vă propunem să găsiţi în prezentul al buletinului ... informativ reginapacis nr15 ro.pdf ·...

www.reginapacis.org buletin informativ nr. 15-09

1

Vă propunem să găsiţi în prezentul număr al

Buletinului Informativ Regina Pacis următoarele titluri:

p.2 Predica E.S. Mons. Anton Coşa, Episcop de Chişinău p.4 Felicitări tuturor! Mons. Cesare Lodeserto p.5 Mulţumiri pentru muncă şi susţinere, Ilie Zabica p.5 Mesaj către cei dragi, Sora Leodenira p.6 Reflecţii..., Emilia Moraru p.9 O poveste adevărată..., Nichita D. p.10 O realitate tristă..., Veronica C. p.11 Câteva gânduri în pragul sărbătorilor de iarnă..., Adrian Braga p.12 Crăciun Fericit!


2

Predica E.S. Mons. Anton Coşa, Episcop de Chişinău cu ocazia aniversării a unui an de activitate a Cenaclului Regina Pacis

Prea sfinţia Voastră, dragă Don Cesare, dragi confraţi preoţi, dragi persoane consacrate, iubţi credincioşi! Iată-ne ajunşi şi la finalul acestei luni de octombrie, lună care în tradiţia Bisericii noastre, este dedicată cultului rozariului Preasfintei Fecioare Maria. În ultima sâmbătă a acestei luni, prin voinţa noastră comună, a mea şi a lui don Cesare, se celebrează hramul capelei Cenaclului de faţă, sfinţit şi dedicat anul trecut in luna septembrie, de către Prea Sfinţitul Arhiepiscop Ruppi şi pus de noi, sub ocrotirea cerească a Preacuratei Fecioare Maria cu titlul de Regina Păcii. De ce această alegere, a Preacuratei Fecioare Maria, ca ocrotitoare cerească a acestui Cenaclu? Este limpede că există o strânsă legătură între Fundaţia care poartă numele Reginei Păcii şi această capelă, care s-a născut din dorinţa lui Don Cesare şi a Preasfinţitului Ruppi, de a continua şi pe plan spiritual misiunea începută mai mulţi ani înainte de Fundaţie, şi anume, aceea de a aduce eliberare, pace şi linişte în viaţa acelor persoane, care au ajuns fără voia lor în sclavia altor oameni fără de Dumnezeu, fiind impinse in intunericul ruşinii şi a disperării. Această capelă, construită cu multă grijă dar şi cu mari eforturi, vrea să fie o casă specială a Mariei, care să adăpostească într-însa, împreună cu Isus copii şi tineri, oameni adulţi şi oameni în etate, oameni cu stare bună şi oameni săraci, pe toţi aceia care caută pacea sufletului lor şi comuniunea cu Dumnezeu. Când vorbim de Regina Păcii, în contextul nostru moldav, gândul nostru ne duce înainte de toate la această realitate, care naşte din solidaritatea Bisericii din Lecce cu Biserica noastră locală, din crezul unui mare păstor care a fost Mons. Ruppi, om al lui Dumnezeu cu inimă mare şi plină de sensibilitate, realitate care însă a crescut prin dăruirea şi sacrificiile unui alt mare om, în persoana lui Don Cesare, tăcut şi umil slujitor al Bisericii şi al acelor care se află în suferinţă. Pe de altă parte, când se vorbeşte astăzi despre Regina Păcii, unii sunt purtaţi cu gândul la spiritualitatea mariană specifică sanctuarului de la Medjugorjie. Aici, într-adevăr se întâmplă multe lucruri minunate. Aici mulţi oameni şi-au găsit liniştea sufletului împăcându-se cu Dumnezeu. Însă, pentru prima oară, acest titlu a fost acordat preasfintei Fecioare Maria, în anul 1915, atunci când naţiunile europene s-au ridicat una impotriva alteia, izgonind pacea şi aducând atâta suferinţă şi durere pentru oameni. Atunci, sfântul Părinte, venerabilul papă Benedict al XV-lea, s-a adresat Maicii Preasfinte, atribuindu-i titlul de Regină a Păcii, invocând de la Dumnezeu prin mijlocire ei pacea pentru întreaga lume. Atunci, această invocaţie a fost introdusă în Litania


