vesti 2015

Supliment la Ghidul de studii bibliceGrădiniţă şi Primară

MISIONAREpentru copii

Diviziunea Asia de Nord și PacificTrimestrul 2 / 2015

V eşti

ISSN 1841 – 6497

Vesti_misionare_2_2015.indd 1 16/02/2015 15:42:32

OportunităţiColecta din Sabatul al Treisprezecelea din acest trimestru va ajuta la:– construirea a patru clase și a unei biblioteci pentru școala adventistă din Mongolia– construirea unui centru evanghelistic internaţional pentru imigranţii din Japonia– construirea unui centru evanghelistic pentru tineret în Coreea de Sud– construirea mai multor biserici mici în 16 orașe mari din China– construirea a trei centre de influenţă în Taiwan– PROIECTUL COPIILOR: cumpărarea de cărţi pentru biblioteca școlii din Mongolia

Pentru dirigintele Şcolii de Sabat copiiDarurile voastre la lucru

Vă mulţumim pentru darurile generoase aduse cu ocazia colectei din Sabatul al Treispreze-celea. Mii de copii din Diviziunea Pacificul de Sud (DPS) au primit în dar câte o Biblie. Folosind sumele strânse în trimestrul al doilea din anul 2012, Diviziunea aceasta a cumpărat 32 000 de Biblii pentru copii în limba engleză și 1 000 de Biblii pentru copii în limba franceză. După ce s-a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lor, Bibliile au fost distribuite copiilor care trăiesc în sate izolate, pe diferite insule din Pacificul de Sud. Copiii au fost foarte încântaţi de acest cadou. Vă mulţumim pentru darurile voastre!

Către Dirigintele Şcolii de Sabat pentru copiiVeștile misionare din acest trimestru prezintă experienţe din Diviziunea Asia de Nord și Pacific,

din care fac parte următoarele state: China, Japonia, Coreea, Mongolia și Taiwan. În această regiune trăiesc aproape 1,6 miliarde de oameni, iar numărul adventiștilor de ziua a șaptea este sub 650 000. Aceasta înseamnă că unul din 2 440 oameni sunt adventiști.

Materiale auxiliare pentru colectăProiectul special pentru copii își propune cumpărarea de cărţi pentru copiii de la Școala Ad-

ventistă de Ziua a Șaptea din Ulaanbaatar, Mongolia. Fotocopiaţi sau desenaţi o hartă simplă a lu-mii. Pregătiţi mai multe desene sau imagini care să reprezinte o carte. În fiecare săptămână în care reușiţi să strângeţi suma prestabilită, așezaţi o imagine cu o carte pe hartă, în dreptul Mongoliei. Să sperăm că până la finalul trimestrului veţi reuși să așezaţi cât mai multe astfel de cărţi pe hartă!

Materiale specialeDVD-ul Mission Spotlight din acest trimestru conţine câteva experienţe din Diviziunea Asia de

Nord și Pacific și o altă povestire pregătită special pentru copii. Puteţi descărca gratuit toate pro-gramele Mission Spotlight de pe pagina www.missionspotlight.org.

Decoraţi sala cu imagini care să reprezinte oameni și priveliști decupate din reviste sau ghiduri de călătorie. Fotocopiaţi drapelele diferitelor state din Asia de Nord și Pacific (disponibile online) și invitaţi-i pe copii să le coloreze. Aranjaţi-le printre celelalte materiale cu care aţi decorat sala.

Alte activităţi, inclusiv reţete, jocuri și puzzle-uri, sunt disponibile pe pagina noastră de Inter-net www.AdventistMission.org. Faceţi click pe „Resources” și pe „Children’s Activities”. Apoi daţi click pe trimestrul curent.

Vă mulţumim pentru eforturile de a-i ţine pe copiii din biserica voastră în legătură cu fraţii și surorile lor din întreaga lume prin intermediul misiunii!

Gina WahlenRedactor


3

Totul a început într-o sâmbătă dimineaţă, de la o fată care plângea în camera ei.– Ce-ai păţit, Bo Hwa? De ce plângi? a

întrebat-o doamna Shin.– Sunt atât de tristă! a răspuns Bo Hwa în

timp ce lacrimile îi șiroiau pe obraji. Sabatul este o zi atât de tristă. Nu mai vreau să merg la biserică! Nu e nimeni de vârsta mea. Mă simt singură!

Doamna Shin observase de ceva vreme că fiica ei de 15 ani, Bo Hwa, nu era în apele ei. În timpul săptămânii, își petrecea timpul la școală împreună cu prietenii ei, dar în Sabat era sin-gură.

Planul cu clătiteleDupă ce s-au rugat împreună, doamnei

Shin i-a venit o idee. În fiecare zi, se trezea în zorii zilei și pregătea 2 000 hotteoke – clătite tradiţionale coreeane. Apoi le lua pe toate și își instala taraba în faţa unui liceu. Toată ziua le vindea clătite elevilor flămânzi. Dar nu a făcut doar atât, ci s-a și împrietenit cu ei!

– Ce mai faci? îi întreba ea.Pentru mulţi dintre ei, era pentru prima

oară când întâlneau pe cineva care se interesa de ei. Tinerii au început să aibă încredere în ea și să își povestească necazurile. Mulţi proveneau din familii cu probleme mari. Ba chiar unii nici nu aveau părinţi!

Ajutor pentru alţiiPe măsură ce s-a împrietenit cu ei, doamna

Shin s-a gândit să-i roage să facă un gest frumos pentru alţii.

– Ce planuri ai pentru sâmbătă după-amia-ză? întreba ea pe câte un client.

– Nimic, venea răspunsul.– Ai vrea să vii cu mine în vizită la niște săr-

mani bătrâni ca să-i înveselim puţin?– Sigur!Doamna Shin cunoștea câţiva oameni în

vârstă din vecinătate care nu mai aveau pe ni-

COREEA DE SUD | 4 aprilie

O biserică născută din vânzarea de clătite

GEO-INFORMAŢII

În 1912, statele care alcătuiesc astăzi Diviziunea Asia de Nord și Pacific nu-mărau circa 1 400 de membri și 26 de biserici. În China, Japonia și Coreea, lucrau 95 de misionari și evangheliști cu literatura.

În prezent, în China, Japonia, Mongo-lia și Coreea de Sud, aproape 650 000 de adventiști se închină în peste 6 000 de biserici și grupe. Nu se știe câţi ad-ven tiști trăiesc în Coreea de Nord. Deși numărul membrilor a crescut, raportul numărului de adventiști la populaţia generală este de 1 la 2 500.

meni. În fiecare sâmbătă după-amiază, împreu-nă cu soţul și fiica ei și cu câţiva dintre noii săi prieteni, mergea în vizită la ei și le însenina ziua. După aceea, îi invita pe elevi să ia masa acasă la ea. Elevilor le plăcea mâncarea și se simţeau foarte bine. Au înţeles că doamnei și domnului Shin le păsa de ei, iar Bo Hwa a fost încântată să aibă atât de mulţi prieteni!

Familia Shin le-a vorbit elevilor despre Dumnezeu. I-a învăţat cântece creștine, a stu-diat Biblia împreună cu ei și le-a arătat cum să se roage. În timpul săptămânii, după ce vindea clătite, doamna Shin le făcea vizite elevilor aca-să. Uneori îi invita pe cei cu probleme deosebite să găzduiască la ei.

După o vreme, casa lor a devenit neîncăpă-toare. Atunci s-au rugat și Dumnezeu le-a oferit ocazia de a se muta într-o casă mai mare ca să aibă grijă de mai mulţi copii și tineri.


4

Biserica născută din vânzarea de clătiteDupă un timp, mulţi dintre elevii care ve-

neau acasă la familia Shin L-au acceptat pe Isus și au cerut să fie botezaţi. Erau atât de mulţi în-cât se putea înfiinţa o nouă biserică – o biserică nouă doar de tineri!

Aveau însă nevoie de o clădire potrivită și s-au rugat pentru aceasta. Într-o zi, domnul Shin a văzut o casă de vânzare și s-a rugat: „Doamne, te rog, dă-ne casa aceasta și o vom transforma într-o casă pentru slava și onoarea Ta.”

Dumnezeu a răspuns și s-au strâns 5 000 de dolari. Au cumpărat casa și au muncit cot la cot ca să o transforme într-un frumos locaș de în-chinare. Nu mai era nevoie decât de un pastor!

Deși avea deja 45 de ani, domnul Shin le-a spus tinerilor că era dispus să studieze teologia

dacă erau și ei dispuși. A fost admis la Faculta-tea de Teologie de la Universitatea Sahmyook, o universitate adventistă mare situată în apropiere de Seul, Coreea. Împreună cu el, și-au încheiat studiile universitare și Bo Hwa și trei dintre co-piii „adoptaţi” – iar taxele le-au plătit din banii câștigaţi de doamna Shin din vânzarea de clă-tite!

De la înfiinţarea acestei biserici și până as-tăzi, s-au botezat peste 400 de persoane. Mem-brii au organizat 39 de programe de evanghe-lizare și au participat la călătorii misionare în Cambodgia, Hong Kong, Filipine și Taiwan. O parte din darurile care se vor strânge în Sabatul al Treisprezecelea va ajuta această biserică de ti-neri să își construiască un nou loc de închinare și să își instruiască membrii pentru misiune.

