Cultura ºi limba unul popor, noþiuni interde-pendente, sunt condiþionate evolutiv de factoriisociali ºi politici conjuncturali din societate.Triada – culturã, limbã ºi societate – „pãºeºte înacelaºi pas cu naþia”, concluzie ºtiinþificã for-mulatã de învãþatul cãrãºean Paul Iorgovici, înveacul sãu, concluzie coerentã valabilã ºi astãzi.

Simpozionul „O sutã de ani de culturã orto-doxã” propus cu generozitate de pãrinteleCiprian (parohul Mehadiei) invitã la cognoscibi-litatea factorilor obiectivi ºi subiectivi, care auguvernat viaþa spiritualã a enoriaºilor din proto-popiatul de odinioarã al Mehadiei. O cunoaºtereîn profunzime ºi realã se poate dobândi dacãrãsfoim filele de istorie din veacurile precedente,evocând cei 228 de ani scurºi sub patina tim-pului de la zidirea sfintei biserici ortodoxe, înãl-þatã de strãmoºi între malul râului Belareca ºiumbra statuarã a muntelui Strãjoþ.

Derulând cele 228 de file „calendaristice”ajungem la Anul Domnului 1780, anul zidiriilãcaºului sfânt din Mehadia, an ce coincide cutrecerea în eternitate a împãrãtesei Maria Terezia,binefãcãtoarea grãnicerilor bãnãþeni, cea care aînfiinþat Regimentul de Graniþã de la Caransebeº(1775), graþie cãruia þãranii bãnãþeni aveau unele

drepturi pe care nu le aveau alþi þãrani din Impe-riul Habsburgic precum: dreptul asupra pãmân-tului, proprietate devenitã inalienabilã ºi indivizi-bilã, dreptul de-a tãia lemne din rãvirul statului,reducerea zilelor de robotã ºi reducerea de impo-zite, dreptul de a-ºi trimite copiii la ºcoli înalte,mai ales la ºcoli militare, ajungând mulþi dintreei ofiþeri superiori în armata crãiascã; cum ofiþeriºi generali vor ajunge ºi fiii câtorva grãniceri dinMehadia: generalul Nicolae Cena, generalulGheorghe Domãºneanu, generalul Ladislau Cena,generalul Enache Ion ºi mareºalul Mihail Trapcea.

Dupã moartea împãrãtesei, la tron rãmâneIosif al II-lea, acesta secondase pe împãrãteasa-mamã la tron încã din 1765, el, Iosif al II-lea,efectuase în anii 1767 ºi 1768 vizite prin satelebãnãþene, fusese ºi la Mehadia pentru a vedea peviu cum trãiesc românii, despre care raportase înscris împãrãtesei: „Românii sunt cei mai vechi ºicei mai mulþi, ºi cei mai chinuiþi”, raport ce de-ranjase cumplit pe etnicii sârbi ºi maghiari, maiales maghiari, care au reacþionat aºa cum reac-þionase ºi istoricul maghiar G. Retteg, acesta a-larmat replicase: „De românime mãrturisesc mãtem pentru cã dacã le bagã cineva în cap cã sunt

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 8 (43). ANUL V. AUGUST 2010. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

UN VEAC DE CULTURÃUN VEAC DE CULTURÃORTODOXÃ LA MEHADIA, ORTODOXÃ LA MEHADIA,

ÎN CARAª-SEVERINÎN CARAª-SEVERIN

Nedeia sau Ruga ca-n Banat, am venerat-o la Mehadia de Sfântul Ilie, am serbat-oacum, în acest miez de varã încercatã finan-ciar, am reuºit prin înþelegerea ConsiliuluiLocal ºi cu sprijinul consãtenilor, cãrora,deopotrivã, le mulþumesc în numele Exe-cutivului primãriei Mehadia.

În demersul meu ºi al Consiliului Localne-am gândit prioritar la tineretul comuneiMehadiei, tineret animat de muncã, prospe-rare onestã, dar ºi de cânt ºi joc, de o muzicãde calitate, pe mãsura pretenþiilor de laMehadia.

În context cu acest proiect, s-a aprobat cala nedeie sã fie muzica din care sã facã partefraþii Florea, odraslele regretatului trâmbiþaºSANDU FLOREA. A fost saxafonistul SimionFlorea, a fost prezent ºi trâmbiþaºul Ion Flo-rea, taman din Olanda, unde s-a stabilit princãsãtorie, cu profesoara coreografã ANNIA,cu care are douã fete, studente.

Fraþilor Florea s-au aliniat artistic toro-goata lui Vasilescu din Cruºovãþ ºi trâmbiþalui Vasile Corcescu din Valea Bolvaºniþa, otrâmbiþã despre care se va mai vorbi, un talentde excepþie, care aminteºte de regretatul Gli-gor Blidariu zis Burtã, cu care este neam ºi pecare ne-am propus ca în acest an sã-l come-morãm.

Am fost întrebat de mai mulþi iubitori decântec ºi joc românesc autentic, de ce „rugã”,de ce „nedeie”?! Ce este una, ce este alta.Simplu: „rugã” spun oamenii de la pustã, dela câmpie, ºi cuvântul vine din latina vulgarã,din „rogare”, ce înseamnã a înãlþa o rugã ladivinitate, la ceruri, pe când cuvântul „nedeie”este mult mai apropiat de simþirea artisticã abãnãþeanului, bãnãþean-cãrãºean, cuvântulvine de la slavul „Nedeljia”, ceea ce înseamnãpe româneºte „duminicã”, adicã zi de sãrbã-toare. Nedeia este o sãrbãtoare popularã cevenereazã hramul bisericii ortodoxe române,ori o sãrbãtoare mai deosebitã la cãrãºeni.Rog sã nu uitaþi cã „nedeie” mai înseamnã ºiun platou, unul pe vârf de munte, aºa cumeste Vârful Nedeia din Munþii Semenic.

La nedeie, la Mehadia, a fost frumos,tinerii ºi vârstnicii au jucat brâul ºi hora dinbãtrâni, cântece ancestrale interpretate defraþii Florea, dar ºi de consãteanul nostru,Vasile Corcescu.

Nedeia

Primar IANCU PANDURU

Particiapnþi la simpozionul “Un veac de culturã religioasã la Mehadia”, 2008. Foto: Aurel Legrand

continuare în pag. 2-3

cei mai vechi locuitori ºi cei mai numeroºi pe noifoarte repede ne pot stârpi fiindcã în Transilvaniasunt de zece ori atâþia” (I.C.Drãgan: „Istoria ro-mânilor”, Editura Europa Nova, Bucureºti, p. 138– 139).

Maria Terezia, la insistenþele fiului ei, s-a vã-zut nevoitã sã dispunã mãsuri „luminate”, în fie-care localitate rusticã, unde erau ºaizeci de fa-milii, sã fie ºcoalã ºi învãþãtor, în consecinþã s-au înfiinþat mai multe ºcoli româneºti (148), ger-mane (64) ºi sârbeºti (52), funcþia iluministã aînvãþãmântului triumfase, ce va aduce un spor de

culturã. Cea mai veche ºcoalã trivialã a fost laMehadia (1774 / 1775).

Dupã moartea împãrãtesei, Iosif al II-lea îºipropune sã continue unele reforme în spiritul ab-solutismului luminist, nu reuºise prea multedeoarece Samuel Brukenthal (1723 – 1803), fostconsilier intim al Mariei Terezia, se opuseseacestor mãsuri, dovedindu-sse un înfocat antiro-mân, contribuind direct la înãbuºirea în sânge aRãscoalei lui Horea, Cloºca ºi Criºan, cum anti-român va fi ºi fiul sãu, Mihai Brukenthal, con-silier guvernamental, care finanþase prinderea luiHorea, într-oo cârciumã din periferia Bradului,angajându-ll pe Meltzer, brigadier silvic, evreu,ca ºi Brukenthal, în aceastã tristã operaþie, cesfârºise cu tragerea pe roatã a lui Horea la Alba-Iulia, în februarie 1785. În acest an, împãratulaprobã, la cererea prelaþilor sârbi, mutarea epis-copiei de la Caransebeº la Vârºeþ. În anul 1790,moare Iosif al II-lea, dupã el urmeazã la tron Leo-pold al II-lea (1790 – 1792), caracter labil, in-fluenþabil, mai ceva decât predecesorul sãu. Leo-pold al II-lea emite un edict, o lege prin carereînnoieºte libertatea religioasã a sârbilor ºi înacelaºi timp acordã dreptul la emigrare, potrivitdictonului latin: „Ubi bene – ubi atria”.

Noua patentã împãrãteascã sporeºte, aºacum am spus, protecþionismul vienez pe linie re-ligioasã al sârbilor, aceºtia convoacã un congresla Timiºoara, prin care cer amplificarea dreptu-rilor religioase faþã de toþi ortodocºii ºi în acelaºitimp solicitã autonomie. În demersurile lor,sârbii sunt sprijiniþi de baronul Schmidfeld, carei-a îndemnat pe sârbi sã cearã organism political lor ºi cu propria-i mânã traseazã graniþele vii-toarei provincii Voivodina. (Petru Nemoianu:„Eftimie Murgu”, eseu publicat în „Universul lite-rar”, Bucureºti, 1928, nr. 42, din 14 octombrie).

În atari împrejurãri, de marginalizare a româ-nilor, liderii lor, în fruntea cãrora s-au situatpreoþii uniþi ºi neuniþi, redacteazã ºi prezintã, înanul 1791, împãratului „Supllex libellus Vala-chorum”, „cel mai însemnat act politic al ro-

mânilor din veacul al XVIII-llea”, apreciat ca atarede profesorul Nicolae Iorga, prin care româniisolicitau lui Leopold al II-llea îndeplinirea uneivechi doleanþe ºi anume sã fie recunoscuþi canaþiune de sine stãtãtoare în imperiu, cu drepturiegale cu ungurii, saºii ºi secuii”.

Memoriul românilor se miºca în sensul ilu-minismului reformist, ºi nu în sensul radical alRevoluþiei Franceze, ce înfricoºase monarhii ºifeudalii de pretutindeni. (ªtefan Pascu: „IstoriaTransilvaniei”, vol. I, Blaj, 1994, pag. 282). Me-moriul rãmãsese un strigãt la cer într-un pustiupatronat de Coroana de la Viena. Acest act politic

unic în felul sãu fusese redactat de Gheorgheªincai, Petru Maior ºi Ioan Piuariu-Molnar, eiprimiserã materiale prin surse speciale, din inte-riorul Cancelariei Imperiale, de la consilierii ºiagenþii camerali români: ªtefan Costea, Iosif Me-hesi ºi ªtefan Novacovici, ultimul cu sorgintea înGârbovãþ de Almãj. Prezentarea memoriului înfaþa împãratului Leopold al II-lea fusese fãcutã deepiscopii Ioan Bob ºi Gherasim Adamovici.

Un alt eveniment important înfãptuit în veaculal XVIII-llea, Veacul Luminii, este constituirea încolonia româneascã de la Viena a Societãþii Filo-zoficeascã a românilor în marele Principat al Ar-dealului (1795), fondatã de doi intelectuali demarcã, un ardelean ºi un bãnãþean cãrãºean, evorba de doctorul Ioan Piuariu-MMolnar ºi deavocatul ºi filozoful Paul Iorgovici, ambii fii depreoþi, primul odrasla popii „Tunsu” din Sadu deSibiu, al doilea odrasla popii Marcu Iorgovici dinVãrãdia de Caraº.

„Societatea filozoficeascã” de la Viena esteprima enclavã spiritualã din Analele Culturii Ro-mâne, care ºi-aa propus ºi a reuºit sã adune subemblema sa tineri intelectuali români din Ardeal,Banat, Bucovina, Moldova ºi Þara Româneascã,sã realizeze unitatea culturalã a românilor, dupãunii învãþaþi aceastã Societate a pregãtit ºi antici-pat ASTRA de Sibiu ºi Academia Românã de laBucureºti, ambele foruri culturale în veacul alXIX-llea.

Expozeul prezentat în plenul Simpozionului,sub genericul „O sutã de ani de culturã românãortodoxã”, atestã cu argumente un fapt incontes-tabil ºi anume cã în fruntea actelor politice ºiculturale româneºti în vremuri de restriºte au statpreoþii noºtri ºi, atunci când au lipsit ei, au statfãclii ºi candele aprinse pe cãrãrile neamului fiiilor crescuþi ºi educaþi în spirit naþionalist, un na-þionalist de bun augur, fãrã xenofobie, pentru cãromânii de aici ºi de pretutindeni din faºã, odatãcu cuvântul „mamã” învaþã ºi cuvântul „omenie”,ºi cuvântul „altruism” pentru semenii lor.

Preoþii noºtri dintotdeauna din amvon au pre-

cuvântat ºi propovãduit, ca niºte adevãraþi apos-toli ai neamului, ideea naþionalã, pãstrarea fiinþeiºi integritãþii naþionale, într-un cuvânt au fost a-devãraþii tribuni ai cauzei româneºti, aºadar Bi-serica Ortodoxã Românã a fost stâlp ºi reazim alneamului românesc, aºa cum este ºi astãzi, cândpe cerul românesc corbii îºi dau întâlnire pentrua ciunti tot ce-i sfânt ºi românesc, de la datinã ºiobicei moºtenit, la independenþã, suveranitate ºihotar românesc.

În afarã de amvon, folosit ca tribunã de pro-povãduire a ideii de bine ºi frumos, de util ºiestetic, de moralã creºtinã ºi de emancipare na-þionalã de cãtre sfinþii pãrinþi, aceºtia în acelaºinobil scop au uzitat frecvent de vizitele canonice.

Din anul 1780 ºi pânã în actualitatea postde-cembristã, parohia Mehadia a fost vizitatã ca-nonic de o sumedenie de Înalte Feþe bisericeºti,de mitropoliþi, episcopi ºi arhimandriþi, fiecarevizitã a marcat ºi însemnat un eveniment cultu-ral, cu urme benefice, spirituale, pentru creºtini.Spaþiul ºi timpul nu ne permit sã evocãm fiecarevizitã în parte, deºi ar merita, aºa cã ne rezumãmsã evocãm doar câteva nume ºi date memorabile,încrustate în Pantheonul Naþional Românesc.

Episcopul Iosif Ioanovici Sacabent, episcopde Vârºeþ, între anii 1786 – 1805, a vizitat cano-nic parohia Mehadiei în trei rânduri, în ultimelesale vizite, 9 mai 1796 ºi 10 iunie 1797, episco-pul Sacabent a fost însoþit de Paul Iorgovici, ju-rist, notar ºi secretar în Episcopia Vârºeþ, cãrtu-rar iluminist, autorul cunoscutei cãrþi „Observaþiide limbã rumâneascã” (Buda, 1799), primul în-vãþat român care a cerut limbã româneascã în bi-sericã ºi dezrobirea bisericii noastre de sub ie-rarhia bisericii sârbe, pentru cerinþele sale a mu-rit otrãvit acum douã veacuri, la Vârºeþ.

Pomenim pe episcopul Iosif Ioanovici Saca-bent pentru cã a fost singurul prelat sârb care apledat pentru toleranþã religioasã ºi s-a îngrijitde enoriaºii români din dioceza sa. Relevantãeste Circulara nr. 13/1790 din 5 iunie 1790 re-dactatã de Paul Iorgovici, din dispoziþia episco-pului Sacabent, prin care cerea tuturor parohiilorca acolo unde exista populaþie de etnie româ-neascã slujba sã se facã þi în limba românã, nunumai în slavonã, iar unde nu sunt cãrþi religioa-se în românã, sã se procure asemenea cãrþi pen-tru creºtinii români. (Fond diecezan, Caranse-beº, 10/1915, p. 2 – 3). Pentru o astfel de con-cepþie iluministã, Paul Iorgovici i-a dedicat ope-ra sa episcopului Iosif Ioanovici Sacabent.

Mitropolitul Andrei baron de ªaguna (1809 –1873), mitropolit în Transilvania ºi Ungaria, a vi-zitat parohia Mehadia în anii 1857 ºi 1866.Graþie strãdaniei sale reºedinþa episcopiei esteadusã de la Vârºeþ la Caransebeº, în anul 1865.

Mitropolitul ªaguna a fost un important cãr-turar de origine aromânã, cu studii de drept ºiteologice, profesor ºi membru al Academiei Ro-mâne, cu relaþii ºi influenþe benefice pentru nea-mul românesc în Curtea Imperialã de la Viena.Printre multele sale realizãri spirituale pentru ro-mâni se circumscriu: a ridicat cursul teologic dela 6 luni la doi ani, apoi la trei ani, a constituitnumeroase fonduri pentru bisericile sãrace, pen-tru zidirea catedralei de la Sibiu, pentru ajuto-rarea preoteselor vãduve, a înfiinþat tipografia ar-hidiecezanã (1850), sub oblãduirea sa s-auridicat o mulþime de biserici ºi ºcoli, a deschis osecþie pedagogicã pentru pregãtirea învãþãtorilor

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

urmare din pagina 1

În B.O.R. din Mehadia, cu pãrintele Episcop Lucian Mic de Caransebeº

la Seminarul de la Sibiu, a fondat ziarul „Te-legraful Român” (1853) de la Sibiu ºi „Asociaþiatransilvanã” (1861) al cãrei preºedinte a fost. Ascris o sumedenie de cãrþi, din care amintim:„Elementele dreptului canonic al bisericii rãsãri-tene”, „Manual de studiu pastoral”, „Tâlcuiala E-vangheliilor în Duminicile Învierii”, „Instrucþiunipentru profesorii ºi duhovnicul din Institutularhidiecesan pedagogic-teologic” etc.

Episcopul Ioan Popasu al Episcopiei Caran-sebeºului (1865 – 1889) a vizitat parohia Me-hadia în douã rânduri: 11 noiembrie 1865 ºi la25 septembrie 1877; ultima oarã a celebrat ocãsãtorie.

Primul episcop al diecezei Caransebeºului,aidoma mitropolitului Andrei baron de ªaguna, asemãnat multiple instituþii culturale, amintim: afondat Institutul Teologic (1865), a înfiinþat Con-ferinþele învãþãtorilor (1866), a fondat ºi InstitutulPedagogic (1876), a înfiinþat Tipografia diece-zenã ºi publicaþia „Foaia Diecezanã” (1886), acreat o „Junime” la Caransebeº, folosindu-se deTitu Maiorescu (nepot de sorã) ºi de doctorulConstantin Popasu, de asemenea nepot, cel caretratase pe Eminescu într-o clinicã din Viena.Episcopul Ioan Popasu ºi doctorul ConstantinPopasu, profesor ºi medic la Institutul Teologic-Pedagogic, supranumit „Cuib de vulturi”, auprocurat din Bucureºti operele literare ale clasi-cilor români, realizând o bogatã bibliotecã pusãla dispoziþia tinerilor „vulturi” pentru a devenicandele pe cãrãrile dezrobirii naþionale ro-mâneºti, preoþi ºi învãþãtori în satele bãnãþene,cu lumina sufletului în mânã.

Episcopul Iosif Traian Bãdescu (1858 –1933), întâiul episcop cu sorgintea în Banat deCaraº, bãºtinaº din ªopotul Vechi, cãrturar im-portant cu studii de drept la Budapesta ºi studiiteologice la Cernãuþi, unde ºi-a susþinut ºi doc-toratul în teologie. Pãrintele episcop Iosif TraianBãdescu fusese directorul Institutului Teologic-Pedagogic într-o vreme anevoioasã pentru sateleromâneºti din Banat, când Legea contelui ma-ghiar Apponyi (1907) fãcea ravagii în ceea cepriveºte maghiarizarea forþatã a românilor. Epis-copul prin „vulturii” sãi a þinut piept acestei legidraconice, inumane, privind deznaþionalizareaetnicilor români. De numele episcopului Bãdes-cu se leagã existenþa întâiului Calendar creºtinromân din cultura noastrã.

Vizitele sale canonice sunt încrustate pe rã-bojul vremii în anii 1922 ºi 1923, însoþit adeseade doctorul Constantin Popazu, cu care se aflaîntr-o relaþie de amiciþie.