3

Lauretană şi de atunci încoace lumea creştină, o invocă pe Preasfânta Fecioară cu acest titlu de Regină a Păcii. Dar ce este în cele din urmă Pacea? Se vedem, în continuare câteva repere scripturistice care ne vor ajuta să înţelegem mai bine adevărata semnificaţie a Păcii. În cartea Facerii citim cum Dumnezeu, pentru a elibera lumea de păcate şi de răutatea în care se scufundase, a trimis potopul în care au pierit toate vieţuitoarele, afară de acelea care au fost salvate de arca lui Noe. Atunci Dumnezeu i-a promis acestuia că nu va mai trimite niciodată un asemenea flagel şi, pentru a întării promisiunea sa, a făcut să apară pe cer curcubeul, ca semn vizibil al alianţei încheiate cu oamenii. Însă, după această pace solemnă, nu a trecut mult timp şi oamenii au încălcat din nou legământul, căzând în idolatrie şi alte nelegiuiri. Dumnezeu a intervenit din nou cu mila sa şi a hotărât să-l trimită pe pământ pe însuşi Fiul său Isus, care luând fiinţă omenească a trăit cu noi oamenii şi ne-a învăţat misterele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar apoi murind pe cruce a devenit „Pacea şi împăcarea noastră”. Şi pentru ca noi să putem ţine acest pact de pace şi împăcare, Dumnezeu a desfăşurat pe firmamentul Bisericii sale un alt curcubeu de un farmec deosebit. Acest arc minunat este însăşi Sfânta Fecioară Maria, Maica lui Isus, care este pentru noi un adevărat semn

al Păcii, care ne obţine de la Dumnezeu har şi milă. Dar în ce constă această Pace pe care Isus a prorocit-o de atâtea ori ucenicilor săi şi pe care Maria a fost destinată să o menţină în lume? Unii consideră, că pacea constă în posedarea bunurilor acestui pământ, dar ei se înşeală. Bogăţiile nu aduc pacea ci din contra o izgonesc. Sfantul Bernard spunea: „Bucuriile

pământeşti, dacă le ai, apasă; dacă sunt iubite, pătează; iar dacă sunt pierdute, chinuie”. Isus a spus clar: „Fericiţi cei săraci cu duhul”. Policrate, un tiran din Samo, care a trăit în secolul VI înainte de Cristos, a trimis in dar unui filozof sărac o monedă de aur. Filozoful s-a bucurat foarte mult şi când s-a văzut în posesia acelei monede s-a hotărât să se lase de meseria sa nerentabilă pentru a se ocupa de negustorie, în vederea unui câştig şi mai mare. Dar o dată cu această meserie şi-a pierdut şi liniştea sa şi nu putea dormi nici noaptea, gândindu-se mereu la câştig şi la bani. În cele din urmă a luat o hotărâre. A dus moneda de aur înapoi lui Policrate şi i-a spus: „Vă mulţumesc, Sire, pentru generozitatea pe care mi-aţi arătat-o, dar vă rog vă primiţi moneda înapoi. Eu nu vreau să am în casă un dar care mă chinuie şi nu mă lasă să dorm”. Oare nu este adevărat ceea ce spune această scurtă istorisire! Dar să mergem mai departe. Alţii cred că Pacea constă în onoruri şi în plăceri, dar şi aceştia se înşeală amarnic. Cezar August, marele împărat roman (+14) a spus odată: „Eu nu ştiu ce să mai doresc, pentru că am de toate: sănătate, bogăţii, putere, glorie, plăceri, distracţii. Totuşi simt că îmi lipseşte ceva şi nu ştiu ce. Simt un gol în inimă şi acesta mă