COREEA DE SUD | 11 aprilie

Bărbatul cu afişul

Domnul Song locuieşte în Seul, capitala Coreei de Sud. Trăind şi muncind în-tr-un oraş atât de mare, s-a întrebat ce

putea să facă pentru a le transmite oamenilor din jurul său vestea importantă despre venirea apropiată a lui Isus şi despre nevoia pregătirii pentru acest eveniment.

A cugetat și s-a rugat și și-a dat seama că era important ca oamenii să afle despre Sabat, fiindcă Sabatul îi putea pregăti pentru venirea lui Isus. S-a gândit atunci să le spună despre me-sajele celor trei îngeri din Apocalipsa 14.

– Dorinţa mea a fost ca oamenii să vadă adevărul. Planul meu era să găsesc o metodă prin care ei să prindă dintr-o singură privire esenţa mesajelor celor trei îngeri, care este Sa-batul, ne povestește domnul Song.

O idee măreaţăCurând, domnului Song i-a venit o idee

măreaţă. A contactat o firmă de publicitate și a

conceput un rucsac special de care să poată fi atârnat un afiș mare. Mesajul de pe afiș e scris cu litere mari galbene pe un fond albastru și spune așa în limba coreeană: „Ziua Domnului = sâm-bătă = ziua a șaptea”.

Când a conceput această metodă specială de evanghelizare, domnul Song s-a gândit la două exemple din Biblie: 1) la Iona care a fost trimis să le vorbească locuitorilor unei cetăţi mari despre nevoia de a se pocăi și 2) la copiii lui Israel care au dat o mărturie tăcută în timp ce mărșăluiau în jurul Ierihonului.

Întâlniri-surprizăDomnul Song poartă afișul cu el zilnic în

timp ce circulă cu bicicleta sau cu metroul până la serviciu și înapoi acasă. Îl mai poartă și când iese la plimbare în parc.

– Când văd afișul, oamenii sunt curioși și îl citesc cu voce tare, ne povestește el. Se găsesc mereu oameni care să-l vadă și care să stea de


5

vorbă despre mesajul acesta. Sabatul este un mesaj important. Există multe metode de a-l aduce la cunoștinţa lumii, dar eu am folosit această strategie.

Prima oară când a început să poarte afișul despre Sabat, domnul Song era îngrijorat că oa-menii o să se supere pe el sau că o să se simtă ju-decaţi. Dar nu a fost deloc așa. Mulţi s-au arătat interesaţi să afle mai multe.

– Într-o zi în timp ce călătoream cu metro-ul, am observat că mă urmărea un bărbat. În cele din urmă a venit la mine și mi-a spus așa: „Știu că acesta este adevărul. Există o biserică păzitoare a zilei a șaptea?”

Uneori, creștinii păzitori ai duminicii citesc afișul „Ziua Domnului = sâmbătă = ziua a șap-tea” și exclamă:

– Nu știam asta!Într-o sâmbătă după-amiază, în timp ce

domnul Song se plimba prin parc, un cuplu s-a arătat entuziasmat să vadă afișul.

– O, dumneavoastră trebuie să fiţi de la Bi-serica Adventistă de Ziua a Șaptea! au exclamat ei. N-am mai fost la biserică de mult timp. Unde se găsește? Chiar o căutam!

Și copiilor le place să-l vadă pe domnul Song cu afișul său. Le place să meargă după el atât cât le dau voie părinţii. În unele ocazii, domnul Song îi lasă pe ei să-l poarte. Copiii sunt pur și simplu încântaţi să poarte afișul despre Sabat!

Îngerii mă însoţescPentru oamenii mari însă nu este chiar atât

de simplu.– Nu sunt atât de curajos ca să port afișul

singur, spune domnul Song. Trebuie să am o purtare exemplară pentru că port un mesaj im-portant. Trebuie să am mintea liniștită. Mă rog tot timpul. Atunci sunt calm și plin de putere de la Duhul Sfânt. Știu că îngerii lui Dumnezeu mă însoţesc.

Acum și alţi oameni s-au arătat dornici să aibă un asemenea afiș. Nu cu mult timp în urmă, un prezbiter din biserica domnului Song i-a cerut modelul.

– M-am simţit îndemnat să mă implic și eu într-un metodă de evanghelizare, ne spune

prezbiterul. Cred că aceasta este metoda potri-vită pentru mine.

Afișul a atras deja atenţia multora.– Sunt foarte bucuros, mărturisește domnul

Song. Eu caut oile pierdute. Strategia mea este aceasta: o singură privire și mesajul de pe afiș se întipărește pentru totdeauna în minte. Iar dacă cineva e dornic să afle mai mult, îi ofer o car-te. Acesta e doar începutul. Cine știe care vor fi roadele?

ÎNTREBĂRI ȘI ACTIVITATE Crezi că ideea domnului Song este

bună? De ce da sau de ce nu? De ce crezi că afișul este îndrăgit în

mod special de copii? Confecţionează-ţi propriul afiș. Ia

o foaie de hârtie și împăturește-o în două pe vertical. Desfă-o la loc și taie-o pe jumătate, pe dunga formată prin îm-păturire. Folosind multe culori, scrie pe afișul tău un mesaj important pe care consideri că oamenii trebuie să-l afle neapărat. Nu uita să folosești cu-vinte puţine și să le scrii suficient de mari ca să poată fi citite ușor.


6

MONGOLIA | 18 aprilie

Binderya este o fată bucuroasă

Binderya stătea cuminte pe bancă în biserică şi cânta. O aştepta pe mama ei să termine de spălat podeaua. Mama ei

este îngrijitoare la biserică. Este felul ei de a se închina lui Dumnezeu, mărturiseşte dânsa. Binderya îi dă o mână de ajutor atunci când nu este la şcoală.

– Îmi place să o ajut pe mama la curăţenie, spune ea. Așa Îi mulţumesc eu lui Dumnezeu că este stăpânul vieţii mele.

Binderya îşi face o prietenăCând familia ei s-a mutat în Ulaanbaatar,

capitala Mongoliei, Binderya a cunoscut o fată pe nume Anojin. S-a împrietenit cu ea, iar Ano-jin i-a făcut o invitaţie să meargă la Biserica Ad-ventistă.

– Nu mai intrasem până atunci într-o bise-rică creștină, povestește Binderya. Mi-a plăcut

programul. Cel mai mult mi-a plăcut să învăţ cântece despre Isus. M-am străduit să le învăţ bine ca să i le cânt și lui mami acasă. Nu am în-ţeles atunci cine era Dumnezeu, dar cântecele mă înveseleau și le cântam tot timpul.

Surpriza lui tatiTatăl ei era deseori plecat în deplasare mai

multe zile la rând. Odată, când s-a întors acasă, fata i-a povestit că se ducea la biserică împreună cu prietena ei. El s-a bucurat și a întrebat-o dacă putea să meargă și el. Binderya a fost atât de sur-prinsă și de fericită de dorinţa lui!

– Am rugat-o și pe mama să vină cu noi, dar are probleme cu auzul și îi era rușine. Se gândea că oamenii au să se poarte urât cu ea din cauza asta. Dar participa de fiecare dată la rugăciunea de seară împreună cu noi.

Binderya a insistat pe lângă mama ei să vină la biserică, dar mama a refuzat din timiditate. Atunci fraţii de la biserică i-au făcut o vizită aca-să. Au invitat-o și ei la biserică, dar ea încă ezita.

Tata se îmbolnăveşteApoi, într-o zi, tatăl lui Binderya s-a îm-

bolnăvit grav. Doctorul nu i-a dat șanse mari de supravieţuire. Mama și-a dat seama atunci că nu știa cum să se roage pentru el. A început să meargă la biserică și a descoperit că membrii bisericii au primit-o cu căldură și dragoste. S-au rugat împreună cu ea pentru soţul ei. Iar ea și-a predat inima lui Dumnezeu.

După un timp, tatăl s-a însănătoșit, iar acum toată familia se închină Domnului împreună.

Împărtăşirea credinţei– Mă bucur atât de mult că prietena mea

m-a invitat la biserică! Acum toată familia mea Îl cunoaște pe Isus, spune Binderya. Tata îi cheamă la biserică pe toţi oamenii pe care îi întâlnește în autobuz, în magazine sau oriunde altundeva. Și eu îi invit pe prietenii mei să vină, dar până acum nu au venit. Unii spun că religia

MISIO-INFORMAŢIII

Primii misionari adventiști din Mon-golia au venit din Rusia și au început să lucreze în anul 1926. După câţiva ani însă, comunismul a intrat în Mon-golia și lucrarea a încetat.

În 1991, misionarii au revenit în Mon-golia, iar după doi ani, s-au botezat primii creștini adventiști. În prezent, peste 1 600 adventiști mongolezi se în-chină în 10 biserici și grupe. Majorita-tea sunt tineri.

Cu câţiva ani în urmă, darurile din Sa-batul al Treisprezecelea au ajutat mai multe biserici să își cumpere clădiri adecvate sau să-și extindă clădirile existente pentru a acomoda mai multe persoane.


7

MISIO-INFORMAŢIII

În Mongolia trăiesc peste 1 600 de creștini adventiști. Unii se închină în biserici obișnuite, iar alţii în case par-ticulare sau în clădiri închiriate. Ori-unde se adună, Dumnezeu e prezent în mijlocul lor.

Majoritatea credincioșilor din Mon-golia sunt tineri. Mulţi sunt studenţi la universităţile din capitală.

