i dormi substraja stelelor. Sa=a e-nalt[. Ca ce? Ca nimic...

C`nd deschise ochii din nou, cerul sc`nteia din luceferiis[i ca din diamante.

— Micule, dormi?— Nu, cucoane.— T`rziu s[ fie oare?— P[i... cam pe la miezul nop\ii.El se g`ndi ]ntru sine de ce oare nu doarme baciu. Cine =tie

ce-l munce=te =i pe el. Poate vorba cu Floarea.— De unde =tii tu c[ e miezul nop\ii?— Da’ cum, Doamne, s[ nu =tiu! c[ doar am petrecut o

tinere\e ]ntreag[ la munte.

Duiliu Zamfirescu

108

— Ei, dup[ ce cuno=ti?— Dup[ cer, coane. C[ ajungi s[ cite=ti ]n zodie mai

ghine ca-n carte.— Taci, bre!... Ia spune cum cite=ti.— P[i ce dore=ti matale s[ =tii?— }n ce zodie suntem acum?— P[i suntem ]n luna lui cuptor — ]n zodia Leului.— Po\i s[ mi-o ar[\i pe cer?Baciul ]=i ad`nci ochii ]n stele =i t[cu.— O s[ fie cam greu, coane, c[ mergem spre sf`r=itul lunei.

Luna =i zodia: a trecut una, trece =i alta. Eu acum v[d zodiaFecioarei, a Cumpenei, a Scorpiei, a Arca=ului =i aCapricornului. Toate sunt de fa\[. Dar a Leului a apus, bat-ovina ei... A ha, ha, uite-o, coane!

— Unde-i, Micule? ]ntreb[ Matei, ridic`ndu-se cu grab[ peun cot, parc-ar fi fost vorba de cine =tie ce minune trec[toare.

— P[i cum s[-\i spun eu matale... Uite colea, la m`na meast`ng[, luceaf[rul [la de sc[p[ra sc`ntei...

— Da, ]l v[d, [la de merge ]n prelungirea oi=tei carului.— F[-te mai la st`nga, jos spre marginea cerului, =i ai s[

dai de alt[ stea, care str[luce=te parc[ =i mai =i. O vezi, coane?E gata s[ apuie =i ea.

— Da.— Prim[vara e ea minunat[. }n luna lui mai, g`nde=ti,

Doamne, c[ se sf[r`m[ ]n sufletul ei fecioresc de tare ce arde.— O v[d.— Aceea e steaua holdelor c`nd dau ]n schic, iar cu cele

dimprejurul ei alc[tuiesc zodia Fecioarei. Acu de te la=i matale=i mai la vale, dai de patru stele de parc[ nici nu se mai v[d.

— A=a este.— Acolo e zodia Leului. Cea mai m`ndr[, pe care ciobanii

o cheam[ „inima Leului“, nu se vede deloc. Halal de cine sena=te sub steaua aceea!

— De ce, Micule?— Ajunge ]mp[rat.— Da?... O fi „Regulus“...

Via\a la \ar[

109

— O fi. Cine se na=te ]n zodia asta e plin de noroc. Matei se g`ndi, f[r[ voie, la steaua =i la zodia lui =i-i

veni p`n[-n gur[ s[-ntrebe pe baciu ce =tie. }ns[ o temereascuns[ s[ nu-l aud[ vorbind r[u despre ele, ]l f[cu s[ tac[.Era cerul de o frumuse\e nespus[; ceasul era t`rziu; vorbelebaciului aveau o gravitate profetic[. Dar biruind ]nr`urireaaceasta, se hot[r] s[ ]ntrebe.

— Cu mine ce-i, Micule?— }n ce lun[ e=ti n[scut matale?— }n septemvrie.— S[r[can de mine!— Ce este? ]ntreb[ Matei mi=cat.— P[rin\ii matale s-au cununat ]n postul Cr[ciunului!Matei ]ncepu a r`de:— Fii lini=tit, omule, s-au cununat ]n c`=legi, dar eu

m-am gr[bit s[ viu ]n lume.— P[i matale e=ti n[scut ]n zodia Cumpenei... +i a=a este,

coane, cu zodia nu te po\i pune: ]\i este scris s[ hii om drept.— Iar bine, zise Matei r`z`nd. Dar acum s[-mi spui cum

cuno=ti ceasul.— Apoi lesne. Uite matale deasupra capului nostru, spre

criv[\. Vezi un ghidu= de luceaf[r, de tremur[ sub\iratic =i nuse mi=c[ niciodat[ de la locul lui?

— Da.— Acu, pe st`nga lui, vine Caru, iar pe dreapta Chirostriile.

Am`ndou[ se ]nv`rtesc toat[ noaptea ]mprejurul luceaf[ruluidin mijloc, din m`na st`ng[ spre m`na dreapt[. +i dac[ amzice, a=a de-o prub[, c[ bun[oar[ iarna nu mai este, var[ numai este, cum cic[ ar hi pentru cor[ghieri pe ape, tot poateomul s[ =tie dac[-i postul Cr[ciunului, or al S`ntei-M[rii c[de-i ]n postul Cr[ciunului, Carul r[sare dedesubtul luceaf[rului =ie cu t`njala-n jos, =i apune deasupra, cu t`njala-n sus; iar de-i ]npostul S`ntei-M[rii, r[sare din st`nga cu t`njala ]n sus, =iapune la dreapta, cu t`njala ]n jos. +i Chirostriile tot a=a se]nv`rtesc =i ele, pe partea cealalt[. Acu, de vrei matale s[ =tiiceasurile, iar la Car te ui\i, c[ de-i var[, el r[sare tot ]n m`na

Duiliu Zamfirescu

110

mea st`ng[, cu t`njala drept ]n sus; la miezul nop\ei e cu t`njalade-a curmezi=ul, iar despre zori se ]ntoarce-n jos. Iarna ne mailu[m =i dup[ Clo=ca cu pui.

Matei se uit[ r[t[cit pe bolta senin[. O adev[rat[ ploaiede stele c[z`nd venea din cer. Calea robilor sticlea ca o p`rtiede z[pad[. Constela\ia Lebedei =i a Acvilei p[reau a sedeschide =i a l[sa ochiului drumul liber spre regiuni mai ]nalte.Aceea=i tain[ fermec[toare peste tot! Un g`nd r[t[citor despremam[-sa ]i adie prin minte =i parc[ ]i fu mil[ de stelu\ele cealunecau ]n haos. Despre ziu[, un aer rece ]l f[cu s[ seghemuiasc[ ]n manta =i s[-=i str`ng[ ]mprejur o m`n[ de paiemai mult, ca s[ nu-l p[trund[ umezeala. +i astfel adormi.

C`nd deschise ochii a doua zi, soarele era sus. Un senin]nc`nt[tor se desf[=ura privirei, p`n[ ]n slava cerului. Singur,str[veziu, un noura= ca de bumbac plutea prin aer. Oameniierau deja ]n arie; ma=ina treiera, iar duba, ]nc[rcat[ preamult cu snopi, huia ca o vijelie. Din c`nd ]n c`nd se auzeavocea lui Nae: „Incet, m[[! c[ rupi ma=ina!“ Se f[cuse de oh[rnicie nespus[ d. Nae, fiindc[, precum ziceau \[ranii, b`jaera pe v`rful =irei.

Cam ru=inat c[-l apucase soarele dormind, Matei se detejos =i se amestec[ printre muncitori, care, foarte firesc, se f[ceauc[ nu-l v[d, =i lucrau nevoie mare.

XIIDuminica viitoare se scul[ de diminea\[ =i se duse ]n deal

la cimitir. Nu era nimeni ]n[untru. C`teva vr[bii zglobii secoborau din s[lciile singuratice =i se sc[ldau ]n \[r`na de pemorminte. Lini=tea verei p[rea c[ ]nconjur[ locul acela deodihn[, cu respectul datorit mor\ilor. Pe mormintele lui Mateise vedeau: pe unul florile vii, s[dite de Sa=a; pe cel proasp[tun m[nunchi de nemuritoare de c`mp, flori albastre, cem`ng`iau p[m`ntul, aruncate cu prisos peste tot. Trebuie s[ fifost tot ea, prietena t`n[r[, care nu uita pe cei ce nu mai sunt.El r[mase ]n picioare cu m`na dus[ la gur[, ]ntre tat[l s[u =i

Via\a la \ar[

111

mam[-sa, =i, neput`nd g`ndi nici hot[r] nimic, ]=i =terse ochii=i se dep[rt[.

Din poarta cimitirului se vede dincolo, pe vale, satulCom[ne=ti. }i veni dor de Sa=a. Porni ]ntr-acolo, s[-i mul\u-measc[. Dar oare nu era prea de diminea\[? Ba da, dar]ntrebarea lui r[mase f[r[ r[spuns. Merg`nd, se g`ndea la fondulde statornicie ce trebuie s[ fie ]ntr-o fire ca a Sa=ei. Mam[-sa ocuno=tea bine, se vede, deoarece at`ta ]i vorbise de ea. Cep[cat c[ era hot[r`t s[ nu se ]nsoare!...

C`nd ajunse la Com[ne=ti, dete de un argat care uda florile.— Doarme cuconi\a, m[i fl[c[ule?— Da’ cum o s[ doarm[ pe vremea asta!...— Dar cucona=ul Mihai?— A ie=it. Dumneaei e la biseric[, iar[ cucona=u... e pe

semne la c`mp.Omul ]i ar[t[ drumul c[tre biseric[, unde ajunse dup[ c`teva

minute. De departe se vedea str[lucind acoperi=ul de tinichea,iar ]n clopotni\e lemn[ria schelelor =i clopotele ]n=ile. }n curtese jucau copii ]n iminei =i cu c[m[=u\a alb[ tras[ peste i\ari,iar la br`u cu bete. La u=e, s[raci ]ncovoia\i pe c`te un b[\;babe ghemuite pe pardoseala de c[r[mid[; copii mici ce sejucau cu c`te un m[r. Biserica era de zid, ]nc[p[toare, zugr[vit[cam de mult, dar ]nc[ cuviincioas[. Catapeteazma, ]nnegrit[de fum, era garnisit[, la icoanele mari, cu perdelu\e albe;iconostasul era ]mbr[cat cu fir; pe m[su\a din mijloc se vedeaufarfurioare cu coliv[, str[chini cu mere =i prune, ce propteau lar[d[cin[ o lum`n[ric[; prescuri, g[r[fi de vin, m[nunchi deg[lbioare =i indri=aim. }n strana din st`nga, c`nta un dasc[l,iar cea din dreapta era goal[, fiindc[ acolo =ezuseCom[ne=teanu, tat[l Sa=ei. }n dreapta altarului sta ]n picioareun hagiu, ]mbr[cat ]n anteriu, cu lan\ul ceasornicului dup[g`t, cu un inel stra=nic ]n deget, f[c`nd cruci peste cruci, cum`na roat[ prin aer, iar capul ve=nic ]n mi=care. El izbucneadin c`nd ]n c`nd ]n rug[ciuni: „binecuv`nteaz[ st[p`ne“, ori„Doamne miluie=te, ’oamne miluie=te, ’mne miluie=te!“, ori

Duiliu Zamfirescu

112

pufnea pe nas spre a \ine isonul, c`te un „imn!...“ ce zb`rnìaminute ]ntregi. El ducea c[delni\a de la o u=e la alta a altarului;el zicea Tat[l nostru; el era, ]n sf`r=it, st`lpul bisericei. +i toateastea, gratis, doar numai fiindc[ tat[-s[u fusese la Ierusalim.

Lumea ]n biseric[ sta ]mp[r\it[ ]n dou[: femeile singure,deoparte, ]n coad[, de la u=e p`n[ la jum[tatea locului, iarb[rba\ii, singuri, ]n frunte. Femeile m[ritate, cu piept[n[turacu conci ro=u =i peste cap cu n[fram[ alb[, stau mai toate ]ngenunchi; fetele mari cu flori de t`rg la cap, cu obrajii da\i curo=u, cu fuste de stamb[ cu puche\ei ce le veneau p`n[ laglezne, stau mai mult ]n picioare, c`nd veneau. B[rba\ii cuc[ciulele mi\oase tr`ntite jos, cei mai mul\i cu plete lungi pespate, unii ra=i pe frunte, stau drep\i, ascult`nd slujba cusmerenie. Ei se dau la o parte cu respect din mijlocul bisericei,f[c`nd roat[ ]mprejurul Sa=ei =i al fetelor.

Matei r[mase l`ng[ u=e. }n primele momente mirosul det[mìe ]i aduse aminte de ]nmorm`ntarea mame-sei =i parc[ ise urc[ la cap, f[c`ndu-l s[ sufere. Pu\in c`te pu\in, ]ns[, sedeprinse cu el =i sf`r=i prin a asculta cu pl[cere toat[ liturghia.

Dup[ biseric[, Sa=a se ]nclin[ u=or c[tre oameni:— Bun[ diminea\a.— S[rut[m mìnile.Apoi se opri s[ mai ]ntrebe pe una de un copil bolnav, pe

alta dac[ a meli\at c`nepa, pe o a treia s-o cheme la curte,p`n[ ce, spre u=e, dete cu ochii de Matei.

— Tiens! c’est vous?— C’est moi.Acest fel de a vorbi ]n gura ei era nefiresc, =i se vedea bine

c[ ascundea o st`ng[cie. Fetele ]l scuturar[ de m`n[, cu cotul]n sus, dup[ cum scria la pravila guvernantei miss Sharp. Ie=ir[cu to\ii din curtea bisericei, cu lumea dup[ ei, =i se ]ndreptar[spre cas[. Sa=a se f[cuse ro=ie, r`dea, se-ntrerupea ]n vorb[,plec`ndu-se spre Matei, care era de partea cealalt[.

— Stai s[ dejunezi cu noi, nu-i a=a?— Nu se poate.

Via\a la \ar[

113

— Da’ de ce nu se poate?— Fiindc[ n-am l[sat vorb[ acas[.— Ce-i mai lesne, trimit eu un om s[ spuie... dulcei Aglaie

c[ nu vii.— Nu... azi e duminic[, nu =ade bine s[-i las singuri.— Vine =i prefectul.— Un cuv`nt mai mult ca s[ nu r[m`i.— De ce?— A=a. Pe mine m[ a=teapt[ dulcea Aglaie, la dumneata

vine dulcele prefect...Sa=a bufni ]n r`s:— Z[u a=a, vecine: n-ai nici un haz.— Ba nicidecum, zise Matei, pe jum[tate glumind =i pe

jum[tate serios.— Ba nu, z[u, nu vrei s[ r[m`i?— Nu pot ast[zi. Pofte=te-m[ alt[ dat[, =i viu cu pl[cere.

Bine]n\eles, f[r[ prefec\i.— Nici vorb[, zise Sa=a, trec`nd ]nspre partea lui =i lu`ndu-l

de bra\. Da’ cafeaua stai s-o iei cu noi?— Am luat-o deja, ]ns[ stau. O s[ m-apuce soarele...— Nu-i nimic: te trimitem cu tr[sura.}n cerdac, la umbr[, Turic[ aduse cafeaua, z`mbind

bucuros lui Matei.— Pofti\i cafeaua, cucona=ule?— Nu, mul\umesc.— C[ doar e f[cut[ de cuconi\a noastr[ „]n prisoan[“.— +tie cucona=u, zise Sa=a iritat[; las[ tava pe mas[ =i du-te

de-\i caut[ de treab[.Turic[ z`mbi cu supunere =i se retrase.— E sup[r[tor cu prostiile lui; toat[ ziua ]ndrug[ la radica-

le. Alalt[ieri era furios pe buc[t[reas[ c[ nu =tie s[ fac[„ardevruri“ tocate. De unde i-o fi intrat ]n cap c[ p[tl[geliletocate sunt hors-d’oeuvre.

Apoi ]ntorc`ndu-se spre Matei, cu gra\ia ei senin[:— Z[u, nu vrei s[ iei nimic?

Duiliu Zamfirescu

114

— Bine, s[ iau ceva, ca s[-\i fac pl[cere, dar ce?— Orice vrei.— Doar poate miere, zise el.R`deau am`ndoi aduc`ndu-=i aminte de data trecut[. Matei

se uita la ea ]nc`ntat de ]ndem`narea cu care se mi=ca. Eapurta o rochie de fular alb cu o cing[toare de panglic[, ce-ic[dea pe o parte, ]n dou[ lungi capete. C`nd trecea pe l`ng[d`nsul, stofa ]l atingea peste genunchi, cu ml[dieri parfumate.I se p[rea c[ nu v[zuse nici o rochie mai bine croit[ =i maisimpatic[. Ar fi vrut s[ puie m`na pe cap[tul panglicei =i s-om`ng`ie. Sa=a se a=ez[ jos ]n fa\a lui.

— Mary, adu tablele, te rog.Fetele se repezir[ am`ndou[ s-aduc[ cutia cu tablele.— Nu =tii c`t semeni cu o floare!... zise Matei deodat[.— Vai, vecine, ce compliment!— Adev[rat; ar fi fost mai bine s[ tac, ]ns[ mi-a venit a=a

de firesc! Semeni ]n adev[r cu o floare. Hainele par ast[zi c[au crescut pe dumneata, cum cresc florile crinului din el ]nsu=i.

Ea se f[cuse ro=ie de pl[cere =i se opri din preg[tirea cafe-lei, ]mping`nd u=or cea=ca departe de d`nsa. Apoi se plec[ ]njos =i se uit[ la rochie.

— }\i place? E simpl[ nu-i a=a?...— Minunat[!Fetele se ]ntoarser[ cu cutia cu table =i se puser[ s[-=i bea

cafeaua ]n lini=te.Sa=a ]ntinse tablele pe mas[ =i-i ar[t[ cum se a=eaz[ pietre-

le, cum se arunc[ zarul, cum umbl[ jocul, cu ]nlesnirea unuiadev[rat st`lp de cafenea. Dar ochii ei ad`nci aveau o privireat`t de preocupat[, ]nc`t se vedea, din genele lor, ce se mi=caug`nditoare, c[ mintea e ]n alt[ parte. Gura z`mbea, umed[de fericire. M`na st`ng[, cu care arunca zarul, tremura.Cuburile s[ltau afar[ din cutie, iar Matei se pleca s[ le adune.Ea le trecea ]n m`na dreapt[, dar nici cu aceasta nu izbuteamai mult.

— Pardon!... Nu =tiu s[ mai arunc...

Via\a la \ar[

115

Dup[ un minut iar s[ri zarul, c[z`nd pe sc`nduri.— Da’ ce faci, maman? zise Mary, uit`ndu-se la ea cu

mirare.Ea, disperat[, ]=i duse mìnile la ochi, ro=ie =i respir`nd cu

greutate. P[rea c[ r`de, ]ns[ batista-i se udase de lacr[mi.Fetele se uitau una la alta, nelini=tite, iar Matei z`mbea, f[r[s[ priceap[ ce e. Sa=a se scul[ de pe scaun =i, gr[bit[, intr[]n[untru. Surorile ei se luar[ dup[ d`nsa. Ea intr[ ]n odaia ei,unde c[zu pe o sofa, cu batista tot la ochi, pl`ng`nd.

— Maman drag[, ce ai? Victorio, adu flaconul de pe masamea. Maman, \i-e poate prea cald?... ce ai?...

Bini=or, ea ]=i lu[ mìnile de la ochi =i respir[ din plin.— N-am nimic, drag[... Am ame\it. Poate c[ mi-e prea

cald. Du-te, te rog, de stai cu Matei. Victoria o s[ m[ ajute s[m[ schimb.

— S[ chem pe Manda?— Nu, feti\o.Mary ie=i, nesigur[, =i veni ]n cerdac, la Matei. }n urma ei,

Victoria intr[ repede la Sa=a, g`fìnd =i gata s[ pl`ng[ =i ea.Sa=a sta tot jos, uit`ndu-se drept ]naintea ochilor.

— |i-a trecut, maman drag[?Glasul fetei era at`t de mi=cat, ]nc`t sor[-sa p[ru a reveni

la cele dimprejur.— Mi-a trecut, feti\o. Vino-ncoace.Victoria se a=ez[ ]n genunchi l`ng[ sofa, iar Sa=a ]i lu[

capul ]n mìni =i i-l s[rut[ cu o adev[rat[ frenezie. O puterene\[rmuit[ de simpatie, de iubire de lumea ]ntreag[ ]i r[s[ri]n suflet, =i parc[, str`ng`nd ]n bra\e capul fetei, mul\umea onevoie fizic[ de a m`ngìa pe cineva. Dup[ c`teva momentese scul[ vesel[ r`z`nd:

— Mi-a trecut, haidem.}n fug[, ]=i netezi p[rul la t`mple, muie o batist[ ]n ap[ =i-=i

r[cori obrazul, apoi ie=i. Se duse, z`mbind, drept la locul ei demai-nainte. Matei se uit[ la ea, mirat =i oarecum nedomirit deceea ce se ]nt`mplase. Ea nu ]ndr[znea s[-=i ridice ochii spre el.

Duiliu Zamfirescu

116

— Sper c[ nu eu sunt cauza...— Nu, nu, nu: mi-a venit un fel de ame\eal[... de care nici

eu nu-mi dau seama. Poate fumul din biseric[... c[ldura... }nsf`r=it, a trecut.

Pe c`nd ea vorbea, un docar cu doi cai frumo=i intr[ pe poart[.— Haiti! Prefectul, zise Damian, scul`ndu-se =i voind s[ fug[.Sa=a se ]ntoarse cu privirea c[tre poart[.— Nu te speria, nu-i prefectul, zise ea r`z`nd. Fetelor,

=terge\i-o!... c`t mai e vreme.Fetele ]n\eleser[ =i se f[cur[ nev[zute.—T[nase Scatiu, cu caii lua\i de la Otopeanu.Tr[sura se opri ]naintea sc[rii =i, ]n adev[r, T[nase Scatiu se

cobor], d`nd h[\urile ]n m`na vizitiului. Caii erau minuna\i:cu picioarele dinainte ]nfipte departe ]n nisip; cu capul sus,mu=c`nd din z[bale; cu hamurile de argint, ]nh[ma\i la o tr[sur[elegant[: erau de un stil des[v`r=it. }n coada tr[surii ]ns[, staun \[r[noi, ]nc[l\at cu ciubote, ]n spinare cu un palton de-ast[p`nu-s[u, ros =i ie=it de soare, iar ]n cap cu o p[l[rie ]nalt[,ce-i venea p`n[ peste urechi, soioas[ =i zdruncinat[ ca o vechebra=oveanc[. Aceasta da de gol totul: se vedea c[ tr[sura =icaii trebuiau s[ fie cump[ra\i la mezat, ori lua\i amanet, de lavreun om cumsecade — altfel n-ar fi fost a=a de corec\i la unst[p`n care avea o asemenea prub[ de vizitiu.

Scatiu era ]mbr[cat cu un soi de halat de dril, care, ]n g`ndullui, era f[cut ca s[-l apere de praf =i totodat[ s[ r[puie lumeade ghidu=ie. Matei ]n\elese dintr-o arunc[tur[ de ochi pentruce unchiu-s[u ]l g[sea mitocan.

T[nase se a=ez[ pe un scaun, picior peste picior, =i ]ncepua se freca pe frunte cu batista.

— Ptiu... da’ cald e, neni=orule!... C[ i-am zis lui Iorgulescu:nu te duce, Gu\[... ce s[ ne ostenim noi caii pentru o rabl[ caPanaitopulo! Dar e de un antetman, domnule!...

— Ei, l-a\i ales? ]ntreb[ Sa=a.— L-am ales[r[.— Bine-a\i f[cut.

Via\a la \ar[

117

— Eu unul nu eram de idee. Panaitopulo, dipotat! Un prost,un [la! S[ mai lase locul =i la al\ii, c[ acuma e vremea tinerilor.Uite, d-nul Matei, bun[oar[; eu, un altul ca mine...

— O s[-\i vie vremea =i dumitale, zise Sa=a, z`mbind. Da’frumo=i cai ai.

— V[ place?— }mi plac mult.— O mie cinci sute de franci. Numai hamurile fac mai

mult, zise el, ]ng`mfat de mul\umire.— Adev[rat.— Ei, a=a-i cu boierimea noastr[; ia bani cu dob`nd[ ca s[

petreac[ la str[in[tate, =i c`nd la plat[, tuf[. Noi st[m colea =ine roadem din unghii, ca s[ le pl[tim arenzile, iar creditoriidumnealor le v`nd averile la mezat.

— Ia las[, d-le T[nase, c[ tot dumneavoastr[ sunte\icreditorii.

— Coan[ Sa=o, s[ m[ bat[ Dumnezeu dac[ aveam s[ iauun ban. C`t am \inut mo=ia lui, da... nu m[ dau la o parte.Aveam un samsar la Bucure=ti, care, numa ce-mi da o depe=[:„T[nase Sotirescu, Vl[deni. }n cur`nd apa la moar[„. Emediatm[ porneam la gar[, =i numai a=a, ca din ]nt`mplare, treceampe la Fialcowsky, unde Costic[ Otopeanu =op[ia prin toatecol\urile cu c[m[tarii. Cum m[ vedea, ]mi s[rea de g`t. „Cenoroc! c`t[ pl[cere!“ Eu m[ f[ceam niznai. Numa ce m[ scoteaafar[, m[ urca ]n muscal =i haide! N-avea lescaie ]n buzunar,dar muscalul, muscal. +i numa ]ncepea vorba: „c[, nene T[nase,s[-mi dai cinci mii de franci“. „N-am, coane Costic[!“ „De,g[se=ti dumneata la un bancher, =i s[ \i-i opre=ti din c`=t...“„Doar a=a“. +i numa r[m`nea la Bolivard iar eu, nentule, viraprin Lipscani cu tr[sura boierului, cump[ram mamei cele detrebuin\[, =i peste o jumat’ de ceas m[-ntorceam. „Ei, ai g[sit?“— „Chipurile am g[sit, dar mi-e =i ru=ine s[ v[ spun cu c`t“.— „Cu c`t o fi“. — „Un afurisit de jidan din Hanul cu Tei: cere17 la sut[ =i zice c[ la un boier ca d-voastr[ nu d[ mai pu\in dezece mii de lei... „}n sf`r=it, ce s[ mai ]ncurc vorba, c`nd ]ieram arenda=, ]l ciupeam; dar de ast[ dat[, nimic“.

Duiliu Zamfirescu

118

Dup[ aceea t[cu =i p[ru a se g`ndi. Matei =i Sa=a se uitau la el.— }mi pare r[u.— De ce? ]l ]ntreb[ Sa=a.— Trebuia s[-l lucrez mai bine.— Nu e=ti mul\umit?— Bine, coan[ Sa=o, nu vezi c[ l-au m`ncat al\ii... Nu era

mai bine s[-l pui eu ]n pung[, c[ mi-am trecut o via\[ ]ntreag[muncind pe p[m`ntul lui?

— Tocmai de aceea, eu credeam c[ ar trebui s[ ai mil[ deel, tocmai fiindc[ ai f[cut stare pe mo=ia lui.

T[nase Scatiu plesni din degete =i =uier[ ca un =arpe:— Boierii, boierii, cum se ap[r[!... Ehe! s-au dus vremurile

alea. Acuma chimiru! Ai bani? e=ti boier; n-ai bani? po\i s[ fiicobor`t cu h`rzobul din cer, tot degeaba. Este?

Matei, c[ruia era adresat[ ]ntrebarea, dete din cap, parc-arfi zis „mai ]ncape vorb[“.

— Eu, neaca s[-mi tr[iasc[, urm[ Scatiu, c[ de lume pu\in]mi pas[. Mo=ia mea, caii mei. C`nd ]mi vine gust de lume,pune, Costeo, caii la tr[sur[ =i la gar[, b[iete. Este?

— Este.— Ba Br[ila vrei? iote-o Br[ila; ba Dr[g[ica Buz[ului vrei?

iac[t-o colea; ba Bucure=ti s[ zicem c[ vrei? du-te, b[iete, laBucure=ti. Parale s[ ai, c[ distrac\ii se g[sesc ele. Este?

Matei pufni de r`s, dar se ]ncerc[ s[ par[ firesc, neascun-z`ndu-se de Scatiu.

— Eu nu-i spui dumneaei tot a=a?Sa=a se uit[ la el cu mirare, gata s-o umfle r`sul =i pe ea.— }mi spuneai mie?!...— Se-n\elege. Br[ila vrei? uite Br[ila; Bucure=tii s[ zicem

c[ vrei? poftim la Bucure=ti. Ce at`ta jale fiindc[ Otopeanu =i-av`ndut tr[sura la mezat! Cel pu\in acuma a intrat ]n m`na unuiom care =tie ce vrea s[ zic[ tr[sur[ =i cai.

— Este? ]ntreb[ T[nase mul\umit.Sa=a r`dea, cu m`na la gur[, parc[ se temea s[ nu supere

pe Scatiu. Acesta, ]nc`ntat de succesul ce avea, vroi s[ urmeze:

Via\a la \ar[

119

— Ba poate o s[ m[-ntrebi de ce i-am cump[rat.— Da’ nu te-ntreb, frate, zise Matei foarte serios.Scatiu r[mase un moment cam nedumerit. Apoi, ]n\eleg`nd

c[ cel[lalt vrea s[ r`d[ de d`nsul, se f[cu ro=u.— Adic[ cum vine vorba asta? m`r`i el.— Ei, hai s[ zicem c[ te-ntreb.— Am ]n\eles. Adic[ dumneata vrei s[ m-aduci peripizon...

parc[ eu sunt prost =i nu-n\eleg.Matei se pr[p[dea de r`s.— S[ te-aduc... ce?— Las[ c[ =tiu eu.Apoi vroi s-o ]ntoarc[ =i el pe glum[:— Poftim de vezi ce-nva\[ dumnealor ]n str[in[tate. Diplo-

ma, domnule, s[-\i v[d diploma!... Ce-mi umbli dumneata cufanfleuri de astea.

Matei r`dea din ce ]n ce mai tare, iar Scatiu de asemeni,p[r`nd c[ are =i el dreptul la r`s. Sa=a ]=i mu=c[ buzele, ca s[nu aib[ aerul c[ \ine parte lui Matei.

— Domnule T[nase, vrei s[ iei ceva?— O dulcea\[, cuconi\[, cu pl[cere.}=i lu[ dulcea\a =i voi s[ plece. Matei ]l ruga s[-l duc[ =i pe

el acas[, ceea ce Scatiu primi bucuros, fiindc[ putea astfel s[-iarate caii.

C`nd ]=i lu[ adio de la Sa=a, aceasta ]i zise ]ncet:— Mihai nici nu te-a v[zut... Puteam s[ te trimitem cu

tr[sura noastr[...— E prea cald, =i-\i ostenesc caii degeaba.— C`nd mai vii pe la noi?— C`nd vrei; dac[ nu e prea cur`nd, =i disear[ pot veni.— Foarte bine, te a=tept[m disear[.

XIIIC`nd T[nase Scatiu ajunse acas[, trase cu tr[sura drept la

grajd =i propti caii ]n fa\a unui morman de gunoi. El ]nsu=i stetefa\[ la desh[marea „harm[sarilor“.

Duiliu Zamfirescu

120

}ntr-o curte mare, se ]ntindeau =ireaguri de case de nuielelipite cu lut; =andramale de sc`nduri; cotine\e de g[ini;hambare; dou[ pu\uri cu furcile str`mbe =i cu jgheaburilesparte, a=a c[ noroiul era de-a pururi ]n fiin\[; o buc[t[riepov`rnit[ pe o r`n[; grajdul cailor, de nuiele nelipite, acoperitcu stuf; o porumb[rie ]ntr-un picior — ]n fine, tot felul deacarete, f[cute ]n prip[ =i pe ieftin.

}n mijlocul cur\ii, dou[ perechi de boi stau cap la cap; laumbra hambarului un buhai b[tr`n rumega; pe v`rful gunoiuluir`c`ia o turm[ de g[ini, cu un coco= mo\at; ]n noroiul de lapu\uri se t[v[leau trei porci; la u=a buc[t[riei, o \[ranc[ da dem`ncare la curci. Arga\ii umblau alene, de-abia tr[g`ndu-=iciubotele dup[ ei. C[ldura =i un ciocan, dou[ de rachiu maimult ]i mole=ea cu des[v`r=ire.

T[nase intr[ ]n cas[. Un miros de cr`=m[ ]l lu[ de la u=[.}ntr-adev[r, ]ntr-o c[m[ru\[ lipit[ cu lut pe jos, mam[-sa„boteza“ rachiul. Un argat scotea spirt dintr-un poloboc =i-lv[rsa ]ntr-o cur[toare, amestec`ndu-l cu dou[ p[r\i ap[. CoanaProhira, cu un tistimel dezbrobodit pe cre=tetul capului, cu orochie de stamb[ murdar[, sta pe un sc[unel de lemn, ca nucumva argatul s[ guste vreo pic[tur[ de b[utur[. Dumneaei]ns[ se credea obligat[ „a-=i face o idee“ de fiecare h`rd[u derachiu. La fiecare gust[real[ str`mba din nas =i scutura dinumeri.

— M[[[!... c[ tare mai e c[tr[nit, bat[-l Dumnezeu!— S[ mai punem oleac[ de ap[, coan[.— P[i vorb[-i: pune ap[; c[ le face r[u dac[ o fi prea tare.|[ranul must[cea =i v[rsa mereu la ap[.— Eu zic, coan[, s[ le d[m mai ghine ap[ proasp[t[, c[-i

mai s[n[toas[.Coana Prohira r`dea:Bat[-te Dumnezeu de be\iv, c[ tot catran ai vrea s[ bei...— P[i cine-i [la s[ lase lucru bun. M[car =i matale, c`nd te

apuc[ bete=ugul, tot la lucru tare te tragi.— Ba vezi c[ m-oi l[sa s[ m[ doboare boala.— D-apoi boala matale a= vrea s-o am eu...

Via\a la \ar[

121

— Pedepsi-te-ar Dumnezeu, dac[-i a=a...— Ba c[ chiar a=a, numa leacurile s[ mi le dea.— Da’ ce, m[, vrei s[ beau dracoveniile ce aduce

procopsitu de fii-meu?... Ap[ de vacs, ap[ de Buda, ap[ denaiba, tot ap[ =i iar ap[.

— Ba ca s[ zici!— Eu ]mi =tiu leacul: buruienile mele... S[ nu-\i ui\i vorba,

ia du-te de mi le adu... +tii unde sunt: sub pat, la perete. Suntdou[ sticli=oare, una mai mare =i una mai mic[. Pe cea maimic[ s-o aduci.

Argatul ie=i.— M[, m[!Omul ]=i ]ntoarse capul spre ea.— S[ nu te ]mping[ aghiu\[ s[-\i v`ri pliscul ]n sticl[.— P[zeasc[ sf`ntu!— Eu at`ta ]\i spui.D`nsul se duse drept la clondir, =i, cum =edea ]n genunchi

l`ng[ pat, cu fa\a spre perete, puse sticla la gur[ =i supse c`tce putu. Apoi ]=i =terse must[\ile cu dosul m`inei, puse dopulde cocean de porumb la loc =i se ]ntoarse.

Coana Profira se uit[ ]n zare la sticl[ =i apoi la argat.— O s[ te fure sfin\ii, Eremio.El se f[cea c[ n-aude. D`nsa duse sticla la gur[ =i dete

ochii peste cap.— Parc[-mi merge la inim[, maic[.— O hi pelin, coan[?— Ce pelin! Rachiu de drojdii curat, cu oleac[ de izm[,

de-\i ia durerea de la linguric[ cu m`na.Omul nu mai zise nimic, deoarece opinia lui era deja

format[, ci a=tept[ s[ duc[ sticla la loc, cu n[dejde de a se]nt[ri =i mai mult ]n opinia de mai sus.

Aceasta era starea lucrurilor ]n c[mar[, c`nd intr[ Scatiu.El se rezem[ cu m`inile de u=orii chilerului =i se uit[]n[untru.

— Da ce faci, mam[, azi, duminica? de ce nu te odihne=ti?

Duiliu Zamfirescu

122

— Apoi da, s[ m[ odihnesc... Da’ de m-oi odihni eu, cine os[ munceasc[? bagabon\ii [=tia? c[ dumneata acuma de politic[te \ii, pentru stricatul de Panaiotopulo...

— E, e, destul. Vezi mai bine c[ te d[ de gol sticla aia.— Care sticl[, ce sticl[?... sticla cu doctoriile?— Ia mai sl[be=te-o cu doctoriile, c[ te-ai buh[vit.— M-am buh[vit eu?... Nu \i-e ru=ine obrazului, potca

lumei, s[-mi vorbe=ti mie a=a! Da’ de aia te-am f[cut =i te-amcrescut eu, m[?

— Da’ eu ]\i zic pentru binele d-tale.— S[ te ia dracu, c[ mai bine te f[ceam mort, p[c[tosule.O ploaie de oc[ri triviale se pr[bu=i din gura ei asupra lui.

El ]n[l\a din umeri =i intr[ la el ]n odaie.— Iar s-a ]mb[tat.D`nsa ie=i ]n curte =i ]ncepu s[ strige ]mpotriva lui, c[ a

pus m`na pe averea de la dumnealui, c[ o \ine ca pe o slug[,c[ ea se duce ]n lume, =i c`te de toate. C`\iva b[ie\i se uitaula ea de la poart[, =i r`deau. Ea scuipa spre ei.

Dup[ ce batjocori pe toat[ lumea, intr[ ]n cas[,m[t[h[ind, =i se culc[.

Scatiu se dezbr[case =i el =i se aruncase ]n pat.}n odaia lui, cu ferestre mititele =i cu perdelu\e de stamb[

ro=ie, at`rnau de cuie: fr`ie, c[pestre =i biciuri de tot felul, ojiletc[ cu m`neci, aninat[ de un col\, vreo dou[ pistoale, opu=c[ =i o geant[; pe jos o pereche de cizme de v`n[toare, ni=tepantofi cusu\i ]n canava — =i-ncolo, lutul udat, ce \inea r[coare.

}ntins ]n pat, Scatiu se g`ndea la Tincu\a. Tinere\ea =ifr[gezimea fetei aprindea mintea fl[c[ului b[tr`n. Ce n-ar fidat s-o poat[ lua de nevast[! Conu Dinu Murgule\ ]i datora 30de mii de lei =i p[rea a nu se gr[bi s[-i ]napoieze. La ideeabanului, entuziasmul lui pentru fat[ p[rea a mai sc[dea. Luc-rul de c[penenie era: s[ pun[ m`na pe bani =i pe fat[. O tuseseac[ ]l f[cu s[ se ridice pe un cot =i s[ ]njure. R[suci o \igare,vorbind singur, =i lu[ o pan[ dup[ sfe=nic =i-=i frec[ \igareta;apoi se r[sturn[ din nou ]n pat, sorbind fumul cu l[comie.

Via\a la \ar[

123

Afar[ pe prisp[, se auzeau glasurile mai multor \[rani, cevorbeau t[r[g[nat.

— C[ nu-i, m[i, hine Petreo; de la hot[rnicia vechie, a luiMavru. El se scoal[ cu priten\iele dup[ hot[rnicia cea nou[.

— A’nginerului jude\ului, na= Gheorghe?— P[i cum.— Da’ [la nici nu =tie s[ m[soare.— P[i cic[ aia-i m[sur[toare dreapt[.— O hi, m[, c[ dracu-i me=ter.T[nase Scatiu ]i auzea din pat =i turba de m`nie. I-ar fi

]mpu=cat ca pe ni=te cìni, dac[ nu i-ar fi fost fric[ de jura\i.Se scul[ bini=or =i se duse s[ se uite la ei de pe fereastr[. Eraucei mai d`rji din sat. El ]=i ]mbr[c[ laib[rul de dril =i ie=i la ei.Clocotea de m`nie, dar se st[p`nea.

|[ranii se scular[ cu to\i ]n picioare, cu c[ciula ]n m`n[.— Bun[ vremea, oameni buni.— S[rut[m mìnile, boierule.— D-apoi, ce dori\i de v-a\i sculat pe vremea asta s[ veni\i

la mine?— Apoi ce s[ dorim, coane? s[n[tate dorim.— S[n[tate s[ dea Dumnezeu. Alta?— P[i ia, h`rtia asta...Unul din ei scoase din s`nul c[m[=ii un mototol de basma

=i, desf[=ur`ndu-l cu mìnile lui cr[p[cioase, dete de o cita\ie.T[nase se f[cu ro=u.— E o „ceta\ie“, zise el. Nu =ti\i dumneavoastr[ c[ a=a am

vorbit: s[ ne c[ut[m fiecare dreptatea la judecat[.— P[i ghine, coane, a=a ne-a fost vorba?... zise cel mai

b[tr`n dintre \[rani. Noi \i-am spus c[ la judecat[ nu mergem.Mai ghine-\i facem vo povar[...

— P[i ce povar[ s[-mi face\i, oameni buni?... c[ dumnea-voastr[ nu le ]mplini\i nici pe cele vechi.

— He! p[catele noastre, d-apoi cine-\i munce=te p[m`ntul,coane?...

— Banii mei, bade.

Duiliu Zamfirescu

124

— I-auzi, m[, zise unul, eu p`n[ azi n-am pomenit bande la el.

— Tac[-\i gura, m[, Leftere, ziser[ cu to\ii.Scatiu se uita la el pe sub spr`ncean[. }ndoi h`rtia =i vru s-o

dea ]napoi \[ranului de la care o luase.— }n sf`r=it, lua\i-v[ „ceta\ia“, =i mai bine a=a: la judecat[

nici eu nu v[-n=el, nici dumneavoastr[ nu m[ ]n=ela\i.|[ranul nu vru s[-=i ia cita\ia ]napoi.— D-apoi parc[ n-o s[ ne judece tot boierii.— Corb la corb nu-=i scoate ochii, ad[ug[ Lefter.— Ci tac[-\i gura, m[ nea Leftere.— A b[ut un p[h[ru\ la grec.— Ba n-am b[ut nici defel, da’ ce umbl[ s[ ne ia p[m`ntul!...— A=a este, ziser[ mai multe glasuri.Cei din frunte, mai b[tr`ni, c[utau s-o ia mai pe domol.— Noi, de la hot[rnicia veche n-am fost sup[ra\i de nimeni,

strig[ Lefter, ]n mijlocul \[ranilor; ce vine el acuma s[ ne iap[m`ntul!

— M[, da’ iute te-ai f[cut, bade Leftere, zise Scatiu, ro=u dem`nie, dar tot c[ut`nd s[ se st[p`neasc[.

— Iute m-am f[cut, c[ umbli s[ ne furi p[m`ntul, t`lharule!Vreo c`\iva \[rani ]l luar[ de spate =i-l deter[ la o parte.— S[ nu-\i calce chiciorul pe ogorul meu, c[ te zbur[tuiesc!

strig[ Lefter.— E b[ut, coane, s[ nu-\i fie cu sup[rare.— Las[ c-o s[-l ]nv[\ eu minte!... Ei, ce mai vre\i de la mine?— Apoi s[ nu ne iai p[m`nturile, s[rac de maica noastr[, c[

ne la=i copchiii pe drumuri, coane.— Ce-o s[ v[ fac eu, mo= Stoico! Pe planurile mele de

hot[rnicie a=a st[, c[ grindul de la Cucuie\i p`n[ la hele=teu esteal statului; eu sunt dator s[ ap[r averea statului, c[ altfel o pl[tescdin buzunarul meu.

— D-apoi statul de ce nu s-a mai sculat p`n[ acu=ica?... el nuia de la noi, el ne d[, c[ de aia-i stat.

— O fi... Cine v-a mai b[gat ]n cap =i asta?

Via\a la \ar[

125

— Apoi cic[ o s[ vie porunc[ de la guvern s[ ne ]mpart[toate alea.

— S-o a=tep\i, mo= Stoico.— P[i noi nu =tim, coane: omul f[r[ carte e ca vai de el; da’

a=a s-a zvonit, a venit cic[ de la Ro=ia porunc[ s[ ne ]mpart[p[m`nturi.

— S[ v[ ]mpart[ p[m`nturi!... Grele vremuri am ajuns, s[-\ispui drept! Da’ dumneata ai primi, mo= Stoico, s[-\i ]mpart[p[m`ntul? ai primi s[-\i ia fata =i muierea; s[-\i ]mpart[ a=ternutul;s[-\i ia oala de la foc; s[-\i ]mpart[ boii de la jug, c[ dumneata aipatru iar be\ivul [la care m[-njur[ n-are nici unul, fiindc[ i-a b[ut.

— Da, or am b[ut banii t[i, m[ calicule, zise Lefter de lao parte.

— S[-\i tac[ gura, ho\ule, c[ te ]mpu=c! r[cni T[nase la el.— Ia mai \ine-\i gura, m[ Leftere, ziser[ mai mul\i. Lefter

t[cu. Scatiu, sim\indu-se ascultat, urm[:— |i-ai ]mp[r\i boii cu el, ha?... D[-i =i lui doi boi, c[ el n-are

=i „mneata“ ai patru, ha?Scatiu se uita la el =i cu coada ochiului la cei de primprejur,

mul\umit de efectul ce f[cea. Stoica ]=i trecea cu dosul palmeipe cotoarele de must[\i:

— P[i dac[ e s[-i d[m doi lui Lefter, coane, eu nu am dec`tpatru, iar matale ai o ciread[ ]ntreag[: d[-i =i lui, s[racul.

B[tr`nul Stoica must[ci, pe c`nd ceilal\i se foiau ]ntre ei,ne]ndr[znind s[ r`d[.

— Eu, lui Lefter, boi?... =oricioaic[, zise T[nase, av`nd aerulde a glumi. Merge\i cu Dumnezeu, oameni buni, =i la ziua]nf[\i=[rei veni\i la judecat[, c[-i numa de form[, ca s[ num-apuce statul.

— Mai r[m`ne\i s[n[to=i, coane, da’ noi la judecat[ nuvenim, =i nici judecata s[ nu calce pe la noi, c[ nu e bine.

T[nase intr[ ]n[untru, cu cita\ia ]n m`n[, iar ei se dep[rtar[,vorbind =i d`nd din m`ini.

— Ai dracului, mi-au l[sat „ceta\ia“... Bre! a ajuns \[ranulmai =iret ca boierul, zise el, ca moral[.

Duiliu Zamfirescu

126

+ezu pe marginea patului =i se g`ndi fum`nd. Dup[ c`tvatimp intr[ mam[-sa, sp[sit[ =i nec[jit[, =i merse de se a=ez[pe un col\ de scaun, f[r[ a zice nimic. El se uit[ la ea mi=cat.C`t putea b[d[r[nia lui s[ ]ng[duie sentimente ]nalte, eleerau pentru bab[. }i ierta toate celea, p`n[ =i be\ia, fiindc[,de, „o mam[ are omul“.

— Ei, ce ai de te-ai sup[rat a=a?Ea da din cap =i-=i fr`ngea m`inile, zb`rcind din gur[ ca un

copil ce st[ s[ pl`ng[.— L-am auzit... pe Lefter... nu l-ar mai r[bda p[m`ntul...— Ei!... =i de asta te-ai nec[jit at`ta?— Cum s[ nu m[ nec[jesc, maic[!... Auzi dumneata, \[ran

obraznic!— Era beat.— Beat, ha?— Apoi be\ia o s[ puie cap[t la mult[ lume, zise el cu

]n\elesuri.— A=a z[u, be\ia. Beau, bat[-i mama lui Dumnezeu, de

sting p[m`ntul.— Dup[ aceea se scul[ ]n picioare =i se apropie de el cu

mare tain[.— T[nase!...— Ei, ce-i?— Oare s[ nu-=i v`re coada =i „fodulul“?Aceasta era porecla lui conu Dinu.— Ia tac[-\i gura, maic[.— Iaca tac, zise ea repede, duc`ndu-se din nou pe col\ul

scaunului.— „Fodulu“ dac[ ar putea =i-ar pl[ti datoria.— La sf`ntu a=teapt[. Te-a g[sit pe dumneata prost =i-=i

joac[ calul cum ]i place.— Ce face?— Chiar a=a. Te \ine cu vorba s[-\i dea fata. Parc[ cine =tie

ce mai scul[. Fete pentru dumneata c`te pofte=ti...— Oleo!... S[ nu m[ fac[, c[-i v`nd =i cenu=a din vatr[.

Via\a la \ar[

127

— S[ i-o vinzi, procopsitului, c[-i cu coada ]n sus ca ocapr[ rìoas[... Acu a mai venit =i lingoarea de nepotu-s[u =inu mai ]ncapi de ei.

— Doftorul cel mare!— Doftor, [la?... Nici pe Cotei din curte nu i l-a= da ]n

seam[. Eu zic s[-i pui „sifestru“.— Ba vezi c[ nu.— S[-i pui „sifestru“, =i s[-l v[d eu venind colea la mine,

=i tip[rindu-mi mìnile =i pe o parte =i pe alta, =i eu s[-i spui:„Nu putem, nu putem“. Cioclovina dracului!... C[ d-aia mi-am ros eu palmele, muncind cu r[posatu tat[-t[u, ca s[str`ngem bani, s[ le d[m lor, =i ei s[ ne fac[ mutre... Acu=i s[te duci =i s[-i pui „ezecu\ie.“

— Ei, ]ncet, ]ncet.— Ba nici un ]ncet.— Zi s[-mi dea de sp[lat.— Bate-i-ar Dumnezeu de calici ]nfumura\i.Dup[ c`teva minute, intr[ jup`neasa Li\a, o dudan[ de

muiere c`t un munte. Ea aducea un lighean de aram[, cu ibricude ap[ ]n mijloc, o cutie de tinichea cu o coaj[ de s[pun, =i,pe um[r, un =tergar de \ar[. Dup[ ce a=ez[ totul pe un scaun, ]laduse dinaintea lui Scatiu =i-i turn[ s[ se spele.

XIVMatei se ducea la Com[ne=ti mai ]n toate zilele. Se

obi=nuise a=a de mult cu drumul acesta, ]nc`t, c`nd ]=i maiaducea aminte de vorbele mame-sei =i ]ncerca s[ mai puiefrù pl[cerei de a vedea pe Sa=a, i se p[rea c[-i lipse=te ceva.Dar atunci ]=i zicea c[ e dator s[ se duc[, tocmai ca s-ocunoasc[ mai bine.

}ntr-una din aceste zile de cumin\enie, pe c`nd r[t[ceasingur, c[lare, pe marginea mo=iei, se opri la bost[n[ria unuilipovean.

Duiliu Zamfirescu

128

A=ezat[ ]n mijlocul c`mpului, pe malul unui iaz de moar[,coliba str[juia un drum mare, ]ntinz`ndu-=i umbrarul deasupragr[mezilor de pepeni. Lipoveanul cu femeia =i cu dou[ fete]nc[rcau un car cu f`n. }ndat[ ce-l v[zur[, venir[ la el. Omul,cu capul gol =i cu c[ma=a ro=ie peste pantaloni, se apropie deel =i-i s[rut[ m`na; femeile de asemenea. Apoi una din elealerg[ ]n[untrul colibei =i veni cu un fund curat =i un =tergar,pe c`nd lipoveanul scotea dintr-o groap[ un pepene enorm, pecare-l t[ie pe fund. Pepenele era minunat. Cu custura ]nfipt[ ]nmiez, lipoveanul i-l a=ez[ dinainte, =i apoi se dete la o parte.

El r[mase singur, uit`ndu-se pe c`mp. Soarele apunea ]n dosulcolibei, lumin`nd piezi= miri=tele roase. C`t vedea cu ochii, nu]nt`lnea dec`t pete g[lbui de oarze secerate, ori suhaturib[t[turite, pe care ici =i colo r[m[seser[ ]n picioare curnu\izgribuli\i =i tufe de t`rtani. Departe, pe drum, un v[l[tuc de prafp[rea c[ vine spre colib[, cu cine =tie ce c[r[u=i ]n mijloc.

Un sentiment de pace ne\[rmurit[, de oarb[ supunere vremeice trece =i ]ng[lbene=te pustiurile, da priveli=tea locului. Parc[a=a trebuia s[ fie. Deprins acum cu firea \[ranilor, ]n\elegeamai lesne natura dup[ oameni, dec`t pe oameni dup[ natur[.Fluierul drume\ului ce noaptea se ]ntoarce acas[, =i ]n c`tevanote chinuite spune ]nduio=area omului, era harfa pustiet[\eiaceleia; chipurile lini=tite ale cosa=ilor r[sfr`ngeau luminaoarecum t`rzie a soarelui apun`nd. +i se sim\i el ]nsu=i cuprinsde descurajare, uit`ndu-se ]nainte. „O fi“, aceast[ vorb[ at`tde rom`neasc[ ]i veni ]n minte. +i de la vorb[ ]l prinse g`ndulsoartei \[ranilor: ce buni erau c[ o primeau a=a cum era!... }=iaduse aminte de hot[r`rea de a le face =coal[, pe care eradeparte de a o aduce la ]ndeplinire. }nfipse cu\itul ]ntr-o feliede pepene =i se puse a scoate semin\ele din alveolele lor]mbrumate de zah[r; ia, a=a te ia via\a, cum ia o ap[ ad`nc[un pai =i-l poart[ domol de la un cot al malului la un alt cot;apa curge, ]nceat[, =i tu curgi cu ea, f[r[ s[ po\i face ceva.

V[l[tucul de praf se apropia, iar el se uita lini=tit la drum.Era o tr[sur[ cu doi cai. C`nd ajunse ]n dreptul colibei, i se

Via\a la \ar[

129

p[ru c[ recunoa=te tr[sura Sa=ei, =i, f[r[ s[ se mai g`ndeasc[,s[ri de unde se afla =i f[cu semn vizitiului s[ opreasc[. }nacela=i timp, de sub co=ul tr[surei se ivi capul Sa=ei, care nu-lvedea =i, mirat[, p[rea c[ vrea s[ cunoasc[ cauza pentru carese oprea. C`nd ]ns[ recunoscu pe Matei, se dete jos repede =iveni la el cu m`na ]ntins[.

— Ce te faci pe aicea, omule?El dete din cap, ne=tiind ce s[ r[spund[.— Uite, m`ncam un pepene.— Ce bun[ idee! Mi-e a=a de sete...+i f[r[ s[ mai a=tepte alt[ poftire, se a=ez[ pe banc[, ]=i

ridic[ p`n[ la v`rful nasului v[lul des cu care era acoperit[, =ise puse s[ taie buc[\i mici de pepene =i s[ m[n`nce. Era]nc`nt[toare. Ochii, privind spre el, r`deau de fericire. M`na,str`ns[ ]n m[nu=e, ap[sa u=or =i elegant pe m`nerul bietei custure.

— Cum ai ajuns pe locurile astea?— Uite a=a. Da’ vezi ce bun pepene? nu mai m[n`nci?— Mul\umesc, am luat numai ca s[-mi treac[ de sete...— Da’ ia spune, cum te g[se=ti pe aici?— Apoi, cum s[ m[ g[sesc... ]mi era ur`t =i am ie=it s[ m[

mai plimb.— A=a?... Va s[ zic[ la noi nu vii, fiindc[ e=ti ocupat, =i pe

alt[ parte umbli singur pe c`mp, s[-\i treac[ de ur`t.— Umblu s[-mi treac[ de ur`t =i s[-mi cunosc bine mo=ia.— Da?— Da. Apoi, „s[-mi treac[ de ur`t“ e o vorb[. Eu, ca mul\i

oameni, fug de ur`t, dar ]n acela=i timp am nevoie c`teodat[de singur[tate.

Ea se uit[ la el, clipind des =i p[r`nd c[ vrea s[ p[trund[]n\elesul vorbei.

— Asta e adev[rat, zise ea, dup[ un moment de t[cere.— Nu-i a=a?— Da. Dar tot ar trebui s[ vii la noi mai des.— O s[ viu. }\i spun drept c[ a= veni =i mai des, ]ns[ m[

tem s[ nu fiu sup[r[tor cu vizitele mele.

Duiliu Zamfirescu

130

— Matei!El ridic[ repede ochii spre d`nsa, surprins de a o auzi

chem`ndu-l pe nume. Sa=a se-nro=ise =i se uit[ ]n p[m`nt.— Mihai o s[ plece ]n cur`nd, =i dore=te mult s[ te vad[,

ad[ug[ ea cu anevoin\[.— Pleac[?... O s[-l ]nso\e=ti =i dumneata?— P[i ce s[ fac?...El r[mase cu m`inile ]ncruci=ate pe genunchi, g`ndindu-se.

Sa=a pleca!... Era pentru el o vorb[ nou[ =i aproape f[r[ ]n\eles.Se uita la d`nsa lung. Ea, cu v`rful umbrelu\ei, mi=ca un pai,jos, pe p[m`nt.

— Nu iei ni=te pepeni s[-i duci acas[? tot e=ti cu tr[sura.— Ba da.Lipoveanul alese ce avea mai bun ]n groap[. Matei ]i a=ez[

cu grije la picioarele tr[surei, apoi se duse s[-=i dezlege calul.— Vin dup[ dumneata.— Cum! vii cu mine, sper.El stete un moment la ]ndoial[.— Vin, dac[ vrei, dar a= fi aprins o \igar[.— Aprinde; mie-mi face pl[cere. Leag[-\i calul l`ng[ ai

mei =i hai s[ mergem, c[ apune soarele.Matei voia s[ urmeze pove\ele ei, dar nu izbutea cu nici

un pre\ s[ dezlege c[p[strul de la g`tul calului. Sa=a se uita lael cum f[cea lucruri pe care nu le ]nv[\ase =i o bufni r`sul.

— De ce r`zi?— Tare mai e=ti st`ngaci!...Lipoveanul se repezi de unde era, =i ]ntr-o clip[ desf[cu

c[p[strul =i leg[ calul l`ng[ ceilal\i.El, cu m`inile ]n v`nt, a treab[, se urc[ ]n tr[sur[ r`z`nd.— Dac[ n-am f[cut niciodat[ me=te=ugul [sta!...— +tiu... de aia m-am mirat =i m[ mir de hot[r`rea dumitale

de a r[m`ne la \ar[... Dar, ]n sf`r=it, bine faci, zise ea,a=ez`ndu-se comod ]n col\ul tr[surei.

De la o bucat[ de vreme drumul mare fu l[sat, =i roateletocar[ mai departe pe p[m`ntul \elinos al c`mpului.

Via\a la \ar[

131

}mbr[case umbra toat[ zarea, preg[tind calea amurgului.Departe, ]n marginea orizontului, soarele disp[ruse,arunc`ndu-se ]ntr-un ocean de purpur[. Raze ca de opal seridicau pe fundul liliachiu al cerului, p[r`nd ni=te stropiturienorme. Se sim\ea cum vine noaptea. O gean[ v`n[t[ delumin[ se ]nchidea prelung spre apus. Dunga dealului, pecare era satul, se ]neca ]ncetul cu ]ncetul ]n clarul obscural amurgului.

— Ce moment ]nc`nt[tor!... zise el. Vezi? te miri de ce amr[mas la \ar[... Iat[ de ce.

Ea t[cea, pierdut[ cu ochii ]n p`nza orizontului.— Ce frumos e!... Nu-i a=a?— Da, r[spunse ea cu glasul tremur[tor.— E a=a de frumos c[ te r[spl[te=te de toate ostenelile zilei.

Nimeni nu poate prinde ceasul trec[tor. Numai soarele, ]n r[s[rit=i-n apus, pare a-l ]nsemna pe cer.

— Mai cu seam[ ]n apus.El t[cu un moment. Dup[ aceea, ]n\eleg`nd ce g`ndea

ea, o ]ntreb[:— De ce?— A=a. }n r[s[rit e veselie, se amestec[ o idee vag[ de

speran\[. +i ]n fericire nu se num[r[ ceasurile. Pe c`t[ vreme]n apus, sufletul ]ntrevede un sf`r=it, clipele cele din urm[ aleunui foc ce se stinge...Nu-i a=a?

— Da... }n sf`r=it, ast[zi mi se ]nt`mpl[ un lucru ce rar se]mpline=te ]n via\[.

— Care?— Acela de a vedea schimb`ndu-se o dorin\[ puternic[,

]n realitate, =i de a fi tot a=a de ]nc`ntat de realitate c`teram de dorin\[.

— Adic[, vorbind ]n proz[?— Nu-i destul de limpede?— Ba da... dar ce vrei s[ zici?— Vreau s[ zic c[, ]n general, nimic nu trece din lumea

ideal[ ]n cea fenomenal[ f[r[ s[ nu piard[ din farmec. Ast[zimi se-nt`mpl[ contrariul, pentru ]nt`ia=i dat[.

Duiliu Zamfirescu

132

Ea ]ncepu s[ r`d[.— Din ce ]n ce mai limpede. }nchipuie=te-\i c[ sunt foarte

proast[... De ce nu vrei s[ spui lucrurile ]n bun[ =i curat[ limb[rom`neasc[?

— Ba le spui. Vream s[ zic c[ de mult[ vreme visam lascena asta la \ar[, la c`mpul ]ntins; de mult vream s[ m[ ]ntorcaici, s[ tr[iesc ]n p[m`ntul nostru, s[ r[suflu din plin =i s[ m[arz[ soarele... Mi s-a ]mplinit dorin\a, =i sunt tot a=a de fericitacum, precum eram ]nainte de ]mplinirea ei.

— }mi pare c[ e natural s[ fie a=a.— E o p[rere. Noi nu suntem deplin ferici\i dec`t numai ]n

iluzia fericirei noastre.Ea t[cu un moment. Dup[ aceea adause timid =i ]ncet:— Cu toate astea mie ]mi pare c[ sunt fericit[ ]n realitate.— Da, se poate. Dar m[ prind c[ dumneata e=ti persoana

cea mai vis[toare...— Eu?!...— Da, dumneata. Nu vis[toare ]n ]n\elesul vulgar, ci

meditativ[, r[sfr`nt[ ]nl[untru, tr[ind prin propriile for\e alesufletului dumitale =i cer`nd foarte pu\in de la lumea din afar[.

— Eu nu =tiu; =tiu at`ta, c[ via\a ]mi pare interesant[,lumea ]n general bun[ =i, cu un ideal ]n suflet, a= tr[i unveac f[r[ s[ m[ pl`ng.

— A!... va s[ zic[ ai un ideal?— Negre=it... Cine nu are un ideal?— Cine nu are... Foarte mult[ lume.Ea dete din cap =i nu mai r[spunse.}ncepea s[ se cam ]ntunece. Se auzea rop[itul cailor

pe ]ntinderea c`mpului, =i nu se vedea dec`t linia dealuluice se apropia.

— A= putea oare s[ te ]ntreb ce ideal ai?Ea mi=c[ u=or din v`rful unui picior, z`mbind.— M[ a=teptam s[ m[ ]ntrebi.— De ce?— A=a.

Via\a la \ar[

133

— Atunci r[spunde-mi.— Nu pot s[-\i r[spund.Acum ]i veni r`ndul lui s[ tac[.— Ai dreptate, adaug[ dup[ un moment, nu a= fi ]ndr[znit

s[ te ]ntreb, dac[ te-a= vedea bine.Ea ]ncepu s[ r`d[.— De ce r`zi?... }mi pare r[u c[ r`zi.Dar ea r`dea =i mai tare. El t[cu cu totul. Dup[ c`tva timp

t[cu =i ea, =i iar[=i nu se mai auzi dec`t mersul tr[surei.— Iart[-m[, zise d`nsa, ating`ndu-l u=or cu m`na.— De ce s[ te iert? Nu mi-ai f[cut nimic.— Da, dar am r`s proste=te... M[ ier\i?— Cum s[ nu te iert.El ]i lu[ bini=or m`na ]ntr-ale lui =i nu mai zise nimic. Erau

at`t de ferici\i am`ndoi, ]n amurgul vremii, ]nc`t ar fi dorit s[se duc[ tr[sura mai departe =i tot mai departe f[r[ \el.

— Eram pe drumul arz[tor al confiden\elor, zise el ]ncet =iparc[ s-ar fi g`ndit la lumea din mintea lui. Al[turi de dorulmeu de \ar[, sta dorul de cineva, iubit dar necunoscut. }mip[rea c[ trebuie s[ te ]nt`lnesc. M-ai ]nso\it ]ntotdeauna =ipeste tot =i, cu toate astea, nu =tiam cine e=ti.

Ea se lipise de um[rul lui, t[cut[ =i tremur[toare.— +i acum, cunosc`ndu-te, ]mi pare c[ e=ti aceea pe

care o doream, ]ntocmai, aievea, mai dulce =i mai bun[dec`t cum o visam...

O lung[ t[cere urm[ vorbelor acestora. P`n[ acas[ numai ziser[ nimic. Plecat[ cu capul pe um[rul lui, Sa=a]nchidea ochii pe jum[tate =i vedea linia dealului,]ntunecat[, pierdut[, parc[ ar fi fost o dung[ pe cer. }nultima tremurare a luminei apuse ]nota o stea. Ea p[rea c[iese din ad`ncul timpului =i vine, vine spre orizonturilenoastre, purt[toare de ve=ti bune.

Tr[sura se opri la poarta lui Matei. El se dete jos, ]ncet.— Ce r[u ]mi pare!...Sa=a ]l str`nse u=or de m`n[.

Duiliu Zamfirescu

134

— Vii mìne?— Da.— Vrei s[-mi spui, c`nd vei veni, ce stea e aceea?...Ea ]i ar[t[ cu m`na spre cer.— E a speran\ei =i a fericirei.— +tiu... pentru noi.— Pentru noi.— Da, pentru noi. Dar pentru lumea cealalt[?— }n apusul soarelui, ]n august, ]mi pare c[ se ive=te

constela\ia Fecioarei. }\i spun mìne cum se cheam[...Noapte bun[.

— Noapte bun[.

XVEl intr[ acas[, senin, fericit, cu o puternic[ not[ de ideali-

tate, ce r[suna p`n[ ]n straturile cele mai dep[rtate ale sufletului.Sa=a se dete jos din tr[sur[ ca o p[s[ric[. Fetele =i Mihai,

care o a=teptau, stau ]n balcon cam ploua\i, fiindc[ era t`rziu=i le era foame.

— Da’ ce \i s-a ]nt`mplat, maman? o ]ntreb[ Mihai.— Nu mai pute\i de foame, nu-i a=a? Am plecat t`rziu de la

Vl[deni, =i pe drum am ]nt`lnit pe Damian, la coliba unuilipovean, de unde v-aduc =i pepeni. Hai s[ m`nc[m.

Ei se duser[ la mas[ =i Sa=a intr[ un moment la ea s[ sescuture, =i dup[ cinci minute veni ]n sofragerie c`nt`nd.

— Maman, nu =tii un lucru?... mìne ne vine sf`nta de laAgapia.

— Da?— A trecut subprefectul pe aici, =i ne-a spus c[ mìne, la

zece, s[-i ie=im ]nainte cu tot satul.Turic[, feciorul, cu obicinuita lui ]nlesnire de a se amesteca

]n vorb[, zise:— D-apoi c[ „premarele“ este chiar afar[ cu popa Buz[-

t[iat[.

Via\a la \ar[

135

— A=a?... Zi-i s[ vin[ ]n[untru.Nu trecu mult =i un \[ran voinic intr[ pe u=[ bini=or, c[lc`nd

pe v`rful degetelor. Era un om zdrav[n, care, dup[]mbr[c[minte, se vedea a fi chiabur.

— S[rut m`inile, cuconi\[.— Mul\umim dumitale, primarule. Ce aud, c[ ne vine sf`nta?— Apoi, cic[ vine... C[ ]nc[ a trecut dl subprefect pe la

prim[rie =i a l[sat porunc[ s[ scoatem lumea ]naintea sfintei,cu mic cu mare, doar s-o ]ndura Dumnezeu cu ni\ic[ ploaie,c[ s-a r[sucit porumbul de toat[ isprava.