4

întristează şi nu pot avea adevărata pace sufletească”. Astfel, se plâng cei mai norocoşi ai lumii, care au de toate dar le lipseşte cel mai mare bine, pacea sufletească. Şi atunci ce este Pacea? Adevărata Pace constă intr-o viaţă corectă, bine ordonată şi în prietenia cu Dumnezeu. Sfântul Augustin spune: „Pacea este liniştea ordinii”. Liniştea ordinii este atunci când este observată legea lui Dumnezeu şi se împlineşte voinţa lui. Iubiţi credincioşi, Maria este numită pe drept cuvânt Regina Păcii. Ea ni l-a dat pe Isus, principele Păcii. Ea ne învaţă prin exemplul ei să căutăm şi să împlinim voinţa lui Dumnezeu. Să avem încredere preacurata Fecioara Maria şi ea va face ca Pacea să domnească în inimile noastre. Regina Păcii, roagă-te pentru noi! Amin.

E.S. Mons. Anton Coşa, Episcop de Chişinău

Felicitări tuturor!

Sărbătorile aduc bucurie în inimile omului, îl îmbogăţesc de sentimente bune. Toţi se întâlnesc făcând schimb de felicitări, îmbrăţişându-se, strangand mana şi dorind unul altuia lucruri bune şi o viaţă plină cu bucurii şi seninătate. Între timp orele timpului curg lin şi istoria ne aduce în anul Nou 2010 cu speranţa că va fi mai bogat în Pace, prosperitate şi armonie. Credinţa ne învaţă să contemplăm misterul Crăciunului, în care fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, se arată la toată umanitatea pentru ca fiecare dintre oameni să poată cunoaşte iubirea sa enormă. Necătând la bucuria sărbătorilor, vor fi ca în totdeauna cineva care va rămânea închis în sine, cu suferinţa sa,

care nu va putea sărbători, care va fi singur, abandonat. Mereu va fi cineva care nu va primi felicitări de la nimeni, pentru că este sărac, murdar sau diferit! Dorim să aducem felicitări tuturor. Nu vrem ca nimeni pe parcursul acestor sărbători să se simtă singur, abandonat, evitat de toţi pentru că este sărac. Nu dorim ca sărbătoarea să fie un privilegiu ci un Dar, plin de bucurie! Felicitări tuturor! Celor bogaţi şi săraci, credincioşi şi necredincioşi, apropiaţi şi îndepărtaţi, mici şi mari! Felicitări şi tuturor dorim darul Spranţei!

Don Cesare LODESERTO Preşedintele Fundaţiei Regina Pacis


5

Mulţumiri pentru muncă şi susţinere La sfârşitul acestui an, ţine de datoria noastră, cei de la Fundaţia Regina Pacis, să aducem sincere mulţumiri tuturor celor care au fost pe parcursul acestui an alături de noi, pentru suportul acordat programelor de umanitare şi de solidaritate. Aducem mulţumiri tuturor donatorilor, celor din Moldova, Italia şi Germania! Anul 2009 a fost un an important în istoria Fundaţiei, unul deloc uşor, pe parcursul cărui am reuşit să fim alături de multe persoane nevoiaşe, copii, adolescenţi şi bătrâni. Ţin să mulţumesc tuturor colaboratorilor Fundaţiei Regina Pacis şi subdiviziunilor acesteia pentru munca desfăşurată, pentru străduinţă şi rezultate bune! Fie ca Naşterea Domnului să aducă tuturor linişte şi căldură sulfetească, pace în inimi şi realizări frumoase în anul care vine – Anul Nou 2010! LA MULŢI ANI!

Ilie ZABICA, Director, Fundaţia Regina Pacis

Mesaj către cei dragi... Scriu aceste cuvinte, ţinând cont despre importanţa zilei de naştere pentru moldoveni. Ziua de naştere, reprezintă o imensă bucurie pentru persoana care o sărbătoreşte.