Mitropolit doctor Nicolae Corneanu, pãrin-tele mitropolit al Banatului, pãrintele spiritual alscribului acestor ºiruri izvodite din suflet creºtinpentru suflet creºtin, la Porþile Caraºului.

Pãrintele mitropolit dr. Nicolae Corneanu, cusorgintea în Caraº, nãscut la 20 noiembrie 1923în Caransebeº, fiul preotului Liviu ºi al preoteseiElena, nãscutã Oprea, nume indo-european,strãvechi, însemnând mai sus de sus, ce ºi-a pusamprenta pe destinul noului-nãscut, viitorul sa-vant, membru al Academiei Române, scriitor ºimembru al Uniunii Scriitorilor din România.

Mitropolitul Banatului nostru, drag ºi sfânt,componentã a pãmântului românesc, de laNistru pânã la Tisa, zisa Poetului Naþional, are ooperã literarã cu implicaþii educative religioase ºilaice neegalatã de cãtre predecesorii sãi. Iatã

câteva titluri: „Ieºit-a Semãnãtorul” (culegere depredici), „Temeiurile învãþãturii ortodoxe”, „În-vãþãtura ortodoxã despre mântuire”, „Studii pa-tristice”, „Patristica mirabilã...” (pagini din lite-ratura primelor veacuri creºtine), „Scara / IoanScãraru”, „Viaþa ºi petrecerea Sfântului Antoniecel Mare”, „Biserica româneascã din nord-vestulþãrii în timpul prigoanei hortyste”.

Aceasta din urmã carte a apãrut la Editura In-stitutului Biblic ºi de misiune a Bisericii Orto-doxe Române („Bucureºti, 1986), ea este un pro-batoriu ºi în acelaºi timp un rechizitoriu dam-nabil despre atrocitãþile comise de hortyºtii ºi

ºovinii maghiari în perioada ocupaþiei Ardealuluide Nord, crimele abominabile comise la Moisei,Trãznea ºi Ip, unde au pierit copii, bãtrâni ºifemei gravide, pe considerentul cã erau români.Sunt imagini privind devastarea bisericilor orto-doxe ºi profanarea cimitirelor, schingiuirea ºiuciderea preoþilor noºtri, care au pierit ºi ars închip de lumânare ºi nu au îngenuncheat în faþacãlãilor unguri.

Mitropolitul Nicolae Corneanu a fãcut o vizitãcanonicã în parohia Mehadia în anul 1972, esteaºteptat ºi dorit sã revinã pe aceste meleaguripatriarhale, cu urme de ortodoxism ºi istorie ve-che româneascã, scrijelate pe crestele munþilorcãrunþi.

O vizitã canonicã a fãcut ºi Î.P.S.S. episcopulLucian Mic în vara trecutã, în miezul lui Cuptor,când a slujit în altarul sfintei biserici ºi în final aîncredinþat cheile parohiei pãrintelui Ciprian.Când pronunþ numele mãritului episcop LucianMic, sub cerul pleoapelor îmi rãsare chipul a-postolic al Episcopului Inocenþiu Micu Clein,baron de Sadu, martirul cauzei naþionale româ-neºti din Veacul Luminilor.

În motivaþia simpozionului propus de pãrin-tele Ciprian se vorbeºte ºi de venerarea celor 30de ani de la restaurarea picturii interioare a bi-sericii ortodoxe române din Mehadia. Aceastãformulare mã poartã cu gândul la slujirea biseri-cii noastre, între anii 1900 – 1910 de cãtre vajni-cul preot Constantin Dure, despre care ºtim cã aajuns apoi protopop la Orºova ºi mai ºtim cã peaceste meleaguri cu aurã legendarã s-a nãscutfiul sãu, Diodor Dure, care a urmat ªcoala la Me-hadia, apoi studii înalte de picturã la Praga ºi laLondra, ajungând unul din marii pictori aiBanatului ºi ai neamului românesc. Pictorul

Diodor Dure este creatorul picturii miniaturisticedin arta româneascã.

Este prea adevãrat cã nu toþi preoþii care auslujit în altarul bisericii din Mehadia au fost pu-bliciºti ºi scriitori, pãrinþi de copii celebri, însãºtiu cã domniile lor în altar ºi de la amvon, princuvântul lor, prin predicile lor, au slujit limba ro-mâneascã, au creat viaþã româneascã, au contri-buit, fãrã reticenþe, la pãstrarea identitãþii fiinþeinaþionale, aºa cum a fãcut preotul Iosif CoriolanBuracu ºi cum a fãcut, în anii de pe urmã, pãrin-tele Constantin Grozãvescu. Glasul muzical alpãrintelui Puiu Grozãvescu nu a fost egalat pânã

în prezent de alt preot din zonã, poate doar de re-gretatul preot Traian Nemoianu, care a slujit înparohia din Petnic, dupã preotul Ioan Chendi,luptãtor pentru fãurirea României Mari.

Când îl auzeam pe pãrintele Grozãvescu in-terpretând „Cântarea cântãrilor”, creaþia sa muzi-calã, aveam impresia cã aud glasul celebruluitenor lugojean Traian Grozãvescu, rubedenia saonomasticã.

Sã nu uitãm cã în parohia Mehadia a popositOctavian Goga în drumul sãu, în vara lui 1937,spre Borlovenii-Vechi, însoþit de doctorul IoanÞeicu, din Oraviþa, de ziaristul Nichifor Crainic,ºi de colonelul Romulus Boldea, fiul mareluipreot Boldea, poate atunci, poate altãdatã, poetul„pãtimirii noastre” a declamat:

“Nu uita cã eºti românCãci, acolo-nn deal, la tine-nn satPopa Ioan te-aa botezatªi lelea Stanca te-aa purtatUn an la sân.

Nu uita cã eºti românCãci rãdãcinile de veacuriStau înfipte în ogorªi nu le poate smulgeUn viscol trecãtor.

Nu uita cã eºti românCãci tatãl tãu a fost cioban,Bunicul tãu a fost Traianªi-nn þara asta eºti sortitSã fii stãpân.

*Copile! Nu uita cã eºti român!”

NICOLAE DANCIU PETNICEANU,Mehadia, Sf. Ilie 2008

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

Preoþii noºtri ºi primarul Iancu Panduru. Plugova, 2009. Parastas închinat maestruluiemerit al sportului Ion Corneanu

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

ISTORIA NEAMULUIISTORIA NEAMULUI

Din manuscrisul preotului Iosif Coriolan Buracu rezultã, între altele,urmãtoarele:

„...La 5 septembrie 1940, ora 12.00, a primit dl. general Ion Antonescuînsãrcinarea de-a forma noul guvern. Seara, la orele 9.00, a sosit dânsul lapalatul regal predând însãrcinarea, deoarece numai aºa persoanele seînvoiau sã conlucreze dacã regele (Carol al II-lea) abzice. Printr-o scrisoareautografã a fost numit generalul Antonescu conducãtorul statului ºi prim-ministru cu puteri depline. Prin altã scrisoare autografã s-au fixat sarcinilesuveranului.

Prerogativele Maiestãþii Sale ale Regelui Mihai au fost:a. El este capul Oºtirii.b. El are dreptul de-a bate monedã.c. El conferã decoraþiunile române.d. El primeºte ºi acrediteazã ambasadorii ºi miniºtri plenipotenþiari.e. El aprobã modificarea legilor organice ºi numeºte primul ministru în-

sãrcinat cu depline puteri.Toate celelalte puteri ale Sta-

tului se exercitã de cãtre Preºedin-tele Consiliului de Miniºtri. Bucu-reºti, la 6 septembrie 1940.

În apropierea preºedinþiei mi-nisteriale s-au dat împuºcãturi.Atunci mulþimea dã asalt prefec-turei poliþiei ºi a împuºcat trei jan-darmi. Multe împuºcãturi în piaþã,înaintea Teatrului Naþional. Maideparte se auzea cã mulþimea seaflã în drum spre palatul regal. Nua durat nici o jumãtate de orã ºi dl.general Antonescu a ajuns la rege.Dupã lungi ºi dramatice explicãri(lãmuriri) cu regele, dl. generalAntonescu a arãtat toate greºelilefãcute timp de zece ani, rugând perege sã renunþe la tron. La ora 11noaptea a plecat dl. general Anto-nescu de la rege. Din cauza evenimentelor ºi sub greutatea marei rãs-punderi s-a hotãrât regele de a renunþa la tron în favoarea fiului sãu. ElenaLupescu (amanta regelui Carol al II-lea – N.D.P.) a încercat sã îndemne perege de-a lua ºi pe fiul sãu în exilare. Aceasta a fost încercarea din urmã aacestei femei pentru a nimici (nenoroci) þara. Ea însã n-a reuºit, prinatitudinea corectã a aghiotanþilor. La ora 6 ºi 10 minute dimineaþa, în 6septembrie 1940, a primit dl. general Antonescu scrisoarea de abdicare aregelui Carol al II-lea.

Cum a cerut dl. general Ion Antonescu abdicarea regelui.«Sire. Încercãrile mele de-a gãsi oameni cu adevãrat patrioþi

ºi pricepuþi care sã facã o echipã nouã de redresare a Statului ºide reînfrãþire a Maiestãþii Tale. În faþa acestei situaþii ºi aagitaþiilor pe care eu nu pot sã le înec în rãzboi de sânge pentrua arunca Þara într-un rãzboi civil ºi a determina ocupaþiastrãinã, mã simt dator sã spun ºi în scris Maiestãþii Tale glasulÞãrii.

Cine afirmã altfel face o crimã. Atrag însã serios atenþiaMaiestãþii Tale în privinþa rãspunderilor grave care vã apasã pevecie asupra Maiestãii Tale, dacã nu dã ascultare imediat ºi fãrãezitare, cererii mele, care este a Armatei ºi a Þãrii.

General I. Antonescu, prim-ministru»

La ora 8 jurãmântul de credinþã a regelui Mihai în prezenþa d-lui con-ducãtor al statului general I. Antonescu, a patriarhului Nicodim Munteanu

ºi a prim-preºedintelui Curtei de Casaþie, Andrei Rãdulescu.La 8 septembrie rugãciuni în biserici pentru M.S. Regele Mihai I ºi a

regimului nou în þarã. Pe coamele caselor tricolorul românesc. Atât trupelecât ºi instituþiile militare nu mai poartã numele de rege Carol al II-lea. AstfelRegimentul 9 Roºiori poartã numele de „Regina Elena”, iar ºcoala decavalerie se numeºte „General Gheorghe Moruzi”. S-a desfiinþat Consiliulde Coroanã, demnitatea de consilier regal, „Partidul Naþional” ºi „GardaNaþionalã”. Fondurile ºi posesiunile le primeºte statul.

În 9 septembrie 1940 au fost îndepãrtate din cadrele active ale armateizece generali pentru incapacitate, care prin comportarea lor linguºitoare auatins onoarea ºi capacitatea armatei române.

În 11 septembrie 1940, episcopul catolic dr. Augustin Pacha a uns cusfântul mir 16 elevi catolici din MEHADIA.

La 13 septembrie 1940. Manifestul conducãtorului statului general An-tonescu cãtre legionari. Între altele menþiona: «Toate puterile pentru

serviciul operei de reorganizare a sta-tului. Prin ajutorarea soartei a reînviatpatria ºi prin aceasta victoria VOAS-TRÃ ºi a Mea.»

În 14 septembrie 1940 prin garaMehadia a trecut (dupã amiazã) tre-nul regal cu M.S. Regele Mihai I, Re-gina Mamã, Elena, ºi dl. general IonAntonescu, conducãtorul statului. Îngarã se aflau atât autoritãþile cât ºi unimens popor. Tricolorul românescfâlfâia pretutindeni. (Mecanicul tre-nului regal era Mircea Ion, zis IoniþãPera, þigan de Mehadia, întâiulmecanic din Mehadia – N.D.P.).

La 14 septembrie 1940, prin De-cret Regal Statul român se proclamãca stat naþional-llegionar. Activitatea(acþiunea) legionarilor este numaiuna singurã în statul nou care e vala-bilã ºi care are ca þel înãlþarea moralã

ºi materialã a poporului român. Dl. general Ion Antonescu este conducã-torul acestui stat ºi ºeful acestui regim. Dl. Horia Sima este comandantullegionarilor. Începând cu acest decret se sfârºeºte lupta între fraþi.

La 16 septembrie 1940, prin Decretul conducãtorului statului se nu-mesc membrii guvernului. Funcþiile în stat sunt ocupate de:

- general Ion Antonescu – preºedinte ºi ministru al armatei;- prof. Horia Dima – vicepreºedinte;- prof. Traian Brãileanu – ministrul cultelor ºi învãþãmântului;- V. Iascinschi – ministrul sãnãtãþii;- ing. Nicolae Mareº – ministrul agriculturii;- General Constantin Petrovicescu – ministru de interne;- Gen. Gh. Dobre – ministru înzestrãrii armatei;- Prof. Pompiliu Nicolau – ministrul lucrãrilor publice ºi comunica-

þiilor;- Mihail Sturza – ministrul de externe;- Prof. George Leon – ministrul economiei naþionale;- Gheorghe Creþianu – ministrul finanþelor;- prof. lt. Colonel Nic. Dragomir – ministru f. wirtschaft (în germanã,

haber nixt!)- prof. Mihai Antonescu – ministrul justiþiei.27 septembrie 1940. Are loc Pactul militar-politic-economic al Germa-

niei-Italiei-Japoniei (un bloc de 250 milioane de oameni!)5 octombrie 1940. Marºul cãmeºilor verzi în trenuri separate spre

INEDITE DESPRE GUVERNAREA LEGIONARO-ANTONESCIANÃ- ÎN CURÂND ªAPTE DECENII -

Generalul Ioan Antonescu, doamna general Maria Antonescu ºi miniºtrii generalului (Din arhiva N.D.P.)

continuare în pag. 5

Aceasta s-a petrecut de demult, tare demult,pe vremea împãratului mincinos Iosif al II-lea,fiul Mariei Terezia ºi al lui Francisc ªtefan deLotharingia, zicea împãrãteasa, în realitate ne-bunatica împãrãteasã îl procrease cu un þiganmaghiar, ºef de orchestrã, o orchestrã ambulan-tã, care circula prin întregul imperiu, cum circu-lau în acele vremuri imemoriale mai toþi þiganiiardeleni ºi bãnãþeni, cu lãuta subsioarã. La 18ani, Iosif al II-lea luase în picioare drumurile îm-pãrãþiei în cãutarea tatãlui sãu natural (mama îispusese câte ceva...), va peregrina integrat într-o ºatrã de þigani, va învãþa þigãneºte, iar rodulperegrinãrilor sale va fi izvodirea uneia din pri-mele istorii ºi gramatici þigãneºti din întreagalume.

Aºadar, pe vremea mincinosului Iosif al II-lea (vezi Enciclopedia Cugetarea, anul1939/1940, de Lucian Predescu, în referire laCraiul munþilor – Avram Iancu), generalulMihail Trapºa, pe când nu avea trese de general,ci doar de cãpitan, l-a invitat la cinã pe Regelemunþilor, AVRAM IANCU. Dar pentru convin-gere, cititorii sunt rugaþi sã lectureze pe îndeleteziarul „Dacia” (Anul II, numãrul 97 – Duminicã,data: 29 aprilie 1940), periodic de afirmarenaþionalã, editat de „Astra bãnãþeanã”. În pagina4 un titlu cu majuscule: „O ÎNTÂMPLAREDUIOASÃ: AVRAM IANCU ºi MIHAIL TRAPÞA”.

Cititorul aflã cã într-o zi din vara anului1868, coborâse din Munþii Apuseni pe o cãrarece ducea la Vidra de Sus, un cãpitan din statulmajor al armatei austriece. Aceasta primise or-din de la supremul comandant militar din Budapentru a realiza o minuþioasã descriere a Apuse-nilor ºi a elabora un memoriu strategic. (Unguriise temeau de-o nouã rãbufnire a moþilor. Aveau

ºi de se sã se teamã...)Cãpitanul nu era altul decât Mihail Trapºa.

El era însoþit de vistavoiul, care cãra pe umeri ºiîn cârcã instrumentele geodezice. Trapºa ºiomul sãu sosiserã în amurg în comunã, cuscopul de a-ºi gãsi adãpost peste noapte.Trapºa, strãin cum era, se îndreptã spre cârciu-ma din inima satului.

Sub cerdacul învechit al crâºmei, MihailTrapºa zãrise un om îmbrãcat sãrãcãcios, cuopinci cu talpã, în jurul cãruia se adunase unciopor de þãrani. Cãpitanul intrã în cârciumã ºise aºezã la prima masã de brad ce o nimeri încale, ºi îl întrebã pe cârciumar:

- Cine-i dumnealui în jurul cãruia au fãcutþãranii roatã?

- E Avram Iancu, i-a ºoptit cârciumarul înureche.

Auzind una ca asta, cãpitanul s-a ridicat dela locul sãu ºi s-a îndreptat spre cei de subcerdac ºi s-a recomandat lui Iancu:

- Sunt român din graniþa militarã a Bana-tului.

Iancu l-a privit cu interes ºi cu oareºicarenedumerire. A acceptat invitaþia cãpitanului de-a se aºeza la masa sa, dar nu a pus un dumicatîn gurã.

Vãzându-l, cãpitanul în starea-i de compã-timit, i-a oferit ajutor în orice direcþie ar fi dorit.Iancu a refuzat cu demnitate orice fel de ajutor.Contrar obiceiului sãu de-a nu grãi prea multe,vãzând cã în faþa sa se aflã într-adevãr un bunromân, s-a slobozit la vorbã. ªi-a destãinuit a-mãrãciunea ºi durerea sa, faptul cã fusese în-ºelat de împãrat în ceea ce priveºte câºtigareadrepturilor naþionale pentru românii ardeleni ºicã toate speranþele sale s-au spulberat în vânt,

s-au prefãcut în nimic. Apoi s-a ridicat de lamasã ºi a ieºit din cârciumã, fãrã a-ºi luat mãcarrãmas bun.

Într-un târziu, prin apropiere s-a auzit tân-guirea unui fluier. Cãpitanul a întrebat: „Cefluier se aude acum în noapte?” „E fluierul luiIancu, pribeagul” i-a rãspuns cârciumarul.

Pentru cititori redãm câteva date biograficeale generalului Mihai Trapºa. Generalul s-anãscut la 25 aprilie 1838 în localitatea Lãpuº-nicul Mic (Caraº-Severin), a absolvit studiimilitare la Academia din Viena ºi a urcat ierarhiagradelor militare pânã la cel de general.

A fost colaborator apropiat ºi discret al cãr-turarului ardelean Gheorghe Bariþiu în ceea cepriveºte miºcarea de emancipare a românilor învederea eliberãrii lor naþionalã de sub tutelaCancelariei de la Budapesta ºi a Coroanei de laViena.

La cererea lui Bariþiu, traduce din germanã înromânã studiul: „IInnssttrruuccþþiiuunnii ppeennttrruu pprreeggããttiirreeaaaarrttiilleerriiººttiilloorr”. Un exemplar al acestui studiu îltrimite cumnatului sãu Ilie Moacã, ofiþer, în Ca-ransebeº, cãruia printre altele îi scrie: „Îþi trimito traducere de la Instrucþiunea pentru Artilerie lacare am lucrat împreunã cu eruditul Bariþiu ºicare dupã multe chinuri a ieºit din tipografie. Unlucru principal de la care sper cã va fi de folospentru românii noºtri” (Vezi „Oameni care aufost” de colonel (r) Liviu Groza, Editura IzvorulMiron, anul 1994, p. 32 – 33 – 97).