Sa=a p[ru c[ se g`nde=te un moment.— Ia ascult[, V`lsane, da’ oare trebuie ploaie cu adev[rat?— Trebuie, cuconi\[, la porumb.— +tiu. Da’ ce face lumea care a r[mas cu vrafurile ]n

arie?— P[i, ce s[ fac[? C[ =i Dumnezeu nu ne poate mul\umi

pe to\i.— Cei ce n-au cai au r[mas ]n urm[.— Cei care n-au cai or mai treiera cu chicioarele, zise

primarul.— Da’ dac[ vine ploaia?— P[i m[car de-ar da Dumnezeu... Da’ =tii, p`n[ se mai

preg[te=te, p`n[ una alta, =i-a sf`r=it rum`nul \`ra de orz.— Bine, V`lsane. O s[ trebuiasc[ vreo mas[...— P[i chiar de aia venisem, s[ m[ rog s[ ne dai cele de

trebuin\[.Pe c`nd el vorbea, se ivi ]n spatele lui potcapiul popei.Popa Vasile Buz[-t[iat[ era cunoscut la o po=t[ ]mprejur.

Cu pulpana antereului prins[ ]n br`u, cu ciobotele sc`lciate =icu burta ]nainte, era tipul preotului de moda veche. Glume\,lacom la m`ncare, scurt la slujb[, se \inea de popie prin obicei=i fiindc[ „dac[ nu curge, tot pic[„, dar altfel era arenda= =i el;lua o sfoar[ de p[m`nt de la unul, cump[ra l`na de la altul,mai da c`te un ban, doi, cu cam[t[, =i astfel ]=i ridica spuza decopii ce avea. Sa=a nu-l putea suferi, =i-l ]ng[duia numai fiindc[

Duiliu Zamfirescu

136

r[m[sese mo=tenire de la tat[-s[u; dar adusese un al doileapreot, om cumsecade, care ducea tot greul bisericei.

— Mas[ bun[, taic[.— Mul\umim, p[rinte. D-apoi, ne vine sf`nta, hai?Popa nu r[spunse nimic deocamdat[, ci, unindu-=i degetele

de la m`na dreapt[, boscorodi c`teva cuvinte deasupra mesei,arunc`nd ochii lacomi la ni=te p[tl[gele ]mp[nate; dup[ aceealu[ un scaun =i =ezu, cu ochii \int[ la p[tl[gele.

— Hm!... zise el, astea pe turce=te se cheam[ „Imambaild]“... +tii, coan[ Alexandrino?... cic[ un preot de [ia de-ailor a m`ncat ]ntr-o zi p`n[ a cr[pat... =i de aia s-a chemat a=a:„Imam baild]“, adic[tea „a cr[pat Imamul“

Mihai =i fetele r`deau s[ se topeasc[.— Nu pofte=ti, p[rinte? zise b[iatul, ]ntinz`ndu-i o farfurie.Sa=a se uit[ la el, ]ncrunt`nd din spr`ncene.— Maman, je t’en prie.P`n[ s[ r[spund[ ea, popa ]=i tr[sese pe taler dou[ p[tl[gele,

=i se uita curmezi= spre fecior, parc[ ar fi vrut s[-i cear[ ceva.— Ce dore=ti, p[rinte? ]l ]ntreb[ Sa=a.— M-a= ruga de un p[h[rel de rachiu... s[ le fac oleac[ de

drum, c[, precum zice sf`nta scriptur[: „frunz[ verde, de dain-ai, iar mielu bl`nd suge la dou[ oi“.

Turic[ ]i aduse un p[h[ru\ de rachiu, pe care popa ]l azv`rlipe g`t, de era c`t p-aci s[-l ]nghit[ cu pahar cu tot.

Primarul se uita la el =i z`mbea.— Dumneata nu vrei ceva, V`lsane?— S[rut[m m`inile, cuconi\[.Turic[ ]i dete numaidec`t rachiu, dar omul, foarte cuviincios,

nu vru s[ primeasc[. Sa=a se uit[ la el c`t era de ]ntreg =i decuminte, =i vru s[-=i urmeze cu d`nsul vorba mai departe.

— Va s[ zic[ ce crezi c[ trebuie?— Apoi s[ vedem ce zice p[rintele.Popa ]nghi\ea dumicaturile c`t pumnul, =i n-avea vreme

s[ vorbeasc[.— Ce zici, p[rinte? ]l ]ntreb[ Sa=a.

Via\a la \ar[

137

— O mas[, o fa\[ de mas[, lum`n[ri =i t[m`ie.— Bine. Alta nu mai trebuie?Popa ridic[ din spr`ncene c[ nu.— S[ d[m gazd[ la preot =i la maici, zise V`lsan, =i s[

vedem de cai, c[ poate vine sf`nta cu dro=ca.— Bine, taic[, s[-i da\i, morm[ie popa, c[ cine d[ cu

m`inile, alearg[ cu picioarele, iar cel ce pl`nge pe s[rac s[-ipoarte traista.

Primarul r`dea, dar v`z`nd pe pop[ c[-=i dezleag[ saculcu proverbele, ]i f[cu semn s[ se scoale.

— Hai, p[rinte, c[ te a=teapt[ coana preoteas[.— S[ mergem, taic[.Mai dete du=c[ un pahar cu vin =i se scul[.Dup[ ce plecar[, Mihai se puse s[ fac[ =i el ca popa Vasile,

zic`nd proverbele pe v`rful degetelor: „ Frunz[ verde de dai n-ai“.— Maman, ]mi dai voie s[-mi rup un dinte, ca s[ sem[n

mai bine cu el?— Ia nu mai vorbi prostii, zise Sa=a r`z`nd.— Z[u a=a, maman.— Rupe\i-l, dac[ vrei.Ei urmar[ hazul mai departe, dup[ mas[, pe c`nd Sa=a se

duse la ea s[ scrie.C`nd se a=ez[ jos =i lu[ condeiul, singur[, scena din tr[sur[

]i reveni ]n minte cu at`ta putere, ]nc`t se rezim[ de spatelefotoliului =i privi drept ]nainte. Oare era adev[rat? Ea fusese?sau o dulce ]nchipuire de sine o f[cea s[ urmeze, de=teapt[, unvis fericit?

Scrise dou[ r`nduri lui Matei, rug`ndu-l s[ vin[ a doua zi =is[ vesteasc[ =i pe conu Dinu de sosirea sfintei.

Pe la nou[ ceasuri diminea\a tot satul era la c`mp, pemarginea drumului mare. T[b[r`\i pe =an\ul =oselei, \[raniivorbeau lini=ti\i, =terg`ndu-=i sudoarea cu dosul palmei, iarnevestele =i fetele, cu rochiile de st[mbi ]ntinse roat[ ]mprejurca s[ nu le p[teze, ]=i istoriseau p[surile lor zilnice, parc[ nicivorb[ n-ar fi fost de venirea sfintei.

Duiliu Zamfirescu

138

La Com[ne=ti, Mihai =i fetele a=teptau ner[bd[tori pe Sa=a,care nu se mai ispr[vea de g[tit. Victoria ]i b[tu ]n geam.

— Maman, se-nt`rziaz[ prea mult.— Dac[ sunte\i a=a de ner[bd[tori; lua\i tr[sura =i duce\i-v[.— S[ \i-o trimetem ]napoi?— Negre=it.Ei plecar[. }n urma lor, Sa=a se g[ti repede =i ie=i ]n balcon,

a=tept`nd pe conu Dinu =i Matei. La ideea de a-l revedea,sim\ea inima b[t`ndu-i-se cu putere =i un val de c[ldur[ urc`n-du-i-se ]n obraji. Intr[ ]n[untru cu neast`mp[r; ]=i a=ez[ p[l[riamai pe frunte; ]=i scoase o m[nu=[, ca iar s-o puie dup[ unminut.

Un zgomot de tr[sur[, ]n curte, o f[cu s[ se repead[ lafereastr[. Dar era numai subprefectul. Cu toate c[-i erasimpatic, de ast[ dat[ Sa=a ]l g[si venit la nevreme, =i nuie=i. Un argat, care v[zuse tr[sura ei plec`nd, spusesubprefectului c[ toat[ lumea era la c`mp, =i-l f[cu astfel s[se duc[. Dup[ pu\in timp veni =i Matei. Sa=a ]l v[zu de pefereastr[, =i se repezi la u=[ s[-i ias[ ]nainte, ]ns[ inima ]ib[tea a=a de tare, ]nc`t fu silit[ s[ se opreasc[ un moment pescaun. Argatul care vorbise cu subprefectul era gata s[-ltrimeat[ =i pe el dup[ ceilal\i, c`nd Sa=a ie=i repede, tocmaipe c`nd tr[sura lui Matei ]ntorcea, =i-l strig[.

Cu capul plecat ]n p[m`nt, din pricina soarelui, el urc[treptele, =i c`nd dete cu ochii de d`nsa, r[mase locului. Ease f[cuse =i mai ro=ie dec`t era, =i, r`z`nd, ]l ]ntreb[ pejum[tate sup[rat[:

— Ce-i?— Nu te sup[ra, zise el. E=ti ast[zi o minune ]nc`nt[toare!— Da?... Sunt bine?...— Grozav de bine.Ea f[cu un pas ]napoi, sim\ind parc[ nevoia de a se dep[rta

de complimente.Apoi se ]nv`rti ]mprejurul ei ]ns[=i.— }\i zic bun[ diminea\a dup[ ce mi-oi scoate m[nu=a.

Via\a la \ar[

139

R[m[seser[ astfel locului, uit`ndu-se unul la altul z`mbind.— Acuma, bun[ diminea\a.— Bonjour.— Mergem? e t`rziu, =tii?— A cui e vina?— A mea, fiindc[ n-am venit la vreme, =i a dumitale fiindc[

te-ai g[tit prea mult.Ea ]=i punea m[nu=a la loc, uit`ndu-se pe sub gene.— Vream s[ te a=tept, zise ea ]ncet. S[ mergem.Se urcar[ am`ndoi ]n tr[sur[ =i pornir[ la c`mp.O dat[ cu ei ajunse =i sf`nta.}ntr-o birj[ cu patru cai osteni\i, veneau, ]n mijlocul unui

v[l[tuc de praf, patru persoane: doi popi ]n fund, care \ineauicoana, =i dou[ c[lug[ri\e dinainte. Popii se deter[ jos, spri-jinind icoana cu o m`n[ dedesubt =i cu alta de deasupra, =i]ncepur[ a rosti rug[ciuni. Poporul ]ngenunchease, pe c`ndc[lug[ri\ele =tergeau chipul sfintei de praf. Preo\ii voiau s[treac[ =an\ul =oselei, ca s[ intre pe c`mp, dar tocmai ]n parteaaceea el era cur[\it de cur`nd =i deci cam ad`nc.

— Pe unde trecem, p[rinte Opreo? zise unul din ei, ]ncet.— Da’ eu =tiu, p[rinte Ioane?— D[-i sfin\ia-ta, din Ohtoih, c[ eu nu mai am glas nici c`t

un pui de curc[.Se duser[ astfel ]n sus, se l[sar[ ]n jos =i iar se ]ntoarser[ ]n

sus, n[d[jduind s[ g[seasc[ un loc mai lesne de trecut. }n celedin urm[ se cobor`r[ ]n =an\, cum dete Dumnezeu, dar c`nd fula ridicat, pace... Unul se ]ncurc[ ]n anteriu, altul ]n patrafir, =idac[ nu venea lumea s[-i ajute, ar fi r[mas acolo, fiindc[,dup[ regulile lor, nu puteau s[ lase icoana pe m`ini str[ine.

}n vremea asta, popa Buz[-t[iat[ ]=i pusese od[jdiile =i venea]naintea icoanei, leg[n`ndu-se ca o corabie. Preo\ii cari]nso\eau sf`nta ]ncruntar[ din spr`ncene, c`nd v[zur[ c[ aveaude ]mp[r\it plata cu al\i doi confra\i. De aceea, primir[ destulde r[u pe fratele lor.

— A=teapt[, a=teapt[, p[rinte, s[ punem sf`nta pe mas[.

Duiliu Zamfirescu

140

— Iaca, taic[, a=tept.— Nu-i treaba sfin\iei-tale s[ te amesteci aici.— P[-i vorb[-i!— Ba chiar a=a. D[-te la o parte.Popa Buz[-t[iat[ se dete la o parte, morm[ind:— M[!... moldovenii dracului.Apoi ]=i ceru iert[ciune de la Dumnezeu c[ pomeni pe dracul:— Ptiu, Doamne iart[-m[.Celalt preot de la Com[ne=ti, care nu ]ndr[znise p`n[ aci

s[ se amestece, v[z`nd icoana pe mas[, ]=i puse =i el patrafi-rul, dar fu primit cu aceea=i lips[ de ceremonie de cei doipopi str[ini. Atunci, conu Dinu, care ]i privea de un sfert deceas cum ]=i dau arama pe fa\[, pofti pe c`te=ipatru preo\i s[]nceap[ slujba, c[ =ade ru=ine, fiec[ruia fiindu-i p[strat[ platace i se cuvine. Hagiul era deja ]nfiin\at, cu c[delni\a gata =iisonul la ]ndem`n[, a=tept`nd fericitul moment c`nd s[-i deadrumul.

C`mpul se ]ntindea cr[p[cios =i ros de vite, p`n[ departe ]np`nza orizontului. De=i acum era pe la sf`r=itul lui august,z[pu=eala p[rea mai nesuferit[ ca ]n iulie.

Cu capetele goale ]n soare, c`te=ipatru la linie, preo\iise rugau, ]ngenunchindu-se =i scul`ndu-se necontenit. |[raniif[ceau cruci mari, zic`nd din c`nd ]n c`nd „d[ Doamneploaie“; femeile stau plecate la p[m`nt. L[custelesub\iratece s[ltau ]n pulpanele r[sfr`nte ale popilor, pe c`ndr`ndunelele ]nt`rziate treceau ca s[geata printre r`ndurileoamenilor. Era semn de vreme bun[ =i senin[. O saca deap[ de la curte era ]nconjurat[ de fl[c[i =i b[ie\i, care ]=itreceau cofa de la gur[ la gur[.

Sa=a, fetele, conu Dinu =i to\i ceilal\i stau ]n genunchi;Matei cu capul gol, sta =i el respectuos, dar ]n picioare. Sa=a ]if[cu semn s[ ]ngenunche. El se supuse =i =ezu l`ng[ d`nsa.

— Trebuie s[ dai exemple bune, zise ea z`mbind.Pe la sf`r=itul slujbei, c`nd apa fu sfin\it[, preotul stropi,

cu m[nunchiul s[u de busuioc, ]n patru p[r\i, rug`nd pe

Via\a la \ar[

141

Dumnezeu s[ p[zeasc[ locurile acelea de cutremure, deg`ndaci, de secet[ etc. Stropitura ajunse p`n[ la Sa=a,muindu-i rochia pe umeri. Apa f[cu s[ i se lipeasc[ stofasub\ire de piele. Ea ]ncerca s[ se =tearg[, dar nu se puteaajunge singur[. Matei ]i lu[ batista din m`n[ =i c[ut[pic[tura s-o usuce.

— Ce loc bun =i-a ales, zise el ]ncet, r`z`nd.Ea sta cu capul ]n p[m`nt =i cufundat[ ]n smerenie, dar ]i

r[spunse, f[r[ a se uita la el =i r`z`nd:— Nu mai spune prostii =i stai bini=or.— Z[u a=a...Dup[ ce se ispr[vi slujba, Sa=a se apropie de preo\i =i de

c[lug[ri\e, s[-i pofteasc[ la mas[. Intrar[ ]n vorb[ mai lung[:„C`nd a\i plecat de la Agapia“, „Cine-i dumnealui, dar dum-neaei“, p`n[ veni r`ndul lui Matei.

— Dumnealui e boierul matale? ]ntreb[ unul din preo\i peSa=a, ar[t`nd pe Matei.

Ea nu pricepu deocamdat[. Conu Dinu r`dea de ]n\elesulmoldovenesc al frazei =i spuse preotului cine era unul =i cineera altul. Sa=a se f[cuse ro=ie =i se uita la v`rful m[nu=ilor, pec`nd preotul, ]ncurcat, z`mbea cu bun[tate, ]n\eleg`nd parc[ce se petrecea ]n min\ile tuturor.

XVIPreo\ii =i c[lug[ri\ele se duser[ la Com[ne=ti, iar ceilal\i

pe la casele lor. Conu Dinu spusese ]n treac[t lui Matei c[avea ceva de vorbit cu el, =i-l rug[ s[-l a=tepte spre sear[.

Ajuns acas[, Damian prinse a se g`ndi la cele petrecute lac`mp. }ntrebarea preotului, pe care el o ]n\elesese foarte bine,da pe fa\[ o stare de lucruri fireasc[ dar nel[murit[. Sa=a numai era o copil[, pe care un t`n[r o poate „compromite“, cumse zice, dar era totu=i o fat[ t`n[r[. Starea lui sufleteasc[ fa\[de d`nsa nu avea limpeziciunea pasiunilor mari. Nici v`rstalui, nici v`rsta ei, precum nici temperamentul omului nu erau

Duiliu Zamfirescu

142

de natur[ a ]nfl[c[ra dulcea amintire ce avea pentru Sa=a,p`n[ la m[rimea unei hot[r`toare pasiuni. C`nd ]i zicea c[ e„]nc`nt[toare“, spunea un adev[r fa\[ de ea =i mai cu seam[fa\[ de el ]nsu=i. Firea lini=tit[, cump[nit[ ]ntru toate, cutrebuin\a v[dit[ de a se devota, a Sa=ei, r[spundea minunat laaspira\iunea ideal[, ce se g[se=te la mai to\i oamenii medievali,c[tre o asemenea femeie. Dac[ la aceast[ stare, pornit[ dincauze personale, se mai ad[uga dorin\a r[posatei, se poatelesne ajunge la hot[r`rea calm[ la care ajunsese Matei, de avorbi lui unchiu-s[u, conu Dinu, despre g`ndurile lui de a luape Sa=a. }ns[ lipsa de entuziasm f[cea s[ nu fie hot[r`rea cutotul desf[cut[ de orice p[rere de r[u. C`nd un om a tr[it at`tavreme singur, cu greu ]=i schimb[ via\a. Trecuse a=a de pu\intimp de c`nd se ]ntorsese acas[ =i, cu toate astea, at`tea]nt`mpl[ri ]nsemnate se desf[=uraser[! Dar tocmai ]n ele seg[sea urmarea logic[ a noii lui vie\i. Trebuia s[ se lege o dat[mai mult de p[m`nt, =i s[ se lege pentru totdeauna.

Conu Dinu veni, precum zisese, c[tre sear[. Matei ]l a=tepta,cu o vag[ nelini=te ]n suflet. Sim\ea c[ se petrece cevaneobi=nuit, c[ unchiu-s[u avea nemul\umiri. Aceast[ nelini=tea lui, pe care conu Dinu o b[g[ de seam[, f[cu pe b[tr`n s[]nceap[ st`ngaci:

— Ce mai faci, b[iete? Cum ]\i merge casa =i Aglaia?— Bine, nene — mai cu seam[ Aglaia.— Lucru sub\ire, bre!... Bietu Nae, ]l legi la gard. Tot cu

Caramzulea tr[ie=te?— Cine?— Iote, frate; =tiu c[ n-o s[ tr[iasc[ Nae cu Caramzulea;

]\i vorbesc de d`nsa. E o fri=c[ de muiere de n-are pereche.S[ te p[ze=ti...

— Nu-i nici o primejdie.— Mai bine.Dup[ aceea ]=i scoase o tabachere ]n care intra o boccea

de tutun, =i-=i f[cu o \igar[. Matei ]i dete chibriturile. B[tr`nul]=i aprinse \igara, =i se duse la geam.

Via\a la \ar[

143

— N-are g`nd de ploaie.— Nu prea.— +i sf`nta ce-o s[-\i fac[? Trebuie s-o chemi la vreme,

zise el, uit`ndu-se cu ]n\eles la nepotu-s[u.Matei r`dea f[c`ndu-=i =i el o \igar[.— Anume c`nd barometrul se coboar[?— Ei!— A= vrea s[ =tiu de ce n-a venit Scatiu, ]ntreb[ Matei.— E o halima ]ntreag[. N-a venit din mai multe cuvinte:

]ntì, fiindc[ e mitocan; apoi, fiindc[ zice c[ pe el nu l-a]ntrebat nimeni c`nd s-a hot[r`t aducerea sfintei, fiindc[s-ar fi opus: are toat[ pìnea pe c`mp.

— De ce?— Tr[ie=te r[u cu \[ranii. }i jupoaie cu dob`nzile =i

procesele. }n\elegi tu c[ dac[ ar ]ncepe ploile, ]i putreze=tegrùl pe c`mp.

— }n fond, nici eu nu =tiu cine a adus sf`nta.— A adus-o lumea dimprejur, =i \[ranii de la Com[ne=ti au

cerut Sa=ei s[ o treac[ =i pe la d`n=ii.— Atunci ce ]ncape sup[rare?— Se ]n\elege. Da’ ce-i faci prostului? Apoi i-a intrat ]n cap

c[, de c`nd ai venit tu, toat[ lumea r`de de el, fiindc[-l ieipeste picior fa\[ de Sa=a.

— Eu?— Da, a venit la mine s[ se jeluiasc[.— Ce e drept, eu am r`s ]ntr-o zi cu Sa=a — dar el era de

fa\[. E bun b[iat, dar cam ridicul.— E ridicul, dar nu e bun. Are gur[ rea =i s[ te p[ze=ti, =i tu

=i Sa=a, c[ e om primejdios.Matei se uit[ ]ngrijat la b[tr`n, parc[-ar fi vrut s[-l ]ntrebe

l[murit despre ce e vorba.— A venit ieri pe la mine, urm[ conu Dinu; a fost de o

]ndr[zneal[ rar[, =i eu, Dinu Murgule\, care am v[zut pe tat[-s[uslug[ la noi, b[tut cu opritorile la scar[, n-am putut nici celpu\in s[-l dau afar[!

Duiliu Zamfirescu

144

Matei ]l ascult[ posomor`t.— Trebuia s[-l dai!— Trebuia!... Cui o spui? Eu =tiu bine ce trebuie s[ fac, dar

c`nd te str`ng curelele, o la=i mai domol.T`n[rul se uita la unchiu-s[u nedumerit.— Tu poate nu m[-n\elegi.Matei mi=c[ din umeri. B[tr`nul p[ru a se g`ndi un moment.— E mai bine s[-\i spui. Eu sunt b[tr`n =i poate m`ine mor.

Tu r[m`i p[rintele fetei mele. Eu am luat bani cu dob`nd[ dela Scatiu. }i sunt dator trei mii de galbeni, pe care nu i-amputut pl[ti la timp. Te miri, =i ai dreptul s[ te miri...

— Nu...— Ba da. E de mirare, cum un om ca mine s[ nu poat[ pl[ti

treizeci de mii de franci la termen. Dar c`nd vei cunoa=te maibine lucrurile, c`nd vei vedea ce produce o mo=ie unuiproprietar, ce se cheltuie=te ]n cas[ la mine, cum se tr[ie=te laBucure=ti — poate vei ]n\elege mai u=or. Nu zic c[ nu a= fiputut s[ g[sesc bani numaidec`t; dar nu i-am c[utat, fiindc[\iu s[ las mo=ia fetei f[r[ ipoteci. }n sf`r=it, ca s[ nu mai lungescvorba, sunt dator lui Scatiu bani =i mojicul crede c[ pentru asta]mi poate porunci. Asta e una. A doua: \i-am spus, ]mi pare, c[tot acest b[d[ran =i-a pus ]n g`nd s[ ia pe Tincu\a. M[tu=[-taar fi gata s[ i-o dea. Dar e cap de femeie, care nu vede dincolode v`rful nasului. El vrea s[ ia fata ca s[ pun[ m`na pe mo=ie.Tot pentru asta nu prime=te niciodat[ dob`nda la bani, ci oadaug[ la capete, =i-mi face ni=te socoteli cu dob`nda ladob`nd[, de te sperii. Unde =i-a v`r`t coada, nici praful de petob[ nu s-a ales, =i dac[ nu m-oi sc[pa de el, ]mi m[n`nc[mo=ia.

B[tr`nul se sculase ]n picioare =i se plimba nelini=tit princas[. Nepotu-s[u se uita la el, p[r`nd el ]nsu=i preocupat.

— Nene Dinule, c`t e=ti dator ]n tot?— Da’ cine mai =tie!Matei z`mbi f[r[ voie.— Cu chipul [sta ajungi departe.

Via\a la \ar[

145

— +tiu, dar a=a e: mi-am \inut totdeauna r[u socotelile;]ns[, cum am f[cut, cum am dres, nu eram dator nim[nui unban. A venit un =ir de ani r[i, =i m-am ]ncurcat. Trebuie s[ fiepeste patruzeci de mii de lei.

— }n c`\i ani?— }ntr-un an =i jum[tate.— Atunci ]\i ia mai mult de zece la sut[.— Se-n\elege.— E un mi=el; trebuie s[ ne sc[p[m de d`nsul.— +tiu — dar cum?— Eu am ni=te bani r[ma=i de la mama =i \i-i dau, zise el,

z`mbindu-i cu bun[tate.B[tr`nul se oprise ]n fa\a lui =i se uita la el \int[. Apoi,

]ncet, zise:— Eu =tiu, b[iete, c[ ai bani =i ce bani ai, fiindc[ sor[-mea

]i \inea la mine. Dar nu pentru asta ]\i vorbesc de nevoilemele. Aceia sunt bani r[ma=i de la tat[-t[u, ]n bonuri, =i nupo\i s[-i atingi.

— Da’ de ce nu pot s[-i ating?— Fiindc[ asemenea h`rtii sunt mai bune ca o mo=ie.— Le depun undeva =i iau bani.— Po\i s-o faci, dar nu pentru mine.— De ce, nene?— }mi pare r[u c[ \i-am vorbit, zise b[tr`nul trist. Dac[

m-a= fi g`ndit la una ca asta, puteam s[ iau bani de la biatamam[-ta, f[r[ s[ mai umblu prin str[ini; ]ns[ aceea e averear[mas[ de la tat[-t[u.

— Bine, dar ast[zi e averea mea.— A=a e...— Nene Dinule, zise Matei domol, te rog s[ prime=ti. Eu

=tiu ce ai f[cut pentru mine. Ace=ti bani erau meni\i s[ mearg[]n zestrea Tincu\ei. Asta a fost dorin\a mamei ]nainte de a muri.

B[tr`nul se rezemase cu un cot de mas[ =i se uita trist]naintea ochilor.

— Nu ai nici un drept s[ prime=ti sau s[ nu prime=ti. A=a avrut mama, =i eu voi face a=a.

Duiliu Zamfirescu

146

— S[rmana sor[-mea!... zise b[tr`nul ]ncet, cu lacr[mile]n ochi.

Matei ]l privea, mi=cat, sim\ind toat[ cur[\enia de suflet cucare nu voia s[ primeasc[ banii, =i fiindc[ unchiu-s[u p[readescurajat =i f[r[ nici o voin\[, el ]l atinse bini=or peste m`n[,]ncerc`nd s[ glumeasc[, dar ]n realitate foarte emo\ionat:

— +i fiindc[ vorbim de voin\ele din urm[ ale mamei, maiam s[-\i ]mp[rt[=esc una, mai vesel[.

Conu Dinu se =terse la ochi, a=tept`nd.— Dumneaei mi-a zis, ]nainte de a muri, s[ m[ ]nsor. Vreau

s[-i ]mplinesc dorin\a =i o s[ te rog s[ m-aju\i.Conu Dinu se uit[ la el serios, dar cam mirat.— Te-a= ruga s[ vorbe=ti Sa=ei despre asta.— Da’ pe cine vrei s[ iei?— Pe Sa=a.B[tr`nul urm[ a-l privi din ce ]n ce mai mirat.— Va s[ zic[ era adev[rat?...— Da, ]nt[ri Matei. Apoi se gr[bi s[ adauge: Eu ]\i r[spund

„da“ f[r[ s[ =tiu ce m[ ]ntrebi.— Scatiu a scos de mult vorba prin lume c[ vrei s-o iei:

nimere=te =i prostul c`teodat[.T`n[rul se uita ]n p[m`nt, jenat.— M[ mir cum a putut s[ vorbeasc[ de un asemenea lucru.

Eu nu am f[cut nimic care s[ ]ndrept[\easc[ pe Scatiu s[vorbeasc[ astfel, =i nici el, nici nimeni nu =tia ce s-a petrecut]ntre mine =i mama.

— Ba eu =tiam, c[ asta era de mult dorin\a bietei maic[-ta.+i faci bine: Sa=a e un inger. Pentru mine nu e nici o deosebire]ntre Tincu\a =i Sa=a...

Conu Dinu se uita lung la Matei, p[r`nd c[ vrea s[ p[trund[]n sufletul lui.

— E=ti bine ]ncredin\at c[ nu urmezi numai dorin\a r[posatei,=i inima ta te ]ndeamn[ s[ faci pasul acesta?... Fiindc[ trebuies[-\i spun cum sunt lucrurile =i cum de altminteri le vezi =i tu:Sa=a =i-a legat via\a de cre=terea fra\ilor ei. +tiu c[ p`n[ acum

Via\a la \ar[

147

nu vrea s[ se m[rite; dac[ =i-o fi schimbat p[rerea pentru tine,eu o s[ fiu ]nc`ntat, dar tu o s[ devii deodat[ cumnatul, tat[l atrei copii, dintre care dou[ fete de m[ritat.

— +tiu.— }nc[ o dat[, Sa=a e cea mai bun[, cea mai dulce f[ptur[

— at`t de bun[, ]nc`t, dac[ ar fi fost un b[rbat, i-a= fi dat peTincu\a. Asta ]ns[ nu ]mpiedic[ adev[rul celorlalte lucruri. Via\ata se schimb[ cu totul. Ai fost deprins s[ tr[ie=ti singur ]n lumemult[; aici via\a noastr[ e restr`ns[. Ai pentru tine avere destul[=i po\i face ce vrei... Dup[ aceea, trebuie s[ nu ui\i c[ Sa=a eaproape de v`rsta ta, ceea ce pentru un t`n[r, merge, dar pentruo fat[... nu prea.

T[cur[ un minut am`ndoi. Conu Dinu se scul[ =i-i ]ntinse m`na:— |i-am spus toate p[r\ile ]ndoioase, mai negre dec`t sunt.

Acuma ]nchei, zic`ndu-\i, c[ dac[ e=ti hot[r`t s-o iei =i dac[d`nsa te ia, ai s[ fii un om fericit. Numai s[ cau\i s[ fie =i eafericit[. Vino s[ te s[rut.

B[tr`nul ]l ]mbr[\i=e =i ie=i. Pe pragul u=ei se opri:— Bag[ de seam[, eu m`ine m[ duc s[-i vorbesc... E=ti

bine hot[r`t?— Da, da.— Foarte bine. Adio.

XVIIPreocupat =i ner[bd[tor, conu Dinu nu l[s[ lucrurile

pentru a doua zi, ci se duse drept la Com[ne=ti. Sa=a era lad`nsa ]n odaie, =i-l f[cu s[ a=tepte. B[tr`nul se plimba ]nlung =i-n larg prin cas[, deschiz`nd din c`nd ]n c`nd u=a =i]ntreb`nd dac[ vine. Se puse s[-=i r[suceasc[ o \igare, d`nddin cap =i z`mbind.

Sa=a intr[ ca o vijelie, str`ng`nd ]n m`n[ o batist[ ce oscosese ]n fug[ din cutie:

— Ce e, coane Dinule? ce s-a ]nt`mplat? ]ntreb[ ea cu temere.

Duiliu Zamfirescu

148

El, cam teatral, f[cu un pas spre d`nsa =i o lu[ de m`n[,duc`nd-o spre fereastr[. Aci se v`r] ]n sufletul ei, privind-o cuni=te ochi teribili, de o comicitate nespus[.

— Da’ ce-\i este, coane Dinule? ]ntreab[ ea, din ce ]n cemai mirat[ =i ]ncep`nd s[ se ro=easc[.

— Vino ]ncoace, vinovato. +ezi ici l`ng[ mine.— Iac[ =ed.Ea se a=ez[ l`ng[ d`nsul, pe o canapea. B[tr`nul se uit[

din nou ]n ochii ei, d`nd din cap.— A=a te por\i?— Da’ z[u, nu m[ mai chinui =i spune-mi ce este?...— Este... Este... S[-\i spui?— Te rog.— Nu-i nimic.— Ei asta-i!— D[-mi ]nt`i o dulcea\[, trateaz[-m[ bine, c[ viu ]mpe\it.Sa=a, care se sculase s[ porunceasc[ dulcea\[, se opri.— Dac[ vii pentru asta, nu-\i dau nimic.Conu Dinu urma a se uita la d`nsa:— Ce =ireat[ e=ti!...— Eu, =ireat[? zise ea tare, dar ro=indu-se.— Ei, de ce te ro=e=ti? Ia =ezi, las[ dulcea\a.Ea veni din nou l`ng[ d`nsul.— Ascult[, Sa=o: viu de-a binelea ]mpe\it.— Se poate, coane Dinule, dar o s[ te duci cum ai venit.

}mi pare c[ ne ]n\elesesem asupra pe\iturilor, zise earedob`ndindu-=i tot s`ngele rece.

B[tr`nul urma a o privi, z`nbind cu bun[tate.— De ce m[ prive=ti? ]ntreb[ ea.— Fiindc[ a= vrea s[ p[trund bine ]n inima ta, =i s[ =tiu tot

ce se petrece acolo.— Ei, vrei cam mult, zise Sa=a, r`z`nd.El t[cu un moment, uit`ndu-se ]n jos =i g`ndindu-se. Sa=a ]l

privea, la r`ndul ei, vroind parc[ s[ ]n\eleag[ jocul ascuns alb[tr`nului. El ]=i ridic[ ochii din nou c[tre d`nsa.

Via\a la \ar[

149

— Ascult[, Sa=o: m[ g`ndesc cum e mai bine s[-\i vorbesc.Eu =tiu c[ tu nu vrei s[ te m[ri\i =i \iu s[ nu te sup[r cu vorbelemele, fiindc[ te iubesc ca pe copilul meu, ca pe Tincu\a; pede alt[ parte, persoana care m[ trimite ]mi este tot a=a dedrag[ ca =i tine. Socot prin urmare c[ e mai bine s[-\i spunlucrurile cum sunt. T`n[rul care te cere este nepotul meu Matei,zise b[tr`nul, ridic`ndu-=i ]ncet ochii spre d`nsa.

}n timpul c`t rosti el cuvintele acestea, obrajii Sa=ei se]nro=ir[ ca purpura =i l[cr[mile i se urcaser[ ]n ochi. Printr-oputernic[ ]ncordare a voin\ei, ea c[ut[ s[ r[m`n[ lini=tit[, celpu\in ]n aparen\[, =i r[spunse:

— Asta e alt[ vorb[.Conu Dinu s[ri ]n sus, parc[ ]ntinerise cu patruzeci de ani,

=i strig[ pocnind din degete.— A, =treng[ri\o! de-astea mi-ai fost dumneata!Apoi ]i lu[ capul ]n m`ini =i i-l s[rut[ cu o adev[rat[ dragoste

p[rinteasc[.— Ah, c`t[ bucurie ]mi faci, Sa=o!D`nsa r`dea printre lacrimi, s[rut`nd m`na b[tr`nului. El

se uita la ea, ne=tiind ce s[ admire mai mult: ochii ad`nci cugene sc[ldate ]n lacrimi, sau puterea de caracter cu care =tiuses[ tac[ o via\[ ]ntreag[.

— Ei, cum te-ai hot[r`t tu, a=a deodat[?...— Deodat[?...— Va s[ zic[ e afacere veche...— Nu-i nici veche, nici nou[: e de totdeauna.— Cum a=a?... Ia spune-mi, z[u.+i fiindc[ v[zu c[ Sa=a ]=i plecase capul pe o parte =i se

uita ]n p[m`nt, cum avea de obicei s[ fac[ ori de c`te ori era]ncurcat[ de ceva, d`nsul o m`ng`ie pe umeri:

— Spune-mi, feti\o, aibi ]ncredere ]n mine: vreau s[ tev[d fericit[.

— Ce s[-\i spun, coane Dinule? ]ntreb[ ea cu voce dulce.— Spune-mi, de unde ]n\elegerea asta a=a de des[v`r=it[

]ntre voi?

Duiliu Zamfirescu

150

— Nu e nici o ]n\elegere. Din partea mea e o veche =icopil[reasc[ credin\[ c[ noi eram meni\i de p[rin\ii no=tri s[...ne lu[m. Cel pu\in asta era dorin\a cea mare a bietei r[posate.

— A sor[-mi?— Da.— De unde =tii? \i-a spus-o?— Nu mi-a spus-o niciodat[, dar am ]n\eles-o a=a de bine...— Ai dreptate: asta se vedea c`t de colo... +i prin urmare tu

ai a=teptat pe Matei, cu credin\[ =i statornicie, totdeauna? Eraisigur[ de el?

— Eu?... Niciodat[ nu am vorbit serios de asemenea lucruri.De altminteri sunt =apte ani de c`nd mi-ar fi fost cu neputin\[s[-i vorbesc.

— Dar ]nainte?— Nici ]nainte. C`t eram copii, ne jucam: c`nd ne-am mai

m[rit, ne certam, =i astfel ne-am desp[r\it.— +i pe asta te ]ntemeiai tu?D`nsa ]=i ridic[ ochii spre b[tr`n, ca cineva care nu =tie

cum s[ spun[ un lucru tainic.— Eu nu m[ ]ntemeiam pe nimic, zise rar, eu ]l iubeam.B[tr`nul se uita la d`nsa, ]ntinerit parc[ el ]nsu=i de

suavitatea acelor vorbe =i, \in`ndu-i o m`n[, da din cap,g`nditor:

— Dar dac[ el te uita?... +tii: str[in[tatea =i dep[rtarea suntdu=manii jur[mintelor de dragoste.

Sa=a ]n[l\[ din umeri =i ]nchise din ochi, cu supunerec[tre soart[:

— Nu sta ]n puterile mele s[ fie altfel. Fiecare ]=i are steauasa, =i ce-i e scris i se ]mpline=te.

— Dar el?— El?... v[d c[ dumneata =tii mai mult dec`t mine.— A=a este... Adic[ eu =tiu at`t, c[ m-a ]ns[rcinat s[ viu

s[-\i cer m`na. Mai mult nimic. Mi-a zis c[ ]mpline=te o dorin-\[ a r[posatei maic[-si...

B[tr`nul se opri parc[ ]ntr-adins, c[ut`nd s[ prind[ efectul acestorcuvinte pe chipul fetei. Ea ]=i privi v`rful degetelor ]n t[cere.

Via\a la \ar[

151

— Ce-i r[spund?... c[ prime=ti, da?D`nsa z`mbea cu fric[.— Da, zise ea sfioas[. Dar dac[ face pasul [sta numai din

pietate c[tre coana Diamandula?— +i eu m-am g`ndit la asta, =i i-am zis. El m-a ]ncredin\at

c[ nu.— Dumneata ce crezi, coane Dinule?— }mi faci o ]ntrebare grea, feti\o. Eu cred c[ =i da =i nu. Ce

ciudat lucru! de unde m[ temeam c[ tu n-o s[ prime=ti, iat[-neacum tem`ndu-ne de el.

Se opri b[tr`nul =i se g`ndi. Sa=a se uita la el cu fric[,parc[ soarta i-ar fi at`rnat de vorbele lui.

— Eu cred c[ el este sincer, c[ te iube=te, dar c[ vorbar[posatei ]l ]nr`ure=te de asemenea foarte mult.

— Atunci ce-i de f[cut? ]ntreb[ ea, descurajat[.— Un lucru foarte simplu: s[ v[ lua\i. Dar nu ]ndat[. Tu

trebuia s[ te duci cu Mihai la Paris, nu-i a=a?— Da.— Eu socot c[ e bine s[ pleci numaidec`t =i s[ spun lui

Matei c[ r[spunsul i-l vei da c`nd te vei ]ntoarce.— Da?... Dar dac[ se sup[r[?— O s[ se supere =i-o s[-i treac[. Cu mijlocul [sta ]ns[ o s[

poat[ vedea mai limpede =i mai ad`nc ]n inima lui. }n\elegfoarte bine ]ndoiala ta =i ]mp[rt[=esc sentimentul de la careporne=ti. }mi f[g[duie=ti c[ ai s[ urmezi astfel =i c[ n-ai s[ daisemn de via\[ p`n[ la ]ntoarcere?

— }\i f[g[duiesc.— Da?— Da.— Atunci s[ pleci c`t mai cur`nd. Cu restul m[ ]ns[rcinez eu.B[tr`nul porni de la d`nsa grozav de mul\umit. I se p[rea

c[ a pus la cale fericirea a doi in=i, care erau am`ndoi ne=tiutoride sentimentele lor unul pentru altul.

A doua zi diminea\a se duse la nepotu-s[u. Frec`ndu-=im`inile, ]i istorisi cum stau lucrurile: c[ Sa=a prime=te, dar

Duiliu Zamfirescu

152

se teme s[ nu fie mai t`rziu o sarcin[ pentru el; c[ e bine s[nu se gr[beasc[; c[ poate el e ]nr`urit numai de vorbelemame-sei; c[ o desp[r\ire de c`t[va vreme le va fi folositoarela am`ndoi; ]n sf`r=it, c[ Sa=a, trebuind s[ ]nso\easc[ peMihai ]n str[in[tate, era hot[r`t[ s[ plece c`t de cur`nd, =i,dac[ la ]ntoarcere d`nsul ar fi st[ruit ]n ideile de ast[zi, s[se fac[ lucrul. Matei ]l ascult[ lini=tit.

— Asta e dorin\a Sa=ei? ]ntreb[ el.— Da. Ba ceva mai mult: te roag[ ca p`n[ la plecare s[ nu

mai ]ncerci a o vedea.Matei se uit[ lung la unchiu-s[u, p[r`ndu-i greu a-l ]n\elege.

Se f[cuse palid.— Nene Dinule, s[-mi dai voie s[ nu te cred.— Faci r[u c[ nu m[ crezi; e a=a, cu toate astea.— Cum! zise el cu putere. Sa=a dore=te s[ n-o mai v[d p`n[

la plecare!... Atunci via\a =i sentimentele nu mai au logic[.— Nu =tiu ce vrei s[ zici, — =tiu at`ta numai, c[ asta e

dorin\a fetei.— Vreau s[ zic c[ astea sunt lucruri de pus ]n romane. }n

via\a real[, c`nd cineva ]\i este drag, te duci s[-l vezi, dac[po\i. +i mie Sa=a mi-e drag[.

— Dar dac[ nu po\i?— Atunci r[storni p[m`ntul, te ba\i cu lumea, cumperi,

vinzi, faci tot ce-\i st[ prin putin\[ ca s-ajungi p`n[ la ea.B[tr`nul ]l privea cu o u=oar[ nuan\[ de ironie.— Ce aprindere! parc-ai fi de 20 de ani.— Nu sunt de 20 de ani, dar nu sunt nici de o sut[.Tonul acru cu care fur[ zise vorbele din urm[ ]i mir[ pe

am`ndoi, pe conu Dinu mai cu seam[, care nu avea ]n g`nddec`t fericirea lor. Dar egoismul omenesc e a=a de orb ]ntoate apuc[turile lui, ]nc`t b[tr`nul, care ]n realitate lucraspre ]mplinirea mai sigur[, dup[ cum credea el, a dorin\elorlui Matei, nu vru s[ priceap[ c[, din momentul ce sentimentelelui se dau pe fa\[ cu at`ta putere, nu mai era nevoie a-l supunela probe. Planul lui, de a-i desp[r\i pentru c`t[va vreme, i sep[rea tot cel mai bun.

Via\a la \ar[

153

— Bine, f[tu meu, zise el z`mbind, ]ncearc[ =i du-te de-o vezi.Zise vorbele astea ie=ind. Matei r[mase singur, lovit parc[

de o des[v`r=it[ paralizie a voin\ei. Conu Dinu se ducea sprecas[, trist =i el =i mirat de ]ntors[tura ce o luau lucrurile. }ip[rea r[u c[ se ar[tase a=a de crud fa\[ de nepotu-s[u, carefusese a=a de bun cu el, cu toate astea, nu se putea ]mpiedicade a g[si c[ el avea dreptate.

}ndoiala b[tr`nului se strecurase ]n sufletul t`n[rului. R[masepe scaun cu o nehot[r`t[ idee de a se supune dorin\ei lui unchiu-s[u.De pe fereastr[ se vedea un =ir de care trec`nd pe drum]nc[rcate din greu. O impresie fugar[ de ur`t ]i r[s[ri ]n suflet.Dar uit`ndu-se lung spre care =i g`ndindu-se, imaginea lor ]idisp[ru din con=tiin\[, unghiul vizual se scurt[ =i, ]n loc de astr[bate prin geamuri, se opri ]n ele, =i, ca ]ntr-o oglind[, el seprivi pe sine =i lucrurile din cas[. Atunci ]i r[s[ri ]n minte Sa=a,pun`ndu-=i o m[nu=e. Chipul ei, chemat astfel de ]mprejur[ri,avu darul de a-l re]nsufle\i. Era oare cu putin\[ ca d`nsa s[plece f[r[ s[ vrea s[-l vad[? Pentru ce aceast[ ]ncercare lacare voiau s[-l supun[? Oare nu era el o fire destul de statornic[?

}mb[rb[t`ndu-se astfel singur, ajunse la hot[r`rea fireasc[de a da ochii cu d`nsa =i zise s[-i puie caii.

C`nd fu la Com[ne=ti, Turic[ feciorul ]i spuse c[ to\i aicasei erau la Ciulni\ei.

— Cucona=ul nostru pleac[ ]n str[in[tate, zise Turic[.— Da?— Cu cuconi\a.— C`nd pleac[?— Apoi c`t de cur`nd.Matei r[mase locului g`ndindu-se.— Ia ascult[, Turic[: a= vrea s[ scriu dou[ r`nduri cuconi\ei,

pentru o afacere — po\i s[-mi dai un petec de h`rtie?— Vai de mine, cucona=ule, cum s[ nu se poat[! pofti\i

sus ]n „ber[u“.Matei se puse s[ scrie Sa=ei, ar[t`ndu-i mirarea sa de cele

ce se petreceau =i rug`nd-o s[ nu plece ]nainte de a-l vedea.

Duiliu Zamfirescu

154

Era at`t de ad`ncit ]n cele ce ]i spunea, ]nc`t f[cea mi=c[ri cumìnile prin aer, ]ntorcea pagina neuscat[, exclama singur c`teun cuv`nt incoherent, parc[ cine =tie ce lupt[ uria=e se petrecea]n fantazia lui. Pe c`nd scria, o u=e din spatele lui se deschisebini=or =i Sa=a ]naint[ ]n v`rful gedetelor, ]ncetinel, p`n[ ce seapropie la un pas. D`nsul nu sim\ea nimic, absorbit ]n scrisoare.Ea mai f[cu un pas =i-l atinse u=or peste um[r. El se ]ntoarserepede, =i, v[z`nd-o, nu putu zice dec`t un „Aaa!...“. Apoi sescul[ de la birou =i veni la ea, lu`ndu-i mìnile =i uit`ndu-selung la d`nsa.

— Va s[ zic[ nu te-ai dus la Ciulni\ei cu ceilal\i?Ea ridic[ ochii spre el, z`mbind:— Vezi bine c[ nu, deoarece sunt aici.— A=a este, dar m[ a=teptam at`t de pu\in s[ te v[d, ]nc`t

nu sunt ]nc[ sigur de e=ti dumneata sau altcineva.Sa=a r`dea:— Da, da, sunt eu.— Ce fericit m[ simt de a te vedea aici, aproape, l`ng[

mine!— Da?... zise ea, ridic`nd capul spre el, cu ochii lumina\i

de bucurie.— Da, sunt fericit, sunt omul cel mai fericit, nu sim\i c[

sunt fericit?— Ba da, zise ea.+i purtat[ ca de o for\[ str[in[, ]=i retrase mìnile din ale lui

=i-i arunc[ bra\ele de g`t, lipindu-se cu capul de pieptul lui.D`nsul o str`nse ]n bra\e, s[rut`ndu-i p[rul =i respir`nd lungparfumul =uvi\elor moi =i bogate, ce sf`r=eau, ]mpletindu-se]ntr-o cunun[ de bucle.

Nici el, nici ea nu se g`ndeau cum de ajunser[ a=a derepede unul ]n bra\ele altuia: satura\ia sufleteasc[ era at`t dedes[v`r=it[, ]nc`t simplul fapt de a se g[si fa\[ ]n fa\[ trebuias[-i aduc[ aici.

— Tare mi-e=ti drag[! drag[, ca sufletul!... +tii!...— Da...

Via\a la \ar[

155

— C`t se poate de mult =i de tare!...— Da...— +i e=ti de acum a mea... toat[, ]ntreag[, cu p[r, cu ochi,

cu suflet =i cu tot.— Cu tot.— +i nu mai pleci.Ea ]=i ridic[ privirile spre el:— Dac[ vrei, nu mai plec.Dar era ceva ]n ochii ei, at`t de ad`nc, at`ta m`ng`iere se

rev[rsase pe chipul ei ]ntreg, ]nc`t ideea plec[rii era cuneputin\[ s[ ]ncol\easc[ ]ntr-un suflet a=a de fericit.

— Acuma c[ e=ti Sa=a mea pentru totdeauna, =ezi colo, s[vorbim. D[-mi m`na =i spune-mi pentru ce voiai s[ pleci? =imai cu seam[ f[r[ ca eu s[ te mai v[d?...

Ea =ezu l`ng[ d`nsul =i t[cu, uit`ndu-se ]n p[m`nt.— }\i f[cusem ceva?...— Nu mi-ai f[cut niciodat[ nimic... dec`t bine.— Pot zice numai at`t, c[ nu \i-am f[cut r[u, atunci de ce

voiai s[ pleci?Ea t[cu din nou.— Ai ceva care te sup[r[?— N-am nimic... Voiam s[ plec, ca s[ duc pe Mihai la

Paris.— Nenea Dinu a fost pe la dumneata?— Da...— +i ce \i-a spus?— Numai lucruri bune =i drepte.— Da?... +i nu se poate s[ le =tiu =i eu?Ea z`mbea, ne]ndr[znind parc[ s[ ridice ochii spre el.— Eu m[ prind c[ ideea de a pleca, f[r[ s[ m[ mai vezi,

vine de la dumnealui...— Da, r[spunse ea, r`z`nd =i ar[t`ndu-=i din\ii albi, ideea

vine de la dumnealui...— Vezi! =i g[se=ti c[ \i-a spus numai lucruri bune =i drepte?

Duiliu Zamfirescu

156

— Nu ]n ]n\elesul [sta, zise ea cam jenat[. Conu Dinu =tiac[ eu trebuie s[ plec, fiind[ Mihai nu poate s[ mearg[ pentru]ntìa=i dat[ singur ]n str[in[tate; dumnealui m-a pov[\uit numais[ plec c`t mai cur`nd =i... f[r[ s[ te mai v[d.

— Pentru ce?Ea t[cu. D`nsul se uit[ la raza de soare ce se oglindea ]n

luciul parului ei, =i-i veni s-o m`ngìe pe cap, cu un sentimentaproape p[rintesc — at`ta sfial[ era ]n \inuta ei.

— +i ai fi plecat?— Da.— F[r[ s[ te mai v[d?— F[r[... dac[ nu veneai.— Da’ de unde =tiai c[ am s[ viu?— Eram sigur[... =i ca dovad[ iat[ c[ te-am a=teptat.El urma a se uita la d`nsa ]n t[cere =i parc[ pentru ]ntìa=i

dat[ p[trunse ]n con=tiin\a lui convingerea ad`nc[ de statornicia=i toat[ frumuce\ea sufletului acelei femei. A o ]ntreba =i a odescoase mai mult i se p[ru crud, =i emo\ionat de ]nse=i sim\irilesale, ]i lu[ o m`n[ =i i-o s[rut[ cu lacr[mile ]n ochi.

Dup[ un moment de t[cere, tot el re]ncepu:— C`nd pleci?— C`t de cur`nd... poimìne poate.— +i ai s[-mi scrii?— Da, ]n toate zilele... dar f[r[ s[ =tie conu Dinu, ad[ug[

ea z`mbind.— }n\eleg.— Nu-i a=a? d[m satisfacere politicei sale (fiindc[ asta era

politica cu care conu Dinu vrea s[ ajung[ acolo unde noi amajuns singuri) =i totodat[ ne =i scrim, da?

— Foarte bine.Ea se sculase ]n picioare, vesel[, =i se uita la el, plecat[ ]n

jos =i parc[ a=tept`nd ceva. El ]i ]ntinse mìnile, =i, scul`ndu-seel ]nsu=i de unde =edea, ]i trecu un bra\ sub bra\ul ei, =i f[cur[astfel c`\iva pa=i prin odaie, vorbind de viitor, ferici\i, ]nclina\iunul spre altul, ca doi copaci deasupra unui izvor.

Via\a la \ar[

157

XVIIILa Ciulni\ei, de c`nd plecarea lui Mihai era hot[r`t[, lumea

de primprejur se aduna regulat ]n toate zilele. Victoria =i Mary]=i aduceau, unul c`te unul, toate lucrurile de dormit, fiindc[,pe c`t timp Sa=a avea s[ lipseasc[, ele trebuiau s[ stea ]n cas[la conu Dinu.

Cu c`t vremea plec[rii se apropia mai mult, cu at`t Mihaidevenea mai t[cut. De diminea\a p`n[ seara umbla la v`nat,pe lac, m`nc`nd ]n luntre sau pe iarba ]mbrumat[ a p[m`ntului.

Primele zile ale lui septemvrie erau minunate. Dup[ cesoarele risipea cele dint`i negure ale dimine\ii, valea laculuise ivea ]n limpeziciunea cerului de toamn[, singur[, locuit[numai de p[s[ri de ap[, cu c[pi\e de f`n pe margini =i cu c`teun bou r[t[cit, ce p[=tea pe miri=te. De la Com[ne=ti p`n[ laCiulni\ei „balta“ (cum o numeau s[tenii) \inea o po=t[. Hele=teulde la Com[ne=ti, plin de pe=te, se ]nfunda ]ntr-o perdea deverdea\[, unde apa p[rea c[ ]nceteaz[. }n realitate ]ns[, eaurma mai departe, ascuns[ de stuf, de foi de nuf[r =i de trestii.Aici se pierdea Mihai, care, de mic copil, ]nv[\ase toatecotiturile, toate c[r[rile, =i acum se strecura cu luntrea lui pestetot, b[t`nd coturile, oprindu-se la limpezi=uri, de unde zburau,speriate, c`rduri de ra\e s[lbatice, li=i\e =irete, g[inu=i de balt[,cucove, g`=te =i c`teodat[ chiar lebede, ce veneau de prinb[l\ile Dun[rii.

De-abia ]mpr[=tiase soarele negura, c`nd Mihai ]=i a=eza]n ziua aceea pu=ca =i geanta ]n fundul luntrei. Apuc`nd lope\ilecu putere, se ]ndep[rt[ de la mal ]ntr-o clip[ =i trase cu siguran\[drept la c[r[ruia din stuf, ]n care intr[, pierz`ndu-se. Dar, ]nloc de a ]nainta cu grij[, ca totdeauna, oprindu-se ]n marginealimpezi=urilor sau f[c`nd ocolul ochiurilor, de ast[ dat[ mersetot mai departe, f[r[ a se preocupa de trestiile ce se rupeau cuzgomot sub luntre, ori de lope\ile ce loveau apa. C`rduri ]ntregide p[s[ri se sculau ]n drumul lui, umpl`nd v[zduhul cu r[p[ialaaripelor =i fulgii albi ce c[deau domol ]n aer. El nici nu se uita

Duiliu Zamfirescu

158

la ele. Dus de o putere nou[, m`na tot ]nainte, l[s`nd c`teodat[lopata, spre a se =terge pe frunte.

Dup[ dou[ ceasuri de munc[, ajunse ]ntr-un limpezi=, undenu mai cre=teau trestii. Lacul p[rea a se ]nfunda aci, fiindc[]mprejurul lui valea se ]nchidea de toate p[r\ile, ca unamfiteatru. Ie=ise de mult din p[m`nturile lui =i intrase pemo=ia lui conu Dinu.

Oprit ]n marginea stufului, b[iatul se sculase ]n picioare =ise uita pe maluri, parc[ ar fi a=teptat pe cineva. }n adev[r, obatist[ alb[ f`lf`ia ]n aer, chem`ndu-l. Apuc[ lope\ile ]n grab[=i v`sli cu putere ]n partea aceea.

C`nd ajunse la izvor, Tincu\a (fiindc[ ea era) sta ]n picioarecu m`inile ]ntinse.

— Vino mai cur`nd c[ nu mai pot de fric[. Ce singur[tate epe valea asta!

Mihai o ajut[ s[ se urce ]n luntre, =i, apuc`nd din noulope\ile, ]=i f[cu v`nt ]napoi, spre stuf. Fata se uita ]n ap[,ro=ie, mul\umit[ c[ se g[se=te al[turi de o alt[ fiin\[ vie,]mb[tat[ de via\a soarelui, de via\a ei, de leg[natul luntrei.Ajunser[ astfel ]n stufi=, unde Mihai intr[ de ast[ dat[ cumare b[gare de seam[. Tincu\a se uita la trestiile ]nalte cufric[, tupil`ndu-se pe l`ng[ cele ce se mi=cau prea tare, sauap[r`ndu-se cu cotul ridicat ]n dreptul ochilor. Trecur[ repedeprin dou[ ghioluri =i se oprir[ ]n cel de al treilea.

— +tii c[ am v[zut un iepure? zise Tincu\a.— S``t!... =ezi jos, dac[ vrei... am pus o scoar\[ ]ntr-adins

pentru dumneata.Fata se a=ez[ ]n fundul luntrei, ascult[toare ca un copil, cu

ochii sticlind de fric[ =i de emo\ie. Mihai lu[ pu=ca =i r[masecu privirile a\intite spre limpezi=. C`teva r`nduri de trestii ]iascundea de minune. Se f[cu o t[cere ad`nc[. Fata ]l trase depulpana hainei, ar[t`ndu-i cu degetul ]n aer: un b`tlan treceape deasupra, cu zborul lui greoi, mi=c`ndu-=i ciocul ca o c`rm[de corabie. }n acela=i timp, un roi de grauri t[b[r] pe v`rful]nspicat al trestiilor, f[c`ndu-le s[ se legene ]n toate p[r\ile.

Via\a la \ar[

159

Iar t[cere. Tincu\a v[zu un pe=te s[rind din ap[, =i f[cu o mi=carec[tre el. Tot ]ntr-un timp se ivi dinl[untrul stufi=ului un c`rd der[\u=te, mi=c`nd din cap, parc-ar fi fost trase de o sfoar[, urmatede o li=i\[ v`n[t[. Fata ]=i duse un deget la gur[, c[ut`nd s[]ntind[ m`na cealalt[ c[tre Mihai, dar r[m`n`nd cu ea ]n aer.B[iatul le v[zuse =i-i f[cu semn c[ nu trage ]n ele.

— Sunt li=i\e, zise el, plec`ndu-se spre d`nsa, nu-s bunela m`ncare.

Un sunet u=or, ca de arip[ ce-\i trece pe la ureche, se auzi ]naer, =i tot atunci apa din ghiolul din fa\[ fu b[tut[ de piepturilemai multor p[s[ri. Tincu\a v[zu pe Mihai ridic`nd pu=ca.}ncremenit[, ea se tupilase cu totul ]n fundul luntrei. O nespus[mul\umire se putea citi pe chipul b[iatului: pl[cerea de a o sim\ial[turi de el, dorin\a de a-i ar[ta ]ndem`narea lui de v`n[tor,emo\iunea ei, toate erau de natur[ a-l ]mb[rb[ta =i mai mult. Vrois[ ]ntinz[ pu=ca, dar o trestie rupt[ ]i sta de-a curmezi=ul.Ner[bd[tor, el vru s[ fr`ng[ cu totul trestia, =i, ]n mi=carea lui,f[cu zgomot. Cele trei ra\e ridicar[ capul ]n sus. Mihai]ncremenise ]n pozi\ia ]n care se afla, f[r[ m[car s[ ]ndr[zneasc[a-=i str`nge bra\ul. Speriate, ra\ele b[tur[ apa cu aripile =i o pornir[]n zbor. Tincu\a, cu ochii mari, palid[, cu sufletul la gur[, seridicase pe un genunchi, parc[ ar fi vrut s[ zboare =i ea dup[p[s[ri — c`nd o detun[tur[ de pu=c[ o f[cu s[ tresar[. Pentru unmoment nu se v[zu nimic, din cauza fumului, dar, dup[ o clip[,Mihai o auzi strig`nd:

— A c[zut, a c[zut, uite-o colo!...}n adev[r o ra\[ c[zuse. B[iatul scoase luntrea dintre trestii =i

se duser[ s[ ia ra\a. El o arunc[ cu nep[sare ]ntr-un col\ al luntrei=i c[ut[ s[ se ]ntoarc[ c`t mai cur`nd ]n ascunz[toarea de trestii.Tincu\a m`ng`ia penele p[s[rii, ne]ndr[znind parc[ s[-=i aratemai pe fa\[ toat[ dragostea =i mila ei pentru biata ra\[, de team[s[ nu par[ prea copil[roas[ unui v`n[tor a=a de extraordinar.Mihai se a=ez[ =i el ]n fundul luntrei, cu pu=ca pe bra\ul st`ng, =ise puse din nou s[ a=tepte, uit`ndu-se ]n sus, spre cer.

Nu se mai auzea nici o mi=care. Un sunet r[gu=it de talang[r[suna a spart la g`tul unui bou, pe care-l gonea departe, pe

Duiliu Zamfirescu

160

deal, un v[car, strig`nd c`t ce putea: „Nea, haram, m`nca-te-arlupchii!“ O ]nc`nt[toare t[cere se ]ntindea peste ]ntreaga vale.Aerul era str[veziu. Cerul se vedea p`n[ ]n straturile sale albastrecele mai dep[rtate. Fire albe pluteau prin cer =i c[deau pev`rfurile ro=ite ale trestiilor.

— Cine =tie c`nd mai v[d eu toate astea, zise b[iatul,uit`ndu-se f[r[ scop ]nainte.

Tincu\a plecase ochii ]n jos, r[sucind ]ntre degete un firde papur[.

— Poate chiar te g[sesc m[ritat[ c`nd m-oi ]ntoarce...Ea dete din cap c[ nu.Dup[ c`teva minute de nou[ t[cere, el oft[ din ad`nc.— A=a e via\a! zise cu un accent de nespus[ durere, parc[

ar fi tr[it de ani =i ar fi cunoscut toate am[r[ciunile ei. }nacela=i timp ochii lui ]notau ]n lacrimi, pe c`nd de pe obrajiifetei c[deau pic[turi mari pe firul de papur[.

El tu=i ]ntr-aiuri, aduc`ndu-=i aminte de demnitatea lui dev`n[tor =i c[ut`nd s[-=i st[p`neasc[ nodul de emo\iune ce i seurca ]n piept.

— Uite un fir alb \i se las[ pe frunte.Fata ridic[ m`na domol, netez`ndu-=i p[rul. Cap[tul firului

se opri de p[l[ria lui.— A ajuns =i la dumneata, zise ea ]ncet.Mihai ]=i lu[ p[l[ria =i se uit[ la firul ce se aninase de ea.— Ce sub\ire =i moale e: parc[-i de m[tase.Apoi, desprinz`ndu-l cu m`na de pe p[l[rie, =i-l lipi de

frunte, z`mbind =i uit`ndu-se la Tincu\a.Ea prinse a sur`de, uit`ndu-se la el pe sub genele pl`nse.Dup[ aceea c[ut[ s[ ]nnoade firul ce se rupsese =i se apropie

de el a=a de mult ]nc`t barca era gata s[ se r[stoarne. El semi=c[ de unde era =i rezemat de banc[, ]n lungul luntrei, sel[s[ s[-i scarmene tot p[rul, ca s[ ]nnoade firul.

— +ezi ici l`ng[ mine, zise el, cuprinz`nd-o cu bra\ul demijloc.

Ea =ezu l`ng[ d`nsul, lipindu-=i capul de um[rul lui.

Via\a la \ar[

161

— De ce nu vii =i dumneata la Paris, z[u a=a?— Ba viu, dac[ m-o l[sa de acas[.— Ce bine am petrece!... Ne-am vedea ]n toate duminicile.— Da’ Victoria =i Mary vin?— La anul viitor... Eu a= fu corespondentul d-tale... Am ie=i

]mpreun[ s[ ne plimb[m.Ea g[si foarte firesc ca un om care ia pas[rea din zbor s[-i

fie corespondent. Se uita ]nainte f[r[ scop, =i parc[ se vedea laplimbare ]n mijlocul Parisului, rezemat[ de bra\ul lui, cum staacuma. +i cum se uita, pierdut[ pe g`nduri, v[zu ie=ind dintretrestii o g[inu=[ de balt[, neagr[ la pene, cu ni=te picioarear[mii,sub\iri, mi=c`ndu-se a=a de elegant c[ p[rea o femeiecochet[. }n partea aceea n[molul se ridica p`n[ ]n fa\a apei.Tincu\a ]l atinse u=or pe m`n[, ca s[-i atrag[ luarea-aminte. Elo v[zuse, dar p[rea c[ nu vrea s[ trag[ ]n biata pas[re. Seapropie de urechea fetei =i-i zise ]ncet:

—E p[cat s-o omor... mai bine s[ ne uit[m la d`nsa.Apoi r[mase cu obrazul lipit de obrazul ei, =i, =iret din

instinct, urm[ a-i vorbi de g[inu=[, ca s[ nu prind[ de vestec[ o s[rutase:

— Vezi ce frumos se mi=c[?... Parc[ e=ti dumneatac`teodat[...

Fata ]ncepu a r`de cu hohot. El ]i astup[ gura cu m`na,r`z`nd =i el:

— S`t!... Na! ai gonit g[inu=a cu r`sul d-tale.— Cum s[ nu r`d dac[ zici c[ seam[n[ cu mine.}n acela=i timp se desf[cu u=or din bra\ul lui =i vru s[ se dea

mai la o parte; dar soarele ajungea tocmai acolo. El ]ntinseumbrelu\a ei =i o rug[ s[ vin[ din nou l`ng[ d`nsul.

— Vino l`ng[ mine, c[ cine =tie c`nd te mai v[d.Ea ]l privi lung, =i dup[ aceea veni iar.— Dac[ n-o s[ m[ ui\i, ]i zise, m`ng`indu-l pe m`na ce

\inea umbrela, eu am s[-\i dau ceva.— Da?— Ceva de la mine... Da’ s[ nu te despar\i de el...

Duiliu Zamfirescu

162

+i pe c`nd vorbea astfel, scoase din s`n o buc[\ic[ de h`rtie]ndoit[, ]n care era o =uvi\[ de p[r, legat cu o panglic[ ro=ie.

— Vai, ce bun[ e=ti!... zise el, s[rut`nd p[rul cu ]nduio=are.— Vezi?... Da’ n-o s[ te despar\i de el, nu-i a=a?... ]ntreb[

ea tremur`nd.— Niciodat[!... am s[-l port cu mine c`t oi tr[i, oriunde oi

fi =i n-am s[ m[ despart de el niciodat[!...+i astfel vorbind, o str`ngea la piept m`ng`ind-o cu m`na

pe obraz =i t`nguindu-se c[ pleac[.— Ce trist am s[ fiu, Tincu\o!... N-am s[ m[ ]mprietenesc

cu nimeni. Am s[ tr[iesc cu g`ndul numai la dumneata... =iam s[ m[ silesc s[ ]nv[\, ca s[ sf`r=esc mai cur`nd... =i c`nd oifi sf`r=it, o s[ ne lu[m... Da’ o s[ m-a=tep\i?...

Ea da din cap c[ „da“.— N-ai s[ te m[ri\i, p`n[ m-oi ]ntoarce eu?Fata r[spunse ]ncet:— Nu.— }mi juri?— Da...— +i eu ]\i jur...Umbrelu\a ]i c[zuse din m`n[ =i soarele de toamn[ ardea

puternic deasupra lor. El ]i f[g[dui s[-i trimeat[ c[r\i =i jurnale,ca s[ =tie =i ea ce face =i cum tr[ie=te el.