Deci, la data de 25 decembrie este o zi de naştere specială, eu şi întreaga mea comunitate, sărbătorim Ziua de Naştere a lui Iisus, adică ziua de naştere a Salvatorului nostru, fratelui, prietenului şi soţului IISUS. O zi de naştere specială, când nu se fac felicitări doar omagiatului, dar se fac/aduc felicitări unul altuia, astfel având parte de o sărbătoare comună – Bucurie, Pace, Fericire, Serenitate şi Dragoste adevărată în adâncul sufletului fiecăruia. Vă urez, ca această realitate să fie trăită de către tine

frate, soră toţi cei, care citesc acest mesaj de felicitare. Fie ca lumina pruncului Iisus să te îndrumeze în Noul An care este în prag. Sincere Felicitări cu Sărbătoarea Crăciunului şi un An Nou fericit!

Cu drag, Suor Leodenira Fernandes

________________________________________________________


6

Reflecţii... Motto:

„Eu sunt copilul, Tu ţii în mâinile tale destinul meu, Tu determini, în cea mai mare măsură, Dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă!

Dă-mi, te rog, acele lucruri care Să mă îndrepte spre fericire, Educă-mă, te rog, ca să pot fi O binecuvantare pentru lume!”

(„Familiei mele”- Child s Aopels).

Astăzi, voi aborda subiectul cu privire la copilul abandonat sau mai bine zis ‘’copil al străzii’’. Este durut faptul, că există acest fenomen în societatea noastră, într-o societate modernă cu multe maşini luxsoase, case cu multe nivele, tehnică foarte dezvoltată, calculatoare, telefoane mobile etc., etc. Dar, din păcate, oamenii sunt mai rigizi, mai iresponsabili şi indiferenţi unul faţă de altul, chiar şi de copiii lor proprii. Acest ‘’copil al străzii’’ este produsul sau poate rezultatul indiferenţei adulţilor, părinţilor şi, de ce nu, a întregii societăţi. Copilul abandonat nu reuşeşte să-şi ajusteze conduita în mod activ şi dinamic la cerinţele relaţiilor interpersonale din mediul social, datorită unui deficit de socializare, determinat de lipsa unuia sau ambilor părinţi, fiind supuşi violenţei, alungaţi în stradă să cerşească şi, nu în ultimul rând insuficienţa produselor de asimilare a cerinţelor şi normelor mediului socio-cultural. Din aceste considerente, la majoritatea copiilor abandonaţi, se manifestă un caracter disonant al maturizării sociale şi al dezvoltării personalităţii. Având în vedere, că maturizarea socială a copilului suferă în urma influenţei nemijlocite a relaţiilor interpersonale şi a climatului socio-afectiv existent in familie sau microgrupul în care trăieşte, creşte şi se dezvoltă, cauzele insuficienţei maturizări sociale ale unor copii trebuie căutate în perturbarea acestor relaţii, în carenţele educative, socio-afective din partea familiei sau microgrupului respectiv. Şi, în asemenea situaţii de criză, este nevoie de experienţa unei echipe multidisciplinare, inclusiv de implicarea psihologului. În acest context, aş vrea să vorbesc despre experienţa noastră, a colaboratorilor Centrului de Plasament al Copilului ‘’Regina Pacis’’ din mun. Chişinău. CPC ‘’Regina Pacis’’ asigură cazarea, îngrijirea şi educarea a 16 copii cu vârsta cuprinsă între 12 – 18 ani. La moment sunt plasaţi 14 copii : 8 fete şi 6 băieţi. Copiii, plasaţi în CPC, vin din familii social vulnerabile, părinţii au fost lipsiţi de drepturi, iar unii din ei au fost abandonaţi. Având în vedere caracteristicile şi specificul acestei vârste, trecerea de la copilărie la maturitate şi integrarea in societatea adultă, este varsta marilor transformări. Anume, în această perioadă au loc modificări considerabile atât corporale, fiziologice, cât şi psiho-sociale.