Mihail Trapºa moare în 1896, la Granz (Aus-tria). A lãsat zece mii coroane pentru înfiinþareaunei ºcoli de fete în caransebeº. Este autorul vo-lumului „Aforisme, cugetãri ºi reflecþiuni”, edi-tate postmortem, în Timiºoara.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

GENERALUL MIHAIL TRAPªA L-AGENERALUL MIHAIL TRAPªA L-AINVITAT LA CINÃ PE AVRAM IANCUINVITAT LA CINÃ PE AVRAM IANCU

OOAAMMEENNII DDEE LLAA 11884488

Bucureºti. Treizeci de zile dupã victoria de la 6 septembrie 1940 – a dat ge-neralul Antonescu o proclamaþie pentru reorganizarea þãrii. Legionarii rãs-pund din toate pãrþile þãrii ºi se vor prezenta cu toþii la Bucureºti în ziua deduminicã, în 6 octombrie.

La 6 noiembrie 1940 a fost instalat ca primar legionar la MehadiaGligore Dop.

La 10 noiembrie 1940, dimineaþa, la ora trei ºi jumãtate a avut loc uncutremur de pãmânt care a semãnat pustiire ºi spaimã în þarã (s-aa prãbuºitînchisoarea Doftana, ucigând sub dãrâmãturi mai mulþi comuniºti, deþinuþipolitici – N.D.P.)

La 30 noiembrie 1940 a avut loc în toatã þara un parastas pentru po-menirea cãpitanului Corneliu Zelea Codreanu ºi a tuturor legionarilor uciºiîn ziua de 30 noiembrie 1938. Acum adeziunea României la Pactul tripartit.

Anul 1940 a fost anul marilor încercãri în care hotarele þãrii au fostsfârtecate, fie prin teroare, fie prin tratate nerecunoscute, a fost anul în carepãmântul þãrii s-a cutremurat din adâncuri, a fost anul în care cerul ne-a

pedepsit pentru puhoaie, ploi ºi grindinã, a fost anul în care speranþele unuineam au fost spulberate.”

Semneazã: preot IOSIF CORIOLAN BURACU

Nota redacþieiAutorul, pãrintele Buracu, evitã sã vorbeascã despre odiosul Dictat de

la Viena, din august 1940, când ne-a fost furat Ardealul de Nord, pãmântromânesc dintotdeauna.

Cu privire la guvernarea generalului Ion Antonescu, sub rezerva cãaceastã gazetã va mai apare (se cam clatinã...) vom publica un materialinedit cu privire la vizita mareºalului Ion Antonescu, la Comloºul-Mare (înTimiº, pe graniþã), în vara lui 1944, când Armata Roºie pãtrunsese înMoldova. Curioasã vizitã, chipurile de interes faþã de recolta din Banat!!!

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

(Manuscrisul pãrintelui Buracu se aflã în arhiva N.D.P.)

urmare din pagina 4

Lui Nicolae Sârbu, renunþând la ochelarii de calLui Nicolae Sârbu, renunþând la ochelarii de cal

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

EEEE CCCC OOOO UUUU LLLL SSSS IIII MMMM PPPP OOOO ZZZZ IIII OOOO NNNN UUUU LLLL UUUU IIII PPPP RRRR EEEE SSSS EEEE IIII DDDD EEEE LLLL AAAA MMMM EEEE HHHH AAAA DDDD IIII AAAA CCCC OOOO NNNN TTTT IIII NNNN UUUU ÃÃÃÃ .... .... ....De data aceasta vã prezentãm manuscrisul prof. dr. Ionel Bota, de la Oraviþa

În evoluþiile comunitãþilor, mesajul presei,de la începuturile ei, a fost unul plurivoc. Presaexprimã, la urma-urmei, o spiritualitate, o cul-turã, o civilizaþie, dintr-o sumã de specificitãþiea alergând sã consacre, cum adesea se spunemetaforic, „memoria clipei”. Tradiþiile presei înspaþiul banatic sunt vechi, ba chiar am puteaconchide – cu argumente la îndemânã, luatedintr-o realitate istoricã datã – cã în provincianoastrã, de la anii 1770, înregistrãm concomi-tenþe cu începuturile presei ºi ale tiparului mo-dern european. Iar dacã restrângem comentariulla spaþiul geografic din imediata noastrã apro-piere – Banatul Montan, Caraº-Severinul – gã-sim alte numeroase demonstraþii cã, în adevãr,„presa constituie un puternic factor de mobili-zare ºi coeziune...”1

Sub semnul continuitãþilor, situãm azievoluþiile presei de dupã 1990 ºi înOraviþa, oraº cu bogate tradiþii cultu-ral-spirituale, localitatea unde se aflãTeatrul Vechi, cel dintâi edificiu teatraldin spaþiul românesc, fondat la 1817.Dar ºi locul unei puternice industrii atiparului, unde imprimarea de cãrþi,ziare ºi reviste a cunoscut apogeul înperioada interbelicã. Un bilanþ al ulti-milor zece ani din istoria culturalã aurbei de pe Cãraº, cândva reºedinþãde judeþ, demonstreazã cã, mãcar înacest sector, putem consemna tenta-tivele unei posibile „renaºteri”.

În zilele evenimentelor din de-cembrie 1989, un grup de intelec-tuali are iniþiativa unui ziar-manifest,intitulat „Foaia Oraviþei libere”, apã-rut într-un singur numãr, la 28 de-cembrie 1989, în douã pagini2 cu texte marcatede istoria clipei dar cu titlul purtând firesc, înurmã, nostalgia actualei generaþii cãtre mai ve-chea „Foaia Oraviþii”, care apãrea în limba ro-mânã, între iunie 1914 – aprilie 19163. Ideea re-luãrii acestei publicaþii va deveni aºadar unuldin obiectivele programului Societãþii Culturale„Orãviþana”, al cãrei preºedinte, artistul plasticIon Calen (Cãlin) obþine din Germania, în ianua-rie 1990, cu sprijinul veteranului Ioan Hovan,un electro-imprimator. Din ianuarie 1990 ºipânã în septembrie 1991 se vor tipãri, astfel, 15numere din seria nouã „Foaia Oraviþei”4. Colec-tivul redacþional avea în componenþã pe Gheor-ghe Azap, Bela Bordi, Ionel Bota, Ion Calen(Cãlin), Nicolae Douca, Mihai Moldovan ºi Ni-colae Murgu, de la numãrul 7 alãturându-se Ni-coleta Douca ºi Elena Creþiu iar de la numãrul12, Florica Stancovici. O datã cu deschidereaTipografiei „Silva” (la început „Silva-San”) laBrãdiºorul de Jos (Maidan) – localitate aparþi-nând administrativ de Oraviþa – cu utilaje achi-ziþionate de la Bucureºti de Gheorghe Cahniþã ºiNicolae Murgu, delegaþi de cãtre Clubul Intelec-tualilor (grupare fondatã în iunie 1990) pentru

acest scop, ziarul dobândeºte un alt format maimare ºi mare cu numãrul 165 în condiþii moder-ne de imprimare. Colectivul de coordonatori îlare acum pe Ionel Bota în calitate de redactor-ºef, redactori-ºefi adjuncþi fiind Nicolae Mãr-geanu ºi Mihail Moldovan, secretariatul de re-dacþie intrând în competenþele lui Nia Petre Chi-riþescu ºi Nicolae Douca. Editorii publicaþieidevin Societatea Culturalã „Orãviþana” ºi ClubulIntelectualilor. Dificultãþile de imprimare, dato-rate lipsei unui linotyp, fac ca publicaþia, de lanumãrul 17 (1992) la 21 (1993), sã fie tipãritecu sprijinul ziarului „Timpul” (director generalGh. Jurma, redactor ºef Petru Buzzi), cotidian aljudeþului Caraº-Severin, la Tipografia „Heli-con”, filiala Reºiþa, condusã de Costicã Popa.Survin modificãri ºi în componenþa colectivuluide conducere. Astfel, „Foaia Oraviþei” are doi di-

rectori onorifici, Gheorghe Cahniþã ºi MirceaMãrginean, un redactor ºef onorific în persoanalui Gheorghe Azap, Ion Calen îndeplinind cali-tatea de redactor-ºef adjunct onorific. Cu nu-mãrul 22 (1993), imprimarea se efectueazã, dinnou, la Tipografia localã „Silva”, de la numãrul26 (aprilie 1993) redactor coordonator devenindPaul-Sever Smadu, Gheorghe Azap pãstrând încontinuare funcþia de redactor coordonator ono-rific. În luna martie 1994, când apãrea numãrul39, funcþia de redactor-ºef o va deþine Ionel Botaiar cea de redactor ºef adjunct Emil Polgar,secretariatul de redacþie intrând în competenþeleDorinei Dobroi. O datã cu înmulþirea paginilor,„Foaia Oraviþei” îºi va redimensiona ºi colegiulcoordonator. Astfel, caseta numãrului cvadruplu43-44-45-46 (octombrie 1995) îi menþioneazãpe Gheorghe Cahniþã – director, Ion Calen –preºedinte fondator al seriei noi, Petre ªtefãnes-cu – coordonator administrativ ºi GheorgheAzap – preºedinte onorific al colegiului redac-þional. De la numãrul 49, publicaþia va fi din nouimprimatã la filiala reºiþeanã a „Helicon”, modi-ficãri redacþionale survenind la numãrul 50 (oc-tombrie 1996) când secretar de redacþie devine

Constantin Nistoran. Cu numãrul 53 (iunie1998) „Foaia Oraviþei” se imprimã la o altã ti-parniþã localã, „Bijou”, Nia Petre Chiriþescufiind preºedintele colegiului redacþional, redac-torul ºef Gheorghe Chiriac avându-i ca redac-tori-ºefi adjunci pe Emil Polgar ºi Daniel Ilie,coordonarea revenind lui Ionel Bota iar secre-tariatul de redacþie îndeplinindu-l acelaºi Con-stantin Nistoran. Încã un numãr – 54 (iulie1997) – se va tipãri la „Helicon”, filiala Reºiþa,caseta indicând, pe lângã componenþii înainteamintiþi, pe Nia Petre Chiriþescu, redactor-ºefadjunct. De la numãrul 55 ºi pânã în prezent(„Foaia Oraviþei”, acum revistã de culturã, aajuns în martie 2002 la nr. 62)6, imprimarea serealizeazã tot în Oraviþa, la „Tipo-Art”, redacþiaasumându-ºi-o un colectiv format din IonelBota, Gheorghe Chiriac, Pavel Gherman ºi

Nicolae Murgu, iar caseta numãruluitriplu 59-60-61 menþionând caredactor-ºef pe Ionel Bota ºiadãugând pe Iorgu Pele grupului derealizatori.

„Foaia Oraviþei” a beneficiat decolaborarea unor valoroase condeielocale, destui autori având acum apã-rute propriile cãrþi ºi definind, prinbiografia lor literarã, o grupare cul-turalã autenticã în oraºul de pe Caraº.Deºi dominantã este prezenþa arti-colului cultural (studii de istorielocalã, restituiri, probleme de geogra-fie, etnografie, criticã literarã, eseu,poezie, prozã), nu lipsesc din paginilepublicaþiei informaþia socialã, econo-micã, interesând în primul rând locul.

O altã publicaþie de atitudinecivicã a fost „Opinia Noastrã”, serie nouã,continuând mai vechiul ziar al Oraviþei, apãrut la15 ianuarie 1928, din redacþia cãruia fãceauparte Damian Izverniceanu, Ion Dongorozi,Romul Ladea, Gheorghe Jianu, Sim, Sam,Moldovan, G.A. Popescu, Ilie Rusmir, IonÞeicu, Virgil Birou ºi Ion Stoia-Udrea. Reluarea„Opiniei Noastre” se întâmplã în decembrie1991, cu un prim numãr care se voia suplimental „Foii Oraviþei”, apoi apariþie independentãimprimatã datoritã firmei locale S.C. Nera,redactarea fiind asiguratã de Ion Mera – directorºi Gheorghe Chiriac, redactor coordonator.Pânã în 1994 au apãrut opt numere7. O tentativãde a relua acest titlu, oarecum modificat în„Opinia Cãrãºanã”, se constatã la 17 decembrie1999, proprietar al publicaþiei respective fiindMihai Crãiniceanu, director coordonator – IonelBota, redactor-ºef fiind Gheorghe Chiriac,caseta redacþionalã incluzându-i ºi pe DanielIlie, Ion Gheorghe Chiran, Daniela-Tatiana Botaºi Dorina Dobroi. Dupã trei numere, între careunul dedicat lui Eminescu, publicaþia ºi-aîncetat apariþia, dupã ce imprimarea în bune

O ISTORIE A PRESEI ORÃVIÞENEO ISTORIE A PRESEI ORÃVIÞENEÎN CEI DIN URMÃ ZECE ANIÎN CEI DIN URMÃ ZECE ANI

Teatrul Mihai Eminescu din Oraviþa

continuare în pagina 7

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

condiþii grafice o asigurase aceeaºi tipografielocalã „Bijou”8.

Sub semnul reluãrilor s-ar putea situa ºiseria nouã a publicaþiei orãviþene „Accente”. Îndecembrie 1981, ea apãrea în coordonarea Ce-naclului „Accente” de la Liceul Agroindustrial,în redacþia lui Ionel Bota, atunci profesor laaceastã instituþie. Continuarea numerotãrii apa-riþiilor se vede ºi din numãrul pe anul 1995 (nr.33), revista – cu încã trei numere – fiind tipãritãla imprimeria localã „Mic”, acum grija apariþii-lor fiind asiguratã de un colegiu format din I.Bota, Doru Ilana, Daniel Ilie ºi GheorgheDobroi9. Tot la tipografia „Mic” este imprimatã(primul numãr la 8 martie 1996), publicaþia„Actualitatea cãrãºanã”, avându-l ca redactor-ºef pe Ionel Bota ºi având promisiunea – dinpãcate neonoratã – din partea administraþiei lo-cale cã va sprijini în continuare apariþia publi-caþiei, mizând s-o transforme într-un ziar al VãiiCaraºului10. Atât în noua serie „Accente” cât ºiîn „Actualitatea cãrãºanã” dominante sunt infor-maþia, ºtirea de ziar, reportajul, interviul social-economic, opinia civicã.

Demersul cultural local luând amploare, erafireascã noua orientare ºi în domeniul presei. Maiales cã o nouã generaþie de scriitori a apãrut larampã, semnând volume de poezie, prozã, istorie,criticã literarã. Teatrul Vechi Mihai Eminescu,reintrat în circuitul cultural naþional în decembrie1997, la finalizarea lucrãrilor de restaurare, edi-teazã revista proprie „Teiul” trimitere, desigur, laEminescu, al cãrui cult s-a dezvoltat în jurul tea-trului, poetul fiind prezent în Oraviþa, în august-septembrie 1868. Revista îl are ca redactor-ºef pepoetul Daniel Ilie ºi primul numãr a apãrut la 25mai 1998, fiind imprimatã la „Bijou”11.

O publicaþie longevivã, concurând în acestsens, desigur la modul constructiv al „ideii orã-viþene”, cu „foaia” Clubului Intelectualilor, esterevista „Confluenþe”. La început ea a apãrut înpatru numere, ca supliment al „Foii Oraviþei”, odatã cu prima ediþie a Taberei Internaþionale deLiteraturã, idee plecatã la drum, încã din februa-rie 1993, cu sprijinul poetului Anghel Dumbrã-veanu, prieten al orãviþenilor ºi, atunci, directorgeneral în Ministerul Culturii, în vremea minis-teriatului regretatului Marin Sorescu. Dupã oezitare în intitulaþie (o variantã de titlu, neinspi-ratã, era aceea de „Efluvii”), primul numãr, apã-rut în iulie 1993, poartã titlul „Confluenþe”, ca-seta redacþiei incluzând pe toþi membrii grupãriide literaturã de la Oraviþa, redactor coordonatorfiind I. Bota iar coordonarea tehnicã aparþinândlui Gheorghe Chiriac ºi Daniel Ilie. Primelepatru numere, cu sprijinul Clubului Intelectua-lilor, sunt imprimate la Tipografia „Silva”. De lanumãrul 5, publicaþia trece în responsabilitãþileCasei de Culturã orãviþene, pe frontispiciu fiindmenþionat doar numele redactorului Mihai Mol-dovan, director al respectivei instituþii, „Con-fluenþe” a devenit în timp o revistã originalã,fiind o sintezã de colaborãri importante din rân-durile grupãrii locale dar sunt prezente ºi numevaloroase de autori din þarã ºi strãinãtate.

Cum Valea Caraºului a fost ºi vatra dezvol-tãrii literaturii originale a condeierilor þãrani ºi apresei þãrãneºti12, nu putea lipsi din panoramapublicaþiilor orãviþene o revistã poporalã. De

aceea, din 1994, firma S.C. Nera ºi Editura timi-ºoreanã „Almanahul Banatului” îºi conjugã e-fortul pentru a scoate revista „Rãzoare”, sub di-recþia lui Ion Mera ºi a poetului Gheorghe Azap,ca redactor-ºef. Din pãcate, privaþiuni financiarenu îngãduie continuitatea acestor apariþii, darcele peste 15 numere ºi priza avutã de publi-caþie în satele zonei, mai ales, atestã cã încã enevoie de o astfel de revistã a satului cãrãºan13.

Un specific al locului sunt revistele editateîn mediile ºcolare. Prima tentativã dupã rãzboi,aparþine profesorului Ioan-Nicolae Cenda care,în condiþii de xeroimprimare, izbuteºte un primnumãr al revistei „Þarã de Dor”, în editarea ªco-lii Generale nr. 1, în primãvara lui 198914. Serianouã reapare la aceeaºi ºcoalã în 1995, cu tipa-rul lui „Mic”, sub direcþia lui Mircea ªerban ºiredacþia soþilor Ioan ºi Maria Cenda. Publicaþia,care apare ºi astãzi, insereazã mai ales creaþiiale elevilor, reportaje ºcolare dar are deschisepagini ºi pentru colaboratori din afara ºcolii15.În 1997, la iniþiativa profesoarei Maria Ranga, laLiceul „General Drãgãlina” apare publicaþia„Universul liceal”, în redactarea elevilor RaduGiam ºi Adrian Son, imprimarea fiind asiguratãla „Bijou”, apoi la „Tipo-Art”. Revista se adre-seazã, firesc, unei vârste ºi problemelor ei. Orevistã interesantã, apãrutã ca idee în cadrulCercului de poezie haiku de la ªcoala Generalãnr. 2 este cea purtând un titlu inspirat de Blaga„Cântecul vârstelor”. Din 1999, aceasta aparesub direcþia lui Marian Bãdoi ºi în redactareapoetului ºi istoricului Doru Ilana, la tipografia„Tipo-Art”16. Actualmente, grupul de realizatoripregãtesc imprimarea cu mijloace proprii ºi însistem policolor.

Sumara panoramare a demersului revuisticorãviþean din ultimul deceniu nu poate decât sãcompleteze argumentele, deja stabilite de obogatã tradiþie a genului, care vine de la fineleveacului al XIX-lea, cã oraºul de pe Cãraº rã-mâne mai ales în posteritatea locului ºi a pro-vinciei bãnãþene ca un habitat de extracþiemitteleuropeanã în definirea propriului efortpentru evidenþierea unui veritabil model demulticulturalitate ºi de mimesis fertil de ci-vilizaþie continentalã, transpusã în specificulpercepþiilor mentalului autohton.

IONEL BOTANOTE:1 Gh. Jurma, Presã ºi culturã, în volumul Gh. Jurma, Presa

ºi viaþa literarã în Caraº-Severin, Reºiþa, 1978, p. 432 Teatrul Vechi Mihai Eminescu Oraviþa, Colecþiile Do-

cumentare, Fond Documentar Presã ºi Publicaþii, Mapa XII3 Gh. Jurma, op. cit., p. 364 Teatrul Vechi Mihai Eminescu Oraviþa, Colecþiile

Documentare, fond cit.5 Ibidem.6 Ibidem.7 Ibidem.8 Ibidem.9 Ibidem.10 Cf. adresa Primãriei Oraviþa din 25 octombrie 1996, în

Teatrul Vechi Mihai Eminescu, fond cit.11 Teatrul Vechi Mihai Eminescu, fond cit.12 Fenomen care a beneficiat de o vastã interpretare, de la

studiul din 1943 al lui Gabriel Þepelea, mai apoi comen-tariile unor Gh. Jurma, Ada Cruceanu, Timotei Jurjica, IoanViorel Boldureanu ºi pânã la lucrarea lui Iosif Stãnilã, din1994, apãrutã la Editura „Timpul” din Reºiþa.