Biserica are nevoie să-i instruiască pe acești tineri ca să devină conducători ai bisericii. O parte din darurile care se vor strânge în Sabatul al Treispreze-celea va ajuta la construirea unor clase și a unei biblioteci pentru o școală ad-ventistă din Mongolia.

creștină este o credinţă străină. Dar eu insist și le vorbesc despre Dumnezeu. Știu că, într-o zi, cineva mă va asculta.

Darurile pentru misiune din acest trimes-tru vor ajuta școala adventistă din Mongolia să

MONGOLIA | 25 aprilie

Muzică pentru Dumnezeu

Hongra, zise bunica blând. Muzica asta nu este bună pentru copii. Este prea zgomotoasă şi îţi dă idei rele.

Hongra era o fetiţă de numai 5 ani din Mongolia care locuia împreună cu părinţii și cu bunica ei. În timp ce asculta muzică, începea să danseze și să repete cuvintele cântecului. Unele cuvinte erau foarte urâte, iar bunica era îngri-jorată.

– Dar îmi place! răspundea Hongra.

Invitaţie într-o altă lume– Vino cu mine la biserică, o rugă bunica.

Vei auzi o muzică frumoasă care îţi va umple inima cu lucruri bune.

Hongra nu mai intrase până atunci într-o biserică, dar a fost de acord să meargă.

– Când am intrat în biserică, i-am auzit pe oamenii de acolo cântând pentru Dumnezeu, ne povestește ea. Mi-a plăcut imediat! Dar, fiindcă nu știam cuvintele, m-am simţit cam stingheră. Cu timpul le-am învăţat. Abia așteptam să ajung la biserică în fiecare Sabat. Era pentru mine ca un nou mod de a trăi și un nou mod de a gândi.

Merg cu bunica mea la biserica cea mai mare din oraș. Acolo vin foarte mulţi copii de vârsta mea, iar unii sunt veniţi de curând. Acest lucru mă ajută să mă simt bine. Îmi place foarte mult. Pentru mine, biserica este un loc minunat.

Părinţi ei nu o însoţesc, dar îi dau voie să meargă cu bunica. Uneori, o ascultă când citeș-te din Biblie. Lucrul acesta o bucură pe Hongra foarte mult.

își construiască mai multe clase și o bibliotecă. Mulţi copii și părinţi află despre Dumnezeu prin intermediul acestei școli. Nu uitaţi să adu-ceţi darurile pentru colecta din Sabatul al Trei-sprezecelea. Vă mulţumim!

Lecţii importante– Am deja cinci ani de când vin la biserică,

spune ea. Simt că Dumnezeu mi-a schimbat via-ţa. Știu că muzica pe care o ascultam înainte e rea și că Dumnezeu are o altă muzică mai bună pentru noi. Tot aici am învăţat cum să iert. Oda-tă, fratele meu mai mic mi-a spart o cană la care ţineam foarte mult și am fost ispitită să mă supăr pe el. Dar m-am rugat și Dumnezeu mi-a alun-gat mânia. Părinţii mei au fost impresionaţi când au văzut că nu m-am înfuriat, chir dacă m-a du-


8

rut. Dumnezeu m-a ajutat să fiu blândă. Fratele meu e prea mic ca să-l iau la biserică. Dar îi spun povestiri din Biblie și îl învăţ cântece. Vreau să-L cunoască și el pe Dumnezeu, doar că nu are as-tâmpăr și îi e greu să mă asculte.

Laude pentru Dumnezeu– Dumnezeu mi-a schimbat viaţa prin mu-

zică. M-a învăţat că muzica Lui este mult mai

bună decât muzica lumii. Vreau să-I cânt veșnic. Dumnezeu primește cu bucurie cântecele noas-tre de laudă dacă Îi cântăm din inimă!

Dragi băieţi și fete, noi Îi putem aduce lau-de lui Dumnezeu prin cântec, prin discuţiile cu alţii despre El și prin darurile noastre din Sabat dimineaţă. Voi cum doriţi să-I aduceţi slavă lui Dumnezeu astăzi?

MONGOLIA | 2 mai

Lecţii de viaţă

Mook are opt ani şi este în clasa a tre-ia. Mama l-a învăţat de mic despre Dumnezeu.

– Sunt bucuros că-L cunosc pe Isus, spune el. În Mongolia sunt mulţi copii care nu-L cu-nosc.

Mook merge la o şcoală nouăCând a împlinit vârsta potrivită, s-a gândit

că părinţii o să-l dea la aceeași școală la care mergea fratele lui. Era puţin speriat că o să fie într-o clasă plină cu copii necunoscuţi.

Apoi, într-un Sabat, pastorul a vorbit despre o școală nouă adventistă. Mook nu știa sigur ce înseamnă aceasta.

După serviciul divin, mama l-a rugat pe pastor să-i dea amănunte. Pastorul i-a explicat că era vorba despre o școală a bisericii.

– Elevii vor studia aceleași materii ca în școlile publice, a spus el. Dar le vor studia din perspectivă creștină. Vor studia Biblia și Îl vor cunoaște pe Dumnezeu. Elevii nu vor concura între ei, ci vor fi buni unii cu alţii și se vor aju-ta reciproc. Profesorii sunt creștini adventiști și nu le vor vorbi copiilor despre lucrurile în care creștinii nu cred.

– Și unde se află această școală? a întrebat mama.

– Va fi chiar aici în biserică, a răspuns pas-torul. Vom folosi sălile anexe până când vom găsi o clădire potrivită.

Chipul mamei s-a înseninat și Mook și-a dat seama că dorea să-l înscrie la această școală nouă.

Și chiar așa a fost. Mook învaţă acum la școala adventistă și este fericit.

Gata cu timiditatea– La început eram foarte timid și îmi era

greu să vorbesc, ne povestește Mook. Dar profe-sorii mă încurajează să vorbesc la ore. Vreau să stau de vorbă cât mai curând cu prietenii mei de

MISIO-INFORMAŢIII

Majoritatea mongolezilor sunt budiști sau nu au nicio religie. Budiștii nu se închină la zei, dar în mod frecvent se pleacă și se roagă înaintea statuii lui Buda din templu. Ei cred că trebuie să ducă o viaţă bună pentru ca la moarte să se poată reîncarna și să aibă o situa-ţie mai bună.

Creștinii cred că Isus a murit pentru toţi oamenii și că, dacă Îl urmează, le va da viaţa veșnică. Budiștii cred că trebuie să facă ceva pentru a câștiga o viaţă mai bună.


9

la bloc. Vreau să le spun despre Isus și să-i invit la Școala de Sabat. Deja le-am spus verișorilor mei despre Isus în vacanţa de vară.

Lecţii importanteMook Îl cunoaște mai bine pe Dumnezeu

de când a început să studieze la școala adventis-tă. A învăţat că poate să se roage pentru orice. Se roagă pentru tatăl lui, care nu vine la biserică împreună cu familia.

– Știu că rugăciunile mele îi sunt de ajutor tatălui meu, spune el. La școala adventistă știu

că sunt în siguranţă. Asta îmi place cel mai mult. Doamna învăţătoare este blândă și mă ajută la lecţii. Toţi colegii sunt și prietenii mei. Sper ca mai mulţi copii să vină aici și să-L cunoască pe Isus așa cum L-am cunoscut și eu!

Dragi băieţi și fete, darurile noastre pentru misiune îi ajută pe copiii și pe oamenii mari din Mongolia să Îl cunoască pe Isus. Să aducem daruri în fiecare săptămână. Într-o zi, Isus ne va lua la ceruri și vom întâlni acolo copii care L-au cunoscut pe Domnul datorită darurilor noastre!

JAPONIA | 9 mai

Şcoala este câmpul nostru misionar

Mă numesc Ken. Părinţii mei sunt din Filipine, dar eu, fratele meu, Mark, şi sora mea, Kaycee, ne-am născut şi am

crescut în Japonia, pentru că tatăl meu lucrează la o bancă de aici.

Provocări şi binecuvântăriLocuim în Tokyo, cel mai mare oraș din

lume. [Arătaţi pe hartă unde se află Tokyo.] Nu există o școală adventistă în apropiere de casa noastră, așa că învăţăm la o școală de stat. La toate școlile de stat se fac ore sâmbăta.

Totuși noi avem voie să mergem la Școala de Sabat. Doamna instructoare semnează pe o foaie că am participat la Școala de Sabat și am studiat lecţia și în felul acesta suntem învoiţi de la ore.

Dar când vom ajunge în clasa a șaptea nu vom mai avea această permisiune. Nu vom putea păzi Sabatul decât dacă vom merge la o școală adventistă. Iar în zona noastră nu avem o astfel de școală.

Binecuvântările SabatuluiNe place ziua de Sabat și așteptăm cu plăce-

re Școala de Sabat, serviciul divin și programele de după-amiază.

De ce este Sabatul atât de special pentru noi? În primul rând pentru că nu trebuie să fa-cem teme și pentru că putem petrece toată ziua împreună cu Dumnezeu și cu familia. În al doi-lea rând, e singura ocazie în care ne putem ve-dea cu prietenii noștri de la biserică. Învăţăm la


10

școli diferite și nu ne întâlnim decât în Sabat. De aceea este Sabatul o zi foarte specială!

Provocarea credinţeiNoi suntem singurii creștini adventiști – și

probabil singurii creștini – din școala noastră. Ne petrecem timpul în mijlocul unor copii și unor profesori care nu-L cunosc pe Isus. Cole-gii nu înţeleg credinţa noastră și uneori ne este greu să le explicăm de ce iubim un Dumnezeu pe care nu-L vedem.