— +i s[-mi scrii, zise fata, ridic`nd ochii spre el.— O s[-\i scriu... dar cum?— }n vacan\a Cr[ciunului s[-mi scrii de-a binele, acas[ la

noi, c[ tata ]mi d[ scrisorile...— Da’ p`n[ atunci?...— Nu =tiu: o s[-\i scriu numai eu, =i dumneata s[-mi r[spunzi

prin Victoria c[ ai primit =i e=ti s[n[tos... Are s[-mi par[ vremeaa=a de lung[! De ce nu se poate s[ fac aripi =i s[ zbor c[trelocurile dep[rtate unde te duci?

Dup[ aceea, uit`ndu-se la pu=c[, adause z`mbind trist[:— Ai trage ]n mine?...El dete din cap sup[rat:— Ce idee ciudat[ ]\i trece prin minte!

Via\a la \ar[

163

— Nu, nu, spune-mi, ai trage ]n mine?— Cum vrei s[-\i spui?— S[-mi spui curat, dac[ ai avea curajul s[ tragi ]n mine...B[iatul ]n\elese, cu intui\iunea lui b[rb[teasc[, c[ era o

ciud[\enie de femeie, la care ]i trebuia g[sit un r[spuns.— Depinde.— Ce fel: depinde...— Da... Dac[ ai fi o ra\[ sau... o g`sc[ s[lbatec[, a= trage.— Mersi, r[spunse ea, sup[rat[, desf[c`ndu-se de el:

adineaorea eram g[inu=[; acum sunt ra\[... ba g`sc[!...Mihai se uita la ea, serios, cu o u=oar[ mi=care a spr`ncenei,

care ar[ta sentimentul lui de p[rere de r[u, fa\[ cu o copil[riea=a de nepotrivit[. }n substratul firei ei, fata suferea: o trebuin\[de a pl`nge, sau de a-l face pe el s[ sufere, sau de a-l s[ruta se]ncheiase ]n aceast[ ciudat[ ]ntrebare.

— Eu m[ duc, zise ea, str`ng`ndu-=i p[l[ria =i umbrela.El se uita mereu la d`nsa, trist =i nedumerit:— +i de ast[ dat[ trebuie s[ ne desp[r\im a=a?— Te rog s[ m[ duci la mal...El nu mai zise nimic, ci ]=i puse pu=ca bini=or jos =i lu[

lope\ile. Merser[ ]n t[cere p`n[ ce ajunser[ ]n dreptul izvorului.Te rog s[-mi dai =uvi\a de p[r ]napoi...— |i-o dau, r[spunse el, sco\`ndu-=i batista =i =terg`ndu-se

pe frunte: cu de-a sila nu se poate p[stra un a=a frumos lucru.— Dac[ nu \ii s-o p[strezi, mai bine s[ mi-o dai ]napoi.— Eu nu \in s-o p[strez!...— Se vede.B[iatul ]n[l\[ din umeri =i r[mase pe banc[, l`ng[ lope\i,

cu batista pe genunchi. Ea se uita cu coada ochiului la el. Sevede c[ era ostenit =i sup[rat.

— Esti ostenit?— Cam ostenit. Dar n-ar fi nimic dac[ n-a= avea ]nc[ dou[

ceasuri de-acum ]ncolo.— Da? E a=a departe?— Da.

Duiliu Zamfirescu

164

Tincu\a, ]nduio=at[ de vorbele lui =i g`ndindu-se la drumulce f[cuse ca s[ vie s-o vad[, se apropie din nou de el.

— Esti sup[rat pe mine?— Eu? Nu. V[d c[ dumneata e=ti sup[rat[. Dac[ \i-am gre=it

cu ceva, te rog s[ m[ ier\i...Ea se uit[ la d`nsul, z`mbind, =i, ]ntr-un av`nt de genero-

zitate, ]l lu[ de g`t =i-l s[rut[.— Nu mai e=ti sup[rat pe mine, nu-i a=a?— N-am fost niciodat[.— Acum m[ duc.— Mai stai pu\in.— Nu, c[-i t`rziu. Adio.— Dac[ nu vrei s[ mai stai, adio.Ea ]i ]ntinse m`na, pe care el o str`nse ]ntr-ale lui. Dup[

aceea, d`nsa s[ri pe uscat, =i, dup[ ce-i trimise o s[rutare pev`rful degetelor, porni la deal. El apuc[ lope\ile =i se dep[rt[de mal, ca s-o vad[ mai bine. Se uit[ dup[ d`nsa lung, p`n[ce pieri dincolo de culme, f[c`ndu-i semne cu batista.

R[mas singur, ]n mijlocul lacului, b[iatul se sim\i cuprinsdin ce ]n ce mai mult de ideea unei atotputernice de=ert[ciuni,ce ]nf[=ur[ deopotriv[ lucrurile materiale ca =i pe celenemateriale, lacul, c`mpia, amorul, =i, cu o nespus[ jale ]nsuflet, ]i veni s[ pl`ng[. }=i rezem[ m`inile pe genunchi =i seuit[ lung pe culmea dealului, iar de acolo mai sus, pe cer... Nuera nici o n[dejde, nic[ieri. Atunci ]=i relu[ lope\ile =i se ]ntoarse]napoi, ]n stuf, unde se opri din nou, la p`nd[. Se ]ntinse ]nluntre, ostenit, =i se puse s[ priveasc[ v`rful trestiilor. P[s[ruicimititele sf`r`iau din aripi, gonind c`te un g`ndac zbur[tor, orialbine r[zle\e ]=i ]ndoiau trupul pe spicul de papur[. Un c`rdde ra\e ]i trecu peste cap =i se l[s[ ]n limpezi=ul de al[turi]nspum`nd apa cu aripile. El se scul[ repede =i-=i preg[ti pu=ca.Le vedea foarte bine, dar nu putea trage, fiindc[ se cobor`ser[piezi=, ]ntr-un col\. A=tepta s[ se mi=te =i s[ vin[ ]n b[taiapu=tei. Privindu-le, se g`ndi la vorba ciudat[ a Tincu\ei...Socotind bine, erau mai fericite ra\ele. Dar ele tocmai veneau

Via\a la \ar[

165

spre el. }ntinse pu=ca, cu eterna emo\ie a v`n[torului; dar pec`nd ochea ]i trecu prin g`nd ideea c[ =i ra\ele se pot socotinenorocite, de vreme ce omul le a\inea drumul s[ le omoare.Pentru un moment ]=i dezlipi capul de patul pu=tii =i se uita laele, s[ vad[ ce min[ fac ]n fa\a mor\ii. Ele se mi=cau lini=tite,venind mereu spre el. Atunci ]=i alese un grup, ]n mijloculc[ruia boierea un r[\oi sm[l\at cu albastru, =i trase... Lu[ r[\oiuldin ap[ =i dup[ aceea se puse s[ goneasc[ o ra\[ ce era numair[nit[, =i s-o loveasc[ cu lopata, ca s-o poat[ prinde. Apoi,mul\umit, ]=i scoase din geant[ strugurii =i ca=cavalul ce aveacu el, =i se a=ez[ s[ m[n`nce. Tincu\a era departe... Toat[melancolia lui disp[ruse. Tinere\ea =i natura dimprejur d[r`maunecazurile cl[dite de iubirea lor copil[reasc[.

XIXDup[ plecarea Sa=ei, Matei ]=i ]ntoarse privirile din nou

c[tre treburile mo=iei, pe care le p[r[sise de c`tva timp. Pe deo parte culesul porumbului, pe de alta ar[turile de toamn[,apoi preg[tirile la balt[ pentru pescuit, ]n vederea cre=teriiapelor, erau lucruri aproape noi pentru el.

Baciul Micu era tot m`na dreapt[, cu toate c[ Aglaia ]l uramai mult ca oric`nd. G`ndindu-se la du=m[nia ei contrabaciului, ]=i zicea adesea c[ era ciudat ca el, st[p`nul, s[sufere o asemenea stare de lucruri. Cu toate astea nu se puteahot[r] s[ se despart[ de Eftimiu =i de nevast[-sa.

Raporturile lui cu \[ranii erau bune, de=i ]ncepuse s[ sezvoneasc[ prin sat de jelburi c[tre guvern, spre a li se da p[m`nt,=i de r[scoale. Unchiu-s[u, conu Dinu, era mai furios ca oric`ndcontra sociali=tilor, =i ]n aceasta, se ]n\elegea de minune cuT[nase Scatiu; dar numai ]n aceasta. }ncolo nu putea s[-l vad[.Mul\umit[ lui Matei, b[tr`nul se liber[ de datoria ce o aveac[tre vecinul lui, =i de atunci se uita la el de sus. Tocmai pentruasta Scatiu \inea mai mult s[ ia pe Tincu\a. Coana Sofi\a ]l

Duiliu Zamfirescu

166

ajuta pe sub m`n[, din socotelile ei femeie=ti: fiindc[ era bogat=i pentru c[, lu`ndu-l, Tincu\a ar fi r[mas l`ng[ d`nsa.

— Ei, nu-l iube=te; da’ parc[ ce, numai din iubire se iau oamenii!zicea ea lui Matei, pe care voia s[-l atrag[ de partea ei.

Matei, e drept, nu s-ar fi opus din r[sputeri, dac[ ar fi fost]ntrebat. Scatiu era incult =i cam b[d[ran, dar era harnic,de=tept la treab[, =i, mai cu seam[, pentru el, avea o marecalitate, de a nu fi om de ora=. Ca to\i tinerii care au tr[itmult ]n mijlocul lumii de studen\i, de func\ionari, de lumeneproduc[toare, f[r[ aspira\ii, Matei prefera un om de \ar[,simplu, celui mai =iret avocat.

Mai nedomirit[ era coana Sofi\a de opozi\ia ce o f[ceaAglaia. Ea n-o mai sl[bea cu „familia“:

— Auzi dumneata, s[ intre ]n familia noastr[ feciorul unuiv[taf!... S[ dai dumneata, \ac[, bun[tate de fat[, avut[, cueduca\ie, unui asemenea om!...

Coana Sofi\a nu mai putea de ciud[.— Ei, p[i s[ nu-\i vie s[ mori: ei n-au dup[ ce bea ap[, =i

tot cu nasul pe sus.Luarea-aminte a lui Matei fu mai cu seam[ atras[ asupra

Aglaiei, din ziua ]n care d`nsa ]i vorbi cu ponturi despreTincu\a =i Mihai.

— A=a partid[ zic =i eu.— Ce partid[? ]ntreb[ Matei.— Mihai.— Dumneata glume=ti, Mihai este un copil.— Ei, copil, dar nu prea...— Cum: nu prea?— Se ]n\elege... Dac[-i pe aia, Tincu\a nu-i o copil[?Da a=a copii cum sunt, ei se aveau de bine.— Ce spui, cucoan[ Aglaio?— Z[u, domnule. }nainte de a pleca, s-au ]nt`lnit la lac, s-au

]mbr[\i=at =i s-au s[rutat ca doi porumbei. }ntreba\i =i pe baciuMicu, dac[ vre\i, c[ i-a v[zut un v[car din sat...

Via\a la \ar[

167

Matei se uita la d`nsa, ca ]ncremenit. Apoi se porni pe unr`s stra=nic.

— Dumneavoastr[ r`de\i, zise Aglaia, ro=indu-se, dar e a=a.— +i chiar dac[ ar fi a=a, ce-\i pas[ dumitale?— Mie? ce s[-mi pese?... Fac[ despre mine bor= dac[-or vrea.+i astfel zic`nd, ie=i, ]nchiz`nd u=a cu zgomot. Matei se

uit[ ]n urma ei, din ce ]n ce mai mirat de ]ndr[zneala Aglaiei.Dar ]=i zise c[ trebuie s[ fie ceva la mijloc, ca s[ ajung[ ea,at`t de =ireat[ de regul[, s[ fac[ ceea ce se nume=te o scen[.Hot[r] s[ vorbeasc[ baciului.

Trimise chiar ]n seara aceea s[-l cheme. Matei era ]n odaiape care \[ranii o numesc can\[laria boierului. Micu intr[,l[s`ndu-=i c[ciula ]n sal[ =i r[mase ]n picioare l`ng[ u=[.

— Am trimis s[ te cheme, fiindc[ am de vorbit cu tine.— Porunci\i, coane.— Ia vezi cine r`cìe la u=[.Baciul deschise de-abia u=a, vr`nd s[ se strecoare afar[,

dar ]n acela=i timp un dul[u de cìne, c`t un urs, dete n[val[]n[untru. Dup[ pieptarul cu cuie, Matei recunoscu pe Corcodu=.

— {sta e cìnele despre care ]mi vorbeai?— {sta. Se \ine de mine ca scaiul, bat[-l vina lui.— Frumos e, baciule!...— Ar hi el cum ar hi, dac[ nu i-ar hi aruncat ap[ hiart[ ]n

cap.— Cine?— D-apoi... cine, coane? ia, aici la curte...Matei se uit[ lung la el, f[r[ a-i r[spunde. Se putea lesne

pricepe c[ era treab[ de-a lui Eftimiu.— Baciule, ce-ai auzit vorbindu-se despre cuconi\a Tincu\a?Micu se uit[ la el cam mirat.— N-am auzit nimic, coane.— Nimic, nimic?— Nimic, z[u a=a. D-apoi ce s-auzi, c[ e numai o copchil[.

S-a zvonit cic[ ar hi vr`nd s-o ia alde Scatiu; da’ dor nu =i-oface vreun p[cat boieru [l b[tr`n s[ i-o dea...

Duiliu Zamfirescu

168

— Da’ altceva n-ai mai auzit, cu Mihai?— Nu, coane.— C[ s-ar fi primblat pe lac am`ndoi...— Ba despre asta am auzit. Da’ ce minune e c[ s-au primblat

am`ndoi?... Conu Mihai toat[ ziua era pe balt[.Dup[ aceea el t[cu =i se uit[ =iret pe sub spr`ncene la

Matei. Parc[ am`ndoi sim\eau c[ voiau s[ vorbeasc[ desprealtceva.

—M[!... a dracului muieru=c[!... zise baciul, parc[ ar fifost singur. Da’ cine \i-a spus matale de coana Tincu\a, coane?

— Coana Aglaia.Baciul dete din cap, mi=c`ndu-=i pletele voinice=te.— I-e fric[ s[ nu scape chilipiru din m`n[.— Ce chilipir?— Da’ parc[ matale nu =tii, coane?— Nu =tiu.— Atunci s[ spunem c[ a fost o vorb[ degeaba.— Ba nicidecum; s[ faci bun[tate s[-mi spui tot: ce chi-

lipir?— Scatiu, coane.— Ce e cu Scatiu?— Apoi nu se are ghine coana Aglaia cu el?...Matei se uit[ \int[ la el. }i venea s[ r`z[, dar se st[p`ni =i-=i

lu[ un aer grozav.— Baciule, bag[ de seam[ la ce spui... +tii, c[ =i de tine

zicea lumea c[ te \ii cu Floarea lui St`ng[.Foarte st`ngaci =i cu ochii ]n p[m`nt el t[cu un moment.

Apoi ridic[ fruntea senin[ ]n sus.— Gura lumii cine o poate ]n\eleni, coane?... Eu de-oi hi

fost vinovat, m-am poc[it; da’ eu n-am b`rfit pe nimeni...Dumneaei vine acuma s[ se lege de-o copchili\[... E p[catde Dumnezeu...

Matei t[cea; ]=i scoase tabachera s[-=i fac[ o \igar[, dar numai avea tutun. Se scul[ s[ se duc[ ]n odaie la el, sprea-=i lua tutun din cutie.

— Da’ parc[ auzisem c[ tr[ia cu Caramzulea...

Via\a la \ar[

169

— P[i dar cum: tr[ia cu am`ndoi.— De unde =tii tu?— Da’ cum, Doamne iart[-m[, s[ nu =tiu. C`t ai fost matale

dus, ei veneau cu schimbu, ca la „concintra\ie“.— Da’ prostul [la de Nae ce f[cea?— Domnul Nae tot pe la Br[ila... }i f[cea cucoana v`nt.

Matei nu mai zise nimic. Aprinse o lum`nare =i r[mase cu ea]n m`n[, g`ndindu-se.

— A=teapt[-m[: m[ duc s[ iau ni=te tutun.Pe c`nd el intr[, u=a de la odaia lui, ce da ]n sal[, se

]nchidea cu grij[. Dar oric`t de cu grab[ se ]nchise, Mateirecunoscu pe Aglaia. Nu mai ]nc[pea ]ndoial[ c[ ascultase lau=[...

F[r[ a rosti un cuv`nt, el se ]ntoarse ]napoi =i se puse s[-=ifac[ o \igar[. O aprinse =i se uit[ ]n ochii baciului.

— +i cine crezi c[ a aruncat cu ap[ fiart[ ]n cìne?— Buc[t[ri\a, coane.— De ce?— Cine =tie?... Ca s[-mi fac[ r[u: eu f[r[ cìnele [sta

nu sunt om.Simpatia lui pentru baciu ]=i avea izvorul ]n vechile lor

raporturi de b[ie\andri, dar mai cu seam[ ]n fondul de poeziece cuprindea ]n sine natura cald[ a ciobanului. Cìnele era ]nadev[r pentru el ca un frate.

Matei se uita la baciu, parc[ ar fi vrut s[-i spun[ vorbebune, ca s[-l m`ngìe de nenorocirea ]nt`mplat[ lui Corcodu=.

— +i va s[ zic[ te-ai l[sat de Floarea.Micu dete cu m`na ]n v`nt, parc[ ar fi zis: „Cine se mai

g`nde=te la ea!“— Dac[ te vei l[sa de Floarea, am s[ te c[p[tuiesc. S[-\i

g[se=ti o fat[ bun[ =i s[ te ]nsori. }\i port eu griga: te cunun, ]\idau loc de cas[ =i toate ]nlesnirile putincioase.

—S[rut mìnile, coane... C[ m-am s[turat de burl[cie.— Atunci e lucru ]n\eles. Mergi cu Dumnezeu, =i s[ vii

mìne sear[. Ioni\[ a plecat la balt[?

Duiliu Zamfirescu

170

— Dar[.— Omul de la C[l[ra=i s-a ]ntors, ori nu?— Trebuie s[ soseasc[ acu, c[-i dus de azi diminea\[...

R[mas singur, Matei se plimb[ ]n lung =i ]n larg prin odaie,g`ndindu-se la cele ce avea de f[cut. Aglaia trebuia cu oricepre\ ]nl[turat[ din casa lui. Dar ]n ce chip? S[ vorbeasc[ luiunchiu-s[u nu se putea, fiindc[ ar fi trebuit s[-i istoriseasc[dragostea lui Scatiu cu d`nsa =i astfel s[ ]nd`rjeasc[ pe b[tr`n=i mai mult ]mpotriva lui T[nase. Pe de alt[ parte coana Sofi\aera rud[ cu ea... Dar ]=i aduse aminte de necazul m[tu=ei ]ncontra Aglaiei, c`nd aceasta se ]mpotrivea la c[s[toria luiScatiu cu Tincu\a, ]n numele „familiei“, =i-=i zise c[ poate s[g[seasc[ un prieten de lupt[ ]mpotriva Aglaiei tocmai ]nprotectoarea ei fireasc[. Dar cu c`inele ciobanului ce avea?...Nimic alta dec`t c[ era c`inele baciului, omul lui de ]ncredere.

Astfel g`ndindu-se, se revolta din ce ]n ce mai mult]mpotriva ei, =i ]ntr-un moment de sup[rare, sun[ =i zise uneifemei s[ cheme pe Aglaia. Femeia aduse r[spuns c[ vinenumaidec`t. }n adev[r, peste vreo zece minute, se auzi b[t`ndla u=[. El ]i zise s[ intre, dar cu vocea pe jum[tate, =i sim\indu-semi=cat, parc[ ar fi fost el vinovatul. Aglaia intr[ foarte incet.Era galben[ de emo\iune =i aproape nu putea s[ vorbeasc[. }nsf`r=it, izbuti s[ articuleze trei cuvinte:

— M-a\i chemat?El se g[si foarte ]ncurcat, fa\[ mai cu seam[ cu umilin\a cu

care se prezenta ea.— Da... a= fi vrut s[ mai vorbim c`te ceva — da’ ia, te rog,

=ezi. Vreau s[ sun s[ ne dea c`te un ceai.— M[ duc eu s[ vi-l fac.— Nu, nu, nu primesc.— Ba, v[ rog, s[ m[ l[sa\i s[ vi-l fac eu.— Nu se poate.+i, cum se primbla prin cas[, se a=ez[ ]n dreptul u=ii. Ea

voia s[ ias[; el o ]mpiedic[. }n aceast[ lupt[ de amabilitatefals[, Aglaia vru s[ apuce ivorul de la u=[, pe care ]l apucase

Via\a la \ar[

171

mai dinainte Matei, =i astfel ]l lu[ de m`n[ rug`ndu-se s-olase s[ ias[.

— V[ rog, zise ea ]ncet, nimeni nu =tie c`t ceai trebuie, cerom s[ v[ dea... Vin numaidec`t.

Trebui s-o lase. C`nd r[mase singur, ]=i sim\i pe m`na pecare i-o atinsese ea, o impresie a=a de ciudat[, pl[cut[ =inelini=titoare, parc[ o suflare cald[ ]i trecuse pe deasupra. Maif[cu c`\iva pa=i =i se opri ]n fa\a l[mpii, g`ndindu-se: iat[ cumse explicau izb`nzile ei, care nu mai era nici frumoas[ =i nicinu mai era destul de t`n[r[, ca s[ ]ntoarc[ min\ile la fl[c[itomnatici ca Scatiu =i al\ii.

Peste c`teva minute Aglaia reveni ]nso\it[ de femeia cu ceaiul.Matei b[g[ de seam[ c[ d`nsa sim\ise impresia ce o produseseasupra lui, =i se ]ntorcea altfel de cum ie=ise. Obrajii ei, albi deemo\iune c`nd intrase la ]nceput, acuma se coloraser[ de s`nge, =iun z`mbet provocator ]i r[t[cea pe gur[. Servi ceaiul cu ]ndem`nare,mi=c`ndu-se ]n sus =i ]n jos, ca o fat[ mare. S`nurile pline p[reauc[ vor s[ fac[ explozie, at`t erau de str`nse ]n rochie. Dup[ ce ]idete ceaiul, se opri ]n mijlocul od[ii =i duse la ochi =or\ul de m[tasecu care era ]ntotdeauna ]ncins[. Matei se uita la d`nsa nedumerit.

— Ce ai?Ea ]=i lu[ m`inile bini=or de la ochi, se uit[ la el lung, cu

capul plecat pe um[r, =i zise ]ncet:— Nu =tiu nici eu...}n aceste patru vorbe era at`ta alint[tur[ =ireat[, iar ]n

modul cum ]=i mu=ca buzele at`ta senzualitate fals[, ]nc`tMatei, care trecuse o clip[ printr-o ispit[ primejdioas[, ]=ireveni ]n sine.

— Ia =ezi, ]i zise el, z`mbind. Ce se mai face d-l Nae?— Tot dup[ treab[, r[spunse ea, sp[sit[.— P`n[ la ceasul [sta?...— Da’ unde se pomene=te s[ intre el vreodat[ ]nainte de

zece!...Matei dete din cap plin de admirare, de=i =tia c[ Eftimiu ]=i

trecea vremea juc`nd table cu ]nv[\[torul.

Duiliu Zamfirescu

172

— +i c`nd m[n`nc[?— C`nd poate.— Ce fel de vorb[!... nu-l a=tep\i cu masa?Ea se ]ntoarse cu capul ]ntr-o parte, p[r`nd foarte

scandalizat[ de o asemenea b[nuial[.— Eu s[-l a=tept cu masa!... Da’ se poate s[ fac eu o

asemenea risip[!... S[ \iu focul =i slugile p`n[ la ceasul [sta!Vorba de slug[ ]i p[ru de minune =i se ac[\[ de d`nsa.— À propos de slugi, coan[ Aglaio; sunt foarte nemul\umit

de ele — mai cu seam[ de buc[t[reas[: are bunul obicei de aasculta pe la u=i...

Ea clipi din ochi, des, parc[ ar fi stat s[-i dea lacr[mile.Dar avu puterea s[ se st[p`neasc[ =i s[ zic[:

— Auzi dumneata!...— Da, te rog s[-i dai drumul chiar m`ine; nu vreau s[ am ]n

cas[ persoane care m[ spioneaz[. Eu sunt st[p`n la mine =i \ius[ fac[ cum vreau eu, nu cum voiesc al\ii.

— A=a e =i drept.— A=a.El sorbi din ceai =i f[cu o mi=care din cap plin[ de

convingere, parc[ ar fi vrut s[ ]nt[reasc[ =i mai mult hot[r`realuat[.

Dup[ c`teva minute de t[cere, ea se scul[.— Nu mai ave\i nimic cu mine?— Nu... Dar ia-\i ceaiul.— V[ mul\umesc, eu seara nu iau nimic.Astfel ie=i. Dup[ foarte pu\in timp, Matei o auzi b[t`nd din

nou la u=[. Aducea un pachet de jurnale =i scrisori, pe care i ledase v[t[=elul ce se-ntorcea de la C[l[ra=i. Avea un aer cutotul natural, parc[ nimic nu se ]nt`mplase.

— V[ rog s[-mi da\i voie s[ m[ duc m`ine la ora=, ca s[caut alt[ buc[t[reas[.

El se uita la scrisori preocupat, c[ut`nd pe cea de la Sa=a.O auzi cam t`rziu. La g`ndul Sa=ei, toate nimicurile astea seretraser[ departe, ]n con=tiin\[, =i-i r[spunse f[r[ nici un interes,parc[ scena de mai sus s-ar fi petrecut cu un an ]nainte:

Via\a la \ar[

173

— Mai ]ncape vorb[...Dup[ aceea Aglaia ie=i, iar el r[mase s[-=i citeasc[

coresponden\a.

XXTrecuser[ mai multe s[pt[m`ni de c`nd plecase Sa=a =i

mai multe zile de c`nd Matei primise scrisoarea din urm[.Lucrurile luau o ]ntors[tur[ ciudat[, care ]l ]mpiedica s[ urmezemai departe planului de a se sc[pa de Aglaia.

}n adev[r, ultima scrisoare a Sa=ei cuprindea o dest[inuiredin cele mai mi=c[toare; ea surprinse amorul b[iatului pentruTincu\a, =i, ]n loc de a-l privi ca pe un sentiment copil[resc =itrec[tor, d`nsa, cu firea ei cald[, ]l socotea trainic =i primej-dios. Zicea scrisoarea:

“Am ajuns la Paris, dup[ o c[l[torie destul de ostenitoare.Mihai era tot trist. Se lupta c`t putea s[ biruie jalea ce-l cuprinsesechiar de la plecare, dar nu izbutea. Eu ]l observam pe t[cute =i]mi venea s[ pl`ng de mila lui: n-a ]nchis ochii un minut. Credeamc[ desp[r\irea de \ar[ =i de surori ]l enervase prea mult, darsperam c[, odat[ ajuns ]n mijlocul lumei dintr-un ora= mare, os[-=i redob`ndeasc[ veselia natural[ a v`rstei lui. Ne-am opritla Viena dou[ zile. Parea c[ se intereseaz[ de toate, dar maimult dec`t orice se interesa de mine. A-\i spune ]ngrijirea fin[ =idelicat[ cu care m[ ]nconjura, expresia cu care m[ privea,iubirea cu care ]mi lua m`inile ]ntr-ale lui =i m[ chema “mamandrag[“, ]mi e cu neputin\[. }ncepusem s[ cred c[ =tie ceva despreproiectele noastre... =i-mi era ru=ine. Se uita la mine cu at`ta]n\elegere, ]nc`t m[ f[cea s[ ro=esc. Vedeam c[ are pe buze o]ntrebare, c[ se lupt[ s-o rosteasc[ =i c[ nu ]ndr[zne=te. De multeori aducea vorba despre d-ta, dar totdeauna cu temere, parc[ i-arfi fost fric[ s[ nu m[ supere. }n sf`r=it, m[ ]ntreb[... Am crezutc[ se cufund[ p[m`ntul cu mine. }mi b[tea inima de nu maiputeam s[ respir. Ori de c`te ori m[ g`ndesc la momentul acela,simt c[ m[ ro=esc... Dar s[-\i spun cum m-a ]ntrebat. Treceam

Duiliu Zamfirescu

174

printr-o c`mpie lung[, ]ntre Colonia =i Strassburg; el se uita pegeam, preocupat. — „Maman, ]mi zise din nou, ]nainte de aajunge la Paris, a= vrea s[ te ]ntreb ceva.“ — „}ntreab[-m[„, ]ir[spunsei eu, cu glasul jum[tate. Sim\eam c[ mor. — „A= vreas[ te ]ntreb ceva, dac[ mi-ai f[g[dui mai ]nt`i c[ nu te superi.“— „Nu m[ sup[r“... El mi=c[ din cap cu nehot[r`re.

— „Maman, adev[rat c[ nenea Matei are pentru dumneata oadmira\ie a=a de mare?... c[ te iube=te?“ — „Ce prostii spui, Mihai!“]i r[spunsei, ]ncerc`nd s[ z`mbesc. El nu r`dea deloc. — „Iart[-m[,maman drag[, c[ ]ndr[znesc s[ te ]ntreb un asemenea lucru; dar,dac[ ar fi adev[rat, eu a= fi a=a de fericit!... Mi s-ar p[rea c[ te lasmai pu\in singur[...“ Ce era de r[spuns la o ]ntrebare care ar[taat`ta bun[tate sufleteasc[? Nu =tiu ce i-am r[spuns. Cred c[ ]mivenea s[-l s[rut ca pe copilul meu. De multe ori m-am g`ndit lasoarta ce a=teapt[ pe Mihai: tremur de fric[ s[ nu fie nenorocit...

De-abia ajun=i la Paris, l-am rugat s[ se culce. El nu preavrea, zic`nd c[ \ine s[ m-ajute s[ deschid cuferele. Darosteneala ]l biruia. +i, cum eram ]n camer[ la mine, ]l v[d c[se ]ntinde pe pat, de-a curmezi=ul, =i r[m`ne rezemat pe uncot, f[r[ a mai zice un cuv`nt... Dup[ c`teva minute ]l audvorbind: „Tare ]mi e=ti drag[“. — „+tiu c[ ]\i sunt drag[, fiindc[e=ti un copil bun.“ — Atunci ]l v[d c[ se ridic[: „Ce-am zis,maman?“ — „Ai zis c[-\i sunt drag[...“ Era aprins la fa\[ cume focul. — „Maman, sunt foarte ostenit“; =i, f[r[ ca eu s[-l mairog, trecu ]n camera lui =i se culc[. Din acel minut a ]nceputs[ aiureze. Dou[ zile =i dou[ nop\i eu n-am ]nchis ochii. Amchemat numaidec`t un doctor care a stat l`ng[ d`nsul ojum[tate de or[ f[r[ s[ se rosteasc[. Temperatura era la 40 degrade; delirul nu se mai oprea. Dup[ o jum[tate de or[ doctorul]mi zise c[ nu poate diagnostica cu siguran\[; era sau tifos, saufriguri efemere, ce se nasc de prea mult[ osteneal[ =i ]n caretemperatura se ridic[ foarte repede. Dac[ delirul continua erasemn r[u, dac[, dimpotriv[, ]nceta, era speran\[ c[ bolnavuls[ adoarm[, =i dup[ o bun[ odihn[ s[ se scoale s[n[tos. Dinfericire, delirul ]ncet[, somnul veni, iar Mihai al meu dormi 30de ceasuri f[r[ ]ntrerupere. Doctorul era ]nc`ntat, eu fericit[.

Via\a la \ar[

175

Se p[rea c[ cel mai nenorocit dintre noi era tocmai Mihai. +i,aici vine explicarea acestei lungi scrisori, precum =i a cauzeipentru care m[ ocup at`ta de fratele meu: ]n delir venea adeseaun nume pe care la ]nceput nu puteam s[-l ]n\eleg, dar pe careapoi ]l ghicii: numele Tincu\ei. Mihai o iube=te. Eu, proasta,nu m-am g`ndit niciodat[ la putin\a unui sentiment ]ntre Mihai=i Tincu\a. Ei erau pentru mine doi copii, de=i Tincu\a are ast[zipe\itori. E o nenorocire c[ sunt prea apropia\i cu v`rsta =i Mihaie prea t`n[r. Tincu\a are s[ se m[rite, iar el are s[ sufere. Ares[ sufere, fiindc[ noi suntem o familie atins[ de o infirmitateciudat[, aceea a statorniciei sentimentale: ceea ce odat[ aintrat ]n sufletele noastre, r[m`ne acolo. Dar unde =i cum a]nceput iubirea lor?... Nu =tiu. Probabil peste tot =i nic[ieri.Ochii mei egoi=ti vedeau numai pentru mine. }nt`mpl[rile dinzilele din urm[ ]mi umpleau ]nchipuirea de un singur lucru:fericirea mea. Eram at`t de fericit[, sunt ]nc[ at`t de fericit[,]nc`t ]mi pare c[, dac[ a= putea vorbi lui Mihai, i-a= ]nc[lzi =iinima lui...

Acum e bine. }ncepe s[ se intereseze de noua lui via\[.I-am g[sit o familie unde s[-l a=ez deocamdat[, un librar, la ac[rei mam[ =ezuse =i tat[-meu ]n pensiune. Cred c[ are s[ fie]ngrijit bine. Iubirea lui o s[-i r[m`ie ]n suflet ne=tears[. Are s[fie pentru d`nsul o cauz[ de triste\[ zilnic[, dar poate =i unrefugiu de partea ur`t[ a acestui ora=. El a ]n\eles foarte binec[ eu am surprins secretul lui, dar nu mi-a zis niciodat[ nimic.Ba, dimpotriv[, aduc`nd eu vorba de Tincu\a, d`ndu-i o foaiece c[zuse din portofelul lui, =i pe care era o poezie, el a plecatochii ]n p[m`nt =i a luat foaia, zic`nd ]ncet: „prostii, maman“.Eu ]ns[ l-am rugat s[-mi dea foaia, =i \i-o trimit aci:

S-aud p`raiele cum curg}n pacea palidei lumine;Se umple valea de amurg,Iar eu m[ duc, g`ndind la tine.S-aude clopotul la schit,Merg pustnicii s[ se ]nchine;

Duiliu Zamfirescu

176

Luceaf[rul a r[s[rit,Iar eu m[ duc, g`ndind la tine.S-aude buciumul ]n mun\i}nfior`nd cu lungi suspineT[cerea codrilor c[run\i:Eu m[ tot duc, g`ndind la tine...“

Astfel urma mai departe scrisoarea.Mi=cat =i singur, f[r[ s[ poat[ cere pove\e de la nimeni,

Matei r[mase pe g`nduri. Mihai, care ]ntotdeauna ]i fusesesimpatic, ]i deveni deodat[ drag, at`t pentru amorul lui, c`t =imai cu seam[ pentru vorbele ce ziser[ Sa=ei.

Dar starea lucrurilor cu Aglaia se complica. El nu mai puteavorbi m[tu=e-sei despre rela\iile Aglaiei cu Scatiu, f[r[ s[ deana=tere la tot felul de explica\ii =i mai cu seam[ f[r[ s[amestece pe Tincu\a ]n intrigile lor. Se hot[r] s[ a=tepte.

Era ]ntr-o duminic[ de octombrie. Timpul se schimbase: ploua=i noroiul umplea drumurile de la un cap[t la altul. Matei avea lad`nsul pe Scatiu, cu care era ]n vorb[ s[-i cumpere caii =i cabrioletade la Otopeanu — c`nd, uit`ndu-se pe fereastr[, i se p[ru c[ vedepe Micu, leg[n`ndu-se beat mort. Nu zise nimic c[tre Scatiu,care =edea ]n fotoliul lui de la birou, lu`ndu-=i cafeaua, ci se uit[la omul de pe drum ca s[ se ]ncredin\eze de era ]n adev[r baciulori nu. El era. Matei ]=i mu=c[ buzele de ciud[ =i a=tept[ s[ pleceScatiu ca s[ poat[ da ochii cu Micu: ]i venea s[-l bat[. Auzi! s[se ]mbete, el, omul ]n care ]=i pusese toat[ ]ncrederea!...

De ]ndat[ ce Scatiu plec[, ]=i trase o pereche de cizmelungi, ]=i lu[ c[ciuli\a =i desprinse din cui un haramnic, cucare tat[-s[u, ]n tinere\e, b[tea caii n[r[vi\i. Astfel, se duse laarman, drept la l[pt[rie. Aci, nimeni: u=a era ]nchis[ cu lac[t.Trecu al[turi, la casa v[c[ri\ei. +i aci p[rea c[ nu-i nimeni,dar u=a nu era ]nchis[. Se uit[ pe fereastr[ =i v[zu pe Floarea,care se piept[na. Ea, ]ndat[ ce-l v[zu, se acoperi pe cap cu un=tergar =i-i ie=i ]nainte.

— Da’ nu-i nimeni la l[pt[rie?

Via\a la \ar[

177

— S[rut[m mìnile, cucona=ule, nu-i nimeni, c[ fl[c[iisunt la oi.

— Unde-i baciul?— Da’ cine-l vede, vai de mine!Matei era ]ncredin\at c[ Micu era ]n[untru.— Cine-l vede! L-am v[zut eu, beat mort. Am s[-l dau afar[,

=i pe el =i pe tine, s[ sparg ga=ca asta de \iitori =i de \iitoare!— S[ nu-\i faci p[catul [sta, cucona=ule, c[ dac[ o hi b[ut

o \ir[ mai mult e din sup[rare, c[ i-au otr[vit cìnele, nu i-arr[bda Dumnezeu!

— Care cìne?— Cìnele [l mare, cucona=ule.— Pe Corcodu=?— P[i dar cum.+i Floarea ]=i duse m`na la gur[, d`nd din cap =i c[in`ndu-se.Matei, care venise furios ]mpotriva baciului, se ]ntoarse

acas[ t[cut, ]ntreb`ndu-se de nu cumva era =i aci m`na Aglaiei.Acas[ ]l a=teptau alte ispr[vi de-ale baciului. Rezema\i dest`lpii por\ii, doi \igani r`cìau cu b[\ul ]n noroi. DumitracheBrabovete, fierarul, =i cu fiul s[u Stoica, ie=it proasp[t dinarmat[, venea s[ se pl`ng[ c[-i b[tuse Micu la c`rcium[.|iganii ]ndrugau o istorie f[r[ de sf`r=it, d`ndu-se la o parteunul pe altul =i zic`ndu-=i: „taci tu, s[ spun eu“. Matei ]i trimiseacas[, f[g[duindu-le c[ are s[ le fac[ dreptate. Era ner[bd[tors[ afle cum se petrecur[ lucrurile, =i chem[ numaidec`t pegrecul de la han.

Grecu istorisi c[ Micu venise de diminea\[ la c`rcium[,v[it`ndu-se c[ i-au omor`t cìnele ho\ii. Era bun teaf[r, darpl`ngea ca o muiere =i striga ]n gura mare c[ de-acuma moare=i el. Dup[ aceea se puse s[ bea rachiu, =i b[u p`n[ se ]mb[t[turt[. }n vremea asta se afla la c`rcium[ =i Dumitrache \iganul.Cum =i ce fel, nu se =tie, Micu dete o palm[ \iganului de-lame\i.

— A=a faci, nea Micule?... zise \iganul ie=ind... Lumea r`deade bietul \igan, care, furios, se duse la fiu-s[u, s[ se t`nguiasc[.

Duiliu Zamfirescu

178

Fiu-s[u, Stoica, se ]ntoarse numai de pu\in[ vreme de la oaste,=i era fodul de nu-l mai ]nc[pea p[m`ntul. C`nd auzi el c[ s-ag[sit un „rum`n“ care s[ ]ndr[zneasc[ s[ dea ]n tat[l lui, allui, soldat ]ntors tocmai atunci de la regiment, se f[cu foc. Lu[pe b[tr`n de m`nec[ =i-l aduse din nou cu el ca c`rcium[.

— Care-i [la, m[, care a dat ]n tata?Oamenii r`deau =i f[cur[ cu ochii la baci. Stoica veni la el.— M[ nea... [sta, tu ai dat ]n tata, m[?— P[i!— Ia mai d[ una, m[! zise el r`njind, ca =i cum ar fi vrut s[

vad[ dac[ ]ndr[zne=te un a=a lucru ]n fa\a lui.Micu se scul[ ]n picioare c`t era de lung, =i c`nd aduse din

nou o palm[ lui Dumitrache, v[zu \iganul stele verzi. Stoicase dase la o parte, ]ncruntat.

— Ia mai d[ una, m[!Micu era gata: c`rpi din nou pe Dumitrache. Atunci Stoica,

sup[rat, lu[ pe tat[-s[u de m`nec[ =i-l scoase afar[, zic`ndu-i:— Hai, tat[, acas[; nu vezi c[-i beat mort?}n urma lor era un hohot ]n tot hanul. Huiduielile =i

c`r`ieturile ]nso\ir[ pe bie\ii \igani p`n[ pierir[ din ochii lumii.„+i-a=a a muncatu trei scatol\i ]n locu de una“, zise grecul,

ca moral[.Matei f[cu haz de istorisirea grecului, pe care o auzise de

prin snoave. Dar asta nu explica pentru ce baciul, care nu beaniciodat[, se ]mb[tase, =i, mai cu seam[, cine-i omor`se c`inele.A=tept[ cu ner[bdare p`n[ a doua zi, s[ dea ochii cu el.

}n adev[r, a doua zi, prima persoan[ pe care o v[zuse,ridic`nd perdeaua, fu Micu. El a=tepta ]n curte, rezemat descar[. Matei ]i b[tu ]n geam =i-l chem[ sus la el. Dup[ c`tevaminute, u=a se deschise =i baciul intr[ in[untru.

— Cu mult[ plec[ciune, bade Micule. Te-ai trezit?El plec[ ochii ]n p[m`nt, lipit de u=[, =i nu r[spunse nimic.— Frumoase lucruri faci dumneata! te ]mbe\i ca cel din

urm[ tic[los, =i te pui s[ ba\i oamenii, ha?!Micu t[cea.

Via\a la \ar[

179

— Bine mi-am ales eu ]n cine s[-mi pui ]ncrederea!...Da’ n-ai gur[ s[ r[spunzi?— Ce s[ r[spund, coane?— S[ r[spunzi pentru ce te-ai ]mb[tat.El t[cu din nou. Matei, sup[rat, ]l dete afar[:— Hai, lipse=ti din ochii mei.Baciu se ]ntoarse ]ncet =i puse m`na pe ivor s[ ias[.Dar, pe c`nd ie=ea, zise ]ncet, parc[-i era fric[:— M-a= hi rugat la matale de o vorb[.— De ce vorb[? ]ntreb[ Matei r[stit.— P[i, eu m-a= hi rugat s[-mi dai drumul, coane.— Te-ai sup[rat dumneata?— Dar[! s[ m[ sup[r, zise baciul domol: eu =tiu c[ sunt vinovat.— Atunci ce vrei de la mine?— Nu pot sluji, mi-au omor`t cìnele, s-a ispr[vit =i cu mine.Era un accent de a=a ad`nc[ descurajare ]n vorbele acele,

]nc`t Matei se uit[ lung la el.— }nchide u=a, ]i zise. Cine \i-a omor`t cìnele?— Nu pot s[ =tiu.— Pe cine b[nuie=ti?— Nu b[nuiesc pe nimeni: nu pot s[-mi v`r sufletul ]n

p[cate.— Unde l-au omor`t?— L-am g[sit mort la u=[, coane. A venit de la t`rl[ p`n[ la

l[pt[rie, ca s[ m[ caute, s[racu de el =i a murit la u=a mea...Aici Micu ]=i ]nghi\i nodul de sup[rare ce i se urca ]n g`t

=i-=i trecu m`neca sumanului peste ochi. Matei se uita la el,mi=cat.

— +i unde-i cìnele? a= vrea s[-l v[d =i eu.— D-apoi l-am ]ngropat, coane... L-am ]ngropat la cap[tul

t`rlei, c[ m[car c[ nu-i suflet de cre=tin, da-i f[ptura luiDumnezeu =i el.

— Era ]mpu=cat ori lovit cu ceva?— Nu, coane, eu zic c[ era otr[vit, c[ se umflase s[racu

c`t ni=te foale...

Duiliu Zamfirescu

180

+i tot chipul lui, de om cu mintea ]ntreag[, era parc[ ]ntorspe dos, de mil[ =i durere. Matei se ]mbl`nzi detot.

— E foarte cu putin\[ s[ fi fost otr[vit: s[ cercet[m cine aputut s[-l omoare =i-\i f[g[duiesc s[ r[zbun pe bietul Corcodu=.

Micu da din cap, t[cut. P[rea sceptic, cum sunt to\i \[ranii,c`nd e vorba de dreptatea boierului.

— Ce fel, n-ai ]ncredere ]n vorba mea?— Ba am, coane — da’ de-acuma pentru mine totuna este.— De ce?— A=a; mi-a murit cìnele, mor =i eu.Matei se uit[ lung ]n ochii lui: era treaz =i tocmai de aceea

expresia de durere =i descurajare ce se citea ]n ei ]l atinsemai mult.

— Micule, vino-\i ]n sim\iri. Ce are a face moartea unuicìne cu via\a ta?

— Coane, are a face, c[ eu ]l crescusem de mititel. Mi-ladusese bietul boier, Dumnezeu s[-l ierte, de la ni=te mocanidin B[r[gan, de c`nd n-avea nici ochi... +i eu m-am trudit cuel, l-am hr[nit cu linguri\a ca pe un copil, l-am t[m[duit dec`te alea toate, =i-l f[cusem hiar[ s[lbatic[, nu cìne. C`ndl-am dat la lup, alergam cu el ]n urma h[iticului, ca s[-ldeprind, p`n[ cine =tie unde, de era s[ ne m[n`nce ]ntr-oiarn[, pe mine =i pe el. Apoi, c`nd i-am pus cheptarul, piii...omora lupul din fug[, coane; c[ de se izghea cu cheptarul ]nel, ]l da la p[m`nt =i ]l umplea de s`nge cu cuiele... Marelucru am cherdut, coane, mare lucru!... }ncaltea despre mine,ce s[ mai zic? C[ eu m[ duceam cu el =i-n gur[ de =earpe, =ic`nd era Corcodu= la oi, nu mai aveam grije de nimic. C[ dem-a= hi culcat ]n mijlocul p[durii, ori cu u=a vrai=te, eu habarn-aveam, c[ el, cri=u, f[cea de patrul[.

}=i ridicase fruntea ]n sus, ca un om care istorise=te izb`nzileunui erou. C`nd se opri, g`fìa de osteneal[ =i de inim[ rea:

— Acu, f[r’ de cìne, ce m[ fac eu?...— Cre=ti un altul.— Dar[!... s[ mai g[sesc eu un cìne ca el! +i vorba „ca

el“ p[rea c[ se raport[ la un c[pitan mare sau la un frate iubit.

Via\a la \ar[

181

— Da cum s[ nu g[se=ti! }\i port eu de grij[: o s[ m[ duc laIrimia Mocanu, la +indrilita; =i \i-aduc unul, c-am auzit c[ areo pr[sil[ de cìni, de s-a dus vestea.

Baciu da din cap, nem`ngìat.— Crede-m[, Micule. S[ vii cu mine s[ \i-l alegi tu singur.— S-a sf`r=it cu mine, coane: mi-a omor`t cìnele, m[

duc =i eu.Ideea asta fix[ nu i-o scotea nimeni din cap. El p[rea c[ se

supune unei fatalit[\i oarbe, care legase soarta lui de via\acìnelui.

— Bine, baciule, da’ ]ncepi s[ fii copil: g`nde=te-te c[ chiarde ar fi ]mb[tr`nit la u=a ta, tot el era s[ moar[ ]nainte =i tu peurm[, c[ a=a e l[sat de Dumnezeu, ca omul s[ tr[iasc[ maimult =i cìnele mai pu\in.

Micu nu mai zise nimic, ci r[mase t[cut l`ng[ u=[, ca mai-nainte. Matei se g`ndea ]n ce chip s[-i vorbeasc[ mai bine cas[-l conving[ c[ nu are dreptate. Se uit[ la el mai lung, dartrebui s[ se ]ncredin\eze c[ nu era de scos la cale cu baciul.

— +i ce vrei de la mine, Micule?— Apoi m-a= ruga de matale s[-mi dai drumul, coane.— De ce, m[i b[iete?El ]=i mototolea o pulpan[ a sucmanului, parc[ i-ar fi venit

mai greu dec`t orice s[ se despart[ de st[p`nul lui.—Eu =tiu c-o s[ mor ]n cur`nd, coane, =i a= vrea s[-nchid

ochii la b`rlogul nostru.Matei se foi pe scaun, nemul\umit, =i dup[ aceea se scul[

]n picioare =i ]ncepu s[ se primble prin cas[. Apoi s-apropie deel =i-l atinse cu degetul de bra\.

— Ia ascult[, Micule: eu poate m-oi fi iu\it vreodat[ lavorb[ =i te-am sup[rat f[r[ s[ vreau. Dar socot c[ tu m[ cuno=tibine, =i de acum =i de alt[dat[. Suntem tovar[=i vechi, bre, =imi-ar veni greu s[ m[ despart de tine... Mai g`nde=te-te p`n[mìne. De \i-o fi de duc[ cu hot[r`re, vino, de m[ vezi =i-ompune lucrurile la cale cum e bine.

Duiliu Zamfirescu

182

XXIDup[ ce baciul ie=i, Matei se g`ndi s[ se duc[ la Irimia

Mocanul =i s[ aduc[ un c[\el lui Micu, ca s[-l ]mbuneze. A=a=i f[cu. Zise s[-i puie caii =i, cu tot noroiul ce era, porni la+indrilita. Pe drum se g`ndea la vorbele baciului; ce ]nrùrireaveau chiar asupra lui!... Oare ce s[ fi fost la mijloc? O simpl[r[t[cire a unui suflet plin de credin\e gre=ite, sau intui\iuneaunui fapt posibil, a c[rui ]mplinire se lega de oarecare]mprejur[ri din via\a real[?... Oare s[ nu fi fost vreo temereascuns[ de St`ng[, b[rbatul Floarei, sau de niscaiva ciobani,sau de Eftimiu? At`tea ]ntreb[ri ce r[m`neau f[r[ r[spuns. Poatedin toate era c`te ceva adev[rat. Moartea cìnelui p[rea c[apropie ]mplinirea unei nenorociri inevitabile.

Dar timpul trecea f[r[ ca b[nuielile baciului s[ se ]mpli-neasc[. T[cut =i tot cu inim[ rea, Micu se ]nduplecase s[ r[mìela Matei; dar p[rea c[ nu mai era omul de mai-nainte: petreceaserile de iarn[ ]n tinda l[pt[riei, la un foc de vreascuri =i tiz`c,rezemat de perete =i c`nt`nd alene din fluier. C[\elul adus deMatei, pe care negre=it c[-l chema tot Corcodu=, dormea pe om`n[ de f`n, l`ng[ el. }ncepea s[-i fie drag, ce-i drept, darnici nu se ]ncerca s[-l apropie ]n minte de cel[lalt: „departe-igriva de iepure“, zicea molcom, celui ce l-ar fi ]ntrebat.Copil[ria lui Corcodu=, r[posatul, era plin[ de legendeextraordinare: Corcodu= nr.1 mu=case de deget pe un cioban]nc[ de c`nd n-avea din\i; Corcodu= nr.2 era un c[\el lini=tit,cam tontolog, cu labe late, care nu se zdruncina cu firea dec`tc`nd vedea strachina cu lapte. }n toate zilele ]i deschidea botul,ca s[ vad[ dac[ are negru sub cerul gurii; avea negru, dar cefolos, c[ nu era r[u deloc...

Cu Floarea, lucrurile mergeau mai greu; i se f[cuse sil[ deea, =i nu-i mai vorbea dec`t c`nd avea c`te ceva de cusut oride dres. Ea ofta, c`nd mai avea vreme =i sm`nt`nea putineelec`nt`nd cu viersul ei pi\ig[iat: „las’ s[ vie, domnul =tie, calea-ntrandafiri s[-i fie“, =i oprindu-se ]n mijlocul vorbei ca s[ dea]ntr-un cìne: „to, cotei, ’z[-te focul!“

Via\a la \ar[

183

}n ]mprejur[rile astea trimise Matei pe baciu la C[l[ra=i s[cumpere ni=te le\uri, ca s[ fac[ din nou perdeaua oilor.

Baciul plecase cu carul cu patru boi, de cu noaptea, cas[ aib[ vreme s[ se ]ntoarc[ chiar ]n seara aceea. Matei, cas[ nu-l trimit[ singur, poruncise ca unul din arga\i din curtes[-l ]nso\easc[.

P`n[ a doua zi diminea\a, carul nu se ]ntoarse. Nelini=tit,Matei ]ntreb[ de numele argatului care era la drum cu Micu,dar nu-l putu afla.

Tocmai atunci ]i aduser[ o scrisoare de la Sa=a, prin cared`nsa se ruga de el s[ nu se supere c[ ]nt`rziaz[ at`ta: Mihaise deprindea greu cu Parisul =i ea nu putea s[-l lase singur a=ade repede. +i ]n aceast[ scrisoare, ca ]n toate, ]i vorbea defericirea ei, deplin[, des[v`r=it[, de planurile ei, cum avea s[schimbe casa; ]l ]ntreba, glumind, de dulcea Aglaia, de conuDinu, de surori, =i, mai cu seam[, de Tincu\a; ce zicea Tincu\a?Cum tr[ia Tincu\a? era trist[?... Matei ]=i m[rturisi c[ nu prease g`ndise la asta, =i ]=i f[g[dui s[ observe pe fat[ mai deaproape. Se puse s[ r[spund[ Sa=ei, =i astfel veni vremeanamiezului, f[r[ s[ se mai ocupe de baciu =i de carul cu le\uri.Dar, cu toate c[ mintea lui era prins[ de imaginea Sa=ei =i devia\a lor viitoare, pe al doilea plan al con=tiin\ei tremura grijade ceea ce se putuse ]nt`mpla lui Micu. C`nd se uit[ laceasornic =i v[zu c[ era aproape unu, s[ri de pe scaun =i seduse singur s[ ]ntrebe de sosise baciul. Aglaia p[rea =i ea foartemirat[ de aceast[ ]nt`rziere, pe care nu =i-o putea explica.

— S[ fi b[ut undeva, la vreo c`rcium[... parc[ nu-mi vines[ cred, zise d`nsa.

— Da’ de unde! baciul nu bea, r[spunse Matei preocupat.D`nsa ]l privi pe sub spr`ncene, z`mbind ironic. El pricepu

]n\elesul r`sului ei, dar ]i fu sil[ s[ mai lungeasc[ vorba. Chem[pe un v[taf =i ]i zise s[ ]ncalece numaidec`t =i s[ plece spreC[l[ra=i, ]naintea baciului. Omul plec[ pe loc, iar el, nelini=tit,ie=i pe jos =i se duse la arman.

Duiliu Zamfirescu

184

Printr-o pornire fireasc[ se g`ndi la Floarea. O g[sitreb[luind prin cas[, ]mbr[cat[ cu un cojoc f[r[ m`neci,sprinten[ =i parc[ chiar cam ]nghimpat[. De ]ndat[ ce-l v[zuse sp[si =i-i ie=i ]nainte.

— Floareo, s-a ]ntors baciul?— Da’ g`ndesc c[ s-a ]ntors, coane, c[-i plecat de ieri de

diminea\[. Nu-i la curte?— Nu-i.— D-apoi o veni el.— Trebuia s[ se-ntoarc[ de asear[.— I-auzi, bat[-l crucea; i-a ab[tut de d`rdora ]nsur[torii...Vorbele astea fur[ zise ]ntr-un chip a=a de ciudat, ]nc`t

dezv[luir[ ]n mintea lui Matei o ]ntreag[ stare de lucruri: cumbaciul prinsese vorba lui de a-l ]nsura ]n nume de bine, cum,s[tul de Floarea, ]i zisese se vede s[-l lase ]n pace, cum femeia]l cic[lise =i ]i spusese c[ boierul vrea s[-l ]nsoare, =i a=a maideparte, o mul\ime de secrete suflete=ti se dau pe fa\[ printr-ovorb[. Matei se uit[ la d`nsa, cum se rezemase de un st`lp alprispei =i privea ]ntr-aiuri pe c`mp.

— Ei, =i dac[ s-o-nsura, ce-\i pas[ \ie...?— Da’ ]nsoar[-se, dare-ar dracu-n el, c[ doar nu i-oi mai

coase zdren\ele...— Vezi bine, tu ai b[rbatul t[u =i nu se cade s[ co=i

zdren\ele la al\ii.— Da’ g`ndeam s[-i fac un pustiu de bine.— Prea mult bine nici lui Dumnezeu nu-i place, Floareo.— P[i, adev[rat, coane.Tocmai atunci trecea pe drum un cioban str[in, c[lare pe

un m[g[ru=, at`t de mic, ]nc`t omul lovea cu picioarele dep[m`nt. El se opri ]n dreptul por\ii =i f[cu semn cu b`ta s[vin[ cineva spre d`nsul. Floarea alerg[ la poart[. Matei,ner[bd[tor, se lu[ dup[ d`nsa. Ciobanul istorisea c[ a ]nt`lnitpe drumul C[l[ra=ilor o c[ru\[ cu le\uri, dejugat[, ce sta acolodin zori de ziu[, c`nd trecuse el de la st[p`nu-s[u, =i p`n[acum, c`nd se ]ntorcea. }l ]ntrebar[ dac[ n-a v[zut =i pe baciu

Via\a la \ar[

185

Micu, pe care trebuia s[-l cunoasc[. Ciobanul r[spunse c[ n-av[zut pe nimeni. +i ]=i c[ut[ de drum.

Matei se duse ]n grab[ acas[ =i zise s[-i puie caii. S[ri ]ntr[sur[ chiar de la grajd =i porni pe drumul C[l[ra=ilor. De=icaii se duceau ]n goan[, lui i se p[rea c[ nu se mi=c[. Fel defel de g`nduri ]i veneau ]n minte: ba c[ l-au omor`t ho\ii; bac[ s-a ]nt`lnit cu St`ng[, b[rbatul Floarei, care-i purta de mults`mbetele; ba c[ prepusurile lui asupra Aglaiei =i a lui Nae se]mplineau tocmai acum... }n sf`r=it, dup[ vreo trei sferturi deceas, ajunse la c[ru\[. Aci toate lucrurile erau ]n =artul lor;le\urile legate cu dou[ fr`nghii, aduse p`n[ la inima carului,erau la loc, f[r[ s[ lipseasc[ unul; boii, dejuga\i, avuseser[c`te o m`n[ de f`n; nu lipsea nimic, nu se vedea nici o urm[de lupt[... Atunci, ce se ]nt`mplase? To\i ]n[l\au din umeri.V[taful, care venise c[lare, c[ina bie\ii boi, c[ nu fuseser[ad[pa\i de o zi =i jum[tate, =i ]i ]njug[ s[ porneasc[ ]nainte:de om nici un interes.

— A fugit, bat[-l Dumnezeu...P[rerea asta o ]mp[rt[=i =i vizitiul =i ]n cur`nd toat[ lumea

din curte nu mai vorbea dec`t de asta. Unii istoriseau c[ afurat bani de la boier, al\ii c[ se apucase de be\ie, iar al\ii c[]nnebunuse:

— Vezi dumneata, ceasul r[u: de nu-i murea c`inele, elnu-=i lua lumea ]n cap, zicea o \[ranc[ din buc[t[rie.

Matei era cel mai impresionat dintre to\i. El =tia bine c[nici bani nu-i furase baciul, nici nebun nu era, ci c[ sufletullui, ]nzestrat de natur[ cu putere de sim\ire ce trecea pestestarea lui umil[ de slug[, fusese zdruncinat din temelii prinmoartea c`inelui. Firea lui meditativ[, fatalist[, ca a tuturorciobanilor ce au copil[rit cu oile pe v`rful mun\ilor, v[zuse ]nmoartea celui mai bun al lui prieten, un semn r[u, =i, ca s[scape de urm[rirea g`ndurilor triste, plecase ]n lume. El erasigur c[, dac[ nu murea undeva, era s[ se ]ntoarc[.

Dup[ c`teva zile de a=teptare =i de c[utare, f[r[ vreun spor,se puse s[ scrie toate acestea Sa=ei, istorisindu-i de demult,

Duiliu Zamfirescu

186

cum venise baciul la d`n=ii; cum tr[iser[ ei, b[ie\andri,]mpreun[: c`te amintiri ]i legau; c`t era de cinstit; ce suflet demare poet pusese natura ]n forma aceea umil[. +i, scriind, ]icurgeau lacr[mile =iroaie, =i trebuia s[-=i \ie batista deasuprascrisorii ca s[ nu o umple de pic[turi. Dup[ moartea mame-sei,aceasta era a doua mare durere a lui. Chipul cum plecase Micu,f[r[ o vorb[, f[r[ un semn de p[rere de r[u, ]l indigna ca pe uncopil; dar tot el singur se ]mbuna, zic`ndu-=i c[ poate nu avusesecuraj s[-i vorbeasc[ despre asta. +i cu c`t se g`ndea mai mult,cu at`t mai drag[ ]i era firea baciului, modest[, bl`nd[, cuaplecare c[tre tot ce era tainic =i dep[rtat ]n natur[. }=i aduseaminte de noaptea ce petrecuse cu d`nsul, pe v`rful =irei depaie, precum =i de vorbele lor rostite cu fa\a la cerul stelat, =ir[mase cu condeiul ]n m`n[, prins de iluzia dep[rt[riiluceaf[rului, pe care baciul i-l ar[ta ]necat ]n fundul spa\iului.Apoi ]=i aminti de mustrarea ce i-o f[cuse din pricina leg[turiilui cu Floarea, =i ]i veni un dor ciudat de a vedea pe v[c[ri\[.}ncheie scrisoarea rug`nd pe Sa=a s[ se ]ntoarc[ mai cur`nd,fiindc[ el se sim\ea singur, din cale afar[ trist. Dup[ aceea ie=i=i se duse s[ vad[ pe Floarea.

C`nd ajunse la arman, ea tocmai punea lac[tul la l[pt[rie.— Ce faci, Floareo?— S[rut[m m`inile, coane, ia, cu treab[.— Ai zor mare?— Ba n-am nici un zor.— Ia deschide, te rog.Ea deschise din nou =i intr[ cu el ]n[untru. Matei =tia foarte

bine ce r[m[sese pe urma baciului, dar, ca s[ mai vorbeasc[de el, =i ca s[ vorbeasc[ cu ea, se uit[ cu de-a-m[nuntul latoate. }n tinda ]nc[p[toare stau de-a lungul pere\ilor putinicicu br`nz[ =i teancuri de ca=cavaluri, peste care erau aruncatescurg[tori, =ervete de p`nz[ groas[, un c[u=, ni=te teascuri.

— Floareo, da’ asta nu ]nghea\[ iarna aici?— Ba or ]nghe\a, coane...— Unde le \inea Micu?

Via\a la \ar[

187

— Apoi, =tii matale, c`nd ]i om viu ]n cas[, mai dezghea\[pere\ii; dar ]ntr-o cas[ pustie, ce-i faci?... El le mai \inea =i ]ng`rliciul beciului.

— S[ le punem =i noi tot acolo.— Cum ]i porunci matale.Matei se mai ]nv`rti prin tind[ =i apoi r[mase locului,

]ncruci=`ndu-=i bra\ele, d`nd din cap:— Cum m-a l[sat el pe mine!Floarea ]=i g[sise de treab[ =i se puse s[ r[suceasc[ o putin[,

ca s-o duc[ la loc.— Tu n-ai auzit nimic de el?Ea, cu ochii ]n fundul putinei, r[spunse:— S[-l ia dracu!...D`nsul, mirat de vorbele ei, o ]ntreb[ din nou:— Da’ parc[ voi era\i dintr-un sat — de ce vorbe=ti a=a de el?— Dintr-un sat suntem noi, d-ap[i...— D-ap[i, ce?— Ia, ]i ab[tuse de ]nsur[toare, coane, se ]mbuibase de

ghine, =i s-a dus s[-=i v`re capul la st[p`n. Las’ c-o vedea el pedracu!...

— +i-a luat lucrurile ce le-avea la mine?— D-ap[i parc[ ce avea! Dou[, trei zdren\e =i i\arii de pe el.— Da’ ce f[cea cu banii?— Banii, mult pu\in ce avea, ]i trimetea la alde maic[-sa,

s[-i pl[teasc[ d[rile p[m`ntului =i s[ tr[iasc[ =i ea.— Are p[m`nt?— Avea o corhan[ stearp[ =i vreo cinci iede, d-ap[i cine

=tie ce s-o hi ales de ele.Toate acestea erau zise cu c[ut[tura ]n p[m`nt =i cu un aer

serios =i trist. Matei ar fi vrut s-o vaz[ mai sentimental[, maiaprins[, cum citise el ]n c[r\ile ce se ocup[ de \[ranii no=tri.

— Bine, \ie nu-\i pare r[u c-a plecat?— +i de-mi pare =i de nu-mi pare, tot at`ta-i.+i mai mult nu fu cu putin\[ s[ scoat[ de la d`nsa.

Duiliu Zamfirescu

188

„Ce fiin\e ciudate =i totu=i interesante! g`ndi el, =i c`t suntde departe de felul cum le-au zugr[vit nuveli=tii no=tri!“...

Se ]ntoarse de la Floarea ]napoi cu un sentiment dedescurajare sufleteasc[, de gol, pe care vremea de-afar[, cupomii desfrunzi\i =i cerul ]mpodobit de nori, ]l m[rea =i maimult. Intr[ acas[. }n odaia lui, focul se stinsese. Se a=ez[ ]ntr-un fotoliu, =i r[mase astfel cu m`inile duse la gur[. Frigul ]i=erpuia prin vine, dar parc[ nu se sim\ea ]n stare s[ se scoale=i s[ cheme. }=i aduse aminte de o camer[ rece dintr-un otelde la Pisa =i i se p[ru c[ vede apa turburat[ a Arnului curg`ndu-i pe dinainte. Cum trece timpul!... Ce-o fi f[c`nd Sa=a!...}ncepea s[ se ]ntunece... O musc[ b`z`i greoaie prin aer =ise izbi cu capul de oglind[. El v[zu, ca prin vis, un punctnegru c[z`nd, dar dincolo de fa\a oglinzii, =i tot acolo, spa\iuldin odaie, reprodus ]n slaba lumin[ a zilei. Ce departe i sep[rea un cadru de perete v[zut ]n oglind[! Albul =i negrul dinel alc[tuiau un cap de c[lug[ri\[. Dac[ ]nchidea ochii maimult, c[lug[ri\a se pref[cea ]ntr-o biseric[ gotic[; c`nd ]ideschidea, biserica redevenea c[lug[ri\[. +i a=a, un fream[tde memorie ]i c`nta ]n minte rug[ciunea celor patru popi, ]nmijlocul c`mpului, c`nd cu venirea sfintei. Dar pic[tura deaghiazm[ de pe g`tul Sa=ei!... Ce ]nc`nt[toare era Sa=a ]nziua aceea, a=tept`ndu-l. }n clarul obscur al od[ii, i se p[ruc[ o vede, ginga=e =i sur`z[toare cum era atunci; vedeniaaceea lua forme hot[r`te, venea spre d`nsul, i se a=eza pebra\e =i ]=i lipea capul pe um[rul lui. Ce fericit se sim\ea!...

O femeie intr[ cu o lamp[ aprins[ =i cu o depe=[. Sa=ase ]ntorcea.

XXIIDe la plecarea \[ranilor din b[t[tura lui T[nase Scatiu, c`nd

cu cita\ia, se urmaser[ mai multe ]nf[\i=[ri la tribunal, ]n careob=tea s[tenilor se ap[ra cu disperare ]mpotriva preten\iilorarenda=ului. Dar judecata procesului se am`na mereu.Tribunalul hot[r`se „o descindere la fa\a locului“; ea fusese

Via\a la \ar[

189

fixat[, la-nceput, mai pe var[, dar fusese am`nat[ din cauzamor\ii unui judec[tor. Acum, ]n fine, venise vremea s[ se]mplineasc[ „descinderea“.