13 I. Bota, Locul revistei „Rãzoare” în istoria presei poporalebãnãþene, în „Rãzoare”, nr. 10, p. 3-5.

14 Teatrul Vechi Mihai Eminescu, fond cit.15 Ibidem.16 Ibidem.

La steaua limbii române

lui Mihai Eminescu

Ca o umbrã piere veacul,Peste noi îºi trece-aripa,Veºnicia ta rãmâneSã ne-nmiresmeze clipa,

Blând sã ningã cu vocalePe acest tãrâm-minune,Mântuitã gura noastrãÞie doar þi se supune,

Priveghind la steaua careLãcrimeazã-n înserare,Pruncii îºi îmbracã straiulDe cuvinte dulci-amare,

Prea plecaþi supuºi îþi suntem,Vinovaþi de-o grea iubire,De când te-am vãzut suitãPe un lemn de rãstignire,

Într-o mutã adorareFlacãra ta ne-nveºmântãªi atunci durerea însãºiE-o fântânã care cântã,

Cãci tu ºtii porunca sacrã,Rostuitã-n fiecare,Când ne pierdem pe sub crânguri,Duºi de-o cosmicã visare,

Peste vãmi ºi peste fire,Pe când toate se preschimbã,Numai tu rãmâi de-a pururi,Maica noastrã, dulce Limbã,

Nu mai vrem icoana-þi sfântãPe la-nstrãinate uºi,De-acum suntem pe veciePrea plecaþii tãi supuºi...

GEO GALETARU

urmare din pagina 6

Cãlãtor pe trenuri internaþionale, credeam însinea mea cã pictori ºi picturã naivã se aflã doarla Uzdin, în inima Voivodinei, a Banatuluisârbesc. Din fericire, mult mai târziu, cu prilejul

unei întâmplãri literare la Caransebeº, am aflatde la regretatul scriitor Petru Vintilã cã oasemenea preocupare o avea ºi dumnealui,precum ºi fratele sãu, doctorul Mihai Vintilã.

Graþie Internetului am aflat multe ºi mãruntedespre domnul doctor Mihai Vintilã ºi desprearta sa naivã. Sincer vorbind termenul „naiv –naivã” îmi displace, mi se pare peiorativ, pentrucã a face artã, prioritar pentru copii ºi numaipentru ei, este foarte greu! Se cere mult talent ºimai abitir multã muncã! Aceste douã entitãþi(talent plus muncã) îºi dau întâlnire în activitateade artist plastic a domnului doctor Mihai Vintilã.

Domnul dr. Mihai Vintilã este caransebeºan,dar, din câte ºtiu, prin mamã, îºi trage rãdãcinadin Cruºovãþ, a urmat liceul în Caransebeº ºistudii veterinare în Bucureºti, apoi studii privatede picturã.

Domnul dr. Mihai Vintilã a colindat Banatulde la un capãt la celãlalt, inima sa este legatã deBanat ºi bãnãþeni, de cãrãrile cãlcate ca medicveterinar prin locuri precum Prigor, Domaºnea,Rudãria, Cruºovãþ, Zorlenþul Mare, Mehadia, afost gost (oaspete) la nedei, nunþi ºi botezuri încele mai îndepãrtate colþuri din Banat, acunoscut ºi a trãit obiceiul de Crãciun, de Paºti,de Nedeie etc. Cu acest prilej s-a inspirat ºi aaºternut cu penelul pe pânzã ceea ce vãzuse înperiplul sãu bãnãþean.

Este foarte apreciat de critica de specialitateºi de vizitatori, conduce, la Reºiþa, o ºcoalã depicturã. A avut o serie de expoziþii în þarã ºi înstrãinãtate, amintim câteva, doar câteva dintreele: Reºiþa, Bocºa, Oþelu-Roºu, Caransebeº,Bãile Herculane, Oraviþa, Bucureºti etc., etc.,apoi în strãinãtate: Luxemburg, Anglia, Elveþia,Olanda, Franþa, Finlanda, Austria, Jugoslavia,Canada, SUA, Liban, Japonia etc. etc. Întrebare:pe când o expoziþie ºi întâlnire cu iubitorii deartã în Mehadia?! Depinde de autor ºi deprimarul Iancu Panduru. (N.D.P.)

Anul 1954 a fost cel în care Uica Iosîm aînceput sã scrie sistematic. Încercãri în acestsens au fost însã cu mult înainte, încã din co-pilãrie, când pãrinþii îl trimiteau la câmp, sãpascã animalele. Atunci în straiþã, pe lângãpuþina mâncare, îþi împacheta ºi câteva cãrþide citit, un caier ºi un „plivais”. Erau primeleîncercãri timide de a încropi o poezie doarpentru el, mai mult era o „gimnasticã aminþii”.

Încurajat sã scrie de înv. Teodorescu, i-aarãtat acestuia primele versuri, unele dintreele, recitându-le mai apoi la ºcoalã ºi chiarpe „binã” la sãrbãtorile ºcolare, dupã pro-priile-i mãrturisiri. Condeierul þãran de maitârziu, Iosif Cireºan Loga avea sã debuteze înrevista „Semenicul” din Reºiþa în anul 1979.A continuat sã scrie ºi sã publice poezie, maitârziu ºi în coloanele revistei bucureºtene„Albina” pe care o îndrãgea atât de mult.Fiindcã a adunat peste ani un caiet plin cupoezii, „periate” de înv. Teodorescu ºi avândºi ceva bani, s-a sfãtuit ºi hotãrât sã publiceun volum de poezie la o editurã mai acce-sibilã din þarã, Ed. Litera.

Nu ºtia acum, la peste 90 de ani, sã-mispunã cu exactitate anul întâmplãrii, dar îºiamintea cã, în acest demers a fost sfãtuit ºiajutat de poetul Aurel Turcuº, fapt confirmatde domnia sa într-o discuþie pe care am avut-o la Timiºoara, fiind de faþã ºi poetul VasileBarbu din Uzdin (Serbia).

Din cauzã cã lucrurile tãrãgãnau din di-verse motive, când a fost inclus în planul edi-torial al acelui an, lui I.C.L. nu-i mai erau su-ficienþi banii pentru tipãrirea volumului, ºicum alþii nu avea, cu tristeþe a renunþat la aºivedea visul cu ochii „numele adunat pe-ocarte”.

Cu puþin timp înainte de a pleca în MareaCãlãtorie, la una dintre vizitele pe care i lefãceam sãptãmânal (el nemaiputându-se de-plasa la mine, în urma unei intervenþii chirur-gicale, suferitã la 92 de ani), mi-a spus cã aresã-mi arate ºi sã-mi ofere ceva („pentru cãºtiu cã tu le pãstrezi”) la care þinea foartemult. A scos cu greu dintr-un „dolaf”, o legã-turã, învelitã într-un ziar prãfuit ºi îngãlbenit,ferecatã cu un „ºpogot”. L-a desfãcut cuaceiaºi greutate (nelãsându-mã pe mine) ºi ascos la luminã „tabliþele” (cum numea el co-pertele) ce trebuiau sã-i îmbrãþiºeze primeleversuri, adunate într-o carte, ce ar fi urmatsã-i curgã-n lume, numele din „neamul lo-ganilor”. O carte cu o înfãþiºare ºi un nume

frumos ca ºi sufle-tul lui – „LIN APECLIPOCESC”, ed.Litera. În interiorulcopertelor cei de laediturã au notat:

“Din 12/20,5 cmPe cotor: numele cules în alb. Fotografia

autorului plasatã pe locul marcat. (fotografiesolarizatã).”

Nu întâmplãtor urma sã-i fie cules numeleîn alb, cãci aºa cum spunea Tata Oancea (pecare l-a cunoscut personal); albul este „semnde nevinovãþie / doarã alb, înseamnã-n lume/ cinste, pace, omenie”.

Iosif Cireºan Loga avea din plin acestecalitãþi. Atunci când plouã lin, mã gândesc cãprintre stropii de ploaie sunt ºi lacrimile lui.C. Loga, de aceastã datã lacrimi de bucurie,ºi sunt împãcat atunci.

Uica Iosime,„SIT TIBI TERRA LEVIS!”Prietenul tãu,

TIBERIU POPOVICI

N.B.: În 26 noiembrie a.c. se împlineºteun an de la trecerea la cele veºnice a lui I.C.Loga. În 10 august 2010, ar fi împlinit 96 deani! (T.P.)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

Un gând cãtre Un gând cãtre Iosif Cireºan-Loga sauIosif Cireºan-Loga sau

„Lin ape clipocesc”„Lin ape clipocesc”

DorulDorulÎn amintirea lui I.C. Loga

A venit ceasul ºi pentru tineTe odihneºti acum, bãtrâne;N-ai avut în viaþã sãrbãtoareDoar lacrimi, muncã ºi sudoare.

Acum eºti una tu ºi pãmântulCe drag þi-a fost ca ºi cuvântulE prima datã când se poateCa braþele sã-þi stea încruciºate.

Dorul de tine, iar ne-aduceO floare sã-þi punem la cruce;Cãci ne lipseºti Uicã la toþiDe la prieteni pân’la strãnepoþi.

Am dori sã ne mai dai un sfatAºa cum întotdeauna ni l-au datªi iarãºi sã ne vii în ajutor,Dar, nu! Au ºi þãranii dreptul lor!

TIBERIU POPOVICIBocºa, iunie 2010

Felicitãri, domnuledoctor Mihai Vintilã!

În cele ce urmeazã vreau sã vã prezint unpensionar care pe mine m-a impresionat înmod deosebit prin faptul cã a trecut de la omeserie la alta, diametral opusã prin naturaei. Ion Ghileºan, cunoscut în sat ºi cu porecla„Crîsnicu”, de profesie turnãtor în metal, alucrat angajat la uzinele „Magheru” dinTopleþ, o viaþã întreagã practicând aceastãmeserie în condiþiile toxice specifice. Acesteala un moment dat i-au afectat sãnãtatea o-bligându-l sã se pensioneze înainte de vreme.Soþia sa, doda Ioana, lucra ca muncitorsezonier la pepiniera Eloca. În apropiereapepinierei funcþiona un solar de producere apuieþilor forestieri. Fostul muncitor de lasolar, nea Ilã Crudu, din cauza vârstei înain-tate nu mai putea parcurge zilnic cei 6 km cedespãrþeau Mehadia de solar. Tehnologia delucru nu era dificilã însã era nevoie de un omconºtiincios care în fiecare dimineaþã înperioada de varã, cel târziu la ora 6, înainte derãsãritul soarelui, sã fie prezent pentruoperaþiunea de udare a puieþilor. Omul po-trivit l-am gãsit în persoana lui Ion Ghileºan,

la început datoritã faptului cã soþia sa eraangajata noastrã, mai târziu datorita carac-

terului sãu, seriozitãþii ºi conºtiinciozitãþii decare a dat dovadã atâta timp cât s-a ocupat deaceastã activitate.

De staturã mai micã, purtând ochelari devedere cu multe dioptrii, azi Ion Ghileºantrece în fiecare dimineaþã, traversând ºoseauanaþionalã, din Bãcºãnet pânã în centru, pentrua se aproviziona cu cele necesare. Îi dãmbineþe, ne rãspunde cu o neobiºnuitã politeþela salut ºi îºi vede mai departe preocupat dedrum. Doda Ioana l-a pãrãsit rãspunzândchemãrii Lui Dumnezeu la veºnicie, solarulEloca nu mai existã, însã ce poate fi mailiniºtitor la senectute decât gândul cã ai dat ºigrijit viaþã. Puieþii udaþi ºi îngrijiþi de IonGhileºan dau astãzi frumuseþe arboretelor dinbazinul Sfârdin, dar ºi sãnãtate prin aportullor în purificarea aerului precum ºi siguranþaconsãtenilor sãi prin reglarea regimului hi-drologic al pârâului Sfârdin. De aceea salutulnostru, cel puþin al silvicultorilor ce înþelegtoate aceste lucruri, va avea mereu o cono-taþie aparte conþinând în profunzimea sa acelsentiment de gratitudine ºi respect pentru uncaracter cu adevãrat uman. Ioane jos pãlãria!

COSTA VLAICUtehnician silvic, Mehadia, iulie 2010

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

Oameni ai Mehadiei de altãdatãOameni ai Mehadiei de altãdatã

O parte din junii satului, la rugã, la nedeie, 1932

De la stânga la dreapta: Ilia Sergentu, Mitru Boþoacã, ChiosaPetricã, Belehite Mihai, Melehite Ioniþã

Preotul Urecheatu (*), profesorul Popescu (**) ºi prietenii lor

Nicolae Feneºan (Boatã) ºi familia sa

ION GHILEªAN ZIS CRÂSNICUMMMM EEEE DDDD AAAA LLLL IIII OOOO NNNN

*

**

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

- Între primii analiºti ai capodoperei „Lucea-fãrul” se enumera ºi preotul profesor Romulus No-vacovici, originar din Gârbovãþ, din Valea Almãjului(Valea Miracolelor, spune poetul Iosif Bãcilã),odinioarã directorul fondator al Gimnaziului din Bo-zovici. Sub rezerva cã aþi lecturat aceastã analizãscrisã ºi publicatã în Anuarul ºcolii bozovicene, îndeceniul al doilea din veacul XX-lea (cu multînaintea lui Tudor Vianu, George Cãlinescu, MihailDragomirescu, George Murnu, ªerban Cioculescu,Al. Dima etc.), ce loc ocupã analiza preotului Nova-coviciu între studiile de analizã stilisticã ºi tematicãasupra „Luceafãrului”, în literatura românã?

- Despre acest subiect s-a ocupat N.D.P., prin ur-mare este cel mai bine documentat... Textul publicatîn primele decenii ale secolului XX, într-o modestãcolecþie a gimnaziºtilor din „metropola” din ValeaAlmãjului, în câteva sute de exemplare, ori nici atât,nu mi-a trecut prin mânã! Îl ºtiu doar pe cel retipãrit deNDP în volumul cu un titlu superb (am spus-o înrevista „Semenicul”): Domnul Eminescu soseºte iarna... Nu aº zice cã Romulus Novacoviciu prin eseul sãua fost un deschizãtor de drumuri, nu poate fi pus întreautoritãþile interbelice cum au fost Cãlinescu, Vianu,Caracostea etc. Revin ºi sublimez cã în Banat ºiArdeal s-au scris importante studii despre Eminescu,mai ales în ultimele decenii, unele lucrãri fiind absolutremarcabile, ce trebuie cunoscute, citite ºi citate, maiales cele ale ºcolii timiºorene de azi sau, ca sã nurãmânem doar în acest loc, ale ºcolii clujene.

- Apropo de Ardeal, primul doctorat în litera-tura românã, privind viaþa ºi opera lui Eminescu, l-a susþinut Miron Cristea, viitorul patriarh alRomâniei, dar teza sa a apãrut peste un veac înlibrãrii. Cum comentaþi acest fenomen?

- Aceastã lucrare s-a scris în limba maghiarã, înArdealul care aparþinea atunci Austro-Ungariei. Epis-copul Miron Cristea, viitorul patriarh ºi prim-ministru alRomâniei, nu putea sã-ºi revendice mari merite pentrulucrarea sa din tinereþe, existã o explicaþie ºi în acelaºitimp o motivaþie. în condiþii speciale, dupã decembrie1989, textele sale tipãrite au însemnat un adevãrateveniment, cred cã au apãrut prin 1995, sau 1997,într-o carte, tradusã din maghiarã în românã. Desigur,lucrarea lui Miron Cristea este o lucrare de pionierat,nu aº insista, însã, pe calitatea extraordinarã a tex-tului, ci eventual pe semnificaþia lui în istoria subiec-tului. În acei ani, la puþinã vreme dupã moartea luiEminescu, sã faci o tezã de doctorat despre viaþa ºiopera lui Eminescu era mare lucru, cerea anumite ca-litãþi ºi curaj mai ales, dacã ne amintim ºi faptul cã pre-latul „unit” de la Blaj, Alexandru Grama, se dovedeaun denigrator al Eminescului. În acest context aînseninat un merit incontestabil ºi aratã o adevãratãpreþuire a Poetului Naþional în spaþiul românesc alArdealului ºi Banatului. Dar poate importantã este maiales contribuþia presei, a revistelor, a manualelor, atipografiilor care au rãspândit opera ºi au fãcut-ofamiliarã cititorilor români din toate provinciile, dar ºidin Europa. Aº cita, din nou, revista lui Cornel Diaco-novici, editorul primei Enciclopedii româneºti, o revistãde limba germanã pentru popularizarea valorilorromâneºti în spaþiul european, „Romänische Revue”.Iar pentru Banat, remarcabil a fost centrul junimist alCaransebeºului. Institutul Teologic-Pedagogic ºiTipografia Diecezanã, cu tipãriturile lor (cãrþi, calen-dare, foi, inclusiv o primã culegere de versuri emines-ciene, la 1901), cu orientarea lor în spirit junimist, înbunã mãsurã influenþatã de cultul faþã de TituMaiorescu, cu dascãli importanþi precum Enea Hodoº,de exemplu, au avut merite importante.

- A însemnat mult pentru memoria poetuluiMihai Eminescu prin prezenþa doctorului Constan-tin Popasu, adus în 1895 în Caransebeº ca medicºi profesor de cãtre unchiul sãu, episcopul IoanPopasu, a însemnat un „ceva” þinând seama cãdoctorul Popasu, preºedintele „României June”

de la Viena, medic ºi prietenul lui Eminescu, în pe-rioada internãrii poetului în clinica vienezã; sã re-memorãm faptul cã Constantin Popasu era mem-bru ordinar al Junimei de la Bucureºti (vãr cu TituMaiorescu) ºi de numele sãu se leagã publicareapoemului „Luceafãrul”, în Almanahul Cultural al„României June”, în aprilie 1883. ªtiind cã Con-stantin Popasu îºi cheltuia ultimul bãnuþ pentru aachiziþiona orice carte în limba românã apãrutã laBucureºti, în anii când Caransebeºul se afla subcãlcâiul imperial, oare prezenþa junimistului Con-stantin Popasu la Caransebeº, între 1895-1933, cadascãl ºi mentor spiritual multor viitori literaþi însutanã ºi dascãli de þarã, nu a însemnat, neoficial,o micã, Junime caransebeºeanã?

- Subscriu gândurilor dumneavoastrã... Se cuvinesã facem o dreaptã aºezare Caransebeºului în ceeace priveºte locul unde s-a pãstrat o mare preþuirepentru Eminescu ºi opera sa. Caransebeºul,subliniez, a pãstrat o preþuire deosebitã lui Eminescuºi prin cursul de literaturã predat de Enea Hodoº. S-atipãrit ºi un volum de versuri de Eminescu, pe vremeaînvãþatului ardelean Hodoº, înainte ca acesta sã pleceîn 1904 din Caransebeº. Enea Hodoº fusese coleg cuprofesorul medic C. Popasu amintit de dumneavoas-trã. Istoria literaturii, realizatã de Enea Hodoº, aapãrut, dacã nu mã înºel, prin 1892, deci înainte deteza de doctorat a lui Miron Cristea, ºi înainte devenirea profesorului medic C. Popasu. Cred cã de aicis-a scos conþinutul volumaºului din 1901, din colecþia„Biblioteca noastrã”. Desigur un anume cult spiritualMihai Eminescu s-a menþinut treaz la Caransebeº înprimul rând prin marele ºi învãþatul episcop Ioan Po-pasu, unchiul lui Titu Maiorescu, relaþia dintre unchi ºinepot fiind excelentã. Am putea aprecia cã la Caran-sebeº, în acele vremuri, exista un cult Mihai Eminescucel puþin tot atât de mare cât exista la Iaºi, în Moldova,ºi la Bucureºti, în Þara Româneascã. Probabil este oexplicaþie ºi pentru dragostea ºi preþuirea lui Emines-cu, încã din juneþe, faþã de Ardeal ºi Banat (în acestetãrâmuri Poetul Naþional semãnase adevãrate priete-nii, care trãiesc pânã în zilele noastre - nota lui NDP).