Noi știm că Dumnezeu a creat cerurile și pământul și că ne-a făcut după chipul Său. Dar profesorii ne învaţă despre evoluţionism. Este greu să le explicăm colegilor noștri adevărurile în care credem.

Am stat de vorbă cu toţii, ca familie, despre metodele pe care le putem folosi pentru a le îm-părtăși altora credinţa noastră și am luat decizia de a le oferi profesorilor și colegilor Biblii și alte cărţi. Doar că toate acestea costă.

Dumnezeu deschide o caleVara trecută, cu ocazia unei tabere organi-

zate de biserică, am primit Biblii în japoneză pe care să le facem cadou prietenilor noștri. Împre-ună cu fratele și sora mea, am luat 10 Biblii și câteva cărţi Calea către Hristos.

Sora mea i-a oferit o Biblie prietenei ei, Mayuko. Ea i-a spus că a fost odată într-o bi-serică creștină și că a auzit ceva despre Isus. S-a bucurat de Biblie și a promis să o citească.

Fratele meu, Mark, ia Biblia la școală și ci-tește din ea după ce-și termină de făcut temele. Doamna învăţătoare l-a observat și a înţeles că Biblia e importantă pentru el. Într-o vineri, din greșeală, a uitat-o la școală, iar doamna învăţă-toare l-a sunat ca să-i spună că era în siguranţă.

Mark i-a dăruit o Biblie în japoneză și o în-treabă mereu dacă a citit din ea. Vrea să se asi-gure că învăţătoarea lui va ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu.

Alarma pierdutăMark are numai 8 ani, dar deja își împărtă-

șește credinţa!Toţi elevii din școala noastră poartă atârna-

tă la gât o alarmă electronică. Dacă cineva sim-te că e în pericol, acţionează alarma și cheamă ajutor.

Într-o zi, Mark și-a pierdut alarma, iar învă-ţătoarea s-a temut pentru siguranţa lui. El însă a scos Biblia și i-a spus că Dumnezeu îl va proteja! Doamna a zâmbit și l-a încurajat să ţină Biblia aproape până avea să primească noua alarmă.

Folosim orice ocazieUneori, colegii ne întreabă de ce nu ne în-

chinăm la zeii lor și de ce nu venim la școală sâmbăta. Noi folosim aceste ocazii pentru a le vorbi despre Dumnezeu și despre grija Sa pen-tru noi.

Japonia nu este o ţară creștină și sunt foarte puţini adventiști. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să lu-creze prin darurile noastre la răspândirea veștii despre dragostea Sa printre oamenii care nu-L cunosc.

GEO-INFORMAŢII

Japonia este situată în Pacificul de Nord, în largul coastei Rusiei și a pe-ninsulei coreene. Suprafaţa totală a statului este de 377 944 km2, cuprin-zând patru insule mai mari și peste 4 000 de insule mici.

Având o populaţie de peste 37 de mili-oane de oameni, Tokyo, capitala Japo-niei, este cel mai mare oraș din lume.

În Japonia trăiesc peste 50 000 de oa-meni trecuţi de vârsta de 100 de ani.

În Japonia există mai multe animale de companie decât copii.


11

JAPONIA | 16 mai

Căutarea lui Helio

În urmă cu 100 de ani, japonezii au început să plece din ţara lor în America de Sud pentru a căuta un loc de muncă şi un trai

mai bun. Ei s-au stabilit acolo şi, cu timpul, numărul lor a crescut. În prezent există mulţi japonezi-brazilieni, japonezi-ecuadorieni etc. Acum unii dintre ei se întorc în patria-mamă – în ţara strămoşilor lor. Helio este unul dintre mulţii imigranţi sud-americani din Japonia. Iată povestea lui în continuare:

Căutarea lui HelioTatăl meu a plecat din Japonia și s-a stabilit

în Brazilia. Era budist. Strămoșii mamei mele au fost japonezi, dar ea s-a născut în Brazilia, iar părinţii ei erau romano-catolici, așa că a crescut în Biserica Catolică.

Familia în care am crescut așadar era un amestec de creștinism cu budism. La 14 ani, tata s-a îmbolnăvit grav de tuberculoză. Își do-rea tare mult să se însănătoșească și a început să se roage zilnic, dar, cu toate acestea, a murit.

După ce a murit, am preluat mica lui cea-sornicărie. Pierderea tatălui meu a fost o lovitu-ră pentru mine, iar acum cădea în sarcina mea să am grijă de familie. Am început să citesc Bi-blia și am găsit un text care mi-a rămas impri-mat în memorie. Isus spune în Ioan 14:6: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” M-am gândit de multe ori la cuvintele acestea.

Munca era grea și obositoare, dar trebuia să câștig banii necesari pentru hrană. Anii au tre-cut și m-am maturizat. La doisprezece ani după decesul tatălui meu, am decis să mă mut în Ja-ponia. Am sperat să-mi fie mai bine acolo, dar lucrurile s-au întâmplat exact invers: mi-a fost mai rău. Am început să am dureri groaznice de spate și am apelat la ajutorul multor medici. To-tul părea zadarnic.

O nouă direcţieEram foarte trist și nu știam ce să fac cu via-

ţa mea. Apoi, într-o zi, am cunoscut la fabrica

unde lucram un bărbat pe nume Silvio. Se ve-dea de departe că era un om cumsecade. Era întotdeauna binedispus, cu toate că rămăsese cu niște dureri după un accident urât. Știam ce înseamnă suferinţa și îl admiram pentru veselia lui.

La momentul acela, eram membru al unei grupări spiritiste japoneze, numite „Mahikari”. Credem că exista un „dumnezeu al universului” și un „dumnezeu al pământului”. De fiecare dată când mă plecam înaintea acestor idoli, îmi ve-nea în minte Ioan 14:6 și mă întrebam cine era Isus Hristos.

Silvio era adventist de ziua a șaptea și, la câteva luni după ce l-am întâlnit, m-a invitat la biserica lui. Am devenit prieteni buni, iar Sil-vio mi-a vorbit despre Isus și despre faptul că El putea să-mi schimbe viaţa. Tot ce-mi spunea el mi se părea minunat și eram curios să aflu mai multe despre adventiști. Am început să merg la

MISIO-INFORMAŢIII

Japonia este una dintre ţările în care lucrarea misionară se desfășoară cu cea mai mare dificultate. Cultura îi descurajează pe oameni să își împăr-tășească credinţa cu alţii.

Japonezii sunt foarte atașaţi de tradiţie și se simt datori să respecte sărbătorile religioase străbune, inclusiv închina-rea la strămoși. Totuși nu sunt pro-fund religioși. Există numai 4 creștini la 100 de persoane și numai 1 adven-tist la 8 361 de persoane.

Vizionaţi filmuleţul Mission Spotlight despre adventiștii din Japonia pe pa-gina www. MissionSpotlight.org. Este gratuit!


12

biserică în fiecare sâmbătă împreună cu el și am participat la studiile biblice conduse de pastor. În scurt timp, m-am botezat. Sunt atât de bu-curos că l-am cunoscut pe Silvio și că el mi-a vorbit despre Isus și m-a invitat la biserică!

Sunt mulţi oameni veniţi din America de Sud în Japonia în căutarea unei vieţi mai bune. Ei au nevoie să-L cunoască pe Isus, la fel cum

am avut și eu. Încercăm să-i găsim și să-i in-vităm la biserică unde pot întâlni mulţi sud-americani de origine japoneză. Unul dintre proiectele pentru darurile care se vor strânge în Sabatul al Treisprezecelea urmărește construi-rea unui centru evanghelistic internaţional aici, în Japonia. Vă mulţumim că ne ajutaţi cu daru-rile voastre generoase!

GEO-INFORMAŢII

Populaţia Chinei este de aproape 1,4 miliarde oameni, adică unul din cinci oameni din populaţia totală a globului locuiește acolo. China este ţara cu cea mai numeroasă populaţie de pe glob.. Sub 400 000 de chinezi, mai exact unul din 3 400 de oameni, sunt creștini ad-ventiști.

Religiile tradiţionale din China sunt confucianismul, daoismul și budis-mul. Unii se supun unor practici din toate aceste trei religii. În 1949, guver-nul comunist a desfiinţat oficial religia organizată.

Sunt puţini creștini în China, iar în perioada cea mai neagră a comunis-mului, mulţi au fost trimiși la închi-soare pentru convingerile lor.

CHINA | 23 mai

Ce facem cu idolul?

Povestirea aceasta este despre o fetiţă de zece ani, pe nume Ah Tan, care locuieşte împreună cu familia ei în sudul Chinei.

(Arătaţi China pe hartă.)

Idolul Guan YinToţi membrii familiei lui Ah Tan erau atinși

de boală. Tata avea pietre la rinichi, iar mama se simţea de multe ori slăbită și ameţită. Iar când Ah Tan făcea febră, mama trebuia să o ducă la medic. Fiecare consultaţie medicală costa cât salariul pe o zi.

Familia acestei fete avea un idol pe nume Guan Yin. Era singurul dumnezeu despre care auzise ea vreodată. Familia îi aducea da-ruri și îi cerea pentru sănătate. Dar boala nu îi ocolea.

Apoi, într-o zi, mama lui Ah Tan a găsit o foaie de hârtie pe treptele casei. A ridicat-o și a citit-o. Era despre Isus. Scria că Isus era bun, iu-bitor și puternic, singurul Dumnezeu adevărat.