7

Copilul, in aspect psihic, suportă transformări profunde. Este perioada senzitivă pentru formarea conştiinţei de sine, a autoaprecierii, a stabilirii sistemului de valori, este vârsta căutărilor... Este o fază de intensă dezvoltare psihică, încărcată de conflicte interioare. Conflictele, care apar la această vârstă, atât interne, cât şi externe, sunt generate de ambivalenţa nevoilor de bază: de cunoaştere, de afecţiune, de apartenenţă, relaţii interpersonale, de distracţie, de independenţă şi de autodeterminare. Copilul manifestă, încă, o oarecare agitaţie şi impulsivitate, momente de nelinişte şi dificultate, de concentrare şi oboseală la efort. Părerile personale încep să fie argumentate, încep să crească interesul pentru problemele abstracte şi de sinteză, dar şi pentru participarea la roluri mai deosebite. Se rafinează interesul pentru lectură, filme, tv, apare dorinţa de afirmare, experienţa afectivă se nuanţează şi se impregnează de valori. Cei 5 ‘’I’’ care definesc trăsăturile caracteristice specifice acestei vârste şi care pot oferi atât oportunităţi, cât şi riscuri ascunse: Independenţă, Identitate, Intimitatea, Integritatea individualizată, Intelect. Şi, cine altcineva, dacă nu părinţii biologici, ar trebui să fie alături de ei pentru a se bucura împreună de succesele lor, de a se întrista de insuccesele lor, de a împărtăşi împreună acele sentimente a primului sărut, clipele

de bucurie şi de ce nu, de tristeţe etc. Ei, copiii, au nevoie de incurajare, de supot moral, de a fi ascultaţi, de ce nu, chiar pentru a-i certa atunci, cand greşesc. Doar, numai în aşa mod, vor învăţa cum să depăşească obstacolele şi să soluţioneze acele probleme, pe care viaţa i le scoate în cale. Din păcate sau spre fericirea lor, ei se bucură de asemenea clipe, însă nu din partea familiei sau părinţilor biologici, dar din partea echipei

multidisciplinare de la CPC Regina Pacis din mun. Chişinău. Întru realizarea obiectivelor propuse şi obţinerea rezultatelor scontate în activitatea de zi cu zi, este nevoie de o permanentă colaborare şi comunicare între toţi factorii educaţionali: manager, asistenţi sociali, copii, psiholog, medic, etc. Asistentul social este prima persoană care află despre problemele cu care se confruntă copilul din diverse surse: fie personale sau oficiale. In acest context, el este cel care ia decizia de a-i indruma pe copii, de a le sugera careva sfaturi, ba chiar de a merge la o consiliere psihologică. Recunosc, în primul an de activitate, în acest sens a fost foarte dificil. Copiii, având o experienţă negativă în relaţiile cu cei dragi, fiind abandonaţi, maltrataţi, supuşi violenţei, impuşi să cerşească în loc să meargă la şcoală etc. erau mai precauţi, aveau careva barire în timpul comunicării cu o persoană adultă, chiar şi în cadrul consilierii individuale psihologice. Copiii manifestau ură, agresivitate, violenţă, invidie, dezinteres faţă de şcoală, neîncredere în ziua de mâine, nemaivorbind de viitor. Îi chinuia una şi aceeaşi întrebare: ‘’De ce, anume, eu’’ ?; ‘’De ce tocmai mie mi s-a intamplat acest lucru’’ ? Evident, că în asemenea cazuri, nu întotdeauna găseşti imediat răspunsuri pentru a le alina durerea, a-i încuraja şi pentru a le insufla încredere în ziua de mâine. Aceste manifestări ale copiilor au fost depăşite cu succes datorită