- La Caransebeº se tipãrise carte de literaturã, în fai-moasa „Biblioteca Noastrã”, apãruserã masiv mulþiscriitori, prin scrisul, lor se modela gustul pentru carte lacititori. Este important de ºtiut cã aici era ºi nepotul sãu,dr. Constantin Popasu, cel care stãtuse în preajma luiEminescu la Viena, cei doi Popasu erau rubedeniile luiTitu Maiorescu, prin urmare la Caransebeº fusese, într-o vreme un centru junimist ce insistase pe valorile litera-re pe care România le promova în acel moment. Nivelulla care se afla atunci Caransebeºul de apreciere faþã deRomânia era absolut egal unul faþã de altul. (Repet:Constantin Popasu cheltuia ultimul leu pentru achi-ziþionarea de carte pentru biblioteca Institutului Teologic-Pedagogic, el se deplasa periodic la Bucureºti pentru aparticipa la ºedinþele „Junimei”, în casa Maiorescu, ºi,când se întorcea, se întorcea cu geamantanul doldorade cãrþi semnate de Eminescu, Alecsandri, Coºbuc,Creangã, Caragiale etc. Dr. C. Popasu nu a fost vreo-datã cãsãtorit, locuia în casa cumnatului sãu, protopopAndrei Ghidiu, sora sa era preoteasa Ghidiu, locuia cuun frate ºi el necãsãtorit, inginer, orb, ºtiri obþinute de ladr. Marcu Bãnescu, consilier mitropolitan, fostul studental dr. C. Popasu – N.D.P.).

- Totuºi îmi pun o întrebare, asemenea altor cer-cetãtori: de ce Constantin Popasu abia prin 1920-1922 a þinut o conferinþã despre Eminescu ºi pânã laaceastã datã n-a spus nimic? Pãcat cã nu au rãmasniºte mãrturii, ar fi fost foarte bine pentru istoria noas-trã literarã, am fi ºtiut mai multe fapte din perioadacând s-a cunoscut cu Mihai Eminescu; când l-a ajutatîn clinica vienezã. (Titu Maiorescu, care a trãit pânã în1917, era singurul îndreptãþit sã-l determine pe Popa-su, pe vãrul sãu, sã aºtearnã pe hârtie istoria faptelede la Viena, doctorul îl îngrijise pe bolnav, Popasulucra în acea clinicã ca doctorand ºi era în acelaºi timp

preºedintele României June – N.D.P.).- Editura „ Timpul” din Reºiþa, fondatã ºi con-

dusã managerial de criticul, prozatorul ºi gaze-tarul Gheorghe Jurma, ce realizãri a avut în ideeaeternizãrii memoriei Poetului Naþional? In directãlegãturã cu aceastã întrebare, intereseazã ºispaþiul tipografic acordat în revista „Semenicul”lui Mihai Eminescu ºi creaþiei sale poetice?

- Sã fim modeºti, sã nu uzãm de vorbe mari. Suntlucrãri care exprimã preþuirea faþã de Eminescu ºinevoia de-a înþelege cã el este expresia supremã aculturii române, nu doar ca poet ci ºi ca gânditor. Darpentru cã mi se oferã posibilitatea unor amãnunte, nuare rost sã nu folosesc prilejul, pentru cã orice gestlegat de Eminescu trebuie cunoscut. Preocupareamea pentru Eminescu începe încã de pe vremeastudenþiei la Facultatea de Filologie a Universitãþii dinTimiºoara, cu niºte dascãli excelenþi, profesorii EugenTodoran, Gh. I. Tohãneanu, Iosif Cheie-Pantea, ªte-fan Munteanu, care la rândul lor l-au preþuit pe Emi-nescu, au scris studii despre opera lui, ºi ne-au in-suflat ºi nouã, studenþilor, dragoste pentru marelepoet, pentru valoarea operei sale, deci existã încã depe atunci un cult Eminescu. De la aceºti eminescologiºi, fireºte, de la alþi autori de carte, ni s-a deschisdragostea faþã de marile valori ºi în primul rând faþã deMihai Eminescu. În 1989 am realizat o bibliografiepentru Biblioteca Judeþeanã cu tema Banatul ºi Emi-nescu, în rãstimpul 1889-1989. În acelaºi an al cente-narului morþii poetului, în revista „Semenicul” am rea-lizat un numãr special, care, printr-un artificiu tipo-grafic, a devenit o carte pe care am decupat-o (fiindcãorganele timpului nu permiteau o carte tipãritã în afaraaprobãrilor lor amãnunþite) urmãrind complexele relaþiidintre Banat ºi Eminescu. Dupã 1994, dupã ce amînfiinþat editura Timpul din Reºiþa ºi am demarat câ-teva colecþii, m-am strãduit sã fac câte ceva pentruculturã, în funcþie de posibilitãþile financiare pe care le-am avut. Pentru cultura locului, dar ºi pentru marilenoastre valori (creaþii, interpretãri, documentare etc.).Am editat o Colecþie Eminescu, 11 titluri pânã acum,dintre care, pentru exemplificare citez înainte de toatecuplul spiritual E. Todoran - Gh. I. Tohãneanu cu volu-mul De ce Eminescu? întrebarea din titlul cãrþii este oîntrebare oricând actualã, care-ºi cere rãspuns / rãs-punsuri. Cartea însumeazã articolele apãrute în presadin Timiºoara, în anul 1989, anul când s-a împlinit unveac de la moartea lui Eminescu. Precum se vede,articolele n-au fost conjuncturale, ci scrise cu mareseriozitate ºtiinþificã ºi literarã, astfel ca sã rãmânãvalabile ºi peste veac! Am editat o carte a mea, cutitlul Eminescu - gând ºi cânt, am editat ºi cãrþile unorclujeni: Mircea Popa, Constantin Cubleºan, sau bucu-reºteni ca ªtefan Cazimir, o carte a lui Ion Buzaºi, dinBlaj, altele ale unor autori de la Oraviþa, Botoºani etc.în 1989, când am fãcut „cãrþulia”, ca sã fiu modest,Banatul ºi Eminescu, am spus cam ce ºtiam, dincâteva unghiuri de vedere, inclusiv o bibliografie asutei de ani cât a trecut de la moartea Poetului, multmai bogatã decât lucrãrile similare anterioare ale Aca-demiei sau ale altora. Ea ar trebui totuºi adusã la zi ºiar fi bine s-o facã cineva din Banat. Tot în memoriaPoetului am mai realizat ºi alte cãrþi ºi am întocmit oantologie Eminescu prin care ar fi trebuit inauguratãcolecþia de care am vorbit. Sub titlul Povestea co-drului, am selectat tot ceea ce am gãsit eu de cuviinþãdin opera lui Eminescu, care are drept conþinut codrul,pãdurea, teiul, natura cu semnificaþiile pe care aces-tea le degajã, o carte de trei sute ºi ceva de pagini,care nu a apãrut. Textelor ordonate cronologic (nu an-tume ºi postume) le-am adãugat unele mici notaþii, co-relãri, interpretãri, trimiteri bibliografice sumare, pentruîndrumarea cititorului mediu. Deocamdatã am aban-donat aceastã lucrare din motive absolut financiare.

- E foarte trist! Nu se poate edita o carte, în vremece „talciocul” e plin de rateuri literare, de maculaturã ief-

DDDD EEEE SSSS PPPP RRRR EEEE BBBB AAAA NNNN AAAA TTTT ªªªª IIII EEEE MMMM IIII NNNN EEEE SSSS CCCC UUUU ÎÎÎÎ NNNN DDDD IIII AAAA LLLL OOOO GGGG CCCC UUUUCCCC ÃÃÃà RRRR TTTT UUUU RRRR AAAA RRRR UUUU LLLL CCCC ÃÃÃà RRRR ÃÃÃà ªªªª EEEE AAAA NNNN GGGG HHHH EEEE OOOO RRRR GGGG HHHH EEEE JJJJ UUUU RRRR MMMM AAAA

(continuare din numãrul trecut)

(Continuare în pag. 11)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

tinã! Intereseazã poziþia criticului literar Gheorghe Jur-ma vizavi de denigrarea Eminescu, în revista „Dilema”,de la Bucureºti, din februarie-martie 1998, e trist cãîntre denigratori se înseileazã nume de cãrturari impor-tanþi precum: Manolescu, Serban Foarþã, Cãrtãrescu,personalitãþi literare, se zice, ademenite de criticul ZiguOrnea, care afirmativ a orchestrat aceastã batjocurã...

- ªi înainte ºi dupã „Dilema” au existat comentariipro ºi contra Eminescu. Am înþeles cã asemenea co-mentarii au fost adunate într-o carte, n-am ajuns laaceastã carte, ca sã pot formula unele gânduri laobiect. (Cartea a apãrut la „Paralele 45 Piteºti” ºi seintituleazã Cazul Eminescu – N.D.P.). Pãrerea meaeste cã în fiecare epocã existã miºcãri literare care voraltceva ºi atunci se ajunge la negaþii, la tãierea vârfu-rilor pentru ca sã aºeze în locul lor altceva. întrebareaeste dacã, în contextul literaturii ºi culturii române,Eminescu poate fi tãiat?! Poate fi retezat?! Poate fi datjos de pe soclu?! Sigur statuile pot fi demolate, dar, re-þineþi, simbolurile niciodatã nu pot fi demodate ºi de-molate dupã vrerea unora ºi a altora. Eminescu nupoate fi dat jos de pe soclu! Pentru cã el este mereurodnic, mereu deschizãtor de drumuri spirituale. Deaceea este mare. Observãm cã de peste un secol toa-te curentele literare ºi critice se orienteazã sau se ex-perimenteazã pe Eminescu. Orice metodã criticã sepoate exersa pe Eminescu, dar nu pe oricare alt autor.Iar astãzi, adicã de vreo douã decenii, dupã cum de-monstreazã un bun cunoscãtor, Constantin Cubleºan,apare câte o carte pe lunã despre Eminescu. Fãrã sãmai punem la socotealã diverse ediþii de poezie, pro-zã, publicisticã etc. Putem aºeza altceva în loc, alteidei, alte simboluri, care sã-l depãºeascã pe Emines-cu? în consecinþã nu aº fi atât de speriat de aceste ne-gaþii. Orice scriitor mare, din negaþiile altora iese maiputernic. Este o concluzie la care am ajuns. Pânã ºiCãlinescu în opera sa îl analizeazã critic, îi contestãunele texte, chit cã pentru marele critic Eminescu estecentrul literaturii române. Alþii, mai târziu, au demon-strat un curent eminescian dincolo de timp; existã unspecific al poeziei româneºti ce vine de la Eminescuºi, deci, nu ne putem afla în afara acestui curent. Ma-rin Mincu, critic ºi scriitor modern, scrie o asemeneacarte care demonstreazã cã întreaga poezie româ-neascã iese din... „mantaua” lui Eminescu. Acesteconsideraþii întãresc cultul pentru Eminescu. Aºa încâtreacþiile negative, de genul citat, dezvoltã alte reacþiicreatoare, dovedind, practic, prin studii, prin argu-mente decisive, valoarea ºi întãrind totodatã cultulpentru Eminescu. De altfel, unele dintre manifestãrilede care facem prea mult caz sunt adolescentine, uniinici nu au citit versurile lui Eminescu, dar se erijeazãîn demolatori. Paradoxal cumva poate fi eventual fap-tul cã unul dintre tinerii „combatanþi” a primit premiulde poezie pentru debut tocmai la Festivalul naþionalde poezie „Eminescu” de la Botoºani! Dupã unii, pre-miul a fost acordat acestui personaj tocmai ca o „sanc-þiune” moralã. în fond, nu a fost premiatã fronda luiT.O. Bobe, ci cartea sa de poezie. E o lecþie de peda-gogie poeticã, de educaþie artisticã ºi nu numai (deºicu n-aº fi adeptul unei asemenea pedagogii). Încâtpãrerea mea este cã nu trebuie sã facem din negarealui Eminescu o tragedie naþionalã. Opera lui iese mailuminoasã ºi mai profundã din asemenea confruntãri.

- Oare aºa au gândit ºi unii scriitori din culturacãrãºeanã care dupã defãimarea lui Eminescu l-auadus pe acelaºi individ, pe la întâlniri literare laBãile Herculane?!

- Domnule Petniceanu, mã repet: nu trebuie sã fa-cem o tragedie din aceste reacþii de moment, iar întâl-nirile cu „negativiºtii” de acest gen pot fi prilejuri dediscuþii utile. Aº vrea sã extind aria spre alt nume im-portant al culturii noastre ºi universale, supus de ase-menea unui nemeritat bombardament: Mircea Eliade.Dincolo de disputa dintre admiratori ºi demolatori, seobservã un interes real ºi profund pentru viaþa ºi operalui Mircea Eliade, astfel cã anii din urmã i-au adus ceamai bogatã bibliografie dintre toþi scriitorii români.

- Poezia „Doina “, adevãratul testament politicºi românesc al lui Eminescu, i-a pus pe jãratic peZigu Ornea, Foarþã, Bobe ºi alþii...

- Domnule Petniceanu, când vorbim de poezia„Doina” a lui Eminescu nu trebuie sã aducem în discu-þie nume de acest gen, nu intereseazã cã e vorba deZigu Ornea sau de altcineva; multe alte personalitãþi

culturale, politice, religioase etc. (unii o fac doar oral,nu ºi în scris) incrimineazã poezia pe motivul atitudiniiantisemite ori xenofobe a lui Eminescu. ªtiþi doar cãdupã Al Doilea Rãzboi Mondial poezia a fost interzisã,fiindcã era evocat Nistrul, fiindcã erau muscaliiº.a.m.d.; abia în 1983, prin retipãrirea ediþiei princeps,Doina a fost reintrodusã în circulaþie. Motivele eraupolitice, presiunile fiind deopotrivã externe ºi interne.ªtiþi toate aventurile editãrii publicisticii, ºi înainte ºidupã 1989. în ceea ce mã priveºte, vãd în Doina luiEminescu o poezie patrioticã, pentru cã se înscriemitologiei, fondului mitologic pe care ºi-a structuratEminescu opera. Codrul ºi cornul sunt cele douãmotive principale aici ca ºi în alte texte. Codrul deþinesemnificaþia istoricã a spaþiului originar, dacic. îmi

place sã evoc, ori de câte ori citez/recit undeva (eusau alþii) Ce te legeni, codrule..., un fragment dintr-unalt poem de facturã folcloricã - Muºatin ºi codrul - , caun rãspuns la întrebarea de mai înainte: „ Tu sã ºtii,iubite frate, / Cã nu-s codru, ci cetate, / Dar vrãjit eusunt de mult / Pânã când o sã ascult/ Rãsunând dindeal în deal / Cornul mândru triumfal / Al craiului De-cebal. “ Sunetul de corn - cornul lui Decebal - are me-nirea de a risipi vraja, de a reînvia vechea glorie,respectiv de a transforma natura în istorie. Este, înfapt, muzica deºteptãrii din moarte, adicã celebrul mo-tiv patriotic al epocii impus încã de Revoluþia de la1848: „Deºteaptã-te, române, din somnul cel de moar-te/ In care te-adâncirã barbarii de tirani...” De aceea,în contextul istoric vizat, Eminescu îl invocã pe ªtefancel Mare sã sune din corn, ca vrednic urmaº al luiDecebal, cãruia i se conferã aceastã putere de aaduna Moldova toatã, de a aduna întreaga suflareromâneascã, la luptã contra duºmanilor þãrii; aºatrebuie înþeleasã Doina cu „Toþi duºmanii / Or sã piarã/ Din hotarã în hotarã”. El nu nominalizeazã duºmanii,nu dã nume, iar cele douã, trei versuri din finalul pam-fletar nu mai conteazã. Aºadar, în Doina lui Eminescuavem spiritul poetului pe linia marilor lui motive,motive istorico-politice, mitologice, sugerând aceastãistorie pe verticalã, prin personajul sãu preferat ªtefancel Mare. ªi dacã-mi daþi voie sã deviem de la subiect,ne putem întoarce la micul „cap de operã” care estePeste vârfuri..., pentru a reitera aceeaºi semnificaþiemiticã a cornului, a sunetului sãu capabil sã dea viaþãîn marea unitate a istoriei noastre...

- Noi, acasã, îl denigrãm pe Eminescu, în vre-me ce enclavele spirituale din America, Australia,Canada, ce poartã numele Poetului Eminescu, facdin 15 ianuarie ºi din 15 iunie adevãrate manifes-tãri naþionale, reprezentanþii teatrale ºi poetice de-dicate Poetului Naþional. Cum comentaþi acestetrãiri, aceste acþiuni pur româneºti?

- Ar trebui sã începem cu manifestãrile aniversareºi comemorative din spaþiul cultural dinãuntru, pentruca urmele acelor negaþii, pomenite mai înainte, sã fieca inexistente în 15 ianuarie ºi în 15 iunie ºi nu numaila aceste date eminesciene. Trebuie sã mergem, maiales în ºcoli, nu numai la momente aniversare, ci ºi înalte ocazii, sã punem în sufletul copilului, al cetãþea-nului de rând, spiritul lui Eminescu, spirit naþional, ro-mânesc, sã-l serbãm pe Eminescu cu toatã since-ritatea, cãldura, seriozitatea. în strãinãtate este cumult mai simplu, românii din tãrâmuri strãine, dinzonele amintite, apropiindu-se de Mihai Eminescu, seapropie de România ºi toate activitãþile înfãptuite suntlãudabile pânã ºi un articol de ziar îºi are rostul lui,cãci ziua de 15 Ianuarie din calendarul nostru are osemnificaþie istoricã, iar sãrbãtorile au funcþia lor re-memoratoare, psihologicã ºi... metafizicã. Cei dinafara þãrii simt mai adânc dragostea pentru Mihai Emi-nescu. Cei dinãuntru o fac mai superficial. Pe de altãparte, aici în þarã, e mai puternic corul celor care strigã

„Nu mai faceþi festivitãþi lui Eminescu!” (în timp ce-ºifac sau îºi doresc lor înºile).

Pentru cei care-l preþuiesc pe Eminescu aº rea-minti o carte pe care scris-o o italiancã, Rosa delConte, apãrutã ºi în România: Eminescu sau despreAbsolut. Autoarea insistã asupra ideii cã nu trebuie sãcãutãm în Eminescu tot felul de surse, tot felul demotive din autori germani etc., ci trebuie sã cãutãmsurse autohtone, Eminescu ºi textele vechi româneºti,textele de origini bizantine. Sunt câteva capitole des-pre „timp”, deosebite, aºezate în fondul nostru arhaic.

- Socotiþi ziua de 15 ianuarie, adevãrata zi de naº-tere a lui Eminescu?! Sunt date, câteva la numãr, caregrãiesc de 20 decembrie 1849, inclusiv adeziuneapoetului de aderare la „Junimea”, apoi însemnareabãtrânului Gh. Eminovicipe o carte sfântã, cum cã „s-a nãscut Mihai, la Ipoteºti, pe 20 decembrie 1849".Care e pãrerea specialistului Gh. Jurma?

- Trebuie sã ascultãm de graiul documenteloroficiale, semnate ºi parafate, cum e actul de botezemis de Biserica Ortodoxã Uspenia din Botoºani. Apoine-am obiºnuit cu 15 ianuarie ca datã de naºtere a luiEminescu ºi a literaturii române! în ceea ce mã pri-veºte, îmi vine sã zic cã adevãrata naºtere a lui Emi-nescu a fost la Crãciun (1849). Naºterea lui Eminescuþine de naºterea simbol a lui Isus Hristos, a luminii, anoului anotimp. S-ar putea sã se fi nãscut în decembrie1849, dar nu cred cã acum mai are importanþã atâtavreme cât ne-am obiºnuit cu 15 ianuarie. E acelaºilucru, simbolic vorbind, punând faþã în faþã solstiþiul deiarnã, al naºterii, ºi cel de varã, al morþii. Douã ano-timpuri, douã timpuri, douã atitudini contrare, într-unpoet reprezentativ, al vieþii ºi morþii deplin unificate, înopera cãruia se zbat tragic exact aceste coordonate.