T[nase Scatiu trecuse prin multe judec[\i; el =tia rostulproceselor pe dinafar[. Nu-i dase Dumnezeu „gur[„, ziceael, c[ altfel nu-i mai trebuia lui avoca\i. Dar, ca oameniicare nu au ]ncredere ]n doctori c`nd sunt s[n[to=i, iar c`nd]i doare un deget cheam[ patru, Scatiu a=tepta pe judec[toricu avocatul l`ng[ el.

— Nu doar c[ el =tie mai mult dec`t mine, da’ ia a=a,de-o parigorie.

Avocatul lui venise de cu sear[ =i tr[sese ]n gazd[ la el,aduc`ndu-i ]n acela=i timp =i o tr[sur[ ]nc[rcat[ cu mezeluri,icre negre, salamuri, =unci, limbi, \uic[, f[in[, un vin... m[rog, un vin de Golul Dr`ncei, =i s-a ispr[vit. Avocatul cammirat, aduse toat[ b[c[nia asta dar ]i spunea c[ nu crede c[judec[torii s[ trag[ la el =i mai cu seam[ s[ ]ntind[ mas[mare, ]n ]mprejur[rile ]n care veneau. T[nase ]l privi spanchiu,ca cineva care ar zice: „C`\i am p[scut eu ca d-ta!“, apoitrimise de chem[ pe primar.

Avocatul fu foarte mirat c`nd v[zu intr`nd un fel de omu=orp[ros, scund, pi\ig[iat, cu o barb[ neagr[ t[iat[ roat[ ]mprejur,]mbr[cat nem\e=te, cu tocuri duble la ]nc[l\[minte, ca s[ par[mai ]nalt, =i vorb[re\, =i iste\...

— Bun[ seara, d-le Aronovici.— Bun[ seara, d-le T[nase.— Ce mai e nou?— Ap[i... tot alea =i iar alea: noroi, ploaie, — mizerie goal[.— Ce se mai petrece prin Europa?...Scatiu, care trata pe Aronovici cam peste picior, f[cu din

ochi c[tre avocat.— Ce s[ se petreac[?... Burghezimea se ]ngra=e pe spinarea

s[racilor. Am citit c[ irlandezii vor s[ ]nzestreze pe Parnell allor; a=a martir m-a= face =i eu.

— Vrei o dulcea\[?— V[ mul\umesc, cu pl[cere.

Duiliu Zamfirescu

190

— +tii c[ d-l primar este socialist, zise Scatiu c[tre avocat,c`nd nu se poate duce la Br[ila s[-=i fac[ chefurile. Ia =ezi.M[ duc s[ zic s[-\i aduc[ o dulcea\[.

El ]=i puse p[l[ria ]n v`rful unui baston str`mb =i o rezem[de un scaun. Apoi scoase tabachera de tinichea =i f[cu o \igar[.

— A=a m[ sup[r[ d-l T[nase. D-nul este un „aucat“ ]nprocesul cu ob=tea?

— Da.— }mi pare bine... A ajuns \[ranul s[ \i se urce ]n cap. M[

rog, acu eu, c[ tr[iesc cu ei de at`ta vreme, pot s[-\i spun, c[\i se urc[ ]n cap. |i se urc[ ]n cap, d-le!...

Scatiu intr[ repede, str`ng`nd din umeri.— Ia ascult[, primarule, =tii c[ m`ine te calc[ judecata?— Apoi at`ta „ni“ mai lipse=te... „Ni“-a spus „v[tau“!D-l Aronovici nu prea se avea bine cu unele cuvinte

rom`ne=ti; mai cu seam[ tr[ia r[u cu litera „v“ ]ntre dou[ vocale.Domnia-sa se scul[ de unde se afla =i veni spre Scatiu

]n[l\`nd din umeri.— N-am sfan\!...— Asta n-ar fi nimic, c[ \i-a= da eu, dar socotesc c[ e prea

mare „deranj“ s[ ]ntinzi mas[ mare pentru cheful tribunalului.— Ba de ce? Numai s[ am ce le da, c[ altfel...El auzise pe Scatiu c[ i-ar da el parale, =i nu =tia cum s-o

dreag[, ca s[ ciupeasc[ ceva.— Ia ascult[, zise Scatiu, parc[ era vorba s[ te duci la

Br[ila.— Cu ce dracu s[ te duci?...— Ce-\i pas[, numai s[ te duci m`ine ]n zori.— Plec chiar acu.+i se scul[, cu un gest comic, parc[ ar fi fost gata s[ se urce

]n vapor chiar atunci. Scatiu ]l chem[ ]ntr-o odaie al[turi s[-idea ceva parale, =i pe drum ]i zise:

— Spune =i ajutorului dumitale s[ nu g[zduiasc[ pe tribunal,c[ nu-i dator... Tribunalul s[-=i aduc[ merinde, dac[ ]i trebuie.

Via\a la \ar[

191

Dup[ ce Aronovici plec[, Scatiu se ]ntoarse ]n odaie la avocat,se apropie de el, ]nchiz`nd din ochiul st`ng =i zic`ndu-i:

— }n\elegi dumneata!... {sta-i primarul ales de mine. Ce-ab[ut =i ce-a m`ncat!...

Apoi ]ncepu s[ istoriseasc[ toat[ p[t[rania lui Aronovici:cum fusese sergent ]n armat[, cum se ]ncurcase c-o femeiem[ritat[ =i o desp[r\ise de b[rbat, cum venise la un peticel demo=ie ce-l avea acolo, cum era ve=nic f[r[ lescaie etc.

— Mi l-am ales primar... M[ \ine vreo mie de franci pe an,dar halal!... Ehe! Dumneavoastr[ g`ndi\i c[ numai a=a se faceagricultura!... Trebuie munc[, domnule! S[ =tii s[ chibzuie=titoate, c[ \[ranul ]n ziua de azi e mai =iret dec`t boierul.

Avocatul p[ru a zice ]n sine c[ e greu, mai ales cu asemeneaprub[ de boier — dar se mul\umi a z`mbi =i a nu r[spunde.

Dup[ c`teva minute intr[ =i c`rciumarul, un japlan de omp`n[ la podele.

— Bun[ seara, Chirule.— S[rut[m m`inile, na=ule.— Te chemasem la socoteli, dar v[d c[ ast[-sear[ n-avem

vreme. Mai ai din ale b[c[niei?... ori s-a dus tot?... c[ parc[primise=i pu\in lucru.

T[nase ]i vorbea ]ntors spre el cu spatele, dar finu-s[u, Chiru,care fusese ho\ de cai ( =i se b[nuia c[ =i acum se mai ocup[cu astfel de afaceri), ]l pl[nuia dup[ ]ntreb[ri =i pricepu undevrea s-o aduc[ „alde na=u-s[u“.

— Ap[i, ce s[ mai am, na=ule, c[ o litr[ dou[ de pastram[,c`t am adus, s-a m`ncat ]n cas[.

T[nase ]ncepu a r`de =i a clipi din ochi avocatului.—Ad-o mai domol. Chirule, c[ nu te-ai fi f[cut papista= s[

m[n`nci carne ]n postul Cr[ciunului.Chiru must[ci =i se foi ]n z[bun.— Da’ bate-i-ar Dumnezeu de b[cani, c[ dac[ ai c[uta ghine,

nici nu dai de carne ]n pastrama lor, a=a-i de uscat[ =i de slab[.Scatiu se pr[p[dea de r`s.—Zi: pastram[ de post?— Ap[i, ce mi-e caracate\a, ce mi-e pastrama lor...

Duiliu Zamfirescu

192

— Zi, nu mai ai...— Nici o crest[tur[.— Da’ de-ale m`nc[rii, altminterea?— N-am fir de nimic.— Zi, de-o veni tribunalul, tuf[?Chiru ]n[l\[ din umeri a gol. T[nase p[ru a-=i lua aerul

grav =i a se g`ndi:— Apoi bine. Chirule. R[m`nem ]n\ele=i a=a: dumneata

n-ai nici unele... Tribunalul s[-=i caute de m`ncare ]n alt[ parte.Pe c`nd deschidea u=a s[ ias[, Chiru, zise:— A= avea o vorb[ cu matale.Scatiu se scul[ numaidec`t =i se lu[ dup[ el ]n sal[.— Cum te duci matale m`ine la c`mp? ]l ]ntreb[ ]ncet =i

misterios c`rciumarul.— Da’ ce ce?— Ap[i... eu a= zice: matale s[ nu te dai jos de pe cal.— Da’ ce este?— Nu-i nimic... da-i mai bine a=a.Scatiu, care =tia ce vrea s[ zic[ o vorb[ de-a lui Chiru, ]i

f[g[dui s[ nu se dea jos.— +i mai m[ rugam de ni=te belerturi, zise Chiru.— Da’ ce-i? ]ntreb[ Scatiu, a mai c[zut ceva?Chiru se sc[rpin[ ]n cap.— Ap[i tot mai chic[ c`te o gloab[. Au venit ni=te fl[c[i

despre R`mnic cu juncani.— Du-te la primar, p`n[ nu pleac[, =i spune-i c[ vii de la

mine, s[-\i dea trei bilete. Haide!...C`rciumarul ie=i, iar T[nase se ]ntoarse ]n cas[.+iretenia biletelor era urm[toarea: de c`nd Chiru se l[sase

de a mai fura vite, ]n urma unei stra=nice b[t[i ce m`ncase dela \[rani, se ]ndeletnicea cu v`nzarea vitelor furate de al\ii, deprin alte jude\e. Pentru aceasta ]ns[ ]i trebuia bilete de laprim[rie, cu care s[ poat[ duce pe la „b`lciuri“ caii fura\i.Aronovici ]=i avea partea lui de zeciuial[, iar Scatiu, care mult[vreme luase =i el de-a dreptul parte la c`=tig, se mul\umea

Via\a la \ar[

193

acuma numai cu c`te un cal ori un bou, pe care ]l pl[tea ungalben ori doi, ]l ]nfiera cu fierul lui =i-l trimitea la suhat ori laherghelie.

Astfel se puser[ lucrurile la cale pentru a doua zi.Pe la vreo 11 ceasuri diminea\a, sosi, ]n adev[r, a doua zi,

o birj[ cu patru cai, ]n care pre=edintele =i supleantultribunalului, ]nso\it de ajutorul de grefier, se transportau la fa\alocului. Birja se opri ]n fa\a prim[riei, unde erau deja aduna\imul\i locuitori, care, cu c[ciulile ]n m`n[, stau pe prisp[ ]npicioare.

Magistra\ii se deter[ jos, zgribuli\i de frig, plictisi\i de drum=i mor\i de foame. Ajutorul de primar veni ]n fug[ s[ deschid[„can\elaria“, dar oamenilor legii nu le ardea de formalit[\i. Ei]ntrebar[ de „ceva de m`ncare“. De m`ncare, tuf[. Pre=edinteleera b[rbat ]n v`rst[, ]nsurat, cu tabieturi, fiu de oameni der`nd, ajuns prin munca lui. Supleantul era t`n[r, fost prinstr[in[tate, de familie bun[, dar ]mbr[cat cam pirpiriu. Pe c`ndd-l pre=edinte de-abia se foia ]ntr-o =ub[ de-a lui socru-s[u,mo=ier din C[l[ra=i — junele supleant str`ngea din spete ]npaltona=ul s[u de bonjurist, =i tot ]ntindea o tabachere de argintajutorului de gref[, care apuca \igara cu v`rful unghiilor salede copist de carier[, sprijinindu-=i man=etele ]n degeteleresfirate. Dup[ o scurt[ chibzuire, pre=edintele spuse \[ranilors[ plece la c`mp, iar el se sui ]n tr[sur[, ]mpreun[ cu supleantul=i ajutorul, =i se duser[ la c`rcium[ s[ ]mbuce ceva. Caiibirjarului de-abia mai mi=cau tr[sura prin noroiul din sat. Birjarulsper[ s[ trag[ la arenda=, ca de obicei, unde g[sea orz degeabapentru cai, m`ncare =i vin bun pentru el; de aceea bomb[neape capr[, ]njur`nd. La c`rcium[, Chiru primi pe domniimagistra\i foarte cu supunere, dar f[r[ fir de m`ncare, „c[ =tiimatale, ]n post, noi tr[im cu fasole, cu una, cu alta, cum d[Dumnezeu“, dar pofti pe boieri s[ trag[ la curte. Magistra\iiiar se chibzuir[. Pre=edintele, cu mai mult[ experien\[, n-ar fivrut s[ se duc[ la arenda=, deoarece era „parte interesat[„, darsupleantul, mort de foame, se ]ndrept[ repede spre tr[sur[:

Duiliu Zamfirescu

194

— Ia las[, mon cher; ce, o s[-mi v`nd eu con=tiin\a pentru undejun! Hai s[ m`nc[m la el, =i dac[ n-o avea dreptate, ]l radem.

Aceast[ argumentare a unei con=tiin\i curate (=i a unuistomac gol) birui frageda rezisten\[ a pre=edintelui. Birjarul se]ndrept[ spre curtea arenda=ului (=i de ast[ dat[ caii dau maibine ]n ham) =i astfel mezelurile aduse de avocatul lui Scatiu]=i g[sir[ fireasca lor ]ntrebuin\are.

Magistra\ii m`ncar[ cu m[sur[ =i destul de repede, darm`ncar[ la T[nase, parte ]mpricinat[; ie=ir[ la c`mp f[r[ el,dar ]n tr[sura lui =i cu avocatul lui. C`t despre Scatiu, el venea]n urma tr[surii, c[lare pe bidiviul cu care f[cea curte Tincu\ei,]nc[l\at cu ni=te botfori ce-i treceau de genunchi, =i pe cap cuo c[ciuli\[ de pielicic[ de oaie, foarte t`lh[reasc[. Era radios=i din c`nd ]n c`nd f[cea cu ochiul avocatului. Acesta, om deomenie, ]ntorcea capul, fiindc[ sim\ea c[ judec[torii erau jena\i.

Pe drum ]nt`lnir[ mai multe p`lcuri de \[rani, care nu se preadau la o parte. Vizitiul lui Scatiu m`na bine, dar era noroi =izgomotul tr[surii nu ]mpiedica glasurile \[ranilor de-a ajunge p`n[la pre=edinte. Ei, dup[ cum spuseser[ de cu var[, nu voiau s[calce judecata pe p[m`nturile lor. Astfel, ]ntre grupuri de s[teninemul\umi\i, tr[sura ajunse la o viroag[, plin[ de ap[, pestecare era un pode\. Aci, la cap[tul podului, vreo zece oamenistau ]naintea cailor. Vizitiul strig[ la ei s[ se dea la o parte.

— Nu se poate, domnilor!... ziceau ei. N-are ce c[utajudecata pe locurile noastre.

Pre=edintele se sculase ]n picioare =i c[ut[ s[ le vorbeasc[;dar, pe c`nd parlamenta din tr[sur[, Scatiu trecu ca fulgerulpe l`ng[ ei, repezind calul asupra \[ranilor cu at`ta furie,]nc`t rupse r`ndurile =i trecu, iar vizitiul dete bici cailor. }nurma lor, locuitorii strigau =i amenin\au, alerg`nd c`t ceputeau. Gluma se ]ngro=a.

C`nd ajunser[ la movil[, unde era locul ]n contesta\ie, ]ia=tepta jum[tate satul. Cei ce alergaser[ ]n urma tr[surii soseau=i ei g`f`ind. Pre=edintele se dete jos =i se duse ]n mijlocul\[ranilor cu pasul sigur =i cu capul sus.

Via\a la \ar[

195

— Bun[ vreme, oameni buni.Lumea se dete la o parte, dar nimeni nu r[spunse. Pre=edintele

se ]nv`rti ]mprejur, ca un actor, =i se uita spre cei sosi\i.— Ce este? ]ntreb[ el; ori crede\i c[ am venit cu execu\ie

la dumneavoastr[?... Lini=ti\i-v[: noi venim numai ca s[ vedemde partea cui este dreptatea.

— Dreptatea o s[ hie de partea ciocoilor, zise Lefter, cel cuura ]mpotriva lui Scatiu.

— P[i aia-i =tiut[, ad[ugar[ mai multe glasuri deodat[.— S[ nu-i calce chiciorul pe locurile noastre! strig[ Lefter.— S[ plece de-aici ho\ul! ]nt[rir[ al\ii.Pre=edintele voi s[ mai vorbeasc[, ]ns[ fu repede ]nconjurat

de toate p[r\ile.— Domnule judec[tor, s[ pofti\i ]n tr[sur[.}n acela=i timp, mai multe bra\e ]l luar[ pe sus.— S[ nu pune\i m`na pe mine, strig[ pre=edintele. Atunci

Scatiu, care sta la o parte, repezi din nou calul ]n \[rani, darLefter dete cu b[\ul ]n capul calului, de-l f[cu s[ sar[ ]n dou[picioare. Lumea se dete la o parte, iar pre=edintele putu s[ seurce ]n tr[sur[ singur. Scatiu r[spunse la lovitura lui Lefterpocnindu-l cu sf`rcul biciului peste ochi, de-i lu[ v[zul. Lefterarunc[ cu ciomagul ]n el, ]njur`nd, dar Scatiu se tupil[ =i b[\ul]i trecu peste cap. Calul se mi=ca cu o nespus[ ]ndem`nare; seretr[gea cu c`\iva pa=i, s[rea ]ntr-o parte =i ]ntr-alta, se ]nv`rteaprintre oameni a=a de repede ]nc`t nimeni nu putea s[ puiem`na pe el. Iar biciul plesnea ]n dreapta =i ]n st`nga =i pe cine-lajungea ]i cr[pa pielea. Scatiu sta ghemuit, cu c[ciula ]ndesat[pe ochi, cu d`rlogii str`n=i ]n m`na st`ng[, ]nfipt ]n =ea ca undrac. Lefter, cu m`na la cap, se \inea dup[ el =i, c`nd ]i venibine, ]l lovi o dat[ cu b`ta peste \`rloi de-l sec[ la inim[.

Toate acestea se petrecur[ ]ntr-o clip[. Cearta devenearevolt[ pe fa\[. Pre=edintele striga din r[sputeri lui Scatiu s[s-ast`mpere. C`nd lumea se mai dezmetici, puse m`na pepietre, pe bulg[ri ]nghe\a\i, =i ]ncepu s[ arunce ]n T[nase. Opiatr[ ]l ajunse ]n obraz =i-l umplu de s`nge. Numai atunci se

Duiliu Zamfirescu

196

hot[r] s-o rup[ la fug[. }ntoarse calul ]mprejur =i-i dete drumulpe c`mp... S[reau bulg[rii de p[m`nt din copite de parc[ lafiecare pas c[deau bombe ca din senin. Un „huideo“ prelung ]lurm[ri p`n[ se f[cu nev[zut.

}n vremea asta domnii din tr[sur[ o v`r`ser[ pe m`nec[.Vizitiul voise s[ dea bici cailor =i s-o =tearg[ =i el, darpre=edintele se ]mpotrivise. Atunci, vizitiul, profit`nd de unmoment de ]nv[lm[=eal[, s[ri de pe capr[ =i o rupse la fug[.C`nd se de=teptar[ ceilal\i, el se f[cuse nev[zut.

Dup[ ce Scatiu disp[ru, lumea se ]ntoarse c[tre judec[tori,amenin\[toare.

— Acuma, domnule judec[tor, s[ v[ mai judec[m =i noi odat[! zise unul dintre \[rani; a\i m`ncat =i a\i b[ut la ciocoi, ha!...

Pre=edintele ]ncerc[ s[ le mai vorbeasc[:— Fra\ilor!... Oameni buni!... noi nu suntem vinova\i...— Jos! Ia-l, m[!Un \[ran se ridic[ pe la spatele tr[surii =i puse m`na ]n

p[rul avocatului. Acesta ]ncepu a pl`nge =i a se t`ngui c[ arenevast[ =i copii, s[ le fie mil[...

De pe movil[ se auzi un glas:— Sta\i, m[i cre=tini, ce face\i?Era b[tr`nul Stoica, cel ce venise pe var[ cu cita\ia la

Scatiu.— Ce v[ lega\i de oameni!... Ce v-a f[cut dumnealor?— Nu, c[ de ce au m`ncat la ho\u!— Fra\ilor, zise pre=edintele, ce era s[ facem? n-am g[sit

de m`ncare nic[ieri...— D[-te jos, t`lharule, care vrei s[ ne s[r[ce=ti, zise

Lefter avocatului.— M[, Leftere, pesemne \i s-a f[cut de pu=c[rie, mai

zise Stoica.G[l[gia se ridic[ p`n[ ]n slava cerului. Nimeni nu b[g[ de

seam[ c[ pe drum venea un =ir de vreo trei tr[suri, ce mergeauspre gar[, care era la vreo jum[tate de or[ dep[rtare. Cum era

Via\a la \ar[

197

firesc, cea dint`i tr[sur[ se opri, iar celelalte se oprir[ dup[d`nsa. Era Matei cu fetele, Tincu\a =i coana Sofi\a. Ei mergeau]naintea Sa=ei, care tocmai venea din str[in[tate. Matei, careera ]n tr[sura de la Otopeanu, cump[rat[ de la Scatiu, l[s[h[\urile vizitiului =i se dete jos. Lumea se mai lini=tise. C`\iva\[rani ]l cuno=teau, fiindc[, de c`nd tr[iau r[u cu Scatiu,munceau adesea pe mo=ia lui.

— Da’ ce este, oameni buni? ]ntreb[ el mirat.Unii ]=i scoaser[ c[ciulile, al\ii se deter[ la o parte.Matei ]=i arunc[ ochii c[tre nenoroci\ii din tr[sur[.— Cine sunt dumnealor?— Ia, judec[torii sunt, de au venit s[ ne despoaie, zise unul

mai h[r\[gos.Matei nu =tia ce s[ cread[. To\i erau ]ncremeni\i — \[ranii

cam ru=ina\i, judec[torii mole=i\i de fric[.Avocatul ]=i ]ndrepta p[rul ]n cap =i-=i =tergea ochii. Lui

Matei i se f[cu mil[.— Oameni buni, dac[ ]n\eleg bine, dumnealor au venit la

vreo constatare.— Au venit cu „izicu\ie“, ]l ]ntrerupse unul din cei mai r[i.— Nu este adev[rat, am venit ]n „descindere la fa\a locului“,

zise pre=edintele.— Ei, =i cu ce drept v[ lega\i dumneavoastr[ de ni=te

judec[tori, care vin s[-=i ]ndeplineasc[ o datorie?...— P[i a=a spui =i eu, coane, zise b[tr`nul Stoica, ce-s

vinova\i dumnealor. Boierul nostru e c`inos, da’ dumnealor...— Cine-i boierul dumneavoastr[?— Alde Scatiu.La numele lui T[nase, Matei r[mase un moment pe g`nduri,

fiindc[ i se p[ru c[ trebuie s[ fie vreo pehliv[nie la mijloc.— C[uta\i-v[ de treab[, oameni buni, =i l[sa\i pe dumnealor

s[ mearg[ cu Dumnezeu.— Parc[ [sta nu-i tot ciocoi, zise unul care nu cuno=tea

pe Matei.El se ]ntoarse ]ncet, =i se uit[ la \[rani lini=tit.

Duiliu Zamfirescu

198

— Eu nu sunt ciocoi, bade, dar v[d c[ dumneata e=tiobraznic. Nu \i-e ru=ine s[ te legi de oameni nevinova\i...

— Haidem, m[, zise Stoica.Cei mai mul\i se luar[ dup[ b[tr`n, =i se-ndrumar[ spre sat.

Dar Lefter =i cu al\ii mai col\a\i stau pe loc.— Ia ascult[, bade, zise Matei c[tre Lefter, eu te pov[\uiesc

prietene=te s[-\i cau\i de treab[ c[ altfel ai s[ putreze=ti ]npu=c[rie. Dumnealor sunt judec[tori, =i fiindc[ dumneata te-aisculat cu putere ]n contra judec[\ii, ai s[ vezi m`ine cum o s[te lege c[l[ra=ii cot la cot...

— Apoi, tot at`ta e de mine.Rom`nul era ]nc[p[\`nat. Atunci Matei se duse drept la el.

Era cu un cap mai ]nalt dec`t Lefter.— +i ce pofte=ti?|[ranul se muie.— Apoi s[ se duc[ de pe locurile noastre.— Aicea ave\i dreptate: s[ se duc[... dar l[sa\i-i s[ plece.— Nou[ nu ne trebuie judecat[, c[ la judec[\i tot ciocoii

c`=tig[.— A=a este: duce\i-v[ la treaba dumneavoastr[, iar

dumnealor s[ se ]ntoarc[ de unde au venit.— P[i a=a, cucoane. Iaca, noi ne ducem, da’ s[ nu le mai

calce chiciorul pe p[m`nturile noastre, c[ se ]nt`mpl[ lucru mare...+i astfel, =i ace=ti din urm[ pornir[ dup[ ceilal\i.Fetele din tr[sur[ se uitau mirate spre grupul ]n care era Matei,

f[r[ s[ priceap[ ce se petrecea acolo. Judec[torii plecau capeteleunul pe dup[ altul, s[ vad[ cum se sf`r=ea „revolta“. }ncepuser[s[ mai prind[ curaj, de c`nd v[zuser[ tr[surile pe drum. Ajutorulde gref[ \inea h[\urile. C`t despre avocat, m`na \[ranului ce ise plimbase prin p[r ]i paralizase orice voin\[: singura lui aspira\ie,pentru moment, era de a r[m`ne pe loc, viu.

Situa\ia, din primejdioas[, devenea comic[. Judec[toriinu voiau s[ se ]ntoarc[ acas[ la Scatiu, ca s[ nu mai treac[prin mijlocul s[tenilor. +i cu toate astea trebuiau s[ se]ntoarc[, fiindc[ birja lor era acolo. Avocatul se ruga de Mateis[ nu-i lase.

Via\a la \ar[

199

Nehot[r`t, Matei stete un moment la g`nduri: ]i p[rea r[us[ nu se duc[ ]naintea Sa=ei, dar pe de alt[ parte nu putea s[p[r[seasc[ ]n voia ]nt`mpl[rilor pe ni=te nenoroci\i. Se duse lam[tu=i-sa =i ]i spuse cum stau lucrurile, rug`nd-o s[ mearg[ cufetele la gar[, c[ el trebuia s[ se ]ntoarc[ ]napoi. Puse pepre=edintele =i pe supleant ]n tr[sura lui, iar el se urc[ pe capr[,]n tr[sura lui Scatiu, ]n care era avocatul =i ajutorul de gref[, =iastfel pornir[ ]napoi, dar nu la Scatiu, ci acas[ la Matei.

Pe c`nd ace=tia veneau la Ciulni\ei, T[nase ajungea latactul subprefecturei, unde starea lui producea cea mai mareimpresie. F[r[ a sta mult la ]ndoial[, subprefectul telegrafie laprefectur[ c[ \[ranii din comuna Balta se puseser[ ]n revolt[]n contra autorit[\ii judec[tore=ti; el f[g[duia c[ se duce lafa\a locului.

+tirea provoc[ ]n capitala jude\ului o vie indignare. Latribunal, mai cu seam[, era fierbere mare, fiindc[ se =tia c[pre=edintele era dus ]n cercetare, ]n persoan[. Depe=i pestedepe=i se urmar[, ]ntre prefect =i procuror pe de o parte =isubprefect pe de alta, asupra soartei magistra\ilor. La ]nceput,subprefectul r[spundea c[ nu =tia ce s-au f[cut. Toate inimileerau pline de groaz[. Procurorul =i judec[torul de instruc\iehot[r`r[ s[ plece numaidec`t la fa\a locului, inso\i\i de poli\ai=i de vreo 30 de c[l[ra=i.

}n vremea asta, judec[torii =i avocatul se ]nc[lzeau laMatei, st`nd t[cu\i la gura sobei. Supleantul ]ncerca s[ maiistoriseasc[ c`te un caraghiosl`c, dar nimenea nu-i r[spundea.Avocatul mai cu seam[ era plouat detot. El se uita melancolicla c[rbuniii aprin=i, urm[rind cr`mpeie de g`nduri. C`nd femeia]i dete dulcea\[, b[u paharul de ap[ rece cu o nespus[voluptate, parc[ s-ar fi sim\it fericit de a fi ]nc[ viu, de a puteagusta un lucru bun, de a putea ]nghi\i. Fusese a=a de aproapede moarte, ]nc`t cele mai ne]nsemnate lucruri din via\[ c[p[tauimportan\[.

Ei pr`nzir[ =i trecur[ noaptea la Matei, iar a doua zi pornir[la C[l[ra=i cu aceea=i birje cu care veniser[, chemat[ laCiulni\ei de un v[taf.

Duiliu Zamfirescu

200

}n urma lor, Matei a=tepta cu ner[bdare s[ se poat[ duce laSa=a. }n vremea asta v[zu tr[sura lui unchiu-s[u intr`nd ]n curte.Conu Dinu ie=i din =ub[ cu oarecare anevoin\[, ajutat de Aglaia,=i urc[ sc[rile ]n grab[.

— Ce s-a ]nt`mplat, frate? Ce-i? ]ntreb[ el pe c`nd Matei ]iie=ea ]nainte.

— Nu-i nimic...— Cum nu-i nimic? Unde-s judec[torii?— Au plecat pe la casele lor.— +tii bine?— Cum s[ nu =tiu!... dac[ i-am pus eu ]n tr[sur[...— Atunci nu-i adev[rat c[ i-au b[tut \[ranii de i-au omor`t.Matei explic[ b[tr`nului cum se petrecur[ lucrurile cu o zi

]nainte. Conu Dinu ]l ascult[ pe g`nduri, d`nd din cap cu]n\elesuri. C`nd nepotu-s[u ispr[vi de istorisit, el r[mase cum`na la gur[, ne=tiind parc[ ce s[ fac[.

— Tot t`lharu [la de Scatiu e pricina r[ut[\ilor! La mine dece nu se mai r[scoal[ nimeni, m[i fr[\ioare?

Matei ]l rug[ s[ intre ]n[untru s[ se mai ]nc[lzeasc[. Elnu primi.

— Ia ascult[-m[, hai cu mine la Balta.T`n[rul stete un moment la ]ndoial[.— A= fi vrut s[ v[d pe Sa=a...— Ai dreptate... =i eu vreau s[ m[ duc s-o v[d...R[maser[ fa\[ ]n fa\[, uit`ndu-se am`ndoi ]n p[m`nt.—+tii ce? tu du-te la Com[ne=ti, c[ viu =i eu, zise conu

Dinu. Deocamdat[ vreau s[ dau o rait[ pe la Balta, c-am auzitc[ se petrec groz[vii mari.

— Da? atunci merg =i eu.— Haide.+i s[rir[ am`ndoi ]n tr[sura lui conu Dinu. Pe drum, b[tr`nul

]i explic[ ceea ce auzise vorbindu-se printre \[ranii din sat, c[veniser[ ni=te zbiri din C[l[ra=i, care puseser[ lumea la chinuri.Drumul desfundat de ploi le p[ru f[r[ sf`r=it.

C`nd ajunser[ la Balta traser[ de-a dreptul la prim[rie. Aicinimeni. Un b[tr`n care cuno=tea pe Dinu, ]i ie=i ]nainte =i-l

Via\a la \ar[

201

rug[ s[ le vie ]n ajutor, c[ tot satul era pus la munc[ silnic[, laScatiu acas[. Conu Dinu porunci vizitiului s[ mearg[ la Scatiu.

Por\ile de la ograd[ erau ]nchise, c`nd ajunser[ ei la curteaboiereasc[, =i p[zite de un c[l[ra=. Conu Dinu =i Matei sedeter[ jos din tr[sur[ =i voir[ s[ intre, ]ns[ c[l[ra=ul ]i opri. Oslug[, care tocmai ie=ea, ]i recunoscu =i zise soldatului s[ ledea drumul ]n[untru.

Pe prispa caselor lui Scatiu stau gr[m[di\i vreo 20 de \[rani,unii pu=i ]n fiare, al\ii liberi, p[zi\i de vreo c`\iva c[l[ra=i. Dinfundul cur\ii, unde era o f`n[rie ascuns[ ]ntre grajdul de nuiele=i hambar, se auzeau gemete, pocnete, parc[ cine =tie ce s-arfi petrecut acolo.

Conu Dinu se apropie de \[rani; ei se scular[ ]n picioare=i-=i scoaser[ c[ciulile.

— Bun[ vreme, oameni buni. Da’ ce-i cu dumneavoastr[?Deocamdat[ nimeni nu r[spunse. Conu Dinu recunoscu

pe un b[tr`m.— Ce-i cu tine, Stoico?— Ia, r[u, cocoane.— Ce-a\i f[cut?— P[i ce s[ facem... ia, pustia aia de judecat[.— V-a\i pus ]mportiva st[p`nirii. R[u, f[tul meu.Cu toate c[ =tia de ce fel de judecat[ era vorba, boierul

b[tr`n nu putea admite aceast[ r[zvr[tire ]n contra ordinei.Matei, ner[bd[tor, plecase ]nainte c[tre f`n[ria din care

veneau gemetele. Unchiu-s[u se lu[ dup[ el.Aci, priveli=tea era =i mai trist[. De trei g`rne\e desfrunzite,

erau lega\i trei \[rani, supu=i la tortura „v`rtejului“, ca s[ spuie:pe de o parte unde erau judec[torii, iar pe de alta cine fusesecapul revoltei. Fiecare om era legat de bra\e =i lipit cu spatelede trunchiul copacului. Un domn numai ]n c[ma=e, cu ni=temust[\i teribile, cu un chip buhav de be\ie, trecea un restei decorn ]ntre funie =i copac, =i ]ncepea s[ ]nv`rteasc[. Pieptul =ibra\ul nenorocitului chinuit pocneau. El urla de durere, pe c`ndc[l[ul s[u ]njura ca un surugiu, cer`ndu-i s[ m[rturiseasc[

Duiliu Zamfirescu

202

adev[rul. }n acela=i timp doi c[l[ra=i ]ntinser[ la p[m`nt peun alt \[ran =i-l b[teau pe pielea goal[ cu dou[ opritori.

Era o scen[ dezgust[toare. Solda\ii, cari n-aveau nici o ur[personal[ ]mpotriva \[ranilor — din contra — p[reau ni=te c[l[i,at`t erau de aprin=i de b[utur[ =i excita\i de propria lor r[utate.C`nd, osteni\i, ispr[veau de a-l bate, ]i mai dau una cu toculcizmei ]n coaste ca s[-l ajute s[ se scoale.

Matei r[mase ]nm[rmurit. Un sughi\ de indignare i se urc[]n g`t. Se rezem[ de un st`lp =i-=i duse m`na la ochi.

Unul dintre \[ranii lega\i recunoscu pe conu Dinu =i]ncepu a striga:

— S[i, cucoane, c[ ne-au omor`t t`lharii!... Fie-\i mil[ dezilele noastre =i nu ne l[sa.

Ivirea celor dou[ obraze necunoscute p[ru c[ intimideaz[pe chinuitorul oamenilor; dar impresiunea aceasta nu fu de lung[durat[; el v[zu ]n cei doi str[ini doi arenda=i, prin urmare doibuni prieteni, =i r[spunse la strig[tul de desperare al \[ranului,d`ndu-i un ghiont ]n f[lci. Acesta, t`n[r =i voinic, ]ncerc[ s[ deacu piciorul ]n el, dar nu-l ajunse. Atunci b[t[u=ul, furios, se repezila un g`rbaci. Conu Dinu ]ncerc[ s[-l apuce de o m`nec[:

— Domnule, domnule, ia ascult[...}nainte de-a g[si vreme s[-l asculte, el lovi pe \[ran peste

obraz de mai multe ori. Fl[c[ul gemea, ]ndes`ndu-=i capul ]npiept. Conu Dinu ]l apuc[ de bra\ =i-l scutur[ bine:

— N-auzi ce-\i spui eu?... Nu mai chinui lumea degeaba,c[ judec[torii sunt vii, nev[t[ma\i la C[l[ra=i, ori e=ti surd?...

Subcomisarul (fiindc[ zbirul acesta era subcomisar) se uit[ur`t la conu Dinu:

— Da cine e=ti dumneata?— Cine sunt, cine nu sunt, nu e treaba dumitale. At`ta ]\i

spun, s[ nu mai chinuie=ti lumea, c[ ai s[ ]nfunzi pu=c[ria.Uite, dumnealui de colo a sc[pat pe d-nii judec[tori.

Matei se mi=c[ ]ncet de unde era =i veni p`n[ l`ng[ subcomisar.— }n adev[r, a=a este, zise el domol. D[ drumul oamenilor

de unde i-ai legat.

Via\a la \ar[

203

Glasul lui str`ns de emo\iune, figura palid[, statura ]nalt[,avur[ oarecare ]nr`urire asupra subcomisarului. Dar, f[c`ndu-=icuraj singur, be\ivul se ]nd`rji:

— Ia sl[be=te-m[, domnule. Eu sunt agent auxiliar alparchetului.

F[r[ cea mai mic[ pauz[, o palm[ uria=[ c[zu pe obrazulagentului auxiliar al parchetului. }ncremenit, ridic`nd m`nas[ =i-o duc[ la cap, subcomisarul p[ru c[ se dezmetice=te dinbuim[ceala furioas[ ]n care se g[sea.

— D[ drumul oamenilor =i hai cu mine la procuror.Nimeni nu ]ndr[zni s[ zic[ ceva, nici subcomisarul cel

puternic, nici solda\ii ]narma\i — ci cu to\ii se supuser[: at`tase potrivea de bine actul acesta de autoritate cu propriar[spundere din con=tiin\a lor amor\it[ de vin.

Dezlegar[ pe \[rani de la trunchiuri. Bra\ele lor erau camoarte. La unii degetele ]n\epeniser[. Cel b[tut cu biciul pesteobraz avea pielea cr[pat[ =i plin[ de s`nge. Cel b[tut la spetesta gr[mad[ pe un col\ de gunoi ud, f[r[ s[ se poat[ mi=ca.

}n culmea indign[rii, Matei, urmat de unchiu-s[u =i desubcomisar, intr[ ]n cas[ la Scatiu.

Aici, ]n odaia lui T[nase, sta la o mas[ poli\aiul din C[l[ra=i,cu o coal[ de h`rtie =i o sticl[ de vin dinainte. El luainterogatoriul la trei nenoroci\i, care trecuser[ prin m`inilesubcomisarului =i acum gemeau rezema\i de ziduri. Scatiu,cu capul ]mboborojit ]n basma, f[cea pe victima =i totodat[ajuta pe poli\ai ]n anchet[. C`nd v[zu pe Matei, =i mai cuseam[ pe conu Dinu, r[mase foarte nedumerit. Se scul[st`ngaci de unde se afla, ]ncurc`ndu-se ]n scaune =i voi s[pofteasc[ pe noii veni\i ]n odaia de al[turi:

— Pofti\i, v[ rog, dincoace, s[ fum[m c`te o \igar[, c[aici se face ancheta.

— Unde-i domnul procuror? ]ntreb[ Matei, f[r[ s[-l asculte.Dumneavoastr[ sunte\i d-l poli\ai? zise el adres`ndu-sedomnului de la mas[.

— Da, r[spunse acesta.

Duiliu Zamfirescu

204

— Unde-i domnul procuror?— Dumnealui e la tactul subprefectului cu domnul jude-

instructor.— +i dumnealor v-au dat ordin s[ chinui\i lumea asta?— Ba nu... Da’ cine chinuie=te lumea?— Cum: cine chinuie=te lumea; da’ [=tia ce sunt? zise el

ar[t`nd pe oamenii din[untru; da’ [sta ce e? da’ [sta? da’ [sta?+i pe m[sur[ ce ]ntreba, apuca pe oamenii ce-l urmaser[

p`n[ ]n sal[ =i-i v`ra ]n[untru.— {=tia sunt capii revoltei.— Capii revoltei?! Da’ [=tia ce sunt? dar cei de-afar[? dar

satul ]ntreg? Judec`nd dup[ torturi, toat[ lumea e cap.— P[i se ]n\elege: to\i sunt deopotriv[ vinova\i, p`n[

ne-or declara pe adev[ra\ii instigatori... Da’ m[ rog, d-voastr[cine sunte\i?!

Matei se uit[ \int[ ]n ochii lui. Era palid =i de-abia ]=i puteast[p`ni furia.

— Eu cine sunt?... Ai dreptate, domnule, s[ m[ ]ntrebi. Suntun nesocotit care am l[sat lumea civilizat[ =i m-am ]ntors ]n\ara mea, ca s[ v[d asemenea s[lb[ticii... Asta sunt. +i spredeplina d-tale satisfacere, afl[ c[ mai sunt un martor care ams[ strig p`n[ la cer ]mportiva zbirilor ce chinuiesc lumea, =i c[n-o s[ m-ast`mp[r, p`n[ nu v[ voi vedea, pe dumneata =i pebe\ivul acela de colo, cu lan\urile de g`t, ]n locul lor...

Poli\aiul muiase nasul ]n p[m`nt. Matei urma a se uita lael cu sc`rb[.

— Asta sunt!— Ia du-te de-\i vezi de treab[, domnule, zise el ]n cele din

urm[. C[l[ra=, pentru ce ai l[sat s[ intre lume str[in[ aici?— Porunci\i, d-le poli\ai.— S[ nu mai la=i pe nimeni s[ intre ]n curte. Ai ]n\eles?— Am ]n\eles, s[ tr[i\i...+i pe c`nd Matei =i cu unchiu-s[u se urcau ]n tr[sur[, ca s[

caute pe procuror la tactul subprefecturii, poli\aiul se a=ez[placid la mas[; aprindea din nou o \igar[ =i-=i mai v[rsa opic[tur[ de vin, p[r`nd a-=i urma procesul-verbal mai departe.

Via\a la \ar[

205

Dup[ ce Scatiu ]nso\i p`n[ la tr[sur[ pe conu Dinu, se ]ntoarse]napoi la poli\ai =i ]ncepu s[ ]njure pe Matei =i pe to\i cocona=ii,ca un surugiu. Poli\aiul ]l asculta cam piezi=, l[s`ndu-l s[-=iverse focul ]n pace. C`nd ispr[vi de ]njurat, poli\aiul ]l lu[ debra\ =i trecur[ ]ntr-o odaie vecin[.

— Ia ascult[, nene T[nase, m-ai v`r`t ]n belea...— Ce belea, „domle“!... Te sperii’ mneata de vorba unui

nebun? P[i [sta-i nebun; nu-l vezi?— Ei... nebun, nebun; dac[ m-o da la jurnale a=a-i c-am

p[\it-o?...— Ce „jornale, domle“!... Parc[ eu nu cunosc „jornali=ti“

c`\i pofte=ti! Ia s[ vezi, c`nd m[ duc la Bucure=ti, c`\i stau]mprejurul meu... Dac[-i vorba pe aia, s[-l d[m noi pe el.

— Ba, m[ rog s[-\i cau\i de treab[.— Atunci ce-\i pas[?— }mi pas[, c[ m[ d[ afar[ din slujb[, =i m[ d[ =i-n

judecat[.— R[spund eu, „domle“, pentru ’mneata.Poli\aiul r[mase pe g`nduri. Dup[ aceea ridic[ ochii

domol spre el.— Dac[ e a=a, s[-mi dai ]nscris c[ dumneata ai poruncit s[

puie lumea la v`rtej.— }\i dau =i ]nscris =i poli\[ dac[ pofte=ti... Nu fi copil,

omule, =i vino-\i ]n fire!+i Scatiu voi s[-l ia de bra\ =i s[-l ]ntoarc[ la lucru. Poli\aiul

se desf[cu de el =i lu[ un scaun.— Ei, neic[ T[nase, nu merge a=a. Ce mi-ai f[g[duit?...— Gata...— Scoate.— P[i n-am asupra mea.— Du-te la cas[...— Cum o s[ umblu la cas[ cu oamenii de fa\[?— D-apoi pe oameni ]i d[m noi afar[.T[nase dete din cap:— N-ai ’mneata ]ncredere ]n mine!...— Ba am, da’ v[d c[ umbli cu momeli.

Duiliu Zamfirescu

206

— Z[u, nene Ghi\[, ]\i dau; pre legea mea...— Vorbe, T[nase b[iete... Eu \i-am dovedit dumitale c[-\i

sunt prieten; iac[t[ lumea pus[ la regul[. Pe mine poate s[ m[dea ]n judecat[, poate s[ m[ sp`nzure, — ce-\i pas[; ladumneata oamenii au s[ fie de-acum ca mieii. Dovede=te-miacuma c[-mi e=ti prieten...

Scatiu se sc[rpin[ ]n cap.— Ei, al dracului!...}n acela=i timp scoase din buzunar o pung[ de m[tase cu inele

=i, r[sturn`nd partea ]n care era aurul ]ncepu s[ numere ]n g`nd.— N-am de ajuns.— C`t ai?— Ia, vreo doisprezece poli.— Dar ]n partea cealalt[?— Acolo-i argint.Poli\aiul p[ru c[ st[ la g`nduri...— D[ punga-ncoace, =i restul mi l-ai da alt[ dat[.— Apoi cu argint cu tot?— Ei, acuma s[ mai stai s[ numeri argintul...— Ba nu, da’ =tii c[ m[run\elele trebuiesc la mo=ie.S[-\i dau ni=te bum[=ti ]n locul lor.— Bine, neic[, numa scoate mai multi=oare. Parc[ adineao-

rea n-aveai?...Scatiu r[sturn[ argintul ]n palm[ =i num[r[, dupc[ cu

dupc[, p`n[ la cel din urm[ ban. Se f[cu ]n tot 68 de lei =ini=te gologani. Scoase din buzunarul unei jiletce cu m`neci,un plic soios, iar din plic trase bini=or trei bilete de c`te 20 delei =i le dete poli\aiului.

— Mi-ai m`ncat =i aici opt lei, neic[ T[nase.— Dumneata s[ fii s[n[tos, nene Ghi\[, c[ auru are ba=.

XXIIIIe=ind de la Scatiu, conu Dinu =i Matei luar[ drumul

subprefecturii, t[cu\i, am[r`\i, parc[ s-ar fi ]ntors de la o]nmorm`ntare. }ncepuse s[ plou[ cu z[pad[. Vizitiul opri caii

Via\a la \ar[

207

s[ ridice co=ul tr[surii. Un moment, Matei avu percep\iunealimpede a singur[t[\ii =i pustiului f[r[ cap[t, ce se desprindeadin ]ntinderea c`mpului. Bulg[ri negri pe ar[tur[; b[l[rii plouate;\elina suhaturilor pe care putrezeau t`rtani r[suci\i de v`nt. El]=i ]ndes[ p[l[ria pe ochi =i se v`r] mai ad`nc ]n fundul tr[surii.

B[tr`nul sim\i ce se petrece ]ntr-]nsul, =i-l atinse cu m`napeste um[r.

— Cam u=uric[ p[l[ria ta.Matei se uit[ la unchiu-s[u, preocupat de g`nduri. Conu

Dinu ad[ug[:— Ar fi bine s[-\i iei o c[ciul[.Matei dete din cap, z`mbind.— Da, da. Trebuie s[ te faci ca noi, om al nevoii. S[ te ]mbraci

de ploaie, s[ te ]mbraci de soare =i s[-\i o\ele=ti sufletul ]n necazuri,ca s[ =tii pune pre\ pe bunurile vie\ii. Sus inima!... c[ e=ti t`n[r =ite a=teapt[ norocul... Ei!... D[-mi anii t[i, =i-\i dau tot...

Drumul trecea pe l`ng[ casele lui Matei.Conu Dinu, ]n loc s-o ia spre subprefectur[, zise vizitiului

s[ intre ]n curte.— Las[ pe mine, c[ =tiu eu cum s[ le vorbesc. Dumneata

s[ mi te g[te=ti ca de ginere — precum =i e=ti — =i s-o porne=tila Sa=a, c[ nu se cuvine s-o faci s[ a=tepte mai mult.

+i fiindc[ Matei vroia s[ protesteze, b[tr`nul se f[cu serios.— Aibi ]ncredere ]n mine. Sunt p`n[ ]n suflet sc`rbit de

ceea ce am v[zut. Intr[, b[iete, ]n curte la conu Matei, zisevizitiului.

Dup[ ce tr[sura se opri la scar[, b[tr`nul adause:— E=ti cam iute din fire. Palma aceea n[stru=nic[ de pe

obrazul be\ivanului, ce e drept, mi-a r[corit sufletul, dar puteas[ aib[ urm[ri displ[cute... Da, da. Trebuie s[ te g`nde=ti, c[toat[ mul\imea asta de pu=lamale e a=a crescut[. Tu nu vezi,bre, c[ toat[ lumea face politic[ =i to\i [=tia de la noi, care \inpolitica ]n m`n[, fac ghe=efturi?... O palm[!... Ce-ai ]ndreptatcu o palm[?... Dar du-te c[ te plou[. +i spune Sa=ei c[ viu =ieu... Intreab-o ce mi-a adus de la Paris... Haide, b[iete...

Duiliu Zamfirescu

208

Matei urc[ sc[rile z`mbind. Ce idealist ciudat mai era =iunchiu-s[u ]n felul lui!... Cu ]ncetul, oroarea celor v[zute ]ireveni ]n minte, =i se sim\ea nefericit, mic la suflet, c[ nuf[cuse mai mult pentru bie\ii nenoroci\i. Dezbr[c`ndu-se deblan[, se uita ]n oglind[ =i vedea mi=carea ciudat[ ce o facebra\ul c`nd iese din m`nec[; dar percep\iunea faptului nuajungea p`n[ la con=tiin\[. Oare la ce lucru pl[cut se g`ndeac`nd era ]n tr[sur[? +i, fiindc[ nu =i-l putea aduce aminte,repet[ ]ntru sine toate cele ce vorbise cu unchiu-s[u, sper`nds[ poat[ da peste faptul ce-l interesa.

Intr[ astfel ]n odaie la d`nsul. Aici ]l a=tepta o surprinderepl[cut[: pe o mas[ din fa\a u=ii, un portret mare al Sa=ei,rezemat de dou[ sfe=nice, p[rea c[ vrea s[-i vorbeasc[. El seapropie de mas[, se plec[ bini=or spre portret =i se uit[ lung lad`nsul... Ce transparen\[ sufleteasc[ ]n ovalul obrazuluiacela!... Lu[ portretul ]n m`n[ =i veni la fereastr[. I se p[reac[ niciodat[ nu v[zuse a=a de aproape pe Sa=a. Pentru ]nt`ia=idat[ b[g[ de seam[ ce p[r minunat avea. Fotografia reproduceatoate cutele bogate cum se ]mpleteau unele dup[ altele, ca ocoroan[, ]mpodobindu-i capul cu o g[teal[ natural[.

Aglaia, care de la un c`rd de vreme se hot[r`se s[ par[foarte fericit[ de c[s[toria lui Matei, ]ntr[ ]n v`rful picioarelor=i-i spuse c[ Sa=a venise s-o vad[ de diminea\[, c[-i aduseseun dar preafrumos, un „necessaire“ de argint, =i c[ tot ea, cum`na ei, a=ezase portretul pe mas[, pentru el.

Matei zise s[-i puie caii, =i porni la Com[ne=ti.De=i ploua c`nd intr[ ]n curte, Victoria =i Mary ]ncepur[ a

striga ]n gura mare c[ vine nenea Matei, =i ie=ir[ ]naintea lui ]ncerdac. Sa=a se luase dup[ ele, f[r[ s[-=i dea seama de ce face.

Matei se cobor] din tr[sur[, =i urc[ sc[rile repede, duc`ndu-sedrept la d`nsa, cu bra\ele ]ntinse. Sa=a ]=i ridicase m`inile p`n[]n dreptul gurii =i parc[ =i le \inea str`nse una ]ntr-alta, ca s[ le]mpiedice de a se duce c[tre el cu prea mare grab[: feteleerau de fa\[. Ro=ie, r`z`nd ]ntr-aiuri, ]l scutur[ de m`n[cu o nespus[ emo\ie, pe c`nd Mary s[rea voioas[ ]nainte, iarVictoria venea z`mbitoare ]n urm[.

Via\a la \ar[

209

— S[ desh[m[m caii, coane? ]ntreb[ vizitiul.— Ba nu, s[ a=tep\i.— Ba nu, s[-i deshame, zise Victoria: nu dejunezi la noi?— N-am l[sat vorb[ acas[, drag[.— Zi-i s[-i deshame, ]nt[ri Sa=a, d`nd din cap cu autoritate.El ]ncepu a r`de:— Deja?...— Da, deja.Apoi cu un aer comic de sup[rare:— Je voudrais bien voir ça... Sunt aici de ieri, =i dumneata

vii de-abia dup[ 24 de ore, =i chiar atunci ai vrea s-o =terginumaidec`t...

El ]ncepu a r`de. Ea p[rea foarte nec[jit[.— De ce r`zi! ]i zise, b[t`nd din picior.Victoria tocmai se ]ntorcea.— Feti\o, fii bun[, =i spune din cap[tul cerdacului, vizitiului

meu, s[ nu deshame caii, ci s[ se ]ntoarc[ acas[, c[ eu vin cunenea Dinu.

Fata ie=i, s[rind de bucurie c[ venea la mas[ =i conu Dinu.Mary se lu[ dup[ d`nsa ]n vederea gravului eveniment aldejunului.

Ei r[maser[ am`ndoi, unul ]n fa\a altuia. Sa=a plecaseochii ]n p[m`nt.

— Deja?... zise el din nou, z`mbind.Ea ridic[ ochii c[tre el, d`nd din cap.— }mi scriai s[ viu mai cur`nd... ca s[ nu love=ti pe la

mine dec`t din an ]n Pa=te?— N-am putut, z[u a=a.— +tiu, am auzit c[ s-a ]nt`mplat o revolt[ cu \[ranii —

dar, de \ineai la mine c`t de pu\in, ai fi g[sit un minut s[ vii s[m[ vezi... Dac[ ]n locul meu soseai dumneata, iar ]n loculdumitale a=teptam eu, desigur c[ n-ar fi fost putere ]n lumecare s[ m[ ]mpiedice de a veni la gar[...

El r[mase uit`ndu-se la d`nsa nedumerit; ]i trecu prin minte,ca un fulger, c[ toate femeile, chiar =i cele mai alese, sunt mici

Duiliu Zamfirescu

210

la suflet, c`nd amorul lor propriu este ]n joc. Dar forma =iaccentul cu care spusese cum ar fi f[cut totul ca s[-i ias[ ]ntru]nt`mpinare, dac[ ar fi venit el, i se p[rur[ at`t de sincere =i deduioase, ]nc`t ]i lu[ o m`n[ ]ntr-ale lui =i i-o m`ngìe, mi=catp`n[ la suflet.

Sa=a p[rea c[ aude tot ce se petrece ]n con=tiin\a lui. Ridi-c[ privirile c[tre d`nsul =i zise z`mbitoare:

— Nu-i a=a?— Ba-i a=a.— Atuncea zi-mi pardon =i te iert.}n acela=i timp ridic[ m`na-n dreptul gurii lui. Matei ]i dete

m`na u=or la o parte.— Cum!... nu te sim\i fericit de o a=a mare cinste?Vorba ei purta inten\iunea unei mir[ri comice, dar nu

ascundea destul de bine umbra unei p[reri de r[u adev[rate.— Ia s[ ne ]n\elegem, m[ rog: au oare eu n-am venit c`ndva

din str[in[tate, =i era toat[ lumea la gar[, numai... cineva nu?zise el.

Aceast[ aducere aminte pl[cu Sa=ei mai mult dec`t oricarer[spuns. Ea r[mase ]n picioare uit`ndu-se drept ]nainte.

— }ntr-adev[r, zise ea. Dar eu nu puteam veni.— Ca s[ nu r[mìe biata mam[ singur[?— Ca s[ nu r[mìe singur[, da, =i ca s[ nu afli dumneata

prea cur`nd ceea ce vroiam s[ ascund =i ceea ce totu=i ai aflatfoarte repede.

Zise vorbele acestea ]n fug[, ca cineva care vrea s[ sedescarce deodat[ de tot ce are pe suflet.

El se uita la ea lung... F[r[ a mai rosti un cuv`nt, ]i lu[capul ]n mìni =i o m`ngìe pe p[r, lipind-o de pieptul lui. Ease desf[cu ]ncet de el:

— Cum ai g[sit portretul?— Minunat... Nici nu \i-am mul\umit... Unde l-ai f[cut?— La Nadar, ]\i place?— Foarte mult.— Da?...

Via\a la \ar[

211

— Da.— Atunci stai s[-\i mai ar[t unul.Ie=i repede =i se ]ntoarse numaidec`t, cu o cutiu\[ ]n m`n[.— |i-am adus ceva...}n acela=i timp scoase din cutie un lan\ de ceasornic cu

dou[ capete. De o parte at`rna un creion =i o boab[ de cristal.Matei se uit[ la el cu mare interes, ]l admir[ c`t putu de

mult =i f[g[dui s[-l poarte toat[ via\a.— Va s[ zic[ ]\i place? ]ntreb[ ea.— Foarte mult... Da’ boaba asta de cristal ce e?Sa=a r`dea.Dac[ ajungeai s[ fixezi ]ntr-un anumit mod globu=orul de

sticl[, se vedea portretul Sa=ei. De asemenea creionul avea oferestruie, pe unde se vedea iar[=i portretul ei.

— A trebuit s[ m[ duc de trei ori la fotograf, ca s[-\i potaduce lucrurile astea. E cea din urm[ mod[... pentru logodnici.

El se uita la ferestruia creionului, ]nchiz`nd un ochi =i privindcu cel[lalt chipul ]nc`nt[tor al Sa=ei, talia ei elegant[. F[r[s[-=i dea seama, ]i era mai drag[ acolo, ]n dep[rtarea iluzoriea unei sticle, dec`t ]n realitatea de al[turi, de=i chiar ]n realitate]i era foarte drag[; a=a cum era acolo, sem[na parc[ mai multcu acea din mintea lui, senin[ =i nespus de dulce; pe c`t[vreme cum era aici, era ]n partea ei omeneasc[ =i real[.

Sa=a pierdu r[bdarea =i-l atinse bini=or peste bra\.— Ce-ai g[sit acolo a=a de interesant?— Tare mai e=ti frumoas[! zise el f[r[ a o privi.— Da?... +i seam[n?...— Foarte mult... E=ti ]nc`nt[toare!... ]mi pare c[ ai s[ te

mi=ti acuma =i ai s[ vii c[tre mine, ca ]ntr-o feerie... cu o fraz[din Glück =i dou[ versuri din Homer a= crede c[ te v[d sosinddin p[m`ntul fericit al c`mpiilor Elysÿe, unde prim[vara etern[]ncinge trunchiul copacilor cu ieder[ verde =i...

— Vin fetele!...El ]=i l[s[ m`na ]n jos cu ]ncetul:— Ei =i?

Duiliu Zamfirescu

212

— Nu-i nimic, dar... nu mai aiura.Se f[cuse ro=ie de fericire, ]l lu[ de bra\ =i se lipi cu capul

de um[rul lui, uit`ndu-se pe fereastr[:— O s[ ning[.— Da, o s[ ning[.— Ce ferici\i o s[ fim dup[... c`nd... m[ vei lua. N-o s[ ne

ducem nic[ierea, nu-i a=a? Am s[-\i c`nt c`te ceva, seara, aici]n casa noastr[, singuri la foc...

— Da...— N-are s[ fie tocmai ca ]n c`mpiile Elysÿe, dar o s[ fim

ferici\i, nu-i a=a?— Da...— Acum s[ mergem dincolo. Pune lan\ul la ceasornic, =i

nu uita c[ m[ ai ]n boaba de cristal, ]n creion =i ]n... realitate.C`nd veni conu Dinu, ]i g[si juc`nd tablele, foarte lini=ti\i.

B[tr`nul ]mbr[\i=[ pe Sa=a din toat[ inima; dete m`inile fetelors[ i le s[rute, ca un mitropolit; b[tu pe Matei pe spate =i sea=ez[ jos. Se vedea bine c[ era preocupat de cele ce auzisede la judec[tori. I se spusese c[ \[ranii se r[sculau sistematic]n diferite p[r\i ale \[rii, ]ndemna\i de agen\i str[ini, cecutreierau satele. El zicea c[ nu crede ]n asemenea pove=ti, dartotu=i nu era lini=tit.

La mas[, cu ajutorul lui Dumnezeu =i a unui vini=or deOdobe=ti, ]ncepu a i se descre\i fruntea. Miss Sharp (care se]ntorsese de demult) pl[ti cu amorul s[u propriu buna dispozi\iea lui conu Dinu: ea f[cea chestiune personal[ din toate sosurile=i conservele engleze=ti ce o ]nconjurau =i de care r`dea b[tr`nul.

Pe la sf`r=itul mesei veni coana Sofi\a cu Tincu\a, =i mai ]nacela=i timp cu ele sosi =i T[nase Scatiu, oblogit la cap. Tincu\aintr[ ]n fug[, r`z`nd s[ se topeasc[ de mutra lui Scatiu. Acestaofta =i ridica ochii ]n podele, parc[ ar fi fost victima cea mainevinovat[ a nedrept[\ii omene=ti.

— Ce mai faci, domnule T[nase? ]l ]ntreb[ Sa=a.— E!... =tie Dumnezeu!...— Da’ ce ai la cap? ce \i s-a ]nt`mplat?

Via\a la \ar[

213

— Suferim... suferim mult...Privirile fulger[toare ale englezoaicei se plimbau de la Mary

la Victoria =i ]napoi, fiindc[ erau umflate de r`s la vedereacaraghiosului cap al lui Scatiu. Guvernanta avea un dispre\ascuns pentru Tincu\a, fiindc[ aceasta nu era preg[tit[ la luptavie\ii dup[ principiile din „Vanity Fair“.

Dup[ mas[, conu Dinu chem[ pe Matei =i pe Sa=a ]ntr-oodaie vecin[, unde-i spovedi ca un duhovnic asupra planurilorlor de c[s[torie, =i, fiindc[ am`ndoi erau nestr[muta\i ]nhot[r`rile lor, se ]ntoarse cu ei unde erau ceilal\i =i, serios, zisec[tre cei de fa\[:

— Asculta\i la mine: =ti\i c[ Sa=a este fata mea, fiindc[tat[-s[u, Dumnezeu s[-l ierte, m-a l[sat cu limb[ de moartep[rintele ei sufletesc. Acuma vine dumnealui, Matei Damian,nepotu-meu, =i mi-o cere de legiuit[ so\ie, — iar eu i-o dau.

Sa=a se f[cuse ro=ie ca un m[r. Conu Dinu se apropie deea =i, lu`ndu-i m`na, o puse ]ntr-a lui Matei. To\i se scular[]n picioare.

Aceast[ solemnitate improvizat[ f[cu pe conu Dinu s[nu-=i mai g[seasc[ cuvintele ce preg[tise. }i veni ]n minteun psalm al lui David, din psaltirea pe care de at`tea ori ocetise la biseric[, =i se puse s[ rosteasc[ tinerilor, \in`ndu-le m`inile unite:

„Lua\i aminte norodul meu la legea mea, pleca\i urecheavoastr[ spre graiurile gurei mele.

Deschide-voi ]n pilde gura mea; spune-voi vorbele celedin ]nceput.

+i s-au ridicat m[rturii ]ntru Iacov, =i lege au pus ]ntru Israil.C`te au poruncit p[rin\ilor no=tri, ca s[ le arate pe ele

fiilor s[i.Ca s[ cunoasc[ alt neam: fiii cei ce se vor na=te, =i se vor

scula, =i le vor spune fiilor s[i.Ca s[-=i puie ]ntru Dumnezeu n[dejdea lor, =i s[ nu uite

lucrurile lui Dumnezeu =i poruncile lui s[ le caute.“

Duiliu Zamfirescu

214

— Asta este: s[ umbla\i ]n poruncile Domnului =i s[ fi\inoroci\i, voi =i copiii vo=tri!... zise b[tr`nul ca ]ncheiere lacuv`ntarea sa.

El s[rut[ pe Sa=a =i pe nepotu-s[u, foarte mi=cat, =i b[t`n-du-l pe um[r ]i mai zise:

— Iar dumneata, logofete, s[ nu te mai mi=ti de pe p[m`nturileastea... m-ai ]n\eles? c[ aici ai g[sit fericirea cea adev[rat[!...

}mbr[\i=[rile =i s[rut[rile ]mpiedicar[ pe Matei de ar[spunde...

* * *Dup[ c`teva luni, o sanie mergea ]n fuga cailor, de la

Com[ne=\i la Ciulni\ei, pe p`rtia sclipitoare de z[pad[. Matei=i Sa=a, de c`nd fetele plecaser[ cu conu Dinu la Bucure=ti,ie=eau ]n toate zilele, singuri, b[t`nd c`mpiile ]ntinse, pe luciulc[rora orizontul se f[cuse parc[ mai larg. Am`ndoi se uitaudeparte, ]n zarea alb[, c[ut`nd un ]n\eles personal firii aceleiam[re\e, =i am`ndoi se ]ntorceau unul c[tre altul, g[sindu-l ]nsufletele lor. Sa=a, ro=ie de frig, cu o dantel[ r[sucit[ deasuprac[ciuli\ei, z`mbea din ochii ei de femeie fericit[, iar el, serios,]i str`ngea m`na ]ntr-ale sale. Totul p[rea a=ezat pentru o lung[via\[, calm[, limpede, c[reia naturile lor pu\in expansive ]idau o u=oar[ umbr[ de ideal.

C`nd trecur[ pe l`ng[ armanul de la mo=ia lui, Matei zisevizitiului s[ opreasc[ =i se dete jos s[ aprind[ o \igar[ la Floarea.Ea veni s[ s[rute m`na Sa=ei.

— N-ai mai aflat nimic de Micu, Floareo? o ]ntreb[ Matei.— Dar[... Ce s[ afli, boierule... c[ s-a dus ]n lume.— P[cat de el.— Ap[i... cum e scris omului, coane.

Via\a la \ar[

215

T{NASE SCATIU

IPe drumul desfundat de ploi, ]nainta o tr[sur[ cu greu.

C`mpul era totuna de ap[. Se l[sa noaptea, =i frigul ]ncepeas[ amor\easc[ crestele bulg[rilor de noroi, iar b[l\ile prindeauo pojghi\[ sub\ire de ghea\[ — ceea ce f[cea drumul =i maianevoios. Caii, asuda\i, mergeau prin =leau, sun`nd dintelencele lor monotone: erau patru ]nainta=i, to\i tineri, deprin=icu vremea rea =i cu noroaiele, fiindc[ erau n[scu\i ]n herghelie,la \ar[. V[zuser[ ei multe, de c`nd erau la grajd: pripoare,z[pezi, ape mari, =i mai cu seam[ \[poiul lui Stoica vizitiul;a=a c[ greut[\ile de acum nu i-ar fi oprit din mers, dac[ nu-iopreau h[\urile.

}n adev[r, Stoica, beat mort, ca s[-=i \in[ cump[na pe capr[,se rezema ]n h[\uri. Atunci tr[sura se oprea.

La fiecare popas, se auzea st[p`nul ]njur`nd:— M[ be\ivule, m[, nu te-ai mai trezit!?... M[!+i la fiecare „m[“, r[suna c`te un ghiont ]n spinarea vizitiu-

lui, dar f[r[ nici un c`=tig: pe dinafar[ cojocul gros, pe din[untrurachiul tare, ]l puneau mai presus de pumnii „boierului“.

}n cele din urm[, T[nase Scatiu pierdu r[bdarea. C`nd semai oprir[ caii ]nc[ o dat[ l`ng[ cr`=ma din drum, el ie=i desub co=ul tr[surii. Sc[p[rau ]njur[turile de m`nios ce era.

— D[-te jos, boule, d[-te jos. Trebuie s[ m[ urc eu pe capr[,c[ de-aia am vizitiu...