Mama i-a spus și lui Ah Tan ce scria pe hâr-tie. Ah Tan nu mai auzise până atunci de Isus. Nu mai auzise de un dumnezeu care să fie bun și iubitor. Mama s-a întrebat și ea dacă mai merita să i se închine lui Guan Yin. El nu le răspunsese la rugăciunile pentru însănătoșire. Poate că Isus era într-adevăr mai puternic decât Guan Yin.

Cine este Isus?Mama s-a hotărât să afle mai multe despre

Isus. A stat de vorbă cu soţul ei despre acest

Dumnezeu nou, iar tata a rugat-o să se intere-seze de El.

Vecina lor era creștină și mama i-a pus întrebări despre Isus. Vecina a invitat-o la bi-serică sâmbăta următoare. Mama a acceptat bucuroasă.


13

A intrat împreună cu vecina ei într-o biseri-că simplă. În timp ce asculta predica, i s-a făcut rău. S-a ridicat și a ieșit afară. Apoi s-a dus acasă. Când a ajuns, deja se simţea mai bine. Săptămâ-na următoare a venit din nou la biserică și iarăși i s-a făcut rău. Cum a plecat, s-a simţit mai bine. Lucrul acesta s-a întâmplat de mai multe ori.

Dar mama nu s-a lăsat bătută. Dorea să-L cunoască pe Dumnezeu. A înţeles atunci că Sa-tana îi dădea acea stare de rău ca să-i pună pie-dici. A luat decizia să devină creștină.

Tata a început să vină și el la biserică. Mem-brii bisericii au aflat despre problemele lor de sănătate și au început să se roage pentru ei. De atunci, mama și tatăl lui Ah Tan nu au mai sim-ţit urmă de slăbiciune sau de durere. Nici chiar Ah Tan, care încă nu venise la biserică, nu a mai făcut febra aceea misterioasă.

Dar ce facem cu idolul?Mama dorea să se boteze, dar mai întâi tre-

buia să distrugă idolul, pe Guan Yin. Când a aflat despre intenţia ei, Ah Tan i-a spus:

– O, nu, mamă! Să nu distrugi idolul! Este foarte scump! Nu putem să-l vindem?

– Dacă nu scăpăm de el, i-a explicat mama, nu ne putem aștepta ca Isus să răspundă la rugă-

ciunile noastre. Acum știm că Guan Yin nu are nicio putere.

Ah Tan s-a gândit la vorbele mamei și a fost în final de acord ca idolul să fie distrus. Părinţii l-au sfărâmat în bucăţi și l-au aruncat la gunoi.

Ah Tan Îl iubeşte pe IsusAh Tan a luat decizia să studieze Biblia îm-

preună cu părinţii ei. A fost foarte bucuroasă să-L cunoască pe Dumnezeul adevărat. Și pă-rinţii ei au fost fericiţi să cunoască adevărul. După câteva luni, membrii bisericii au petrecut o după-amiază pe malul unui lac. Acolo Ah Tan a primit botezul. Guvernul nu permite bote-zarea copiilor și a tinerilor și, de aceea, nu le-a spus colegilor ei despre botez.

Ah Tan e bucuroasă că-L are ca prieten pe Isus. Dorinţa ei este să-i îndemne pe copiii de pretutindeni să creadă în Dumnezeu și să își pună încrederea în El pentru ca Satana să nu-i doboare.

Să ne rugăm pentru miile de copii chinezi care au nevoie să afle că Isus îi iubește. Și să nu uităm să aducem daruri pentru misiune astfel ca mai mulţi copii să afle despre dragostea lui Isus. [Închideţi cu rugăciune.]

Activitate: Să cântăm în chineză

ISUS MĂ IUBEȘTE

Refren: Giu ie su ai uo Giu ie su ai uo Giu ie su ai uo Iou șeng șu gao-su uo.

Ie-su ai uo uan bu-tzoIn iou șeng șu gao-su uoFen xiao hei-tz giu mu iangUo sei ruan ruo giu tziang giang.


14

– Dar la ce te închini? s-a interesat ea.Lin i-a spus că e creștină și că se închină

Dumnezeului cel viu, care a creat cerul și pă-mântul.

I-a explicat că Dumnezeu a creat totul – lu-mea, stelele, pomii, marea și toate animalele. I-a mai spus că Isus e Fiul lui Dumnezeu care a ve-nit să trăiască pe pământ ca să le arate oameni-lor că Dumnezeu este dragoste.

– El este viu, a adăugat ea. El ne ascultă ru-găciunile și ne răspunde pentru că Îi pasă de noi.

Profesorul de ştiinţeDupă câteva zile, profesorul de știinţe le-a

pus tuturor o întrebare:– Cine crede în Dumnezeu?S-au ridicat doar doi elevi: Lin și încă cine-

va. Profesorul le-a spus atunci:– Noi nu avem nevoie de dumnezei; avem

evoluţia!După ore, prietenii au întrebat-o pe Lin de

ce s-a ridicat din bancă.– Uitaţi-vă în jur, le-a spus ea. Cum e posi-

bil ca pomii, florile și păsările să fi venit la viaţă din întâmplare? Dumnezeu a creat lumea; nu a lăsat nimic la voia întâmplării.

Le-a povestit apoi că Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva și că i-a așezat într-o grădină frumoasă; că le-a spus să nu mănânce din fruc-tul oprit, dar ei nu au ascultat; și că, de atunci, lumea a cunoscut păcatul și moartea.

Lin este o bună misionară. Nu îi este teamă să își apere credinţa. Și nu se simte rău când ci-neva râde de ea. Ea speră ca elevii din școala ei să vrea să-L cunoască pe Isus datorită curajului ei. Speră să le poată face cunoștinţă cu cel mai bun Prieten al ei.

O parte din darurile care se vor strânge în Sabatul al Treisprezecelea va ajuta la cumpăra-rea de apartamente în 16 orașe mari din Chi-na unde nu există prezenţă adventistă. Aceste apartamente vor fi transformate în locașuri de închinare pentru adventiștii de ziua a șaptea. Vă mulţumim că îi ajutaţi pe chinezi prin darurile voastre.

MISIO-INFORMAŢIII

Populaţia Chinei este de aproape 1,4 mi liarde oameni, ceea ce înseamnă că unul din cinci oameni din popu-laţia totală a globului locuiește acolo. China este ţara cu cea mai numeroasă populaţie de pe glob. Sub 400 000 de chinezi, mai exact unul din 3 400 de oameni, sunt creștini adventiști.

Religiile tradiţionale din China sunt confucianismul, daoismul și budis-mul. Unii se supun unor practici din toate aceste trei religii. În 1949, guver-nul comunist a desfiinţat oficial religia organizată.

Sunt puţini creștini în China, iar în perioada cea mai neagră a comunis-mului, mulţi au fost trimiși la închi-soare pentru convingerile lor.

Lin este o fată din China. Are 11 ani şi este în clasa a cincea. Vrea să devină profesoară când va fi mare şi a început deja să-i dea

lecţii de citire surioarei ei, pe nume Chee.De asemenea, vrea să călătorească în altă

ţară și să meargă la biserică în Sabat, dar deo-camdată lucrul acesta este imposibil.

Lin vorbeşte despre credinţa eiCopiilor chinezi nu le este ușor să le vor-

bească prietenilor lor despre credinţa în Isus. Mulţi părinţi nu vor ca vreunul din copiii lor să fie creștini. Dar Lin a învăţat să folosească me-tode tăcute pentru a-și împărtăși credinţa.

Odată, la școală, au dat un test. Câţiva din-tre colegii ei purtau la gât lănţișoare cu chipuri de idoli și, în timpul testului, duceau mâna la ei ca semn de închinare și cerere de ajutor. O cole-gă a întrebat-o de ce nu purta și ea la gât un idol. Lin i-a răspuns că nu se închina la idoli.

CHINA | 30 mai

De partea lui Isus


15

Într-o zi, doamna Tang şi fiul ei de şase ani se duceau la piaţă ca să cumpere alimente. Mergeau deseori la piaţă, iar băiatului îi

plăcea să privească legumele de pe tarabe şi să-i urmărească pe cumpărători cum negociau preţul cu vânzătorii.

În această zi, doamna Tang și fiul ei mer-geau către piaţă și nimic nu părea diferit de alte zile – dar îi aștepta o mare surpriză!

Doamna Tang credea în Dumnezeu și mer-gea duminica la o biserică creștină, dar trebuia să fie atentă când îl lua și pe băiatul ei la întâl-niri, pentru că guvernul dorea să-i ţină pe copii departe de Dumnezeu.

Pe drum, s-au apropiat de ei doi bărbaţi și unul dintre ei i-a spus doamnei Tang:

– Știţi, păzirea Sabatului este poruncită de Biblie.

A scos apoi o Biblie și i-a arătat câteva tex-te despre Sabatul zilei a șaptea. Celălalt bărbat a încurajat-o să verifice personal dacă era sau nu așa:

– Puteţi verifica pe Internet și să vă convin-geţi care este adevărata zi de odihnă.

Apoi și-au încheiat mica prezentare cu ur-mătoarele cuvinte:

– Isus a venit în lumea noastră, iar biserica adevărată a lui Dumnezeu este cea care păzește sâmbăta.

După aceea, au dispărut în mulţime la fel de repede cum au apărut.