- În perspectivã, ce-ºi propune scriitorul ºi edi-torul GHEORGHE JURMA pentru sporirea zestreinaþionale ce se cheamã MIHAI EMINESCU?

- N-aº vedea o asemenea mãreaþã legãturã. Eusunt un personaj mult prea modest pentru ca sã i sepunã o asemenea întrebare. Dar, desigur, Cultura Ro-mânã stã, într-un fel sau altul, în fiecare dintre noi, înfiecare gest care o stimuleazã, o preþuieºte, o înalþã.Vedeþi, sensibilitatea se schimbã, tipul de gândire semodificã, simbolic cel puþin cultura anticipã unele mo-mente ale istoriei, cum s-a întâmplat în secolul XVIII,secolul masoneriei, al Enciclopediei Franceze, alRevoluþiei Franceze, al constituirii Statelor Unite aleAmericii etc. Existã o istorie la vedere ºi una sub-teranã, care-ºi face apariþia într-un anumit moment.Prin Eminescu s-au determinat multe din curenteleculturale ºi ideologice ale secolului XX, dupã ce, maiîntâi, introdusese un vizibil pesimism în rândul tinerilorde la sfârºitul secolului XIX, adicã o schimbare desensibilitate, de atitudine, de manifestare.

Dar, sã revin, ce fac eu? Doresc sã continui co-lecþia „Eminescu”, în mãsura posibilitãþilor financiare ºia atractivitãþii editurii noastre modeste. între altele, odatorie mi se pare aducerea în actualitate a volumuluilui D. Mazilu, Luceafãrul, ediþie ºi analize statisticepuþin cunoscute azi. Gândesc un pendant critic la an-tologia Povestea codrului, cu studii pe aceastã temã.Mai avem câteva culegeri ºi studii, precum ºi intenþiamea de a revedea ºi actualiza volumul Banatul ºi Emi-nescu, mai ales cã m-aþi presat foarte tare asupraacestui subiect în discuþia de azi. Adevãrul e cã radio-grafierile regionale sunt necesare în continuare, caforme, etape sau segmente dintr-o istorie complexã areceptãrii pe care nu mulþi o fac, mai ales dacã trebuieînsoþitã de o bibliografie solidã. în rest, încerc sã con-ving tinerele generaþii, în orice fel de întâlniri, cãtrebuie sã-l citeascã, sã-l studieze, sã-l preþuiascã peMihai Eminescu, sã preia - ºi tinerii, ºi noi toþi - mode-lul de muncã ºi cunoaºtere pe care ni-l oferã mariinoºtri oameni de culturã, pentru, cum ziceþi, „sporireazestrei naþionale”, prin asumarea unei noi atitudini faþãde munca creatoare. De-ar fi dupã mine, aº pune laloc vizibil, în toate instituþiile statului, începând dinºcoli pânã la ministere, aceste propoziþii eminesciene:„O societate ca a noastrã, care nu se întemeiazã pemuncã este o societate coruptã.”

- Succes, Gheorghe Jurma, sã facem totulpentru Geniul Poeziei Române.

A consemnat N.D. P.Reºiþa, iunie 2005, Casa de Culturã a Sindicatelor

Centrul cultural “M. Eminescu” din Bârlad

(Urmare din pag. 10)

La finele lunii august 1868, Eminescu se aflacu trupa de teatru Mihail Pascaly la Arad. De laArad, actorii, în frunte cu directorul – actorulPascaly, s-au deplasat la Oraviþa, unde au susþinutcâteva spectacole. De aici, actorii bucureºteni, cuEminescu, au plecat la Baziaº, pentru a se îmbarcape vapor, sã navigheze spre portul Giurgiu, deunde cu trenul sã ajungã la Bucureºti.

De ani de zile sunt preocupat sã aflu cu cevapor au cãlãtorit Eminescu ºi colegii sãi, actoriibucureºteni, pe ce linie de navigaþie, ºtiind cã erautrei asemenea linii, cu îmbarcare de la Viena,Budapesta ºi Belgrad (Beograd).

Cu ajutorul domnului Aurel Usvald, renumitcolecþionar timiºorean de perle eminesciene,trãitor la Timiºoara, dar ºi la Viena (are dublãcetãþenie), aºadar, cu sprijinul domniei sale amfãcut un pas uriaº în direcþia scopului meu. Amaflat cã la data respectivã poetul Mihai Eminescu ºitrupa Pascaly se puteau îmbarca pe un vapor ceaparþinea liniei de navigaþie Budapest – Zimony –Belgrad – Orºova – Galaz (Galaþi).

Vaporul „Budapest” circula în zileleDonnerstag, Samstag ºi Montag (joi, sâmbãtã ºi

luni). „Budapest” ajungea în portul Baziaº la ora9,45. La ora 10.00 pornea pe apele Dunãrii spreGrãdiºte, apoi Moldova, Drencova, ajungea înportul Orºova la ora 3.10. La ora 4.00 pornea spreTr. Severin, unde ajungea la ora 6.00 (în prealabilstaþiona în vechea graniþã imperialã, unde avea loccontrolul vamal). În portul Orºova se fãcea revizie.

Fac câteva precizãri:- nu ºtiu valoarea timpilor, se menþioneazã ora

4.00, e patru de dimineaþã ori e ora 16?! Cred cã evorba de varianta II;

- nu apare oraºul Giurgiu, ca port, apare înschimb Turnu-Mãgurele!

Dacã voi avea ºansa deplasãrii la Viena, graþieinvitaþiei domnului Aurel Usvad, voi încerca sãlimpezesc orice amãnunt. Deocamdatã, atât.

N.D. PETNICEANU

AiciAici am fost mereu printre ai mei,Am înþeles ºi codrul ºi izvorul; M-am bucurat, am plâns ºi am doinit Primind în suflet dragostea ºi dorul.

Aici am admirat seninul clar, ªi Soarele, ºi stelele, ºi Luna, Am înþeles c-aici e þara mea Ce va rãmâne veºnic numai una.

Aici se aflã colþul meu de rai, Aici mi-am ascultat mereu pãrinþii, Aici am învãþat ºi am iubit, Aici ne sunt mormintele ºi sfinþii.

BrâulSe leagãnã ritmat, domol, Ca lanul unde creºte grâul, Feciorii Almãjului sfânt Când se pornesc sã joace brâul.

Pe un picior; fandat uºor, Se þine tactul ºi avântul, De nici nu vezi e joc sau zbor Cu care mângâie pãmântul.

O-ncep spre stânga, lin de tot, De parcã-ºi iau avânt sã zboare La fel ca îngerii din cer; În loc de aripi, pe picioare.

Fãloºi cã nimeni nu-i ca ei κi poartã straiele ºi dorul, Iar mijlocelul mlãdios ÎI strânge-n patimi tricolorul.

Aºa e brâul almãjan, Comoarã ºi enigmã sfântã, Închisã-n lacrima de foc A fericirii, care cântã.

SperanþãPotecile se-ascund de ploaie Sub fagi împovãraþi ºi grei, Se-ascunde raza de luminã Ce pâlpâie în ochii mei.

Pe unde sã încep cãutarea? În întuneric ºi stingher;

Cum pot sã luminez cãrarea?Lipsit de razele din cer.

Mai am în suflet o speranþã; Cã, poate, voi gãsi curând Sub o grãmadã de frunziº Un ghiocel, ce-l port în gând.

MamaFrumoasã, ca o zânã din poveºti, Aºa e mama, pentru mine Purtând în suflet bunãtãþi cereºti Cu daruri minunate ºi divine

În ochii mei de dulce copilaº Ea este mama pruncului Isus La sânul ei, e permanent sãlaº De unde pot privi mereu, în sus.

Firavã ºi frumoasã ca o floare Aºa e mama ºi va fi mereu; Ea înþelege veºnic ce mã doare ªi nu mã lasã ca sã-mi fie greu.

OpincaOpincã mult batjocuritã,La fel ca cei ce te-au purtat,De ai putea sã spui povesteaAcestui neam îndurerat.

Ai spune poate cu mândrie,Cu bucurie ºi cu falã,Cã azi te-ncalþã-n sãrbãtoareªi domnii cei cu multã ºcoalã.

Ei ºtiu cã tu ai dus tot greul Acestui neam împovãratIar opincarul stors de vlagãA suferit ºi a rãbdat;

Dar a purtat în veºnicieIstoria, cu-al sãu destin,Pãstrând tradiþii, obiceiuri,Ferindu-le de ce-i strãin.

El ºi-a pãstrat credinþa, neamul,ªi n-a trãdat nicicând ca Iuda,Punându-te pe masa legiiÎn parlamentul de la Buda.

Nicolae Andrei s-aa nãscut la 25 iunie 1950, în localitatea Prilipeþ,din frumoasa Vale a Almãjului, judeþul Caraº-SSeverin.

Este absolvent al Facultãþii de Istorie-GGeografie din cadrulUniversitãþii din Timiºoara ºi de aproape 40 de ani este profesor laªcoala generalã din comuna Bãnia, pe catedra de istorie-ggeografie.

Debuteazã cu poezie în anul 1995 în revista timiºoreanã „Vrerea”.În anul 1999, la Editura Timpul din Reºiþa, i-aa apãrut primul volum

de versuri intitulat SUFLET ALMÃJAN.La aceeaºi editurã, în anul 2001, publicã volumul de versuri

GÂNDURI ASCUNSE.„Poezia lui Nicolae Andrei, de o cuceritoare simplitate, este un

spectacol al purificãrii spiritului pe drumul marii reîntoarceri, încãutarea fãrã fine a satului idealizat, sacralizat”. (Ionel Bota).

În anul 2003 publicã la Editura Timpul din Reºiþa prima carte cuLEGENDE ALMÃJENE, inspiratã din istoria miraculoasei Vãi aAlmãjului. Continuã sã publice în revista „Almãjana” alte legende aleacestui „colþ de rai”.

În anul 2007, la Editura Tim din Reºiþa, publicã MONOGRAFIALOCALITÃÞII BÃNIA, ca o datorie de suflet pentru cei plãmãdiþi din lutul acestui pãmânt.

Prin LEGENDELE ALMÃJULUI, adunã la un loc tradiþie, istorie ºi suflet românesc.

*Recent, domnul profesor NICOLAE ANDREI, din Bãnia, poet de vocaþie, cãrturar însemnat, patriot român, a

împlinit o vârstã rotundã. Cu acest prilej, a editat volumul de versuri „Lumini de suflet” (Editura „Timpul”, Reºiþa, mai2010, 81 pagini, coperta – o picturã de artistul plastic reºiþean Ion Stendl). Redãm câteva perle poetice din acestvolum. La mulþi ani, stimate domnule Profesor, sãnãtate ºi cât mai multe asemenea perle... (NDP)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

Aniversarea unui poetAniversarea unui poet

Poezii de Nicolae AndreiNicolae Andrei

EEmmiinnee ss ccuu îînnss eepp tt eemmbbrr ii ee 11886688

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

Poeme de Hans Dama:Peisaj mohorât

Cu vânturi scurmã hoinãrind prin holde brumar, ºi-ºi mânã pâclele pe-ogor.Braveazã codrii muþi, pustii; doar stol de croncani se-nvârte-n marginile lor.

Dor de þarãCum te-aº duce în câmpie,unde mã plimbam cândva,jucam hora în pruncie,ºi-ostenita lun-albie-nmute ramuri spânzura!

Unde cerul ºi pãmântul în tãcere se unesc

ºi, vioaie ca o turmã,fascinant fãpturi foiesc.Iar în inimã de codru, ochi de lac aº vrea sã vezi,strãlucind cum nu e modruºi-oglindind cei iriºi verzi.

Case-n ºiruri cascã-n umbrã- parcã un decor ar fi -,gânduri ca de plumb când umblãacolo-n uliþe pustii.

Toamnã târziePe þãrmure sãlci dormiteazã,-n ogor geme bulgãre brun;pal, tulburul cer lãcrimeazã,lent zãrile se descompun.

În pomii goi corbii se-adunã tãcuþi ºi cu ochiul distrat;iar ºanþul sub þolul de brumãrãzbeºte prin codrul damnat.

Aripi infinitu-ºi desfaceºi ghearele-ºi scoate din plumb;dar sufletu-n groapã se trage;în inimã, lupta ipump.

Torpoarea de dupã-amiazãpetrificã dorul curând;doar vrerea încet înviazã,în noi mii de jinduri târând.

În româneºte de SIMION DÃNILÃ de Belinþ

La Viena, în patria valsului, un neamþ cu inimãeuropeanã cultivã dorul ºi lamura eminescianã:

profesorul dr. Hans DamaHans Dama (nãscut la Sânnicolau Mare în 30 iunie 1944) ºi-a fãcut studiile

universitare la Timiºoara ºi Bucureºti. Din 1974 s-a stabilit la Viena, unde ºi-adat doctoratul în filologie, lucrând în prezent ca românist la Institutul deRomanisticã din Viena. Este autorul mai multor volume de versuri: Schritta,Viena, 1980; Gedankenspiele, Frankfurt/Main, 1990; Rollendes Schicksal,Frankfurt/Main, 1993; Spätlese, Viena, 1999. A tradus din Blaga, Bacovia,Nichita Stãnescu º.a.

Bucuria lucrurilor simple

Sã te bucuri cã nu a plouat ºi a fost o zi mai luminoasã cã cocoºul în ogradã a cântat amintind întoarcerea acasã.

Sã te bucuri cã ai cules un mãr Rumenit cu miezul plin de soare ºi copilul mic, abia mergând, þi-a întins, cu mâna lui, o floare.

Sã te bucuri cã a înflorit cireºul lângã o tufã mov de liliac cã în lanul aurit de soare stau aprinse lãmpile de mac,

Cã pãdurea-n toamnã a ruginit poleind cãrãrile cu lunã cineva þi-a spus, abia ºoptit, seara la culcare, noapte bunã!

Fericirea nu e peste mãri nici de sus sã n-o aºtepþi mereu, ea e aici, în lucrurile simple, care zilnic sunt în jurul tãu.

TITINA NICA TENE

Patria mea...Patria mea, iubirea mea cea mare,iubita mea dintâi,cu gândurile-þi vrajã ºi dorul cãpãtâi,nu mã uita când truda ne-o ceri,ca s-o împlinimOricât ne-ar fi sudoarea, alãturi sã fim.

Nu mã uita, soldat sunt ºi muncitor îþi sunt;nãscut cu tine-odatã, îngândurat, ºi cânt.Când frãmântat de vremuri, când renãscut

senin,Întotdeauna, mamã, ca azi, la tine vin.

De-atâtea ori mã doare tristeþea din priviri;atâtea þi-au fost date, dureri ºi amãgiri...

GEORGE VOºTINARU, Timiºoara, 2 Decembrie 1979

Scrisoare din AmericaScrisoare din AmericaDragã NDP ºi toþi prietenii Meginþi,Cu enormã bucurie ºi emoþie am primit

ºi mesajul Dvs. ºi mai ales ultimul numãrdin “Veste”.

Vã spun cu toatã sinceritatea ºi cu mân-dria de a fi parþial descendent din Mehadiaca Revista „Vestea” începe sã „intimideze”.

Începe sã “intimideze” prin conþinut,mesaj ºi mai ales nivel intelectual.

„Vestea” este un organ de informare„local”, izvorât din nevoile unui „loc” ºimai ales din tezaurul de valoare, istoricã-culturalã, a unui „loc” dar, „Vestea” aridicat aceasta calitate a sa la un nivelintelectual care aratã cã universalul seregãseºte în „loc” ºi, încã mai exact, cã„universalul” nu existã decât în mãsura încare existã „locuri” excepþionale. „Vestea” ademonstrat ºi demonstreazã cã Mehadia ºiBanatul „montan” sunt asemenea locuri.

Cu mândrie ºi recunoºtinþã ºi conside-rând un privilegiu special mã „fãlesc” sãsemnez ºi eu în „Vestea”.

Cu voia lui Dumnezeu ar urma sã a-jung la Borloveni în seara de 26 Septembrieºi sã rãmân acolo pânã în 19 Octombrie.

Aº fi nespus de onorat sã vã întâlnesc ºisã particip la manifestãri culturale în aceavreme.

Cu toatã dragostea, Alexandru Nemoianu

Stimate Domnule Petniceanu,Am primit coletul poºtal ºi vã

mulþumim pentru cele trimise. Nebucurãm ºi vã felicitãm pentru reuºitaeditãrii acestor volume.

Vã mulþumim cã nu ne-aþi uitat ºivã dorim multã sãnãtate, pace ºi sporîn lucrarea deosebitã pe care o faceþi.

Cu toatã consideraþia,Pãrintele Galaction

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

Pãrintele Episcop Stângã Galaction „DOINA LUI LUCACIU”Preotul VASILE LUCACIU, preotul reîntregirii

neamului românesc, s-a nãscut la 21 ianuarie 1852 înApa (Satu-Mare), fiind contemporan cu Ion LucaCaragiale, de la naºterea unuia ºi a celuilalt anul acestas-a împlinit un veac ºi jumãtate.

Înainte de-a vorbi de „Doina lui Lucaciu” ºi autorulei, sã vedem cum ºi de ce oamenii din popor au încropitcântece ºi poezii populare închinate Marelui Preot.

Între anii 1868–1874, Vasile Lucaciu a urmat studiiteologice ºi filozofice la Roma, unde îºi susþinedoctoratul în filozofie.

Întors în Ardeal, solicitã sã fie paroh în Er-St.-Craiu.În 1878 acceptã postul de profesor de gimnaziu în Satu-Mare, apoi, de aici, profesor la gimnaziul din Loºonþ.

În 1885, se face din nou paroh în parohia Siseºti. În 1887 – membru al Conferinþei Naþionale ºi mem-

bru în Comitetul Partidului Naþional Român, iar din1992 devine secretar general al acestui partid, ºi se si-tueazã în fruntea miºcãrilor naþionale ce vizau reîntregi-rea Transilvaniei, a Banatului ºi a celorlalte tãrâmuri cupatria mumã-ROMÂNIA. A avut parte de numeroase pro-cese politice ºi de mai multe ori a fost condanmat la de-tenþie în temniþele maghiare pentru activitatea sa unio-nistã.

În 1892, Vasile Lucaciu, alãturea de alþi corifei ailuptei noastre naþionale, a fãcut parte din delegaþia ro-mânilor ardelenii care au prezentat împãratului de la Vie-na MEMORANDUL, cu doleanþele românilor. Memo-randul, prin „bunãtatea” împãratului, a fost „transferat”spre soluþionare Cancelariei de la Budapesta, care i-acondamnat pe unioniºti la ani grei de temniþã.

În felul acesta se naºte „Doina lui Lucaciu”, o poeziepopularã, care a fost publicatã în „Foaia poporului”(Sibiu), nr. 32 din 1893. În aceastã publicaþie, poezia aapãrut iniþial sub denumirea „Martirului Dr. VASILE LU-CACIU”. Creaþia în scurt timp va cunoaºte o rãspândireuimitoare în Ardeal ºi Banat, ea fiind recitatã ºi cântatãîn diferite ocaziuni (la nunþi, botezuri, baluri ºi petrecericampestre). Jandarmii „pene de cocoº” se luptau cunãluci! Cu himere! Nu puteau suprima acest cântec, carese auzea pretutindeni, dupã întemniþarea lui Lucaciu ºi atovarãºilor sãi (Ion Raþiu, Aurel Suciu, Iuliu Coroianu),cu care a fost în audienþã la tâlharul de împãrat.

Redãm textul poeziei, poate într-un viitor copiii ºinepoþii noºtri vor trebui sã-l înveþe ºi sã-l cânte, nu esteexclus, acum, când globalizarea bate la Porþile Româ-niei. (N.D.P.)