8

unui managment eficient al activităţii Centrului şi de asemenea, utilizării strategiilor didactice eficiente în activitate de către colaboratori. Aplicarea unor strategii activ-participative, centrate pe copil, determină creşterea motivaţiei pentru Învăţare şi responsabilităţii fiecărui copil faţă de şcoală. In acest sens, incetul cu incetul, ne-a reuşit, deoarece toate aspectele legate de comportamentele copiilor sau situaţiile cu care se confruntă sunt analizate şi discutate in particular, asigurandu-se confidenţialitatea datelor, astfel oferindu-le sfaturi şi sugestii cu privire la soluţionarea problemelor, care îi vizează personal şi, doar rareori pot fi discutate la nivel de grup, dacă este necesar. Ne-a reuşit, deoarece in cadrul Centrului de Plasament al Copilului Regina Pacis din mun. Chişină, activează o echipă de profesionişti, competenţi, înţelegători şi cu suflet mare. Ne-a reuşit, graţie conducerii Fundaţiei Regina Pacis, preşedintelui Fundaţiei Mons. Cezare Lodeserto şi directorului d.lui Ilie Zabica, care depun suflet in tot ceea ce fac, pentru ca aceşti copii şă nu simtă lipsă de nimic şi, mai ales, a celor dragi. Şi, după cum spune şi zicala, toamna se numără bobocii, încercăm să facem şi noi acest lucru, să vorbim despre rezultatele obţinute de către echipa Centrului: 4 tineri integraţi în societate şi încadraţi în câmpul muncii; o tânără îşi continuă studiile la Colegiul de microelectronică şi tehnică de calcul; două tinere studiază la Şcoala profesională nr. 8, vor deveni cusutorese; alţi doi tineri îşi continuă studiile la Şcoala profesională nr. 6 şi 9, unul din ei va deveni lăcătuş, iar celălalt se va ocupa de reparaţia tehnicii radioelectronice ; 6 copii îşi continuă studiile în instituţiile de învăţământ preuniversitar din mun. Chişinău. Şi, lista poate continua... Copiii nu sunt „jucării stricate” trimise la un Centru de Plasament să fie „reparate”, ci personalităţi distincte, asupra cărora acţionează în mod pozitiv şi/sau negativ un ansamblu de factori: personali, familiali, şcolari, socioeconomici, iar schimbarea lor comportamentală depinde de modul în care aceşti factori acţionează asupra lor. De aceea, atunci când analizăm comportamentele unui copil abandonat, sau încercăm să soluţionăm cazul lui, trebuie să luăm în calcul inflienţa tuturor factorilor sau poate numai factorul familial? Ar fi bine să vedem în ochii copiilor pe care îi educăm pe proprii copii sau nepoţi şi să le oferim o portiţă de îndreptare tuturor acelora care, prin comportamentul pe care îl adoptă, poate ne fac uneori să regretăm că ne-am ales profesia de dascăl.

Emilia Moraru, Fundaţia „Regina Pacis”,

psiholog practic, grad didactic superior ______________________________________________________________________


9

O poveste adevărată… Viaţa mea, înainte de a ajunge la Centrul de Plasament al Copilului Regina Pacis, a fost un dezastru. De mic răul s-a ţinut lanţ de mine, de parcă eu eram cea mai păcătoasă persoană din lume. Pe când aveam numai doar doi anişori, în urma unui accident rutier, s-a stins din viaţă tatăl meu. Până la vârsta de 11 ani locuiam împreună cu mama, fraţii mei mai mari şi sora mea mai mică. Însă, această bucurie de a o avea pe mama mea alături nu a durat mult. În toamna acelui an, pe cand eu implinisem doar 12 ani, s-a stins din viaţă şi mama mea. Şi, de atunci în casa noastră s-a aşternut o umbră neagră, care a predominat mulţi ani la rând. A plecat tocmai atunci, cand noi aveam cea mai mare nevoie de ea. După aceasta sau început toate relele, internetul şi hoinăritul făceau parte din rutina mea zilnică, de şcoală mai rar îmi aduceam aminte. Foame şi sărăcia predomina în casa noastră. Sora mea mai mare a auzit din careva surse despre Fundaţia Regina Pacis şi, după puţin timp am ajuns la Centrul de Plasament al Copilului pe lângă Regina Pacis. Şi, aceasta mi-a schimbat radical viaţa. Recunosc, când am venit la Centru, din start am spus, că eu nu voi sta mai mult de o lună aici. Tânjeam după casă, vroiam să fiu în sânul familiei mele, cu fraţii mei şi surioara mea. Însă, am început să mă deprind aici, în Centru. Cu timpul, situaţia mea a început să se îmbunătăţească, am început să frecventez școala regulat şi, încetul cu încetul am început să mă debarasez de obiceiurile vechi, astfel, începând să mă corectez. Mă simt aici ca într-o familie mare, prietenoasă, cu tradiţii şi obiceiuri bune, mi-am făcut noi prieteni. Am învăţat secretul lemnului, cioplim diverse obiecte în lemn, confecţionăm cruciuliţe, facem sport etc. Acuma sunt mulţumit de sine, de ceea ce am ajuns. Datorită muncii depuse de către colaboratorii CPC Regina Pacis am putut să-mi aleg o profesie. În prezent îmi fac studiile la Şcoala profesională nr.6, voi deveni specialist in radioelectronică. Aş dori să mulţumesc echipei multidisciplinare de la CPC Regina Pacis pentru tot ce au făcut pentru mine, pentru efortul care îl depun în educaţia mea şi, de asemenea, pentru sfaturile bune care le-am primit şi continuu să le primesc. Deoarece, ne aflăm în pragul sărbătorilor de iarnă, aş dori să fac o dedicaţie, celor care sunt alături de mine 24 din 24 de ore, vouă dragi asistenţi sociali şi colaboratori ai Centrului: “Fie ca lumina care a vestit venirea Pruncului să vă lumineze aceste sărbători, aducându-vă bucurie, fericire şi implinirea tuturor dorinţelor. Este momentul să uităm de griji şi supărări, să iertăm şi să iubim şi, să ne amintim că nu suntem niciodată singuri!” LA MULŢI ANI!