În căutarea bisericiiUimită de această întâlnire scurtă și ieși-

tă din comun, doamna Tang și-a făcut repede cumpărăturile și a pornit repede înapoi. Ajunsă acasă, a căutat pe Internet răspunsurile la între-bările ridicate de acei străini. Spre surprinderea ei, a găsit un site în limba chineză care prezenta dovezi clare despre faptul că ziua a șaptea, sâm-băta, este adevărata zi de odihnă a lui Dumne-zeu. Tot acolo a descoperit o ofertă de studii biblice. Aflând că site-ul aparţinea unei organi-zaţii a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, cu numele „Amazing Facts”, s-a întrebat dacă nu

exista cumva în apropiere o Biserică Adventistă.După câteva căutări, doamna Tang Yue a găsit o mică grupă de adventiști care se aduna într-un apartament din orașul ei. Sigur că oamenii aceș-tia sunt deosebiţi, și-a spus în sinea ei.

Sâmbăta următoare, a găsit apartamentul, a intrat și s-a uitat dacă erau în sală cei doi bărbaţi care i-au vorbit despre Sabat pe stradă. Nu erau. De altfel, nu i-a mai văzut niciodată.

Acum, doamna Tang frecventează Biserica Adventistă și consideră că și-a găsit familia spi-rituală.

– [Biserica aceasta] îi învaţă pe oameni ce spune Biblia, spune ea. Este foarte diferită de alte biserici. Eu cred că adventiștii îi învaţă pe oameni adevărul și cred că Isus vine curând.

Întâlnirea lui Zhang WeiDomnul Zhang era un om respectat de toţi.

Fusese cadru militar în armata chineză, iar după aceea a fost primar în satul său. Într-o zi însă,

CHINA | 6 iunie

Întâlniri providenţiale

GEO-INFORMAŢII

Populaţia Chinei este de aproape 1,4 miliarde oameni, ceea ce înseamnă că unul din cinci oameni din popu-laţia totală a globului locuiește acolo. China este cea mai populată ţară de pe glob.

Religiile tradiţionale din China sunt confucianismul, daoismul și budis-mul. În 1949, guvernul comunist chi-nez a desfiinţat oficial religia organiza-tă, dar în ultimii ani situaţia este puţin mai relaxată.

Sunt puţini creștini în China, iar în perioada cea mai neagră a comunis-mului, mulţi au fost trimiși la închi-soare din cauza convingerilor lor.


16

s-a decis să se mute la oraș ca să câștige bani mai mulţi.

Odată mergea pe trotuar și a ajuns la ure-chile lui un sunet nemaiîntâlnit. Răzbătea de la parterul unui bloc mare. Când s-a uitat înăuntru pe fereastră, a văzut niște oameni care cântau.

Cineva l-a observat, a ieșit la el și l-a invitat înăuntru. Domnul Zhang s-a simţit stingherit de invitaţie, dar era curios să afle ce se întâmpla acolo și a hotărât să intre. A remarcat că unii oameni ţineau în mână Biblia și a fost curios să o vadă mai îndeaproape. Adventiștii i-au arătat bucuroși câteva pasaje biblice frumoase și s-au rugat împreună cu el.

După aceea, domnul Zhang a revenit la bi-serică de mai multe ori. Într-o zi, s-a discutat despre viaţa sănătoasă și despre alimentaţie. Membrii i-au vorbit despre deosebirea dintre carnea curată și cea necurată, i-au spus că por-cul era un animal necurat și de multe ori era in-festat cu viermi. El s-a îndoit de acest lucru și s-a gândit să facă un mic experiment.

Experimentul cu porculDomnul Zhang lucra într-o firmă mare.

Bucătarul care se ocupa de masa angajaţilor

cumpăra uneori un porc întreg. Într-o zi, când în meniu urma să fie carne de porc, domnul Zhang s-a dus tiptil până la bucătărie ca să vadă dacă porcul era într-adevăr necurat. După ce s-a asigurat că nu-l vedea nimeni, a luat repede un cuţit și i-a făcut o tăietură de sus până jos. Viermii mișunau de la un capăt la celălalt. Șocat și dezgustat, nu a mai mâncat niciodată carne de porc. După un timp, a acceptat toate adevă-rurile biblice pe care le-a descoperit în Biserica Adventistă și a primit botezul.

După botez, Zhang Wei s-a întors în sat și a înfiinţat o Biserica Adventistă cu un singur membru – el însuși! A început să le vorbească oamenilor despre ce a învăţat din Biblie și, cu-rând, numărul membrilor a crescut. În prezent, în districtul în care locuiește sunt șase biserici adventiste, iar trei dintre districtele vecine au fiecare câte o biserică – toate datorită rugă-ciunilor și mărturiei puternice date de Zhang Wei.

Trimestrul acesta, o parte din darurile care se vor strânge în Sabatul al Treisprezecelea, va ajuta la înfiinţarea de noi biserici în China. Vă mulţumim pentru sprijinul vostru generos!

TAIWAN | 13 iunie

Doi fraţi cinstiţi

Duh şi Yu sunt fraţi. Ei locuiesc împreună cu tatăl lor într-o garsonieră dintr-un oraş mare din Taiwan. [Arătaţi pe hartă

Taiwanul, în largul coastei Chinei.] Mama lor a murit când ei erau mici. Tatăl lor este necăjit că nu-şi poate găsi un loc de muncă stabil ca să le ofere cele necesare copiilor lui. Duh şi Yu merg de multe ori la şcoală cu stomacul gol. Dar îşi iubesc tatăl şi nu vor să plece la altă familie.

Ei iau note bune pentru că, după ore, par-ticipă la programul after school de la Biserica Adventistă, care e vizavi de școala lor. Profesorii voluntari de acolo îi ajută pe copii la teme și le oferă o masă caldă.

– Îmi place să vin la programul after school, ne spune Yu. După ce terminăm temele, facem jocuri distractive, iar mâncarea este gustoasă.

Programul din SabatDuh și Yu nu s-au născut într-o familie ad-

ventistă. Dar toţi copiii de la programul after school au fost invitaţi să revină la centru în Sa-bat.

– Îmi place să învăţ despre Dumnezeu, ne spune Duh. Și primim și o masă! adaugă el zâm-bind satisfăcut.

Cei doi fraţi rămân la biserică toată după-amiaza pentru serviciul divin, întâlnirea de ex-


17

ploratori și programul de joacă de după apusul soarelui.

Cel mai mult le plac întâlnirile explo și se mândresc cu insignele dobândite. Tatăl lor nu este creștin, dar le dă voie să participe la pro-gramele bisericii, fiindcă a observat că învaţă lu-cruri bune acolo și că băieţii s-au schimbat mult în bine.

Banii găsiţiAnul trecut, Duh, Yu și două fete au găsit pe

stradă un săculeţ plin cu monede în timp ce se duceau spre bibliotecă.

– Nu sunt ai noștri, a spus unul dintre ei.S-au dus cu toţii să predea banii la cel mai

apropiat sediu al poliţiei.Poliţistul i-a întrebat unde au găsit banii.

A notat numele și adresele lor, după care a răs-turnat monedele ca să le numere. Copiii nu mai văzuseră atâţia bani în viaţa lor!

A doua zi, a apărut într-un ziar un interviu cu ei legat de banii găsiţi.

– Noi am învăţat la biserică și la Clubul Ex-plo să fim cinstiţi, i-a spus Duh reporterului. La

biserică învăţăm că Isus este modelul nostru. Și vrem să fim ca El.

Nimeni nu a revendicat banii, iar poliţistul a dat banii conducerii școlii în contul taxei șco-lare pentru acești copii.

Doi copii sufletiştiDuh și Yu sunt săraci, dar se gândesc la cei

care au și mai puţin decât ei. Yu vrea ca, atunci când va crește mare, să fie profesor voluntar într-un astfel de centru administrat de biseri-că. Darurile pe care le vom aduce în Sabatul al Treisprezecelea din acest trimestru vor susţine programele after school din Taiwan și un azil pentru bătrâni. Vă mulţumim pentru darurile voastre!

MISIO-INFORMAŢIII

Taiwanul este o insulă mică cu o po-pulaţie numeroasă de peste 23 de mili-oane de oameni. Zona cea mai locuită o reprezintă podișurile de pe coasta de vest. Taipei este orașul cel mai mare și totodată capitala ţării. Duh și Yu locu-iesc în Taichung, al doilea oraș ca mă-rime, situat aproape de centrul insulei.

Numai aproape jumătate de taiwanezi aparţin unei religii, iar aceștia sunt în majoritate budiști. Dintre chinezii care locuiesc în Taiwan, doar unul din 25 000 este creștin adventist de ziua a șaptea. Cei mai mulţi adventiști se gă-sesc în populaţiile tribale care trăiesc în munţi.


18

TAIWAN | 20 iunie

Invitaţia

Ce facem când încercăm să fim buni mis-ionari, dar oamenii nu răspund aşa cum ne-am dori? Iată povestea unui băiat

care nu s-a resemnat.

Jien-Yu locuiește pe insula Taiwan. [Arătaţi insula pe hartă.] Împreună cu mama, bunica și surioara lui se închină în Biserica Adventistă care este peste drum de casa lor.

Pastorul a anunţat într-un Sabat că urma să fie organizat un program de evanghelizare și i-a îndemnat pe toţi să-și invite rudele și prietenii. Jien-Yu s-a gândit să o invite pe doamna învă-ţătoare.