DOINA LUI LUCACIUCântã-o mierlã prin pãduri,Robu-i Lucaciu la Unguri,Pentru sfânta libertate, Cãci noi n-avem din ea parte!

Nu fi mierlã supãratã, Nu-i robia ne-ncetatã. Vine-o d-albã primãvarã Fi-va Lucaciu liber iarã!

Nu suspina în zadar Du-mi-te pân-la Sãtmar Unde-i Lucaciu la-nchisoare, Nu vede nici cer, nici soare.

Du-te ºi te pune-ndatãLa fereastra-i încuiatã, ªi-i spune-i închinãciune De la întreaga naþiune.

Spune-i multã, de voie bunã ªi cã-i împletim cununã, O cununã-n trei culoriDin mai multe d-albe flori!

Cã el bine s-a luptat, Ca Român înflãcãrat, Pentru þarã ºi naþiune A pretins el multe bune!

Spune-i, mierlã dragã, spune, De la-ntreaga sa naþiune, Cã noi cu toþi îl iubim, Pentru el în foc sãrim.

Fi-vva Lucaciu liber iarãPentru noi în asta þarã Pânã-ii viu nu-ll pãrãsim Mai bine toþi ne jertfim.

Corul “Doina” din Cacova (Din arhiva ing. Ion Bugilan)(Cacova = Grãdinari - satul Domnului prof. univ. dr. MIHAI MIRON,

preºedintele Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România)

În urmã cu ceva vreme,primisem la redacþie o di-plomã acordatã de SfântaEpiscopie a Alexandriei ºiTeleormanului domnuluiAUREL IONESCU. În vre-

mea aceea pregãteam „A sosit domnulEminescu”, o carte de referinþã, dedicatã luiEminescu – 160. Am aflat cã Ionescu Aureleste un veritabil colecþionar de perleeminesciene.

Pe parcurs, voi afla ºi mã voi bucura,martor îmi este nevasta ºi bunul Dumnezeu,cã deosebit colecþionar este ºi pãrinteleepiscop Galaction Stângã. La început,

avusesem o oarecare reticenþã, erau împe-recheate douã nume dragi ºi mi-era teamã deo „farsã”! Galaction – numele unui marescriitor român, din alt veac, iar Stângã, numede referinþã în sportul românesc, de aseme-nea din alt veac. Teama mea fusese spulbe-ratã...

Adaug, la aceste rânduri, faptul insolit cãeste singura personalitate bisericeascã, dinafara Banatului, care sprijinã, moral ºi mate-rial, acþiunile Societãþii literar-artistice „SorinTitel” din Banat. Vã mulþumesc pãrinte epis-cop Galaction, Dumnezeu sã vã þinã pe pã-mânt, cã în ceruri îl are pe celãlalt pãrinteGalacion. Al, al dvs. N.D.P.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

Redãm mai jos un text din ziarul „Formula AS”, nr.882, din 21 august 2009, o declaraþie a ºovinistuluiMarko Bela, liderul maghiarilor din Parlamentul de laBucureºti. Comentariul este fãcut de cunoscutulpublicist Ion Loghin Popescu. („Vestea”)

Marko Bela: „Transilvania nu este a românilor”Fãrã a fi învãþat ceva din trista experienþã a izo-

lãrii lingvistice, preºedintele UDMR, extremistulBela Marko, a ales sã continue atacurile publice launitatea teritorialã a României. Iatã ce spunea cunumai doua luni în urmã: “Transilvania nu nepoatefi acordatã, deoarece ea nu este a românilor. Politi-cienii români sunt proºti, deoarece demonstreazãcã, în aceastã situaþie, un viitor stabil ºi liniºtitor nuni-l poate asigura decât autonomia”. Ca ºi cum n-ar fi fost destul de explicit, ºarpele crescut la sânulpatriei române continuã: “Marea sarcinã a urmã-torilor 20 ani este o demontare totalã a statului încare trãim. Este posibil un al treilea pas, dacã vomajunge la descentralizare ºi regionalizare; împreunãcu formarea autonomiilor, un alt subiect de dezba-

tere este ºi federalizarea, care pentru unii este ca unpostav roºu. Dar trebuie sã vorbim despre asta ºivedeþi cã eu vorbesc, cu mare precauþie”. Când ros-teºte cuvântul “precauþie”, d-l Marko îºi bate joc, defapt, de autoritãþile statului. El ºtie cã nimeni nu-l vaatinge cu un fulg, are imunitate pe viaþã, datã decorupta clasã politicã dâmboviþeanã. Ce spun saugândesc românii de rând nu-l mai intereseazã demult pe liderul UDMR. Pornit “la luptã”, în urmã cu20 de ani, cu o nuieluºã în mânã ºi lãsând impresiade moderat, extremistul Marko abia acum îºi dãarama pe faþã, dându-i lecþii chiar ºi pãrinteluiTokes. El nu cunoaºte însã lecþia istoriei, predatã debritanicul Milton Lehrer: “Ungurii au pierdut mereudin pricina liderilor lor prea vanitoºi”. Pe scurt, laprimele alegeri, comunitatea maghiarã ar trebui sã-l “dezbrace” pe d-l Marko de blana mincinoasã demiel ºi sã-l înveleascã în cãmaºa adevãrului. Ar fi înavantajul tuturor celor cãrora bunul Dumnezeu seîndurã sã le dea mintea cea de pe urmã...

ION LONGIN POPESCU(“Formula AS”, XIX, nr. 882, 21 august 2009, p. 2)

REGALUL STANEIREGALUL STANEI

Corul din Mârcina. Dirigent: Vidu Guga Reuniunea de cântãri gr. cat. din Varadia

Nãscutã pe meleagurile Cornei, în Banatulmontan, la interferenþa subzonei Almãjului cu þi-nutul bãcuilor, Stana Izbaºa ºi-a trãit copilãria în lo-curile unde cântecul a rãmas mereu frate cu verdeleinimii de bãnãþean. Ascensiunea ei muzicalã a atinstreptat ecourile naþionale graþie seriozitãþii ºi a uneidesãvârºite þinute artistice.

De-a lungul timpului, Banatul ºi-a conservat ºipreþuit valorile pãstrându-le pe ramurile sufletuluisãu. Oamenii au vieþuit cu cântecul, iar fiecare an atrecut asemenea unui vers din cel mai frumos poemal lumii. O lume mereu schimbatã de puterea vremiicare-ºi cântã zi de zi amara-i revãrsare.

În galeria marilor interpreþi ai cântecului bãnã-þean, Stana Izbaºa poposeºte pe unul din cele maifruntaºe locuri. De aproape douã decenii, miereaglasului sãu, inconfundabilã ºi enervant de dulce esavuratã pe pâinea consumatorilor de frumos.

Reducând scara unei hãrþi miºcãtoare a mareluiBanat pânã sub umbrele Cirãgãului, se zãresc har-nicii plugoveni orânduindu-ºi gospodãriile ºi sufle-tele în aºteptarea marilor sãrbãtori. Satul îºi aº-teaptã fiii rãtãcitori, iertându-le pãcãtui înstrãinãrii,iar balurile ºi nedeile nu sunt nicãieri mai frumoa-se. Cãminul din centrul Plugovei, sãlciile cu pleteverzi, monumentul eroilor locului te invitã sã numai pleci niciodatã. Poate doar spre trecut sã-þi maiîndrepþi paºii din când în când, regãsindu-þi pãrinþiiºi izvorul sângelui.

Seara se lasã pe umerii pãmântului, atunci când

uliþele voioºesc dând glas chemãrii ºi îndreptândpaºii oamenilor spre edificiul cultural. Sutele deglasuri murmurã lin în aºteptarea ei, a Stanei dinBanat. Jocurile încep sã curgã pânã spre albiadimineþii în vâltoarea unuia dintre cele maigrandioase spectacole muzicale realizate aici vreo-datã, pe când zâmbetul ºi voia bunã se împletescarmonios croind bãtaia unui imens ºirag de inimi.

Sunt clipe în care viaþa se confundã cu visul, iarfrumosul se întregeºte în regalul celei mai iubiteprimãveri cu cântec din adâncul timpului ºi pânã înzilele din noi. Un regal sonor în care vocea StaneiIzbaºa dezvoltã simþuri nebãnuite în oamenii carenu mai au puterea sã-ºi numere bãtãile dintrecoaste.

Inimile aurite ale plugovenilor îºi ascund bo-gãþiile în zâmbetul locului, un zâmbet construit cubraþele celor doi fii ai satului care au fãcut posibilãaceastã veritabilã rãbufnire a puterii spirituale. Dinuºi Dan au copilãrit aici, pe uliþele unui sat în care ºi-au retrãit de fiecare datã cei mai frumoºi ani. ªi-auurmat calea vieþii, întorcându-se în propriul leagãnori de câte ori petecul de pãmânt din drumul Bela-recãi le-a pastelat sufletele incomensurabile. Audãruit chemãrii cel mai frumos parfum al primã-verii, îmblânzind sutele de cugete din vatra pluguluistrãbun. Doi oameni care nu aºteaptã niciodatãmulþumirea, pentru cã noi, ceilalþi, suntemincapabili încã sã ie-o dãruim.

Prof. IONUÞ DRÃGAN, Plugova

M. EMINESCU:

La arme Auzi!... Departe strigã slabii ªi asupriþii cãtre noi: E glasul blândei Basarabii Ajunsã-n ziua de apoi. E sora noastrã cea mezinã, Gemând sub cnutul de Calmuc, Legatã-n lanþuri e-a ei mânã, De ºtreang târând-o ei o duc. Murit-au? Poate numai doarme ªi-aºteaptã moartea de la câni? La arme! La arme dar Români!

Pierit-au oare toþi vultanii ªi ºoimii munþilor Carpaþi, Voi, fii ai vechei Transilvanii, Sunteþi cu totul enervaþi. ªi suferiþi în înjosire De la Braºov pân’ la Abrud, Ca sã vã þinã în robie Fino-Tãtarul orb ºi crud. ªi nimeni lanþul n-o sã sfarme Nu aveþi inimi, n-aveþi mâni (?)... La arme, la arme, La arme, fraþi Români!

Iar tu, iubitã Bucovinã, Diamant din stema lui ªtefan,Ajuns-ai roabã ºi cadânã Pe mâni murdare de jidan. Ruºinea ta nu are samãn, Pãmântul sfânt e pângãrit... Miºel ºi idiot ºi famãn Cine-ar mai sta la suferit... De-acuma trâmbiþi de alarme! Nãlþaþi stindardul sfânt în mâni, La arme! La arme dar Români!

Pierduþi sunteþi pe Criº ºi Mureº... E moarte, e leºin, e somn? Au Dragoº nu-i din Maramureº, Au n-a fost la Moldova Domn? N-au frânt a duºmanilor nouri, N-au frânt pe Leºi ºi pe Tãtari,— Au Dragoº, vânãtor de bouri, N-o sã vâneze ºi maghiari? Ruºine pentru cel ce doarme, Sculaþi ca sã nu muriþi mâni, La arme, La arme dar Români!

Din laur nemuritoare ramuri, O! þarã, pune-n frunte azi, ªi-n tricolorul º-a lui flamuri Sã-nfãºuri pieptul tãu viteaz, ªi smulge spada ta din teacã ªi-þi cheamã toþi copiii tãiªi la rãzboi cu dânºii pleacã — Cu fii de ºoim ºi fii de zmei, În valuri crunte sã se farme Calmuci, Tãtari, duºmani, stãpâni... LA ARME, LA ARME! LA ARME, FRAÞI ROMÂNI!

Ungurii din România vor autonomie, vor unUngurii din România vor autonomie, vor unKosovo în România! Atenþie mãritã, români!Kosovo în România! Atenþie mãritã, români!

CORURILE DE ODINIOARÃImaginile de folclor de mai jos sunt de pe meleagurile cãrãºene ale domnului inginer Liviu Râta, fiul adoptiv al Mehadiei (din arhiva d-lui

ing. Ion Bugilan)

Nu prea se grãbea trenul în dimineaþaaceea. Oprea în toate gãrile, în toatehaltele, ba mai zãbovea ºi la câte un sem-nal. În compartimentul în care mã nimeri-sem lângã un þãran bãtrân, cu obrajii ru-meni de sãnãtate, frumos cum numai bã-trânii noºtri pot sã fie, plutea un mirosplãcut de brânzã de oaie ºi de prunã grasã.Eram obosit, ºi eu ca trenul, mã întorceamde la Reºiþa dupã o documentare de maibine de o sãptãmânã prin mai multe satebãnãþene - îmi pãrea rãu cã nu ajunsesemºi la Cornea - mi se perindau prin mintechipuri de oameni, întâmplãri de tot felul,cãutam sã-mi fac ordine în idei, sã reþinesenþialul. Mã revedeam la cãminulcultural din Brebu, stând la sfat cudirectorul, mã obsedau întrebãrile tinerilorcititori de la biblioteca din Pãtaº, mã în-doiam cã o sã fiu în stare sã redau în scristot farmecul vorbei domoale a poetului-þã-ran Ion Frumosu din Ciuchiº. De la untimp gândurile se învãlmãºeau parcã ºimai tare, la Brebu stãteam de vorbã cu oa-meni din Mehadia, la Brestelnic intram încãminul cultural din Berzovia, roþile îºidepãnau melodia monotonã, în comparti-ment plutea aceiaºi miros plãcut de brânzãde oaie ºi de prunã grasã, parcã îmi tur-nase careva plumb în pleoape.

Deodatã am simþit pe genunchi o atin-gere uºoarã, am deschis repede ochii: bã-trânul de lângã mine rãmãsese cu o mânãpe genunchii mei, iar cu cealaltã îmi întin-dea un cojoc.

- Pune-l dumneata sub cap, domnule,sã te odihneºti mai bine... Cã vãd cã eºtiostenit.

Ca prin farmec, mi s-a spulberat obo-seala, batrânul îmi pãrea ºi mai frumos,aveam poftã de vorbã.

- Cu ce treburi ai fost pe la Reºiþa,moºule?

- Cu treburi de cumetrie. Cã am unfecior, al ºaptelea, la uzina a mare, ºi i-avenit vremea sã se cãsãtoreascã...

- E din Reºiþa fata?- De unde ºtii? ªi m-am dus la pãrinþii

ei, sã vorbim de-ale noastre, sã ne înþele-gem...

- ...V-aþi înþeles?- Ne-am înþeles, cã oameni suntem.

Acum schimb trenul la Caransebeº, sã mãîntorc la mine în sat, sã-i spun ºi-babei cãtoate-s bune.

- Da’ de unde eºti?- Pãi eu sunt din Cornea, aºa îi zice... Am tresãrit.- Din Cornea se trage ºi neamul meu...

Bãtrânul m-a privit mai cu luare-a-minte, m-a mãsurat de sus pânã jos; degea-ba, nu mã cunoºtea.

- Cum te: cheamã pe dumneata? a vrutel sã ºtie.

- Lalescu... Bunicu’ meu era dinCornea…

- Nu cumva oi fi neam cu domnu’profesor cel mare?

- Ba cam sunt... - Nepot, vãr?- Fecior! Sunt ãl mai mic dintre copiii

lui. ªi mã cheamã ca pe el, tot Traian.De astã datã a tresãrit bãtrânul... Mã pri-

vea lung ºi nu spunea nimic; într-un târziu,când a oprit trenul la un semnal, s-a des-prins din gânduri ºi a pornit sã vorbeascã:

- Pe mine, sã ºtii dumneata, domnu’profesor m-a scãpat dintr-un mare necaz.

Locomotiva a ºuierat prelung, trenul s-a urnit cu greu, bãtrânul intra în lumeaamintirilor:

- Era în 1926, n-o sã uit anu’ ãsta câtoi trãi. Eram bãrbat în putere da’ m-ampurtat ca un prunc fãrã minte. Mã încur-casem cu un vecin, cu unu’ Visalon, amurit, sãrmanu’, acu’ doi ani de zile, ºine-am apucat sã facem cazan, fãrã sãcerem autorizaþie, fãrã sã dãm bani lataxe. Câºtigam noi ceva cu þuica, da’ pânãla urmã ne-a prins ºi ne-a pus o amendã,sã ne usture.

Am scos pachetul cu þigãri, i l-am întinsbãtrânului, dar el mi-a spus cã nu fu-meazã de astea, cã tuºeºte. A scos la rândullui o tabacherã de lemn ºi a prins sã-ºi rã-suceascã o þigarã groasã, dar cam strâm-bã. Dupã ce a aprins-o ºi a tras câtevafumuri, ºi-a urmat povestirea.

- ªi cum îþi spuneam, domnule, am pã-timit rãu cu cazanu’. Cu baba nu maiaveam casã bunã. Cã era ºi ea în putere peatunci ºi îi umbla gura ca meliþa. Femeie,de... Cã ea mi-a spus sã nu mã bag înistoria asta, ca singur mi-am fãcut-o cumâna mea, cã de unde plãtim acum amen-da? Nici nu mai închideam ochii noapteade grijã ºi necaz. Pânã m-a sfãtuit un altvecin, unu’ Ionele Damaschin, ãsta maitrãieºte, sã mã duc la domnu’ profesor alnostru, cã e om mare la Bucureºti, ºtie ºipoate multe ºi intrã ºi în foc pentru bãnã-þenii lui.

S-a oprit bãtrânul, sã-ºi adune gându-rile, dar nu mult...

- La început mi-era ruºine, cum sã daueu ochii cu domnu’ profesor? Da’ pânã laurmã mi-am luat inima în dinþi, m-ampus pe tren ºi nu m-am oprit decât la Bu-

cureºti. Acolo am întrebat din om în om, a-dresa mi-o dãduse a lu’ Damaschin ºi amajuns la dumnealui. Cum m-a vãzut, m-acunoscut... ªi m-a întrebat cu ce treburi amvenit la Capitalã, da’ când a auzit decazan s-a fãcut vânãt la faþã ºi m-a ocãrâtmai rãu decât baba. Când se supãra vor-bea subþirel ºi nu sta o clipã locului. Eu in-trasem în pãmânt de ruºine. Pe urmã m-abãgat într-o sobã* mare, mi-a adus dum-nealui de-ale gurii ºi mi-a spus cã, dupã ceoi mânca, sã caut sã mã culc, cã oi fi oste-nit dupã drum. Cã dumnealui pleacã înoraº cu treburi. Numa’ de somn nu-mi ar-dea, da’ pânã la urmã am aþipit, ba amadormit de-a binelea. De visat nu ma’ þânminte ce am visat, da’ m-a trezit tot dom-nu’ profesor ºi mi-a spus: „Mãi Vãsãlie,poþi sã te întorci acum la Cornea, mi-ampus obrazul pentru dumneata, cã am vor-bit unde trebuia ºi þi-au ºters amenda. Da’dacã aud cã te mai þii de prostii, eu cugura mea le spun sã-þi dea amendã du-blã”. Mi-a adus pachet sã pun în traistã,mi-a dat sã am de bilet, m-a dus dumnea-lui pânã la garã ºi m-a suit pe tren. Laplecare, îmi fãcea semn cu degetul, amustrare. Dupã vreo doi ani, la o petrecere,mi-a spus primarul cã plãtise domnu’profesor amenda pentru mine.

Mai aveam puþin pânã la Caransebeº,unde trebuia sã schimbãm trenurile. Euurma sã-l iau pe cel de Bucureºti (a douazi trebuia sã fiu neapãrat la redacþie), el pecel pentru Cornea. ªi mi-a mai spusbãtrânul înainte de a ne despãrþi:

- Sã ºtii dumneata cã eu de atunci n-ammai cãlcat niciodatã strâmb. ªi de câte oriîmpart þuicã, dau sã fie ºi de sufletu’ luidomnu’ profesor, sãrmanu’.

Pe bãtrân îl chema ªandru Vãsãlie ºiam aflat de curând, de la un nepot de-almeu din Cornea, cã a murit în vârstã de85 de ani. ªi de câte ori mi se întâmplã sãîntâlnesc în drumurile mele câte un bãtrânfrumos, cum numai bãtrânii noºtri pot sãfie, îl poftesc la un pahar cu þuicã, ronþãimcovrigi, povestim de toate cele.