Stoica se foia s[ se dea jos, bolborosind printre din\i:— D-apoi s[-mi dai simbria, c[ eu m[ duc...— Bat[-te Dumnezeu, nevoia=ule, c[ de dou[zeci de ani

te duci =i tot nu mai pleci. M[car de te-ai duce dracului!...— Parc[-c eu de vin[, dac[-s caii st[tu\i de drum...

CUPRINS

Duiliu Zamfirescu

216

}n acela=i timp voi s[ sar[ ]n noroi. St[p`nu-s[u ]l apuc[de ceaf[:

— Ce faci, m[!... Vrei s[ sari ]n noroi =i apoi s[ te sui ]ntr[sur[, ca un porc?

— Poi ce s[ fac?— S[ te ia dracu, asta s[ faci. Nu po\i s[ te cobori de pe

capr[ ]n tr[sur[?Stoica se uit[ cam ur`t la priporul ce se ]ntindea din v`rful

caprei. Se sim\ea ]n ce hal era =i nu-i venea deloc la ]ndem`n[s[ ]ncerce. Pe c`nd el se lupta s[ intre sub co=, caii mi=car[tr[sura. V[l[tuc, Stoica se rostogoli ]n noroi.

— Na!... avu el vreme s[ rosteasc[.Furia lui Scatiu nu mai cunoscu margini. Crucile, dumne-

zeii =i to\i sfin\ii p[rin\i ]i trecur[ prin gur[, ca la un surugiu.F[r[ a mai sta mult la g`nduri, dete bici cailor =i plec[, l[s`n-du-=i vizitiul ]n noroi.

C`nd ajunse ]n ora=, se ]nnopta de-a binele.Casele lui erau a=ezate ]n mijlocul unei cur\i mari. Le

cump[rase, ca pe tot ce cump[ra, de ocazie, de la un boiersc[p[tat, Costache Meri=escu, =i le schimbase, le meremetisise,astfel c[ erau acum cele mai frumoase din t`rg.

De ]ndat[ ce se auzir[ clopotele cailor, slugile ie=ir[ toate,ca de obicei, ]ntru ]nt`mpinarea boierului.

C`nd ]l v[zur[ singur, f[r[ vizitiu, cu fa\a ]nnorat[, nu]ndr[znir[ s[-i zic[ nici pis, ci se apucar[ s[ deshame caii ]nt[cere =i s[ ia lucrurile din tr[sur[.

El, cu o =ub[ p`n[ ]n p[m`nt, peste care era ]ncins cu cureauade la revolver, urc[ sc[rile, intr[ ]n sal[, unde ]l a=tepta feti\a cubona, pe care se f[cu c[ nici nu le vede, apoi trecu ]n ser[, under[sturn[ vreo dou[-trei glastre cu flori, dup[ aceea ]n sufragerie,apoi iar ]napoi, p`n[ ce dete cu ochii de nevast[-sa:

— Da’ ce, nu-i nimeni ]n casa asta?Tincu\a se gr[bise s[-i ias[ ]nainte, dar nu ajunse la timp.— Ba cum s[ nu fie. Uite, suntem to\i ]n p[r. Da’ ce \i s-a

]nt`mplat?...

Via\a la \ar[

217

— Ia nu m[ mai descoase. Unde-i Costea?Feciorul se \inuse dup[ el de la scar[.— Da’ ce-a=tep\i, m[i b[iete? Te-ai f[cut =i tu boier, ha?

Numai boieri ]n casa asta. Toat[ lumea-i boier, numai eu amr[mas mojic. Mojicu s[ care, c[ de aia-i f[cut el. Cum o s[ tedau afar[, p[c[tosule!...

Feciorul sta ]naintea lui smirna.— Trage de ici, boule, ce te ui\i la mine, parc[ nu m-ai

mai v[zut.Costea ]l desf[cu de catarama revolverului, ]l ajut[ s[-=i

scoat[ =uba =i dup[ aceea ]l ]ntreb[:— Pofti\i dulcea\[?— Adu-mi pantofii ]nt`i, prostule: tot nu te-ai mai ]nv[\at

cu slujba?Nevast[-sa se apropie de el bini=or:— T[nase, treci la tine c[ \i-am preg[tit tot ce-\i trebuie, nu

te desc[l\a aici.— Ia sl[be=te-m[ dumneata cu ]nv[\[turile. S[ ]nve\i pe

cine ai mai ]nv[\at, nu pe mine.Feciorul a=tepta.— Adu-mi, b[iete, pantofii.Tincu\a se uit[ la d`nsul, de sus ]n jos, f[r[ s[ zic[ nimic;

apoi lu[ fata de m`n[ =i voi s[ treac[ ]ntr-alt[ odaie. El chem[fata ]napoi:

— Zoi\ico, s[ stai aici.Fata nu prea vrea. Mam[-sa o ruga bini=or s[ r[m`n[.Ea r[mase, dar f[r[ voie.— Nu vrei s[ stai cu tata? ]ncerc[ el s[ zic[, cu glas bl`nd.— Nu, r[spunse fata, gata s[ pl`ng[.— Atunci, hai, mar=!Feti\a se ]ntoarse spre u=[, cu m`na la gur[, ne]ndr[znind

s[ ias[, dar ]n acela=i timp nevoind s[ r[m`n[.— Mar=! S[ nu te mai v[d ]n ochii mei, ur`to.Fata izbucni ]n pl`ns. Mam[-sa, care o a=tepta la u=[, o lu[

]n bra\e =i trecur[ dincolo. Bona disp[ruse deja.

Duiliu Zamfirescu

218

— Neam al dracului! zise Scatiu.Dar lacr[mile fetei p[rur[ c[ r[coresc aerul, ca o ploaie

binef[c[toare. T[nase se mai lumin[ la chip, ]ntreb[ pe feciordac[ a venit cineva ]n lipsa lui, apoi, sub cuv`nt c[ acolo nuera destul loc, c[ s[ nu par[ c[ ascult[ de vorba nevestei, seduse la el ]n odaie s[ se schimbe. }n acela=i timp, Tincu\a,m`ng`ind fata, ]=i rev[rsa trebuin\a de a ]nbr[\i=a pe cineva,de a auzi o vorb[ bun[, ea, care avea at`ta nevoie dem`ng`iere.

St[teau am`ndou[, una l`ng[ alta, de vreun ceas, c`ndintr[ Scatiu.

— M[ rog, m`nc[m ast[zi?Tincu\a urma a spune fetei o istorioar[. Se ]ntrerupse un

moment =i-i zise:— Sun[, te rog.Apoi continu[ mai departe vorba cu fata.El sta rezemat de sob[, c[ut`nd un mijloc de a se amesteca

]n vorb[. }=i r[suci o \igar[ =i zise fetei s[-i dea chibriturile.Feti\a ]i dase chibriturile =i veni repede la loc.

— Bree!... zise el lung.Tincu\a se uit[ la d`nsul, ca cineva care ]n\elege ce i se

cere, dar st[ la ]ndoial[ dac[ trebuie s[ dea sau nu. }n cele dinurm[ se hot[r] s[-l ]ntrebe.

— Dar ce \i s-a ]nt`mplat?— Ce s[ mi se-nt`mple: ia, vizitiul cel procopsit de la

d-voastr[.— De la noi!... Te aud c[-l ai de vreo 20 de ani.— }l am. Dar cine mi l-a col[cit: tat[l dumitale.— Se ]n\elege: tot tat[l meu e de vin[...Ea se scul[ s[ ias[, vr`nd s[ ]nl[ture o nou[ furtun[ ce se

preg[tea, c`nd tocmai intr[ feciorul =i-i pofti la mas[.Era ]n postul Cr[ciunului =i din ]nt`mplare se potrivise s[

fie tocmai ]ntr-o miercuri. Aburul de la sup[ se ridica p`n[ lalumina l[mpii, umpl`nd camera de miros de bucate. Fiecarese a=ez[ la locul s[u, madama, feti\a, Tincu\a, T[nase ]n capul

Via\a la \ar[

219

mesei =i la un col\ d-l Nae, care acuma devenise ]ngrijitorulCiulni\eilor, numai un loc r[mase gol.

— Ai chemat pe coana mare? ]ntreb[ Tincu\a pe fecior.— Am chemat-o, cuconi\[.T[nase dete du=c[ pe g`t o sticlu\[ p`ntecoas[ de \uic[,

din care ar fi b[ut trei in=i, =i dup[ aceea o puse pe mas[ cuzgomot, pocnind din limb[. Apoi lu[ cu degetele dou[ m[sline,pe care le arunc[ ]n gur[, una dup[ alta.

— Da’ nu vine mama, Costeo?— Vine, boierule. Chiar acu=ica am poftit-o.T[nase se scul[ de la mas[ =i vru s[ ias[, dar tocmai atunci

intr[ coana Profira.— Haide, b[tr`no, haide, c[ cei tineri nu a=teapt[.Groas[, buhav[, murdar[, coana Profira se mi=ca din greu,

cu un testemel ]nnodat sub barb[, cu buzele tremur`nd, cuochii suri de b[tr`ne\e. Ea veni ]ncet la loc =i c[zu pe scaunca o mom`ie.

— M-a\i hi a=teptat, maic[... Dac[ nu m-a chemat nimeni.Feciorul nu ]ndr[zni s[ zic[ nimic, ci numai dete din cap

cu ]n\elesuri.Scena aceasta se repeta ]n toate serile, am[r`nd sufletul

Tincu\ei, prin aceea c[ T[nase se scula de c`te dou[ =i trei orica s-o aduc[ la mas[. C`nd se scula Tincu\a s-o cheme, era =imai r[u, fiindc[ b[rbatul s[u devenea ironic, a=a cum =tia el.

— Nu v[ deranjarisi\i, v[ rog... s[ nu v[ piar[ pofta dem`ncare.

C`nd to\i fur[ la mas[, T[nase se uit[ prin talerele tutu-ror, s[ vad[ cine m[n`nc[ de post =i cine de dulce. Dup[aceea sorboc[i de c`teva ori din supa lui de linte =i apoi]ntinse talerul feciorului.

— Na, m[!... S[ spui buc[t[resei c[ o s[ i-o torn pe g`t.Asta ciorb[ de linte e?

+i, ]ntorc`ndu-se c[tre b[tr`n[:— Dumneata ce m[n`nci, mam[?Baba nu ]n\elegea =i se uita cu ochi stupizi la to\i.

Duiliu Zamfirescu

220

— Ce m[n`nci? Ai ce m`nca? ]ntreb[ el mai tare.Ea ]=i cl[tin[ umerii =i zb`rci gura ca de r`s.— Cum, Doamne iart[-m[, s[ n-am!... C[ doar toate sunt

din bel=ug.— +i de post =i de dulce, ca la otel, zise el. C[ de aia nu

mai plou[ la vreme.Tincu\a tu=ea din c`nd ]n c`nd, o tuse seac[, ur`t[. La fiecare

observa\ie a b[rbatu-s[u, ]=i pleca ochii ]n farfurie: se \inea c`tputea s[ nu r[spund[, ca s[ nu provoace scene de fa\[ cu lumea,=i mai cu seam[ cu slugile. Dar toate erau ]n zadar.

— B[iete, d[-mi ni=te oloi de in, s[ pot m`nca maz[reaasta b[tut[, c[-i f[cut[ de-o s[pt[m`n[...

— T[nase, nu mai m`nca oloi de in, c[ iar te ]mboln[ve=ti,zise Tincu\a.

El se uit[ \int[ la d`nsa, cu o privire rea, gata parc[ s[-isar[ ]n cap. Ea ad[ug[ lini=tit[:

— Degeaba te ui\i la mine a=a: maz[rea e f[cut[ de ast[zi]ntr-adins pentru dumneata.

— Eu nu sunt p[g`n, s[ m[n`nc carne miercurea ]n post. A=aam tr[it toat[ via\a =i mi-a mers bine. N-o s[ m[ ]nve\i ce s[ fac.

— Nu te ]nv[\ nimica, te rog numai s[ nu m[n`nci lucruricare-\i fac r[u.

— Adu-mi oloi, b[iete.Nu mai zise nimeni nimica. Se auzeau furculi\ele ]n farfurii,

glasul feti\ei care vorbea ]ncet cu bona ]n nem\e=te, tuseaTincu\ei =i lingura lui T[nase care b[tea maz[rea.

La al doilea fel de bucate, T[nase b[g[ de seam[ c[ =icucoana Profira m`nca de dulce.

— Da’ ce faci, b[tr`no, zise el z`mbind.Baba sc[p[ furculi\a din m`n[, speriat[.— A, bat[-te potca, mai mare spaima ]mi fu...— M[n`nci carne, ha?— Poi de, m[iculi\[, ad[ug[ ea miorl[indu-se din nou, ce

s[ fac, dac[ a=a vrea Tincu\a.— De ce nu la=i lumea ]n pace, omule, zise Tincu\a. A=a

este, am rugat-o s[ m[n`nce carne, fiindc[ mi-a zis doctorul.

Via\a la \ar[

221

Lucrul p[ru c[ face pl[cere lui T[nase. „Baba era, ca =imai ]nainte, rea, be\iv[, nevoia=e, dar fiindc[ tot „o mam[ areomul“, ]i ]mplinea toate poftele =i orice aten\iune c[tre d`nsaera bine primit[. Tincu\a suferise mult din pricina b[tr`nei,mai ales ]n primii ani dup[ c[s[torie, dar, de la un c`rd devreme, i se f[cuse mil[ de ea, fiindc[ era bolnav[.

Cu aceast[ lumin[ adus[ ]n convorbire de ]mprejur[ri,frun\ile se mai descre\ir[. T[nase istorisi, ]n fine, ce i se]nt`mplase pe drum, cum l[sase pe vizitiu ]n noroi, ce nenorociremai sunt =i slugile astea pe capul st[p`nilor, =i astfel, f[r[ s[bage de seam[, o dete =i el prin carne. Nimeni nu zise nimic,fiind to\i deprin=i cu firea lui sucit[. Tot ce spusese p`n[ atunciera numai la adresa Tincu\ei, =i cu religia, =i cu economia.Zg`rcit =i fanfaron ]n acela=i timp, ]i pl[cea s[ vad[ casa bine\inut[, ca s[ se =tie c[ era bogat, iar pe de alt[ parte ]l dureainima de banii risipi\i.

Fusese deja deputat ]n dou[ legislaturi, cu guvernul c[zut,=i acum era ales pentru a treia oar[, cu noul guvern. De-apururi ]n majoritate, vorbea de mini=tri parc[ ar fi fost cel maide aproape prieten al lor; tutuia pe toat[ lumea ]n convorbirealui imaginar[ cu oamenii de la putere; istorisea cum a ]ndemnatpe „fleacu“ [la de general s[ mute regimentul I-iu de laSlobozia, =i fleacul l-a s[tisf[cut; ]ntrebuin\a cuvinte pe carenu le putea rosti; ]ncurca „bugetul \[rii“ cu „politica vamal[“=i „milioanele de la fortifica\ii“ =i „socialism de stat“, ]ntr-ofrazeologie imposibil[, din care nu se putea ]n\elege dec`t unsingur lucru: c[ ]n \ara rom`neasc[ nu mai era de tr[it de c`ndmizerabilii de \[rani se ridicau cu priten\ii ]mpotriva „boierilor“.

}n cercul lui de provincie era un tiran ]n politic[, cum eratiran ]n cas[, ]n ale vie\ii zilnice. C`nd vorbea lui Nae Eftimiu,ori vreunui alt ]ngrijitor de la mo=ie, sau vreunui biet datornic,ori postulant, nu se uita niciodat[ ]n fa\a omului, ci tot piezi=,sau se plimba prin cas[ cu m`inile ]n buzunar, repet`nd vorba„m[ ]n\elegi“ de mii de ori =i nespun`nd nimic.

De ast[ dat[ era treaba pe greu: ]n vacan\a Cr[ciunuluivenea ministrul de interne ]n inspec\ie =i trebuia primit ]n gazd[

Duiliu Zamfirescu

222

la cineva. To\i deputa\ii =i senatorii districtului fuseser[ unanimis[ lase o asemenea cinste pe seama lui Scatiu: cu acest chip,fiecare se sc[pa de r[spundere =i de cheltuial[, =i ]n acela=itimp erau siguri c[ ministrul era bine primit.

Scatiu se l[sase cam greu de la ]nceput, dar ]n cele dinurm[ ]n\elese =i el c[ „nimeni nu era ]n stare s[-l primeasc[ ]nmod convenabil“. Se t`nguia la toat[ lumea de beleaua ce-ivenea pe cap, iar acum, la mas[, era r`ndul lui Nae s[-l asculte.

— Astea sunt ispr[vile domnilor dipota\i =i senatori ai no=tri.Le-am zis, m[-n\elegi, s[ contribuim fiecare cu partea noastr[,=i s[-i oprim od[i la hotel. Nu, c[ nu se poate la hotel. Ei,atunci s[-l primeasc[ d-l Alexandriu. Ba nu, c[ nu se poate.M[-n\elegi?...

Nae Eftimiu da din cap, z`mbind.— O s[ primi\i o decora\ie...— Taman! zise Scatiu, r`z`nd. Da’ prost e=ti, Nae!... Apoi

eu, dac[ vream, m[-n\elegi, decora\ii c`t pofte=ti pentru mine...Da’ eu umblu pentru aleg[tori, dac[-i vorba.

— Mai vine cineva cu ministrul? ]ntreb[ Tincu\a; fiindc[=tii bine c[ loc mult nu avem.

— Poate s[ vie cu flecu=orul nostru de Mihai.— Da?...— Da’ ce-i domnu Mihai? ]ntreb[ Nae.— L-am numit[r[ noi la ministrul de interne =ef de cabinet...

Un fel de scriitora=...Tincu\a ]ncepu a r`de:— Ce mai vorbe=ti degeaba, T[nase: tu nici nu te-ai mi=cat

pentru Mihai.— Da, nu m-am mi=cat! Pentru rudele dumitale niciodat[

nu m[ mi=c destul...— Rudele mele!... Slav[ \ie, Doamne, c[ n-am nici o rud[,

c[ altfel mi le-ai scoate pe nas de c`te o sut[ de ori pe zi.— Adev[rat. Pu\ine ai, da’ bune.— Se-n\elege. Sper c[ pe nenea Matei nu-l pui ]n slujb[, pe

tata de asemeni nu. Astea sunt singurele mele rude adev[rate.

Via\a la \ar[

223

— Da!... Nenea Matei al dumitale e cu stea ]n frunte. N-aichip, domnule, s[ te mi=ti ]n casa ta de neni-su Matei. Parc-arfi Poriu ]mp[rat, m[-n\elegi dumneata. Ia, un zevzec, =i nimicmai mult, cum sunt to\i ai dumitale...

Tincu\a se uita la el lung. Tot s`ngele i se suise ]n obraz dem`nie. Stete un moment cu gura ]ntredeschis[, gata s[-i spuiec[ e un modoran f[r[ pereche, dar se st[p`ni =i de ast[ dat[. }id[duser[ lacrimile =i, ]ncet, ]=i scoase batista =i se =terse la ochi.

II}ntr-o odaie mare, pierdut ]ntr-un jil\ b[tr`nesc, sta conu

Dinu Murgule\, cu picioarele acoperite ]ntr-o =ub[. Albise detot, se mic=orase, ]i crescuse barba ]n neregul[, fiindc[ nu semai putea rade singur =i nu suferea s[-l rad[ al\ii. Bolnav dereumatism, petrecea ceasuri ]ntregi singur, ]n nemi=care, cucapul rezemat de spatele fotoliului, cu ochii pe jum[tate ]nchi=i,mistuit de durere, de necazuri =i de ur[.

Dup[ ce m[ritaser[ pe Tincu\a, coana Sofi\a murise, l[s`ndu-lnumai pe el s[ se bucure de fericirea fetei. St[tuse o bucat[ devreme la Ciulni\ei. Vara o petrecea mai toat[ la Sa=a; dar iarna,c`nd nepoat[-sa se muta la Bucure=ti, ]nnebunea de ur`t. Cuvremea se boln[vi =i vr`nd-nevrand, trebui s[ vin[ la ginere-s[u.

Scatiu p`ndea de mult ocazia s[ pun[ m`na pe mo=ie.De la a=ezarea lui ]n ora=, conu Dinu nu mai avu zi alb[:

pe de o parte boala, pe de alta suferin\ele Tincu\ei, care ]nzadar c[uta s[-i ascund[ adev[rul, ]l dobor`ser[. Erau aproapedoi ani de c`nd nu vrea s[ mai dea ochii cu ginere-s[u. +i cutoate astea, sim\ea trebuin\a s[-l batjocoreasc[, s[-l insulte,s[-i spuie c[ e mojic =i b[d[ran, oric`t ar fi de deputat. Laideea s[ Scatiu se f[cuse st[p`n pe mo=ia lui, ]i venea s[strige, s[ dea cu pu=ca. Dar nici nu striga, nici nu ]mpu=ca penimeni, ci ]=i rodea z[balele singur, mul\umindu-se a-=i v[rsafocul c[tre Tincu\a.

— A venit nebunul?... Trebuie s[ fi venit, c[ am auzit tr`ntindu=ile... Ce \i-a mai f[cut?... Iar \i-a mai zis ceva, iar ne-a oc[r`t...

Duiliu Zamfirescu

224

Spune adev[rul, nu te-ascunde de mine, c[ eu v[d toate, v[dtoate, parc[ a= fi de fa\[...

Tincu\a se uita la d`nsul cum se rezemase cu capul descaun =i ]nchisese ochii, ca =i cum ar fi voit s[-i dovedeasc[ceea ce afirma. }i era mil[ =i c`teodat[ chiar sil[ de neputin\a]n care se zb[tea...

— Ei, =i?... Ce-am c`=tigat dac[ \i-oi spune?B[tr`nul deschidea ochii mari, se muncea s[ se scoale.— }l ]mpu=c!... ]l ]mpu=c... Ho\u!... care mi-a m`ncat

averea!... m-a adus ]n halul [sta... Aoleu, aoleu!... }l ]mpu=c...+i iar c[dea ]n fundul fotoliului.Tincu\a c[uta s[-l lini=teasc[, ]ncredin\`ndu-l c[ b[rbatu-s[u

nu-i zisese nimic. El se uita lung la d`nsa, cu privirea blajin[,aproape rug[toare.

— Doctorul nu mai vine... m-a p[r[sit =i el...— Doamne, tat[, cum po\i s[ zici una ca asta... Doctorul a

fost ieri; m`ine vine iar...— De ce \i-s ochii ro=ii?— De nimic.— Iar ai pl`ns.— N-am pl`ns. Poate de fum... Am vrut s-aprind focul la

Zoi\ica...Privirea lui se fix[ din nou pe obrazul ei palid — lung,

]ndelung, — ca =i cum ar fi c[utat urmele Tincu\ei de alt[dat[,=i plec`ndu-=i capul pe o parte, ]ntinse m`inile spre ea, o lipicu fruntea de um[rul lui =i ]i s[rut[ p[rul. Pieptul i se umpleade un nod de durere, ce-l ]neca. El ofta =i se t`nguia:

— Ce-am f[cut!... ce-am f[cut!... Cui te-am dat, s[r[cu\ode tine!... At`t copil am avut, =i [sta e nenorocit...

Dup[ aceea ]=i ridic[ m`na sus pe frunte =i urm[:— Ia-m[, Domnule!... Str`nge-m[, Domnule... Cheam[-m[

la tine, s[ nu mai v[d!...Tincu\a r[mase un moment cu capul rezemat de um[rul

lui, parc[ s-ar fi sim\it bine acolo, ca sub o arip[ cald[. Unmoment se l[s[ =i ea prad[ descuraj[rii =i o podidir[ lacr[mile.}=i lipi m`na lui tat[-s[u de obraz =i t[cur[ am`ndoi.

Via\a la \ar[

225

Pe c`nd ei se aflau astfel, u=a se deschise ]ncet. Zoi\ica]ntreb[ cu sfial[:

— Se poate? Pot s[ intru, tat[ mare?...Tincu\a ]=i =terse repede ochii, iar conu Dinu se a=ez[ ]n

scaun ca de obicei. Fata r[mase ]n mijlocul od[ii, nedomirit[,uit`ndu-se c`nd la unul, c`nd la altul: sim\ea c[ se petrececeva, dar nu ]n\elegea ce.

— Unde ai fost? o ]ntreb[ Tincu\a.— La madama...— +i ce-ai f[cut?— Nimic.— Cum nimic? Ai ]nv[\at lec\ia de m`ine?— Ba nu, c[ era acolo =i Mari\a...— Ei, =i dac[ era?— S[raca, pl`ngea c[ nu mai vine Stoica...Tincu\a ]n\elese c[ fata era gata s[ istoriseasc[ p[t[rania

vizitiului, =i astfel se ]nfurie din nou pe conu Dinu ]mpotrivalui b[rbatu-s[u.

— Foarte r[u face madama c[ st[ de vorb[ cu slugile, =i d-tafaci =i mai r[u c[ ascul\i... Stoica e un n[r[va=, =i a=a i secuvine.

— Da’ ce-i? ce s-a ]nt`mplat?... se gr[bi s[ ]ntrebe conuDinu.

— Ni=te prostii... Ia mai bine spune lui tata-mare povesteaCotoiului ]nc[l\at.

Fata se sui pe bra\ele b[tr`nului =i ]ncepu s[ istoriseasc[minunile ce cetise de cur`nd. Tincu\a ]i l[s[ ]mpreun[ =i ie=i.

At`ta bucurie avea conu Dinu ]n iernile cele lingi petrecute]n singur[tate. Zoi\a f[cea din el ce vrea.

— A!... tat[-mare, c[ tare e=ti zb`rlit ast[zi!— Dac[ sunt zb`rlit, piapt[n[-m[.— Vrei?... Z[u a=a... Eu am ]nv[\at ]n p[rul lui Mu\ili.— Cine-i Mu\ili?— A=a, c[ parc[ matale nu =tii...— Nu, z[u... Uite pieptenii colo.

Duiliu Zamfirescu

226

— Fata se dete jos s[ ia pieptenii.— P[pu=a mea este Mu\ili.— Taci, frate! +i o smulgi bine? —...Zoi\ica se uit[ la el, indignat[.— O piept[n, nu o smulg. Am ]nv[\at s[-i fac p[rul ]n h`rtie;

=tiu s[-i fac conci ca la cucoane; =tiu s[-i cos rochii...— Da?...— O gr[mad[ de lucruri...— Atunci foarte bine. Vino colea =i piapt[n[-m[.Fata se sui din nou pe genunchii lui.— Dac[ vrei, f[-mi =i mie p[ru-n h`rtie.— I... tat[-mare!... matale e=ti domn, doar nu e=ti cucoan[!

Stai mai bine s[-\i aleg c[rarea. S[ nu te mi=ti!— Nu m[ mi=c.Ea ]ncepu s[ d[r[ceasc[ prin p[rul lui conu Dinu, parc-ar fi

tras dintr-un caier.— Vezi tat[-mare!... ai zis c[ nu te mi=ti.— Bine, feti\o, da’ m[ cam doare...— Ei!... Cum se poate? c[ eu dau ]ncet... M[car de-ar da

madama a=a ]n cap la mine!Conu Dinu r`dea pe ]ndesatele, cu p[rul tras pe ochi, aproape

]n[bu=it de greutatea corpului fetei, care acuma se ridicase ]npicioare, c[ s[ potriveasc[ =i mai bine c[rarea.

— Dar ce s-a ]nt`mplat, feti\o, cu Stoica?...Zoi\ica se l[s[ pe genunchii b[tr`nului. Era gata s[-i spun[ ce

se ]nt`mplase vizitiului, c`nd, deodat[, cu priceperea precoce acopiilor crescu\i ]ntre p[rin\i ce nu se ]n\eleg, fata schimb[ vorba.

— Ai m[trea\[, tat[-mare.— Am. Da’ parc[ tu nu ai!...— N-am, z[u. Ia uite-te.+i Zoi\ica se plec[ cu capul sub nasul lui conu Dinu, care

se f[cu c[-i r[sfir[ p[rul. B[tr`nul ]ns[ se g`ndea cum s[descoase pe fat[, ca s[ afle adev[rul. El sim\ea fondul deimoralitate ce se ascundea ]n fapta lui, dar, cu cruzimeab[tr`nilor bolnavi, voia s[-=i ajung[ la scop.

Via\a la \ar[

227

— Zoi\ico, ia caut[ colo pe fereastr[, sub h`rtii.Fata se dete jos de pe bra\ele lui =i se duse s[ caute pe

fereastr[.— Aicea, tat[-mare?— Da. Ai g[sit o cutie?— Da, am g[sit o cutie de rahat.— Ad-o ]ncoace.Zoi\ica o aduse, conu Dinu o deschise cu greutate, f[c`nd

s[ ]zbucneasc[ o pulbere fin[ de zah[r =i un miros pl[cut devanilie. Dup[ aceea scoase o bucat[ de rahat =i o rupse ]ndou[ ]ntinz`nd aluatul ca o beltea legat[.

— Casc[ gura.Zoi\ica c[sc[ o gur[ c`t o =ur[. Ochii ei se aprinser[ de

pofta lucrului dulce. Conu Dinu se opri.— }mi spui ce s-a ]nt`mplat cu Stoica?Feti\a se uit[ o clip[ ]n ochii b[tr`nului, apoi ]nchise gura

]ncet, muie capul ]n p[m`nt =i se ]nro=i. Dar buc[\ica de rahat,ce at`rna ]n aer, birui instinctul moral al fetei. Ea ridic[ dinnou ochii c[tre b[tr`n =i zise ]ncet:

— }\i spui.}ns[, ]n clipa aceasta, conu Dinu ]=i reveni ]n fire. El l[s[

rahatul ]n gura fetei, o s[rut[ pe p[r =i ]i zise s[ bea ap[ dinpaharul de pe mas[.

— +terge-te la gur[ frumos, s[ nu te vad[ maic[-ta, =i du-tede te joac[. Mi-i spune alt[ dat[ ce s-a ]nt`mplat, cu Stoica. L-ab[tut tat[-t[u...

Fata se =terse bini=or la gur[, =i, fericit[ c[ nu mai era silit[s[ primeasc[ schimbul ru=inos de dulciuri =i de dest[inuiri,]nchise din ochi cu tain[ =i dete din cap:

— Nu l-a b[tut... L-a l[sat ]n noroi, la c`rcium[. Era beatmort, =i se rezema de h[\uri, c`nd ]nainte, c`nd ]napoi, c`nd]nainte, c`nd ]napoi.

+i, maimu\[rind astfel pe Stoica beat, cum se leg[na pecapr[, se duse s[ se joace.

Duiliu Zamfirescu

228

}n urma ei, conu Dinu se ad`nci din nou ]n g`nduri. Stoicaera cam be\iv, dar lui ]i r[s[rea ]n minte cum fusese cu 20 deani ]nainte: fl[c[u voinic, supus la vorba st[p`nului, harnic latreab[. I se p[rea c[-l vede, pe el, =i pe vataful Taft[, alerg`ndde colo p`n[ colo ]n curtea de la Ciulni\ei, gata s[ sar[ la celmai mic ordin al lui, al lui conu Dinu, adev[ratul =i singurulproprietar al mo=iei. Cu lipsa de ]nsemn[tate cu care se]nf[\i=eaz[ prezentul pentru b[tr`ni, lui Dinu Murgule\, toateactele din urm[ ale vie\ii i se p[reau vremelnice =i neserioase:m[riti=ul Tincu\ei, impotran\a ce o luase T[nase ]n lume, venireasa la ora=, prefacerea caracterului fie-sei, trecerea mo=iei ]nst[p`nirea lui Scatiu, toate acestea ]l nelini=teau =i-l sup[rau.Mai cu seam[ mo=ia. Era cu putin\[ s[-l fi ]n=elat toat[ lumea,c`nd cu facerea foii de zestre? El d[duse Tincu\ei o parte dinvenit, p[str`ndu-=i pentru el, ]n mod expres =i solemn,proprietatea =i administrarea mo=iei.

+i, ca s[ se ]ncredin\eze o dat[ mai mult c[ a=a gr[iauactele, voi s[ reciteasc[ copia contractului dotal, ce erasub perna de la c[p[t`i, cu alte h`rtii vechi. Dete s[ sescoale =i puse un picior ]n p[m`nt, f[r[ s[ se g`ndeasc[, c[iarna picioarele ]i erau umflate =i nu se putea mi=ca. Durerea]l \intui pe fotoliu. Atunci uit[ deodat[ h`rtiile =i-=i aduseaminte de boal[. Nimeni nu se ]ngrijea de el. Trase un scaunde paie ce era al[turi, ]=i ]ntinse piciorul cel bolnav pe el =i,cu mare greutate, ]=i scoase pantoful. Dup[ aceea ]ncerc[s[-=i scoat[ ciorapul, lucru aproape cu neputin\[ pentrud`nsul. Gem`nd, blestem`nd, ]ntinse m`na pe o m[su\[,lu[ o pereche de foarfece =i-l t[ie pe de-antregul. Apoia=ez[ o lum`nare pe scaun =i ]ncepu s[ se pip[ie. Carnea,alb[ =i moale, p[rea dospit[. El ap[sa cu degetul peste tot,ca s[ g[seasc[ locul unde-l durea. Dar nu-l durea nic[ierea.Atunci de ce era umflat? Poate c[-l str`ngea ciorapul. }ncerc[astfel s[ puie piciorul pe p[m`nt, =i i se p[ru c[ umbla maiu=or. }=i aduse aminte de h`rtii =i ]ntinse m`na sub pern[ s[le ia. Pe cand ]ns[ le lua, se g`ndea mereu la ciorapi: desigur,

Via\a la \ar[

229

erau prea str`m\i. Asta era adev[rata cauz[ a durerii. Nicinu putea fi altfel: ]nc[l\[mintea lui de acum, c`nd aveapicioarele umflate, era f[cut[ pe m[sura de totdeauna.Negre=it. Fiic[-sa nu se mai ocupa de el: nimeni nu se maig`ndea la d`nsul, =i el le d[duse tot pe m`n[, averea lui]ntreag[!...

}n momentul acela, conu Dinu ura pe toat[ lumea, pe Tincu\adeopotriv[ cu ceilal\i. Furios, se sprijini de pat, de mas[, =iajunse p`n[ la scrinul cu rufe, pe care ]l deschise, ]l r[scoli,p`n[ ce dete de teancul de ciorapi, a=eza\i cu ]ngrijire =i lega\icu o panglic[ de m[tase. El nu v[zu =i nu pricepu nimic dindragostea cu care erau toate a=ezate la locul lor, ci smuciteancul de ciorapi =i se puse s[-i taie cu foarfecele.

Dup[ ce st`rpi toat[ ]nc[l\[mintea din scrin, reveni la loccum putu, ]=i ]ntinse cu mare greutate piciorul din nou pe scaun,]=i c[ut[ ochelarii, ce-i at`rnau totdeauna peste halat ]n s`n =ise puse s[ r[scoleasc[ actele...

C`nd intr[ Tincu\a s[-=i ia noapte bun[ de la el, ]l g[si cucapul ciutur[, c[zut de pe rezem[toarea fotoliului, cu ochelariiintra\i ]n obraz, r[sufl`nd cu greutate =i horc[ind cu zgomot, dep[rea c[ se ]neac[ la fiecare ]nghi\itur[ de aer. De la piciorul gol,la ciorapul c[zut jos =i t[iat, de la actele r[sfoite pe sc`nduri, lascrinul ]ntredeschis, ea ]n\elese ce se petrecuse cu b[tr`nul. Omil[ nespus[ o cuprinse fa\[ de trupul acela dobor`t de suferin\[=i cu sufletul lui nec[jit. }l acoperi pe picior cu un tartan =ine]ndr[znind s[-l de=tepte, lu[ =i ea un scaun =i =ezu l`ng[ el.}ns[ gemetele, horc[itul, greutatea cu care dormea, ]i f[ceau r[u.Se hot[r] s[-i ridice capul mai sus =i s[-i ia ochelarii de pe nas.Conu Dinu se de=tept[.

— Ce este? zise el sperios, uit`ndu-se roat[ ]mprejur =ine]n\eleg`nd nimic.

— Nu-i nimic, tat[: ai dormit pe scaun cu piciorul gol.M[tem s[ nu r[ce=ti.

— Am adormit. Dorm r[u noaptea.

Duiliu Zamfirescu

230

— Culc[-te de-a binele. Ia s[-\i str`ng h`rtiile astea =i s[-\iajut s[ te dezbraci. M`ine diminea\[ vine doctorul...

— Vine?— Da. |i-am cump[rat =i o duzin[ de ciorapi noi, de l`n[

moale, largi, cum ]\i plac dumitale.La vorba asta, b[tr`nul ]=i aduse aminte de vandalismul

din scrin, =i =ez`nd pe marginea patului, ]ncepu s[ pl`ng[.Tincu\a se f[cu c[ nu-l vede. El se uit[ dup[ d`nsa cum semi=c[ prin odaie, pun`nd cu ]ndem`nare la loc tot ce elr[sturnase ]n drumul lui.

— Va s[ zic[ \ie tot \i-e mil[ de mine!— Doamne, tat[, ce vorb[!— Ia vino-ncoa.Ea se apropie de el =i =ezu din nou pe scaun.— +tii ce-am f[cut?...— Ce?— Am t[iat to\i ciorapii din scrin.— Bine-ai f[cut: ]\i erau str`m\i.— Va s[ zic[ nu m[ oc[r[=ti?— Eu s[ te oc[r[sc?!... Da’ cu ce drept?...El se uit[ ]n ochii ei =i deocamdat[ nu zise nimic. Apoi

intr[ cu greutate sub plapum[ =i se ]ntoarse cu fa\a spre perete.Fiic[-sa ]l ]nveli bine peste tot =i se a=ez[ pe scaun l`ng[ patullui. Dup[ c`teva minute se ]ntoarse c[tre d`nsa.

— Am c[zut ]n copil[rie, nu-i a=a?Ea se uit[ la d`nsul, z`mbindu-i cu bun[tate.— De ce vorbe=ti a=a, tat[?— Eu ]n\eleg toate, toate le ]n\eleg, parc[ a= fi ]n g`ndul

t[u... }n loc s[ m[ \ii de r[u, c[ am f[cut o fapt[ rea, tu g[se=tic[ am f[cut bine...

— Ei, Doamne! Apoi nu =tiu ]ncotro s-o mai dau cu matale.— Vezi, vezi! Asta-i, am c[zut ]n copil[rie.— Nu, tat[ drag[, ai f[cut cu lucrul dumitale ce \i-a pl[cut.— A=a?... De ce nu spui drept ceea ce g`nde=ti?... Nu era

mai bine s[ d[ruie=ti ciorapii la un s[rman?

Via\a la \ar[

231

Tincu\ei i se muiar[ m`inile, =i, neput`nd s[ fac[ altceva,]ncepu s[ r`z[:

— Ei, Doamne!... Bine era =i a=a.— Vezi?M[gulit c[ i-a ghicit g`ndurile =i mai ales v[z`nd-o c[ r`de,

se ]mbun[ =i el, f[r[ m[car s[-i treac[ prin minte c[ r`sul eiera semn de ad`nc[ descurajare. }nchise ochii, mul\umit, pec`nd Tincu\a se uita la el, cu obrajii aprin=i, ostenit[ =i singur[.

IIIDe la patru ceasuri, diminea\a, T[nase se de=tepta =i

]ncepea s[ tu=easc[. R[suna odaia la glasul lui de tr`mbi\[r[gu=it[, =i toate viet[\ile de primprejur se mi=cau. }l auzeap`n[ =i conu Dinu din partea cealalt[ a caselor, =i-i strigaprin zid: „Jaba!... Tignafesu!...“

Dup[ ce boc[ia un ceas, dou[ ]n pat, se scula s[ se ]mbrace,f[r[ nici o grij[ de nevast[-sa, care dormea ]n patul de al[turi.Printre pic[turi se =i ]nchina: f[cea o cruce, tu=ea, ]njura =i iarse ruga, cu „Doamne, iart[-m[“ la fiecare vorb[ ur`t[ cu carecinstea pe Dumnezeu. C`teodat[, opintirile lui seci erau a=ade sup[r[toare c[ Tincu\a s[rea din pat s[ nu-l mai aud[.

— Frate, ia ceva, pentru numele cerului, c[-\i pr[p[de=tipieptul.

— Te turbur din somn!... Castelana!... A cetit toat[ noapteala romane, =i diminea\a ar vrea s[ doarm[... S[ te culci camine la 9 ceasuri, =i s[ te scoli la 4, dup[ treab[. A=a am fosteu deprins la mama mea, =i mi-a mers bine.

Tincu\a ]=i pierdea r[bdarea:— Se poate, dar eu n-am fost deprins[ a=a, la a mea.— De aia sunte\i plini de br`nz[.— E=ti un mojic, ]i zicea Tincu\a ]ntre din\i =i se ducea ]n

odaia feti\ei s[-=i urmeze somnul ]n pace.El trecea ]n cancelarie, unde =i focul =i lampa erau aprinse

de cu noapte, =i ]ncepea s[ se plimbe de colo p`n[ colo, p`n[

Duiliu Zamfirescu

232

feciorul ]i aducea ceaiul. Atunci, cu un m[nunchi de chei ceat`rna o oc[, deschidea casa de fier =i scotea o sticl[ de rom,o cutie de tutun =i un p[m[tuf de pene. Din sticla cu rom v[rsa]n paharul cu ceai c`t putea s[ ]ncap[, =i apoi o ducea la gur[,g`lg`ind din fug[, cum f[cea =i coana Profira c`nd gust[rearachiul oamenilor.

Apoi, pocnind din limb[ =i scr`=nind din din\i, ]=i alegeao pan[ s[-=i cure\e \igareta, mi=c`nd din c`nd ]n c`ndlinguri\a din pahar. }n cele din urm[ ]ncepea s[ soarb[ cuzgomot din ceai =i-=i aprindea \igara, din care tr[gea fumulcu o poft[ nespus[.

De cum se f[cea ziu[, primea lume.Cel d`nt`i ce se ]nf[\i=[ fu domnul B[nic[, sau mai scurt,

„don Nic[“, ]ngrijitorul de la vie, care nu ]ndr[znea s[ intre, =ise plimba pe la u=a cu geamuri de la biroul „boierului“. T[nasechem[ pe fecior.

— Cine-i afar[, Costeo?— Don Nic[, de la vie, boierule.— S[ intre.To\i ]ngrijitorii s[i de pe la mo=ii erau ale=i pe spr`n-

cean[: unul mai pehlivan dec`t altul. B[nic[, ]n ora=, purtac[ciuli\[ pe ochi, =trengar nevoie mare, cu o fi=c[ v`r`t[]n car`mbul cizmei din dreapta, cu guler de astrahan lascurt[tur[; aci, ]n fa\a lui T[nase, p[rea umilit =i bleg, st`nd]n picioare l`ng[ u=[ =i a=tept`nd s[-l ]ntrebe, ca s[deschid[ gura. Scatiu ]l =tia c[ nu era cel mai din urm[ cutalente de administra\ie; de aceea ciuli urechile. }i detebun[ diminea\a f[r[ a-l privi, ]ntors pe o parte =i f[c`ndu-se c[ cete=te Monitorul Oficial. Dup[ c`teva minute ]=iridic[ ochelarii de pe nas =i se uit[ la el.

— Ce-i, B[nic[?— Bine, boierule.— Ce te-aduce?— P[i, ce s[ m-aduc[; ia, mai venisem dup[ ni=te parale...

Via\a la \ar[

233

T[nase se scul[ de pe scaun =i ]ncepu s[ se plimbe, ca deobicei, grav =i ]ncruntat, ori de c`te ori era vorba de bani.

— Parale! iar parale!... Ai primit cam mult anul [sta, B[nic[.— Am primit, dar ce-am primit e scris. Doar nu le cer pentru

mine, c[ eu, cum d[ Dumnezeu.— +tiu, da’ n-am.B[nic[ t[cu =i se uit[ ]n p[m`nt.— C`t m[ cost[ p`rnojia asta de vie, numai s[ fie ]n sufle-

tul lui socru-meu, c[ el m-a procopsit cu d`nsa. De la anul odau dracului, o arendez, ]i fac ce-i fac...

— Arenda\i-mi-o mie, domnule T[nase.— Taman! Te-am =i g[sit bun de plat[!B[nic[ r`dea ]ncet, f[r[ s[ se supere, sceptic ]n fond, ca

unul care =tia toate cotiturile vorbei lui Scatiu. Dup[ c`tevaminute adause:

— Veniser[ ni=te oameni de la Gurgue\i s[ ia bani pe munc[.— Mul\i?— P[i g`ndesc c[ tot a= face vro 200 de zile. M[car de-a=

g[si cui s[ dau, s[ ]mbrac toat[ via.— Ce le dai pe zi?— De poman[, boierule: unu, unu =i zece, unu =i dou[zeci,

c`nd ]n prim[var[ se urc[ la trei =i la patru.Scatiu p[ru c[ se g`nde=te. Dup[ un minut scoase pumnul

de chei =i deschise casa de bani.— Doar s[-\i dau din alt[ parte.+i, zic`nd astfel, lu[ cinci fi=icuri de argint dintr-un co=

de s`rm[, =i le puse pe mas[. Apoi desf[cu o condic[ lung[=i ]nsemn[ cu scriitura lui chinezeasc[: „da\i lui B[nic[,itidentul de la vie“.

B[nic[ lu[ fi=icurile, se uit[ la ele socotind ]n g`nd, =i apoir[mase privind spre Scatiu.

— C`t ]mi da\i, boierule?— Tu nu vezi: 500— Ba v[d, da’ sunt cam mul\i. S[ tot dau peste 200 de zile,

c[ rom`nul simte el c[-=i vinde mintea pe nimic, dar n-are ce-=iface capului de s[r[cie.

Duiliu Zamfirescu

234

— Da’ =tii tu cum s[-i aduci: vin s[rb[torile Cr[ciunului =ioamenii au trebuin\[ de bani.

B[nic[ must[cea, uit`ndu-se pe furi= la st[p`nu-s[u.— +i matale r`m`i f[r’ de parale...T[nase ]ncepu s[ r`d[.— Z[u, m[ B[nic[: am luat banii din alt[ parte. A=tept pe

Nichitachi s[ i-i dau. Iac[t[-l c[ vine.}n adev[r, o birje, cu dou[ m`r\oage de cai =i cu un jidan

vizitiu, intr[ din noroiul de pe strad[ ]n curtea pavat[ cupietroaie a lui Scatiu. B[nic[ tot sta la ]ndoial[. St[p`nu-s[u ]if[cu v`nt:

— Hai, car[-te.— M[ rugam s[-mi dai =i mie ni=te parale...— N-am, m[.— C[ vine Cr[ciunul, =i n-am nici de unele..— Ei, al dracului!...— Z[u, boierule.— M[[[!...+i jum[tate r`z`nd, jum[tate sup[rat, T[nase deschise

din nou casa de bani =i scoase un pumn de argint, din carenum[r[ 50 de lei, ]nsemn`nd ]n catastif „da\i lui B[nic[itidentul ]n leafa lui“.

— Car[-te odat[!— Cam pu\in, boierule.— Car[-te odat[!B[nic[, ie=ind, se ]nt`lni cu Nichitachi. Acesta ]l cuno=tea,

de la alegeri, unde, beat de diminea\[ p`n[ sear[, B[nic[ era]n elementul lui.

— Ce mai faci, B[nic[?— S[rut m`na, coane Iorgule.— Acas[-i T[nase?— Pofti\i c[-i acas[.Pe c`nd Nichitachi intra, T[nase, f[r[ a se uita la el, s[ri de

pe scaun ]n urma ]ngrijitorului:— M[! s[ dai banii la oameni din m`na primarului, cu

contract, m-ai ]n\eles?

Via\a la \ar[

235

— Da’ las[, boierule, c[ doar n-am ]mb[tr`nit de drumulbisericii...

— C[ altfel nu mai vezi nici banii, nici munca, zise T[nase,]ntorc`ndu-se c[tre Nichitachi.

— P[i, dar cum! zise acesta, r`z`nd: ia oaia pielea de pe lup.T[nase r`dea cu hohot, ]n fa\a celuilalt, care =i el r`dea. Se

privir[ un moment ca doi buhai.— Lesne \i-e \ie: ai cump[rat case, \i-ai pus banii la dob`nd[

=i chef, neneaco, cu banii b[bachii!... Ia =ezi.Iei un ceai?— P[i s[ iau, dac[-mi dai.Iorgu Nichitachi era ca =i Scatiu, deputat, ]ns[ de opozi\ie.

}n parlament p[rea c[ merge cu liberalii, dar bine nu se =tiacum vota. }n jude\ul lui ]=i p[strase oarecare popularitate, prinneoboseala cu care alerga dup[ trebile aleg[torilor. }ntre el =iScatiu se ]ncheiase un soi de ]n\elegere t[cut[, de a se ajutaunul pe altul spre a se alege sub toate guvernele. Scatiu fiindmai incult, mai bogat =i mai f[los, nu se sfia a se declara pefa\[ liberal, conservator sau junimist, dup[ cum b[tea v`ntul.Celalt era mai str`ns: ]i jucau ochii ]n cap dup[ toatecombina\iile, dup[ toate afacerile, dup[ toate ghe=efturile, daravea pudoarea de a nu le da pe fa\[.

De ast[ dat[ venea la Scatiu pentru a-i recomanda pe unjidan, care voia s[ ia antrepriza zidirii unui spital.

Nervos, sp`natec, =iret ca o vulpe, c[uta prilejul s[ intre]n vorb[ cu ]ndem`nare, f[r[ ca celalt s[ ghiceasc[ interesulce-l aducea. Se ]nv`rtea prin cas[ de colo p`n[ colo,]nspect`nd mobilele, pun`nd m`na pe h`rtia de pe ziduri,privind tavanul.

— M[ T[nase, bun[ treab[ ai f[cut tu cu casele astea!Om cu noroc.

Pe c`nd el vorbea, intr[ femeia cu o cutie de lemne, dincare a=ez[ bini=or c`teva pe foc. Nichitachi se ]ntrerupse dinvorb[, uit`ndu-se lung la d`nsa, fiindc[ era cur[\ic[ =ifrumu=ic[. Pe la spatele ei, f[cea semne de admirare lui Scatiu,]nv`rtind m`na prin aer.

Duiliu Zamfirescu

236

— Ia mai pune lemne, fetic[... Pune lemne c[ nu-i caldla toat[ lumea ca la st[p`nul dumitale. Lui v[d c[ are cines[-i \ie de cald.

— Ci tac[-\i fleoanca, m[ Iorgule, zise T[nase podidit der`s, dar vr`nd s[ fac[ pe demnul.

Femeia ie=i cu m`na la gur[, ru=inat[ de tot. }n urm[, ceidoi boieri f[ceau un haz nespus, uit`ndu-se unul la altul, ur`\i=i libidino=i ca doi satiri.

— Bat[-te Dumnezeu de caraghios!... zicea Scatiu m[gulitde o aemenea b[nuial[, nici la b[tr`ne\e nu te mai ast`m-peri, m[?

— Mare =iret mai e=ti, m[ T[nase! S[-\i spun drept, bine lealegi. Ce zice cucoana de a=a marf[?

— Taci, bre, din gur[, c[ te-o auzi cineva.— Las[ c[ te lucrez eu ]n ochii d-ei... Da’ ]mi dai ceaiul

[la, ori ba?Scatiu sun[ ce sun[, apoi se scul[ el ]nsu=i s[ vad[ de ceai.C`nd se ]ntoarse, Nichitachi ]l lu[ de la u=[:— Ia ascult[ T[nase, am venit la tine cu dou[ trebi: una m[

prive=te pe mine, alta te prive=te pe tine.— S-auzim.— Am, bre, pe afurisitul [la de jidan cu spitalu, care mi-a

pus ]n spinare toate neamurile...Scatiu se uita ]n jos. El =tia c[ evreul era bogat =i c[

Nichitachi nu umbla degeaba pentru el.— Iese ceva, Iorgule?— Ce s[ ias[, bre?... Alerg[tur[ =i alta nimic.— S[ fii tu al dracului?— Z[u a=a, T[nase! F[-mi treaba asta, =i am =i eu pentru

tine...— S[ vedem.— }mi f[g[duie=ti?... N-ai dec`t s[ scrii b[iatului, lui

Com[ne=teanu, s-aprobe licita\ia...— Bine, s[ vedem.— Ba nicidecum: trebuie s[-mi f[g[duie=ti.

Via\a la \ar[

237

— Bine, frate...— C`nd scrii?— Nu scriu, vorbesc eu, c`nd m-oi duce la Bucure=ti.— A=a vezi. Acuma pentru tine. Asta-i locmà mare; t`n[rul

Com[ne=teanu s-a pus pe trai =i are nevoie de bani.— Mihai? ]ntreb[ T[nase, neput`ndu-=i ascunde mirarea

=i bucuria.— Nu =tiu bine de se cheam[ Mihai... Cumnatul lui Damian.— Da, da.— El. A venit ieri la mine Isidor zaraful; are ]n m`n[ o

poli\[ isc[lit[ ]n alb.— Taci, frate!— Z[u a=a. Caut[ vreo 15 mii de lei cu dob`nd[ dup[ om.Bufnir[ am`ndoi ]n r`s, uit`ndu-se unul la altul.— Eu i-a= fi dat numaidec`t: vindeam ni=te h`rtii =i f[ceam

suma. Da’ m-am g`ndit la tine, zise Nichitachi, clipind din ochiilui =ire\i; tu ai mult interes prin partea locului: ai mo=ia ta, ailuat =i pe-a lui socru-t[u, =i poate intri =i-n a Com[ne=tenilor.

T[nase se g`ndea, f[r[ a mai asculta pe cel[lalt. El vedeadeodat[ ce c`mp larg de exploatare pentru el =i de umilin\[pentru nevast[-sa i se deschidea, dac[ ar fi avut ]n m`n[ poli\alui Mihai. Cu toate astea ]ns[ un rest de inexplicabil[ ru=ine ]l]mpiedic[ de a primi numaidec`t t`rgul. Chipul senin al Sa=ei,care ]ntotdeauna ]i insuflase respect =i admirare, ]i r[s[rea ]nminte. Un moment avu pornirea de a spune c[ nu prime=te,dar, samsarul biruind ]n el lic[rirea de omenie ce-i insuflaseamintirea Sa=ei, zise:

— Spune jidanului s[ vie la mine.}n clipa c`nd el se g`ndi, Nichitachi ]l str[b[tea din ochi,

neput`nd s[-=i explice ]n\elesul acestei t[ceri.— Credeam c[ ai ]nnebunit, zise el tare.— De ce?— S[ stai tu la-ndoial[ c`nd ]\i cade a=a locmà ]n m`n[!T[nase se scul[ ]n picioare, pocnind m`inile una ]ntr-alta =i

]nv`rtindu-se de colo p`n[ colo.

Duiliu Zamfirescu

238

— Cum se poate, domnule!... Nu-i ajunge c`t are, p[c[tosu!Auzi dumneata, poli\[ la jidani, cu isc[litura ]n alb, un om cua=a avere!... Ptiu, ru=inea dracului!

— Are avere frumoas[?— Cum s[ n-aib[, domnule! Au Com[ne=tii, care-i c`t o

\ar[-ntreag[, au case ]n Bucure=ti, au o mo=ie la Teleorman,are Suli\a, la munte, care-i numai a lui, r[mas[ de la unchiuls[u, colonelul.

— Cu at`t mai bine, zise Nichitachi: po\i s[-i dai 15 =i s[pui ]n poli\[ 30.

Dar Scatiu nu se lini=tea. Pe l`ng[ instinctele lui negusto-re=ti =i ura omului care a muncit =i a adunat ]mpotriva celuice risipe=te, un sentiment ciudat de demnitate, ce-=i aveaob`r=ia ]n fa\a lui, ]l f[cea s[-i par[ r[u de-a binelea de]mprumutul lui Mihai. Leg[tura de rudenie cu conu Dinu =iindirect cu Com[ne=tenii, pe care, ca to\i parveni\ii, odespre\uia fa\[ de nevast[-sa, ]l m[gulea ]n fundul inimii =io tr`mbi\[ pe toate drumurile: o familie mare, cu numeistoric, f[r[ pat[, impunea fiului de v[taf, =i la umbra ei i sep[rea c[ cre=te propria lui umbr[.

Cum risipe=te, domnule, banii?— Ei, asta-i! Tinere\e nu-i? Aud c[ are o fran\uzoaic[ de la

Paris care-l toac[.— A=a!...— Da.Scatiu se mai ]nv`rti prin odaie, nelini=tit, =i sf`r=i prin a

spune lui Nichitachi s[-i trimit[ a doua zi pe Isidor zaraful.Nichitachi se scul[ s[ plece.— Nu m[ ui\i, T[nase, cu spitalul?...— Bine, frate; o vorb[ are omul.

IVDe ]ndat[ ce ie=i deputatul din opozi\ie, T[nase chem[ pe

fecior =i-l ]ntreb[ de B[nic[:— A plecat ori e aici?

Via\a la \ar[

239

— Ba e aici, boierule; ]mbuc[ ceva.— Zi-i s[ vie la mine.Dup[ c`teva minute, ]ngrijitorul era din nou ]naintea

st[p`nului s[u.— Ia ascult[, B[nic[, cuno=ti pe Haim, jidanul, din strada

mare?— {la de la Cavalerul de mod[?— Ce cavaler de mod[, m[ prostule!— {la de umbl[ dup[ spital, boierule.— {la. Ce are a face cu Cavalerul de mod[?— P[i nu \ine tot el =i pr[v[lia de galanterii!...— A=a?...— P[i dar cum: =i pr[v[lia de galanterii, =i acsizele =i

jug[ritu...— S[ te duci numaidec`t la el s[-i spui s[ vie la mine,

ast[zi, neap[rat, m-ai ]n\eles?— Prea bine.— S[-i vorbe=ti la o parte, m[...— Da’ las[, boierule...— Haide, pleac[.B[nic[ ie=i. }n urma lui, T[nase prinse a g`ndi din nou la

Mihai. Bucuria de a ]mp[rt[=i Tincu\ei, el cel dint`i, ]nt`mpl[riextraordinare, pe care le istorisea ]n felul lui, cu „m[-n\elegi?aud?“, de ast[ dat[ era f[r[ margini; avea ]n sf`r=it, cu ce s-oumileasc[ =i despre partea lui „neni-su Matei“. S[ri de pe scaun=i se duse la nevast[-sa.

Tincu\a se ]mbr[ca cu u=a ]ncuiat[. El dete buzna s[ intre,dar, g[sind u=a ]ncuiat[, se opri. Ori de c`te ori se lovea dec`te un fapt, foarte firesc pentru lumea cealalt[, dar cu care elnu era deprins, devenea b[nuitor. Ce putea s[ fac[ Tincu\a, cuu=a ]ncuiat[? S[ l[c[tuiasc[ u=a numai ca s[ se ]mbrace, nu-ip[rea lucru curat; el se ]mbr[ca parc[ ar fi fost ]n mijloculc`mpului, cu toate od[ile vrai=te, pun`ndu-=i pantalonii ]nanticamer[, surtucul ]n salon, dup[ cum i se potrivea.

B[tu la u=[ tare. Tincu\a se piept[na.

Duiliu Zamfirescu

240

— Cine-i? ]ntreb[ ea, sup[rat[ de modul cum b[tea.— Eu sunt. Nu te sup[ra, domni\o.D`nsa, f[r[ a mai r[spunde, se duse s[-i deschid[. El intr[

]ncet, deschiz`nd u=a mare, solemn =i prost ca un car gol.— V[ face\i frezurile?— Nu mai vorbi prostii. Ce vrei?C`nd erau ]n patru ochi, Tincu\a i le t[ia scurt. El, v[z`nd

c[ nu i se prinde ironia =i nefiind nimeni de fa\[ s[-i ascultespiritul, se domoli.

— Ia ascult[, nevast[: nu =tii una, lat[ detot...— Ce este?— E lat[...D`nsa nu mai zise nimica, cunosc`ndu-i firea sucit[, ci-l

l[s[ s[ spuie de bun placul lui.— A fost Nichitachi pe la mine... =i mi-a spus una de n-o

s-o crezi...D`nsa t[cea.— Ascul\i ori ba?— De cu noapte a luat-o.El se tr`nti pe un scaun sup[rat:— Tai cheful omului, c`nd ]i e lumea mai drag[...— +i ce \i-a spus Nichitachi?— }nchipuie=te-\i, drag[, c[ Mihai e plin de datorii...La numele lui Mihai, Tincu\a se uit[ prin oglind[ la b[rba-

tu-s[u. F[r[ voia ei, sim\i c[ i se bate inima, ca unuia cea=teapt[ o nenorocire =i vede venind ]mp[r\itorul cu depe=a.C[ut[ s[ se st[p`neasc[ =i se ]ntoarse spre el cu mirare:

— Mihai!...— Da, Mihai al dumitale.Ea ]ncerc[ s[ z`mbeasc[ d`nd din cap.— Al meu!...— Da, Mihai. E plin de datorii: a luat bani de la to\i jidanii

din Bucure=ti, pe ipotec[, pe amanet, cu gir, f[r[ gir, cum aputut. Acum umbl[ pe la ovreia=ii de la noi: Isidor zaraful areo poli\[ a lui, isc[lit[ ]n alb. Caut[ 15 mii de lei =i e gata s[ seoblige pentru 40, ca s[-=i \ie madama de la Paris.

Via\a la \ar[

241

Tincu\a, ascult`ndu-l, se f[cuse alb[ ca h`rtia.Din nenorocire, se ispr[vise de piept[nat. Lu[ cutia cu pudr[

=i se albi =i mai tare.— Zor, zor, d[-i cu f[in[ pe obraz!...Ea se ]ntoarse spre el, bini=or, scoase batista =i se =terse pe

ochi.— Ce vrea s[ zic[ „o poli\[ isc[lit[ ]n alb“?— O poli\[ isc[lit[ ]n alb? Nu =tii at`ta lucru?— Nu.— O poli\[ =tii ce ]nseamn[?— Da, cam vag.— M[[[! proast[ femeie am. Dac[ s-ar ]nt`mpla s[ mor

eu, drag[, pe tine te m[n`nc[ to\i din toate p[r\ile. Vino]ncoace...

+i fericit c[-i putea ar[ta superioritatea lui ]n ceva, o lu[ dem`n[ =i o trecu prin mai multe camere p`n[ la birou, undedeschise casa de fier, scoase un portofoliu lung =i ]ngust, cu omul\ime de desp[r\ituri, =i-i ]ntinse pe mas[ mai multe foi depoli\e, unele isc[lite =i umplute, altele neisc[lite.

— Asta se cheam[ poli\[. Cel ce ia bani cu ]mprumut seoblig[ prin foaia asta a-i pl[ti la cutare dat[, =i scrie aici sumaprimit[ =i aici data sau scaden\a, iar dedesubt isc[le=te, precumvezi ]n astelalte.

Tincu\a descoperi spre marea ei uimire, c[ mai toat[ lumeadin ora= datora bani lui b[rbatu-s[u. El urm[:

— O poli\[ isc[lit[ ]n alb vrea s[ zic[ o foaie de astea, ]ncare un g[g[u\[ ca d-l Mihai ]=i isc[le=te numele f[r[ s[ puiesuma ce a primit. Cine isc[le=te asemenea poli\e, mai bines[-=i lege o piatr[ de g`t =i s[ se dea pe g`rl[. Ai priceput?

— Da.El ]nchise la loc casa de fier =i trecur[ din nou la Tincu\a.

T[nase se a=ez[ pe un scaun, g`ndindu-se. Ea ]l observ[ cucoada ochiului.

— Nu =tiu ce dracu s[ fac, zise el nehot[r`t.— Cu ce?— Cu poli\a fleacului [sta de Mihai.

Duiliu Zamfirescu

242

Ea se ]ntoarse repede c[tre d`nsul:— Cu ce?— Cu poli\a lui Mihai.— E ]n m`inile tale?— Ba nu, dar n-am dec`t s[ zic jidanului s[ mi-o aduc[. Tot

stau =i m[ g`ndesc ce s[ fac: s-o las, intr[ pe m`na vreunuic[m[tar, care =i d[ 15 mii de lei =i pune ]n poli\[ 40. Da’ totmai bine s-o iau: ]l scap de cam[t[... =i-l am la m`n[.

Tincu\a, ]n vreme c`t el vorbea, se uit[ la d`nsul cu ochiipe jum[tate ]nchi=i, cu gura pornit[ pe un sur`s amar =ibatjocoritor, cu o infinit[ expresie de dispre\, gata s[-i zic[ uncuv`nt teribil. El nu vedea nimic.

— Tu ce zici?Ea se st[p`ni c`t ce putu.— Eu zic s[ n-o iai.— Vezi bine: dumitale nu-\i convine s[ =tii c[ am la m`n[

pe unul de-al lui „neni-tu Matei“.— De ce vorbe=ti a=a, T[nase?... Tu singur zici c[ n-ai vrea

s[ superi pe Sa=a...— Am zis a=a ca s[ fie vorb[...— Foarte r[u dac[ ai zis numai a=a.— Parc[ am uscat rufele pe o fr`nghie cu dumneaei!...— Ce ur`t vorbe=ti!...— Se poate; a=a =tiu eu s[ vorbesc, =i-mi merge bine.

D-voastr[, care vorbi\i frumos, v[ m`nca\i averile ca p[c[to=ii.— Te rog, T[nase: g`nde=te-te c[ =ade ru=ine s[ afle lumea

c[ faci cam[t[.— Da’ ce se potrive=te!... Obrazul cel sub\ire al cucoanei

se ro=e=te... Ia mai d[-i cu f[in[, c[-\i trece...Ea, ]n adev[r, se f[cuse ro=ie =i se uita la d`nsul cu ochii

aprin=i.— Ia ascult[, T[nase, nu mai vorbi a=a, c[ m[ faci s[ te

ur[sc... G`nde=te-te ce lucru dezgust[tor e pentru mine s[ afleSa=a c[ noi am dat bani fratelui ei, bani cu cam[t[!

— Am ]n\eles... zise el, vr`nd s[ se scoale =i s[ ias[.

Via\a la \ar[

243

Tincu\a s[ri la u=e =i o ]ncuie. R`dea =i tremura.— Nu te las, p`n[ ce nu-mi vei f[g[dui...El se scutur[ o dat[ =i o azv`rli c`t colo de la u=[.— Ia fugi, femeie, =i nu te amesteca unde nu-\i fierbe oala!...Apoi ie=i repede =i tr`nti u=a cu zgomot. Ea se lovi de scaun

=i r[mase al[turi, gr[mad[.— Mizerabil!... Mi-ze-ra-bil! strig[ ea, scr`=nind din din\i

=i pl`ng`nd.R[mase acolo c`teva minute, \in`ndu-=i degetul la care se

lovise, cu m`na cealalt[. Dup[ aceea se scul[, lu[ o batist[ depe mas[ =i-=i =terse ochii. Apoi r[mase ]n mijlocul od[ii,g`ndindu-se. Ce era de f[cut? Numele bancherului evreu ]i r[s[ri]n minte: Isidor! I se p[rea un nume groaznic, de jidan cu m`inilelungi =i hr[pitoare. }l vedea ]n fa\a lui b[rbatu-s[u, t`rguind poli\alui Mihai. +i ea =tia toate astea, =i nu era ]n stare s[ fac[ nimic.Nimic! Se putea s[ nu fac[ nimic?... ce s[ fac[?

}i veni ]n minte s[-i scrie Sa=ei. +i numaidec`t se ]ndrept[spre salonul ei, c[ caute h`rtie =i cerneal[. }ns[, dup[ c`\ivapa=i, se opri, g`ndindu-se la scandalul ce ar fi produs scrisoareaei. Cum ar fi judecat-o Mihai? Se ]ntoarse ]napoi =i se v[zu ]noglind[, cu ochii ro=ii, cu pudra mototolit[ pe obraz: era ur`t[.Ur`t[!... }mb[tr`nea ]nainte de vreme, ]=i rodea sufletul al[turide mizerabilul ce o chinuia f[r’ de mil[, pe d`nsa =i petat[-s[u. }i veni s[ pl`ng[ din nou, =i =ezu pe acela=i scaun pecare o aruncase cu un minut mai ]nainte, duc`ndu-=i batista laochi, f[r[ nici o putere...