Nichita D., rezident CPC Regina Pacis,


10

O realitate foarte tristă… M-am nascut intr-o familie fericită şi bogată nu material, dar spiritual. Aveam doi

părinţi care se iubeau, două surori şi un frate. Locuiam intr-o cameră de cămin decentă, mâncarea la fel era puţină, de multe ori adormeam flămânzi, dar speram că a doua zi va fi una mai bună. Dar, ziua aceea bună, nu a mai venit pe la noi, au venit altele şi mai grele. După ce tatăl şi-a pierdut serviciul cearta din casa noastră nu se sfârşea, iar după puţin timp, a început să consume bauturi alcoolice. Pe mama tot mai des o vedeam cu lacrimi in ochi. Peste ceva timp şi mama l-a urmat pe tata, a început să consume alcool. De noi, îşi aduceau aminte tot mai rar. Erau nopţi, când părinţii nu se întorceau acasă şi

noi rămâneam singuri fără mâncare. Din păcate, aceste zile erau mai bune pentru noi, decat zilele, cand părinţii veneau beţi, ne băteau, apoi ne aruncau afară ca pe nişte jucării stricate. Acest calvar se repeta zi de zi, timp de un an, până când într-o zi ei nu s-au mai întors acasă. În toamna anului 2007, am rămas singuri fără nici o susţinere, şi atunci s-au inceput toate necazurile… Fiind cea mai mare in familie, mi-am asumat rolul de mamă şi tată, astfel devenind responsabilă de surorile şi fratele mai mic. Zilnic, până la masă eram cu toţii la lecţii, iar după şcoală fiecare dintre noi avea ocupaţia lui. Eu, fiind cea mai mare dintre surori lucram prin sat la oameni pentru a face rost de bani şi alimente. Fratele meu mai mic tăia lemne pentru foc şi, mai strângea metale colorate pentu a obţine bani. Sora cea mijlocie făcea curat şi mâncare, iar sora cea mai mică îşi făcea lecţiile şi o ajuta la curat pe cea mijlocie. Viaţa aceasta a continuat zi de zi, timp de câteva luni, până când, într-o zi noi ne-am adresat la Primăria din satul Sânjera. Şi, astfel, ca printr-un miracol, asistentul social ne-a propus să fim plasaţi într-un Centru de Plasament. Rugămintea noastră a fost, dacă este posibil, să nu ne despartă şi, dorinţa noastră s-a îndeplinit. În primăvara anului 2008, toţi am fost plasaţi în Centrul de Plasament al Copilului Regina Pacis din municipiul Chişinău. Aveam emoţii, ba chiar ne era frică, însă toate acestea au dispărut în momentul când am trecut de poarta Centrului. Am fost întâmpinaţi de echipa Centrului cu zâmbetul pe buze şi ne priveau cu mult drag. Nici perioada de adaptare nu a durat mult timp, deoarece colaboratorii Centrului au fost îngăduitori cu noi, au depus suflet în tot ceea ce făceau, ba chiar în multe situaţii ne înlocuieau chiar şi părinţii. Copiii au fost foarte primitori şi înţelegători cu noi, astfel într-un timp scurt, devenind prietni. Trăim într-un mediu mai bun, mai grijuliu, iar noi încercăm să ne bucurăm de copilarie şi în continuare. Copilăria… de care nu am avut parte alături de părinţii noştri. Actualmente, eu şi sora cea mijlocie am absolvit şcoala medie incompletă şi ne continuăm studiile. Eu învăţ la Şcoala profesională nr.8, voi deveni cusător-croitor. Iar sora mea îşi continuă studiile la Şcoala profesională nr.6, ea va deveni operator pentru calcuratoare. Cei mai mici urmează studiile la gimnaziu. Suntem foarte recunoscători echipei multidisciplinare de la CPC Regina Pacis pentru că