ªi mã gândesc la tata...

* Sobã - odaie (în dialect bãnãþean).TRAIAN LALESCU, 2006, DUMINICA

Nota redacþiei: Traian Lalescu, 53 ani, estenepotul profesorului savant-matematician ºi seaflã în America (Pittsburg – California), plecat dinRomânia, în 1984. Este de profesie economist.

Povestirea face parte din volumul „Mã gândescla tata” (Ed. Ion Creangã, 1976, Bucureºti)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

O întâmplare cu un cazanO întâmplare cu un cazan

Societatea literar-artisticã

„Sorin Titel” din Banat, cu reºe-

dinþa în comuna Mehadia, stra-

da Pãdurii numãrul 389 (Caraº-

Severin) în luna octombrie a.c.

va inaugura cea dintâi biblio-

tecã privatã din Banat, sub

genericul „CCAASSAA CCÃÃRRÞÞIIII”, la

adresa de mai sus.

Scriitorul NICOLAE DANCIU

PETNICEANU repetã rugãmin-

tea pe adresa colegilor sãi din

Banat ºi din alte zone ale þãrii,

pe adresa editurilor cât ºi a

cetãþenilor de-a contribui cu o

carte de prisos pentru dotarea

acestei biblioteci, ce îºi pro-

pune sã deserveascã în mod

gratuit cititorii, de orice vârstã,

ccuu oosseebbiirree ccooppiiiiii ddiinn ffaammiilliiii

nneevvooiiaaººee.

Pânã în prezent, la apelul

scriitorului au rãspuns cu

pachete de cãrþi domniile lor:

Ica Voºtinaru, din Timiºoara,

scriitorul Ion Marin Almãjan, din

Timiºoara, profesorul Ion

Ciorobarã, din Lugoj (prieten ºi

fost coleg de liceu cu N.D.P.),

Doru Dinu Glãvan, redactor-ºef

al Radioului Reºiþa, doamna

doctor Carmen Nemoianu din

Timiºoara, rubedenia regreta-

tului preot Traian Nemoianu.

Doamna doctor (medic uman) a

donat o maºinã de cãrþi, în

parte literaturã universalã, i se

aduc mulþumiri speciale atât

dumneaei cât ºi doamnei

profesoare EVA Gavrilescu,

nãscutã Mentzerath, bãºtinaºã

din Niþchidorf, colegã de liceu

cu N.D.P.

N.D.P. rãspunde la adresa ºi

la telefoanele de pe manºeta

publicaþiei „Vestea”. Cu mulþu-

miri anticipate.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Poemã

Iartã-mã cã n-am venit,

Desculþã-n frunze de brumar,

Cu zâmbetu închis de jar,

Teribilã ca-n vechiul mit.

O sã mã ierþi cã n-am venit,

Desculþã-n frunze

ºi-n sumar?...

Prof. ANA DOINA ZEICU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 17

DEBUTDEBUT

La Orºova, în defilare, oamenii Mehadiei, la 1 mai 1960

Dl. ing. Ion Gherase (fost ºef de ocol la Mehadia) ºi familia sa

Preotul Trifu Grozãvescu întrecopiii sãi: preotul

C. Grozãvescu ºi TiberiuGrozavescu (în dreapta tatãlui)

Domnul doctor Cornel Zeicu,prezent între oameni.

Un mare diagnostician.

ªi ei au defilat, apoi au cântat...

AAPELPEL UMANITARUMANITAR!!!!!!

OAMENII MEHADIEI DE AZIOAMENII MEHADIEI DE AZIV e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã18

Primarul IANCU PANDURU înmâneazã DIPLOMA DE ONOAREpreotului CIPRIAN, parohul-ºef al Mehadiei

NDP, prietenul ºi vecinul sãu IONICà BêULESCU, cu corulbaptiºtilor din Mehadia, în seara de Ajun 2009.

Doamne, a fost o Simfonie...

Masa festivã la “Fiii satului”, Mehadia 2007. Primii: GoguCHIOSA ºi meºterul NICOLAE COSTESCU, amicul lui N.D.P.

Patroana TIÞA, patroana celui mai solicitat magazin agro-alimentar din Mehadia

Amintire din vara anului 1998, 20 iulie.Ache Vassa, 63 ani, ºi calul “CEZAR”, la poarta casei

Eleva Daniela Hrelescurecitând din GOGA

N.D.P. ºi doi constructori din PETNIC (naºul NIÞULICÃ

ºi meºterul COCORA)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 19

În anul acela, la nici un deceniu dupãmoartea tãtucului Stalin, a “farului nemuritor”pe care noi, copiii anilor cincizeci, îl proslã-veam prin cântec ºi prin poezii scrise de au-tori laureaþi ai premiului de stat, de acade-micieni, primãvara se furiºase printre teii ºiplopii bãtrânului oraº, trezise mugurii din fe-brila lor aºteptare ºi peste noapte izbucni-serã frunzele tinere. Stãruia un miros de ver-de, de proaspãt, un miros ce aþâþa simþurile,trezea sângele din curgerea lui leneºã ºi-lfãcea sã bubuie în artere, în urechi, în fiecaretrup tânãr. În centrul Timiºoarei, adicã pedistanþa dintre Operã ºi Catedralã, pe„Corso”, în fiecare dupã amiazã, dar mai alesîn zilele de sâmbãtã ºi duminicã, fluvii deoameni, în special tineri, vânzoleau în acelaºidu-te vino ameþitor, în aparenþã lipsit desens, în realitate prilej pentru ocheade fier-binþi aruncate femeilor frumoase, îmbrãcateelegant sau doar spre a-þi saluta cunoscuþii.Maiestuoasele palate construite cãtre sfâr-ºitul secolului al XIX-lea pentru mareaburghezie a oraºului chezaro-crãiesc,vegheau posomorâte, cu tencuialadecojitã, la unele cãzutã, cu farba linsãde ploi ºi viscole, curgerea nesfârºitãde lume, mai sãrãcãcioasã, mai lipsitãde fast, decât cea de altãdatã, oripilatecã în saloanele lor înalte, aerisite, lumi-noase, vesele, fuseserã încartiruite,dupã rãzboi, cu forþa, familii de ofiþeriruºi, de activiºti de partid ºi de stat, deofiþeri din Securitatea statului. Proprie-tarii lor de drept, foºti exploatatori aipoporului muncitor, se retrãseserã subameninþare, în debarale, la demisoluri,în spaþii unde mobilele grele, câte lemai rãmãseserã, nu le lãsau loc nici mãcarsã respire. Erau însã mulþumiþi cã nu pãþiserãca ceilalþi, cei care locuiserã în vilele cochetede pe Aleea Trandafirilor ºi care la poftavreunui prim-secretar sau alt mahãr al P.C.R.fuseserã aruncaþi afarã din case. În douãzeciºi patru de ore trebuise sã pãrãseascã vila, lise oferise unora apartamente la bloc iaraltora chicinete prin Fratelia sau Kunz. Înacest spaþiu considerat centrul Timiºoarei, lasãrbãtori naþionale sau mai târziu cu prilejulvizitelor lui Ceauºescu se instalau megafoa-ne ce transmiteau cântece revoluþionare saupopulare, se organizau mari mitinguri în ca-drul cãrora oamenii muncii, locuitorii Timiºoa-rei, ovaþionau de silã bucuroºi sau în termeniilocului, dacã-i musai cu plãcere, pe cel maiiubit fiu al poporului iar el le adresa salutul to-vãrãºesc, trasându-le mãreþe sarcini pentruviitorul luminos al patriei. Pe partea dreaptã aesplanadei dintre Operã ºi Catedralã erau

cele douã restaurante renumite Lloyd ºi Pa-lace, celebra cofetãrie Violeta ce mai pãstra-se câteva piese de mobilier de dinainte derãzboi: canapele cu tapiþerie de pluº de cu-loare viºinie, scaune cu spãtare ºi picioarelucrate la strung, închipuind elemente florale,labe de leu, o librãrie ºi o farmacie. Pe parteastângã, la parterul palatului Loffler fusese a-menajat cel dintâi lacto-bar ºi lipit de el unadin primele cafenele botezatã de timiºoreni“La varice” în care fusese adus un Espressode fãcut cafea. La mesele înalte, rotunde, cuun singur picior, se consuma cea mai bunãcafea din Timiºoara care costa numai un leu.Trezit, aidoma celorlalþi timiºoreni, de primã-vara ce dãduse buzna în copaci ºi în suflete,am hotãrât ca în drumul obiºnuit spre Sorbo-na din cucuruz, adicã spre abia înfiinþatauniversitate, sã fac un scurt popas „La va-rice”, binecuvântând dimineaþa cu o cafea ºio þigarã Carpaþi fãrã filtru. În mica încãpereerau destui consumatori încât sã fie un zgo-

mot monoton de voci ºi un nor dens de fumde þigarã. Peste toate stãruia mirosul acelabun, stârnitor, de cafea proaspãt mãcinatã.Primind ceaºca ce aburea, m-am apropiat deo masã la care era un singur bãrbat, în jur detreizeci ºi cinci de ani, de staturã mijlocie, cutrãsãturile feþei regulate, comune, îmbrãcatcu un costum bleumarin, cãmaºã albã ºi cra-vatã de aceeaºi culoare cu flori mari, albe.Mi-am cerut politicos permisiunea sã-mi punceaºca pe masã ºi sã stau alãturi de el. A în-cuviinþat, cu un zâmbet prietenos ce luminaplãcut obrazul necunoscutului, zâmbet care-þi inspira încredere. Chiar acesta era unul dincuvintele care îi obsedau în vremea aceea,de dupã rãzboi, pe locuitorii României. În-credere! Nu trebuia sã primeºti pe nimeni încasã, dacã nu-l cunoºteai bine ºi nu aveaiîncredere, nu trebuia sã stai de vorbã cu ci-neva, dacã nu era de încredere, dacã nu-lcunoºteai de multã vreme, dacã nu-þi era re-

comandat de cineva în care aveai deplinã în-credere. Fãrã aceastã garanþie te puteai treziîn toiul nopþii cu un Gaz la poartã, cu maimulþi indivizi, de obicei îmbrãcaþi în haine ne-gre sau maronii, de piele, care îþi bãteau lauºã sau o scoteau din balamale, te pofteausã-i urmezi. Unii din cei plecaþi se întorceaudupã câþiva ani, alþii deloc. Necunoscutul mi-a oferit o þigarã marca Ada-kaleh, parfumatã.Am primit-o, mulþumind. Pe nesimþite, s-a în-firipat între noi conversaþia, necunoscutul do-vedindu-se bun cunoscãtor al profesorilor dela Filologie. Îi ºtia pe Todoran, pe Tohãnea-nu, Petroiu, pe rectorul Curea ºi pe alþii. A a-dus în discuþie pe profesorul Victor Iancu,care-ºi fãcuse, în perioada interbelicã, studii-le la Berlin. Necunoscutul cunoºtea viaþa ºiopera profesorului, ba chiar era un preþuitoral acestuia, ceea ce nu însemna, dupã cumafirma, cã nu-i vede greºelile care þineau pedeoparte de vremea ºi locul studiilor, pe dealta de orientarea sa ideologicã. Pentru

mine, abia ieºit de pe bãncile liceului,cu o foarte sumarã pregãtire culturalã,ca sã nu-mi mãrturisesc crasa incultu-rã, discuþia era fascinantã. Omul mi sepãrea net superior multora dintredascãlii pe care-i avusesem la liceeleprin care trecusem, ba chiar ºi câtorvade la universitate, avea ºi un limbajcultivat, poate cãutat, folosea adeseacuvinte pe care eu nu le cunoºteam,de fiecare datã când strãinul le pro-nunþa mi se fãcea cald, eram convinscã mi se colorau obrajii de ruºine. Laun moment dat, poate ca sã scap dinstarea aceea de umilitoare inferioritatesau ca sã-mi dau importanþã, am reuºit

sã deschid gura ºi sã-i spun celãlalt cã ºtiuun banc bun. Da? S-a amuzat necunoscutul,arãtându-ºi dinþii albi, regulaþi. Sã-l auzim.ªtii, a zis, Bulã a primit paºaport, ca sã facão cãlãtorie în Germania Federalã. Nevenin-du-i sã creadã cã a dat peste el o asemeneapleaºcã, s-a închis în baie ºi uitându-se înoglindã ºi-a zis: mãi, Bulã, poate îþi trece princap sã nu te mai întorci. Nici n-a ieºit bineBulã, din baie, cã a ºi sunat cineva la uºã.Tovarãºu Bulã, i-a zis cel ce sunase, vã rogsã ne daþi paºaportul, întrucât s-au strecuratniºte greºeli în el. Dupã ce i-a întins paºapor-tul, Bulã s-a dus din nou în baie ºi uitându-seîn oglindã a zis: mãi Bulã, nici în tine nu maipot avea încredere? Ce zici, nu-i aºa cã-i bunbancul? Aºa-i, a încuviinþat necunoscutul, cuacelaºi zâmbet frumos. Dupã un timp am ie-ºit din cafenea pãºind alãturi spre universita-te. Atunci mi-am adus aminte cã interlocu-

Bancul cu Bulã ºi SecuristulBancul cu Bulã ºi Securistul

continuare în pagina 20

Ion Marin Almãjan (*), cu ing. Micºa (**), fost ºef Ocol Herculane ºi cu prof. M. Belchite,

la agapa de la Petniceanu, 29 iunie 1990

torul nu mi se prezentase ºi nici eu nu mi-amspus numele. Am încercat o stratagemã des-tul de la îndemânã: Vorbim de vreo douãceasuri, multe ºi mãrunte, ba eu chiar mi-ampermis sã fiu cam slobod la gurã, dar nicipânã acum habar n-am cu cine am onoarea.Omul m-a privit într-o dungã, cu acelaºi zâm-bet cuceritor, mi-a rãspuns: Mã cheamãStancu, iar de muncit muncesc cu spor la Mi-nisterul de Interne. Cuvintele s-au prãvãlitasupra mea ca niºte bucãþi de stâncã. Ampãºit în tãcere alãturi de securist. Un singurlucru îmi stãruia în gând: Ce se va întâmplacu mine în urmãtoarele ore?

ION MARIN ALMÃJAN

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã20

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Din „Renaºterea bãnãþeanã”, cel mai citit cotidian din Banat,am aflat cã Radio Timiºoara a serbat 55 ani de existenþã. Acesteveniment mi-a purtat gândul la cel ce a fost ºi nu mai estepublicistul din presa scrisã ºi vorbitã NICOLAE PÂRVU, originardin Caransebeº, fiu de muncitori, el însuºi un modest muncitor,apoi ziarist, cu studii serale ºi la frecvenþã în cadrul Universitãþii„ªtefan Gheorghiu”.

Am o datorie faþã de acest personaj bãnãþean, o figurã legen-darã în presa scrisã ºi vorbitã din Banat. Scrisul meu, ca ziarist,este legat de acest nume de legendã, Pârvu lucra la radio Timi-

ºoara, apoi la „Drapelul roºu”, eu avusesem sarcinã profesionalãsã colaborez cu „Drapelul roºu” ºi am colaborat, iar mentorul meufusese Nicolae Sârbu, atunci, prin anii 1967 – 1968.

Douã momente esenþiale mã determinã sã pun pe hârtieaceste rânduri pro memoria: ajutor moral ºi pecuniar în reeditarearevistei „Vrerea” (fondator Ion Stoia-Udrea) ºi mai alespreocuparea sa pentru construcþia, la un veac de la moarte, astatuii General Traian Doda, din Caransebeº ºi reeditareamonografiei oraºului Caransebeº, autor ANDREI GHIDIU (1910).

N.D.P.

Iubito! Pe aici merii au uitat sã dea în floareÎn munþi iarba arde-nsângeratãNe urmãresc comuniºtii, hãt, departe,Împuþinându-ne cu inima ne-mpãcatã.

Mi-e dor de masa de sub umbrar;De nepoþii crescuþi în bãtãturã;Aici, furtuna sã opreascã e în zadarSecuriºtii ce ne urmãresc cu urã.

Simt în inimã un gol! O þarã bogatã a fostAflu cum comuniºtii ne iau toate din casã,Lupta noastrã, parcã, nu mai are rostÎn lumina palidã rãmasã.

Iubito! Aici, în munþi e înmormântare!Îngropãm pe unul dintre noi,Dacã nu primeºti aceastã scrisoareE, cã peste mormântul meu mai cad ºi ploi.

AL. FLORIN ÞENE

urmare din pagina 19

Postul de televiziune OTV ºi Partidul Poporului (!!)În curând va apare, pe eºicherul politic din România un nou

partid ºi anume PARTIDUL POPORULUI, care îºi propune dinstart sã lichideze sãrãcia din România, sã confiºte averile celorbogaþi pe cãi ilicite, partid în care nu îºi vor avea locul oameniiîmbogãþiþi este noapte!

Din start se vede ca în oglindã cã e vorba de-o farsã politicã,de-o cacialma, ce poartã girul domnului preºedinte Bãsescu,care gândeºte în perspectivã ºi anume sub ce umbrelã se va aºe-za când nu va mai fi preºedinte. Nu cred în liderul unui aseme-nea partid, în persoana domnului Dan Diaconescu care ºi dum-nealui s-a îmbogãþit peste noapte. Acum douãzeci de ani DanDiaconescu a fost un simplu ziarist, confraþii sãi ziariºti nu suntmilionari în valutã aºa cum este el ºi mai sunt câteva nume, careau lucrat pe la „Adevãrul”, „România liberã” sau la „Caþaven-cu”. În rest, ziariºtii sunt oameni care nu au milioane în bãnci,nu au vile ºi maºini luxoase, terenuri ºi fel de fel de acþiuni, aºacum are Dan Diaconescu. Frumos sunã – PARTIDUL POPO-RULUI – partid care poate manipula masele de alegãtori, dar înfruntea unui asemenea partid, ca sã fie credibil, ar trebui sã fieunul care a fãcut temniþã în regimul actual, aºa cum a fãcuteroul din Vale, MIRON COZMA. Unul, ca luptãtorul Cozma,da, mã înscriu ºi eu într-un asemenea partid, deoarece Cozmaa fãcut puºcãrie pentru cã s-a luptat ca minerii din ValeaJiului sã aibã o bucatã de pâine în demnitate ºi cinste.

Aºa cã oameni buni, beliþi ochii ºi nu mai daþi girul unuia ºialtuia din trupa lui Bãsescu, miliardarul vânzãtor de flotã.

(LAE CARABINÃ)

În preajma ºcolii din Mehadia se aflã un „Cafe

Bar”, non stop, cu o discotecã frecventatã de tineri

de omenie, dar printre ei se strecoarã ºi lepre. Se

bea în draci, se danseazã în draci ºi se scot cuþitele!

Nu vezi crac de poliþist, unul de sãmânþã, care sã

patruleze, sã facã mãcar act de prezenþã. E normal

sã se întâmple aºa ceva. Turmentaþii îºi fac de cap

noapte de noapte. Am testat zeci de locuitori din

Mehadia, întrebându-i dacã seara sau noaptea au

vãzut vreum poliþist în preajma acestui obiectiv:

„CAFE BARUL” din Mehadia. Cei chestionaþi unul n-

a zis cã Da!!! ªi atunci sã te miri cã se întâmplã ceea

ce s-a întâmplat? Cineva mi-a spus-o mai în glumã,

mai în serios, cã acum va urma sã fie vandalizatã

CRUCEA de marmurã închinatã morþilor la potop!

Atenþie! (L.C.)

ANIVERSARE FÃRÃ NICOLAE PÂRVU!!!

Monumentul Monumentul „Nicolae Stoica de Haþeg”„Nicolae Stoica de Haþeg”

din faþa Liceului dindin faþa Liceului dinMehadia a fost vandalizatMehadia a fost vandalizat

4)

Scrisoare Scrisoare luptãtorilor anticomuniºti din munþiluptãtorilor anticomuniºti din munþi