Dup[ c`tva timp se scul[. }=i aduse aminte c[ era ur`t[ cupudra pe obraz, pe care nu o pusese dec`t ca s[-=i ascund[paliditatea, =i se sp[l[, ]=i muie chipul ]n ap[ =i se r[cori. Dup[aceasta deschise o fereastr[, ce da spre gr[dina trist[ =i se uit[pe g`nduri ]n mijlocul z[rii: nimic.

Cu toate astea, aerul rece p[ru a-i da oarecare energie. Oidee ]ndr[znea\[ ]i trecu prin minte: s[ se duc[ ]n persoan[ lajidan, ]nainte ca acesta s[ dea poli\a lui T[nase. Dar cine eraIsidor zaraful? unde =edea? Nu se g`ndea la nimic. Zise s[-i

Duiliu Zamfirescu

244

puie caii, se ]mbr[c[ =i peste un sfert de ceas era ]n tr[sur[.Spuse vizitiului s-o duc[ la magazinul obicinuit „s[ cumpereni=te ciorapi pentru boierul cel „b[tr`n“; sim\ea astfel nevoies[ explice pentru ce se ducea ]n t`rg.

}n poart[ se ]nt`lni cu B[nic[, care aducea pe Haim evreul,ca un jandarm. Mul\umi pentru ]nchin[ciunea lor, f[r[ a-i vedea.}ns[, dup[ un moment, barba evreului ]i r[s[ri ]n minte f[r[ nicio cauz[. }ncepu s[ b[nuiasc[: dar dac[ o fi Isidor zaraful? +i cuc`t se g`ndea, cu at`ta se ]nt[rea mai mult ]n ideea c[ era el.Ba chiar i se p[ru c[ m`na cu care Haim ]=i scoase p[l[ria eralung[ =i hr[pitoare ca m`na ]nchipuit[ a bancherului. Se mi=c[s[ opreasc[ pe vizitiu, dar se sim\i jenat[ ca =i cum acesta ar fi]n\eles ce se petrecea ]ntr-]nsa. Totu=i ]l opri:

— }ntoarce, am uitat ceva.Al[turi de biroul lui Scatiu era o camer[ goal[ plin[ cu

dulapuri. Tincu\a ]=i l[s[ p[l[ria ce avea ]n cap =i, sub cuv`ntde a-=i scoate c[ciuli\a de iarn[ dintr-o cutie, intr[ singur[ ]nodaia de garderob[.

}n dreptul u=ii ce da ]n birou, sta un dulap. Ea ]=i lipi urecheade u=[ =i ascult[.

Haim de-abia intrase. Vorbeau de lucruri f[r[ ]n\eles, decomer\, de daraveri, pe care Tincu\a le pricepea numai pejum[tate. }n cele din urm[ auzi pe T[nase zic`nd evreului:

— Te-am chemat, domnule Haim, ca s[ te ]ntreb dac[ \iimult la antrepriza spitalului... fiindc[ au venit mai multepersoane s[ m[ roage s[ st[rui la Bucure=ti pentru publicareaunei noi licita\ii.

— Mai multe pursoane!... Ha?...— Da, mai multe persoane.Jidanul bolborosea o limb[ ca vai de ea, cu „iu! vei!

pursoane!“; Scatiu urm[ indiferent:— |ineam s[ =tiu dac[ ai vreun interes...— Iu am interes, m[ rog, cum s[ n-am...— Ce sum[ se cheltuie=te cu cl[direa?...— O sut[ zece mii, m[ rog.

Via\a la \ar[

245

— +i dumneata ce ofert[ ai f[cut?— Iu?...— Da; c`t ai l[sat sub deviz?— Iu ai l[sat 3 la sut[ sub duviz.— Trei la sut[? Minunat[ afacere!... Nu mai erau al\i

concuren\i?— Mai erau, m[ rog, da iu am mul\umit pe dumnealor cu

dispighibeala.— A=a?... Apoi uite c[ vin al\ii =i cer s[ nu se aprobe

oferta dumitale.— Oferta!...— Da, oferta.Evreul p[rea a se g`ndi, fiindc[ Tincu\a nu-l mai auzea.

Apoi iar o lu[:— +i iu vii s[ rog pe dumneavoastr[ s[ face\i at`ta bun[tate

de st[rui\i s[ se aprobe.— O s[-mi vie cam greu: trebuie alerg[tur[, pierdere de

vreme...— Eu ]n\eleg, m[ rog: unu la sut[ pentru cine aduce

contractul isc[lit... =i ]nc[ unu pentru cine st[ruie=te s[ se pri-measc[ zidirea c`nd este gata.

— Ia ascult[, domnule Haim, dai dou[ mii de lei s[-\i aduccontractul la m`n[?...

— Z[u, domnu Sotirescu, este mult... A=a s[ n-am parte eude cuptii a meu, dac[ nu este prea mult...

+i astfel ]i ascult[ c`teva minute ]nc[, ciorov[indu-se ca\iganii, unul mai d`nd o sut[, altul mai l[s`nd una, p`n[ cec[zur[ la ]nvoial[.

Dezgustat[ de b[rbatu-s[u =i mai mult, de era cu putin\[,dar fericit[ c[ evreul acesta se chema Haim iar nu Isidor, Tincu\aie=i din nou ]n tr[sur[.

}n magazinul ]n care intr[ s[ cumpere ciorapi lui conu Dinuse \inu bine, vorbi lini=tit =i, la ie=ire, ]ntreb[ foarte firesc deadresa lui Isidor. Se mira ea ]ns[=i de at`ta ]ndr[zneal[. B[ie\iidin pr[v[lie s[rir[ s-o ]nso\easc[ p`n[ la bancher, fiindc[ erala doi pa=i. Ea mul\umi =i se duse singur[.

Duiliu Zamfirescu

246

Comptuarul d-lui Isidor era instalat ]ntr-o bolt[ veche,desp[r\it cu z[brele de lemn ]n trei p[r\i: ]ntr-una, un jid[na=cu pistrui, cu p[rul ro=cat, cu urechile blegi, murdar, aduna lacoloane de cifre; ]ntr-alta un b[tr`n cu barba alb[, cu uncr`mpei de \igar[ de foi, care-i ardea must[\ile, num[ra ni=tegologani =i-i punea ]n fi=icuri; ]n a treia desp[r\itur[ nu eranimeni. Pe jos noroi ca ]n strad[; ]n aer miros r[u.

Tincu\a ]ntreb[ de d. Isidor. Jidanul cel mititel chem[ pecel b[tr`n.

— Ce pofti\i, m[ rog?— A= vrea s[ vorbesc cu d-l Isidor bancherul: eu sunt

doamna Sotirescu.Evreul se dete numaidec`t la o parte, deschiz`ndu-i porti\a

de lemn, =i o rug[ s[ intre ]ntr-o camer[ din fund:— Pofti\i, m[ rog, aista este fiul meu, eu sunt p[rintele lui.Tincu\a se g[si ]n fa\a unui om t`n[r, care, ca =i ceilal\i,

f[cea la socoteli. El o rug[ s[ =ad[, =i ie=i s[ vorbeasc[ cu tat[ls[u. Dup[ c`teva minute se ]ntoarse foarte respectuos. Nusem[na deloc cu cel ]nchipuit, nu avea m`inile lungi, niciaerul hr[pitor, ci p[rea serios, era miop =i st`ngaci.

— Cu ce v[ pot servi, m[ rog?Tincu\a se sim\ea cu sufletul la gur[, ca la pension, c`nd

venea profesorul de la stat s[ pun[ ]ntreb[ri. Z`mbea =i se uitala bancher f[r[ s[-l vaz[.

— A= vrea s[ v[ fac o rug[minte... Eu sunt doamna Sotirescu,rud[ cu d-l Com[ne=teanu...

— Da?!— Ave\i o poli\[ a sa neisc[lit[...— Neisc[lit[?...— Nu. Vream s[ zic isc[lit[ ]n alb...Gre=eala aceasta o f[cu s[ se ro=easc[ =i mai tare.— M[ ]ntrebi un lucru la care meseria noastr[ ne ]mpiedic[

a r[spunde. Cu toate astea, fiindc[ sunte\i rud[ cu d-lCom[ne=teanu, socot c[ pot s[ v[ spun c[ a=a este: avem opoli\[ a d-sale, isc[lit[ ]n alb, =i suntem autoriza\i de cores-pondentul nostru din Bucure=ti s-o negociem pentru 15 mii de

Via\a la \ar[

247

lei. Noi n-am voit s-o lu[m pe socoteala noastr[ fiindc[ nuavans[m bani dec`t numai la comercian\i =i pe termen scurt.

El p[ru a se g`ndi. Apoi adause:— M[ mir ]ns[ c[ d-l Com[ne=teanu caut[ bani ]n ora=ul

nostru, mic =i f[r[ capitaluri, c`nd ar putea s[ g[seasc[ a=a deu=or la Bucure=ti.

T[cu =i p[ru a se g`ndi din nou. Tincu\a, ]ncetul cu ]ncetul,se lini=ti. El iar urm[:

— Afar[ numai dac[ n-o fi vrut s[ nu-l afle familia...— Da, dar iat[ c[ noi tot am aflat.Bancherul ]n[l\[ din umeri, ca =i cum ar fi avut nevoie s[

se dezvinov[\easc[:— Ce s[ fac!... Eu bani n-am: trebuia s[-i caut la cineva.

Aici ]n ora=, afar[ de boierul d-voastre =i al\i doi-trei, to\i suntdatori...

— Da?— Da. Averi sunt, dar lumea s-a ]nv[\at r[u: un an face

bucate bune, le vinde =i le m[n`nc[; la anul nu se face nimic,sau gr`ul n-are c[utare =i intr[ ]n datorii... Sunt pu\ini boieri lanoi cumin\i, cum este al d-voastr[... A=a c[ eu, neput`nd s[merg la dumnealui dup[ bani, am mers la d-l Nichitachi.

— +i la altcineva n-a\i mai fost?...— La nimeni, pe cinste.— Atunci v[ rog s[ trimite\i poli\a ]napoi... Se poate?D`nsul se g`ndea, uit`ndu-se ]n p[m`nt:— Se poate... dar pierdem comisionul.— Eu nu ]n\eleg mult din asemenea afaceri, zise Tincu\a

]nsufle\it[, dar v[ rog, dac[ se poate s[ restitui\i poli\a, resti-tui\i-o, =i m[ ve\i ]ndatora foarte mult... La orice nevoie, voi figata s[ v[ servesc pe l`ng[ b[rbatu-meu...

Evreul cel t`n[r ie=i s[ se ]n\eleag[ cu cel b[tr`n, =i Tincu\a]i aizi ]n cealalt[ odaie. Dup[ c`teva minute intrar[ am`ndoi.B`tr`nul, cu un aer mai de c[m[tar =i mai umilit, se ]nduio=[]n fa\a Tincu\ei =i-i f[g[dui s[ trimit[ poli\a ]napoi, dar o rug[numaidec`t s[ st[ruie pe l`ng[ b[rbatu-s[u ca s[ fac[ totul s[

Duiliu Zamfirescu

248

nu se aprobe licita\ia spitalului. Intr[ ]n detaliuri de pre\uri, invoc[interesul ora=ului, pleda ca un avocat, acuz`nd pe Haim c[era un „jidan impisibil“. Tincu\a se uita la el, g`ndindu-se ]n cestraniu mod se ]ncurc[ i\ele intereselor, cum intr[ cineva dinsenin ]n intrigi, cum ]ncepe s[ mint[ =i s[ se prefac[, f[r[ niciun g`nd. }i rug[ s-o ierte (aduc`ndu-=i aminte de cele ce auzisedin col\ul dulapului) c[ de ast[ singur[ dat[ nu putea s[ le fie denici un folos, deoarece apucase =i f[g[duise altora... =i astfelavu aerul ]n fa\a lor c[ se amestec[ ]n treburile b[rbatului s[u,ea, care niciodat[ nu se g`ndise la astfel de lucruri.

B[tr`nul se uit[ lung la cel[lalt, =i dup[ aceea f[g[dui Tincu\eic[ ]napoiaz[ poli\a. Ea surprinse cu mirare o expresie de nespus[tinere\e ]n ochii evreului b[tr`n c`nd privea spre fiu-s[u.

— Aista nu cuptiul de jidan, zise el, b[t`ndu-l pe um[r.Dac[ nu ar sem[na la mine, a= zice c[ nu este al meu... Darare inima de la mam[-sa, Dumnezeu s-o ierte.

+i b[tr`nul lu[, cu m`inile lui, galbene de \igar[, m`naTincu\ei, =i-i istorisi p`n[ la u=[ c`t era de bun[ r[posata „so\iea meu“; cum trimise pe t`n[r s[ fac[ =coala de comer\ dinBucure=ti, ca s[ devie bun „rumun“, =i a=a mai departe.

Tincu\a ie=i mi=cat[ de vorbele evreului, =i se urc[ ]n tr[sur[,u=oar[, fericit[, deplin ]ncredin\at[ c[ sc[pase pe Mihai de lamare pericol.

VTincu\a iubea pe Mihai de mult. Dup[ ce el plecase ]n

str[in[tate, ea ]i scrisese la ]nceput, cum se ]nvoiser[ la ceadin urm[ plimbare ]n luntre, f[r[ team[ =i f[r[ ]nconjur. Dardup[ prima venire a lui Mihai ]n vacan\e, cei doi copii, ce sedesp[r\iser[ jum[tate pl`ng`nd, jum[tate r`z`nd, se reg[sir[schimba\i. Fiecare se mir[ de prefacerea ce luase cel[lalt: lui]ncepuse s[-i creasc[ must[\ile, s[ i se accentueze liniile, s[ ise ]ngroa=e vocea; ei i se mic=orase talia, i se umpluse pieptul,]=i schimbase piept[n[tura. Tincu\a g[sea c[ Mihai ]=i p[strase

Via\a la \ar[

249

prea mult din gra\ia de adolescent crescut ]ntre femei, ce oavea la plecare; el, de asemenea, c[ Tincu\a devenise de osensibilitate sup[r[toare, era distrat[, plin[ de amor propriu.

}n adev[r, fata trecuse prin criza prin care trec toate semenelesale, c`nd, ]ntre 16 =i 20 de ani, ]ncep a fi luate ]n b[gare deseam[, mai cu seam[ dac[ sunt frumoase =i au zestre. I se]mplineau toate dorin\ele, i se deschideau u=ile, i se ar[ta lumeape latura petrecerilor. Fusese la Bucure=ti, cu Sa=a, mersese lateatru, la dou[-trei baluri; pl[cuse tinerilor; jucase p`n[ noapteat`rziu, ]mb[tat[ de farmecul valsurilor; gustase, ]n fine, dinam[gitoarea fericire a tuturor fetelor tinere, =i adusese ]n lini=teaei de acas[ umbra nehot[r`t[ a unei vie\i nou[.

Iar acas[ ]nt`lnea acelea=i chipuri: pe subprefect, doi-treiprieteni b[tr`ni, pe T[nase Sotirescu, poreclit Scatiu, =i at`tatot. Astfel c[, neg[sind ]n nici unul asem[narea cu aceea ce]ncepuse s[ viseze, ]=i f[urea o lume primejdioas[ de iluzii;citea cu nesa\iu romane fantastice, din care s[rea pagini ]ntregide descrieri, fiindc[ numai amorul o interesa. O ]nchipuire desine nes[n[toas[ lua locul naivit[\ii de p`n[ aici, ceea cef[cea s[ g[seasc[ pe ai s[i =i casa lor plicticoas[. Era via\a,care-=i cerea drepturile sale. Coana Sofi\a, la fiecare nemul\u-mire a fetei, revenea cu aceea=i vorb[:

— M[rit[-te. Du-te la casa ta, =i f[ cum ]\i place.Ea \inea mai mult ca oric`nd s[ dea pe fiic[-sa lui Scatiu.

Vechea ei team[ de moarte o ]ndemna s[ ]nchid[ ochii asupracusururilor ginerelui: „e cam b[tr`ior; da’ e om de isprav[,harnic, bogat, — ce mai vrei?“ Conu Dinu ]n[l\a din umeri, darm[rturisirea ce i-o f[cuse nevast[-sa, c[-i era fric[ de moarte,c[ nu se sim\ea bine, ]l impresionase. Scatiu, scos mereu ]naintede coana Sofi\a, azi cu daruri, m`ine cu o nou[ cump[r[tur[de mo=ie, ]ncepuse s[ fie tolerat.

}n sufletul fetei, dorin\a de a tr[i de sine, de a fi st[p`n[ ]ncasa sa, de a vedea =i primi lume, se amesteca ]n mod nehot[r`tcu chipuri noi din Bucure=ti, cu chipul lui Scatiu, cu via\a laora=. Calit[\ile solide ale firii sale p[reau deocamdat[ c[ sunt

Duiliu Zamfirescu

250

puse deoparte, =i numai frivolitatea v`rstei plutea la suprafa\[.Imaginea lui Mihai ]i turbura c`teodat[ planurile, ]ns[ eraimaginea unui copil, pe c`nd ea era acum fat[ de m[ritat.

C`nd auzi c[ b[iatul se ]ntoarse din str[in[tate, avu c`tevab[t[i de inim[ =i mai cu seam[ o nespus[ curiozitate de a vedeacum era acum Mihai. Iar c`nd ]l v[zu, devenit aproape om, cuvocea puternic[, cu musta\a ]nfiripat[ de-a binele, =i totu=i zic`ndSa=ei ca mai-nainte „maman“, cu gra\ie =i m[sur[ ]n toate, d`nsase sim\i oarecum umilit[. El de asemeni o g[si schimbat[, campreten\ioas[, gata s[ se supere la fiecare glum[, =i numai dup[ce Sa=a ]i spuse despre planurile de m[riti= ce se f[ceau pesocoteala Tincu\ei, ]n\elese, ]n parte, noua ei fire =i t[cu.

Astfel iarna, dup[ ]nt`ia venire a lui Mihai, fata se m[ritadup[ Scatiu.

De la cea dint`i zi p`n[ ]n momentul c`nd o ]nt`lnim ie=indde la zaraf, via\a Tincu\ei fu o lupt[ ne]ntrerupt[ cu necazurile.

La un an dup[ c[s[torie i se n[scu fata, la doi ani murimam[-sa, mai pe urm[ conu Dinu c[zu la pat, — iar ]n totlungul vremii acesteia, lupta zilnic[ cu mojiciile lui b[rbatu-s[u=i cu r[utatea soacr[-sei. Negre=it toate iluziile lunatece din]naintea c[s[toriei se ]mpr[=tiar[ ca norii la v`nt. Le lu[ loculo via\[ de provincie, placid[, monoton[, cu scene dezgus-t[toare de-ale coanei Profire, cu satisfac\ii de amor propriur[u alese, precum rochii bogate ca s[ n-o mai ]ntreac[ alta,chefuri =i chiolhanuri c`nd venea vremea alegerilor, iar restultimpului economii sup[r[toare.Fal[ ]n toate, cas[ mare, dou[pianuri, reviste str[ine, ser[ cu flori etc., dar interdic\ie petoat[ linia de a se folosi cineva de ele. Mai cu seam[ a c`ntala piano =i a ceti, sau a ]nv[\a limbi str[ine =i a le vorbi eraupentru Scatiu lucruri nesuferite.

Astfel, de la ]nceput chiar, calit[\ile statornice ale Tincu\ei,care fuseser[ ]ntunecate un moment de nebunia trec[toare av`rstei, ]i fur[ de mare folos, ca s[ poat[ r[bda via\a mai departe.

Dup[ al\i doi ani, rev[zu pe Mihai, jenat[, tremur[toare,vorbind pu\in, de team[ s[ nu-i par[ provincial[. El era

Via\a la \ar[

251

suflete=te acela=i. Sor[-sa ]i spusese de traiul Tincu\ei, =i elc[uta s-o m`ng`ie, tihnit, limpede la minte, f[r[ nici o amintirede alt[dat[, d`nd lui Scatiu o importan\[ serioas[. Trecur[ astfella \ar[ dou[ luni, care p[rur[ Tincu\ei fermec[toare. Mihaiplec[ din nou, pentru a-=i termina ]nv[\[turile.

Dup[ a doua lui plecare, Tincu\a r[mase singur[, at`t desingur[ =i de nefericit[ cum nu se sim\ise niciodat[. Via\a eicu b[rbatu-s[u ]i p[rea o monstruozitate. }l privea dus[ peg`nduri, ]ncremenit[, cum ai privi o pr[pastie ad`nc[ ]n carea c[zut cineva. Din norocire, Scatiu se alese deputat =i se dusela Bucure=ti, de unde nu venea dec`t la o s[pt[m`n[ ori dou[.}n lipsa lui, d`nsa trecea nop\ile albe, cetind tot ce-i c[dea ]nm`n[, r[m`n`nd ceasuri ]ntregi cu cartea c[zut[ pe pat =i cuochii \int[ pe un punct din aer. Cel mai mic lucru o f[cea s[pl`ng[. C`nd adormea, somnul ]i era plin de visuri. Visatotdeauna pe Mihai, ]n fel de fel de ]mprejur[ri, c[ zbura, c[murea, c[ se plimba cu d`nsa la Paris, cum vorbiser[ ]n luntre,c[-l r[nea cineva — =i se de=tepta tremur`nd, ]nfiorat[ toat[ca de friguri. Dup[ ce se lini=tea, ]ntorcea perna pe parteacealalt[, ]=i ridica p[rul moale de pe frunte =i se g`ndea lad`nsul. }l iubea? Acesta era amorul? Ea nu =tia. Sim\ea numaic[ ochii ei ]l caut[ prin ]ntuneric, prin lumin[, aproape saudeparte, peste tot, =i c[ o ne]nfr`nt[ dorin\[ de a-l str`nge lapiept ca pe un copil, de a-l ]nc[lzi, de a-i face bine, ca or`ndunic[ unui pui, ]i fr[m`nta toat[ firea. Sa=a, care ]i fusesetotdeauna simpatic[, ]i era acum drag[. Se uita la d`nsa lung,fiindc[ ]n privirea ei ad`nc[ g[sea aduceri aminte de d`nsul;o oprea c`teodat[ din r`s =i-i zicea ]ncet: „ia mai r`zi, e a=ade frumos!“... ceea ce f[cea pe Sa=a s[ r`z[ =i mai tare.

Dar Sa=a se ducea la Bucure=ti, iar ea trebuia s[ vin[ acas[.Petrecu o iarn[ pustie, f[r[ o m`ng`iere de la nimeni. T[nase]ncepea s[ dea ]n p`rtia politicei, =i o ]nnebunea cu gogom[niiprinse ici =i colo prin coridoarele Camerei. Soacr[-sa o revoltaprin simpla ei fiin\[, buhav[ =i trivial[. Nimeni n-o ]n\elegea.

Duiliu Zamfirescu

252

+i era un noroc c[ n-o ]n\elegea nimeni, fiindc[ numaidec`tar fi ghicit secretul ce cu at`ta dragoste ]l ascundea ]n suflet.

Dup[ c`teva luni de la a doua plecare a lui Mihai, sedeprinse cu aceast[ nou[ form[ de trai. Nu mai dormea =isl[bea, dar era mul\umit[: via\a ei avea un \el, inima ei b[teafiindc[ b[tea inima lui.

C`nd ]n toamna anului viitor se ]ntoarse Mihai definitiv, ea]l a=tepta la \ar[, cu to\i ceilal\i, lini=tit[, dus[ pe g`nduri ]nzarea ]n care c[l[toreau cocorii. Numai Matei p[rea a b[nuiceva, dar cu firea lui bun[ nu ]ndr[znea s[ ridice cap[tul v[luluice acoperea toate. Odat[, pe c`nd =edeau am`ndoi ]n cerdaculde la Com[ne=ti, Tincu\a, dus[ cu ochii ]n g`nduri, — Matei seuit[ lung la d`nsa, ]i mi=c[ bini=or o vi\[ de p[r de pe t`mple=i, ating`ndu-i fruntea cu degetul, ]i zise:

— Ce se petrece aici?Ea ]l privi z`mbind:— Cine =tie!...}n sf`r=it, Mihai sosi.Erau din nou cu to\ii la gar[, ca la ]ntoarcerea din str[in[tate

a lui Matei. Dar, desigur, nici atunci =i nici acum nu palpitaseo inim[ mai ner[bd[toare ]n pieptul cuiva cum palpita inimaTincu\ei. C`nd ]l v[zu cobor`ndu-se din vagon, se str`nse debra\ul Victoriei cu putere, iar c`nd fata se repezi s[ ]mbr[\i-=eze pe frate-s[u, ea se retrase cu un pas ]napoi. }ntinse m`nalui Mihai z`mbind, dar cu ochii ]not`nd ]n lacr[mi, pe care]ns[ ]ntr-o clip[ bucuria =i c[ldura l[untric[ le absorbi.

Petrecur[ toamna v[z`ndu-se aproape ]n toate zilele.Tincu\a era fericit[; ]l =tia aproape de d`nsa =i nu dorea maimult. Nimeni nu ghicea starea sufletului ei. Sa=a cuno=teanevoile Tincu\ei, ]n via\a cu Scatiu, =i-i respecta t[cerea. Ovedea de c`tva timp mai slab[, dar i se p[rea =i mai senin[. Sedeprinde omul cu toate ]n lume c`nd are voin\[ =i demnitate,g`ndea Sa=a.

O singur[ dat[ se sim\i Tincu\a ]n primejdie. Venise spresear[ la Com[ne=ti =i nu g[sise pe nimeni: Sa=a =i fetele erau

Via\a la \ar[

253

la plimbare pe jos. Ea sta ]n cerdac, singur[. }=i scoase p[l[ria=i se uita ]n apusul soarelui, c`nd v[zu pe Mihai intr`nd pepoart[, c[lare. El veni drept la d`nsa, mirat de t[cerea ei, =i orug[ s[ se duc[ ]mpreun[ dup[ fete. Ea nu prea vrea. G[sea c[era cam t`rziu. Se uit[ la el, z`mbind. Mihai ]i lu[ p[l[ria depe mas[ =i i-o puse ]n cap, cu grije =i temere s[ nu-i stricepiept[n[tura. Ea se scul[ ]ncet, cobor] sc[rile =i porni al[turide el, t[cut[. D`nsul vorbea repede, istorisea glume, c[uta s-o]nveseleasc[ =i s[ ]ndep[rteze jena ce o st[p`nea. Turic[ les[ri ]n drum s[ le spun[ ]ncotro apucase fetele. Vreo c`tevaradicale de-ale lui fur[ binevenite. Mihai f[cu haz.

— Toate se schimb[ ]n lumea asta, numai Turic[ nu.Dup[ aceea t[cu =i el, merg`nd domol l`ng[ Tincu\a. Se

p[ru c[ vremea din urm[ ]l prinde =i pe d`nsul, cu melancoliacelor ce au fost =i nu mai sunt. Dar ]=i reveni ]n sine numaidec`t.Se ]ntoarse c[tre d`nsa r`z`nd:

— Ce teribili suntem!... Ia s[ gr[bim pasul...+i lu[ m`na Tincu\ei, o trecu sub bra\ul lui =i ]ncepu s[

mearg[ mai repede.— Minunat[ vreme! Dac[ ar \ine a=a mai mult, s[ nu fim

sili\i s[ plec[m cur`nd la Bucure=ti!Ea t[cea. Ie=iser[ din sat =i se ]ndreptau spre hele=teu. Mihai

se opri deodat[.— D-ta nu zici nici o vorb[. Poate c[ nu voiai s[ vii la

plimbare... S[ ne ]ntoarcem.— S[ ne ]ntoarcem, zise ea, ridic`nd ochii spre el. A= fi

dorit s[ mergem spre malurile hele=teului, ]ns[ cred c[ e t`rziu.+i, ]nsufle\indu-se, ]l sili s[ se ]ntoarc[, dar se rezem[ cu

]ncredere de el. Soarele apusese detot. Amurgul punea unfond de argint liniilor satului, ce se t[iau cu putere ]n fa\aclarului obscur.

— Cum trec toate, nu-i a=a?... zise ea tremur`nd. M[g`ndesc la drumul dumitale pe lac... de-acum cinci ani.

El ]i lu[ m`na =i se plec[ bini=or spre d`nsa, c[ut`nd parc[s[ nu-i de=tepte amintiri triste. Ea ]i f[g[duise, ]n plimbarea decare vorbea, s[ nu se m[rite.

Duiliu Zamfirescu

254

— +i eu m-am g`ndit adeseori, zise Mihai, =i m[ g`ndesc]nc[... Ce a fost frumos ]n via\a noastr[ trebuie s[ ne r[m`n[ ]nsuflet. Mai mult nu putem cere de la firea omeneasc[, alec[rei meniri sunt a=a de nesupuse nou[.

Tincu\a sim\i un val de c[ldur[ c[ i se urc[ de la inim[ spret`mpl[. }=i rezem[ capul de um[rul lui =i se opri.

— Te rog... Nu pot s[ mai umblu... Las[-m[ pe prispa unui\[ran =i du-te de-mi adu tr[sura.

El voi s[ trimeat[ pe cineva ]n locul lui =i el s[ stea l`ng[d`nsa, ]ns[ ea nu primi. }i str`ngea am`ndou[ mìnile ]n mìnileei zic`ndu-i mereu:

— Du-te!... Te rog!... Te rog s[ te duci, s[ nu ascul\imìnilor mele!...

+i el se duse, ]i aduse tr[sura, o a=ez[ bini=or ]ntr-un col\ =ise desp[r\i de d`nsa. Astfel trecu acest val primejdios. +i trecur[]nc[ doi ani.

Dar fiecare an s[pa o dung[ mai ad`nc[ ]n inima ei. Vara,c`nd putea tr[i aproape de d`nsul, ]nviora. Restul timpului senec[jea cu b[rbatu-s[u, pirotea de frig ]n pustiul luxos de acas[,f[r[ nici o speran\[.

VIVeneau s[rb[torile Cr[ciunului, =i cu ele se apropia sosirea

ministrului =i prin urmare a lui Mihai. Tincu\a alerga de colop`n[ colo, ca toate s[ fie la locul lor, ]ngrijite =i curate. Pref[cuo parte din cas[, g[ti od[ile musafirilor, puse cu m`na ei c`tevalucruri ne]nsemnate ]n camera lui Mihai, ]ntre care un portretal mamei lui, =i a=tepta.

C`nd se g`ndea la ce f[cuse, duc`ndu-se la evreul cu poli\a,se ru=ina singur[. Dar pe de alt[ parte era ]nc`ntat[; sc[pasepe Mihai din ghearele lui barbatu-s[u. Scatiu a=teptase pe Isodora doua zi, ]ns[ ]n locul lui venise Nichitachi s[-i spuie c[ „aupierdut locmaua, deoarece junele g[sise bani la Bucure=ti.“

Via\a la \ar[

255

T[nase nu mai pomeni nimic Tincu\ei. }ns[ din vorba lui cunevast[-sa, r[m[sese ]n mintea ei expresia brutal[ „s[-=i \iemadama de la Paris“. Va s[ zic[ Mihai avea o amant[. Eraoare cu putin\[? Era cu putin\[ ca el, omul cel mai delicat, celmai fin, ]n jurul c[ruia mintea ei vedea numai senin, s[ seasemene cu Nichitachi sau cu b[rbatu-s[u, care la Bucure=tif[ceau tot felul de necuviin\e?... Se tot g`ndea mereu. O dureacapul g`ndindu-se. Ar fi voit s[ ]ntrebe pe T[nase, ]ns[ se temeas[ nu de=tepte b[nuieli.

}ntr-o diminea\[, ]mp[r\itorul aduse o scrisoare, care am[r]inima Tincu\ei.

Dup[ ce ea ie=ise de la Isidor zaraful, t`n[rul bancher se\inuse de cuv`nt =i inapoiase numaidec`t poli\a, ]nso\ind-o cuo explica\ie confiden\ial[ c[tre corespondentul lui dinBucure=ti, ]n care ]i povestea cum venise d-na Sotirescu, ce-izisese =i pentru ce o ascultase. Corespondentul ar[tase lui Mihaicele cuprinse ]n r[spunsul zarafului din provincie.

Deocamdat[ Mihai r[mase foarte m`hnit: era ]ncredin\atc[ lucrul pornea de la Sa=a. Negre=it, el se ascunsese de d`nsa,=i ea, la r`ndul ei, se ascundea de el. Atunci firea lui dreapt[ ]lduse ]n fa\a sor[-si, c[reia ]i spuse pentru ce ]i trebuiau banii,l[s`ndu-i s[ ]n\eleag[, cu glume =i vorbe bune, c[ ]=i da bineseama de ce f[cea, =i c[, de=i poli\a era ]n alb, instruc\iunilebanchirului erau limpezi, dob`nda fixat[ =i celelalte. Sa=a r`sede d`nsul, ]l ]ncredin\[ c[ nu pricepea o iot[ din toat[]ncurc[tura asta =i ]l ajut[ s[ ia banii de la banc[.

Mihai nu mai ]n\elegea nimic nici el. Atunci scrise Tincu\eio scrisoare, jum[tate glumea\[, jum[tate ironic[, care ar fitrecut cum ar fi trecut dac[ n-ar fi curprins sf`r=itul, ]n carezicea c[, pentru cauze neprev[zute, e silit s[ nu mai]nso\easc[ pe ministru.

Tincu\a care era deprins[ de mult cu toate, cu asta nu seputu deprinde. R[spunse lui Mihai cu violen\[, spun`ndu-iadev[rul, scurt, =i rug`ndu-l s[ nu mai adauge la cupa deam[r[ciuni cea din urm[ pic[tur[. }n aceea=i zi se ]mboln[vi.

Duiliu Zamfirescu

256

El, primindu-i r[spunsul, r[mase ]ncremenit. C`t r[u ]i f[cusef[r[ voie!... Ce pr[pastie era ]n sufletul ei!.. }i era necaz =iru=ine de cele ]nt`mplate, mai ales de ironia din scrisoare.Umbl[ c`teva zile f[r[ c[p[t`i, trist, c[ut`nd s[ uite.

}n vremea asta Scatiu se da de ceasul mor\ii. Se ]ntrunea ]ntoate zilele cu deputa\ii =i senatorii din majoritate, la el acas[,unde venea =i prefectul, c`teodat[ =i unul sau doi subprefec\imai iste\i, spre a pune la cale primirea ministrului. Primarulora=ului umbla din pr[v[lie ]n pr[v[lie, ca pe vremea alegerilor,rug`nd lumea s[ ias[ la gar[ cu mic cu mare. Negustorii erauinvita\i s[ cure\e stradele, fiecare p`n[ la jum[tate ca apoi„serviciul municipalit[\ii“ s[ ridice noroiul. Unii z`mbeau laauzul acestei pompoase calific[ri, deoarece „serviciul“ ]nchestiune se compunea din dou[ c[rucioare desfundate, caremai mult murd[reau dec`t cur[\au uli\ele. Se luar[ m[suri s[se umple cu pietri= toate gropile =i h`rtoapele din drumulministrului; se hot[r] tr[sura care va avea s[-l aduc[ de la gar[,=i neap[rat se alese „car`ta d-lui Sotirescu“, o clo=c[rie dec`nd lumea, cump[rat[ la mezat =i dat[ acum, ]n vedereaevenimentului, pe m`inile lui Ferenz careta=ul; se ordon[subprefec\ilor s[ aduc[ de primprejur \[rani chiaburi, =i altele.Mare ne]n\elegere asupra persoanei care trebuia s[ se urce ]ntr[sur[ cu ministru: prefectul ori primarul? Unii ziceau prefectul,al\ii primarul.

— M[ rog, pardon, ia s[ ne ]n\elegem, zicea d-l Alexandriu,partizanul prefectului: cine reprezint[ pe onoratul guvern?

— Ia sl[be=te-m[, nene cu onoratul guvern! D-l ministruvine aici ]n casa noastr[; or mandatarul este d-l primare.

— Ba pardon, s[ m[ ierta\i: d-l ministru vine el oare ]n ora=sau ]n jude\?... Aud? Vine ]n jude\. Atunci cine reprezint[interesele jude\ului fa\[ cu onoratul guvern?

— Consiliul jude\ean, zise unul: s[ se urce ]n tr[sur[ cuto\i consilierii.

Un r`s general ]nso\i propunerea. Alexandriu se ]nfurie:— Ia, m[ rog, s[ nu facem comic[rii. Eu nu sunt de ieri, de

alalt[ieri scos la lume ca dumnealui; c[ am v[zut c`nd a primit

Via\a la \ar[

257

Napoleon al III-lea pe ]mp[ratul Rusiei, =i pe Vod[ c`nd aprimit pe marele duce Nicolae, =i c`nd a strigat Gambetta„Vive la Turquie, monsieur!“

— Floquet, Floquet, coane Tudosie: a strigat „Vive laPologne“, nu „Vive la Turquie“, zise prefectul.

— Floquet, Gambetta, tot un drac.Scatiu r`dea mai tare dec`t to\i ceilal\i de bofonatele

b[tr`nului Alexandriu, a=tept`nd ro=u =i enervat, s[ vad[ luice rol ]i dau.

}n sf`r=it, hot[r`r[ s[-l ]nso\easc[ prefectul, p`n[ la palatulprefectului, iar primarul s[-i \ie un speech la gar[; c`nd o fi s[mearg[ acas[, s[-l ]nso\easc[ Scatiu. Acesta se ap[ra cu gurajum[tate, ]ncurc`nd fraze f[r[ rost... „c[ mi s-a ]mboln[vitnevasta tocmai acu, m[-n\elegi dumneata, c`nd ]mi ardc[lc`ile de treab[, cu afurisita asta de enfluen\[“.

}n adev[r, de c`nd se ]mboln[vi Tincu\a, el umbla forfotade colo p`n[ colo, tr`ntind u=ile, ]njur`nd slugile, d`nd dracu-lui pe toat[ lumea. Alerga de la grajd, unde vizitiii frecaual[murile, p`n[ la sofragerie, unde Costea freca argint[ria,f[c`nd din treac[t observa\iuni caraghioase, cu privire laputinile de la stre=ini sau la curcanii ce umblau prin curte. I seauzea vocea p`n[ ]n vecini, strig`nd argatul:

— Ioane! Ioane! da’ n-auzi, m[ afurisitule!Omul s[rea din buc[t[rie, cu c[ciula ]n m`n[:— Porunci\i, coane.— Nu vezi curcanii [ia cum se plimb[ prin curte?— P[i ce s[ le fac?— S[ te ia dracu =i pe tine =i pe ei!... Cotinea\[ n-ai m[, s[-

i ]nchizi?...— Ba este, boierule... Iac[ m[ duc s[-i ]nchid.— Da’ putinile alea de ploaie?... Le-a\i ]ntins pe toate acu=i,

c`nd vine ministru!...— P[i ce s[ le fac, coane?... doar s[ le ]nchid =i pe ele cu

curcanii.— Nu, boule, s[ le pui ]n =ur[ la locul lor...

Duiliu Zamfirescu

258

„Acu=i, c`nd vine ministru“ era lozinca cu care lovea ]ncap pe cine ]nt`lnea. De se ]nt`mpla s[-i cear[ cineva ceva,r[spundea totdeauna cu acelea=i cuvinte:

— Acu=i \i-ai g[sit =i tu, c`nd vine ministru?Se chibzuise el c[ un fecoir singur nu ajunge, =i chemase

pe teleli\[ s[-i aduc[ ]nc[ unul, vremelnic. Costea se sim\eainsultat de aceast[ lips[ de ]ncredere, =i, de la cea dint`i]nt`lnire, se ciocni cu adversarul s[u, d`ndu-i o sf`nt[ de b[taiede-l umplu de s`nge. T[nase se ]nfurie ca un balaur, b[tu peCostea =i-l dete afar[, iar ]n locul lui aduse pe celalt. Feciorulcel nou n-avea haine. Atunci T[nase porunci madamei s[ scoat[o veche giubea de frac ce-o avea el de c`nd p[m`ntul, =i-l]mbr[c[. C`nd dete Tincu\a cu ochii de el, v`r`t ]n fracul luib[rbatu-s[u, ca un c`ine cu valtrap, s[ri din pat, bolnav[ cumera, chem[ pe T[nase =i-l rug[ s[ aduc[ pe Costea ]napoi, c[altfel se f[ceau de ocar[. D`nsul strig[, ]njur[, blestem[, dartrebui s[ se supun[, fiindc[ n-avea ]ncotro. Porunci din noumadamei s[ ridice fracul din spinarea feciorului, ]i dete 2 franci=i-l trimise s[ se plimbe, aduc`nd iar[=i pe Costea.

C`nd venea seara, c[dea de osteneal[ =i se culca de la 8.}ntre o ]njur[tur[ =i o glum[, istorisea Tincu\ei cele petrecute]n adunarea de cu ziua, ]ncerc`nd s[ repete vorbele luiAlexandriu, pe care nu le brodea deloc. }ncurca pe Gambettacu ]mp[ratul Rusiei; pe Floquet ]l chema „[la, de, care era laParis c`nd cu trecerea ru=ilor“. Auzise ceva, dar nu putuse ghici]n\elesul cuvintelor fran\uze=ti:

— {la, cum dracu-i zice...— Cine omule?— Ei, asta-i!... Dac[ nu-\i aduci aminte nici at`ta lucru, la

ce-ai mai ]nv[\at fran\uze=te!...Tincu\a, prins[ de friguri, se uita la el cu ochii mari, c[ut`nd

s[ p[trund[ ]ncurc[tura din mintea lui sucit[.— Dar cu spiciul!... Auzi spici!... S[-i dai o palm[

grecoteiului boierit, s[ se duc[ de-a v`nd[lacu!

Via\a la \ar[

259

B[nuia el c[ speech ]nseamn[ discurs sau a=a ceva, darvorba i se p[rea at`t de caraghioas[, ]nc`t chiar a doua zi,c`nd se ]mbr[ca, o m`r`ia mereu printre din\i:

— Spici!... Auzi dumneata, spici!...}ntre dou[ accese de tuse, mai f[cea c`te o cruce, mai

tr[gea o cizm[, =i iar se lega de Alexandriu =i de Floquet:„cum dracu-i zice, frate!“

}n sf`r=it, ziua cea mult dorit[ sosi.Scatiu se scul[ de diminea\[, dete o rait[ pe la grajd s[

cerceteze starea sufleteasc[ a cailor celor mari, din care unulera cam n[r[va=; scul[ pe vizitiul de ora=, precum =i pe Stoi-ca, care se puser[ numaidec`t s[ se rad[ unul pe altul; inspect[„car`ta“ mi=c`ndu-i roatele; inspect[ cerul. Toate p[reau ]nbun[ stare, afar[ de aceasta din urm[, care amenin\a cu ploaie.

Se duse sus =i se puse s[ se ]mbrace. Ministrul sosea la1 dup[ 12. Scatiu ]ncerc[ redingota cea nou[, a=tept`nd oracuvenit[ spre a ]mbr[ca fracul. Dejun[ la 10 jum[tate, ca s[r[m`n[ vreme pentru slugi a se g[ti. La 12, se urc[ ]n „car`t[„cu Costea pe capr[. Vizitiul era ]mbr[cat ]n haine negre, culeg[tur[ alb[, de var[, ale c[rei capete f`lf`iau pe umeri, cuun joben de al lui T[nase pe cap, ce-i c[dea pe urechi. Frigul]l str`ngea ]ntre umeri, dar trebuia s[ rabde.

C`nd s-o ia de la scar[, Forga=, harm[sarul din st`nga,]ncepu s[ sar[ ]n dou[ picioare. Gur[, bici, nimic nu se prinse.T[nase se dete jos, ]ncepu s[ ]njure, lovi cu piciorul ]n burtacalului, dar totul fu zadarnic. Atunci veni Stoica, care cu ofluier[tur[, ]l f[cu s[ o ia din loc. St[p`nu-s[u se arunc[ dinfug[ ]n tr[sur[, iar vizitiul de ora=, g[tit pentru ministru, r[mases[ vin[ cu „dro=ca“.

La gar[ erau to\i ]n p[r: Alexandriu, Panaitopolu, Vasilic[Sobor, Iancu M`nzu, Bote=teanu, precum =i senatorii Vispescu,Cralea, =i polcovnicul Stamate; apoi directorul prefecturii cuto\i subprefec\ii, primarul, consilierii jude\ului =i ai comunei,poli\aiul ]n mare \inut[, comisarii =i subcomisarii, directorularestului, =eful garnizoanei; apoi cet[\enii aleg[tori, devota\ii

Duiliu Zamfirescu

260

partidului, negustori de toat[ m`na, cu decora\iile at`rnate pepiept; protopopul, chemat de c`nd cu reforma bisericeasc[,„domnul protoereu“; directorul liceului, profesori, institutori,\[rani — ]n fine, tot aparatul administrativ. Judec[tori nu preaerau mul\i, ceea ce f[cea pe unii s[ cread[ c[ a intrat „cevabizbiu“ ]ntre ministrul de interne =i ministrul de justi\ie. Afar[din gar[, ipocomisarii c[l[ri stau pe la r[sp`ntii, a\in`nd drumuloamenilor ce veneau cu carele la ]nc[rcat; c[l[torii de la trenerau du=i la hambarul de m[rfuri, ]n jurul protestan\ilor celormai \an\o=i; c`\iva gur[-casc[ priveau la m[tur[torii prim[riei,care preg[teau o manifesta\ie impun[toare, dar p`n[ una-altase inglindiseau la c`rciuma de la col\.

La ceasul hot[r`t, trenul intr[ ]n gar[, domol, solemn,parc[ ar fi =tiut ce ]nalt[ chemare avea el pe lume. La ofereastr[ sta prefectul, care se dusese ]ntru ]nt`mpinareaministrului, rotind ni=te ochi teribili =i f[c`nd semn deputa-\ilor s[ se urce ]n vagon. Ace=tia se urcar[, sur`z[tori, ]mbul-zindu-se care s[ ajung[ mai ]nt`i.

C`nd se cobor] ministrul din tren, to\i cei de fa\[ se ali-niar[ de-a lungul zidului, str`n=i de comisari, iar prefectulf[cu semn ministrului s[ se opreasc[. Atunci primarul seapropie de el, scoase dintr-un buzunar o h`rtie =i ]ncepu:„Domnule ministru!“, apoi se opri c[ut`ndu-=i ochelarii, pecare =i-i a=ez[ ]n a=a chip, ]nc`t ]l str`ngeau de n[ri, f[c`ndu-is[ vorbeasc[ pe nas. +i iar ]ncepu: „Domnule ministru!“ V`ntul]ndoia foile pe care era scris discursul; ochelarii alunecau;c`teva pic[turi de ploaie ]ntindeau cerneala, sp[l`nd vorbele;afar[ din gar[ era un chiloman de nu se mai auzea nici ]n cernici ]n p[m`nt. Cu chiu, cu vai, logosul se sf`r=i. Prefectulprezent[ ]n fug[ c`\iva cet[\eni marcan\i =i trecu ]nainte, pecovorul ce era ]ntins de la clasa I-a p`n[ la ie=ire. Aci, zarvaera la culme. Pietri=ul aruncat de cur`nd f[cea s[ h`r=ie roateletr[surilor, ipocomisarii c[l[ri pe bidivii plini de noroi strigaula birjari s[ \ie r`ndul, feciorii chemau pe vizitii, c[l[ra=iidau cu pumnul ]n capul cailor.

Via\a la \ar[

261

C`nd se ivir[ prefectul =i ministrul, tr[sura lui Scatiu era lascar[, cu caii neast`mp[ra\i, ce o smuceau din loc la fiecaremoment. Costea \inea u=a cupeului deschis[, dar ministrul nubrodea clipa c`nd s[ intre f[r[ a se lovi. Dup[ oarecarechibzuial[, marele demnitar al statului se arunc[ deodat[ lavoia ]nt`mpl[rii =i c[zu pe perne. Prefectul f[cu =i el tot astfel,iar Costea se urc[ pe capr[. C`nd ]ns[ s-o ia din loc, pace.Forga= s[rea ]n dou[ picioare ca la circ, sfor[ia, mu=caz[balele, p`n[ ce prefectul, pierz`nd r[bdarea se dete jos.Scatiu turba de m`nie: ar fi dat cu cu\itul ]n cal, de nu i-ar fifost ru=ine. Atunci, furios, strig[ la Stoica s[ vie numaidec`t.Vizitiul de ora= trebui s[ renun\e la gloria de a purta pe ministru,iar cravata lui de m[tase trecu din nou ]n slujba dro=cei detoate zilele. Stoica, lini=tit, cu vorba lui l[t[rea\[, pofti peprefect s[ se urce f[r[ team[, c[, „a=a se joac[ b[iatul: m[rog, cal t`n[r nu-i?“

+i astfel se ]n=irar[ tr[surile una dup[ alta, ]n goana cea mare,c[tre palatul prefectului. La aripa din dreapta a tr[surii ministrului,venea poli\aiul ora=ului, c[lare, de-abia \in`ndu-se pe cal, zguduit=i fr[m`ntat ca vai de el, c[ci, de=i era aprig la chip, ]n fond eraun biet cre=tin, care nu avea alte aptitudini spre a deveni, „prefectde poli\ie“, cum ]=i zicea el, dec`t nevoia de slujb[.

Pe drum, T[nase, ]n tr[sur[ cu Panaitopolu, ]=i v[rsa foculpe socru-s[u, care-l pricopsise cu Stoica:

— Mi-a ]nv[\at caii cu n[rav, domnule!... Cine crezi c[ mil-a col[cit? Tot socru-meu.

Apoi se mira c[ nu v[zuse pe Mihai.— Nu ]n\eleg de ce n-a venit v[ru-meu...Panaitopolu se uita la el cu coada ochiului, gata s[-l umfle

r`sul de rudenia cu Com[ne=teanu, dar Scatiu s[ri iar la Stoica.— Al dracului \igan, domnule: vezi dumneata cum a ]nv[\at

el calul s[ sar[ ]n dou[ picioare c`nd m`n[ altul, =i s[ fiebl`nd ca un miel c`nd ia el h[\urile!

— Pui de ho\ de pe B[r[gan, m[i T[nase!... +tii tu ce alegi.Panaitopolu era un grecotei, ]mbog[\it ca =i Scatiu, =i mofturile

la el nu se treceau. R`deau am`ndoi, uit`ndu-se unul la altul.

Duiliu Zamfirescu

262

De la prefectur[, ministrul trecu la prim[rie; de la prim[rie,la spital; de la spital la arest. }n vremea asta, regula hot[r`t[mai dinainte, cu ]nso\itorii, r[mase balt[, de vreme ce minis-trul ceruse s[-l urmeze prefectul peste tot. T[nase veniseacas[ =i a=tepta.

Tincu\a, r[mas[ singur[, dup[ plecarea b[rbatului s[u lagar[, se sculase bini=or din pat, se g[tise cum putuse, uit`ndu-se,trist[, la umerii transparen\i de sl[biciune =i se a=ezase pe ocanapea. Ea spera s[ vad[ ]n cur`nd pe Mihai. C`nd dete cuochii de b[rbatu-s[u, ]ncruntat =i solemn, ]n\elese numaidec`tce se petrecuse. D`nsul povesti ispr[vile cailor, fr`ng`ndu-=im`inile c[ l-au f[cut de r`s: ]njur[ pe Stoica =i pe cine i l-ad[ruit; b[tu din picior la d`nsa c[ =i-a g[sit s[ fie bolnav[tocmai ]n a=a momente grele; batjocori pe Mihai c[ nu venise.Ea ]l privea lung, cu lacr[mile ]n ochi; i se p[rea un nebun,sc[pat de la balamuc. Nu zise nimic, ca de obicei, l[s`ndu-ls[ se potoleasc[ singur.

Din nenorocire, tocmai atunci intr[ pe poart[ cupeaua, f[r[ministru. Acesta se s[turase de s[riturile harm[sarilor, =i rugases[ i se dea o birj[.

C`nd v[zu Scatiu c[ i se ]ntoarce tr[sura goal[, pricepudintr-o clip[ ceea ce se ]nt`mplase. Atunci, ]n adev[r, p[ru c[]nnebune=te. Galben ca un mort, f[r[ a rosti un cuv`nt, se repezila revolver, ie=i afar[ =i ]mpu=c[ pe Forga=, ]nh[mat cum seafla, desc[rc`nd c`te =ase focuri ]n el.

— Na, na, na, s[ te ]nve\i s[ mai sari alt[ dat[!Dup[ aceea arunc[ revolverul =i se n[pusti asupra lui Stoica.

Acesta crezuse c[-l omoar[ =i pe el, =i de fric[ o luase la goan[spre fundul cur\ii, sper`nd s[ poat[ ]nc[leca peste zid =i s[fug[. Dar Scatiu ]l ajunse din urm[, ]l ]nh[\[ de chic[ =i-l duset`r`= p`n[ ]n curte, unde ]l b[tu ho\e=te. Dup[ ce r[sufl[ bine,]i l[s[ pe to\i gr[mad[ =i se urc[ sus.

Stoica se scul[ din noroi, f[r[ a zice un cuv`nt; ]=i ]ndrept[p[rul ]n cap, din care scotea vi\e ]ntregi smulse de st[-p`nu-s[u, =i se apropie de cal. Acesta c[zuse din ham ]ntr-unlac de s`nge, ]=i ]ntinse capul pe p[m`nt =i tr[gea de moarte.

Via\a la \ar[

263

Ochii lui limpezi se uitau la Stoica, f[r[ via\[. Gemeac`teodat[ din fundul pl[m`nilor, ca un om. Carnea tremura peel, ca ]nfiorat[ de durere.

La vederea calului murind, Stoica se arunc[ la p[m`nt,l`ng[ botul lui, =i ]ncepu s[ se boceasc[ \ig[ne=te:

— Calule, s[rmanule, te-a m`ncat fript st[p`nu-tu, dar-arDumnezeu s[ i se usuce m`nu=i\a cu care te-a ]mpu=cat!...

S[rir[ slugile celelalte s[ ridice le=ul, s[ deshame calulr[mas =i s[ pun[ tr[sura la loc, dar nu fu cu putin\[ s[ scoalepe Stoica de pe botul lui Forga=. Atunci B[nic[ =i cu arga\ii ]lluar[ pe sus; aduser[ o droag[ ]n care puser[ calul ]mpu=cat, ]lacoperir[ cu paie =i-l duser[ la c`mp; sp[lar[ petele de s`ngede pe jos =i astfel totul p[ru reintrat ]n ordinea de mai-nainte.

De la o fereastr[, Tincu\a v[zuse ]nceputul scenei curevolverul, =i le=inase. +ezu c[zut[ jos mai bine de un sfert deceas, =i se de=teptase singur[, fiindc[ nu venise nimeni. Sescul[ bini=or de pe covor =i se apropie de canapea. O dureacapul grozav. Ceea ce v[zuse era oribil. B[rbatu-s[u nu-i maiap[rea, ca p`n[ acum, numai mojic, ci nebun furios. Pentru]nt`ia=i dat[ ]i fu fric[ de d`nsul. Dar ]ncetul cu ]ncetul, selini=ti: ]n\elegea c[ amorul propriu al omului ridicol din n[scare,care pricepe c`teodat[ c[ e ridicol, e mai teribil dec`t al altuia.Tot g`ndindu-se, ]=i aduse aminte de tat[-s[u: o fi auzit focurilede revolver sau nu? Poate c[ nu, fiindc[ odaia lui era de cealalt[parte a caselor. Se scul[ cum putu =i se duse p`n[ la u=a lui, pecare o deschise cu grije; conu Dinu dormea ]n fotoliu. Se retrase]ncet, aproape fericit[; el cel pu\in nu =tia nimic din mizeriilece d`nsa ]ndura.

}n vremea asta, Scatiu sta singur ]n birou, aprinz`nd \igar[dup[ \igar[; ac\iunea lui de nebun ]i desc[rcase sufletul denelini=tea pe care o gr[m[dise cu ]ncetul toate fapteleneobi=nuite din urm[ =i din ziua aceea. Acum se sim\ea bine,parc[ =i-ar fi dezbr[cat o hain[ care-l str`ngea. }=i arunc[ ochiipe fereastr[, tocmai c`nd ridicau calul s[-l duc[ la c`mp =i,instinctiv, voi s[ se repead[ la u=[ spre a porunci arga\ilor s[-i

Duiliu Zamfirescu

264

ia pielea. Dar un sentiment grosolan de ru=ine ]l opri pe loc. Sea=ez[ din nou pe scaun =i se puse s[ se g`ndeasc[: pierduse omie de franci, pre\ul calului! Dac[ ]n loc s[-l ]mpu=te l-ar fiv`ndut, se sc[pa de el =i nu p[gubea nimic. F[cuse o prostie.+i cu c`t se g`ndea mai mult, cu at`t ]i p[rea mai r[u; o miede franci!... Auzi, de aia e bine s[ nu se pripeasc[ omul. +i celpu\in, dac[ l-ar fi ]mpu=cat dintr-o dat[, numai cu un glon\!Dar nu, ]l ciuruise cu =ase gloan\e. Cu toate astea, dup[ unsfert de ceas, chem[ pe B[nic[ =i ]i zise s[ trimit[ pe cineva lac`mp numaidec`t s[ ia pielea de pe cal.

Pe c`nd acestea se petreceau la Scatiu, ministrul ]=i ispr[viseinspec\iile =i venea spre cas[ cu prefectul.

}naintea tr[surii alerga un gardist c[lare, iar pe capr[ eraun doroban\. C`nd s[ ias[ tr[sura pe uli\a armeneasc[, gar-distul fu oprit de un p`lc de oameni =i ]n urma lui trebui s[ seopreasc[ =i birja ministrului. Se munceau agen\ii puterii publices[ fac[ drum tr[surii printre mul\ime, dar far[ folos: erau vreosut[ de \[rani ce se gr[m[deau spre ministru, cu o h`rtie ]nm`n[. Acesta f[cu semn birjarului s[ se opreasc[, ]nteb`nd peoameni ce voiau; ei, cu c[ciulile ]n m`n[, vorbeau to\i deodat[,a=a c[ nu se ]n\elegea nimic. Prefectul le lu[ h`rtia =i le f[g[duis[ le dea dreptate — dar c[ut[ s[ pun[ jalba ]n buzunar.Ministrul ]ns[, care nu pricepea nimic, voi s-o ceteasc[...

Era o reclama\ie a \[ranilor de la Ciulni\ei. S[tui de angarele,de nelegiuiri, de dob`nzi, oamenii veniser[, dispera\i, s[ sepl`ng[ ministrului. Nu mai cereau nimic dec`t s[ le dea ]napoipe boier, pe conu Dinu, care din mo=i-str[mo=i st[p`nise pe lavetrele lor. Se formase cu ]ncetul legenda c[ ginerele secfestrasepe socru.

Ministrul se sim\i pentru moment umilit c[ trebuie s[ mearg[tocmai ]n casa lui Scatiu, =i, cu toate l[muririle prefectului c[\[ranii erau pu=i la cale de un avoc[\el din opozi\ie, se g`ndis[ telegrafieze numaidec`t la Com[ne=teanu, care, fiind rud[cu Dini Murgule\, putea s[-l lumineze. Ceea ce =i f[cu.

Via\a la \ar[

265

VIILa Scatiu acas[ erau preg[tite dou[ mese: una pentru

ministru =i lumea aleas[ ]n sofrajeria cea mare; alta pentru„ciurucuri“, ]ntr-o odaie de jos. Planurile lui T[nase erau m[re\edetot: el voia s[ dea ministrului un banchet de 50 de persoane,cu vinuri ravac, trase =i gust[rite de B[nic[ ]n persoan[, dar selovise de Tincu\a, care, din camera ei, \inea toate din scurt. Ea=tia c[ cea mai mic[ petrecere din casa lor se sf`r=ea cu be\ie,cu l[utari =i chiloman, =i socotea c[ ar fi mai cuminte s[ nudea ministrului priveli=tea acestor scene. El url[, blestem[, set`ngui c[ d`nsa nu se g`nde=te dec`t la ale ei, f[r[ a \ineseama de aleg[tori, de popularitatea lui. Sim\ea c[ ea aveadreptate, dar, ca s[ nu aib[ aerul c[ se conduce de un cap defemeie el, dipotatul enfluent, hot[r] s[ ]mpart[ invita\ii ]n dou[tabere. Ideea era necuviincioas[ pentru cei ce intrau ]ntreciurucuri, dar era practic[. De altfel, subcomisarii, agen\iielectorali, unii negustora=i chiar erau mul\umi\i s[ m[n`ncedeparte, ]n tihn[, cu „sf`nta agheasm[„ la-ndem`n[, dec`t s[se pi\ig[iasc[ la masa ministrului.

O baratc[ de sc`nduri lega sufrageria de sus cu cea de jos,iar muzica militar[ era a=ezat[ tocmai la mijloc ca s[ se poat[auzi din toate p[r\ile.

Ministrul intr[ ]n sala de m`ncare cam ]nnorat. Scatiu nu=tia nimic de ce i se ]nt`mplase pe drum, =i socotea c[ a=a secade s[ fie un om mare.

Pr`nzul merse bine, — ce-i drept, cu diferite soiuri de]njur[turi la adresa lui Costea, m`r`ite printre din\i. Muzicamilitar[ c`nta corect, cu d-l capelmaistru ]n mare \inut[, ]ntorscu spatele spre muzican\i =i cu fa\a spre banchet, uit`ndu-se\int[ ]n ochii colonelului. C`nd veni vremea toasturilor, se mai]ncurc[ treaba — ]ns[ to\i se \ineau la locul lor. Unii r`vneaula masa de dincolo, unde limbile se amestecaser[ chiar de laal doilea fel de bucate.

De-ndat[ ce se sf`r=i pr`nzul ministrului, unii dintre ceimai ner[bt[tori se repezir[ la ceilal\i. Colonelul, care nu prea

Duiliu Zamfirescu

266

b[tea cu apa f[cu st`nga-mprejur =i se rezem[ l`ng[ un =ip cuni=te „pustiu de profir“ (cum zicea domnul protoereu) des-arunci culionul ]n c`ini =i mai multe nu.

Mai ]ntru t`rziu deter[ solda\ilor s[ m[n`nce, ]nchiser[ u=ileb[r[tcii ce dau spre casele de sus, =i astfel zgomotul p[ru a selini=ti. Pe la miezul nop\ii, ministrul, ostenit de drum, se retrase.To\i r[suflar[.

C`nd ]ns[ s-adoarm[, muzica militar[ ]ncepu din nou. Chipera ea ascuns[ ]ntr-o odaie de jos, dar te joci cu tromboanele =icu piculina!... Mai ales era un afurisit de solist cu cornul, carepusese m`na pe o doin[; =i \i-o freca, =i \i-o ]nv`rtea, de g`ndeaic[-=i d[ duhul ]n tr`mbi\[. O lua de jos, lung, t[r[g[nat, =i seurca la deal ca un hain, =i iar o mai \inea, =i iar se urca, p`n[prindea dou[ note ascu\ite, pe care le sfrichidea un ceas.

Bietul ministru se foia ]n pat, ]=i tr[gea plapoma pe ochi, ]=i]nfunda capul ]n perne, n[d[jduind c[ doar l-o ierta Dumnezeus[ adoarm[. C`nd ]ns[ s[-l fure somnul, cornistul se ]ntorceacu tr`mbi\a tocmai ]n partea aceea, iar cele dou[ note de susstr[b[teau v[zduhul ca dou[ s[ge\i nev[zute, =i se ]nfigeau ]nurechile ministrului. El se scula pe marginea patului, uit`ndu-sejos f[r[ nici o n[dejde:

— Ei, bat[-te de om!... zicea el.}n vremea asta, boierii de sus se duser[ la cei de jos =i be\ia

se ]ntinsese ]n toat[ str[lucirea ei. }ncredin\a\i c[ nimic nuajungea p`n[ la ministru, urlau =i schel[l[iau ca ]ntr-omenajerie. Fiecare d[duse drumul firii sale. Revizorul =colarse dezbr[case de hain[ =i, bot ]n bot cu protopopul, c`ntaubiserice=te, d`nd cu pumnul ]n mas[ ca s[ \ie m[sura.

— Pe glasul al 7-lea, popo!...R[gu=it de at`ta zbierat, protopopul de-abia mai c`r`ia,

sco\`nd c`te o not[ de coco= cu \`fn[, cu capul plecat spreizvor =i cu degetul l`ng[ nas, b[t`nd tactul.

— N-auzi, popo: pe glasul al 7-lea!...— Am r[gu=it detot, m[i frate.— Bea agheasm[, afurisitule!...

Via\a la \ar[

267

Popa mai turna ]n el c`te un pahar, =i iar se v`ra ]n sufletulceluilalt, cu degetul la nas.

Fiecare ]=i avea ticul s[u. L`ng[ popa cu degetul, veneacolonelul. Descheiat la tunic[ p`n[ jos, el se uita posomor`tla muzican\i, cu ochii ]mp[ienjeni\i, cu m`inile am`ndou[]ntinse ]n v[zduh, parc[ s[ se apere de un du=man nev[zut.La fiecare ]ntors[tur[ a doinei, scr`=nea din din\i =i gemea de\i s-ar fi p[rut c[ i se rupe inima de jale; ]n fond ]ns[ eranumai beat, dar beat cri\[.

C`nd venea treaba la schimbat c`ntecul, era vai de lume;nu se potriveau doi la gust. Primarul, care r`dea mereu, c[larepe un scaun, ]ncerca s[ fie dulce la vorb[:

— M[ rog matale, puiule, dom’le capelmaistru, s[ ne c`n\i„frunz[ verde, b`r, oi\[“.

Alexandriu vrea Mascota. Se ducea ]n fa\a =efului muzicii,m[t[h[ind:

— Mon cher, te rog, partea aia din Mascota, =tii, unde c`nt[curcanii, golu, golu, golu...

Panaitopolu ]i f[cea v`nt din drum:— Ia sl[be=te-m[ cu golu-ul dumitale, amice. M[, dom’le

capelmaistru, s[-mi zici valsul lui Ivanovici, ti-ra-ra-ri...+i, ca s[ spuie ce vals voia, da drumul unui glas arg[sit de

spirturi, care h[m[ia f[r[ nici un rost. Capelmaistrul nupricepea. Atunci Panaitopolu chema pe poli\ai, care ]n tinere\iledumisale c`ntase din flaut.

— Nic[! Nic[!...+i fiindc[ celalt n-auzea, ]ncepea s[-l porecleasc[:— M[ \op`rlane! M[ =urupelni\[! M[ bocciule, da’

n-auzi!...Poli\aiul, ciupit de v[rsat, cu ni=te favorite serbezi, slab =i

costeliv ca vai de el, era nebiruit la chef: ar fi fost ]n stare s[bea o vie ]ntreag[ f[r[ s[ se cunoasc[. S[ri de unde se afla =iveni l`ng[ Panaitopolu.

— Porunci\i, m[ rog.— Ia un flaut, =i zi valsul lui Ivanovici.

Duiliu Zamfirescu

268

El puse m`na pe un flaut de la un soldat, ]=i titiri gura pe]mbuc[tur[ =i ]ncepu s[ \`fneasc[, chisc, chisc, p`n[ o prinsedin loc. Atunci dete drumul la ni=te tereremuri stra=nice, pecari Panaitopolu le ]nso\ea cu glasul lui spart, ti-ra-ra-ri, ]nv`rtindm`na prin aer =i l[s`ndu-se pe spate.

Dar ]n mijlocul lor s[ri deodat[ T[nase Scatiu. El p`n[ atuncistase de o parte, fluier`nd o chindie pe care vrea s[ =i-o aduc[aminte. Puse m`na pe =eful muzicii =i-i zise:

— Asta!...Apoi ]=i ]ntinse buzele s[ spuie ce voia, dar nu ]nnemeri.— Ptiu, bat-o Dumnezeu, c[ p`n[ acuma o c`ntai!...Capelmaistrul, ca s[-i fac[ pl[cere, puse pe solda\i s[

]ncerce toate chindiile pe cari le =tiau. Era o tic[lo=ie, oz[p[ceal[, de nu se mai auzea nici ]n cer, nici ]n p[m`nt.