11

ne sunt alături şi la bine şi la greu, pentru sfaturile bune pe care ni le oferă, pentru ca ne-au înlocuit părinţii, atât pe mama, cât şi pe tata şi, datorită Domniilor lor, ne-am recăpătat încrederea în ziua de mâine şi, nu în ultimul rând, a apărut şi zâmbetul pe buze.

Veronica C.,

rezidentă CPC Regina Pacis,

______________________________________________________________________

Câteva gânduri în pragul sărbătorilor de iarnă...

Dreptul copilului de a creşte şi a se dezvolta în mediul familial constituie un principiu de bază, stipulat atât într-un şir de acte legislative, cât şi în Regulamentul Fundatiei Regina Pacis. Menirea Fundaţiei este de a susţine familiile social vulnerabile si copiii aflati in dificultate prin diverse forme de asistenţă socială, cât şi psihologică. Însă, în cazul când copilul necesită protecţie specială, atunci el este plasat la Centrul de Plasament al Copilului Regina Pacis din mun. Chişinău, unde este asistat de către echipa multidisciplinară 24 din 24 de ore. În cadrul Centrului, copiii plasaţi au posibilitatea să-şi dezvolte deprinderi de viaţă elementare, învaţă arta de a comunica şi asculta. De asemenea, pătrund în tainele prelucrării lemnului şi a dansului modern. Copiii sunt pasionaţi de sport. Pe parcursul anului curent, copiii au participat activ la diferite activităţi sociale şi culturale, competiţii sportive organizate atât de CPC Regina Pacis, cât şi de Centrul Republican de Cultură a Copiilor, Federaţia de Baschet din R.Moldova, Caritas Moldova etc., de unde ei s-au intors cu diplome şi diverse premii. La sfârşit de an calendaristic vin cu o adresare către toţi copiii din lume: “ Fiecare copil are dreptul la protecţie, fericire şi sănătate. Chiar daca eşti supărat, sau ai momente în care viaţa ţi se pare deosebit de grea nu te întrista, viaţa este de nepreţuit, trăieşte universul fericirii tale, bucură-te de copilărie şi noi te vom susţine, iar când vei creşte păstează-ţi tinereţea curată”. Iar colegilor mei de breaslă le spun: “În această atmosferă de sărbătoare şi iubire Vă urez un an nou fericit! La Mulţi Ani!”

Adrian Braga Manager,

CPC Regina Pacis ______________________________________________________________________


12

Dragi colegi, parteneri, benefeciari!

Sărbători fericite! Să aveţi parte de multă căldură în suflet şi în casă, bucurie în inimă şi multă sănătate şi putere de muncă. Ca de obicei, să ne adunăm în jurul bradului

alături de familie şi de cei dragi, să lăsăm lumina Crăciunului să ne pătrundă în case şi să ne bucurăm de magia sărbătorilor de iarnă. La Mulţi Ani!

Crăciun Fericit!

vă propunem să găsiţi în prezentul al buletinului ... informativ reginapacis nr15 ro.pdf ·...

Documents