Învăţătoarea s-a uitat o clipă pe invitaţie și i-a spus:

– Da, voi încerca să vin. Îţi mulţumesc.Jien-Yu i-a răspuns cu un surâs și s-a întors

în bancă.

În aşteptarea doamnei învăţătoareProgramul de evanghelizare a început într-o

duminică seara. Jien-Yu s-a rugat toată sâmbăta și toată duminica pentru doamna învăţătoare. Duminică după-amiază l-a ajutat pe pastor să așeze scaunele în curtea bisericii. A verificat dacă staţia de amplificare era bine conectată. Apoi a aruncat o privire în curte. Totul era gata!

Privea cu interes fiecare persoană care in-tra. Nu a văzut-o însă pe doamna învăţătoare. A venit timpul pentru deschiderea programului și s-a alăturat prietenilor lui din faţă ca să-i di-rijeze. În timp ce dădea din mâini, mai arunca o privire în sală, dar nu a zărit-o. Nu venise. Ce dezamăgit era!

Un mesaj pentru doamna învăţătoareÎn ziua următoare, la școală, s-a gândit să-i

scrie câteva cuvinte pe caietul de teme și să o invite din nou.

„Dragă doamnă învăţătoare”, a scris el, „aseară a fost prima întâlnire la biserică. Am dirijat cântarea de deschidere, dar nu v-am văzut în sală. Am fost dezamăgit. Dar întâlni-

rile vor continua toată săptămâna. Sper că veţi veni.”

Jien-Yu i-a dat doamnei caietul ca să-i corec-teze tema. După-amiază, când a primit caietul înapoi, l-a deschis emoţionat la tema de zi, unde scrisese mesajul. Dedesubt era răspunsul doam-nei și suna așa: „Îmi pare rău că nu am venit asea-ră. Am avut o ședinţă la școală până târziu…”

Jien-Yu i-a scris atunci alt mesaj: „Dragă doamnă învăţătoare, nu-i nimic. Mai sunt și alte întâlniri săptămâna asta. Sper că veţi veni.” Jien-Yu și-a făcut tema și apoi s-a dus repede la bi-serică pentru a ajuta la pregătiri. A dirijat iarăși cântarea și s-a uitat dacă vine învăţătoarea. Nu a văzut-o. A căutat-o cu privirea printre oameni în timpul predicii și la sfârșitul ei, dar nu venise.

A doua zi, Jien-Yu i-a dat caietul cu tema și cu mesajul scris cu o zi în urmă. După-amia-ză, l-a primit înapoi și a găsit un răspuns. „Îţi mulţumesc că mă înţelegi. Îţi doresc mult succes diseară la dirijat!”

În seara aceea, în timp ce dirija, a văzut-o pe doamna învăţătoare intrând în curte și luând loc pe ultimul rând. În sfârșit, a venit! A dirijat

GEO-INFORMAŢII

Taiwanul este o insulă mică situată în largul coastei Chinei. Mulţi locuitori ai insulei sunt chinezi. Limba oficială este chineza mandarină.

Majoritatea creștinilor și a adventiști-lor se găsesc printre popoarele tribale, numite aborigene. Ei reprezintă doar circa 2 procente din populaţie și tră-iesc în majoritate în zonele muntoase din Taiwan. Dintre etnicii chinezi, nu-mai 1 din 250 000 este creștin adven-tist.


19

Participanţii și decorul: Steaguri mari ale următoarelor state: China, Japonia, Mon-golia, Coreea de Nord, Coreea de Sud și Tai-wan. Rugaţi șase copii de la Grădiniţă urce la amvon cu steagurile; rugaţi unul sau doi copii de la Primară sau de la Juniori să citească par-tea povestitorului; rugaţi șase copii de la Pri-mară să prezinte diferitele proiecte. Dacă nu aveţi suficienţi copii, daţi-le copiilor pe care îi aveţi mai multe roluri.

Povestitorul 1: Diviziunea Asia de Nord și Pacific este formată din șase ţări. Fiecare își

Programul pentru Sabatul al Treisprezecelea

mai departe cu un nou avânt. La sfârșit, s-a gră-bit să-i mulţumească, dar plecase deja.

În ziua următoare, când a primit înapoi ca-ietul de teme, a găsit un alt mesaj de la doam-na învăţătoare: „Am participat la întâlnirea de aseară. A fost minunat, iar tu ai fost la înălţime!” Jien-Yu era tot numai un zâmbet!

În seara aceea, i-a scris doamnei un ultim mesaj: „Dragă doamnă învăţătoare, mă bucur că aţi venit la întâlnirea de aseară. Vă rog, dacă aveţi timp, mai veniţi și altădată. La sfârșit, se servesc mici gustări. Vă rog, mai veniţi!”

În fiecare seară, Jien-Yu era atent să vadă dacă a venit doamna învăţătoare. Nu a mai ve-

nit însă. Era fericit că a invitat-o, chiar dacă nu a venit decât o singură dată și nu și-a predat ini-ma lui Isus.

Acum se roagă pentru ea. Se gândește că, poate odată își va aduce aminte de invitaţia lui și Îl va primi pe Isus în inimă. Până atunci însă se străduiește să fie silitor, ca să arate că e pri-eten cu Isus și pentru ca doamna să vrea să-L cunoască și ea pe Isus.

Și voi puteţi fi misionari la fel ca Jien-Yu. Puteţi invita pe cineva să vină la Școala de Sa-bat sau la un program special. Puteţi fi amabili, atenţi și cuminţi, arătând astfel că Isus e priete-nul vostru!

are provocările ei în ceea ce privește încheierea lucrării lui Dumnezeu.

Povestitorul 2: [Copilul 1 urcă cu steagul Chinei la amvon și se așază într-o parte a amvo-nului.] China, cea mai populată ţară de pe glob, cu aproape 1,4 miliarde de oameni, își deschi-de graniţele faţă de lume. În ea trăiesc însă mai puţin de 400 000 de credincioși, aceasta în-semnând că numai 1 din 3 400 de oameni este creștin adventist de ziua a șaptea. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să aprindă făclia credinţei prin co-piii Săi din acest popor.

Dacă doriţi să prezentaţi un program în Sabatul al Treisprezecelea pentru cei mari, repetaţi cântecul „Isus mă iubește” în mongoleză, coreeană și chineză (vezi lecţiile anterioa-re); aduceţi-le aminte părinţilor de program; și încurajaţi-i pe copii să aducă darul pentru colecta din Sabatul al Treisprezecelea.

Dacă nu doriţi să prezentaţi un program, puteţi opta totuși să prezentaţi programul acesta sau unul adaptat în cadrul grupei pe care o conduceţi.

Aduceţi-le aminte copiilor să aducă darul pentru misiune. Spuneţi-le că este darul lor pentru Isus și pentru copiii din toată lumea pe care El îi iubește mult. Creaţi un moment special cu ocazia Școlii de Sabat. Spuneţi-le copiilor ce sumă s-a strâns pe parcursul trimes-trului. Număraţi banii strânși în Sabatul al treisprezecelea și spuneţi-le care este suma totală. Apreciaţi-i pentru darurile lor și spuneţi-le că ele îi vor ajuta foarte mult pe copiii din Asia.


20

Povestitorul 1: [Copilul 2 urcă cu steagul Japoniei la amvon și se așază lângă copilul 1.] Japonia este o ţară bogată și cu multe resurse, dar oamenii nu știu că Isus a murit pentru ei. Biserica din Japonia are sub 15 000 de membri, ceea ce înseamnă că există un adventist la circa 8 300 de persoane. Majoritatea credincioșilor sunt în vârstă, iar numărul de botezuri anuale e mic. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să ridice o arma-tă de tineri care să-și împărtășească credinţa în Japonia.

Povestitorul 2: [Copilul 3 urcă cu steagul Mongoliei la amvon.] Primii credincioși mon-golezi au primit botezul cu numai 20 de ani în urmă. Majoritatea membrilor din această ţară sunt tineri și sunt dornici să-și împărtășească credinţa. Rugaţi-vă să fie tari în credinţă și buni conducători ai bisericii în această cultură, una dintre cele mai vechi din lume.

Povestitorul 1: [Copilul 4 urcă cu steagul Coreei de Nord la amvon.] Nu se știe câţi creștini și nici câţi adventiști sunt în Coreea de Nord. Puţinii oameni care au reușit să iasă din ţară ne încurajează să credem că există credincioși. Ru-gaţi-vă ca porţile Coreei de Nord să se deschidă și ca evanghelia să pătrundă și să umple inimile oamenilor flămânzi după pâinea vieţii.

Povestitorul 2: [Copilul 5 urcă cu steagul Coreei de Sud la amvon.] Coreea de Sud este cea mai „creștină” naţiune din Diviziunea Asia de Nord și Pacific. Cu toate acestea, numai o tre-ime din populaţie se declară a fi creștină și nu-mai 1 din 250 de oameni este creștin adventist de ziua a șaptea. În ciuda eforturilor intense de a evangheliza masele, adventiștii sunt totuși în-ţeleși greșit. Rugaţi-vă pentru fraţii și surorile noastre din Coreea de Sud.

Povestitorul 1: [Copilul 6 urcă cu steagul Taiwanului la amvon.] Taiwanul este o insulă mică situată în largul coasei Chinei. Majorita-tea membrilor adventiști din această ţară pro-vin din triburile care trăiesc în zonele de munte. Numai 1 din 25 000 din etnicii chinezi de aici este adventist. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să le miște inimile acestor oameni care au nevoie să știe că Isus a murit pentru ei.