— Nu-i asta, nici asta.}n sf`r=it, la a patra, p[rur[ c[-i dau ]n p`rtie:— A ha, ha, zise Scatiu, asta!Atunci se dezbr[c[ de frac, scoase cizmele, ]=i puse m`inile

]n =olduri, =i ]ncepu... Ceilal\i se f[cur[ roat[ ]n jurul lui,privindu-l cum pis[gea p[m`ntul ]n v`rful picioarelor, d`nd cuc[lc`iul ]n sc`nduri, str`mb`ndu-=i gleznele, c`nd afar[, c`nd]n[untru, l[s`ndu-se pe genunchi, s[rind ]n sus, de parc[ intraseaghiu\[ ]n el. Dup[ ce se munci a=a vreun sfert de ceas, c[zu peun scaun:

— Vezi, domnule!... Astea sunt ale noastre, nu val\uri =id[n[n[i de-alea de-ale d-lui Alexandriu... Auzi „golu, golu“,parc[ ia hapuri!...

}n vremea asta, polcovnicul Stamate, care sta ]ntins pejos ca un tumurug, puse m`na pe pantofii lui T[nase, =i, foartelini=tit, ]i umplu cu mezeluri de pe mas[. Al\ii jucau princol\uri, fiecare pe seama lui. Unii dormeau pe sub scaune.Doi-trei negustora=i, sim\ind c[ se apropie vremea de duc[,puneau c`te o mandarin[ ]n buzunar.

Spre zori, ]ncepur[ s[-i care tr[surile pe la casele lor, cape ni=te saci, =i astfel s[rb[toarea se sf`r=i, spre deplina

Via\a la \ar[

269

mul\umire a lui Scatiu, care socotea c[ e o necinste s[ ias[lumea treaz[ din casa lui.

C`t despre ministru, zgomotul roatelor pe caldar`mulcol\uros ]l f[cu s[ sar[ din somn, buimac, ]ntreb`ndu-se ]n g`ndde se cutremura p[m`ntul ori sosise sf`r=itul lumii...

VIIIA doua zi, pe c`nd Scatiu, informat de B[nic[, plecase la

Ciulni\ei s[ reguleze pe \[rani, Mihai sosea de la Bucure=ti.Tincu\a, care toat[ noaptea nu ]nchisese ochii, dormea

c`nd veni el.Mihai fu introdus numaidec`t la ministru. Acesta ]i istorisi

]nt`mplarea cu jalba oamenilor, rug`ndu-l s[-i spuie ce sepetrecea ]ntre Scatiu =i socru-s[u. El nu =tia nimic. Auzise cevadespre ne]n\elegerile dintre socru =i ginere, dar nu le daseimportan\[. F[g[dui s[ cerceteze lucrurile mai de aproape =is[-l informeze. Ministrul plec[ din nou cu prefectul ]n inspec\ie.

Mihai ceru s[ vad[ pe Tincu\a, dar ea dormea. Atunci seg`ndi s[ se duc[ de-a dreptul la conu Dinu.

B[tr`nul, a=ezat ca de obicei ]n fotoliul lui, cetea. C`ndintr[ Mihai, el se uit[ lung la d`nsul, peste ochelari. }l recunoscu,dar parc[ f[r[ grab[, =i plec[ ochii ]n jos.

— S[rut m`na, nene Dinule. Ce mai faci?— Bine...Mihai, crez`nd c[ nu prea aude, ridic[ glasul:— Uite, am venit s[ te v[d... E=ti s[n[tos?— M[ bucur c[-\i mai aduci aminte de mine. Eu sunt

s[n[tos... Tincu\a nu prea e bine.— Da’ ce are?El ridic[ m`inile ]n sus =i ]n[l\[ din umeri:— Cine poate s[ =tie!...Dup[ aceea se uit[ la d`nsul lung.— Semeni cu tat[-t[u... S[-i semeni c[ era om de isprav[.— }\i mai aduci aminte, nene Dinule? }\i aduci aminte c`nd

am mers la gar[ cu to\ii, s[ primim pe nenea Matei?...

Duiliu Zamfirescu

270

El plec[ ochii ]n p[m`nt =i nu r[spunse... Mihai se uita lael, mirat de ad`nca schimbare ce o luase. C[ut[ s[-l ]nsufle\eas-c[ cu ceva, =i ]=i aduse aminte c[ Sa=a ]i dase o pereche depantofi pentru d`nsul.

— Nene Dinule, maman ]\i trimite ni=te pantofi... M[ ducs[ \i-i aduc.

+i ie=i s[-=i caute valiza. C`nd s[ ajung[ ]n cap[tulcoridorului, cam ]ntunecos, i se p[ru c[ o u=[ de la o odaiel[turalnic[ era ]ntredeschis[. Voi s[ treac[ mai departe, darcineva ]l chema. Se opri s[ asculte.

— Mihai, bun[ diminea\a.El nu pricepea bine cine-i vorbea.— Bonjour... Cine m[ cheam[...Prin cr[p[tura u=ii se strecur[ m`na Tincu\ei. El o recunoscu

=i se apropie de d`nsa, s[rut`nd-o.— Ce va s[ zic[ asta? c`nd ai venit?— Acuma. Ce faci?... Am auzit c[ nu prea e=ti bine...— N-am prea fost bine... Dar c`nd ai venit?— E un ceas de c`nd am venit... Am fost la nenea Dinu...M[

duceam s[-i caut ni=te pantofi, de la maman...— Ce ciudat lucru!... Eu =tiam c[ ai venit, f[r[ s[ =tiu...

Ce face Sa=a?— E bine.— Dar fetele?— Bine, toat[ lumea. Da’ de ce nu ie=i la lumin[?Ea r`dea, ascuns[ dup[ u=[.— Nu se poate... Tot ce pot s[ fac este s[-\i dau m`na din

nou, dac[ te mul\ume=ti...+i-i ]ntinse iar[=i m`na, prin deschiz[tura u=ii, cu bra\ul

p`n[ la cot. El ]=i lipi gura de pielea neted[, s[rut`nd-o pe totlungul, de jos p`n[ sus.

— E=ti sup[rat[ pe mine, Tincu\o, =i ai cuv`nt s[ fii sup[rat[...— Destul... fii cuminte... nu sunt sup[rat[.Se z[rea, ]n ]ntunericul od[ii, obrazul cu ochii str[lucitori.— }nchipuie=te-\i c[ =tiam c[ ai venit, =i nu-mi spusese

nimeni... Du-te la tata... destul. Am s[ trimit s[ te cheme...

Via\a la \ar[

271

}=i retrase bini=or m`na =i str`nse u=a:— S[ vii numaidec`t.— Viu.Fericit c[ o vedea vesel[ =i c[ nu era sup[rat[ pe el, Mihai

alerg[ ]n odaia lui, scoase pachetul din geamantan =i se ]ntoarsela conu Dinu.

— Uite, nene Dinule, maman ]\i trimite pantofii [=tia deiarn[... Dore=te s[ te vad[... Nu vii la Bucure=ti?...

— Nu pot s[ viu... Spune Sa=ii c[ o doresc mult. N-amv[zut-o de doi ani.

— Nu te mai duci la mo=ie?El ]nv`rtea pantofii ]n m`n[. }ntoarse ochii lung =i se uita la

Mihai.— La care mo=ie?— La Ciulni\ei.B[tr`nul ridic[ din umeri.— Ce copil e=ti!... Tu nu =tii c[ eu nu mai am mo=ie...Conu Dinu se plec[ spre el, cu privirea ]ncruntat[, ]l apuc[

de bra\ =i-l zgudui cu putere.— Eu nu mai am mo=ie!... Mo=ia mi-a luat-o t`lharul...

T`lharul, banditul care ]mi omoar[ fata!... +i Cel-de-sus ]icunoa=te nelegiuirile, ]i ]n\elege g`ndurile, =i nu-l tr[sne=te!...=i nici nu m[ cheam[ pe mine la d`nsul, ca s[ nu mai v[d!...

Dup[ aceea, muie vocea, =i cu mare triste\e zise:— }mi pare r[u c[ o s[ mor blestem`nd: nu mai este dreptate

omeneasc[, iar Dumnezeu =i-a ]ntors fa\a de la mine...I se str`mbaser[ toate liniile obrazului, vorbind astfel. O

descurajare ad`nc[ se ]ntip[rise pe chipul lui, descurajareaomului revoltat, care nu sper[ ]n nimic. Lui Mihai i se f[cumil[.

— Nene Dinule, ne te turbura a=a, c[ tot mai e dreptate ]nlume; uite, \[ranii vor s[ te aib[ din nou.

El dete din cap.— Ce s[-\i fac[ \[ranii, ]mpotriva c`inelui [stuia!...— Cine =tie!... poate s[-\i fac[ ceva: au reclamat prefectului.

Duiliu Zamfirescu

272

Conu Dinu se ridic[ pe bra\ele fotoliului.— Au reclamat prefectului!... Se vede c[ i-a schingiuit

detot...— M[ rog, dumneata ai dat toat[ mo=ia de zestre?— N-am dat nimic! El a luat... A pus m`na pe tot, f[r[ s[ m[

]ntrebe: zice c[ eu sunt b[tr`n =i neputincios, c[ m[ fur[ to\i dintoate p[r\ile... Vezi bine; a=a, m[ fur[ numai el, m[ fur[ =i m[v`r[ ]n p[m`nt, =i pe mine =i pe Tincu\a... +i ce vor \[ranii?

— Vor s[ te ]ntorci dumneata la ei.Conu Dinu se uit[ la Mihai lung.— S[rmanii oameni! Dar crezi c[-i las[ el s[ fac[ ce vor?

M[ prind c[ acuma, c`nd noi vorbim despre asta, nebunul e lamo=ie. Ia sun[, numai a minune s[ vezi...

Mihai sun[. Dup[ c`teva minute veni o slug[ cu ochiiumfla\i, cu p[rul v`lvoi. Conu Dinu o ]ntreb[ bini=or:

— Acas[-i domnul?— Nu-i acas[, cucoane: a plecat la mo=ie...B[tr`nul dete din cap c[tre Mihai, iar sluga ie=i.— Vezi? s-a dus, a l[sat pe ministru =i tot, numai ca s[-=i

r[zbune pe lume... Auzi, el, om s[ primeasc[ un ministru!...Cine =i-a f[cut p[cat s[-l trimeat[ ]n casa asta? M[ crezi c`nd\i-oi spune c[ toat[ noaptea au b[ut ca ni=te n[uci? Ai v[zut ]nce hal sunt slugile... Asta e via\a noastr[: c`nd e treaz, e biciullui Dumnezeu; c`nd e beat, ]l legi... Un asemenea om duceinteresele jude\ului =i ale \[rii, — vai de ea, de \ar[!...

Dup[ aceea t[cu, cl[tin`nd trist din cap. Apoi rug[ pe Mihais[-i dea h`rtiile de sub pern[, ca s[-i arate foaia de zestre.Incepu citania din fir ]n p[r a tuturor actelor. B[tr`nul se opreala fiecare fraz[, la fiecare vorb[, cer`nd explicarea cuvintelornoi, ]ntreb`ndu-l de nu era dreptatea de partea lui.

Ar fi urmat astfel toat[ ziua, de nu venea femeia din cas[s[ spun[ lui Mihai c[ ]l cheam[ Tincu\a.

Mihai ie=i, iar conu Dinu r[mase cu h`rtiile ]n bra\e. Totinteresul documentelor disp[ru deodat[, =i ]n mintea lui se ivi oidee nou[, ]ntoarcerea la \ar[. Cum avea s[ se duc[, cine era

Via\a la \ar[

273

s[-l ]ngrijeasc[ pu\in ]i p[sa. S[ plece cu tr[sura lui Scatiu nu semai putea, fiindc[ singura slug[ credincioas[, Stoica vizitiul, sedusese ]n lume. Atunci ]i veni ]n g`nd altceva: s[ fug[...

Pe c`nd planurile acestea munceau pe conu Dinu, Mihaiintra la Tincu\a.

}ntins[ pe canapea, cu o rochie de cas[ pe d`nsa, ale c[reicute, de m[tase aurie, c[deau bogate pe covor, cu o blan[alb[ pe picioare, Tincu\a mi=ca u=or degetele pe o carte. }nfa\a ei era un fotoliu, al[turi de o m[su\[, cu un vas sub\iratec,elegant, din care se l[sa spre d`nsa o roz[ ]nflorit[ ]n grab[ =isfioas[; ]n atmosfera salonului, o c[ldur[ binef[c[toare ]n caresur`dea o minunat[ fotografie a d-nei Vigée Le Brun, ce-isem[na.

C`nd intr[ Mihai, ea z`mbea. P[rea c[ simte toate mi=c[rilelui, chiar c`nd nu-l vede, c[ =tie c`nd vine, ce dore=te, ce ares[ zic[.

— A!... domnule Mihai, iat[-ne ]n sf`r=it!El d[du din cap, mul\umit =i cam st`ngaci, lu]ndu-i m`na.— A= fi venit de ieri, dar mi-era ru=ine... dup[ o scrisoare

a=a de proast[...— +ezi. Uite, vezi? asta este...+i zic`nd astfel, scoase din carte scrisoarea lui.— D[-mi-o, te rog, s-o arunc ]n foc...— |i-o dau, ]ns[ cu condi\ie: s[ nu mai scrii asemenea lucruri.— Nu mai scriu niciodat[.— +i s[ aibi ]ncredere ]n mine, fiindc[ ]\i vreau binele.— Da.Ea ]i dete scrisoarea, pe care el o arunc[ ]n sob[. Am`ndoi

se uitau la h`rtia ce ardea, ]ndoindu-se =i l[s`nd s[ se vad[literele negre pe fondul cenu=iu. Tincu\a dete din cap.

— {sta-i drumul pe care-l iau toate cele omene=ti.El nu zise nimic, ci numai se uit[ la d`nsa lung. Era alb[ ca

h`rtia pe care o \inuse ]n m`n[, diafan[, de o tinere\e candid[.Numai ochii p[reau c[ ard, cu o via\[ proprie, ca diamantele.

Duiliu Zamfirescu

274

Mihai se sim\i mi=cat ca de o poezie, ]n care durerea porne=tedin straturile cele mai ad`nci ale sufletului r[nit, dar cuvinteler[m`n simple. Ea de asemenea ]l privea =i p[rea c[ ]n\elege cese petrece ]ntr-]nsul. Plec[ ochii ]n jos =i nu zise nimic. Dup[aceea, uit`ndu-se iar[=i la cenu=a scrisorii, ]l ]ntreb[:

— S-a stins?— Da.— Apropie-\i scaunul de mine =i =ezi.El mi=c[ fotoliul spre d`nsa.— Te rog, ]nt`i ]nchide u=a c[ vine frig.El o ]nchise. Umbla ]ncet, ca ]ntr-o odaie ]n care s-ar ruga

cineva. Veni iar l`ng[ d`nsa, privind-o cu sfial[.— +ezi, te rog... +tii c[ azi-diminea\[ m-am de=teptat din

somn, cu credin\a nestr[mutat[ c[ ai venit. De ce ai venit?— Fiindc[ m-a chemat ministrul.— Altfel nu veneai?— Ba a= fi venit, dar mai t`rziu.Ea ]l privi ]n t[cere, dup[ aceea ]ncerc[ s[ z`mbeasc[.— De c`t[va vreme a ]nceput s[-mi fie fric[ de ceva

necunoscut; m[ tem s[ nu mor. E drept c[ nu prea am cuv`nts[ m[ ]ngrozesc de moarte, fiindc[ nu sunt fericit[. }ns[ dec`\iva ani m[ lega de via\[ o sim\ire nou[ =i puternic[. S[ \i-ospun?...

El se apropiase =i mai mult, =i-i luase m`na ]ntr-ale lui.— Dac[ nu e prea greu, spune-mi-o.Tincu\a se rezemase cu obrazul de spatele ]nalt al canapelei

=i-l privi cu ochii g`nditori:— }mi era drag cineva, at`t de drag, at`t de scump, ]nc`t

credeam c[ o s[ pot tr[i =i s[ m[ pot bucura de sim\irea meanou[. Dar se vede c[ nu se poate...

Mihai, mi=cat p`n[ la lacrimi, ]ncerc[ s-o opreasc[.— Te rog, Tincu\o, de ce vorbe=ti a=a?...— Vino mai aproape. |i-aduci aminte de copil[ria de pe

lac? Copil[rie, ce dulce copil[rie!... Ascult[-m[: a= vrea s[-\i

Via\a la \ar[

275

dau ceva. M-am preg[tit s[-\i dau un inel. Vrei s[-l prime=ti?De ce s[ nu-l prime=ti? Sau dac[ vrei s[-\i dau altceva...

Se uit[ la el z`mbind =i-i atinse fruntea cu degetul.— M[ ]n\elegi?— Te ]n\eleg de mult...Ea ]i acoperi gura cu m`na.— +tiu...— +i dac[ vrei s[-mi dai ceva, primesc; ]ns[ nu poate s[ fie

nimic mai frumos dec`t asta.+i, vorbind astfel, scoase ceasornicul din buzunar. Tincu\a

se uita la el nedomirit[.— De la cine ]l ai? ]ntreb[ cu temere.— De la sor[-mea. Ia deschide-l.Ea deschise un capac, dar nu g[si nimic extraordinar.— Deschide =i dincolo, sau s[ \i-l deschid eu...Pe sticla alb[ era o vi\[ de p[r, legat[ cu o panglicu\[ ro=ie.— O cuno=ti? ]ntreb[ Mihai.Obrazul ei se color[ de s`nge, un val de c[ldur[ ]i umplu

ochii de lacr[mi =i f[r[ =tire ]=i arunc[ bra\ele de g`tul lui. I seumplea pieptul de aer, de prea mult aer; se ]neca de emo\iune.}ncet, pe nesim\ite, i se l[sar[ bra\ele grele, capul ei c[zu pespate, =i r[mase galben[, ca moart[. El voi s[ se scoale de pecovor, speriat de paliditatea ei, dar o u=oar[ mi=care a bra\elor,ce se rezemau ]nc[ de d`nsul ]l f[cu s[ se opreasc[. Ea ]=iduse m`na bini=or la frunte, mi=c[ bra\ele ]n sus =i deschiseochii.

— Mi-a trecut. Nu te speria. Nu sunt mai ur`t[... E o impresiefugar[, pe care nu =tiu de o ]n\elegi: vi\a asta de p[r a p[stratun parfum, pe care-l reg[sesc ]n toate lucrurile mele vechi.C`nd ]l simt, ]mi pare c[ vremea n-a trecut, sau c[ a trecutat`ta vreme, ]nc`t eu, cea de atunci, am murit, iar eu, cea deacum, sunt alta. +i ]mi pare a=a de r[u c[ nu mai sunt cea deatunci! Poate, poate ar fi altfel...

Dup[ aceea ]ntinse m`na ]n aer, cu o mi=care at`t deu=oar[, dar at`t de f[r[ speran\[, ]nc`t spuse o lume de durere.

Duiliu Zamfirescu

276

Se uit[ un moment ]nainte-i, apoi se ridic[ ceva mai sus pecanapea, =i iar z`mbi.

— +ezi pe scaun... Te visez aproape ]n toate nop\ile. Tev[d aievea cum te mi=ti, cum prive=ti c`teodat[ cu ochii ]ng`nduri, =i puterea visului e a=a de mare, c[ a doua zi ]miaduc aminte c[ priveam =i eu tot acolo. +tiu tot ce faci, undete duci, la ce te g`nde=ti. +tiu c`nd e=ti trist, c`nd ]\i aduciaminte de mine. E o nebunie care m[ ]nc[lze=te, ]mi odihne=tespiritul. Doctorii socot c[ sunt bolnav[ de nervi. La ]nceput lespuneam c[ visez toat[ noaptea. Mi-au dat fel de fel de doctorii,care m[ f[ceau s[ dorm ca o piatr[. Le-am l[sat la o parte =im-am ]ntors la visurile mele.

}=i plec[ fruntea pe o lature =i se uit[ la el.— Dac[ nu te-a= mai visa, a= muri.Mihai o asculta, cu inima sf`=iat[. }i era fric[ s[ se mai

apropie de d`nsa, ca nu care cumva suflarea lui s-o ]nece.P[rea c[ nu mai \ine de p[m`nt prin nici o leg[tur[. Se ]ntinsepe covor =i-=i rezem[ capul de blana alb[ de pe picioarele ei,pe care o s[rut[ ]n ascuns.

Ea p[ru c[ se g`nde=te...— Ce stranii lucruri ]\i spun!... +ezi bine. Reaz[m[-\i capul

de picioarele mele. Vino mai aproape dac[ vrei.El veni l`ng[ d`nsa, aproape detot. Tincu\a ]i puse m`na pe

frunte, m`ng`indu-l. Voi s[ urmeze, dar s`ngele i se urc[ dinnou ]n obraz.

— E=ti prea aproape, zise ea, ]ncurcat[, r`z`nd, cu o tremu-rare o glasului ce o ]mpiedic[ s[ vorbeasc[.

El nu zicea nimic, ci se uita la d`nsa, r[t[cit ca ]ntr-un vis.— A= vrea s[ te \iu aproape de mine, dar mi-e fric[...}mi bate inima a=a de tare! +ezi colo.Mihai se supuse.— }\i spun lucruri ciudate. Dar e adev[rat. Tr[iesc numai

fiindc[ tr[ie=ti dumneata... A= vrea s[ te ]ntreb ceva: dac[ s-ar]nt`mpla s[-\i fie drag[ o alt[ femeie, c`t a= mai fi eu ]n lumeaasta, mi-ai spune-o?... Nu, nu, nu vreau protest[ri zadarnice.

Via\a la \ar[

277

— |i-a= spune.— Crezi c[ s-ar putea?— Nu cred.Ea z`mbi, trist. }l privi cu ochii pe jum[tate ]nchi=i,

cer`ndu-i parc[ socoteala ]n t[cere de ce spuse. Dar se]mbl`nzi repede.

Dup[ aceea, ceru lui Mihai s[-i istoriseasc[ despre via\alui de toate zilele, ce lucra, ce planuri avea pentru viitor, de-linteresa politica. }i f[g[dui s[ vin[ la Bucure=ti, la Sa=a, ca s[fie aproape de el. Voia s[-i vad[ camera de studiu, s[-i ating[lucrurile de pe mas[. }nchidea ochii cu o pl[cere copil[reasc[,g`ndindu-se la cele ce spunea.

Petrecur[ astfel mai toat[ ziua ]mpreun[. C`nd se ]ntoarseministrul acas[, Tincu\a dori s[-l vad[. }l primi cu o gra\ie at`tde m[surat[, cu at`t tact ]i vorbi, ]nc`t omul, cople=it depreocup[ri prozaice, se sim\i ridicat deodat[ ]ntr-o atmosfer[senin[, simpatic[. Ie=ind de la d`nsa, se mir[ cu Mihai denepotriveala dintre b[rbat =i femeie.

— Cum se poate s[ se piard[ o asemenea fiin\[ ]n mijlocullumii acesteia, plin[ de zizanii =i de meschin[rii?... Sunte\irud[, da?

— Da.— Ar trebui s-o ]ngriji\i. E p[cat: ]mi pare bolnav[.Mihai se opri, uit`ndu-se la =eful lui cum se plimba

preocupat. Vederea Tincu\ei l[sase ]n spiritul omului rece,melancolia faptelor nobile, uitate sau neuitate. P[rea cudinadinsul zdruncinat de vedenia c[l[toare ce-i trecuse pedinaintea ochilor. Surprinse ]ntr-o clip[ ad`ncul lucrurilor =ip[rea c[ le leag[ cu cine =tie ce umbr[ din propria lui via\[.Se opri ]n fa\a lui Mihai, vorbind ]ncet, cu vocea grav[:

— Natura e c`teodat[ de o nedreptate revolt[toare. Fa\[cu no\iunile noastre morale, e imoral[, oarb[. Cu drept cuv`ntau f[cut grecii, din destinul lor, un fiu al Chaosului =i al Nop\ii.

Graiul lui str[b[tu departe ]n sufletul t`n[rului. El r[masepe loc, uit`ndu-se ]n p[m`nt.

Duiliu Zamfirescu

278

Nici nu mai avur[ nevoie s[ vorbeasc[ despre conu Dinu =idespre ginere-s[u. Ministrul pricepuse, din tot ce-l ]nconjura,drama ce se petrecea sub aparen\e ridicole. }i fusese destul s[vad[ c`teva minute pe Tincu\a, ca s[ i se lumineze =i mai bine\es[tura ascuns[ a aparen\elor.

IXDar Tincu\a era fericit[. Seara, dup[ ce to\i se duser[ s[ se

culce, ea r[mase singur[.}n odaia ei ardea focul. Puse lum`narea pe scrin =i f[cu doi

pa=i spre oglinda cea mare. }n lumina ]ncruci=at[ a focului =i alum`n[rii se v[zu ]n mijlocul camerei, cu haina de m[taselungindu-se ]n penumbr[, ca o fantezie u=oar[. M`necile ]ic[deau bogate de pe umeri, cu capete negre de dantel[. Semi=ca ]n dreapta. Nevinovata ]nchipuire de sine o f[cea s[ secread[ de partea aceea ]nalt[. Cine =tie de ce. Era ostenit[.Pianul era deschis. +ezu pe scaunul lui =i-=i arunc[ ochii penote. Erau ni=te litere mari, albe, cu un pervaz negru. Lu[ caietul]n m`n[ =i-l ]ntoarse spre lumin[: Sonate Op. 27, nr. 2. DerGrä fin Julie Guicciardi gewidmet. I se p[ru c[ aude pentru]nt`ia=i dat[ numele acesta. Julie suna a=a de frumos! Cine o fifost?... Se scul[ din nou =i se apropie de oglind[; apoi se dep[rt[c`t putu =i se uit[ numai la rochie. Era alta, ]ntr-o alt[ lume,]ntr-o lume cald[ de poe\i =i de muzican\i, ]n azurul c[reia sevedeau ramuri ]nflorite. }=i aduse aminte de lucruri vechi, deun brocart r[mas de la maic[-sa, cu flori de crin. Se aplec[ pecovor =i ridic[ o batist[. Apoi veni l`ng[ scrin. Se rezem[ cucoatele de marmor[ =i se uit[ la portretul lui Mihai. Era unportret vechi. }l privi lung, at`t de lung, c[ i se p[rea c`teodat[c[ nu-l mai cunoa=te. }i trecu prin minte ]nceputul unui vals deChopin =i mi=c[ degetele pe piatra rece, ca pe piano.

Se dezbr[c[ ]ncet, r[m`n`nd mititic[. Intr[ ]n pat bini=or, ]=irezem[ capul pe pern[ =i se uit[ la flac[ra ce de-abia mai p`lp`iape v`rful c[rbunilor. G`ndurile ei se prindeau ]n mreaja somnului.

Via\a la \ar[

279

Din c`nd ]n c`nd i se p[rea c[ pune m`na pe momentul precis]n care adormea! „Acuma, acuma“, =i dormi, ]n adev[r, cucuno=tin\a limpede despre trecerea de la o stare la alta.

}ntru t`rziu se de=tept[. Focul se stinse cu des[v`r=ire. }nodaie era frig, dar ea asuda. Scoase batista de sub pern[ =i =i-otrecu pe frunte. Sim\i c[-i tremur[ m`na =i c[ tremur[ toat[.Visase, ca ]ntotdeauna, pe Mihai, — ]l visase c[ pleac[ f[r[ s-ovad[, pe ascuns, ca s[ n-o turbure. }=i l[s[ m`na ]n jos =i ascult[.Un huruit de tr[sur[ ce se pierdea pe uli\[ o f[cu s[ ridicecapul de pe pern[ =i s[ asculte. I se p[rea acum c[-=i aduceaminte exact de momentul c`nd ie=ise din curte — momentulc`nd ea se de=teptase. Tocmai de aceea se de=teptase, dezgomotul roatelor. Atunci se scul[ pe un cot ca s[ asculte maibine: nici o mi=care. Plecase.

Palid[, cu inima b[t`nd s[-i rup[ vinele, s[ri jos din pat,aprinse lum`narea, ]=i ]mbr[c[ ]n fug[ rochia, ]ncheind-o ici =icolo =i ie=i. Trecu prin coridorul cel lung =i prin salona=, =i seduse drept la camera lui Mihai, pe care o deschise, tr`ntindu=a de perete. Era cuprins[ de o dorin\[ ne]nfr`nt[ de a =tiadev[rul, de a-l constata ]n partea lui material[, d`nd de patulnedesf[cut =i de camera goal[.

C`nd colo, Mihai dormea la locul lui, somnul omului t`n[r,care a trecut o noapte ]n drumul de fier — iar odaia era plin[de lucruri aruncate peste tot.

Tincu\a r[mase ]ncremenit[, =i tocmai atunci i se p[ru c[se de=teapt[ din halucina\ia ce o st[p`nise cu at`ta putere. Eras[ scape sfe=nicul din m`n[. Dete ]napoi, retr[g`ndu-se cugrij[, fericit[ c[ nu o sim\ise nimeni, nimeni =i intr[ la ea, sedezbr[c[ repede =i se culc[ din nou.

C`nd ]=i reg[si c[p[t`iul cald =i ]nchise ochii, i se p[ru c[o cereasc[ m`n[ se coboar[ din aer =i ]i ridic[ de pe fruntep`cla visurilor rele, limpez`ndu-i g`ndurile. Mihai era acolo,sub acela=i acoper[m`nt cu d`nsa. Ce mai putea dori?

A doua zi diminea\a, pe c`nd ea se ]mbr[ca, femeia dincas[ ]i spuse c[ Mihai vrea s-o vad[.

Duiliu Zamfirescu

280

Se g[ti numaidec`t =i se duse drept la el. B[tu la u=e.— Intr[, ]i r[spunse vocea lui din[untru.Ea intr[, ]ncet, r`z`nd, pe c`nd el o privea cum inainta cu

pa=i m[sura\i, ca ]ntr-un menuet. Mihai ]=i str`nse lucrurile =ista ]ntr-un col\ pe canapea, cetind. Felul vioi cum se ]nf[\i=aTincu\a ]i p[ru at`t de ]mbucur[tor, ]nc`t nu se scul[ =i nu o]ntrerupse. D`nsa veni p`n[ l`ng[ el, =ezu =i, lu`ndu-i m`na,]i zise lung, cu ochii ]n ochii lui.

— Bun[ diminea\a. Cum ai dormit ast[-noapte?— Am dormit foarte bine, r[spunse el, s[rut`ndu-i m`na.— Cu visuri, f[r[ visuri?— F[r[. De ce?— N-ai sim\it nimic? n-a venit nimeni la dumneata?— Nu.— Da’ bine dormi! Vrei s[-\i ar[t cum dormi? Uite a=a.+i-=i str`mb[ capul pe o pern[, rezem`ndu-=i capul ]n piept,

ca cineva care cade de somn. Mihai r`dea:— Da, da; a=a dorm. De unde =tii?— Asta-i treaba mea.Apoi se uit[ ]mprejur.— Dar prin cas[, ce neor`nduial[ p[g`neasc[!... Una

aruncat[ ]ntr-o parte, alta ]ntr-alta, de \i se p[rea c[-s hainele apatru persoane, nu ale uneia singure.

El era din ce ]n ce mai mirat:— De unde =tii toate astea?Ea se sculase =i se uita la lucrurile lui de pe mas[,

sco\`ndu-le de prin tocuri, d`nd sticlu\ele pe la nas, ]nv`rtindfoarfecele ]n m`n[.

— Ce-i asta?— {sta este un cu\it =i o furculi\[, care se ]mbuc[ una

]ntr-alta, ca s[ nu rugineasc[.— Dar asta? A!... un puf! Dai cu pudr[?— Nu dau. Dup[ cum vezi, este o colec\ie de tot felul de

instrumente de ras, ]ntre care =i puful pentru cine pune pudr[.— Ce fel de ras. Cu\it =i furculi\[...

Via\a la \ar[

281

— Nu... Astea sunt aruncate ]n valiz[ de slugi, din alt[parte. Dar spune-mi, z[u, cum de cuno=ti modul meu de adormi!

Ea se uit[ lung, cu privirea bun[.— S[-\i spun: ast[-noapte am visat c[ plecai, f[r[ s[-\i iei

r[mas bun de la mine. M-am de=teptat. Tocmai atunci trecea otr[sur[ pe strad[. V[zusem lucrurile cu at`ta luciditate, ]nc`tnimeni din lume n-ar fi putut s[ m[ ]ncredin\eze c[ nu era a=a.M-am sculat, m-am ]mbr[cat ]n grab[ =i am venit s[ v[d cameragoal[. }\i spun: eram at`t de sigur[ c[ ai plecat, ]nc`t am intratde-a dreptul f[r[ s[ mai bat la u=[. C`nd colo... nu plecasei.

— Se putea s[ plec f[r[ s[ te v[d!— +tiu, — dar e a=a.Povestind cele ]nt`mplate, se sculase ]n picioare. Obrajii,

de regul[ palizi, erau colora\i; ochii, care totdeauna ardeau,de ast[ dat[ aveau privirea senin[. Mihai o lu[ de m`n[ =i oapropie de fereastr[.

— Ce este? ]ntreb[ ea mirat[.— Nimic: te g[sesc ast[zi foarte bine.Ea plec[ ochii ]n jos, apoi ]i ridic[ spre el, zic`nd ]ncet:— E=ti aici. Sunt fericit[... Nu pleci ]nc[.— M[ duc cu ministrul la Slobozia =i ne ]ntoarcem desear[.

Tocmai de asta voiam s[ te v[d. Tr[sura e gata.Ea ]l privi ]n ochi:— Da?...Apoi ]l lu[ de m`n[ =i-l trecu repede ]n salona=ul ei.— A=teapt[-m[ aici.Dup[ c`teva minute Mihai v[zu u=a deschiz`ndu-se, iar

Tincu\a venind la bra\ul ministrului. Ea se mi=ca ]ncet, leg[-n`ndu-se, venind ca o umbr[ ]n urma lui. Se uita la Mihai r`z`nd.Ministrul p[rea ceva cam ]ncurcat, dar se reculese repede.

— Uite, Mihai, doamna dore=te s[ r[m`i aici; eu doresc s[vii cu mine... Ce alegi?

Tincu\a se ]ntoarse repede spre el:— Dac[ dori\i dumneavoastr[, eu nu mai doresc nimic.

Duiliu Zamfirescu

282

— Ve\i vedea: nu-i a=a c[ alegi s[ r[mì? iar pe mine m[la=i s[ m[ duc singur?

Mihai se uita la am`ndoi, nedumerit. Ministrul ]l b[tu peumeri, prietene=te:

— R[mì, r[mì. Noi ne vedem la Bucure=ti ]n toate zilele.Apoi ie=i, ]nso\it de Mihai p`n[ la tr[sur[.C`nd se ]ntoarse ]n[untru, Tincu\a ]l a=tepta ]n mijlocul

salonului, vesel[. }i f[cu o reveren\[ ad`nc[, trimi\`ndu-i os[rutare pe v`rful degetelor.

— Nu-i pentru cine se g[te=te, ci pentru cine se nemere=te.— }\i sunt foarte recunosc[tor; dar... ce a zis ministru?— Recunosc[tor... =tii, cam a=a.— Te mai po\i ]ndoi?— Da?— Desigur c[ da. Nimai s[ nu i se par[ ciudat...— De ce? Eu te v[d a=a de rar... El te vede ]n toate zilele,

cum prea bine a zis. Ajut[-m[ s[ =ed. D[-mi blana. Pune-mi-ope picioare =i stai l`ng[ mine.

Mihai se supuse, o ajut[ s[ se rezeme bine de bra\elecanapelei =i se ]ntinse =i el pe covor.

Dar n-apucase s[ s-a=eze bine, c`nd v[zu pe Tincu\a pri-vind cu luare-aminte ]n aer, parc[ ar fi ascultat ceva. }n adev[r,se auzeau clopotele unui po=talion: T[nase Scatiu se ]ntorcea.

Ea ridic[ ochii =i mìnile spre cer, ca o mut[ protestare]mpotriva soartei. Mihai pricepu ce se petrece ]ntr-]nsa, cu at`tmai mult c[ tr[sura intra ]n curte. Se scul[ =i f[cu semn Tincu\eic[ se duce ]n odaia lui. Ea ]=i str`nse lucrurile ]mprejur =i a=tept[.

Dup[ pu\in timp, u=a se deschise, lovindu-se de perete, =iT[nase intr[, ]mbr[cat ]n =ub[, cu revolverul la brù, ca de obicei.

— A! v-a\i sculat[r[!... M[ bucur.Apoi se cotrob[i prin =ub[, rupse un nasture, ]njur`nd, =i

scoase o h`rtie din buzunar, pe care o arunc[ Tincu\ei:— S[ dai asta lui tat-tu s-o isc[leasc[.Tincu\a, mai ner[bd[toare dec`t alt[ dat[, se uit[ la el

piezi=:

Via\a la \ar[

283

— Dac[ intri plin de noroi ]n cas[, ]nchide cel pu\in u=a.— Ia sl[be=te-m[, c[ n-am poft[ de vorb[.+i ie=i.D`nsa deschise foaia de h`rtie =i prinse c[ ceteasc[. Era

slova lui Nae de la Ciulni\ei. P[rea un fel de declara\ie dinpartea lui conu Dinu, c[tre ministru, c[ nu vrea =i nu poate s[se duc[ la mo=ie, c[ nu ]ncuviin\eaz[ cererile \[ranilor, c[ aretoat[ ]ncrederea ]n ginere-s[u, etc. Tincu\a se trudea s[ prind[]n\elesul acestui act, dar nu izbutea. }l ceti =i-l receti f[r[ s[-lpriceap[. Atunci sun[ =i zise feciorului s[ pofteasc[ pe boier.Dup[ c`teva minute, T[nase se ivi ]n u=[, numai ]n pantaloni=i-n jiletc[.

— Ce este?— Vino-ncoace. De ce umbli numai ]n vest[: te-o ]nt`lni

cineva. +tii c[-i Mihai aici.— Ei, =i! Sunt ]n casa mea.— Tocmai de aia... Ce este h`rtia asta?— D[-o s-o isc[leasc[ =i nu m[ mai descoase.— O dau, dar explic[-mi, s[ =tiu ce spun...El se lep=i pe un scaun =i lovi cu pumnul ]n mas[.— Bine, nenorocito, nu sim\i cum m[ str`ng du=manii din

toate p[r\ile! N-ai auzit cum m[ reclam[ \[ranii dumneavoastr[,de la scofala de mo=ie ce am luat de zestre!...

Tincu\a se mi=c[ pe canapea =i ridic[ glasul.— Nu =tiu nimic.— Nu =tii nimic, ha? Da’ pe ce lume tr[ie=ti?B[tu-o-ar Dumnezeu de zestre s-o bat[, c[ mai bine ]mi

rupeam g`tul dec`t m[ ]nsuram!Ea se uit[ la d`nsul, lovind nervos cu v`rful degetelor pe

h`rtie.— Vorbe=te ]ncet, c[ e lume al[turi.El se smuci furios c[tre d`nsa:— Vrei, se vede, s[ zic ceva lumii de al[turi...D`nsa, ]n\eleg`nd c[ nu-i de scos la cale cu el, f[g[dui s[

vorbeasc[ lui conu Dinu.

Duiliu Zamfirescu

284

— S[ te duci numaidec`t la el, m-ai ]n\eles?Ea dete s[ se scoale.— Iac[ m[ duc.Scatiu ie=i. }n urma lui, Tincu\a r[mase pe marginea cana-

pelei, g`ndindu-se. Ce era de f[cut? S[ se duc[ la tat[-s[u,=tia mai dinainte ce ur[ groaznic[ avea b[tr`nul ]mpotrivalui Scatiu, din pricina mo=iei. S[ nu se duc[, ar fi ]nnebunit-ob[rbatu-s[u. }ntre ei doi, nu g[sea nici o sc[pare. Se uita ]np[m`nt, cl[tin`nd din cap.

— De ce nu m[ ia Dumnezeu?...Se sim\i p[r[sit[ de toat[ lumea, f[r[ putere, f[r[ speran\[

c`nd deodat[, ]i r[s[ri ]n minte imaginea lui Mihai. Da, asta ]iera singura m`ng`iere. Avu pornirea de a se duce spre el, ]ns[,ca oprit[ de voluptatea de a spera, r[mase locului; apoi se]ndrept[ c[tre tat[-s[u.

Spre marea ei mirare, conu Dinu f[cea exerci\ii de mers ]npicioare, se \inea cop[cel, trecea de la pat la mas[, ca uncopil.

— Da’ ce faci, tat[?El se uita la d`nsa, placid, cu o spr`ncean[ ridicat[ ]n sus,

de parc[ era pus[ ]n cui, =i urm[ s[-=i caute echilibru. Dup[c`teva momente de t[cere, se ]ntoarse spre d`nsa:

— Merge, merge. Trebuie s[ m[ mai mi=c, c[ altfel ]miamor\esc picioarele.

Mult[ vreme el fusese de alt[ p[rere; nu atinsese p[m`ntulluni ]ntregi, ca s[ nu se osteneasc[. Acum era de p[rerecontrarie.

Se uit[ iar la Tincu\a.— Tu e=ti mai bine? Ce ai acolo?— Am o h`rtie... pe care te rog s-o cite=ti =i s-o isc[le=ti.Conu Dinu se rezem[ de mas[, ]=i puse ochelarii =i ceti ]n

fug[ cuprinsul actului lui Scatiu. Apoi plec[ ochii ]n jos, piezi=,=i se uit[ la fiic[-sa peste ochelari:

— Ce face!?

Via\a la \ar[

285

Tincu\a luase un scaun =i =edea, cu m`inile pe genunchi. Elurm[ a o privi.

— +i tu ai vrea s[ m[ vezi isc[lind un asemenea act?— Eu nu vreau nimic.— Atunci pentru ce mi l-ai adus?— Fiindc[ mi l-a dat s[ \i-l aduc.— A!... \i l-a dat s[ mi-l aduci!... De ce nu vine dumnea-

lui?... S[ pofteasc[ aici la mine, s[ i-l arunc ]n obraz, neru=inatu!Vrea s[-l isc[lesc?... Poftim isc[litur[.

+i zic`nd astfel, rupse h`rtia cu furie ]n buc[\i.Tincu\a s[ri de pe scaun.— Tat[, ce faci!B[tr`nul boloc[nea ochii furios, vorbind ]ndesat cu dege-

tul ]n aer.— S[ pofteasc[ aici la mine!... S[ vie la mine, nebunu, s[-i

dau eu isc[litur[ de act!... Vrea act, ha? ca s[ m[ pun[ subepitropie de toat[ isprava?... +i tu ]ndr[zne=ti s[-mi ie=i cuasemenea p[c[to=ii, tu, fata mea, pe care te-am crescut ca peo floare, s[ nu te bat[ v`ntul, s[ nu te arz[ soarele, ha?...

Tincu\a se uit[ la el ]nlemnit[.— Ce s[ fac?— S[ nu prime=ti asemenea lucruri pentru mine, pentru tat[l

t[u... +i s[ m[ aperi, nu s[ m[ pui s[ isc[lesc pentru el!— Bine, tat[, ce s[ fac? Dumneata ]mi e=ti p[rinte, el ]mi

este b[rbat...— Vezi bine. +i dumneata te duci dup[ b[rbat...— Da’ ce s[ fac?Conu Dinu se uita la ea =i da din cap. Tincu\a urm[, ]ncet:— Au venit s[tenii no=tri s[-l reclame la prefect.— La ministru, nu la prefect. S[-l reclame la ministru, =i la

vod[, =i la Dumnezeu, c[ i-a jupuit ca un t`lhar. Pe mine de cenu m-au reclamat la nimeni?

— Dumneata erai din cale afar[ bun cu d`n=ii...— A=a?!— Cum a venit un om cu voin\[ s-au sup[rat.

Duiliu Zamfirescu

286

— Va s[ zic[, eu n-aveam voin\[? Frumos.Tincu\a se duse la el s[-l m`ng`ie.— Nu, tat[, nu te sup[ra.El o ]ndep[rt[ de la d`nsul.— Fugi, fugi, c[ m[ m`hne=ti.— Te rog, tat[... Ce s[ fac?... El m[ gone=te, dumneata m[

gone=ti... Sunt a=a de nenorocit[!— El te gone=te!?... Te gone=te!...+i zic`nd astfel, voi s[ se repeaz[ spre u=[, cu ochii

injecta\i de s`nge, dar se ]ncurc[, se ]mpletici =i c[zu. Tincu\as[ri s[-l ajute, ]ns[ de-abia se \inea ea ]ns[=i pe picioare.Chem[ slugile, ]l ridicar[ de jos =i voir[ s[-l pun[ pe pat. Sezd[tea s[ se scoale =i s[ plece. Cu mare greutate ]l lini=tir[=i-l f[cur[ s[-=i ia locul ]n fotoliu.

Tincu\a, ie=ind de la el, era cu des[v`r=ire nimicit[. Steteun moment ]n coridor =i se g`ndi. Ce s[ fac[? Nu mai avea nicicel pu\in h`rtia neisc[lit[.

Atunci, prins[ de un fel de curaj, p[ru c[-=i reg[se=tecalmul obi=nuit: ]nt`mple-se ce se ]nt`mpl[. Astfel, reintr[]n salona= =i a=tept[.

Dup[ pu\in timp, veni Scatiu. El aflase de la slugi desprestarea lui socru-s[u, =i clocotea de m`nie. Se plimba de colop`n[ colo, ca o hien[, f[r[ a zice o vorb[. Deocamdat[ se opri]n fa\a Tincu\ei.

— N-a vrut s[ isc[leasc[, a=a-i?Tincu\a ]n[l\[ din umeri.— N-a vrut. Las[ c[-i ar[t eu!...Apoi se ]nv`rti prin cas[, =i iar veni ]n fa\a ei.— S[ =tii c[ m`ine cer de la tribunal s[-l puie sub epitropie.

Dac[ e nebun, nebun s[ fie...— De ce vorbe=ti a=a? E tat[-meu.— N-ai mai fi avut parte de el!+i zic`nd astfel, se apropie de d`nsa ]n ]ncepu s[ strige:— Nu-l vezi c[-i nebun!... E nebun de legat!... Sunte\i cuto\ii o cas[ de nebuni, =i el, =i tu, =i tot neamul vostru!

Via\a la \ar[

287

Tincu\a se scul[ bini=or =i voi s[ ias[. El ]i t[ie drumul.— Unde pleci? Ai s[ stai aici s[ m-ascul\i.Ea se opri ]n loc =i se uit[ la d`nsul:— Vrei s[-mi scurtezi via\a detot.— Da’ las[ c[ e=ti neam al dracului, nu pieri cu una cu

dou[. Am s[ m[ duc la tribunal...Pe c`nd el ]ncepea din nou, se deschise o u=e, =i Mihai

intr[. T[nase, care uitase cele ce-i spusese Tincu\a, r[masecu gura c[scat[.

— Bin[ ziua, domnule T[nase.El ]=i muie glasul detot:— Da’ de unde ie=i=i, m[i neni=orule?— Eram aici. Te rog s[ m[ ier\i c-am auzit f[r[ voia mea

cele ce spuneai Tincu\ei... Ministrul mi-a vorbit de]nt`mplarea asta, ]ns[ f[r[ s[-i dea importan\[. Dac[ vrei,vino la mine s[-\i explic...

+i trecur[ am`ndoi ]n camera lui Mihai.

XDup[ ce T[nase ie=i, Tincu\a r[sufl[. Se duse ]n odaia ei, =i

r[mase la geam, uit`ndu-se ]n gr[dina desfrunzit[.O asemenea via\[ era cu neputin\[ de suportat.}ncotro se ]ntorcea cu mintea, vedea numai pr[pastie:

b[rbatu-s[u ]i era odios, se revolta ]mpotriva societ[\ii care-ltolera, ]mpotriva lui Dumnezeu care-l \inea pe picioare;tat[-s[u devenise egoist, copil[ros, st[p`nit numai de g`ndulmo=iei. }i trecuse prin cap ideea desp[r\eniei, ]ns[ groaza descandal o f[cuse s[ dea ]napoi ]nfrico=at[. Ce era de f[cut?

O lega de lume fata =i, cu un sim\[m`nt mai personal, Mihai.}ns[ am`ndoi stau oarecum ]n partea nestatornic[ a vie\ii.Acolea, l`ng[ d`nsa, nu era dec`t necaz =i chin.

Ideea mor\ii ]i ]ncol\ise ]n minte de mult. Se sim\ea bolnav[=i n[d[jduia c[ poate s[ moar[ cur`nd. Dar, tinere\ea lupta, =imoartea venea ]ncet.

Duiliu Zamfirescu

288

Scena din urm[ cu b[rbatu-s[u o revolta, o exaspera. Mihaiauzise cum era tratat[ ]n casa ei, =i ]n loc s[-i fie recunosc[toarec[ pusese cap[t injuriilor, se sim\ea umilit[, ]njosit[; c`t putuses[ sufere ea singur[, f[r[ ca al\ii s[ =tie, suferise; dar s[ fiebatjocorit[ aproape ]n fa\a lui Mihai, ]n auzul lui, i se p[rea cuneputin\[ de r[bdat.

Deschise geamurile =i respir[ cu putere. }i era cald. Sedesf[cu la g`t =i-=i puse coatele pe marginea ferestrei,g`ndindu-se. Ce f[r[ de =art mai era =i lumea asta! Cine efericit ]ntr-]nsa? Violen\ii =i apoplecticii. Cei bl`nzi =i f[r[ voin\[sunt victime. Dar, fiindc[ ]n\elegea c[ e a=a, de ce nu-=i schimba=i ea firea? }ns[ po\i s[-\i schimbi firea?

Ce-ar fi fost oare, dac[ s-ar fi desp[r\it de b[rbatu-s[u?Scandal. Ei, =i? Se cuvine s[ pui ]n cump[n[ fericirea ta cuopinia lumii? +i prinse a g`ndi cum s-ar fi dus la Sa=a, cum arfi tr[it aproape de Mihai, c`t i-ar fi fost de devotat[. Dar conuDinu? cui s[-l lase? Era h[r\[gos, crud, copil[ros, dar ]i eratat[. De c`te ori lua lucrurile mai aproape, i se f[cea mil[ deel. +i pe d`nsul ]mprejur[rile ]l aduser[ ]n halul ]n care era,]mprejur[rile =i lipsa de voin\[. Lipsa de voin\[. Ce vorb[ =iasta! Cine era vinovat de lipsa lui de voin\[? Natura, Dumnezeu.Dar nu Dumnezeu care face asemenea lucruri nedrepte e ofiin\[ imoral[. Atunci la cine s[-\i mai ]ntorci ochii? La nimeni.La p[m`nt. La nefiin\[.

Logic, a=a p[rea. }ns[ ]i era drag Mihai. Ce drag ]i era!Se sim\i cuprins[ de frig, dar urm[ cu ]nc[p[\`nare s[ se

g`ndeasc[ la Mihai. Pe al doilea plan al con=tiin\ei se iveaumbra mor\ii. O dedublare a personalit[\ii sale morale o f[ceas[ aspire cu o parte c[tre fericire, iar cu alta c[tre moarte. Pec`nd se g`ndea la Mihai, ideea c[ ar putea s[ r[ceasc[ desf[cur`ndurile planului ]nt`i al con=tiin\ei =i r[s[ri luminoas[ ]nainteatuturor. Ce bine ar fi fost! S[ moar[ de moarte bun[, dar repede;s[ ]nceteze de a mai suferi.

U=a se deschise ]ncet =i Zoi\ica intr[. Ea r[mase ]n mijloculod[ii, str`ng`nd din umeri. Tincu\a ]nchise geamurile cu grab[

Via\a la \ar[

289

=i chem[ pe fat[ la d`nsa. Se uit[ la ea lung, g`ndindu-se ]ntr-oclip[ la o infinitate de lucruri. Cu cine seam[n[? Ar fi putut s[semene cu tat[-s[u. O mi=care nervoas[ o f[cu s[ dea pe Zoi\icala o parte =i repede, iar s-o apropie de d`nsa. Fata sim\i obrazulmame-sei rece, mìnile reci.

— E=ti ]nghe\at[ de frig, mam[. Ai fost afar[?— Nu, drag[; am deschis fereastra s[ mai schimb aerul.Feti\a se duse la sob[, lu[ cu mìnile ei micu\e un lemn =i-l

puse pe foc, mai puse unul =i ]nc[ unul; apoi str`nse porti\a =ise strecur[ pe v`rful degetelor, cu gravitate.

Tincu\a o privea dus[ pe g`nduri. Ochii ei p[reau a zicecopilei: „care va fi =i soarta ta! pe ce mìni vei ]nc[pea!“Atunci ideea mor\ii o ]nfior[. Chem[ fata, o lu[ ]n bra\e =i os[rut[, str`ng`nd-o la piept cu o nespus[ mil[.

C`nd re]nt`lni pe Mihai, se sim\i st`ngace, ]ncurcat[. Nu]ndr[znea s[-l priveasc[ ca s[ nu vad[ ochii lui comp[timitori.Ideea umilin\ei se ]mpletea ]n mintea ei, ca o ma=in[riecomplicat[, cu at`tea roate =i roticele suflete=ti, ce o f[ceaus[ sufere. Ceea ce p[rea amor propriu r[nit era numai o bl`nd[]nchipuire de sine; voia s[ se p[streze, ]n imaginile lui, curat[,desf[cut[ de orice leg[tur[ trivial[. +i cuvintele lui b[rba-tu-s[u, zise ]n auzul lui Mihai, o p[taser[.

A doua zi, ministrul =i Mihai plecar[.Tincu\a, de la geam, se uit[ lung ]n urma lor.C`nd ei pierir[ ]n zare, ea r[mase ]n col\ul ferestrei, pri-

vind departe ]n v[zduhul fumuriu, f[r[ nici o leg[tur[ ]ntre ea=i lume. }i r[s[ri ]n minte o imagine bizar[: Julie Guicciardi, =io cut[ misterioas[ de rochie: rochia ei din oglind[...

XILa o lun[ dup[ cele ]nt`mplate p`n[ aici, Mihai cu sor[-sa

=i cumnatu-s[u c[l[toreau din nou spre Tincu\a, de ast[ dat[]ns[ ca s-o duc[ la groap[.

Duiliu Zamfirescu

290

O depe=[ a lui Scatiu, cu dou[ zile ]nainte, ]i chema =i-iruga s[ aduc[ doi doctori, cei mai mari din Bucure=ti, „f[r[ ase uita la pre\“; o alt[ depe=[, isc[lit[ „cel mai nenorocit om“,]i vestea c[ „totul s-a sf`r=it“.

Era prin luna lui ianuarie. Gerul ]nlemnise toat[ calea. Uli\elepustii sc`r\ìau sub picioarele rarilor trec[tori. C`te o saniegoal[, cu doi bouleni pipernici\i, mergea spre barier[.

Niciodat[ nu v[zuse Mihai firea trist[ a lucrurilor ]ntr-olumin[ mai potrivit[. Gr[m[di\i c`te trei ]n sania lui Scatiu,t[ceau. Fiecare se sim\ea ap[sat de apropiata ]nf[\i=are a mor\ii.

}n adev[r, se vedea de departe poarta lui Scatiu ]mbr[cat[]ntr-o ]nvelitoare neagr[ monumental[. C`teva birji intrau =iie=eau f[r[ rost, goale sau cu lume necunoscut[.

Cea dintì persoan[ de care deter[ fu coana Profira. La sunetulclopo\eilor, ea ie=i din odaia ei de jos =i ]ncepu s[ se boceasc[.}i s[rut[ pe c`tetrei pe am`ndoi obrajii, c`nt`nd aceea=i melopeecaden\at[: „Tincu\o, mam[! — Tincu\o, mam[!“

C`nd d`n=ii se duser[ sus, ea chem[ pe Costea la d`nsa,puse mìnile ]n =olduri =i ]ncepu s[-l judece:

— Da’ [=tia ce mai caut[?— Or fi venit pentru moartea cuconi\ei.— Pentru moartea cuconi\ei, ha? da’ locant[ nu e ]n t`rg —

duc[-se la locant[! Ce caut[ pe urechile lui fii-meu? Tot el,sireacu!

Slugile fiind ocupate, iar Tincu\a moart[, coana Profirapusese m`na pe chei; astfel toat[ ziua era beat[.

Pe c`nd Mihai =i Sa=a se urcau sus, Scatiu le ie=i ]nainte.Ro=u, cu genele umflate, cu gulerul c[m[=ii ]n negru, p[reamai hidos dec`t de obicei. Se arunc[ de g`tul lui Matei, =i, c`tera de lung =i de bleg, ]ncepu s[ se boceasc[ =i el, ca mam[-sa,cu glas mare =i cu radicale:

— Am pierdut-o, vere Matei, am pierdut-o! S-a dus de lanoi, veri=oar[ Sa=a! M-a l[sat singur, m-a abandonat,nenorocitul de mine!

Via\a la \ar[

291

+i cu ochii ]nchi=i, cu pumnul la frunte, scr`=nind dindin\i, merse ]naintea lor, duc`ndu-i spre salonul ]n care eramoarta.

La vederea chipului Tincu\ei, ridicat sus pe pern[, alb, senin,cu majestatea mor\ii ]ntip[rit[ ]n toate liniile, Mihai sim\i unval de durere c[ i se urc[ ]n piept =i c[-l podide=te pl`nsul, cuhohot. R[mase l`ng[ u=[, cu ochii ]n batist[, pl`ng`nd f[r[ s[se mai poat[ st[p`ni. Sa=a luase un scaun =i se a=ezase ]n fa\ar[posatei, pe c`nd Matei se uita la d`nsa.

Intrat[ ]n st[p`nirea lini=tei de veci, s-ar fi zis c[ Tincu\a numurise, ci numai trecuse ]n lumea ei cea dreapt[. Cu m`inilestr`nse pe piept =i cu flori ]n jurul capului, p[rea c[ adormiseg[tindu-se. F[cliile ce ardeau =i v`rful pantofilor noi, ce ie=eaude sub rochie; mirosul de t[m`ie; batiste ]nmuiate ]n ap[ decolonie; aerul de groaz[ al celor dimprejur, ]njosorau oarecumrecea frumuse\e a mor\ii. Via\a ei chinuit[ se stinsese ]ncet,prelung, f[r[ s[ lase ]n formele de acum dec`t ]ntip[rirea celuidin urm[ moment al con=tiin\ei, c[ ]nceteaz[ de a suferi. D`nsamurise cu no\iunea clar[ a fericirii de a nu mai fi.

+i c`nd acestea se citeau pe chipul ei, T[nase se credeadator s-o c[ineze c[ a murit. Dup[ ce mai da o rait[ pe lacump[r[turi, unde num[ra lum`n[rile aduse din t`rg, intra ]nsalon =i ]ncepea s[ geam[:

— Ah, nevast[, de ce m-ai l[sat tu pe mine!Apoi v[z`nd pe Zoi\ica cu ochii plini de lacr[mi al[turi de

Sa=a, ]ndemna s[ pl`ng[:— Pl`ngi, pl`ngi, nenorocit[ orfan[! Mam[ ca a ta, pu\ini

au avut ]n lumea asta...+i acolea pe loc, se ]ntoarse c[tre femeia de la capul

moartei =i-i zicea, lung =i t[r[g[nat:— Mario, rupe fe=tila de la f[clia aia, c[ p[teaz[ covoru. Cei doi-trei oameni cu sufletul la locul lor, ce erau de fa\[,

se sim\eau dezgusta\i de at`ta nesim\ire =i pref[c[torie. El ie=ealini=tit, se ducea ]n birou, unde deschidea casa de bani, scoteasticla cu rom =i bea din plin, ca s[-i treac[ de inim[ rea.

Duiliu Zamfirescu

292

}n mijlocul celei mai mari t[ceri se auzi deodat[ glasul luiScatiu strig`nd:

— Fugi! S[ nu te v[d ]naintea ochilor, cobe! Lua\i-l! da\i-lafar[!

Matei ie=i ]n v`rful degetelor s[ vad[ ce se petrecea.}n fa\a lui Scatiu, care urla furios, un om b[tr`n, c[zut ]n

genunchi, se ruga de el s[-l lase s[ intre. Matei recunoscu peStoica \iganul, fostul vizitiu al lui conu Dinu. Se duse la Scatiu=i-l lu[ de bra\, trec`nd cu el ]ntr-o odaie vecin[.

Stoica intr[ plin de z[pad[, ]=i l[s[ c[ciula la u=[, se apropiede moart[ sughi\`nd, =i-i s[rut[ m`na. Apoi se uit[ la d`nsa,cl[tin`nd din cap. I se ]nnodau lacrimile ]n barb[. El nu putearosti dec`t un singur cuv`nt: „St[p`nic[, st[p`nic[“. Se retrase=i se f[cu nev[zut.

C`t despre conu Dinu, nimeni nu se ]ngrijea de el. P[r[sit]n voia slugilor, singur, neputincios, pirotea ]n scaunul lui, str[inparc[ de cele ce se petreceau ]mprejur. Numai c`nd v[zu peSa=a, ie=i din nesim\irea lui aparent[ =i ]ncepu s[ pl`ng[ ca uncopil. Se ]ncle=tase de m`inile ei, rug`nd-o s[-l ia d`nsa:

— S[ nu m[ la=i, feti\o, s[ nu m[ la=i, c[ m[ omoar[ =i pemine.

O adev[rat[ teroare ]l cuprinsese, din ceasul c`nd v[zusepe T[nase intr`nd la d`nsul cu vestea c[ Tincu\a murise.Gemetele, urletele, blestemele lui ]nfrico=ar[ pe conu Dinumai mult dec`t =tirea ce-i aducea.

Sa=a c[uta s[-l lini=teasc[, f[g[duindu-i c[ se va ]ntoarcepeste pu\ine zile =i-l va lua cu d`nsa la Bucure=ti. B[tr`nul oprivi disperat:

— Va s[ zic[ m[ la=i...Ea ]ncerc[ s[-i dovedeasc[ c[ nu era cu putin\[ s[-l ridice

numaidec`t din casa lui Scatiu, f[r[ s[-i dea b[nuieli. ConuDinu nu mai r[spunse nimic, ci r[mase cu ochii ]n p[m`nt.

Nepoat[-sa ]l privea ]n t[cere, g`ndindu-se ce era def[cut. Se vedea bine c[ b[tr`nul ]nv`rtea ceva prin minte.Ea se temea s[ nu-=i pun[ =i el cap[t zilelor. C[ut[ din nou

Via\a la \ar[

293

s[-l ]ncredin\eze c[ nu se duce la Bucure=ti dec`t ca s[-ipreg[teasc[ odaia. El t[cu.

}nmorm`ntarea Tincu\ei se petrecu ]n acelea=i condi\iunide solemnitate =i declamare. Totul era bogat, dar totul \inea dereclam[ =i de fal[. }n urma carului funebru mergea T[nase,]ntre Matei =i Mihai. La fiecare r[sp`ntie, Scatiu se credeadator s[ sperie lumea cu gemetele. }=i pusese ]n minte, fiindc[a=a ]i convenea, s[ fac[ r[spunz[tor de moartea Tincu\ei pe unbiet doctor jidan. }=i c`nta vorbele pe nas, ca un \`rcovnic:

— Unde o duce\i!... S[ nu o trece\i pe sub ferestrelemi=elului!... B[nic[! Nae! Vasile!

Numele ]ngrijitorilor de pe la mo=ii erau astfel invocate lafiecare col\ de uli\[, ca m[rturie a durerii ce-l cople=ea, ]nfond ]ns[ pentru ca s[ se vad[ puterea =i bog[\ia lui.

La cobor`rea sicriului ]n morm`nt, Scatiu p[ru c[ ]nnebu-ne=te. }n fantezia lui, excitat[ de alcool =i de pl`nsetele sincereale celorlal\i, acest act al punerii ]n p[m`nt, ]n adev[r cel maimi=c[tor din toate, i se ]nf[\i=a ]ntr-un mod at`t de ciudat, ]nc`tnu-=i mai putea st[p`ni urletele. Era con=tiin\a soartei noastrecomune, care revolta via\a v`njoas[ =i violen\a din el.

Matei enervat ]l str`nse de bra\:— Nu mai striga a=a!Glasul lui poruncitor p[ru c[ sugestioneaz[ pe Scatiu. El

t[cu deodat[: lu[ o m`n[ de p[m`nt ]nghe\at =i o arunc[ ]ngroap[. C`nd totul se sf`r=i, plec[ repede spre sanie, ]ncovoiat=i t[cut. Se ]nveli cu tartanul pe picioare, d`nd din cap:

—S-o ia dracu via\[!...Apoi, adres`ndu-se vizitiului:— Haide, b[iete.

XIIDe la vestea ce i-o adusese Mihai, c[ \[ranii lui

reclamaser[ ministrului, conu Dinu nu mai avea pace. Erape jum[tate olog, astfel c[ nu putea s[ ias[ ]n t`rg =i s[plece de acolo drept la mo=ie.

Duiliu Zamfirescu

294

}n luna din urm[, pe c`nd Tincu\a era bolnav[, conu Dinutrimisese ]ntr-o zi s[-i cheme un birjar. }l tocmise cu 30 de leis[-l duc[ la Ciulni\ei.

F[cu aceast[ ]ncercare pe fa\[, sper`nd c[ Scatiu nu va]ndr[zni s[-l opreasc[. Dar se ]n=el[: Scatiu ]ndr[zni, ba dete=i o pereche de palme birjarului.

De atunci b[tr`nul se concentr[ ]n sine =i deveni mai bl`nd.Dup[ moartea Tincu\ei, ceru s[ vad[ pe ginere-s[u. }l rug[

bini=or s[-i trimit[ un croitor ca s[-=i fac[ haine negre. Dup[c`teva zile, iar voi s[-l vad[. }i vorbi despre feti\[, rug`ndu-l s-otrimit[ la Bucure=ti, la Sa=a. Scatiu ]i ]mplini toate gusturile,sau ]i f[g[dui s[ i le ]mplineasc[, dar totdeauna cu aceea=icondi\ie: s[ nu mai ]ncerce s[ plece.

}ntr-o diminea\[, conu Dinu ]i ceru sania s[ se duc[ la baie.— Bucuros.Vrei s[-\i dau =i pe Costea s[ te ajute?— Cum vrei.— Ba nu: cum vrei dumneata.B[tr`nul se g`ndi. N-avea nici o nevoie de Costea, dar \inea

s[ nu de=tepte b[nuieli.— Doar s[ m[ ajute s[ m[ urc ]n sanie. La baie m-o da jos

un om.— Va s[ zic[ nu-\i trebuie.— Nu.T[nase porunci s[ ]nhame caii. Conu Dinu ]=i puse o pereche

de pantofi gro=i, ]=i lu[ =uba =i c[ciula, dete femeii s[-i a=eze]n sanie peria de cap =i prosoapele, =i astfel, ajutat de fecior,plec[.

De mult[ vreme nu ie=ise el din cas[. Aerul rece ]l ]nsufle\i.Vorbi vizitiului cu interes de tot ce ]nt`lnea ]n cale, dar vizitiulr[spundea numai cu gura jum[tate: era d[sc[lit de Scatiu.

La poarta b[ilor stau c`teva birji. Sania lui conu Dinu intr[]n ograd[, el se dete jos cu mare grij[, =i intr[ ]n[untru. Sania]ntoarse =i se puse s[-l a=tepte.

Dar peste pu\in timp b[tr`nul deschise u=a =i chem[ pe vizitiu.

Via\a la \ar[

295

— Ia ascult[, f[ bun[tate, te rog, d[ o fug[ p`n[ acas[ =iadu-mi briciurile: cere-le de la Maria =i, aici d[-le ]ngrijitorului,pentru mine.

Vizitiul porni numaidec`t. El ]l p`ndi p`n[ ce se dep[rt[;apoi spuse b[ia=ului c[ are pu\in[ treab[ ]n t`rg, ]l rug[ s[-lurce ]ntr-o sanie de birje =i s[ primeasc[ briciurile ]n numelelui, c[ se ]ntoarce.

