Transilvania

Monument de munţi albaştri, sfânt podiş scăldat în soare,

Leagăn drag al românimii, Transilvanie străbună,

Iată-aud din întuneric un vacarm de voci amare

Care cer să fii iar smulsă din tulpina străromână...

*

Transilvania strabuna

Mi se spune din latini

Cat voi straluci sub Luna

Locuita de romani!

Moldova

Prima fiica a lui Dragos

Care a invins pe zimbru

Se arata maiestuasa

De la Vrancea pan la Nistru

*

Meleagul meu natal şi sfînt, iubita mea, MoldovaTe voi purta mereu în gînd,îţi voi cînta cu cinste slova.

Ninge tandru la Moldovape zăpadă eu am scrisînsă vântul mi-a şters slovaochii iernii s-au inchis.

Şi ne-om ţine fruntea sus

cum ni-e scrisă slova,În faţa lui Dumnezeu,

una e Moldova!

BucovinaNu-i nicăierea pe pământ,Nici omenie mai frumoasă, Nici ceruri nu-s, nici munţi nu sunt,Ca-n Bucovina mea de-acasă.

*

Canta cucul bata-l vina,De rasuna Bucovina,Canta cucu-ntr-un bradutDe rasuna-n Cernauti.

Bucovina, rai cu flori,Unde sunt ai tai feciori?Au fost dusi in alta tara,Dar se-ntorc la primavara.

Si-napoi cand or vini,Tot pe tine te-or iubi.Bucovina, plai cu soare,Te-au calcat rusii-n picioare.

Bucovina, plai cu flori,Unde sunt ai tai feciori?Muntilor cu creasta rara,Nu lasati Straja sa piara,Daca piere straja voastra,A pierit si tara noastra

Şi ne-om ţine drepţi şi tari, să cinstim Lumina,În faţa lui Dumnezeu,

una-i Bucovina!

OlteniaLa Tricolorul romanesc se-nchinaSi-i face juramant prin lupta, azi,Oltenia, provincia latina,A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.

Oltenia pandura a lui TudorSi-a lui Arghezi si-a atator dusiOltenia celui mai mare sculptorAl omenirii, Constantin Brancusi.

Priviti aceasta sacra frumusete:Oltenia pamant de oameni buniSi pumn pedepsitor cu cinci judete,Caus al palmei vechilor taciuni.

Olteni suntem in matca noastraOlteni am fost si-asa vom fiIar Flamura ros, galbena, albastraSe oglindeste bine si in Jii.

Dobrogea

Când privesc departe-n zare, mă cuprinde-un dor,Când văd păsări călătoare, tare-aș vrea să zbor,Să trec munții spre câmpie, să trec Dunărea,Să văd balta arginite, ah la Dobrogea!

*De atatea ori,Ma cuprinde-un dor,Cand vad parari calatoareTarea-s vrea sa zbor

Cand trec muntii spre camprie,Sa vad Dunarea,Sa vad balta argintie,Hai in Dobrogea

Si pe dunare,Sa pornesc in zori,Valurile sa ma poarte,Pe-al meu plaï frumos

*Dobroge, meleag frumos, Mi te-am colindat pe jos, Străbătui şi ţări străineDorul mă ducea la tinePeste dealuri, la TulceaUnde curge Dunărea

Face-m-as un pui de cucSa ma duc, sa ma tot ducSa vad lumea feluritaSi s-o-ntreb de-i fericitaApoi sa ma-ntorc in zoriIn Dobrogea mea cu flori

Maramureş

Maramures plai cu flori

Mandru` esti in sarbatori

Mandru` esti si fericit

Maramures inflorit

De te duci in sus pe Iza

Din Sighet pana-n BotizaVezi feciorii lui Bogdan Rasfatati cu maghiran

Dor de Maramureş

Să te întorci în Maramureş,

Ca într-o casă de la ţară,Ce a răzbit prin ploi şi iureş,Trăind istoria amară.

Şi o troiţă să te vadă,Pătruns de valuri efemere,Şi liniştea să te străbată,Prin infinite emisfere.

Să-ţi fie dor de ţara veche,De cei plecaţi spre alte maluri,Ducând o datină străveche,Şi-atâtea alte crunte valuri.

Dar Maramureşul să-ţi fie,Un adăpost în neputinţă,Când din a lui sfinţită glie,Tu vei sorbi smerit credinţă.

Aşa cum cerul poartă ape,La rândul tău să porţi poftirea,Din care pacea să se-adape,Şi Dumnezeu să-şi ia iubirea.

Şi lemnul prefăcut în strane,Într-o Biserică de suflet, Să-ţi dăruiască veşnicia,

Când te întorci în Maramureş.

Banatul

Tot Banatul este fruntea/

Horei noastre stramosesti,

De pe-altarul de Unire

Al dorintei romanesti."

MunteniaIar Muntenia, patria mama,

Din a muntelui naframa,

Ca o doamna se desprinde,

Munti cu aur ii aprinde.

Face-m-as o randuneaCa sa zbor unde-oi puteaSa vad lumea-n lung si-n latSa ma satur de umblatApoi sa ma-ntorc acasa

In Muntenia mea frumoasa

CrişanaCrişana, starea mea de spiritCu care mă gândesc la ţară,De parc-aş respira luminăŞi existenţă milenară.

Face-m-as un vant hoinarCa sa trec orice hotarSa vad lumea ce mai faceSi sa-i cat un vers de paceApoi sa ma-ntorc acasa

In Crişana mea frumoasa

Ardeal Aud un clopot sus pe-o cruce,Bătând cu limba-n ideal,Ca-ntr-o Duminică a ţăriiVin la biserică-n Ardeal