Povestitorul 2: Astăzi, darurile pentru Sa-batul al Treisprezecelea vor sprijini eforturile fraţilor și surorilor noastre din Diviziunea Asia

de Nord și Pacific. O parte din darurile noastre le va pune la dispoziţie următoarele resurse ne-cesare pentru a-i conduce pe oameni la Isus și pentru întărirea membrilor în credinţă.

Copilul 1: [Copilul care ţine steagul Japoniei face un pas în faţă și ridică steagul.] Un centru evanghelistic internaţional pentru numeroșii imigranţi japonezi-sud-americani care se întorc în Japonia.

Copilul 2: [Copilul care ţine steagul Mon-goliei face un pas în faţă și ridică steagul.] Ex-tinderea Școlii Adventiste de Ziua a Șaptea din capitala Ulaanbaatar. Multe familii ajung să-L cunoască pe Isus prin intermediul acestei școli.

Copilul 3: [Copilul care ţine steagul Coreei de Sud face un pas în faţă și ridică steagul.] O parte din darurile noastre de astăzi va ajuta un grup de tineri din Coreea să achiziţioneze un centru evanghelistic pentru tineret. Ei au pus bazele unei biserici prin vânzarea de clătite, iar acum vor să-i instruiască pe alţi tineri pentru lucrarea misionară.

Copilul 4: [Copilul care ţine steagul Taiwa-nului face un pas în faţă și ridică steagul.] Cu câţiva ani în urmă, o parte din colecta specială din Sabatul al Treisprezecelea a fost întrebuinţa-tă pentru înfiinţarea unui studio de înregistrări în Taiwan în scopul pregătirii unor emisiuni ra-dio și TV în limba chineză mandarină. O parte din colecta specială de astăzi va sprijini trei cen-tre de influenţă adresate copiilor și bătrânilor.

Copilul 5: [Copilul care ţine steagul Chinei face un pas în faţă și ridică steagul.] O parte din colecta specială de astăzi va fi folosită la achi-ziţionarea de apartamente în 16 mari orașe din China care sunt lipsite de prezenţă adventistă. Aceste apartamente vor fi transformate în „bi-serici” pentru noii credincioși.

Copilul 6: [Copilul care ţine steagul Coreei de Nord face un pas în faţă și ridică steagul.] Nu știm câţi creștini sunt în Coreea de Nord. Dar știm că sunt câţiva. De la oamenii care au trăit acolo știm că cel puţin câţiva dintre acești creș-tini sunt adventiști de ziua a șaptea. Viaţa este grea pentru ei. Să ne rugăm ca Dumnezeu să îi protejeze și să-i binecuvânteze pe copiii Săi din această ţară unde creștinismul este considerat o religie străină.


21

Povestitorul 1: Noi putem schimba în bine situaţia din aceste ţări din Diviziunea Asia de Nord și Pacific. Când aducem daruri pentru misiune și când ne rugăm, credincioșii de acolo primesc putere să le vorbească despre Dumne-zeu prietenilor lor. Iar o parte din colecta spe-cială de astăzi va însemna foarte mult pentru tinerii care au înfiinţat o biserică în Coreea de Sud prin vânzarea de clătite [arătaţi pe hartă Coreea de Sud]; pentru copiii și bătrânii din Taiwan [arătaţi pe hartă Taiwan]; pentru tine-

rii de la școala adventistă din Mongolia [arătaţi Mongolia]; pentru imigranţii sud-americani din Japonia [arătaţi Japonia]; și pentru mulţi alţi oa-meni din China care au nevoie să-L cunoască pe Isus [treceţi cu degetul arătător peste teritoriul întins al Chinei]. Să contribuim astăzi și noi la răspândirea veștii despre dragostea lui Dumne-zeu, alături de fraţii și surorile noastre din Divi-ziunea Asia de Nord și Pacific!

[Colecta]

Proiectele pentru Sabatul al Treisprezecelea din trimestrul următorTrimestrul viitor, vor fi prezentate proiectele pentru Diviziunea Asia de Sud și Pacific.

Dintre proiectele speciale, amintim: o Școală Adventistă Internaţională în Dili, Timor-Les-te; o biserică pentru Colegiul și Seminarul Adventist din Lakpahana, Sri Lanka și o clădire pentru Școala Adventistă de Nursing din Gazipur, Bangladesh. Proiectul copiilor va fi achi-ziţionarea băncilor necesare pentru școala nouă din Timor-Leste.

Coloraţi drapelele statelor din Diviziunea Asia de Nord şi Pacific

ChinaFond: roșuStele: galbene

JaponiaFond: albCerc: roșu


22

Coreea de NordBenzile lata de sus și de jos: albastruBenzile înguste de sus și de jos: albMijloc: roșuCerc: albStea: roșu

TaiwanDreptunghiul din colţul stâng: albastruSoarele: albRestul steagului: roșu

Coreea de SudFond: albJumătatea de sus a cercului: roșuJumătatea de jos a cercului: albastruSimbolurile din jurul cercului: negru

MongoliaBanda din stânga și cea din dreapta: cărămiziuBanda din centru: albastruEmblemă: galben


23

Mission Spotlight a revenit! Descărcați ma-terialul de pe www.missionspotlight.org.

Fiecare ediție conține experiențe dintr-o anumită Diviziune precum și din alte zone ale lumii, filmuleţe cu cântece și o povestire pentru copii. Materialele se potrivesc excelent pentru Școala de Sabat, înainte de serviciul divin de la prânz, la altarul de la școală, în cadrul întâlniri-lor explo, în cadrul altarului din familie etc.

Pentru alte informaţii despre istoria și cul-tura ţărilor din Diviziunea Asia de Nord și Pa-cific, vizitaţi o bibliotecă sau o agenţie de turism sau studiaţi paginile de Internet de mai jos:

China: www.countryreports.org/country/China.htm

Japonia: www.countryreports.org/coun-try/Japan.htm

Mongolia: www.countryreports.org/coun-try/Mongolia.htm

Coreea de Nord: www.countryreports.org/country/KoreaNorth.htm

Coreea de Sud: www.countryreports.org/country/KoreaSouth.htm

Taiwan: www.countryreports.org/country/Taiwan.htm

Site-ul Adventist Mission conţine materia-le suplimentare care pot îmbogăţi prezentările despre misiune. Puteţi găsi cuvinte și cântece în chineză, japoneză, coreeană și mongoleză, precum și jocuri, reţete și puzzle-uri pe pagina Children’s Mission. Faceţi click pe „Resources” și pe „Children’s Magazine” în meniul care apa-re. Daţi click pe „second quarter” și alegeţi acti-vitatea dorită.

Aduceţi-le aminte membrilor că lucrarea desfășurată de biserica mondială depinde de da-rurile aduse la Școala de Sabat în fiecare săptă-mână. În Sabatul al doisprezecelea, prezentaţi-le un raport al darurilor strânse pe parcursul tri-mestrului. Încurajaţi-i ca în Sabatul al treispre-zecelea să aducă o sumă de două sau de trei ori mai mare decât de obicei. Număraţi banii și în-registraţi suma la sfârșitul Școlii de Sabat. Acest lucru îi va încuraja pe membri să aducă în con-tinuare daruri pentru misiune.

Resurse pentru instructori

Paste ca în AsiaTuturor asiaticilor le plac pastele. Și le mă-

nâncă cu beţișoare în loc de furculiţă. În Coreea, chiar și supa de paste se mănân-

că cu beţișoare! Beţișoarele nu sunt chiar atât de greu de fo-

losit precum pare, mai ales dacă ai învăţat să le folosești de mic!

Oferiţi-le copiilor ocazia de a mânca folo-sind beţișoare. Cumpăraţi beţișoare și preparaţi o pungă mare cu paste spirale (sunt mai ușor de prins).

Oferiţi-i fiecărui copil câte un castron cu paste, două beţișoare și un șerveţel mare pe care să-l pună la gât. Apoi amuzaţi-vă!

Pentru sosul care rămâne, oferiţi-le o lingu-ră sau încurajaţi-i să îl soarbă direct din farfurie!


DIV

IZIU

NEA

ASI

A D

E N

ORD

ȘI P

ACI

FIC

CONF

ERIN

ŢABI

SERI

CIGR

UPE

MEM

BRI

POPU

LAŢIE

Uniun

ea Ch

ineză

1 208

3 303

419 3

781 3

68 46

2 000

Uniun

ea Ja

pone

ză10

247

15 23

612

7 301

000

Uniun

ea Co

reea

nă71

418

523

7 418

74 94

0 000

Mon

golia

46

1 992

2 792

000

Taiw

an56

306 3

6723

361 0

00TO

TAL

2 160

3 571

680 3

911 5

96 85

6 000

PROIECT

E: J

apon

ia: C

entr

u Ev

angh

elis

tic In

tern

aţio

nal î

n Sh

izou

ka C

hina

: Mar

ea p

lant

are

de b

iser

ici u

rban

e în

Cho

ngqi

ng, H

engy

ang

și N

anni

ng C

oree

a de

Sud

: Ins

titut

Mis

iona

r pen

tru

Tine

ret S

aeby

eoki

sel î

n N

aju

Tai

wan

: Tre

i cen

tre

de in

fluen

ţă în

Tai

pei,

Taic

hung

și K

aohs

iung

Mon

golia

: Tre

i cla

se ș

i o b

iblio

tecă

în U

laan

baat

ar


vesti 2015

Documents