De ]ndat[ ce fu singur cu birjarul, ]i zise:Mai b[iete, tu e=ti st[p]nul saniei?— Eu, cucoane.— Ai cai buni?— Buni detot.— Po\i s[ ]nhami numaidec`t =i pe ceilal\i doi =i s[ m[

duci la Ciulni\ei?— Numai c`t te-i =terge la ochi cucoane.— C`te parale vrei?Birjarul se g`ndi.— E cam departe… sunt dou[ po=ti bune… vreme de iarn[…— Scurt, scurt, c`t vrei?— S[-mi dai doi poli, boierule.— Bine. Mi=c[-te.Bidiviii o rupser[ la fug[. Dup[ cinci minute intrau ]ntr-o

curte jidoveasc[, plin[ de z[pad[ b[t[torit[. Birjarul scoaseal\i doi c[lu=ei, ]i ]nh[m[ ]naintea celorlal\i =i pornir[.

Conu Dinu ]=i ridicase gulerul de la blan[ peste cap,ascunz]ndu-se de team[ s[ nu-l cunoasc[ cineva.

C`nd fur[ afar[ din ora= =i dete cu ochii de ]ntinderea luciea c`mpului, i se p[ru c[ ]ntinere=te. De doi ani ]l \ineau ]nchis!De doi ani nu mai r[suflase la lumina larg[ a =esului! Drumulpe unde mergeau ]l cuno=tea din copil[rie; =tia numele tuturorsatelor, al tuturor popasurilor; copacii erau desfrunzi\i =i tri=ti— =i totu=i lui ]i p[rur[ toate noi, toate frumoase.

— Ia ascult[, birjar: =tii s[ m`i?— +tiu, cucuoane.— Dac[ =tii, s[ te v[d. Am zis 40 de lei: ]\i dau 50.

Duiliu Zamfirescu

296

La a=a vorb[ duioas[, biciul ]nv[luia dintr-o dat[ pe rota=ipe ]nainta=i, iar sania zbura pe p`rtia drumului.

Cu c`t mergeau mai repede, cu at`t emo\iunea lui conuDinu cre=tea. I se p[rea c[-l ajunge Scatiu de pe urm[. Lafiecare minut se uita ]nd[r[t.

+i avea dreptate s[ se team[.Vizitiul, venind s[ cear[ bricile, d[duse oarecari b[nuieli

lui Scatiu, fiindc[ el =tia c[ socru-s[u nu se mai r[dea de mult=i ]=i t[ia barba cu foarfecele; cu toate astea nu zise nimic. Semul\umi s[ ]ntrebe pe vizitiu dac[ ]n adev[r ]l l[sase la baie.

Acesta, sigur de sine, se ]ntoarse dup[ vorba lui conu Dinu=i dase pachetul ]n m`na ]ngrijitorului; apoi se pusese s[ a=tepte.}ns[, dup[ vreun ceas, r[zbit de frig, se cobor`se din sanie =i sepreumbla de colo p`n[ colo izbindu-=i m`inile de umeri.C`teodat[ ]=i arunca ochii ]n[untru, doar l-o vedea cineva. +i]n adev[r, intendentul b[ilor, =tiind c[ nu e nimeni ]n[untru,ie=i la el =i-l ]ntreb[ pe cine a=teapt[.

C`nd ]n\elese el c[ conu Dinu fugise, s[ri pe capr[ =i plec[]n goana cailor.

— Tiii! e r[u de mine!Intr[ pe poart[ ca un n[uc, l[s[ h[\urile =i se duse la st[-

p`nu-s[u ]ntr-un suflet:— Cucoane, boierul cel b[tr`n a fugit!...Scatiu s[ri ]n sus.— Unde a fugit? Cum a fugit?— Nu =tiu, vai de maica mea! L-am l[sat la baie... =i am

venit dup[ brice. C`nd m-am ]ntors ]napoi, eu \ineam c[-i]n[untru... De unde s[ =tiu eu?

Scatiu ]l privi o clip[ chior`=, apoi se repezi la el =i-l lu[la b[taie:

— Te-ai v`ndut lui, mi=elule!... Stai c[ te ]nv[\ eu minte.St[p`nul da ca un orb, iar sluga se ap[ra cu am`ndou[

m`inile duse la cap.— Iart[-m[, boierule, c-am gre=it... nu-s vinovat.— S[ ]nhami caii numaidect, tic[losule! Pe c`tepatru, m-ai

]n\eles?

Via\a la \ar[

297

Vizitiul se repezi la grajd, iar Scatiu se duse s[-=i ia blana,parc[ nimic nu se ]nt`mplase ]ntre ei.

Dup[ zece minute ie=eau pe poart[ ca o vijelie. }n goanalor nebun[ peste c`mp, treceau v[i, dealuri, g`rle ]nghe\ate,alerg`nd dup[ sania lui conu Dinu. La fiecare cinci minute,Scatiu se ridica ]n picioare sau ]=i ]ntindea g`tul ]n v`nt, caun copoi, s[ prind[ urma fugarilor. Lumea de pe la c`rciumi,care v[zuse trec`nd cele dou[ s[nii, ca dou[ v`rtejuri, seuita mirat[ dup[ ele.

}nainte de a ajunge la Ciulni\ei, conu Dinu se opri o clip[]n satul Balta, cu ai c[rui locuitori avusese T[nase alt[dat[proces =i cu care nici acum nu tr[ia bine, =i le spuse ]n fug[ s[vie la curte. Prin satul lui de asemenea se opri la dou[-treicase =i chem[ pe oameni.

}n vreme de iarn[, \[ranii robotesc primprejurul casei, maidreg c`te ceva, mai stau la c`rcium[, dup[ cum se ]nt`mpl[.Vestea se r[sp`ndi prin sat ca fulgerul.

Nae Eftimiu =i Aglaia r[maser[ ]ncremeni\i c`nd deter[ cuochii de conu Dinu. Alergar[ s[-l coboare din sanie, uit`ndu-seunul la altul.

— Da’ ce-i asta, unchiule?B[tr`nul le arunc[ o privire ]ncruntat[.— Ce s[ fie nepoate: ia am venit la mine acas[.}l urcar[ sus, ]l duser[ ]n vechea lui odaie, care acum

devenise odaia lui Scatiu, ]i aprinser[ foc. Aglaia ]i detedulcea\[, ca =i cum ar fi fost cei mai supu=i ai lui slijitori.

Conu Dinu z[ri pantofii lui Scatiu, de marginea patului.F[r[ a zice o vorb[, ]i ridic[ de jos cu bastonul =i-i arunc[ ]nfoc. Aglaia ]l privea cu ochii holba\i:

— Da’ ce faci, unchiule?— Asta-i treaba mea. F[ bun[tate =i schimb[ patul, scoate

plapuma, =i salteaua, =i mindirul, s[ ias[ mirosul de mitocan,m-ai ]n\eles?

Aglaia ]n\elesese c[ n-avea ]ncotro. Se supuse, dar cum`nie. Aglaia era st[p`na de curte. Vechea prietenie cu T[nase

Duiliu Zamfirescu

298

se urma =i acum sub ochiul binevoitor al d-lui Eftimiu, =i ]nvirtutea acestei prietenii d`nsa f[cea ce vrea.

B[tr`nul ceru s[-i aduc[ un fotoliu, se dezbr[c[ de =ub[ =i=ezu la o mas[, g`ndindu-se.

— A=a!... zise el cu mul\umire.Odat[ ajuns la mo=ie i se p[ru c[ a intrat ]n ]mp[r[\ia lui:

aici nu se mai temea de Scatiu.}n vremea asta, toat[ lumea din curte era ]n mi=care. Nimeni

nu ]n\elegea ce se petrecea, dar fiecare se sim\ea ]n nelini=te.V[tafii vechi fuseser[ ]nlocui\i cu al\ii, oameni de ]ncrederede-ai lui T[nase, care aduseser[ pe s[teni la disperare. Le=ileerau pref[cute, dup[ ideile noului st[p`n; hambarele mutatedin loc; p`n[ =i arga\ii nu mai erau aceia=i.

Pe c`nd slugile lui T[nase se adunau s[ vad[ ce se petrece,\[ranii intrau p`lcuri, p`lcuri ]n curte, vorbind ]ntre d`n=ii:

— A venit boierul, m[?— A venit, m[.— Mare scofal[!...— Da’ nu Scatiu, m[.— D-apoi cine?— Boierul nostru.— Conu Dinu?— P[i cum. Vezi r[cl[ma\ia noastr[?— Da de unde =tii tu, m[i Tudosi?— D-apoi c[ l-am v[zut, m[i b[iete.Oamenii nu prea vreau s[ cread[, fiindc[ =tiau c[-l \ine

z[log Scatiu la ora=.Pe c`nd ei vorbeau astfel ]ntre d`n=ii, se auzir[ clopo\eii

de la o sanie de pe drum: ajungea T[nase ]n goana cailor.De ]ndat[ ce intr[ ]n curte, el ]n\elese cum stau lucrurile. Era

galben-verde de m`nie. Se ridic[ ]n picioare =i se uit[ la s[teni.— Ce vre\i dumneavoastr[, oameni buni?Ei ]=i scoaser[ c[ciulele =i se apropiar[ domol de d`nsul.— Bun[ vremea, coane.— Ei, ce-i?

Via\a la \ar[

299

— P[i ce s[ hie... Ia, mai veniser[m pe la curte =i noi...c-am auzit c-a sosit boierul cel b[tr`n.

— A sosit, da-i cam bolnav. Veni\i mai spre sear[.+i s[ri din sanie duc`ndu-se sus.Cum intr[ ]n cas[, ]=i dezbr[c[ blana =i dete n[val[ la

socru-s[u.— Cu mult[ plec[ciune, boierule.Conu Dinu sta tot la mas[. Cum ]l v[zu ]=i ]ntoarse privirile

]n alt[ parte =i r[spunse pe acela=i ton:— Mul\umim dumitale.T[nase ]ncuia u=a. B[tr`nul ]ncepu s[ strige:— Nu-ncuia u=a! nu-ncuia u=a!— Nu urla a=a, c-avem de furc[ am`ndoi.— Nu-ncuia u=a!— Mi-ai fugit de-acas[, ha?— Nu-ncuia u=a!Ochii b[tr`nului stau s[-i ias[ din cap. El striga c`t ]l lua

gura, repet`nd acelea=i cuvinte: „Nu-ncuia u=a“. Scatiu fu silits[ descuie u=a.

— Pentru ce mi-ai plecat de-acas[, boierule?Conu Dinu p[ru c[ se lini=tise.— Pentru c[ a=a am vrut.— A=a ai vrut?— Da.— A=a? Stai c[ te-nv[\ eu minte.+i zic`nd astfel, se scul[ =i chem[ pe Nae.— Spune lui Chiru s[ vie-ncoace cu Ilie — =i s[ schimbe caii.Nae ]l lu[ la o parte =i-i =opti ceva la ureche. T[nase se

repezi afar[, la oameni, furios.— M[i fra\ilor, vre\i, se vede, s[ m-aduce\i la disperare. Ce

c[uta\i ]n curtea mea!... Duce\i-v[ la ministru!Unii dintre s[teni plecar[; al\ii nu.— Pe noi ne-a chemat boierul nostru.Scatiu ]ncepu s[ zbiere.— Boierul vostru!... Chivule, Ilie, da\i-i afar[! afar[!

Duiliu Zamfirescu

300

V[t[=eii luar[ lumea mai cu bine, mai cu r[u =i o scoaser[afar[ din curte, ]nchiz`nd por\ile. Scatiu se ]ntoarse la socru-s[u, urmat de cei doi in=i.

— Acuma, tat[ socrule, s[ ne r[fuim am`ndoi. Pune\im`na pe el, m[.

B[tr`nul v[zuse de pe fereastr[ cum ]l p[r[siser[ \[ranii, =i,neav`nd nici o putere, ]=i plecase capul pe mas[ =i pl`ngea.Cei doi v[tafi puser[ m`na pe el. Scatiu poruncea:

— Da\i-i =uba =i aduce\i un curmei.V[tafii aduser[ blana =i fr`nghiu\a.— Lega\i-l!Chiru ]l ]nf[=ur[ ]n blan[ =i-l leg[ cu fr`nghia pe deasupra.

Apoi ]l luar[ pe sus s[-l puie ]n sanie. Caii ]ns[ nu erau gata.A=tept`nd, ei putur[ vedea, cu to\ii, peste gard, c[ s[tenii nuse risipiser[, ci a=teptau. Atunci T[nase porunci celor dou[slugi s[-=i aduc[ pu=tile.

C`nd sania fu gata, a=ezar[ pe b[tr`n, ca pe un sac, ]ntr-uncol\. Scatiu se sui al[turi. Chiru pe capr[, l`ng[ vizitiu, iar Ilie]n coad[. Astfel, pornir[.

}ns[ ]n loc s[ ias[ pe poarta cea mare, sania trecu pe suble=i, ]n fuga cailor, =i se ]ndrept[ spre poarta de la arman. S[tenii,care a\ineau drumul, ]n\eleser[ g`ndul lui Scatiu =i o pornir[ ]ngoan[ ]n partea aceea. Cei mai sprinteni ajunser[ la timp =ideter[ s[ apuce caii ]nainta=i de d`rlogi, dar caii, tineri, seferir[, speria\i, =i se strecurar[ printre lume. Oamenii blestemau=i mai alergau ]n urma s[niii, doar s[-=i verse focul — c`nd, dedeparte v[zur[ venind ]naintea fugarilor al\i oameni, din altsat: erau \[ranii din Balta.

Scatiu, care ]n\elese primejdia, zise lui Chiru s[ trag[ unfoc ]n v`nt, iar vizitiului s[ dea gur[ cailor. }ns[ sperieturapu=tii, ]n loc s[ le fie de-a bun[, mai r[u le stric[. B[lteniia\inur[ drumul cailor, strig`nd. Scatiu apuc[ h[\urile dinm`na vizitiului =i voi s-o ia peste c`mp — dar unul din]nainta=i, d`nd ]n =an\ul =oselei, c[zu. At`ta fu destul ca s[pun[ m`na oamenii pe el. Calul se scul[, t`r] pe un fl[c[u

Via\a la \ar[

301

prin z[pad[, ]ns[ f[r[ spor. Repede, sania fu ]nconjurat[ dintoate p[r\ile. Scatiu s[ri jos, lu[ pu=ca din m`na lui Chiru =idete s[ se apere. O lovitur[ de ciomag peste bra\, venit[ cadin cer, ]l f[cu s[ scape pu=ca =i s-o rup[ la fug[. Lumeadup[ el. Fu ajuns =i culcat la p[m`nt, f[r[ s[ se =tie de c[zusingur sau ]l r[sturnar[ ceilal\i.

Ce se petrecu atunci nimeni nu-=i putea da seama. }ntr-oclip[, ]l f[cur[ f[r`mele, f[r[ zgomot, f[r[ vaiete.

Ancheta judec[toreasc[ g[si ]n creierii lui turti\i, pietre, cuie,o basma rupt[, pe care furia poporului le adusese ca o ap[ mare.

Pe c`nd oamenii se ]ntorceau s[ judece pe v[t[=ei, doidintre d`n=ii reveneau la cadavrul lui Scatiu, aprin=i de ur[, =i-idau cu tocul cizmei ]n cap. Unul era Lefter, din procesulb[ltenilor, altul Stoica, \iganul din Ciulni\ei. Unul avea der[zbunat bicele de pe obraz; altul moartea lui Forga=.

Iar conu Dinu r[mase s[ tr[iasc[ mai departe, olog =i singur,]ns[ st[p`n ca mai ]nainte pe p[m`nt, pe p[m`ntul care-i fuseseat`t de drag, ]n care se n[scuse, pe care tr[ise =i ]n care aveas[ se odihneasc[ pe veci, cu credin\[ c[ acolo ]i va fi bine, c[]n aceast[ gÖ-mÒthr1 va g[si, ca cei vechi, nemurire, r[splat[=i pedeaps[.

1 Ghe-meter (gr.) — p[m`nt-mam[.

Duiliu Zamfirescu

302

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

Cl[dit[ pe ]ncetul, dar p[truns[ de o unitate de concep\ie, opera luiDuiliu Zamfirescu merit[ o cercetare de totalitate =i o situare cu at`t mainecesar[ cu c`t scriitorul a suferit nedreptatea soartei. [...]

De=i face parte din genera\ia urm[toare lui Eminescu, adic[ dingenera\ia lui Caragiale, Delavrancea, Vlahu\[ =i Co=buc, intra\i ]n plin[lumin[, Duiliu Zamfirescu e ]nc[ ]n umbr[ =i ]n indiferen\a publicului(]n 1911 — n. e.) mai ]nt`i din faptul c[ scriitorul nu =i-a dat m[suratalentului dintr-o dat[, ci a debutat prin ]nceputuri nesigure =i f[r[ ooriginalitate precis[. Nimic nu fixeaz[ mai repede dec`t originalitatea,chiar c`nd nu se sprijin[ pe un suport sufletesc mai mare =i pe un talentmai robust; accentul personal impresioneaz[ chiar de r[m`ne numaiun simplu accent. Captiv ]ns[ al unor influen\e str[ine =i, ]nainte dea-=i fi limpezit personalitatea, Duiliu Zamfirescu a fost ]nt`mpinat apoide pana incisiv[ a lui C. Dobrogeanu-Gherea care, presim\ind ]ntr-]nsulun temperament =i o ideologie diferite de ale lui =i un artist mai fin dec`tscriitorii din =coala Contimporanului s[u, era firesc s[ ]ncerce s[-ldoboare c`t se putea ]nc[. }n spiritele multora o umbr[ de nesiguran\[s-a ridicat, a=adar, peste cele dint`i lucr[ri, de altfel =ov[itoare, ale„pesimistului de la Soleni“. Duiliu Zamfirescu =i-a continuat totu=iactivitatea mai departe, ad[ug`nd oper[ l`ng[ oper[, dar ]n[bu=it, f[r[r[sunet, deoarece =i mi=carea de la S[m[n[torul a trecut peste d`nsulf[r[ cru\are, ca =i peste d. I. Al. Br[tescu-Voine=ti sau D. Anghel.

Mai rafinat dec`t to\i „s[m[n[tori=tii“, mai complex, mai cult,f[uritor mai discret al limbii, muncitor literar mai con=tient ]ndragostea lui pentru tot ce e rom`nesc, Duiliu Zamfirescu a fost totu=i]nl[turat din circula\ia public[. Literatur[ de armonizare social[ =ideci nu numai icoana unei singure p[ture, ci icoana ]ntregului neamrom`nesc, =i poporani=tii au opus aceea=i du=m[nie operei lui, deoarecescriitorul ne-a zugr[vit =i alte elemente, =i ]n mijlocul demagogieisocialiste sau na\ionaliste a continuat s[ cread[ c[ mai e o p[tur[

CUPRINS

Via\a la \ar[

303

conduc[toare cinstit[, cult[, dotat[ suflete=te; c[ mai exist[ boieri cudragoste de p[m`ntul str[mo=esc, omeno=i fa\[ de \[ran, =i cu un]nsemnat rost ]n evolu\ia noastr[ istoric[, ]n relolu\ia de la 1848, ca =i]n Unire, ]n alegerea lui vod[ Carol ca =i ]n r[zboiul de la 1877... [...]

De voie=te s[ ne cunoasc[ ]n p[r\ile noastre s[n[toase, Ardealul e dators[ se ]ndrepte spre opera lui Duiliu Zamfirescu; de voie=te s[ se vad[ ]ntr-oicoan[ idealizat[, s[ se ]ndrepte iar[=i spre opera aceluia=i scriitor, care]ntr-un roman a c`ntat vigoarea =i puritatea rasei ardelene.

Via\a la \ar[ e un poem al vie\ii c`mpene=ti [...]C`nd o oper[ literar[ dovede=te o dragoste at`t de real[ pentru via\a

de \ar[, pentru p[m`ntul tutelar, c`nd ne zugr[ve=te at`tea suflete cinstite,idealiste, cum poate s[ nu fie privit[ ca o oper[ nu numai estetic[, ci =is[n[toas[ =i ]n[l\[toare? C`nd un scriitor arat[ iubire pentru \[ran, cumpoate fi privit ca un du=man al \[r[nimii? [...]

+i c`nd o oper[ risipe=te at`ta poezie simpl[, un optimism at`t des[n[tos, at`ta dragoste pentru orice valoare etic[, scris[ fiind cu o art[discret[; cu sim\ul m[surii =i al limbii — cum poate s[ nu fie privit[ ca ooper[ clasic[ =i na\ional[? [...]

Duiliu Zamfirescu s-a f[cut istoriograful urma=ilor acestei boierimimijlocii cu dragoste de neam, de p[m`nt =i de \[rani, a p[strat totu=i]nsu=irile distinctive ale clasei lor. [...]

Duiliu Zamfirescu a fost ]nainte de toate un artist =i, poate, unul dincei mai mari stili=ti din c`\i a cunoscut literatura rom`n[. Elegan\[,sobrietate, noutate ]n expresie, amestec ponderat de arhaisme =i deneologisme — sunt notele esen\iale ale acestui stil ce =i-a desf[=uratvolutele armonioase ]ntr-o serie de romane de valoare inegal[, din careva r[m`ne, probabil, Via\a la \ar[, prin echilibrul de realism =i de idea-lism, prin poezia p[m`ntului =i a vechii noastre boierimi iubitoare dep[m`nt, =i, mai ales, prin neuitata crea\iune a Sa=ei. Acest stilist armonios,care =i trupe=te avea linia apolinic[, prezint[ ]ns[, prin cine =tie cefatalitate, defectul ]ntrist[tor al unei dezarmonii suflete=ti [...]

Eugen LOVINESCU

Era ]n acest om, sangvin, voluntar, d`rz, m`ndru, nu numai de scrisuls[u =i de talentul s[u, dar de puterea sa fizic[ =i de elegan\a c[utat[ a]mbr[c[min\ii sale materiale cu care s-o duc[ ]nainte m[car dou[zeci deani (e vorba de anul 1922, anul mor\ii scriitorului — n. e.)

Duiliu Zamfirescu

304

}n ultimile zile l-am v[zut la Academie, cu tot p[rul lui alb, era gata s[poarte r[zboi oric`nd, cu oricine, pentru convingerile sau numai pentrufanteziile sale, care-i erau mai presus de orice. Dac[ l-a r[pus ceva, a fostdesigur osteneala z[d[rniciilor politice la care l-au supus ]n ultimii anianume prietenii. C[ci ]n politica rom`neasc[ nu l-a adus pe d`nsul oaplecare deosebit[, o chemare net[g[duit[, nici o credin\[ c[reia s[ fi fost]n stare a-i sacrifica totul.

Nu, s-a dus unde nu-l reclama nimic =i unde n-avea nimic de ]ndepli-nit. Cu exagerata lui sim\ire de poet, cu u=oara poz[ a romanticului dingenera\ia lui s-a fr[m`ntat cu toat[ lumea, =i-a ]nstr[inat prietenii, nu =i-ac`=tigat du=manii =i a otr[vit un organism oxtraordinar de puternic, caren-a putut rezista.

Acei care la morm`ntul lui au aflat laude pentru d`nsul, puteau g[simotive de mustrare pentru d`n=ii.

„Partidul“1 se putea completa =i f[r[ s[ ruineze pe acest om distins.

Nicolae IORGA

Ceea ce uime=te totu=i la Duiliu Zamfirescu e p[strarea [...] a=a de credincioas[=i de vie a amintirilor =i impresiilor vie\ii tr[ite la \ar[, de unde-l va dep[rta,]ndat[ dup[ ]ncercarea de profesorat, cariera diplomatic[ (1888). }n primuls[u mare roman, Via\a la \ar[ (1894), anume scene de v`n[toare pe lac, cunevinov[\ia copilei care iube=te pe b[iatul de l`ng[ d`nsa =i dezmiard[ miloas[pas[rea pe care el a r[nit-o, anume convorbiri \[r[ne=ti, scena de ]nalt[ noble\esufleteasc[ ]n care t`n[rul venit din str[in[tate ]nfrunt[ bestiile poli\iene=ticare chinuiesc pe \[ranii ridica\i contra nedrept[\ii, zguduitoarea scen[ din aldoilea roman, T[nase Scatiu, ]n care fostul denun\[tor al cons[tenilor s[i,ajuns st[p`n de mo=ii =i domn de oameni, ucide calul care s-a proptit pe drum=i zdrumic[ ]n b[taie pe vizitiul \igan care pl̀ nge animalul =i blesteam[ pe acelacare e, totu=i, un uciga=, arat[ aceast[ indestructibil[ leg[tur[ a celui ]nstr[inatcu brazda na=terii lui [...] Indispunea ce-i drept, ]ntr-o epoc[ de socialism ruralla tineret, nota pe care o d[ el unor \[rani de un spirit inferior =i cu=u\i la gur[,totu=i mai de treab[ dec`t ]nv[\[torii =i preo\ii lor, =i, cu mult mai mult, dec`t osocietate de sus, ]n care abia de se g[se=te vreun tip simpatic, ca =i prin prea multediscu\ii de un caracter mai mult vulgar =i adesea inutil.

Nicolae IORGA

1 A=a-numitul „partid al poporului“ condus de generalul Averescu.

Via\a la \ar[

305

[...] Via\a la \ar[! [...]Mai ]nt`i, acest roman e lipsit aproape cu totul de acea filozofie, care

face pete dizgra\ioase ]n alte opere ale acestui scriitor. }n al doilea r`nd,satira e serioas[ =i justificat[ pe deplin. T[nase Scatiu =i neamul lui e r[u=i primejdios. E ]nc[ goril[.

}n Via\a la \ar[ sunt multe lucruri. E cucoana Diamandula, mamaduioas[, e Tinca, „fata“, e Micu, „poetul“, de care ]ns[ s-a f[cut prea marecaz, dar mai cu seam[ e Sa=a Com[ne=teanu, unul din tipurile cele maiideale de feminitate din toate literaturile. [...]

Sa=a e creat[ cu mijloacele cele mai mari ale artei. +i mai ]nt`i cu zg`rcenie.Romanul este ea, =i cu toate acestea, dac[ adun[m toate pasagiile ]n care evorba de d`nsa, nu ob\inem prea multe pagini. [...] Pu\in ne spune scriitoruldespre d`nsa. El o ]nf[\i=eaz[ tr[ind. E procedeul lui Tolstoi.[...]

Este Duiliu Zamfirescu un imitator, ori cel pu\in un elev al lui Tolstoi— pe care-l admira?

E posibil ca scriitorul nostru s[ fi ]nv[\at =i la =coala lui Tolstoi. Unscriitor e ucenicul literaturii ]ntregi =i ]n special al scriitorilor cu care areo ]nrudire sufleteasc[ =i deci ]i plac, ]i convin, ]i frecventeaz[ =i de la carenu poate s[ nu ]nve\e. Dar scriitorul original at`t datore=te mae=trilor. IarSa=a nu are nimic rusesc.[...]

Dar aceast[ lume de obicei e lumea Sa=ei, e clasa boierna=ilor. Hot[r`t,ceea ce este mai distins ]n literatura noastr[ se datore=te boierimii mici —Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, d. Br[tescu-Voine=ti sunt martori.[...]

D. Br[tescu-Voine=ti ne-a dat mai ales b[rbatul ideal din aceast[ clas[— cu tonul d-sale liric; Duiliu Zamfirescu ne-a dat mai ales femeia dinaceast[ clas[ — cu tonul lui lini=tit, mai realist.

Dar aceast[ clas[ a fost. Acum Pan[ Tr[snea Sf`ntul, NeamulUdre=tilor =i Via\a la \ar[ sunt pagini de istorie, care ]nchid supremadistinc\ie atins[ c`ndva de sufletul rom`nesc, dezvoltat ]n condi\ii prielnicesub\ierii intelectuale =i morale a rasei.

Garabet IBR{ILEANU

Cu poezii byroniene debut[ =i Duiliu Zamfirescu [...] Apoi se ]ndreapt[spre un „clasicism“ care e ]n fond acela al lui V. Alecsandri din Rodica: osensualitate vaporoas[ =i dulceag[, un hora\ianism prin pana lui Naum =ia lui Oll[nescu. }n Italia poetul r[sfoi mult pe Carducci, =i ale sale Imnurip[g`ne imit[ ]n titlu celebrele Odi barbare. Boul lui, cu toate protestele,

Duiliu Zamfirescu

306

e rud[ cu solemnul bove carduccian, ]ns[ melancolic, ]n stil volneyan.Clasicismul lui Zamfirescu e acela rece al lui De Bosis, f[r[ m[car s`ngelede rodie al lui D’Annunzio, ]mpreun[ cu care ]ncearc[ acorduri amintindelegiile romane ale lui Goethe. Pu\inele poezii ce r[m`n, foarte gra\ioase,sunt dintre acelea ]n care u=oara preocupare de moarte ia corp, f[r[mitologie, ]n fumul alb al prafului de B[r[gan, pastelurile de c`mp ]ntradi\ia Eliade =i Alecsandri [...].

Ca teoretician al romanului, Duiliu Zamfirescu ia pozi\ie antinatu-ralist[. El ]n\elege s[ fie un realist, s[ respecte autenticul semnificativ, ]nfapte =i ]n limb[. Comb[t`nd flaubertianismul, el se face ap[r[tor alprocesului-verbal, cu at`tea decenii ]naintea lui André Gide, ]n\eleg`nd acita textual, spre indignarea lui Maiorescu, care e pentru refacerea artistic[,un ordin de zi al generalului Cernat, ca fiind mai plin de dramatism prinnaiva lui am[nun\ime. }n practic[ scriitorul nu merge a=a de departe cureforma, =i ciclul Romanul Com[ne=tenilor e curat zolist. Obiectul observat nue individul ci familia =i prin ea na\iunea. Ca =i ]n seria Les Rougon-Macquart,indivizii sunt aparen\ele unor agen\i din afara spiritului, morbiditateaatavic[, alcoolul, mizeria, ]n cazul nostru mai ales surparea unei claseprin adulterarea s`ngelui. Pozitivismul ]n roman duce ]n mod fatal laidealism. C`nd cuno=ti cauzele r[ului, po\i s[-l evi\i, =i a ar[ta omeniriibuna cauz[ final[ este a o determina spre bine ]n marginile =tiin\ei. }nVia\a la \ar[ ne este ]nf[\i=at[ clasa boiereasc[ prin c`teva familii „care s-austrecurat prin negura fanariot[“; ]n T[nase Scatiu constat[m strecurarea]n mijlocul ei a arenda=ului mojic, brutal, r[u; ]n }n r[zboi boierimea esl[bit[ din cauza ]mperecherii cu elemente impure, frivol[, dezaxat[, de=i]nc[ ]n posesia virtu\ilor str[mo=e=ti. }ndrept[ri e un roman finalist.Urma=ul Com[ne=tilor, al boierimii din \ara liber[, se c[s[tore=te cu fataunui preot ardelean, chip de a spune c[ rom`nimea degenerat[ de dincoacenu se va regenera dec`t ]mprosp[t`ndu-se cu s`nge curat transilvan. Cascriitor propriu-zis, Duiliu Zamfirescu e onorabil, de=i ]mpins s[ pun[ ]npostur[ dezagreabil[ personagiile care-i sunt antipatice. Astfel ]n Via\a la\ar[ Com[ne=tenii sunt prea boieri, prea de\in[tori ai tuturor ]nsu=irilorumane, fa\[ de o clas[ nou[ simbolizat[ ]n be\iva coan[ Profir[. |[ranii,care sunt ]mbr[\i=a\i cu ochi bun, vorbesc ]ns[ ]ntotdeauna autentic.Latura cea mai original[ a romanelor este inten\ia de a nota intimitateadintre sufletele fine, clipele de extaz erotic. Apare pentru ]nt`ia oar[ paginaanalitic[, oric`t de exterioar[, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o

Via\a la \ar[

307

stare ]n sine, studiat[ monografic. Scriitorul surprinde indiferen\aconversa\iei ]ntre ]ndr[gosti\i, atmosfera de frivolitate distins[ =i delicat[,contradic\iile suflete=ti ale femeii, triste\ile nemotivate, euforiapremerg[toare m[rturisirilor. Se memorizeaz[ mai bine T[nase Scatiu,de=i, ca toate romanele lui Duiliu Zamfirescu, n-are volumul trebuitor.Scatiu e un Dinu P[turic[, inferior suflete=te, parvenit obscur ajuns mo=ier,deputat, ]n fine so\ul unei fete de boier. Scatiu e caricat de autor, ]nnegritcu ur[, totu=i nu f[r[ via\[. E o imagine fugitiv[ =i autentic[, ]n bazac[reia cititorul poate construi mental un erou. Romanul con\ine paginisubtile ori viguroase: scenele demostr`nd imbecilitatea senil[ a lui DinuMurgule\, deznod[m`ntul cu uciderea de c[tre \[rani a lui Scatiu. }nr[zboi intereseaz[ mai ales la ]nceput cu str`ngerea tuturor eroilor, cudibuirea sentimentelor, cu sentimentalismul frivol, monden, care vinepu\in =i de la Tolstoi, ]ntruc`t avem de-a face cu o societate de oameniboga\i, cu profesii mai mult decorative, plictisi\i, cultiva\i, maniera\i,]n=el`ndu-se cordial =i intr`nd ]n dram[ cu \inut[ distins[. }n }ndrept[ri,latura cea mai nimerit[ este studierea acelui fel de sfial[ care la ardeleancaMia se socote=te a veni dintr-o educa\ie s[n[toas[ =i necomplicat[.F[r[ a fi un mare romancier, Duiliu Zamfirescu merit[ elogii pentrufine\ea unor analize, pentru crearea atmosferei mondene, ]n fine,pentru sobrietatea stilistic[ =i intui\iile lui ]n leg[tur[ cu tehnicaromanului.

George C{LINESCU

}n =irul romanelor de mai t`rziu, dar mai cu seam[ ]n Via\a la \ar[[...], ]n care temperamentul lui stilistic ajunge la formele unui clasici=mplin de m[sur[ =i claritate, Duiliu Zamfirescu renun\[ ]n cea mai mareparte la manierismul trecutului. Analistul naturalist al st[rilor suflete=tist[ruie, ba chiar se dezvolt[ ]n el, f[r[ s[ mai simt[ nevoia apelului lanomenclatura =i dialectica =tiin\ei. Lirismul cap[t[ o pedal[ grav[ =i simpl[,=i reflec\ia general[ ader[ parc[ mai ad`nc la impresia direct[. [...]

Numeroase sunt pasagiile Vie\ii la \ar[ ]n care am[nuntul realist,umoristic sau gra\ios, d[ via\[ =i adev[r tablourilor.[...]

}ntocmai ca mai to\i scriitorii reali=ti rom`ni, p`n[ c`nd un Alexan-dru Macedonski cucere=te sectoare noi ale artei descriptive, DuiliuZamfirescu este mai ales un pictor al omului =i al peisagiului, mai mult

Duiliu Zamfirescu

308

dec`t al lucrurilor =i al interioarelor, care apar totu=i uneori ]n paginilelui. Remarcabil[ este apoi sub pana autorului Vie\ii la \ar[ sau T[naseScatiu pictura st[rilor de mul\ime, cu at`ta vreme ]nainte ca L. Rebreanus[ dezvolte larg posibilit[\ile acestui motiv. Vrednic[ de aten\ie este =ievocarea vie\ii interioare, cu afund[ri ]ntr-o lume de imagini construitedup[ alte legi dec`t acele ale aten\iei voluntare [...].

Caracterul at`t de modern al procedeului nu poate sc[pa nim[nui =iel alc[tuie=te punctul cel mai ]naintat al artei de analist a lui DuiliuZamfirescu, atent[ la enigmele vie\ii suflete=ti.

Tudor VIANU

[...] Meritele lui cele mai trainice sunt de prozator. Un loc comun alcriticii =i istoriei literare l-a fixat ]n continuitatea lui Nicolae Filimon. [...]Dar Filimon e un ochi ce vede pitorescul unei epoci, cu mult[ culoare =iveracitate, ]n zugr[virea moravurilor =i a atmosferei timpului; romanullui e un document artistic de frunte =i precedeaz[, ]mpreun[ cu Ion Ghica(de fapt, un romancier care-a preferat forma fragmentar[ a memoriilorunei construc\ii romane=ti), proza de pitoresc balcanic a lui I. L. Caragialedin Kir Ianulea, =i acea str[lucit[ fresc[ de desfr`u =i poezie a lui MateiuCaragiale, din Craii de Curtea-Veche.

Filimon e ]ns[ un psiholog conven\ional =i un foiletonist care nu sesfie=te s[ foloseasc[ mijloacele tehnice =i stilistice ale romanului popular.

Duiliu Zamfirescu e total lipsit de pitoresc; spirit echilibrat, armonios,stilist sobru =i f[r[ culoare, ambi\ia lui a fost s[ creeze romanul psihologic alunei familii, a Com[ne=tilor, =i s[ fixeze etapele evolutive ale unei clase sociale,a boierimii, ]n reprezentan\ii ei cei mai reliefa\i. [...] }nsu=i procedeul decontrast psihologic e de alt[ natur[ la Filimon =i la Duiliu Zamfirescu[...]. [...]

Superior ]n construc\ia epic[ lui Filimon =i chiar lui M. Sadoveanu(pentru epoca ]n care au tr[it paralel), Duiliu Zamfirescu a avut o alt[deficien\[, p[gubitoare creatorului romanesc: lipsa de via\[ ad`nc[ =icomplex[ a personagiilor. Afar[ de Via\a la \ar[, care e un tot armonios =icare este r[sfr`ngerea luminoas[ a unui mod de a sim\i via\a ]ns[=i, toatecelelalte romane, din ciclul Com[ne=tilor n-au viabilitate, fiindc[ nu fixeaz[precis nici chiar siluetele tipurilor.

Diuliu Zamfirescu nu dep[=e=te portretul epic, ]n mi=care, ]n cel maibun din romanele lui. [...] Romanul Via\a la \ar[ se valorific[ ]n totalitatealui, prin fine\ea am[nuntului, prin atmosfera sentimental[, prin arta

Via\a la \ar[

309

alc[tuirii =i a expresiei, prin ]nse=i suprafe\ele lui limpezi =i netede, prin toat[acea fericit[ ]mpletire de daruri, care poart[ pecetea sensibilit[\ii unui scriitorce nu se poate confunda cu altul. Aci se aude rezonan\a timbrului s[usufletesc, aci se cristalizeaz[ limitele =i posibilit[\ile creatorului epic.

Pompiliu CONSTANTINESCU

P[str`nd propor\iile =i referindu-ne mai ales la optica social[, DuiliuZamfirescu este, cu riscul unei compara\ii hazardate, un Balzac alRestaura\iei noastre, al epocii postrevolu\ionare, din p[cate f[r[ for\aepic[ a scriitorului francez, arunc`ndu-=i toat[ ura =i dispre\ul asupranoii clase, ]n spe\[ ar[nd[=imea, =i lu`nd partea boierimii ]n al c[reidestin istoric se ]ncumet[ a mai crede. Conflictul dominant ]n Via\a la\ar[ antreneaz[ nu at`t dou[ for\e sociale antagoniste, c`t dou[realit[\i.[...]

Poet liric prin structur[, Duiliu Zamfirescu nu reu=e=te s[ se obiectiveze=i nici s[ coboare prea ad`nc ]n sufletul eroilor s[i. Mai ales b[rba\ii ni se]nf[\iseaz[ ca ni=te formule ]nchise, f[r[ posibilitatea unei evolu\ii, a uneiminime transform[ri. Tiparele acestui clasicism ]ngust contrazic, de altfel,ideea de roman ciclu, care nu prime=te p`n[ la urm[ dec`t o acoperireformal[. Spre deosebire de Dinu P[turic[, pe care-l vedem cum se ridic[de la cea mai umil[ treapt[ de slujba= p`n[ la rangul cel mai ]nalt, T[naseScatiu se g[se=te la cap[tul procesului s[u de parvenire. El nu mai suport[nici o modificare de ordin moral, fiind, cum s-a spus despre personajele luiRacine, o axiom[ care p[=e=te. Nu prea diferi\i din acest punct de vederesunt =i ceilal\i eroi ai romanului. Astfel, Matei Damian, variant[ mainou[ a lui Dinu Murgule\, se define=te ca un t`n[r cu aspira\ii democratice,prea repede uitate, cu sim\ul drept[\ii =i respectul b[tr`nilor, cu o firecontemplativ[, dispus[ la efuziuni lirice. El va fi egal cu sine de la ]nceputp`n[ la sf`r=it, contactul cu realit[\ile satului sold`ndu-se cu o comod[resemnare, iar dragostea pentru Sa=a cu o instalare la fel de comod[ ]ntr-oc[snicie de nimic tulburat[.[...]

Intui\iile scriitoruui se dovedesc mai sigure atunci c`nd e vorba desufletul feminin, descifrat cu o fine\e =i cu o receptivitate a nuan\elorcare-l pune pe Duiliu Zamfirescu ]ntr-o vizibil[ descenden\[ tolstoian[.[...] Sa=a este personajul cel mai complex din Via\a la \ar[, ]n structurac[ruia distingem un ]nceput de modernitate. Dragostea ei se confund[ cu

Duiliu Zamfirescu

310

vibra\ia pur[ =i generoas[ a sufletului, cu o bun[tate nespus[ =i o abiaperceptibil[ dulce melancolie. Cumulul acesta de tr[s[turi aparentcontradictorii, amestecul de poezie =i proz[, de ideal =i real indic[ o evident[maturizare de concep\ie asupra personajului de roman. Sa=a are ceva dinging[=ia =i profunzimea, din suavitatea =i farmecul eroinelor lui Tolstoi =iTurgheniev. De altfel ]ntreaga atmosfer[ a romanului aminte=te pe autorulAnnei Karenina, pentru care Duiliu Zamfirescu a manifestat o admira\iedeclarat[, =i pe care si-l ia, de=i n-o va mai recunoa=te, ca model, G. Ibr[ileanu,care se ]ndr[gostise de Sa=a, ca =i de Nata=a Rostova, nu se va puteadesp[r\i de umbra ei, atunci c`nd va scrie romanul Adela. Vom reg[si aicidelicate\ea sufleteasc[ =i lirismul substan\ial ce caracterizeaz[ pe eroinaVie\ii la \ar[.

Echilibrul interior al Sa=ei r[spunde cel mai bine ideii de armonieclasic[ a scriitorului, de fericire calm[ =i senin[. Va trebui s[ observ[mtotu=i c[, absorbit de idealul s[u de frumuse\e, Duiliu Zamfirescu e tentats[ simplifice lucrurile, s[ le dea pe alocuri o tent[ idilic[.[...]

Duiliu Zamfirescu intuie=te ]naintea lui Ionel Teodoreanu atmosferamedelenist[ a conacului =i a vacan\ei, a mersului ]n tr[sur[ =i a cavalcadei,simptomele v`rstei de transfuzie, c`nd un z`mbet sau o str`ngere dem`n[ pot s[ mute fulger[tor existen\a ]n lumea astrelor. Mihai =i Tincu\asunt D[nu\ =i Monica, mai discre\i =i mai pudici, mai t[cu\i =i mairoman\io=i, citindu-l pe Lamartine =i pe Musset, iar nu pe Verlaine =i peSamain. Curgerea anilor nu-i va transforma, ei vor muri am`ndoi tineri,f[r[ s[ mai adauge sentimentului lor ini\ial dec`t suferin\a.[...]

Con\in`nd scene de un romantism idilic =i vaporos, care nu trebuie]ntotdeauna respinse ca inconsistente, Via\a la \ar[ se impune totu=i caunul dintre primele noastre romane realiste, de un realism clasic, asuprac[ruia se opre=te ]n at`tea r`nduri epistolierul. Spiritul s[u de observa\ieprobat ]nc[ din [...] nuvele =i ]nsemn[ri memorialistice, ]=i d[ acumadev[rata sa m[sur[. Scriitorul =tie s[ vad[ semnifica\ia momentelor =i]mprejur[rilor, s[-=i situeze personajele ]n spa\iu, s[ surprind[ atmosferamoral[, s[ noteze cu mare fine\e limbajul.[...]

Via\a la \ar[ nu e at`t un roman de caractere — pe care autorul leconcepe, a=a cum am v[zut, ]ntr-un mod nuvelistic, adic[ f[r[ posibilita-tea unei evolu\ii — c`t un roman de atmosfer[, de atitudini suflete=ti.Dinu Murgule\ =i Matei se pierd repede ]n fumul timpului; ceea ce rezult[e aerul pe care-l respir[ personajele, adesea mai autentic dec`t ele ]nsele;

Via\a la \ar[

311

e fluidul acela de lirism adolescent =i calm[ poezie c`mpeneasc[, deata=ament fa\[ de p[m`nt =i de iminen\a ruinei economice, de suav[ idil[=i dureroas[ realitate. Aici st[ valoarea Vie\ii la \ar[ care dup[ moarteaautorului va fi tradus ]n englez[, italian[ =i francez[, versiunea parizian[deschiz`ndu-se cu o prefa\[ de Paul Valéry.

Alexandru S{NDULESCU

[...] Lui Duiliu Zamfirescu i-a pl[cut s[ surprind[ „fondul de poe-zie“ al sufletului omenesc, „natura sa cald[“, puterea „ne\[rmurit[ desimpatie, de iubire de lumea ]ntreag[“ pe care o poate manifesta, acea„puternic[ not[ de idealitate“ ce ]l poate caracteriza, mila care ]l ]nc[lze=te,capacitatea lui de a fi senin, de a sim\i fericirea: „Erau at`t de ferici\iam`ndoi“... — spune ]ntr-o pagin[ din Via\a la \ar[ despre Sa=a =iMatei, scriitorul, =i propozi\ia care luat[ ]n sine poate p[rea desprins[dintr-un text de muzic[ u=oar[ simbolizeaz[ ]n realitate bog[\ia =iintensitatea vie\ii suflete=ti a personajelor lui Duiliu Zamfirescu. Eleva\ia =ifrumuse\ea tr[irilor se cristalizeaz[, obiectiv`ndu-se parc[ ]n peisaje [...].Lui G. C[linescu tocmai aceast[ plenitudine interioar[ i se p[rea excesiv[ [...],dar dac[ ne g`ndim la marile crea\ii ale romanului =i nuvelei rom`ne=ti,la Alexandru L[pu=neanu, la Dinu P[turic[, la Lic[ S[m[d[u, la LeibaZibal =i la Gheorghe, la Ion, la personajele Hortensiei Papadat-Bengescusau ale lui Zaharia Stancu vom constata c[ „sentimentele ]nalte“ erau =imai sunt necesare eroului prozei noastre. D[ruindu-i-le, din rezervorulpropriei lui experien\e l[untrice, a c[rei complexitate =i bog[\ie publicareacoresponden\ei le-a confirmat ]n chip definitiv, d[ruindu-i-le ]ns[ ]ntr-unmod mai pu\in conven\ional =i idilic dec`t s-a crezut, c[ci plin[tateasufleteasc[ alterneaz[ firesc cu sentimentul at`t de modern al vidului,al estomp[rii sensului existen\ial, Duiliu Zamfirescu, reac\ion`nddeopotriv[ ]n replic[ =i anticipat, ]l ]nal\[ peste nivelul cruzimii, al dorin\eide parvenire, al setei de p[m`nt sau al snobismului steril. „Aceast[ camneroad[ ]nchipuire de mine — m[rturise=te scriitorul ]n scrisoarea din30 octombrie/ 11 noiembrie 1897 c[tre Titu Maiorescu —, mi-o d[ nucon=tiin\a valorii lucr[rilor proprii, ci con=tiin\a valorii mele suflete=ti(s. n.)“. Aceast[ valoare sufleteasc[ pe care a reprezentat-o DuiliuZamfirescu =i care, de=i poate superioar[ operei, s-a exprimat totu=i (]nparte) =i ]n ea, a stat la baza n[zuin\ei de ]nf[ptuire a romanului total,

Duiliu Zamfirescu

312

care s[ reflecte plenar, armonios lumea =i omul. Cel pu\in odat[ DuiliuZamfirescu a reu=it s[ creeze, ]n lumina talentului s[u, un asemenearoman: Via\a la \ar[. „Intelectualitatea rom`neasc[ — scria CamilPetrescu — cucerit[ de armonia eminescian[ nu ]nregistreaz[ ]nc[armonia structural[ a Vie\ii la \ar[, tot at`t de real[ =i de aceea=i calitate.“[...]. Direc\ia inaugurat[ de Duiliu Zamfirescu, fundamental[ pentru oliteratur[, nu a r[mas steril[. Ea a f[cut posibil[ apari\ia, la peste ojum[tate de veac dup[ publicarea ]n revist[ a Vie\ii la \ar[, a unui altroman total, realizat cu o mai mare for\[ epic[ =i analitic[ =i ]ncununatde o izb`nd[ deplin[, dar fiind, ]n felul lui, tot o „via\[ la \ar[“: Morome\ii.

Valeriu CRISTEA

Confuzia lui Duiliu Zamfirescu este aceea dintre estetic =i moral. Nueticul ori aptitudinea pentru tragedie le lipsea eroilor lui Slavici, ci spoiala,snobismul, „frumuse\ea“. Iar Duiliu Zamfirescu tocmai de acest lustrusuperfical are nevoie, c[ci el e un idealist. O spune singur, mai t`rziu, ]narticolul despre Tolstoi: „Propriamente vorbind, lucruri morale sauimorale nici nu exist[ ]n natur[; exist[ numai lucruri frumoase =i ur`te.De aceea =i trebuie s[ ne preocup[m ]n art[, de a l[sa morala imediat[ alumii la o parte, =i a da numai frumosul imediat, spre a ajunge lasentimentele estetice complete, care ne ridic[ spre sfere ideale.“ Cum s[zugr[ve=ti, cu o astfel de concep\ie, pe adev[ra\ii urma=i ai lui Dinu P[turic[sau Chera Duduca: Scatiu reprezint[ excep\ia de la o regul[ care impunearomancierului s[ se ocupe de urma=ii, frumo=i la suflet =i la chip, aibanului C., ai lui Gheorghe =i ai Mariei. Pe ace=tia, printr-o viclenie, Filimoni-a pus ]n st[p`nirea unei lumi ce nu le apar\inea. Iat[-l pe DuiliuZamfirescu urm`ndu-l pe autorul Ciocoilor din punctul unde acesta ]=il[sase personajele. E la mijloc o reac\ie estetic[ la literatura instinctelorbrutale, a prozaismului luptei pentru existen\[, a arivismului =i grosol[niei.Duiliu Zamfirescu face din idilic o pav[z[ contra agresiunii realului: ]nfond, contra ur`tului [...] }nclin s[ cred c[ estetismul lui Duiliu Zamfirescu,exploat`nd un univers sufletesc neinvestigat dec`t rareori (chiar de Slavici,pe care nu-l putea suferi, ale c[rui personaje nu sunt lipsite de farmeculpurit[\ii interioare), =i-a ]nchis cu bun[ =tiin\[ accesul ]n zoneledramaticului =i moralului. Lumea lui se compune din copii, femei =i b[tr`ni:o lume ]n absen\a st[p`nilor. Tipologia care domin[ proza noastr[ ]n

Via\a la \ar[

313

secolul XX este aceea b[rb[teasc[, de lupt[tori, parveni\i =i biruitori. LaDuiliu Zamfirescu triumf[, din contra, o tipologie feminin[.[...] Pu\inip`n[ la Duiliu Zamfirescu au pictat psihologia feminin[ ]n specificul ei.[...] Exist[ ]n nuvelele lui Slavici sau chiar ]n Mara (Persida, bun[oar[)]ncerc[ri de a trata pe femeie ca simpl[ ]ndr[gostit[, p[r[sit[ ori sinuciga=e,de=i niciodat[ cu totul ]n opera condi\iei sociale, exist[ Elena luiBolintineanu, dar cel dint`i care face din acest domeniu obiect precedentde studiu este Duiliu Zamfirescu.

+i e vorba mai cur`nd de o tipologie artistic[ dec`t de una moral[.Femeia tr[ie=te mai mult ]n imagina\ie dec`t ]n realitate. Dac[ femeia nuocole=te lupta, piedicile vie\ii, este pentru a fi fericit[ al[turi de b[rbatuliubit. Cu excep\ia Miei din }ndrept[ri =i Anna, care prelunge=te tipulslavician, celelalte eroine ale lui Duiliu Zamfirescu sunt dotate aproapeexclusiv pentru iubire. [...] Oroarea de pragmatici creeaz[ ]n romanelelui Duiliu Zamfirescu o abunden\[ de ideali=ti.[...]

Toate calit[\ile =i toate defectele romanelor lui Duiliu Zamfirescudecurg din aceast[ concep\ie. El e creatorul la noi al poeziei care analizea-z[ intimitatea. Ceea ce r[m`ne remarcabil ]n Via\a la \ar[ sunt paginileconsacrate sentimentului erotic =i domesticit[\ii pa=nice. [...] Romancierule ]n elementul lui ori de c`te ori zugr[ve=te intimitatea.[...]

Nicolae MANOLESCU

[...] Coexist[, ]n acest prim roman rom`nesc modern, nucleele a dou[romane virtuale: unul (av`ndu-l ]n centru pe Matei Damian) al „piet[\iifiliale“ minate de reflexivitate, ceea ce provoac[ mai ]nt`i o dram[ moral[deviat[ ulterior ]n drama metafizic[, cel[lalt o tentativ[ de fresc[ a satuluirom`nesc. Fire=te, natura individual[ =i cea social[ a insului nu suntizolate, ci corelative. Conduita individului este consecin\a dialecticii lor. Cuinstinctul sigur al prozatorului autentic, autorul Vie\ii la \ar[ ghice=teaceasta. Nu are ]ns[ for\a necesar[ pentru a aprofunda ]n ambele registreaceast[ unitate a contrariilor. Lucreaz[ c`nd ]ntr-un plan, c`nd ]n cel[lalt.Nu radicalizeaz[ realismul analitic pentru care are afinit[\i, n-are niciimagina\ie epic[ cu care s[ impun[ o viziune coerent[, sistematic[ asuprasociet[\ii rom`ne=ti. Pentru a suplini caren\a de profunzime, se recurge lafacila solu\ie a echilibrului. Cum se ]nt`mpl[ ades, sacrificat[ estead`ncimea. }n teorema epic[ zamfirescian[ enun\ul primeaz[ asupra

Duiliu Zamfirescu

314

demonstra\iei. Scriitorul va fi fost el ]nsu=i con=tient de aceasta, fiindc[reface mereu acela=i silogism.

Via\a la \ar[ are de aceea o alur[ demonstrativ[. Romanul reia ]ntextur[ modern[ parabola fiului risipitor, re]ntors dup[ ]ndelungateperegrin[ri la spa\iul matrice. }n istoria lui Matei Damian poate fi citit[drama secret[ a creatorului. Ceea ce nu s[v`r=e=te el ]nsu=i: revenirea lavatr[, o face personajul. Eroul este expresia unui eu subiacent alcreatorului, expresia literar[ a patriotismului acestuia. Drama epic[ esteu=or de reconstituit. Zamfirescu imagineaz[ un sat, Ciulni\ei, pierdut ]nimensitatea vegetal[ a B[r[ganului, pe care ]l picteaz[ de sus, cu un penelmai informat dec`t al lui Odobescu.[...]

[...] Matei Damian este o con=tiin\[ filozofic[, nu om al ac\iunii.Dimensiunea utilitarist[ lipse=te personalit[\ii sale. Singura fapt[ aprotagonistului este luarea ]n posesie a eului. Evolu\ia lui este ]n ad`ncimenu ]n suprafa\[.[...]

Paradoxal, Via\a la \ar[ e mai memorabil[ estetice=te dec`t T[naseScatiu, saturat, acesta, de epoc[. De ce? Ceea ce impune romanul estereconstituirea cinematografic[ a procesului sufletesc. Dac[ Flaubertspunea c[ ]n Doamna Bovary „ideile“ sunt „fapte“, p[str`nd propor\iile,romancierul nostru ar fi putut sus\ine c[ st[rile de suflet sugerate prindescrip\ie sunt fapte.

Via\a la \ar[ este un roman al privirii care descoper[ mereu un dincolo.Tumultul subteran, mi=carea de falii l[untrice sunt tr[date de u=oaraunduire a suprafe\elor, de gesturi p[relnic insignifiante, ]n realitateautentice detalii particularizante. Duiliu Zamfirescu contureaz[ o mul\imede schi\e, desene, tablouri cvasiimperceptibile, care, derulate rapid,printr-o „cinematic[ abstract[“ [...], refac procesualitatea sentimentului.

Cronicarul Com[ne=tilor este un scriitor c`nd uit[ de sine, c`nd d[impresia c[-=i urm[re=te eroii cu ochiul glacial al aparatului imaginat deLumière.[...]

Precipitarea, ritmul g`f`it din al doilea roman al cicluluicontrapuncteaz[ energic bucolica desf[=urare din Via\a la \ar[. Lumeasatului r[m`ne doar un element de fundal.[...]

Ioan ADAM

Via\a la \ar[

315

Cel mai tipic reprezentant al celei de-a doua genera\ii junimiste estediplomatul Duiliu Zamfirescu [...] care debuteaz[ cu un prim volum depoezii =i nuvele, F[r[ titlu, exact ]n momentul c`nd Eminescu =i Creang[las[ condeiul, ]n 1883.[...]

... Zamfirescu era de p[rere c[ un romancier nu poate r[m`neindiferent fa\[ de elementele timpului s[u, c[ el trebuie s[ le zugr[veasc[obiectiv, „]n toat[ goliciunea =i cu toate infamiile lor“. Scopul romancie-rului, ]i scria el lui Maiorescu ]n 1889, este „de a-\i da iluzia cea maiintensiv[ despre realitatea vie\ii“. „A avea imagina\ie ca A. Dumas =i stil caFlaubert nu e destul pentru a scrie un adev[rat roman modern, ci pentruaceasta se cere arta de a =ti s[ spui lucruri posibile“, ad[uga el c[tre acela=i]n 1890. Prin urmare, dup[ Zamfirescu arta nu reproduce realul, d[numai iluzia lui, cre`nd ceva asem[n[tor cu realul sau care nu-l contrazice,posibil. Este idealul clasic al imita\iei naturii, imita\ie presupun`nd un ideal,un etos. „A idealiza ]n lumea real[, cre`nd tipuri vii =i posibile, va ziceZamfirescu ]n 1905, mi se pare scopul cel mai ]nalt al artei“. A crea tipurivii ]n roman fusese ]ntreprinderea lui Balzac ]n Comedia uman[. Balzacscotea din individual generalul, Zola =i =coala sa ]nlocuiesc individualul cucazul — r[m`n`nd ]n sfera particularului =i substituind crea\iei explica\ia.Naturalistul nu observ[ natura, ci cauzalitatea ei, nu face caracterologie, cigenealogie. Clasicul e de mai ]nainte edificat asupra naturii umane, natu-ralistul urmeaz[ s-o cerceteze =i s-o explice, explica\ia privind individul c`t =igrupul. Factorul ereditar, mediul, maladiile, relele deprinderi intereseaz[]ndeosebi pe naturali=ti care trebuie s[ arate nu cum este eroul, ci de ce ea=a. Clasicii sunt morali=ti fiindc[ observ[ impersonal umanitatea pe laturamoral[, naturali=tii ]=i propun, prin eviden\ierea r[ului, remedierea lui.Romanul naturalist e determinist =i finalist.

Clasicismul temperamental al lui Zamfirescu, sim\ul s[u pentruechilibru, armonie =i propor\ie vor ceda foarte pu\in metodei naturali=-tilor de la care va lua totu=i ideea de a scrie romanul unei familii, de-alungul a m[car dou[ genera\ii. De fapt nu avem a face cu o singur[familie, ci cu trei, nu ]nrudite, ci doar vecine. [...] Chiar nefiind de acordcu ideologia romancierului, cu idealizarea boierimii =i a \[r[nimii ]npersoana baciului Micu, trebuie s[ recunoa=tem c[ eroii s[i tr[iesc =i c[scriitorul izbute=te mai ales s[ p[trund[ ]n intimitatea lor sufleteasc[. Totce prive=te cele dou[ cupluri erotice, Matei — Sa=a =i Mihai — Tincu\a,este fin =i de bun gust, de=i s-a repro=at autorului aerul prea „distins“ al

Duiliu Zamfirescu

316

eroilor, stilul Feuillet, considerat campionul romanului idealist romantic,„Le Musset de familles“. Tot ce prive=te modul de a vorbi al \[ranilor este deasemenea autentic. }n T[nase Scatiu antipatia pentru arenda= revine peprimul plan. Miezul romanului ]l constituie vizita ministrului ]n ora=ul deprovincie. C[s[torit cu Tincu\a Murgule\, T[nase Scatiu s-a mutat ]nora= =i a fost ales pentru a treia oar[ deputat, fiind „liberal, conservatorsau junimist, dup[ cum b[tea v`ntul“. [...]

Coresponden\a lui Duiliu Zamfirescu, mai ales cu Titu Maiorescu, e aunui spirit elevat, preocupat de progresul ideilor literare.

Alexandru PIRU

Dac[ estetica lui Zamfirescu m[rturise=te o constant[ voin\[ declasicitate (motivat[, ]n concep\ia scriitorului, =i etnic, prin caracterul„tipului latin“), opera sa, ]n special nuvelele =i poezia — ]n care se recunoscecouri din Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu, Macedonski sau coinciden\ede ton cu Top`rceanu, Co=buc =i Goga — pare a tr[da mai degrab[ gustulexperien\elor literare, inevitabil eterogene, dec`t prezen\a unui universunic =i ireductibil. Dar dac[ vrem s[ vedem ]n Zamfirescu numai unscriitor de factur[ livresc[ =i un scriitor de tranzi\ie va fi foarte greu s[explic[m apari\ia Vie\ii la \ar[, care nu e numai capodopera sa, ci =i unadin marile reu=ite ale romanului rom`nesc. Dac[ nu accept[m ideea c[Via\a la \ar[ e rodul unei fericite ]nt`mpl[ri, va trebui s[ descoperim ]ncrea\ia lui Zamfirescu invarianta care define=te universul s[u fic\ional caautentic. Dincolo de ideologia politic[ naiv[ din ciclul Com[ne=tilor(salvarea neamului prin vechea ras[ a boierilor p[m`nteni), dincolo deteoretiz[rile estetice =i etice, dincolo de tematica divergent[ sau de formuleleliterare eteroclite ale operei sale, va trebui s[ c[ut[m aceast[ invariant[ ]nsfera intui\iilor originale, care modeleaz[ chiar lucr[rile n[scute princontamin[ri livre=ti. Lectura poeziilor =i a nuvelelor lui Zamfirescudezv[luie, ca o constant[ a universului s[u imagistic, prezen\a elementuluiartistic sau iradierea unor sugestii acvatice asupra unei ]ntregi serii de alteimagini, aparent divergente, pe care le contamineaz[ =i le remodeleaz[.Pentru cel care se manifesta, ]n coresponden\a cu Maiorescu, sensibil la„farmecele fluide“ ale lui Botticelli sau la „fluiditatea privirilor“ unei tinererusoaice, curgerea apelor ]ng`n`nd „=oapte misterioase“ =i oglindind„ad`ncimile“ astrale, melancolica vastitate a m[rii sau c`ntecul etern al

Via\a la \ar[

317

f`nt`nilor romane constituie semne tainice dintr-un limbaj criptic aluniversului, care deschide doar ]n\elegerii poetice (Preludiu). }n poeziile detinere\e imagistica acvatic[ nu dep[=e=te limitele unei conven\ii poetice:Djali, legend[ liricizant[ ]n gustul lui Alecsandri sau Bolintineanu, trateaz[r`ul =i marea ca sublimare =i simbol al suferin\elor metafizice de careeroina se simte atins[, instituind ]ntre p[m`nt =i morm`ntul acvatictradi\ionalul raport de opozi\ie a elementelor. }n variantele poemei apare]ns[ un element care anticipeaz[ viziunile acvatice de mai t`rziu: „ginga=ulizvor“ dezv[luie aici sensul existen\ei sale — acela de a fi o lacrim[ ap[m`ntului. Lirica lui Zamfirescu mo=tene=te din poezia lui Eminescu,remodel`ndu-le, at`t obsesia acvaticului, c`t =i pe cea a pl`nsuluifundamental al lumilor. Cele dou[ motive apar la Zamfirescu contopite =iapele devin astfel, ]n una din semnifica\iile lor fundamentale, imensalacrim[ a p[m`ntului, lacrim[ care d[ruie=te p[durii „vocea ei ad`nc[„(Preludiu), care „c`nt[“ sau ad[poste=te statuia lui Orfeu „c`nt`nd dinlir[“ (La Villa Aldobrandini). [...]

De aceea, ]n imagistica acvatic[ a lui Zamfirescu, al[turi de semnifica\iade lacrim[ a lumii (corelat[ durerii de a fi) sau de oglind[ a ad`nculuiceresc (corelat[ naturii astrale a sufletului), apele o au =i pe aceea despa\iu infinit, de orizont dep[rtat, reverber`nd melancolia fundamental[a sufletelor pentru care categoria definitorie e „departele“, sentimentulcaracteristic e nostalgia =i actul fundamental e transcenderea sinelui.Tipologic sufletul care se define=te prin metafore acvatice e feminin sauabulic; ]n aceast[ categorie intr[ toate personajele memorabile din operalui Zamfirescu.[...] Istorice=te, cultul apei este o component[ a spiritualit[\iidacice, crede scriitorul, care a=az[ ]n panteonul dac „pe zei\a bl`nd[ =ifecund[ Apa sau ~pa“ (Str[bunii no=tri); marca\i de zei\a Apa, dacii s[iascund sub ]nf[\i=area eroic[ sufletul unor „str[ini“ ]n lume =i sunt, ]nistorie, condamna\i pieirii. +i totu=i, tocmai imagistica acvatic[ esteabandonat[ de Zamfirescu ]n romane. Cu excep\ia c`torva scene [...]imaginile acvatice sunt accidentale ]n ciclul Com[ne=tenilor, conceput caliteratur[ cu „tez[“ patriotic[ =i constructiv[. Teza devine, ]n ultimeleromane, demonstra\ie facil[, dar ea se grefeaz[, ]n Via\a la \ar[, pe ointuire fundamental[ a sensului peisajului rom`nesc — „farmecul trist alsingur[t[\ii rom`ne=ti“, ]nrudit cu farmecul „departelui“ marin, pe care-ldescoperea eroul copil din Spre Cote=ti ]n cursul unei sadoveniene „ini\ieri“cinegetice. Peisajul din Via\a la \ar[ e rezultatul unui transfer sau al unei

Duiliu Zamfirescu

318

contamin[ri de imagini. Orizontul infinit, singur[tatea generatoare defarmec melancolic, sentimentul dep[rt[rilor (atribute ale acvaticului ]nliric[ =i nuvelistic[) devin ]nsemne ale B[r[ganului, ale solului natal,d`nd peisajului rezonan\e de o infinit[ profunzime. }ntr-o tremur[toarepustietate =i ]ntr-o „nespus[ lini=te de var[“, ]ntinderea c`mpului sedesf[=oar[ cu „orizontul s[u ]n=el[tor, a c[rui dung[ ]nchipuit[ juca ]nar=i\a soarelui ca oglinda unei ape“. Culcat ]n c`mpie, Matei Damiandescifreaz[ zodiile =i sufletul s[u tr[ie=te nostalgii astrale. }ntindereac`mpiilor o str[bate cu Sa=a, =i goana tr[surii reediteaz[ drumul naveidin Spre mare, iar =esul ]nz[pezit apare ca o imens[ oglind[ acvatic[]nghe\at[. B[r[ganul e o mare ]mpietrit[, care =i-a p[strat orizontuldep[rtat =i tainica leg[tur[ cu lumea astral[. „Sufletele de toamn[„ potancora aici =i pot descoperi miracolul „de a vedea schimb`ndu-se o dorin\[puternic[ ]n realitate“, trec`nd din lumea ideal[ ]n cea fenomenal[„ f[r[s[-=i piard[ farmecul. Adic[ ]=i pot descoperi aici, ca ]nstr[inatul MateiDamian, Patria.

Ioana Em. PETRESCU

viata la tara - provincialul · basarab din bucure=ti. 1877 student la facultatea de drept,...

Documents